Traficul de Persoane2

Noțiuni ce definesc traficul de persoane.

În ultimii zece ani, traficul de ființe umane a devenit o problemă majoră atât la nivel național cât și internațional, problemă ce se agravează constant. Fenomenul a luat amploare deoarece implică un număr foarte mare de persoane, și are implicații de ordin economic și social, astfel afectând numeroase țări, implicit ființe umane.

Evoluția economică și socială în România începând cu anii 1990, a facilitat de urgență inegalitățile sociale și, indirect, crearea de grupuri vulnerabile. Până la sfârșitul anilor 1990 și începutul deceniului următor, proximitatea geografică față de fostele republici iugoslave de conflicte a dus la creșterea fenomenului traficului de persoane în România.

Conceptul de trafic de ființe umane este o violare a numeroase legi din țară, cât și din strainatate, totodată a drepturilor omului și este realizată de traficanți care transportă victimile prin țară, dar și dincolo de granițe. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a pus problema combaterii traficului de femei cu scopul prostituției. Însă,conform rapoartelor ONU, în present problema aceasta se regasește in special în sudul și sud-estul Asiei(Nepal,Tailanda,Vietnam), în Europa de est (Ucraina,Lituania,Letonia),precum si in America latină.In definitiv,precizăm ca autoritaților le este destul de greu,sa estimeze proporțiile reale ale acestui mod de trafic.

Infracțiunea de trafic de persoane este văzută ca fiind acea formă a crimei organizate ce privește recrutarea, transportul sau preluarea unor persoane prin mijloace violente, înșelăciune ori abuz de putere, profitând de starea acestora de a nu-și putea exprima liber consimțământul, sau acordându-li-se sume de bani ori alte avantaje materiale, cu scopul de a le exploata pentru obținerea unor  beneficii.

“Să privești ființele umane ca pe niște unelte, ca pe niște instumente, care să fie utilizate de alte ființe umane nu este doar neștiințific ci respingător, stupid și limitat.” (Alfred Korzybski)

1.2 Factorii ce determină apariția și dezvoltarea traficului de persoane.

În termeni generali, traficul ar putea fi descris ca vânzarea transfrontalieră a unei persoane, împotriva voinței sale, cu scopul exploatării sexuale sau de alt mod care pune victima într-o stare de sclavie, deoarece aceasta este forțată să se prostitueze sau alte activități și îi lipsește libertatea de a alege. Metodele obișnuite de recrutare a victimelor sunt promisiunile pentru condiții mai bune de trai, locuri de muncă bine plătite, o căsnicie bună și așa mai departe. Și când victimele încep să realizeze ce se intamplă de fapt , se găsesc într-o țară străină, fără pașapoarte și vizele lor,și află că "proprietarul" lor în complicitate cu autoritățile locale corupte țin în mâinile lor documentele, ca șantaj.

Pornind de la conceptul criminalității organizate,și luând in considerare preocupările majorității statelor, atât pentru soluționarea problemelor enunțate cât și pentru combaterea eficientă a criminalității organizate și în speță a traficului de persoane apare justificată atenția care se acordă problematicii tratate.

Crima organizată a căpătat o extindere și o diversificare mai specială in ultimii ani,devenind o trăsătură caracteristică vieții contemporane.

S-a semnalat în literatura de specialitate că pătrunderea și diversificarea formelor fenomenului de criminalitate organizată transnațională, a fost favorizată și întreținută între altele și de agravarea stării de anomie(trecerea de la o stare socială la alta), împrejurare care a determinat și facilitat dereglarea funcționării unor instituții ale statului, generând astfel scăderea masivă a eficienței legii și justiției, cresterea toleranței și permisivității față de diferitele manifestări și comportamente infracționale care insoțesc trecerea la economia de piață.

Cauzele care determină apariția traficului de ființe umane sunt cu siguranță multiple, și se regăsesc în proporții diferite, de la un caz la altul, dar constituind astfel un tablou general de susținere a fenomenului. Deși, în urma tuturor eforturilor, autoritățile încearcă să țină sub control acest proces, el continuă să se dezvolte având ca origine factori endogeni și factori exogeni.

Factori exogeni(de ordin extern, ce fac trimitere la contextualitatea micro și macro socială generatoare de criminalitate în domeniu)

a)factori macro-sociali

-factori socioeconomici : Nivelul de trai este motivul determinant al practicării prostituției sau căutarea unui loc de muncă în străinatate, adesea îl constituie situația materială. Regăsim aici și șomajul, deoarece numeroase tinere, care nu își găsesc un job, mai ales cele cu nivel scăzut de profesionalizare, ajung în momentul în care optează pentru prostituție ca mijloc de subzistență.

-factori educaționali : Educația este factorul de formare a responsabilității, și de capacitate de raportare lucidă, realistă. Persoanele studiate, atât victimile cât și traficanții, în mare parte au un nivel minim de școlarizare, deoarece au abondonat timpuriu sau au fost nemulțumiti de alternativele educaționale oferite de stat.

-factori juridici : Abordarea din diferite unghiuri a fenomenului traficului, ineficiența mecanismelor de control, legislația penală, sunt cauze ale proliferării traficului de ființe umane.

-factori socioculturali: Pedofilia. pornogrofia, homosexualitatea, transexualitatea, coruptia, sunt factori care produc transformări atât în conștiința oamenilor, dar și în legătura cu percepția deformată a relațiilor inter-umane, în care unele persoane, având o anumită poziție ,profită de situație și exploatează în diferite moduri, alte persoane aflate în poziții mai defavorizate.

b)factori micro-sociali

– modelul familiei de origine(climatul familial) : În general, victimele sau traficanții, fac parte din familii în care predomină alcoolismul, conflictele, antecendentele penale, aceștia mereu ducând lipsa de iubirea părintească.

-apartenența la diverse grupuri : Nivelul de școlarizare minim, și greutatea cu care se pot adapta situațiilor, conferă victimilor o vedere limitată și ambiguă asupra modului de integrare în viața socială. Astfel deciziile sunt luate fie prin adaptarea la normele unor rețele de traficanți, ori pe baza unei percepții exagerate în ceea ce privește obstacolelor în plan socio-profesional.

Factorii endogeni(de ordin intern, în care regăsim propria istorie a vieții persoanei implicate în trafic)

Aici regasim o serie de cauze , ce devin predispoziții pentru o astfel de meserie și anume:

-diferențele structurale ale personalității persoanei implicate în trafic;

-consecințele debutului vieții sexuale înca din perioada adolescenței;

-agresiunea sexuală atât în domeniul familiei cât și în grupuri de prieteni;

-disponibilitatea de a avea parte de ocupații interesante și bănoase,ce promit o serie de avantaje.

a) Factorii macro-sociali: Sunt generali și se referă la scăderea drastică a nivelului de trai al populației,lipsa insuficienței unor programe educaționale relevante, dezvoltarea migrației internaționale pentru muncă, ineficiență și implicare minimă a sistemului juridic și politic, un mediu în care se tolerează discriminarea pe bază de etnie, dezastrele naturale care duc la sărăcie sau abandonul familial.

b) Factorii micro sociali: Acești factori sunt plasați la baza unor grupuri sociale și care nu oferă pregătire profesioanală, de aici rezultând și lipsa de acces la locurile de muncă.

c) Factorii individuali : Sunt diverși, deoarece diferă de la caz la caz, cum ar fi: lipsa de încredere atât in propriile forțe cât și în instituțiile care pot oferi asistența și suport, relații sentimentale la varsta adolescenței sau o posibilă istorie de agresiune sexuală, labilitate psihică, dorința de aventură sau presiunea anturajului, etc.

Traficul în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai mare și mai importantă formă a traficului, din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit pentru traficanți.

În condițiile dinamicii contradictorii a proceselor și fenomenelor social-politice ce au loc în Europa de Est (zona Balcanilor) a apărut și s-a dezvoltat ca fenomen subteran de dimensiuni globale, traficul de ființe umane  ( în special de femei și tinere fete, chiar dacă bărbații se numără și ei în mod considerabil printre victime).

În altă ordine de idei, cauzele traficului pot fi raportate la cele cele trei nivele de coexistență: traficul în vederea exploatării sexuale, a exploatării forței de muncă și donarea de organe. Traficul în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai mare și mai importantă formă a traficului, din simplul motiv că va reprezenta întotdeauna cea mai importantă sursă de profit pentru traficanți. În concluzie, se poate spune că sărăcia, șomajul, discriminarea pe piața muncii, violența domestică și abuzul determină pentru femei și tinere, în general, nașterea unei dorințe de „evadare către o lume mai bună”, astfel încât ofertele înșelătoare ale traficanților sunt acceptate cu ușurință.

Forme ale traficului de persoane

Prevenirea și combaterea traficului de persoane (în special femei și copii) constituie aspect ce reclamă din partea tuturor țărilor (de origine, tranzit, destinație) o abordare globală și internațională, adoptarea unor măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a traficanților și de protecție a victimelor.

Din definiția traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor si copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante, de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicațiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate (drepturile omului ).

Privit din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de persoane include sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a persoanei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de ființe umane este o formă a sclaviei la început de mileniu.

  Sub aspect economic, traficul presupune: interese financiare (profituri uriașe), rețele regionale și internaționale, circulația ilicită a banilor (spălarea banilor care provin din trafic și pe baza cărora se realizează activitatea de traficare).

Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susțin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață, migrația occidentalilor, amatori de experiențe sexuale către est, unde piața prostituției este mai tentantă.

Din punctul de vedere al originii fenomenului, factorii care generează și susțin traficul sunt sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață, migrația occidentalilor, amatori de experiențe sexuale către est, unde piața prostituției este mai tentantă.

Din perspectiva valorilor sociale lezate, persoanele traficate sunt reduse la condiția de “marfă”, sunt dezumanizate treptat, fiindu-le lezate sentimentele cele mai profunde, trauma suferită marcându-le întreaga evoluție viitoare.

Din perspectiva implicațiilor sociale, datorită creșterii alarmante din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen național și transnațional, fiind favorizat de procesul general al globalizării și de utilizarea tehnologiilor moderne.

Prin prisma scopului vizat, traficul presupune profituri scăzute pentru societate și profituri uriașe pentru traficanți, care reinvestesc veniturile obținute în derularea în continuare aactivităților ilicite. Prostituția (în general exploatarea sexuală a femeilor și copiilor) constituie principalul scop al traficului și modalitatea de obținere a celor mai mari câștiguri, de asemenea traficul în scop de muncă forțată, comiterea de infracțiuni prin constrângere de către victimele traficului și prelevarea de organe (victimele sunt bărbați, femei, copii).

Formele traficului variază în funcție de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanți, de victime sau de „clienți” ori „consumatori”, de gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului și în raport de care traficul rămâne național sau se extinde peste granițe.

În traficul de fiinte umane pot fi implicate persoanele fizice (agenti de recrutare, contrabndisti, complici care au abuzat de poziția lor din cadrul autorităților administrative ale statelor implicate), dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenții de turism, societăți de transport, firme de producție și distribuție de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care care oferă spectacole de strip-tease etc.).

Din perspectiva organizării traficanților, traficul mbracă următoarele forme:

• traficul ocazional, când se raportează doar la transportarea internă/internațională a victimelor;

• traficul în bande sau grupări mici, când traficanții sunt bine organizați și specializați în traficarea cetățenilor în afara granițelor, folosind aceleași rute;

•traficul internațional, cel mai laborios organizat, derulat de rețele periculoase și greu de combătut.

Din perspectiva victimelor – copii traficați, traficul poate fi clasificat in funcție de natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor și care vizează:

• aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor), lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forțat, malnutriție, forțarea victimei să-și recruteze la rândul ei rudele sau prietenii;

• aspectul juridic(deposedarea de acte identitate,posedarea și utilizarea de acte false, amenințările cu predarea la poliție);

• aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplată, reținerea unor plăți nejustificate) .

1.4 Evoluția cadrului legislativ românesc în materia traficului de persoane

Codul Calimach, cunoscut și sub numele de “Condica Țivilă a Moldovei”, a fost eliberat de către mai multe comisii de juriști, formate încă din anul 1813, la inițiativa domnului Moldovei, Scarlat Calimah . În acest cod a fost consacrată numai parțial una dintre ideile înaintate alte timpului-condamnarea robiei,aceasta fiind considerată “împotriva firescului drit al omului”. Rezolvarea problemei care ar fi impus declarerea tuturor oamenilor liberi, și egali in fața legii nu și-a găsit loc în acest act normativ. Codul Calimach, s-a oprit la condamnarea teoretică a robiei, și nu a desființat-o pentru că robia “s-a urmat din vechime in prințipatul acesta” . S-a adus totuși o anumită ameliorare situației robilor prin prevederea potrivit căreia: “robul nu se socotește întru toate ca un lucru,ci încât faptele,legăturile, driturile și îndatoririle lui privesc către alții, iar nu către stăpânul său, se socotește el ca o persoană; drept aceia este robul supus pămanteștilor legi și se apără de către ele.” (articolul 27).Deci robia s-a menținut.

Codul Penal de la 1865 a realizat unificarea legislației penale în statul unitar roman și a marcat totodată inceputul dreptului penal modern . A fost copiat in mare parte dupa Codul Penal Francez de la 1810, având și unele împrumuturi de la Codul prusian de la 1851.

Bunele moravuri erau protejate de acest Cod Penal, art. 263 sancționând “ori ce atentatu în contra pudorei îndeplinitu sau cercatu,fără violență asupra personei de secsu bărbătescu sau femeescu de vârstă mai micu de patru-spre-dece-ani”. Articolul 283 sancționa răpirea minorilor în scopul exploatării prevăzând că “acela care prin amăgire sau violință răpesc o personă mai mică de șase-spre-dece-ani spre a o întrebuința sa cerșetorească sau a o deprinde la desfrenare ori la alte sfîrșituri spre a impărtăși folosu,se va pedepsi cu reclusiune”.

Codul Penal de la 1937, cunoscut și sub denumirea de Codul penal Carol al II-lea, vine să asigure unitatea legislativă în materie penală, după realizarea Marii Unirii de la 1918. Acela care primea să fie întreținut, chiar numai în parte de către o femeie, din câștigurile provenite din prostituarea ei,precum și acelas care în mod obișnuit și în scop de folos personal,acorda protecția sau ajutorul său unei femei pentru exercitarea prostituției, comitea delictul de “exploatare a prostutiției” (articolul 435).Codul penal Carol al II-lea a acordat o atenție deosebită proxenetismului.

Constituia delictul de “trafic de femei” fapta aceluia care trimitea sau ducea in străinatate o femeie pentru exercitarea prostituției. Fapta era pedepsită mai aspru daca era săvârșită asupra unei femei mai tinere de 21 de ani sau care se gasea intr-o stare de inconștiență,sau de neputiință de a-și exprima voința ori de a se apăra;prin violență, amenințare, fraudă sau întrebuințare de stupefiante asupra unei femei căsătorite(articolul 439). Erau pedepsite “la fel și următoarele acte săvârșite in vedea delictului de trafic de femei: faptul de a face propagandă pentru emigrarea pesoanelor de sex feminin; faptul trafincanților și presupușilor acestora de a căuta sau angaja femei sau fete; remiterea de fonduri pentru a le permite ajungerea la destinați;faptul însoțirii femeilor in călătoria lor,pe tot parcursul sau o parte din ea;cumpărarea de haine,rufe,vestminte,în vederea plecării; plata cheltuielilor de hotel sau subsistență în timpul drumului și demersurile făcute în vederea obținerii de pașaport sau orice alte acte săvârșite in vederea înlesnirii plecării„(articolul 440).

Codul Penal de la 1969 sanționează diferite forme ale traficului de persoane,cum sunt lipsirea de libertate în scopul obligării la practicarea prostituției(art. 189 alin.3, introdus prin Legea nr.169/2002),sclavia (art.190) supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art.191),răspândirea de materiale obscene (art.325),proxenetismul (art.329).

Odată cu adoptarea legii 678/2001,România și-a modernizat legislația penală în materia prevenirii și combaterii traficului de persoane, principala sursă de inspirație fiind reprezentată de Procolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane în special al femeilor și copiilor,adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate din 15 noiembrie 2000. Legiuitorul român a continuat să acorde atenție traficului de persoane si dupa adoptarea legii 678/2001.

Codul penal din 2004, care a fost abrogat de Noul Cod penal al României, fără sa fi intrat în vigoare prevedea ca infracțiuni contra libertății persoanei,traficul de persoane adulte(art.204) și traficul de minori(art.205). Consimțământul victimei nu constituia o cauză justificativă (art.206) iar modalitățile de exploatare a persoanelor, erau limititativ prevăzute (art.207) spre deosebire de Legea 678/2001, care folosește formularea “efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului” (art.2.pct.2.lit.E),prevăzând în mod exemplificativ modalități de exploatare a victimelor a traficului de persoane.

Noul Cod penal al României adoptat in anul 2009 consacră pentru prima dată un capitol disctinct, infractțiunilor în material traficului de persoane, respectiv Capitolul VII. Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile din cadrul Titlului 1.Infracțiuni contra persoanei. În capitol sunt incriminate sclavia(art.209), traficul de persoane(art.210), traficul de minori(art.211), supunerea la muncă forțată sau obligatorie(art.214), proxenetismul(art.213), exploatarea cerșetoriei(art.214), folosirea unui minor în scopul cerșetoriei(art.215), și folosirea serviciilor unei pesoane exploatate(art.216).

Primul act normativ din dreptul intern care a abordat traficul de persoane, ca formă distinctă de criminalitate și care a incriminat activitățile susceptibile de a contribui la realizarea lui a fost Legea 678/2001.

