Traficul de Persoane, Asociat Formelor de Manifestare a Crimei Organizate In Zonele Transfrontaliere, Risc la Adresa Securitatii Nationale
Traficul de persoane, asociat formelor de manifestare a crimei organizate in zonele transfrontaliere, risc la adresa securității naționale
Cuprins
1. Introducere
2. Considerații generale privind securitatea națională
3. Riscuri la adresa securității naționale
3.1. Elemente definitorii
3.2. Clasificări
4. Criminalitatea organizată transfrontalieră
4.1. Conceptualizarea crimei organizate
4.2. Traficul de persoane umane
5. Concluzii
6. Bibliografie
“Traficul de persoane, asociat formelor de manifestare a crimei organizate în zonele transfrontaliere, risc la adresa securității naționale
Resume:
“Principalele riscuri și amenințări, de natură politică, economică, socială și militară, capabile să pună în pericol siguranța cetățeanului și securitatea națională a României, valorile și interesele sale ca stat membru al comunității europene și euroatlantice sunt: terorismul internațional structurat în rețele transfrontaliere; proliferarea armelor de distrugere în masă; conflictele regionale; criminalitatea transnațională organizată; guvernarea ineficientă.” (Strategia de Securitate Națională)
Keywords: securitate națională, riscuri, crimă organizată, riscuri de natură economică.
Tema aleasă pentru proiectul de cercetare științifică se intitulează “Traficul de persoane, asociat formelor de manifestare a crimei organizate în zonele transfrontaliere, risc la adresa securității naționale. Pe parcursul derulării proiectului de cercetare științifică voi urmări să dezvolt cadrul general care stă la baza criminalității organizate transfrontaliere, modalitatea prin care traficul de persoane ajunge să fie un risc la adresa securității naționale, relația dintre crima organizată și traficul de persoane ca support al amenințării existente proprie securității naționale etc., toate acestea reprezentând aspecte de interes cu privire la subiectul studiat.
Prezenta lucrare nu pretinde a fi o analiză exhaustivă din perspectiva psiho – socio – juridicii, a abordării întregului instrumentar teoretico-metodologic politic al traficului de persoane. Scopul sau motivația lucrării constă în:
analiza riscurilor existente la adresa securității naționale a unui stat;
• identificarea principalelor ramurii ale criminalității organizate transfrontaliere;
• analizarea din punct de vedere psiho –socio-juridic a traficului de persoane umane.
Aria de raportare la această temă este una vastă datorită în primă instanță criminalității organizate transfrontaliere, precum și datorită traficului de persoane, ca risc principal la adresa securității naționale a unui stat.
Tratarea acestui subiect va presupune, pentru început, o serie de precizări în legătură cu sensul unor cuvinte sau concepte-cheie pe care am reușit să le desprindem din multitudinea de informații. Structurând prezenta lucrare în trei părți, importante pentru studiul nostru, vom încerca, mai întâi, să detaliem anumite concepte, precum: securitate națională, riscuri, crimă organizată,riscuri de natură economică.
La un moment dat , unul dintre cei mai importanți cercetători în domeniul studiilor de securitate, anume Barry Buzan, analiza termenul de securitate națională, precizând:ʺsecuritatea identifică atât un motiv de comportament, cât și o posibilă condiție universală. Odată extins în acest cadru mai larg, ambiguitatea care-i afectează utilizarea la nivel național, devine mai degrabă un dezavantaj
Sociologia definește riscul drept o expresie fie a nedeterminării structurale a realității (caracterul probabilist obiectiv al evenimentelor), fie al incertitudinii, al insuficienței cunoștințelor noastre despre procesele reale . În același timp, psihologia socială accentuează latura subiectivă a riscului, definindu-l astfel: fenomen psihologic complex rezultând din raportul dintre probabilitatea reușitei și cea a eșecului unei acțiuni îndreptate spre atingerea unui anumit obiectiv („câștig”) cu semnificație individuală sau socială.
Comunitatea internațională, în demersul de a defini conceptul de crimă organizată, a ajuns la o opțiune mediată, înscrisă în Proiectul de Convenție cadru a Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate, de la sfârșitul mileniului trecut. Astfel, potrivit art. 1 din respectivul document, prin expresia criminalitate organizată se înțeleg activitățile desfășurate de un grup de cel puțin trei persoane având între ele raporturi ierarhice sau personale, care permit conducătorilor lor să se îmbogățească sau să controleze teritorii, piețe interioare sau străine, prin violență, intimidare sau corupție, atât pentru a executa o activitate criminală, cât și pentru a se infiltra în economia legală.
În privința surselor abordate pentru această lucrare, putem spune că în majoritate sunt izvoare scrise, gen lucrări, publicații în reviste de specialitate, articole științifice, dar și surse deschise, prin intermediul contactului cu mass media,site –uri etc.
Amenințările la adresa securității naționale sunt date de capacități, strategii, intenții, planuri ce potențează un pericol la adresa atributelor fundamentale sau calităților existențiale ale statului român, a bazei economice a societății, a ordinii constituționale, a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor. Amenințările, ca indicator de apreciere al unui pericol sau prejudiciu iminent la adresa securității naționale sunt identificate după:
natură (politică, economică, militară, socială, de mediu);
formă, atitudini, gesturi, acte, fapte, evenimente, fenomene, acțiuni;
stadiu (latente, posibile, probabile, iminente);
tipul acțiunilor preconizate (fățișe, mascate, mixte, violente, nonviolente).
Menținerea stabilității și securității la nivel național, regional și global, devine nu numai cerința, dar și condiția indispensabilă dezvoltării și prosperității individuale și colective.
Permeabilitatea frontierelor naționale și costurile reduse ale transportului pe căile de acces maritime și fluviale spre Europa Occidentală au constituit unul din factorii dezvoltării în zonă a traficului ilegal de produse, dar și al tranzitării migranților ilegali din Asia și Africa, la care se adaugă migrația proprie statelor est-europene, determinată de precaritatea economico-socială. De aceea putem afirma faptul că persistența focarelor de conflict menționate favorizează proliferarea activităților de crimă organizată transnațională.
Totodată, premiza de la care vom pleca este aceea că fenomenul crimei organizate moderne tinde să se extindă permanent. El se angajează în toate formele de tranzacții (legale sau ilegale), cu condiția să fie profitabile și să ofere posibilitatea reciclării fondurilor obținute, urmărind în permanență dobândirea de putere și influență, aspect pentru care poate recurge la toate mijloacele posibile de demolare a barierelor care îi stau în cale.
Organizațiile criminale moderne au împrumutat de la MAFIE modalitățile principale de acțiune, se comportă asemănător unei puteri politice totalitare, asasinând oameni politici, judecători, detectivi, agenți de poliție și ziariști, ori de câte ori este necesar să-și apere propriile interese (General (r) dr. Petru Albu ,Crima Organizată în perioada de tranziție – o amenințare majoră la adresa securității internaționale)
Din punct de vedere al metodologiei vom utiliza observația, care este poate cel mai utilizat instrument, deoarece în el descoperim izvorul oricărui fenomen. De aceea ne vom baza pe observația științifică, cu ajutorul căreia, pe baza bibliografiei studiate, să înțelegem și să dezvoltăm acest proiect științific.
Metodele de cercetare pe care le voi aborda sunt următoarele:
documentarea: prin informare și consultare a surselor bibliografice din aria cercetată, materiale publicate în țară și în străinătate, la biblioteci, arhive, precum și pe internet, pe site-urile unor organisme interne și internaționale;
prelucrarea datelor obținute;
analiza și interpretarea datelor și a indicatorilor de risc și de impact;
prognozarea și previziunea, pe baza rezultatelor obținute.
Fezabilitatea cercetării este apreciată ca fiind ridicată datorită faptului că va avea la bază o documentare amplă, prin materiale actuale, cu grad ridicat de informații. De asemenea, fezabilitatea cercetării este asigurată de resursele bibliografice existente.
În acest proiect de cercetare științifică voi urmări, în special, următoarele elemente:
– securitatea națională considerente generale;
– traficul de persoane umane ca risc la adresa securității naționale;
– criminalitatea transfrontalieră.
Aceste elemente vor constitui și problemele de bază ale proiectului de cercetare științifică, care va fi structurat astfel:
1. Introducere
2. Considerații generale privind securitatea națională
3. Riscuri la adresa securității naționale
3.1. Elemente definitorii
3.2. Clasificări
4. Criminalitatea organizată transfrontalieră
4.1. Conceptualizarea crimei organizate
4.2. Traficul de persoane umane
5. Concluzii
6. Bibliografie
Lucrarea prezentă o viziune de ansamblu asupra unor fenomenelor globale specifice mediului de securitate contemporan. Din analiza datelor culese din sursele bibliografice locale și internaționale am desprins concluzii importante cu privire la impactul fenomenului cimei organizate transfrontaliere asupra securității statelor și de aici, necesitatea cooperării internaționale pentru prevenirea și stoparea acestui flagel care, prin acțiunea în sistem cu terorismul și corupția, a afectat grav stabilitatea și siguranța societăților democratice. Efortul cercetării noastre este concentrat în special pe detalierea unor aspecte care privesc traficul de persoane și impactul acestui fenomen asupra sistemului de securizare și control transfrontalier.
2. Considerații generale privind Securitatea Națională
Într-o lume ce pare a fi a unui fenomen de insecuritate , ceea ce se poate remarca în această privință este securitatea .Securitatea poate reprezenta acel element în care anumite pericole care pot provoca adevărate daune , se pot controla pentru a permite o bună apărare a sănătății precum și a bunăstării indivizilor dar și a comunității umane.Ca și surse ale insecurității, conform studiului realizat de către Julliette Voinov-Kohler avem: șomaj,accesul la muncă, sărăcie, munca copiilor, lipsa accesului la hrană; accesul diferit și diferențiat la asistență medicală; poluarea apei, solului, aerului, tăierea pădurilor, catastrofe naturale; violența fizică, violența domestică, abuzul asupra copiilor, probleme specifice sexului, demnitate umană;atingerea adusă sistemului de valori, discriminare, opresiune; conflicte interstatale, libertatea de expresie, tortură, represiune, violarea drepturilor omului,etc.
