Traficul de Organe Si Tesuturi Umane
Cuprins
DEMERS INTRODUCTIV
În contextul marilor prefaceri geopolitice, economice și sociale cu care se confruntă în prezent comunitatea internațională, crima organizată a căpătat noi valențe, extinzându-și aria de cuprindere și sfera de activitate la cote alarmante, motiv de îngrijorare pentru majoritatea statelor lumii și, în mod deosebit, pentru cele ale căror economii se află în proces de tranziție, dată fiind vulnerabilitatea sistemelor legislative și fragilitatea instituțiilor democratice din aceste țări.
Prin activitatea lor, organizațiile criminale transnaționale amenință suveranitatea națională și autoritatea statelor, valorile democratice și instituțiile publice, economiile naționale, procesele de democratizare din țările recent eliberate de sub regimurile totalitare. Aceste organizații sunt flexibile, sofisticate, ușor adaptabile și acționează după strategia companiilor multinaționale, extinzându-și permanent alianțele și acordurile în scopul obținerii unui acces mai larg la “know-how”, la noile tehnologii ale asigurării unei mai bune protecții față de autoritățile naționale, al diminuării riscurilor și deschiderii de noi canale pentru activitățile lor ilegale.
Mutațiile survenite în domeniul activității infracționale, de la nivel național la cel transnațional, au fost favorizate de o serie de factori cum sunt:
Evoluția conceptului de spațiu european comun, cu facilitățile ce le incumbă, care a deschis ferestrele nesperate crimei organizate prin universalizarea rețelelor criminale;
Sfârșitul războiului rece, triumful democrației în fostele țări socialiste și mecanismele rudimentare care le reglementează activitatea economică;
Creșterea valului migraționist către țările dezvoltate și constituirea de rețele pe criterii etnice, care reprezintă adevărate enclave ale criminalității, greu de penetrat datorită barierelor lingvistice, culturale și mecanismelor care le guvernează activitatea;
Revoluția din domeniul comunicațiilor care a condus la creșterea gradului de flexibilitate și mobilitate a rețelelor infracționale transnaționale;
Liberalizarea deplasării persoanelor ca urmare a acordurilor și înțelegerilor bi- și multinaționale dintre state etc.
Nu există un model unic de organizație criminală transnațională, acestea variind ca formă, norme de conduită, experiență, specializare în activitatea infracțională, aria de operare, tacticile și mecanismele de apărare, drept pentru care și lupta de prevenire și combatere a acestora presupune un grad sporit de complexitate, care reclamă în mod necesar o cooperare interstatală.
Sfera preocupărilor infracționale ale organizațiilor criminale transnaționale este practic nelimitată, remarcându-se în mod deosebit traficul de droguri, activitate ce se desfășoară la parametri industriali, cu etape distincte de producție și distribuire, ce constituie apanajul unor organizații limitate ca număr, capabile să opereze la nivel internațional, cum sunt: clanurile italiene, yakuza japoneză, cartelurile columbiene, triadele chinezești, bandele rusești și turce.
Profitul generat de afacerile cu droguri este în același timp principala sursă de venituri pentru unele guverne corupte, care sprijină și asigură protecția organizațiilor criminale cu astfel de preocupări.
Traficul de arme reprezintă o altă sferă de interes pentru organizațiile criminale, linia de demarcație dintre tranzacțiile legale și cele ilegale fiind adesea greu de reperat, în majoritatea cazurilor beneficiarii fiind grupări de guerilă sau fracțiuni aflate în luptă cu guvernele legal instituite sau chiar țări aflate sub regimul embargoului.
Experții internaționali estimează că, în prezent, traficul de droguri și arme ocupă primele două locuri în ierarhia surselor de câștiguri pe plan mondial, devansând cu mult industria petrolieră, situată în topul afacerilor legale.
Internaționalizarea crimei organizate, facilitată în ultimul deceniu de evoluția politico-socială mondială marcată de tendințele de globalizare, a determinat rețelele implicate în acest gen de activități să includă România în circuitul tuturor formelor criminalității transfrontaliere.
Cu manifestări a căror amploare caută să crească tot mai mult, traficul de droguri și precursori, nerespectarea regimului materialelor strategice, traficul internațional de autovehicule furate sau migrația clandestină și traficul de ființe umane reprezintă tot atâtea atentate la ordinea publică națională sau siguranța cetățeanului.
Dacă prin poziția geografică putem fi considerați țară de tranzit în traseul organizațiilor din sfera crimei organizate, se conturează tot mai mult implicarea dinamică a tot mai mulți dintre conaționalii noștri în angrenajul unor astfel de structuri cu ramificații ce depășesc granițele continentului și chiar internaționalizarea rețelelor ce au acționat până în prezent doar în țară.
Eforturile susținute ale instituțiilor statului pentru combaterea fenomenului, gama infracțiunilor de acest gen diversificându-se continuu, ne situează la un nivel de succes conform poziției atribuite de Departamentul de Stat al S.U.A. în raportul anual prezentat Congresului în luna iunie 2002.
De asemenea Uniunea Europeană, cu prilejul reuniunii Consiliului European la Sevilla, în cursul aceleiași luni, a remarcat și recunoscut progresul realizat de România în ultimele luni în acest domeniu și a încurajat continuarea eforturilor semnificative depuse de instituțiile de resort.
Aceste evaluări, dar și rezultatele înregistrate, pe linia combaterii criminalității organizate, conduc la aprecierea că țara noastră constituie o zonă de stabilitate atât în regiune cât și la scara întregului continent.
Analiza și evaluarea realistă a factorilor de risc identificați atât în plan intern cât și în plan extern, au condus la elaborarea, la nivelul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, a unei strategii proprii încă de la începutul anului și care, în concordanță cu Planul de acțiune al Programului de Guvernare pentru anii 2001 – 2004, Planul unic cu principalele activități al Ministerului Administrației și Internelor pentru anul 2004 și Concepția Inspectoratului General al Poliției Române de acțiune în slujba comunității și pentru asigurarea ordinii publice în anul 2004, are menirea să contribuie la integrarea României în Uniunea Europeană și structurile NATO.
Capacitatea de acțiune și de gestiune eficientă a fenomenului crimei organizate de către structura specializată, a fost îmbunătățită, în perioada analizată, de intensificarea cooperării internaționale la nivel regional și european, pe segmentul combaterii infracțiunilor de trafic de ființe umane, României fiindu-i atribuit rolul de coordonator regional al acțiunii “MIRAGE”, desfășurată în luna septembrie.
În același registru, ca urmare a evidențierii, tot mai pregnant, a caracterului transfrontalier al tuturor formelor criminalității organizate, s-a impus continuarea derulării programelor internaționale la care suntem parte, dar și dezvoltarea de programe interne în parteneriat cu alte autorități centrale și locale, organizații nonguvernamentale sau structuri ale societății civile.
Trebuie subliniat faptul că managementul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog a avut drept obiective, urmărite permanent în acest interval, imprimarea unui curs ascendent perfecționării și specializării cadrelor, omogenizarea structurilor, adoptarea, experimental, de noi concepte organizaționale sau de acțiune, inițiative ce au avut drept consecință directă obținerea unor rezultate pozitive cu impact asupra opiniei publice și care au contribuit la sporirea autorității statului, care reprezintă în acest an o prioritate a Ministerului de Interne.
CAPITOLUL I
DEFINIREA CONCEPTELOR DE CRIMINALITATE,
CRIMĂ ORGANIZATĂ ȘI MAFIE
Definirea conceptelor de “criminalitate”, “crimă organizată” și “mafia”, respectiv delimitarea sferei de cuprindere a acestora în structura de ansamblu a fenomenului infracțional, la nivel național, a constituit și constituie încă obiect de studiu pentru majoritatea specialiștilor, teoreticienilor și practicienilor cu preocupări în domeniu. Aceste preocupări sunt motivate de necesitatea imperioasă de a cunoaște dimensiunile și implicațiile în societate ale fiecărui segment infracțional în parte, în scopul stabilirii celor mai eficiente strategii de contracarare și a unui cadru legislativ și instituțional adecvat.
Ambiguitatea care există în prezent cu privire la definirea și delimitarea celor trei concepte menționate mai sus, a condus la unele confuzii în definirea stadiului pe care l-a atins terorismul internațional într-un stat sau altul la un moment dat, ceea ce explică faptul că unele țări nu recunosc că s-ar confrunta cu fenomenul crimei organizate, în timp ce altele, în mod eronat, susțin că luptă împotriva mafiei. Asemenea confuzii au repercusiuni atât la nivel național, cât și internațional, în sensul că nu se pot stabili cele mai eficiente strategii de prevenire și combatere a fenomenelor de criminalitate, crimă organizată și mafie în condițiile în care nu există o viziune clară a fiecărui stat în parte asupra problemelor de natură infracțională cu care se confruntă.