Acest act normativ ramâne principalul instrument de politică penală, în materia traficului de persoane chiar dacă în prezent nu mai conține norme de incriminare sau dispoziții care definesc termenii și expresiile utilizate(preluate în Codul penal),dar continuă sa reglementeze aspecte importante care privesc prevenirea traficului de persoane cu indicarea instituțiilor responsabile în acest segment,unele dispoziții speciale privind procedura judiciară,protecția și asistența victimelor traficului de persoane si cooperarea internațională.

Elaborarea legii a constituit un obiectiv al Planului național de acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane, aprobat prin H.G. nr.1216/2001,cadru legislativ în materie fiind ulterior întregit prin Regulamentul de aplicare a Legii nr.678/2001, aprobat prin H.G. nr.299/2003,și prin Planul național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii, aprobat prin H.G. nr. 1295/2004 .

Până la incriminarea traficului de persoane prin Legea mr.678/2001, normele care prevedeau și sacționau activitățile ilicite desfășurate in legătura cu exploatarea si traficarea persoanelor nu asigurau o preventive și o combatere eficace a fenomenului în întreaga lui complexitate. Fenomenul traficului devenise manifest, tindea spre un character transnațional și organizat, interfera cu alte forme de criminalitate, expunea, pe fondul dificultăților generate de tranziția prelungită, subiecți din categorii sociale și de vârste vulnerabile, cu o multitudine de implicații indiscutabil grave, și avea forme de exprimare ce excedau conținutul constitutive al infracțiunilor reglementate de Codul penal.

O premisă a adoptării legii a constituit-o și existența unor multiple și importante instumente juridice internaționale – semnate și/sau ratificate de România -, care consacră standard, principii, proceduri, modalități de cooperare în material traficului de persoane avute în mod evident în vedere la incriminarea faptelor ce constituie infracțiuni în ceea ce priveste traficul de ființe umane.

Ulterior adoptării legii, pentru a se realiza armonizarea cu legislația europeană dispozițiile sale au fost modificate succesiv – inclusiv îm privința normelor care incriminează traficul de persoane – prin O.U.G. nr. 143/2002 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal și unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale, prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, și prin O.U.G. nr. 79/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 278/2001 privind prevenirea și combatarea traficului de persoane .

La 1 februarie 2014, odată cu intrarea în vigoare a noilor dispoziții penale și de procedură penală, Legea nr. 678/2001 a fost modificată și prin legile a în aplicare a celor două noi coduri, respectiv Legea nr.187/2012 si Legea nr.255/2013.

Actuala formă a legii speciale nu mai conține norme de incriminare și sancționare distincte, întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr.187/2012 pentru punere îm aplicare, odata cu intrarea în vigoare a noilor reglementări, au fost abrogate art.12, art.13, art.14 si art. 15-19 din legea specială.

1.6. Aspecte de drept comparat

Coreea de Nord este o țară de origine pentru persoanele traficate în vederea exploatării sexuale și a muncii forțate. Condițiile economice și politice din Coreea de Nord determină un număr mare de coreeni să părăsească țara, supunându-i riscului de a deveni victime ale traficanților. Femeile care ajung în nordul Chinei pot fi vândute ca mirese și exploatate ca prostituate. Guvernul Coreei de Nord se preocupă în mare măsură de abuzurile privind munca forțată din țară, însă mulți coreeni sunt trimiși să muncească în Rusia, în condiții de muncă forțată și exploatare, în scopul de a fi achitate datoriile guvernului Coreei de Nord către Moscova. Guvernul Coreei de Nord nu respectă standardele minime pentru eliminarea traficului și nici nu face eforturi semnificative în acest sens. Coreea de Nord nu recunoaște faptul că traficul de persoane reprezintă o problemă .În realitate, guvernul profită de pe urma muncii forțate a victimelor traficate.

Prevenire

Guvernul coreean nu ia nici o măsură pentru a împiedica traficul.

Incriminare

Nu există legi anti-trafic și nici rapoarte din care să rezulte tentativele guvernului de a acuza traficanții.

Protecție

Guvernul Coreei de Nord nu ia măsuri pentru protecția victimelor traficului. Nord-coreenii care sunt victime ale traficului și se întorc ulterior în țară, riscă să fie interogați de autorități și să ajungă în închisoare .

Filipine reprezintă sursă, tranzit și, într-o mai mică măsură, țară de destinație, pentru persoane traficate în scopul muncii forțate și al exploatării sexuale. Tradiția de a căuta șanse economice în afara granițelor țării determină mulți tineri filipinezi să riște să devină victime ale traficului Femeile filipineze sunt traficate în scopul exploatării sexuale, spre destinații din Asia, Africa, Europa și America de Nord. Traficanții atrag asemenea victime în străinătate, cu promisiuni false de angajare legală. Grupuri ce practică crima organizată fac trafic de persoane din China prin Filipine, însă mai puțin frecvet această țară este punct final de destinație. Există trafic intern din zonele rurale spre cele urbane. Exploatarea sexuală a copiilor din Filipine prin pornografie, Internet și turism sexual este o problemă care îngrijorează din ce în ce mai mult. Guvernul face eforturi pentru respectarea standardelor minime de combatere a traficului, recunoaște faptul că traficul este o problemă și s-a implicat, de câțiva ani, la nivel internațional, în combaterea acestuia. La solicitarea președintelui statului, o echipă specializată a Departamentului de Afaceri Externe se ocupă de trafic. În 2002 s-a semnat acordul dintre Filipine, Malaiezia și Indonezia de a coopera la rezolvarea problemelor legate de infracțiuni transnaționale.În ciuda fluctuațiilor economice naționale, guvernul se implică în combaterea traficului și în protecție, însă acuzarea traficanților lasă de dorit.

Prevenire

Mai multe agenții guvernamentale sunt implicate în eforturile de combatere a traficului. Autoritățile supraveghează plecările muncitorilor cu contracte în străinătate, pentru a-i preveni împotriva traficului. De asemenea, monitorizează afacerile matrimoniale prin publicitate. Birouri guvernamentale se ocupă de campanii de informare asupra problemei mucii forțate a copiilor, exploatarea sexuală din industria hotelieră și alte afaceri legate de turism.

Incriminare

În anul 2003 Filipine a adoptat o lege anti-trafic completă. Au fost puși sub acuzare câțiva traficanți, însă aceste eforturi sunt minore în comparație cu amploarea fenomenului. Numărul condamnărilor reprezintă o problemă foarte serioasă. Guvernul nu poate stopa eliberarea de documente oficiale care stabilesc că femeile ce lucrează ca animatoare au dreptul la vize străine. De asemenea, corupția rămâne o problemă care necesită o atenție deosebită.

Protecție

Datorită experienței în cazurile de trafic, mulți funcționari oficiali înțeleg problema și știu cum să se ocupe e victimele traficului. Guvernul colaborează cu asociații neguvernamentale pentru a repatria victimele, a le oferi adăpost temporar, mijloace de transport, consiliere și sprijin financiar. De asemenea, pregătește reprezentanți ai legii pentru a se ocupa de victimele traficului. Ambasadele filipineze iau toate măsurile pentru a sprijini victimele în străinătate .

Hong –Kongul este un punct de tranzit și destinație pentru persoane traficate în scopul exploatării sexuale și al muncii forțate. Deși la început era doar o țară de tranzit pentru imigranții ilegali, Hong -Kongul a devenit o destinație pentru femeile traficate în scopul exploatării sexuale, provenite din China și Asia de Sud-Est. Victimele tranzitează Hong -Kongul și pentru a ajunge în America de Nord și Australia. Guvernul din Hong -Kong se conformează standardelor minime privind eliminarea traficului. Autoritățile din Hong- Kong implementează măsuri anti-trafic în contextul combaterii migrațiilor ilegale. Guvernul inițiază controale eficiente ale migrațiilor și ale modului de trecere a granițelor, campanii de informare a autorităților vamale asupra modurilor de migrație ilegală și are o legislație bine pusă la punct, destinată să pedepsească traficanții.

Prevenire

Hong -Kongul menține controale eficiente ale migrațiilor și ale modului de trecere a granițelor ca mod pricipal de prevenire. Există o bună coordonare între poliție, Oficiul de imigrare, vămi și organizțiile neguvernamentale. Materiale informative în mai multe limbi sunt distribuite în locuri cheie pentru a informa femeile străine asupra drepturilor lor de muncă. Departamentul poliției care se ocupă cu imigrațiile ilegale publică un raport bianual care oferă noi informații despre metodele folosite de traficanți, făcând schimb de informații cu alte guverne. Oficialitățile iau măsuri pentru a opri folosirea de containere în scopul transportului clandestin de persoane.

Incriminare

Hong-Kongul nu are legi specifice anti-trafic, dar prevederi penale în legătură cu acesta sunt folosite pentru punerea sub acuzare a traficanților. Un număr mare de polițiști sunt repartizați pentru a monitoriza securitatea granițelor, aeroporturilor și transporturile navale, monitorizând, în același timp, potențialul trafic. În ultimii ani s-a realizat o mai bună cooperare internațională în ceea ce privește urmărirea penală și punerea sub acuzare a traficanților. Deși rapoartele întocmite în mod regulat și statisticile generale sunt publice prin lege, guvernul inițiază măsuri pentru a avea statistici mai concrete asupra victimelor traficului.

Protecție

Victimele traficului beneficiază de o gamă largă de servicii oferite în Hong-Kong. Făcîndu-se abstracție de statutul legal sau de fapta comisă, victimele traficului au acces la adăpost temporar în centre de refugiați pentru femei, având asigurate condiții decente de trai, servicii medicale și un centru de sprijin pentru victime. Celor care depun mărturie împotriva traficanților li se asigură imunitate, permițându-li-se întoarcerea acasă fără a fi acuzate. Străinilor angajați în Hong-Kong li se oferă același acces la servicii, de exemplu consilierea juridică împotriva angajatorilor, ca și angajaților conaționali.

Italia este o țară de destinație și tranzit către alte țări europene pentru traficarea persoanelor în scopul exploatării sexuale. Autoritățile italiene au depistat numeroase victime ale traficului, originare din Nigeria, Albania, Moldova, Ucraina, Rusia, România, Bulgaria, China și America de Sud (Ecuador, Peru și Columbia). Rețelele albaneze de proxeneți dețin supremația în prostituția stradală, în cooperare cu mafia italiană. Guvernul Italiei respectă în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului. El deține un cadru legal puternic care incriminează traficul, punând pe primul plan drepturile omului. Legea italiană anti-trafic operează eficient, deopotrivă pe plan intern și internațional. Juriștii sunt implicați și preocupați că legile ce urmează a fi adoptate privind imigrația ar putea intra în conflict cu sistemul puternic existent pentru protecția victimelor.

Prevenire

Guvernul își concentrează eforturile în prevenire pe activități bilaterale cu țările sursă ca: Nigeria, Albania, Ucraina și România, pentru a diminua traficul.În special Nigeriei, Italia i-a furnizat resurse financiare, echipament și a pregătit poliția și organizațiile neguvernamentale pentru prevenirea traficului. De asemenea, guvernul a dus tratative și a încheiat o înțelegere regională cu statele vecine pentru a întări punctele de frontieră și condițiile de acordare a vizei. Acesta sponsorizează campanii de informare și o linie telefonică pentru potențialele victime, atât în limba italiană, cât și în engleză.

Incriminare

Guvernul își impune puternic legislația penală anti-trafic, în special prin coordonarea operațiunilor internaționale anti-trafic. Poliția italiană are forțe puternice, antrenate și conduse pentru a aplica legile penale anti-trafic.In colaborare cu Europolul, politia italiana întreprinde numeroase operațiuni pentru prinderea traficanților, multe din ele în colaborare cu guvernul Albaniei. Autoritățile italiene continuă să trimită în judecată numeroși suspecți traficanți pe teritoriul Italiei.

Protecție

Peste 2500 de reședințe temporare și permise de muncă au fost acordate victimelor traficului, garantându-li-se accesul la asistență legală și medicală, muncă, educație și protecție, ca martori, printr-o rețea atestată de guvern și recunoscută de organizațiile neguvernamentale. Prevederile pentru protejarea victimelor traficului sunt puse în aplicare de Ministerul Șanselor Egale. Acesta a introdus campanii publicitare pentru a ajuta prostituatele să-și cunoască drepturile și să abandoneze această meserie.

Republica Moldova este sursă primară de femei și copii traficați în: Bosnia-Herzegovina, Franța, Portugalia, Germania, România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia, Grecia, Cipru, Turcia și în Orientul Mijlociu (Israel, Emiratele Arabe, Pakistan și Afganistan). S-a constatat și o traficare spre Israel, prin Moscova și Egipt, iar recent s-au semnalat cazuri de moldovence traficate în Japonia.Bărbații moldoveni sunt traficați în Rusia și tările vecine și forțați la muncă și la cerșit. Moldova este de asemenea și o țară de tranzit pentru victimele traficate din Ucraina spre România. De asemenea, regiunea de graniță a Transnistriei, care nu e sub controlul guvernului, servete ca sursă și punct de tranzit pentru traficarea victimelor. Guvernul Moldovei nu respectă în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului, însă face semnificative eforturi în acest sens.Guvernul a înființat Grupul Național al Muncii care a dezvoltat un plan strategic pe mai mulți ani de combatere a traficului. Cu toate acestea, îmbunătățirile sunt limitate, din cauza corupției, a lipsei resurselor fianciare, iar protecția neadecvată împiedică rezultatele așteptate.

Prevenire

Guvernul recunoaște că Moldova este una din cele mai importante țări sursă de persoane traficate în întreaga lume, dar această realitate nu este tratată ca o problemă prioritară. Cele mai multe activități sunt inițiate de organizații internaționale, subvenționate de instituții străine și implementate de organizații neguvernamentale, fără un suport din partea guvernului. Serviciul de Migrații al Statului și-a sporit eforturile antitrafic prin schimbul de informații cu agențiile autorizate în drept, nefiind afectat dreptul cetățenilor de a munci în străinătate. Serviciul de Migrații al Statului colaborează strâns cu organizațiile internaționale pentru informarea populației în legătură cu potențialul pericol al muncii în străinătate.

Incriminare

Traficul de persoane este interzis în Moldova, infracțiunile în legătură cu acesta fiind incriminate în articolele 165, 166, 167, 168, 207, 208, 361, 362 și 363 din Codul Penal al Republicii Moldova. Pedepsele pot ajunge până la 25 de ani de închisoare sau detențiune pe viață, în cazul în care infracțiunile sunt săvârșite asupra minorilor. .Departamentul guvernului de combatere a traficului a angajat investigatori specializați în electronică și operațiuni sub acoperire. Guvernul Moldovei colaborează, de asemenea, cu țările membre ale Pactului de Stabilitate și cu organizații internaționale, pentru a intensifica aplicarea fermă a legilor anti-trafic și a programelor de combatere a traficului. Oficialitățile moldovene colaborează cu cele din alte țări, iar informațiile puse la dispoziție au fost folosite în majoritatea investigațiilor din Moldova. Câteva rute de trafic au fost desființate datorită cooperării internaționale. Academia de Poliție din Moldova cooperează cu organizațiile neguvernamentale pentru a dezvolta un nou program și pentru a implementa un modul anti-trafic în scopul pregătirii poliției. Guvernul investighează cazurile de trafic descoperite în care sunt implicati funcționari publici.

Protecție

Guvernul din Moldova este ineficient în protecția adecvată a victimelor. Cât timp tratează victimele ca infractori și nu oferă statut de rezident, adăpost, acces la justiție, servicii psihologice și medicale pentru victime. Guvernul încurajează victimele să asiste la investigarea și trimterea în judecată a traficanților. Legea basarabeană asigură protecție martorilor, inclusiv în ceea ce privește identitatea și domiciliul, dar în practică aceste disoziții nu sunt întotdeauna respectate, din cauza lipsei resurselor. Nu există proceduri standard de operare pentru identificarea victimelor traficului. Victimele pot obține loc de muncă în timpul procesului, dar oportunitățile de lucru sunt puține in Moldova.Ministerul de Interne și cel al Afacerilor Externe îmbunătățesc identificarea victimelor și strategiile de sprijin prin personalul consular extern.

Japonia este o țară de destinație pentru bărbați, femei și copii, în scopul exploatării sexuale. Victimele vin mai ales din China, Coreea de Sud, Tailanda, Taiwan, Filipine, Columbia și Europa de Est. Unele victime sunt atrase în Japonia prin înșelăciune, iar alții sunt conștienți de faptul că vor fi implicați în comerțul sexual japonez. Ambele categorii devin victime ale abuzului după sosire. Ulterior, victimele sunt vândute între traficanți. Guvernul Japoniei nu respectă în totalitate standardele minime de eliminare a traficului, însă face eforturi semnificative în această direcție. Guvernul oferă susținere financiară internațională pentru lupta împotriva traficului în Asia de Sud-Est și organizează simpozioane care ajută alte guverne în lupta anti-trafic.

Prevenire

Japonia este activă din punct de vedere internațional, organizând seminarii de pregătire pentru funcționarii de la Imigrare din țările sursă din Asia de Sud-Est, pentru a-i ajuta să combată traficul uman. Guvernul susține campanii de informare împotriva abuzului asupra muncitorilor străini, însă trebuie să se facă eforturi legislative mai mari, în vederea eliminării turismului sexual, unii cetățeni călătorind în străinătate cu scopul expres de a practica sex cu minori.

Incriminare

Japonia nu are o lege care să interzică traficul, deși în practică aplică, împotriva traficanților, în principal legile privitoare la imigrare și la muncă. Guvernul investighează traficanții, însă numărul de acuzări este prea mic și pedepsele prea blânde, pentru a putea împiedica eficient activitatea sindicatelor implicate în trafic. De asemenea, guvernul japonez nu acuză și nu pedepsește în mod exemplar organizațiile criminale implicate în trafic.