Securitatea înseamnă că beneficiile obținute reușesc a se proteja în fața dezechilibrelor sociale, economice, politice. La rîndul ei, în Strategia națională de apărare a țării, adoptată de Camera Deputaților și de Senat în ședinta comună din 4 noiembrie 2008, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată, se poate citii la "1.1. Valorile și interesele naționale", Principalele valori care fundamentează existența și prosperitatea statului român sînt, printre altele: -respectul pentru demnitatea omului, pentru drepturile și libertățile sale fundamentale; În baza acestor valori, interesele naționale sînt, printre altele: – creșterea bunăstării cetățenilor, a nivelului de trai și de sănătate a populației. Capacitatea redusă de înțelegere a decidentului politic, despre interiorul unei națiuni afectează posibilitatea de legiferare, afectează posibilitatea de reglare a administrației publice, împiedică dezvoltarea și valorificarea resurselor, menține capacități de producție la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalități ilegale și imorale de soluționare a situațiilor.
În Articolul 135(2), din Constituție se spune că: Statul trebuie sa asiguresibilitatea de reglare a administrației publice, împiedică dezvoltarea și valorificarea resurselor, menține capacități de producție la nivel scăzut, afectează amploarea proceselor economice, stimulează modalități ilegale și imorale de soluționare a situațiilor.
În Articolul 135(2), din Constituție se spune că: Statul trebuie sa asigure: b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară; c) stimularea cercetării științifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor; d) exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național;
f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Riscurile și amenințările la adresa securității naționale pot fi amplificate de existenta unor vulnerabilități și disfunctionalități, între care următoarele fenomene sînt generatoare de preocupări sau pericole:
-dependența accentuată de unele resurse vitale greu accesibile (gaz), -tendințele negative persistente în plan demografic și migrația masivă;
– nivelul ridicat al stării de insecuritate socială, persistența stării de sărăcie cronică și accentuarea diferențelor sociale;
-proporția redusă, fragmentarea și rolul insuficient al clasei de mijloc în organizarea vieții economico-sociale;- fragilitatea spiritului civic și a solidarității civice;
– infrastructura slab dezvoltată și insuficient protejată; -starea precară și eficiența redusă a sistemului de asigurare a sănătății populației;
-carențele organizatorice, insuficiența resurselor și dificultățile de adaptare a sistemului de învățămînt la cerințele societății;
-organizarea inadecvată și precaritatea resurselor alocate pentru managementul situațiilor de criză; -angajarea insuficientă a societății civile în dezbaterea și soluționarea problemelor de securitate.
În țările de tranziție, migrația încurajează traficul de persoane. România este țară de origine și de tranzit pentru diferite rute ale migrației, care poate determina și riscuri militare: iredentismul, terorismul etc. Traficul de ființe umane este o importantă sursă de insecuritate (Stan Petrescu, "Apărarea și securitatea europeană", Ed. Militară, 2006)
Odată cu terminarea perioadei denumite Războiul Rece , mediul de securitate se va caracteriza prin frontier din ce in ce mai deschise , dezvoltarea tehnologică precum și printr-o creștere a cee ace înseamnă progres , anume , progress al democrației aferente oricărui stat semnatar al convențiilor internaționale.
În mod traditional securitatea națională era concepută ca fiind o supraviețuire fizică a statului , o păstrare a suveranității precum și a integrității teritoriale a oricărui stat , dar nu în ultimul rând printr-o reală capacitate de a reacționa la orice pericol extern ori intern ce s-ar putea abate asupra integrității unui stat democratic .
Conceptul de securitate națională poate reprezenta o ʺconservare a suveranității statului și o protejare a acestuia în fața oricărei amenințări externe sau interne de natură convențională sau neconvențională . Securitatea Națională reprezintă un termen ce nu poate evidenția o anumită tehnică, ci mai degrabă reprezintă în linii mari un obiectiv global care poate genera un caracter mai mult generalist și în același timp maleabil
În ceea ce privește acest concept , el reușește să se definească prin perspectiva militară . De aceea Barry Buzan aprecia în studiul său denumit Popoarele ,Statele și Teama faptul că securitatea se poate defini din perspectiva mediului international ;Statul este o sursă majoră de amenințări cât și de Securitate a indivizilor . Paradoxul este că pe măsură ce puterea statului crește , statul devine și el o sursă de amenințare la adresa individului .Statul are obligația de a asigura măsuri de protecție cetățenilor săi împotriva intervenției străine , atacurilor și invaziei . Conform teoriilor internaționale , conceptual de securitate națională reușește să fie unul foarte des întâlnit . În literature de specialitate , acest concept are în cuprinsul său o gamă diversificată de definiții , principia precum și foarte multe măsuri necesare pentru realizarea unui cadru ideal al securității
Într-o altă ordine de idei , conceptul de Securitate poate reprezenta una din cele mai importante preocupări a entităților politice , fie că vorbim de un regat sau un stat națiune .În condițiile actuale conceptul de Securitate trece printr-un process de transformare fiind orientat din ce in ce mai mult spre aspect economice ,politice , sociale și de mediu .
Conceptul de ʺsecuritate națională ʺ va începe ușor ușor a se cristaliza din 1990 pe fondul elaborării unui proiect de document oficial propus fiind de specialiștii din domeniul teoriei dar și doctrinei militare . Pornind de aici vom avea undeva pe la începutul anului 1991 , cristalizarea acestor eforturi printr-un document intitulat ʺConcepție integrată privind securitatea națională a României ʺelaborat fiind într-un final de semnătura Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne , însă acceptarea acestui document se va face de către Parlament și Administrația Prezidențială
Securitatea fiind în esență o problemă care implică toți cetătenii , iar acest fapt va conduce la o oarecare creștere a autorității statului prin intermediul instituțiilor avute în subordine , cu scopul de a –i apăra pe cetățeni , contribuind la protecția lor dar și la garantarea viitorului
Într-o altă ocazie B.Buzan spunea într-o ocazie faptul că :În cazul securității , discuția privește preocuparea de a fi liberi de amenințări . Când această discuție se poartă în contextul unui sistem internațional , securitatea vizează capacitatea statelor și societăților de a-și menține identitatea , independența și integritatea funcțională .Cu alte cuvinte B.Buzan aprecia faptul că securitatea indiferent dacă se va regăsi într-un sistem internațional sau într-un sistem național , existența unor cooperări internaționale vor exista la nivel mult mai larg , scopul final reprezentându-l apărarea unor concepte democratice , aparent creându-se o compatibilitate între un sistem internațional și unul național .
Totodată , pentru a contura relația dintre național –internațional ne vom ajuta de următorul citat exemplificator care aprecia faptul că :În condițiile actuale, securitatea națională nu poate fi total detașată de condițiile seismice globale.Securitatea națională este strâns legată de cea mondială , în contextul noii ordini globale , fapt confirmat de realitatea că acțiunile statale unilaterale au o eficiență îndoielnică în planul securității .
Dacă ar fi să facem o scurtă întoarcere în istorie , am putea spune faptul că începând din anul 1648 (tratatul westfalic)se vor reglementa relațiile dintre state , legitimitățiile politice existente între acestea ,astfel putem spune că acest an poate reprezenta punctul de plecare pentru relațiile contemporane la început de mileniu .
Plecând de la acest criteriu , securitatea națională după războiul rece reprezintă o nouă dimensiune , deorece conform specialistului B.Buzan aceasta reușește să devină din ce în ce mai difuze și au un caracter exclusiv militar .Printr-o fină cercetare a problemelor cu care s-ar putea confrunta statul acesta contura cinci elemente definitorii ale securității naționale , în funcție de natura amenințărilor:militare , politice ,economice , sociale , ecologice .
În esență cele cinci sectoare identificate au un rol analitic , urmând descompunerea securității naționale în elemente mai mici ,de natură a o face mai ușor de discutat . Definirea amenințărilor la adresa securității se completează cu distincția făcută între acestea și vulnerabilități . Extinderea conceptului de securitate duce la o multiplicare a obiectivelor de referință ale acesteia ,a ceea ce se consideră că trebuie protejat și securizat .
Într-o altă ordine de idei , putem spune faptul că Securitatea națională a României se înscrie în contextul general de securitate europeană, deoarece aceasta face parte din Uniunea Europeană, care este o organizație europeană, cu valențe mondiale, de unitate și securitate politică, economică, socială, culturală, informațională și militară. În pofida unor probleme economice, politice, sociale și chiar a unor presiuni autonomiste și separatiste, etnice, România continuă să fie un generator de securitate și stabilitate în spațiul central european și sud-est european. Totodată, țara noastră face parte din coaliția antiteroristă, participând la operațiile de stabilitate, stabilizare și reconstrucție, dovedindu-se a fi un partener serios, eficient și corect, atât pentru Statele Unite ale Americii, cu care are un parteneriat strategic, cât și pentru Uniunea Europeană și Alianța Nord Atlantică, din care face parte.
Securitatea se realizează la toate nivelurile de organizare socială-individgrup-stat-alianțe
și se manifestă în toate domeniile vieții sociale: politic,economic, social, militar, demografic, ecologic, cultural, etc.Securitatea se realizează de către politică și trebuie să îndeplinească
cumulativ următoarele condiții:−să fie acțiune a statului desfășurată pe baza unui sistem normativ;
−să fie de competența unor instituții ale statului;
−puterea politică să fie legitimă și să primeze supremația legii;
−întemeierea acțiunilor pe un sistem de valori acceptate de către
societate;
−respectarea drepturilor omului în conformitate cu reglementările
internaționale la care statul este parte;
−să nu producă insecuritate altor entități.
Din perspectiva teoriei organizaționale, securitatea desemnează „starea de echilibru dinamic macrostructural, intra și intersocioorganizări de același nivel (stat-stat; structură suprastatală) și cu sfere diferite de cuprindere realizate prin corelarea proceselor organizate și dezorganizate și managementul schimbării într-o asemenea modalitate încât să nu fie afectate valorile (obiectivele) lor fundamentale, general acceptate, existența lor ca entități și posibilitatea lor de reproducere”
Securitatea națională a României presupune realizarea unei stări de echilibru relativ stabil a sistemului social în care individul, grupurile de persoane organizate pe diferite criterii, statul român pot să se dezvolte liber și își pot promova propriile interese în condițiile respectării unui sistem de norme aflat într-o continuă evoluție.
Securitatea națională a României reprezintă starea de echilibru, relativ stabil, a sistemului social în care cetățeanul, organizațiile guvernametale și neguvernamentale, grupurile de persoane organizate pe diferite criterii, pot să se dezvolte liber și își pot promova propriile interese în condițiile respectării unui sistem de norme aflat în dinamică. Materializarea politicii României în domeniul securității se regăsește
în strategia de securitate națională, care reprezintă în esență modul de organizare și conducere a activităților pentru realizarea intereselor și obiectivelor puterii politice, în acest domeniu, prin folosirea rațională a resurselor, pentru asigurarea stabilității sociale și securității sistemului social .
