Traista cu povești [620371]

1
PREGĂTIREA PREȘCOLARILOR PENTRU
ADAPTAREA ȘCOLARĂ:
OBIECTIVE, CONȚINUTURI, STRATEGII
CUPRINS
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI…………………………………………………
INTRODUCERE- Probleme cu caracter general privind Legea Învățământului
CAPITOLUL I – PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI
DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ……………………………………
1.1. Dezvoltarea fizică și psihică a copilului
1.2. Profilul psihologic al vârstei preșcolare
1.3. Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului în vederea pregătirii
lui pentru școală
CAPITOLUL II – PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU ȘCOALĂ – OBIECTIV
FUNDAMENTAL AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREPRIMAR
2.1 Premisele psihologice ale intrării copilului în clasa I
2.2 Aptitudinea de școlaritate
CAPITOLUL III- METODE SPECIFICE OPTIMIZĂRII " ȘOCULUI ȘCOLARIZĂRII"
3.1. Definirea conceptelor: metodologie, metodă, procedeu, tehnica
3.2. Metode specifice învățământului preprimar
3.3. Metode specifice învățământului primar
CAPITOLUL IV – CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ
ROLUL UTILIZĂRII METODELOR șI TEHNICILOR DE REALIZARE A
CONȚINUTURILOR ACTIVITĂȚII DIN GRĂDINIȚĂ ÎN VEDEREA ADAPTĂRII OPTIME LA
VIAȚA șCOLARĂ
4.1. Fundamentare teoretică

2
4.2. Tipul cercetării
4.3. Obiectivele cercetării
4.4. Ipoteza cercetării
4.5. Variabilele cercetării
4.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetării:
4.7. Metodologia cercetării
4.8. Descrierea etapelor cercetării
4.9. Prezentarea intervenției ameliorative
4.10. Strategia de verificare și evaluare a rezultatelor obținute
4.11. Prezentarea și interpretarea rezultatelor
4.12. Concluziile cercetării
4.13. Implicații și recomandări educaționale
4.14. Modalități de diseminare a rezultatelor
4.15. Originalitatea ea cercetării și punctele sale tari
4.16. Limite ale cercetării puncte slabe
4.17. Deschideri spre alte teme de cercetare
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

3

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Este necesar accentuarea caracterului formativ al procesului instructiv-educativ din
grădiniță, aceasta reiese din faptul că: dacă școala este preocupată de formarea
viitorilor adulți dezvoltați armonios pe plan teoretic, intelectual, moral. Copiii vor reuși,
dar depinde de începutul realizat în grădiniță, vârsta preșcolară reprezentând maximă
receptivitate care obligă preocupări pentru un proces formativ timpuriu.
Procesul educației intelectuale din grădinița este condiționat de faptul că, alături
de alte condiții se respectă și aceea a modificării experienței personale a copilului.
Grădinița este prima verigă a învățământului preuniversitar,cu sarcini instructiv-
educative precise pentru pregătirea preșcolarilor în vederea integrării și adaptării în
viața de școlar. La grupa mare, jocul se îmbină cu activități de învățare,copilul
însușindu-și astfel literele și cifrele, școala – mai exact clasa pregătitoare – fixând
noțiunile câștigate la nivelul grupei mari.
Am ales această temă deoarece, datorită anumitor metode și tehnici aplicate în
cadrul activităților, am urmărit și realizat atât însușirea de noi cunoștințe, cât mai ales
consolidarea cunoștințelor transmise în vederea pregătirii copilului preșcolar pentru
școală.
Metodele și tehnicile aplicate în cadrul activităților, contribuie la dezvoltarea
intelectuală și în același timp ajută în trecerea cu ușurință la activitatea de tip școlar, și
are drept scopul final viitoarea utilizare a rezultatelor obținute. În cadrul fiecărei metode
și tehnici aplicate accentul trebuie pus pe însușirea și aprofundarea cunoștințelor.
Reușita rezultatelor depinde și de folosirea materialului didactic în abundență, în
cantitate suficientă pentru fiecare copil, formând astfel copiilor derinderi de muncă
intelectuală, satisfacerea curiozității de cunoaștere și îi învață totodată să analizeze,
să interpreteze, să utilizeze, să citească, să denumească anumite obiecte cu expresii
literare.
Condiția de bază a reușitei este aceea că elementul de joc să rămână o
dominantă a întregii activități din grădiniță.

4
Un motiv alt motiv pentru care am ales această temă este faptul că, problema
pregătirii copilului pentru școala este mereu în actualitate. Scopul final al grădiniței,
cunoaște mereu îmbunătățiri.
Pregătirea psihologică, prin care este asigurată integrarea și adaptarea copilului
la mediul școlar, este rezultatul pregătirii copiilor în grădiniță.

INTRODUCERE
Începând cu 1 septembrie 1995 are loc un mare eveniment de importanță
națională pentru învățământul românesc, apariția și aplicarea noii legi a învățământului.
Această lege reglementează organizarea și funcționarea sistemului de învățământ.
Învățământul obligatoriu de opt clase este un regres față de țările europene.
Aplicarea noii legi are o importanță deosebită pentru realizarea reformei
învățământului, iar realizarea obiectivelor reformei se referă la sistemul de învățământ
în ansamblul său, cuprinzând resursele, procesele, conținutul și finalitățile.
Învățământul românesc prin tradiție, a fost un învățământ formativ. Conținutul
reformei și efectivele mari de copii, constituie un mare progres față de reglementările
anterioare.
Noua lege a învățământului are în vedere evaluarea, privită ca sistem și proces,
dar și perfecționarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.

5
Cadrele didactice vor realiza în primul rând cunoașterea prevederilor legale la
nivelul învățământului, pe lângă cunoașterea și înțelegerea specifică a copiilor și
părinților.
Învățământul preșcolar aduce câteva prevederi noi, importante, pentru școala
românească. În primul rând, trebuie asigurată continuitatea între învățământul
preșcolar și învățământul primar. În învățământul preșcolar s-a restructurat
conținuturile pentru activitatea ce se desfășoară la grupă. La baza acestei restructurări
stă concepția conform căreia realizarea obiectivelor noii programe sunt centrate pe
educația individualizată.
Prin activitățile realizate, grădinița are posibilitatea de a sistematiza, organiza,
completa și corectă informațiile pe care le dețin copiii la intrare.
Grădiniță, acordă șanse egale tuturor copiilor în procesul pregătirii lor pentru
școală.
Grădinița sprijină viitoarele activități școlare prin intermediul a două forme
specifice: jocul și învățarea , jocul fiind cea mai importantă metodă prin care copilul
mic primește informații.
La vârsta preșcolaritații se imprimă cele mai profunde, durabile amprente asupra
individualității copilului.

CAPITOLUL I

6
PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII COPILULUI
DE VÂRSTĂ PREșCOLARA
1.1. Dezvoltarea fizică și psihică a copilului
Dezvoltarea fizică este un element de bază al dezvoltării multilaterale a
personalității copilului. La vârsta preșcolara se dezvoltă și modifică inteligența,
creativitatea și psihomotricitatea. Între 3 și 7 ani, preșcolarul învață stăpâtatea nescă
bine mersul, alergatul și mai ales motricitatea fină.
Preșcolarul crește mult în această perioadă, ajungând de la aproximativ 92 de
cm (la 3 ani) la aproximativ 116 cm. Creșterea are loc și în plan ponderal de la
aproximativ 14 kg la 19 kg sau în jurul acestei cifre. Creșterea implică o lungire a
oaselor, a mușchilor și o adaptare generală a sistemului muscular la noile dimensiuni
ale corpului. Odată cu creșterea în înălțime are loc și o modificare a proporțiilor dintre
cap, trunchi și membre (mai ales cele inferioare). La 3 ani, capul este ceva mai mic
decât restul corpului, acesta fiind în general mai încărcat de țesut adipos. După vârsta
de 3 ani are loc o creștere mai accentuată a trunchiului și mai ales a membrelor
inferioare și superioare, de aceea întregul corp capătă altă formă. Greutatea creierului
crește de la aproximativ 1112 gr la 3 ani, la 1355 gr la 5 ani. Creșterea greutății este
diferită de la fete la băieți. Are loc o intensă dezvoltare a activității nervoase superioare,
care reprezintă suportul funcțional al activității conduitei. Se dezvoltă zonele motorii și
cele verbale ale creierului. Crește și corpul celular al neuronului, ramificarea dendritică
a acestora, precum și mielinizarea nervoasă din coarnele anterioare ale celulelor din
măduva spinării și din diferite straturi ale scoarței cerebrale.
Mușchii sunt insuficient dezvoltați, în special cei din zona cutiei toracice și coloanei
vertebrale. Mai întâi se dezvolta mușchii membrelor, cei lungi mai rapid decât cei scurți.
Din această cauză este nevoie de multe exerciții, mai ales pentru activitățile ce necesită
precizie: scris, desenat, a tăia .
Inima, deși are o activitate intensă și se recomandă să nu fie supusă la eforturi
prea mari.

7
Respirația este superficială iar plămânii nu se ventilează suficient și copilul se
îmbolnăvește ușor.
Crește Viteza de mers , iar echilibrul este mai sigur la această vârstă , atunci
când copilul fuge viteza crește chiar dacă situațiile de cădere sunt încă numeroase.
După această vârsta aceste situații încep să se reducă. PREZENTAREA GRAFICĂ A
FAZELOR DE DEZVOLTARE

Orizontul de cunoaștere crește pe măsură ce copilul se dezvoltă, astfel că un
copil de 5 ani recunoaște numeroase amănunte din casă, cunoaște drumul spre
grădiniță și alte amănunte.
După 5 ani copilul se angajează în jocuri mai dificile, cum ar fi lovirea mingii spre
o anumită direcție, intra în jocuri în care exista strategii de mișcare și orientare.
La vârsta prescolaritații copilul învață să își folosească mult mai mult mâinile.
Creșterea fizică și dezvoltarea psihică în primii ani de viață nu constituie procese
uniforme și omogene. Până la vârsta școlară se disting următoarele 3 perioade ale
copilăriei:
a. perioada infantilă (vârsta de sugar) de la naștere până la
vârsta de 12- 14 luni;
b. perioada antepreșcolara (prima copilărie) de la un an până la
vârsta de 3 ani;

8
c. perioada preșcolară (a doua copilărie) de la 3 ani până la 6-
7 ani (cu cele 3 sub faze: mică, mijlocie și mare).
În acest sens, M. Debesse afirma: "Creșterea copilului, de la naștere la
maturitate, se realizează în etape succesive și coerente, care seamănă cu capitolele
distincte ale unei aceleași povestiri. Ea nu reprezintă un simplu progres neîntrerupt, ea
se accelerează sau se încetinește, cunoaște perioade agitate și perioade mai calme.
Aparent, schimbările sunt neîntrerupte și continue; în realitate, însa, ființa care crește
traversează un număr anumit de faze diferite, fiecare având o structură psihică
particulară, ce se reflecta într-un anumit comportament caracteristic".