Protecție

Autoritățile japoneze nu protejează victimele în mod adecvat. Posibilitatea guvernului de a oferi statutul de rezidență temporară străinilor într-o situație de urgență este rareori invocată în cazul victimelor de altă naționalitate ale traficului. Funcționarii japonezi sunt pregătiți să analizeze circumstanțele atenuante sau agravante ale victimelor de altă naționalitate, însă în practică ei au tendința de a le trata ca pe imigranți ilegali și a le deporta rapid. 182 Victimele suspectate că au încercat să evite deportarea pot fi reținute în centre de detenție, tratamentul fiind neadecvat statutului de victimă a traficului. Trebuind să facă față deportării, victimele nu se mai pot adresa justiției împotriva traficanților. Japonia a făcut generoase donații organizațiilor internaționale pentru a ajuta victimele din Vietnam și Cambogia.

Bosnia și Herzegovina este o țară sursă de trafic și destinație pentru traficul cu femei și copii. Există cazuri de trafic intern, numărul victimelor locale fiind din ce în ce mai mare. Guvernul respectă standardele de combatere a traficului, mai ales în vederea prevenirii și protecției martorilor și a victimelor.

Prevenire

Una din țintele planului de acțiune a guvernului este conștientizarea publicului asupra fenomenului traficului prin campanii publice și mass-media. De asemenea, în programa școlară sunt prevăzute ore în care tinerii sunt avertizați asupra traficului de ființe umane, prezentându-li-se metodele de recrutare ale rețelelor criminale și consecințele bolilor cu transmitere sexuală și a dependenței de droguri.Numeroase organizații neguvernamentale sprijină lupta împotriva traficului prin campanii de postere, editarea de broșuri promoționale, spoturi publicitare și documentare de televiziune.

Incriminare

Bosnia și Herzegovina a stabilit un cadru legal care ajută punerea sub acuzare în mod eficient a traficanților, dar este necesar să se dezvolte resursele tehnice și specializate și să se intensifice cooperarea dintre autoritățile ce aplică legea. Infracțiunile privitoare la trafic, la integritatea sexuală, la morală și demnitatea personală sunt prevăzute în articolele 188, 189, 190 din Codul Penal al Republicii Srpska, în articolul 2 din Legea privind ordinea publică și pacea a Republicii Srpska și art. 222, 224, 225, 227, 228, 229 din Codul Penal al Federației Bosnia și Herzegovina. Guvernul desfășoară activități de intensificare a colaborării între autoritățile ce aplică legea la nivel regional și internațional și întărește schimbul de informații. Bosnia și Herzegovina este implicată activ în inițiativele regionale și internaționale din domeniul traficului, prin participarea la un număr semnificativ de seminarii și conferințe pe această temă.

Protecție

Victimele traficului de ființe umane, atât cele naționale, cât și cele de altă naționalitate, sunt identificate prin metode rapide, ca urmare a specializării polițiștilor, procurorilor, funcționarilor din consulate, asistenților sociali, inspectorilor muncii, pedagogilor și psihologilor. Acestora li se oferă protecție, consiliere legală și sprijin financiar, până la repatriere sau integrare socială, însă tot acest sistem trebuie îmbunătățit prin asigurarea de adăposturi, protecție medicală și prin crearea de noi posibilități de pregătire și angajare a victimelor traficului care sunt cetățeni ai statului. Bosnia și Herzegovina, Federația Bosniei și Herzegovina și Republica Srpska au adoptat legi de protecție a martorilor amenințați și vulnerabili, fiind, în același timp, aprobată și Legea Programului de Protecție a Martorilor, însă implementarea lor se realizează cu dificultate, din cauza lipsei de resurse tehnice specializate și financiare. În acest sen, este necesar să se asigure abordări multisectoriale și multidisciplinare care să includă echipe de asistenți sociali, psihologi, medici și reprezentanți ai organizațiilor nonguvernamentale. Un prim pas a fost făcut prin încadrarea Unității de Protecție a Martorilor în Agenția de Protecție și Investigații a Statului.

Haiti este, în mare parte, o sursă a traficului de copii pentru exploatarea sexuală și munca forțată. Copiii sunt traficați și în interiorul țării de părinții săraci care-i plasează ca și servitori în casele unor familii mai bogate. Chiar dacă nu toți copiii sunt victimizați în acest proces, un număr important sunt exploatați sexual sau abuzați în condiții asemănătoare sclaviei. Guvernul din Haiti estimează că aproximativ 90.000-120.000 de copii sunt plasați ca servitori. Copii din Haiti sunt traficați și în Republica Dominicană, unde unii sunt exploatați similar. Un număr mare de imigranți ilegali intră în Republica Dominicană unde unii devin victime ale traficului. La o scară mai mică, Haiti este o țară de tranzit și destinație a traficului. Victimele sunt imigranți din țări cu nivel de trai scăzut, de obicei chinezi, tranzitând aceastaă țară pe drumul spre America de Nord, unde ajung în condiții de muncă forțată, pentru a plăti înapoi bani traficanților. Femei din Republica Dominicană sunt traficate în Haiti pentru prostituție. Multe din aceste femei vin în mod voluntar, dar multe sunt victime. Guvernul din Haiti nu respectă în totalitate standardele minime pentru eliminarea traficului și nu face eforturi în acest sens.

Prevenire

Guvernul încearcă să sensibilizeze opinia publică prin intermediul televiziunii și al radioului, transmițând mesaje despre tratarea abuzivă a copiilor ca servitori.. Ministerul Muncii și Protecției Sociale este desemnat să se ocupe de abuzul asupra copiilor. Guvernul a organizat o serie de seminarii pentru părinți, profesori și copii, în scopul de a-i convinge asupra necesității de a renunța la plasarea minorilor ca servitori.

Incriminare

Guvernul din Haiti a adoptat recent o lege care interzice traficul de copii și lucrează pentru implementarea ei, însă, până în prezent, nu au fost puși sub acuzare traficanții. Există proiecte de lege pentru regularizarea muncii domestice a copiilor, dar ele nu sunt încă tranformate în legi.Guvernul nu monitorizează eficient și nu controleză adecvat granițele țării.

Protecție

Eforturile guvernamentale pentru a stopa abuzurile asupra copiilor au fost până în prezent limitate, datorită fondurilor insuficiente. Ministerul haitian al Muncii și Protecției Sociale finanțează proiecte pentru a monitoriza zeci de mii de copii folosiți ca servitori. Guvernul alocă fonduri pentru o linie gratuită unde abuzurile pot fi denunțate.Monitorii investighează și răspund cererilor de asistență, însă datorită amplorii fenomenului, aceste eforturi sunt minime.Numărul copiilor salvați de la traficanți a crescut în ultimii ani.Repezentanții guvernului lucrează împreună cu asociațiile neguvernamentale locale pentru a readuce copiii la familiile lor naturale.

Honduras este o țară sursă, dar și de tranzit pentru traficul în scopul exploatării sexuale și al muncii la negru. Cele mai multe victime din Honduras sunt femei tinere traficate în Guatemala, Insulele Belize, El Salvador, Mexic, Statele Unite și Canada. Femeile și copiii sunt traficați intern, mai ales din mediul rural în cel urban. Guvernul din Honduras nu respectă în totalitate standardele minime pentru elminarea traficului, însă face eforturi, în ciuda resurselor limitate. Recunoaște faptul că traficul este o problemă, copiii din Honduras sunt vulnerabili și are un plan național de combatere a exploatării sexuale a copiilor. Honduras este deschisă colaborării cu organizațiile neguvernamentale și cu cele internaționale. Guvernul colaborează cu Mexicul pentru a identifica și repatria mai multe minore din Honduras, care lucrau ca prostituate în sudul Mexicului. Oficialități din Honduras cooperează, din anul 2002 și cu autoritățile americane în cazul unor investigații ale traficului spre Statele Unite.

Prevenire

Guvernul din Honduras nu a luat măsuri publice de informare asupra traficului, dar încearcă să atragă atenția asupra drepturilor copiilor și femeilor și asupra riscurilor asociate cu imigrarea ilegală. O comisie națională încearcă să combată abuzurile asupra copiilor care muncesc și caută să reintegreze minorii în programe educaționale. O serie de agenții guvernamentale, organizații internaționale și asociații neguvernamentale au dezvoltat un plan național de luptă împotriva exploatării sexuale a copiilor, fapt care reprezintă un important pas în dezvoltarea generală a unui plan național anti-trafic.

Incriminare

Hondurasul nu are legi comprehensive anti-trafic, dar cele privind exploatarea copiilor și statutul imigranților, incriminează traficul și permit statului sa trimită în instanță traficanții. Corupția este o probelemă serioasă și face dificilă condamnarea traficanților. Poliția din Honduras colaborează cu oficialități din Statele Unite, pentru a elabora un mod eficient de monitorizare a controlului vamal ce poate fi folosit împotriva traficanților.

Protecție

Guvernul din Honduras nu oferă nici o asistență victimelor străine ale traficului și nu alocă fonduri pentru organizațiile neguveramentale care ajută victimele, din cauza lipsei de fonduri, însă guvernul cooperează cu acestea, pentru a ajuta copiii din Honduras. Toate problemele legate de trafic sunt monitorizate de către autorități.Victimele străine ale traficului nu sunt protejate, putând fi chiar condamnate.

India este o țară de origine, tranzit și destinație pentru mii de persoane traficate. Traficul internațional de femei, bărbați și copii, în scopul exploatării sexuale, servituții domestice, muncii la negru și sub contract de ucenicie, este foarte larg răspândit. Bărbații indieni, la fel ca și femeile, sunt puși în situații de muncă forțată și uneori în condiții de sclavie, în Estul Mijlociu și în Vest. India este o destinație pentru turiștii în căutare de sex din Europa și Statele Unite. Femeile și copiii din Bangladesh sunt traficați în India sau sunt tranzitați prin India în drum spre Pakistan și Estul Mijlociu. Femeile și fetele nepaleze sunt traficate în India pentru exploatare sexuală comercială.Guvernul Indiei nu îndeplinește pe deplin standardele minime de eliminare a traficului, deși face eforturi semnificative în acest scop, în ciuda resurselor limitate. Guvernul este mai eficient în prevenire și protecție. Guvernul ar trebui să accelereze instrumentarea cazurilor de trafic, să intensifice pregătirea ofițerilor de poliție de grad inferior, împotriva traficului, pe tot teritoriul țării și să crească numărul cazurilor de condamnare pentru oficialii corupți. Foarte îngrijorător este numărul ridicat de copii-victime forțați la exploatare sexuală comercială, în megaorașele Indiei.

Prevenire

Atât guvernul central, cât și cel al statului sprijină campaniile de prevenire. Ele intră în parteneriate cu organizații internaționale, guverne străine și asociații neguvernamentale care au încredere în programele având ca obiective prevenirea traficului și eradicarea sărăciei. Guvernul Central și Proiectul său de Eradicare a Sărăciei își rezervă 40% din buget pentru proiecte privind femeile expuse la trafic prin oferirea de micro-credite. În efortul de a reduce numărul celor vulnerabili la acest fenomen, proiectul sprijină un program educațional de burse pentru tinere în 2000 dintre regiunile cele mai sărace ale Indiei. Ministerul Asistenței Sociale și al Sărăciei a stabilit o linie de ajutor pentru copii. Guvernul Central și o organizație internațională au semnat un acord de prevenire a traficului și asistență pentru copiii cu riscuri. Împreună cu o altă organizație internațională de prevenire a traficului, guvernul conduce cel mai mare program mondial de eliminare a muncii copiilor, care include furnizarea educației unui număr de 250 de milioane de copii din ciclul primar. Statul Goa, împreună cu organizații neguvernamentale, susține campanii publice de informare despre pedofilie și turism sexual, pe plaje. Rețeaua de Transport în Comun a statului Maharashtra desfășoarăprograme de instruire pentru șoferii și controlorii de autobuze, pentru a depista fetele în pericol și a afișat ostentativ numerele de ajutor anti-trafic, în stațiile de autobuze. Statul Tamil Nadu a stabilit comitete de supraveghere la nivel sătesc, pentru a preveni traficul de femei și copii. Gara Centrală din Chennai a instaurat o ,,Linie pentru Copii ,, pentru salvarea și ținerea unei evidențe a copiilor care sunt luați din stat pentru muncă, precum și pentru supravegherea fugarilor și a altor copii în pericol. În efortul de a aduce copiii înapoi la școală, Departamentul de Educație de Stat al Karnataka a lansat o campanie publică masivă de informare numită ,,De la muncă la Învățătură” pentru a face cunoscută exploatarea prin muncă a copiilor, implicațiile legale pe care le are aceasta asupra patronilor și părinților.

Incriminare

Numărul condamnărilor traficanților de persoane, a deținătorilor de case de toleranță și a altora, asociați cu traficul de persoane, a crescut semnificativ. Trei tribunale speciale din New Delhi sunt desemnate să se ocupe de astfel de cazuri. India are numeroase legi federale împotriva traficului de persoane pentru exploatare sexuală și a muncii la negru. Legea pentru Prevenirea Traficului Imoral interzice traficul de persoane, exploatarea sexuală și prevede pedepse și mai aspre pentru infracțiuni comise cu minori. În timpul investigațiilor poliția nu folosește frecvent toate prevederile acestei legi și, ca rezultat, poate minimaliza pedepsele potențiale împotriva traficanților de persoane și a deținătorilor de case de toleranță ce exploatează minori. Oficialitățile folosesc numeroase prevederi ale Codului Penal indian și ale Legii Justiției pentru Minori, pentru a condamna traficanții. În numeroase state există prevederi legale împotriva folosirii templelor religioase pentru exploatarea sexuală a fetelor. Forțată sau plătită, munca copiilor este ilegală in India. Pedepsele pentru traficul de persoane sunt asemănătoare celor pentru viol sau tâlhărie.

Guvernul central indian este depășit în lupta împotriva traficului de persoane, din cauza lipsei legilor federale care să stabilească jurisdicția în cazul infracțiunilor inter-statale, pentru a putea fi investigate de agenția centrală. Chiar dacă legile anti-trafic sunt naționale, aplicarea lor este posibilă numai în cazul guvernării statale. Aplicarea legii este și mai complicată atunci când include trafic între granițele statelor, din cauza lipsei de coordonare și a diferențelor dintre procedurile de investigare ale poliției din fiecare stat. Autoritățile au crescut semnificativ numărul de arestări ale traficanților de persoane și ale deținătorilor de case de toleranță, în ultimul an, dar instanțele, ce se supun unor proceduri greoaie,încetinesc procesul penal. Vameșii iau mită sau închid ochii la traficul de persoane ce se desfașoară între state. S-a ajuns până acolo, încât unii polițiști au fost implicați în avertizarea proxeneților ce coordonează bordelurile, despre raidurile poliției.

Biroul Central de Investigații, ce se ocupă cu investigarea infracțiunilor de corupție și a traficului de persoane, a judecat numeroși polițiști, avocați, judecători și procurori. Cei găsiți vinovați de luare de mită, au fost pedepsiți cu amenzi și închisoare. Traficul de persoane și deținerea de case de toleranță sunt infracțiuni în multe state, datorită Legii Controlului Crimei Organizate, ceea ce înseamnă că cei acuzați de aceste lucruri nu pot ieși pe cauțiune. Poliția din Maharashtra a organizat un curs de prevenire a traficului de persoane ce este obligatoriu pentru pregătirea viitorilor ofițeri de poliție. Statul Andhra Pradesh a instituit noi indicatoare de performanță pentru ofițerii de poliție care prevăd evaluarea acestora după numărul de traficanți si deținători de case de toleranță arestați și nu după numărul arestărilor de prostituate. Poliția din orașul Calcuta și din statul West Bengal a permis oganizațiilor neguvernamentale să participe la operațiunile de salvare din casele de toleranță. Granițele sunt patrulate și monitorizate, dar nivelurile de monitorizare variază și sunt multe incidente de trecere necontrolată a frontierei. Granița dintre India și Pakistan este monitorizată atent. Pașapoartele și vizele nu sunt necesare nepalezilor pentru a intra în India, și astfel granița dintre Nepal și India este liberă. Guvernele din Nepal și India au fost de acord să formeze Organizația Comună împotriva Traficului de Persoane, pentru a colabora în investigații și a folosi în comun informații despre traficanți. Granița dintre India și Bangladesh este monitorizată, fiind necesare pașapoartele și vizele, însă continuă să existe un aflux de imigranți căutand locuri de muncă și de femei traficate în India.

Protecție

Curtea Supremă din India a decis ca victimele traficului de persoane să poată depune mărturie ,,pe cameră”. Departamentul pentru Femei și Dezvoltarea Copilului ajută organizațiile neguvernamentale să finanțeze rapatrierea femeilor și a copiilor traficați în India din alte țări. În ultimii ani, guvernele statale au întemeiat case de protecție care oferă grijă custodială, educație, pregătire profesională și reabilitare socială. Departamentul pentru femei și Dezvoltarea Copilului a lansat un proiect numit ,,Swadahar” pentru a ajuta femei aflate în diferite circumstanțe, incluzând victime ale traficanților, ajutor care constă în adăpost, alimente, îmbrăcăminte, consiliere, asistență medicală și legislativă, pregătire vocațională și educație. Guvernarea centrală susține proiecte de reabilitare în mai multe state pentru 200.000 de copii care au fost preluați din condiții de muncă ilegale. Conducerea din Andhra Pradesh a adoptat o politică statală de salvare și reabilitare, care prevede faptul că fiecare district trebuie să formeze comitete anti-trafic. Împreună cu organizații neguvernamentale, poliția din Calcuta a deschis centre de ,,susținere”și servicii în fiecare secție de poliție, în care un polițist femeie ajută victime ale traficului de persoane sau ale violurilor. Oficiali ai ambasadelor indiene, din anumite țări, ajută cetățenii indieni, victime ale traficului de persoane prin munca la negru.

