Trăind într -o lume a vitezei ce presupune schimbarea rapidă a locaților pentru îndeplinirea anumitor [624547]

Trăind într -o lume a vitezei ce presupune schimbarea rapidă a locaților pentru îndeplinirea anumitor
sarcini, obiective sau scopuri și deplasarea prin diferite căi și mijloace de transport ce vin în
ajutorul oamenilor, am elaborat prezenta lucrare de lice nță pentru a putea observa evoluția acestui
segment prin diferite evenimente ce au avut loc cât și prin politicile publice ce au fost elaborate
alături de actorii implicați , pe o sferă mai largă și anume ceea a Uniunii Europene, restrângând
treptat sfera de interes pe teritoriul României.
Politica transporturilor deține un rol destul de important în dezvoltarea diferitelor areale ce țin de
bunul demers al lucrurilor în societate , privește dezvoltarea pe plan economic, politic , social al
fiecărei țări în parte ,totodată conferă crearea unor locuri de muncă menite a susține economia țării ,
are în vedere securitatea și siguranța lor prin diferitele amendamente pe care le susțin.
Prin transport se realizează schimburi de mărfuri între state, presupune li bera circulație a
persoanelor, ce țin de drepturile și libertățile cețățenești, prespun avantaje , mai ales în cazul în care
aceastea sunt bine organizate atăt din punct de vedere strategic, invotativ, tehnologic , iar dacă nu ar
exista această legătura în tre ele , nu ar fi la fel de eficiente.
Putem să ne raportăm la o perpectivă din punct de vedere al dezvoltării regionale făcând referire la
nivelul Uniunii Europene, ce presupune ajutarea statelor mai mici în a se dezvolta pentru a putea
ajunge la stand ardele impuse de câtre aceștia , UE fiind un exemplu principal în vederea unei
politici de dezvoltare durabilă și sustenabilă , pe când în România se dorește de asemenea
,dezvoltarea și aducerea instituților, legilor, actorilor chiar și a întreprinderilor la un nivel mult mai
înalt , ce presupune schimbarea și implementarea anumitor strategii menite a o ajuta.
Adevărata provocare cu care se confruntă statele la nivel global este dată de procese precum
globalizarea , naționalizarea, ce a prins un avânt foar te mare în ultimii ani, populismul care trezește
spiritul civic al populațiilor și duce la o cerere mult mai mare în ceea ce privesc politicile, în ceea ce
privesc așteptările lor asupra societății , asupra modului în care le sunt respectate drepturile și
opiniile, a felului în care este respectată democrația.
Lucrarea de față intitulată „Politici publice în domeniul transporturilor ” prezintă, în primul rând o
introducere a conceptului cheie de politici publice, a modului în care sunt elaborate acestea, fiind
un proces destul de complicat ce implică atât actori, cât și legi, decizii, reglementări în vederea
îndeplinirii anumitor cerințe și obiective specifice, cu scopul de a fi luate anumite măsuri care să fie
în avantajul tututor , ca mai apoi să vedem cum sunt aplicate pe domeniul nostru de interes, cel al
transporturilor.
Motivul pentru care am ales documentarea și cercetarea acestei teme o reprezintă actualitatea sa atât
pe plan internațional cât și național, a faptului că reprezintă un punct mare de interes și de referință
pentru fiecare stat cât și cetățean în parte care beneficează de aceste politici, dar și datorită faptului
că, în urma unor sesizări, a unei analize succinte asupra a ceea ce presupun diferitele mijloacele de
transport în viața de z i cu zi și a evenimentelor petrecute, aduc la cunoștiință anumite avantaje și
dezavantaje , beneficii și lipsuri ce diferă dintr -un stat în altul, ce depind de factorii economici,
sociali, politici etc.
România deține mari lipsuri în ceea ce privește inf rastructura, tehnologizarea mijloacelor principale
de transport, inovarea lor cât și resursele pe care le dețin în ceea ce privesc transporturile , unele