1.2. Profilul psihologic al vârstei preșcolare
Grădinița este un cadru mult mai complex decât cel familial, punându-l pe copil
în fața unor noi provocări atât de ordin fizic cât și psihic.
Conștiința și inteligentă sunt încă restrânse în perioada preșcolară, de aceea
psihicul este centru de achiziții de experiență pentru orice trăire, fapt ce explica
importanța deosebită ce se acorda acestei perioade. Dezvoltarea psihică a
preșcolarului se realizează pe 3 grupe (mică, mijlocie, mare).
Jocul este activitatea de bază în grădiniță, el stă la baza formării noilor deprinderi
și are caracter formativ.
În perioada preșcolară mică copiii reușesc să manipuleze obiecte și jucării,
aceasta ducând la implicarea acestora în accesorii de viața cât mai complexe.
La această vârsta observăm dificultăți de adaptare la mediul din grădiniță,
deoarece copilul este dependent de mama, dar și datorită faptului că el nu înțelege
prea bine ceea ce i se spune, nu știe să se exprime clar, se joacă mai mult singur. El
este curios, memorează ușor, dar nu-și propune deliberat acest lucru, gândirea
subordonată acțiunii cu obiectele, afectivitate instabilă, trăiește intens emoțiile,
manifesta interes pentru adulți, îi place să se plimbe cu aceștia.
Preșcolarul mijlociu se adaptează mai ușor în grădiniță și este mult mai
preocupat de activități, i se dezvolta percepția și limbajul. Jocul devine o activitate

9
aproape obsedantă. Curiozitatea preșcolarului mijlociu este exprimată prin întrebări de
genul: "de ce?, pentru ce?, cum?".
Preșcolarul mijlociu trăiește eșecul și succesul, manifesta timidități și agresivități,
remușcări și admirații.
Se recunoaște o diferență între preșcolarul mic și preșcolarul mijlociu,cel mijlociu
dezvoltându-și deja anumite capacități și deprinderi.
Preșcolarul mare se adaptează la mediul grădiniței și la activități Forma
fundamentală de activitate este jocul. Copilul este interesat să cunoască cât mai multe
lucruri iar curiozitatea lui este vie și permanentă. Sensibilitatea lui se adâncește și se
restructurează, pe prim plan trecând sensibilitatea vizuală și auditiva, deoarece le
captează prioritar informațiile. La vârsta prescolaritatii mici se diferențiază și se
denumesc culorile fundamentale (roșu, galben, verde, albastru), iar cele intermediare
(portocaliu, indigo, violet) sunt diferențe ce se cunosc abia la vârsta de 5 ani.
Apar forme noi de percepție, cum ar fi: forma, mărimea, relieful, adâncimea care
se realizează mult mai ușor, deoarece sunt puși în funcție mai mulți analizatori.
Reprezentările la această vârsta au un caracter intuitiv, situativ cu caracter
schematizat, generalizat doar spre sfârșitul prescolaritatii. Contactul direct cu obiectele
îi ajută pe copii să acumuleze noi informații și să stabilească relații între fenomene și
să înțeleagă relațiile stabilite deja.
Intelectul copilului, înregistrează în acesta perioada restructurări importante.
Copilul reușește să prezinte realitatea cu ajutorul cuvântului. Gândirea are caracter
intuitiv, fiind legată de imaginație.Între limbaj și gândire exista o strânsă legătură,
limbajul ținând de evoluția gândirii.
La vârsta preșcolara formele elementare ale memoriei se dezvolta odată cu
formarea primelor reflexe condiționate. Memoria copilului preșcolar are un caracter
spontan datorită dezvoltării gândirii, limbajului interior. Se dezvolta și memoria
mecanică, logica, involuntară și voluntară. Primele forme ale memoriei și reproducerii
voluntare apar la vârsta de 4-5 ani. Volumul memoriei și performanțele acesteia cresc
în condițiile naturale de joc și ca urmare a exersării acestora, are un caracter incoerent,

10
nesistematizat, haotic. Preșcolarul memorează ușor dar și uită repede, iar amintirile lui
sunt fragmentate, izolate.
Gândirea preșcolarului este preconceptuala, intuitivă, egocentrica și magică. O
altă caracteristică a gândirii o constituie apariția noțiunilor empirice alături de care încep
să se contureze primele operații ale gândirii, prescolaritatea fiind perioada de
organizare și dezvoltare a gândirii.
În acest timp se dezvolta și viața afectivă a preșcolarului
În perioada preșcolară motivele realizării anumitor acțiuni și stăpânirea de sine,
încep să devină tot mai evidente. Preșcolarii reușesc să desfășoare activități care le
plac sau nu.
Motivația este un factor important al susținerii mintale, așa încât, dacă dorim să
formăm, să educăm voința preșcolarului, trebuie să-i oferim motivații puternice, mai
ales pe cele cu valoare socială.

1.3. Necesitatea cunoașterii psihopedagogice a copilului în vederea
pregătirii lui pentru școală
Trebuie să luăm în considerare particularitățile de vârsta și individuale care
astăzi sunt bogate și solide temeiuri psihopedagogice, făcând saltul la nivelul
preocupării pentru tratarea diferențiată a copiilor, pentru individualizarea activității
instructiv- educative.
"Cunoașterea copilului este cheia de boltă a pedagogiei; problema cunoașterii
copilului este o adevărată revoluție copernicioasa în pedagogie"[1] (Ed. Claparede);
"Cunoașterea personalității copilului este tot atât de importantă ca și cunoașterea lumii
în care și prin care învățământul își atinge scopurile" (B. Suchodolski).

11
Pentru susținerea cerinței psihopedagogice cu caracter logic, se pot aduce
multiple și solide argumente, legate de scopul general al educației, de principiile
educației permanente privind prospectarea personalității umane.
Cunoașterea personalității copilului nu trebuie să reprezinte un scop. Studierea
și cunoașterea copilului constituie un proces unitar, educatorul cunoaște copilul
educându-l și-l educa mai bine cunoscându-l.
Necesitățile curente ale activității instructiv- educative impun cerință de a
cunoaște cât mai bine personalitatea pe care o prelucram, pentru a găsi mijloacele și
strategiile cele mai eficiente.
Activitatea instructiv-educativa se bazează pe cunoașterea personalității
copilului.
Didactica modernă se bazează pe particularitățile de vârsta și individuale ca
indicator orientativ prioritar. Cunoașterea copilului este punct de plecare în orice
acțiune formativă.
Învățământul preșcolar deschide porțile spre cultura și ne arată direcțiile
dezvoltării copilului.
Grădinița, este prima instituție de educație organizată, și prima verigă a
sistemului de învățământ, prin competenta educatoarelor. Ea trebuie să cunoască cum
funcționează intelectul copiilor, să le descopere sensibilitățile, pentru a fi în măsură să
facă predicții asupra fiecărui copil și să-i deschidă drumurile formative în direcția
inclinațiilor lui.
Vârsta preșcolara se constituie ca perioada celei mai intensive, receptive
modalități și sensibilități psihice, perioada progreselor, remarcabile în toate planurile și
în special, în sfera sentimentelor.
În copilărie se formează toate conduitele adaptive de bază, se constituie
structurile energetice mai importante.
În copilărie, are loc "alfabetizarea", înainte de intrarea copilului în școală, prin
care el se adaptează condițiilor primare și fundamentale ale nivelului social în cultură.

12
Dezvoltarea pe acest plan se continua până în momentul în care posibilitatea de
a scrie și citi,
CAPITOLUL II
PREGĂTIREA PENTRU SCOALĂ – OBIECTIV FUNDAMENTAL AL
ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREPRIMAR
2.1. Premise psihologice ale intrării copilului în clasa I
Condiții ale maturității școlare
Scoală ajuta la dezvoltarea copilului, și contribuie din plin la dezvoltarea în
continuare a personalității sale. În acest nivel se plasează de obicei copiii între 5-7 ani.
Familia ajuta dezvoltarea intelectuală a copilului.
Experiența prealabilă a copiilor în pragul școlarizării este extrem de diferită
datorită varietății mediului socio-cultural familial, în cadrul căruia au crescut și au trăit.
Utilizarea unor metodologii de psihodiagnoza diferențiată în cadrul școlarizării
permite cunoașterea nivelului general de dezvoltare psihică reală a copiilor preșcolari
și școlari mici. Dintre laturile esențiale ale maturității școlare amintim: maturitatea
intelectuală și maturitatea socială a copiilor.
a. Maturitatea intelectuală
Maturitatea intelectuală se realizează pe baza probelor de inteligenta verbală,
precum și pe baza reușitelor sau nereușitelor desenate în activități grafomotorii de joc,
etc. Evaluarea aptitudinilor intelectuale ale copiilor în pragul școlarizării urmărește
departajarea copiilor normali de anormali. Aceste stadii permit anticiparea gradului de
maturitate a copilului pentru formarea deprinderilor de citire, scriere.
b. Maturitatea socială
Maturitatea socială presupune observarea copilului în cadrul colectivului, dar și
laturile psihologice mai complexe ale copilului. Cunoașterea sistematică și
longitudinală a copilului preșcolar presupune aprecieri finale, fisa psiho-pedagogica.
Cauza copiilor nepregătiți pentru activitatea școlară este absența factorilor non
intelectuali.

13
Principalele cauze de imaturitate școlară sunt:
· Factori organici primari (leziunile nervoase primare, micro leziunile
sistemului nervos central, disfuncțiile minime parțiale);
· Factori organici secundari (traumatismele externe, tulburări organice
interne și cele musculare, boli cronice);
· Factori sociali ( anturajul socio-cultural negativ din familie, limbajul
membrilor familiei).
Cauze directe ale imaturității școlare sunt: nașterea prematură, subalimentația,
imaturitatea neuromusculară, etc., toate acestea ducând la amânarea școlarizării.
Până la o anumită vârsta exista un paralelism între dezvoltarea fizică și cea mintală,
fenomen descris pentru prima oară de Hetzer – mai prezent la 5-6 ani, alternându-se
în anii următori.
Alte cauze ale imaturității școlare sunt afecțiuni ale sistemului nervos central sau
periferic, familia dezorganizata, mijloace educaționale neadecvate.
Test liniar
Proba folosită a fost aplicată unui eșantion de 30 de copii (subiecți), pe grupe
de vârsta, începând cu grupa mijlocie 4-5 ani, astfel:
– 10 subiecți – 4-5 ani
– 10 subiecți – 5-6 ani
– 10 subiecți – 6-7 ani
Durata în timpul executării fisei, 1 minut.
VÂRSTA 4-5 ANI VÂRSTA 5-6 ANI VÂRSTA 6-7 ANI
Mâna
dreaptă Mâna
stânga Mâna
dreaptă Mâna
stânga Mâna
dreaptă Mâna
stânga
44 linii 24 linii 63 linii 49 linii 72 linii 56 linii
TOTAL 68 LINII TOTAL 112 LINII TOTAL 128 LINII

14
Pentru a vedea o evidentă clară a rezultatelor pentru cele 3 grupe, am realizat media
liniilor trasate de subiecți atât pentru mâna dreaptă, cât și pentru mâna stânga în
unitatea de timp – 1 minut, am consemnat în experiment și gradul de coordonare
motrică a trasării liniilor: bună, potrivită sau slabă.
2.2 Aptitudinea de școlaritate
Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomiei educaționale,
pregătirea pentru școala trebuie înțeleasă ca o adaptare reciprocă, pe de o parte a
copilului la școală, pe de altă parte a școlii la copii.
Aprecierea pregătirii unui copil pentru școlarizare presupune stabilirea nivelului
de dezvoltare somato-psihica și a conduitei sociale. Acestea constituie premisele
asimilării în condiții favorabile, mediocre sau insuficiențe a rolului și statutului de elev.
Din punct de vedere somato-psihic copilul trebuie să dispună de o perfectă stare
de sănătate , integritate senzorială și o dezvoltare fizică armonioasă.
În caz contrar, apare mai frecvent oboseala, agitația psihomotrica, atenția
instabilă, capacitatea redusă de mobilizare voluntară a îndeplinirii sarcinilor școlare –
simptome ce se resimt tot mai mult pe măsură avansării în clasele mai mari.
Vorbirea copilului apt pentru școlarizare trebuie să fie corectă și expresivă.
Limbajul trebuie astfel dezvoltat încât să-i permită să-și exprime corect gândurile,
dorințele, intențiile și stările emoționale, să verbalizeze adecvat ceea ce vrea să
comunice altora, prin folosirea lexicală și gramaticala corectă a cuvintelor. Deci, să
stăpânească limbajul ca instrument de informare, comunicare și exprimare.
Copilul apt pentru scoală are o memorie bună și cunoaște conexiunea dintre
genul proxim și diferența specifică a noțiunilor cotidiene. El poate clasifica și ordonă
obiecte concrete respectând criterii diferite. Cunoaște și folosește noțiunile de timp și
spațiu. Poate opera în termeni care exprima raporturi de cantitate (mult, puțin, mare,
mai mic, mai mult, mai puțin, tot atâtea).
Stabilitatea atenției elevului de clasa I este limitată la aproximativ 20 de minute.

