Traficul DE Persoane Si DE Minori
TRAFICUL DE PERSOANE ȘI DE MINORI
CUPRINS
CAPITOLUL I – ASPECTE INTRODUCTIVE
SECȚIUNEA 1. Libertatea persoanei-valoare socială
SECȚIUNEA 2. Prevenirea și combaterea
2.1 Prevenirea și combaterea traficului de persoane și de minori la nivel European
2.2 Prevenirea și combaterea traficului de persoane și de minori în România.
SECȚIUNEA 3. Reglementările traficului de persoane și de minori in legea
Română
CAPITOLUL II–ANALIZA INFRACTIUNILOR DE TRAFIC DE PERSOANE SI DE MINORI
SECȚIUNEA 1. Conținutul legal
SECȚIUNEA 2. Condiții preexistente
Obiectul Infracțiunii
Subiecții Infracțiunii
SECȚIUNEA 3. Conținutul constitutiv
3.2 Latura Obiectivă
3.3 Latura Subiectivă
SECȚIUNEA 5. Forme,modalități și sancțiuni
CAPITOLUL III-ALTE ASPECTE
SECȚIUNEA I. Elemente de drept comparat
Legislația britanica
Legislația franceză
SECȚIUNEA II.Delimitări ale infracțiunilor de alte infracțiuni
2.1…
2.2….
SECȚIUNEA III. Traficul de persoane și de minori in vechea reglementare(Legea 678/2001
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I – ASPECTE INTRODUCTIVE
Infracțiunea de trafic nu reprezintă un concept nou în societate. Datând încă din secolul XVI, noțiunea de „trafic” avea drept sinonim conceptul de ”comerț”, concept ce înlatura conotația negativă, de faptă interzisă de societate. Ulterior, in jurul secolului XVII, traficul a fost asimilat cu vânzarea nelegală a mărfurilor. Cu toate că la început, traficul cuprindea vânzarea de substanțe cu efect stupefiant și a armelor, două secole mai târziu, acest concept includea si comerțul cu ființe umane tratate ca bunuri și vândute în sclavie. Spre sfârșitul secolului XIX, comerțul ”tradițional” cu sclavi a fost scos in afara legii, iar odată cu inceputul secolului XX, noțiunea de trafic a căpătat conotația de ”comerț cu sclavi albi”, adică transportul peste frontierele internaționale a femeilor și copiilor în scopul prostituției.
Spre sfârșitul anilor 1990, traficul a fost asimilat cu prostituția și exploatarea sexuală a femeilor și copiilor. În anul 2000, au fost inserate două inovatii în domeniul traficului prin adoptarea Protocolului privind Prevenirea, Combaterea și Sancționarea Traficului de persoane, adițional la Convenția ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere. O primă inovație este reprezentată de elaborarea unei definiții internaționale a traficului de ființe umane. Cea de-a doua inovație, mult mai importantă: definiția oferită de Protocol reprezintă o sferă destul de extinsă ca domeniu de aplicare și adaugă munca forțata ca unul dintre scopurile traficului, alături de scopul exploatării sexuale.
Cu toate că Protocolul formulează câteva dinstincții clare între traficul în scopul exploatării sexuale și traficul în scopul exploatării muncii și a serviciilor (precum și la sclavie sau similare sclaviei), trebuie menționat faptul că exploatarea sexuală nu reprezintă muncă forțată. În general, traficul se raportează la circulația persoanelor, in mare parte ilegală, peste granițe sau pe teritoriul aceluiași stat, proces asimilat ca o activivitate comercială care finisează exploatarea prin muncă sau sexuală.
În ceea ce privește protecția victimelor traficului, consimțământul victimei traficate nu produce nici un efect. Astfel, dacă victima și-a manifestat inițial consimțământul, nu înseamnă că dreptul învinuitului la apărare este restricționat și la prezumția de nevinovăție.Dispozițiile Protocolului cu privire la Trafic nu trebuie analizate ca lăsând sarcina probei pe seama victimei, în general consimțământul victimei adulte nu prezintă nici o relevanță atunci când au fost aplicate orice măsuri de constrângere, reglementate de Protocol.
De obicei, săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane presupune un recrutor (intermediar-recrutor individual ce lucreaza pe cont propriu,dar intr-o legătură strânsă cu rețelele de traficanți; agent-un recrutor individual ori o organizatie de recrutori ce iși desfășoară activitatea intr-un mod legal sau ilicit), o persoană care transportă victimele și in final un angajator, care va beneficia de un anumit folos de pe urma exploatării persoanelor traficate. În unele cazuri, aceste funcții pot fi îndeplinite de catre o singură persoană. Persoanelor care pot savarși infracțiuna le sunt corelative mai multe etape în procesul de traficare. Cert este că fiecare victimă este, în primul rând recrutată, ulterior putând fi realizate si alte etape, cum ar fi: transportul, transferarea sau primirea unei persoane traficate de către alți traficanți in scopul exploatării acestora., reprezentat de cele mai multe ori de exploatarea sexuală.
Clasificarea traficului se poate face după diverse criterii. Astfel se distinge între traficul de femei respectiv traficul de bărbați, trafic de persoane adulte respectiv trafic de minori, traficul de persoane cu consimțământul victimei respectiv traficul de persoabe fără consimțământul victimei, traficul de persoane in țara de origine respective cel transnational. În functie de scopul săvârșirii, putem clasifica traficul:
-în scopul prelevarii de tesut uman/organe,
-în scopul exploatării victimelor prin muncă sau in scopul exploatării sexuale,
-în scopul obligării victimelor la practicarea cerșetoriei, a furtului sau alte infracțiuni.
În legislația română, traficul de persoane si de minori a fost incriminat prin intermediul dispozițiilor Art. 12 și Art. 13 din Legea nr. 678/2001 ce reglementa prevenirea și combaterea traficului de persoane, până în data de 01/02/2014 când a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (actualul Cod Penal), ce reglementează in prezent infracțiunile de trafic de persoane și trafic de minori în Art. 210 respectiv Art. 211.
SECȚIUNEA 1. Libertatea persoanei-valoare socială
Libertatea persoanei reprezintă un drept fundamental al omului, o componentă esențială a condiției umane, însa privită din perspectiva dreptului penal, ca protecție penală a libertății persoanei, avem in vedere conceptul juridic de libertate a persoanei ca valoare socială.fiind o însușire esențiala a personalității umane, libertatea persoanei reprezintă posibilitatea fiecarui membru al unei societăți de a acționa conform dorințelor sau intereselor sale, fară a fi supus vreunei constrângeri fizice sau psihice.
Fiind o valoare sociala importanta, libertatea persoanei este garantată prin Constituția României. Libertatea persoanei cuprinde atât libertatea fizică, psihică, sexuală, a domiciliului precum și libertatatea de a comnunica prin corespondență. Libertatea fizică este dreptul fiecărei persoane de a se putea manifesta conform voinței sale si de a se deplasa nestânjenit. Libertatea psihică reprezintă dreptul persoanei de a chibzui și decide in mod liber în legătură cu actele sale de conduită. Libertatea domiciliului constă în dreptul persoanei de a dispune in mod liber de locuința sa în așa fel, ca nici o altă persoană sa nu patrundă in domiciliu, fără consimțământul acesteia. Libertatea sexuală a persoanei se referă la dreptul acesteia de a dispune nestingherită de corpul ei in relațiile sexuale, insă cu respectarea limitelor prevăzute de normele dreptului si ale moralei. Ca o altă ramură a dreptului la libertatea persoanei, dreptul de a comunica prin corespondență constă in posibilitatea acesteia de a purta corespondență, de a desfăsura convorbiri telefonice sau de a comunica la distantță, cu respectarea secretului acestora.
SECȚIUNEA 2. Prevenirea și combaterea
2.1 Prevenirea și combaterea traficului de persoane și de minori la nivel european
Traficul de persoane, indiferent de scop (exploatare sexuală sau muncă), constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Din cauza faptului că afectează grupurile vulnerabile, in special femeile și copiii, Uniunea Europeană și-a orientat acțiunile în jurul obiectivelor care privesc protecția acestor grupuri precum și prevenirea și combaterea fenomenului, mai ales prin consolidarea cooperării și a coordonării între autoritățile poliției și între cele judiciare ale statelor membre. De asemenea, UE a inițiat un cadru de dispoziții comune în vederea abordării anumitor aspecte, ca incriminarea și pedepsele ori circumstanțele agravante în situația traficului de persoane. Acțiunile UE, au fost concepute, de asemenea, să apere victimele traficului de persoane, acțiuni care se bazează pe instrumente ce definesc prioritățile și obiectivele Uniunii, fiind înglobate și într-un context mai larg de apărare împotriva violenței, a turismului sexual precum și a pornografiei infantile.
Astfel, Directiva 2011/36/UE stabilește normele minime la nivelul Uniunii Europene (UE) cu privire la definirea infractiunilor de trafic de persoane, atât traficul de minori cât și de persoane adulte, precum și a sancțiunilor în materie de trafic de persoane. Aceasta directivă mai prevede atat măsurile ce vizează o prevenire mai eficientă a acestui fenomen, cât și consolidarea protecției victimelor. Conform dispozițiilor directivei europene, infractiunea de trafic de persoane este considerată la nivel mondial ca fiind una dintre cele mai grave.
Infractiunea menționată constituie în primul rand o incălcare gravă a unui drept fundamental al omului, iar in al doilea rand o forma modernă de sclavie. În concluzie, directiva incriminează ”recrutarea, transportul, transferul, adapostirea sau primirea de persoane, precum și schimbul sau transferul de control efectuat asupra acestora, în vederea exploatării ulterioare a acestora”. Exploatarea presupune cel puțin munca forțată, exploatarea prostituției ori alte modalități de exploatare sexuală. Ne aflăm in prezența unei situații de exploatare atunci cand asupra persoanei in cauză se exercită constrângerea (prin amenințare, uz de forță, prin răpire etc.), neavând importanță daca respectiva victimă și-a dat ori nu consimțământul. Dacă victima este un minor, actele de exploatare exercitate asupra victimei respective se incadrează instantaneu in categoria infracțiunii de trafic de persoane, chiar și in cazul in care nu s-a executat nici unul din actele de constrângere menționate anterior.
Cu privire la tratamentul sancționator, dispozițiile Directivei 2011/36/UE prevăd sancțiuni si pentru ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii, respectiv instigatorul și complicele. De asemenea este incriminată și activitatea rămasă la stadiul de tentativă.
Astfel, Alin. (1) al Art. 4 din directiva eurpeană prevede că ”statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că infracțiunile menționate la articolul 2 sunt pasibile de a fi pedepsite cu pedeapsa închisorii cu maximul de cel puțin cinci ani.”, iar alineatul (2) prevede pedeapsa la cel puțin zece ani,atunci când infracțiunea a fost săvârșită in una din următoarele circumstanțe agravante:
Infracțiunea a fost comisă împotriva unei victime deosebit de vulnerabile(în special minorii).
Infracțiunea s-a realizat în cadrul unei organizații criminale, așa cum prevăd dispozițiile Deciziei-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate.