Indonezia este o sursă, zonă de tranzit și țară de destinație pentru persoane traficate în scopul exploatării sexuale și muncii la negru. Victime din Indonezia sunt traficate în Malaezia, Singapore, Taiwan, Hong Kong, Brunei, țările din Golful Persic și Australia. Trafic intens se face și între granițele Indoneziei pentru muncă sau exploatare sexuală. Țara este o destinație pentru unele victime traficate pentru exploatare sexuală. Guvernul din Indonezia nu respectă complet standardele minime pentru combaterea traficului de persoane, însă face eforturi semnificative în acest prin aprobarea unor proiecte de lege pentru protejarea copiilor împotriva traficului de persoane și pentru constituirea unei comisii și a unui tribunal anti-corupție. Guvernarea a elaborat amendamente în legislație și a sporit numărul personalului implicat în lupta anti-trafic. Indonezia este deschisă unei cooperari multilaterale pentru combaterea traficului, dar ramân încă multe de făcut, mai ales în interiorul țării. O mare încercare pentru guvernare este aceea de a opri implicarea oficialilor săi în traficul de persoane.

Prevenire

Printr-un decret prezidențial, Indonezia a adoptat un plan național de combatere a traficului de persoane, atât pentru exploatare sexuală, cât și pentru munca la negru, dar implementarea acestuia este îngreunată de lipsa resurselor. Eforturile guvernării au crescut gradul de informare a funcționarilor publici de toate nivelurile, dar informarea populației pe tema traficului ramâne insuficientă.În acest sens, autoritățile colaborează cu asociații neguvernamentale, organizând dese campanii de informare prin intermediul televiziunii, a radioului și a materialelor scrise. Împreună cu organizațiile neguvernamentale, guvernul a conceput unele cursuri de pregătire pentru angajați ai statului în centre de criză, dar oficialii din cadrul poliției, ai armatei și autorităților care se ocupă cu imigranții, nu sunt suficient de educați în prevenirea traficului, din punct de vedere operațional.

Incriminare

Guvernul nu a emis o lege comprehensibilă împotriva traficului de persoane, dar un proiect de lege se află acum în Parlament. În Codul Penal s-au inclus pedepse mai aspre pentru traficanți și s-a adoptat Legea Protecției Copilului care ar trebui să protejeze minorii de traficul de persoane. Autoritățile s-au folosit de legile în vigoare pentru a pune sub acuzare mai mulți traficanți. Corupția ramâne un obstacol major, dar s-au făcut arestări în rândul funcționarilor publici care aveau legături cu traficul de persoane. A început cooperarea cu alte state și cu organizațiile internaționale specializate în această problemă.

Protecție

Planul național cere ca victimele traficului să fie tratate ca atare, dar implementarea lui diferă mult. Unele autorități locale continuă sa trateze victimele ca pe niște vinovați și să abuzeze de ele în continuare. Deși, în general, asistența acordată victimelor a crescut, ramâne nesemnificativă față de amploarea fenomenului.Guvernul a colaborat cu asociații neguvernamentale și cu organizații ale societății civile pentru a crea unele adăposturi generale pentru victime și pentru a le oferi consiliere.

Reprezentanții Ministerului de Externe și ai Ministerului Muncii și-au sporit eforturile în sprijinirea victimelor traficului din străinătate.

Israelul este o țară de destinație pentru traficul de persoane. Femei din Republica Moldova, Rusia, Ucraina și alte țări, foste membre ale Uniunii Sovietice, sunt traficate în Israel cu scopul exploatării sexuale comerciale. Persoane în căutare de slujbă sunt traficate și supuse la muncă forțată, în condiții extreme și de abuz fizic. Multor muncitori necalificați străini, în Israel, li se rețin pașapoartele, li se anulează contractele și nu li se plătesc salariile pe diferite perioade de timp. Firme, în special de construcții, aduc muncitori din China și Bulgaria în Israel pentru a munci în condiții echivalente cu munca forțată. Guvernul israelian nu respectă în totalitate standardele minime pentru combaterea traficului, însă face eforturi semnificative în acest sens, prin urmărirea a numeroase cazuri de trafic în scopul exploatării sexuale și, într-o mai mică măsură, a traficului pentru munca forțată. Traficul pentru munca la negru este un fenomen relativ nou în Israel. Guvernul trebuie să protejeze drepturile muncitorilor imigranți și să stopeze frauda asociată cu munca la negru.

Prevenire

Guvernul, împreună cu organizațiile neguvernamentale, încearcă să crească nivelul de informare a populației, prin campanii care includ conceperea și distribuirea, în Israel, de fluturași și alte informații în limba rusă, despre traficul de persoane, pentru exploatarea sexuală comercială. Totodată, folosește consulatele și ambasadele din țări sursă pentru a oferi informații potențialelor victime ale traficului.

Incriminare

Legea din Israel prevede că traficul de persoane în scopul exploatării de orice fel este ilegal. Sunt, de asemenea, ilegale, alte fapte precum: violul, lipsirea de libertate, reținerea pașaportului, munca forțată, prostituția forțată sau frauda și răpirea în scopul prostituției. Pedeapsa maximă pentru trafic agravant sau trafic cu minori este de 20 de ani închisoare, la fel ca și cele pentru viol sau vătămare. Totuși, majoritatea cazurilor se rezolvă prin înțelegeri și medieri în fața instanței, ajungându-se până la pedeapse de doi ani.Sunt investigați și unii reprezentanți din poliție pentru luare de mită și pentru informarea bordelurilor despre raiduri, dar aceste cazuri de corupție nu sunt prea frecvente.Un număr mic de specialiști lucrează împotriva traficului, iar personalul insuficient și finanțarea redusă dăunează major eforturilor depuse. Ministerul Justiției ține seminarii anti-trafic pentru juriști și polițiști. Pentru a combate traficul, a fost creată, în 2002, Autoritatea pentu Imigrări, în scopul de a coordona activitatea guvernului legată de persoane de altă naționalitate, incluzând investigarea acuzațiilor aduse muncitorilor imigranți. S-au elaborat legi privitoare la angajare și salariul minim pe economie, garantând plata salariului și posibilitatea plecării în țara de origine anual, pentru lucrătorii imigranți, dar aceste legi nu sunt orientate împotriva angajatorilor care ar putea să încalce legea. În cadrul Autorității pentru Imigrare funcționează o unitate de investigații care a descoperit mai multe rețele de fraudă și fals în documente. Israelul exercită un control și o supraveghere strictă a granițelor.

Protecție

Victimele traficului pentru exploatare sexuală care sunt dispuse să depună mărturie împotriva traficanților sunt cazate în adăpoturi finanțate de poliție și le sunt puse la dispoziție bani, asistență medicală și consiliere. Victimele care nu vor să depună mărturie sunt deportate. Victimele nu sunt acuzate sau amendate pentru încalcarea legilor precum: imigrarea ilegală sau deținerea de documente falsificate. Poliția încurajează victimele să depună plângere împotriva traficanților. Guvernul finanțează parțial o linie telefonică gratuită pentru acestea. Imigranții care raportează un delict nu sunt reținuți, li se permite accesul la un translator și pot sta în Israel pe perioada cât sunt martori într-un proces, însă unele organizații neguvernamentale susțin că aceste dispoziții sunt, într-un fel sau altul, încălcate.

Liberia este o țară sursă și destinație pentru persoane victime ale traficului și, de asemenea, are o problemă semnificativă cu traficul intern. Guvernul și forțele rebele din Liberia obligă bărbați, femei și copii să lucreze ca hamali, luptători, să se prostitueze sau sunt supuși altor munci forțate. Utilizarea copiilor ca soldați este larg răspândită și mulți sunt trimiși în conflicte cu țările vecine. Soldații sunt recrutați din taberele de refugiați, în special din Guineea. Chiar unii oficiali ai guvernului obligă copii să lucreze în fermele lor și în mine. Guvernul Liberiei nu respectă standardele minime de combatere a traficului, comițând chiar abuzuri.

Prevenire

Guvernul nu întreprinde nimic pentru împiedicarea traficului de ființe umane.

Incriminare

Deși nu există o lege anti-trafic, legea interzice folosirea minorelor sub 16 ani pentru prostituție sau scopuri imorale. Totuși guvernul nu pune sub acuzare traficanții.

Protecție

Guvernul nu oferă protecție pentru victimele traficului, însă există organizații internaționale și neguvernamentale care creează zone separate și sigure pentru copii, în taberele de refugiați, oferindu-le astfel protecție.

Lituania este o țară sursă, zonă de tranzit și destinație pentru traficul de femei și copii, în scopul exploatării sexuale. Femeile lituaniene sunt transportate într-un număr din ce în ce mai mare spre Spania, Germania, Italia, Norvegia și Suedia. Acestea sunt transportate prin și în Lituania din Ucraina, Rusia și Bielorusia. Guvernul Lituaniei respectă în totalitate standardele minime de eliminare a traficului, organizând în acest sens puternice campanii anti-trafic și făcând eforturi evidente de aplicare a legii, inclusiv împotriva reprezentanților guvernamentali implicați în trafic.

Prevenire

Guvernul continuă să aloce fonduri semnificative din bugetul național pentru a implementa programul său de control și prevenire a traficului uman și prostituției. Acest program se adresează identificării cauzelor traficului uman, pentru a crea măsuri preventive mai eficiente. Guvernul lituanian organizează campanii puternice de educare și informare preventivă, conlucrând cu organizații internaționale și nonguvernamentale și cu Consiliul Nordic al Miniștrilor. Ministerul Educației folosește rețeaua locală, concentrându-se către prevenirea traficului asupra potențialelor victime ale abuzului sexual. Problemele traficului sunt analizate în orele de religie și de etică din școli și a fost înființată o linie telefonică directă gratuită pentru elevi și părinți, ce oferă informații despre abuzul sexual și traficul de persoane.

Incriminare

Traficul de persoane în, și din Lituania cu scopul de abuz sexual, câștig material sau personal și prostituție este interzis penal. Pedepsele variază de la 4 la 8 ani de închisoare, limitele fiind mai mari în cazul circumstanțelor agravante în care se include și traficul de copii. Legea prevede și confiscarea bunurilor folosite sau dobândite prin infracțiuni.S-au introdus noi pedepse pentru traficul de minori, conducerea caselor de toleranță și posesia de imagini pornografice cu copii. Guvernul a folosit cu succes supravegherea electronică și sub acoperire și tehnologia pentru videoconferințe în instanțe, în investigații și în luarea măsurilor legale împotriva traficanților acuzați de forțarea mai multor femei din Lituania să se prostitueze în casele de toleranță europene. De asemenea, monitorizează propria poliție în implicarea în trafic. Guvernul are acorduri cu ministerele de interne din peste 20 de țări, incluzând cooperarea în domeniul traficului. Există ofițeri de legătură ai Interpolului care lucrează în Lituania. Un mai mare control al granițelor a dus la scăderea numărului de victime ale traficului din Ucraina, Rusia și Bielorusia, care trec prin Lituania. Poliția a creat o bază de date pentru monitorizarea celor ce săvârșescinfracțiuni legate de trafic. Aceste infracțiuni sunt investigate de departamentul de crimă organizată al poliției.

Protecția

Poliția oferă adăpost temporar, acces la servicii medicale, unele servicii de asistență legală și de consiliere a victimelor care au nevoie de protecție și guvernul oferă statut de rezidență atât temporară, cât și permanentă. Din punct de vedere legal, victimele n-ar trebui ă fie pedepsite pentru prostituție sau emigrare ilegală în Lituania, totuși scutirea de deportare în cazurile de trafic nu se pune întotdeauna în practică. Ministerul Muncii și securității Sociale a pregătit asistenți sociali care se ocupă de victimele traficului, iar guvernul pregătește echipe speciale pentru ambasade și consulate din țări de destinație și tranzit, care ar putea sprijini financiar victimele. Agenții guvernamentale și neguvernamentale încurajează victimele să intenteze procese sau să acționeze prin lege împotriva traficanților, dar frica de răzbunare descurajează aceste practici.

Macedonia este o țară de destinație pentru femei și copii care sunt traficați pentru prostituție din fosta Uniune Sovietică și Europa de Est, în special Ucraina, Moldova, România și Bulgaria. Unele victime rămân în Macedonia, în timp ce altele sunt transportate spre Albania, Croația sau Italia. Guvernul Macedoniei respectă în totalitate standardele pentru împiedicarea traficului, organizând, în acest sens, activități ale reprezentanților legii, din ce în ce mai eficiente, în zonele etnice albaneze care nu erau sub controlul guvernului și în zonele unde activitățile de trafic predomină. Un motiv de îngrijorare este, însă, rata scăzută a condamnărilor față de cea a arestărilor, punându-se sub semnul întrebării integritatea membrilor aparatului judiciar.

Prevenire

Guvernul împreună cu Organizația Internațională pentru Migrații și agenții locale neguvernamentale au susținut financiar mai multe campanii de conștientizare a publicului pe sară largă, în vederea împiedicării traficului. Comitetul Interministerial Național Anti-trafic supraveghează implementarea Planului de Acțiune național. Guvernul a instituit o nouă procedură privind emiterea permiselor de lucru, în care un comitet centralizat verifică toate cererile pentru permise de lucru. În acest sens, cele pentru dansatoare și chelnerițe sunt verificate foarte strict și majoritatea sunt respinse.

Incriminare

Articolele 418 literele a, b, c din Codul Penal macedonean sunt aplicate pentru interzicerea și pedepsirea traficului de ființe umane, a prostituției organizate și forțate.Pedepsele pot ajunge până la 10 ani, iar bunurile rezultate din infracțiuni sunt confiscate. Anterior, pedeapsa maximă era de un an. Poliția și-a mărit capacitatea de a investiga și aresta traficanții în zone în care controlul guvernului era limitat. Guvernul colaborează, de obicei, cu țările vecine, prin acorduri de cooperare bilaterală cu reprezentanții Națiunilor Unite din Croația, Serbia Muntenegru și Bulgaria. În acest sens, s-a creat Inițiativa Cooperării din Sud-Est (SECI).Continuă și eforturile guvernului pentru înlăturarea corupției, fiind acuzați, în ultimul timp pentru trafic reprezentanți ai poliției locale.

Protecție

De obicei, poliția cazează victimele găsite în timpul raidurilor anti-trafic, în adăpostul de tranzit al guvernului pentru victimele traficului. În timp ce victimele sunt în adăpostul temporar, li se oferă, de către instituții neguvernamentale sprijinite de Organizația Internațională pentru Migrații, consiliere, servicii medicale și posibilitatea repatrierii. Victimele traficului nu primesc statut de rezidență sau viză de ședere temporară în Macedonia.Poliția și procurorii sunt pregătiți în ceea e privește traficul de persoane, iar guvernul lucrează la adoptarea unei legi de protecție a martorilor.

Polonia este o țară de origine, tranzit și destinație pentru traficul de persoane, în primul rând femei, în scopul exploatării sexuale. Există și un oarecare trafic intern. Traficarea persoanelor se face spre și prin Polonia în special din Ucraina, Bulgaria, România, Bielorusia și Rusia.Cetățenii polonezi sunt transportați spre Europa de Vest, în special Germania, Italia, Belgia și Olanda.Guvernul Poloniei respectă standardele minime de eliminare a traficului aplicând legea și sprijinind proiectele asociațiilor neguvernamentale privind înființarea de adăposturi. Se oferă protecție victimelor care sunt dispuse să depună mărturie în procese. Eforturile în combaterea traficului sunt remarcabile în condițiile în care țara se confruntă cu dificultăți economice.

Prevenire

Guvernul colaborează cu agenții neguvernamentale pentru publicarea de materiale educative referitoare la traficul de persoane și pentru a organiza sesiuni de pregătire tratând această problemă. Ministerul de Externe a organizat pentru femei, în ceea ce privește modalitatea de identificare a potențialilor traficanți, iar Ministerul educației oferă programe a căror țintă este scăderea ratei de abandon școlar la adolescenți.

Incriminare

Legea poloneză interzice forțarea indivizilor să practice prostituția, traficul de persoane sau proxenetismul. Infracțiunile împotriva libertății sexuale și decenței sunt incriminate de articolele 197, 198, 199, 203 și 204 din Codul Penal polonez. Guvernul investighează în mod activ traficul, deși este împiedicat de lipsa de resurse. Guvernul a instituit cursuri de pregătire pentru polițiști, pe tema investigării cazurilor de trafic și a modurilor de abordare a victimelor. Nu au fost semnalate cazuri de implicare a reprezentanților guvernului, în cazurile de trafic. Guvernul colaborează cu alte țări și organizații de securitate internațională în cazurile de trafic și repatriere a victimelor.De asemenea, el alocă resurse considerabile în monitorizarea granițelor. Poliția poloneză participă la operațiuni bilaterale cu polițiile cehă, germană, suedeză și cu forțele multilaterale baltice.

Pakistanul este o țară de origine, tranzit și destinație pentru femeile și copiii traficați în scopul exploatării sexuale și al muncii forțate. Există și trafic intern din zonele rurale în orașe în același scop. Pakistanul este o țară sursă și pentru traficul de băieți spre Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Quatar, ca jochei de cămile. Femeile și bărbații pakistanezi călătoresc în Estul Mijlociu al Asiei în căutare de lucru și sunt puși în situația de a munci forțat, în condiții de sclavie și abuz fizic. Pakistanul este țară de destinație pentru femei și copii traficați din Bangladesh, Afganistan, Iran și Asia Centrală, în scopul exploatării sexuale, comerciale și prin muncă. Guvernul Pakistanului nu respectă încă în totalitate standardele minime de combatere a traficului, însă face eforturi semnificative de a realiza acest lucru, în ciuda resurselor foarte limitate și a faptului că unele teritorii ale sale nu sunt sub controlul guvernului. Se impune specializarea în combaterea traficului a ofițerilor de poliție, procurorilor și judecătorilor.