15
Caracteristica importanta a capacității de învățare o reprezintă receptivitatea
copilului față de asimilarea conținutului informațional, priceperea de a-l interpreta și
modul cum aplica cunoștințele însușite în rezolvarea unor probleme similare.
Adaptarea în prima clasă presupune o dezvoltare corespunzătoare a
modalităților de operare a gândirii, analiza, sinteză, abstractizare, generalizare,
concretizare, precum și promptitudine, flexibilitate și independentă aflate în deplină
evoluție pe parcursul școlarizării.
Copilul apt pentru școala prezintă deprinderea de a observa, de a asculta
cerințele adultului, de a reacționa corect pe baza acestora, de a răspunde la întrebări,
de a formula, de a corecta și completa răspunsurile colegilor, precum și prezenta
interesului de cunoaștere ca raport afectiv – motivațional și volitiv. Adaptarea școlară
presupune alături de maturitatea intelectuală și prezența unui anumit grad de
maturitate socială. Aceasta se referă la însușirea și respectarea unor deprinderi de
conduită civilizată în colectiv, la existența unei interdependente relative a copilului în
acțiune și față de adult.
Maturitatea copilului consta și în necesitatea de a se încadra în colectiv, de a se
subordona regulilor impuse de acesta, de a-și asuma anumite sarcini bine delimitate și
de a le îndeplini cu simț de răspundere.
În domeniul comportamentului cognitiv denumește: șase-șapte culori sau nuanțe,
trei momente principale ale zilei, cele patru anotimpuri, toate zilele din săptămână,
stabilește asemănări între noțiuni (câine, pisica, măr, pară). Reproduce poezii cu multă
ușurință și interes, număra peste zece cuburi, recunoaște corect unele litere,
efectuează o construcție cu zece- douăsprezece cuburi, folosește corect și sistematic
pluralul în vorbirea corectă, relatează povestiri după imagini date, folosește corect
adverbele de timp: azi, mâine, ieri.
Copiii inapți pentru începerea școlarității prezintă inadaptabilități manuale
traduse prin mișcări ale mâinilor intens necoordonate sau o coordonare și precizie
redusă. Prin proba de motricitate de largă circulație mondială, s-a stabilit ca unii dintre
ei prezintă o dezorganizare a funcției vizual- motorie denumită lateralități manuale,
nestabilizată, oscilantă, uneori ezitata, schema corporală în special dreapta, stânga

16
sunt mai fragil integrate, dificultăți în organizarea și percepția temporală a relațiilor
spațiale, incapacitatea de a se încadra cerințelor de viteza și precizie în executarea
sarcinilor școlare, ritmul de lucru încet, nesistematic, adesea anarhic.
Gradul de adaptare la activitatea școlară presupune: conștientizarea sarcinilor
primite, prezenta trebuinței de a învăța, capacitatea elevului de a cunoaște, de a
asimila, de a reține, de a reactualiza cunoștințele predate, precum și manifestarea
dorinței lui de a modela, de a exterioriza în consumul acestora prin abnegație, dăruire,
perseverență și o anumită capacitate de rezistentă la efort.
De asemenea, gradul de dezvoltare a intereselor de cunoaștere, ca suport a unei
motivații susținute de învățare, capacitatea copilului de a colabora, ceea ce îl face apt
ca să-ți regleze activitatea în funcție de cerințele adultului, ale programului școlar,
precum și de a desfășura o activitate de grup.
Un copil nu se considera apt pentru școala dacă nu are dezvoltată o anumită
capacitate de muncă, adică să poată deosebi munca de joacă, să efectueze unele
sarcini care nu intra în sfera activității sale, ceea ce este în strânsa legătură cu nivelul
de dezvoltare a cerinței și a motivației.

CAPITOLUL III
METODE SPECIFICE OPTIMIZĂRII "ȘOCULUI ȘCOLARIZĂRII"
3.1. Definirea conceptelor: metodologie, metodă, procedeu, tehnica
Metodologia didactică este o pârghie operațională ce asigură învățarea și
formarea, precum și însușirea cunoștințelor și formarea abilitaților, capacităților,
competentelor, comportamentelor elevilor.
‘’Metologia didactica reprezintă teoria și practica metodelor și procedeelor
didactice, preocupate de definirea, natura, statusul, funcțiile, clasificarea și cerințele de
valorificare a acestora, pe baza unei concepții unitare și coerente despre actul predării
și învățării .’’

17
Cuvântul "metoda" provine din limba greacă de la termenul "methodos" compus
din " metha"- către, spre și "odos" -cale , drum, de unde semnificația de drum de urmat
în vederea atingerii obiectivelor predării și învățării, drum care reflectă unitatea dintre
activitatea profesorului și cea a elevilor.
‘’Metoda de învățământ/de instruire/didactica/pedagogica/de predare-învatare
reprezintă mijloace de activitate interdependenta a profesorului și a elevilor, o
modalitate de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia, elevii, sub îndrumarea
profesorului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își
formează și dezvolta priceperi și deprinderi, capacități, competente, aptitudini, atitudini,
etc. în cursul procesului didactic ’’.
Metoda de învățământ traduce actele de învățare și cunoaștere, acțiunile
proiectate în plan mental conform unei strategii didactice stabilite și transformă
situațiile de învățare în experiențe de învățare personală, cu obiective prestabilite, de
ordin cognitiv, afectiv- motivațional și psihomotoriu.
Metodele de predare și de învățare sunt diferite de metodele de investigație
științifică, ele având un specific aparte, o destinație pedagogică. Dar nici nu-și pot
tăgădui descendența din acestea din urmă, întrucât procesul de învățământ prin însăși
natura lui reflectorie, se supune acelorași legi generale ale dialecticii cunoașterii umane
și îndeosebi ale celei științifice.
Intre metodele de instruire și metodele de cercetare științifică exista o diferență
nu de esență ci una de utilizare; în învățământ metodele reprezintă cai de urmat în
vederea atingerii unor scopuri și obiective specifice acestora- de accedere, de exersare
a cunoașterii și de îmbogățire sistematică și progresivă a acesteia în mod
preponderent. În concluzie, metoda de instruire este rezultatul unei elaborări specifice
care aparține creației didactice.
FUNCȚIILE METODEI:
· Funcția cognitivă (metoda reprezintă o cale de acces la cunoașterea
adevărurilor, la însușirea științei și tehnicii, a culturii și comportamentelor umane)
· Funcția formativ- educativa (metodele utilizate influentiaza formarea unor

18
atitudini față de cele învățate, trezesc anumite trăiri emoționale, cultiva anumite sentimente
și interese, dezvolta convingeri)
· Funcția motivaționala în măsura în care reușește să facă mai atractivă
activitatea
de învățare, să suscite curiozitatea epistemică și mai mult interes față de ceea ce se învață,
metoda devine implicit un factor motivațional
· Funcția instrumentală (operațională), metoda se situează ca intermediar
între
obiective și rezultate. Se folosesc modalități de acțiune practică, sistematica și planificată.
· Funcția normativă, de optimizare a acțiunii metoda exercita o funcție
normativă
întrucât arata c um anume trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se învețe,
cum să învățăm pe alții să învețe.
‘’Procedeul didactic reprezintă o componentă particulară, un instrument de
aplicare concretă și coerentă a metodei. El consta într-un sistem de opera ții intelectuale
și/sau practice ale profesorului și ale elevilor, operații care transpun în plan practic
modalitatea de acțiune a metodelor, contribuind la valorificarea lor eficienta.’’
Intre procedeul didactic și metodă este o relație flexibilă și dina mica: o metodă poate
deveni procedeu al unei metode considerată principală în activitatea instructiv- educativa, iar
un procedeu poate deveni metodă în situațiile de instruire.
Într-o activitate didactică, se lucrează cu una- două metode și cu unul sau ma i multe
procedee didactice, astfel că diferențele dintre metodele și procedeele didactice pot fi
sesizate și la nivelul timpului pedagogic investit în proiectarea și realizarea activităților
didactice. Metodele și procedeele didactice vor fi consemnate în cadrul sistemului
metodologic în ordinea descrescătoare a ponderii lor și, eventual, se va preciza statutul de
metoda și cel de procedeu didactic.
‘’Tehnicile de predare- evaluare sunt formele concrete pe care le îmbracă metodele,
modalitățile, prin care c adrul didactic declanșează și orientează obținerea din partea elevilor

19
a răspunsurilor. Tehnicile presupun utilizarea de probe pentru a fi puse în practică, deci
probele de învatare- evaluare materializează tehnica.’’
Probele de evaluare sunt grupate de ( itemi) pedagogici proiectate, administrate,
comunicate și corectate de către cadrul didactic. Există probe de evaluare alcătuite dintr- un
singur item.
3.2. Metode specifice învățământului preșcolar
Pentru aplicarea în practică a cunoștințelor tehnice acumulate de educatoare, o
importanță deosebită o constituie cunoașterea metodelor și tehnicilor care le aplică sau utilizează
pentru educarea copilului și realizarea procesului instructiv-educativ.
Astfel, explicația este metoda expunerii, în care predomina argumentarea rațională.
Explicația că metoda de lucru folosită în grădiniță, însoțește procesul instructiv-
educativ, completând cu succes celelalte metode de lucru. În cadrul activităților dirijate, dar și a
celorlalte activități desfășurate, explicația înlesnește însușirea cunoștințelor, înțelegerea și
completarea lor cu ajutorul educatoarei.
Explicația completează în mod automat demonstrația și își are ca teren direct de
desfășurare activitățile de observare, lecturi după imagini, activitățile matematice. Explicația ajuta
însușirea unor deprinderi tehnice de lucru și a unor modalități de acțiune (de exemplu la activitățile
de desen, modelaj, aplicații, confecții, educație fizică, educație muzicală, etc.).
Mai dificile sunt explicațiile referitoare la obiecte sau fenomene pe care copiii nu le percep
în momentul respectiv. Educatoarea trebuie să apeleze la reprezentările formate anterior
sau folosește anumite texte literare, versuri, povestiri, povesti, tablouri, ilustrații, diverse piese
muzicale, care sunt în concordanță cu tema explicației și constituie punct de sprijin pentru
noile cunoștințe.
Povestirea ca metodă, este aplicată în cadrul procesului instructiv-educativ pentru
prezentarea unor texte literare cu caracter realist, științific sau fantastic, în cadrul activităților dirijate
, pentru a trezi interesul copiilor dar și pentru consolidarea sau verificarea cunoștințelor.
Povestirea trebuie, să fie accesibilă copilului, să-1 emoționeze , și să nu încarce
memoria copilului cu date nesemnificative.