Pentru delimitarea celor trei concepte menționate mai sus și, îndeosebi, a crimei organizate, de celelalte două segmente infracționale, majoritatea analiștilor în domeniu s-au axat, în principal, pe particularitățile specifice ale organizațiilor criminale implicate în activități ilegale. Drept urmare, studiile elaborate pe această temă prezintă definiții ale organizațiilor și grupărilor criminale care desfășoară activități infracționale, compatibile cu unul sau altul din cele trei concepte menționate, pe care în mod greșit le atribuie acestora. Punctul de referință al autorilor studiilor în domeniu l-a constituit definiția dată mafiei de către Giuseppe Rizzoleto și Gaetano Mosca în lucrarea “Mafioții din Vicaria”, scrisă în 1863. Potrivit acestor autori: “Mafia reprezintă o expresie curentă, folosită pentru a desemna un grup de indivizi aroganți și violenți, uniți între ei prin raporturi secrete și de temut, aflați la originea unor acțiuni criminale”.
Folosirea accepțiunii de mafie, conform definiției date de autorii lucrării menționate s-a internaționalizat și nici un alt teoretician nu a încercat să-i dea altă interpretare. De altfel, acest concept nu a ridicat probleme atâta timp cât nu a exista accepțiunea de crimă organizată și necesitatea delimitării sferelor de cuprindere a acestor două segmente infracționale.
Prin extrapolare, majoritatea specialiștilor în domeniu încearcă să caracterizeze crima organizată, folosindu-se de aceleași criterii luate în calcul de autorii lucrării amintite mai sus, astfel:
în concepția specialiștilor din țările unde crima organizată se manifestă în mod pregnant în viața de zi cu zi, aceasta este definită prin “existența unor grupuri de infractori, structurate în ideea înfăptuirii unor activități ilegale, conspirative, având drept scop principal obținerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate";
conform art. 16 din Constituția Mexicană adoptată în 1993, și a prevederilor Codului de procedură penală din Mexic, conceptul de crimă organizată este definit ca “acțiunea a trei sau mai mulți indivizi care se organizează, în conformitate cu anumite reguli de disciplină, sub o anumită comandă ierarhică, pentru a comite infracțiuni cu violență, îndeosebi în scopuri lucrative”;
la cea de-a V-a Conferință a ONU privind “Prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor”, s-a elaborat o rezoluție specială – Crima ca formă de afaceri – în care se subliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată, respectiv:
scopul: obținerea de câștiguri substanțiale;
legături: bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul grupului;
specific: folosirea atribuțiilor și relațiilor de serviciu ale participanților;
nivel: ocuparea de către participanți a unor funcțibținerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate";
conform art. 16 din Constituția Mexicană adoptată în 1993, și a prevederilor Codului de procedură penală din Mexic, conceptul de crimă organizată este definit ca “acțiunea a trei sau mai mulți indivizi care se organizează, în conformitate cu anumite reguli de disciplină, sub o anumită comandă ierarhică, pentru a comite infracțiuni cu violență, îndeosebi în scopuri lucrative”;
la cea de-a V-a Conferință a ONU privind “Prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor”, s-a elaborat o rezoluție specială – Crima ca formă de afaceri – în care se subliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată, respectiv:
scopul: obținerea de câștiguri substanțiale;
legături: bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul grupului;
specific: folosirea atribuțiilor și relațiilor de serviciu ale participanților;
nivel: ocuparea de către participanți a unor funcții superioare în economie și societate.
Rezultă în mod clar din cele prezentate mai sus tendința de a se atribui conceptului de crimă organizată definiția organizațiilor criminale implicate în activități compatibile cu acest segment infracțional.
Definiția dată de legiuitorul mexican pare să se desprindă într-o oarecare măsură de această viziune, prin aceea că prezintă crima organizată ca fiind “acțiunea a trei sau mai mulți indivizi” și nu “ca un grup de indivizi”. Prin urmare, crima organizată este percepută ca o acțiune. În ansamblu, însă, această definiție lasă loc de interpretări.
O altă definiție care suscită interesul este cea dată de specialiștii polonezi, în 1996, și inserată în “Proiectul Convenției Internaționale Împotriva Criminalității Transnaționale Organizate”. Potrivit acestei definiții, “crima organizată reprezintă activitățile desfășurate de orice grup, format din cel puțin trei persoane, care permit celor aflați la conducere să se îmbogățească sau să controleze teritorii ori piețe interne sau străine prin folosirea violenței, intimidării, corupției, urmărind fie să desfășoare o activitate infracțională, fie să se infiltreze în economia legală…”.
Definiția relevă faptul că accepțiunea de crimă organizată reprezintă activitățile desfășurate de un grup. Deși interpretabilă din punctul nostru de vedere, această definiție este mai concludentă decât cea a autorilor mexicani, în sensul că o activitate presupune o continuitate în timp, spre deosebire de o acțiune care urmărește un scop imediat.
Pentru eliminarea confuziilor care se fac în legătură cu cele trei concepte, se impun câteva precizări:
în primul rând, este necesar să se facă o diferențiere clară între conceptele de criminalitate, crimă organizată și mafie;
în al doilea rând, trebuie făcută o delimitare clară între cele trei concepte menționate mai sus și organizațiile criminale compatibile cu acestea;
în al treilea rând, se impune fie schimbarea opticii cu privire la definirea conceptului de mafie, fie găsirea unui termen generic, corespondent acestuia, dar care să desemneze toate activitățile de tip mafiot.
În continuare, vom uzita accepțiunea de mafie ca un termen generic desemnând activitățile de tip mafiot și nu asociațiile de tip mafiot cum este folosit în limbajul curent.
Conceptele de criminalitate, crimă organizată și mafie reprezintă, după opinia noastră, segmente infracționale, cu valențe de fenomen, diferențiate între ele prin:
gradul de periculozitate socială a activităților infracționale compatibile cu fiecare segment infracțional în parte, de natură să afecteze sectoarele vieții economice, sociale și politice în stat;
nivelul de organizare și structurare a organizațiilor criminale, care se raportează la fiecare concept în parte;
metodele și mijloacele folosite de organizațiile criminale pentru atingerea scopului propus;
scopul urmărit.
Este esențială precizarea făcută la pct. a – de natură să afecteze sectoarele vieții economice, sociale și politice în stat – deoarece luarea în calcul numai a “gradului de periculozitate socială a activităților infracționale” lasă loc de interpretări.
Asociațiile criminale reprezintă subiecți infracționali care, în raport de nivelul de organizare și structurare, metodele și mijloacele folosite, scopul urmărit și gradul de periculozitate socială a activităților infracționale desfășurate, de natură să afecteze sectoarele vieții economice, sociale și politice, se raportează la unul din cele trei concepte enunțate.
Delimitarea conceptelor de criminalitate, crimă organizată și mafie, de cel de asociații criminale, compatibile cu acestea, prezintă o importanță deosebită pentru legiuitor.
Nu pot fi incriminate prin lege conceptele de criminalitate, crimă organizată sau mafie, deoarece acestea implică o diversitate de acte și fapte infracționale, sancționate în mod individual de legiuitor și au o sferă de cuprindere greu de delimitat cu exactitate.
Categorisirea asociaților criminale, în raport de cele trei concepte, însă, permite legiuitorului să acorde sporuri de pedeapsă membrilor acestora, în funcție de tipul grupării sau organizației criminale de care aparțin. Precizăm că pedeapsa se aplică pentru fapta infracțională comisă, la care se poate adăuga un spor în raport de tipul organizației criminale de care aparține inculpatul.
În raport de cele patru criterii enunțate mai sus, conceptele de crimă organizată, criminalitate și mafie ar putea fi delimitate după cum urmează:
Într-o accepțiune mai largă, criminalitatea ar putea fi definită ca reprezentând totalitatea actelor și faptelor infracționale, comise într-o anumită perioadă, pe un spațiu teritorial delimitat.
Raportat la cele patru criterii de referință, criminalitatea reprezintă acel segment infracțional care integrează activități ilegale, comise de persoane în mod individual sau care se asociază relativ întâmplător, prin diverse metode și mijloace, urmărind scopuri variate.
Din cele două definiții prezentate, se desprind următoarele trăsături caracteristice:
paleta activităților ilegale compatibile cu acest concept este practic nedelimitată;
subiecții actelor infracționale compatibile cu acest concept pot fi persoane care acționează în mod individual sau în cadrul unor asociații criminale;
metodele și mijloacele de acțiune ale subiecților infracționali sunt nedelimitate;
scopurile urmărite de subiecții infracționali au un caracter divers.
Din definiție nu rezultă gradul de periculozitate socială al delictelor compatibile cu acest concept și nici nu se precizează dacă acestea aduc sau nu atingere sectoarelor vieții economice, sociale și politice în stat.
Teoretic, conform acestei definiții, criminalitatea include toate actele și faptele infracționale ce se comit într-o anumită perioadă de timp, pe un spațiu teritorial delimitat. Această accepțiune este însușită, în mod deosebit, de acei teoreticieni care susțin că pe teritoriul unei țări nu s-ar înregistra activități infracționale compatibile cu crima organizată sau mafia.