Prin infracțiune s-a pus în pericol viața persoanei vătămate, într-un mod intenționat sau prin neglijență severă.
La săvârșirea infracțiunii au fost exercitate acte grave de violență, sau aceasta a avut vătămări deosebit de grave ale victimei.
De asemenea, dispozițiile art. 5 din Directivă reglementează și răspunderea persoanelor juridice, în situația în care infracțiunile sunt săvârșite în beneficiul acestora de către o persoană care ocupă o funcție de conducere. Răspunderea se angajează și dacă nesupravegherea sau lipsa controlului din partea respectivei persoane a facilitat comiterea infracțiunii în cauză, de către o altă persoană aflată sub autoritatea sa. Astfel, dispozițiile art. 6 prevăd că ”statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană juridică a cărei răspundere este angajată în temeiul articolului 5 alineatul (1) sau (2) face obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau de altă natură și eveate.
Prin infracțiune s-a pus în pericol viața persoanei vătămate, într-un mod intenționat sau prin neglijență severă.
La săvârșirea infracțiunii au fost exercitate acte grave de violență, sau aceasta a avut vătămări deosebit de grave ale victimei.
De asemenea, dispozițiile art. 5 din Directivă reglementează și răspunderea persoanelor juridice, în situația în care infracțiunile sunt săvârșite în beneficiul acestora de către o persoană care ocupă o funcție de conducere. Răspunderea se angajează și dacă nesupravegherea sau lipsa controlului din partea respectivei persoane a facilitat comiterea infracțiunii în cauză, de către o altă persoană aflată sub autoritatea sa. Astfel, dispozițiile art. 6 prevăd că ”statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană juridică a cărei răspundere este angajată în temeiul articolului 5 alineatul (1) sau (2) face obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau de altă natură și eventual alte sancțiuni, precum:
excluderea de la dreptul de a primi beneficii publice sau ajutor public;
interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale;
plasarea sub supraveghere judiciară;
lichidarea judiciară;
închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.”
Ulterior, art. 8 din Directivă prevede posibilitatea statelor membre de a decide să nu urmărească penal precum și să nu aplice sancțiuni victimelor traficului de persoane, în cazul în care acestea au fost implicate în activități infracționale, pe care au fost obligate să le comită. În special, directiva precizează facultatea statelor membre de a-și urmări pernal resortisanții care au săvârșit infracțiuni într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum și de a recurge la mijloace particulare de anchetare specifice luptei contra criminalității organizate.
Referitor la asistența si protecția victimelor, statele membre sunt obligate să garanteze ca victimelor li se acordă sprijin și asistență chiar până la inceperea procedurilor penale, pe durata acestora precum și după terminarea lor. În principal, sprijinul consta in asigurarea asistenței psihologice, a informațiilor și serviciilor de interpretariat, a unei cazări adecvate, precum și a îngrijirilor medicale dacă este cazul. Dacă victima infracțiunii este un minor, acestuia trebuie sa i se acorde asistență suplimentară, cum ar fi desemnarea unui tutore sau preprezentant, accesul la invătământ și, daca este cazul, să o se acorde asistență fizică sau psihosocială.
Cu privire la aspectele procedurale, victimelor trebuie să li se acorde o protecție adaptată în cursul anchetei, care să curpindă accesul la asistență juridică si la reprezentare (gratuită,dacă este indispensabilă), precum si de un program de protecție a martorilor. Astfel, se evită cât mai mult posibil ca victima să intre in contact cu acuzatul, in scopul prevenirii oricarui traumatism ulterior, se facilitrază condițiile de audiere, în special în cazul minorilor, victimele se audiază imediat, în incinte adecvate acestui scop, de către persoane specializate.
În vederea prevenirii traficului de persoane, directiva le impune statelor membre:
să estompeze cererea prin educație și pregătire profesională.
să deruleze campanii de informare.
să pregătească funcționari care sa poată intra in contact cu victimele infracțiunii.
să ia măsurile corespunzătoare in vederea incriminării ca infracțiune, utilizarea serviciilor sexuale sau de orice natură oferite de o victimă a infracțiunii de trafic.
În concluzie, traficul de persoane și de minori este interzis la nivelul Uniunii Europene, încă din anul 2002, prin Decizia-cadru 2002/629/JAI, înlocuită ulterior în anul 2011 prin Directiva 2011/36/UE, cât și prin Carta drepturilor fundamentale a UE.
2.2 Prevenirea și combaterea traficului de persoane și de minori în România.
România reprezintă o țară de origine în materie de tranzit și destinație pentru copii, femei și bărbați traficați în vederea exploatării sexuale. La nivel european, o cifră semnificativă de victime traficate provine din România. Astfel, persoanele traficate din România ajung în final să fie exploatate prin muncă forțată în domeniul agriculturii, industriei, gospodăriei, cerșetoriei ori prin obligarea la săvârșirea infracțiunii de furt, în țări europene ca Austria, Suedia, Norvegia, Republica Cehă, Germania, Spania, Elveția, Irlanda, Cipru și Franța. O bună parte din minorele și femeile traficate sunt obligate să practice prostituția forțată în țări europene precum Marea Britanie, Belgia, Ungaria, Finlanda, Spania ,etc. Conform unor studii realizate, minorii constituie circa o treime din victimele infracțiunii de trafic de persoane din România, iar din sfera victimelor traficate în vederea practicării cerșetoriei forțate, majoritatea sunt de etnie romă.
Conform statisticilor, în anul 2013, s-a constatat că două treimi din numărul victimelor traficate din România au fost ”recrutate” de către persoane cunoscute, scazând astfel numărul victimelor racolate prin intermediul metodelor ca ofertele de muncă sau agențiile de plasare posturilor de muncă. De la celălalt capăt, al firului fenomenului de trafic, România reprezintă o țară de plasare pentru un număr mic de victime traficate în scopul exploatării sexuale sau muncă forțată din țări precum Moldova, Serbia, Polonia și Bangladesh.
Cu toate acestea, in anul 2014, Guvernul României nu a indeplinit in totalitate cerințele minime în scopul estompării acestui flagel, chiar dacă a depus eforturi semnificative pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Deși Guvernul României a reușit să identifice un număr semnificativ de victime ale traficului, instituțiile publice sau private au acordat asistență unui număr foarte mic de victime, nu a sprijinit( prin acordarea de fonduri) Organizațiile Neguvernamentale care luptă contra traficului de persoane, nu a asigurat victimelor traficului servicii de amplasare in centre de specialitate. Victimele au avut dificultăți cu linia telefonică destinată ajutorării acestora, care a fost funcționala doar pe durata zilei, precum și in cazul serviciilor medicale, consiliere sau scoatere din mâinile infractorilor.
Chiar dacă s-a inregistrat un număr semnificativ de trimiteri in judecată, autoritățile au condamnat la pedeapsa închisorii un număr mic de infractori.
Prevenirea și combaterea traficului de persoane și de minori în ultimii patru ani
În anul 2011, Guvernul României optimizat obiectivele de prevenire a acestui fenomen. Astfel, guvernul a contribuit cu fonduri, reduse, la desfășurarea unor campanii de percepere a pericolului traficului de persoane, campanii desfăsurate de mai multe ONG(uri). Alături de Comisia Europeană, România a luat parte la înfăptuirea unui program de constientizare a pericolului constituit de traficul de persoane. Acest program este destinat persoanelor, cetățeni români, ce îsi cauta de lucru în străinătate. Cu ocazia zilei de 18 octombrie, ziua europeană de luptă împotriva traficului de persoane, s-au organizat mese rotunde, activități de conștientizare în scoli și licee. ANITP, înființată în martie 2006, aflată în subordinea Ministerului Administrației și Internelor, în scopul coordonării activității instituțiilor pentru combaterea traficului de prsoane, a contribuit semnificativ la desfășurarea acestor activități. Guvernul nu a precizat luarea de măsuri în scopul estompării cererii de servicii de natură sexuală.
Un an mai târziu, Guvernul României si-a îmbunătățit metodele de prevenire a traficului, folosind modalități noi pentru transmiterea mesajelor de percepere a pericolului de către grupurile de persoane vulnerabile. Eforturile de combatere a traficului de persoane s-au focalizat cu ajutorul ANITP din subordinea MAI, divizie responsabilă cu monitorizarea la nivel național a eforturilor de prevenție a traficului de persoane și de minori, cu protecția victimelor infracțiunii și de asemenea cu centralizarea și evaluarea datelor furnizate de autoritățile si organizațiile angajate în diminuarea fenomenului infracțional în cauză.( centralizarea și evaluarea se finalizează cu elaborarea de rapoarte periodice, care sunt prezentate ulterior conducerii Inspectoratului General al Poliției Române, MAI, si Guvernului).
Rapoartele elaborate au contribuit la garantarea transparenței eforturilor în combaterea traficului de ființte umane. Astfel, Guvernul a derulat un număr de patru campanii la nivel național,iar altele 25 la nivel local și regional. Campaniile au avut drept scop încurajarea posibilelor victime ale infracțiunii de trafic de ființe umane precum si a publicului, de a discuta această temă. Publicul țintă erau tinerii cu vârsta între 14 și 25 de ani, părinții acestora, profesorii precum și alte persoane ce intră in contact cu tinerii. În anul 2013, Guvernul a continuat să sprijine eforturile de combaterea a traficului de ființe umane, însă autoritățile nu au tras la răspundere nici o firmă ce avea ca scop recrutarea de forță de muncă în scop fraudulos. ANITP a continuat coordonarea acțiunilor cu privire la traficul de persoane și mecanismul de raportare în mod regulat către instituții. Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a contribuit alături de alte ONG(uri) la elaborarea unei strategii de amploare naționala, de luptă împotriva traficului de persoane în decursul anilor 2012-2016, precum și a unui plan de acțiune pentru perioada 2012-2014.
Guvernul a derulat șase campanii de conștientizare la nivel național și 49 de campanii la nivel local și regional, publicul țintă fiind reprezentat de elevi și de persoanele adulte aflate in căutarea unui loc de muncă. Cu toate acestea, nu s-a semnelat nici o situație de pedepsire a firmelor de recrutate ale căror acte întreprinse pot fi corelate cu cele ale traficului de persoane. În concluzie, se poate demonstra că Guvernul a desfășurat acțiuni importante pentru a diminua cererile de servicii sexuale ( cu obiect comercial), dar nu si pe cele de muncă forțată.
SECȚIUNEA 3. Reglementările traficului de persoane și de minori in legea Română
Un important reper istoric din legislația română cu privire la sancționarea traficului de persoane îl reprezintă Codul penal de la 1865, ce a înfăptuit fuziunea legislației penal a statului român, a ilustrat o abordare modernă a dreptului penal, și a incriminat proxenetismul precum și fapta de răpire a minorilor, chiar dacă scopul constituia sau nu exploatarea lor.