dintre acestea fiind foarte vechi sau chiar deteriorate și scoase din uz, reprezentând niște minusuri
sesizabile atât de autoritățile române ,de cetățenii acestei țâri dar și de câtre celelalte state membre,
pe plan internațional. Nu putem vorbi despre același lucru în ceea ce privesc celelalte țări din UE ce
dețin o infrastructură bine definită, politici publice ce vin în ajutorarea și facilitarea lor, a bunului
demers în ceea ce privește legislația, actelor normative și a modului în care sunt organizate cât și a
mijloacelor de transport ce depășesc cu mult mijloacele din România și altor țări cu o economi e
asemănătoare.
Obiectivul lucrării îl constituie o analiza, o cercetare și documentare pe plan internațional și
național al principalelor tipuri și mijloace de transport, cu ajutorul indicatorilor și datelor statistice.
S-a analizat pentru fiecare arie de interes în parte, modul în care au evoluat politicile publice de -a
lungul timpului , oferind un cadru conceptual bine definit ce poate oferi posibilitatea observării și
creârii unor comparații și luarea la cunoștință a factorilor ce au dus la crearea situ ației aflate în
cauză.
Lucrarea este structurată în 4 capitole , plecând de la un spectru mai larg și general în ceea ce
privesc noțiunea de politici publice ,a rolului și a clasificării principalelor mijloace de transport, ca
mai apoi să trecem în arii m ai specifice și anume , Uniunea Europeană , România și incheind cu un
ultimul capitol în care a fost analizat mijlocul de transport aerian în România pentru a putea vedea
ce schimbări au fost aduse din trecit până în prezent.
Capitolul 1 intitulat „POLITIC I PUBLICE. POLITICĂ PUBLICĂ DE TRANSPORT”
are ca prin scop prezentarea principalelor abordări generale în ceea ce privește delimitarea unor
definiți clare ale politicilor publice. Ulterior sunt oferite varii definiții și sensuri conceptului de
politică p ublică din perspectiva diferiților autori , și trecut mai apoi prin etapele realizării sale și
anume ciclul politicilor publice. Tot aici, ne este prezentat rolul și importanța pe care le dețin
mijloacele de transport în societate, urmată mai apoi de intro ducerea unor delimitări conceptuale în
ceea ce le privește cât și a unei scurte clasificări de politici publice ce au fost luate pentru fiecare
mijloc de transport în parte pe o scală mai largă și mai vastă.
După ce am trecut prin analiza principalele con cepte generale, trecem la o arie mai restrânsă
și anume , „POLITICA DE TRANSPORT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ” din Capitolul 2.
Cercetarea începe prin introducerea unor date statistice cu privire la fiecare mijloc de transport ce
presupune numărul de mărfuri și p asageri transportați în diferite intervale de timp,de la an la an, cât
și a unui buget oferit, reușind astfel să se contureze o imagine cât mai clară asupra lor. Următorul
subcapitol are în vedere un istoric al politicilor de transport și a modului în ca re au luat naștere prin
diferite tratate și a felului în care au evoluat până în prezent, aducănd cu sine schimbări și inovații
noi. Actorii instituționali ce au luat parte la acest proces și au luat decizii și hotărâri asupra lor sunt :
Parlamentul Europe an – Comitetul de Transport și Turism, Consiliul European, Comisia
Europeană, Directoratul General pentru Energie și Transport, Banca Europeană de Investiții,
Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor , fiind prezentate obiectivele principale pe
care aceștia le -au expus în vederea unei bune strategii de dezvoltare în subcapitolul ce urmează. La
încheierea acestui capitol, s -a avut în vedere o evaluare a politicilor publice ce au fost implementate
la nivelul Uniunii Europene și au fost trecute în revistă principalele documente semnificative în
vederea bunei desfășurări a politicii externe de transport.