20
În cadrul activităților de povestire, educatoarea are posibilitatea de a aplica metode,
procedee, lucruri diferite în funcție de grupă căreia se adresează, a nivelului copiilor, cât și a
discutării textului literar sub forma conversației, a dialogului, a explicației. Caracterizarea
personajelor face apel la acțiunea povestirii, atașamentul copilului spre cele pozitive, dar și la
motivația copilului pentru unele personaje. Pe marginea unei povestiri se poate da posibilitatea
copiilor să creeze noi întâmplări, povestioare posibile, din imaginație sau cu fapte similare cu cele
prezentate de educatoare.
Copilul trebuie să desprindă faptele bune de cele rele, Textele literare de actualitate, au
aspecte din viața cotidiană și contribuie la lărgirea orizontului cognitiv, dar și la dezvoltarea
limbajului, a imginatiei creatoare, a dezvoltării formelor de analiza, sinteză, caracterizându-le.
Demonstrația este una din metodele de bază aplicate în grădiniță.
Demonstrația este mereu însoțită de explicație și invers, nu se pot realiza separat.
Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii copilului, estetic realizat și prezentat
în câmpul său vizual, pentru a contribui la stimularea curiozității și a reușitei unei activități.
Materialul trebuie să fie astfel prezentat ca să poată fi perceptat prin cât mai multe simțuri.
Conversația este metoda de instruire și educare cu ajutorul întrebărilor și răspunsurilor.
Preșcolarul trebuie să posede un material perceptiv, pe baza căruia să se poată discuta.
Copii învața să-și exprime gândurile cu ajutorul cuvintelor și de a-și expune cunoștințe.
Copiii învață să facă asociații între cunoștințele anterioare, să-și spună părerea și să facă
comparații, trăgând anumite concluzii sau să argumenteze cu exemple proprii subiectul abordat.
Întrebările adresate de către educatoare trebuie să fie scurte, precise, clare, la obiect.

Exercițiul:
Consta în repetarea unor deprinderi de muncă: intelectuală, practică, în mod
sistematic, în scopul consolidării diferitelor acțiuni ale copilului.
Exercițiul însoțește copilul pe tot parcursul activităților.

21
În cadrul activităților frontale dirijate, exercițiul îl ajuta pe copil să își consolideze cunoștințele
și deprinderile dobândite.
Metoda exercițiului se poate aplica cu succes în cadrul tuturor activităților.
În lucrarea mea m-am oprit în principal la activitățile liber creative și la unele aspecte privind
dezvoltarea limbalului. Dintre metodele prezentate în cadrul activităților liber-creative, cele mai
utilizate sunt: explicația, conversația, exercițiul.
Metode specifice folosite în cadrul activităților liber-creative
Activitatea didactică de dimineață se desfășoară pe centre de interes în funcție de tema
proiectului.
Sectoarele cele mai des utilizate sunt:
Sector "știința"
Sector "Construcții"
Sector "Jocuri cu rol"
Jocuri de masă
Sector "Biblioteca"
Sector "Arta"
În cadrul acestor sectoare se pot realiza diferite tipuri de jocuri, ținând seama
de obiectivele specifîce fiecărui sector al centrului de interes.
În organizarea și desfășurarea jocurilor la alegere , trebuie să se țină seama de metodologia
de lucru și pregătirea lor pe baza unei scheme obiective concret abordate.
Pregătirea activității la alegere:
– Pregătirea cadrului specific la alegere.
Obiectivele activității la alegere:
– Obiective generale;
– Obiective speciale ( particulare);
– Obiective generale și specifice.

22
Conținutul activității la alegere:
a. Caracterul de largă deschidere a programei activității la alegere;
b. Conținutul activității la alegere pe grupe de vârsta.
Jocuri simbolice, joc cu reguli, ocupații individuale și cu grupuri mici de copii.
Organizarea și îndrumarea jocurilor evaluate:
a. Jocuri de creație cu subiecte din viața cotidiană;
b. Jocuri cu subiecte din basme și povești (jocurile dramatizării);
c. Jocuri cu reguli (jocuri simple);
d. Jocuri distractive, jocuri hazlii, jocuri de atenție, jocuri de perspicacitate, jocuri
de expresie afectivă.
Dezvoltarea limbajului și pregătirea pentru școală
Limba este un sistem de semne organizate riguros și determinate de scopul suprem al
comunicării umane. Copilul se deprinde cu aceste caracteristici intuitive, la vârsta când i se
formează primele abilități de comunicare. Copilul își va perfecționa limbajul o dată cu intrarea în
școală.
Învățarea se întemeiază, pe achizițiile spontane din prescolaritate.
Jean Piaget spusese autoritar: "Toate conduitele comportă un aspect înnăscut și
unul dobândit, dar nu se știe unde se afla frontiera dintre ele"; este firesc să fie așa, pentru că o
nouă achiziție se clădește pe un sistem de cunoștințe și deprinderi sedimentat deja și nu pe
un teren gol.
Formarea capacităților operaționale și funcționale este o problemă importantă în cadrul
formării intelectuale. Funcțiile mintale apar și se maturizează diferit, de aceea învățarea limbajului
și a anumitor forme de raționament sunt posibile numai atunci când aceste funcții au atins un
anumit grad de dezvoltare și maturizare.
Însușirea limbii materne reprezintă un element esențial pentru asimilarea de cunoștințe,
pentru formarea deprinderilor și priceperilor. Fără limbaj nu este posibilă gândirea și învățarea.

23
În grădiniță, învățarea orală a limbii constituie un instrument indispensabil pentru învățarea
cititului și scrisului.
Copilul vine în grădiniță cu o competentă lingvistică.
Însușirea limbii materne se realizează prin respectarea unor reguli (fonetice, lexicale,
morfologice și sintactice). Funcția esențială a limbajului este comunicarea, cu cele două aspecte:
limbaj interior, limbaj exterior. în perioada prescolaritatii copilul învața limbajul prin care își exprima
dorințele nevoile, gândirile, emoțiile, intențiile sale. La vârsta preșcolara, limbajul capăta noi valente
și permite copilului să realizeze relații complexe cu adulții și cu ceilalți copii, să-și organizeze
activitatea psihică, să-și exprime ideile și stările ulterioare, dar și să înțeleagă și să acumuleze
informații.
Prin intermediul limbajului, copilul își dezvoltă propria-i experiență și mai cu seamă învața din
experiențele altora. Cu ajutorul limbajului se formează și se organizează sisteme în care sunt
integrate cunoștințele, ceea ce contribuie la sistematizarea și la complicarea condițiilor interioare
de formare a personalității.
Cu ajutorul limbajului, educatoarea face cunoscut copiilor denumirea fenomenelor, a
legăturilor cauzale dintre acestea.
În procesul comunicării copilul își formează și dezvolta viața afectivă, cu ajutorul cuvântului,
educatoarea contribuie la educația estetică dezvoltându-i frumosul din natură, viața, societate.
În cadrul activităților din grădiniță educatoarea va alege teme care să conducă familiarizarea
copilului cu dezvoltarea vorbirii sub toate aspectele sus amintite, pentru integrarea cât mai
eficientă în activitatea școlară.
Sarcina principală, este aceea de a pregăti preșcolarul pentru integrarea activa în procesul
instructiv din școală, găsindu-se soluții, mijloace și metode eficiente care să contribuie la
dezvoltarea vorbirii. Mijlocul cel mai eficient pentru dezvoltarea gândirii și a vorbirii copiilor este jocul
didactic.
Jocul didactic, este forma specifică de învățare la vârsta preșcolara, ce îl ajuta pe copil să
antreneze intens în stimularea și exersarea deprinderilor fără ca el să conștientizeze acest
efort.

24
Jocul didactic reușește, să antreneze toți copiii grupei, să fixeze și să activeze vocabularul
copiilor și contribuie la îmbunătățirea pronunției, la formarea unor noi noțiuni.
Eficienta jocurilor didactice depinde, de modul în care educatoarea știe să le selecționeze,
în raport cu situațiile concrete existente în grupă pe care o conduce.
Aceasta presupune o bună cunoaștere a posibilităților fiecărui copil, precum și defectelor de
vorbire, astfel că, în funcție de aceste realități, să se acționeze și prin intermediul jocului didactic
– eficient mijloc de formare și educare a copilului.
3.3. Metode specifice învățământului primar
‘’Metoda reprezintă drumul sau calea de urmat în activitatea comună a educatorului și
educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea
educaților.’’
Putem clasifica metodele astfel:
A) Metode de predare-asimilare:
A.1. Tradiționale: expunerea didactică, conversația didactică, demonstrația,
observarea, lucrul cu manualul, exercițiul;
A.2. De dată mai recentă : algoritmizarea, modelarea, problematizarea, instruirea
programată, studiul de caz, metode de simulare (j ocurile, învățarea pe simulator), după unii
autori, și învățarea prin descoperire.
B). Metode de evaluare:
B.1. De verificare :
(1) Tradiționale: verificarea orală curentă; verificarea scrisă curentă; verificarea
practica curentă; verificarea periodică (prin teza sau practică); verificarea cu caracter global
(examenul), fie în formă scrisă, fie orală, fie practică.
(2) De dată mai recentă : verificarea la sfârșit de capitol (scrisă sau orală), verificare
prin teste docimologice (curente sau periodice).
B.2. De apreciere :
(1) Apreciere verbală

25
(2) Apreciere prin nota
Prezentarea analitică a principalelor metode de învățământ
Povestirea consta din prezentarea informației sub forma descriptiva sau narativa,
respectând ordonarea în timp sau în spațiu a obiecte lor, fenomenelor, evenimentelor.
Explicațiile nu lipsesc cu desăvârșire, dar ele ocupa un loc secundar în raport cu prezentarea
faptelor.
Explicația este formă de expunere în care "predomina argumentarea rațională",
făcându-și loc deja problemele de lămuri t, teoremele, regulile, legile științifice etc. Pe primul
plan nu se mai afla "faptele de prezentat" ci "faptele de explicat".
Conversația didactică
Este metoda de învățământ ce consta în valorificarea întrebărilor și răspunsurilor. Este
o metodă verbală.
Conversația euristică: conduce la descoperirea de lucruri noi pentru elev. Este
prezentată sub forma unor serii de întrebări și răspunsuri la finele cărora să rezulte, ca o
concluzie, adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învățării.
Conversația examinatoare (catehetica)
Constata nivelul la care se afla cunoștințele elevului la un moment dat. Se deosebește
de cea euristica în sensul că nu mai este obligatorie constituirea în sisteme sau serii ale
întrebărilor și răspunsurilor.
Lucrul cu manualul metoda didactică în cadrul căreia învățarea are ca sursa
esențială și ca instrument de formare a elevului cartea școlară sau alte surse
similare.
Se prezintă ca metoda de bază în învățare, în clasele mici.
Metoda exercițiului consta în executarea repetată și conștientă a unei acțiuni în
vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunatățirii unei performante.
Exercițiul nu se limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează în același timp
consolidarea unor cu noștințe care reprezinnta aspectul teoretic al acțiunilor implicate în
exercițiu.

