. Traficul de Persoane
Traficul de persoane
CUPRINS
Cap.1.Noțiunea de trafic de persoane
1.1.Preocupări internaționale de definire
1.2.Victime traficate sau infractori
1.2.1.Principii recomandate de I.C.N.U.D.O.
1.2.2.Reguli de conduită recomandate de I.C.N.U.D.O.
1.3.Diferența dintre traficul de persoane și introducerea ilegală a migranților
1.4.Crima organizată transnaționala- concept
Cap.2.Factorii determinanți și riscurile traficului de ființe
2.1.Factorii determinanți
2.2.Riscuri umane și strategice ale traficului
Cap 3.Etapele procesului de trafic
3.1.Recrutarea-“rădăcinile răului”
3.2.Faza de tranzit-transportul și trecerea frontierei
3.3.Vânzarea persoanelor
3.4.Exploatarea victimelor
Cap.4.Analiza traficului
4.1.Cine sunt traficanții?
4.2.Cine sunt victimele?
Cap.5.Legea 678/2001-Cadrul legal privind traficul de persoane în România
A.Infracțiuni privind traficul
1.Infracțiunea de trafic de persoane
1.1.Forma simplă
1.2.Forma agravată
2.Infracțiunea de trafic de minori
2.1.Forma simplă
2.2.Forma agravată
3.Infracțiunea calificată de trafic de persoane
4.Infracțiunea de “organizare de trafic de persoane” și “organizare de trafic de minori”
B.Infracțiuni în legătură cu traficul de persoane
1.Infracțiunea de favorizare a traficului de persoane
2.Infracțiunea de pornografie infantilă
C.Urmărirea penală a infracțiunilor prevăzute de prezenta lege
D.Probleme de încadrare juridică – interferențe cu infracțiunea de proxenetism și lipsire de libertate
Cap.6.Măsuri de combatere a traficului de persoane
6.1.Activitatea polițienească
6.2.Asistența acordată victimelor de O.I.G.- O.N.G.-uri
6.3.Cooperarea dintre poliție și O.I.G.- O.N.G.-uri
6.4.Reintegrarea victimelor traficului
6.5.Ancheta “fulger”
6.6.Contactul dintre poliție și victimele traficate
6.7.Victima în calitate de martor
6.7.1.Obținerea declarației de martor
6.7.2.Condițiile de audiere și persoana care conduce audierea
6.7.3.Metodologia ascultării martorului
6.7.4.Moduri de consemnare și înregistrare a declarației de martor
6.7.5.Statutul actual și viitor al victimei
6.8.Arestarea imediată, protejarea locului faptei, strângerea probelor materiale
6.9.Informațiile necesare în lupta anti-trafic
Cap.1. Noțiunea de TRAFIC DE PERSOANE
1.1. Preocupări internaționale de definire
În ultimii ani s-a constatat o creștere permanentă a traficului de persoane către, prin și dinspre Sud-Estul Europei, lucru care reprezintă atât o provocare majoră pentru forțele polițienești, cât și o problemă gravă de violare a drepturilor omului.
A crescut din ce în ce mai mult convingerea că lupta împotriva traficului necesită o abordare coordonată, multidisciplinară la nivel național, regional și internațional, care să implice toți factorii de decizie cu atribuții în acest domeniu. Acțiunile polițienești de combatere a traficului de persoane se desfășoară și sunt legate în mod complex de un context mai larg, care include egalitatea dintre sexe, antidiscriminarea, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și a principiilor democrației în activitatea poliției.
Pe lângă studierea fenomenului și a modului de operare folosit de rețelele de trafic, este importantă și cunoașterea unui element deosebit de important în lupta antitrafic: definirea infracțiunii de trafic de persoane, așa cum apare ea în diferitele acorduri internaționale.
Dacă infracțiunea nu este clar definită, atât studiul problemei cât și elaborarea unor soluții devin aproape imposibile. De asemenea, soluțiile găsite vor varia în funcție de modul în care este definită infracțiunea. Lipsa unei definiții clare îngreunează și cooperarea transfrontalieră. Atâta vreme cât guvernul, poliția, instituțiile judiciare și organizațiile OIG-ONG nu se vor concentra pe același tip de infracțiune și pe același tip de victime, strategiile și soluțiile propuse vor rămâne necoordonate și ineficiente.
Într-un număr considerabil de țări, legea penală nu prevede traficul de persoane ca infracțiune distinctă. Traficul este pedepsit prin intermediul altor legi sau nu este pedepsit deloc. În astfel de cazuri, traficanții femeilor în scopul prostituției sunt puși sub acuzare pentru infracșiunea de contrabandă sau pentru infracțiuni legate de prostituție, cum ar fi proxenetismul sau favorizarea prostituției. Prin caracterul restrâns al acestor legi și pedepsele minore acordate, traficanții scapă cu o pedeapsă destul de mică, poate chiar numai cu o amendă, pe care nu le este greu să o plătească. Această situație nu reflectă în nici un fel caracterul grav și brutal al infracțiunilor de trafic de persoane și duce la percepția unor infracțiuni cu "profit înalt și risc scăzut", percepție care încurajează infractorii din "crima organizată" să se implice în acest tip de activități.
De mult prea multe ori, victimele sunt urmărite în instanță pentru intrare ilegală în țara respectivă sau pentru alte infracțiuni, din simplul motiv că legile sunt aplicate în mod mecanic, împotriva unor persoane care nu au fost încă identificate ca victime ale unor infracțiuni grave. În plus, eforturile de a combate traficul de persoane prin urmărirea în instanță pentru delicte legate de prostituție, implică faptul că guvernele consideră traficul de persoane ca fiind egal cu diferitele forme de muncă în industria sexului, indiferent dacă victimele au participat sub constrângere sau nu. Traficul de persoane cuprinde toate formele de muncă forțată, sclavie și aservire în toate industriile, de exemplu în industria sexului, în producție sau în agricultură. El nu ar trebui amestecat cu contrabanda (introducere ilegală de persoane) sau cu prostituția, fiind vorba de o infracțiune distinctă, care implică grave încălcări ale drepturilor omului.
În alte state, chiar dacă traficul de persoane este prevăzut de lege ca infracțiune separată, se pedepsește numai traficul pentru scopuri sexuale și se omit celelalte forme de exploatare, în care victimele traficate sunt ținute în condiții de muncă forțată, sclavie sau aservire. Prin aceast, legea nu protejează victimele traficate în scopul muncii forțate în gospodărie sau în fabrici sau în scopul serviciilor sexuale altele decât prostituția, cum ar fi pornografia, strip-tease-ul sau masajul. În toate aceste cazuri, traficanții nu vor fi urmăriți în justiție și nu vor fi pedepsiți.
Definiția Națiunilor Unite privind traficul de persoane
Până acum câtva timp, la nivel regional și internațional nu exista o definiție universal valabilă și obligatorie din punct de vedere legal. Lucrătorii din acest domeniu utilizau diferite definiții, care deseori se suprapuneau sau se dublau.Această problemă a fost rezolvată prin efectuarea unor cercetări, care au dus la elaborarea și publicarea Protocolului Națiunilor Unite pentru prevenirea, combaterea și pedepsirea traficului de persoane, în special femei și copii, ca anexă la Convenția Națiunilor Unite împotriva crimei organizate transfrontaliere.Această convenție, cunoscută mai mult sub numele ei scurt de "Protocolul de la Palermo", a stabilit un standard referitor la infracțiunile de trafic. În multe state, legislația specifică luptei anti-trafic a fost elaborată sau se află în curs de elaborare, bazându-se în întregime pe prevederile acestui Protocol.
Articolul cel mai important al întregului document este Articolul Trei, care definește infracțiunea de trafic de persoane după cum urmează:
(a) Prin “trafic de persoane” se înțelege recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Exploatarea include, minimum, exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe."
(b)” Consimțământul persoanei, victimă a traficului, la exploatarea descrisă în alineatul (a) din prezentul articol va fi irelevant, dacă s-a folosit vreunul din mijloacele menționate în alineatul (a)".
(c)” Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil, în scopul exploatării, vor fi considerate "trafic de persoane", chiar dacă nu s-a folosit nici unul din mijloacele menționate în alineatul (a) din prezentul articol."
(d) "Prin "copil" se înțelege orice persoană cu vârsta sub 18 ani."
Această definiție progresivă și modernă are mai multe aspecte pozitive, deoarece reflectă realitatea traficului de persoane din zilele noastre:
În primul rând, ea recunoaște toate formele de trafic. Noțiunea de trafic nu mai este restrânsă la exploatarea sexuală. Definiția se concentrează pe condițiile de muncă forțată, aservire, pe practicile asemănătoare sclaviei și pe sclavie, fiecare dintre acestea fiind definite în mod distinct.
În al doilea rând, ea nu se concentrează în mod exclusiv pe femei și fete, ci recunoaște că victimele pot fi atât femei, cât și bărbați, fete și băieți.
În al treilea rând, definiția nu cere ca victima să treacă peste o frontieră recunoscută în mod internațional, ci ține cont de faptul că există persoane traficate în interiorul granițelor unei țari, dintr-o regiune în alta.
În patrulea rând, cu excepția traficării persoanelor cu vârsta sub 18 ani, Protocolul cere o formă oarecare de distorsionare a voinței victimei informate, respectiv prin violență, înșelăciune sau abuz de autoritate, respectând astfel faptul că persoanele adulte sunt apte de a lua decizii autodeterminate privind viața lor, în special în ce privește munca și migrația.
În ceea ce privește exploatarea, Protocolului Națiunilor Unite privind traficul de persoane stipulează că:
"Exploatarea va include, dar nu se va limita la exploatarea prostituției altor persoane sau la alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee similare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe."
Convenția împotriva sclaviei, articolul 1, definește sclavia ca
"Starea sau condiția unei persoane, asupra căreia se exercită una sau toate puterile care derivă din dreptul de proprietate."
Procedee asemănătoare sclaviei sunt constrângerea cauzată de datorii, aservirea, căsătoriile în scopul exploatării și munca infantilă.Totuși este important de reținut că termenii "exploatarea prostituției" și "exploatarea sexuală" nu sunt definiți în legile internaționale și că Protocolul, în mod voit, lasă acești termeni nedefiniți. Protocolul poate fi considerat ca un pas înainte în procesul de armonizare a definițiilor, dar el nu rezolvă toate problemele.
Și alte organizații internaționale au elaborat definiții ale fenomenului de trafic de persoane:
Definiția Convenției Europol privind traficul de persoane
Definiția Convenției Europol privind traficul de persoane subliniază în mod explicit natura predominant sexuală a exploatării victimelor.Referitor la infracțiunile enumerate în articolul 2(2), Convenția conține următoarea definiție:
"Traficul de persoane reprezintă metodele de supunere a unei persoane la dispoziția reală și ilegală a altor persoane, prin folosirea forței, a amenințării cu forța, a abuzului de autoritate, sau a inducerii în eroare, în scopul exploatării prostituției, al exploatării sexuale de orice fel, al abuzului minorilor sau al comerțului cu minori abandonați."
Definiția Consiliului Europei privind traficul de femei
(și prostituția forțată)
Adunarea definește "traficul de femei și prostituția forțată ca fiind orice metodă legală sau ilegală de a transporta femei șiin violență, înșelăciune sau abuz de autoritate, respectând astfel faptul că persoanele adulte sunt apte de a lua decizii autodeterminate privind viața lor, în special în ce privește munca și migrația.
În ceea ce privește exploatarea, Protocolului Națiunilor Unite privind traficul de persoane stipulează că:
"Exploatarea va include, dar nu se va limita la exploatarea prostituției altor persoane sau la alte forme de exploatare sexuală, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee similare de lipsire de libertate ori de aservire sau prelevarea de organe."
Convenția împotriva sclaviei, articolul 1, definește sclavia ca
"Starea sau condiția unei persoane, asupra căreia se exercită una sau toate puterile care derivă din dreptul de proprietate."
Procedee asemănătoare sclaviei sunt constrângerea cauzată de datorii, aservirea, căsătoriile în scopul exploatării și munca infantilă.Totuși este important de reținut că termenii "exploatarea prostituției" și "exploatarea sexuală" nu sunt definiți în legile internaționale și că Protocolul, în mod voit, lasă acești termeni nedefiniți. Protocolul poate fi considerat ca un pas înainte în procesul de armonizare a definițiilor, dar el nu rezolvă toate problemele.
Și alte organizații internaționale au elaborat definiții ale fenomenului de trafic de persoane:
Definiția Convenției Europol privind traficul de persoane
Definiția Convenției Europol privind traficul de persoane subliniază în mod explicit natura predominant sexuală a exploatării victimelor.Referitor la infracțiunile enumerate în articolul 2(2), Convenția conține următoarea definiție:
"Traficul de persoane reprezintă metodele de supunere a unei persoane la dispoziția reală și ilegală a altor persoane, prin folosirea forței, a amenințării cu forța, a abuzului de autoritate, sau a inducerii în eroare, în scopul exploatării prostituției, al exploatării sexuale de orice fel, al abuzului minorilor sau al comerțului cu minori abandonați."
Definiția Consiliului Europei privind traficul de femei
(și prostituția forțată)
Adunarea definește "traficul de femei și prostituția forțată ca fiind orice metodă legală sau ilegală de a transporta femei și/sau de a face comerț cu acestea, cu sau fără consimțământul lor inițial, în scopul prostituției forțate, a căsătoriilor forțate sau al altor forme de exploatare sexuală forțată. Folosirea violenței poate fi: fizică, sexuală și/sau psihologică, și include atât intimidarea, cât și abuzul de autoritate sau abuzul unei situații de dependență."
Alianța globală împotriva traficului de femei (GAATW)definește traficul după cum urmează: "Orice acte sau tentative de recrutare, transportare (înăuntrul sau în afara unor frontiere), cumpărare, vânzare, transfer, primire sau cazare a unei persoane, prin folosirea inducerii în eroare, a constrângerii (inclusiv utilizarea amenințărilor sau abuzul de autoritate) sau a constrângerii cauzate de datorii, în scopul aducerii sau menținerii acestei persoane, fără constimțământul ei, plătită sau neplătită, într-o formă de aservire (muncă în gospodărie, aservire sexuală sau de reproducție), într-o formă de muncă forțată sau constrânsă, sau în condiții asemnănătoare sclaviei, exploatarea ei petrecându-se în altă comunitate decât cea în care persoana trăia în momentul inducerii ei în eroare, constrângerii prin forță sau constrângerii cauzate de datorii."
Toate aceste definiții au în comun unele de elemente-cheie:
Niciuna dintre definiții nu se reduce la utilizarea forței, ci toate includ o gamă largă de strategii de control și de constrângere, prin care victimele sunt determinate să consimtă la traficare;
Toate definițiile se referă atât la traficul înăuntrul cât și la traficul în afara unor frontiere;
Toate definițiile contribuie la capturarea celor care facilitează traficul de persoane
Alte definiții privind traficul
Definiția traficantului și a persoanei traficate
Conform GAATW traficantul este "O persoană sau o entitate care intenționează să comită, sau contribuie în calitate de complice sau consimte la comiterea oricăror acte descrise în definiția traficului de persoane"; persoană traficată este "O persoană recrutată, transportată, cumpărată, vândută, trasferată, primită sau cazată în modul descris în definiția traficului de persoane, inclusiv copii, indiferent dacă copilul a consimțit sau nu."
Definiția victimei
"Declarația privind principiile fundamentale referitoare la administrarea justiției pentru victimele infracțiunilor și ale abuzului de putere" cuprinde un catalog de principii de bază, referitoare la accesul victimelor la justiție, la un tratament echitabil, la despăgubiri, compensații și asistență. Această declarație a fost adoptată prin consens în Adunarea generală ONU din 1985, reflectând intenția colectivă a comunității internaționale de a restabili echilibrul dintre drepturile fundamentale ale bănuiților și infractorilor pe de-o parte, și drepturile și interesele victimelor pe de altă parte.
Declarația definește victimele ca:
“Persoane care au suferit, fie individual, fie colectiv, pagube, inclusiv vătămări psihice sau mentale, traume emoționale, pierderi materiale sau încălcări substanțiale ale drepturilor lor fundamentale, prin acte sau omisiuni prevăzute de legile penale în vigoare în statele membre, inclusiv de legile penale împotriva abuzului de putere."
Această definiție include și victimele traficate, care de multe ori au avut de suferit toate consecințele menționate mai sus.Conform acestei Declarații, o persoană poate fi considerată victimă, indiferent dacă traficantul a fost sau nu identificat, prins, pus sub acuzare sau condamnat. Termenul de "victimă" include, acolo unde este cazul, și membrii de familie apropiați, sau care depind de victimă, la fel ca și "persoane care au suferit pagube venind în ajutorul victimei aflate la nevoie, sau care au intervenit, încercând să împiedice victimizarea ei". Aceasta înseamnă includerea în definiție a personalului organizațiilor OIG-ONG, care acordă asistență victimelor traficate. Prevederile se aplică oricăror persoane, indiferent de rasă, culoarea pielii, sex, naționalitate, limbă, situația la naștere, starea civilă, originea etnică sau socială.
Conform acestor principii recunoscute la nivel internațional, punerea la dispoziția victimelor a mijloacelor de ajutor adecvate nu trebuie să depindă de identificarea sau judecarea infractorului. Victima trebuie să primească asistență în baza statutului ei de victimă, și nu ca o recompensă pentru contribuția ei la judecarea traficantului de persoane. Victimele traficate trebuie tratate ca victime ale unei infracțiuni, iar statutul lor de ilegalitate nu trebuie să fie un motiv pentru încălcarea drepturilor lor fundamentale. De asemenea, mecanismele de asistență și protecție trebuie să apere atât membrii de familie apropiați, cât și personalul ONG-urilor care le ajută pe victime.
1.2.Victime traficate sau infractori?
În anul 2000, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului a elaborat și publicat, ca anexă la Protocolul ONU, lucrarea cu titlul: "Drepturile omului și traficul de persoane – Recomandări privind principiile de bază și regulile de conduită".
Această lucrare tratează, printre altele, și revictimizarea victimelor traficate, așa cum se arată mai jos. Motivul pentru care cităm integral principiile și regulile de conduită elaborate de Înaltul Comisariat, este faptul că re-victimizarea victimelor de către forțele polițienești este un subiect deosebit de sensibil, căruia trebuie să i se acorde o atenție sporită.
1.2.1.Principiile recomandate de ICNUDO
Primatul drepturilor omului – Articolul 3:
"Măsurile anti-trafic nu trebuie să afecteze negativ drepturile fundamentale și demnitatea persoanei, în special drepturile victimelor traficate, ale migranților, ale persoanelor dizlocate (refugiaților autohtoni), ale refugiaților cetățeni străini și solicitanților statutului de refugiat."
Protecția și acordarea asistenței – Articolul 7
“Persoanele traficate nu vor fi arestate, puse sub acuzare sau condamnate pentru intrarea sau șederea ilegală în țările de tranzit și de destinație, sau pentru implicarea în activități ilegale, atâta vreme cât această implicare este o consecință directă a traficării lor".
1.2.2.Reguli de conduită recomandate de ICNUDO
Regula 1 – Promovarea și protecția drepturilor omului
"Statele și, acolo unde e cazul, organizațiile inter-guvernamentale și ne-guvernamentale vor lua măsuri, pentru ca activitățile de prevenire și combatere a traficului de persoane să nu afecteze negativ drepturile și demnitatea persoanelor respective, inclusiv ale victimelor traficate".
Regula 2 – Identificarea persoanelor traficate și a traficanților
"Traficul înseamnă mult mai mult decât deplasarea organizată a unor persoane în scopul obținerii unui profit. Diferența dintre traficul de persoane și introducerea ilegală de persoane constă într-o caracteristică specifică a traficului: folosirea forței, constrângerii și/sau a inducerii în eroare, pe tot parcursul sau numai în anumite faze ale procesului de traficare, în scopul exploatării victimelor.Câteodată elementele specifice care deosebesc traficul de introducerea ilegală sunt evidente, dar în multe cazuri ele sunt greu de dovedit fără efectuarea unei investigații active. Dacă o persoană traficată nu este identificată ca atare de autorități, drepturile ei vor fi în continuare încălcate. Din acest motiv, statele au obligația de a crea condițiile pentru ca victima să poată fi identificată".
"Statele și, acolo unde e cazul, organizațiile inter-guvernamentale și neguvernamentale:"
Vor elabora reguli de conduită și proceduri pentru autoritățile de stat și serviciile cu atribuții în domeniu, cum ar fi: poliția, poliția de frontieră, lucrătorii serviciilor pentru migrație, alte servicii implicate în descoperirea, primirea și rezolvarea cazurilor de imigrație ilegală, pentru ca persoanele traficate să fie identificate rapidă și corect.
Vor lua toate măsurile pentru ca persoanele traficate să nu fie puse sub acuzare pentru încălcarea legilor privind migrația sau pentru activitățile în care au fost implicate ca o consecință directă a traficării lor".
Vor lua toate măsurile pentru ca persoanele traficate să nu fie în nici un caz ținute în arest pentru infracțiuni de imigrație ilegală sau reținute într-o formă sau alta.
Principiile și regulile de conduită sunt deosebit de clare, fără echivoc în ce privește respectarea drepturilor victimelor traficate și obligația poliției și a autorităților similare de a lua toate măsurile pentru ca victimele traficului să fie identificate ca victime și să nu fie criminalizate și revictimizate în legătură cu infracțiunile comise de ele ca o consecință a procesului de traficare.De aceea, pentru polițiști, aspectul-cheie este identificarea rapidă a victimelor, ceea ce nu este ușor de realizat. Ei trebuie să găsească un răspuns la următoarea întrebare: Este vorba de o victimă traficată, care trebuie ajutată, sau este vorba de o persoană care a încălcat legea și trebuie deferită justiției? De asemenea, ei vor trebui să găsească momentul oportun pentru luarea unei decizii.
1.3.Diferența dintre introducerea ilegală a migranților și traficul de persoane
Convenția ONU privind crima organizată transnațională, la care se adaugă și cele două Protocoale adiționale privind introducerea ilegală a migranților și la traficul de persoane, au stabilit pentru prima oară diferențele dintre fenomenul de trafic de persoane pe de-o parte și introducerea ilegală a migranților pe de altă parte. Astfel, introducerea ilegală a migranților este o infracțiune împotriva statului respectiv, o încălcare a legilor privind migrația, în timp ce în cazul traficului, infracțiunea se îndreaptă împotriva persoanelor traficate, prin încălcarea drepturilor lor fundamentale și prin diferitele forme de exploatare la care sunt supuse.
Conform Protocolului ONU împotriva contrabandei (introducerii ilegale) cu migranți pe căi terestre, pe apă și prin aer,"Introducerea ilegală a migranților" reprezintă:"Activitățile desfășurate cu scopul de a obține, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material din intrarea ilegală a unei persoane pe teritoriul unui stat, fiind vorba de o persoană care nu deține cetățenia statului respectiv și nu este rezident permanent în acel stat, ";
"Intrarea ilegală" reprezintă:"Trecerea unei frontiere fără a îndeplini condițiile prevăzute pentru intrarea legală în statul de destinație";
"Documente de călătorie sau de identitate false" reprezintă:
"Orice document de călătorie sau de identitate
– care a fost contrafăcut sau alterat în orice mod, de către o persoană alta decât persoanele sau autoritățile prevăzute prin lege să producă sau să elibereze în numele statului documentul de călătorie sau de identitate; sau
– care a fost eliberat în mod incorect sau a fost obținut prin prezentarea sub o identitate falsă, prin corupție sau constrângere sau prin alte mijloace ilegale; sau
– care este folosit de o altă persoană decât titularul de drept al documentului";
"Navă" reprezintă:
"Orice tip de vehicul pe apă, inclusiv aparatele plutituoare și hidroavioanele, folosite sau care pot fi folosite ca mijloc de transport pe apă, cu excepția navelor militare, a auxiliarelor navale sau a altor nave în proprietatea sau în folosința statului, utilizate în momentul respectiv numai pentru scopuri oficiale necomerciale".
Fără îndoială, atât contrabanda (introducerea ilegală) cât și traficul de persoane reprezintă forme de migrație ilegală.
În cazul "contrabandei" (introducerea ilegală), inițiativa pornește de la potențialul migrant, care intră în contact cu traficantul, în majoritatea cazurilor îl plătește în avans, pentru ca acesta să îl ajute să intre fraudulos în țara pe care și-a ales-o.
Termenul englez de "contrabandă" înseamnă importul și exportul interzis/ilegal. Ca urmare, contrabanda de persoane reprezintă transportul ilegal de persoane din țara de origine în țara de destinație sau țara "gazdă" (import).
În cazul traficului, migranții sunt recrutați prin folosirea forței, a fricii, prin înșelătorie sau prin inducere în eroare. Relația dintre exploatatori și victimele expoatate are un caracter continuu, care nu se reduce la trecerea unei granițe, ci cuprinde și elemente de exploatare cum ar fi aservirea în domenii sexuale sau de muncă, tratamente nedemne, lipsirea de libertate.
Termenul englez de "trafic" înseamnă comerț, legal sau ilegal. De aceea, traficul de persoane este o formă de comerț cu ființe umane și deci o activitate interzisă.
Este absolut necesar să se facă o distincție clară între traficul de persoane și contrabanda (introducerea ilegală) de persoane, căci soarta victimelor, ajutarea și asistarea lor depind în mod direct de capacitatea organelor de poliție de a face această distincție. Dacă ofițerii nu realizează diferența, victimele care deja au suferit grave încălcări ale drepturilor lor fundamentale și abuzuri sexuale și fizice, vor fi confundate cu persoane care intră ilegal în țara respectivă din motive economice, și expulzate în regim de urgență. Din păcate, exact acest lucru se întâmplă deseori în practica de zi cu zi.
În cazurile de trafic, elementul caracteristic de distincție față de introducerea ilegală constă în continuarea relației de exploatare, bazată pe constrângere, dintre traficant și victimă, după trecerea ilegală a frontierei.
1.4.Crima organizată transnațională – concept
Traficul de persoane este o "domeniu de afaceri" global, organizat în formă de rețele criminale, grupuri infracționale clandestine implicate și în alte tipuri de crime organizate. Structurile variază de la grupuri de persoane particulare fără o strânsă legătură până la organizații criminale internaționale.
Crima organizată transnațională are trei elemente caracteristice:
Este comisă de un grup criminal organizat
Cu scopul obținerii unui profit maxim
Are dimensiuni internaționale
Conform Convenției ONU
"Grup criminal organziat" înseamnă un grup structurat de trei sau mai multe persoane, care funcționează o perioadă de timp și acționează împreună pentru a comite una sau mai multe crime (infracțiuni) sau delicte, în scopul obținerii, directe sau indirecte, a unor avantaje bănești sau alte avantaje materiale
"Crime grave" înseamnă comiterea unei infracțiuni care se pedepsește cu privarea maximă de liberate sau cu cel puțin patru ani de închisoare, sau a unei alte infracțiuni grave
În special țările în curs de dezvoltare sunt foarte vulnerabile față de pericolele crimei organizate. Poliția trebuie să fie foarte vigilentă în ce privește:
Cauzele și consecințele sociale ale crimei organizate
Crima organizată deja existentă în țara respectivă
Crearea instrumentelor de descoperire și combatere a crimei organizate
Cap.2. Factorii determinanți și riscurile traficului de persoane
2.1.Factorii determinanți
Discriminarea femeilor
Perioadele de criză determinate de conflicte sau de creșterea șomajului, sunt însoțite deseori de reinstalarea stereotipurilor de genul: bărbatul câștigă banii, locul femeii este acasă pentru a munci în gospodărie. În unele țări, de exemplu în Repulica Moldova, nu există o lege care interzice discriminarea femeilor; studiile efectuate în această țară arată că, de multe ori, femeile nici nu sunt conștiente că ar trebui să aibă dreptul să fie tratate în mod egal cu bărbații.
În alte țări, chiar dacă legislația națională interzice discriminarea pe criterii de sex, legea respectivă nu conține o definiție clară a discriminării, sau se operează cu o definiție de lucru, creată în practica judiciară. Lipsa unei definiții clare împiedică aplicarea legii. Alte deficinețe sunt faptul că discriminarea femeilor nu este prevăzută în programa facultăților de drept ca temă de studiu distincă, și faptul că nu există avocați și judecători pregătiți sau cu experiență în rezolvarea acestui tip de cazuri. Din acest motiv, persoanele care se fac vinovate de discriminare pe motiv de sex nu pot fi trase la răspundere, iar victimele nu pot cere despăgubiri, nici pe cale judiciară, nici pe alte căi.
Discriminarea pe piața ocupării forței de muncă
Pe piața ocupării forței de muncă, femeile sunt ultimele care sunt angajate și primele care sunt concediate. Pentru a-și câștiga existența, ele sunt din ce în ce mai mult nevoite să accepte munca "la negru". Unul dintre cele mai dinamice sectoare ale muncii la negru este industria sexului, în care femeile au un grad foarte înalt de risc.
În concluzie, când aceste femei nu mai au acces la locurile de muncă legale și reglementate, ele sunt obligate să lucreze în cadrul unor rețele criminale, fără protecție socială, fiind exploatate sexual sau muncind în gospodărie în condiții inumane.În plus, discriminarea pe piața ocupării forței de muncă se manifestă și prin hărțuire sexuală. De exemplu, în multe firme din Rusia nu este nimic ieșit din comun ca un șef să pretindă de la secretara sa să întrețină relații sexuale cu el. În anunțurile din ziare se caută deseori secretare "fără complexe" și toată lumea știe că această expresie se referă la femei care doresc o relație sexuală. Unele state, inclusiv Rusia, interzicerea hărțuirii sexuale încă nu a fost introdusă în legislația muncii sau în codul civil.
Factorii sociali
Cercetările efectuate în ultimii anii arată că mai există și alte motive, în afara celor economice, care determină un mare număr de femei din Estul și Sud-Estul Europei să plece în străinătate pentru a se prostitua. Tocmai în perioadele de criză economică apar în societate tendințe de austeritate, prin care structurile patriarhale și diferențele dintre bărbați și femei joacă un rol mult mai mare ca înainte. Femeile, care se aflau oricum într-o situație de inferioritate față de bărbați, au acum o "valoare" și mai redusă. În aceste regiuni europene, multe femei și fete sunt condiționate social să considere propriul corp și propria sexualitate ca fiind o "resursă" – deseori ele cred că este singura lor "resursă". Aceste concepții determină perpetuarea fenomenelor de marginalizare și discriminare a femeilor în viața de zi cu zi, ele nemaiavând posibilitatea să joace un rol activ în transformarea și conducerea societății în general.
Violența îndreptată împotriva femeilor
Violența împotriva femeilor, mai ales violența în familie (domestică), este o altă cauză a vulnerabilității femeilor la traficul de persoane. Violența în familie determină un mare număr de fete și femei tinere să își părăsească familiile și țara de origine, deoarece ele nu primesc nici un fel de ajutor sau protecție din partea statului respectiv.
Pentru femeile confruntate de șomaj, hărțuire sexuală și violență în familie, promisiunea unui loc de muncă în străinătate bine plătit, apare ca o salvare magică într-o lume mai bună.