Codul Penal din 1937, denumit și Codul penal Carol al-2-lea, prezintă o viziune aparte fată de codul anterior, ce pune accentul mai mult pe bunele moravuri, în Cap. 2: ”Infracțiuni contra.bunelor moravuri” din Titlul 9: ”Infracțiuni contra.pudoarei și a bunelor moravuri” în care se incriminează infracțiuni ca ”traficul de publicațiuni obscene” ( în cadrul articolului 430), infracțiunea de ”corupție sexuală” ( în cadrul articolului 433 alineatul 1), infracțiunea de ”favorizare a prostituției” ( în cadrul articolului 433 alineatul 2), concomitent cu infracțiunea de ” exploatare a prostituției” ( în cadrul articolului 435), ”proxenetismul” ( în cadrul articolului 436 pană a articolul 438), și infractiunea de ”trafic de femei” ( incriminată prin dispozițiile articolelor 439-440).
Codul penal din 1969 sau Legea nr. 15/1968 privind Codul Penal al României incriminează mai multe forme de săvârșire a traficului de persoane, respectiv dispozițiile art. 189 alin (3) incriminează lipsirea de libertate în vederea obligării la practicarea practicarea prostituției, infracțiunea de sclavie este incriminată prin dispozițiile articolului 190, supunerea la muncă forțată ori oblogatorie prin art. 191, proxenetismul prin articolul 329 , precum și răspândirea de materiale obscene prin dispozițiile articolului 325.
Codul penal din anul 2004, ce a fost abrogat, fără să fi intrat in vigoare, de Codul Penal din 2009, incrimina drept infracțiuni contra libertății persoanei: traficul de persoane adulte și traficul de minori, prin dispozițiile articolelor 204, respectiv 205.
Legislația penală română în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane s-a modernizat odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 678/2001. Cel mai important izvor de inspirație fiind constituit de Protocolul de prevenire,reprimare și pedepsire a traficului de persoane, în special al femeilor ți copiilor, protocol aditional la data de 15 noiembrie 2000, Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate.
Odată cu adoptarea Noului Cod Penal al României, în anul 2009, se dedică pentru prima dată un capitol special infracțiunilor în materia traficului de persoane, și anume îm Capitolul 7 denumit ”Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile”, inclus în Titlul 1: ”Infracțiuni contra persoanei”. Noul Cod Penal sau Legea Nr. 286/2009, intrat în vigoare de la data de 1 februarie 2014, incriminează ca infracțiuni ce țin de această materie: sclavia in art. 209, traficul de persoane în art. 210, traficul de minori în art. 210, supunerea la muncă forțată sau obligatorie în art. 212, proxenetismul in art. 213, exploatarea cerșetoriei în art 214, folosirea unui minor în scop de cerșetorie în art. 215 și folosirea serviciilor unei persoane exploatate prin dispozițiile articolului 216.
România ia parte la cauza internațională ce susține adoptarea de acte normative, ce au ca specific abordarea traficului de persoane drept infracțiune dinstinctă și garantează instrumentele necesare ,instituțiilor responsabile, pentru dezvoltarea mecanismelor de informare, asistență precum și estompare a acestui fenomen.Enunțate în fucție de data la care au fost adoptate, principalele acte normative îm materia traficului de persoane sunt:
Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, cu modificările și completările ulterioare. Reglementări:
Se sancționează și alte forme ale traficului de ființe umane;
Implementează norme ce privesc protecția și ajutarea victimelor traficului, a familiior acestora și a martorilor.
Se implementează cadrul legislativ ce prevede utilizarea tehnicilor moderne de investigare și descoperirii a infracțiunii;
Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor.Reglementări:
Sunt stabilite măsuuri de protecție a datelor cu caracter confidențial, de identificare a acestora ori a localității de domiciliu a martorilor.
Este introdusă audierea prin procedee tehnice specifice, ce permit absența martorului în sala in care se desfășoară activitatea judiciară.
Hotărârea Guvernului nr. 299/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 678/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Reglementări:
Explică mijloacele de lucru referitoare la prevenirea traficului de ființe umane, asistența și protejarea acestora, procedeul de repatriere a cetățenilor români aflați în străinatate, ce au devenit victime ale traficului de persoane, precum rolul și atribuțiile pe care le au fiecare minister in mod individual și in cadrul Grupului de lucru la nivel interministerial cu privire la coordonarea și evaluarea acțiunilor de prevenire și combatere a traficului de persoane.
Legea nr.39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate. Reglementări:
Actul normativ stabilește masurile de prevenire și combatere a criminalității organizate, de amploare națională, cât și internațională.
Legea nr. 508/2004 privind organizarea și funcționarea Direcției pentru Investigarea Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ). Reglementări:
Reglementează competența DIICOT-ului cu privire la investigarea situațiilor de trafic de persoane, precum și a celorlalte infracțiuni asociate, cum ar fi trecerea frauduloasă a frontierei și comiterea de către cetățenii români, ori de către cetățenii care își au domiciuliul în România, a unor infracțiuni pe teritoriul altor state.
Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Reglementări:
Reglementează procedeul prin care se efectuează transferarea procedurilor judiciare în situația traficului de persoane, precum și facultatea realizării unei comisii rogatorii ori a înfățisării de martori/experți în fața unei instanțte din străinătate.
Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor. Reglementări:
Privește într-o manieră directă nevoile victimelor.
Apare obligația instituțiilor din sistemul judiciar de a asigura perfecționarea personalului ce vine in contact direct cu victimele infracțiunii.
Reglementează patru feluri de măsuri: consilierea psihologică a victimelor, informarea cu privire la dreputurile pe care le au victimele infracțiunii, asistența juridică din oficiu, compensare financiară din partea statului.
Hotărârea Guvernului nr.1295/2004 privind aprobarea Planului Național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii. Reglementează:
Evaluează și cercetează fenomenul infracțional al traficului de minori.
Înbunătățeste securitatea controlului la trecerea frontierei a copiilor și asigură cooperarea la nivel internațional.
Contribuie la prevenția fenomenului, prin desfășurarea de campanii de conștientizare a pericolului traficului de cătr populație, precum și prin îmbunătățirea sistemului de servicii care au ca scop ajutarea familiilor cu dificultăți.
Crează un sistem de servicii pentru protejarea și reintegrarea socială a victimelor copii, ce au fost recuperate ulterior dintr-o circumstanță a traficului. – Contribuie la optimizarea cadrului legislativ.
Hotărârea Guvernului nr. 1504/2004 privind aprobarea planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii. Reglementări:
Politici și strategii de nivel național in scopul protejării copiilor împotriva abuzurilor sexuale.
Stabilește noi capacități ale instituțiilor în materia protejării și prevenirii abuzului sexual asupra copiilor.
Îmbină eforturile acțiunile strategice alte autoritățolor naționale cu cele ale autorităților de la nivel internațional.
Unul din obiectivele principale îl reprezintă prevenirea fenomenului infracțional.
Alt scop este reprezentat de reintegrarea socială a victimelor prin reabilitarea și asistarea acestora.
Abuzul sexual asupra minorilor este evaluat și monitorizat.
Hotărârea Guvernului nr. 1769/2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor. Reglementări:
Contrinuie la dezvoltarea capacității instituțiilor în materia prevenirii si luptei împotriva exploatării minorilor prin muncă.
Desfășoară programe de acțiune directă, în scopul prevenirii patrunderii minorilor pe piața muncii, precum și de ajutare a minorilor exploatați prin muncă.
Dezvoltă programe de informare și conștientizare a populației cu privire la necesistatea combaterii exploatării minorilor prin muncă.
Hotărârea Guvernului nr. 1443/2004 privind metodologia de repatriere a minorilor neinsotiți și asigurarea măsurilor de protecție specială acestora. Reglementări:
Definește fazele obligatorii ale procesului de repatriere a minorilor neînsoțiți.
Hotărârea Guvernului nr. 1584/2005 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), cu modificările și completările ulterioare.
Stabilește organizarea ANITP la nivel național și atribuțiile acesteia.
Hotărârea Guvernului nr. 1654/2006 privind aprobarea Strategiei Naționale Împotriva traficului de persoane 2006-2010. Reglementări:
Îmbunătățește gradul de cunoastere a proporțiilor, caracteristicilor și îmclinațiilor fenomenului traficului de persoane care afectează România.
Contribuie la eficacitatea raspunsului instituțiilor în materia combaterii traficului de persoane.
România devine partener de încredere în cauza de amploare globală a reducerii fenomenului infracțional de trafic de persoane.
Introduce un nou sistem național de identificare și trimitere către servicii eficiente de asistență, în scopul reintegrării sociale a victimelor.
Diminuează proporțiile traficului de persoane, prin consolidarea capacității de autoprotectie a societății.
Numărul martorilor sau al victimelor traficului de persoane în procesul de investigare sau urmărire în justitie a crescut semnificativ.
Hotărârea Guvernului nr. 1720/2006 privind aprobarea Planului național de acțiune 2006/2007. Reglementări:
Precizează planul de acțiune pe anii 2006-2007 privind introducerea Strategiei Național împotriva traficului de persoane, pentru perioada 2006-2010.
Hotărârea Guvernului nr.1238/2007 pentru aprobarea Standardelor naționale specifice pentru serviciile specializate de asistență a victimelor traficului de perosane. Reglementări:
Reglementează funcționarea retelei de servicii și protecție a victimelor traficului, serviciile conferite și calitatea lor.
Asigură perfecționarea personalului calificat necesat.
Stabilește măsurile pentru garantarea unui mediu propice victimelor traficului.
Ordinul comun al ministrilor privind înființarea, organizarea și funcționarea Grupului Tematic de Lucru pentru coordonarea națională a activităților de protecție și asistență a victimelor traficului de persoane din 11.2007 .
Hotărârea Guvernului nr. 982/2008 pentru aprobarea Planului național de acțiune 2008-2010. Reglementări:
Precizează planul de acțiune 2008-2010 pentru introducerea Strategiei naționale împotriva traficului, pentru durata 2006-2010.
Ordinul comun al ministrilor pentru aprobarea Mecanismului națioal de identificare și referire a victimelor traficului de persoane din 12.2008. Reglementări:
Stabilește măsurile precum și acțiunile necesare identificării victimelor traficului de ființte umane, în scopul garantării nevoilor de asistență și protecție a victimelor, pentru a optimiza potențialul de identificare a victimelor și de garantare a protecției lor, neținând cont de organizația ori instituția cu care victima intră în contact rpima oară.
Alte legi din domenii conexe, ce se axează în mare parte pe eficientizarea serviciilor de asistență a victimelor traficului:
Legea 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forțtei de muncă.
Legea 47/2006 privind sistemul național de asistență socială.
Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
CAPITOLUL II–ANALIZA INFRACTIUNILOR DE TRAFIC DE PERSOANE SI DE MINORI
În prezent, cele două infracțiuni: traficul de persoane și traficul de minori, sunt reglementate în Legea nr. 286/2009, în Titlul I intitulat Infracțiuni contra vieții, Capitolul VII-Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, art.210, respectiv art.211. Până la intrarea în vigoare a actualului Cod Penal, aceste doua infracțiuni au fost reglementate împreună în Legea 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane (traficul de persoane era prima infracțiune reglementată de această lege). Odată cu adoptarea legii 286/2009 , legiuitorul român s-a orientat către reglementarea separată a traficului de persoane adulte, de traficul de minori. L-a nivelul Uniunii Europene, în cele mai multe legislații, minoritatea victimelor reprezintă o cauză de asprire a regimului sancționator prevăzut pentru infracțiunea de trafic de persoane.