Participarea activă la acțiunile de menținere a păcii si stabilității în plan regional și global, la contracararea eficientă atât a riscurilor si amenințărilor clasice, cât si a celor asimetrice, oferă conducerii statului român un excelent instrument de politică externă pentru promovarea intereselor României în plan internațional.
Pentru spațiul Est European, până în anul 1989, termenul de„securitate națională” era aproape sinonim cu termenul de „apărare”. Astăzi,securitatea este evaluată în primul rând în termeni nonmilitari, iar amenințările care primează sunt de natura non-militară. Aceste amenințări
includ în principal: diminuarea resurselor naturale, terorismul,guvernarea incompetentă, corupția, crima organizată, insecuritatea granițelor, traficul si comerțul ilegal (arme, droguri, contrabanda,
persoane), migrația ilegală, conflictul etnic si religios, proliferarea armelor de distrugere in masa.
Principalii indicatorii care definesc starea de securitate a unei națiuni sunt:
• securitate economică;
• securitatea hranei;
• securitatea sănătății;
• securitatea mediului;
• securitate personală;
• securitatea comunității;
• securitatea politică;
• securitatea educației.
Analiza interdisciplinară este singura modalitate de a evalua nivelul securității naționale a uni stat.
„Sistemul securității naționale se definește prin ansamblul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor statului român, care au rolul de a realiza, proteja și afirma interesele fundamentale ale României” .
Practic, securitatea națională își propune ca obiective: garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, apărarea statului național, suveran și independent, unitar și indivizibil, consolidarea ordinii de drept și a instituțiilor democratice, asigurarea unui nivel de trai decent populației, protejarea și promovarea intereselor naționale în lume. Obiectivele enumerate se realizează prin mijloace politice, juridice,diplomatice, economice, sociale, militare, de relații publice, de informații .
În condițiile integrării zonale și a geopoliticii globale, fiecare stat din zona sud-est europeană va continua să transpună în practică politica națională de securitate în complementaritate cu politica europeană de securitate colectivă. Politicile naționale de securitate trebuie să aibă două elemente comune: unul privind participarea la securitatea europeană și altul privind obiectivele securității regionale și zonale, care au fost recunoscute în relațiile bi și multilaterale, cu ocazia unor manifestări politice în domeniul securității ori vor rezulta din inițiativele regionale și zonale de stabilitate și dezvoltare
Lumea se schimbă,supusă modificărilor impuse de fenomenul globalizării, fenomen caracterizat de “multidimensionalitate” la nivel economic, politic, militar,social și cultural
Noul mediul de securitate este tot mai complex și într-o dinamică împrevizibilă. Europa și, nu numai, a fost confruntată cu un număr tot mai mare de conflicte35, a căror escaladare a depășit, în multe cazuri, chiar estimările inițiale, conferindu-le, acestora, o anvergură ,,internațională”, ca în cazul războiului din Golf declanșat cu ocuparea Kuwaitului, în 1990, războiului civil din Iugoslavia, iar după 11 septembrie 2001, și celor din Afganistan și Irak, acestea două din urmă, încă, în desfășurare
Europa, și nu numai, se confruntă cu o serie de provocări la adresa securității. Alături de terorism, și proliferarea armelor de distrugere în masă (ADM/WMD), între principalele amenințări post-război rece sunt identificate și conflictele din Orientul Mijlociu, nordul Africii, Caucaz, Transnistria, dar și instabilitatea statală. De asemenea, Europa tinde să devină tot mai evident obiectiv pentru crima organizată mai ales prin dimensiunea externă a acesteia. Este vorba de traficul transfrontalier de droguri, ființe umane, arme și bani și, nu în ultimul rând, migrația ilegală .Și, totuși, sistemul ei de securitate continuă să se bazeze – chiar și după 16 ani de la încetarea ,,războiului rece” – pe un număr de instituții create în timpul acestuia, confruntate cu dificultatea de a se adapta la noua situație pentru a putea răspunde de cât mai rapid și adecvat la provocările unui mediu de securitate aflat într-o dinamică imprevizibilă.
Mai putem aprecia faptul că realizând o analiză a mediului de securitate vom avea posibilitatea de a evidenția principalii factori de risc , amenințările și vulnerabilitățile la adresa securității statelor , să prezentăm reperele de bază cu privire la o evaluare mai atentă a riscurilor , amenințărilor și vulnerabilităților sistemelor militare , să completăm lista actorilor globali de securitate , în funcție de rolul pe care fiecare dintre ei reușește să-l aibă pe scena politică internațională și totodată să creeze principalele tendințe ale unui mediu de securitate la început de mileniu .
Din multitudinea de provocări, cărora Securitatea Națională trebuie să la facă față, mai importante sunt:
• provocările externe de securitate: globalizarea, comerțul internațional, migrația internațională, criminalitatea transfrontalieră, terorismul internațional, proliferarea armelor de distrugere în masă;
• provocările interne de securitate: economice, demografice, climatice, politice, energetice, culturale
România se află în fața unor noi provocări, una dintre cele mai importante fiind aceea de a înțelege corect noul context internațional global și de a moderniza instituțiile responsabile cu securitatea națională pentru a putea răspunde cerințelor de securitate ale integrării euro-atlantice și pentru a asigura României un nou statut internațional
Responsabilitatea fundamentală și mult sporită a statului este de a gestiona cu autoritate îndeosebi riscurile și vulnerabilitățile de natură strict internă, care influențează în mod inevitabil și poziționarea României în mediul internațional de securitate. Prin atenția acordată acestor factori interni, România poate, pe de o parte,să constituie în continuare un furnizor important de securitate regională și internațională și pe de altă parte, să transforme îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare economică și socială susținută și durabilă, într-o sursă considerabilă și specifică pentru securitatea propriu-zisă a țării
Adoptarea conceptului de securitate internațională din perspectiva riscurilor și amenințărilor la adresa sa vine să completeze lista criteriilor menite să contribuie la o definire clară a securității internaționale, constituind o stare de echilibru dinamic, rezultat al multiplelor și complexelor interacțiuni dintre statele lumii, în desfășurarea firească a evoluției geopolitice.
Globalizarea a condus la multiplicarea oportunităților de dezvoltare și cooperare la toate nivelurile, la apariția unor entități non-statale ce acționează la nivel global, procesul de luare a deciziilor privind politica externă și de securitate a statelor devenind mai complex. De asemenea, globalizarea a condus și la creșterea vulnerabilităților, riscurilor, amenințărilor, pericolelor și agresiunilor teroriste, acțiunile fiind inițiate de grupuri și rețele internaționale dificil de controlat și contracarat.
România și-a asumat un rol de furnizor de securitate și de participant activ la dezvoltarea unor inițiative internaționale. Aderând la valorile europene și euroatlantice, România și-a asumat un profil strategic important, punând în practică o profundă reformă a sistemului securității naționale, dezvoltarea unei capacități militare eficiente și credibile, potrivit standardelor euro-atlantice, participând activ la acțiuni de menținere a păcii.
La 15 ani de la încheierea războiului rece, se evidențiază alt tip de riscuri, pericole și amenințări la adresa securității și stabilității mondiale, deosebit de diversificate în ultima perioadă, în special după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, din SUA, iar continua transformare a formele lor de manifestare le face mai greu de depistat într-un interval de timp care să permită măsuri eficiente de combatere. Situația actuală a impus dezvoltarea unor noi tehnici de evaluare și monitorizare a surselor de instabilitate, concomitent cu înființarea și dezvoltarea unor capabilități adecvate de reacție în timp și spațiu, cu toate că finanțarea propusă de factorii de decizie nu este întotdeauna suficientă, cu excepția SUA
Progresele științei și tehnicii cu aplicabilitate militară au condus, pe de o parte, la obținerea celui mai performant tip de tehnologie, oferind statelor superdezvoltate posibilitatea de a pregăti un război de ultimă generație, iar, pe de altă parte, la accentuarea temerii proliferării armelor de distrugere în masă. Armele biologice au devenit mai periculoase decât cele chimice sau nucleare, deoarece pot ajunge mai ușor în mâinile actorilor nonstatali interesați în destabilizarea societății globale.
În concluzie , potrivit experților Centrului European pentru Studii de Securitate “George C. Marshall”, singura organizație de securitate regională care poate acționa efectiv în toate cele patru segmente ale securității: securitatea individuală, securitatea colectivă, apărarea colectivă și promovarea stabilității este NATO, întrucât dispune de capacități politico-militare care pot face față noilor amenințări.