Capitolul 3 își restrânge mult mai mult zona de interes față de capitolul 3 și anume avem în vedere
„POLITICA DE TRASPORT ÎN ROMĂNIA”. Acest capitol, asemenei celui anterior, începe cu
introducerea unor date statitice în zona României în funcție de fiecar e mijloc de transport , pe
mărfuri și pasageri, fiind prezentat și bugetul alocat domeniului transportului, ce ne conferă astfel,
posibilitatea de a putea compara diferitele valori și cifre expuse în ambele arii de interes.
Tot aici, este prezentat un ist oric al politicilor de transport și modul în care au fost luate deciziile
față de celelalte state cât și de Uniunea Europeană, procesul lent fiind datorat regimului politic
existent la acel timp și anume comunismul, perioadă în care România a cunoscut un proces lent de
evoluție din multe puncte de vedere cât și în ceea ce privește domeniul transportului.
Printre actorii instituționali implicați ce au avut în vedere desfășurarea acestor politici, putem
enuma pe Ministerul Transporturilor, Construcților și Turismului, Autoritatea Rutieră Română,
registrul Auto Român, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, Autoritatea Navală Română,
Autoritatea Feroviară Română dar și câțiva actori neguvernamentali printre care Federația Patronală
a Transporturilor din Român ia și Uniunea Română de Transport Public.
Capitolul 4 intitulat „TRANSPORT AERIAN ÎN ROMÂNIA” își propune să analizeze în
mod particular evoluția transportului aerian, prin diferite metode și date statistice ce arată cum se
situează România în contextul U niunii Europene față de celelalte state membre, tot aici sunt
enumerate principalele aeroporturi aflate în orașele mai mari , a numărului de pasageri transportați
în comparație cu anii precedenți cât și a mârfurilor ce au fost transportate câtre alte țări sau state în
funcție de fiecare județ. În acest capitol este cuprins și bugetul și bani alocați în special acestui tip
de transport de câtre stat pe diferiți ani cât și a cheltuieililor, ceea ce ne ajută să putem compara
modul în care s -au schimbat sau nu anumite lucruri, dacă s -a permis dezvoltarea acestui areal din
diferite puncte de vedere. Principala provocare pentru dezvoltarea aviației europene constă în
reducerea constrângerilor legate de capacitate și de eficiență, ce afectează grav capacitatea
sectorului aviatic european de a creștere durabil și de a concura pe plan internațional și care conduc
la congestionare și întârzieri, precum și la creșterea costurilor.
Urmează apoi în ultimul subcapitol, unde regăsim descrierea unor evaluări ale politicilor publice ce
vizează transportul aerian în România cât și în contextul Uniunii Europene și sunt unde ne sunt
prezentate obiectivele primordiale stabilite pentru perioada 2013 -2020 ce se axează pe îndeplinirea
treptată a performanței impuse cu privire la si guranța și securitatea națională, a evoluției și
dezvoltârii avioanelor cât și aducerea unor condiții optime.

CAPITOLUL I
POLITICI PUBLICE. POLITICĂ PUBLICĂ DE TRANSPORT1

Acest capitol are î n vedere introducerea unor concepte cheie în jurul cărora se află tema aleasă,
totodată avem în vedere și familiarizarea acestor concepte, teorii, idei pentru a putea întelege mai bine
ceea ce presupune această lucrare. Astfel, am avut în vedere o introdu cere în domeniul politicilor publice,
am oferit varii definiții și sensuri ale acesteia și am avut în vedere și ciclul politicilor publice, urmărind pașii
esențiali pentru a putea întelege rolul acestora și modul în care funcționează. Totodată, am avut în vedere
o introducere a principalelor mijloace de transport, conturând rolul și importanța lor în societare căt și o
scurtă clasificare a unor politici publice luate în vederea îmbunătățirii lor.

1.1. Introducere în domeniul politicilor publice

Oamenii sunt principalii actori în vederea unui nivel ridicat de dezvoltare în societățile din care fac
parte, având în vedere ca orice individ să poată beneficia de instrumentele de bază în vederea
dezvoltârii și de supraviețuirii ce influențează în mo d real viața cetățenilor. Bunăstarea membrilor
societății este conferită de aceste politici publice . Printre domeniile de interes ale acestora găsim:
domeniul educației, sănătății, asistenței sociale, domeniul transportului în comun, a drumurilor
național e etc. acestea sunt câteva înfățisări ce formează contextul social ce se refelctă în modul în
care iși desfășoară oamenii activitatea de zi cu zi.