CONȚINUTUL LEGAL .
Conținutul legal al celor două infracțiuni este redat de art.210 și art.211 din Legea 286/2009 privind Codul Penal.
Astfel, potrivit art. 210, infracțiunea de trafic de persoane este reglementată ca
”(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane in scopul exploatării acesteia, săvaâșită:
a) prin constrângere, răpire, inducere in eroare sau abuz de autoritate;
b )profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vadită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimtământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsesșe cu inchisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2)Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public in exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu inchisoare de la 5 la 12 ani.
(3)Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă. (la data 01-feb-2014 Art. 210 din partea II, titlul I, capitolul VII,modificat de Art. 245, punctul 21. din titlul III, capitolul II din Legea 187/2012 ).”
Conținutul juridic al infracțiunii de trafic de minori este redat de art. 211, conform căruia:
”(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, in scopul exploatării acestuia, se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (la data 01-feb-2014 Art. 211, alin. (2) din partea II, titlul I, capitolul VII modificat de Art. 245, punctul 22. din titlul III, capitolul II din Legea 187/2012 )
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”
În practica judiciară, o parte din instanțe au pronunțat o hotărâre în sensul că pentru fiecare victimă trebuie să se rețină comiterea câte unei singure infracțiuni, autonomă, fapt ceea ce duce la încadrarea activității infracționale într-o pluralitate de înfracțiuni proporționale numărului de victime ale traficului. Deopotrivă, unele instanțe s-au pronunțat în ideea că infractiunea de trafic, săvârșită asupra mai multor persoane, în același timp și în aceleași condiții reprezintă o infracțiune unică, comisă în formă continuată, cu condiția ca activitatea infracțională să fi fost realizată în baza aceleiași rezoluții infracționale. Anterior intrării in vigoare actualului cod penal, prin decizia nr. 49 din 04.06.2007, ICCJ a statuat ca infracțiunea de trafic de persoane incriminată prin articolele 12 si 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, săvârșită împotriva mai multor persoane, în aceleași condiții de timp și loc, nu reprezintă mai multe infracțiuni aflate în concurs, ci o infracțiune unică, săvârșită în formă continuată.
CONȚINUTUL JURIDIC
1. CONDIȚII PREEXISTENTE:
a) Obiectul infracțiunilor:
Obiectul juridic generic constă în ocrotirea libertății fizice a persoanelor, acest lucru însemnând posibilitatea acestora de a se mișca, acționa ori desfășura conform voinței sale, precum și în limitele permise de lege. Ca valoare socială, libertatea fizică a persoanei este foarte importantă, iar faptele care aduc atingere libertății persoanei afectează în general și interesele statului, preocupat de realizarea și grantarea libertății omului și a drepturilor acestuia.
Obiectul juridic special este unul complex, fiind alcătuit, în primul rând, de relațiile sociale referitoare la libertatea persoanei, în al doilea rând, de către relațiile sociale referitoare la respectarea demnității umane, ocrotirea sănătăți și a integrității corporale, contra faptelor prin care se exploatează persoana și se transformă într-un mod de dobândire a unui căștig material.
La fel ca și în cazul obiectului juridic, obiectul material este comun celor două infracțiuni, fiind reprezentat de corpul persoanei traficate în scopul exploatării, în măsura în care activitatea infracțională se desfășoară în mod nemijlocit asupra acestuia.
b) Subiecții infracțiunilor:
Subiectul activ al infracțiunilor de trafic de persoane și de minori forma tip, nu este circumstanțiat, poate fi orice persoană fizică ce întrunește condițiile generale pentru a răspunde penal.
Participația penală este posibilă în toate formele: coautorat, instigare, complicitate. Cu privire la coautorat, s-a retinut că infracțiunile de trafic de persoane și de minori, dobândesc un caracter transnațional precum și transfrontalier, la săvârșirea căruia sunt necesare mai multe persoane ce au un rol clar și bine determinat, care prin acțiuni concomitente ori succesive, conlucrează în mod nemijlocit la săvârșirea faptei.
Astfel, infracțiunea de trafic presupune mai multe etape specifice, desfășurate pe teritoriul țarii de origine al victimelor (cum ar fi recrutarea, adăpostirea, transportul), activități continuate pe teritoriul țârii de destinație, apoi cu statele de transfer, primire ori adăpostire, în care activitatea infracțională se poate termina ori poate să continue pe teritoriul altor țări, prin reluarea activităților de transferare, adăpostire, primire ori transport.
Datorită acestui aspect, se formează rețele de trafic de persoane și de minori, reprezentând în majoritatea situațiilor grupări bine organizate, în interiorul cărora se află o ierarhie și distribuție clară a sarcinilor ce cuprinde recrutori, transportatori, persoane care adăpostesc victimele, intermediari, precum și traficanții care cumpără efectiv victimele pentru exploatare în diverse scopuri. Aceste rețele de trafic de persoane, și de minori, constituie o comasare de interese ce acționează după planuri și reguli stricte în vederea maximizării profitului. Conform caracterului complex al infracțiunilor de trafic prevăzute de actualul Cod Penal (Legea nr. 286/2009), etapele traficului pot avea un caracter identic pentru coautori (exemplu: doi coautori recrutează mai multi minori prin intermediul înșelăciunii, în vederea exploatării sexuale) ori distincte (cum ar fi : o persoană se ocupă cu recrutarea victimei minore, o altă persoană se ocupă cu transportarea acesteia pe teritoriul de destinație, o a treia persoană o va transfera în scopul prestării muncii forțate).
Pentru a ne afla în prezența coautoratului, în situația infracțiunilor de trafic de persoane, este necesară îndeplinirea unei condiții ce derivă din natura complexă a acestora, și anume o înțelegere anterioară expresă ori tacită sau chiar o înțelegere nascută în timpul comiterii infracțiunii, respectiv voința de a acționa în comun a coautorilor, de a coopera pentru săvârșirea în mod nemijlocit a etapelor specifice traficării.
Odată cu săvârșirea în mod nemijlocit a uneia din etapele ce caracterizează infracțiunile de trafic (”recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane”), orice persoană care și-a adus contribuția directă la comiterea infracțiunii va fi trasă la răspundere penală drept coautor. După vechea reglementare, participanții erau sancționați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic în formă agravantă, conform dispozițiilor art.12. alin.2 lit.a.
Activitatea de complicitate la infracțiunile de trafic se concretizează în acțiunile persoanei care, cu intenție, ușurează ori ajută în orice modalitate la săvârșirea infracțiunilor de traficare, precum și prin promiterea de a tăinui bunurile rezultate din comiterea faptei ori de a-l favoriza pe cel care a săvârșit infracțiunea, promisiune dată anterior începerii activității infracționale ori pe parcursul acesteia. Activitatea de complicitate se poate materializa în dobândirea de informații referitoare la eventualele victime precum și transmiterea acestora traficanților, atragerea potențialei victime, obținerea documentelor necesare transportării victimelor în statele de destinație, stânjenirea deplasării victimei conform propriei voințe în situația când dorește aceasta, punerea la dispoziție de mașini ori locuințe, traficanților, pentru ca aceștia să găzduiască victimele. Activitatea de complicitate mai poate consta în neîndeplinirea din partea unui funcționar public, a unui act ce intra în sfera atribuțiilor sale și pe care era obligat să-l îndeplinească, omisiune ce se constituie într-un ajutor ori ușurare efectivă a săvârșirii infracțiunilor de trafic (ex: controlul documentelor la frontiera de stat).
Instigarea la infracțiunile de trafic reprezintă activitatea desfășurată cu intenție a persoanei, de a determina o altă persoană, să comită una sau mai multe dintre etapele specifice infracțiunilor de trafic, în vederea exploatării. Astfel, instigatorul reprezintă persoana care ia hotărârea de a trafica, însă transmite această rezoluție infracțională către o altă persoană, ce o va prelua și va trece la punerea ei în executare, având calitatea de autor, instigator sau complice. Conform dispozițiilor art.12 alin.(2) din Legea nr. 678/2001, activitatea de instigare, continuată de alte acțiuni de executare a infracțiunii ori de acte de complicitate, atrăgea absorbirea celei mai grave forme de participație penală și aplicarea unei singure sancțiuni, pentru ca ulterior să se țină cont la individualizarea pedepsei, și a regimului de executare, de contribuția efectivă la săvârșirea faptei, caracterul complex al aceteia și de gradul de periculozitate prezentată de participant.Complicele trebuie să realizeze caracterul faptei sale, precum și contribuția sa adusă la comiterea infracțiunii de trafic de persoane sau minori.
Astfel, din momentul când complicele săvârșește actele în vederea ajutorării traficanților, ori adoptă un comportament indiferent, pasiv, în vederea săvârșirii infracțiunii, el trebuie să știe intenția autorilor și să fie de acord a le acorda sprijinul indispensabil. Pot fi complici la infracțiunile de trafic de persoane și de minori, persoanele care strâng și transmit informații despre persoanele, potențiale victime ori despre care se solicită, ar fi de acord cu acceptarea serviciilor traficanților, ori le acordă ajutor la îmbunătățirea actelor necesare transportării victimelor în țările de destinație. De asemenea, pot fi complici și funcționarii structurilor autorităților publice (vameși, polițiști), care nu își îndeplinesc atribuțiile de serviciu prin abținerea cu intenție de la suspiciuni motivate, să desfășoare măsuri pentru stoparea activităților infracționale, deși sunt obligați să combată astfel de acțiuni. În acest caz, săvârșirea infracțiunii de către un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu atrage răspunderea penală în formă agravantă, conform dispozițiilor art.210 alin.(2), respectiv art.211 alin.(2).
Conform dispozițiilor art. 175 C.Pen., prin ”funcționar public” se înțelege ”persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație :
a) exercită atribuții si responsabilități, stabilite in temeiul legii, in scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești;
b) exercită o funcție de demnitate publica sau o funcție publică de orice natură;
c) exercită, singură sau impreună cu alte persoane, in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarată ca fiind de utilitate publică, atributii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată functionar public, in sensul legii penale, persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestora cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.”
Potrivit dispozițiilor art. 145 C.Pen., prin termenul de ”public” se înțelege ” tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică.”
Subiectul activ al infracțiunii de trafic poate fi și persoana juridică, ce va răspunde penal dacă fapta a fost săvârșită în numele ori interesul acesteia, de către organele ori reprezentanții persoanei juridice respective.
Subiectul pasiv––––––––––––––vezi referat desktop coltz dreapta
2. CONȚINUTUL CONSTITUTIV, reprezintă totalitatea condițiilor menționate în norma de incriminare, referitoare la actul de conduită nepermis pe care îl săvârșește făptuitorul ori se fac relevante prin realizarea acțiunii ori inacțiunii de catre făptuitor.