26
Studiul de caz metoda ce consta din confruntarea elevului cu o situație reală de
viață prin a cărei observare, înțelegere, interpretare urmează să realizeze un
progres în cunoaștere.
Etape ale studiului de caz (după I. Cerghit):
 Alegerea cazului
 Lansarea cazului
 Procurarea informației
 Sistematizarea materialului
 Dezbatere asupra informației culese
 Stabilirea concluziilor

CAPITOLUL IV
CERCETARE PSIHOPEDAGOGICĂ
ROLUL UTILIZĂRII METODELOR ȘI TEHNICILOR DE REALIZARE A
CONȚINUTURILOR ACTIVITĂȚII DIN GRĂDINIȚĂ ÎN VEDEREA ADAPTĂRII LA VIAȚA
ȘCOLARĂ
4.1. Fundamentare teoretică

27
Pregătirea copilului preșcolar pentru școala este o chestiune actuală în condițiile
intensificării și accelerării întregului process de învățământ. Pregătirea copilului pentru
munca din școală, se realizează prin intermediul unor forme specifice: jocul și
învățarea, cea din urmă la nivelul copiilor de grupă mare.
M-am oprit asupra acestei teme deoarece prin metodele și tehnicile aplicate în
cadul activităților, se urmărește însușirea de noi cunoștințe dar și consolidarea
cunoștințelor transmise în vederea pregătirii preșcolarului pentru școală.
În cadrul fiecărei metode și tehnici aplicate accentul este pus pe însușirea și
aprofundarea cunoștințelor. Reușita acestora depinde în mare parte și de folosirea
unui bogat material didactic, în cantitate suficientă pentru fiecare copil, formând astfel
la copii derinderi de muncă intelectuală, satisfacerea curiozității de cunoaștere
învățând totodată să analizeze, să interpreteze, să utilizeze, să citească, să
denumească anumite obiecte cu expresii literare.
Activitățile desfășurate în grădiniță dezvolta copiilor spiritul de observație și de
investigație, cultivând imaginația, gândirea creatoare, orientează activitatea psihică,
disciplinează conduita și contribuie, la formarea rapidă și mai eficientă a mecanismelor
psihice, care înlesnesc și condiționează învățarea, munca, fiind necesare la intrarea
preșcolarului în școală.
Pentru obținerea rezultatelor pozitive, jocul trebuie să rămână activitatea de bază
din grădiniță, chiar dacă sarcinile procesului instructiv devin din ce în ce mai complexe.
4.2. Tipul cercetării
În cercetarea de fată se include în sfera studiilor calitative urmărind demersul
științific și metodologic al tezelor de specialitate din domeniul pedagogiei școlare. În
funcție de obiectivele propuse se pune în evidență importanța achiziționării unui
vocabular conform vârstei, particularităților și nevoilor individuale ale copiilor de vârsta
preșcolara.
4.3. Obiectivele cercetării

28
1. Evidențierea importanței educației timpurii în dezvoltarea comunicării
verbale la copiii de vârsta preșcolara;
2. Importanta achiziționării unui vocabular adecvat vârstei, particularităților și
nevoilor personale ale copiilor;
3. Relevanta utilizării metodelor și procedeelor adecvate în vederea adaptării
optime a preșcolarilor la activitatea școlară;

4.4. Ipoteza cercetării
Presupun că:
Implementarea unui program de activități în care se utilizează un set de metode
și tehnici specifice învățământului preșcolar determina îmbunătățirea sesizabilă a
abilitaților de comunicare contribuind la îmbogățirea limbajului, în vederea adaptării la
viața școlară.
4.5. Variabilele cercetării
Variabile independente
· Natura materialelor și metodelor folosite în activitățile specifice
intervenției
· Mediul socio-educativ de proveniența
Variabile dependentă
· Vârsta de dezvoltare a limbajului
· Nivelul de dezvoltare al inteligenței și a proceselor psihice
4.6. Coordonatele majore ale metodicii cercetării:
Locul de desfășurare a cercetării
Cercetarea s-a desfășurat la Grădiniță Nr. 5 Zimnicea, Județul Teleorman, unde îmi desfășor
activitate în calitate de educator.
Cadre didactice implicate în cercetare: ed. Popescu Liliana, consilier școlar Potâng Alină.

29
Perioada de cercetare
Semestrul II al anului școlar 2016-2017
Eșantionul de subiecți
Pentru a obține obiectivele propuse și pentru a verifica ipoteza formulată, am
cuprins în cercetare un număr de 20 de copii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani care au
frecventat în anul școlar 2016-2017 grădiniță. Cei 20 de copii supuși investigării provin
din grupa mare.
Prima grupă, numită Grupa A (grupa de control), este formată din 10 copii cu
vârste cuprinse între 5 și 6 ani din care 5 băieți și 5 fete de la Grădiniță nr.5. Din cei 10
copiii ai grupei A, 5 copii, provin din familii organizate cu relații armonioase, 3 copii
provin din familii organizate dar cu relații tensionate și 2 copii provin dintr-o familie
dezorganizată. Din cei 5 copii care sunt crescuți în familii organizate 2 au frați cu vârste
mai mari decât ei și 1 are frate mai mic. Din numărul total de 10 copii 4 sunt în primul
an de frecventare a grădiniței, iar ceilalți au avut o frecvență redusă.
Grupa B (grupa experimentală) este formată din 10 copii, 6 băieți și 4 fete de la
Grădiniță Nr.5 Zimnicea, din care 9 provin din familii organizate iar 1 copil este
încredințat de părinți (care sunt plecați din țară) spre îngrijire bunicii.
Din prezentarea de mai sus rezulta că există diferențe între mediile socio-
culturale din care provin copiii celor două grupe care au repercusiuni asupra dezvoltării
comunicării și limbajului acestora.
Un număr de 4 copii din grupa A sunt în primul an de frecventare a grădiniței și
ceilalți 6 nu frecventează zilnic grădiniță. Cei din grupa B sunt în al doilea an de
frecventare a grădiniței. Analiza efectuată a permis evidențierea faptului că influențele
mediului educativ oferit de activitățile instructiv-educative din grădiniță, care respecta
particularitățile de vârsta și individuale, sunt favorabile dezvoltării psihice a copilului.
Eșantionul de conținut
Activitățile de educarea limbajului au fost adaptate unităților de învățare
corespunzătoare temei săptămânii. Spre exemplu: jocul dramatizare "De-a punguță cu
doi bani"; dramatizări, "Greierele și furnică"; jocuri de stimulare a comunicării orale:,

30
"Povestește cum ți-ai petrecut vacanță"; jocuri de exersare a pronunției corecte:
"Spune la fel ca mine", "Descoperă unde am greșit"; jocuri de realizare a abstractizării
și generalizării: "Cum se numesc toate acestea la un loc", "Ghici la ce cuvânt m-am
gândit"; jocuri pentru dezvoltarea imaginației "Hai să facem o poveste".
4.7. Metodologia cercetării
Metode utilizate
În cadrul cercetării am folosit următoarelor metode: anamneza studiul
documentelor personale, observația, metoda testelor, experimentul.
Observația surprinde elemente ale comunicării atât în activitățile liber alese
în care copilul se manifestă spontan și liber mai aproape de ceea ce este mai puțin
controlat și cenzurat, cât și în cadrul activităților comune desfășurate cu întreaga grupa
de copii sub îndrumarea directă a educatoarei. Datele obținute au fost consemnate și
folosite în analiza de caz.
· Anamneza vizează culegerea informațiilor despre părinți, starea de sănătate,
despre condițiile materiale și socio-culturale ale familiei, despre calitatea influentelor
asupra copilului.
· Studiul documentelor personale completează datele obținute prin primele
două metode și oferă o imagine completă asupra subiecților investigați. Pe baza
studiului documentelor personale ale copiilor am obținut date despre proveniența
socială ale acestora, starea lor de sănătate, despre relațiile existente în familie și
despre nivelul cultural al părinților.
· Testul, proba psihologică . A fost folosită atât în faza pre-experimentala cât și
în faza experimentală, rezultatele mi-au oferit posibilitatea de a obține informații
obiective asupra dezvoltării psihice și a pregătirii copilului pentru școală, din punct de
vedere fizic, psihic, afectiv, etc.
· Experimentul a constat în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii
unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu utilizarea metodelor specifice
grupei mari. Pentru experiment am folosit mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care
se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală și de control), având

31
aproximativ același nivel de cunoștințe, același număr de subiecți și fiind aproximativ
egali din punct de vedere al vârstei.
Instrumente de cercetare utilizate
· Test de evaluare inițială
· Testul "Omulețului " (proba proiectiva de stabilire a nivelului de
dezvoltare intelectuală)
· Testul pentru cunoașterea vârstei psihologice a limbajului după
Alice Descoeudres
· Test de evaluare finală
4.8. Descrierea etapelor cercetării
ETAPA PREEXPERIMENTALĂ
În cadrul acestei etape am stabilit cadrul cercetării, am formulat ipoteză și am
alcătuit eșantionul de subiecți, am ales metodele și tehnicile de cercetare, am
aplicat testarea situației experimentale și a tehnicilor de cercetare, am înregistrat
datele și am stabilit strategia desfaturarii experimentului. Această etapă s-a
derulat în perioada semestrului I al anului școlar…….. Tot în această perioadă am
aplicat preșcolarilor din cele două grupe testul de evaluare inițială.
Evaluarea inițială
· a constituit punctul de plecare în stabilirea strategiei didactice a educatoarei
grupelor de copii. Pornind de la datele cuprinse în aceste evaluări am putut face o
analiză privind evoluția înregistrata de copii până la data aplicării probelor ce au stat la
baza cercetării mele.
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
(Evaluează cunoștințele de limbaj)
TEMA: Traista cu povești

1. Item cu răspuns scurt.

32
Completează ce lipsește pentru a avea propoziția înțeles
"Este vicleană, șireată și da iama la poiata." 1p
2. Item cu alegere multiplă
Scrie atâtea liniuțe câte cuvinte are propoziția și încercuiește cifra corectă: 1p
CAPRA MERGE DUPĂ MÂNCARE.