3. Riscuri la adresa Securității Naționale
3.1. Elemente definitorii
În ceea ce privește riscul putem afirma faptul că se discrepanța dintre o așteptare și un eveniment cu un rezultat nefast arată posibilitatea ca acesta să se poată produce . Riscul care poate apărea în acest moment este unul nedeterminat de cunoașterea unor evenimente viitoare , ci dimpotrivă , gradul de risc este redat de capacitatea ca în anumite condiții acesta să se poată produce Conform definiției date de către sociologie , riscul reprezintă posibilitatea ca un eveniment să poată avea loc , Într-o altă ordine de idei , psihologia social reușește să definească riscul drept un fenomen cu un mare grad de complexitate ce rezultă din raportul :probabilitate-eșecul unei acțiuni , acesta fiind îndreptat spre atingerea unui anumit câștig
Putem spune că riscurile si amenințările au căpătat dealungul timpului un traseu evolutiv , pornind din perioada Războiului rece când acestea apar la nivel regional , depășind această perioadă , acestea vor suferi o serie de mutații , angrenând în sfera de influență principalii actori internaționali. Datorită acestui lucru , state ca SUA și URSS se vor angrena în două mari tendințe , care vor caracteriza sfera sistemului relațiilor internaționale , anume , tendința de fuziune și tendința de fiziune . Aceste tendințe vor impune mediului de Securitate international un grad ridicat de variabilitate a interacțiunilor a diverșilor actori de la nivel global .Datorită acestui character avem o serie de reacții pronind de la nivel regional , ajungând pe sfera globalizării , unde diversele reacții ale acestora vor conduce la diverse percepții .Aceste percepții reprezintă o sursă de tensiune care vor afecta în mod semnificativ starea de stabilitate regional , zonală , globală , conducând la cee ace azi numim riscuri sau vulnerabilități
De aceea acele riscuri și /sau amenințări la adresa securității naționale /internaționale nu reprezintă nimic altceva decât o modificare sau o transformare a nivelului de percepție manifestat de principalii actori globali , sau pes curt riscuri reprezintă efectul acțiunii unei anume categorii de actori , sau de fiecare actor în parte
Riscurile, respectiv amenințările vor reuși să capete un aspect internaționalizat , putând ignora în efectele stale granițele statelor , ceea ce ne va conduce la o ușoară estompare a principalelor diferențe existente între securitatea internă și securitatea externă a unuia sau a mai multor actori regionali sau globali . Această estompare va conduce la rândul său , către o tendință a principalilor actori de a acționa în domeniul s Caracterisicile etapei parcurse pentru aderarea la UE, poziția geostrategică, precum și experiența acumulată de România, în spațiul unde se intersectează mai multe trasee comerciale euro-asiatice, direcții de contrabandă clasice și de trafic ilicit, determină luarea în calcul a unor factorilor de risc, precum:
– lărgirea zonei de acțiune a rețelelor de crimă organizată transfrontalieră, prin atragerea traficanților din mai multe spații și creșterea tentativelor și metodelor de fraudă ale acestora (contrabandă vamală, trafic ilicit de bunuri și mărfuri etc.);
– intensificarea acțiunilor unor rețele vechi de crimă organizată, cu experiență internațională (globalizarea crimei organizate);
– amplificarea migrației ilegale (justificată de situația socială, politică sau economică a statelor de origine), care favorizează apariția unor masive fluxuri de imigranți, care tranzitează România cu destinație finală țările vestice ale UE;
– încurajarea rețelelor de trafic cu ființe umane;
– existența în apropiere a unor zone geografice cu un evident potențial conflict etnico-religios, terorist sau de trafic ilicit; prezența în spațiul României a unor cetățeni străini, care aparțin zonelor geografice cu potențial major de risc și care sunt implicați în acțiuni de trafic ilicit;
– dezvoltarea pieței interne a drogurilor și amplificarea tranzitului acestora, concomitent cu modificarea unor rute tradiționale;
– creșterea riscului ca persoanele care trec ilegal granița României sau a țărilor membre UE, să execute activități de trafic cu produse căutate pe piața neagră din Europa;
– dezvoltarea rețelelor de crimă organizată și diversificarea acțiunilor acestora; comerțul ilegal cu substanțe radioactive, deșeuri toxice, produse strategice și alte materiale interzise;
– fraude comerciale vamale, în special cele din categoria spălării de bani și a mărfurilor subevaluate, ce apar sau se manifestă la frontiere;
– diversificarea și amplificarea faptelor de corupție în rândul salariaților instituțiilor statului ce participă la securizarea graniței și la întârzierea soluționării spețelor în cauză; operațiuni vamale nelegale, ce aduc atingere normelor legale în domeniul protecției consumatorului, mediului, faunei și florei, bunurilor din patrimoniul țării și drepturilor proprietății intelectuale;
– legislația permisivă din domeniul înființării firmelor comerciale cu obiect de activitate domeniul comerțului exterior, precum și lipsa unor măsuri legale de luptă împotriva firmelor fantomă.
ecurității și apărării , acțiuni realizate prin intermediul organizațiilor regionale și /sau globale ..
3.2. Clasificări
Principalele riscuri și amenințări prevăzute în Strategia de securitate națională a României care pot pune în pericol siguranța națională, valorile și interesele sale ca stat membru al comunității europene și euroatlantice, sunt :
– terorismul internațional – structurat în rețele transfrontaliere;
– proliferarea armelor de distrugere în masă;
– criminalitatea informatică și a comunicațiilor;
– conflictele regionale;
– criminalitatea transnațională organizată;
– traficul ilegal de armament, muniții și explozivi, trafic de droguri și de ființe umane, migrația ilegală și alte aspecte ale criminalității transfrontaliere organizate
Din această perspectivă, noile amenințări la adresa securității creează obligații statelor membre și partenere ale organizațiilor internaționale de securitate să conlucreze pentru apărarea valorilor comune de democrație, securitate și libertate.
România își dezvoltă profilul strategic în condițiile unei stabilități politice interne și a unei ușoare dezvoltări economice, participând la efortul de apărare colectivă în cadrul Alianței Nord-Atlantice, la construcția dimensiunii militare a Uniunii Europene, precum și la întreaga gamă de misiuni pentru îndeplinirea angajamentelor de cooperare și parteneriat asumate pe plan internațional.
Angajarea activă în procesul de înfăptuire a securității prin promovarea democrației, lupta împotriva criminalității transfrontaliere și combaterea proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un imperativ pentru politica de securitate a României.
Aceste elemente conceptuale cu relevanță în plan regional și național vor direcționa demersul nostru pentru delimitarea principalelor riscuri și amenințări la adresa securității naționale în care criminalitatea organizată transfrontalieră constituie un factor determinant de instabilitate ce induce vulnerabilități multiple în plan politic, economic, social și militar.
Într-un mediu de securitate complex, nesigur, influențat de fenomenul globalizării și al terorismului la nivel mondial este dificil de prevăzut și apreciat care dintre principalii factori de risc se pot transforma în amenințări la adresa securității naționale. În literatura de specialitate există mai multe criterii de clasificare a riscurilor. Există însă riscuri care nu pot fi încadrate strict într-o anumită categorie, ele manifestându-se asimetric din punct de vedere al mijloacelor și procedeelor utilizate de actori atât pe întregul palier spațial, cât și la nivel regional sau chiar local.
În demersul nostru științific am încercat să abordăm câteva dintre acestea, punând accent pe cele de actualitate, astfel: riscurile transnaționale, riscurile regionale, riscuri de natură economică, riscuri care duc la destabilizarea sistemului financiar-bancar, riscuri de natură ecologică etc
Dintre riscurile importante se pot enumera expansiunea rețelelor și activităților teroriste, proliferarea și diseminarea necontrolată a tehnologiilor și materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere în masă, a armamentelor și altor mijloace de luptă neconvenționale. Între riscurile transnaționale manifestate se remarcă cele generate de grupuri care promovează separatismul sau extremismul, cele ce-și au originea în disputele interetnice, în rivalitățile religioase și încălcarea drepturilor omului, crima organizată, traficul ilegal de droguri, arme și materiale strategice. La fel de importante pentru stabilitatea mediului de securitate se dovedesc stările de tensiune și conflict întreținute de forțe destabilizatoare în zonele de proximitate (transnistreană, ucraineană, în zona Caucazului și Asiei Centrale, sau în regiunea Orientului Mijlociu), amestecul unor state din alte spații, cu interese opuse celor ale statelor membre NATO, degradarea situației economice, a reformelor politico-sociale și economice, erorilor factorilor politici și administrativi dintr-o serie de state, eforturile de rămânere la putere sau cucerire a acesteia prin tendințe dictatoriale, antioccidentale și proruse.
Într-o lume a dependențelor în care procesul de globalizare are elemente pozitive dar și negative, resursele naturale sunt repartizate inegal pe glob, iar amenințările de natură economico-financiare induc crize de profunzime în interiorul statelor care le pun în pericol securitatea.În acest context, criminalitatea organizată este, în opinia unor autori, un fenomen rezidual al globalizării care își manifestă în acest mod efectele negative pe care le generează în interior.
Conform părerii multor specialiști , globalizarea reprezintă fenomenul prin care poate crește numărul precum și intensitatea cu care apar riscurile la adresa securității , riscuri ce aparțin sistemului internațional. În ultima perioadă își face apariția tot mai des expresia de riscuri respectiv amenințări globale , unde vom putea întâlni următoarele categorii de elemente :
– riscuri și amenințări generate de încălzirea globală
– riscuri și amenințări generate de așa numitul „terorism cultural”;
– riscuri și amenințări generate de fenomenul migrației ilegale
– riscuri și amenințări generate de activități de crimă organizată
– riscuri și amenințări generate de tendința de extindere a unor rețele teroriste;
– riscuri și amenințări generate de proliferarea armelor de distrugere în masă
Potrivit altor elemente de clasificare , aceste riscuri pot avea în componența lor și alte aspecte , ca de exemplu : politice, sociale, economice, ecologice etc. Putem spune faptul că datorită unei dimensiuni politice a riscurilor precum și a amenințărilor vom avea fenomenul denumit de mulți "statul captiv", fenomen ce-și arată premeabilitatea , existența , din acțiunile avute de crima organizată transfrontalieră dar și de grupările teroriste.
În linii mari , globalizarea este fenomenul care conduce la extinderea riscurilor și amenințărilor la adresa securității unui stat , chiar dacă acest proces conduce la anumite efecte la nivel global , putem afirma faptul că pe tot cuprinsul unor spații geopolitice sau geografice , regionale sau globale , specificitatea acestui proces rămâne un factor ce trebuie luat în considerare atunci când se analizează mediul de securitate la nivel global , cu principalele riscuri și amenințări .
Dacă ar fi să realizăm o scurtă analiză a riscului precum și amenințărilor la adresa securității unui anumit stat putem afirma faptul că diversele servicii care se ocupă cu apărarea cetățenilor în fața oricărui risc , se pot baza pe o activitate de planificare a oricărui risc , planificare care se poate face printr-o prevenire a anumitor factori care conduc la riscuri sau printr-o supraveghere atentă a riscului , risc care poate afecta atât aria de responsabilitate a serviciilor care se ocupă cu apărarea sau risc care poate afecta direct fiecare cetățean sau stat al unei țări sau al unei regiuni .Dacă reușim să facem o analiză a riscurilor, aceasta va reuși într-o primă etapă să servească unor planuri de management (conducere) al unor situații care reflectă starea de urgență .Riscul poate reprezenta aceea posibilitate de a ajunge într-o anumită stare de primejdie ,de aceea această definiție conține o urmă de probabilitate , anume , probabilitatea ca un asemenea risc să aibe loc. Pe lângă riscuri , avem și vulnerabilitățile care pot fi definite conform Organizației Națiunilor Unite , ca fiind amploarea la care o anumită comunitate poate fi afectată de efectul pe care îl poate avea o anumită situație . De aceea această organizație reușește să definească și riscul ca reprezentând modalitatea prin care se pot obține pierderi ce pot fi cauzate de anumite fenomene , care au un anumit grad de vulnerabilitate . De aceea riscurile în această categorie pot fi încadrate ca : de geneză după efecte;la adresa securității naționale .