2. Prin grup infracțional organizat — grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiteri uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul fot mat ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Crima organizată reprezintă acel segment infracțional la care se raportează activități ilegale de natură să afecteze grav anumite sectoare ale vieții economice, sociale și politice desfășurate prin diverse metode și mijloace, în mod constant, planificat și conspirat, de către asociații de indivizi, cu ierarhie internă bine determinată, cu structuri specializate și mecanisme de autoapărare, în scopul obținerii de profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate.
Din definiția conceptului de crimă organizată, se desprind următoarele caracteristici esențiale:
Activitățile ilegale specifice acestui segment infracțional prezintă un grad sporit de periculozitate, afectând grav anumite sectoare ale vieții economice, sociale și politice;
Activitatea infracțională este sistematizată, planificată, conspirată, cu caracter de continuitate.
Asociațiile infracționale compatibile cu acest concept se caracterizează prin:
Stabilitatea unității infracționale;
Existența liderului și ierarhia subordonării;
Specializarea membrilor asociației, decurgând din divizarea atribuțiilor vizând obținerea de mijloace financiare, reinvestirea lor în afaceri ilegale, spălarea banilor murdari, investirea lor în activități economice oficiale etc.;
Existența unor mecanisme de neutralizare a controlului social.
Ca metode și mijloace specifice asociațiilor criminale compatibile cu acest concept, sunt de reținut, în mod deosebit, următoarele:
Preocuparea permanentă a membrilor asociațiilor infracționale de a corupe persoane influente în toate sectoarele vieții economice, sociale și politice și, în special, a funcționarilor din sistemul justiției penale;
Informatizarea ca un indiciu al gradului avansat la care se situează asociațiile criminale compatibile cu conceptul de crimă organizată.
Prin activitățile informaționale desfășurate, asociațiile criminale urmăresc un scop bine definit, și anume obținerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.
Mafia reprezintă acel segment infracțional la care se raportează activități ilegale deosebit de periculoase, desfășurate prin metode agresive de asociații de indivizi cu o structură organizatorică ierarhizată și un lider autoritar, având la bază un cod de conduită obligatorie, ritualuri de admitere a membrilor și o lege a tăcerii, în scopul instituirii controlului asupra unor sectoare ale economiei sau chiar asupra unor niveluri de decizie ale societății și obținerii de câștiguri ilicite fabuloase.
Activitățile de tip mafiot presupun, în plus, față de cele compatibile cu crima organizată, următoarele trăsături caracteristice:
Se dezvoltă în concordanță cu evoluția structurilor statale, economice, politice și sociale;
prezintă un grad de periculozitate deosebită deoarece urmăresc instituirea controlului asupra unor sectoare economice și unele niveluri de decizie;
prevalează metodele de acțiune agresive în activitatea asociațiilor criminale de tip mafiot;
scopul final al activităților infracționale ale asociaților criminale de tip mafiot îl constituie obținerea unor câștiguri ilicite uriașe.
Asociațiile criminale de tip mafiot se delimitează de cele compatibile cu crima organizată prin unele particularități în plus, respectiv:
modul de structurare a asociațiilor mafiote urmează, în majoritatea cazurilor, o linie tradițională care uneori depășește un secol ca vechime;
liderul asociației se bucură de o autoritate deosebită în rândul membrilor acesteia, în majoritatea cazurilor având drept de viață și de moarte asupra lor;
admiterea noilor membrii în asociație se face după o perioadă de inițiere și de testare a aptitudinilor infracționale, printr-un ritual specific;
toți membrii asociației mafiote consimt să respecte legea tăcerii – OMERTA – care presupune o interdicție absolută de a colabora cu autoritățile, încălcarea acesteia atrăgând după sine pedeapsa capitală;
fiecare membru al asociației mafiote, în funcție de treapta ierarhică pe care se află, are un rol bine stabilit în ceea ce privește activitatea infracțională pe care trebuie să o desfășoare.
În conformitate cu art. 416 bis, alin. 3, din Codul Penal Italian: asociația este de tip mafiot când cei care o compun, recurgând la intimidare, constrângere și făcând uz de legea tăcerii, comit infracțiuni în scopul dobândirii directe sau indirecte a gestiunii și controlului unor activități economice, adjudecării unor servicii publice etc., pentru realizarea de profituri și avantaje nejustificate în cont personal sau pentru terți.
Operațiunile grupului mafiot se exercită la trei niveluri, respectiv:
Stabilirea în mediu.
În acest stadiu, clanul mafiot comite diverse infracțiuni pentru a se impune în mediu, cum ar fi: extorsiunile, atentatele, hold-up-urile, sechestrările de persoane, contrabanda cu țigări, traficul de droguri, asasinatele etc.;
Consolidarea în mediu.
Asociația mafiotă începe să-și planifice acțiunile de viitor, continuând să desfășoare activitățile infracționale menționate la primul nivel.
Este momentul în care se înregistrează traficul semnificativ de stupefiante și de arme, asasinatele asupra magistraților, politicienilor, polițiștilor, funcționarilor din administrația publică, răfuielile cu alte bande criminale pentru supremația teritorială.
Integrarea în societate.
În acest stadiu se acționează pentru reciclarea banilor obținuți pe căi ilicite și reinvestirea lor în afaceri legale, urmărind penetrarea în structurile societății, într-o manieră cât mai profitabilă și asigurarea controlului asupra unor sectoare economice, sociale și politice.
În concluzie, numai acele asociații criminale care operează pe teritoriul național la cele trei niveluri pot fi etichetate ca fiind de tip mafiot.
Pe baza argumentelor menționate mai sus, legiuitorul italian precizează că dispozițiile Codului Penal referitoare la asociația de tip mafiot se aplică și altor asociații criminale care, indiferent de natura legăturilor de asociere, urmăresc scopuri care corespund structurilor mafiote. Această interpretare permite incriminarea tuturor organizațiilor criminale caracterizate printr-o structură ierarhică puternică, fundamentată pe teroare, protejată de “loialitatea” dintre membrii, impenetrabile și specializate în gestiunea traficului ilicit de droguri și spălarea câștigurilor realizate pe aceste căi.
În ultimul timp se observă două tendințe din partea analiștilor în domeniu, respectiv:
De a încorpora conceptul de mafie în cel de crimă organizată, prin prezentarea celor două segmente infracționale ca două niveluri ale unuia și aceluiași concept. Dacă se au în vedere nivelurile de dezvoltare ale activităților compatibile cu crima organizată, într-adevăr acestea tind să se suprapună celor de tip mafiot, ceea ce îndreptățește ideea exprimată de unii analiști, de a comasa cele două concepte. În condițiile în care se ține seama și de particularitățile asociațiilor criminale compatibile cu cele două concepte, atunci se impune o delimitare clară a acestora;
De a integra organizațiile teroriste în categoria celor compatibile cu crima organizată. O asemenea tendință ar putea fi motivată prin asemănarea ce există între cele două categorii de asociații criminale menționate din punct de vedere al metodelor și mijloacelor folosite și al gradului de periculozitate socială al activităților desfășurate. De precizat, însă, că, în timp ce organizațiile teroriste recurg cu predilecție la metode violente de acțiune pentru realizarea scopurilor urmărite, cele compatibile cu crima organizată apelează la astfel de modalități numai în anumite situații.
Principala diferențiere între cele două categorii de asociații criminale constă în aceea că cele compatibile cu crima organizată urmăresc obținerea unor profituri pe căi ilicite sau licite, în timp ce organizațiile teroriste acționează pe fondul unor interese de ordin politic, religios sau rasial.
Diferențierea între cele două categorii de organizații criminale prezintă o importanță deosebită din punct de vedere a strategiilor adoptate și al structurilor instituționale implicate în lupta pentru combaterea acestora.
CAPITOLUL II
IMPACTUL CRIMEI ORGANIZATE ASUPRA ROMÂNIEI
2.1. Considerații generale
Ca în majoritatea țărilor europene din fostul sistem comunist, cu o economie planificată centralizat, generatoare de mari neajunsuri în aprovizionarea populației cu bunuri de strictă necesitate, și în România a apărut și s-a dezvoltat de timpuriu fenomenul “pieței negre” cu rol de “suplinire” a penuriei de produse pe piața românească, fenomen ce a constituit apanajul infractorilor, dar și al unor factori care s-au organizat în acest scop și au profitat din plin de pe urma situației existente.
Criminalitatea a înregistrat o creștere deosebită în perioada 1980-1990, având ca principală sursă accentuarea crizei economico-sociale, a disfuncționalităților și disproporțiilor generate de politica totalitară a partidului unic de guvernământ. În această conjunctură, marile delapidări și abuzuri în serviciu erau săvârșite, de regulă, de către grupuri bine organizate și cu ramificații, inclusiv la anumite niveluri de decizie, fapt ce le-a permis să reziste și să desfășoare activitățile infracționale ani de-a rândul. Contingentul de infractori s-a extins și s-a organizat permanent, cu deosebire în sectoarele deficitare, cum erau alimentația publică și circulația mărfurilor.