Factorii care le "împing" pe femei să-și părăsească mediul lor de viață sunt, între altele:
Șomajul
Sărăcia
Gradul redus de educație școlară și profesională
Discriminarea femeilor
Violența
Alături de acești factori negativi, de discriminare, mai există și o serie de factori "de atracție" a femeilor și fetelor spre avantajele vieții într-o țară occidentală bogată, făcându-le mai vulnerabile pentru traficul de persoane:
Speranța unui loc de muncă și a unui salariu
Speranța prostituatelor de a câștiga mari sume de bani
Accesul la facilitățile vieții în occident
Speranța la o poziție mai bună în societate și la tratamente mai umane
Percepția occidentului ca un mediu "strălucitor", de lux
Cererea de femei "reproductive"
Cererea de prostituate "exotice"
Cererea de forță de muncă ieftină
2.2.Risurile umane și strategice ale traficului de persoane
Traficul de persoane,cu diferite scopuri de exploatare,este un fenomen infracțional internațional de crimă organizată, cu consecințe grave asupra siguranței, sănătății și drepturilor fundamentale ale victimelor.Acest fenomen a devenit ingrijorator, România fiind o țara de origine și de tranzit pentru victime. Pentru crima organizată este o afacere la fel de profitabilă ca și traficul cu droguri și cu armament, prostituția și proxenetismul sau spălarea banilor în cazinouri; este o activitate infracțională de tip „profit înalt și risc scăzut” având ca victime femei și fete deosebit de vulnerabile.
Oricât de crudă ar părea alăturarea celor doi termeni-trafic si persoană-noțiunea reprezintă o realitate. Ființele umane sunt reduse la condiția de marfă, sunt vândute si revândute din ce în ce mai scump ca simple obiecte iar apoi sunt exploatate de către traficanți care obțin profituri substațiale.
Definit și ca sclavie modernă, traficul de persoane reprezintă o amanințare pentru libertatea, integritatea fizică și psihică și, uneori, chiar pentru viața celor care îi cad pradă. Prinse în capcana traficanților, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare si exploatate în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor ele sunt forțate să accepte exploatarea sexuală dar și alte forme de servitute cum ar fi munca sau servicii forțate, sclavia sau prelevarea de organe. În multe cazuri, victimele au suferit vătămări corporale și psihologice atât de grave, încât, din punct de vedere medical, nu mai este posibilă o refacere completă și revenirea la sănătatea fizică și mentală inițială.Toate informațiile obținute în prezent din declarațiile de martor și din alte surse la nivel internațional arată că pagubele umane provocate de ignorarea acestor tipuri de infracțiuni sunt în continuă creștere, mai ales pentru că numărul de copii care cad pradă acestui flagel a înregistrat o creștere semnificativă.
Victima nu este în cunoștința de cauză sau,chiar dacă este,face obiectul traficului fără consimțamântul său,viețuind în regim de semi-sclavie în condițiile în care se află în posesia unei alte persoane fără știrea sa,fără consimțamântul său și fără un temei legal. Victima este supusă la un regim de continuă amenințare fizică sau psihologică precum și la prestarea silită a unei munci fără consimțamântul său și fără o formă reglementată de plată.
La nivel strategic, odată ce o organizație de trafic de persoane
a "pus piciorul" într-un stat sau într-o regiune, ea se va dezvolta rapid și va provoca următoarele riscuri pentru stabilitatea și viitorul statului respectiv:
Destabilizarea piețelor deja existente în domeniul sexului și al muncii
Traficul de persoane determină modificări pe "piața" deja existentă a sexului ilegal și a muncii "la negru" din țara sau regiunea respectivă, prin scoaterea de pe piață sau introducerea pe piață a victimelor traficate. Astfel se declanșează lupte violente între traficanți și elementele infracționale locale, lupte care au ca scop înlăturarea de pe piață a concurenților și controlarea acestor forme deosebit de profitabile de exploatare umană, în special exploatarea sexuală, prin care se obțin profituri zilnice substanțiale.
Dezvoltarea și diversificarea crimei organizate
Crima organizată nu are loc pe plan izolat. Rețelele de trafic, odată create, se vor diversifica rapid și vor coopera cu organizațiile criminale deja existente în alte sfere infracționale, cum ar fi terorismul, traficul de stupefiante, traficul de arme. Aceste cooperări au avantaje pentru ambele părți.
Destabilizarea economică prin creșterea activităților de spălare a banilor
Datorită faptului că traficul în scopul prostituției este o infracțiune deosebit de profitabilă din punct de vedere financiar, el determină curând apariția unor forme sofisticate de spălare a banilor, în interiorul sau în exteriorul țării respective, ceea ce poate duce la subminarea condițiilor pe piețele financiare și comerciale și poate provoca o destabilizare economică. Actualele estimări ONU cifrează profitul mondial obținut din activitățile de trafic de persoane la suma de 7 miliarde dolari SUA, ceea ce reprezintă mai mult decât întregul PIB al unora dintre micile țări de origine.
Destabilizarea demografică
Traficul de persoane practicat la scară largă poate duce la destabilizarea micro- sau macro-populației, pe de-o parte fiind vorba de numărul victimelor care sunt traficate dintr-o anumită țară de origine, pe de altă parte fiind vorba de numărul victimelor de o anumită etnie sau naționalitate care sunt traficate într-o zonă sau pe o piață din țara de destinație.
Creșterea corupției în sectorul public
Traficul de persoane și corupția se potrivesc ideal, de parcă ar fi fost inventate una pentru cealaltă. Numeroasele faze ale infracțiunilor de trafic crează nenumărate "oportunități" de corupere a funcționarilor de stat din diferitele autorități și servicii. Sumele de bani plătite zi de zi reprezintă un metodă sigură de a submina eforturile anti-trafic ale întregului aparat de urmărire penală. Corupția și traficul de persoane au efecte distructive asemănătoare cancerului, punând în pericol eficiența întregului sistem judiciar penal și reprezentând o amenințare pentru încrederea societății civile în acest sistem judiciar.
Destabilizarea investițiilor economice ale firmelor străine în țara respectivă
Efectele distructive ale acestor elemente infracționale pot apărea cumulat. De exemplu, în țările sau regiunile în care traficul de persoane a dus la activități specifice de spălare a banilor și la corupția sectorului public, încrederea în potențialul economic al țării respective va scădea și concernele internaționale își vor reduce volumul investițiilor
Cap.3.Etapele procesului de trafic
Traficul de persoane este un fenomen infracțional internațional complex și unic în felul său, compus din mai multe elemente, așa cum se arată în definiția ONU menționată mai sus, în capitolul 1. Pentru a analiza definițiile cuprinse în diferitele legi, trebuie să înțelegem structura, părțile componenete și natura infracțiunii în sine, pentru a putea elabora măsuri efective de combatere a traficului de persoane.
Procesul de trafic de persoane are mai multe etape fiecare însemnând o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice și psihice iau amploare abia în fazele finale când traficantul este convins că victima nu mai are cale de întoarcere. Aceste etape sunt următoarele: recrutarea, transportul și trecerea frontierei, vânzarea și exploatarea.
3.1.Recrutarea- "Rădăcinile răului"
Recrutarea este momentul în care un “binevoitor”, prima verigă a traficului, intră în contact cu viitoarea victimă, făcându-i promisiuni mincinoase de asigurare a unui loc de munca în străinătate.
Recrutor poate fi un independent sau o firmă cu profil aparent de impresariat artistic sau de plasare de forță de munca în străinătate. Aproximativ 70% dintre recrutori sunt bărbați cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, uneori chiar mai în vârstă. Femeile recrutori reprezintă un procent mai mic și au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani. Exista chiar și familii în care, atât soția cât și soțul se ocupă de racolarea și transportul victimelor.
De multe ori, victima îl cunoștea dinainte pe traficant sau pe recrutant, uneori este vorba chiar de o rudă care îi inspiră încredere. Ei au ocupații legate de locuri unde exista posibilitatea unui contact intens cu publicul cum ar fi barman, taximetrist, vânzător într-un magazin, vânzător de bilete pentru jocuri de noroc. .
Tehnicile de convingere a femeilor și fetelor, de a pleca în străinătate sunt destul de diverse și depind de modul de operare și de nivelul de organizare a traficanților. Cele mai des folosite sunt:
Recrutarea fetelor interesate prin baruri, cafenele, cluburi și discoteci;
Recrutare prin rețele "particulare" în familii și în cercuri de prieteni;
Reclame, anunțuri, oferte de muncă sau pentru studii în străinătate;
Agenții care oferă locuri de muncă, studii, căsătorii sau călătorii în străinătate;
Căsătorii false.
Traficanții se folosesc de metodele menționate mai sus și își concentrează atenția asupra femeilor și fetelor aflate în căutarea unei șanse de a pleca în străi-nătate. În cele mai multe cazuri, acestea au o situație financiară și familială pre-cară iar traficanții le oferă meserii bănoase în străinătate, cum ar fi chelnerițe, dansatoare, artiste, servicii de escortă, femei de serviciu pentru familii sau cos-meticiene. Și agențiile matrimoniale internaționale pot fi numai o "fațadă" pen-tru rețelele de trafic de persoane. De multe ori, femeile realizează de-abia după ce au ajuns în țara de destinație că au fost înșelate de traficant și descoperă că vor fi exploatate cu forța ca prostituate.
După cât se pare, există doar foarte puține criterii prin care femeile își pot da seama dacă este vorba de agenții serioase, care oferă munci legale, sau dacă este vorba de "fațade" pentru traficul de persoane. În unele cazuri, femeile sau fetele sunt vândute fără consimțământul lor, de către rude, de către "prietenul lor" sau de instituții de stat cum ar fi căminele de copii orfani. Se descoperă din ce în ce mai multe cazuri în care femeile și adolescentele au fost răpite cu forța de acasă și traficate în altă regiune în țara lor de origine sau în străinătate. Se estimează că mai mult de 25% din femeile recrutate își dau seama de la început că în străinătate vor lucra în industria sexului. Ele sunt însă induse în eroare în ce privește condițiile muncă în care li se cere să lucreze. Ele se așteaptă la un grad ridicat de independență, cred că vor putea lua decizii în legătură cu munca lor și își închipuie că vor lucra ca artiste de strip-tease, în "peep-show-uri" sau ca prostituate "clasice", făcând numai "sex clasic".
Femeilor care pleacă de bună voie în străinătate pentru a lucra în industria sexului nu li se spune în ce condiții vor lucra la sosirea la destinație: un număr mare de ore de muncă, servicii sexuale periculoase, fără prezervativ etc. De asemenea nimeni nu le spune că vor fi utilizate mijloace severe de constrângere, dacă ele încearcă să refuze munca sau să fugă. În unele cazuri, e posibil ca victima să bănuiască la ce fel de muncă va fi obligată, dar totuși nu își dă seama în ce condiții va lucra. Răspunsul la întrebarea dacă o persoană a fost sau nu constrânsă, înșelată sau dacă a consimțit de bună voie să fie traficată, este un element central în procesul de decizie dacă este vorba de o "victimă a traficului de persoane" în sensul Protocolului ONU sau nu.
Trebuie însă reținut că Articolul 3(b) din Protocolul ONU privind traficul de persoane prevede: "Consimțământul victimei … la exploatarea" descrisă în Protocol (respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane) "va fi irelevant", dacă s-a folosit vreunul din mijloacele menționate în Articolul 3(a) din Protocol, respectiv amenințare, violență sau alte forme de constrângere etc.
Este esențial să înțelegem că riscurile strategice prezentate de infracțiunile de trafic de persoane necesită o lărgire a perspectivei, dincolo de întrebarea dacă victima a consimțit sau nu. Trebuie să ne concentrăm atenția nu numai asupra victimei, ci și asupra infracțiunii și a infractorului. Riscurile strategige vor continua să existe, indiferent dacă victima traficată a consimțit sau nu, iar faptul că victima a încheiat o înțelegere cu traficantul nu trebuie să ducă la acceptarea infracțiunii de trafic de persoane.
În plus, Articolul 3(c) prevede că în cazul recrutării, transportării, transferării, cazării sau primirii unui copil în scopul exploatării, aceste activități vor fi considerate "trafic de persoane", chiar dacă nu s-a folosit vreun mijloc din cele menționate în aliniatul (a) din Articolul 3. Alineatul (d) definește copilul ca fiind o persoană cu o vârstă sub 18 ani.
În concluzie, Articolul 3 pedepsește comiterea în legătură cu un copil a oricăreia dintre "activitățile" descrise în Protocol, indiferent de natura mijloacelor folosite sau de consimțământul victimei. Dat fiind numărul crescând de fete adolescente în jurul vârstei de 15 ani, traficate în mod constant din regiunea Balcanilor spre Europa Occidentală, această prevedere devine o armă-cheie în lupta împotriva traficului de persoane.
Există patru metode de bază de recrutare a femeilor pentru traficul de persoane:
Constrângerea totală prin furt sau răpire. Această metodă nu mai este așa de rară ca înainte. Apar din ce în ce mai multe cazuri în Albania și Kosovo, iar în anumite regiuni din Asia este o metodă uzuală;
Înșelarea victimelor prin promisiuni de muncă legală sau de intrare legală în țara de destinație – femeile sunt convinse că vor lucra în birouri, restaurante, baruri sau că vor încheia căsătorii;
Înșelarea victimelor prin promisiuni semi-adevărate, cum ar fi munca în "show-business", dans sau chiar și strip-tease.
Dacă unele dintre femei sunt complet conștiente că își părăsesc țara de origine pentru a lucra în prostituție, totuși ele nu-și dau seama cât de mult se vor îndatora, cât de tare vor fi intimidate, exploatate și controlate.
Una dintre cele mai tentante promisiuni pentru tinerele femei din Europa Centrală și de Est este oferta unei cazări proprii, ceea ce reprezintă un nivel de indepenență inimaginabil în țările lor de origine. Femeile traficate sunt lăsate să creadă că vor pleca într-o țară bogată din Europa Occidentală, unde vor câștiga în scurt timp sume mari de bani, pe care le pot folosi pentru ele și familiile lor, în scopul ieșirii din sărăcie și disperare.
Noi tendințe în traficul de persoane
Inițial, trendul predominant era traficarea victimelor din țări de origine sărace spre țări de destinație mai bogate în occident. Această situație este supusă unor permanente schimbări, având în vedere că unele țări de origine sau de tranzit au crescut economic, devenind la rândul lor țări de destinație.
În ce privește traficul de persoane în scopul exploatării sexuale, etnia joacă un rol din ce în ce mai important în demografia infracțională, clienții solicitând femei dintr-o grupă etnică diferită de a lor. De exemplu, victime provenind din Sud-Estul Europei pot fi găsite lucrând în industria sexului în Sud-Estul Asiei, victime din Africa pot fi găsite lucrând în industria sexului în Europa și victime europene pot fi găsite lucrând în bordeluri din America Centrală. Prin acestea, traficul de persoane poate fi considerat ca un prim exemplu de globalizare mondială, în special în ce privește industria sexului.
Însă cel mai îngrijorător trend este faptul că, în multe regiuni, vârsta medie a victimelor scade constant. Și în acest caz, oferta este determinată de cererea din partea clienților, bazată pe percepțiile și solicitările lor specifice. De exemplu, copiii traficați sunt implicați din ce în ce mai mult în prostituție, deoarece clienții sunt convinși că au un risc mai scăzut de a contracta o boală transmisibilă pe cale sexuală, dacă au contacte sexuale cu copii.
3.2. Faza de tranzit – transportul și trecerea frontierei
După procesul de recrutare urmează faza transportului și a transferului, care presupune și cazarea și primirea victimei în mai multe stagii, inclusiv pre-luarea inițială și transferul victimei pe teritoriul țarii ei de origine.Transportul este organizat de recrutor și se face pe trasee stabilite anterior de acesta. Transportul are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât victima să nu aibă timpul necesar pentru a se răzgăndi.
Trecerea frotierei se face adesea în mod fraudulos. Victima trece granița însoțită de recrutor și de o călăuză, fiind apoi preluată de primul ei cumpărător,care drept garanție îi oprește pașaportul-dacă are. Din această tranzacție recrutorul câștigă o sumă variabilă de bani.
Există trei metode de bază pentru intrarea în țara de destinație:
Pe ascuns – intrare ilegală în vehicule, containere, trenuri, feriboturi, pe jos, etc.
Pe față – prin prezentarea unor documente de intrare falsificate, cum ar fi pașapoarte din UE furate sau falsificate
Pe față – prin prezentarea unor documente valabile, autentice, în care s-au aplicat vize de intrare false, de exemplu vize de turist sau de student.
În timpul călătoriei în țara respectivă sau în străinătate, e posibil ca drepturile fundamentale ale victimei să fie grav încălcate, ea fiind supusă la abuzuri și alte crime. Multe dintre victime n-au mai fost niciodată în străinătate și sunt total dependente de tranficanții lor. Unele femei părăsesc țara de origine fără un pașaport valabil pentru călătorii internaționale, pentru că li s-a spus că nu au ne-voie de el, sau că vor primi un pașaport mai târziu. Dacă totuși victimele sunt în posesia unui pașaport, de multe documentul le este confiscat, rămânând la traficant ca un fel de garanție că victima se va supune.
Victimele care se află în ilegalitate sunt și mai vulnerabile la capriciile agenților lor, care știu că e puțin probabil ca ele să obțină protecția poliției sau a statului respectiv, în cazurile în care procesul de transfer a fost întrerupt, sau victimele au cerut ajutor din proprie inițiativă.
Trebuie subliniat că unele femei își părăsesc de bună voie casa și familia, în căutarea unei vieți mai bune și ar fi fals să asumăm că toate femeile descoperite sau bănuite de imigrație ilegală ar fi victime ale traficului de persoane. De asemenea, poliția va trebui să rețină că măsurile anti-trafic trebuie îndeplinite fără a încălca drepturile fundamentale și demnitatea unei persoane, în special drepturile persoanelor traficate, ale migranților, ale persoanelor care și-au părăsit domiciliul aflat în aceeași țară, refugiații și solicitanții de azil. În plus, măsurile de combatere a traficului nu au voie să îngrădească libertatea de mișcare a fiecărei persoane. Când poliția intră în contact cu victime care se află în faza de transferare, trebuie să se analizeze cu atenție toate aspectele cazului, în vederea acordării unei asistențe și depistării eventualelor infracțiuni comise împotriva victimei.
Transportarea femeilor și a fetelor peste graniță este un aspect esențial al traficului internațional de persoane. În cele mai multe cazuri, recrutanții se bazează pe faptul că traficanți vor procura documentele și mijloacele de transport. Acest lucru le conferă traficanților un grad mai înalt de control în faza de tranzit.
În ultimii zece ani, țările din Sud-Estul și Estul Europei au trecut prin faze de conflict, faze post-conflictuale și faze de tranziție politico-economică, care au determinat modificări politice, sociale și culturale substanțiale. Aceste schimbări au dus la creșterea sărăciei și a șomajului întregii populației, dar în special a femeilor, agravând astfel inegalitatea de putere dintre bărbați și femei, deja existentă.
În majoritatea acestor țări, femeile au fost cele care au avut cel mai mult de suferit de pe urma tranziției economice, ele având un risc sporit de șomaj și sărăcie, determinat în parte de structuri sociale patriarhale și de discriminarea femeilor în ocuparea forței de muncă. Femeile și copiii sunt mult mai dependenți decât bărbații de serviciile de asigurări sociale, cum ar fi asistența medicală sau alocațiile și grădinițele pentru copii. Dar tocmai aceste servicii au fost aproape complet lipsite de fonduri, ca o consecință a tranziției economice din ultima decadă. Drept consecință, traficul sporit de femei provenind din Sud-Estul și Estul Europei poate fi considerat ca un simptom și un rezultat al "feminizării" migrației determinate de sărăcie și lipsa locurilor de muncă
Europol descrie în raportul său de evaluare a traficului de persoane atât "geografia" celor mai importante rute utilizate de traficanți pentru a ajunge în țarile de destinație din Uniunea Europeană, cât și mijloacele de transport folosite pe fiecare rută în parte.
Principalele rute sunt:
Ruta Baltică
Din Rusia și statele baltice se merge pe rute terestre până la marea Baltică, apoi cu feribotul în țările Scandinave; mai rar se merge pe rute terestre direct în Finlanda și nordul Suediei.
Ruta Nordică
Din Estul Europei prin Polonia, Ungaria și Republica Cehă, în Germania și apoi Scandinavia. Această rută este folosită și ca ultimă etapă în călătoria migranților care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
Ruta Centrală:
Din țările Europei Centrale se folosește rețeaua densă de autostrăzi sau legăturile feroviare de lungă distanță, pentru a ajunge în Austria și Nordul Italiei.
Ruta Balcanilor Centrali:
Se pleacă din statele Caucazului, Asia și Europa de Est,
trecând prin țările Balcanilor Centrali, apoi prin Ungaria până în statele UE.
Ruta Balcanilor de Sud:
Se pleacă din statele Caucazului, Asia și Europa de Est,
trecând prin Republica Moldova, România, Bulgaria și Albania, intrând în UE prin Italia sau Grecia.
Ruta Sudică:
Din Africa de Vest prin Algeria și Maroc, traversând cu vaporul strâmtoarea Gibraltar, ajungând în Portugalia și Spania.
Ruta Vestică:
Se pornește din America Centrală și de Sud, se intră în UE prin Peninsula Iberică. Această rută este folosită și ca ultimă etapă în călătoria migranților care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
Nu trebuie neglijat faptul că, deseori, țara de destinație finală nu este prima țară din Uniunea Europeană în care intră persoana traficată; de aceea se va face distincția între rute de tranzit extern și intern. Unele filiere de trafic transportă victimele direct din țara de origine în țara de destinație, fără să mai treacă prin țări de tranzit.
Multe femei sunt duse peste graniță cu camionul, autoturisme particulare sau cu trenul, deoarece aceste mijloace de transport sunt mai flexibile decât avionul. De multe ori, victimele sunt transportate cu vehicule de mare capacitate pentru transport de lungă distanță, cum ar fi linii aeriene, vapoare și trenuri cu destinații îndepărtate.
Marea majoritate a companiilor serioase de transport vor lua la bord nu-mai pasagerii care sunt în posesia unui bilet de călătorie valabil (deci autentic și achitat) și a vizelor corespunzătoare; iar personalul acestor companii nu permite urcarea la bord a pasagerilor decât după ce au verificat că aceștia dețin într-adevăr documentele necesare. Într-un număr redus de cazuri, companiile de transport mai puțin corecte și cu mai puține scrupule preiau numai responsabilitatea pentru verificarea biletelor de drum, așteptându-se ca Serviciul de Pașapoarte și Migrație să controleze dacă documentele de călătorie (pașaport și viză) sunt valabile și autentice. Companiile din această categorie sunt conduse de dorința de profit. În ciuda faptului că amenzile primite pentru tranportarea pasagerilor fără documente de călătorie micșorează profitul, ele totuși încalcă des obligațiile lor legale de a verifica și documentele de călătorie.Nu există indicii că aceste com-panii ar fi implicate în infracțiunile de trafic, dar ele le favorizează în mod inevi-tabil prin acceptarea la bord a pasagerilor, fără să controleze dacă aceștia au voie să călătorească. În concluzie, traficanții vor folosi imediat serviciile companiilor care nu efectuează controale severe și rutele respective.
Autoritățile de stat pot reduce traficul de persoane pe aceste rute printr-o supraveghere sporită, de exemplu prin controale la anumite puncte de trecere etc. Totuși fiecare "rută" este mai mult un indicator general al direcției, și mai puțin un traseu specific marcat pe o hartă. Nu se dețin destule informații concrete suficiente despre aceste trasee. Traficanții sunt foarte iscusiți în a-și schimba rutele și metodele de operare, iar multe din informațiile despre activitățile lor se obțin în mod întâmplător sau ca anecdotă. Lipsa de informații este un punct slab al măsurilor anti-trafic, pentru care trebuie să se găsească soluții. În concluzie, cea mai dificilă sarcină este depistarea eficientă a punctelor vulnerabile pe parcursul acestor rute de trafic.
3.3. Vânzarea persoanelor
Vânzarea este esența traficului de ființe umane. Victimele sunt transformate forțat în marfă și sortate ca atare de traficanții-cumpărători În acest stadiu, victimele își dau seama că scopul traficantului este exploatarea. Din momentul în care victimele ajung în țara de destinație finală, ele descoperă că vor trăi în condiții de sclavie, de cele mai multe ori în industria sexului, dar și ca femei de serviciu la persoane particulare sau ca muncitoare în fabrici, lucrând un mare număr de ore în condiții inumane. Deseori, femeile sunt mutate din oraș în oraș și din țară în țară. Aceste deplasări au scopul de a le dezorienta, astfel încât ele să nu aibă timp să-și facă prieteni și să nu se poată familiariza cu împrejurimile. Alt motiv este împiedicarea poliției să descopere traficul de femei și să strângă informații.
3.4. Exploatarea victimelor
Exploatarea este totală. Amenintațe și abuzate, victimele sunt supuse unor tratamente inumane și exploatate în regim de sclavie. Cele mai vulnerabile sunt tinerele care provin din familii dezorganizate sau dintr-un mediu în care au suferit abuzuri, situați care crește riscul de a accepta o falsă propunere de lucru în străinătate. Nivelul scăzut de educație împiedică viitoarea victimă să evalueze corect și realist informațiile și planurile de recrutor.
Esența fenomenului de trafic îl reprezintă decizia de a pleca, susținută de credința nefondată că, în străinătate, realizarea personală este mai ușoară. O atare decizie se minifestă mai puternic la persoanele care se confruntă cu o situație materială grea și cu lipsa de perspective în propria lor țară. Tinerele cred că, realizarea personală înseamnă în primul rând a avea bani iar, pentru a-i obține sunt capabile să înfrunte orice pericol. Nu toate persoanele vulnerabile devin victime ale traficului de ființe umane. Exista însă, anumite momente dificile, aparent fără ieșire pentru aceste persoane, iar ”oferta” de muncă în străinătate pare să fie “soluția salvatoare”. Recrutorii aleg cu grijă aceste momente pentru recrutarea viitoarelor victime.
Sub pretextul unor slujbe onorabile dar care nu necesită o înaltă calificare (chelneriță, baby-sitter, menajeră, bucătăreasă pe vase de croazieră, etc) în țările occidentale, recrutorii profită de lipsa de informare și de credulitatea celor ce vor deveni victime. În faza de propunere exploatare sau prostituția sunt excluse complet din discuție. Aflată încă în faza incipientă, promisiunea mincinoasă nu este decât un mijloc interzis de lege de a convinge victimele să treacă frontiera de bunăvoie. O astfel de promisiune se poate concretiza și prin anunțurile din ziare de tipul:”recrutăm tinere fete ca dansatoare, balerine…pentru țara X. Plecare imediată!”
Din momentul în care victimele ajung în țara de destinație finală, ele descoperă că vor trăi în condiții de sclavie, de cele mai multe ori în industria sexului, dar și ca femei de serviciu la persoane particulare sau ca muncitoare în fabrici, lucrând un mare număr de ore în condiții inumane.Femeile-victime care încep să lucreze în industria sexului sunt forțate să se prostitueze pe stradă în cartierele tipice acestor servicii (zonele cu "lumini roșii"), în baruri, agenții de escortă sau în apartamente folosite ca bordeluri. Ele sunt obligate să lucreze un număr foarte mare de ore pe zi, servind numeroși clienți cu practici sexuale periculoase și efectuate fără prezervativ. În multe cazuri, ele nu vorbesc limba țării respective, folosind un "meniu" scris de servicii sexuale pentru a comunica cu clienții.
Multe victime sunt supuse unor abuzuri fizice și sexuale, fiind ținute în condiții de captivitate reală sau psihologică. Există cazuri în care victimele sunt chiar omorâte, ca un avertisment pentru alte victime, pentru a le împiedica să depună mărturie sau să caute ajutor. Amenințarea cu represalii împotriva victimelor sau a familiilor lor și lipsa actelor de identitate, respectiv posesia unor acte nevalabile sunt motivele pentru care multe victime nu încearcă să scape. Fiind supuse permanent abuzurilor fizice, emoționale și sexuale, ele nu mai au altceva de făcut decât să rămână în situația respectivă.
Principalul țel al traficanților este obținerea unor sume mari de bani din exploatarea victimelor pe o perioadă mare de timp. Ei vor să își protejeze inves-tițiile, ceea ce înseamnă că vor lua toate măsurile ca victima să continue să muncească, fără să încerce să scape. De aceea, traficantul vrea să aibă un control permanent asupra victimelor.
Pentru controlul victimelor traficului în faza de exploatare se folosesc diferite mecanisme. Fiecare mecanism poate fi utilizat separat, dar în majoritatea cazurilor se folosesc mai multe deodată, urmărind crearea unei situații de captivitate reală sau psihologică
Constrângerea cauzată de datorii
Unul dintre mecanismele de bază este constrângerea cauzată de datorii. Victimei i se cere să plătească înapoi sume exagerate, pretinzându-se că aducerea ei în țara de destinație a costat foarte mult. La aceste sume se adaugă dobânzi exorbitante și cumulative, de asemenea chirii la suprapreț pentru cazare și locul de muncă la bordel, costurile pentru reclama serviciilor de prostituție și pentru transport. Toate aceste pretenții culminează în sume care cresc permanent și devin pur și simplu imposibil de achitat.
Izolarea prin confiscarea documentelor de identitate și/sau a celor de călătorie
De obicei, victimelor li se confiscă documentele de identitate și de călătorie imediat după sosirea în țara de destinație. Astfel, lor li se răpește identitatea oficială, confirmând statutul lor de imigranți ilegali. Ele nu mai pot cere ajutor și nu mai pot evada într-o altă țară de destinație. Având în vedere că multe victime provin din țări în care poliția nu este considerată o sursă de sprijin, ci o forță de oprimare, este clar că femeile nu vor cere ajutorul poliției. Traficanții întăresc această percepție, spunând victimelor că sunt libere să plece și să contacteze poliția, dar că rezultatul va fi expulzarea lor imediată și represalii acasă, în țara de origine. Din experiență s-a constatat că, de cele mai multe ori, traficantul nu minte cu astfel de afirmații, căci, în statele Uniuni Europene, majoritatea victimelor traficate care ajung în atenția poliției și care nu pot prezenta documente valabile sunt expulzate imediat, în loc să fie tratate ca victime ale unor infracțini grave. Sau, în alte cazuri, traficantul îi spune victimei că nu are nici un rost să ceară ajutorul poliției, deoarece poliția este coruptă și a fost deja plătită de traficanții respectivi. Traficanții exploatează lipsa documentelor și frica de poliție, pentru a se asigura că victimele nu vor încerca să scape sau să facă sesizări la poliție împotriva lor.
Pe de altă parte, acordarea dreptului de ședere victimelor traficate ar fi nu numai în interesul victimelor, drepturile lor nemaifiind încălcate, ci și în interesul organelor de urmărire penală antitrafic. Din păcate, majoritatea țărilor de destinație refuză să acorde victimelor traficului de persoane dreptul de ședere temporară. Ele nu primesc o protecție corespunzătoare, îngrijire și ajutor, statutul lor de rezidență rămâne nerezolvat, așa încât victimele nu vor colabora decât rareori cu poliția și instituțiile judiciare.Pentru a înlătura acest deficit, Pactul de Stabilitate – Masa de Lucru pentru combaterea traficului de persoane – recomandă acordarea victimelor traficate a unui drept de ședere pe motive umanitare, respectiv a unei permisiuni de ședere temporară pentru cel puțin șase luni, prin care ele au acces la o serie de facilități sociale și de sănătate.
Folosirea violenței și a fricii
Un alt mijloc eficace de control al victimelor este folosirea violenței și a amenințării cu violența. Pentru a le supune, deseori victimele sunt bătute și violate, închise, ținute în lungi perioade de izolare, lipsite de mâncare și apă, drogate sau torturate cu cuțite sau țigări. Abuzurile pot fi o consecință a încălcării de către femei a unor reguli sau sunt folosite ca avertisment, pentru ca victima să știe ce se întâmplă dacă va încălca din nou regulile. În alte cazuri, nu există alt motiv decât pur și simplu sadismul sexual al traficantului.
În situația exploatării sexuale, rușinea este și ea un mecanism puternic de control. Traficantul amenință victima că va spune familiei ei că lucrează ca prostituată. De multe ori, traficantul face fotografii în timp ce victima este violată, utilizate pentru a o șantaja și a o obliga să respecte cu strictețe ordinele traficantului.