Ignorarea principalelor semnale care pot indica apariția oricărui risc , a diverselor fenomene meteo , a catastrofelor naturale care ar putea afecta unitatea administrativ teritorială poate reprezenta factorul ce creează un element de vulnerabilitate ,o breșă în securitatea națională.Categorii de riscuri :riscuri regionale , transnaționale , de natură economică , care destabilizează sistemul bancar ,ecologice Riscurile regionale se pot manifesta în zona de interes a României și pot lua forme dintre cele mai diferite. În literatura de specialitate am identificat câteva dintre acestea: dezechilibre privind potențialele militare din zona de interes geostrategic a României; prezența unor conflicte militare și tensiuni care se pot dezvolta (Transnistria); prelungirea unor dificultați economico-sociale (întârzierea restructurării unor sectoare economice, corupția instituționalizată) care pot afecta potențialul militar și eroda autoritatea instituțiilor de conducere ale țării;
Riscuri de natură economică – crima organizată are impact major asupra pieței mondiale aflată în plin proces de integrare
Riscuri care duc la destabilizarea sistemului financiar-bancar – luând în calcul cifra de afaceri anuală estimativă a grupurilor de crimă organizată și presupunând că aproximativ jumătate din această cifră de afaceri trebuie să fie reciclată într-un anume fel în sistemul economiei legale, reiese că anual suma banilor spălați se află între 250 și 500 miliarde USD. Date fiind profiturile uriașe obținute din desfășurarea infracțiunilor, cea mai dificilă sarcină este cea a transformării profiturilor ilegale în active legale
Riscuri de natură ecologică – căderea ”Cortinei de Fier” a deschis noi posibilități pentru organizarea traficului cu organe, care este într-o continuă creștere. Furtul și traficul de obiecte de artă și mașini furate, contrabanda cu metale prețioase, șantajul, răpirea de persoane și încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, constituie toate activități comune ale grupurilor crimei organizate.
Din categoria factorilor de risc,vom face referire la riscurile transnaționale care, datorită noului statut al României, pot deveni amenințări la adresa securității naționale,
Riscurile transnaționale , depășesc granițele dintre state impunând diverse măsuri pentru o diminuare eficientă a acestora .Aceste riscuri pot fi generate de organizații separatiste și extremist , dar și de rivalitățile religioase sau de încălcarea drepturilor omului de anumite regimuri politice . Crima organizată reprezintă un factor de risc la adresa securității oricărui stat. În primul rând datorită complexității domeniilor de activitate (traficul ilegal de droguri, arme și de materiale strategice, traficul de carne vie, spălarea de bani, etc.), iar în al doilea rând datorită impactului social pe care îl are.
Acțiunile subversive ca formă a luptei politice duse cu mijloace ilegale, reprezintă un domeniu relativ controversat datorită intereselor diferite ale anumitor actori ai scenei politice internaționale. Specialiștii în domeniu le apreciază ca fiind riscuri în măsura în care ele sunt contrare normelor democrate specifice oricărei ordini de drept și vizează destabilizarea sistemului politic, dezorganizarea statului și a societății, pentru a i se putea impune mai ușor condițiile care lezează securitatea.
De aceea ,riscurile și amenințările la adresa securității statelor, asociate formelor de prezentare a crimei organizate, în spațiile transfrontaliere au impact direct asupra zonei economice, ecologice și a sistemului financiar-bancar
O categorie separată a riscurilor la adresa democrației și securității naționale sunt, în noile împrejurări istorice, riscurile asimetrice. Saïda Bédar, consideră că ,,asimetria presupune obținerea unui avantaj exploatând slăbiciunile și vulnerabilitățile adversarului și evitând punctele lui forte” Din această perspectivă, riscurile asimetrice sunt acele strategii care folosesc diferite procedee de luptă clasică, vizând atacul asupra zonelor sensibile ale societății civile, și care, prin aceasta, pot afecta indirect sau direct și forțele militare.
Pe de altă parte, Strategia securității naționale a României tratează oarecum separat de amenințări noile provocări și amenințări la adresa securității naționale pe care le definește ca fiind o categorie nouă de riscuri, asimetrice nonclasice, ce se pot materializa în acțiuni non-armate și armate deliberate, care au ca obiectiv amenințarea securității naționale prin consecințe indirecte ori directe asupra vieții sociale și economice a țării
Concluzia factorilor de decizie este aceea că interoperabilitatea și transformarea în domeniul militar sunt capitale pentru eficacitatea parteneriatelor, care trebuie să facă față evoluției riscurilor la adresa securității și să permită forțelor țărilor aliate și partenere să acționeze eficace în operații conduse de NATO
4. Criminalitatea organizată transfrontalieră
4.1. Conceptualizarea crimei organizate
Crima organizată este un fenomen ce a însoțit omenirea din cele mai vechi timpuri. A fost studiată de către specialiști din domenii și orientări diverse, care au definit-o în mai multe feluri, esența ei fiind efectul distructiv asupra tuturor societăților în care s-a infiltrat. Astfel, conceptul de crimă organizată definește „activitățile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite”, la care mai putem adăuga că „aceste grupuri au organizarea prealabilă temeinică, alteori de durată, posedând mijloace tehnice și financiare și beneficiind de sprijin exterior din partea anumitor indivizi sau chiar medii sociale, mai mult sau mai puțin importanți”.
Un moment de referință pentru studierea științifică a crimei organizate îl reprezintă anul 1950, când Senatul American a înființat un comitet special de investigare a crimei organizate, supranumit Comitetul Kefauver, după numele președintelui acestuia.
Crima organizată este definită de Sorin Rădulescu ,în 1998 , ca ;manifestările antisociale care încalcată prevederile înscrise în norma de drept , atrăgând după sine intervenția forței coercitive.Criminalitatea ,în sens larg ,este considerată un caz particular al devianței sociale Crima organizată promovează un marketing al serviciilor , construindu-și rețele de distribuție pentru clienții pe care îi identifică selectiv și cu atenție .
Crima organizată poate fi percepută ca un process social pătruns în viața noastră socială și politică , ce izvorăște din tendința diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate socială și chiar de acaparare a puterii
Mai putem spune faptul că sursa crimei își are izvorul în proasta funcționare a sistemului .
În literatura de specialitate se menționează faptul că forma clasică a crimei organizate își are rădăcinile în mafia siciliană și în mediul infracționist American .De regulă , doctrina din Occident tratează crima organizată drept mafie . De exemplu ,criminologul American V.Reackless evidenția trei forme ale criminalității :obișnuită , organizată și profesională , definind crima organizată ca pe una de tip mafiot . Savanții ruși ,A.Volobuev și E.Galkin , considerau acest fenomen social , unul negative caracterizându-l prin solidarizarea mediului criminal în limitele unei regiuni sau ale unei țări prin existența unor infracțiuni concrete ,ce îndeplinesc funcții ideologice de dirijare prin corupere și atragere în activități criminale a unor persoane cu funcții de răspundere , în scopul asigurării securității membrilor comunității criminale .
În SUA o comisie specială prezidențială a formulat în anul 1967 una din definițiile oficiale ale crimei organizate :activitatea în comun a unor grupuri criminale ce întrunesc mii de membrii și a unor organizații legale , în cadrul cărora acționează legi mai dure decît cele adoptate de govern ,scopul acțiunilor ilegale ale acestora fiind exercitarea controlului asupra unor domenii întregi ale economiei .
În cee ace privește organizațiile criminale acestea sunt , în viziunea lui Gary Johns , invenții sociale destinate realizării unor scopuri commune prin effort de grup .
Oricare organizație indiferent de mărimea ei are un dublu statut :Acela de furnizor de produs și în același timp de client.
Crima organizată este un fenomen ce a însoțit omenirea din cele mai vechi timpuri. A fost studiată de către specialiști din domenii și orientări diverse, care au definit-o în mai multe feluri, esența ei fiind efectul distructiv asupra tuturor societăților în care s-a infiltrat. Astfel, conceptul de crimă organizată definește „activitățile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite” , la care mai putem adăuga că „aceste grupuri au organizarea prealabilă temeinică, alteori de durată, posedând mijloace tehnice și financiare și beneficiind de sprijin exterior din partea anumitor indivizi sau chiar medii sociale, mai mult sau mai puțin importanți” .
În anul 1993, Grupul ad-hoc pentru Crimă Organizată al Uniunii Europene a adoptat următoarea definiție care a fost prezentată la Consiliul Europei: „crima organizată este prezentă ori de câte ori două persoane sunt implicate într-un proiect infracțional comun, de-a lungul unei perioade de timp, extinse sau nedeterminate, cu scopul de a obține putere și profituri și atunci când micului asociat i se dau sarcini pe care să le îndeplinească în interiorul organizației prin: afaceri sau activități corelate afacerilor; folosirea violenței sau a intimidării, influențarea mediilor politice, a mijloacelor de informare în masă, a economiei, a guvernului sau a organelor judiciare; controlul exercitat asupra unui teritoriu, dacă este necesar, în scopul comiterii în colectiv sau individual, a infracțiunilor plănuite care, din punct de vedere legal, vor putea fi considerate infracțiuni grave”.
În cadrul sistemului NATO, crima organizată, cu toate formele ei, este considerată amenințare la adresa securității statelor fiind definită prin „acțiuni ale organizațiilor de natură criminală, structurate ca o rețea, cu unul sau mai mulți șefi și câteva unități subordonate răspândite pe un teritoriu vast. Scopul lor este de a obține ilegal mijloace și bani cu scopul de a câștiga puterea, fără să se țină cont de existența legilor democrației care guvernează țara unde organizațiile operează .
Criminalitatea reprezintă încontinuare, prin modalitățile de manifestare, un fenomen foarte grav cu aspecte și consecințe negative asupra stabilității tuturor instituțiilor și al grupurilor de indivizi. Acest fenomen este astăzi, în cea mai mare măsură, criminalitate transfrontalieră, întrucât centrele ei vitale, nucleele și structurile ei, chiar dacă se află pe teritoriul unor state – practic, pe teritoriile tuturor statelor – ele nu pot rezista și funcționa în mod eficient, decât atunci când beneficiază de o dimensiune transfrontalieră. „Criminalitatea transnațională organizată (se arată în Strategia de securitate națională a României,) reprezintă o amenințare globală în evoluție, care a dobândit capacitatea de a influența politica statelor și activitatea instituțiilor democratice.“
Elemente în plus la definirea criminalității organizate au fost aduse prin Planul mondial de acțiune contra criminalității transnaționale organizate, adoptat de Conferința Ministerială a ONU desfășurata în noiembrie 1994 la Neapole . Conform punctului 12 al acestui plan, fenomenul poate fi caracterizat prin următoarele aspecte:
• organizarea de grupuri în scopul unor activități criminale;
• legături ierarhice sau legături personale care permit anumitor indivizi să conducă grupul prin sancțiuni interne stricte;
• recurgerea la violență, la intimidare și la corupție în vederea realizării unor profituri sau obținerii controlului asupra unor teritorii sau piețe;
• reciclarea profiturilor ilicite, atât în folosul unei activități criminale, cât și pentru penetrarea economiei legale și dincolo de frontierele naționale;
• cooperarea cu alte grupuri criminale organizate transnaționale.