Încălcarea sistematică a disciplinei tehnologice și financiare, inclusiv din partea organelor de control și a factorilor de conducere în economie, implementarea practicii raporturilor fictive în toate domeniile vieții economico-financiare au condus, pe de o parte, la multiplicarea mijloacelor de săvârșire a infracțiunilor, iar pe de altă parte, la o compromitere de facto a normelor de drept.
Una din consecințele acestei situații negative a constituit-o proliferarea grupurilor infracționale în cadrul așa-zisei “economii paralele sau subterane”. În condițiile penuriei grave de produse alimentare, specula se transformase într-o profesie. Aceasta a fost practicată din ce în ce mai organizat, de grupuri tot mai numeroase, cu legături multiple în sfera aprovizionării și desfacerii și chiar în administrația publică, atât la nivel central cât și local.
Cu toate acestea, criminalitatea în România nu s-a manifestat până în prezent la cotele specifice organizațiilor criminale de tip mafiot, cum sunt cele italiene, nord-americane, triadele chinezești, yakuza japoneză sau cartelurile columbiene.
Există însă indicii certe că organizații mafiote de genul celor menționate, studiază cu atenție piața românească, își trimit emisari, caută legături în rândul oamenilor de afaceri, a elementelor predispuse la acte și fapte cu caracter infracțional, dornice de înavuțire rapidă, în scopul organizării și internaționalizării actelor de contrabandă, a traficului de droguri, spălării banilor murdari, plasării de valută falsă, sustragerii de opere de artă sau valori din tezaurul național, escrocării forței de muncă, afacerilor cu autoturisme provenite din furt, transferului ilegal de capital în străinătate etc.
2.2. Factorii care stimulează proliferarea crimei organizate în România
Colapsul regimului comunist din România, începând cu luna decembrie 1989 și odată cu aceasta a principalelor pârghii și mecanisme de control din domeniul vieții economice, politice și sociale, a condus la apariția a o serie de factori care au favorizat și mai mult proliferarea fenomenului crimei organizate, de data aceasta la cote alarmante.
Actualmente, în România există un complex de factori economici și sociali care stimulează creșterea criminalității organizate, dintre care menționăm:
accentuarea crizei economice și instabilității sociale, soldate cu deteriorarea substanțială a nivelului de trai a majorității populației, inclusiv creșterea numărului de șomeri, cu deosebire în rândul tineretului;
declinul moralității și solidarității publice, schimbarea mentalității ideologice, permisivitatea crescândă după lunga perioadă de îndoctrinare comunistă;
lipsa unei legislații adecvate pe domenii de activitate și numărul insuficient de mecanisme de control și modului de aplicare a noilor acte normative;
omniprezența birocratismului, favoritismului, nepotismului, de natură a favoriza extinderea fenomenului de corupție la nivelul tuturor categoriilor de funcționari publici. s-au creat, totodată, condiții prielnice pentru “albirea” banilor proveniți din economia “semilegală”, în special în procesul trecerii la privatizare, în lipsa unor structuri și a unui cadru legislativ adecvat;
eficiența redusă a controalelor la punctele de trecere a frontierei, brodată pe o legislație vamală insuficient conturată;
creșterea în intensitate a procesului de “interconectare” a afacerilor legale cu tranzacțiile ilegale (resursele financiare obținute dintr-o tranzacție ilicită pot fi investite în afaceri legale, aspect ce poate fi identificat, dovedit și controlat din ce în ce mai greu);
poziția geo-politică a României intre Est și Vest și implicațiile crizei balcanice;
ineficacitatea sistemului de coordonare a organelor cu atribuții pe linie de combatere a criminalității, dotarea necorespunzătoare a acestora cu aparatură tehnică și personal de specialitate.
Evoluția ascendentă a criminalității în România este consecința atât a impactului problemelor economico-sociale grave caracteristice perioadei de tranziție către economia de piață, cât și a interpretării greșite a libertăților democratice de către anumite persoane, la care se adaugă tendința elementelor infractoare de a internaționaliza activitatea infracțională prin crearea de legături în alte țări, îndeosebi în rândul emigranților români și chiar în unele structuri de tip mafiot.
Starea de provizorat care a existat în toate sectoarele vieții social-politice și economice, inclusiv în domeniul respectării ordinii publice, a facilitat creșterea fenomenului infracțional, îndeosebi pe segmentul infracțiunilor cu violență și a celor contra avutului public și privat.
2.3. Traficul de droguri – formă de manifestare a crimei
organizate în România
Factori care facilitează traficul de droguri în România
Studiile privind traficul internațional de droguri și concluziile desprinse din cazuistica soluționată de Poliția Română în anii post-totalitari, pe acest segment de activitate infracțională, reliefează o serie de factori care au determinat intrarea României în sfera de interese a organizațiilor criminale din exterior, astfel:
Poziția geografică deosebită pe care o ocupă România a făcut ca aceasta să fie luată în calcul de către rețelele de traficanți de droguri ca un important “cap de pod” ce face legătura între Orient și Occident. Arealul favorabil al României, care include toată gama căilor de transport, permite rețelelor de traficanți să folosească diverse mijloace pentru tranzitarea teritoriului României;
Situația conflictuală dintre statele ex-iugoslave a făcut ca pentru o perioadă de timp centrul de greutate al traficului de droguri să se transfere pe cel de-al doilea segment al “rutei balcanice” care include și România;
Deschiderea granițelor României, care a condus la o creștere enormă a numărului de mijloace de transport și mărfuri ce intră și ies, în și din țară, conferă organizațiilor criminale posibilități largi de camuflare a drogurilor și de tranzitare a teritoriului țării;
Sumele tentante oferite de traficanți pentru facilitarea traficului de droguri, le-a permis să atragă în aceste activități și cetățeni români, în special din rândul celor cu antecedente penale sau dornici de înavuțire rapidă, care servesc, de regulă, drept curieri, ghizi și mai nou, ca distribuitori.
O categorie aparte o reprezintă cetățenii de origine română care au părăsit țara în timpul regimului totalitar și, din motive de ordin material, au picat în plasa rețelelor de traficanți de droguri. În prezent, aceștia revin în România, fie pentru a crea baze de sprijin pentru rețelele de traficanți, sens în care recrutează persoane pretabile la astfel de activități, fie pentru “spălarea banilor murdari” rezultați din traficul de droguri, pozând în oameni de afaceri cu o situație financiară deosebită.
În dorința lor de expansiune, organizațiile criminale privesc România nu numai ca o țară de tranzit, dar și ca o piață de desfacere a drogurilor într-o perspectivă nu prea îndepărtată.
Sunt indicii că organizațiile criminale acționează cu predilecție în mediul tineretului, pentru inițierea în consumul de droguri, oferind la prețuri modice astfel de substanțe cu scopul de a crea o masă de consumatori care, în timp, să devină dependenți de acest viciu. Din nefericire, aceste acțiuni și-au atins într-o oarecare măsură scopul, în România înregistrându-se, pentru prima dată în mod oficial, cazuri de toxicomani internați în spitale și chiar decese cauzate de supradoze de droguri.
De asemenea, autoritățile române se confruntă cu un alt fenomen ce se manifestă în mediul “copiilor străzii”, și anume inhalarea de substanțe cu conținut volatil, care nu sunt droguri în accepțiunea propriu-zisă a cuvântului, dar care au efecte asemănătoare, reprezentând un prim pas către consumul de narcotice.
Un alt factor determinant care a încurajat traficul de droguri în România l-a constituit, cel puțin în primii doi ani post-totalitari, lipsa unui aparat polițienesc specializat în combaterea acestei activități, dotarea tehnică necorespunzătoare, la care s-au adăugat o legislație insuficient de conturată și prea îngăduitoare în ceea ce privește sancționarea faptelor de acest gen.
Așa după cum s-a menționat, România reprezintă principalul tronson al celei de-a doua rute balcanice de transport al drogurilor către Europa Occidentală.
Ruta a doua balcanică de transport al drogurilor pornește din Turcia, traversează Bulgaria, intră în România pe la vama Ruse-Giurgiu, trece prin București, după care continuă prin zona subcarpatică spre Vest, iar prin Arad intră în Ungaria. În continuare, trece prin Budapesta, intră în Slovacia prin Rajka, iar după traversarea teritoriului slovac, ajunge prin zona sud-vestică, în Cehia, de unde pătrunde în Germania prin punctul de frontieră dintre cele două țări.
O altă variantă a celei de-a doua rute balcanice, care include și un tronson maritim, este: Istambul-Constanța (pe Marea Neagră) – București, după care intră pe traseul mai sus descris.
Din cea de-a doua rută balcanică se desprinde o altă variantă care pleacă din București, traversează zona estică ă României, după care intră în Ucraina, unde se bifurcă, un traseu continuând prin Polonia către Germania, iar celălalt spre aceeași destinație, dar prin Slovacia și Cehia.
Prima rută balcanică ce ocolește România, dar care poate oricând să includă și variante care să vizeze țara noastră, are următorul traseu: Turcia – Bulgaria – Serbia – Ungaria, iar la Budapesta intră pe ruta a doua balcanică.