În funcție de cultura din care provine victima, sunt folosite și diferite constrângeri de ordin psihologic. De exemplu, pentru femeile din Vestul Africii (Nigeria), ritualurile Voodoo sunt o sursă de angoasă teribilă, și folosirea lor garantează supunerea. Alt exemplu este impactul dublu pe care îl poate avea pentru femeile musulmane amenințarea cu dezvăluirea muncii ca prostituată – în unele cazuri, aceste femei riscă să fie mai violent maltratate de propriile familii decât de traficant.
Utilizarea amenințării victimei cu represaliile împotriva familiei acesteia
Amenințarea cea mai eficace, cea mai problematică și care poate îngreuna în mod extrem investigațiile crimelor de trafic este amenințarea cu represalii violente împotriva familiei victimei, acasă în țara de origine. Traficantul se va îngriji să afle o serie de amănunte despre situația familiei, cum ar fi numele, porecla sau adresa unei rude apropriate sau a altei persoane iubite. Nici măcar nu este nevoie ca el să știe foarte multe detalii despre familia respectivă – pentru a controla victima este de ajuns amenințarea și percepția care se formează în mintea ei. Problema victimei este că ea nu poate risca soarta și siguranța celor dragi, pentru că nu are de unde să afle dacă traficantul minte când spune că știe amănunte despre familia ei, sau dacă într-adevăr va folosi violența împotriva celor dragi, dacă ea va încerca să se opună sau să scape.
Captivitate și tortură psihologică
În concluzie, dacă luăm în considerație toate aceste mecanisme de control în ansamblu, rezultatul concret este un regim de captivitate și tortură psihologică. Important este să vedem situația prin ochii victimei: ea este singură într-o țară străină, izolată de compatrioții săi, aflându-se în imposibilitatea de a comunica în limba ei maternă; i s-au luat documentele de identitate și de călăto-rie;nu are voie să ia legătura cu familia; este dezorientată datorită schimbărilor permanente de adresă sau de localitate; este supusă unor abuzuri fizice și sexuale repetate; nu poate cere ajutorul poliției pentru că se teme de consecințe; este obligată să practice contacte sexuale periculoase din toate punctele de vedere, riscă să se îmbolnăvească lucrând zilnic un mare număr de ore cu clienți cu care nu poate comunica verbal; este supusă unui regim de amenințări și represalii îndreptate împotriva ei și/sau a familiei ei.
Dacă luăm în considerare toți acești factori, nu mai este greu de înțeles de ce numai foarte puține victime încearcă să scape din această captivitate. De aceea, forțele polițienești au un rol esențial în combaterea traficului de persoane.
Cap.4.Analiza traficului de persoane
4.1.Cine sunt traficanții?
În traficul de persoane, în scopul exploatării sexuale, sunt implicați diferiți infractori, pe mai multe planuri, începând cu acțiuni desfășurate spontan de infractori individuali, neorganizați, până la filiere internaționale de trafic cu un grad complex de organizare.
Există trei categorii de filiere sau rețele de trafic:
Rețele “particulare”
Rețelele "particulare" sunt mici grupuri care își desfășoară activitatea în cadrul unor familii sau comunități etnice în mai multe țări. Atunci când apar solicitări din partea comunităților din străinătate, aceste rețele livrează câte o femeie sau două. Pentru a recruta femei pentru bordeluri sau rețele de prostituție, traficanții migranți se folosesc de contactele lor familiale sau etnice din țara de origine. Rețelele "particulare" sunt prezente în regiunile de graniță dintre țara de origine și cea de destinație, și în cadrul unor comunități etnice.
Rețele infracționale organizate pe o scară largă
Rețelele infracționale organizate pe o scară largă controlează toate aspectele traficului de persoane, de la recrutare și transport până la managementul local al bordelurilor și al prostituatelor de strada. Traficul de persoane este organizat ca o firmă cu mai multe secții, cum ar fi "secția de recrutare", "secția de procurare a documentelor", "secția de transport", "secția de management al prostituției". Traficanții iau foarte în serios aceste activități lucrative și dau dovadă de "profesionalism", folosind metode deosebit de brutale pentru a menține ordinea și disciplina. Femeile sunt privite ca mărfuri cu care se face comerț, asemănător comerțului clasic cu sclavi.
Acest tip de rețele infracționale organizate provin în primul rând din Ucraina, Bielorusia, Rusia și Bulgaria, dar se extind în întreg estul și centrul Europei. Aceste rețele au agenți în Vestul Europei, care se ocupă de managementul rețelelor de bordeluri și de prostituție și folosesc țările de tranzit doar pentru a obține documente false sau ca "teren de antrenament" înainte să pornească mai departe spre vest.
Rețelele infracționale de distribuție
Rețelele de crimă organizată recrutează și transportă fete dintr-o țară în alta, vânzându-le către bordeluri și rețele de prostituție din alte țări, organizate și conduse la nivel local. Membrii acestor rețele pot fi considerați "vânzători en gros" sau "distribuitori", care aprovizionează "vânzătorii cu amănuntul" la nivel local, aceștia la rândul lor derulând și controlând infrastrucutra de prostituție locală.
În ciuda faptului că toate trei nivelurile de trafic există și funcționează în mod paralel, în ultimul timp traficul provenind din Comunitatea Statelor Independente și din Sud-Estul Europei este derulat în principal de rețele infracționale foarte profesioniste și foarte bine organizate. Aceste două regiuni geografice au una dintre cele mai dinamice rate de creștere a traficului, reprezentând o pătrime din traficul mondial cu persoane.
Evoluțiile din ultimul timp, respectiv valul considerabil de migrație, nesiguranța politică și economică din Estul Europei, dar și creșterea accelerată a industriei sexului în Vestul Europei, au dat de gândit rețelelor infracționale deja existente, care au înțeles că traficul de persoane în scopul prostituției prezintă un enorm potențial de profit. Deseori, una și aceeași organizație se ocupă atât cu trecerea ilegală de persoane peste graniță, cât și cu comerțul cu stupefiante și cu arme de foc, ceea ce reduce considerabil riscul infractorilor de a fi descoperiți, arestați și pedepsiți corespunzător.
4.2.Cine sunt victimele?
Este foarte important să reținem că nu există un profil exact al potențialelor victime ale traficului de persoane. Totuși se pot identifica unele caracteristici de bază, care par să rămână constante:
Într-o covârșitoare majoritate, victimele sunt femei și fete, cu toate că se estimează că circa 2% din victimele traficate sunt bărbați sau băieți;
Victimele tind să aibă vârste între 18 și 25 ani; totuși există un număr din ce în ce mai mare de victime sub 18 ani;
Victimele sunt recrutate de la sate, din orășele și din orașele din zonele sărace, defavorizate;
De cele mai multe ori, victimele nu au un loc de muncă sau sunt sărace;
Este posibil ca victimele să aibă un nivel redus de pregătire să fi suferit discriminări în familie și la locul de muncă;
Deseori, victimele provin din familii disfuncționale;
În cele mai multe cazuri, victimele nu vorbesc limbi străine.
Principala caracteristică a vulnerabilității potențialei victime este dorința ei puternică de a își îmbunătăți condițiile precare de viață prin plecarea și obținerea unor venituri în străinătate.
Cap.5.LEGEA 678/2001-Cadrul legal privind prevenirea și combaterea traficului de persoane în România
Această lege este o lege penală specială cu întâietate de aplicare fața de reglementările generale. Scopul -declarat de legiuitor- al reglementărilor pe care această lege le aduce este în egală măsură acela de prevenire și combatere a traficului de persoane cât și de protecție și asistență a victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei și o atingere a demnității acesteia.
Prin dezvoltarea economică fără precedent a unor țări sau regiuni ale lumii a cărei consecință directă este creșterea veniturilor personale – și deci a puterii financiare – a majorității locuitorilor din aceste țări și regiuni, precum și prin extinderea din ce în ce mai mare – aproape până la generalizare – a mijloacelor de comunicare informaționale rapide a crescut foarte mult numărul și aria potențialilor cumpărători/consumatori de carne vie provenind din alte țări sau regiuni sărace, ajungându-se la un adevărat comerț internațional cu persoane în diferite scopuri – prostituție, pornografie, prelevări de organe, etc.
Necesitatea introducerii acestor noi reglementări rezidă în pericolul social deosebit de ridicat pe care îl reprezintă atât pentru individ cât și pentru societate, în ansamblu, faptele de trafic de persoane. Inegalitățile sociale profunde dintre cele două extreme cunoscute și în țara noastră și anume “clasa săracilor” și “clasa bogaților” generează riscuri mari mai ales pentru tinerii proveniți dintre săraci, care dornici de a ieși din sărăcie sunt atrași de mirajul câștigurilor promise de traficanți și apoi exploatați fără milă de către aceștia. Dependența inițială a victimelor de oprimatori se accentuează și le face pe parcursul “afacerii” mai vulnerabile și mai ușor de controlat primilor revenindu-le din câștiguri atât cât să trăiască iar celorlalți cea mai consistentă parte.
Diversitatea metodelor de exploatare a victimelor de către traficanți impune o reacție pe măsură din partea societății, de contracarare a fenomenului atât prin asprirea pedepselor cât și prin confiscarea câștigurilor sau a bunurilor obținute în mod ilicit. Prin adoptarea acestei legi, separat de prevederile din codul penal, s-au stabilit noi mijloace de luptă împotriva acestui fenomen din ce în ce mai amplu și mai diversificat și s-a dat o nouă eficiență prevederilor Convenției O.N.U. pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției semenilor adoptată în 1949 și ratificată de România prin Decretul nr.482/1954 precum și Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale acestuia adoptată la Roma în 1950 ratificată de România prin legea nr.30/1994 și a Convenției O.I.M. privind munca forțată sau obligatorie adoptată în 1930 și ratificată de România prin Decretul nr.213/1957.
După intrarea în vigoare, la 11 decembrie 2001 a Legii 678/2001, în terminologia juridică din țara noastră și-au făcut apariția două noi categorii de termeni speciali și anume infracțiuni privind traficul de persoane, respectiv infracțiuni în legătură cu traficul de persoane.
A.Infracțiuni privind traficul de persoane
1.Infracțiunea de traficul de persoane
Această infracțiune este reglementată într-o formă simplă, de bază, și două forme agravate. Potrivit articolului 12 din lege “constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, voilență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin ofeirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane în scopul exploatări acestei persoane și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 12 ani și interzicerea unor drepturi”.
În continuare la aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol sunt reglementate formele agravate ale acestei infracțiuni și anume:
-alin.2 –“Traficul de parsoane,săvârșit în următoarele împrejurări:
a) de două sau mai multe persoane;
b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi”.
-alin.3 –“Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.
1.1.Forma simplă a infracțiunii
Obiectul juridic special al infracțiunii de trafic de persoane îl constituie relațiile sociale referitoare la respectarea unora dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului cum sunt dreptul al viață și integritate corporală, dreptul la muncă liber aleasă prestată în condiții de igienă și securitate și remunerată echitabil, dreptul la libertate individuală, dreptul de a nu fii supus la tratamente crude, inumane sau degradante, dreptul la onoare și reputație proprie, astfel cum au fost consacrate în Constituție și în Pactele internaționale la care țara noastră este parte.
Obiectul material al infracțiuni îl constituie corpul ființei umane asupra căreia se răsfrâng acțiunile exercitate de traficant.
Subiecții infracțiunii
-Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale cerute pentru subiectul activ al unei infracțiuni,fără a îndeplini o calitate specială
-Subiect pasiv al infracțiunii poate fi orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă subiect pasiv este o persoană care nu a împlinit 18 ani fapta constituie infracțtiunea de trafic de minori prevăzută la articolul 13 din legea 678/2001.
Latura obiectivă
Traficul de persoane este o infracțiune cu conținuturi alternative, care în forma sa simplă se poate realiza prin oricare din următoarele acțiuni-rezultat:
a)recrutarea unei persoane,
b)transportarea unei persoane,
c)transferarea unei persoane,
d)cazarea unei persoane,
e)primirea unei persoane,
obținute (comise) printr-una din următoarele acțiuni-mijloc:
1)amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere,
2)răpire, fraudă ori înșelăciune,
3)abuz de autoritate,
4)profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința,
5)oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane,
toate acestea în scopul exploatări unei persoane care este victimă.
Practic, latura obiectivă a infracțiuni se poate realiza prin oricare dintre acțiunile-rezultat de la litera a) la e) ca urmare a folosirii oricăreia dintre ”metodele de convingere” (sau acțiuni-mijloc) de la punctele 1-5, pentru atingerea unui scop clar: exploatarea persoanei. De exemplu pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii este suficient ca acțiunea d recrutare a persoanei să se facă prin oricare din metode (acte comisive și ele) precum: amenințare, răpire sau prin abuz de autoritate…sau prin darea de alte foloase pentru obținerea consimțământului…ș.a.m.d., în scopul prestabilit al exploatării persoanei recrutate.
Printre termenii folosiți la incriminarea faptei legea îl explică doar pe cel de ”exploatare”. Credem că pentru înțelegerea sensului celor 5 termeni enumerați la literele a-e, este necesar să redăm explicațiile date de D.E.X. după cum urmează:
A recruta înseamnă aici a angaja, a primi pe cineva pe baza unei alegeri, a câștiga pe cineva pentru o anumită activitate.
A transporta înseamnă a duce cu un vehicul persoane dintr-un loc în altul.
A transfera înseamnă a muta de la o instituție la alta (în aceeași localitate sau în alta), a-și schimba locul de muncă ori a transmite un drept de la cineva la altcineva, a face schimb de la un sistem la altul.
A caza are înțelesul de a instala pe cineva într-o locuință sau spațiu construit, pentru o perioadă de timp.
A primi semnifică a accepta ceea ce ți se oferă, a admite sau a include pe cineva într-o întreprindere, instituție sau organizație, a accepta sau admite ceva sau pe cineva.
Sensul termenilor “prin amenințare”, “prin violență”nu ridică probleme de interpretare ți se vor avea în vedere explicațiile date de doctrină al articolele 193 și 180 C.pen. în timp ce sintagma ”prin alte forme de constrângere” ar putea include chiar și șantajul.
Înțelesul expresiei ”prin răpire“ folosit de legiuitor și în cazul formei agravate a infracțiunii de lipsire de libertate și anume procedeul prin care făptuitorul ia persoana din locul unde se află și o duce într-un alt loc împotriva voinței sale. În acest caz se pune problema dacă infracțiunea de lipsire de libertate a persoanei se absoarbe în infracțiunea de trafic de persoane sau ne aflăm în cazul unui concurs de infracțiuni.
Folosire în continuare a termenilor ”prin fraudă ori înșelăciune” constituie o reluare de cuvinte cu același înțeles deoarece prin fraudă se înțelege înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva pentru a realiza un profit material în detrimentul altuia. Și aici se pune problema dacă fiind întrunite condițiile pentru existența infracțiunii de înșelăciune prevăzută de articolul 215 C.pen. (în oricare din formele sale),aceasta trebuie reținută ca infracțiune de sine stătătoare aflată în concurs real sau ideal –funcție de momentul consumării –cu infracțiunea de trafic de persoane sau se absoarbe în aceasta din urmă.
Prin expresia “abuz de autoritate”, în condițiile în care nu este definită s-ar putea întelege:
-exercitarea cu rea-credință a autorității părintelui față de copilul major (în acele familii în care și după împlinirea vârstei majoratului, fiul sau fiica au rămas “dominați” moral de părinți) precum și orice alte alte asemenea situații de dominare antrafaniliala sau între rude apropiate;
-exercitarea abuzivă a drepturilor ce le sunt conferite de către autoritățile religioase asupra enoriașilor sau de către conducătorul sectei asupra sectanților;
-exercitarea abuzivă a drepturilor de către angajator asupra angajatului.
Credem că sensul avut în vedere de legiuitor este în principal cel de ”autoritate morală” –reală sau indusă- pe care făptuitorul o are asupra victimei, în secundar, și de statutul de subordonat al victimei față de făptuitor. În schimb, în varianta realizării recrutării persoanei prin darea de bani celui care are autoritate asupra victimei, sensul este numai acela de ”autoritate legală” cum este în cazul reprezentantului legal al persoanei puse sub interdicție sau în cazul curatorului.
Prin ”imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința” se înțelege, la fel ca în cazul infracțiunii de viol, neputința victimei de a opune rezistență făptuitorului din cauza unei infirmități fizice, unei stări maladive, unei oboseli excesive sau altor împrejurări care îi limitează capacitatea fizică de a se opune făptuitorului (de exemplu consum de droguri). Este în neputință de a-și manifesta voința persoana care datorită vârstei, datorită unei maladii sau altor împrejurări (beție completă, leșin, stare de somn hipnotic, etc.) nu-și dă seama de ceea ce se petrece și nu-și poate manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acțiunea făptuitorului.
Infracțiunea de trafic de persoane în forma simplă este, în oricare dintre modalitățile de comitere, o infracțiune de rezultat indiferent dacă scopul urmărit –acela de exploatare a victimei –a fost sau nu atins. Urmarea cerută de lege este realizată întotdeauna când s-a produs cel puțin una din cele 5 acțiuni-rezultat enumerate în text: recrutarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane făcute în scopul exploatării acelei persoane.
Potrivit articolului 2 punctul 2 din lege “prin exploatarea unei persoane” se înțelege:
a)executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;
b)ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c)obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea produceri și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;
d)prelevarea de organe;
e)efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
Dacă pentru atingerea scopului se alege varianta de la litera a) atunci trebuie ca executarea muncii sau îndeplinirea serviciilor să se facă de către victimă ”în mod forțat”, adică împotriva voinței sale, prin constrângere. Credem că datorită formulări ambigue a textului, atunci când nu se execută munca în mod forțat de către victimă dar totuși autorul încalcă normele legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate ale victimei, nu este îndeplinită condiția legală a ”exploatării persoanei”. Lipsa de acuratețe a reglementării lasă să se înțeleagă că ”în mod forțat” înseamnă ”încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă…” ceea ce nu este tocmai corect. Dacă textul legal ar fi fost redactat în forma “executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate” atunci situația ar fi fost mai clară. Deocamdată, în forma actuală a textului, sintagma “în mod forțat” înseamnă supunerea de către traficanți a unei persoane cu vârsta de peste 18 ani la orice muncă pentru care aceasta nu s-a oferit de bună voie, în scopul obținerii de venituri ilicite pentru traficanți.
În situația de la litera b) este necesar ca victima să fie ținută în stare de sclavie, adică într-o totală stare de dependență față de făptuitor asemenea uni obiect al dreptului de proprietate, dar este suficientă și ”folosirea altor procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire” precum sunt: servitutea pentru datorii, șerbia, cedarea soției către o altă persoană cu titlu oneros, transmiterea femeii, la moartea soțului, prin succesiune unei alte persoane, toate acestea constituind încălcări ale Convenției suplimentare cu privire la abolirea sclaviei, ratificată de România prin Decretul nr.375/1957.
Exploatarea unei persoane prin obligarea la practicarea prostituției constă în folosirea de mijloace directe sau indirecte, explicite sau implicite față de o persoană pentru a o determina să practice prostituția în beneficiul traficantului. Mijloacele directe de obligare la practicarea prostituției sunt cele clasice: lovirea, amenințarea, șantajul, victimei iar mijloacele indirecta sunt cele precum: plasarea victimei în condiții controlate de traficanți în localuri cu cazare, ridicarea pașapoartelor sau a documentelor lor de identitate, amenințări adresate copiilor lor, părinților sau rudelor dacă nu colaborează. Pentru a obliga persoanele –de regulă femei –să practice prostituția, adeseori, traficanții le șantajează amenințându-le că vor spune părinților sau dudelor ce fapte comit ori că vor face fi anchetate sau expulzate de pe teritoriul statului străin dacă vor reclama autorităților situația lor. Sensul termenului de “prostituție” este cel reținut în cuprinsul articolului 328 C.pen și constă în asigurarea mijloacelor de existență sau a principalelor mijloace de existență prin practicarea unor raporturi sexuale cu diferite persoane.
Exploatarea persoanei prin prelevarea de organe are loc atunci când sunt încălcate dispozițiile legii 81/1998 privind prelevarea de țesuturi și organe umane.
Latura subiectivă
Infracțiunea de trafic de persoane se comite numai cu intenție directă dată în scopul special urmărit de făptuitor de a exploata victima, scop realizat ori de câte ori există cel puțin una din variantele alternative prevăzute de articolul 2 punctul 2 din lege.
În ceea ce privește dispoziția legală prevăzută de articolul 2 punctul 2 litera e) potrivit căreia prin exploatarea unei persoane se înțelege efectuarea unor alte activități prin care se încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale omului, aceasta este destul de generală și lasă loc multor interpretări. Credem că aici se încadrează:
-trimiterea la cerșetoria a persoanelor apte de muncă;
-plasarea persoanelor cu handicapuri fizice grave în locuri publice pentru a apela la mila publicului urmată de însușirea de către traficanți a sumelor de bani astfel obținute de acești nefericiți ai sorții pe care îi batjocoresc permanent prin neasigurarea celor mai elementare cerințe de hrană și igienă;
-obligarea unor persoane de a practica jocuri de noroc de tip ”alba-neagra”,etc.
Participația penală deși este posibilă, nu este admisă de lege în forma coautoratului, a complicității și nici a instigării deoarece în cazul comiterii infracțiunii în participație ne aflăm în situația uneia dintre formele ei agravate.
Consumarea infracțiunii are loc atunci când se produce oricare dintre cele 5 variante ale elementului material în legătură de cauzalitate cu acțiunile întreprinse de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane este posibilă și se pedepsește. Fapta rămâne în faza de tentativă când făptuitorul, urmărind scopul exploatării persoanei, pune în aplicare intenția sa prin executarea acțiunii de constrângere (de ex. amenință victima) dar din motive independente de voința sa nu se produce urmarea socialmente periculoasă –adică nu reușește să realizeze recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea victimei.
1.2.Formele agravate ale infracțiunii
Legea prevede două forme agravate care se referă fie la subiecții, fie la victima infracțiunii, fie la producerea unui anumit rezultat și anume:
Trafic de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună
Toate considerațiile exprimate la forma simplă a infracțiunii rămân valabile. Gravitatea sporită a faptei este determinată de comiterea ei în participație care este posibilă în forma coautoratului, a complicității și a instigării. Dacă doi sau mai mulți autori concură secvențial la producerea rezultatului, de exemplu unul constrânge victima iar celălalt o recrutează, ei vor răspunde ca și coautori.
Traficul de persoane prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății
Această agravantă se referă la producerea, în afara urmări specifice traficului de persoane, a încă unui rezultat constând în vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății victimei, cum prevede articolul 182 aliniatul 1 și 2 C.pen.
Pentru realizarea agravantei este necesar în primul rând ca vătămarea gravă să fie consecința violențelor exercitate asupra victimei pentru a o constrânge să se lase recrutată de către făptuitor în vederea exploatării, iar în al doilea rând este condiționată de stabilirea praeterintenției făptuitorului. Această condiție este îndeplinită dacă autorul infracțiunii de trafic a prevăzut și vătămarea corporală gravă a victimei dar a crezut fără temei că această urmare nu se va produce sau, dacă nu a prevăzut vătămarea corporală ca rezultat al activității sale, trebuia și putea să o prevadă. În cazul în care traficantul de persoane a urmărit anume vătămarea corporală gravă a victimei pentru ca apoi să o exploateze atunci va răspunde pentru ambele infracțiuni în concurs real.
Traficul de persoane urmat de moartea sau sinuciderea victimei.
Ca și în cazul agravatei precedente, pentru existența agravatei, este necesar, în afara urmări specifice a infracțiunii, să se producă și un efect necesar și anume moartea sau sinuciderea victimei. Este de menționat că ți în acest caz făptuitorul acționează cu praeterintenție. Dacă făptuitorul a acționat cu intenție directă asupra victimei, în ceea ce privește moartea sau sinuciderea ei, atunci infracțiunea de trafic de persoane intră în concurs real cu infracțiunea de omor sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
2.Infracțiunea de trafic de minori
Această infracțiune este reglementată într-o formă simplă la articolul 13 aliniatul 1 și în mai multe forme agravate la următoarele 4 aliniate din lege.
Conform articolului 13 aliniatul 1 recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârstă cuprinsă între 15 și 18 ani, în scopul exploatări acesteia, constituie infracțiunea de trafic de persoane și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În aliniatele următoare sunt prezentate formele agravate ale infracțiunii și anume:
-alin.2-Dacă fapta prevăzută la aliniatul 1 a fost săvârșită asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 15 ani, pedeapsa este închisoarea de al 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
-alin.3-Dacă faptele prevăzute la aliniatele 1 și 2 sunt săvârșite prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acestei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi în cazul aliniatului 1 și închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul aliniatului 2.
-alin.4-În cazul în care faptele prevăzute în aliniatele 1, 2 și 3 sunt săvârșite în condițiile prevăzute în articolul 12 aliniatul 2 și anume în formele agravate, pedeapsa este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi în cazul aliniatului 1, închisoare de la 5 la 17 ani și interzicerea unor drepturi în cazul aliniatului 2, închisoare de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi în cazul aliniatului 3, teza 1 și închisoare de la 7 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi în cazul aliniatului 3, teza 2.
-alin.5-Dacă faptele prevăzute în acest articol au ca urmare moartea sau sinuciderea victimei pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi sau detențiunea pe viață.
2.1.Forma simplă
În ceea ce privește obiectul juridic special, obiectul material și subiecții infracțiunii sunt valabile considerațiile exprimate la forma simplă a infracțiunii de trafic de persoane, cu singura precizare că persoana umană subiect pasiv trebuie să în mod obligatoriu o persoană cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani. Chiar dacă ar fi vorba de o minoră care prin căsătorie dobândește capacitate deplină de exercițiu, cu condiția să fi împlinit la data căsătoriei vârsta de 15 ani și să fi obținut dispensa de vârstă la căsătorie, până la împlinirea vârstei de 18 ani ea rămâne în continuare subiect pasiv al infracțiunii.
În ceea ce privește latura obiectivă este de remarcat că traficul de minori constituie o infracțiune comisivă ce se realizează tot prin 5 acțiuni alternative și anume: recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea, primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani.
După cum se poate observa, comparativ cu infracțiunea precedentă, legiuitorul a folosit în locul termenului de “cazare” termenul de ”găzduire” care are în esență același înțeles de primire a unei persoane într-o locuință pentru o perioadă de timp.
Spre deosebire de infracțiunea precedentă, convingerea persoanei cu vârsta cuprinsă între 15și 18 ani să se lase recrutată, transferată, găzduită, sau primită în vederea atingerii scopului urmărit de făptuitor –acela al exploatării –nu trebuie să se mai producă prin metodele sau acțiunile-mijloc enumerate anterior deoarece dacă ar fi folosite acele metode s-ar realiza forma agravată prevăzută de alin.3 din lege. Specific acestei forme a infracțiunii este lipsa constrângerii sau a inducerii în eroare a victimei pentru ca aceasta să se lase recrutată, transportată, transferată în scopul exploatării sale. Această formă simplă a infracțiunii ar putea exista doar atunci când făptuitorul îi aduce la cunoștință persoanei cu vârstă între 15 și 18 ani în ce scop o recrutează /transportă/ transferă/ găzduiește sau primește iar aceasta își dă consimțământul, deoarece potrivit art.16 din lege “consimțământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului”.
Latura subiectivă a infracțiunii constă în vinovăție sub forma intenției directe ce este dată de scopul special al exploatării persoanei. Participația nu este admisă de lege deoarece în cazul în care făptuitorul acționează în participație se realizează forma agravată a infracțiunii. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care se realizează cel puțin una dintre urmările cerute de lege și anume recrutarea /transportarea /transfera-rea /găzduirea sau primirea persoanei indiferent dacă a fost realizat sau nu scopul urmărit de făptuitor.
Tentativa la infracțiunea de trafic de minori este posibilă și este pedepsită conform dispozițiilor articolului 15 aliniatul 1. Pentru ca fapta să rămână în forma tentativei se cere ca autorul să fi început discuțiile cu victima în vederea obținerii consimțământului acesteia la recrutare /transferare ș.a.m.d. în scopul exploatării ei, însă, să nu se producă urmarea cerută de lege fie din cauză că victima nu este de acord fie din orice altă cauză exterioară voinței făptuitorului.
2.2.Formele agravate
A. Fapta săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani –art.13 alin.2.
Față de forma simplă a infracțiunii singura condiție suplimentară care se cere este aceea ca persoana asupra căreia se exercită traficul să nu fi împlinit vârsta de 15 ani. În acest caz regimul sancționator este mai aspru și anume închisoare de la 5 la și interzicerea unor drepturi.
B. Fapta săvârșită asupra unei persoane cu vârsta de 15-18 ani prin mijloace de constrângere sau corupere –art.13 alin.3 teza I.
Față de forma simplă a infracțiunii există diferențe doar în ceea ce privește latura obiectivă, deoarece legea cere ca elementul material să se obțină prin:
amenințare, violență sau alte forme de constrângere;
prin răpire, fraudă sau înșelăciune;
abuz de autoritate;
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința;
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altor persoane,
toate acestea în scopul exploatării persoanei perspective.
Comentariile făcute cu privire la înțelesul acestor acțiuni-mijloc la infracțiunea de trafic de persoane în formă simpla rămân valabile, cu precizarea că prin ”persoană care are control asupra altei persoane” se poate înțelege: părinții, tutorele, curatorul, persoana care are în plasament familial minorul sau căreia și-a fost încredințat temporar în îngrijire de către o instituție de ocrotire. Credem că schimbarea formulări din ”persoană care are autoritate asupra altei persoane” (art.12 alin.1) în ”persoană care are control asupra altei persoane” (art.13 alin.3) ține doar de inconsecvența legiuitorului iar nu potrivită, mai corectă a ”persoanei care poate da consimțământul” cu privire la ceea ce urmează să facă sau să nu facă persoana minoră.
Diferențieri între această formă agravată și forma simplă a infracțiunii se regăsesc în ceea ce privește regimul sancționator mai aspru în cazul celei dintâi și anume închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
C. Fapta săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani prin mijloace de constrângere sau corupere –art.13 alin.3 teza II.
Această formă a infracțiunii se diferențiază de cea descrisă la litera B prin aceea că folosindu-se de mijloace de constrângere asupra unui minor care nu a împlinit 15 ani, respectiv de corupere a persoanei care are controlul asupra acestui minor, făptuitorul reușește să recruteze, ș.a.m.d. minorul în scopul exploatării sale.
Regimul sancționator este mai aspru și anume închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
D. Fapta săvârșită asupra unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani de către două sau mai multe persoane împreună ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății –art.13 alin.4 teza I.
E. Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății –art.13 alin.4 teza II.
F. Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, comisă prin constrângere sau corupere –art.13 alin.4 teza III raportat la art.13 alin 3 teza II și art.12 alin.2.
În acest caz rămân valabile comentariile făcute la articolele menționate cu precizarea că regimul sancționator este cel al pedepsei închisorii de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
G. Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății comisă prin constrângere sau corupere –art.13 alin.4 teza IV.
H. Traficul de minori săvârșit în oricare dintre modalitățile enumerate la articolul 13 a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei –art.13 alin.5.
În acest caz sunt valabile comentariile făcute la articolul 12 alin.3 și la articolul 13 din lege. Se observă că regimul sancționator prevăzut de legiuitor a fost înăsprit pedeapsa fiind închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi sau detențiunea pe viață.