Conținutul constitutiv prezintă o sferă de cuprindere mai mică decât cea a conținutului juridic, care poate include și alte condiții referitoare la elementele infracțiunii. Cu toate acestea, conținutul constitutiv reprezintă o componentă a conținutului juridic. Acesta cuprinde două laturi: latura obiectivă și latura subiectivă.
2.1. LATURA OBIECTIVĂ, este una din cele două laturi ale conținutului constitutiv, reprentând manifestările exterioare prin intermediul cărora se săvârșește acțiunea ori interacțiunea și de asemenea, se realizează urmarea periculoasă. În sfera laturii obiective intră trei elemente: elementul material (acțiunea ori inacțiunea subiectului activ al infracțiunii), urmarea imediată (modificarea în lumea obiectivă ce se realizează prin comiterea acțiunii ori inacțiunii) și legătura de cauzalitate (relația dintre elementul material și urmarea imediată).
Odată cu săvârșirea unei acțiuni, se încalcă normele ce prezintă un caracter prohibitiv, de interzicere a unori fapte/acte, precum: a nu fura, a nu distruge, a nu amenința etc. Prin intermediul inacțiunii (fapta omisivă) se încalcă normele ce afirmă în mod expres să se săvârșească diferite acțiuni, cum ar fi: a acorda ajutor persoanei aflate în pericol, fără ajutor, neprezentarea la concentrare, etc.).
A. Elementul material material al infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori se reprezintă sub forma unei acțiuni, ce se realizează alternativ, prin cinci modalități diferite, ce se regăsesc în mare parte în actele internaționale adoptate în acest domeniu. Conform dispozițiilor C. Pen. aceste modalități sunt:”recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea, ori primirea”. În situația în care făptuitorul a săvârșit infracțiunea prin mai multe moduri ( ex: recrutare, transport și primire), activitatea sa infracțională are un caracter unic, astfel nu se va reține un concurs de infracțiuni, real ori ideal.
a) RECRUTAREA.
Prima modalitate de săvârșire a infracțiunilor de trafic o reprezintă acțiunea de recrutare. Pe înțelesul comun, recrutarea înseamnă acțiunea de a atrage, a obține, a câștiga o persoană pentru desfășurarea unei anumite activități. În ceea ce privește infracțiunile de trafic, recrutarea înseamnă o acțiune de ademenire, câștigare ori racolare a viitoarelor victime ale infracțiunii de trafic, în vederea exploatării acestora.
Mijloacele și tehnicile de recrutare sunt diverse, raportate la gradul de ”slăbiciune” al victimelor, starea materială a acesteia, nivelul de școlarizare, precum și experiența de viață, aceste aspecte fiind analizate cu atenție de către traficanți. În concluzie, cele mai des întâlnite mijloace de recrutare rezidă în:
Oferte false sau promiterea unui loc de muncă ”de nerefuzat” și bine plătit in străinătate (dansatoare, lucrător în domeniul agriculturii ori în industria confecțiilor, dădacă în state precum Turcia, Spania, Rusia, Germania etc.), adresate de către traficant în mod direct victimelor sau prin cunoștințe, prieteni ori rude.
Plasarea de anunțuri în ziare extrem de atractive, referitoare la oferte de muncă în străinătate, ce vizează în mare parte femeile (Angajăm persoane tinere, în special fete, ca dansatoare pentru clubul XYZ din țara MNOPQ. Plecarea se face imediat!; Poți câștiga garantat 500 de euro pe săptămână; Căutăm două fete frumoase, corp atletic, bune dansatoare, pentru un salariu de minim N dolari pe lună);
Plasarea de anunțuri prin intermediul agențiilor matrimoniale, prin care sunt vizate în special femeile, victime ce sunt atrase de avantajele căsătoriei cu un cetățean străin instărit. În majoritatea cazurilor, ”bărbatul” trimite banii necesari pentru viză, biletul de transport, ori ii spune potențialei victime ca ii va da ulterior banii cheltuiți, din moment ce a ajuns la destinație.
Contactarea prin intermediul internetului, de obicei prin rețelele de socializare. Reprezintă în prezent cel mai important mijloc folosit la racolarea/recrutarea potențialelor victime ale traficului.
Utilizarea forței, în majoritatea cazurilor prin răpire.
În primele două cazuri, acțiunea de recrutare se realizează prin înșelarea parțială ori în totalitate a victimei.
Persoanele care au un contact cu membrii rețelelor de trafic pot constata anume indicii ce insuflă posibilul pericol:
Traficantul solicită menținerea secretului faptei/acțiunii;
Detaliile despre condițiile de cazare sau de muncă se oferă în mod superficial;
În funcție de activitatea firmei ce se ocupă cu intermedierea sau găsirea unui loc de lucru, nu deține o licență ori deține o licență neconformă cu cerințele celor eliberate de organul de stat abilitat;
În cazul în care s-a semnat un contract, în curpinsul acestuia nu este nici o dată referitoare la condițiile de lucru, cazare, plată precum și a înregistrării acestuia la Oficiul Forței de Muncă din țara de destinație ori la Serviciul de Stat pentru Migrațiuni;
Se oferă sume mari de bani pentru desfășurarea unor activități ce nu necesită un personal specializat sau calificare. Un aspect îl reprezintă salariul mediu din țara de destinație, dacă acesta este mai mic decât cel oferit de traficant, oferta de muncă poate prezenta un posibil pericol;
Traficanții sunt foarte ”amabili”, se oferă a facilita rezolvarea documentelor și a aranjamentelor de plecare;
Frontiera se trece în mod ilegal ( la fel și prin folosirea de documente false sau care aparțin altor persoane, fapt ce ușurează activitatea traficanților și scad posibilitatea ca aceștia să fie descoperiți);
Se asigură suma de bani trebuincioasă trecerii în mod ilegal a frontierei de stat (de exemplu: oferta”îți dau banii pentru trecere și mi-i înapoiezi la destinație” prezintă în majoritatea cazurilor un pericol);
b) TRANSPORTAREA
După etapa recrutării urmează transportarea victimei. Această etapă presupune deplasarea de către transportator a victimei, dintr-un loc în altul, la nivelul granițelor statului de origine, ori din statul de unde provine victima în statul cu destinație finală, fapt ce presupune în general trecerea mai multor frontiere. Rutele acestei etape suferă schimbări în fucnție de statele-destinație în care se află cererea, unde avantajele materiale rezultate din această activitate sunt mai rentabile.
În cazul acestei etape, traversarea frontierei spre țara de destinație, în cele mai multe cazuri fiind altă țară decât cea declarată, se poate face în mai multe feluri:
Legal, atunci când victimele se deplasează în baza unei vize, pașaport sau chiar contract de muncă;
Ilegal, în situația minorilor ori a persoanelor ce nu dețin un pașaport, situație în care transportatorii promit traversarea frontierelor în siguranță, contra cost ori fără vreun cost pentru ca ulterior să speculeze momentul potrivit părăsirii statului ori alcătuirii grupului;
Prin darea de mită persoanelor cu atribuții de control din cadrul serviciului de frontieră;
Prin ocolirea inspecției la controlul de frontieră;
PROFILUL RECRUTORILOR-TRANSPORTATORILOR??????????
În majoritatea cazurilor, pe toată durata transportării, potențialele victime sunt tratate decent, civilizat, le sunt oferite cazarea, masa și pot chiar menține legătura cu familia. Chiar și în aceste împrejurări, victimele pot sesiza diverse indicii, pentru ca ulterior să sesizeze starea de pericol la intrarea într-o astfel de rețea, ca de exemplu:
Se reține de către transportator documentele/actele de identitate din anumite motive;
Se interzice victimei să iasă în locuri publice ori acestea sunt sechestrate într-o locuință sau spațiu închis;
Sunt supravegheate în permanență și de asemenea li se interzice să își contacteze rudele ori prietenii;
Sunt schimbate de la o persoană la alta;
Se folosesc rute de evitare, prin locuri ocolitoare;
Se schimbă destinația inițială;
Sunt separate de ceilalți călători din grup și conduse pe rute diferite;
Pe traseul de trafic se modifică condițiile din contract;
Victimele sunt supuse la diferite abuzuri emoționale;
Victimele sunt obligate să presteze anumite servicii ”pe seama” unor datorii;
Cu toate acestea, chiar daca victimele conștientizează starea de pericol în care se află, de cele mai multe ori se află în imposibilitatea de a evada din situația creată.
O mare parte din victime nu au mai trecut granițele țării și devin efectiv dependente, în totalitate de traficanți. Exisță situații când unele femei părăsesc statul de origine fără a poseda un pașaport valabil pentru călătorii internaționale, întrucât li s-a menționat de către traficanți că nu au nevoie de el ori că vor primi ulterior un pașaport. Cu toate acestea, chiar dacă victimele dețin un pașaport, de cele mai multe ori acest document le este confiscat de către traficanți, drept garanție că acestea se vor supune. Spre deosebire de aceste victime, cele care circulă în ilegalitate prezintă un grad mai mare de vulnerabilitate, întrucât acestea se consideră intr-un oarecare impas față de a cere și a obține protecția autorităților ori a statului respectiv.
Există victime care părăsesc din propria voință locuința ori familia, pentru a duce un trai mai bun, drept urmare nu se poate generaliza faptul ca toate persoanele descoperite ori suspectate de imigrație ilegală sunt victime al infracțiunii de trafic. Indiferent de situație, autotitățile trebuie să îndreplinească acțiunile contra traficului în așa fel încât să nu fie încălcate drepturile fundamentale, demnitatea persoanei traficate, drepturile migranților ori ale persoanelor care și-au părăsit casa aflată în aceeași țară, persoanele care solicită azil, precum și refugiații.
Un aspect important constă în desfășurarea acțiunilor anti-trafic, fără ca libertatea de mișcare a unei persoane să fie îngradită.