Merită reținută și ruta: Turcia – Albania – Serbia, iar din Belgrad continuarea pe ruta a doua balcanică.
Prezentarea rutelor de transport al drogurilor menționate mai sus nu exclude și alte variante care să vizeze România, depistarea acestora depinzând în mare măsură de abilitatea organelor de poliție române și, mai ales, de modul în care se cooperează cu polițiile țărilor din zonă pe această problemă.
Măsuri de combatere a traficului de droguri
Deși s-a făcut un pas important în domeniul legislativ prin aderarea României la Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului și consumului ilicit de substanțe stupefiante și psihotrope de la Viena (Decretul nr. 128 din 24.06.1992), legislația română în materie de droguri continuă să fie deficitară, departe de a se încadra în standardele europene.
Adoptarea legii privind stabilirea și sancționarea infracțiunilor la regimul substanțelor stupefiante și psihotrope, prin dispozițiile sale referitoare la cuantum-ul pedepselor și măsurilor ce se pot lua împotriva traficanților, metodele moderne de combatere a traficului și consumului de droguri, pot crea cadrul juridic necesar desfășurării unei activități eficiente în acest domeniu, în concordanță cu cerințele actuale internaționale.
În ce privește producția și circuitul legal al substanțelor și produselor stupefiante, al precursorilor și substanțelor esențiale, au fost luate măsuri comune de către organele și organizațiile interesate din România, care asigură un control sever asupra acestor operațiuni, cât și asupra unităților care fabrică medicamente cu conținut stupefiant și cele care cultivă mac opiaceu pentru uz medical, precum și cu privire la agenții economici din industria chimică.
În acest scop au fost luate măsuri de avizare de către ministerele de resort a importurilor și exporturilor de substanțe chimice esențiale și precursori care pot servi la fabricarea ori confecționarea ilicită a drogurilor.
Existând acest ansamblu de reglementări, s-a prevenit, cel puțin până în prezent, înființarea în România, a laboratoarelor clandestine de fabricare a drogurilor sintetice.
Tot ca o măsură în sprijinul combaterii criminalității, în general, și a traficului de droguri, în special, se înscrie și înființarea Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate, care, împreună cu alte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, s-a angajat în acțiuni concrete de prevenire, combatere și estompare a acestui fenomen, obținând deja rezultate pozitive materializate în depistarea unor rețele de traficanți și confiscarea a importante cantități de stupefiante.
Schimburile de informații, ajutorul material primit din partea ONU și unele organisme și organizații din Europa, America și Asia au contribuit, în mare măsură, la succesul acțiunilor inițiate pe linia combaterii traficului de droguri în România.
Astfel, în baza unor măsuri de cooperare între poliția germană și cea română, în perioada mai-iunie 2002, s-a procedat, pentru prima dată, la livrarea supravegheată a 6 kg cocaină, expediate din Ecuador via Frankfurt pe Main – având drept destinatari doi cetățeni români din Cluj. În urma măsurilor întreprinse de poliția română, au fost confiscate 12,690 kg cocaină, stabilindu-se, totodată, cu certitudine, existența unei filiere de traficanți având drept scop principal tranzitarea pe teritoriul României a unor importante cantități de droguri de către organizațiile mafiote italiene, în cooperare cu cartelurile columbiene.
Corelarea datelor obținute de Poliția română, cu cele deținute de Poliția germană, a permis inițierea și desfășurarea pe teritoriul României și a unor activități specifice pe linia traficului ilicit de droguri, majoritatea fiind cetățeni turci și arabi.
Pentru a se asigura coordonarea operativă și eficientă a măsurilor stabilite și întreprinse pe teritoriul Turciei, României, Ungariei, Austriei și Germaniei, în perioada februarie-martie 1994, centrul operațional al acțiunii s-a stabilit la București, în cadrul B.C.C.O., din care au făcut parte și polițiști germani. În urma acțiunilor întreprinse, au fost anihilate două rețele de infractori constituite din 11 traficanți de droguri, din care 4 au fost arestați în România, 5 în Germania și câte 1 în Ungaria și Turcia, de la care s-a confiscat cantitatea totală de 162,890 kg heroină, din care 95,395 kg pe teritoriul țării noastre.
Tot în baza schimbului de informații cu poliția germană și a măsurilor comune întreprinse, în luna aprilie 1994 a fost arestată o rețea de traficanți turci și peruani, din care 3 în Germania și 2 în România și confiscată cantitatea de 55 kg heroină, depozitată în municipiul Constanța.
În luna martie 1994, a fost capturată o rețea de traficanți, constituită din cetățeni columbieni și un canadian de naționalitate română, de la care s-au confiscat 105 kg cocaină. Această rețea reușise în perioada 1992-1993 să tranziteze România cu 6 transporturi de droguri, camuflate în postamente de statui.
Cea mai mare rețea de traficanți de droguri, constituită din peste 50 de indivizi, români și străini, pe relația Olanda, de la care s-au confiscat 353 kg hașiș și cannabis, a fost descoperită în anul 1994, de I.P.J. Maramureș, iar cea mai mare captură, pe aceeași relație, a fost realizată în 1993, când au fost confiscate 11.000 kg cannabis în portul Constanța.
În anul 1996, au fost organizate 5 livrări supravegheate, din cele trei finalizate în România, soldate cu confiscarea a 4.400 kg cocaină, iar două instrumentate în Germania și Austria, în baza informațiilor furnizate de Poliția Română, având drept rezultat confiscarea a 730 kg de heroină.
De asemenea, în cooperarea cu poliția franceză, s-au confiscat pe teritoriul României 700 kg de cocaină disimulată în butoaie cu mixtură asfaltică.
Organizație criminală internațională “Torino-Peev-Bahnari-Jordaky”, cea mai mare organizație internaționala de traficare a drogurilor investigata în România cu ramificații în 10 țări din Europa
Au fost arestate până în prezent 17 persoane cetățeni romani și au fost emise 8 mandate de arestare în lipsă
Investigarea cauzei a început în anul 2001 pentru documentarea activității infracționale fiind angrenate în proporție de 70% efectivele antidrog din structura D.G.C.C.O.A.
CANTITĂȚI DE DROGURI CAPTURATE ÎN ROMÂNIA ȘI ȚĂRILE DESTINATARE (2002-2003)
Este adevărat că, în perioada 1990-2001 importante cantități de stupefiante au traversat teritoriul României fără a fi depistate, fapt confirmat și de confiscările realizate de polițiile țărilor vecine, în special din Ungaria, ceea ce denotă ingeniozitatea rețelelor de traficanți, dar și unele minusuri din activitatea organelor cu atribuții în domeniu și, în special, a celor din punctele de frontieră.
Trafic internațional de persoane
Dintre problemele care marchează dezbaterea politică în spațiul european, cea a migrației ilegale și traficului de persoane domină cu autoritate. Mai mult chiar, datorită creșterii constante a fluxurilor migratorii către țările bogate din UE, precum și descoperirii din ce în ce a mai multe și mai complexe rețele de traficanți de persoane cu conexiuni în lumea crimei organizate, problematica respectivă trage un semnal de alarmă foarte serios pentru statele membre UE dar și pentru țările candidate.
În acest context, sarcina asigurării, de către România, a unui control eficient la granița sa de Est, ca parte a viitoarei granițe a UE, este într-adevăr o prioritate și o provocare, în același timp. Realizarea acestui obiectiv strategic implică dezvoltarea unor relații internaționale de parteneriat, sub aspect economic și social, dar și al cooperării polițienești, pentru gestionarea în comun a fluxurilor migratorii.
Rapoartele prezentate de unii experți străini cu ocazia întâlnirilor internaționale ce au avut loc în cursul acestui an cuprind aprecieri pozitive referitoare la eforturile și activitatea României desfășurate în acest domeniu. Autoritățile americane și nu numai, au subliniat evoluțiile țării noastre în planul prevenirii, protecției victimelor și a urmării penale a traficanților, fiind evidențiată totodată și buna colaborare cu structurile internaționale de profil.
Eforturile coerente și consistente ale autorităților române în planul percepției fenomenului de trafic de persoane, modul de abordare, analizele strategice și măsurile concrete luate în domeniu au determinat oficialitățile americane să afirme că aceste evoluții românești pot servi drept model pentru celelalte state angrenate în combaterea traficului, oferindu-se și în viitor un sprijin susținut în acest sens.
Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, prin Serviciul de Combatere a Traficului Internațional de Persoane, este structura specializată în analizarea factorilor criminogeni cauzali, monitorizarea evoluției unor forme specifice de infracționalitate transfrontalieră și elaborarea unor diagnoze și prognoze, care, ulterior, fundamentează strategiile specifice de contracarare.
Problematica fluxurilor migraționiste, a migrației ilegale, ca fenomen în continuă creștere în plan internațional, necesită o evaluare realistă și conjugată, din partea tuturor statelor, fie ele, țări de origine, de tranzit sau de destinație, controlul asupra acesteia putând fi realizat numai printr-o cooperare concretă și fermă, atât sub aspect instituțional cât și operațional.