3. Infracțiunea calificată de trafic de persoane
Această infracțiune este reglementată la articolul 14 teza Și din legea 678/2001 care prevede că ”dacă faptele prevăzute la articolul 12 sunt săvârșite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau care a obținut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante maximul special al se majorează cu 3 ani”. După cum se poate observa legea reglementează o infracțiune de trafic de persoane calificată într-o formă simplă (prin raportare la art.12 alin.1) și o infracțiune de trafic de persoane calificată în formă agravată (prin raportare la art.12 alin.2 și 3). Comentariile făcute la articolul 12 rămân valabile. Ceea ce caracterizează infracțiunea calificată de trafic de persoane este că traficantul trebuie să facă parte dintr-un grup organizat sau că a produs ori a obținut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante.
Prin “grup organizat” se înțelege în opinia noastră –deși legea nu prevede –un grup compus din cel puțin 3 persoane în interiorul căruia atribuțiile membrilor săi sunt bine definite și delimitate pentru ca prin acțiunile lor conjugate să se realizeze atingerea scopului grupului –acela de a exploata cât mai bine și cât mai multe persoane. Această interpretare se întemeiază și pe dispozițiile legii 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.
Prin “persoană care a produs ori a obținut…beneficii materiale importante” se înțelege persoana care, raportat la situația sa materială anterioară comiterii faptei, precum și la nivelul de pregătire intelectuală și la statutul său social, a obținut prin intermediul exploatării uneia sau mai multor persoane, câștiguri mari pe care altfel nu le-ar fi realizat niciodată. Este de menționat că în condițiile în care sintagma ”beneficii materiale importante” nu este definită de legiuitor, înțelesul ei va fi apreciat de organul judiciar de la caz al caz.
Tentativa la infracțiunea calificată de trafic de persoane în formă simplă și la cea agravată este posibilă și se pedepsește
4. Infracțiunea de ”organizare de trafic de persoane” și ”organizare de trafic de minori”
Potrivit articolului 15 aliniatul 2 din lege “organizarea săvârșirii infracțiunilor prevăzute în această secțiune constituie infracțiune și se pedepsește ca și infracțiunea organizată”. Astfel, este posibilă organizarea infracțiunii de trafic de persoane în formă simplă prevăzută de art.12 alin.1 și în formă agravată prevăzută de art.12 alin.2 precum și infracțiunea de trafic de minori în forma simplă prevăzută de art.13 alin.1 și formele agravate prevăzute de art.13 alin.2 și 3 și 4.
Incriminarea organizării acestor infracțiunii este benefică deoarece în realitatea obiectivă pot apărea situații de descoperire a unor făptuitori care au pregătit în detaliu planuri de exploatare a unor persoane și au trecut la punerea lor în aplicare prin procurarea de mijloace materiale de genul: spații de cazare, mijloace de transport, truse medicale, unelte de lucru, etc, însă nu au ajuns până în momentul descoperiri lor să realizeze și operațiunile de recrutare, transportare, cazare sau primire a persoanelor sau minorilor.
Diferența între infracțiunea de organizare de trafic e persoane sau minori și infracțiunile calificată de trafic de persoane sau minori constă în aceea că în cazul celei dintâi grupul organizat nu a recrutat, ș.a.m.d. persoane pe când în cazul ultimelor două s-a realizat urmarea materială cerută de lege la infracțiunile prev. de art.12-14.
Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este identic cu cel al infracțiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori. Această infracțiune are un obiect material în măsura în care organizarea infracțiunilor a fost concretizată în planuri sau proiecte de realizare și în procurarea de mijloace, aceste proiecte sau scrise sau mijloace materiale constituind însuși obiectul material al infracțiunii
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană fără a fi necesară vreo calitate specială a acesteia, participația fiind posibilă în oricare din formele sale.
In ceea ce privește latura subiectivă, aceasta constă în vinovăție sub forma intenției directe.
In ceea ce privește latura obiectivă este de menționat că aceasta se realizează prin acțiuni comisive de pregătire a planului de desfășurare a exploatării persoanelor ce urmează a fi traficate și de procurare a mijloacelor materiale necesare –raportat la metodele de exploatare adoptate –atingeri scopului propus.
Consumarea infracțiuniiare loc în momentul în care este realizată urmarea materială prevăzută de lege și anume organizarea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori.
Tentativa la această infracțiune –care ar fi posibilă doar sub forma unor ideei de realizare a acestor infracțiuni –nu este prevăzută de lege.
B.Infracțiuni în legătură cu traficul de persoane
1. Infracțiunea de favorizare a traficului de persoane
Această infracțiune este reglementată într-o formă simplă cu două modalități de comitere prin articolul 17 aliniatul 1 și într-o formă agravată prin articolul 17 aliniatul 2.
Potrivit articolului 17 aliniatul 1 fapta de a determina sau de a permite, cu știință, fie direct, fie prin intermediar, intrarea sau rămânerea pe teritoriul țării a unei persoane care nu este cetățean român, supusă traficului de persoane în sensul prezentei legi:
a)folosind față de aceasta mijloace frauduloase, violență sau amenințări ori altă formă de constrângere; sau
b)abuzând de starea specială în care se găsește acea persoană datorită situației sale ilegale ori precare de intrare sau ședere în țară ori datorită sarcinii, unei boli sau infirmități ori unei deficiențe fizice sau mintale, constituie infracțiune și se sancționează cu pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de trafic de persoane.
Obiectul juridic special și obiectul material la această infracțiune sunt aceleași ca la infracțiunea de trafic de persoane.
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru orice subiect activ al unei infracțiuni în timp ce subiectul pasiv este calificat și anume doar persoana majoră sau minoră care nu este cetățean român. Calificarea subiectului pasiv merge mai departe în cazul de la litera b) în sensul că respectivul cetățean trebuie să se afle într-o stare specială și anume una din următoarele situații: să fi intrat ilegal în țară ori șederea în țară să-și fie precară, să fie femeie gravidă, să fie o persoană suferindă de o boală, o infirmitate ori o deficiență fizică sau mintală. Între făptuitorul de la această infracțiune și cel de la infracțiunea de trafic de persoane să nu existe nici o înțelegere.
Latura obiectivă constă în acțiuni comisive alternative:
-determinare direct sau prin intermediar a intrării sau rămânerii pe teritoriul țării noastre a unei persoane care nu este cetățean român, supusă traficului de persoane;
-permiterea direct sau prin intermediar a intrării sau rămânerii pe teritoriul țării noastre a unei persoane care nu este cetățean român, supusă traficului de persoane.
Realizarea elementului material cerut de lege este condiționat de îndeplinirea de către făptuitor a următoarelor acțiuni-mijloc:
a)folosind față de victimă a unor mijloace frauduloase, violență sau amenințări ori altă formă de constrângere;
b)abuzând de starea specială în care se găsește victima:
-datorită situației sale ilegale sau precare de intrare sau ședere în țară;
-datorită sarcinii;
-datorită unei boli, infirmități ori unei deficiențe fizice sau mintale.
Un mijloc este fraudulos –așa cum s-a arătat în literatura de specialitate –atunci când este de natură să asigure mai ușor reușita acțiunii făptuitorului, când are aparența unui mijloc veridic, adică atunci când în mod obișnuit inspiră încredere și înlătură orice suspiciune.
În ceea ce privește cea de-a doua metodă, este de observat că termenul ”a abuza” trebuie interpretat aici în sensul de ”a profita” care exprimă mult mai bine intenția legiuitorului de a-l sancționa pe cel care, profitând de situația specială a victimei o determină de exemplu să rămână pe teritoriul țării noastre cu toate că știe că victima este o persoană ce poate fi supusă traficului de persoane. Credem că pentru acuratețe se impune modificarea legii și înlocuirea formulării “abuzând” cu cea de ”profitând” pentru că în realitatea de zi cu zi, în asemenea situații se profită iar nu se abuzează de starea specială a victimei.
În varianta comiterii infracțiunii prin ”permiterea intrării a unei persoane care nu este cetățean român, supusă traficului de persoane” este greu de imaginat cum fapta ar putea fi săvârșită și de alte persoane decât organele de control ce acționează la frontieră: vameși, jandarmi, polițiști de frontieră.
Latura subiectivă a infracțiunii constă în vinovăție sub forma intenției directe sau indirecte după cum prevăzând urmarea faptei sale dorește sau acceptă producerea acestei urmări. Dacă fapta este comisă din culpă nu constituie infracțiune.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-a produs urmarea materială imediată cerută de lege astfel că ne aflăm în prezența unei infracțiuni de rezultat.
Tentativa nu este prevăzută și pedepsită de lege.
Potrivit articolului17 aliniatul 2, astfel cum a fost modificat prin articolul 30 din Legea 39/2003, “dacă fapta se săvârșește de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau se săvârșește în mod repetat, maximul special se majorează cu 2 ani”
Comentariile efectuate anterior în cazul formei simple a infracțiunii rămân valabile. Singurele precizări ce se impun a fi făcute sunt acelea că subiectul activ poate fi orice persoană, numai că subiectul pasiv fiind calificat iar sintagma ”în mod repetat” se înțelege comiterea faptei de cel puțin două ori în intervalul de timp analizat.
2.Infracțiunea de pornografie infantilă
Forma simplă a acestei infracțiuni este reglementată în articolul 18 aliniatul 1. Astfel cum a fost modificat prin O.U.G. 143/2002 textul de lege are următoarea formă:
“fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite și oferi sau de a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândiri de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituie infracțiunea de pornografie infantilă și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani”.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile publice referitoare la morala publică și la dreptul la imagine al persoanei.
Obiectul material al infracțiunii îl constituie obiectele, filmele, fotografiile, diapozitivele, emblemele și celelalte suporturi vizuale folosite
Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană care răspunde penal iar subiect pasiv poate fi orice persoană de până la 18 ani.
In ceea ce privește latura obiectivă fapta se comite prin mai multe acțiuni comisive alternative și anume:
-a expune, a vinde sau a răspândi obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme și alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori cu vârsta de până la 18 ani;
-a închiria, a distribui, a confecționa, a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândiri de obiecte, filme, ș.a.m.d. care prezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.
Referitor la aceste acțiuni comisive, care nu prezintă dificultăți de interpretare, se impun câteva precizări:
expunerea obiectelor, filmelor, ș.a.m.d. trebuie să se efectueze într-un loc public (spațiu) anume construit sau în orice alt loc în care publicul poate avea acces;
a răspândi înseamnă a transmite către mai multe persoane fie concomitent, fie succesiv într-o anumită perioadă de timp, de obiecte, filmele, fotografiile, diapozitivele, emblemele și celelalte suporturi vizuale (cum sunt imaginile pe Internet) care reprezintă minori în poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic;
a distribui înseamnă a împărți la mai multe persoane fie în nume propriu, fie ca agent al unui producător, de obiecte, filme, ș.a.m.d.;
a transmite are aici sensul de a emite prin cablu TV sau Internet imagini pornografice cu minori;
în modalitatea ”deținerii în vederea răspândirii” autorul are constituit un depozit de astfel de obiecte sau imagini cu scopul de a le transmite către mai multe persoane dar nu început încă operațiunea de răspândire.
Infracțiunea analizată este una cu conținuturi alternative astfel că oricare dintre aceste acțiuni poate duce la consumarea ei. Dacă însă fapta se comite prin mai multe acțiuni sau chiar prin toate, în mod cumulativ și în același timp, se va reține o singură infracțiune și nu mai multe. Funcție de varianta comisivă adoptată de autor, consumarea infracțiuni este instantanee sau continuă.
Latura obiectivă a infracțiunii constă în vinovăție sub forma intenției directe sau indirecte. Participația este posibilă atât sub forma coautoratului cât și a complicității sau instigării.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care se produce urmarea cerută de lege. Tentativa este posibilă dar nu este pedepsită de lege
Forma agravată este prevăzută de prezenta lege în articolul 18 aliniatul 2 care stipulează că se sancționează cu aceeași pedeapsă (de la 3 la 10 ani închisoare), importul ori predarea de obiecte dintre cele prevăzute la aliniatul 1 unui agent de transport sau de distribuție în vederea comercializări ori distribuiri lor. Această incriminare are drept scop contracararea acțiunilor importatorilor de imagini cu pornografie infantilă.
Consumarea infracțiunii are loc în momentul importului, adică al aduceri în țară din străinătate a obiectelor prevăzute la aliniatul 1, respectiv în momentul predări acestor obiecte către agentul de transport sau de distribuire în scopul comercializări sau distribuiri lor chir dacă acest scop nu a fost atins (realizat).
O altă formă agravată este prevăzută la articolul 18 aliniatul 3 din aceeași lege, prin care se dispune că faptele prevăzute la aliniatele 1 și 2 săvârșite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 12 ani. Comentariile făcute în cuprinsul lucrări cu privire la înțelesul noțiunii de ”grup organizat” rămân valabile.
Legea prevede si unele dispozitii speciale. O prima astfel de dispozitie se refera la câștigurile importante obtinute de către autori faptelor. Astfel legea a prevăzut în cuprinsul articolului 19 că ”banii, valorile sau orice alte bunuri care au servit la săvârșire acestor infracțiuni, precum și celelalte bunuri prevăzute la articolul 118 C.pen. sunt supuse confiscării speciale în condițiile stabilite de acest articol.
Sunt considerate astfel de bunuri cele care au folosit la realizarea transportului persoanelor traficate, precum și imobilele în care aceste persoane au fost cazate, dacă aparțin făptuitorului”. Astfel pentru prima dată se prevede confiscarea unui imobil în legislația română ca măsură de siguranță și nu ca pedeapsă.
O altă dispoziție specială este cea prevăzută de articolul 20 și anume că ”persoana supusă traficului de persoane care a săvârșit infracțiunea de prostituție prevăzută de articolul 238 C.pen., nu se pedepsește pentru această infracțiune dacă mai înainte de a se fi început urmărirea penală pentru infracțiunea de trafic de persoane încunoștiințează autoritățile competente despre aceasta sau dacă după ce a început urmărirea penală ori după ce făptuitori au fost descoperiți, înlesnește arestarea acestora”.
C. Urmărirea penală a infracțiunilor din Legea 678/2001
Potrivit articolului 21 din lege “urmărirea penală pentru infracțiunile prevăzute de legea 678/2001 se efectuează în mod obligatoriu de către procuror ca ți în cazul celorlalte infracțiuni prevăzute de articolul 209 din C.pr.pen.”. Dat fiind că judecata în primă instanță a infracțiunilor prevăzute de lege revin tribunalelor, este competent procurorul de la parchetul de pe lângă tribunal sau procurorul ierarhic superior de la parchetul Curții de Apel și de la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Dacă autorii infracțiunilor de trafic de persoane sunt militari competența efectuării urmăriri penale revine procurorului militar.
Acțiunea penală pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege se pune în mișcare din oficiu, în condițiile în care sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu sau prin plângere ori denunț conform articolelor 221-227 C.pr.pen.
Potrivit articolului 22 din lege, în vederea strângeri datelor necesare începerii urmăriri penale pot fi folosiți investigatori sub acoperire în condițiile legii. Cum în C.pr.pen. nu există nici o reglementare în acest sens, este discutabil care sunt condițiile legii. Credem că acestui domeniu îi sunt aplicabile dispozițiile articolelor 17-20 din legea 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, deoarece infracțiunile de trafic de persoane și cele în legătură cu traficul de persoane constituie infracțiuni grave conform articolului 2 aliniatul b) punctul 12 din această lege. Ori în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârșit sau că se pregătește săvârșirea unei infracțiuni grave de către unul sau mai mulți membri ai unui grup infracțional organizat pot fi folosiți, în vederea documentării activității infracționale și identificare făptuitorilor, polițiști sub acoperire din cadrul structurilor specializate ale M.A.I.. Autorizarea pentru folosirea polițiștilor sub acoperire se dă de către procurorul desemnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, de procurorii generali ai parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, prin ordonanță motivată.
Legea mai prevede la art.23, posibilitatea pentru organul de urmărire penală de a accesa și supraveghea, autorizarea procurorului, a sistemelor informatice și de telecomunicație pe care le folosește autorul infracțiunii de trafic de persoane, cu respectare prevederilor art.91-95 C.pr.pen.
D. Interferențe cu infracțiunea de proxenetism și lipsirea de libertate
Între infracțiunile de trafic de persoane și de minori, reglementate de Lg.678/2001 și infracțiunea de proxenetism prevăzută de art.329 C.pen. există o asemănare aproape firească și pe alocuri chiar o suprapunere de termeni, însă deosebiri majore care le individualizează
Atunci când traficul de persoane sau minori se face în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituției, se aseamănă cu infracțiunea de proxenetism care constă în:
-îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană;
-recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop precum și constrângerea la prostituție. Fapta este mai gravă atunci când este săvârșită față de un minor sau prezintă alt caracter grav.
Infracțiunea de proxenetism are ca obiect juridic special “acele relații sociale a căror desfășurare este condiționată de procurarea mijloacelor de asistență prin muncă în condiții de respect pentru regulile morale și de asigurare a demnității persoanei”, ++ceea ce într-o anumită măsură este valabil și pentru infracțiunile de trafic de persoane și minori la care, însă, obiectul juridic este mult mai amplu.
Forma simplă a infracțiunii de proxenetism nu ridică probleme de interpretare și aplicare comparativ cu infracțiunile de trafic de persoane și minori, diferențele între ele fiind clare. Probleme serioase se ridică atunci când e vorba de infracțiunea de proxenetism comisă în forma calificată prevăzută de art.329 alin.2 C.pen. deoarece pedepsește “recrutare unei persoane pentru prostituție”,”traficul de persoane în acest scop”, precum și ”constrângerea la prostituție”.
Prin recrutare se înțelege ”atragerea persoanei de către făptuitor cu scopul ca aceasta să intre în slujba celui care organizează practicarea prostituției sau a unei organizații de persoane care exploatează prostituția, fie în țară fie în străinătate”.++Specific acestei modalități de comitere a infracțiunii este că persoana recrutată știe că făptuitorul o va duce într-un loc unde să se prostitueze pentru el sau o va trimite altui proxenet pentru care ea va “produce” și este de acord să se supună acestui regim, pe când în cazul infracțiunii de trafic de persoane victima nu știe în momentul în care se lasă recrutată, datorită fraudării, datorită inducerii în eroare de către făptuitor, că atunci când va ajunge le destinația ce și-a fost comunicată de făptuitor ca fiind viitorul său loc de muncă, va fi obligată să practice prostituția.
Este de remarcat că atât în cazul infracțiunii de trafic de persoane cât și în cazul infracțiunii de proxenetism consumarea infracțiunii are loc în momentul în care persoana și-a dat acordul pentru a pleca cu făptuitorul și s-a pus la dispoziția acestuia fără să știe exact ce o așteaptă în cazul infracțiunii de trafic de persoane respectiv, cu bună știință că va practica prostituția, în cazul proxenetismului. Astfel, în momentul în care și-a dat consimțământul și persoana a fost recrutată nu mai este necesar ca ea să fi început practicarea prostituției în slujba aceluia sau acelora pentru care a fost recrutată.
Într-o speță instrumentată de parchetul de pe lângă tribunalul Bistrița-Năsăud, două fete, S.C. și R.G., au fost recrutate de către inculpatul B.I. pentru a le trimite la muncă în Germania spunându-le și asigurându-le că vor lucra la barul unui prieten de-al său ca dame de companie și că nu vor fi obligate să se prostitueze. Odată ajunse în Germania la prietenul inculpatului B.I., fetele au constatat că acesta nu are nici un bar ci le-a plasat la ”night-club” turcesc unde au fost obligate să se prostitueze iar banii au fost însușiți de prietenul inculpatului și o prietenă de-a acestuia I.D.L. care pe parcursul a aproximativ 3 luni le-a supravegheat pe fete în localul unde lucrau.
Raportat la mijloacele folosite de inculpatul B.I. în recrutarea celor două părți vătămate, constând în afirmații mincinoase cu privire la natura muncii pe care trebuia să o presteze, pe care părțile vătămate nu aveau cum să le verifice, s-a apreciat că inculpatul a comis infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art.12 din legea 678/2001 iar nu infracțiunea de proxenetism.
Într-o altă speță inculpatul R.D. le-a propus la momente diferite numitelor P.R. -majoră și V.G.A. să plece în străinătate la un prieten de-al său să se prostitueze atât pe stradă cât și ”la apartament”, propunere pe care fetele au acceptat-o. Având consimțământul celor două fete pentru a pleca “la produs” inculpatul R.D. le-a dus pe amândouă la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei pentru ale obține pașapoarte, achitând taxele necesare.
În acest caz s-a considerat că încadrarea juridică a faptei este proxenetism iar nu trafic de persoane ca în cazul de mai sus. S-a adopta această încadrare juridică raportat la poziția exprimată de cele două fete față de inculpatul R.D. –de acceptare clară și benevolă a propunerii de a merge în străinătate să se prostitueze pentru un prieten al inculpatului în scopul de a câștiga bani –întrucât acesta nu s-a folosit de nici un fel de mijloace dolosive de inducere în eroare și nici nu a exercitat constrângeri pentru a le convinge și a le obține consimțământul în vederea practicării prostituției de către acestea.
O altă modalitate de comitere a infracțiunii de proxenetism este cea a constrângerii la practicarea prostituției. Această modalitate poate crea dificultății la încadrarea juridică a faptei ca proxenetism sau trafic de persoane. Potrivit doctrinei “constrângerea la prostituție constă în silirea unei persoane să practice prostituția, fără a fi necesară pentru existența infracțiunii realizarea scopului urmărit de făptuitor”++ În ceea ce ne privește, din contră, credem că în această variantă comisivă a infracțiunii de proxenetism este necesară materializarea constrângerii la prostituție prin îndeplinirea unor acte de prostituție. Este greu de conceput existența unei constrângerii reale la prostituție din partea făptuitorului asupra victimei dacă aceasta un se sinchisește de amenințările sau de celelalte mijloace de constrângere folosite de făptuitor și refuză constant să se prostitueze. Dacă constrângerea constă în acte de limitare a libertății persoanei pe o durată de timp în scopul obligării ei la practicarea prostituției iar victima refuză, fapta constituie infracțiunea de lipsire de libertate în forma agravată prevăzută de art.189 alin.3 C.pen. introdusă prin legea 169/2002 în concurs cu tentativă la proxenetism iar nu proxenetism consumat. În schimb la infracțiunile de trafic de persoane și de minori, dacă s-a efectuat de către făptuitor recrutarea persoanei prin folosirea unor mijloace de constrângere în scopul exploatării respectivei persoane prin obligarea la practicarea prostituției, chiar dacă nu s-a realizat scopul propus, infracțiunea s-a consumat.
Astfel, de la caz la caz, în funcție de probatoriul administrat se va stabili dacă prin constrângerea persoanei s-a comis infracțiunea de proxenetism ori infracțiunea de trafic de persoane sau minori prevăzute de prezenta lege.
Prin traficul de persoane în scopul practicării prostituției, ca o altă modalitate de comitere a infracțiunii de proxenetism se înțelege acțiunea de cumpărare sau de vânzare a unei persoane în scopul de a practica prostituția. În acest caz proxenetul-vânzător asigură pentru proxenetul-cumpărător, în schimbul unei sume de bani, persoana care urmează să se prostitueze. Cel de-al doilea proxenet, după efectuarea tranzacției, va acționa independent de cel dintâi cu privire la soarta persoanei cumpărate în scopul de a o revinde sau de a o ține pentru el în scopul tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției. Aceste operațiuni se fac, începând de la primul proxenet spre ultimul, pe baza unor prețuri foarte diferențiate plătite pentru persoana care urmează să practice prostituția, calculate în funcție de cheltuielile înregistrate până în momentul vânzării cu întreținerea persoanei, de fizionomia acesteia, de experiența proxenetului-cumpărător,etc. Cel mai adesea persoanele traficate nu știu de la început că au fost vândute de proxeneți, unul, dar află pe parcurs. Singura chestiune pe care ele o cunosc la început este aceea că sunt de acord să plece în anumite locuri din țară sau străinătate să se prostitueze, atrase de mirajul unor câștiguri promise de către proxeneți.
Ceea ce este cel mai grav pentru ele este faptul că începând din momentul primei operațiuni de vânzare dintre proxeneți își pierd libertatea devenind dependente de proxenetul care le deține. Dacă la început, înainte de a începe să practice prostituția, persoanele traficate își dau consimțământul la ceea ce li se pregătește, în cele mai multe cazuri, după ce încep ”să lucreze” și proxenetul care trage foloase de pe urma lor își arată adevărata față cerându-la ”să producă” tot mai mulți bani pe care el și-i însușește, consimțământul la prostituție al persoanei traficate se transformă în dezacord și apoi în opoziție. În acest moment se ajunge la obligarea de către proxenet a persoanei să practice prostituția în continuare. În acest moment încetează practic comiterea infracțiunii de proxenetism și începe comiterea infracțiunii de trafic de persoane.
Din aceste motive, adeseori delimitarea infracțiunii de proxenetism de infracțiunea de trafic de persoane, este greu de făcut. Totuși efectuarea acestei delimitări este foarte importantă pe de o parte raportat la faptul că în actuala reglementare cele două tipuri de infracțiuni sunt date în competența de soluționare a unor instanțe diferite –judecătoria în cazul proxenetismului, respectiv tribunalul în cazul traficului de persoane –iar pe de altă parte raportat la drepturile pe care le are persoana victimă a traficului conform legii 678/2001 comparativ cu persoana care a consimțit la practicarea prostituției față de proxenet care trebuie cercetată penal pentru comiterea infracțiunii de prostituție.
Cap.6.Măsuri de combatere a traficului de persoane
Așa cum s-a afirmat anterior, infracțiunea de trafic de persoane reprezintă o violare gravă a drepturilor fundamentale ale victimelor. Organele polițienești au obligația clară de a implementa măsuri de combatere a acestui fenomen. Ofițerii de poliție au misiunea și obligația de a proteja și a sprijini pe cei mai vulnerabili membri ai societății, poliția fiind principalul adversar al traficului de persoane. Înainte de a analiza metodele cele mai eficiente în acest domeniu, trebuie să ne asigurăm că ofițerii de poliție înțeleg și aplică principiile democratice în activitatea lor polițienească.
6.1. Activitatea polițienească în contextul democrației
În vederea apărării societății civile, organele de poliție sunt înzestrate cu atribuții legale speciale, având puteri asupra restului cetățenilor, iar populația acordându-le încrederea că își vor îndeplini corect atribuțiile. Tocmai din acest motiv, organele de poliție, ca profesioniști, trebuie să cunoască principiile democrației și să opereze în spiritul acestora, să respecte regulile de comportament profesionist. În activitatea lor, organele polițienești trebuie să dea dovadă de respect față de demnitatea umană și de drepturile fundamentale ale cetățenilor îndeplinindu-și atribuțiile într-o manieră nediscriminatorie. Activitatea polițienească este în slujba cetățeanului, poliția poate fi trasă la răspundere de opinia publică pentru modul în care își îndeplinește atribuțiile
În mod concret, în interacțiunea dintre poliție și cetățeni intervin șapte aspecte care țin de respectarea drepturilor omului. În analizarea modului în care organele polițienești își îndeplinesc atribuțiile, se vor lua în considerație următoarele puncte:
1. Legalitate
Întreaga activitate polițienească trebuie să se desfășoare în conformitate cu legile naționale ale statului respectiv și cu legile internaționale referitoare la drepturile omului. Polițiștii trebuie să verifice în prealabil legalitatea acțiunilor lor și să le transpună în practică în concordanță cu legile pe care sunt chemați să le aplice, în slujba societății civile, pe care o protejează.
2. Nediscriminare
Orice tratat sau convenție cu caracter juridic prevede îndeplinirea atribuțiilor polițienești de o manieră nediscriminatorie. Drepturile omului vor fi respectate și activitatea polițienească va fi desfășurată fără discriminare.
3. Necesitate
Poliția va folosi forța numai în cazurile în care acest lucru este strict necesar și numai în limita obținerii unui rezultat justificat. Liberatatea în general și libertatea cetățeanului în special sunt drepturi fundamentale, care nu pot fi încălcate de poliție decât dacă este absolut necesar.
4. Proporționalitate
Dacă infractorii folosesc forța, reacția poliției trebuie să fie proporțională cu gradul de forță utilizat și cu gradul de risc în situația respectivă. Acest principiu trebuie aplicat în toate acțiunile polițienești care privează o persoană de drepturile ei fundamentale.
5.Responsabilitate
Responsabilitatea pentru măsurile luate trebuie să fie un element constant într-o democrație. Membrii poliției vor răspunde de faptele lor în fața opiniei publice, ei fiind în slujba populației. Acest principiu este cunoscut și sub numele de "activitate polițienească prin consimțământ". În mod normal, în cadrul oricărei intervenții, polițiștii trebuie dispună de actele necesare pentru a se legitima și a-și declara funcția și unitatea de poliție din care face parte.Polițiștii au obligația să se opună la orice formă de corupție și să informeze superiorii și structurile corespunzătoare dacă apar cazuri de corupție în interiorul poliției, printre colegi etc.
6.Echitate
Polițiștii își vor îndeplini misiunile de manieră echitabilă și se vor orienta după principiile de imparțialitate și nediscriminare. Dacă este nevoie, poliția va acționa cu fermitate, dar ea nu are voie să nedreptățească pe nimeni, niciodată.
7.Umanism
Libertatea de gândire, de conștiință, de religie, de expresie, de asociere în scopuri pașnice, libera circulație, dreptul proprietății private sunt drepturi fundamentale ale omului. Poliția nu trebuie să încalce drepturile cetățenilor decât în cazuri de strictă necesitate, și numai în limitele legii și ale scopului legitim urmărit prin intervenția respectivă. Poliția va acționa cu integritate și respect față de populație și va ține cont în mod special de situația persoanelor care aparțin unor grupuri sociale vulnerabile, cu grad înalt de risc.
6.2.Asistența acordată victimelor de sectorul OIG-ONG
Indiferent de statutul lor de rezidență în țara respectivă, victimele traficate trebuie să primească acces la protecție, cazare, asistență medicală, sexuală și psihologică, sprijin și consiliere pe probleme juridice și sociale.Țelul acestor măsuri este refacerea integrității psihologice și fizice și asigurarea protecției victimei.
Asistența acordată de sectorul OIG-ONG include următoarele categorii de servicii:
Punerea la dispoziție a facilităților de cazare și satisfacerea nevoilor de bază;
Asistență medicală imediată, respectiv tratarea îmbolnăvirilor și a maladiilor, accesul la serviciile de sănătate, controale medicale, depistarea și tratarea bolilor sexuale;
Consiliere și asistență juridică, respectiv informarea victimelor în legătură cu dreptul și obligația de a depune ca martor în fața instituțiilor judiciare, asistența juridică prin intermediul unui avocat în cazul unor proceduri penale, punerea la dispoziție a informațiilor referitoare la vize, cereri de azil, obținerea unei permisiuni de muncă, asigurări sociale, alocații de stat;
Consiliere socială sau psihologică, respectiv intervenția în cazuri de criză, tratamentul traumelor, acces la psihoterapie, evitarea re-victimizării, sprijin în elaborarea unui plan de viață în funcție de resursele disponibile;
Sprijin prin integrarea în țara de destinație sau repatrierea în condiții de siguranță prin cooperarea cu organismele și organizațiile OIG-ONG din țara de origine;
Reintegrare prin asistență oferită în domeniul formării profesionale și al încadrării în câmpul muncii.
6.3.Cooperarea dintre poliție și sectorul OIG-ONG
Un factor hotărâtor în implementarea măsurilor anti-trafic este cooperarea eficientă dintre poliție și sectorul OIG-ONG, care oferă victimelor servicii de asistență.Pentru a se ajunge la o bună cooperare, cele două părți vor trebui să înțeleagă și să accepte faptul că au obiective diferite. Este esențial ca organele de poliție să respecte aceste lucru și să întrețină cu organismele respective relații bazate pe încredere. La fel de importantă este și separarea distinctă a investigației criminale de serviciile de asistență psihologică și socială. Totuși, în mecanismul relațiilor dintre poliție și sectorul OIG-ONG, aceste organizații vor urmări în primul rând îndeplinirea obligațiilor lor legale și umanitare asumate față de victime. În caz contrar, reprezentanții organizațiilor OIG-ONG nu ar mai putea coopera cu investigatorii și nici nu ar mai putea recomanda victimelor traficate să coopereze la rândul lor cu poliția.