Prevenire

Guvernul nu susține programe de combatere a traficului, ci programe cu anumite obiective, cum ar fi: micșorarea sărăciei, eradicarea muncii copiilor, promovarea educației minorilor, creșterea veniturilor pentru femei, și care converg spre eradicarea cauzelor traficului. Guvernul a demarat un program pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor, începând cu păstrarea acestora în școli, în special a celor ce provin din familii susceptibile de a deveni victime ale traficului. În provincii, Ministerul Asistenței Sociale organizează ateliere de lucru pentru femei și centre de pregătire care oferă informații despre activități ce ar putea genera venituri. Agenția Federală de Investigații din Islamabad oferă pregătire pentru conștientizarea existenței traficului.

Incriminare

În anul 2002 guvernul a adoptat o lege care consideră infracțiuni toate modalitățile traficului, de la recrutare și transport, până la primirea sau cazarea unei persoane. Dacă violul și prostituția forțată sunt pedepsite de legile islamice Hudood, victimele nu sunt dispuse să depună mărturie, deoarece mărturia femeii este echivalentă cu existența adulterului, iar procurorii trag concluzia că mărturia ei nu are valoarea unei dovezi. Cazurile de trafic sunt investigate de poliție și Agenția Federală de Investigații, însă procedurile judiciare greoaie încetinesc desfășurarea proceselor. Pakistanul și Iranul au semnat u acord de a organiza investigații comune asupra traficului de persoane și narcotice. Guvernul își îmbunătățește capacitatea de a avea patrule la granițe prin pregătire și echipare, dar zone întinse de graniță necontrolate permit traficanților să aducă femei și copii în Pakistan.

Protecție

Guvernul alocă fonduri pentru adăposturi și variate programe de pregătire, care oferă tratament medical, reprezentare legală și pregătire specializată. Guvernul oferă statut de rezidență temporară victimelor traficului de altă naționalitate și avocat la cerere. Totuși, fără sprijinul organizațiilor neguvernamentale, victimele ar putea fi tratate ca infractori și reținute, în baza statutului de emigrare ilegală.Multe victime stau în închisoare chiar și câțiva ani, fără a fi audiate. Ministerul Asistenței Sociale colaborează cu agenții neguvernamentale, pentru a oferi adăposturi femeilor, orfelinate și programe de reabilitare. În țările de destinație pentru muncitorii pakistanezi, reprezentanții oficiali ai ambasadei sprijină pe cei ce au fost victimele traficului sau au muncit în condiții de abuz.

Mexicul este o sursă majoră și punct de tranzit, în primul rând pentru imigranții ce călătoresc spre Statele Unite, dintre care mulți riscă să devină victime ale traficului, în scopul exploatării sexuale sau prin muncă. Persoanele care nu reușesc să treacă granița sunt forțate să se prostitueze în Mexic, inclusiv un număr mare de copii în zona de graniță cu Guatemala. Pe lângă traficul internațional, Mexicul are și trafic intern concretizat în special în exploatarea sexuală a copiilor. Guvernul Mexicului face eforturi semnificative pentru eliminarea traficului, însă nu respectă în totalitate standardele minime. Guvernul a lansat o campanie națională împotriva exploatării sexuale a copiilor, obținând interzicerea emigrării ilicite incluzând traficul. Totuși, eforturile de a ajuta victimele și de a pedepsi traficanții sunt încă limitate.

Prevenire

Campania națională împotriva exploatării sexuale a copiilor care cere oamenilor să raporteze această infracțiune, a început să aibă rezultate pozitive. Eforturile continue și progresive de a-i face pe oameni să fie conștienți de această problemă ajută la identificarea și sprijinul unui număr mare de victime.

Incriminare

Legile anti-trafic nu sunt strict aplicate, însă s-au redus semnificativ migrarea ilicită și traficul de persoane, datorită excelentei cooperări dintre reprezentanții autorităților mexicane și americane.Totuși, în unele zone, investigațiile sunt ineficiente în ceea ce privește prostituția și pornografia având ca obiect copiii. Poliția a fost sensibilizată de către Agenția de Asistență Socială Federală și organizații neguvernamentale.Mexicul continuă să-și îmbunătățească eforturile de a monitoriza bine granițele. Totuși este o țară de tranzit, astfel încât proporțiile fenomenului nu pot fi corect cunoscute, iar funcționarii mexicani nu încearcă să facă diferența între victime și traficanți, deportându-i pe toți. Corupția și slaba aplicare a legii împotriva celor ce exploatează copiii fac ineficiente eforturile mexicanilor de punere sub acuzare a traficanților.

Protecție

Agenția de Asistență Socială a Guvernului sprijină victimele traficului repatriate din Statele Unite, oferindu-le adăpost, îngrijire medicală, redându-le familiilor. Disponibilitatea și calitatea acestor programe variază în funcție de regiune. Guvernul federal sprijină financiar ocazional organizații neguvernamentale pentru a ajuta victimele, dar în general, serviciile ar trebui extinse, pentru a răspunde nevoilor curente. Victime ale traficului de altă naționalitate care se află ilegal în Mexic sunt, în general, deportate, în loc să primească sprijin și să fie folosite la depistarea traficanților.

Marocul este o țară de origine și tranzit pentru persoanele traficate. Predomină traficul intern de fete din mediul rural la orașe pentru servicii casnice. Traficul intern al femeilor în scopul exploătarii sexuale are loc la o scară mai mică. Bărbați marocani și femei care caută de lucru în Europa și Orientul Mijlociu, în construcții, ca menajeri ori îngrijitori în hotel sunt obligați la muncă forțată, trafic cu droguri sau sunt exploatați sexual. Marocul respectă standardele minime pentru eliminarea traficului.

Prevenire

Guvernul marocan participă la întâlniri la nivel înalt cu Uniunea Europeană și guvernele Italiei și Spaniei pentru întărirea condițiilor și procedurilor migrației în Europa. Diplomații marocani din țările de tranzit și destinație sunt pregătiți să asiste victimele marocane, iar oficialii consulari marocani sunt instruiți să ofere consultanță pentru adolescenții nesupravegheați și supuși riscului în Spania și Italia. Lucrând cu organizații neguvernamentale, guvernul sprijină numeroase campanii publicitare care avertizează tinerii cu privire la pericolul migrării în Europa și pe cetățeni împotriva folosirii minorelor ca menajere.

Incriminare

Marocul nu are o lege care să interzică traficul în mod special, însă utilizează mai multe legi care incriminează răpirea de copii, prostituția forțată și proxenetismul. Oamenii legii participă la antrenamente și seminarii cu privire la trafic, care sunt organizate de alte țări. Consiliul de miniștri din Maroc lucrează la o lege care prevede pedepse împotriva traficanților. Guvernul nu se implică în mod evident împotriva traficului, însă mai mulți funcționari vamali au fost condamnați pentru infracțiuni de corupție și contrabandă.

Protecție

Guvernul oferă fonduri modeste organizațiilor neguvernamentale, participă la campanii antitrafic și împotriva angajării copiilor, coloaborează cu organizații internaționale, în scopul repatrierii minorilor angajați la treburi casnice și a creat un Centru de Imigrare care oferă servicii de consultanță, inclusiv explicații privind dreptul civil și drepturile emigranților. Secretariatul pentru Famile al Statului ia în custodie copiii abuzați.

CAPITOLUL II

Conținutul legal și conținutul constitutiv al infractiunii de trafic de persoane

2.1. Noțiune. Scurtă caracterizare

Conținutul legal. Articolul 210

-Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia, săvârșită;

-Prin constrângere, răpire, inducere în eroare, sau abuz de autoritate;

-Profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima vointa ori starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

-Prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane se pedepsește cu inchisoare de la 3 la 10 ani, și interzicerea exercitării unor drepturi.

-Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.

-Consimțământul persoanei victim nu constituie cauză justificativă.

Infracțiunea analizată are în vedere faptele mai frecvente care se comit în cadrul relatiilor care au ca obiect persoana umană socotită ca mijloc de exploatare și de procurare de profituri. Fiind vorba de fapte care degradează persoana umană și o expune bunului plac al celui care se folosește de persoana umană,ca o sursă de profituri,asemenea fapte prezintă un pericol social important .

2.2. Condiții preexistente.

Obiectul infracțiunii de trafic de persoane

Obiectul juridic

Obiectul juridic al infracțiunii îl constituie relațiile sociale căror formare, desfașurare și dezvoltare sunt condiționate de ocrotirea libertății individuale împotriva actelor de traficare a pesoanelor. Se are în vedere libertatea în sens larg care înglobează toate drepturile unei persoane și nu libertatea sub un anumit aspect cum ar fi libertatea de morală, libertatea de mișcare, etc. Traficul de persoane constituie o infracțiune mijloc în vederea realizării unui anumit scop, rezultat din exploatarea victimei.

Obiectul material.

Obiectul material al infracțiunii este însăși ființa celui aflat in stare de traficare, redus la nivelul unui obiect material, și asupra căruia acționează făptuitorul.

2.3 Subiecții infracțiunii.

Subiectul activ și participația penală

Subiectul activ nemijlocit (autorul) infracțiunii analizate în raport de varianta tip, este necircumstanțiat, deci poate fi absolut orice persoană fizică responsabilă penal.

Potrivit variantei agravante, subiectul activ este un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Participația penală este posibilă sub toate formele : coautorat, instigare, complicitate .

Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este persoana traficată în scopul exploatării.Subiectul pasiv poate fi orice persoană, femeie sau bărbat.

Atunci când subiect pasiv este o persoană cu vârsta de maxim 18 ani, împliniți, infracțiunea devine din trafic de persoane, în infracțiune de trafic de minori .

Nu există condiții speciale, privind locul sau timpul comiterii infracțiunii .

2.4. Latura obiectivă a infracțiunii de trafic de persoane

Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma unei pluralități de acțiuni alternative.

Recrutarea unei persoane pentru a fi exploatată înseamnă descoperirea unei persoane susceptibile a fi exploatată si determinarea acesteia să devină victimă a exploatării.

Transportarea constă in acțiunea unei persoane, numită transportator , de a muta dintr-un loc în altul, cu ajutorul unui mijloc de transport , persoana care este sau urmează a fi exploatată.

Transferarea constă in acțiunea unei persoane de a dispune și a realiza schimbarea locului de cazare sau în care se află ascunsă ori este exploatată o persoană .

Adăpostirea este acțiunea unei persoane de a asigura cazare,găzduire altei persoane , în vederea exploatării acesteia.

Primirea este acțiunea unei persoane de a prelua, de a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană, în scopul exploatării sau în scopul înlesnirii exploatării.

O cerință esențială pentru existența infracțiunii de trafic de persoane adulte este ca acțiunile incriminate sa fie săvârșite prin vreuna dintre următoarele modalități prevăzute în norma de incriminare : prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința sau starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțămantului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane. Se observă că modalitățile de săvârșire a infracțiunii în varianta tip constituie tot atâtea infracțiuni de sine stătătoare . Fapta se poate săvârși prin constrângere, care poate înbraca orice formă, inclusiv amenințare (art. 206 C. Pen. ) sau lovire ( art. 193 alin.1. C. Pen. ). De asemenea, răpirea presupune luarea victimei , prin forță, în stăpânire de către traficanți, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C. Pen.) . Aceste infracțiuni se absorb însă în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane. Dacă însă consecințele acțiunilor de trafic depășesc urmările prevăzute pentru infracțiunile mai sus menționate, provocând vătămare corporală sau moarte persoanei traficate, va exista cu sigurantă un concurs de infracțiuni între infracțiunea de trafic de persoane si vătămare corporală, omor sau loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, după caz.

Inducerea în eroare reprezintă o modalitate frecvent folosită în activitatea infracțională a traficanților, pentru a convinge potențialele victime să accepte serviciile propuse . Victima este înșelată de traficant prin prezentarea, cu bună știință a unor informații false referitoare la tipurile de servicii pe care el și complicii săi le acordă. De exemplu,traficantul comunică persoanelor recrutate că își asumă de a le asigura toate condițiile necesare deplasării lor în statul în care acestea doresc să își caute un loc de muncă. Pentru serviciul propus el solicită în avans o sumă de bani , urmând ca restul banilor sa fie achitați dupa angajarea victimelor la serviciu in străinatate, condiție destul de tentantă pentru persoanele recrutate.

O altă metodă o constituie oferirea unor promisiuni false privitoare la avantajele de care persoana racolată va beneficia în statul străin. Traficantul promite victimei că o poate angaja în altă țară ,la un serviciu bine remunerat în calitate de dansatoare, chelneriță, menajeră sau chiar prostituată , în condiții avantajoase . Inducerea în eroare se poate realiza și prin necomunicarea intențiilor adevărate pe care , de fapt, le urmărește . În acest caz, traficantul nu comunică victimei despre intenția sa de a o transmite altor persoane, care o vor exploata sub diverse forme și va fi supusă unui tratament inuman (maltrare fizică , pshihică etc.) .

S-a reținut infracțiunea de trafic de persoane săvârșită prin inducerea în eroare într-o speță în care persoana vătămată S.G. .auzindu-l pe inculpat că urmează să plece la muncă în străinatate și că poate să o ajute să muncească la un centru pentru îngrijirea copiilor cu deficiențe psihice, i-a cerut să o ajute să plece la muncă în străinătate. În acest scop, inculpatul a procurat formularele pentru obținerea pașaportului , a plătit taxele necesare, a cumpărat biletul de călătorie pentr persoana vătămată , a dat acesteia 300 de dolari si 200 de euro ,necesari la frontieră și a îndrumat-o în vederea întâlnirii , în străinatate cu C.P. Inculpatul a cerut părții vătămate să-i trimită în țară sumele cheltuite de el și jumatate din salariul pe care îl va obține în 3 luni. Ajungând în străinatate , persoana vătămată a fost cazată într-un club, în scopul practicării prostituției , fiindu-i luat pașaportul. Fapta inculpatului, care prin înselarea persoanei vătămate că o va ajuta să meargă la muncă în străinatate , a întocmit formalitățile necesare trecerii frontierei , i-a indicat o persoană de legătura și un loc cazare ,toate acestea în scopul exploatării acestei , întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane.

Traficul de persoane se poate săvârși prin abuz de autoritate. Practic, s-a constatat că sunt relativ dese situațiile când foste victime ale traficului de persoane, consimt, în schimbul unor sume de bani oferite de membrii rețelelor de traficanți , să determine alte tinere asupra cărora datorită unor diverse împrejurări, au autoritate, să devină victime ale traficului de persoane. Au fost întâlnite situații în care victimele au fost traficate de mătuși, unchi, veri, chiar și o situație în care o tânără și-a traficat sora mai mică.

Traficul de persoane se poate săvârși profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de stare de vadită vulnerabilitate a acelei persoanei. Starea de neputință a victimei reprezintă o stare psihică sau fizică (deficiențe fizice, tulburări sufletești, altă stare de nepuitință sau inconștiență, etc.) ce nu-i permite să înțeleagă caracterul și esența acțiunilor săvârșite în privință ei, sau nu a putut opune rezistențăm infractorului care întelege ca ea se află într-o astfel de stare. De asemenea, nu are importanță pentru existența infracțiunii de trafic de ființe umane dacă însuși făptuitorul a adus victima într-o astfel de stare ( i-a dat băuturi alcoolice, substanțe narcotice, somnifere, etc.) sau ea se afla în stare de neputință, independent de acțiunile ei. Dacă starea de neputință a fost provocată de traficant infracțiunea subzistă în celelalte variante de comitere (constrângere, inducere în eroare, etc.) .

Traficul de persoane se poate realiza și prin oferirea,darea, acceptarea, sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane. S-au întâlnit situații triste în care părinții sau rudele,sau cei care au în grjiă o persoană primesc bani în schimbul încredințării persoanei respective traficanților.

Pentru existența variantei agravate este necesar ca fapta să fie săvârșită de un funcționar public (potr. Prevederilor art. 175 C.pen. ) aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu . Nu are relevanță dacă fapta săvârșită are sau nu legătură cu stribuțiile de serviciu, ci numai faptul că funcționarul se află în exercițiul acestor atribuții în momentul comiterii faptei.

În literatura de specialitate se arată că procedeul constrângerii poate îmbraca orice formă inclusiv amenințarea (art. 206 C.pen.) sau lovirea (art. 193 alineatul 1 C.pen.) . De asemenea răpireapresupune luarea victimei, prin forță în stăpânire de către traficanți fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (art. 205 C.pen.) . Aceste infracțiuni se absorb în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane. Dacă consecințele acțiunilor de trafic depășesc urmările prevăzute de infracțiunile mai sus menționate provocând vătămarea corporală sau moartea persoanei traficate va exista un concurs de infracțiuni între infracțiunea de trafic și vătămare corporala, omor sau loviri, sau vătămări cauzatoare de moarte, după caz.

Inducerea în eroarea înseamnă acea acțiune-inacțiune păcălitoare, nesinceră, prin care persoana este atrasă fără voia sa în scopul exploatării.