3. Item de asociere
Unește personajele aparținând aceleiași povesti: 2p

4. Item cu alegere duala
Spune ce este fals și ce este adevărat în propozițiile următoare:

33
– "Fata babei a îngrijit cățelușa bolnavă și a plecat mai departe".
– "Alba ca Zăpada a ajuns la casa piticilor".
– "Scufița Rosie mănâncă lupul." 3p
5. Item de completare
Recunoaște povestea și completează verbal ce lipsește:
"Era limpede că afurisita de cotoroanța încerca s-o pacalesca pe …………. să se vâre
în ………….pentru a o închide acolo!… Căci de îndată ce ar fi fost acolo, …….. ar fi închis
cuptorul și ar fi lăsat-o pe biata micuța sa se…………. și apoi ar fi mâncat-o! Numai
că………….. copil isteț, îți dădu numaidecât seama ce gânduri cocea………….și se
prefăcu că-i nătânga și neîndemânatica." 3p
ETAPĂ EXPERIMENTALĂ
În cadrul acestei etape am folosit metode și tehnici noi în activitățile susținute la
nivelul grupului experimental, am aplicat probe, am făcut măsurători și determinări.Am
acționat și la nivelul grupului de control aplicând aceleași probe (testul "Omulețul" și
testul de cunoaștere a vârstei psihologice a limbajului), dar fără a implementa
programul de activități și jocuri didactice propus în lucrarea de fată.Am făcut acest lucru
pentru a compara între ele rezulatele și scorurile obținute de copiii cuprinși în cele două
grupe, neechivalente din punct de vedere socio-cultural și educațional. Această etapă
s-a desfaturat pe parcursul semestrului II al anului școlar în curs.
Testul "Omulețul"
Pentru a vedea nivelul de dezvoltare al inteligenței dar și alte procese și calități
psihice, am aplicat o serie de probe psihologice, între care testul " Omulețul".
Acest test de inteligentă, (cerem copilului să deseneze un omuleț), este un sistem de
simboluri, prin care se realizează comunicarea. Este deci, o comunicare prin simboluri, în
spatele căreia se ascund și o serie din procesele specifice gândirii.
În urma aplicării acestei probe, am calculat QI prin raport cu VM (QI = cât intelectual;VM
= vârsta mentală).
Calculul performantelor s-a făcut după următoarele criterii:

34
– prezenta capului;
– prezenta picioarelor – două, când e în față și unul în profil;
– prezenta brațelor;
– prezenta trunchiului;
– lungimea mai mare decât lățimea trunchiului;
– îndoirea umerilor;
– brațele și picioarele tangente pe lângă corp;
– brațele și picioarele atașate, deși incorect;
– prezenta gâtului;
– conturul gâtului – o linie continuă între trunchi și corp;
– prezenta ochilor;
– prezenta nasului;
– prezenta gurii;
– nasul și gura sunt reprezentate corect, indicarea buzelor;
– prezenta părului;
– părul bine plasat, fără ca să fie văzut capul prin intermediul transparentei;
– prezenta hainelor (prima manifestare a veșmintelor sunt nasturii);
– lipsa transparentei veșmintelor;
– patru articole vestimentare bine marcate (pălărie, vesta, cravata, nasturi, pantaloni);
– prezenta degetelor;
– evidențierea palmelor;
– proporția capului ( mai mic decât jumătate din trunchi și mai mare 1/10 din corp);
– proporția brațelor;
– proporția picioarelor lungimea lor să fie mai mare decât lățimea și mai mică decât înălțimea
corpului);

35
– coordonarea motrică a conturului;
– coordonarea motrică a brațelor;
– prezenta urechilor;
– poziția și proporția corectă a urechilor;
– prezenta bărbiei și a frunții;
– capul, trunchiul și picioarele de profil; profilul perfect (fără transparența sau poziția greșită )
Testul de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
· adaptat după Alice Descouedres , proba ce se poate aplica copiilor de la 2 la
7 ani și este alcătuită din șapte subprobe, prin care am vizat aspecte ale dezvoltării
gândirii și limbajului copiilor:
– stabilirea asemănărilor/deosebirilor dintre diferite obiecte sau imagini
ale unor obiecte;
– completarea lacunelor dintr-un text;
– memorarea unor grupe de cifre;
– denumirea unor culori;
– imitarea unor acțiuni ;
– stabilirea unor contrarii fără imagini ale obiectelor;
– denumirea unor materiale din care sunt confecționate unele obiecte.
Subproba nr. 1:
Stabilirea asemănărilor (deosebirilor) dintre diferite obiecte sau imagini ale unor
obiecte
Material:
1. desenul unei case mari și al unei case mici;
2. o carte nouă și una veche;
3. o minge tare și o minge moale;
4. desenul unui pom înalt și al unui pom scund;

36
5. o bucată de hârtie netedă și una zgrunțuroasa;
Desfășurare:
Spunem copilului (pentru prima grupă de contrarii) "vezi, această casă este mare,
în timp ce aceasta este…(mică)
· se continua astfel cu toate celelalte grupe de contrarii;
· se notează răspunsurile copilului;
· se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 2:
Completarea de lacune într-un text
Material: am folosit textul:
"Este timp frumos, cerul este ..(senin, albastru), soarele este foarte..(strălucitor)
. Jana și Maria merg să se plimbe pe câmp. Ele aduna ..(flori) . Fetele sunt foarte
mulțumite auzind cântecele frumoase ale micilor .(pasarele) . Deodată cerul se
întuneca, se acoperă de .(nori) . Fetele se grăbesc să se întoarcă .(acasă) .Cerul este
spintecat de.(fulgere) . Jana și Maria se sperie de zgomotul făcut de.(tunete) . Ele roagă
pe cineva să le adăpostească în casa deoarece ploua puternic și nu aveau la
ele.(umbrele, haine de ploaie), iar hainele lor erau complet.(ude).
Desfășurare:
I se spune copilului: "Te rog să fii atent la poveste, când eu mă opresc și n-am
să știu ce să spun, tu va trebui să ghicești și să pui ce trebuie să fie completat".
· Se va citi rar și cu accentul necesar;
· Se notează răspunsurile copilului;
· Se calculează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 3:
Memorare de cifre și reproducerea lor
Material: am folosit următoarele cifre:
1. 2 – 4

37
2. 5 – 6 – 3
3. 4 – 7 – 3 – 2
4. 8 – 4 – 6 – 5 – 9
5. 6 – 9 – 2 – 3 – 4 – 8
Desfășurare:
Se spune copilului: "Fii atent! Voi spune următoarele cifre, iar tu le vei repeta
imediat ce eu le-am spus".
· Se prezintă fiecare serie în ritm de comandă de gimnastică;
· Se oprește probă la seria pe care copilul nu reușește să o reproducă
deși i s-a citit de trei ori. Performanța subiectului este egală cu ultima serie realizată
corect. Pentru prima serie primește coeficientul 2, pentru seria a II-a primește
coeficientul 3, pentru seria a III-a primește coeficientul 4, pentru seria a IV-a primește
coeficientul 5, pentru seria a V-a primește coeficientul 6.
Subproba nr. 4:
Denumirea unor materiale
Material de desfășurare: am folosit următoarele întrebări:
1. Din ce este făcută cheia?
2. Din ce este făcută masa?
3. Din ce este făcută lingurița?
4. Din ce sunt făcuți pantofii?
5. Din ce sunt făcute ferestrele?
6. Din ce sunt făcute casele?
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 5:
Stabilirea unor contrarii fără obiecte sau imagini ale acestora
Material și desfășurare: am folosit următoarele cupluri de antonime:

38
1. cald – ..(frig său rece)
2. uscat – ..(ud sau umed)
3. frumos – ..(urât)
4. neascultător – ..(ascultător sau cuminte)
5. curat – ..(murdar)
Se notează în funcție de numărul de răspunsuri exacte.
Subproba nr. 6:
Denumirea a 10 culori
Material și desfășurare:
Se prezintă culorile:
1. roșu; 6. violet;
2. verde; 7. gri;
3. negru; 8. galben;
4. roz; 9. maro;
5. alb; 10. albastru
Se cere copilului să le denumească și se notează de la 0 la 10, după numărul
exact de răspunsuri corecte.
Subproba nr. 7:
Cunoașterea sensului unor verbe
Desfășurare :
a) Se mimează următoarele acțiuni și se cere copilului să le denumească:
1. a tuși;
2. a fricționa;
3. a cânta;
4. a arunca;

39
5. a spăla;
6. a respira.
b) se mimează următoarele 6 acțiuni, cerându-le copilului să le imite și să le
denumească:
1. a scrie; 4. a se ridica;
2. a se apleca; 5. a sări;
3. a se balansa; 6. a împinge
Se consemnează rezultatele care se notează de la 0 la 12 în funcție de numărul
de răspunsuri corecte.
ETAPA POST-EXPERIMENTALĂ
În acesta etapa am înregistrat rezultatele obținute de cele două eșantioane de
subiecți, grupa experimentală și grupa de control, am stabilit diferențele, am prelucrat
datele și am interpretat rezultatele. Această etapă am realizat-o în ultima perioadă a
semestrului II al anului școlar ………..
Evaluarea finală
TEST DE EVALUARE FINALĂ
(evaluează cunoștințele dobândite în urma intervenției)
Cuprinde:
I1 item de completare (proba orală) – propoziții simple și dezvoltate 1p
I2 item subiectiv 1p
I3 item obiectiv cu alegere multiplă 1p
I4 item obiectiv cu alegere duala 1p
I5 item de asociere (tip pereche) – asociere sonoră 1p

Punctaj maxim 5 puncte

40
TEST
CUVINTE, SILABE, SUNETE
I1 : Spune mai departe (proba orală)
" Ana are ….."
I2 : Reprezintă grafic propoziția în caseta

I3 : Încercuiește cifra care corespunde numărului de cuvinte din propoziție
"Copiii merg la grădiniță" 3
5
4
I4 : Încercuiește cuvântul alcătuit din mai multe silabe și reprezintă silabele în căsuțe

C O P I L G R Ă D I N I Ț Ă

I5 Colorează imaginile în a căror denumire se afla sunetul " r "

4.9. Prezentarea intervenției ameliorative
În programul de intervenție folosit în cadrul activităților de educarea limbajului, am
utilizat jocurile didactice pe arii de stimulare a abilitaților de comunicare, conversație și
îmbogățire a vocabularului.

41
Programul s-a implementat pe durata semestrului II al anului școlar 2016-
2017.Au fost folosite 10 activități cu următoarele metode: conversația, explicația,
exercițiul, demonstrația, experimentul, braistormingul, comunicarea rotativă, învățarea în cerc,
examinarea povestirii, turnirul întrebărilor.
4.10. Strategia de verificare și evaluare a rezultatelor obținute
Verificarea și evaluarea rezultatelor obținute s-a realizat prin introducerea scorurilor în
tabele și compararea acestora cu valorile standard ale testelor aplicate. S-au analizat rezultatele
(sub formă de punctaje) și s-a interpretat analiză prin comparație a procentelor obținute de copiii
din cele două grupuri.
4.11. Prezentarea și interpretarea rezultatelor
Rezultate obținute la testul inițial:
Item Grupe Punctaj
1 G. experimental 10p
G. de control 6p
2 G. experimental 9p
G. de control 5p
3 G. experimental 16p
G. de control 8p
4 G. experimental 21p
G. de control 9p
5

G. experimental 24p
G. de control 12p

42

Interpretarea rezultatelor:
În concluzie datorită faptului că asupra grupului experimental s-a acționat prin aplicarea
de metode și procedee specifice și s-au realizat activități, jocuri didactice cu caracter stimulativ și
de dezvoltare a limbajului, atât în anul anterior cât și în anul curent, regulat, se pot observa diferențe
semnificative a procentelor calculate în urma punctajelor obținute.
Rezultate obținute la testul "Omulețul"
TESTUL OMULEȚUL

Nr.
Crt. GRILA DE COTARE (TESTUL OMULEȚUL) Punctaj
1. Prezența capului. 1
2. Prezența picioarelor : apar două picioare dacă omulețul este
desenat din față, unul dacă este desenat din profil. 1

43
3. Brațele sunt prezente. Dacă sunt desenate doar degetele,
acestea nu se iau în considerare decât în situația în care apare
un spațiu între acesta și corp. 1
4a. Trunchiul este prezent. 1
4b. Lungimea trunchiului este mai mare decât lățimea. Măsurarea
se face ținând cont punctele cele mai depărtate, respectiv
punctele cele mai apropiate. 1
4c. Umerii sunt indicați în mod clar. 1
5a. Brațele și picioarele sunt atașate de trunchi într- un punct
oarecare. 1
5b. Brațele și piciorele sunt atașate de trunchi în punctele corecte.
Chiar dacă 5 nu este reușit, dacă brațele sunt indicate, ele ar
trebui să se găsească în locul în care ar trebui să fie umerii. 1
6a. Gâtul este prezent. 1
6b. Conturul gâtului formează o linie continuă cu linia capului, a
trunchiului sau cu cele două reunite. 1
7a. Ochii sunt prezenți. Cel puțin unul din cei doi trebuie să fie
reprezentat pentru a primi un punct. 1
7b. Nasul prezent. 1
7c. Gura prezenta. 1
7d. Nasul și gura reprezentate prin două trăsături. Cele două buze
sunt indicate. 1
7e. Nările sunt reprezentate. 1
8a. Părul prezent. 1