Procesul de combatere a migrației ilegale implică o abordare complexă și integrată, orientată spre depistarea cauzelor fluxurilor migratorii, dar și folosirea tuturor instrumentelor disponibile pentru reducerea și stoparea acestora.
În perspectiva aderării țării noastre la Uniunea Europeană, România, din țară sursă și de tranzit, va deveni o țară țintă, urmând a fi supusă unei presiuni mult mai sporite decât cea care este generată în prezent.
Conștientă de rolul pe care-l va avea în perspectivă, contribuind la crearea și consolidarea spațiului european de libertate, securitate și justiție, România, ca viitoare țară de frontieră a UE, va accentua controlul fluxurilor migratoare spre celelalte state UE. Pregătirea pentru realizarea acestui obiectiv înseamnă deopotrivă, atât armonizarea legislației interne în materie de azil și migrație cu normele UE, cât și continuarea luptei sub aspectul combaterii fenomenului migrației ilegale.
Unul din factorii importanți, care influențează migrația ilegală îl constituie creșterea demografică, situația economică precară din principalele state “sursă” producătoare de migranți, situația lor incertă din punct de vedere politic, conflictele armate interne sau internaționale, care de multe ori au ca efect crize umanitare, afluxuri masive de persoane care au nevoie de protecție internațională putând prezenta și alte argumente, concluzia însă va rămâne aceeași, fenomenul migrației este în continuă creștere.
O particularitate a migrației ilegale o constituie marile fluxuri migratoare care acționează de la est la vest și de la sud spre nord-vestul Europei, cu ramificații care în mod cert tranzitează și România.
Majoritatea solicitanților de azil, proveniți din India, Irak, Turcia, Sri Lanka, Afganistan și Somalia, sosesc în România în grupuri mari 10-20 persoane) și trec granița de est, sau mai recent și cele de nord și sud, în mod ilegal, după care solicită recunoașterea statutului de refugiat cu scopul de a-și reglementa șederea în țara noastră, până la identificarea unui mod de a-și continua călătoria către țările din vestul Europei.
Din analiza cazurilor instrumentate a reieșit faptul că teritoriul României este tranzitat de către migranți pe șase rute, în fiecare dintre acestea constatându-se, pe lângă principiile general valabile de desfășurare a acestor activități și caracteristici particulare, determinate de specificul fiecărei zone pe care o parcurge, mijloacele și metodele folosite, destinația și scopul urmărit.
În funcție de țara sursă, zona de tranzit și statul țintă au fost identificate următoarele rute:
India-Gruzia-Tadjikistan-Uzbekistan-Georgia-Ucraina-România-Ungaria-Slovacia-Cehia-Germania-Olanda
Bangladesh-Rusia-Ucraina-Moldova-România-Iugoslavia-Italia;
Siria-Moldova-România-Ungaria-Austria-Germania;
Turcia-Ucraina-România-Ungaria-Austria;
Turcia-Gruzia-Ucraina-Moldova-România-Ungaria-Iugoslavia-Italia;
Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Austria-Germania-Olanda;
În cursul acestui an, structurile specializate de combatere a crimei organizate au continuat activitățile specifice în vederea diminuării și contracarării migrației ilegale reușind până în prezent cercetarea a 446 persoane reprezentând o creștere de 53,7% față de aceeași perioadă a anului 2001 și de 62% față de 9 luni/2000), care au comis 507 infracțiuni, cu 106% mai mult față de aceeași perioadă a anului 2001 și de 19,58% față de 9 luni/2000).
Situația migrației clandestine în anul 2003
De menționat este și faptul că, în sarcina persoanelor învinuite s-a reținut comiterea unei mari diversități de infracțiuni, cum ar fi: trecerea frauduloasă a frontierei de stat – O.U.G.105/2001 146), racolarea, îndrumarea sau călăuzirea în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat 156), fals privind identitatea 132), fals material în înscrisuri oficiale 148), încălcarea prevederilor art. 1, 2 și 3 din O.U.G. 112/2001 -144) și alte infracțiuni în legătură cu migrația ilegală -181).
Dintre cazurile soluționate îl prezentăm pe cel instrumentat de lucrători din cadrul B.C.C.O.A. București – cu sprijinul D.G.I.P.I. care au identificat și reținut pe numiții ENE EUGEN MARIAN de 48 de ani și IONILĂ GELU – BĂDIȚĂ, de 59 de ani, ambii din București, asociați ai S.C. PEREGRIN S.R.L. care, în perioada octombrie 2001 – ianuarie 2002, au înșelat aproximativ 100 persoane promițându-le obținerea unor contracte de muncă în Italia, cauzând astfel un prejudiciu de aproximativ 40.000 dolari SUA.
Astfel, susnumiții au încheiat cu păgubiții contracte de comision fictive prin care se obligau să le obțină contracte de muncă în Italia la firma „ECOTERRA” din Milano, încasând pentru aceasta, sume cuprinse între 150 și 350 dolari S.U.A.
În fapt, S.C. PEREGRIN SRL nu era autorizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale să recruteze forță de muncă și nici nu deținea acreditare pentru derularea unui contract cu firma “ECOTERRA”.
Cu ocazia controlului efectuat la sediul S.C. PEREGRIN SRL. au fost descoperite și ridicate în vederea cercetărilor mai multe dosare cu documente ale unor persoane ce doreau obținerea unor contracte de muncă și în alte țări, respectiv pe relația Spania, Irlanda, Emiratele Arabe Unite, precum și mai multe oferte ale acestei firme către alte societăți în vederea recrutării și intermedierii plasării forței de muncă în străinătate.
Împotriva celor în cauză a fost începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, cercetările fiind efectuate cu aceștia în stare de libertate pentru documentarea activității infracționale a întregii filiere.
Un alt caz este cel soluționat de ofițerii Centrului Zonal Ploiești privind pe SOARE DUMITRU, de 50 ani, director la A.C.R. Dâmbovița, și EVA OLGA, de 50 ani, ambii din Târgoviște, constând în aceea că în perioada 2000-2001 au falsificat cărți de muncă, adeverințe și contracte individuale de muncă, pentru obținerea de vize în spațiul Schengen, a unui număr de peste 30 persoane, contra unor sume de 1200 USD și 19.000.000 lei.
Cercetările s-au efectuat cu SOARE DUMITRU în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în înscrisuri oficiale și luare de mită.
Se evidențiază de asemenea și cazul soluționat de Centrul Zonal Bacău care a început urmărirea penală împotriva numitului ROTARU IOAN IULIAN, de 28 ani, din com. Zănești, jud. Neamț care în perioada aprilie-decembrie 2003 a falsificat și depus la Ambasada Germaniei din București documente necesare obținerii vizelor pentru un număr de 25 de persoane din județul Neamț, de la care a încasat suma de 18.000 USD.
Cel în cauză a fost cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune.
Semnificativ este și cazul instrumentat de ofițeri din cadrul Centrului Zonal Galați, privind pe numiții DĂNILĂ EMIL, de 24 de ani, din com. Ivești, jud. Galați, BRAT PAUL, de 28 de ani, LĂUTARU TITI, de 41 de ani, DINU PUIU, de 42 de ani și NISTOR LUCIAN, de 27 de ani, toți patru din Focșani, jud. Vrancea, care au racolat 9 persoane pe care le-au trecut fraudulos cu acte false, granița dintre Slovacia și Austria.
În vederea stopării migrației clandestine s-a continuat acțiunea de monitorizare a anunțurilor de mica publicitate referitoare la oferte de muncă în străinătate, iar împreună cu formațiunile de poliție economico-financiară, poliție rutieră și Garda Financiară, s-au intensificat controalele la firmele de transport internațional de persoane.
Exemplificăm în acest sens acțiunea codificată “TRANSPORTUL” derulată la Centrul Zonal Cluj-Napoca, sub coordonarea directă a Direcției Generale, vizând activitățile ilicite desfășurate de către S.C. DOCI Tours Trans S.R.L.,administrată de DOCI SIMION, de 39 ani, din Bistrița.
Cel în cauză împreună cu numiții SABĂU IOAN, de 36 ani și ARDELEAN IOAN, de 45 ani, ambii din Bistrița, începând cu luna august a.c., au participat la racolarea, organizarea și îndrumarea unor grupuri de persoane în vederea trecerii ilegale a frontierei, fiind cercetați în stare de libertate pentru comiterea infracțiunilor prevăzute. și pedepsite. de art. 71 din Legea 105/2001.
De asemenea, pe parcursul acțiunii au fost prinse în flagrant în autocare și a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva a 39 de persoane, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la trecerea frauduloasă a frontierei, acestea fiind cercetate în stare de libertate.
Ca urmare a măsurilor de contracarare întreprinse în domeniul migrației ilegale, potrivit evidențelor Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, s-a înregistrat o diminuare cu 12% a valorilor de trafic cu mijloace de transport la frontierele României și cu aproximativ 20% a numărului de persoane, față de aceeași perioadă a anului trecut.
Pentru a suplimenta măsurile de combatere a fenomenul migraționist ilegal, în colaborare cu Poliția Britanică, Direcția Generală derulează Programul REFLEX, care încearcă să monitorizeze și să stopeze migrația la granițele României.