Această modalitate de realizare a traficuluiu de persoane este frecvent folosită în activitatea infracțioanală a traficanților pentru a convinge potențialele victime să accepte serviciile propuse. Victima este înșelată de traficant prin prezentarea cu buna știință , a unor informații false referitoare la tipurile de servicii pe care el și complicii săi le acordă. De pildă, traficantul comunică persoanelor recrutate că își asumă obligația de a le asigura toate condițiile necesare deplasării lor în statul în care acestea doresc să îșî caute un loc de muncă. Pentru serviciul propus el solicită în avans o sumă de bani urmând ca restul banilor să fie plătiți după angajarea victimelor la serviciu in străinatate.

Prin „abuz de autoritate” se înțelege folosirea în exces a calității pe care o persoană o deține în virtutea legii sau a stării normale firești, în care se află părțile. În practică s-a constatat că sunt frecvente situațiile în care foste-victime ale traficului de persoane, consimt în schimbul unei sume de bani oferite de membrii rețelelor de traficanți să determine alte tinere asupra cărora ,datorită unor diverse împrejurări, au autoritate, să devină victime ale traficului de persoane.

Modurile în care se poate săvârși traficul de persoane sunt urmatoarele:

-traficul de ființe are loc atunci cănd traficanții profită de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoanei.

,, Imposibilitatea de a se apăra”se referă la situația în care o persoană este incapabilă, neputincioasă de a riposte, de a evita traficarea sa, din cauza unor factori fizici sau de natură psihică care o pun într-o stare de incapacitate fizică de a putea reacționa (infirmitate , stare de imobilizare fizică, intoxicație provocată de medicamente, alcool , droguri, etc.) .

,,Imposibilitatea de a-și exprima voința” este acea stare în care se află o persoană cauzată de diferite împrejurări : afecțiuni psihice, imaturitate, deficiențe fizice, stări de inconștiență, etc. și care nu îi permit să înțeleagă caracterul și esența acțiunilor săvârșite ori nu a putut opune rezistență făptuitorului care înțelege că ea se află într-o astfel de stare.

Prin expresia ,,vădită vulnerabilitate“ se înțelege acea stare vizibilă în care se află o persoană care din punct de vedere fizic și psihic, este ușor atacabilă, firavă, slabă, ce nu poate opune rezistență spre a putea respinge acțiunea făptuitorului de a o trafica, de a o exploata.

Traficul de ființe umane se poate realiza și prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani opri de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

Prin expresia ,,oferirea”se înțelege acțiunea făptuitorului prin care propune unei persoane asupra căreia are autoritate ca în schimbul consimțământului să primească sau să pună la dispoziția sa (a făptuitorului) acea persoană aflată în una din stările mai sus menționate, în scopul exploatării acesteia.

Termenul ,,darea” folosit în norma de incriminare are înțelesul de a pleda, de a pune efectiv în mod nemijlocit sau indirect la dispoziția făptuitorului o altă persoană pentru a fi traficată, exploatată.

Prin ,,acceptare” se înțelege faptul de a fi de acord cu propunerea făptuitorului, iar prin ,,primire” se înțelege a intra în posesia banilor ori a altor foloase în schimbul consimțământului de a fi de acord cu exploatarea altei persoane.

Sintagma ,,alte foloase” înseamnă primirea, acceptarea oricăror foloase patrimoniale sau nepatrimoniale, în schimbul consimțământului de a fi de acord cu exploatarea altei persoane.

Legătura de cauzalitate

Pentru întregirea laturii obiective a traficului de persoane prevăzută în dispoziția articolului 210 nu este suficient să se constate ca s-a săvârșit una dintre acțiunile care constituie elementul material, ci trebuie să se demonstreze că între acestea și urmarea imediată există o legătura de cauzalitate.

Urmarea imediată

Realizarea integrală a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane are loc numai prin producerea unei urmări imediate care poate consta fie în crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind libertatea, demnitatea , viața, sănătatea ori integritatea fizică a unei persoane, fie în producerea unui rezultat constănd in beneficii materiale importante pentru făptuitor.

Mai putem preciza ca acțiunea subiectului activ trebuie sa aiba ca urmare o stare de pericol si asupra integritații psihice a victimei,nu doar fizice, și care se realizează prin însăși săvârșirea activității incriminate. Ca o concluzie scurtă,putem spune că urmarea reprezintă crearea unei stăr de pericol pentru persoana supusă traficului.

2.5 Latura subiectivă a infracțiunii

Această infracțiune se comite cu intenție directă. Nu are relevanță mobilul, ca și scopul activității autorului. Potrivit alin. (3) al art. 210, consimțământul victimei nu constituie cauză justificativă De asemenea nu interesează eventualul consimțământ al victimei.

În toate modalitățile de existent a elementului material pentru infracțiunea de trafic de persoane legea cere ca o condiție esentială existența unui anumit scop al infracțiunii : exploatarea victimei.

Nu are relevanță daca scopul urmărit,exploatarea victimei s-a realizat sau nu. În situația realizării acestui scop, în opinia mea ne aflăm în prezența unui concurs real de infracțiuni între infracțiunea de trafic de persoane si infracțiunea care formează scopul exploatării (spre exemplu proxenetism – art. 213 C. pen., sclavie – art. 209 C. pen., supunerea la muncă forțată sau obligatorie – art. 212 C. pen., exploatarea cerșetoriei – art. 214 C. pen. ,etc.). bineînțeles dacă atât activitatea de trafic, cât și activitatea subsecventă de exploatare se realizează de aceeași persoană.

În argumentarea acestui punct de vedere amintim și recursul în interesul legii prin care instanța supremă a stabilit relația între infracțiunea de trafic de persoane și cea de proxenetism în reglementarea anterioară adoptării actualului Cod penal.

Într-adevăr, instanța stabilește elementele de diferențiere, concluzionând că cele doua infracțiuni se pot săvârși in concurs real.

Tot scopul urmărit diferențiază infracțiunea de trafic de persoane de infracțiunea de trafic de migranți. Astfel, traficul de migranți se realizează în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat a României. Traficantul primește bani pentru introducerea sau scoterea frauduloasa din țară a persoanelor care nu au dreptul de a intra sau ieși legal din țară. Traficul de persoane, în schimb, se realizează în scopul exploatării persoanei, indifferent dacă activitatea de exploatare se produce în aceeași în care s-a realizat activitatea de trafic sau nu.

2.6. Forme. Modalități. Sancțiuni

Formele infracțiunii

Actele preparatorii, deși posibile, nu se pedepsesc.

Tentativa infracțiunii de trafic de persoane se pedepsește, conform art. 217 C. pen.

Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-a comis acțiunea sub una dintre modalitățile înfățișate prin care s-a realizat elemental material al laturii obiective și s-a produs urmarea imediată.

Întrucât traficul de persoane este o infracțiune cu conținut alternative, faptele prin care se concretizează doua sau chiar toate acțiunile (recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea, primirea ), săvărșite de aceeași persoană, neîntrerupt și cu aceeași ocazie va constitui o unitate naturală de infracțiune (unitate simplă de infracțiune). Dacă faptele se comit la interval mai mari de timp și cu acceași reprezentare delictuoasă, ele vor lua forma unei infracțiuni continuate. Dacă lipsește unitatea de rezoluție, va exista o pluralitate de infracțiuni. Referitor la posibilitatea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în forma continuată, instanța supremă s-a pronunțat, pe baza legislației în vigoare anterior adoptării actualului Cod penal, în sensul ca subzista forma continuată și în situația în care fapta privea mai mulți subiecți pasivi și se săvârșea în aceleași condiții de loc și timp.

Această soluție nu își mai are aplicabilitate în actuala reglementare, unde una dintre condițiile de existență ale infracțiunii continuate este reprezentată de unitatea de subiect pasiv (art. 35 C. pen. ). Aceasta nu înseamnă că traficul de persoane nu poate fi săvârșit în formă continuată. Dacă aceeași persoană este traficată, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la diferite interval de timp, se realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane in formă continuată. Dacă, în schimb, sunt traficate persoane diferite chiar și în baza acelorași condiții de loc și de timp și chiar în realizarea aceleiași rezoluții, ne vom afla în prezența unui concurs de infracțiuni, iar nu a unei infracțiuni continuate.

Unele dintre acțiunile incriminate, cum ar fi transportarea, transferarea, adăpostirea presupun activități de o anumită durată, o prelungire în timp, ceea ce subliniză faptul că infracțiunea de trafic de persoane, săvârșită în aceste variante, este infracțiune continua. În consecință, va exista și un moment al epuizării, care este acela în care aceste acțiuni incetează.

Modalitățile infracțiunii

Infracțiunea poate fi comisă prin cinci modalități normative și anume: recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primire a unei persoane în scopul exploatării. În raport cu fiecare modalitate normativă pot exista o varietate de modalități faptice.

În cazul în care există posibilitatea săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, instanța supremă s-a pronunțat pe baza legislației în vigoare anterior adoptării actualului Cod penal, în sensul că subzista forma continută și în situația în care fapta privea mai mulți subiecți pasivi și se săvârșea în aceleași condiții de spațiu și timp.

Sancțiuni

Pentru fapta prevăzută in art.210 alin. (1) C. pen., persoana fizică se sancționează cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Varianta agravată se pedepsește cu inchisoare de la 5 la 12 ani. Observ aici o neconcordanță a legiuitorului, în sensul că, în cazul variantei agravate, nu a prevăzut obligativitatea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi așa cum a făcut în cazul variantei tip sau în cazul variantei agravate de la infracțiunea de trafic de minor (art. 211 alin. (2) C. pen. ).

Conform art. 210 alin. (2) C. pen., în cazul infracțiunii de trafic de persoane, consimțământul victimei nu constituie o cauză justificativă.

Potrivit art.1121 C. pen.instanța va dispune măsură de siguranță a confiscării extinse dacă va constata îndeplinirea condițiilor legale.

Capitolul 3: Alte aspecte cu privire la traficul de persoane

3.1. Aspecte procesuale

In capitolul al III-lea, Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, citată în continuare Legea nr. 678/200173, instituie dispoziții speciale privind procedura judiciară, cu referire la instrumentarea infracțiunilor de trafic de persoane în cele două faze procesuale: urmărirea penală și judecată.

Rațiunea instituirii acestor dispoziții speciale își are fundamentul în natura infracțiunilor de trafic de persoane care au dobandit un caracter transfrontalier, față de care mijloacele si metodele clasice procedurale au devenit insuficiente pentru combaterea fenomenului infracțional. Astfel, s-a impus perfecționarea regulilor procedurale, implicit a celor care se referă la culegerea de informații, la descoperirea faptelor ilicite și la identificarea autorilor acestor fapte, ca o reacție de răspuns eficient din partea autoritaților, așteptărilor cetațenilor și nevoilor statului, în condiții de securitate. Normele și principiile care guvernează investigarea și judecarea infracțiunilor de trafic de persoane sunt normele generale prevăzute de C. proc. pen. , cu mențiunea că legiuitorul a înțeles să reglementeze dispoziții speciale în această materie, prevăzute în art.21-25 din Legea nr. 678/2001.

Urmarirea penală

Potrivit art.200 din C. proc. pen., urmarirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la indentificarea faptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă se impune trimiterea în judecată a acestora.

În instrumentarea cauzelor având ca obiect infracțiunile de trafic de persoane se aplică toate regulile de bază ale procesului penal, cu unele limitari strict prevăzute de lege, dar care în esență sunt derogări care nu afectează dreptul fundamental sau regulile de bază ale procesului penal.Potrivit art.201 din C. proc. pen., urmarirea penală se efectuează de către procurori si de către organele de cercetare penală.

Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, în art.40 determină atribuțiile Ministerului Public în procesul penal stabilind că procurorul efectuează urmarirea penală în cazurile și în condițiile prevăzute de lege și participă, potrivit legii la soluționarea conflictelor prin mijloace alternative.

Art.209 alin. (3) teza finală C. proc. pen. prevede că urmarirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procurori, în cazul altor infracțiuni date prin lege în competența sa. Este cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 pentru care, conform art.21 urmărirea penală se desfășoară în mod obligatoriu de către procuror.

Aceste dispoziții speciale vin în completarea normei generale prevazută în art.209 alin. (4) C. proc. pen., modificată prin O.U.G. 72/30.09.2004 potrivit căreia, este competent să efectueze urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală, procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.

Dacă fapta de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup este urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave – infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunile în legătură cu traficul de persoane fiind incluse în această categorie – , se aplică regulile de la concursul de infracțiuni.

Plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană sau de o organizație din cele prevăzute în art.145 C. pen. căreia i s-a cauzat o vătămare a intereselor ocrotite de lege prin săvârșirea unei infracțiuni. Plângerea poate îmbrăca forma scrisă și trebuie să cuprindă: numele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care constitue obiectul plângerii, indicarea faptuitorului, dacă este cunoscut și a mijoacelor de probă prin care se pot dovedi împrejurările cauzei. Dacă plângerea cuprinde și formularea unor pretenții de despăgubire pentru daunele provocate prin infracțiune, ea reprezintă concomintent și o constituire de parte civilă. Plângerea poate fi făcută și oral, caz în care, organul care o primește întocmește un proces verbal în care consemnează relatările victimei. Ca și mod de sesizare a organelor de urmarire penală, plângerea este relativ frecvent întâlnită în cazul infracțiunilor de trafic de persoane, în special în formă orală, întrucât victimele care reușesc să scape de sub paza traficanților datorită stării de tulburare în care se află, nu pot reda în scris cele întâmplate.

Literatura de specialitate a reglementat această controversă, stipulând că, în cazul în care reprezentantul legal nu confirmă plângerea facută de persoana cu capacitate de exercițiu restrânsă, plângerea poate fi apreciată ca denunț.

Alți autori apreciază că, în asemenea cazuri, plângerea poate fi exploatată ca o informație în vederea sesizării din oficiu.

Denunțul este încunoștințarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică, despre săvârșirea unei infracțiuni, cu precizarea că persoana care îl face nu este circumstanțiată ca în cazul plângerii. Ca și mod de sesizare a organelor de urmarire penală, denunțul este întâlnit mai rar în cazul infracțiunilor de trafic de persoane care se caracterizează sub aspectul modului de operare printr-un grad ridicat de secretizare, rețelele de traficanți fiind structuri închise care operează în lumea interlopă, ferite de sistemul legal și care sunt experte în a evita descoperirea și arestarea lor.

Sesizarea din oficiu are loc atunci când organele de urmarire penală iau cunoștința de comiterea unei infracțiuni din alte surse decât plângerea sau denunțul. Aceste surse pot fi: propriile constatări care pot proveni din culegerea de informații de către lucrătorii specializați, primirea unei sesizari fără îndeplinirea condițiilor legale cum ar fi plângerea sau denunțul anonim, extinderea cercetărilor ca urmare a descoperirii unei infracțiuni sau a unor fapte, cu prilejul altor cercetari.

Cu titlul de exemplu menționăm procesul – verbal e sesizare din oficiu întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul serviciilor sau birourilor Direcției, care, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind actele de cercetare dispuse de procuror și efectuând verificări cu privire la persoanele traficate în scopul practicării prostituției în străinătate, au stabilit că mai multe tinere au fost racolate și au fost trecute în mod fraudulos frontiera de stat fiind ulterior vândute unor proxeneți. Având în vedere aceste constatări, în baza procesului verbal întocmit de lucrătorii de poliție, urmează să se efectueze cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, competent fiind procurorul anume desemnat din cadrul Direcției.

Tot din oficiu se sesizează organele de urmărire penală când primesc informări de la Direcție despre cercetările demarate de autoritățile unui alt stat privind săvârșirea în străinătate de către cetățenii români a infracțiunii de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale, schimbul de informații realizându-se între insituții similare, angajate în lupta pentru combaterea traficului de persoane.

Judecarea cauzelor de trafic de persoane

Conform doctrinei procesual penale faza de judecată constă în activitatea procesuală și procedurală desfășurată de către instanța de judecată, cu participarea activă a procurorului și a părților, asistate de apărători, având ca obiect aflarea adevărului cu privire la infracțiunea și inculpatul cu care a fost sesizată și, ca urmare, soluționarea legală și temeinică a cauzei, în raport cu cele constatate, prin condamnarea inculpatului vinovat și aplicarea sancțiunii prevăzute de legea penală, sau prin achitarea ori încetarea procesului penal, când există o cauză care exclude sau care înlătură răspunderea penală.

Pornind de la această accepțiune atotcuprinzătoare a fazei de judecată, putem constata că, în cadrul procesului penal judecata are un caracter necesar, indispensabil pentru realizarea justiției penale, fiind considerată faza principală, situată între urmărirea penală care pregătește judecata și executarea hotărârilor penale, care aduce la îndeplinire ceea ce a hotărât instanța. Specificul judecății în primă instanță este determinat de scopul acesteia: aflarea adevărului cu privire la fapta și persoana cu care a fost instanța de judecată, prin efectuarea unei cercetări judecătorești în care se administrează și se apreciază probele și desfășurarea dezbaterilor judiciare.

3.2. Aspecte criminologice cu privire la traficul de persoane

O caracteristică a traficului cu persoane o reprezintă faptul că infracționalitatea reală este mult mai mare decât cea descoperită, iar estimările pot avea o marjă mare de eroare.Fenomenul este corelat cu alte componente ale crimei organizate, cum ar fi: traficul de copii, adopțiile ilegale și asigurarea tranzitului spre Vest a unor migranți proveniți în special din Asia.

Cauzele fundamentale ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale în România sunt: sărăcia, lipsa de educație, șomajul, inegalitatea dintre sexe, corupția și discriminarea grupurilor etnice.