44
8b. Părul este corect plasat capul nu este transparent. 1
9a. Prezența hainelor. Una dintre primele forme de reprezentare ale
îmbrăcăminții sunt nasturii. Sunt admise hasururi simple și
transparentele. 1
9b. Două articole de îmbrăcăminte reprezentate fără tranparenta
(pantalon, pălărie, de exemplu). 1
9c. Desenul complet al hainelor, fără nici o transparentă. Mânecile
și/ sau pantalonul trebuie reprezentat. 1
9d. Patru articole vestimentare bine marcate . De exemplu : pălărie,
pantofi, haina, bluză, guler, cravata, curea sau bretele, pantalon,
fusta etc. Fiecare articol este reprezentat ținând cont de
elementele sale caracteristice. De exemplu : pantofii trebuie să
aibă șireturi, toc etc. 1
9e. Costum complet, cu elementele de indentificare a personajului :
medic , vânzător, soldat. Pălăria, mânecile, pantalonul și pantofii
1sunt obligatoriu reprezentate. 1
10a. Degetele sunt reprezentate. 1
10b. Numărul corect al degetelor. La fiecare mână (sau la mâna care
este vizibilă) esteprezent un număr corect de degete. 1
10c. Detalii desenate corect : două dimensiuni, lungimea mai mare
decât lățimea. 1
10d. Reprezentarea distinctă adegetului mare. Diferențierea netă
între degetul mare și celelalte degete. Punctul se acorda atunci
când unul dintre degete este reprezentat în mod clar mai scurt
decât altele. 1

45
10a. Mână este distinct reprezentată față de degete și braț. 1
11a. Brațele clar articulate la umeri, coate sau ambele. 1
11b. Articulațiile picioarelor : genunchi și/sau glezne sunt
reprezentate. 1
12a. Proporția capului. Nu mai mult de jumătate din dimensiunea
trunchiului, nu mai puțin de o zecime din trunchi. 1
12b. Proporția brațelor. Lungime egală cu lungimea trunchiului sau
puțin mai lungi, dar în nici un caz nu ating genunchii. 1
12c. Proporția picioarelor. Nu mai scurte decât trunchiul și nu mai
lungi decât de două ori lungimea trunchiului. 1
12d. Proporția picioarelor. Piciorul și laba piciorului sunt văzute în
două dimensiuni. Labă piciorului are lungimea mai mare decât
înălțimea. Nu trebuie să depășească o treime din înălțimea
piciorului, nici să fie mai puțin decât o zecime din înălțimea totală
a piciorului. 1
12e. Două dime nsiuni. Cele două mâini și cele două picioare au două
dimensiuni. 1
13. Prezența călcâiului. 1
14a. Coordonare motrică reprezentată prin contur. 1
14b. Coordonare motrică prin articulații. 1
14c. Coordonare motâcă prin articulațiile capului. 1
14d. Coordonare motrică prin articulațiile trunchiului. 1
14e. Coordonare motâcă a brațelor și picioarelor. 1

46
14f. Coordonare motâcă a fizionomiei. 1
15a. Prezența urechilor. 1
15b. Prezența urechilor, proporții și poziționare corectă. 1
16a. Detalii ale ochilor : gene, sprâncene sau ambele. 1
16b. Detalii ale ochilor: prezenta pupilelor. 1
16c. Detalii ale ochilor: priportii, lungimea mai mare decât lățimea,
dacă ochii sunt văzuți din față. 1
16d. Detalii ale ochilor: strălucirea. 1
17a. Buza superioară și fruntea prezente. 1
17b. Buza superioară net distinctă de buza inferioară. 1
18a. Capul trunchiul și piciorul văzute din profil. O greșeală poate fi
tolerată (transparenta, poziția greșită a brațelor sau piciorelor). 1
18b. Profil perfect, fără erorile amintite anterior. 1
Rezultatul global (maxim 52 de puncte) se analizează în fucntie de baremul următor :

Vârst
a
copil
ului 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 14
Punc
te
obțin
ute 2 6 10 14 18 22 26 30 34 38 42

47
Exemple:
SARAH – 16 – PUNCTE – O dezvoltare bună și o bună cunoaștere a propriului corp;
DAN – 20 – PUNCTE – O dezvoltare excelentă, ca și o conștiință bine dezvoltată a
propriului corp ;
ANA – 16 – PUNCTE – O dezvoltare bună, o cunoaștere moderată a propriului corp.
Date brute:
Grup experimental
Nr.
Crt. Numel
e Vârsta Punct
aj
1. C.I. 6 ani 17p
2. M.A. 6 ani 16p
3. S.L. 6 ani 18p
4. S.C. 6 ani 13p
5. M.D. 6 ani 12p
6. S.L. 6 ani 14p
7. M.L. 5 ani 10p
8. L.D. 5 ani 9p
9. C.P. 5 ani 10p
10. P.O. 5 ani 8p
Punctaj total: 127p
Grup control
Nr.
Crt. Numel
e Vârsta Punctaj

48
1. L.A. 6 ani 15p
2. M.S. 6 ani 14p
3. L.D. 6 ani 16p
4. V.I. 6 ani 11p
5. C.L. 6 ani 13p
6. E.M. 6 ani 10p
7. M.I. 6 ani 9p
8. C.T. 5 ani 8p
9. S.E. 5 ani 7p
10. R.A. 5 ani 6p
Punctaj total: 109 p
Rezultate obținute la testul "Omulețul":
Grupe Punctaj Procent
G. experimental 127p 93,3%
G. de control 109p 77,8%
Interpretarea rezultatelor:
8 copii din grupul experimental au reușit 10-18 puncte corespunzător vârstei de la
5-6 ani și 2 elevi au obținut punctajul de 8p, respectiv 9p, ceea ce denotă o inteligență
scăzută a celor din urmă.
La grupul de control putem observa că 6 copii au obținut punctaje între 10-18 p,
corespunzătoare vârstei, dar reduse, iar 4 copii nu s-au înscris în barem.
Comparând procentele celor două grupuri observăm că există o diferență de 15,5
procente, diferență semnificativă.

49
Diferența de punctaj se datorează nefrecventarii regulate a grădiniței și condițiilor
socio-culturale și familiale defavorizate precum și lipsei utilizării metodelor adecvate.
Punctajele obținute de cele două grupe reprezintă o inteligență normală.
Rezultatele obținute demonstrează că din totalul de 20 de copii 5 sunt sub capacitatea
intelectuală corespunzătoare vârstei.
Rezultate ale testului de stabilire a vârstei psihologice a limbajului
Punctajul obținut la fiecare probă corespunde unei anumite vârste a limbajului
(vezi tabelul următor); se face media acestor vârste și se obține vârsta psihologică a
limbajului copilului care poate sau nu corespunde vârstei cronologice.
PROBĂ COEFICIENTUL
CORESPUNZĂTOR
VÂRSTELOR
3 ani 4 ani 5 ani 6 ani
I Contrarii (cu obiecte și imagini) 4 5 6 8
ÎI. Lacune 2 3 4 6
III. Cifre 3 3 4 5
IV. Materii 3 4 5 6
V. Contrarii (fără obiecte și
imagini) 4 5 6 7
VI. Culori 2 3 4 6
VII. Verbe 4 6 8 9
TOTAL 22 29 37 47
Prin raportarea vârstei de dezvoltare a limbajului la vârsta cronologica se poate
constata că:

50
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este egală cu vârsta cronologică
(V.L..=V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare normală a copilului;
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mare decât vârsta
cronologică (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare superioară a copilului;
Ø dacă vârsta psihologică a limbajului este mai mică decât vârsta
cronologică (V.L.>V.C.) se poate vorbi de o dezvoltare deficitară a copilului.
Acest test a fost aplicat celor 20 de copii preșcolari cu vârste cuprinse între 5 ani
și 6 ani pentru a se stabili vârsta psihologică a limbajului. Testul a cuprins 7 subprobe
.Analiza rezultatelor obținute ne-a permis să ne dăm seama de diferența nivelului de
dezvoltare.

PR1 PR2 PR3 PR4 PR5 PR6 PR7 Varsta
psihologica
NU
ME VARSTA
CRONOLO
GICA Coefic
ient Vars
ta Coefic
ient Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coeficie
nt VARSTA
L.A. 7 9 6 7 6.5 4 5 6 6 8 7 7 6.5 9 6 6.1
M.S7 12 7 6 6 5 6.5 6 6 6 5 8 7 9 6 6.2
L.D. 7 8 6 4 5 4 5 5 5 7 6 6 6 8 5 5.4
V.I 6 6 5 5 5.5 3 4 5 5 5 5.5 4 5 6 4.5 4.9
CL 6 8 6 4 5 5 6 4 4 5 4 4 5 7 4.5 4.9
M 6 6 5 4 5 4 5 5 5 5 4 4 5 9 6 5
M.I. 6 8 6 4 5 4 5 6 6 7 6 5 5.5 8 5 5.5
C.T. 5 5 4 7 6.5 3 4 3 3 4 3 8 7 10 6.5 4.9
S.E. 5 5 4 5 4 4 5 4 4 5 4 8 7 12 7 5.0
R.A. 5 6 5 5 4 4 5 4 4 4 3 6 6 7 4.5 4.5
6 7.3 5.4 5.1 5.2 4 5 4.8 4.8 5.6 4.7 6 6 8.5 5.5 5.2
TABEL Nr.1
În tabelul nr.1 sunt cuprinse rezultatele obținute la testul de cunoaștere a vârstei
psihologice a limbajului (după A. Descoeudres) de grupa A (grupul de control) format
din 10 copii cu vârste cuprinse între 5 și 6 ani care sunt în primul an de frecventare a
grădiniței.
Media vârstei cronologice este 6 ani iar media vârstei psihologice a limbajului
este 5.2 ani. Cele mai slabe rezultate s-au obținut la proba nr.5 la care media vârstei

51
limbajului este cu 1.3 mai mică decât media vârstei cronologice și la proba nr.4 la care
media vârstei limbajului este cu 1.2 mai mică decât media vârstei cronologice.