De asemenea, este necesară asigurarea unei anumite transparențe a rolului și responsabilităților personalului implicat, așa încât victimele care urmează să depună mărturie să poată înțelege ce se întâmplă.
Cooperarea se bazează pe următoarele principii fundamentale:
Una dintre cele mai importante funcții al organizațiilor OIG-ONG este asistarea victimelor traficului de persoane, indiferent dacă acestea sunt dispuse să depună mărturie în procedurile corespunzătoare sau nu.
Femeile traficate pot avea o contribuție esențială la condamnarea traficanților. Cu ajutorul lor, infracțiunile de trafic de persoane pot fi pedepsite mai eficient.
Toți cei implicați trebuie să fie conștienți de importanța primordială a asigurării siguranței și a unor condiții bune pentru martori, care de multe ori au suferit traume grave.
Trebuie înțeles faptul că, în cazurile de trafic, martorii sunt permanent în pericol.
Stabilitatea psihologică și starea generală a martorilor poate fi ameliorată prin servicii de asistență specializate.
Pentru a se evita riscul retraficării victimelor, este necesară o pregătire optimă a repatrierii și reintegrării lor.
6.4.Reintegrarea victimelor traficului de persoane
Majoritatea țărilor de destinație nu oferă drept de ședere victimelor traficate. Drept consecință, victimele sunt expulzate sau se întorc de bună voie în țara de origine. În drum spre casă, victimele pot întâmpina probleme serioase.De multe ori, aceste femei nu sunt în posesia unor documente de călătorie sau de identitate, întâmpinând obstacole în țările de tranzit sau când încearcă să intre în țara lor de origine. Dacă victimele călătoresc singure, există pericolul ca ele să cadă din nou în mâna traficanților de persoane.
Femeile care au lucrat în "industria sexului" și se reîntorc acasă,se tem în primul rând să nu fie stigmatizate și respinse de familiile lor sau de societate. Ele nu au unde să locuiască și necesită atât cazare cât și sprijin financiar. Pentru integrarea sau reintegrarea lor în câmpul muncii este deosebit de important ca ele să fie ajutate în găsirea meseriei potrivite, să participe la programe de formare profesională și să fie sprijinite în căutarea unui loc de muncă.Prin asistența primită, situația victimelor se ameliorează atât din punct de vedere fizic cât și psihologic, așa încât ele se pot întoarce la o viață normală și pot face planuri de viitor.
Poliția, organizațiile OIG-ONG, dar și victimele însele trebuie să colaboreze într-o atmosferă de încredere la pregătirea repatrierii victimelor. Călătoria spre casă necesită o bună organizare, iar poliția poate juca un rol important în acest proces.
Victima traficului de persoane nu poate părăsi țara respectivă, înainte de a se lua în considerație următoarele riscuri:
În cazul în care victimele au fost descoperite într-o țară de tranzit sau de destinație, se pune problema dacă prin expulzare sau repatriere victimele sunt expuse unor riscuri deosebite?
Dacă da, se vor analiza posibilitățile de acordare a statutului provizoriu de rezident și serviciile de asistență oferite de organizațiile OIG-ONG din țara respectivă?
Dacă victimele au fost descoperite în țara lor de origine, li se poate permite să se reîntoarcă acasă? Ce se întâmplă cu ele odată ajunse acasă – există pericolul de a fi atacate și/sau de a fi din nou traficate?
Dacă ele, odată ajunse acasă, nu sunt în siguranță, se pune problema reducerii riscului, prin contribuția organizațiilor OIG-ONG. Ce capacitate de sprijin au aceste organizații?
Există factori sociali, culturali sau religioși care ar reprezenta un pericol în cazul repatrierii, de exemplu când victima este trimisă înapoi într-o familie care a vândut-o inițial? Sau religia victimei reprezintă un risc, în cazul repatrierii ca victimă traficată pentru scopuri de prostituție?
6. Se pune problema dacă riscurile menționate mai sus sunt valabile și pentru victime interceptate în propriile lor țări, înainte să părăsească țara de origine spre o țară de tranzit?
Dacă victima urmează să fie expulzată sau repatriată, vor fi luate în considerație unele măsuri de asistență, indiferent dacă victima cooperează sau nu cu poliția. Ea rămâne totuși o victimă a unei infracțiuni, este vulnerabilă și are dreptul la asistență. Se cunosc multe exemple, foarte bine documentate, în care victimele repatriate au fost întâmpinate la sosirea lor acasă de aceeași traficanți și retraficate foarte curând. Pentru a reduce acest risc, în regiunea Balcanică ar trebui să se creeze posibilitatea contactării uneia dintre organizațiile OIG-ONG din țara de origine pentru ca victimele să fie așteptate și asistate la revenirea lor acasă. Pentru aceasta, investigatorul va lua legătura, din timp, ori cu sectorul OIG-ONG, și/ori cu rețeaua ofițerilor de legătură din țara respectivă, pentru a afla care sunt instituțiile cele mai potrivite și cele mai sigure.
Totuși, când se face o astfel de propunere, apar anumite semne de întrebare:
Dacă victima este de acord?
Nimeni nu are voie să asume că victima va fi oricum de acord cu divulgarea datelor ei personale și a situației în care se află, față de o instituție de asistare umanitară. Victima trebuie întotdeauna informată, și întrebată dacă își dă consimțământul și dacă e dispusă să confirme acest lucru în scris.
Dacă solicitarea asistenței reprezintă un risc?
Se pune problema dacă solicitarea asistenței organismelor guvernamentale sau al celor din domeniul OIG-ONG reprezintă un pericol. De exemplu, s-ar putea ca victima să nu fie de acord cu informarea unor autorități publice din țara sa despre faptul că a fost exploatată ca prostituată. De asemena pot exista factori religioși sau socio-culturali care să aibă un efect negativ asupra victimei.
Dacă organizația respectivă îndeplinește criteriile de siguranță și dacă este în măsură să ofere asistență victimei
Având în vedere că siguranța și capacitatea de asistență a organizațiilor OIG-ONG diferă foarte mult, este necesară evaluarea fiecărei organizații în parte. Apelarea la organizațiile guvernamentale sau neguvernamentale poate reprezenta un risc.
Dacă între data expulzării și cea a sosirii este timp suficient pentru a face toate pregătirile
De obicei, victimele sunt expulzate foarte rapid și se poate întâmpla să nu mai rămână destul timp pentru a lua legătura cu organizația de asistență. În astfel de cazuri se vor contacta din timp autoritățile care dispun expulzarea, pentru a obține o amânare a expulzării și a se face toate pregătirile.
6.5. Ancheta “fulger”
Ancheta "fulger"este, așa cum spune și numele, o situație în care poliția trebuie să reacționeze imediat.Necesitatea unei reacții imediate este declanșată de apariția unei situații noi, cum ar fi dacă:
Victima a reușit să scape și cere ajutorul poliției
Victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei intervenții, anchete sau rații care nu avea tangență cu traficul de persoane
Victima a fost depistată și identificată de organele de urmărire penală în cadrul unei investigații anti-trafic
Victima a reușit să scape și cere ajutorul autorităților sau a instanțelor judecătorești
Poliția a aflat de existența unei victime prin intermediul unei "terțe persoane",instituție sau persoană fizică, cum ar fi:o altă victimă traficată sau care lucrează intr-un bordel, sau prin intermediul altor unități de poliție, servicii de informații sau lucrători sau instituții din domeniul social
Sau prin intermediul unei organizații OIG-ONG care asistează victimele cazate în centre de primire sau în alte locuri de cazare
Toate organele de urmărire penală au obligația clară de a acționa imediat ce au luat cunoștință de existența unor victime ale traficului de persoane, sau când alte victime sau terțe persoane furnizează informații sau probe referitoare la victimele traficate.
Există trei tipuri de victime:
Victima care nu cooperează deloc cu poliția
Victima care furnizează informații, dar care nu este dispusă să furnizeze probe sau să depună mărturie
Victima care cooperează fără rezerve și care dorește să depună mărturie împotriva traficanților
6.6.Contactul dintre poliție și victimele traficate
Reacția inițială a poliției vis-à-vis de o victimă a traficului de persoane trebuie să fie în concordanță cu anumite principii umanitare de conduită Principiile care stau la baza acestui mod de abordare umanitar sunt următoarele:
Este important ca persoanele care sunt într-adevăr victime traficate să fie tratate ca victime ale unor infracțiuni grave și să nu fie revictimizate sau criminalizate de organele de poliție
Principiile și standardele umanitare internaționale interzic în mod concret revictimizarea și criminalizarea de către poliție a persoanelor care sunt într-adevăr victime traficate, Astfel de re-victimizări sau criminalizări trebuie evitate în orice fel de situații.
Siguranța victimelor, a familiilor și a celor dragi lor rămâne permanent un element exențial, de care anchetatorul răspunde în mod direct
Cu toate că lupta eficientă împotriva traficului de persoane nu poate fi realizată decât prin cooperarea dintre diferite organizații și organele de urmărire penală, siguranța victimelor rămâne în sarcina și în responsabilitatea unică a anchetatorului – ea neputând fi cedată sau delegată către alte instituții.
Anchetatorul de poliție trebuie să evalueze și să țină cont permanent de gradul de risc asupra vieții sau sănătății victimei și a familiilor acesteia, în fiecare fază a anchetei, în timpul procesului penal și după încheierea lui.
Siguranța victimei și eventualitatea unor represalii îndreptate împotriva ei sau a familiei ei sunt considerente specifice în contextul traficului de persoane, iar factorii de risc nu vor putea fi niciodată eliminați complet. Totuși, anchetatorul are obligația să ia de la început măsuri pentru evaluarea continuă a riscului, în fiecare caz în parte. Anchetatorul este responsibil de siguranța victimei și după încheierea procesului penal în care ea a depus mărturie.
Anchetatorul are obligația clară de a fi permanent sincer cu victimele, informându-le despre toate aspectele, responsabilitățile, consecințele și riscurile impuse de deciziile care vor fi luate.
Colaborarea cu poliția va include întotdeauna un element de risc pentru victima traficului, eventual și pentru familia ei. Punctul critic este ca victima să fie informată de anchetator asupra tuturor aspectelor și riscurilor legate de deciziile pe care ea va trebui să le ia, așa încât ea să ia o decizie în cunoștință de cauză. Înșelarea victimelor este o temă constantă în infracțiunile de trafic; de aceea victima trebuie tratată cu sinceritate, pentru ca ea să nu aibă motiv să reclame ulterior, în mod justificat, că a fost înșelată a doua oară, de data aceasta de poliție.
Anchetatorul are obligația clară de a lua toate măsurile ca victimele să fie informate despre mijloacele și serviciile de ajutorare, care li se pot pune la dispoziție pentru a depăși situația de chin în care se află. Anchetatorul va organiza contactul dintre victime și organizațiile respective.
S-ar putea ca victimele traficului de persoane să nu se refacă niciodată complet după suferințele fizice, sexuale sau psihologice la care au fost supuse. Totuși este deosebit de important ca ele să aibă acces nelimitat la întreaga gamă de servicii de asistență și ajutorare. Nu este rolul poliției de a oferi aceste servicii, ci ele sunt acordate de organizațiile OIG-ONG, care sunt mult mai calificate decât poliția în acest domeniu umanitar.
Anchetatorul are deci obligația de a informa victimele în legătură cu ajutorul și asistența de care acestea pot dispune. Anchetatorul are și obligația să ia toate măsurile ca ele să poată intra în contact cu organizațiile de profil. În acest scop, anchetatorii trebuie să întrețină contacte cu cele mai importante organizații guvernamentale și ne-guvernamentale care oferă astfel de servicii de asistență.
Reacția organelor de urmărire penală la informații privind traficul de persoane, respectiv momentul reacției și mijloacele utilizate, depind de rezultatul procesului de evaluare a riscurilor, care va începe imediat ce poliția a luat cunoștință de existența unei victime. Procesul de evaluare riscurilor se bazează pe următoarele principii:
Unitățile de poliție au obligația umanitară clară de a se îngriji de siguranța victimelor traficului de persoane.
Conform diferitelor convenții de drept internațional, unitățile de poliție pot fi obligate prin lege să asigure siguranța victimelor traficate.
Un element deosebit de important în îndeplinirea acestei obligații este evaluarea riscurilor pentru victimele existente și pentru persoanele care pot deveni victime ale traficului.
Procesul de evaluare a riscurilor trebuie să înceapă cât de curând posibil după ce poliția a luat cunoștință de existența unei victime, și trebuie să devină un proces continuu.
În concluzie, evaluarea riscurilor trebuie să se refere la următoarele trei categorii de victime:
Actuala victimă – poliția a luat cunoștință de existența ei și evaluează riscul acesteia
Alte victime expuse riscului, care sunt exploatate în continuare
Alte persoane care pot deveni victime și sunt pe cale să fie traficate și exploatate.
Înainte să se concentreze asupra elementelor-cheie, organul de urmărire penală trebuie însă să știe că gradul de risc trebuie evaluat ținând cont de riscul deja existent pentru siguranța și sănătatea victimelor și a celor dragi ei precum și de noile riscuri, numite și riscuri suplimentare, apărute ca rezultat al măsurilor de reacție alese de anchetator. Ținând seama de aceste două contexte, organul de urmărire penală trebuie să-și pună următoarele întrebări:
Care este gradul de risc al actualei victime?
Există victime expuse riscului care trebuie luate în considerație – dacă da, care este gradul acestora de risc?
Există persoane care pot deveni victime și sunt pe cale să fie traficate – dacă da, care este gradul de risc al acestora?
Riscul actualelor victime, al celor supuse riscului sau al potențialelor victime este așa de mare încât necesită o intervenție imediată?
Asigurarea imediată a siguranței și a asistenței medicale și psihologice este un drept fundamental al victimei, care trebuie satisfăcut în caz de necesitate. Siguranța și accesul la asistență nu trebuie niciodată să fie condiționate de consimțământul victimei de a coopera cu poliția. Indiferent dacă victima este dispusă sau nu să coopereze cu poliția, următoarele ei necesități urgente trebuie satisfăcute cât mai curând posibil:
Siguranța fizică imediată a victimei sau a informantului
Asistența medicală și psihologică imediată
6.7. Contactul cu victimele și transformarea lor în martori
În zona sud-est-europeană, victimele traficului de persoane sunt cel mai important factor în lupta organelor de urmărire penală împotriva acestui tip de infracțiuni. În multe dintre țările din regiune, organizațiile OIG-ONG au creat centre de cazare a victimelor traficate amenajate, în majoritatea cazurilor, la un standard foarte înalt. Centrele oferă cazare, hrană și alte facilități unui mare număr de victime.
Fiecare victimă poate deveni un martor cu un rol hotărâtor în lupta anti-trafic.
Principala provocare pentru forțele polițienești o reprezintă crearea unor relații de încredere și a condițiilor necesare pentru ca victima și organizațiile OIG-ONG să poată coopera cu organele de urmărire penală. Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG-ONG trebuie să se orienteze la cele mai moderne standarde internaționale privind abordarea problemelor victimelor traficate. Aceste femei sunt deosebit de vulnerabile și traumatizate, deoarece drepturile lor fundamentale au fost grav încălcate.
În timp ce fenomenul criminal este foarte complex, aspectul legal este foarte simplu: victimele traficate nu pot fi obligate să depune mărturie; dacă organele judiciare doresc să se asigure de mărturia lor, ele trebuie să câștige încrederea victimelor și să se preocupe de nevoile și temerile lor. De aceea, victimele și consilierii care le acordă asistență vor juca rolul principal în actul decizional, hotărând ei înșiși dacă vor colabora sau nu. Înainte ca victimele să poată lua o decizie atât de crucială pentru existența lor, ele trebuie să aibă timp de gândire, pentru a reflecta asupra situației în care se află. Prin respectarea dreptului victimei de decide dacă va depune sau nu mărturie împotriva traficanților, organele de poliție dau dovadă de o conduită umanitară față de victimă, dar acționează și în propriul interes – căci dacă victima se răzgândește și nu mai depune ca martor sau chiar își modifică în mod radical mărturia, tot timpul și toate resursele investite de poliție în ancheta respectivă sunt irosite, fără a obține condamnarea traficanților. Dacă victimele vor fi informate de la început care sunt implicațiile unei colaborări cu poliția, dacă ele vor avea acces la consiliere independentă și dacă vor avea destul timp la dispoziție pentru a lua o decizie atât de importantă, vor crește masiv șansele ca ele să rămână pe toată perioada procesului la decizia luată, de a depune ca martor al acuzării.
Cooperarea dintre poliție și organizațiile OIG-ONG nu trebuie să se reducă la unele cazuri individuale, ci trebuie să aibă un caracter permanent, cotidian. Se va folosi o procedură standard de tipul unui Acord între poliție și organizațiile de sprijin din fiecare țară.Acest acord mutual trebuie să conțină drepturile și obligațiile fiecărei părți, ceea ce duce la o mai bună înțelegere reciprocă.
În relațiile dintre poliție și organizațiile OIG-ONG există de la început un element de tensiune: pe de-o parte, forțele polițienești consideră că victimele pot avea acces la facilitățile de asistență numai în schimbul unei colaborări în cadrul procedurii penale, pe de altă parte, organizațiile de sprijin consideră că victimele sunt îndreptățite să primească ajutor indiferent dacă ele depun sau nu mărturie.
Modelul de mai jos se bazează pe un sistem deja existent în Germania, care a fost testat în practică de câțiva ani încoace. Acordul va schița la început elementele pe care se bazează înțelegerea dintre cele două părți:
Persoanele care comit infracțiuni de trafic de persoane trebuie urmărite în justiție, iar victimele care depun mărturie au un rol-cheie în acest proces
Toate părțile trebuie să fie conștiente de faptul că atât infracțiunile cât și procedura penală pot avea un efect traumatizant asupra victimelor
Victimele trebuie tratate cu demnitate
Este o realitate faptul că victimele care colaborează cu poliția se află întotdeauna în pericol
Declarația de martor a unei victime va fi cu atât mai bună cu cât victima va beneficia de asistență și consiliere
În cazul unei victime cetățean străin care depune mărturie, dacă există dovezi că ea se va afla concret în pericol la reîntoarcerea în țara de origine, acestei victime trebuie să i se garanteze acordarea unei permisiuni de ședere temporare
Toate măsurile legate de programele de protecția martorilor vor fi realizate numai cu acordul reciproc al părților.
Acordul stabilește măsuri pentru fiecare parte:
Măsurile luate de forțele polițienești
Investigatorii trebuie să informeze victimele în legătură cu serviciile de asistență care le stau la dispoziție.
Investigatorul va lua contact cu organizațiile OIG-ONG imediat ce bănuiește că martora este o victimă traficată.
Investigatorul va lua toate măsurile ca informațiile privind martora să nu fie divulgate.
Investigatorul este răspunzător de protecția victimei înainte, în timpul și după încheierea anchetei penale și a procesului, de exemplu în timpul percheziției la fața locului ordonate de tribunal, audierii, recunoașterii unei persoane din grup, procedurii preliminari sau în timpul ședinței de judecată; toate aceste măsuri de protecție se extind până în momentul când victima ajunge din nou la locul de cazare.
Investigatorul va permite consilierilor calificați să fie de față la toate aceste activități, dacă victima solicită acest lucru.
Poliția va oferi consiliere privind siguranța și protecția consilierilor.
Măsurile luate de organizațiile OIG-ONG
După ce s-a consultat cu investigatorul, organizația OIG-ONG decide care ests cea mai potrivită cazare pentru victimă și ia măsurile necesare pentru asigurarea cazării
Organizația oferă victimei asistență psiho-socială, asistența medicală, sexuală și psihologică.
Consilierii vor explica victimelor că pot fi informate de un ofițer de poliție, în scris sau oral, în legătură cu situația în care se află. Dacă victimele doresc acest lucru, consilierul va lua legătura cu poliția, pentru a rezolva formalitățile.
Consilierii vor fi prezenți la audierea martorei.
Consilierii oferă victimei asistență psihologică pe toată perioada procedurii penale.
Consilierii oferă și asistență pentru reintegrarea și formarea profesională a martorelor.
Așa cum reiese din cele de mai sus, organizațiile OIG-ONG au rolul de a organiza și administra facilitățile de cazare, banii necesari, serviciile de asistență psihologică și medicală, pe când poliția este responsabilă cu tratarea confidențială a cazurilor și cu asigurarea protecției și siguranței victimelor.
În cazurile în care familiile victimelor au fost amenințate, poliția va solicita sprijinul forțelor polițienești locale. Căci dacă victimele se tem că familiile vor avea de suferit, ele nu vor mai depune mărturie împotriva traficanților, ceea ce înseamnă că aceștia nu mai pot fi condamnați așa de ușor.Regulile de conduită și programele de cooperare dintre organele de urmărire penală și organizațiile OIG-ONG specializate pe protecția și asistența victimelor, diferă de la țară la țară.
În ce privește transformarea victimelor în martori, trebuie luate în considerație anumite aspecte-cheie, în următoarea ordine a priorităților:
Intrarea în contact cu victima și acordarea unui timp de gândire
Obținerea declarației de martor
Dacă declarațiile victimei includ informații despre abuzuri sexuale și/sau fizice recente, se va dispune imediat, cu permisiunea victimei, o analiză medico-legală sau criminalistică a urmelor acestor abuzuri
Clarificarea statutului de rezidență a victimei în țara respectivă, în prezent și în viitor
Credibilitatea victimei și coroborarea informațiilor
Metoda prin care victimei i se lasă timp de gândire pentru a decide dacă să colaboreze sau nu cu poliția, este recunoscută la ora actuală ca o măsură efectivă de conduită optimă și ca un act umanitar. Timpul de gândire este o problemă destul de delicată, care presupune relații de colaborare strânsă, bazate pe încredere, între anchetatori și personalul organizațiilor OIG-ONG care asistă victima.
Totuși, s-ar putea să apară situații în care asistenți sociali și anchetatori din domenii străine de combaterea traficului de persoane,să fie puși în fața acestei probleme. Și ei trebuie să acționeze, pe cât posibil, în spiritul principiilor arătate aici.
Victimei trebuie să i se acorde un timp de gândire, pentru a reflecta asupra situației în care se găsește – acesta este un standard minim, valabil în toate cazurile.Anchetatorul trebuie să discute cu victima deschis și sincer într-un cadru neutru despre întregul proces de cooperare în prezența unui consilier independent, care sfătuiește și asistă victima. Înainte să ia o decizie, victima va reflecta asupra tuturor aspectelor, de exemplu pericolul în care se va afla în urma cooperării cu poliția. Această măsură de conduită optimă se aplică și în cazurile când victima declară imediat că dorește să coopereze: după informarea orală și în scris a victimei în legătură cu drepturile ei, ea va fi solicitată să își lase timp de gândire pentru a lua o decizie.
Din experiența cazurilor de trafic de persoane s-a constatat că victimele nu vor depune mărturie atâta vreme cât anchetatorii nu încearcă să rezolve anumite probleme. Victimele sunt într-o stare acută de anxietate și vor dori un răspuns sincer și acordarea unor garanții referitoare la trei categorii de probleme:
Siguranța lor și a familiilor lor
Câteodată, victimele se tem ca nu cumva familiile lor, mass-media sau "lumea" în general să afle, în cursul sau ca rezultat al procedurilor penale, de implicarea lor în prostituție
Victimele se tem ca nu cumva, pe parcursul anchetei sau a procedurilor penale, să fie obligate să depună mărturie în prezența traficantului, sau să se afle în prezența lui sau a complicilor lui
Acordându-i victimei timp de gândire, pentru anchetator se pune problema dacă e cazul să îi aresteze pe suspecți și să ia măsuri pentru a strânge și a asigura mijloacele de probă, înainte ca victima să fi luat o decizie. Din nefericire, cele două considerente se contrazic în mod inerent. Dacă investigatorul acționează urgent pentru a-i aresta pe infractori și pentru a strânge sau a asigura urmele infracțiunii, obiectele și înscrisurile probatorii, rezultatul poate fi că victima oricum nu mai are ce să decidă, deoarece traficanții vor deduce din arestarea lor că victima se află în custodia poliției. Ceea ce duce la declanșarea riscului unor represalii împotriva victimei, aspect esențial în procesul de decizie al victimei dacă să depună sau nu mărturie împotriva traficantului.
Pe de altă parte, dacă organul de urmărire penală întârzie arestarea până când victima a luat o decizie, suspecții au posibilitatea să fugă și/sau se pierd ori se distrug urmele infracțiunii, obiecte și înscrisuri probatorii de o importanță vitală. Astfel arestarea exploatatorilor și strângerea unui număr suficient de probe independente, care să ducă la o condamnare sigură, devin imposibile sau extrem de dificile.
Totuși, având în vedere că soarta victimei și respectarea drepturilor ei fundamentale trebuie să aibă prioritate maximă, anchetatorul trebuie să fie conștient de faptul că analizarea situației poate duce la amânarea arestării și acceptarea riscului de a pierde mijloace de probă, tocmai pentru a oferi victimei timpul necesar luării unei decizii.
6.7.1. Obținerea declarației de martor a victimei.
Investigatorul are obligația de a trata victima-martor cu sensibilitate, profesionalism și respect față de drepturile ei fundamentale.În mod inevitabil, depunerea mărturiei poate fi o experiență destul de traumatizantă pentru victimă. Țelul investigatorului este de a crea condițiile optime, pentru ca această traumatizare să fie redusă la minimum.Se recomandă ca investigatorul să aplice filosofia tratării echitabile a victimei nu numai din motive umanitare sau profesionale, ci și pentru a maximiza șansele ca victima să rămână la declarația ei de martor pe toată durata procesului penal, contribuind astfel la condamnarea celui care a chinuit-o.
Se recomandă alegerea unei conduite optime care să demonstreze profesionalismul anchetatorului în tratarea victimelor și care să asigure rezultate optime în ceea ce privește declarația de martor a victimei. De cele mai multe ori, victimele traficului de persoane au avut o experiență traumatizantă, iar pentru declarația de martor li se cere să-și aducă aminte de fiecare detaliu, fiind vorba de experiențe dureroase și extrem de intime.Ele au fost înșelate și exploatate în mod sistematic în toate stagiile traficului, și pot recunoaște acum cu ușurință când cineva încearcă să le înșele sau să le mintă. În majoritatea cazurilor, la început victimele sunt nesigure și bănuitoare față de polițiști.Victimele au tendința de a privi autoritățile cu ostilitate și neîncredere, de aceea investigatorii trebuie să încerce să creeze o relație de încredere între ei și victime.
Pentru a pune bazele acestei relații de încredere, organele de poliție trebuie să fie sincere și să explice victimei, de la primul contact, care vor fi fazele declarației de martor.Încurajarea victimelor și informarea lor despre ceea ce urmează să se întâmple sunt factori-cheie în acest context. Principalele lor temeri vor fi în legătură cu: siguranța lor, expunerea lor în mass-media și întâlnirea cu exploatatorul (prezența lui). Aceste temeri trebuie abordate și rezolvate imediat, pentru ca victimele să se relaxeze și să depună o mărturie amănunțită.
Siguranța. – Victimelor trebuie să li garanteze că atât ele cât și familiile lor sunt în afara oricărui pericol (dacă protejarea familiilor este posibilă). În acest stadiu, ele deja îi cunosc bine pe traficanți și știu mai bine ca oricine că aceștia sunt în stare de orice. Este foarte important ca victima să nu observe că polițiștii încearcă să reducă riscurile la minimum. De asemenea, polițiștii nu trebuie să trateze cu superficialitate problema siguranței victimelor.
Expunerea la mass-media. – În cazurile de exploatare sexuală, victimele vor fi foarte îngrijorate să nu cumva să fie deconspirate în public ca femei care s-au prostituat. Ele nu vor fi dispuse să vorbească despre această temă și vor dori să știe cât de mare este riscul să fie descoperite, mai ales de către familiile lor. Majoritatea dintre ele au dus vieți duble, o viață de familie și una de prostituată, și se tem ca nu cumva familia să descopere cealaltă latură, cea de prostituată. Există soluții și pentru această problemă de confidențialitate, cum ar fi identitatea sub pseudonim sau audierea la proces în ședință secretă, dar investigatorul trebuie să fie sincer în legătură cu riscurile.
Prezența traficantului. – Dacă victima se teme de prezența traficantului, legea prevede și posibilitatea ca victima să nu fie de față la proces, declarația ei de martor inițială fiind acceptată ca probă. Astfel ea își poate învinge această frică.
Dacă judecătorul care conduce procesul nu este de acord cu absența victimei la proces, se va cere permisiunea ca victima să depună mărturie din altă sală, prin intermediul unei camere video, sau în absența inculpatului, ori, ca opțiune finală, martorul să depună mărturie din spatele unui panou, așa încât ea să nu îl vadă pe inclupat, și nici invers.
6.7.2. Condițiile de ascultare și persoana care conduce ascultarea victimei
Condițiile și modul în care victimele sunt audiate sunt de o importanță vitală pentru obținerea unei declarații de martor optime. Anchetatorul trebuie ales în funcție de profesionalismul și capacitatea lui (sau a ei) de a trata victima cu sensibilitate și compasiune și de a crea o relație atât cu victima, cât și cu consilierul independent, prezent la ascultare.
Cel care conduce audierea trebuie să aibă un comportament respectuos, profesional și să nu dea impresia că o judecă pe victimă. El trebuie să folosească aceiași termeni pe care îi folosește și victima când aceasta îi descrie pe exploatatori și (în cazul exploatării sexuale) pe clienți, respectiv când vorbește de activități sexuale.Anchetatorul nu trebuie să dea dovadă de un comportament exagerat de familiar cu victima. Este esențial ca el să nu lase impresia că victima valorează mai puțin decât alte persoane, numai pentru faptul că a fost implicată în prostituție.
Foarte importantă este și utilizarea unui limbaj corect și profesional. Nu se vor folosi imprecații sau aluzii cu tentă sexuală.Pe cât posibil, cel ce conduce ascultarea ar trebui să fie de același sex cu victima, întrebându-se victima ce preferințe are și respectându preferințele ei.
Este necesar ca anchetatorul să aibă cunoștințe ample despre infracțiunile legate de trafic și să cunoască metodele de investigare a infracțiunilor sexuale grave, deoarece este probabil ca victima să fi suferit astfel de abuzuri. Pe cât posibil va rămâne același anchetator pe toată perioada investigației și a procesului, așa încât să se mențină relația de încredere. Continuitatea este un element important în crearea încrederii între poliție și victime. O atitudine formalistă, autoritară, însoțită de un cadru de ascultare asemănător, pot avea ca rezultat supunerea victimei, dar nu vor duce la crearea unui raport de încredere și cooperare. Șansele de a afla de la martor detalii importante cresc cu atât mai mult, cu cât cadrul și atmosfera audierii sunt mai familiare, mai plăcute.Victima trebuie ascultată într-un loc neutru, în prezența consilierului ei. Astfel ea nu va mai fi așa de bănuitoare, nu-i va mai fi frică și se va relaxa. Probabil că victimei i se va cere să furnizeze multe detalii, relatând toate evenimentele petrecute într-o perioadă destul de lungă. Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este în mod esențial o infracțiune tipică unui anumit stil de viață, și, de cele mai multe ori, în micile amănunte se ascund cele mai importante mijloace de probă.