O caracteristică deosebit de relevantă a grupării criminale organizate este nevoia constantă de acoperire legală a activităților sale, precum și capacitatea de a se infiltra în instituțiile guvernamentale, inclusiv în serviciile de vamă, poliție, organele judiciare și chiar în parlamentele naționale.
În prezent, una din manifestările transfrontaliere predominante ale criminalității internaționale organizate o reprezintă migrația ilegală, care este generată de situația politică, socială și economică din țările de origine a migranților și care se poate dezvolta, de la caz la caz , în țările de tranzit, putând produce efecte grave în țările de destinație (țintă).
În mod asemănător se propagă și celelalte acțiuni ilegale transfrontaliere (traficul de droguri, traficul de arme, muniții, materiale explozive și radioactive, produse periculoase, stupefiante și precursori, autoturisme de lux furate, traficul de persoane, contrabandă etc.) acest fapt exprimând tendința creșterii amplorii spațiale a nivelului de implicare al unor rețele internaționale și de structurare ca o veritabilă afacere deosebit de profitabilă.
Criminalitatea organizată este, în opinia unor autori, un fenomen rezidual al globalizării care își manifestă în acest mod efectele negative pe care le generează în interiorul statelor.
După alți autori, criminalitatea organizată transfrontalieră are la bază ineficiența guvernelor de a acționa cu pârghii legale împotriva formelor de manifestare a acesteia, generându-se vulnerabilități care induc instabilitatea în funcționarea corectă a instituțiilor și în garantarea securității statelor respective.
După opinia noastră, criminalitatea organizată transfrontalieră reprezintă vulnerabilitatea cu gradul cel mai mare de risc ce poate afecta securitatea națională, regională și chiar globală, având drept cauze, pe de-o parte tendința de globalizare fără discernământ și pe de altă parte, ineficiența statelor de a gestiona aceste manifestări generatoare de crize și conflicte, inclusiv conflicte armate.
Conform definiției Interpol – criminalitatea organizată reprezintă orice asociere sau grupare de persoane care se dedau la o activitate ilicită continuă, al cărui scop principal este acela de a realiza profituri fără a respecta granițele naționale
Fenomenul criminalității este variat, rețelele de crimă organizată care acționează într-o zonă, țară, regiune, continent, nu reprezintă un monolit. Ele pot fi considerate o proiecție a unui conglomerat măcinat de cele mai multe ori de concurență sau dimpotrivă, consolidat de activități ilegale comune ori de armistițiul rezultat din separarea zonelor de acțiune.
Uneori, acțiunile ilegale specifice criminalității transfrontaliere sunt în strânsă corelație cu unele din sistemele ce funcționează într-o societate, în această combinație, impactul acestora asupra siguranței cetățeanului fiind greu de deslușit.
Alteori, modul de organizare și acțiune al rețelelor crimei organizate este dominat, influențat de o particularitate culturală, de o trăsătură specifică acestui grup. În această situație, necesitatea înțelegerii profunde a culturii, istoriei, economiei, psihologiei zonei geografice de proveniență sau/și acțiune a rețelei, capătă o importanță deosebită pentru pregătirea și contracararea eficientă a acelei entități infracționale. Și nu trebuie să ne gândim imediat, doar la destructurarea rețelei, arestarea conducătorilor acesteia sau a membrilor săi, ci să evaluăm consecințele probabile ce se pot produce pe termen mediu și lung
Plecând de la ideea crimei organizate drept o amenințare mai puternică decât infracționalitatea internă obișnuită și aplicând același raționament se poate aprecia că este mult mai periculoasă criminalitatea organizată transfrontalieră decât cea care se produce între granițele unui stat Criminalitatea organizată transfrontalieră reprezintă un risc asimetric, o formă de infracționalitate foarte gravă și a vulnerabilitate cu consecințe deosebite la adresa securității naționale, care a dobândit capacitatea de a influența negativ politica statelor și activitatea instituțiilor democratice. Ea constituie atât o expresie a proliferării unor fenomene negative, reziduale ce se amplifică în condițiile globalizării
Activitățile ilegale sunt diverse și includ traficul de droguri, traficul ilegal de arme și cu materiale radioactive, contrabanda; migrația de persoane, în special femei și copii pentru a fi exploatați, traficul de autoturisme de lux furate, taxe de protecție, omor la comandă, spălarea banilor din circuite internaționale, infracțiunile informatice, inclusiv pe INTERNET, falsificarea de documente și de monedă, falsificarea instrumentelor de plată, inclusiv card-uri, reciclarea fondurilor ilegale.
În ultimii ani, rețelele criminalității transfrontaliere, mai ales noua generație de infractori folosește frecvent noile tehnologii din informatică, telecomunicații, electronică, cărți de credit, tot ce ține de valoarea adăugată inițială, datorită modului de adaptare la capabilitățile tehnice, logistice și informaționale de ultimă generație care le înlesnește succesul acțiunilor ilegale și a nevoii de contrabalansare a activității organismelor și organizațiilor internaționale, care pun un accent din ce în ce mai mare pe cooperare în cadrul măsurilor de aplicare a legii.
Fenomenul criminalității organizate transfrontaliere se diversifică, manifestându-se cu predilecție în domeniile:
– comercial-vamal (operațiuni ilegale cu țigări, cafea, alcool, produse electronice, produse agroalimentare, materii prime etc.);
– financiar-bancar (creditări ilegale, deturnări de fonduri, reciclarea banilor de proveniență ilicită, inclusiv pe piața de capital);
– social (migrația ilegală, prostituția, traficul de droguri, jocuri de noroc, traficul de persoane și utilizarea ilegală a forței de muncă).
De aceea apreciem faptul că tendințele cele mai periculoase pentru viitor în domeniul crimei organizate transfrontaliere sunt determinate de:
– convergența criminalității organizate transfrontaliere și a terorismului spre un nou fenomen cu consecințe integratoare internaționale: infracționalitatea sau criminalitatea globală;
– coexistența unui trinom între interesele unor grupări de tip mafiot, ale reprezentanților unui stat și ale unor organizații teroriste care prin posibilele consecințe negative creează situația cea mai critică pe plan international
Evaluarea infracțiunilor din sfera criminalității organizate transfrontaliere va avea în vedere modul de manifestare a criteriilor analitice pentru a evidenția evoluția acestora în timp și spațiu și implicațiile asupra securității naționale.
Domeniile cel mai des utilizate de către entitățile criminale. sunt: traficul de droguri, armament, muniții, explozibili și tehnologie nucleară (materiale strategice), substanțe toxice, chimice sau agenți biologici, traficul internațional de ființe umane, migrația clandestină (ilegală), criminalitatea financiară și economică, „spălarea” banilor, traficul și falsificarea de valută, monedă națională, cărți de credit și alte modalități de plată false ori contrafăcute, criminalitatea informatică (ciber crima organizată transfrontalieră), traficul cu autoturisme furate etc.
Criminalitatea reprezintă încontinuare, prin modalitățile de manifestare, un fenomen foarte grav cu aspecte și consecințe negative asupra stabilității tuturor instituțiilor și al grupurilor de indivizi. În prezent, putem discuta de existența unei criminalități strategice care reprezintă o îmbinare letală între corupție, terorism și crima organizată, ce urmărește șubrezirea sistemului statal și uzurparea puterii politice.
4.2. Traficul de persoane umane
Conform Protocolului Adițional al Convenției Natiunilor Unite din 15 noiembrie 2000, articolul 3 se spunea că traficul de ființe umane a fost definit ca ʺracolarea, transportul, transferul, adăpostirea sau vânzarea de persoane prin amenințări, folosirea forței sau a altor mijloace de constrângere, prin răpiri, abuz de putere sau prin exploatarea unei situații vulnerabile în scopul exploatării sexuale ʺ.
Exploatarea trebuie în linii mari să includă exploatarea prostituției , sclavia sau practicile similare sclaviei , oferirea sau preluarea de organe totodată putem spune că traficul de persoane în scopul exploatării sexuale se referea la femei și la minori , ce poate conduce în final la victime ceea ce până la urmă este o violare a drepturilor omului și un atentat la demnitatea și la integrarea ființei umane per ansamblu , acest lucru fiind stipulat într-un articol al declarației:”Dreptul la viață este inerent persoanelor umane .Acest drept trebuie protejat prin lege .Nimeni nu poate fi în mod arbitrar privat de viata ʺ
Traficul de ființe umane în special cel de femei și tinere fete, chiar dacă putem include și bărbați, este într-o continua dezvoltare în întreaga lume, adesea când dorința de emigrare către Est nu poate fi satisfăcută legal, candidații/(tele) la migrații vor recurge la diferiți intermediari care s-au dovedit adesea că făceau parte din adevărate rețele criminale organizate și totodată erau împuterniciți să „recruteze” persoane destinate prostituției .
Datorită situației destul de nefavorabile din anumite regiuni ale Europei și în special de la sfârșitul anilor '80 în Europa Centrală și Orientală se vor dezvolta toate formele de trafic și în special cele de ființe umane în scopul exploatării sexuale .
Putem spune faptul că se va dezvolta un puternic comerț , acesta fiind condus de rețele criminale organizate iar modalitatea prin care victimele erau racolate ,era destul de simplă , promițându-li-se câștiguri mari în țările de destinație , uneori la plecare li se convenea în scris sau verbal că ele vor lucra pe postul de chelneri într-un bar , dansatoare , ʺanimatoare ʺ sau prostituate .
Sunt și cazuri în care li se promite că vor obține un post fără a se face vreo aluzie la prostituție , victimele spuneau că erau transportate în grupuri și că au trecut pe la mai mulți intermediari înainte de a ajunge la destinație . Pe parcurs ele fiind examinate medical pentru a se determina dacă s-au îmbolnăvit de sida sau de vreo altă boală cu transmitere sexuală , în tot acest timp care trecea ele neștiind unde se află sau unde vor fi duse . Aceste victime ale traficului erau uneori sechestrate în țările de tranzit și obligate să se prostitueze iar odată ce ajungeau la destinație pașapoartele le erau confiscate
Aceste organizații criminale supun victimele unei supravegheri stricte, obligate fiind să semneze recunoașterea unei datorii, solicitate fiind să primească un procentaj important din veniturile obținute prin prostituție pentru utilizarea oamenilor și a altor instalații .Ca mijloace de presiune de obicei se utiliză :victimele erau sechestrate, bătute, violate, drogate , subalimentate și sancționate financiar dacă nu se supuneau exigențelor organizației .
Pentru a putea întelege acest fenomen trebuie să analizăm factorii cei mai importanți, aici putând include următoarele elemente: factori macrosociali, microsociali și factori individuali.