PR1 PR2 PR3 PR4 PR5 PR6 PR7 Varsta
psihologica
NU
ME VARSTA
CRONOLO
GICA Coefic
ient Vars
ta Coefic
ient Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coef
icien
t Vars
ta Coeficie
nt VARSTA
C.I. 7 12 7 8 7 5 7 8 7 8 7 8 7 11 7 7
M.A 7 12 7 8 7 5 7 6 7 8 7 7 6.5 10 7 6.9
S.L. 7 12 7 8 7 5 7 6 6 8 7 7 6.5 11 7 6.7
S.C 6 11 7 7 6.5 5 7 6 7 8 7 8 7 10 6.5 6.8
M.D 6 10 6,5 9 7 5 6 6 7 8 7 10 7 12 7 6,8
S.L. 6 9 6 8 7 4 5 6 7 8 7 10 7 12 7 6,6
M.L 5 6 5 7 5,5 3 4 5 5 4 3 8 7 10 6,5 5,1
L.D. 5 4 3 6 5 4 5 6 7 7 6 10 7 9 6 5,6
C.P. 5 6 5 4 3 5 6 3 3 6 5 10 7 9 6 5,0
P.O. 5 7 5,5 6 6 4 5 5 5 7 6 10 7 12 7 5,9
5.9 8.9 5.9 7.1 6.1 4.5 5.9 5.7 6.1 7.2 6.2 8.8 6.9 10.6 7.4 6.2
TABEL Nr.2
În tabelul nr.2 sunt redate rezultatele obținute de grupa B (grupul experimental)
format din 10 copii cu vârste cuprinse între 5-6 ani .Media vârstei cronologice este 5.9
ani iar media vârstei psihologice a limbajului este 6.2 ani. La o singură probă (nr.1) s-
a înregistrat aceeași medie a vârstei psihologice a limbajului ca și media vârstei
cronologice.
Din aceste rezultate se constată că media vârstei psihologice a limbajului a grupa
B este superioară vârstei cronologice cu o diferență de 1 an față de grupă A. Acest
lucru ne demonstrează că mediul educativ oferit de grădiniță copiilor contribuie la
dezvoltarea comunicării și limbajului copiilor

Rezultate obținute la testul final:
Item Grupe Punctaj Procent
1 G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%

52
2 G. experimental 5p 100%
G. de control 4p 80%
3 G. experimental 5p 100%
G. de control 5p 100%
4 G. experimental 4p 80%
G. de control 4p 80%
5 G. experimental 5p 100%
G. de control 3p 60%

Interpretarea rezultatelor:
Proba de evaluare finală a avut 5 itemi a câte un punct fiecare.
În cadrul grupei experimentale, la 4 itemi s-au obținut procente de 100 % ceea ce
înseamnă că nivelul ridicat de cunoștințe și abilități de comunicare acumulate, la grupa de control
sunt bune, față de cele de la testul inițial, la copii care au frecventat grădinița în mod regulat dar mai

53
scăzute la cei care au frecventat sporadic.. De aici reiese că educatoarea a insistat pe activități de
educarea limbajului.

Dezvoltarea limbajului preșcolarului are la baza experienta cognitivă a acestuia
în relațiile cu cei din jur.
În activitățile organizate, accentul s-a pus pe exprimarea copiilor.
S-a urmărit dezvoltarea aparatului fono-articular și a mișcărilor de articulare
corectă a sunetelor ,precum pe dezvoltarea, îmbogățirea fondului principal de cuvinte
care denumesc obiecte utilizate de copil în activitatea cotidiană, acțiuni, calități ale
obiectelor, noțiuni referitoare la culori, așezare în spațiu și timp.
Expresivitatea exprimării preșcolarilor a fost un obiectiv principal al activităților de
educare a limbajului.

4.12. Concluziile cercetării
Rolul limbajului și al comunicării este hotărâtor în formarea și dezvoltarea
personalității copilului, dar și în îmbogățirea capacității de a intra în relație cu ceilalți

54
copii și cu adulți, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni prin
explorări, încercări, exerciții, experimente, în descoperirea de către fiecare copil a
propriei identități și în dobândirea deprinderilor de a învăța, a fost necesară tratarea
interdisciplinară a problemelor.
Copiii din grupa experimentală a completat în multe cazuri mediul familial care
nu întotdeauna oferă un mediu propice unei dezvoltări normale a personalității copilului
și se reflecta îndeosebi în dezvoltarea comunicării și limbajului.
În grupa grupa de control sunt copii cu o dezvoltare a limbajului precară, și care
întâmpina mari dificultăți în comunicarea cu persoanele adulte din cauza mediului
familial în care comunicarea este lăsată pe ultimul plan.
Rezultatele superioare ale copiilor din grupa experimentală sunt justificate și din
analiza mediilor socio-culturale din care provin copiii.
Am constatat că în ultimii ani vin în grădiniță copii care prezintă deficiențe mari
în comunicare, în relaționare și în dezvoltarea psihomotorie. Sunt copii care, la vârsta
de 4 ani nu știu să țină o lingură în mâna și care prezintă dificultăți în exprimare, în
pronunție. Deficientele constatate în exprimarea și în pronunția copiilor nu se datorează
unor disfuncționalități somatice, ci sunt datorate, în mare măsură, lipsei de preocupare
a părinților de a relaționa cu copilul, de a comunica eficient cu el. Este cu atât mai
alarmantă situația cu cât am constatat că aceasta delăsare și atitudine de indiferentă
față de nevoile copilul nu vine din partea unor părinți cu un nivel intelectual scăzut, ci
din partea unor părinți care au studii superioare.
Acest lucru are un efect aproape distructiv asupra dezvoltării psihice și
intelectuale a copilului, fiind privat de atenția, de afecțiunea și de interesul adulților.
Aspectele prezentate mai sus au reieșit din rezultatele slabe obținute de copiii
din primul eșantion, cel care este în primul an de grădiniță și la care efectul negativ al
mediului familial este mai pregnant

4.13. Implicații și recomandări educaționale

55
Din colaborarea cu învățătorii, am ajuns la concluzia că este necesar să creăm
copiilor condiții care să le favorizeze progresele
În acest sens, îmi rezerv dreptul de a face câteva recomandări:
· în scopul bunei pregătiri a copilului pentru școală, propun instituirea
obligativității frecventării grădiniței a copiilor de grupă mare;
· să existe o strânsa corelare între conținutul, unitatea, consecventă
influentelor instructiv-educative ale învățământului preșcolar și cel primar;
· organizarea unor activități diferențiate pentru preșcolarii și școlarii mici
care întâmpina greutăți în exprimarea orală;
· să se realizeze mai multe acțiuni comune a educatoarelor cu învățătorii,
· recomand ca educatoarele să insiste mai mult asupra aspectului formativ
al activității din grădiniță în sensul obișnuirii copilului care urmează să intre
la școală cu o activitate mai susținută, cu o capacitate de concentrare mai
mare , cu disciplina în timpul activităților;
· educatoarele să facă cunoscute părinților posibilitățile reale ale copiilor
precum și greutățile pe care le întâmpina, eventualele tulburări de
comportament care se ivesc în atitudinea copiilor;
· odată cu intrarea copilului în școala educatoarea să înmâneze
învățătorului o caracterizare a fiecărui copil (fișa psihopedagogica a
copilului)
4.15. Originalitatea cercetării și punctele sale tari
Nu pot pretinde că tema cercetării mele este pur originală. Subiectul studierii
utilizării metodologiei didactice și a rezultatelor aplicării corecte la preșcolari este unul
de larg interes pentru toate cadrele didactice din învățământul preșcolar. Inovația
consta în combinarea acestor metode și implementarea lor în anumite momente ale
zilei și ale activitatlor cu scopul de a activa și motiva copiii să se implice în "jocul
comunicării".
Puncte țări:

56
– confirmarea ipotezei specifice;
– folosirea testelor și a instrumentelor potrivite experimentului (validate științific);
– oportunitatea implementării experimentului la grupa la care sunt educatoare;
– descoperirea problemelor și carentelor din limbajul copiilor;
4.16. Limite ale cercetarii- puncte slabe
· Nu exista o strânsa corelare între conținutul, unitatea, consecventă
influentelor instructiv-educative ale învățământului preșcolar și cel primar:
· Nu s-a reușit organizarea unor activități diferențiate pentru preșcolarii și
școlarii mici care întâmpina greutăți:
· Lipsa unei baze materiale corespunzătoare copilului preșcolar
(materiale didactice, audio-vizuale, mijloace IT, etc.)
· Testele folosite în cercetare fac parte din sfera testelor tradiționale
necesar fiind utilizarea în cadrul cercetării a unor teste inovatoare, fidele și
validate științific;
CONCLUZII
În transmiterea cunoștințelor și la baza însușirii vor sta principiile didactice, metodele clasice
îmbinate cu cele moderne și procedee care să diversifice și să-i atragă pe copii, să-i stimuleze
pentru activitățile de învățare.
Prin desfășurarea și conceperea întregii activități la grupă pe baza cerințelor programei
conduce copilul spre o bună pregătire pentru școală, cu un inventar de abilități.
Pentru o bună desfășurarea a activității preșcolare, un rol important îl dețin materialul
didactic și mijloacele de învățământ.
La vârsta preșcolara, componenta comunicării joacă un rol esențial în stabilirea relațiilor
interpersonale de care copilul are nevoie la intrarea în școală.
Starea de spirit negativă a copilului legată de perturbarea
raporturilor interpersonale conduce adesea la neîncredere în sine, în cei din jur, culminând
cu stări depresive sau agresive.

57
Este evidentă necesitatea eforturilor educatoarei pentru prevenirea și combaterea unor
astfel de fenomene. De mare importanță este cunoașterea de către educatoare a trebuințelor
fiecărui preșcolar, în domeniul comunicării cu colegii, precum și depistarea la timp a celor care au
dificultăți în stabilirea de relații de grupă. Este necesară acordarea atenției și copiilor timizi, care își
petrec o mare parte a timpului retrași, izolați.
Reușita unei activități desfășurate în grădiniță depinde și de relațiile stabilite între
educatoare și copii, de tactul pedagogic manifestat în adresarea întrebărilor, care va avea rolul de
a ne scoate din orice impas, atât pe noi cât și pe copii.
Succesul final este dat și de o planificare atentă a activităților, în conformitate cu
nivelul de cunoștințe al copiilor, ținând cont de particularitățile acestora. Se impune necesitatea
cunoașterii temeinice de către educatoare a programei de clasa I.
BIBLIOGRAFIE
1. Bradu, B. (1997), Preșcolarul și literatură , Editura Didactică și
Pedagogică, București
2. Bocos, M. (2007), Didactica disciplinelor pedagogice, Presa
Universitara Clujeana
3. Cerghit, I. (2006), Metode de învățământ, Editura Polirom
4. Cucoș, C. (2005), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și
grade didactice, Editura Polirom
5. Culegere metodică (1975), Educația intelectuală a copilului preșcolar,
Editura Didactică și Pedagogică, București
6. Culegere metodică (1978), Integrarea copilului în activitatea școlară ,
Editura Didactică și Pedagogică, București
7. Culegere metodică (1978), Copii de 5-6 ani, Editura didactică, Tribuna
școlii, București
8. Debesse, M. (1970), Psihologia copilului de la naștere la adolescenta,
Editura Didactică și Pedagogică, București

58
9. Gheorghian, E.; Taiban, M., Metodica jocului și a altor activități cu
Preșcolarii, Editura Didactică și Pedagogică, București;
10. Ionescu, M., Radu, I. (2001), Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj- Napoca
11. Libotean, I. ; Cicioc E. (1976), Jocuri didactice matematice pentru
grădiniță, Editura V&I Integral, București
12. Montessori, M. (1972), Descoperirea copilului, Editura Didactică și
Pedagogică, București
13. Nicola, I. (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și
Pedagogică, București
14. Păiși. E. L. (2001) Laborator preșcolar, Editura V&I Integral, București;
15. Popescu, E. (1982), Pedagogie Preșcolară, Editura Didactică și Pedagogică,
București
16. schiopu, U. (1970), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică,
București
17. Todoran, D. (1970), Individualitate și educație, Editura Didactică și
Pedagogică, București
18. – xxx- Revista învățământului preșcolar, Nr. 1-2/1990; nr. 2-4/1991; nr. 1-
2/1992, Nr. 1-2/1993; nr. 1-4/1994; nr. 1-2/1995
19. -xxx- (1993), Programa activităților instructiv- educative în grădiniță
20. – xxx- (1991), Psihologia copilului preșcolar – manual pentru clasa a IX-a ,
școli Normale, Editura didactică, Tribuna școlii, București
21. Adrese de internet
www.didactic.ro
www.didactica.ro
www.referate.ro
www.edu.ro

59