Cadrele care compun acest grup de lucru beneficiază de o dotare în tehnică de calcul și software corespunzătoare și de pregătire în culegerea și analiza informațiilor pe problema traficului ilegal de persoane, dar cel mai important, este “tutoring-ul” consultanță) oferit de experții britanici.
Grupul a demarat o acțiune la nivel național de verificarea a cetățenilor români returnați din Marea Britanie, pe perioada 2001- 31.05.2002, acțiune aflată în derulare, pentru a se stabili rețelele care au contribuit la migrația ilegală a acestora, conducătorii și rutele folosite.
La inițiativa unității noastre s-a desfășurat Acțiunea “Mirage” pe linia combaterii traficului de ființe umane, participante fiind cele 11 state membre SECI – Albania, Bosnia-Herțegovina, Bulgaria, Croația, Ungaria, Macedonia, Turcia, Grecia, Republica Moldova, Slovenia și România) la care se adaugă Ucraina și Yugoslavia, țara noastră având și rolul de coordonator al acestei acțiuni. Obiectivele propuse au vizat evaluarea de către autoritățile de poliție a situației operative din zonă pe linie de migrație și trafic de ființe umane, stabilirea unei strategii de acțiune, schimbul de informații și modul de realizare al acestuia. Rezultatele acestei acțiuni sunt pozitive, ele reflectând eficiența cooperării statelor în lupta împotriva traficului de ființe umane și migrației ilegale.
Demarată în data de 7 septembrie 2002, pe parcursul a 10 zile, etapa operațională, s-a materializat în 205 razii, 17.913 controale, 1.966 percheziții, ocazie cu care s-au aplicat peste 20.000 sancțiuni contravenționale în valoare de 14,6 miliarde lei. În acțiune au fost angrenate efective de poliție, în medie peste 3000 zilnic, cadre ale poliției de frontieră, cadre ale Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei, lucrători ai Direcției de Informații și Protecție Internă și reprezentanți ai altor instituții (Garda Financiară, Autoritatea Rutieră Română, etc.). Un alt aspect pozitiv este cel al depistării unui număr de 103 urmăriți general și 244 urmăriți local ce se sustrăgeau urmăririi penale.
Au mai fost identificați de către lucrătorii D.G.E.I.P. și 120 cetățeni străini, provenind din țări precum Siria, Turcia, Australia, Franța, Canada, Japonia, SUA, Italia, Israel, etc., a căror ședere în România era ilegală, împotriva acestora luându-se măsurile prevăzute de lege, precum și 55 de migranți ilegal originari din Albania, Armenia, Moldova, China Egipt, Irak, Bulgaria, Maroc, Sudan, Turcia etc., 10 dintre aceștia fiind predați Oficiului Național pentru Refugiați iar restul, Birourilor pentru Străini și Probleme de Migrări în vederea expulzării lor.
Tot în această perioadă au fost înregistrate 295 evenimente la frontieră în care au fost implicate 612 de persoane. Pentru 9902 cetățeni români, Poliția de frontieră nu a permis deplasarea în statele Schengen și a interzis intrarea în România unui număr de 1465 cetățeni străini. Cu privire la faptele de natură penală, această structură a constatat 36 infracțiuni de fals, uz de fals și fals de identitate, 5 la legea 678/2001, 44 la legea 243/2002 și 14 la O.U.G. 112/2001.
Operațiunea a vizat și activitățile aparent legale folosite de traficanți drept mijloace sau paravan al acțiunilor criminale respectiv transportul internațional de persoane, turism, impresariat artistic sau plasare a forței de muncă, dar și altele asemeni barurilor sau cluburilor de noapte, care constituie medii propice identificării și racolării victimelor. În acest sens s-au derulat activități complexe constând în controale economice sau de verificare a legalității funcționării unui număr de 906 societăți de transport de persoane, 742 de turism, 154 de impresariat artistic, 118 de plasare a forței de muncă și 6.630 alte societăți.
În urma verificărilor au fost constatate 56 infracțiuni economice din care comise la firme de transport 38, în cazul acestora propunându-se și anularea licenței de transport sau a celei de execuție. De asemenea, 7 infracțiuni au fost reținute în sarcina firmelor de impresariat artistic și 11 în cea a celor de plasare a forței de muncă.
De asemenea s-a reușit documentarea activității infracționale a 19 proxeneți și au fost identificate 194 victime ale traficului.
Pentru eficientizarea activităților în domeniu, în perioada 14-15.03 2002 la Centrul Zonal Iași s-a realizat o întâlnire de lucru la care au participat cadre din Direcția Generală, ofițeri specialiști din cadrul centrelor zonale, reprezentanți ai instituțiilor cu atribuțiuni în domeniu, agenți FBI din cadrul Biroului București și experți englezi.
Cu această ocazie, în baza concluziilor desprinse din situația operativă, evoluția și tendințele fenomenului migraționist, a fost elaborat un “Plan de acțiune pentru combaterea migrației clandestine pe granița de Est” ce a fost aprobat de d-l ministru de interne și care prevede sarcini concrete pentru toate structurile implicate ale ministerului, existând planuri similare de acțiune și în ceea ce privește granițele de sud și vest.
Situația acțiuni MIRAGE 2003
Pe linia combaterii prostituției și proxenetismului internațional, trebuie menționat faptul că România se află în epicentrul acestui fenomen, iar cazuistica ne-a demonstrat că acesta se adaptează și se dezvoltă, în raport de evoluția unor anumiți factori favorizanți, cum ar fi: stagnarea economică și condițiile sociale, insuficiența, inconsistența și lipsa de fermitate a unor mecanisme de combatere și control, influența negativă din partea unor curente și ideologii străine, situația materială precară a multor tineri și pregătirea școlară deficitară cât și situarea țării noastre în regiuni unde au avut loc conflicte militare și încă mai staționează trupe de menținere a păcii.
Din monitorizarea infracțiunilor de prostituție și proxenetism s-a stabilit că în prezent, aria de acțiune a celor care săvârșesc astfel de infracțiuni s-a modificat, în sensul că, în multe cazuri, România a devenit doar locul de unde sunt recrutate prostituatele care, prin intermediul filierelor internaționale de proxeneți, ajung în alte țări.
În același context putem observa că teritoriul României este folosit în continuare și ca țară de tranzit pentru filierele de proxeneți și prostituate din fostul spațiu sovietic, care se deplasează către statele occidentale sau spre Grecia, Turcia și Cipru.
Ca element de noutate, se constată faptul că, în ultima perioadă aria de plasare a prostituatelor s-a extins și în afara acestor zone, fiind identificate rețele care exploatează sexual, sub diferite acoperiri, tinere românce în Japonia, Emiratele Arabe sau Africa de Sud.
Se poate vorbi despre proliferarea agențiilor de modelling, de impresariat artistic, baby-sitter, ajutor menaj, oficii matrimoniale și mai nou prin Internet, prin diverse firme, în spatele cărora, în multe situații, se desfășoară acte de prostituție și proxenetism. În majoritatea cazurilor, tinerele racolate cunosc, intuiesc și acceptă că se vor deplasa în străinătate în scopul practicării prostituției.
Eforturile poliției pentru combaterea traficului de carne vie – ca fenomen al crimei organizate transfrontaliere – sunt sprijinite de către Comunitatea Europeană prin – TASK FORCE-ul, creat la București – care are ca obiectiv în principal protecția femeii împotriva exploatării sexuale.
De asemenea acțiunile Direcției Generale au fost susținute în plan informațional dar și logistic de către reprezentanții FBI la București și Organizația Internațională pentru Migrație, rezultatele pozitive obținute fiind evidențiate și în rapoartele periodice ale administrației americane și ale comisiilor specializate ale Uniunii Europene.
Pe plan intern, activitățile poliției s-au concentrat cu precădere pe prevenirea și combaterea traficului cu ființe umane, în special a prostituției și proxenetismului, iar post-factum, pornindu-se de la factorii criminogeni, s-au stabilit prognoze, acțiuni comune de cooperare cu organisme guvernamentale și neguvernamentale abilitate în acest sens.
În perioada analizată, au continuat activitățile specifice în vederea diminuării și contracarării prostituției și proxenetismului internațional, fiind cercetate 420 persoane, creștere de 30,8% față de aceeași perioadă a anului 2002), care au comis 459 infracțiuni cu 35,4% mai mult ca în 9 luni/2002).
De reținut este și faptul că, în sarcina persoanelor învinuite s-a reținut comiterea unei mari diversități de infracțiuni, cum ar fi: prostituție 46), proxenetism 165), infracțiuni prevăzute. și pedepsite. de Legea 678/2001 – 141) și alte infracțiuni în legătură cu traficul de ființe umane – 104).