Profilul traficantului și al victimei

Din analiza cazuriloe de trafic de persoane înregistrate se poate contura atât un profil al traficantului cât și al victimei. În cazul traficanților, la stabilirea profilului sunt avute în vedere vârsta acestora, aspectul fizic, nivelul de educație și inteligență emoțională, gradul de organizare, experiențele traumatizante trăite în copilărie. În cazul victimelor, profilul privește îndeosebi situația materială a acestora, vârsta, nivelul de educație, tipul de familie din care provin.

Profilul traficantului

Majoritatea traficanților au vârstele cuprinse intre 20 și 45 de ani, deși există cazuri de traficanți cu vârste mai mici sau mai mari.Această etapă se caracterizează, din punct de vedere psiho-socialo, prin orientarea vocațională și structurarea carierei. Orientarea spre activități cu caracter ilicit are la bază lipsa unor modele alternative și a suportului necesar unei bune dezvoltări a identității personale. Aspectul fizic este unul îngrijit. Poveștile de succes spuse de traficanți trebuie sa fie dublate de o reflectare a realizărilor acestora în vestimentație, accesorii, înfățișare, care să promoveze, alături de ceilalți factori, imaginea succesului promis.

Nivelul de educație este mediu. Recrutarea și traficarea persoanelor presupun abilități de comunicare și de persuasiune dobândite printr-o educație care depășește nivelul minim. Majoritatea traficanților sunt absolvenți de licee sau școli profesionale, deși acest criteriu nu este unul general valabil. În multe cazuri, experiența de viață și, implicit, experiența în cadrul rețelelor de criminalitate organizată au contribuit substanțial la educarea abilităților necesare.Traficanții posedă de asemenea, inteligență emoțională ridicată. Această caracteristică este întâlnită, în special, în cazul recrutorilor, care folosesc tehnici de manipulare mai subtile, empatizând cu ceilalți pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor, asigurându-și în acest mod atingerea scopului final, reprezentat de recrutare.

Traficanții sunt foarte bine organizați. Este posibil ca, în faza de recrutare, aceștia să lase impresia că acceptă variant în care persoanele care urmează sa fie traficate se răzgandesc. În ciuda acestor aparențe, ei urmează planuri bine stabilite. Evenimentele neprevăzute sunt combătute prin folosirea unor tehnici de manipulare. Spre exemplu, dacă persoana care urmează sa fie traficată dorește să amâne data plecării, i se va spune ,, Acum ori niciodată! “.

Unele cercetări psihologice au condus la concluzia că, în multe cazuri cei care abuzează au fost, la rândul lor, victime. Este posibil ca, în perioada copilăriei, traficanții sa fi fost martori la manifestările violente dintre părinți ori victime ale abuzurilor fizice și emoționale în familie. Între caracteristicile celor care abuzează, regăsim stima de sine scăzută, minimalizarea propriilor responsabilități, resimțirea unei nevoi de a se impune și de a controla persoane cu care intră în contact.

Comportamentul manifestat este unul violent, mai ales în etapa exploatării. Acest tip de comportament este folosit ca o metodă coercitivă, în vederea obținerii obedienței persoanelor traficate.

În cele mai multe cazuri, traficanții fac parte din adevărate rețele. Obținerea unui control asupra victimelor implică participarea mai multor făptuitori, care au sarcini bine stabilite. Spre exemplu, unii dintre aceștia se pot ocupa de recrutare, alții de transportarea peste graniță a persoanelor traficate. În etapa exploatării, existența mai multor traficanți și colaborarea acestora este foarte importantă pentru înfrângerea dorinței victimelor de eliberare. Totodată,modalitatea de realizare a elementului material al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, constând în transferarea victimelor, presupune prin ea însăși participarea mai multor traficanți.

Profilul victimei

Victimele traficului de persoane au, de regulă, o situație materială precară. Acestea acceptă oferta traficanților de a le găsi locuri de muncă în străinătate, din dorința de a obține venituri mai mari și de a-și îmbunătăți condițiile de viață. Pot preveni atât din mediul urban, recrutarea făcându-se îndeosebi prin anunțurile de la mica publicitate, cât și din mediu rural, legătura între traficanți și victime, în acestă ipoteză, fiind făcută , de obicei de cunostințe comune. Adesea, victimele fac parte din familii dezorganizate. În cazul în care se urmărește obligarea la practicarea prostituției, sunt preferate persoanele foarte tinere, cu vârste intre 14 si 25 de ani.

Pentru exploatarea prin obligarea la practicarea cerșetoriei,sunt preferate persoanele cu infirmități fizice, indiferent de vârstă. Întrucât au o mai mare capacitate de a munci, victimele tinere sunt preferate în ipoteza în care se urmărește exploatarea lor prin muncă.

De cele mai multe ori, nivelul de educație este unul redus,nefiind depășite,de regulă, studiile liceale. Totodată,victimele nu au experiență de viață, și se încred foarte ușor în spusele traficanților. Ele receptează pozitiv experiențele unor cunoscuți care au lucrat sau lucrează în străinătate și sunt gata să-și asume riscurile pe care le implică o eventuală decizie de plecare peste hotare. Totodată prezintă o dorință intensă de independență, în special financiară.

Nu toate persoane vulnerabile devin victime ale traficului de persoane. Există însă anumite momente difcile,aparent fără ieșire pentru acestea, iar ,,oferta” de muncă în străinătate pare a ,,solutia salvatoare” . Traficanții aleg cu grijă astfel de momente pentru recrutarea viitoarelor victime.

Studiu de caz

Conditiile pre-trafic

Ana a crescut într-un orfelinat și la vârsta de 14 ani a fost din nou cu familia ei. Mama ei a fost grav bolnavă și tatăl ei alcoolic și agresiv. Sora ei a fost cu handicap mental și fratele ei,din păcate la fel ca și tatal,un alcoolic. La 16 Ana a decis să se căsătorească. Soțul ei a fost alcoolic și extrem de agresiv și la scurt timp după căsătoria lor, Ana a devenit o victimă a violenței în familie. La vârsta de 20 de ani, fără hrană, fără sprijin emoțional de la familia ei și, după ce a primit lovituri repetate, Ana a fugit de la casa soțului ei la un vecin.

Recrutarea pentru trafic

După două săptămâni în casa vecinului (precizez,că era o bună prietenă din orfelinat), un bărbat român a venit și i-a propus Anei să meargă în Grecia pentru 3 luni cu scopul de a lucra ca femeie de serviciu în restaurante. Omul a promis că va deschide un cont bancar în România pentru ea, astfel încât ar putea trimite bani pentru fiica ei.Ea a cerut răgaz o săptămână să se gândească la oferta; dar el a forțat-o să-i dea buletinul,pentru a-i face pasaport cât mai repede.

Transportul

După o săptămână, bărbatul s-a oferit să o conducă Ana la secția de poliție pentru ca ea să semneze și să își ridice noul pasaport. Victima însă,nu a avut nevoie de documente, deoarece a fost condusă direct la frontiera cu Serbia, ce a fost trecută ilegal. Ana a realizat ca este în altă țară datorită indicatoarelor de pe drum. Cand l-a intrebat pe sofer “ce se intampla? “ , a primit un răspuns simplu,si anume ca a fost vândută.

Exploatarea

Dintr-un bordel, Ana a fost cumparată de către patronul sârb al unui club din striptis.Acesta i-a spus ca are o datorie substanțială de achitat,și că 6 luni va munci pentru el,pentru ca apoi sa poată pleca liberă.Pentru că a refuzat sa coopereze,după doar o lună Ana a fost vandută din nou către alt proprietar de club. Din acest moment, Ana a fost vandută de aproximativ 10 ori, pe tot teritorul Serbiei.Aceastăperioadă a durat mai bine de doi ani, timp in care Ana a fost forțată să ofere servicii sexuale,să mențină buna dispoziție a clientilor,să facă striptis,și să facă curațenie în club. A devenit alcoolică,dar a rezistat doar pentru a se intoarce la fata ei. A reușit sa evadeze la un moment dat, dar politia de la vamă,din Serbia a capturat-o și a vândut-o din nou.

Evadarea

În timpul unui raid de poliție,patronul unui club,a ascuns prostituatele într-un domiciliu privat,dar cu ajutorul unui client Ana a reușit sa fugă. Acesta a ajutat-o să treacă granița spre Kosovo și acolo i-a dat Anei adresa Consulatului român.De-acolo a fost trimisă într-un adapost, și timp de o luna a primit asistență medicală și psihologică.

Repatrierea

Ana a fost escortată la graniță și repatriată de catre secția română de la I.O.M.pentru ca apoi să fie inclusăîn programul de asistență psihologică pe termen lung în aprilie 2003.

Reintegrarea

Odată ce victima este repatriată, primul pas este să o readuci familiei ei. Când a ajuns acasă, a vazut ca situația nu este bună : fiica ei a fost trimisă într-o instituție de plasament,și familia ei avea o imensă datorie către stat, incluzaâd foarte multe facturi neplătite. Văzând situatia, Ana a cerut, sa fie acceptată într-un centru.

Ana a primit asistență la centrul I.O.M. timp de 8 luni, primind atât îngrijire medicală cât și un training pentru a-și dezvolta abilități independente de a-și asigura singură traiul.

În toată această perioadă ea a fost susțină în orice moment de către A.D.P.A.R.E., începând cu asistență medicală și noi documente de identitate, suport psihologic, cursuri de calificare, etc.

Rezultate

În aceste 8 luni, Ana a divorțat de sotul ei, a renunțat la alcool,a terminat un curs de hairstylist și acum lucrează într-un salon. Această recuperare este remarcabilă dat fiind faptul că Ana a ajuns la centrul I.O.M. cu stres post traumatic, și alte boli cu transmitere sexuală.

Reintegrare pe termen lung, și asistență socială

După cele 8 luni, Ana a fost inclusă și în programul de lungă durată al celor de la A.D.P.A.R.E..

Ana acum, dispune de un stil de viață independent. Are și un al doilea job,în cadrul unei fabrici de ciocolată.Ea a învațat cum sa își managerieze veniturile, și în acelasi timp și-a recuperat fiica, câștigând custodia ei, și trăiesc amândouă fericite.

Încă merge la terapie, și continuă să aibă parte de tot ajutorul necesar pentru reintegrarea ei completă.

3.3 Corelația infracțiunii de trafic de persoane cu alte infracțiuni

În cercetarea fenomenului traficului de ființe umane se impune o abordare multidisciplinară, ce necesită implicarea tuturor factorilor de putere și răspundere dintr-un stat. Extinderea traficului de persoane și a traficului de minori în special, cu consecințe devastatoare asupra victimelor, dar și asupra societații, a necesitat crearea unor instrumente legale pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen. Traficul de persoane, ca formă a crimei organizate, trebuie privit în permanență în conexiune cu ansamblul normelor de incriminare ale unui stat, pentru a putea face o încadrare corectă a unei acțiuni ilicite.

Relația cu traficul de migranți

Astfel se observă că în vreme ce traficul de migranți presupune trecerea ilegală a frontierelor de stat a unei pesoane care nu este nici cetățean și nici nu are o rezidență permanent în statul respectiv, în scopul obținerii unor foloase materiale, traficul de persoane presupune, în esență, traficarea unor persoane in scopul exploatării ulterioare a acestora. Exploatarea persoanei traficate este elementul definitoriu ce va sta la baza diferențierii traficului de ființe umane de traficul de migranți.

Un alt element de diferențiere constă în faptul că traficul de persoane nu presupune întotdeauna trecerea unei frontiere de stat,putând avea si un caracter intern. Astfel, în vreme ce traficul de migranți presupune ,,ajutorul” dat unei pesoane pentru a intra sau trece în mod ilegal într-un alt stat, traficul de ființe umane se poate realiza la fel de bine și în interiorul aceluiași stat (nu este necesară trecerea frontierei pentru a exploata persoana traficată) .

Mai merită menționat că legea română, în mod inspirat, nu condiționează fenomenul traficului de migranți de obținerea unor beneficii materiale ale călăuzelor, sancționând totodată și tentativa de trafic. O asemenea abordare se justifică prin aceea că traficul de migranți aduce atingere ordinii publice.

Pe de altă parte,dacă în cazul infracțiunii de trafic de persoane aceasta se comite în scopul exploatării victimei ajunse la destinație, în cazul infracțiunilor de trafic de migranți scopul îl constituie trecerea frauduloasă a frontierei, fapta presupunând încetarea serviciilor traficanților odată ce persoanele traficate au fost trecute ilegal peste frontieră.

Relația cu traficul de minori

Înalta Curte a apreciat,cu ocazia analizei acestei situații, că, în acest caz avem un concurs de infracțiuni între traficul de persoane și traficul de minori. Decizia este corectă din perspectiva noului Cod penal, chiar ea contravine Deciziei nr.49/2007 a Secțiilor Unite. De accea cred că, în orice caz,pluralitatea de subiecți pasivi trebuie tratată ca un concurs de infracțiuni.

Relația cu lipsirea de libertate

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, printr-o decizie dată în recurs în interesul legii, în raport de textele în vigoare la acel moment, în sensul că există în acest caz o infracțiune complexă de trafic de persoane, art.12 alin. (1) din Legea nr.678/2001 absorbind art.189 alin. (1)-(3) C.pen. anterior, iar art.13 alin. (2) din Legea nr.678/2001 absorbind art.189 alin. (3) C. Pen. anterior.

Un argument pentru soluția absorbției legale a fost acela că,atâta timp cât prevederile art.12 si 13 din Legea nr. 678/2001 au un caracter special în raport cu cele ale art. 189 C. pen., în conformitate cu principiul de drept specialia generalibus derogant, se impune ca acest concurs dintre legea specială și legea generală să fie rezolvat în favoarea legii speciale. Ca urmare, s-a apreciat ca vor fi aplicabile, după caz, dispozițiile art. 12 sau cele ale art. 13 din Legea nr. 678-2001, cu agravantele corespunzătoare, fiecare dintre aceste două infracțiuni având caracter complex în raport cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal. Soluția va fi aceeași și în actuala reglementare.

Un argument suplimentar în sensul absorbției ar putea fi și acela al valorii sociale protejate prin cele două fapte, valoare socială parțial comună. Atât lipsirea de libertate incriminată de art. 205 NCP, cât și traficul de persoane incriminat de art.210 protejează libertatea persoanei ca valoare socială.

3.4 Politici sociale in vederea combaterii si intervenției in cazul traficului de persoane

Traficul de ființe umane, una dintre cele mai grave forme de violare a drepturilor persoanelor, a demnității și integrității acestora, se desfășoară de regulă într-un areal extins ca teritoriu și persoane implicate, traficanții profitând de naivitatea victimelor dar și de unele nesincronizări între instituțiile statului cu atribuții în domeniul educației, protecției sociale, stabilirea identitații și circulației persoanelor. Indiferent de forma în care se face exploatarea unei persoane, pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen în continua creștere între instituții si autoritați, între acestea și organizațiile neguvernamentale trebuie să existe o cooperare în direcția prevenirii și combaterii orcărei forme de sclavie. Pentru că, de cele mai multe ori, în materia traficului de persoane intervin și „elemente” de extraneitate, traficanți, transportatori ori „consumatori” este necesară și o cooperare internațională între organismele cu atribuții în prevenirea si combaterea acestor forme de exploatare umană.

Forme ale cooperării interne

Atribuții în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane, separat sau în cooperare, au potrivit dispozițiilor din Legea nr. 678/2001, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Justiției,Ministerul Public, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, Consiliile Judetene, Consiliile Locale și alte instituții. În prevenirea și combaterea traficului de persoane, se pot implica potrivit dispozițiilor din lege și organizațiile neguvernamentale ori reprezentanți ai societății civile care separat ori prin cooperare cu organisme similare sau instituții ale statului, pot desfășura activități în acest sens. Numărul mare de instituții implicate în prevenirea și combaterea traficului de persoane, se explică prin amploarea și diversitatea fenomenului, atât la nivela național cât și internațional. Fiecărei instituții, prin lege, i-au fost atribuite sarcini în prevenirea și combaterea traficului de persoane,sarcini care trebuie realizate separat sau prin cooperare între ele. Între cele mai importante atribuții in domeniu i-au fost atribuite Ministerului Afacerilor Externe, instituție a cărei activitate se răsfrânge atât în sfera cooperării interne cât și internaționale. Printre altele M.A.E. are obligația de a întocmi și transmite instituțiilor interesate o listă cu statele care prezintă potențial ridicat sub aspectul traficului de persoane.

În pricipal, acțiunile pe care trebuie să le desfășoare instituțiile guvernamentale și organizațiile non-guvernamentale se înscriu în următoarele direcții:

a) îmbunătățirea situației economice și sociale a categoriilor de persoane aflate într-un grad ridicat de risc de a deveni victime ale traficului;

b) informarea și creșterea gradului de conștientizare asupra formelor și pericolelor implicate de traficul de ființe umane;

c) elaborarea unei strategii de comunicare privind prevenirea și combaterea traficului;

d) asigurarea repatrierii și reintegrarea socială a victimelor;

e) protecția victimelor traficului de ființe umane;

f) aplicarea și îmbunătățirea legislației în domeniu;

g) cooperarea regională și internațională cu statele implicate în combaterea traficului de ființe umane;

h) identificarea cauzelor care generează traficul de persoane și stabilirea măsurilor de eliminare a cauzelor;

i) reducerea posibilităților de eludare a legii;

j) pregătirea personalului însărcinat cu aplicarea noilor instrumente în materie;

k) tratarea corespunzătoare a instituțiilor care se ocupă de combaterea traficului de persoane;

l) securizarea controlului la trecerea frontierei de stat;

Forme de cooperare internațională

În general, cooperarea internațională în domeniul aplicării legii, este complexă și foarte greoaie având în vedere sistemele judiciare diferite, legislația neuniformă, politici penale și sociale diferite ale statelor. De cele mai multe ori, traficul de ființe umane se consumă prin participarea unor persoane aflate sub jurisdicția unor state diferite. Componentă a crimei organizate, traficul de ființe umane, poate fi prevenit și combătut printro cooperare internațională efectivă între toate instituțiile cu atribuții de aplicare a legii, prin organizațiile neguvernamentale, prin adoptarea unor legislații interne și internaționale corespunzătoare.