Persoana care conduce ascultarea va trebui să extragă din declarația victimei cât mai multe fapte. Obținerea unei declarații de martor amănunțite poate dura uneori zile întregi, acest efort fiind stresant atât pentru victimă, consilier, cât și pentru organul de urmărire penală. De aceea se recomandă acordarea unei pauze după fiecare două ore de audiere.Rămâne la latitudinea celui care conduce audierea și a consilierului să decidă câte sesiuni de câte două ore vor fi absolvite în decurs de o zi – numărul acestora va depinde de circumstanțele cazului, de starea fizică și psihică a victimei și de gravitatea traumelor declanșate de relatarea evenimentelor.În cazul victimelor cazate în adăposturi sau centre, se va cere consilierului să obțină din timp avizul psihologului de la centrul respectiv, referitor la durata maximă a unei sesiuni de audiere la care poate fi supusă victima.
6.7.3. Metodologia ascultării martorului
Este foarte important ca evenimentele să fie relatate logic și cronologic. Acest lucru o ajută pe victimă să își aducă mai bine aminte de cele întâmplate, iar declarația ei de martor devine mai ușor de citit și de înțeles pentru ceilalți investigatori și pentru procurori.Totuși, pentru anchetator este destul de greu să obțină de la început o relatare cronologică, mai ales când are de-a face cu o victimă traumatizată. De aceea se recomandă să investească timp în întocmirea unei schițe cu cronologia punctelor esențiale, așa încât ele să apară într-o ordine logică. Aceste notițe pot fi utilizate ca schemă în procesul de consemnare a declarației de martor în scris sau pe bandă video."Notițele" reprezintă prima relatare a victimei și pot fi solicitate la proces pentru a fi contestate. Din acest motiv, ele trebuie păstrate pentru a fi prezentate în caz de solicitare.
În multe sisteme de drept domnește o prejudecată uzuală, dar nefondată, prin care victimele prostituate sunt considerate de la început ca fiind incapabile de a spune adevărul, având ca martore o credibilitate redusă. De aceea este foarte important să se strângă un număr suficient de probe care pot fi coroborate separat de declarația de martor, pentru a înlătura această prejudecată. În acest scop va fi necesară analizarea cât mai amănunțită a evenimentelor petrecute, incluzând descripții detaliate a locurilor, rutelor, îmbrăcămintei, a persoanelor, documentelor, a obiectelor de decorație și a mobilelor din încăperile în care victimele au fost ținute prizoniere sau atacate etc. Întrebările pot deveni obositoare și frustrante pentru victimă dar toate aceste detalii sunt necesare Din experiență s-a constatat însă că dacă victimei i se spune că scopul audierii minuțioase este de a se decide dacă declarația ei este demnă de crezut, atunci victima va coopera fără rețineri și nu se va mai simți deranjată de întrebările puse de anchetator.Este esențial,însă, ca această explicație să fi însoțită de un avertisment strict, referitor la obligația victimei de a spune de la început tot adevărul.
Victima trebuie să înțeleagă că organele de urmărire penală vor face o investigare completă a trecutului și a vieții ei, acesta fiind un element fundamental al anchetei. La fel și avocații traficanților vor încerca în cursul procedurii penale ulterioare să afle totul despre victimă.Victima trebuie să fie conștientă că, dacă în această fază minte, spune jumătăți de adevăruri sau face omisiuni intenționate, aceste neadevăruri vor fi descoperite de poliție, având ca rezultat descalificarea ei ca martor și periclitarea întregului proces penal. Minciunile din această fază a cercetării penale pot avea ca efect și respingerea cererii ei de permisiune de ședere în țara respectivă, dacă victima este cetățean străin.
Cronologia infracțiunii este un element foarte important în acest tip de cazuri – totuși e posibil ca victima să nu își aducă aminte precis ordinea evenimentelor. Anchetatorul trebuie să rețină că tocmai în cazul faptelor petrecute de-a lungul mai multor săptămâni sau luni, s-ar putea ca victima să nu mai știe data exactă a evenimentelor.De aceea, se recomandă compararea cu datele care au o semnificație aparte pentru victimă, cum ar fi ziua ei de naștere, sau ziua de naștere a mamei sau a copilului ei, sau o sărbătoare specifică religiei sau culturii respective, de exemplu Crăciunul sau Ramadan.Este posibil ca victima să fi reținut unele date semnificative, cum ar fi data la care l-a întâlnit prima oară pe traficant sau data transportului. Scopul acestor întrebări este stabilirea unor puncte de reper cronologice. Celelalte evenimente pot fi identificate, stabilind dacă s-au petrecut "înainte" sau "după" punctele de reper respective
6.7.4. Moduri de consemnare și înregistrare a declarației de martor
În cazurile în care legea prevede acest lucru, victimelor trebuie să li se permită să apară sub o identitate de tip pseudonim, pentru a nu fi recunoscute. Această metodă are însă și riscuri. Victima trebuie să fie informată că folosirea pseudonimului o protejează într-adevăr față de familia ei sau de mass-media, în sensul că aceștia nu mai pot afla cine este victima și faptul că ea a fost implicată în prostituție. Pe de altă parte, declarația ei de martor conține detalii din care traficanții pot deduce care a fost rolul ei în procesul penal.
Există două moduri de consemnare:
Declarația de martor consemnată în scris
Declarația de martor înregistrată pe bandă video
Înregistrarea video este folosită în multe sisteme de drept, dar prevederile legale diferă de la țară la țară. Înregistrarea video trebuie utilizată în toate cazurile în care ea este admisibilă ca probă la proces, deoarece este o metodă de audiere mai rapidă, nemai fiind nevoie de o consemnare în scris.Se reduce, astfel, gradul de stres atât al victimei, cât și al consilierului și al anchetatorului care conduce audierea.Înregistrarea video este o metodă care permite o relatare mai naturală și mai expresivă, cu propriile cuvinte ale victimei și poate fi folosită ca probă la proces, dar numai dacă judecătorul care conduce procesul este de acord cu acest lucru.
Având în vedere că înregistrarea pe bandă video a declarației de martor poate fi problematică în acest tip de audieri, se va ține cont de unele elemente de conduită optimă cu caracter general.Înregistrarea video trebuie să se concentreze numai asupra victimei. Imaginile nu trebuie să arate fața consilierului independent, deoarece s-ar pune în pericol atât persoana sa, cât și organizația din care face parte.În mod inevitabil, banda video va trebui arătată apărării inculpaților, neexistând o modalitate de protecție a identității victimei. Important este că nu se poate asuma faptul că victima este oricum conștientă de acest lucru. (Există pericolul de a presupune că victimele civile au cunoștințe despre procedurile judiciare, ceea ce, în cele mai multe cazuri nu este adevărat. De aceea, victimele vor fi informate în legătură cu toate implicațiile).
Dacă legea țării respective permite folosirea unui pseudonim, s-ar putea ca acest lucru să fie necesar, pentru ca mass-media să nu afle adevărata identitate a victimei. În caz constrar, victima se va teme permanent de o eventuală dezvăluire.În timpul înregistrării pe bandă video a declarației de martor, este important ca victimele să nu deconspire din greșeală adresa lor actuală și localitatea în care se află. În acest scop se va consemna în scris că victima a fost prevenită să nu comită astfel de greșeli.Dacă totuși victima greșește, se vor înlătura de pe banda video pasajele referitoare la locul în care se află victima în momentul respectiv.
În timpul procesului de audiere a martorului anchetatorul trebuie să-și concentreze atenția asupra obținerii a cât mai multor mijloace de probă. Acest proces va încerca să reconstituie traficarea din țara de origine prin țara de tranzit și cea de destinație, punând întrebări despre: reclama, adresele, transportul, mijloacele de telecomunicație și tranzacțiile financiare utilizate în diferitele faze ale traficului.
Anchetatorii trebuie să-și elaboreze o listă de verificare, cu ajutorul căreia să conducă ascultarea victimei de o manieră mai structurată și mai cronologică. Lista poate fi utilizată și ca schiță de audiere, indiferent dacă victima furnizează sau nu informații utile sau mijloace de probă. Lista nefiind rigidă, ea poate fi adaptată și îmbunătățită de la caz la caz.
Cu ajutorul listei de verificare, anchetatorul va consemna relatările victimei într-un mod cât mai coerent și deosebit de amănunțit, așa încât să poată fi atinse cele două obiective ale audierii și anume:
-coroborarea faptelor cu "povestea" relatată de victimă, în vederea stabilirii credibilității ei ca martor;
-utilizarea declarației de martor pentru identificarea, arestarea și condamnarea traficanților.
Lista de verificare trebuie concepută ca un fel de "aide-memoire" pentru cel care conduce audierea, dar ea nu va putea acoperi toate aspectele unui caz, fiind nevoie de adaptări sau de adăugiri pe parcursul anchetei.Lista de verificare cuprinde serii de întrebări care să lamurească aspectele specifice fiecărei faze ale traficului și are rolul de a-l ajuta pe anchetator să strângă cât mai mult material probator. Anchetatorul trebuie să știe ceea ce vrea să obțină de la martor,să fie conștient că orice greșeală ar putea duce la schimbarea atitudinii victimei, la crearea unui sentiment de frică pentru aceasta și, astfel, la îngreunarea continuării anchetei. Întrebările trebuie să fie clare, la obiect și fără a se repeta într-un mod agasant sau a intra prea mult în detalii dacă se obervă o anumită reținere din partea victimei.
La sfârșitul ascultării, cel ce conduce ascultarea va întreba victima ce a avut de suferit din punct de vedere fizic și psihologic de pe urma infracțiunii. Relatările trebuie să includă reacția ei la infracțiunea propriu-zisă, la abuzuri, la inducerea în eroare, starea de sclavie, la prostituție și exploatare.Victima va fi încurajată să vorbească despre efectele ulterioare ale infracțiunii asupra calității vieții ei, despre gradul de frică pentru propria persoană și cei dragi, dacă este capabilă, la fel ca oricare alt cetățean, să ia decizii în legătură cu viața ei, dacă are impresia că se poate reîntoarce acasă fără teamă, care sunt sentimentele victimei privind propria demnitate și valoare.
În faza ulterioară audierii victimei se pune problama luări unor măsuri imediate privind expertiza medico-legală precum și situația victimei în cazul în care s-a descoperit că a comis infracțiuni sau, dacă este vorba de un cetățean străin, când statutul de rezidență în țara respectivă nu este rezolvat.
Indiferent dacă victima este deja ajutată de o organizație OIG-ONG, fiind cazată într-un adăpost, sau dacă este vorba doar de un "prim contact" cu poliția, victimele traficate relatează, în majoritatea cazurilor, despre atacuri sexuale și/sau fizice suferite de ele cu timp în urmă, de aceea nu se pune problema luării unor măsuri medico-legale imediate pentru constatarea urmelor atacurilor.
În plus, în cazul exploatării sexuale, organele de urmărire penală nu vor considera necesară efectuarea unei expertize medico-legale, pentru că activitățile de prostituție ale victimei au estompat orice urme.Totuși, investigatorul nu are voie să asume acest lucru, el fiind obligat să obțină un material probator cât mai bun posibil.
Decizia organului de poliție depinde și de momentul în care victima începe să relateze "povestea" ei. Dacă victima își lasă mult timp de gândire înainte să se declare de acord cu audierea, s-ar putea să nu mai fie nevoie de o expertiză medico-legală. Această expertiză va fi ordonată doar dacă victima va spune de la început că a fost atacată sexual și/sau fizic și că este de acord cu o examinare.
În cazurile în care este necesară o examinare medico-legală sexologică, se va proceda conform procedurii uzuale aplicate în cazurile de viol. Se vor lua în considerație două aspecte importante:
-victima trebuie să fie de acord cu examinarea; acordul ei va fi consemnat în scris, și
-victimei trebuie să i se permită să aleagă sexul medicului legist care o examinează;opțiunea ei trebuie respectată, pe cât posibil.
În funcție de posibilități se va alege un medic autorizat și cu experiență în examinarea victimelor atacurilor sexuale.Medicul trebuie să noteze și, pe cât posibil, să fotografieze toate semnele vizibile ale unui atac petrecut cu un anumit timp în urmă.În cazurile în care se știe de la început că există acuzații de atacuri sexuale recente, se vor lua toate măsurile pentru evitarea contaminării sau amestecării probelor medico-legale.În aceste cazuri, victima și suspecții nu vor fi transportați cu aceleași vehicule și nu vor fi duși sau reținuți în același loc.
În această fază critică, regulile privind evitarea contaminării sau amestecării probelor se aplică și pentru strângerea și ambalarea tuturor obiectelor sau mijloacelor de probă care ar putea reprezenta o sursă de contaminare, de confuzie etc.
Indiferent cine efectuează examinarea medicală a victimei se vor lua toate măsurile posibile pentru ca adevărata ei identitate să rămână confidențială. În toate fișele medicale și în documentația întocmită pentru autorități, victima va figura sub identitatea unui pseudonim. În testele și expertizele lor, medicii nu vor face referire la victimă sub numele ei adevărat, căci aceste documente vor fi puse la dispoziția avocaților inculpaților și a instanței de judecată.
6.7.5. Statutul actual și viitor al victimei
În acest context, termenul de "statut" are două sensuri:
Statutul de infractor al victimei, cauzat de intrarea ilegală într-o țară sau ieșirea ilegală dintr-o țară, de implicarea ei în prostituție și/sau de alte încălcări relevante ale legii, comise în contextul traficării ei.
Statutul de cetățean străin fără permisiune temporară de ședere în țara respectivă.
Problemele legate de primul punct trebuie rezolvate în conformitate cu principiile și recomandările Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCHR), care interzic criminalizarea și revictimizarea persoanelor traficate.
Problema identificării persoanelor care sunt într-adevăr victime ale traficului se pune cel mai des în cazurile când poliția sau organele de control al frontierei intervin în mod direct, sau când se efectuează expulzări, respectiv în orice situații în care un organ de poliție intră într-un prim contact cu o victimă.
În ce privește tratarea victimelor ca infractori, poliția și autoritățile similare sunt deseori confruntate cu o serie de reproșuri, uneori aduse pe bună dreptate. Pe de altă parte însă, organele de urmărire penală au obligația de a asigura respectarea legilor statului respectiv, de a apăra granițele țarii și de a investiga dacă o infracțiune a fost comisă sau nu. În majoritatea cazurilor de trafic de persoane, infracțiunile comise de victime sunt în sine o parte componentă a traficului.
Este clar că și victimele traficate au comis infracțiuni: trecerea frauduloasă a frontierei, practicarea prostituției, posesia unor documente de identitate falsificate sau furate etc. Există însă și persoane care nu sunt victime ale traficului de persoane și care comit infracțiuni similare – mai mult ca sigur, aceste persoane vor încerca să se sustragă de la un eventual proces, pretinzând că au fost traficate.
Pentru a se preveni astfel de situații poliția și celelalte autoritați similare trebuie să acționeze cu mult tact,iar când intră prima oară în contact cu o persoană care afirmă că este victimă a traficului de persoane, organul de urmărire penală trebuie să accepte această afirmație, să trateze persoana respectivă ca pe o victimă și să ia toate măsurile pentru ca ea să poată beneficia de serviciile de asistență oferite de organizațiilor OIG-ONG.
În această fază, victima nu trebuie să fie reținută sau arestată ca suspect, deoarece arestarea ei ar reprezenta o criminalizare și o revictimizare și ar duce la încălcarea principiilor și recomandărilor standardelor internaționale privind drepturile omului, menționate mai sus.
În cazul în care o femeie afirmă că a fost traficată, ea va fi pusă în libertate pe perioada anchetei care se va face în legătură cu afirmațiile ei. Dacă în cadrul acestei anchete se descoperă că femeia a încercat să inducă în eroare pe anchetator, ea poate fi judecată ulterior pentru infracțiunile comise, folosindu-se ca probă împotriva ei și inducerea în eroare a poliției. Situația este mult mai complicată când victima refuză să facă declarații sau nu face nici o referire la faptul că a fost traficată, cu toate că există indicii în această direcție. Multe victime autentice tac dintr-un sentiment de frică, dar arestarea sau punerea lor sub acuzație ar fi totuși o nedreptate.
Anchetatorii trebuie să rețină și faptul că, la un eventual proces intentat împotriva unei victime autentice, avocatul care o apără poate invoca o stare de necesitate sau de constrângere, pentru a încerca să justifice comiterea de către victimă a unor infracțiuni legate de traficul de persoane. În această situație, anchetatorul trebuie să ia o decizie în funcție de informațiile de care dispune în momentul respectiv, dar ținând cont de prioritățile umanitare. El va lua în considerație toate aspectele, iar dacă are îndoieli, considerentele umanitare trebuie să prevaleze, ceea ce înseamnă punerea în libertate a victimei.
Eliberarea victimei nu constituie o problemă sau un risc real pentru poliție. Bineînțeles că unele presupuse "victime" care au fost puse în libertate se vor sustrage de la urmărirea penală imediată, dar poliția le poate aresta mai târziu, pentru a le deferi justiției. Aceasta este o alternativă mult mai preferabilă decât situația în care o femeie nu este identificată de poliție ca victimă autentică – în loc să-i ofere ajutor și protecție, poliția o arestează, iar ea nu îndrăznește să ceară ajutor.
A doua problemă constă în rezolvarea statutului de rezident temporar, în funcție de legislația și procedurile din fiecare țară în parte.
Ambele probleme trebuie soluționate în mod transparent, așa încât să nu apară acuzații ulterioare de complicitate.
6.8.Arestarea imediată, protejarea locului săvârșirii faptei, strângerea probelor materiale
În majoritatea cazurilor, investigarea infracțiunilor grave începe la locul săvârșirii faptei, care este ușor de determinat, de exemplu în cazurile de omor sau furt prin efracție. Ancheta pornește de îndată ce locul faptei a fost pus sub pază. Infracțiunile de trafic de persoane au însă anumite particularități distincte:
Locul faptei nu este întotdeauna evident și nu poate fi determinat cu ușurință
Locul faptei se schimbă permanent și deseori infracțiunea începe în străinătate. Locul faptei este numai unul din elementele unui context mai larg.
Locul în care se află victima trebuie considerat ca fiind primul loc al faptei.
De multe ori, traficantul continuă să deplaseze victima pe parcursul diferitelor faze, ceea ce înseamnă că și locul faptei se modifică permanent. Mijloacele de probă trebuie strânse din toate locurile cunoscute de poliție.
Dacă informațiile furnizate de o victimă sau de altă sursă fac necesară o intervenție imediată a poliției, pentru a salva victime sau pentru a aresta traficanți suspecți, se recomandă aplicarea unor reguli de conduită optimă sintetizate în cele ce urmează.
În funcție de amploarea operațiunii de arestare și de resursele de personal, transport și telecomunicații ale secției respective de poliție, se vor folosi mijloacele adecvate, ținând cont de necesitatea prezenței la fața locului a următorilor specialiști:
Dacă este cazul, interpreți pentru limbile vorbite de suspecți și de victime
Fotografi și specialiști video
Echipe de percheziție
Specialiști pentru cercetarea urmelor
Tehnicieni din anumite domenii (de exemplu va fi nevoie de un specialist pe computere, în cazul implicării unei agenții de recrutare, sau când activitățile de prostituție sunt intermediate printr-o rețea de "call-girl")
La locul arestării, polițiștii vor fi confruntați cu trei categorii de persoane: suspecții, victimele și clienții acestora, dacă arestarea are loc la un bordel.
E posibil ca victimele să fi comis diferite infracțiuni, cum ar fi posesia unor documente de călătorie false sau a unor vize falsificate sau implicarea în prostituție. Totuși, în acest stadiu ele au un rol important ca posibile martore împotriva traficanților, de aceea trebuie tratate corespunzător. Echipele de arestare trebuie împărțite în două – o echipă va aresta și se va ocupa de victime, cealaltă va avea aceleași funcții privind suspecții. Victimele trebuie îndepărtate de la locul arestării cât mai repede posibil – astfel traficanții nu vor mai avea posibilitatea de a le intimida. În plus, organele de poliție vor avea mai mult timp pentru a crea o relație de încredere cu victimele, element de o importanță crucială pentru cooperarea dintre poliție și victime.Victimelor trebuie să li se dea voie să-și strângă lucrurile personale. Dacă acestea se află la locul arestării, suspectul va fi dus în altă cameră, pentru limitarea pericolului de intimidare a victimei. Dacă bagajul victimei se află la altă adresă, ea va dusă acolo pentru a și-l recupera.Prin aceasta se urmăresc două obiective: în primul rând, femeia are dreptul să își reupereze lucrurile personale, mai ales dacă este în pericol de a fi expulzată; în al doilea rând, organul de poliție va avea posibilitatea să controleze documentele ei de identitate și de călătorie (dacă ele există și dacă se află în posesia ei), și orice alte documente care pot constitui probe împotriva traficantului, cum ar fi un jurnal, liste de plată, adeverințe de muncă, chitanțe privind virări de bani etc. Faptul că victima nu deține propriile acte de identitate poate fi o dovadă că traficantul a ținut-o sub control, mai ales dacă mai târziu aceste documente vor fi găsite în posesia lui.
Pe cât posibil, victimele nu vor fi duse la aceeași secție de poliție cu suspecții, ceea ce va avea mai multe avantaje: în primul rând, victimele se vor relaxa și le va fi mai ușor să vorbească deschis, atunci când exploatatorii lor nu mai sunt în apropiere. Un avantaj mult mai important este faptul că, dacă unele victime afirmă că au suferit grave abuzuri sexuale sau fizice, nu mai există riscul contaminării urmelor și mijloacelor de probă, deoarece suspecții nu sunt ținuți în același loc cu victimele.
Clienții vor fi tratați în funcție de situația respectivă: Dacă ei nu s-au făcut vinovați cu nimic, cel mai simplu pentru poliție este să noteze datele lor personale (dacă legea permite acest lucru) și îi îndepărteze de la locul faptei, deoarece este probabil ca declarațiile lor să nu aibă o valoare probatorie deosebită, dar prezența lor ridică probleme de securitate. În cazul în care simpla prezență a clienților la adresa respectivă reprezintă o încălcare a legii, poliția trebuie să ia măsurile necesare reținerii și audierii lor.
Dacă este posibil, se va înregistra pe bandă video intrarea echipei de arestare în spațiile respective și arestarea suspecțiilor, spre a avea o evidență a următoarelor aspecte:
Comportamentul corect al organelor de poliție
Ce s-a vorbit în timpul arestării
Dacă arestarea se efectuează într-un bordel, banda video reprezintă o probă indubitabilă privind interioriul bordelului și îmbrăcămintea victimelor
Dacă se dețin imagini video cu victime în dessou-uri, nude sau semi-dezbrăcate, traficanții nu mai pot pretinde că nu au știut că victima lucra ca prostituată
Dacă s-au efectuat plăți trucate, banii aflați în posesia traficantului vor fi controlați pentru a fi comparați – se va imprima pe bandă video ridicarea și sigilarea banilor în prezența traficantului însuși.
Modul în care se caută și se ridică materialul probator în faza arestării suspecților este foarte important, deoarece s-a constat din experiență că, de multe ori, aceste probe reprezintă o garanție pentru condamnarea traficanților la proces. Există o regulă de aur în căutarea probelor și anume:în limitele legii, poliția trebuie să ridice toate obiectele care pot constitui o probă. Dacă există îndoieli asupra unor obiecte, este mai bine să se ridice și acestea, urmând să fie returnate ulterior, decât să fie lăsate la locul lor și să nu mai fie găsite în momentul în care s-a realizat semnificația lor probatorie.
În limita resurselor disponibile poliției, vor fi cercetate și percheziționate toate adresele și spațiile implicate în infracțiune: cele din faza de recrutare, "casele sigure", bordelurile, alte spații, de asemenea și domiciliile suspecților, dacă ei nu locuiesc în "casele sigure". Este posibil ca traficanții să fi făcut mari eforturi pentru a ascunde mijloace de probă, de exemplu documente de identitate și bani în numerar. De aceea poliția trebuie să investească mult timp în planificare și în percheziționarea minuțioasă a adreselor respective, în special a domiciliilor suspecților.
Pe cât posibil, înainte de a se începe percheziția (deci înainte de a se modifica poziția diferitelor obiecte), se va filma pe video fiecare cameră în care traficanții s-au aflat împreună cu victimele.Imaginile de la "locul crimei" pot avea o importanță deosebită, dacă victima afirmă că a fost atacată sexual sau fizic într-unul dintre aceste locuri, deoarece este puțin probabil, dat fiind activitățile de prostituată ale victimei, că se vor mai găsi urmele medico-legale ale unui presupus viol petrecut cu timp în urmă. Tocmai din acest motiv, fixarea pe bandă video a spațiilor respective este un element esențial în coroborarea afirmațiilor victimei.
Se vor înregistra pe video încăperile bordelului, fixându-se toate detaliile: tipul încăperilor, reclame, materiale pornografice, accesorii folosite în activitățile sexuale, prezervative, liste de prețuri etc. Cunoașterea poziției exacte a fiecărui obiect este deosebit de importantă, în cazul în care suspectul pretinde ulterior că nu a știut că victima se prostituează, cu toate că există martori care l-au văzut vizitând adresele respective.
Chiar dacă locurile respective au fost înregistrate pe video, toate obiectele care pot constitui mijloc de probă vor fi ridicate, ambalate corespunzător și consemnate într-un proces verbal. De asemenea se vor filma și percheziționa toate vehiculele folosite de suspecți.
Neglijențele intervenite în această fază pot avea consecințe grave, ca de exemplu respingerea mijloacelor de probă la proces pe motivul nerespectării prevederilor legale.
Înainte de încheierea percheziției și părăsirea adresei respective, atât suspecții cărora li s-au confiscat obiecte, cât și celelalte persoane prezente vor fi solicitate de poliție să citească și să confirme prin semnătura lor lista cu obiectele ridicate și procesul verbal în care au fost consemnate declarațiile celor în cauză
Principalul scop al acestor măsuri este reducerea risului ca suspectul să acuze ulterior organele de urmărire penală că au "introdus" la locul faptei, cu rea-intenție, un mijloc de probă covârșitor împotriva lui.
Mijloacele de probă diferă de la caz la caz, deci se vor căuta:
Orice documente legate de procesul de recrutare, cum ar fi reclame, agende, corespondență cu școli de limbi străine sau cu secții consulare ale ambasadelor etc.
Bani în numerar, carduri de credit, caiete de cecuri sau alte documente legate de tranzacții financiare, indiferent dacă e vorba de sume mai mari sau mai mici.
Orice fel de înscrisuri referitoare la plățile efectuate de victime către traficanți, de exemplu: caiete cu evidența plăților zilnice, liste de plată scrise de mână, chitanțe ale unor plăți bancare sau poștale etc.
Orice acte de identitate sau documente de călătorie, bilete, cupoane, chitanțe, bilete de bord, bilete de bagaj etc.
Orice înscrisuri referitoare la eliberarea pașapoartelor și a vizelor, scrisori de sponzorizare, contracte de dans, contracte cu agenții de escortă sau agenții matrimoniale, formulare de înscriere la școli de limbi străine etc.
Orice documente legate de organizarea cotidiană a activităților de prostituție: reclame, liste cu orele prestate, "liste de bucate" cu serviciile sexuale oferite, liste de prețuri, texte standard pentru serviciile de sex la telefon etc.
Orice obiecte folosite în activitatea de prostituție, cum ar fi uniforme, instrumente/accesorii sexuale, cantități mari de prezervative, materiale pornografice etc.
Orice înscrisuri referitoare la închirierea și modul de plată a spațiilor locative, a "caselor sigure", a altor adrese, șamd.
Toate sistemele de telecomunicații și echipamentele informatice: computere, telefoane mobile, aparate de fax, mini-computer/agende electronice, etc.
Orice lucruri de valoare, pe care suspectul le are în posesie sau le-a achiziționat pentru altcineva, indicând cheltuieli care depășesc în mod evident mijloacele financiare legale cunoscute ale suspectului, de exemplu autovehicule, bijuterii, mobiliar sau aparate tehnice scumpe, etc.
Percheziția trebuie să fie completă și minuțioasă. De multe ori ea durează multe ore sau chiar zile. Fiind vorba de o infracțiune tipică unui anumit stil de viață, comisă de-a lungul a săptămâni și luni la rând, poliția va găsi o mare cantitate de obiecte și înscrisuri, dintre care multe vor fi relevante ca mijloace de probă.Chiar și cele mai mici documente sau încrisuri pot conține dovezi substanțiale, cum ar fi notițe scrise de mână cu numere de telefon, adrese de internet sau de e-mail, liste de plată etc. Singura metodă sigură de a evita neglijarea unor mijloacele de probă este "regula de aur" – "ridică tot ce găsești, căci le poți da oricând înapoi!"
Dacă se fac descoperiri importante în timpul percheziției, de exemplu un seif care conține mari cantități de bani, pașapoarte, arme de foc sau droguri, poliția va înregistra pe video locul în care s-au găsit aceste obiecte și va ordona ambalarea lor de către un specialist în analiza tehnico-științifică a urmelor.
Cheile
În cazurile de trafic de persoane, cheile pot furniza dovezi importante. Pe cât posibil, cheile găsite în posesia suspecților vor fi încercate la toate adresele implicate în infracțiune, cum ar fi sediul agențiilor, bordeluri, "case sigure", căci dacă ele se potrivesc, suspectul nu mai poate da o justificare falsă a posesiei acestor chei.Cheile care se potrivesc cu diferitele lacăte sau broaște vor fi ambalate, sigilate și etichetate fiecare în parte, separat.
Ridicarea computerelor și a sistemelor informatice
Mijloacele de telecomunicații au o importanță vitală în acest tip de infracțiuni. De aceea, poliția trebuie să ridice toate aparatele găsite, de la calculatoare de birou până la agendele electronice de buzunar. Se vor ridica și faxurile, calculatoarele portabile ("laptop"), telefoanele mobile, "personal communicators", pagerele, de asemenea și toate benzile din aparatele robot de răspuns la telefon etc.
Având în vedere cantitatea mare de informații și de probe furnizată de aceste aparate, s-ar putea ca suspecții să încerce să afirme că aparatele respective nu le aparțin sau că nu au fost folosite de ei. De aceea, poliția trebuie să aibă o evidență strictă a persoanei asupra cărora a fost găsit fiecare aparat în parte, printre care lucruri a fost găsit și cui aparțin lucrurile respective.
În cazurile în care se anticipează utilizarea de către suspecți a calculatoarelor și a echipamentelor electronice, trebuie să se asigure participarea la percheziție a unui expert sau a unui polițist specializat în acest domeniu, care să deconecteze și ambaleze corespunzător aparatele. Dacă nu poate fi adus un specialist, organele de cercetare vor încerca să obțină la telefon informațiile necesare în timpul percheziției. Dacă este de față un specialist, instrucțiunile sale vor fi respectate întocmai.
Dacă nu este posibilă nici una din soluțiile de mai sus, echipa de cercetare va proceda după cum urmează:
Se vor controla imediat încăperile și se vor lua toate măsurile ca nimeni (deci nici membrii echipei de cercetare) să nu atingă echipamentul electronic
După asigurarea protecției locului percheziției, se vor filma toate aparatele și orice imagini de pe ecranele acestora.
Se vor filma și laturile posterioare ale aparatelor, pentru ca ulterior specialiștii să știe cum au fost conectate cablurile și să poată reconstrui fără risc echipamentele electronice
Înainte de apăsarea pe butonul de deconectare, respectiv înainte de scoaterea din priză, se vor folosi etichete sau creioane colorate pentru a marca fiecare dintre cablurile conectate, așa încât ele să poată fi identificate și reconectate ulterior, pentru interogatoriu
Aparatele electronice vor fi mânuite de așa manieră încât să nu se șteargă amprentele sau alte urme – s-ar putea ca informațiile furnizate de aparatul respectiv să reprezinte un material probator important, dar totuși să fie necesară o analiză tehnico-științifică a amprentelor, pentru a-i identifica pe adevărații utilizatori ai aparatului.