1 Florin Bondar , Politici publice și administrație publică, Polirom , Iași , 2007, p. 20

Această știință a politicilor. publice a apărut recent America de Nord și în Europa de după cel de -al
doile a Război .. Mondial.
Odată cu Harold Lasswell, ca și reprezentant al științelor politice din america, s -a integrat și ideea
acestei discipline noi ce ar putea fi înglobat . într-un domeniu separat , a politicii publice vâzută din
prisma științei . Astfel că, în anul 1951, au fost aduse argumente în vederea sprijinirii unei abordări
distincte pe care H. Lasswell, alături de colegii săi, definea conceptul de științe politice în
detrimentul democrației și susțineau ideea unui rol diferit . pentru cei ce . fac anal iza de politici
publice. 2
În anii '60 au început să fie uzitați din ce în ce mai des termeni precul cel de politici publice și
analiza a politicilor publice, în masură în care guvernul american reușea pentru început. să rezolve
problema conflictelor . de gen și de rasă . Hofferbert afirma că între anii 1960 și 1975 cei mai mulți
dintre americanii ce lucrau în acest domeniul, al redactării științelor sociale li li s -a conferit
titulatura de experți în evaluarea .programelor de politici publice. 3
La începutul anilor '90 această capacitate de a elabora. politici publice era un subiect larg dezbătut
de. către guvern în procesul decizional. După revoluția din '89, s -a dorit o modernizare a
principalelor politici în .vederea eficientizări serviciilor . publice în România mai ales în urma ieșirii
acesteia de sub regim totalitar și trecerea spre un regim democratic a însemnat un lucru enorm ce
presupunea implicit modernizare și schimbare din multe puncte de vedere.
Astfel că, structurile și procedeele administrative au suferit schimbări mai ales pentru că se urmărea
creșterea calității vieții. Reforma din perspectiva managerială, presupunea un alt stil de gândire și de
comportament. În prezent cetățenii au luat la. conștiință importanța mare pe care o au aceste politi ci
în vederea bunăstarii. lor în primul rând, având așteptări de la guvern cu privire la elaborarea unor
politici publice de calitate, folosind cât mai rațional resursele necesare. Majoritatea indivizilor sunt
afectați în mod direct de aspectul practic al unei politici deoarece, el reliefează impactul guverării
asupra populației și în același timp este vizibil. dacă lucrurile sunt corecte. Orice politică publică are
la. bază o temă specifică asupra căreia se dezvoltă pe diferitele . probleme apărute ca mai apoi să
revină cu soluții, aceste teme. țin de sănătate, de transport, de sistemul de pensii etc.
Ioan Alexandru definește comunitatea ca fiind un sistem bine definit și . organizat ce cuprinde
ființe umane ce conviețuiesc unul cu celălalt după aceleași r eguli și atribu ie aici doupă sensuri și
anume: sensul cristalizârii caracteristice de relații între oameni. și instituții și caracterul unitar ce
este deprins în urma lor . 4 Ioan Vida definește funcțiile distincte ale statului din punct de vedere al
separ ării puterilor în stat și anume puterea executivă, judecătorească și legislativă. 5
Statul este principalul actor în vederea delimitării politicilor publice, acestea nu ar exita dacă nu ar
avea cine să le creeze, astfel că există o legătura stran legată înt re cele două deoarece se
subordonează .6

2 Alina Mungiu Pipidi , Politici publice. Te orie si practică, Polirom , Iași, 2002, p. 3
3 Richard.I. Hofferbert , The reach and grasp of policy analysis. Comparative views of craft, The University of Alabama
Press,Tuscaloosa, Alabama ,1990, p. 4
4 Ioan Alexandru, Teoria Adimnistrației, Editura Economică , București, 2001, p 8
5 Ioan Vida, Puterea executivă și administrația publică , Ed. Cordial Lex, Cluj -Napoca, 2012, p.29 -37
6 Florin Bondar , op.cit., p. 20