Din categoria factorilor macrosociali putem da ca exemplu: rata crescută de șomaj, lipsa locurilor de muncă, a unor programe destinate preveniri acestui fenomen atât de des întâlnit, lipsa s-au slaba dorință de a se implica a unor sisteme politice sau juridice.
Următoarea categorie este cea a factoriilor microsociali, iar aici putem include:nivelul redus de educație, instabilitatea din punct de vedere familial sau comportamentele deviante (alcoolismul, consumul de droguri, violența domestică etc.)
Ultima categorie de factori, este cea a factorilor individuali, precum: dorința și totodată capacitatea de a încălca anumite norme, stima de sine foarte scazută, neîncrederea în forțele proprii și totodată în sistemul în care traiește etc
Mai departe vom încerca să structurăm câteva din teoriile pe care am putut să le surprindem la acest fenomen deviant extrem de important pentru a putea întelege cum afectează traficul de persoane anume categorii de oameni.
Putem da mai departe ca exemplu asa numitaʺ teorie a dezorganizării sociale ʺ , aici cercetătorii au dorit să analizeze influența locului , a societății asupra anumitor categorii de oameni considerați „desocializați ducând în cele din urmă la dezvoltarea unei anumite stratificări sociale delincvente.Aceste persoane ce fac parte din categoria delincventă tind în mare parte să adopte comportamente care sunt acceptate de mediul în care traiesc dar neacceptate de societatea în care ne desfășurăm noi activitatea .De aceea teoria spune în linii mari faptul că persoanele delincvente vor recurge în cele din urmă la anumite mijloace ilicite , nedorite pentru a-și atinge anumite scopuri sau obiective , de aceea aceste persoane conform teoriei sunt persoane cu un potențial risc de delincvență, devianță și de criminalitate .
Merton definea la un momentat devianța ( adica abaterea de la tot ce conține norma socială ), ca reprezentând un conglomerat de norme sau comportamente ce amenință la un moment dat sistemul , aici el referindu-se în mare parte la un anumit tip de risc cu care se va confrunta sistemul social.
Mai departe o altă teorie vis-a –vis de traficul de persoane umane se numește ʺteoria etichetariiʺ.
Ȋn această teorie ni se spune următorul lucru , anume , nu este important actul în sine deviant acesta stând într-un plan secundar ci mai degrabă , este importantă etichetarea publică ,adica societatea care te condamnă de anumite acte , fie săvârșite , fie nesăvârșite . individul în această categorie putând ajunge în cele din urmă să săvârșească actul în sine , totul datorându-se unei anumite autoimpuneri din partea societății.
O altă teorie se numește ʺteoria asocierii diferențialeʺ , creată undeva prin anul 1940 de către E.Sutherland , care spunea că devianța se învață , din grupul , anuturajul din care individul își face simțită prezența , fiind transmisă mai departe ca un tip de normă.Acestă teorie spune faptul că individul dintr-un grup considerat a fi deviant va intra în contact cu anumite reglementări , simboluri , norme ale aceluiași grup , el fiind în ultima instanță nevoit să adopte acele comportamente deviante pentru a putea fi inclus în acel grup .
„Teoria conflictului” are la bază persoanele bogate care după bunul lor plac pot determina orice act ca fiind deviant sau nu , de aceea sistemul în care tineri își desfășoară activitatea este unul care variază în funcție de dorințele sau cerințele unora care se considera primordiali , atotputernici.
Am încercat să structurăm teoriile pe care noi le-am considerat a fi importante în descoperirea acestui fenomen al traficului de persoane .
Mai departe vom încerca să descoperim care sunt normele legislative care reglementează controlul acestoe factori și cum se poate preveni acest fenomen devenit global, aflat într-o contiuuă crestere.
Din punct de vedere legislativ există Legea nr. 678 din 2001, care precizează că traficul de persoane precum și toate categoriile de factori care decurg din acesta (violența, abuzul, înșelăciunea etc.) se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 12 ani, iar vătămarea integrității corporale se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani.
Din punct de vedere instituțional putem da ca exemplu M.A.I. care prin Directia de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, Poliția de Fronțieră și Inspectoratul General al Poliției duc adevărate campanii de prevenire a acestui fenomen. De exemplu, prin poliția de frontieră sunt distribuite pliante ce conține descrierea acestui fenomen precum și numărul de telefon la care pot suna oamenii pentru a denunța o asemenea infracțiune.
Pe lângă Ministerul Afacerilor Interne există și Ministerul Educației și Cercetării care, prin implementarea unor programe educaționale, poate să ajute la stoparea acestui fenomen. De exemplu: în Planul Național de Acțiune se prevede crearea a 9 adăposturi pentru victimele traficului de persoane.
La nivel internațional instituția care se ocupă cu traficul de persoane, este Europol adică Oficiul European de Poliție, acesta fiind creat de Consiliul European de la Luxemburg în 1991, devenit operațional abia în 1999. Această instituție are printre atribuțiile principale realizarea unui schimb de informații între statele comunitare precum și informarea statelor despre producerea unui act criminal, concomitent cu stabilirea sferei de interes a statelor care trebuie să treacă la contracararea lui.
Traficul de persoane și prostituția au fost catalogate ca fiind ʺcrime fără victimeʺ de către Edwin Schur, în anul 1965, iar prin intermediul acestei sintagme se descriau anumite activități considerate a fi ilegale pentru că acestea pot ofensa societatea democratică. Din această categorie fac parte, conform lui Edwin S.: prostituția, pornografia, consumul de droguri etc
Actualmente, migrația ilegală se îmbină perfect cu traficul internațional de ființe umane și este alimentată mai ales din țări africane și asiatice subdezvoltate, care se află, în majoritatea lor, în drum spre statele dezvoltate din Europa Occidentală sau chiar de dincolo de ocean
În paralel cu fenomenul migrației ilegale, o importanță aparte o are și emigrația deghizată, unde prostituatele, proxeneții și traficanți de persoane (în special, de copii) au cea mai mare reprezentabilitate. Aceștia atrag pericole nebănuite, precum: bolile venerice; virusul HIV; tuberculoza și comerțul cu copii vânduți pentru organe. O serie de societăți și agenții comerciale specializate ca rețele de prostituate și proxeneți, la anumite perioade, și-au schimbat zona de interes și de acțiune în alte țări, cum ar fi: Turcia; Cipru; Grecia; Austria; Germania; Italia; Ungaria etc.
Traficul de carne vie, un fenomen exploziv, manifestat cu pregnanță după 1990 și care a căpătat un caracter tot mai organizat și mai profitabil, îndeosebi sub formele proxenetism și prostituție.
Pe fondul desorganizării sociale prostituția a renăscut nu doar în țară ,dar s-a și internaționalizat prin intermediul rețelelor de proxeneți ,cu precădere din Turcia , Grecia ,Cipru , Austria , Ungaria , Italia ,etc.Numai în anul 1999 au fost descoperite 46 de rețele constituite din 69 de proxeneți și 700 de prostituate , din care 67 minore.
Pe lângă proxenetism și prostituție, traficul de copii, sub paravanul adopțiilor caritabile, s-a amplificat îngrijorător, toate aceste trei forme de crimă organizată transformându-se tot mai des în surse de trafic de organe.
Traficul de persoane nu este o monstruozitate a trecutului , el continua să existe atât în țările dezvoltate ale Europei Occidentale ,SUA , Italia,etc.Trei sunt factorii care pot influența apariția acestei piețe :explozia demografică , revoluția și globalizarea și căderea zidului Berlinului
România reprezintă o țară de migrație a femeilor și a copiilor în scopul exploatării sexuale.Femeile din Moldova, Ucraina și Rusia sunt tranzitate prin România spre Italia, Spania, Germania,Grecia, Franța, Austria și Canada. Existau rapoarte care evidențiau faptul că băieții și tinerii bărbați romani erau traficați către țările din Europa de Est pentru a fi exploatați sexuali. Fetele romance sunt traficate în țară pentru exloatare sexuală, iar băieții sunt tranzitați din Estul și Nordul României spre orașe, cu scopul de a fi puși la muncă forțată sau să comită furturi mărunte
Conform datelor culese , circa 27 de milioane de persoane la nivel global , sunt victime ale sclaviei dar și traficului de persoane umane , acest sondaj este dat de către Dean Thompson , cel care a fost însărcinat cu afaceri la Ambasada SUA. Totodată putem spune faptul că în anul 2013 au fost identificate un număr de 896 de persoane traficate ,acest număr fiind într-o continuuă creștere în orașele mici și sate .
5. Concluzii
Criminalitatea transfrontalieră se constituie într-o realitate a acestor vremuri. Ea este direct proporțională cu vulnerabilitățile pe care le creează procesul de globalizare și, deopotrivă, cel de fragmentare ce se dezvoltă speculativ pe falia strategică dintre acestea.
Astăzi, crima organizată se află tot mai mult în atenția opiniei publice, a guvernelor naționale și a organizațiilor internaționale. Ea reprezintă, fără putință de tăgadă o amenințare, fără precedent, la început de mileniu, în plină eră a globalizării, cu tendințe de evoluție rapidă de consolidare și dezvoltare.
Combaterea amenințărilor care afectează securitatea țărilor din regiune va fi dificilă, atâta timp cât vor exista diferențe de ordin legislativ între state, în ceea ce privește securizarea frontierelor, lacune în aplicarea cadrului juridic din domeniul combaterii terorismului și al criminalității transfrontaliere.
Cooperarea internațională este cu atât mai necesară, cu cât abordarea în format multilateral impune o coerență în formularea strategiilor, eficientizarea structurilor de securitate existente și eliminarea constructivă a divergențelor de opinie.
Ȋn concluzie, putem spune faptul că traficul de persoane este un fenomen destul de complex ,plin de factori , teorii , modalități de prevenire , legislație ,totul pentru ca acest fenomen să se oprească din creșterea sa , însă nu se poate face acest lucru pentru simplul motiv că economicul este mai important decît orice altceva și tocmai datorită unei soluții ferme la diverse probleme nu putem combate acest fenomen.
Traficul de persoane rămâne de actualitate pentru că societatea ajunge să nu mai vadă în asta neapărat un pericol ci o stare firească a lucrurilor , de aceea părerea mea este aceea că indiferent de context , loc , regiune , societatea , oamenii vor recurge la această degradare , abatere de la norme deoarece este cel mai simplu mijloc de a beneficia de bani .Banii transformă oamenii iar din acest tranzit , anume client-prostituată-proxenet –organizații criminale , toți vor avea câte ceva de câștigat , deși această situație este una rea , privită din perspectiva moralității , însă una absolut necesară privind din perspectiva oameniilor care de pe o zi pe cealaltă tânjesc la un loc de munca .