Nu uitați să ridicați tot ce găsiți: nu numai computerul, dar și imprimanta, mostre de hârtie nefolosită, tot ce s-a imprimat deja pe hârtie. Aceste obiecte pot fi analizate și comparate cu mijloacele de probe ridicate cu alte ocazii.
6.9.Informații necesare în lupta anti-trafic
Există un număr de instituții și organizații care pot ajuta și asista poliția în combaterea traficului de persoane. Acest lucru trebuie luat în considerație în toate activitățile anti-trafic. De fapt, dacă un polițist nu ține cont de această abordare multi-instituțională, înseamnă că el nu a înțeles natura traficului de persoane.
Autoritățile partenere în acest proces de cooperare, de exemplu diferitele secții de poliție și alte servicii similare, procurori, departamente inter-ministeriale, organizații internaționale neguvernamentale, vor juca un rol-cheie în apărarea intereselor victimelor traficate.
În scopul identificării, asistării și protecției victimelor traficate, se vor crea mecanisme de referință la nivel național în fiecare din țările din Sud-Estul și Estul Europei. Aceste mecanisme vor facilita accesul principalilor factori de decizie la rețele locale, naționale și regionale, pentru a coopera mai eficient. Abordarea multi-instituțională este deosebit de importantă în procesul de colectare a informațiilor. Din experiență s-a constatat că multe instituții dețin informații de foarte bună calitate privind traficul de persoane, dar colectarea și analizarea coordonată a acestor informații se realizează numai sporadic.
În cazurile de trafic de persoane, principala grijă a anchetatorilor este salvarea și protecția victimelor. În ce privește obținerea de informații generale despre acest tip de infracțiuni, organele de urmărire penală nu se pot baza pe victime, ci trebuie să elaboreze metode pentru obținerea din alte surse a informațiilor și a mijloacelor de probă.
Metode "pro-active" de culegere a informațiilor
Pentru a obține profituri din traficul de persoane, traficantul trebuie să aducă femeile pe "piața" locală și să facă reclamă pentru ele. Tocmai acesta este punctul nevralgic al traficantului, deoarece el este obligat să se conformeze la această regulă a comerțului. Rolul poliției este de a studia și supraveghea industria sexului, atât la nivelul prostituției de stradă, al bordelurilor, hotelurilor, cât și al barurilor cu animatoare, al agențiilor de escortă etc. Principiile care stau la baza acestui tip de activitate sunt simple:
Atâta vreme cât clientul o poate găsi pe prostituată, înseamnă că și poliția o poate găsi
Dacă poliția descoperă locul unde are loc prostituția, ea îl va descoperi și pe traficant.
Totuși una dintre principalele probleme din ziua de astăzi este că, în multe regiuni, poliția a pierdut contactul cu dinamica industriei locale a sexului. Ofițerii de poliție trebuie încurajați să întrețină relații corecte din puncte de vedere profesional și etic cu prostituatele și să cunoască industria locală a sexului, ceea ce înseamnă obținerea unor surse de informații mult mai eficiente. Dezvoltarea unor relații de bază este simplă și nu costă mult.
Informațiile culese de agenții (subofițerii) de poliție de pe "linia de front"
Poliția trebuie să realizeze potențialul agenților (subofițerilor) de a culege și transmite mai departe informațiile obținute în timpul activităților de patrulă, prin simplul act de a "deschide ochii, urechile", de a-și concentra atenția asupra unui anumit subiect, de a dezvolta relații cu cetățenii cu care intră în contact. Prin activitățile lor zilnice de patrulă, acești agenți de poliție de pe "linia de front" pot avea o contribuție crucială în combaterea traficului de persoane.Din experiență s-a constatat că deseori informația-cheie sau mijlocul de probă decisiv au fost furnizate de polițistul de patrulă, chiar dacă, pe moment, el (sau ea) nu și-a dat seama de importanța contribuției sale la rezolvarea cazului.Tocmai aceste experiențe subliniază necesitatea instruirii polițiștilor de pe "linia de front" privind rolul lor în combaterea traficului de persoane. În acest scop:
Li se vor pune la dispoziție informații despre infracțiunile de trafic
Vor fi instruiți cum să recunoască potențialele victime traficate și traficanții suspectați, dacă îi vor vedea
Vor fi instruiți cum să își dezvolte la maximum capacitatea de a culege informații în timpul patrulărilor zilnice
Vor fi instruiți cum să consemneze și să evalueze informațiile, urmând a le transmite mai departe colegilor
La baza acestor activități stă un principiu simplu, care poate fi exprimat în axiomul ‘informațiile reprezintă putere’. De calitatea informațiilor culese și transmise mai departe depinde gradul de putere, respectiv de eficiență a forțelor polițienești
Datele și informațiile pot fi culese dintr-o serie întreagă de surse:
De la victimele traficate
De la agenții de poliție de pe "linia de front", poliția de frontieră
Prin studierea reclamelor de prostituție
De la persoanele care lucrează în industria sexului
Din sesizările venite din partea populației
Prin informanți plătiți
Prin bazele de date ale forțelor polițienești la nivel local, regional, național
Prin bazele de date ale organizațiilor internaționle de cooperare a forțelor de poliție, cum ar fi Interpol, Europol, Centrul SECI, Masa de Lucru pentru Marea Baltică ("The Baltic Sea Taskforce"), Cooperarea economică a Mării Negre
Prin alte baze de date relevante ale diferitelor autorități de stat, de exemplu: departamentele pentru migrație, vama, poliția de frontieră, bazele de date ale ministerelor de externe privind cererile și acordarea vizelor, evidențele ministerelor de interne referitoare la cererile și acordarea permisiunilor de ședere, cererile de azil sau de cetățenie, evidențele altor ministere cu atribuții în domeniul sănătății, al ocupării forței de muncă etc.
De la organizații inter-guvernamentale și ne-guvernamentale de profil
De la linii aeriene și alte companii de transport
Din surse ușor accesibile cum ar fi reportaje în mass-media, studii științifice etc.
Agenții de poliție vor culege informații din anumite domenii-cheie. Chiar dacă lista de mai jos nu este și nici nu poate fi completă, ea cuprinde cele mai importante categorii de informații, privind: metodele de recrutare, mijloacele publicitare, documente de identitate falsificate, vize false, bilete de călătorie, traseul călătoriei și mijloacele de transport, traseul călătoriei și mijloacele de transport, traseul călătoriei și mijloacele de transport, mijloacele de telecomunicație, informații privind latura financiară.
Agenții de poliție care efectuează patrule pot avea contribuții foarte valoroase, culegând informații prin simplul fapt că se uită și ascultă cu atenție, pun întrebări discrete pe temele menționate mai sus, cu ocazia numeroaselor contacte oficiale și neoficiale pe care le întrețin, de exemplu cu vecinii, poștașii, femeile de serviciu, vânzătorii din magazine sau agenții etc.
Procesul de culegere a informațiilor trebuie să întrunească două criterii principale:
– toate aceste activități trebuie să se desfășoare strict conform legii;
– ele trebuie să fie consemnate corespunzător.
Astfel, în cazul în care se cere ulterior folosirea materialului ca probă la proces și procedura penală nu interzice folosirea lui, aceste consemnări pot contribui la condamnarea traficanților.
ANEXA 1.
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
BISTRIȚA-NĂSĂUD
Dosar Nr. 41/P/2003
RECHIZITORIU
din 11 iulie 2003
Procuror D.S. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud,
Examinând dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul R.T. și pe învinuitul G.F.,
Expun următoarele:
Inculpatul domiciliază în comuna Rodna, județul Bistrița-Năsăud la fel ca și părțile vătămate V.J. și S.L., iar învinuitul domiciliază în municipiul Bistrița.
În luna februarie 2001 inculpatul și soția sa au fost nași de cununie la căsătoria numitului N.B. – cetățean italian cu domiciliul în Koln, Germania – cu numita H.A., de 21 ani, din Rodna, căsătorie încheiată la Primăria Rodna. Cetățeanul italian cu domiciliul în Germania, N.B., în vârstă de 30 ani venise în România în 25 decembrie 2000 cu un autoturism marca BMW, părăsind țara la 21 februarie 2001 iar ulterior a mai revenit în România la 11.07.2001 pe o durată de 7 zile, plecând la data de 15.07.2001 înapoi în Germania, în aceste perioade de timp întâlnindu-se de mai multe ori cu inculpatul.
După eliminarea vizelor de intrare în țările "Spațiului Schengen" începând cu data de 1 ianuarie 2002, la începutul lunii martie 2002 inculpatul a efectuat o deplasare în Germania și în urma discuțiilor purtate cu N.B. a aflat că s-ar putea câștiga bani prin plasarea unor tinere femei la unele cluburi de noapte din Koln sau orașele din împrejurimi pentru practicarea prostituției.
Spre sfârșitul lunii martie 2002 inculpatul s-a reîntors în țară hotărât să găsească fete dispuse să plece în străinătate, pe care, sub pretextul că le va duce la munca să le convingă să plece împreună cu el în Germania și odată ajuns acolo să le plaseze sau să le traficheze prin intermediul lui N.B. la diferite localuri în vederea practicării prostituției.
1. Într-o zi de la sfârșitul lunii martie 2002 inculpatul s-a întâlnit în Rodna cu partea vătămată V.J. de 28 ani și intrând în vorbă cu aceasta, i-a propus să plece împreună cu el în Germania să lucreze "la bucătărie" la pizzeria la care a lucrat și el, unde ar putea câștiga 1000 Euro într-o lună. Pentru că auzise despre "pățaniile" mai multor fete care au plecat cu diferiți însoțitori la muncă în străinătate dar în final au fost obligate să se prostitueze, V.J. l-a întrebat pe R.T. dacă nu cumva vrea să o ducă în Germania pentru practicarea prostituției, la care inculpatul i-a răspuns că, fiind consăteni nu i-ar putea face așa ceva. Inculpatul i-a spus părții vătămate că în privința cazării nu este nici o problemă deoarece patronul pizzeriei are spațiu de cazare pentru angajați și oricum din acest punct de vedere nu va exista nici o problemă pentru că oricum îl are acolo pe finul său H. , soțul lui H.A., care lucrează ca inspector la bancă și poate rezolva ușor orice problemă. Întrucât aceste afirmații erau de natură a-i întări convingerea părții vătămate că inculpatul este un om de bună credință, i-a spus acestuia că, în condițiile propuse de el, este de acord să plece împreună cu el în Germania.
În prezența părții vătămate inculpatul i-a telefonat lui N.B. în Koln solicitându să-i trimită bani pentru a o duce în Germania pe partea vătămată, care deținea pașaport încă din 16.11.2001.
La următoarea întâlnire, după câteva zile, inculpatul i-a spus părții vătămate că N.B. i-a trimis 500 Euro pentru a avea bani pentru plata transportului până în Germania și alte cheltuieli mărunte pentru ei doi, întrucât partea vătămată nu avea bani nici măcar pentru a-și plăti biletul de călătorie până în Germania.
Venind în vizită la sora sa S.L. din Bistrița, partea vătămată i-a spus acesteia că pleacă în Germania împreună cu R.T., consătean de-al lor, care o ajută să-și găsească de lucru.
În ziua de 4 aprilie 2002 partea vătămată V.J. a venit împreună cu inculpatul în municipiul Bistrița pentru a pleca împreună în Germania cu un microbuz de la agenția de turism a S.C."Doci Tour" SRL situată în zona "Sugâlete". Inculpatul a achitat costul biletelor de călătorie pentru el si partea vătămata, spunându-i acesteia că problema celor 500 Euro ce trebuie arătați organelor de frontieră la ieșirea din țară pentru a putea călători în țări din Spațiul Schengen este rezolvată deoarece asigură firma de transport acești bani.
La sosirea în orașul Frankfurt inculpatul și partea vătămată au fost așteptați cu mașina de către N.B. și încă doi cetățeni, fiind preluați și duși la o pizzerie din Koln unde au mâncat, iar de aici într-un apartament situat la parterul unui bloc, despre care N.B. – care vorbea bine limba română – i-a spus că aparține proprietarului pizzeriei.
În a doua seara după sosire, partea vătămata a fost dusă cu mașina de către N.B. însoțit de inculpat în orașul Bonn și prezentată patronilor – un bărbat și o femeie- de la o vilă în care se practica prostituția, de unde după o discuție purtată de italian cu cei doi, s-au întors la apartamentul din Koln. Pentru că nu a văzut nici un local la vila în care a fost dusă, partea vătămata i-a reproșat inculpatului că a dus-o în Germania să se prostitueze. În dimineața zilei următoare partea vătămată a fost dusă cu mașina de către N.B., însoțit de inculpat, la aceeași vilă din Bonn, inculpatul spunându-i părții vătămate să stea vreo două-trei zile să se prostitueze să vadă cum este, pentru că oricum altceva nu-i poate găsi de lucru și nu va putea pleca de acolo până când el nu-și va recupera banii "investiți" în ea. Ajunși la această vilă, inculpatul și N.B. i-au spus părții vătămate că oricâți bani va produce în cursul zilei, seara îi vor prelua ei iar la sfârșit de lună îi vor plăti suma de 1000 Euro.
Dupâ două zile, timp în care partea vătămata "a produs" prin întreținerea unor raporturi sexuale cu 3 clienți suma de 200 Euro, partea vătămată a predat acești bani lui N.B., care venise la vilă însoțit de inculpat. După alte două-trei zile, fiind din nou căutată de către inculpat și N.B. la aceeași vilă, partea vătămată a predat acestuia suma de 300 Euro, bani care i-au revenit după reținerea cotei de "jumătate din încasări" de către patroni – din practicarea unor raporturi sexuale cu câțiva clienți ai stabilimentului.
La cca 2-3 zile – deci aproximativ după o săptâmână de la data plasării părții vătămate la acea vilă – aici au revenit N.B. și inculpatul, acesta din urmă acuzând-o pe partea vătămată, după ce s-a întors împreună cu "patronul vilei" din oraș "că a fost la bancă să trimită bani acasă", împrejurare pe care partea vătămată a negat-o, iar în seara aceleiași zile, târziu, N.B. a primit de la partea vătămată încă 300 Euro – bani pe care "i-a produs" în același mod.
Între inculpat și V.J. a reizbucnit cearta pe motiv că partea vătămată a trimis bani în țară – desigur fără știrea lui – la care partea vătămată a reacționat spunându-i că ea o să se reîntoarcă în România întrucât consideră că prin achitarea sumei de 800 Euro italianului și-a plătit toate datoriile ce le avea față de inculpat constând în cheltuielile pe care acesta le făcuse pentru ducerea ei în Germania. Pentru a se convinge că partea vătămată nu a trimis bani în țară, la solicitarea inculpatului și a italianului, aceasta a telefonat în acea noapte în jurul orei 2 la sora sa S.L. în Bistrița și răspunzând soțul acesteia D.F. l-a întrebat dacă a primit bani, acesta răspunzând că nu a primit nici un ban.
În ziua următoare, în urma unei discuții purtate cu patronul stabilimentului, V.J. a acceptat propunerea acestuia de a plăti el în contul părții vătămate suma de 1000 Euro lui N.B. pentru ca astfel aceasta să se elibereze, să nu mai depindă de italian (și implicit și de inculpat) cu obligația – pentru partea vătămată de a rămâne în stabiliment și a practica prostituția până când, din banii câștigați, îi va restitui suma de 1000 Euro.
După ce, potrivit declarației părții vătămate, patronul vilei i-a achitat italianului suma de 1000 Euro, nici inculpatul și nici N.B. nu au mai căutat-o pe V.J. și nu i-au mai pretins nici o sumă de bani.
Timp de o lună de zile, obligată "de împrejurări", V.J. a rămas la această vilă și din banii încasați de pe urma practicării prostituției i-a achitat patronului stabilimentului suma de 1000 Euro, redobândindu-și, astfel, libertatea deplină. Împrietenindu-se cu un italian din Koln pe nume M.G., V.J. a plecat la acesta, iar la data de 1 iulie 2002 s-a reîntors în țară.
În drept, fapta inculpatului R.T. descrisă mai sus, de a o recruta prin fraudă, folosindu-se de afirmații mincinoase privind scopul ducerii în străinătate a părții vătămate – acela de a munci – felul muncii (ajutor la bucătărie) și locul de muncă (o pizzerie) pentru a ascunde astfel adevărul, scop pe care îl urmărea -acela de a o exploata pe partea vătămată prin plasarea la practicarea prostituției, constituie infracțiunea de trafic de persoane, prev.de art. 12 al.1 din L.678/2001.
2. La sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august 2002 întâlnindu-se în Rodna cu partea vătămata S.L. în vârstă atunci de 16 ani si jumătate, inculpatul a întrebat-o dacă ar vrea să plece să lucreze în Germania ca "damă de companie" într-un bar. Pentru că S.L. nu i-a dat nici un răspuns, întâlnindu-se după câteva zile din nou cu ea, inculpatul a întrebat-o iarăși pe partea vătămată dacă ar vrea să plece împreună cu el în Germania, spunându-i că dacă nu găsește nici un bar unde să lucreze ca "dama de companie" îi va găsi un loc prin intermediul finului său N.B. și a prietenilor pe care acesta îi are în Germania, la o pizzerie, la spălat vase. Partea vătămată, care auzise că R.T.duce fete în Germania ca să le vândă, l-a întrebat pe inculpat dacă intenționează să o ducă în această țară ca să o vândă, la care el i-a răspuns că nu face așa ceva și că cei care au făcut asemenea afirmații despre el o invidiază pentru că ea este de acord să plece cu el și i-a cerut părții vătămate să nu-i creadă pe cei ce fac astfel de afirmații despre el.
Inculpatul i-a garantat părții vătămate că o va duce la muncă în Germania iar nu ca să se prostitueze și dându-i ca exemplu pe V.J. i-a spus că pe aceasta a dus-o în Germania într-un club de noapte la prostituție pentru că era majoră și s-a putut acest lucru însă pe ea (S.L.) nu ar putea s-o dea la nici un bar deoarece este minoră și nimeni nu o acceptă să lucreze ca prostituată.
În aceste condiții în care inculpatul i-a garantat părții vătămate că o va duce la muncă în Germania iar nu ca să se prostitueze, aceasta a acceptat propunerea inculpatului mai ales că acesta i-a spus că-i va rezolva și obținerea pașaportului.
Despre faptul că inculpatul i-a propus să plece în Germania împreună cu el, partea vătămată S.L. i-a adus la cunoștință și prietenului său B.C. din Rodna, care i-a spus "să facă așa cum crede ea că-i mai bine".
În ziua de 27 august 2002, o zi de marți, partea vătămată a venit împreună cu soția inculpatului și cu un cetățean din Rodna pe nume B.V. în Bistrița, mergând la SEIP Bistrița-Năsăud unde și-a depus cererea pentru eliberarea pașaportului în regim de urgență. În ideea că pașaportul fetei va fi eliberat în ziua următoare în regim de urgență, inculpatul a stabilit pentru a doua zi plecarea spre Germania împreună cu partea vătămată, cu un autovehicul al firmei patronate de martorul G.N. cu care el plecase și în luna aprilie 2002 împreună cu V.J.. Inculpatul i-a spus martorului B.C. despre intenția sa de a pleca în ziua următoare și i-a solicitat să vină în Bistrița pentru a se implica și el în rezolvarea problemei cu obținerea pașaportului părții vătămate, martorul acceptând pentru că îl cunoștea pe șeful SEIP Bistrița-Năsăud, fără a cunoaște scopul în care inculpatul intenționa s-o ducă pe S.L. în Germania. Totodată inculpatul a vorbit cu martorul M.A.C. ca în ziua următoare acesta să-l transporte, contracost cu mașina sa, în Bistrița pentru a se întâlni cu S.L. în parcul de lângă sediul I.P.J Bistrița-Năsăud, ce urma să sosească acolo împreună cu B.C., spunându-i martorului că după ce va fi obținut pașaportul fetei va pleca împreună cu acesta spre Germania.
În ziua de 28.08.2002 inculpatul a venit în Bistrița cu mașina martorului M.A.C. (marca Waltburg) împreună cu soția sa.
L.E. și cu numitul M.P. întâlnindu-se în jurul orei 10,30 la locul stabilit cu partea vătămată S.L.și B.C., care veniseră în oraș mai devreme cu o mașină de ocazie.
Partea vătămată și soția inculpatului au intrat în clădirea IPJ Bistrița-Năsăud pentru a verifica la SEIP dacă pașaportul fetei este gata și pentru că răspunsul a fost negativ, s-au reîntors în parcul de peste drum (din vecinătatea discotecii Metropolis) unde le așteptau inculpatul și B.C.. Acesta din urmă a spus că el îl cunoaște de mai multă vreme pe șeful Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei – martorul C.P. – și merge în audiență la acesta să-l roage să elibereze cât mai repede pașaportul fetei.
B.C. a intrat urmat de S.L. în sediul l.P.J Bistrița-Năsăud, mergând și așezându-se la rând la ușa de acces în biroul șefului SEIP. După câteva minute de așteptare șeful SEIP Bistrița-Năsăud a ieșit din birou și a urcat la unul din etajele sediului IPJ Bistrița-Năsăud, însă martorul B.C. nu a plecat de lângă ușa biroului ci a rămas să aștepte întoarcerea șefului serviciului.
În timp ce B.C. aștepta la ușa biroului, aici a venit învinuitul G.F, cu intenția de a merge în vizită la șeful SEIP Bistrița-Năsăud pe care îl cunoștea de mai mult timp și cu care era în relații de prietenie, învinuitul găsind ușa închisă a întrebat dacă este cineva în birou la care martorul a răspuns că "d-l C. este ieșit" Atunci încinuitul l-a întrebat pe B.C. de ce așteaptă la ușă, la care acesta i-a răspuns că este interesat să obțină pașaportul unei prietene -arătând spre S.L. aflată la câțiva metri distanță – care și-a depus cererea pentru pașaport cu cîteva zile înainte și dorește să plece în străinătate chiar în după-amiaza acelei zile.
Învinuitul i-a spus lui B.C. că îl poate ajuta el să rezolve problema obținerii pașaportului fetei și ieșind împreună din clădirea IPJ Bistrița-Năsăud până în zona chioșcurilor de lângă Biblioteca județeană, după ce s-a recomandat cu numele de "Max” i-a spus martorului că "îl costă 100 Euro și va avea pașaportul", la care B.C. i-a răspuns că nu are atâția bani și că trebuie să-l întrebe pe prietenul său care este interesat să obțină repede pașaportul fetei – adică inculpatul – cât poate oferi, moment în care învinuitul i-a spus că "îmi dai 50 Euro și ai pașaportul" precizându-i că mai puțin nu se poate deoarece trebuie să dea din bani la șefii de la pașapoarte iar lui nu-i mai rămân decât vreo 10-15 Euro.
Învinuitul i-a dat martorului un bilețel pe care a scris numărul său de telefon mobil, pentru ca după ce B.C. va discuta cu prietenul său să-l sune. Imediat după aceea martorul s-a dus la inculpat, în parcul de lângă "Metropolis" și relatându-i discuția avută cu Max, l-a întrebat dacă "face afacerea", inculpatul răspunzându-i afirmativ. Ca urmare, B.C. i-a telefonat învinuitului spunându-i că prietenul său este de acord, la care învinuitul i-a răspuns că dacă vrea să se întâlneascâ îl găsește "în centru, în zona statuii de lângă primărie".
După ce a primit de la inculpat suma de 1.600.000 lei – ca un echivalent aproximativ în lei al sumei de 50 Euro și cu indicația de a nu-i da banii învinuitului ci doar de a-i arăta, B.C. s-a deplasat împreună cu martorul M.A.C. la locul indicat de învinuit și după ce s-a întâlnit cu acesta, i-a spus că are banii în lei românești. Învinuitul a dat un telefon de pe celularul său unei persoane cu care a vorbit în sensul de a-l "rezolva de pașaport pe un băiat", după care împreună cu martorii s-au deplasat cu autoturismul său marca Audi 80 de culoare neagră cu nr. XX-31-XXX în fața sediului IPJ Bistrița-Năsăud, intrând în clădire urmați de partea vătămată căreia B.C. îi făcuse semn cu mâna să vină și ea în același loc.
Învinuitul a intrat în biroul șefului SEIP Bistrița-Năsăud de unde a ieșit pe hol, după scurt timp, și i-a cerut martorului B.C. – lângă care se aflau partea vătămată și M.A.C. -"să-i dea banii", moment în care martorul i-a dat suma de 1.600.000 lei, pe care învinuitul i-a pus în buzunar, după care, conducând-o pe partea vătămată a intrat în biroul de la serviciul pașapoarte, rugându-l pe șeful serviciului să o ajute pe aceasta, prezentând-o ca o "cunoștință" a sa, fără a spune nimănui nimic despre banii pretinși și primiți pentru intervenția făcută. După un timp în care partea vătămată s-a aflat în birou, învinuitul a ieșit pe hol și i-a cerut martorului B.C. încă 100.000 lei pentru taxa de urgentă, bani pe care acesta i i-a dat luându-i de la M.A.C., apoi a intrat din nou în biroul șefului serviciului "pașapoarte" iar când a revenit pe hol împreună cu partea vătămată le-a spus acesteia și celor doi martori că pașaportul o să fie gata pe la orele 14, după care a plecat.
Pentru că inculpatului nu-i mai ajungeau banii de drum pentru el și partea vătămată, din cauza "cheltuielii" făcute în scopul obținerii de rugență a pașaportului părții vătămate, soția inculpatului s-a deplasat la casa de amanet S.C.Privat Casa SRL Bistrița de pe strada Ursului și și-a amanetat lănțișorul său de aur cu medalion, încasând suma de 1.250.000 lei.
Puțin după orele 14 și după o nouă intervenție a învinuitului făcută la funcționarii serviciului pașapoarte, părții vătămate i-a fost eliberat pașaportul.
Inculpatul, împreună cu soția sa, partea vătămată și cei doi martori s-au deplasat apoi în zona Sugâlete de unde urma să plece microbuzul spre Germania. El a intrat singur în biroul agenției de turism aparținând S.C."Doci Tour" SRL și a plătit costul biletelor de transport pentru el și pentru partea vătămată, care nu avea bani deloc, primind asigurări din partea firmei de transport că suma de 500 Euro ce trebuia arătată la ieșirea din țară spre țările Spațiului Schengen este asigurată de firmă.
În jurul orelor 16 a zilei de 28 august 2002 inculpatul și partea vătămată au plecat spre Germania cu un microbuz al unei firme pentru care lucra drept comisionar firma S.C."Doci Tour" SRL, ajungând în orașul Koln pe timp de zi. După cca o jumătate de oră, în gara în care se aflau ei, a venit N.B. însoțit de H.M. care au discutat ceva deoparte cu inculpatul care atunci când i-a spus italianului că partea vătămată este minoră acesta s-a enervat și i-a zis inculpatului "ia fata și du-te acasă", după care a plecat împreună cu H.M.
Rămas împreună cu partea vătămată, inculpatul a spus acesteia că N.B. nu vrea s-o primească la el acasă pentru că, fiind minoră nu o poate plasa să practice prostituția în nici un bar. Atunci S.L. i-a cerut inculpatului să o trimită înapoi în țară la care el i-a răspuns că nu a cheltuit bani cu ea ca s-o trimită înapoi acasă ci a adus-o în Germania ca să producă bani -adică să se prostitueze.
Auzindu-i că vorbesc românește, cu inculpatul și partea vătămată au intrat în vorbă doi români – unul C.S. iar celălalt zis "Z" – care, aflând că inculpatul și fata nu au unde dormi, le-au spus că și ei dorm de cca o săptămână pe malul Rinului și i-a chemat să doarmă în același loc.
Inculpatul și partea vătămată au dormit pe malul apei, sub cerul liber aproximativ o săptămână după care, pentru încă aproximativ o săptămână s-au instalat într-un mic cort pe care l-a procurat pentru ei C.S.. În acest timp, pentru că nu mai avea bani nici pentru mâncare, inculpatul "a dat-o" pe partea vătămată, contra unor sume de 30 Euro, să întrețină raporturi sexuale cu un italian și un turc, apoi de mai multe ori unui alt turc, pe nume H., prieten al lui C.S. pentru a-și plăti astfel datoriile ce le avea față de acesta, precum și lui C.S.- care i-a ajutat pe inculpat și partea vătămată cu alimente. Atunci când partea vătămată i-a cerut inculpatului să nu o mai oblige să întrețină raporturi sexuale cu tot felul de bărbați aduși de el ci să o lase să plece acasă – pașaportul fetei fiind la inculpat – acesta a amenințat-o cu bătaia și i-a spus că o să facă ce zice el.
După cca doua săptămâni de la sosirea în Germania într-o dimineață inculpatul, care căutase clienți prin intermediul turcului H. s-o vândă pe fată, a venit la cort însoțit de 3 bărbați și i-a spus părții vătămate să se îmbrace și să iasă afară căci va fi vândută. După ce partea vătămată a fost examinată de cei 3 bărbați, unul dintre ei cu prenumele de "N." l-a întrebat pe inculpat câți bani vrea pe fată, acesta i-a răspuns că vrea 400 Euro, însă pentru că acel N. i-a oferit doar 300 Euro, i-a dat-o contra acestei sume de bani- aspecte care rezultă din declarația părții vătămate.
Ulterior acestei "tranzacții" partea vătămată a fost dusă de acel N. – ce spunea că este din Bistrița – la apartamentul acestuia și după o încercare a acestuia de a o plasa ca prostituată la un club de noapte eșuată din cauză că fata era minoră, a traficat-o în vederea practicării prostituției cetățeanului german D.B., care avea un club cu fete prostituate în Spania. Acesta nu a mai trimis-o nicăieri pe partea vătămată și a ținut-o în apartamentul său, pentru a se culca el cu ea. De aici partea vătămată a putut da telefon acasă și a vorbit cu mama sa căreia – la cererea sa – D.B. i-a trimis 300 Euro pentru a-i da lui M.A.C. care o rugase să îl ajute cu suma de 300 Euro, cu titlu de împrumut, pentru achitarea unei amenzi.
Partea vătămată a dat mai multe telefoane acasă și i-a cerut mamei sale să facă ce știe și să o readucă acasă, astfel că la 22.10.2002 S.M., mama părții vătămate a reclamat la Postul de politie comunal Rodna și la CZCCOA Cluj această problemă.
În urma colaborării dintre polițiile română și germană, care a descins în apartamentul lui D.B., partea vătămată S.L. a fost găsită și trimisă în țară pe 23.11.2002.
În drept, fapta inculpatului R.T., descrisă în cuprinsul punctului 2 din rechizitoriu, de a o fi recrutat, prin promisiunea că-i va găsi de lucru, pe minora S.L. în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituției respectiv traficării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori prev.de art. 13 al.1 din L.678/2001.
Fapta învinuitului G.F. descrisă la punctul 2 din rechizitoriu, de a fi pretins și primit de la B.C. ca intermediar al inculpatului R.T. suma de 1.600.000 lei pentru că a lăsat să se creadă că are influentă asupra funcționarilor de la serviciul pașapoarte din cadrul SEIP Bistrița-Năsăud pentru a-i determina să elibereze într-un timp cât mai scurt pașaportul părții vătămate S.L., constituie infracțiunea de trafic de influentă prev.de art. 257 al.1 C.p. Această infracțiune este în legătură cu infracțiunea de trafic de persoane comisă de inculpat , chiar dacă învinuitul G.F. nu știa în ce scop se pretinde eliberarea în regim de urgentă a pașaportului părții vătămate minore S.L., astfel că sunt aplicabile prevederile art. l, pct.13 lit. j din Cartea a II-a din Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței.