La nivelul Uniunii Europene, problematica traficului de ființe umane se situează din punct de vedre tematic în domeniul Justiției și Afacerilor Interne, fiind subsumată problematicii mai largi a combaterii crimei organizate. Din punct de vedere politic, se poate spune că traficul de ființe umane apare ca temă distinctă pe agenda în materia justiției și afacerilor interne din 1986, când Parlamentul European începe să adopte primele rezoluții privind situația femeilor, în general, și a traficul de femei în particular. Cu toate acestea, se poate spune că traficul de ființe umane devine un punct important pe agenda politică a Uniunii Europene un deceniu mai târziu, când Comisia Europeană face publică prima sa comunicare152 în această materie. De atunci, la nivel instituțional european s-a dezvoltat o serie de politici, acte legislative și scheme de finanțare care au făcut ca prevenirea și combaterea traficului de ființe umane să nu mai fie o temă periferică. Pentru a înțelege modul în care funcționează și a evalua instrumentele legislative și de politici în materia combaterii și prevenirii traficului, trebuie înainte de toate precizat care este cadrul instituțional la nivelul UE pentru cooperarea în materie penală, căreia i se subsumează lupta împotriva traficului de ființe umane. Aceasta relevă din pilonul al treilea, al acțiunii interguvernamentale, în care pentru procesul de luare a deciziilor Consiliul UE joacă un rol principal, în vreme ce Comisia Europeană și Parlamentul European au roluri secundare.

Concluzii și propuneri

În actuala conjunctură economică dificilă și nesigură, numeroase tinere, mai ales cele cu grad scăzut de profesionalizare, nu își găsesc locuri de muncă, ajungând să aleagă prostituția ca mijloc de subzistență. În același timp, nivelul scăzut al salariilor nu acoperă minimul necesităților, astfel încât, chiar dacă în situații excepționale reușesc să-și găsească un loc de muncă, aceste persoane sunt de obicei angajate fără contracte de muncă, prost plătite și tratate discreționar de către patroni.

Carențele educaționale pot fi considerate ca fiind cele care precipită, de fapt, procesul angajării în prostituție sau proxenetism prin poziționarea subiectului în imposibilitatea de a alege o altă alternativă.

Consider a fi un proces absolut necesar schimbarea mentalităților prin sistemul educațional și cultural privind esența relațiilor interumane ca relație în care este respectată ființa umană și care nu face posibilă transformarea obiectuală a unuia dintre partenerii relației, nu numai din perspectiva respectării drepturilor omului ci mai ales pentru blocarea canalelor ce conduc către sclavagizare în societatea contempoană.

Traficul de ființe umane a devenit în timp, așa cum s-a arătat, o temă importantă pe agenda politică a UE. În acest sens, se poate observa diversitatea instrumentelor legislative sau nu, adoptate pentru a face posibile atât prevenirea, cât și combaterea și sancționarea traficului de ființe umane. În vreme ce majoritatea politicilor privesc prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, instrumentele legislative privesc mai degrabă cooperarea polițienească și judiciară, astfel încât referirea la trafic ca atare este una indirectă. Se mai poate observa că, în general, politicile se lovesc de dificultatea unei puneri în aplicare efective, deoarece multe dintre documente au o valoare de recomandare, și nu una obligatorie.

O problemă recurentă în multe dintre instrumentele menționate privește dificultățile existente la nivelul cooperării și coordonării dintre statele membre, pe de o parte, și cu țările terțe care sunt surse ale traficului. Această problemă relevă din caracterul special al cooperării în materie penală, o materie în care metoda comunitară nu este aplicabilă și în care statele membre par să dorească o prezervare a competențelor naționale. Traficul de ființe umane este însă, tot mai mult, un fenomen care capătă un caracter internațional, în măsura în care transcende frontierele naționale. Aceasta explică, în mare parte, dificultățile pe care urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni le întâmpină, dat fiind caracterul eterogen al diverselor sisteme de drept penal, inclusiv al procedurilor, precum și o anumită reticență a autorităților naționale față de autorități cu competențe similare din alte state. Pe de altă parte, rezultatele mai degrabă modeste ale combaterii traficului de ființe umane, care să genereze un efect de descurajare, se explică prin caracterul limitat al sistemelor de drept naționale. Fiind un fenomen transnațional, soluțiile în privința combaterii trebuie să transcendă, în egală măsură, frontierele.

În această secțiune voi face o sinteză a principalelor propuneri și recomandări din partea reprezentanților instituționali la care vom adăuga o perspectivă proprie. Recomandările și propunerile vor viza domeniul traficului și a politicilor naționale De asemenea, vom avea în vedere, în primul rând, realismul propunerilor în raport cu stadiul implementărilor politicilor.

1. La nivelul instituțiilor implicate este de dorit ca parteneriate să fie realizate prin desemnarea clară a departamentelor sau persoanelor responsabile astfel încât să li se ofere posibilitatea reală de a fi implicate. De asemenea, parteneriatele locale ar trebui să își găsească suport în parteneriate la nivel central și ministerele sau agențiile cărora li se subordonează instituțiile de la nivel județean / local implicate.

2. Stabilirea clară a rolului de coordonare a politicilor locale este obligatorie pentru a facilita coerența politicilor.

3. Instituirea unui sistem de penalizare pentru instituțiile care refuză săofere serviciile conform atribuțiilor din lege ar facilita respectarea legii și asumarea reală a atribuțiilor distribuite.

4. Corelarea legislației conexe la actele normative principale trebuie realizată având în vedere existența unor prevederi contradictorii. Cele mai frecvente situații conflictuale între prevederile legislative intervin între actele normative specifice și cele elaborate anterior. Un exemplu în acest sens este dreptul la acces gratuit la serviciile medicale oferit de legislația specifică dar nepermis de Legea asigurărilor de sănătate.

5. Derularea de campanii de informare la nivel de comunitate sau grupuri de risc. Astfel de acțiuni ar trebui să ca adresabilitate grupurile școlare, liceele unde informația să fie transmisă într-un mod interactiv. Elevul nu trebuie să devină un recipient de informație fiind necesară crearea de spații de dezbatere (concursuri de eseuri, deschiderea unor forumuri de discuție în cazul școlilor care au site-uri proprii). De asemenea, materialele ar trebui adaptate la nivelul de înțelegere al copiilor iar sesiunile de informare ar trebui derulate pe perioade scurtă și cu o frecvență ridicată. Campaniile ar trebui susținute cu ajutorul unor echipe mixte (profesori și traineri specializați) care să aibă abilitățile necesare pentru a comunica eficient cu copiii (elevii).

6. La nivelul mass-mediei locale ar fi necesară organizarea unor emisiuni care să fie centrată pe informare și mai puțin pe prezentarea unor efecte. Mass-media locală poate fi un partener cheie în proiectele din domeniul traficului de persoane.

7. Atât în cazul asistenței medicale cât și cel al asistenŃei juridice sau psihologică se impune încheierea unor contracte cu avocați sau cabinete medicale astfel încât să fie permisă crearea unei expertize specifice la nivelul acestora.

8. Identificarea unor alternative pentru recalificarea victimelor care au nevoie de acest tip de suport. De asemenea, măsura trebuie însoŃită de un set de beneficii care să asigure motivare participării la astfel de cursuri 10. Crearea unor mecanisme de investigare, cunoaștere, semnalare a riscurilor fie la nivelul centrelor regionale, fie în parteneriat cu instituții sau ONG-uri interesate.De asemenea, instituția desemnată cu realizarea diagnozelor sociale în domeniu traficului își poate asuma și rolul de monitorizare și evaluare a proiectelor și serviciilor existente. Necesitatea unei astfel de componente este dată de faptul că în unele zone funcŃionează servicii supradimensionate sau care nu s-au adaptat suficient la particularitățile și nevoile grupului țintă deservit.

9. Operaționalizarea strategiei naționale în planuri strategice locale este un proces de dorit în toate zonele în care există centre regionale. Planificarea la nivel local poate facilita exercițiul construcției relațiilor instituționale și reașezarea atribuțiilor asumate atât de sectorul public cât și cel privat.Un alt avantaj este dat de faptul că prin proiectele și activitățile realizate de cei care lucrează în domeniul traficului se va urmări impactul pe termen mediu și lung. Nu în ultimul rând, domeniul protecției victimei va fi conectat la celelalte domenii de intervenție în asistență socială. Izolarea intervenției pentru o persoană traficată nu poate avea decât rezultate îndoielnice mascate de falsa specializare a domeniului.

Bibliografie

Surse :

Ariadne Network against Human Trafficking against Trafficking in Human Beings in SE and E Europe,Combating Human Trafficking –Problems and prospects ; Edited by Human Rights Defence Centre Coordinator of the Network. Editura: Ant.N.Sakkoulas Publishers

Olympia II: Human Rights in the 21st Century ; Human Rights Defence Center ;Proceedings of the 2nd Annual Human Rights Education Programme for Southeastern Europe(Ancient Olympia ,Greece,8-16 september 2001) Edited by :Maria Gavouneli,Vangelis Kyriakopoulos Editura: Ant.N.Sakkoulas Publishers,Athens –Komotini 2002.(capitolul Women trafficking in Greece: A gloomy Reality … de Anastios Tassos)

Florea Pască,Combaterea fenomenului infracțional de trafic de ființe umane,v.1. (considerații criminologice privind traficul de ființe umane și mijoacele juridice de combatere)Editura Sitech,Craiova 2009

Organizația Internațională pentru Migrație, Biroul din București, Vulnerabilitatea tinerelor din România față de traficul de ființe umane, cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană și Regională (CURS), Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) și Mercury Research and Marketing Consultants, 2001.

E.Cernea, E. Molcut Istoria statului și dreptului românesc,Casa de editură si presă “Șansa” SRL, Bucuresti 1998

B.Dragomirescu,Traficul de persoane-formă de manifestare a criminalității organizate,Teză de doctorat,Facultatea de Drept,București,2007 (in continuare op.cit.1)

Codul Calimach, conform A. Rădulescu,Al.Costin, V.Grecu,V. Gaftoescu. Codul Calimach-Ediție Critică,Ed.Academiei Publice Populare Române,București,1958

Codul Penal de la 1865,a fost publicat in M. Of. din 30 octombrie 1864 și a intrat in vigoare la șase luni de la data promulgării,potr.art 400

Constantin Mitrache,Drept Penal Român.Partea Generală,Casă de Editură și Presă “Șansa” SRL, Bucuresti 2000.

Reclusiunea era o formă de muncă forțată,prevăyută de art.15 al Codului Penal de la 1865.

Codul penal de la 1937 a fost publicat in M. Of. Nr.65 din 18 martie 1936 și a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 1937, potrivit art. 597.

Codul Penal de la 1969 a fost publicat in B.Of. nr.79 Bis din 29 iunie 1968 și a intrat în vigoare la data de 1 ianurie 1969, potrivit art.363.Legea nr.169/2002 privind modificarea și completarea Codului Penal, a Codului de procedură penală și a unor legi speciale, a fost publicată in M.Of. nr.261 din 18 aprilie 2002.

Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate precum și Protoclul privind prevenirea,reprimarea și pedepsirea traficului de persoane,în special al femeilor și copiilor,adițional la Convenția Națiunilor Unite,împotriva criminalității transnaționale organizate,ambele adoptate la data de 15 noiembrie 2000 au fost ratificate de România prin Legea nr.565/2002 (M.Of. nr.813 din 8 noiembrie 2002).

Codul Penal din 2004 a fost publicat în M.Of nr..575 din 29 iunie 2004.

M.Of. nr.802 din 31 august 2005

Dr. Codruț Olaru,Particularitățile criminalității organizate în România,Editura Hamangiu 2015,Bucuresti, P. 177-178

M. Of. Nr.804 din 5 noiembrie 2002

Publicată în M. Of. Nr.629 din 19 iulie 2005, aprobată cu modificări și completări, prin Legea 287/2005 (M. Of. Nr.197 din 13 octombrie 2005)

Traficul de persoane, George Cristinel Zaharia, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2012

Drept penal parte specială, Ion Ristea,Universul Juridic

Explicații preliminare ale noului Cod penal Vol. III,articolele 188-256,George Antoniu,Editura Universul Juridic,p.150

Alexandru Boroi, Drept penal,parte specială Editia II,Editura C. H. Beck

Noul Cod penal comentat,Partea specială, Editia a II-a,Vasile Dobrinoiu,Ilie Pascu,editura Universul Juridic

ICCJ, s.pen. , dec, nr. 5847, în N.Cristuș , Traficul de persoane, proxenetismul,crima organizată, Practica Judiciară, Ed. Hamangiu ,Bucuresti , 2006.

Drept Penal , Parte speciala, Ion Ristea vol.1 ,Editura Universul Juridic

ICCJ, Secțiile Unite, dec. nr. XVI din 19 martie 2007, recurs în interesul legii privind aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal si art. 12 și 13 din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane în M. Of. nr. 542 din 17 iulie 2008.

ICCJ, Secțiile Unite, dec. nr. XLIX din 4 martie 2007, recurs în interesul legii interpretării si aplicării unitare a dispozițiilor art. 33 lit. A) și art. 41 alin.(2) din Codul penal cu privire la fapta de trafic de persoane din Legea nr.678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane,ce vizează mai mulți subiecți pasivi în aceleași cndiții de loc și de timp, publicat în M. Of. nr. 775 din 15 noiembrie 2007. Instanța a hotărât că traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 si art.13 din Legea 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași conditii de loc si de timp constituie o infracțiune unică,în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

Art . 3 lit b) din Protocolul privind prevenirea,reprimarea și pedepsirea traficului de persoane,în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate prevede dispoziții referitoare la consimțământul victimei. Astfel, consimțământul unei victime a traficului de persoane pentru exploatarea acesteia este indiferent atunci când unul dintre oricare dintre mijloacele enunțate a fost folosit (amenintare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înselăciune, abuz de autoritate sau vulnerabilitate, ori prin ofeta sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia). Legea penală română nu mai face referire la mijloacele întrebuințate deoarece acestea constituie cerințe esențiale ale conținutului constitutiv al infracțiunii și în lipsa acestora, fapta nu va constitui infracțiunea de trafic de persoane, nemaiavând relevanță existența sau lipsa consimțământului în acest caz.

Drept penal, Gh. Ivan Mari, Claudia Ivan,Editura C.H. Beck

M.Basarab, Drept procesual penal, Universitatea „Babeș – Bolyai”, Facultatea de Drept, Cluj Napoca, Vol II, 1973

I.Neagu, Drept procesual penal – Tratat, Global Lex, București, 2002

Gr.Theodoru, T.Plăieșu, Drept procesual penal, partea specială, 1987, Universitatea Al.I.Cuza, Iași

Macovei Elena, Prostituția între ignoranță și mistificare, Editura ANTET XX PRESS, București, 2005

Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Fundația Alternative Sociale,Ed. Asociația Alternative Sociale, Iași,2006

I. G. Oltei, Metodologia investigării infracțiunilor de trafic de persoane, Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Drept, 2008

Ghid de informare în domeniul traficului de persoane,supracit. ,p.25, nota 1

Ungureanu Ricu și colab., Traficul de ființe umane, Editura Prouniversitaria, București, 2006

În acelasi sens a se vedea Gh. Botez, Traficul de persoane, Cooperarea judiciară internațională, în Revista de drept penal nr.3/2010, p.77. M. Hrestic,Prevenirea și combaterea traficului de persoane în Revista de drept penal nr.2/2010

Noul Cod Penal,partea specială,Sergiu Bogdan,Doris Alin Șerban,George Zlati,Editura Universul Juridic

Mateuț Gh., Ștefăroi N., Petrescu V, Luca V., Gafta G., Dublea A., Traficul de ființe umane – Infractor, victimă, infracțiune, Asociația Alternative Sociale Iași, 2005;

Surse web:

http://www.citatepedia.ro/index.php?id=86927

http://jurnaldeinvestigatii.blogspot.ro/2012/02/traficul-de-persoane.html

http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_trafficking_in_human_beings/jl0058_ro.htm

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/19.-p.140-145.pdf

http://www.juridice.ro/wpcontent/uploads/2012/02/macsim_cristian_implicatii_juridico_penale_privind_institutia_investi.pdf

http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Agresiunile-contra-fatului-realitate-si-perspective-2011.pdf

http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Combating_Trafficking_-_Moldova.pdf

http://www.magistrat.ro/resurse/Traficul_de_fiinte_umane_Infractor_Victima_Infractiune.pdf

http://www.unodc.org/documents/human-trafficking/Combating_Trafficking_-_Moldova.pdf

Trafic de persoane

http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/19.-p.140-145.pdf

http://www.infospecialconsulting.ro/traficul-de-persoane-elemente-de-drept-comparat/

http://www.upa.ro/PDF/CV%20Mihai%20Stefanoaia.pdf

http://usm.md/?p=5221

Raportul Anual al Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii privind traficul de persoane, 2003, www.state.gov

http://econpapers.repec.org/article/lumrev4rl/v_3a1_3ay_3a2010_3ai_3a_3ap_3a76-90.htm

http://opac.hasdeu.md/cgi-bin/koha/opac-detail.pl?biblionumber=2388&shelfbrowse_itemnumber=14663

http://www.antitrafic.ro/

http://www.juridice.ro/wpcontent/uploads/2012/02/macsim_cristian_implicatii_juridico_penale_privind_institutia_investi.pdf