Conform unui raport realizat de EUROPOL, sunt descrise cele mai importante rute folosite de transportatori pentru a ajunge în statele-destinație din UE, precum și modurile de transport folosite pe fiecare dintre acestea. Cele mai importante trasee sunt:
Traseul Baltic – ce pornește din Rusia și țările baltice pe căi terestre ce ajung până la Marea Baltică, ulterior pe calea apei cu feribotul în țările Scandinave; în unele cazuri se continuă transportul pe căi terestre direct în Suedia și Finlanda;
Traseul Nordic – ce pornește din zona de Est a Europei, către Polonia, Ungaria, Cehia, ulterior în Germania și Scandinavia. Acest traseu este utilizat ca ultimă fază în călătoria migranților cu avionul din Extremul Orient, Africa ori din America de Sud:
Traseul Central – ce pleacă din statele din zona centrală a Europei, unde se utilizează rețeau mare de autostrăzi ori ”nodurile” feroviare de călătorii lungi, spre țări de destinație ca Austria și Italia;
Traseul Balcanilor Centrali – din țările Caucazului, Asia ori Europa de Est, ce trece prin statele Balcanilor Centrali, ulterior până în țările Uniunii Europene;
Traseul Sudic – pornește din Africa de Vest către Maroc și Algeria, ulterior pe calea apei, prin strâmtoarea Gibraltar, în țări de destinație ca Portugalia și Spania;
Traseul Vestic – din America centrală și de Sud, ulterior prin Peninsula Iberică se pătrunde în Uniunea Europeană. Traseul Vestic este utilizat ca ultimă fază în transportul migranților cu avionul din Extremul Orient și America de Sud;
Autoritățile statale pot estompa traficul pe aceste trasee efectuând o verificare amănunțită, cum ar fi controalele plasate la anumite puncte de trecere strategice etc. Traseele menționate anterior reprezintă o descriere generală a direcției, nu sunt asemenea unei rute specifice stabilite pe o hartă, din cauza faptului că informațiile asimilate despre aceste trasee nu sunt exacte. Transportatorii sunt foarte pricepuți, își schimbă traseele precum și modurile de operare, astfel o mare parte din informațiile despre activitățile desfășurate de aceștia sunt obținute în mod întâmplător. Din cauza acestui fapt, al lipsei de informații, descoperirea eficientă a locurilor vulnerabile pe durata acestor trasee de trafic reprezintă cea mai grea sarcină.
c) TRANSFERAREA
Cea de-a treia modalitate de săvârșire a infracțiunii de trafic o reprezintă transferarea, adică acțiunea unei persoane de a schimba locul unde este adăpostită, ascunsă sau exploatată o persoană. Această acțiune de transferare poate fi realizată de la un traficant la altul, în diferite faze ale traficului de persoane și de minori., cum ar fi: după terminarea etapei de recrutare, recrutorul transferă victima transportatorului, care apoi transferă victima exploatatorului.
d) ADĂPOSTIREA
Este a patra modalitate de săvârșire a elementului material al infracțiunilor de trafic de persoane și de minori, și constă în acțiunea unei persoane de a asigura așezare(adăpost) unei alte persoane; presupune acțiunea de primire într-o casă/locuință ori altă clădire cu destinație specifică, în scopul exploatării acesteia ori pentru a înlesni exploatarea celei din urmă, pe o durată, aproximativ, scurtă de timp.
e) PRIMIREA
Primirea constituie ultima modalitate de săvârșire a infracțiunii, modalitate ce se săvârșește prin preluarea victimei traficului de persoane, de la un traficant către altul, drept urmare a cumpărării acesteia, schimbului ori alte situații asemănătoare, în vederea exploatării acesteia.
Spre deosebire de infracțiunea de trafic de persoane, faptele de trafic de minori pot fi comise prin orice mijloace, indiferent de condiții ori de împrejurări. Astfel, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art.210, trebuie îndeplinită o altă cerință importantă, și anume ca modalitățile alternative de săvârșire a elementului material, prevăzute de lege, să fie comise printr-o mulțime de mijloace care prezintă caracter alternativ, mijloace reglementate de dispozițiile art.210 alin (1):
”a)prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b)profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vadită vulnerabilitate a acelei persoane;
c)prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimtământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu inchisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Odată cu introducerea acestei cerințe esențiale de săvârșire a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, această infracțiune capătă un caracter complex, iar prin voința legiuitorului (odată cu utilizarea expresiilor ”prin răpire”, ”prin abuz de autoritate”), se absorb în condiții deosebite, infracțiunile prevăzute la art.206 (Amenințarea), art.205 (Lipsirea de libertate în mod ilegal), art.193 (Lovirea sau alte violențe), art.207 (Șantajul). Se absorb în mod legal:
Infracțiunea de Amenințare, reglementată prin dispozițiile articolului 206 C.Pen. atunci fapta de traficare a persoanei se comite prin amenințarea acesteia cu ”săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură sa ii producă o stare de temere.”
Infracțiunea reglementată de art.205 C.Pen – Lipsirea de libertate în mod ilegal, dacă acțiunea de traficare a persoanei în vederea exploatării acesteia se săvârșește prin ”răpire, persoana vătămată este lipsita de facultatea de a își desfășura viața socială, de a se deplasa potrivit voinței sale ”etc. Acțiunea de răpire, ca modalitate de comitere a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal este reglementată de dispozițiile art.205 alin.(2), reprezentând metoda folosită de autor la comirerea infracțiunii.
Astfel, nu orice acțiune de lipsire de libertate reprezintă o condiție esențială a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane, numai lipsirea de libertate comisă prin acțiunea de răpire. În anumite cazuri, infracțiunea de lipsire de libertate se absoarbe în mod natural de faptele prin care se săvârșește infracțiunea de trafic, dar există și situații când lipsirea de libertate depășește limita acelor fapte și reprezintă o infracțiune autonomă, iar în final se va reține un concurs de infracțiuni între traficul de persoane și lipsirea de libertate.
Lovirea sau alte violențe este reglementată de dispozițiile art.193 C.Pen. se absoarbe atunci când fapta de traficare a persoanei se săvârșește prin ”violență ce a avut drept rezultat provocarea de suferințe fizice”. Elementul material al infracțiuni, violența, poate fi rezultatul direct al acțiunii realizate nemijlocit de către infractor. Dar poate constitui și un rezultat mijlocit al unei fapte indirecte a acesteia asupra persoanei vătămate.
Infracțiunea de Șantaj, reglementată de art.207 C.Pen., este absorbită atunci când fapta de traficare se săvârșește prin alte variante de constrângere cu ajutorul cărora traficantul acționat în vederea determinării victimei ”să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine ori pentru altul”. Folosul material urmărit a fi obținut de către făptuitor este de esență infracțiunea de trafic de persoane.
Acțiunea de inducere în eroare reprezintă acea acțiune păcălitoare, falsă, prefăcută prin care persoana este atrasă în acest flagel infracțional, contrar voinței acesteia, în vederea exploatării.
Abuzul de autoritate reprezintă folosirea ilicită a influenței ori puterii pe care o persoană o are asupra altor persoane, cum ar fi autoritatea părintească, a fratelui mai în vârstă, autoritatea părintească, autoritatea rudelor etc.
Profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra reprezintă acea situație în care o persoană este incapabilă ori este în neputința de a se apăra, riposta, sau evita traficarea ei, cum ar fi starea de imobilitate fizică, vârsta persoanei respective, starea specifică provocată pe fondul consumului de alcool sau droguri, intoxicației din cauza medicamentelor etc.
Profitând de imposibilitatea persoanei de a-și exprima voința reprezintă de asemenea un caz în care o persoană se află în incapabilitatea de a-și exprima voința pe fondul unei probleme de natură psihică. Persoana respectivă, deși poate să se apere, nu o poate face deoarece voința sa este influențată de factori de gen psihic, starea de somnolență, somnul, imaturitatea personei, afecțiunile psihice etc.
Profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane reprezintă un concept nou, ce nu era prevăzut în vechea reglementare și constă în starea vizibilă a persoanei, anume în care se află o persoană ce este slabă simplu de atacat, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic, astfel încât aceasta nu poate poate să opună rezistență pentru a înlătura acțiunea făptuitorului spre a o trafica. Făptuitorul abuzează de starea anume în care se află persoana respectivă, stare datorată situației ilegale ori instabilă în care se află, sau datorită starii de graviditate, unei afecțiuni ori infirmități ori deficiențe de natură fizică sau psihică, întrucât victima poate fi mai ușor traficată.
Prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase in schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane:
Oferirea înseamnă promiterea unei persoane ce prezintă/are autoritate asupra eventualei victime, de a da bani ori alte foloase, însoțită de oferirea acestora ori de punerea efectivă la dispoziția celei din urmă ( se arată banii ori plicul însoțit de un semn clar, manifestări sau gesturi în acest sens); nu prezintă relevanță modalitatea în care a ajuns la cunoștința persoanei, pentru a obține consimțământul acesteia.
Darea reprezintă acțiunea traficantului de a înmâna, preda, pune în mod efectiv direct ori indirect persoanei ce are autoritate asupra posibilei victime, fapt ce presupune în mod necesar, acțiunea reciprocă a celui care prezintă autoritate, nu prezintă importanță dacă acțiunea de dare s-a săvârșit din voința proprie a traficantului ori la cererea celui care primește.
Acceptarea de alte foloase ori bani necesită un consmințământ, un eventual acord din partea celei din urmă persoane, al cărui consimțământ se obține ori este urmărit. Poate fi expresă sau tacită.
Primirea de bani sau alte foloase presupune o acțiune corelativă cu darea, în această situație inițiativa aparținând persoanei care urmărește traficarea persoanelor asupra căruia prezintă autoritate cel căruia i se adresează acțiunea de primire. Această acțiune trebuie să fie spontană și din propria inițiativă, acțiune ce presupune acceptarea, care poate interveni atât în momentul primirii, cât și inainte de aceasta.
Alte foloase înseamnă primirea, acceptarea oricăror foloase evaluabile din punct de vedere pecuniar ori nepatrimoniale, în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate, de a fi de acord cu exploatarea altei persoane.
Întrucât infracțiunile de trafic de persoane și de minori sunt infracțiuni cu un cuprins alternativ, acțiunile prin care se materializează faptele comise de către aceeași persoannă în mod neîntrerupt, va constitui o unitate naturală de infracț. Dacă acțiunile se săvârșesc la intervale de timp mai lungi și în baza aceleiași rezoluții infracționale, acestea se vor reține sub forma unei pluralități de infracțiuni. O parte din modalitățile incriminate, de exemplu transportarea, transferarea, precum și adăpostirea implică acțiuni de o durată anume, prelungită în timp, aspect ce evidențiază faptul că aceste infracțiuni, comise în aceste moduri sunt infracțiunii continue. Factorii de timp și timp nu influențează ori condiționează existența infracțiunii, de respectivele condiții se poate ține cont la nivelul etapei de individualizare judiciară a sancțiunii.
B. Urmarea imediată constă în schimbarea în lumea obiectiva, pe care o realizează savârsirea actiunii ori inactiunii interzise de legea penala, ori prin atingerea în orice tip adusă uneia dintre valorile sociale care constituie obiect al ocrotirii penale. Acțiunile desfășurate de subiectul activ al infracțiunilor trebuie să aibă drept urmare o stare de pericol cu privire la relațiile privind drepturile fundamentale ale persoanei, contra libertății, demnității și integrității acesteia, urmare ce se realizează chiar prin comiterea activităților incriminate. Infracțiunile de trafic de persoane și de minori pot avea drept urmări vătămarea corporală, avortul, moartea etc.
C. Legătura de cauzalitate reprezintă acea relatie ca de la cauza la efect între elementul material sub forma actiunii, inactiunii voluntare, constiente a faptuitorului si urmarea imediata prevazută în norma de incriminare. În legea penala româna legatura de cauzalitate se stabileste pe baza Teoriei echivalentei conditiilor (teoria conditie sine qua non) – sustine ca are caracter cauzal oricare dintre actiunile umane care evaluata ex post, constituie una dintre conditiile indispensabile producerii rezultatului, iar o conditie este necesara când, eliminata mintal din procesul cauzal, rezultatul nu s-ar fi putut produce. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea făptuitorului și urmarea imediată se impune a exista și trebuie dovedită; se realizează chiar prin comiterea acțiuni prevăzute în norma de incriminare.