Față de inculpat a fost începută urmărirea penală și s-au efectuat cercetări pentru comiterea în cursul lunii iunie 2002 a încă unei infracțiuni de trafic de minori prev.de art. 13 al.1 din L.678/2001 în dauna minorei T.E. de 16 ani și 6 luni din cornuna Rebra, județul Bistrița-Năsăud. Inițial, în sarcina inculpatului s-a reținut că a recrutat-o pe T.E. în vederea transportării ei în străinătate și exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției, deoarece din probele ce fuseseră administrate rezultă că a fost împreună cu un tânăr – identificat ulterior ca fiind A.M. din Bistrița – în satele Parva și Rebra pentru a-i găsi fete pe care, sub pretextul că vor să le trimită la lucru în străinătate, în Italia sau Germania, să le recruteze pentru a le trimite acolo la practicarea prostituției.
A.M. nu a putut fi găsit și audiat în cauză deoarece din luna octombrie 2002 este plecat în Italia, iar în urma audierii mamei acestuia – martora A.I. – a rezultat că fiul ei a fost cel care s-a implicat atât faptic cât și financiar în "ajutarea" fraților V.C. și L. din Parva – și prin intermediul acesteia din urmă și a părții vătămate T.E. din Rebra -să plece la muncă în străinătate. Astfel, prezența inculpatului alături de A.M. în fazele premergătoare plecării lui V.L. și a părții vătămate T.E. în străinătate (discuții pentru convingerea lor, depuneri de cereri pentru pașapoarte, achitarea unor taxe, cumpărarea unor bunuri, etc.) apare ca fiind motivată pe de o parte de prietenia sa cu A.M. iar pe de altă parte de atracția pe care o avea față de T.E. iar cnu ca "organizator" al condițiilor de plecare a acesteia în străinătate. În acest context faptul plecării inculpatului împreună cu T.E. din Bistrița – unde se cazaseră la motelul "Orizont" alături de frații V.C. și L. și de un consătean al lor pe nume P.A. – la Rodna sub pretextul plombării dinților din față ai fetei apare ca o încercare de împrietenire a inculpatului cu T.E. iar nu ca ajutor dat lui A.M. de realizare a unui scop infracțional. Ca urmare, față de inculpatul R.T. se va dispune scoaterea de sub urmărire penală pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev.de art.13 al.1 din Lg.678/2001 cu aplic.art.37 lit. a C.p., în baza art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece lipsește intenția infracțională.
Inculpatul a comis faptele în stare de recidivă post-condamnatorie raportat la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare pe timp de 3 ani (cu termenul de încercare) pentru comiterea infracțiunii de furt ce a fost aplicată de Judecătoria Năsăud. Inculpatul nu a recunoscut comiterea celor două infracțiuni de trafic de persoane respectiv de trafic de minori, susținând că a călătorit într-un mod cu totul întâmplător la aceeași dată și cu același mijloc de transport cu care au plecat părțile vătămate, vinovăția sa fiind dovedită însă prin probele administrate în cauză.
Spre deosebire de inculpatul R.T., învinuitul G.F. a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa.
Inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 30 zile la data de 17 februarie 2003, ocazie cu care a fost pusă în mișcare și acțiunea penală. Ulterior durata arestării preventive fiind prelungită succesiv de Tribunalul Bistrița-Năsăud până la data de 12 iulie 2003.
Față de inculpat se va dispune trimiterea în judecată pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa cu menținerea stării de arest preventiv.
În ceea ce-l privește pe învinuitul G.F., față de acesta se va dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Văzând și prevederile art.262 pct.1 lit.a si b C.pr.pen. și pct.2 lit.a C.pr.pen. rap.la art.11 pct.1 lit.b cu aplic.art. 10 lit.d C.pr.pen.,
DISPUN:
1. Trimiterea în judecată a inculpatului
– R.T., fiul lui V. si M. născut la 27.10.1970 în com.Rodna, județul Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii 6 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, are 2 copii minori, domiciliat în com.Rodna, bl.4, ap.15, recidivist, pentru comiterea infracțiunilor prev.de:
-art.12al.1 din Lg.678/2001;
-art.13al.1 din Lg.678/2001
ambele cu aplic.art.37 lit.a C.p. și art.33 lit.a C.p.
2. Menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
3. Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.F., fiul lui M. și A., născut la 31 ianuarie 1959 în com.Feldru jud.Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, căsătorit, are un copil major, domiciliat în Bistrița, str.Împ.Traian, bl.53, sc.D, ap.63, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii prev.de art.257 al.1 C.p.
4. Scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului R.T. pentru comiterea infarcțiunii de trafic de minori, prev.de art. 13 al.1 din Lg.678/2001 în dauna minorei T.E. din Rebra, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective.
În conformitate cu art.264 C.pr.pen. dosarul se trimite la Tribunalul Bistrița-Năsăud, urmând a fi citați:
– Inculpații: R.T., din Penitenciarul Bistrița.
G.F. din Bistrița, str.Valeriu Braniște nr.11.
– Părți vătămate: V.J. din Rodna, str.Principală, bl.7, ap.2.
S.L., Rodna str.Valea Mare nr.542.
– Martori: M.N., Rodna, bl.78, sc.A, ap.33
P.A.S., Rodna, str. Valea Mare nr.511
C.A.V., Sângeorz-Băi, str.Brândușei nr.1.
S.M, Rodna str.Valea Mare nr.542.
A.D.R., Rodna, str.lzvorului nr.150.
B.C., Rodna, str.Mâgurii nr.332.
M.L., Rodna, bl.78, sc.A, ap.32
M.O., Rodna, bl.78, sc.A, ap.33
Se stabilesc cheltuieli judiciare în suma de 1.000.000 lei în sarcina inculpatului R.T. și 800.000 lei în sarcina inculpatului G.F.
PROCUROR, D.S.
ANEXA 2.
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
BISTRIȚA-NĂSĂUD
Dosar nr. 1021 /P/2003
RECHIZITORIU
din 21 iulie 2003
Procuror D.S. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud,
Examinând dosarul de urmărire penală privind pe inculpatul (arestat) N.P. față de care a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, conducere pe drumul public a unui autoturism neînmatriculat și cu nr. fals de înmatriculare,
Expun următoarele:
Inculpatul domiciliază în comuna Dumitra, satul Cepari, nr.206, comună în care, în satul Tărpiu locuiește și partea vătămată C.T.
Inculpatul N.P. fost B.I. anterior căsătoriei, când și-a luat numele soției este fost coleg de școală și prieten cu numitul V.N.P.(zis N.), fost S. anterior căsătoriei- care deși este cetățean român originar din cartierul Liviu Rebreanu al orașului Năsăud, are domiciliul în străinătate, în orașul Alilen din Germania.
În vara anului 2002, în cursul lunii iulie, V.N.P. a venit în România cu autoturismul său marca Audi 100 cu nr. de înamatriculare WAF RD-350 de culoare gri închis spre negru și întâlnindu-se cu inculpatul i-a spus că ar fi interesat să ducă niște fete "la club" – adică la prostituție în Germania –pentru a câștiga niște bani, deoarece există multe locuri libere în cluburile de noapte nemțești datorită plecării polonezelor în țara lor și l-a întrebat pe inculpat dacă nu știe fete interesate să plece cu el, inculpatul înțelegând că intenția prietenului său era aceea de a duce fetele în Germania și a le plasa la cluburi de noapte pentru practicarea prostituției.
În cursul discuției purtate cu inculpatul, V.N.P. i-a spus acestuia să le spună fetelor că vor lucra ca dame de companie la un bar din Germania, calitate în care trebuie să meargă pe la mesele clienților și stând cu ei de vorbă să-i determine să consume cât mai mult, fară a fi obligate "să urce cu clienții pe cameră"- adică să întrețină raporturi sexuale cu ei – și vor fi plătite cu o cotă-parte din aceste încasări. De asemenea V.N.P. i-a spus inculpatului să le transmită fetelor ce vor pleca în străinătate că el va suporta cheltuielile cu obținerea pașaportului și cu transportul pentru fiecare dintre ele.
Fără a i se fi făcut nici o promisiune "de răsplată" de către V.N.P., dar în considerarea faptului că acesta îi era prieten și gândindu-se că l-ar putea ajuta dacă ar fi să plece în viitor în Germania, prin aceea că l-ar găzdui, inculpatul a acceptat să caute și să găsească fete pe care V.N.P. să le ducă în Germania pentru practicarea prostituției.
În baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul N.P. a comis în perioada august-octombrie 2002, două acte materiale componente ale unei infracțiuni continuate de trafic de persoane în următoarele împrejurări:
-1- Cunoscând-o din vedere pe partea vătămată C.T. care locuia în satul Tărpiu, în baza discuției purtate cu V.N.P., inculpatul s-a dus într-o zi din luna august 2002 cu autoturismul său VW Passat în localitatea Tărpiu și întâlnind-o pe aceasta, a întrebat-o dacă ar fi interesată să plece la lucru în Germania, ca dama de companie într-un local, explicându-l că în această calitate trebuie doar să meargă pe la mesele clienților și să-i facă să consume cât mai mult (băuturi alcoolice și nealcoolice, etc.) fără a avea obligația să întrețină raporturi sexuale cu ei.
Partea vătămată i-a răspuns inculpatului că în principiu ar fi interesată să plece dar că nu are pașaport și că pentru obținerea acestui act trebuie să-și depună cererea la Serviciul "Pașapoarte" al IPJ Mureș, deoarece are domiciliul în buletinul de identitate pe localitatea Miercurea Mirajului.
Inculpatul s-a oferit să o ducă pe partea vătămată cu autoturismul său în această localitate pentru a-și căuta certificatul de naștere la fosta locuință a părinților săi și apoi în municipiul Tg.-Mureș să-și depună cererea pentru pașaport, însă, întrucât la IPJ Mureș li s-a spus că pașaportul va li eliberat de- abia peste 3 săptămâni, partea vătămată a renunțat să-și mai depună cerere pentru pașaport, inculpatul spunându-i că după ce va sosi în țară prietenul său din Germania- pe nume N.-adică cel ce se va ocupa acolo de ea – îi va putea rezolva în Bistrița obținerea pașaportului.
La reîntoarcerea în satul Tărpiu, inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă rămâne în continuare interesată să plece la lucru în Germania, la care aceasta, considerând că în calitate de "damă de companie" nu va trebui să se prostitueze și că a fi "damă de companie" nu înseamnă a fi prostituată dar fiind în necunoștință de cauză cu privire la ceea ce urma să se întâmple, ea a răspuns afirmativ, rămânând înțeleși ca inculpatul să o caute atunci când prietenul său va veni în țară.
După o perioadă de timp, într-o zi de la sfârșitul lunii august 2002, inculpatul s-a deplasat împreună cu V.N.P. care venise în țară cu câteva zile în urmă, cu autoturismul acestuia maca Audi 100 în localitatea Tărpiu pentru a se înlâlni cu partea vătămată. Inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată și i-a prezentat-o lui V.N.P. care s-a recomandat drept "N." și care a întrebat-o dacă vrea să plece la lucru în Germania ca damă de companie la barul unor prieteni de-ai săi, confirmând ceea ce-i spusese anterior inculpatul, în sensul că nu avea obligația să practice prostituția și precizându-i că astfel va putea câștiga bani mulți – cât să-și poată cumpăra un apartament în țară. Partea vătămată crezând în buna credință a acestuia, a răspuns că este hotărâtă să plece. Atunci V.N.P. a întrebat-o pe C.T. dacă are vreo prietenă care ar vrea să plece și ea la lucru în Germania, în aceleași condiții ca și partea vătămată, aceasta spunându-i lui V.N.P. despre prietena sa E.M. din Tărpiu.
După ce partea vătămată a chemat-o pe prietena sa la autoturismul în care se aflau inculpatul și V.N.P., acesta din urmă a întrebat-o pe E.M. dacă dorește să lucreze în Germania, intrucât fiind căsătorit acolo are cunoștințe și posibilități de a-i rezolva un loc de muncă la un restaurant, la spălat vesela și l-a făcut curățenie. În aceste condiții E.M. a acceptat propunerea făcută de V.N.P. care după ce a aflat că fata are pașaport i-a spus că plecarea va avea loc în data de 5 septembrie 2002 și va suporta el prețul biletului de transport pentru ea, iar în ceea ce privește suma de 500 Euro ce trebuie arătată la vamă, la ieșirea din țară, va vorbi la firma ce efectuează transportul să prezinte acești bani la fel ca și pentru C.T., cu aceasta discuția dintre ei luând sfârșit.
Întrucât partea vătămată nu avea pașaport, inculpatul care-și asumase față de V.N.P. obligația că va rezolva obținerea acestui act printr-un prieten de-al său din Bistrița, în schimbul plății unei sume de bani de către V.N.P., l-a contactat pe martorul I.S. zis "G." și l-a rugat "să-i rezolve" obținerea buletinului de identitate și a pașaportului pentru C.T. la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei Bistrița-Năsăud, fără a-i preciza martorului că fata va practica prostituția, în Germania. Acesta a acceptat cererea inculpatului, precizându-i, că formal, va trebui să o primească în spațiul său de locuit pe C.T. dar că "aceasta costă bani", inculpatul spunându-i să rezolve problema căci va plăti prietenul său N.
În ziua de 27 august 2002, inculpatul a venit împreună cu V.N.P. și cu partea vătămată în Bistrița pentru a se înlâlni cu I.S. Acesta a dat o declarație autentică la Biroul notarului public V.A.G. de primire în spațiul său de locuit a părții vătămate – deși în realitate nu se punea problema ca C.T. să locuiască vreodată în apartamentul martorului după care, împreună cu partea vătămată s-a dus la Evidența Populației din cadrul SEIP Bistrița-Năsăud, unde aceasta și-a depus cerere pentru eliberarea buletinului de identitate pe noul domiciliu.
Actul solicitat i-a fost eliberat părții vătămate în ziua următoare, 28 august 2002 și tot atunci aceasta, însoțită de martorul I.S. s-a dus la Serviciul Pașapoarte din cadrul SEIP Bistrița-Năsăud unde și-a depus cerere pentru eliberarea pașaportului, în regim de urgență, fixându-se ca dată de eliberare a actului ziua de 3 septembrie 2002. În această zi, partea vătămată a fost adusă, cu autoturismul, de către inculpat, în Bistrița, pentru a-și ridica pașaportul – banii solicitați de I.S., circa 100 Euro, fiindu-l achitați de către V.N.P.
Inculpatul și V.N.P. împreună cu partea vătămată au plecat în Năsăud la domiciliul neamțului unde V.N.P. i-a prezentat-o părții vătămate pe "prietena lui" B.R.- care s-a recomandat drept" Any" din Brăila și i-a precizat părții vătămate că aceasta le va însoți pe ea și pe E.M., pe autocar, căci merge la fel ca și ele la lucru în Germania. Până la această dată inculpatul nu o cunoscuse pe B.R. și de la V.N.P. a aflat doar că aceasta este prietena lui, cu care intenționează să se căsătorească după ce divorțează și că de loc este din mun.Brăila, unde a și fost să o aducă cu mașina.
În ziua de l septembrie 2002, inculpatul a rezervat telefonic la firma de transport internațional de persoane S.C. “Roșu Tour” S.R.L. din Bistrița 3 locuri pentru Germania.
În data de 5 septembrie 2002, V.N.P. a venit din Năsăud împreună cu B.R. și cu numita A.S. de 19 ani din Salva – pe care V.N.P. o ducea în Germania în același scop al practicării prostituției la fel ca și pe C.T. și E.M. cu autoturismul său marca Audi până la domiciliul inculpatului din Cepari. Aici, au coborât toți iar inculpatul s-a deplasat cu autoturismul prietenului său în Tărpiu și le-a adus la domiciliul său pe partea vătămată și pe E.M. După ce s-a stabilit de către cei prezenți că numita A.S. va merge în Germania cu V.N.P. cu autoturismul, ei au rămas la domiciliul inculpatului iar acesta împreună cu partea vătămată, E.M. și B.R. au venit în Bistrița cu autoturismul Audi mergând la sediul firmei SC Roșu Tour SRL unde inculpatul, pe baza pașapoartelor fetelor, a solicitat și obținut polițele de asigurări medicale pentru călătorie în străinătate, Iii ni n nchiln potrivit declarației sale, vreo sumu de bani, ce urmau a fi plătiți de V.N.P. la sosire la destinație.
În după amiaza aceleiași zile de 5 septembrie 2002, partea vătămată, E.M. și B.R. au plecat cu microbuzul BN-03-RNR proprietatea lui R.D. spre Germania, prețul transportului – de 130 Euro/persoană – urmând a fi achitat de V.N.P. în momentul sosirii în orașul Frankfurt, ceea ce acesta a și făcut. Odată ajunse în Germania, la locuința lui V.N.P. aflată în apropierea orașului Koln, partea vătămată împreună cu E.M și A.S. au fost ținute câteva zile aici, pașapoartele fiindu-le luate de V.N.P. și B.R., care plecau ziua spunând că merg să rezolve cu "lucrul" pentru ele, după care au fost duse la cluburi de noapte pentru a se prostitua. Astfel partea vătămată și A.S. au fost traficate de către V.N.P. unui arab la un club de noapte din orașul Label contra sumei de 2.000 Euro pentru fiecare, din care V.N.P. primise o parte "în avans" atunci când venise în România să ducă fetele, iar E.M. a fost plasată "sub comanda" lui B.R. la clubul de noapte din orașul Herford.
După circa o lună de zile în care a practicat prostituția în contul arabului D.S i-a solicitat lui V.N.P. să o trimită în țară, deoarece vorbind la telefon a aflat că o prietenă de-a sa a decedat într-un accident de circulație. Odată cu "încetarea activității" de către A.S., partea vătămată a fost mutată și ea la clubul de noapte din Herford, unde a continuat să se prostitueze la fel cum făcuse și în localul arabului, alături de E.M. sub supravegherea lui B.R. Aceasta din urmă aduna în fiecare dimineață toți banii încasați de fete în urma întreținerii raporturilor sexuale cu clienții – inclusiv partea de o pătrime care le -ar fi revenit acestora după ce localul își oprea jumătate din încasări precum și cealaltă parte de o pătrime care îi revenea lui V.N.P., spunându-le fetelor că banii le vor fi dați atunci când se vor reîntoarce în țară. Potrivit declarației părții vătămate B.R. era concubina Ini V.N.P. și uneori se prostitua și ea în același club de noapte, iar atunci când fetele au încercat să se opună ''regimului la care erau supuse" B.R. le-a lovit și le-a amenințat cu bătaia "dacă nu produc", susținută fiind de V.N.P. care le spunea fetelor că el trebuie să-și recupereze banii cheltuiți cu aducerea lor în Germania. Până în luna decembrie 2002, atât partea vătămată cât și martora E.M. au rămas la acest club de noapte, unde au practicat prostituția fară a primi nici o sumă de bani din cei peste 3.000 de Euro produși de fiecare dintre ele, deoarece banii lor au fost însușiți, nu se știe în ce proporție de către V.N.P. și B.R.
-2- Știind că urma să vină în România pentru a o aduce pe D.S., V.N.P. a telefonat inculpatului N.P., solicitând să-i caute o altă fată pe care să o ducă în Germania la practicarea prostituției, în locul celei pe care o aducea în țară.
Cunoscând-o din vedere pe partea vătămată P.F.- de pe vremea când aceasta era dansatoare la Casa Agronomului din Unirea – și înlâlnindu-se cu ea într-o zi din prima decadă a lunii octombrie 2002, inculpatul a întrebat-o dacă este interesată să plece în Germania, să lucreze la un local ca și damă de companie, precizându-i și acesteia la fel ca în cazul părții vătămate C.T. că trebuie doar să meargă pe la mesele clienților să-i facă să consume cât mai mult, fără a fi obligată să întrețină raporturi sexuale "la cameră" cu aceștia. Inculpatul i-a spus părții vătămate că dacă acceptă să plece va fi dusă în Germania de un prieten de-al său, pe care i-l va prezenta în ziua următoare și care va suporta toate cheltuielile legate de deplasarea ei în Germania, partea vătămată neavând bani. Este de precizat că între timp V.N.P. sosise în țară, cu un autoturism marca VW Golf cu nr. de înmatriculare WAF-TU 450 de culoare roșie, pe care i-l cumpărase inculpatului cu prețul de 2100 Euro potrivit înțelegeri dintre ei intervenită anterior plecării lui V.N.P. la 5 septembrie 2002 în Germania când inculpatul i-a dat suma de bani menționată. Inculpatul a întrebat-o pe partea vătămată dacă are pașaport, la care aceasta i-a răspuns că nu are nici buletin. Inculpatul i-a spus părții vătămate că "nu-i nici o problemă" pentru că-i va rezolva el obținerea atât a buletinului de identitate, cât și a pașaportului, prin intermediul unui prieten de-al său, afirmație prin care îl avea în vedere pe martorul I.S.
Fiind convinsă că nu va fi obligată să practice prostituția, partea vătămată i-a spus inculpatului că este de acord să plece în Germania.
Inculpatul l-a înștiințat pe V.N.P. că a găsit în Bistrița o fată "amatoare" să plece cu el în Germania iar în ziua următoare a venit în Bistrița pentru a i-o prezenta, ocazie cu care V.N.P. a asigurat-o pe partea vătămată că o va duce să lucreze în Germania ca damă de companie, calitate în care nu va fi obligată la practicarea prostituției. Întrucât V.N.P. a spus că “fata e bună" inculpatul l-a contactat telefonic pe I.S. și i-a solicitat să se întâlnească, ocazie cu care i-a cerul "să-i rezolve" lui P.F. obținerea buletinului de identitate și a pașaportului. Acceptând cererea inculpatului, I.S. s-a deplasat împreună cu P.F. la sediul IPJ Bistrița-Năsăud, la Serviciul "Evidența Populației" unde a depus cerere pentru eliberarea adeverinței provizorii de identitate. După ce aceasta a fost obținută, a mers cu partea vătămată la Serviciul Pașapoarte pentru a-și depune cererea de eliberare a pașaportului în regim de urgență. Pentru că la acea dată existau multe solicitări pentru eliberarea pașapoartelor, funcționarii acestui serviciu le-au comunicat că pașaportul părții vătămate va fi eliberat pe data de 16 octombrie 2002. Întrucât V.N.P. se grăbea să se reîntoarcă în Germania urmând să plece pe data de 12 octombrie 2002, acesta s-a înțeles cu inculpatul să se ocupe el de organizarea plecării părții vătămate în Germania, pe data de 17 octombrie 2002, tot cu firma S.C. “Roșu Tour” S.R.L.
În ziua de 17 octombrie 2002 inculpatul s-a înlâlnit cu partea vătămată care-și obținuse pașaportul în urma intervenției acestuia, prin intermediul lui I.S. în fața sediului firmei sus menționate, a intrat în biroul de primire unde lucrează martora C.V. și prezentâd pașaportul părții vătămate a solicitat și obținut întocmirea poliței de asigurare medicala pentru partea vătămată. În aceeași zi partea vătămată a plecat cu microbuzul firmei de transport, costul biletului urmând a fi plătit la destinație de către V.N.P.
La sosirea părții vătămate în Frankfurt, V.N.P. a achitat șoferului firmei suma solicitată, de circa 240 Euro, după care cu autoturismul condus de V.N.P. ce era însoțit de B.R., aceasta a fost dusă la clubul de noapte din orașul Herford. Deși era obosită după drumul lung parcurs, partea vătămată " a primit ordin" de la B.R. să se schimbe și să coboare în bar "la produs". Pentru că partea vătămată care știa că a venit aici să lucreze ca damă de companie a întrebat-o "cum adică la produs” B.R. i-a răspuns "nu ai venit aici să faci pe dama de companie, ci să te f… pentru mine și pentru N. Când partea vătămată i-a spus acesteia că nu este de acord să se prostitueze, B.R., care încă de la sosire îi luase pașaportul părții vătămate, i-a spus că oricum nu are cum să plece din Germania și dacă vrea să nu-i rămână oasele pe acolo, să coboare la bar. În final, constrânsă de situație partea vătămată a acceptat să coboare la bar unde s-a întâlnit cu C.T. și E.M. și timp de aproximativ o săptămînă s-a prostituat în acest local, cu 4-5 clienți, încasând suma de 285 Euro, bani pe care i-a preluat B.R. care afirma că-i dă lui V.N.P.
Pentru a scăpa din acest local, partea vătămată a invocat motivul că ar fi gravidă și i-a solicitat lui V.N.P. să o trimită în țară. Partea vătămată a fost retrasă de către V.N.P. de la bar și ținută în cameră până când la data de 4 noiembrie 2002 a fost adusă de către acesta cu autoturismul său în țară. Considerând-o datoare față de el, V.N.P. i-a reținut părții vătămate pașaportul, spunând că il va da doar dacă îi va găsi alte două fete în locul ei, pe care să le ducă "la produs", în același loc unde fusese și partea vătămată. Aceasta l-a căutat pe I.S., căruia i-a cerut să facă ce știe și să-i recupereze de la V.N.P. pașaportul. Martorul 1-a contactat telefonic pe inculpat și i-a solicitat să îl convingă pe prietenul său să-i restituie pașaportul părții vătămate. Inculpatul l-a căutat pe V.N.P. și l-a convins pe acesta pentru a nu avea probleme cu poliția să-i dea lui pașaportul, după care a venit în Bistrița și întâlnindu-se cu I.S. și partea vătămată i-a restituit acesteia pașaportul.
În drept, fapta inculpatului N.P. descrisă la punctele l și 2 din rechizitoriu, comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi recrutat – ca urmare a înțelegerii prealabile avute cu prietenul său V.N.P. – pe părțile vătămate C.T. și P.F. sub pretextul de a merge la lucru în Germania ca "dame de companie", știind că acestea odată ajunse acolo vor fi plasate la cluburi de noapte pentru a practica prostituția în folosul prietenului său, constituie infracțiunea continuată de trafic de persoane, prev.de art. 12 al.2,lit.a din Legea 678/2001.
-3- Pentru a putea circula cu autoturismul VW Golf 2, înscris în Germania în circulație sub nr. WAF-TU 450 pe care i-l cumpărase prietenul său V.N.P., în pre-ziua plecării acestuia spre Germania cu autocarul firmei Atlasib, respectiv în ziua de 11 octombrie 2002, aceștia s-au deplasat la Biroul notarului public F.S., unde s-a întocmit procură autentificată prin care V.N.P. îl împuternicea pe inculpat să circule cu autoturismul în România până la data de 31 decembrie 2004, deoarece autoturismul neavând catalizator decât conform Euro l nu putea fi înscris în circulație în România. Inculpatul a circulat pe drumul public cu autoturismul VW Golf. având nr. WAF-TU 450 până la data de 28 ianuarie 2003, când fiind surprins în Năsăud de organele de poliție i s-a întocmit proces-verbal de contravenție și i-au fost ridicate numerele germane de înmatriculare ale mașinii.
Având nevoie de autoturism pentru deplasare, prin intermediul unui prieten de-al său căruia nu i-a adus la cunoștință scopul său, inculpatul a obținut plăcuțele cu nr. de înmatriculare BN-02-BKK care aparținuseră unui autoturism marca Dacia 1300, înmatriculat pe Fundația "Mada" din Năsăud pe care le-a montat pe autoturismul VW Golf 2 deținut de el. Din a doua jumătate a lunii februarie 2003 și până în data de 20 martie 2003 inculpatul a circulat pe drumul public, în baza aceleiași rezoluții infracționale, deși autoturismul nu era înmatriculat în circulație în România și avea numere false de înmatriculare, în 5-6 rânduri pe distanțe relativ scurte, respectiv Cepari-Bistrița și retur sau Cepari-Năsăud și retur, fără a fi implicat în evenimente rutiere.
În drept, faptele inculpatului descrise mai sus, comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, de a fi pus în circulație și condus pe drumul public un autovehicul neînmatriculat și cu număr de înmatriculare fals, constituie infracțiunile continuate prev.de art.77 al. l și 77 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplic.art.41 al.2 C.p. în cazul ambelor infracțiuni.
Inculpatul nu are antecedente penale pe teritoriul României și a recunoscut fără obiecții infracțiunile la legea circulației, precum și sub aspect obiectiv, infracțiunea de trafic de persoane reținută în sarcina sa, susținând, însă, că încadrarea juridică a faptei comisă de el trebuie să fie în prevederile art. 329 al. 2 C.p., deoarece le-a adus la cunoștință atât lui C.T. cât și lui P.F. încă de la începutul discuțiilor purtate cu ele, intenția sa de a le trimite în Germania la prietenul său V.N.P. pentru practicarea prostituției și că ele au acceptat propunerea sa în cunoștință de cauză. Având în vedere că prin declarațiile lor părțile vătămate au arătat că inculpatul le-a propus să plece la lucru în Germania, ca dame de companie calitate în care au înțeles că nu vor fi obligate să practice prostituția -și astfel acceptul lor a fost obținut prin fraudă – încadrarea juridică a faptei comise de inculpat s-a reținut corect ca fiind infracțiunea de trafic de presoane prev.de art. 12 al.2.lit.a din Legea 678/2001.
Vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în cauză:
-plângerea părții vătămate C.T. și declarațiile acesteia
-plângerea părții vătămate P.F. și declarațiile acesteia
-declarațiile inculpatului
-declarațiile martorilor E.M., G.H., I.S., P.T.A., C.V.,R.D.
-rapoartele ofițerilor/subofițerilor de poliție T.A.,S.I.,P.M.
-procesul-verbal de contravenție
-centralizator vânzări polițe medicale al S.C.”RAI” S.A.-Sucursala Bistrița și polița nr 463919/17.10 2002
-copii după pașapoartele părților vătămate.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21 martie 2003, pe o perioadă de 30 de zile, ocazie cu care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de el, iar ulterior durata arestului preventiv al inculpatului a fosl prelungită succesiv de Tribunalul Bistrița-Năsăud, urmând să expire la data de l5 iulie 2003, măsură care va fi menținută.
În ceea ce-i privește pe numiții V.N.P. și B.R. cercetările față de aceștia, pentru infracțiunea de trafic de persoane, au fost disjunse prin ordonanță separată.
Întrucât inculpatul, după schimbarea poziției sale cu privire la faptele comise, din nerecunoașterea în recunoașterea lor, a încercat să înlesnească descoperirea numitului V.N.P. în Germania și a adoptat o poziție sinceră de regretare a faptelor comise, în favoarea acestuia se va reține circumstanța atenuantă prev.de art.74 lit.c C.p. Este de menționat că inculpatul este căsătorit și are l copil minor iar soția sa nu lucrează.
De asemenea, este de precizat că părțile vătămale C.T. și P.F. nu au formulat pretenții civile în cauză.
Față de inculpat se va dispune trimiterea în judecată pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.
Văzând și prev. art.262 pct.l lit.b C.pr.pen.
DISPUN:
1.Trimiterea în judecată a inculpatului N.P., fiul lui V. și M., născut la 27 decembrie 1973 în orașul Năsăud, județul Bistrița-Năsăud, cetățean roman, studii medii, stagiul militar nesatislacut, fără ocupație, căsătorit, are l copil minor, domiciliat în comuna Dumitra, sat Cepari, nr.204, județul Bistrița-Năsăud, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor prev.de :
-art.12 aln.2 lit. a din Lg.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 Cp(2 acte) și art.74 lit.c Cp;
-art. 77 aln. l din OUG nr.l95/2002,cu aplic.art.41 al.2 Cp;
-art.77 aln.2 din OUGnr I95/2002 cu aplic art 4l al.2 Cp, toate
cu aplic.art.33 lit.a Cp.
2.Menținerea arestului preventiv al inculpatului.
În conformitate cu art.264 Cpp dosarul se trimite la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde vor fi cilați:
-Inculpatul: N.P. din penitenciarul Bistrița;
-Părți vătămate: C.T., P.F.,E.M.;
-Martori: I.S., T.U.,C.I.G., P.M. S.I.
Se stabilesc cheltuieli judiciare în sumă de l milion lei (inclusiv onorarul avocatului din oficiu) care vor suportate de inculpatul N.P.
PROCUROR, D.S.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Traficul de Persoane (ID: 125653)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.