Bun sau rau , traficul de persoane există și tinde să se dezvolte cu vitalitate la nivel mondial , de aceea rolul nostru ca niște simplii privitori rămâne acela de a ne declara neutralitatea și a ne gândi care sunt motivele pentru care unii aleg acest mijloc de a-și câștiga existența.
Ȋn concluzie, putem spune faptul că traficul de persoane este un fenomen destul de complex, plin de teorii, consecințe, factori, tehnici și modalități de prevenire, iar prin legislație se dorește conștientizarea acestui fenomen și oprirea din evoluție a acestuia.
6. Bibliografie:
A.Lucrări stăine /strategii
Zamfir, Cătălin și Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie,Editura Babel, București,1993
Doctrina de contrainformații și securitate NATO
Strategia de securitate nationala a Romaniei , Bucuresti , 2001
Strategia de securitate națională a României, Președintele, București, 2007
“Strategia Națională Anti-Trafic 2006-2010”, UNICEF România
Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale , Recomandarea nr. R/2000 adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 19 mai 2000 și Raportul Explicativ Document al Consiliului Europei la dispoziție de Centrul de Informare și Documentare al Cosiliului Europei
Nations Unies – Conseil Economique et Social – Conférence Ministérielle Mondiale sur la criminalise transnationale organise, Rapport du Comite Plénier, 1994
Michael S.Bossis , Richard J.Gelles , Ann Levin ,Sociology an introduction , New York , University of North Carolina Chapel Hill , 1988
C.Lucrări românești
F.a, Sociologie .concepte .,teorii , fundamente , ed. a II a , București , Ed. Universitară , 2009
Alina Anghel , Violența și sclavia modernă .Traficul de femei perspectiva sociologică , Ed.Universitară , București , 2001?
Ion Bălăceanu și autorii , Interacțiunea strategiilor în conflictele armate moderne , vol.1.,Ed.Universității Naționale de Apărare Carol I ,București , 2010
Simion Boncu, Securitatea europeană înschimbare. Provocări și soluții. Editura Amco-Press, București, 1995
Barry Buzan , Popoarele ,statele și teama . O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după războiul rece , Ed Cartier , Chisinău
Oana Cinchi, Devianță și criminalitate într-o societate aflată în tranziție ,Ed.Lumen, Iași, 2011
Petre Duțu, Amenințări asimetrice sau amenintări hibride :Delimitări conceptuale pentru fundamentarea securității și apărarii naționale ,Editura Universității Naționale de Apărare Carol 1, București, 2013
Vasile Fulga, Crima organizată și corupția – elemente de suport vital pentru organizațiile teroriste, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2008
Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian, Lumea 2011 – Enciclopedie Politică și Militară (Studii Strategice de Securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2011
Ioan Gârbuleț, Traficul de persoane, Univers juridic, București, 2010
Constantin HLIHOR, Geopolitica și geostrategi în analiza relațiilor internaționalecontemporane, Editura Universității Naționale de Apărare “carol I”, București, 2005
Damian Miclea ,Cunoașterea crimei organizate , Ed.Pygmalion , Ploiești , 2001,
Damian Miclea , Hățișurile crimei organizate , Ed.Libra , București , 2001
Andrei Miroiu ,Radu Sebastian Ungureanu , Manual de Relații internaționale , Ed Polirom , Iași , 2006
Gheorghe Mocuta, Criminalitatea organizata si spalarea banilor Bucuresti ; Noul Orfeu, 2004
Constantin Mostoflei , Securitatea si apărarea spațiului sud est european , în contextul transformărilor de la începutul mileniului III , Ed.Universitatea Natională de Apărare Carol I, Bucuresti , 2006
Mircea Mureșan și Ghe. Văduva Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004
Nasty Vlâdoiu , Protecția Informațiilor , București , Ed.Tritonic , 2005
Gh.Nistorescu, Costică Păun, Criminologie, Editura Didactică și Pedagogică RA, București, 1995
Constantin Oprean , Management strategic , Ed..Univ.Lucian Blaga , Sibiu
Vasile Popa , Implicațiile globalizării asupra securității naționale , Ed.Universității Naționale de Apărare Carol 1 , București , 2005
Bogdan Sgârcitu, De laʺ M'aider ʺla ʺ Maydayʺ .Impactul globalizării asupra securității naționale ,Ed.Tritonic, București,2007
Bogdan-Tucicov, Ana; Septimiu Chelcea; Mihai Golu; Pantelimon Golu; Cătălin Mamali și Petru Pânzaru, Dicționar de psihologie socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, Suveranitate și Instituții internaționale, Editura. Polirom, București, 2010
Veaceslov Untilă , Crima organizată .Stop , Ed.Museum , f.l.,2000
Victor Ursa, Criminologie, Editura Ciprian & Cătălina, Cluj Napoca, 1993
Maria Voinea și Carmen Bulzanu , Sociologia drepturilor omului , București, Ed. Universității din București , 2003
Maria Voinea , Sociologie generala și juridică , București , Ed. Sylvi , 2000
B.Site-uri
http://mariobalint.blogspot.ro/2012/04/amenintarile-de-securitate-ale.html
www.sferapoliticii.ro
file:///C:/Users/Madalin/Downloads/curs%20de%20doctrine%20politico%20militare1.pdf
http://adevarul.ro/international/europa/peste-30000-persoane-uniunea-europeana-victime-traficului-fiinte-umane-1_54417a870d133766a8058537/index.html
6. Bibliografie:
A.Lucrări stăine /strategii
Zamfir, Cătălin și Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie,Editura Babel, București,1993
Doctrina de contrainformații și securitate NATO
Strategia de securitate nationala a Romaniei , Bucuresti , 2001
Strategia de securitate națională a României, Președintele, București, 2007
“Strategia Națională Anti-Trafic 2006-2010”, UNICEF România
Traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale , Recomandarea nr. R/2000 adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei la 19 mai 2000 și Raportul Explicativ Document al Consiliului Europei la dispoziție de Centrul de Informare și Documentare al Cosiliului Europei
Nations Unies – Conseil Economique et Social – Conférence Ministérielle Mondiale sur la criminalise transnationale organise, Rapport du Comite Plénier, 1994
Michael S.Bossis , Richard J.Gelles , Ann Levin ,Sociology an introduction , New York , University of North Carolina Chapel Hill , 1988
C.Lucrări românești
F.a, Sociologie .concepte .,teorii , fundamente , ed. a II a , București , Ed. Universitară , 2009
Alina Anghel , Violența și sclavia modernă .Traficul de femei perspectiva sociologică , Ed.Universitară , București , 2001?
Ion Bălăceanu și autorii , Interacțiunea strategiilor în conflictele armate moderne , vol.1.,Ed.Universității Naționale de Apărare Carol I ,București , 2010
Simion Boncu, Securitatea europeană înschimbare. Provocări și soluții. Editura Amco-Press, București, 1995
Barry Buzan , Popoarele ,statele și teama . O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de după războiul rece , Ed Cartier , Chisinău
Oana Cinchi, Devianță și criminalitate într-o societate aflată în tranziție ,Ed.Lumen, Iași, 2011
Petre Duțu, Amenințări asimetrice sau amenintări hibride :Delimitări conceptuale pentru fundamentarea securității și apărarii naționale ,Editura Universității Naționale de Apărare Carol 1, București, 2013
Vasile Fulga, Crima organizată și corupția – elemente de suport vital pentru organizațiile teroriste, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2008
Teodor Frunzeti, dr. Vladimir Zodian, Lumea 2011 – Enciclopedie Politică și Militară (Studii Strategice de Securitate), Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2011
Ioan Gârbuleț, Traficul de persoane, Univers juridic, București, 2010
Constantin HLIHOR, Geopolitica și geostrategi în analiza relațiilor internaționalecontemporane, Editura Universității Naționale de Apărare “carol I”, București, 2005
Damian Miclea ,Cunoașterea crimei organizate , Ed.Pygmalion , Ploiești , 2001,
Damian Miclea , Hățișurile crimei organizate , Ed.Libra , București , 2001
Andrei Miroiu ,Radu Sebastian Ungureanu , Manual de Relații internaționale , Ed Polirom , Iași , 2006
Gheorghe Mocuta, Criminalitatea organizata si spalarea banilor Bucuresti ; Noul Orfeu, 2004
Constantin Mostoflei , Securitatea si apărarea spațiului sud est european , în contextul transformărilor de la începutul mileniului III , Ed.Universitatea Natională de Apărare Carol I, Bucuresti , 2006
Mircea Mureșan și Ghe. Văduva Războiul viitorului, viitorul războiului, Editura Universității Naționale de Apărare, București, 2004
Nasty Vlâdoiu , Protecția Informațiilor , București , Ed.Tritonic , 2005
Gh.Nistorescu, Costică Păun, Criminologie, Editura Didactică și Pedagogică RA, București, 1995
Constantin Oprean , Management strategic , Ed..Univ.Lucian Blaga , Sibiu
Vasile Popa , Implicațiile globalizării asupra securității naționale , Ed.Universității Naționale de Apărare Carol 1 , București , 2005
Bogdan Sgârcitu, De laʺ M'aider ʺla ʺ Maydayʺ .Impactul globalizării asupra securității naționale ,Ed.Tritonic, București,2007
Bogdan-Tucicov, Ana; Septimiu Chelcea; Mihai Golu; Pantelimon Golu; Cătălin Mamali și Petru Pânzaru, Dicționar de psihologie socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
Radu-Sebastian Ungureanu, Securitate, Suveranitate și Instituții internaționale, Editura. Polirom, București, 2010
Veaceslov Untilă , Crima organizată .Stop , Ed.Museum , f.l.,2000
Victor Ursa, Criminologie, Editura Ciprian & Cătălina, Cluj Napoca, 1993
Maria Voinea și Carmen Bulzanu , Sociologia drepturilor omului , București, Ed. Universității din București , 2003
Maria Voinea , Sociologie generala și juridică , București , Ed. Sylvi , 2000
B.Site-uri
http://mariobalint.blogspot.ro/2012/04/amenintarile-de-securitate-ale.html
www.sferapoliticii.ro
file:///C:/Users/Madalin/Downloads/curs%20de%20doctrine%20politico%20militare1.pdf
http://adevarul.ro/international/europa/peste-30000-persoane-uniunea-europeana-victime-traficului-fiinte-umane-1_54417a870d133766a8058537/index.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Traficul de Persoane, Asociat Formelor de Manifestare a Crimei Organizate In Zonele Transfrontaliere, Risc la Adresa Securitatii Nationale (ID: 130113)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.