2.2. LATURA SUBIECTIVĂ.
Latura subiectivă a infracțiunii rezidă în atitudinea conștiinței față de acțiunea preconizată și urmările acesteia. Această latură este inclusă în conținutul constitutiv al infracțiunii, și este compusă din: forma de vinovăție (intenție, culpă, praeterintenție) cu care s-a comis infracțiunea (elementul subiectiv), mobil și scop. Latura subiectivă rezidă în atitudinea psihică a celui care a comis infracțiunea, fiind alcătuită din elemente de natură intelective, afective respectiv volitive, cu ajutorul cărora se identifică forma de vinovăție cu care s-a comis infracțiunea.
Vinovăția, ca trăsăstură esențială a infracțiunii, reprezintă atitudinea psihică, cu caracter antisocial a persoanei care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală, fie că la momentul conceperii și comiterii ei, a avut atât capacitatea și facultatea de a se exprima liber, precum și conștientizarea caracterului antisocial al faptei și a urmărilor acesteia, fie că nu a avut reprezentarea faptei ori a urmărilor acesteia, deși putea și trebuia să și le reprezinte în condițiile unei rezoluții diligente. Conform dispozițiilor art.16 C.Pen. ”(1) Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea penală. (2) Vinovăție există când fapta este comisă cu intenție, din culpă sau cu intenție depășită.” Ca formă de vinovăție prin care se pot săvârși infracțiunile de trafic de persoane și de minori, este intenția directă, calificată prin scop.
Ca formă și modalitate a vinovăției, intenția directă se caracterizează prin faptul că faptuitorul prevede rezultatul faptei sale și de asemenea urmărește producerea acestuia prin comiterea acelei fapte. Un aspect specific intenției directe îl reprezintă caracterul voinței orientate către un anumit rezultat, expresie a doinței făptuitorului de a realiza rezultatul din reprezentarea acestuia. Astfel, traficantul are în conștiința sa reprezentarea caracterului ilegal al acțiunilor sale în săvârșirea cărora se implică în mod lucid și de asemenea prevede consecințele acestora, urmărind producerea lor.
Referitor la complicitate, atitudinea psihică a complicelui presupune atât intenția directă, când prevede și urmărește producerea rezultatului, precum și intenția indirectă, cum ar fi: pune la îndemâna traficantului un mijloc de transport pentru transportarea victimei, fără ca ulterior să urmărească împlinirea finalității acțiunii autorului, însă acesta conștientizează caracterul ilicit al acțiunii sale.
Cu privire la modurile de săvârșire a acțiunii de traficare, prevăzute de art.210 alin.(1):” a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b)profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vadită vulnerabilitate a acelei persoane;
c)prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane”, forma de vinovăție a laturii subiective este intenția indirectă.
Atât în cazul infracțiunii de trafic de persoane (adulte), cât și în cazul infracțiunii de trafic de minori, latura subiectivă implică intenția indirectă întrucât modalitățile de realizare a elementului material se săvârșesc în scopul exploatării persoanei, respectiv minorului. Fapta este considerată infracțiune indiferent dacă scopul acesteia este împlinit ori nu. Datorită acestui fapt, infracțiunea de trafic (de persoane sau de minori) este considerată a fi o infracțiune mijloc pentru a atinge un anumit scop, reprezentat de exploatare.
Mobilul infracțiunilor este reprezentat de dobândirea foloaselor materiale de pe urma exploatării victimelor.
Dacă ulterior comiterii infracțiunii, traficantul săvârșește și alte infracțiuni în legătură cu victima traficată, se vor aplica regulile referitoare la concursul de infracțiuni.
Fapta este considerată infracțiune chiar si atunci când aceasta a fost săvârșită cu consimțământul victimei, întrucât, potrivit dispozițiilor alin.(3) art.210-211, consimțământul persoanei, victimă a infracțiunii de trafic nu reprezintă o cauză justificativă (această dispoziție se afla anterior și în Legea nr. 678/2001, reglementată de dispozițiile art.16, însă față de reglementarea actuală, consimțământul persoanei vătămate prin infracțiunea de trafic nu reprezenta o cauză justificativă, deoarece legislația penală anterioară nu cunoștea această instituție, ci era prevăzută prin sintagma ”nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”).
Forme modalitati……………………
VICTIMELE TRAFICULUI DE PERSOANE
În ultima perioadă, traficul de persoane, și de minori a căpătat o amploare dinamică și îngrijorătoare. Conform sondajelor Organizației Internaționale a Muncii, numărul victimelor traficate în fiecare an crește la aproximativ 2,5 milioane, o mare parte fiind constituită din femei și copii. Circa o cincime dintre persoanele traficate provin din Europa, deci avantajele materiale rezultate de pe urma infracțiunii de trafic este de miliarde. Uniunea Europeana alocă circa 10 milioane de euro în fiecare an pentru lupta cu acest fenomen infracțional.
Acest flagel reprezintă una dintre cele mai profitabile activități din Europa, realizată la nivel de crimă organizată. Reprezintă o crima, dar totuși și un abuz față de drepturile victimelor, în majoritatea cazurilor fiind săvârșită asupra copiilor, cele mai vulnerabile persoane. Circa 250.000 de persoane, femei și copii din regiunea de est a Europei și din Rusia sunt anual transportate către alte țări, putând fi duse chiar și în SUA.
Pentru combaterea acestui fenomen infracțional, Comisia Europeana intenționează să lupte cu traficul de persoane și de minori prin activități de prevenire, protecție a victimelor infracțiunii precum și incriminarea și predepsirea eficace a persoanelor vinovate. În anii precedenți s-a notificat o creștere a traficului in scopul săvârșirii muncii forțate. Un procent de 32% din totalul persoanelor traficate sunt folosite ca muncitori ilegali îm activitățile agricole, fără a fi platiți, în întreprinderi ori ca servitori în anumite familii. Un alt procent se află intr-o creștere semnificativă, și anume acela al muncii forțate desfașurate de femei, ajuns chiar la 56,6%. OIM și comisia Europeană menționează că un număr cuprins între 12.000 și 36.000 de perssoane cu vârsta mai mică de 18 ani sunt traficate în fiecare an la nicelul Uniunii Europene în diferite scopuri, printre care și munca forțată, cerșetoria, furtul, munci casnice ori agricole.
Potrivit unui raport al ANITP, un procent foarte mare din persoanele care devin victime ale traficului sunt din mediul rural, cu vârste cuprinse între 18-25 de ani, cu gradul de învățămmânt de 8 clase, care nu au un loc de muncă și provin, în majoritatea cazurilor din familii sărace și destrămate. Din punct de vedere al exploatării sexuale, într-un procent de 74%, femeile reprezintă cea mai vulnerabilă categorie. În primele 4 luni ale acestui an, dintr-un număr de 211 de victime traficate, aproximativ jumătate din acestea au fost femei, dintre care 100 au fost minore. Circa 60% din femei,victime ale traficului în scopul exploatării sexuale provin din localități din județele Bh, Bistrița Năsăud, Ag și Dolj.
Cu privire la exploatarea persoanelor de sex masculin, cea mai frecventă modalitate de exploatare o reprezintă munca forțată în domenii ca agricultra ori construcțiile. Raportul ANITP relateează că mai mult de trei sferturi din aceste victime au vârsta peste 18 ani, și sunt din jutețele din partea de vest și nord-vest a României. Aproximativ 20% dintre victimele de sex masculin sunt ogligate la practicarea cerșetoriei, 11% la practicarea prostituției, iar 3% din acestea au practicat pornografia în mediul virtual.
În funcție de apartenența sexuală, repartiția pe acest criteriu indică gradul mărit de vulnerabilitate al persoanelor de sex feminin. În anii anteriori, procentul femeilor traficate, raportat la totalul populației a crescut de la 54 la 56%, per a contrario, numărul victimelor bărbați a înregistrat o pondere mai redusă, de la 46 la 44%. Tot în legătură cu acest criteriu, s-a înregistrat tendința ca femeile să fie traficate preponderent in scopul exploatării sexuale si pornografiei, iar bărbații la exploatarea în scopul muncii forțate ori la practicarea cerșetoriei.
Un alt criteriu îl reprezintă vârsta victimei și gradul de școlarizare. Împreună cu alți factori contribuie la determinarea sferei persoanelor vulnerabile la trafic de persoane, de asemenea și la susținerea argumentelor ce susțin că o vârstă mică și o educație de nivel mediu(gimnaziu ori liceu) reprezintă o predispunere la trafic și exploatare. Traficul de minori a înregistrat în anii precedenți un procent mai mare, de la 22,6 la 27%, raportat la totalul populației de victime ale traficului. Vârsta victimelor este variat distribuită, cuprinsă între 6 și chiar 82 de ani, înregistrând o variatie în jurul vârstei cuprinse între 14 respectiv 26 de ani. Media vârstei persoanelor traficate, raportata la numărul total al victimelor traficate, este de 26 de ani, precizând astfel starea de vulnerabilitate a persoanelor tinere, ce nu beneficiază de resurse financiare ori materiale, pentru a duce un trai normal,decent precum și de conștientizarea riscurilor la care se supun.
PROFILUL VICTIMELOR
Categorii de victime ale traficului de persoane
Victimele de sex feminin. Aceasta este clasa principală, cea mai exploatată și vulnerabilă la acest fenomen, tocmai la exploatarea sexuală. Numai în acest an, un număr de circa 650 de victime de sex feminin (un procent de 56% din numărul victimelor recunoscute) au fost traficate, manipulate și influențate de persoanele care se ocupă cu recrutarea victimelor, în vederea acceptării unei oferte, mascată în condiții ce par a fi de nerefuzat ori unice în viață. Comparativ cu anii anteriori, numărul persoanelor de sex feminin traficate, a înregistrat o mărire de la 420 la 650. Femeile traficate în acest an au o medie de vârstă de 22 de ani, aspect ce remarcă vârsta tânără de la care femeile ajung să fie exploatate în acest fenomen infracțional, atât la nivel național cât și internațional, cu o clasificare la categorii de vârstă cuprinsă între 14-17 respectiv 18-25 de ani.
Din totalul de 650 de femei, victime ale traficului, un număr de 380 au fost cu vârsta peste 18 ani, iar diferența de 270 de persoane au fost femei traficate cu vârsta mai mică de 18 ani, victime ale traficului de minori. La data intrării în fenomenul infracțional, trei sferturi dintre victime aveau studii la nivel gimnazial ori liceal finalizate, aspect ce contrazice parerilor carora traficanții reușesc a recruta, manipula doar persoane care nu au beneficiat de educatie, deloc sau la un nivel redus.
Majoritatea femeilor victime au fost exploatate sexual, intr-un procent de 71%, iar spațiile folosite au fost diverse, în funcție de particularitatea țarii de destinație, de aspectele pretinse de traficanți respectiv de preferințele clienților, pornind de la exploatarea pe strada ori în locuințe personale, până la exploatarea sexuală în bordeluri sau hoteluri. Celălalt procent al femeilor traficate, cuprinde victimele exploatate prin muncă în agricultură, menaj, construcții; ori cerșetorie, intr-un număr mai redus decât victimele bărbați. Cu privire la criteriul spațial, traficul de persoane pentru exploatare sexuală, la nivel intern, a înregistrat un procent de 38% din totalul victimelor de sex feminin, dintre care 70% au avut vârsta mai mică de 18 ani. La nivel extern, femeile victime au fost exploatate în diverse destinații ca: Italia-144, Cehia-19, Germania-43, Austria-26, respectiv Spania cu 98 de victime.
Victimele de sex masculin. În urmă cu doi ani, au fost recunoscute ca victime ale traficului de persoane, un număr de 504 bărbați, printre care și 37 de persoane cu vârsta mai mică de 18 ani. Media vârstei persoanelor de sex masculin exploatate în acest an s-a stabilit la 32 de ani, cu o supraclasificare la categoria de vârstă cuprinsă între 26 respectiv 40 de ani.
Împreună cu educația, care are o medie mai ridicată decât cea a victimelor de sex feminin, pune accentul pe capacitatea mare de asumare a pericolului, motivați de aspirația unui loc de muncă necesar unui trai decent, aproximativ trei sferturi dintre victimele-bărbați ale treaficului de persoane aveau studiile finalizate la nivel gimnazial ori liceal, la momentul intrării în acest fenomen. Acest aspect conturează profilul traficantului-oportunist, ce profită de orice calitate și vulnerabilitate a persoanelor aflate în căutarea unui trai mai bun.
O bună parte dintre victimele de sex masculin ( circa 393 de victime) au fost exploatate prin muncă forțată, preponderent în domeniul agriculturii, construcții ori în alte domenii. La practicarea cerșetoriei au fost exploatați circa 81 de victime, aspect ce se diferențiază de cazul victimelor de sex feminin, în situația cărora obligarea la practicarea cerșetoriei a înregistrat o cotă mult mai mică; un număr de 18 bărbați, dintre care 14 cu vârsta sub 18 ani au fost exploatați sexual, iar 3 dintre victime au fost obligate să comită furturi.
Comparativ catregoriei victimelor de sex feminin, traficarea bărbaților se realizează în majoritatea cazurilor extern, principalele țări ca destinație fiind Spania-136, Italia-62, Cipru-69, Cehia-68. La nivel intern, procentul de victime traficate, bărbați, este mult mai redus decât cel al femeilor traficate, înregistrând în acest an 59 de victime.
Victimele traficului de minori. Infracțiunea de trafic de minori constituie o formă periculoasă de încălcare, violare a drepturilor copiilor, care pune în primejdie atât viața, dezvoltarea cât și viitorul copiilor, numărul victimelor cu vârsta mai mică de 18 ani identificate în anul 2012 fiind 307, cifră ce constituie circa un sfert din totalul victimelor recunoscute, aflat în continuă creștere, față de același an când victimele minore reprezentau 22.5% din totalul vicimelor identificate.
Procentul de traficare al minorilor înregistrat în anul trecut a fost de 75%, cifră ce înseamnă recunoașterea promptă a minorilor traficați, și petrecerea unei perioade din ce in ce mai scurte în trafic a acestora. În situația minorilor victime, analiza raportului ANITP se focalizează asuprea fetelor care ajung victime ale traficului, exploatate sexual, fără să submineze efectele dramei copiilor traficați ori exploatați prin alte modalități, din totalul minorilor victime, astfel 88% erau fete, iar 78% au fost exploatați sexual. Creșterea procentului victimelor mionori traficate se poate analiza atât prin factori cu specific economic (criza economică, ce a afectat enorm sistemul social cât și sistemul economic al României, conducând în final la un șir de dezechilibre în domeniul socio familial: șomajul, abandonul școlii) precum și prin interesul maifestat de către autorități în vederea identificării rapide a cazurilor de trafic de minori, prinderii respectiv pedepsirii traficanților.
Cei 14 minori de sex masculin identificați, au fost exploatați sexual, cu predilecție in mediul intern. Victimele provin din zona rurală, din familii destrămate ori dezorganizate, cu o situație socială instabilă, ori din categoria celor fără adăpost, ce părăsiseră anterior centrele de plasament/adăposturile pentru persoane. Aceștia provin de pe raza județelor Timiș, AR și Mehedinți, fiind racolați de un grup de traficanți, aceștia reușind să-i racoleze prin promiterea minorilor eventuale câștiguri substanțiale, simplu de realizat, prin practicarea prostituției cu diverși clienți din România ori din străinătate.
Exploatarea minorilor s-a realizat în diferite scopuri, începând cu exploatarea sexuală (aproximativ 240 de victime), ce a avut loc în locuințele traficanților, pe stradă ori locații destinate săvârșirii acestei infracțiuni, la exploatarea muncii (circa 17 victime), în agricultură, construcții ori alte domenii, la obligarea practicării cerșetoriei, săvârșirea de furturi, pornografie, ori în domeniul virtual prin folosirea camerelor de videochat. Recrutarea acestor victime în trafic se realizează în mare parte prin abordare directă de către cei care recrutează, aspect ce a înregistrat mai multe victime comparativ cu recrutarea prin aceeași metodă a victimelor adulte. Manipularea unor minori, in sensul impulsionării unei acțiuni este mult mai simplă față de situația adulților, persoanelor care recrutează fiindu-le mai simplu să le spună ce să facă ori cum să facă, copii necerând explicații suprimentare referitoare la rezultatul ori obiectul acțiunii.
În 58% dintre cazurile înregistrate, recrutorul făcea parte din cercul de cunoștințe ori prieteni, în timp ce recruratea s-a realizat de către persoane necunoscute de victimele minori, într-un procent de 23%. De asemenea, au fost și cazuri când recrutarea s-a realizat de către un vecin sau de către o persoană cu care victimele aveau o relație de rudenie. Un procent de 34% dintre minori-victime au acceptat ”oferta” traficanților ori recrutorilor în vederea practicării prostituției , pe când 33% dintre victime au fost recrutate prin promiterea unui loc de muncă în România sau în străinătate. Într-un procent mai mic, dar nelipsit de importanță, s-au înregistrat minori recrutați prin promisiuni în legătură cu: călătorie, studii peste hotare, căsătorie ce conveniență, pornografie, ori în situații deosebite, prin răpire.
Vârsta periculoasă, a intrării în traficul de minori, este vârsta adolescenței, circa 14-17 ani, definită de mai mulți factori de natură priho-socială, printre care: teribilismul, lipsa experienței de viață, credulitatea, dorința de libertate.
Victimele cetățeni străini. Anul trecut au fost identificate două victime care aveau cetățenie străină, ambele persoane de sex feminin, una provenind din Grecia iar cealaltă din Ungaria. Una dintre victime era înscrisă la cursuri de învățământ superior și deținea un permis de ședere temporară pe teritoriul țarii. Cealaltă victimă se afla pe teritoriul țării noastre cu prilejiul invitației unei prietene. Cele două femei au fost recrutate de pe teritoiul României, în scopul exploatării sexuale în Spania și Germania. Cu toate că li s-a promis inițial că vor fi dansatoare, victimele au fost constrânse să întrețină raporturi sexuale cu diverse persoane. Pe durata șederii pe teritoriul României, una dintre femei locuiește într-o locație necunoscută(secretă). Cele două victime nu au cerut repatrierea în țara lor de origine, acestea au fost coordonate în procesul penal pe calea centrelor regionale ale ANITP din aria acestora de competență, în procesele penale împotriva traficanților, având calitatea de martor ori parte civilă.
PROFILUL TRAFICANTULUI
În urma analizei cazurilor anchetate a rezultat că recrutorii ori traficanții se încadrează într-un anumit tipar, din punct de vedere educațional, psihologic, socio-demografic, însă există înclinația de modificare a caracteristicilor generale remarcate în anii anteriori, și anume scăderea vârstei de la care aceștia devin subiecți activi ai infracțiunii de trafic de persoane, constatarea neprofitabilității săvârșirii altui gen de infracțiuni în comparație cu traficul de persoane, ori pentru modificarea condițiilor de trai datorate globalizării crizei economice.
Astfel, s-a remarcat faptul că o mare parte din recrutori ori traficanți se încadrează, ținând cont de statutul economic, educațional, psihologic ori social, într-o succesiune de coordonate, dintre care cele mai relevante sunt:
Categoria de vârstă în care se încadrează cea mai mare parte a recrutorilor (traficanților) este curpinsă între 20, respectiv 45 de ani.
Aspectul fizic îngrijit. Alături de acest aspect, unul din importantele instrumente la care se apelează în preocesul recrutării este convingerea. Succesul recrutorilor se reflectă prin vestimentație și accesorii la nivel cu valorile sociale, culturale, ce evidențiază gusturile pentru produsele ”de firmă”. Totalitatea acestor trăsături conturează un aspect fizic elegant, care facilitează recrutarea prin transmiterea imaginii succesului traficanților, potențialelor victime.
Nivelul de educație(mediu). În urma studiului realizat de către ANITP, s-a constatat că o parte din recrutori/traficanți au absolvit școli profesionale ori licee, însă în majoritatea cazurilor s-a remarcat că experiența de viață precum și cea din domeniul rețelelor de criminalitate organizată a contribuit esențial la îmbunătățirea abilităților indispensabile. Etapele traficului, recrutarea și traficarea persoanelor, necesită calități avansate de comunicare și de convingere.
Apartenența la o rețea de traficanți. S-au înregistrat situații și cu traficanți care acționau pe cont propriu, solitari sau pe pereche, fără să facă parte indispensabil dintr-o grupare organizată criminală multilaterală. Majoritatea traficanților care actionează în acest mod, pe fondul antecedentelor infracțiunii(proxenetism), trec de la această modalitate simplistă de strângere a foloaselor la alte activități desfășurate la nivel organizat, cum ar fi traficarea prostituatelor pe care le exploatau anterior ori a altor potențiale victime, peste granițele țării. Această metodă, desfășurată în baza unui comportament violent, prezintă pentru traficanți rentabilitate mai mare din perspectiva financiară. Comportamentul tipic traficanților este caracterizat prin agresiuni fizice ori verbale, privită atât ca o metodă de control cât și ca una coercitivă, pentru a obtine supunerea ulterioară a victimelor, cum ar fi interdicțiile ori comportamentele ”forțate”( nu au voie să discute despre anumite subiecte cu potențialii clienți ori să accepte orice client).
Buna organizare. Traficanții acționează meticulos, în etapa de recrutare le creează victimelor o falsă libertate, o impresie de acceptare a dreptului de răzgândire al victimei. Aceștia iși desfășoară activitatea infracțională după un plan prestabilit, cu intervale și rute stabilite cu exactivate, putând chiar să anticipe ori să combată eventualele evenimente neprevăzute prin manipulare (exemplu: daca potențiala victimă vrea să amâne data plecării, îi pretinde acesteia plata unor penalități ireale).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Traficul DE Persoane Si DE Minori (ID: 124597)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.