Exemplificăm în acest sens cazul instrumentat de ofițeri din cadrul Centrului Zonal Pitești care au identificat pe IONESCU NICOLAE, de 38 ani, din com. Merișani, jud. Argeș, ANGELESCU FLAVIUS, de 26 ani, din com. Bascov jud. Argeș, CREȚU RUDOLF, de 65 ani, MIU VALERICA, de 32 ani și RĂDUCU NICOLAE, de 22 ani, toți trei din Pitești, care făceau parte dintr-o filieră internațională de proxeneți ce a recrutat peste 30 femei din județul Argeș în vederea practicării prostituției în Grecia.
În luna aprilie a.c. Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, împreună cu Diviziunea de Crimă Organizată din Haga – Olanda, a reușit anihilarea unei rețele internaționale de trafic cu ființe umane din care făceau parte GUCLU ALI, de 53 ani, cetățean olandez, GUCLU METIN, de 32 de ani, cetățean german, KAAR MARIKA, de 26 ani, cetățean olandez și ASCHENBRENNER WILLY, de 31 ani, cetățean german.
La data de 06.04.2002, s-a reușit depistarea și reținerea la Punctul de Trecere a Frontierei Nădlac, a numitului CORNEA ȘTEFAN LUCIAN, zis “LUCI”, de 24 de ani, din Hunedoara, care încerca să părăsească România împreună cu o victimă a traficului, cu destinația Budapesta, de unde urmau să se deplaseze cu un autocar în Olanda.
În același timp, la Hunedoara și Deva s-au efectuat 10 percheziții domiciliare, reușindu-se depistarea numiților GUCLU METIN, LAKȘA JIRI alias KRESHNIK QOLI, zis “NICO”, de 25 de ani, cetățean albanez, MATEȘ MIHAI DANIEL zis “MIȚĂ”, de 31 de ani, din Hunedoara, OANA ILEANA BRÂNDUȘA, de 23 de ani, din Constanța, NICOLAE DĂNUȚ, de 36 de ani și DRAGOMIR NICUȘOR, zis “MARIUS”, de 33 de ani, ambii din Hunedoara.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că identitatea lui LAKSA JIRI este falsă, pașaportul ceh pe care îl avea asupra sa fiind anterior declarat pierdut în Republica Cehă, identitatea declarată de acesta fiind QOLI KRESHNIK, fiul lui Spiro și Sofia, născut la 12.06.1977 în Vadhiz-Fier Albania, cetățean albanez.
Pe toată durata acțiunii, prin D.G.C.C.O.A. și ofițerii olandezi, s-a realizat un contact permanent cu Diviziunea de Crimă Organizată din Haga, care, concomitent cu acțiunea din România, a reușit identificarea și reținerea conducătorilor rețelei de proxeneți din Olanda, respectiv: GUCLU ALI, KAAR MARIKA, ASCHENBRENNER WILLY și a altor patru membri ai acestei rețele.
Un alt caz semnificativ este cel soluționat de Centrul Zonal Iași sub coordonarea serviciului de linie din Direcția Generală, care a început urmărirea penală împotriva numiților MOISE OVIDIU CONSTANTIN, de 30 ani, CHIRIȚĂ NARCIS BOGDAN, de 24 ani, MOISE CARMEN, de 39 ani, MOISE ELENA RAELA, de 25 ani, GOLOGAN DĂNUȚ, de 31 ani, CĂLIMAN CRISTINA,de 31 ani, CAMER MARIUS EDUARD, de 26 ani, DROSU PITULICE, de 39 ani, FÂNARIU MARIUS DANIEL, de 20 ani, toți din Iași și MINIC VELSCO, cetățean sârb, de 29 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de proxenetism, trafic de persoane și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni;
Aceștia, în cursul anului 2001, prin promisiuni de obținere a unor locuri de muncă în străinătate, au racolat un număr de 52 tinere pe care le-au vândut unor proxeneți sârbi în vederea practicării prostituției în spațiul ex-iugoslav.
De asemenea exemplificăm și cazul instrumentat de Centrul Zonal Craiova, care, sub coordonarea Direcției Generale, a probat activitatea infracțională desfășurată de numiții BĂSUȚ DUMITRU CONSTANTIN, de 30 ani, VLAICU MARIAN VIOREL, de 33 ani, VUJICIC ȘTEFANIA, de 36 ani, toți din Drobeta Turnu-Severin și CANDOI LILIANA de 20 ani, din Hunedoara, care în cursul anului 2001 au racolat 9 tinere din județul Hunedoara pe care le-au obligat să practice prostituția în Macedonia.
Ca element de noutate în traficul cu ființe umane este apariția pe site-urile INTERNET a numeroase transmisii din România, către utilizatori din străinătate, de imagini cu caracter pornografic, ce erau difuzate în direct, contra cost, plata efectuându-se cu ajutorul cărților de credit în multe dintre aceste cazuri fiind exploatate și minore. Astfel, B.C.C.O.A. București, în colaborare cu lucrători ai Serviciului Judiciar din cadrul I.P.J. Ilfov, valorificând o informație au efectuat o descindere la imobilul nr. 107 din com. Corbeanca, jud. Ilfov, unde era instalată o rețea formată din 12 calculatoare echipate complet, inclusiv cu microcamere video, conectate la Internet, pe site-urile www.Ifriends.net și www.CamContacts.Net, ce transmiteau imagini cu caracter pornografic.
Cu ocazia efectuării descinderii, în imobil au fost depistate trei tinere, SCHNAIDER CRISTINA – LAURA, de 14 ani, IANUSOVSCHI LUMINIȚA, de 14 ani ambele din orașul Panciu, jud. Vrancea și VINTILĂ CRISTINA MARIANA, de 18 ani din București, care erau folosite pentru transmiterea unor astfel de imagini.
Calculatoarele au fost achiziționate la începutul anului 2002 contra sumei de aprox. 12.000 USD, de către numitul HERGHELEGIU IONUȚ-BOGDAN, de 24 ani, din București, iar imobilul a fost închiriat de la proprietarul de drept în luna aprilie de către concubina acestuia, RĂDULESCU ANA-MARIA, de 22 ani, din București.
Totodată, s-a stabilit că cele 12 calculatoare au fost conectate în rețea de către numitul TUDOR MARIAN, de 26 ani, din București, care avea și rolul de administrator rețea, precum și cel de translator în dialogurile purtate între ofertant și utilizatorii străini ai site-urilor de mai sus.
Din locuință au fost ridicate, în vederea expertizării, cele 12 unități centrale ale P.C. -urilor, mai multe CD-uri și dischete, precum și ordine de plată având ca destinatar pe numitul HERGHELEGIU IONUȚ-BOGDAN, emise de unități bancare din România și Italia, toate însumând aprox. 9.000 USD, bani ce reprezintă contravaloarea accesării site-urilor respective de către clienți.
În ce privește adopțiile ilegale trebuie precizat că acestea nu au avut o amploare deosebită, deoarece în această perioadă legea privind adopțiile internaționale a fost suspendată, singurele Centre Zonale care au cercetat persoane pentru comiterea de infracțiuni la regimul adopțiilor fiind Oradea cu 3 învinuiți și Târgu Mureș, cu 2 învinuiți.
În acest sens exemplificăm cauza instrumentată de Centrul Zonal Târgu-Mureș care a început urmărirea penală împotriva numiților BOLDEA EUGEN, de 36 ani și BOLDEA SILVIA, de 33 ani, ambii din com. Chețani jud. Mureș sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute. și pedepsite. de art. 26 din O.U.G. 25/1997 și Legea 87/1998 privind adopțiile, constând în aceea că, în luna decembrie 2001 l-au vândut pe fiul lor minor Boldea Sorin în vârstă de trei luni unei familii din Cipru cu suma de 4000 dolari SUA prin intermediul numitei PAPAIOANNU LUCREȚIA cetățean cipriot de origine română.
De asemenea, ofițerii serviciului de linie din Direcția Generală au finalizat cercetările în cauza privind pe MITRAN DUMITRA IONELA, de 20 ani, din com. Plopii Slăviștei, jud. Teleorman, care în cursul anului 2002, a pretins și primit suma de 1.000.000 lei, pentru încuviințarea adopției fiului ei Mitran Cristi Ștefan, în vârstă de 2 ani, prin intermediul Fundației “O nouă speranță”, din București și dosarul privind pe cetățeanul israelian de origine română, MAIERSON MARIAN, președintele Fundației ”Viitorul Copiilor”, din Constanța, care, în perioada 1999-2000, a falsificat 53 de repartiții și decizii de confirmare ale Comitetului Român pentru Adopții, în baza cărora s-au pronunțat de către instanțe hotărâri de adopții internaționale, rămase definitive, copiii fiind luați de către familiile adoptatoare. În speță Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a întocmit rechizitoriul de trimitere în judecată pentru comiterea infracțiunilor de instigarea și fals material în înscrisuri oficiale a celui în cauză.
Este necesar de menționat și faptul că, începând cu data de 01.01.2002, compartimentului de profil i s-au adăugat și alte domenii de competență, cum sunt: pornografia infantilă pe Internet și problematica minorilor români aflați în străinătate. Mai exact este vorba de acei minori care se găsesc pe teritoriul altui stat, acompaniați sau neacompaniați, care au fost traficați și care au comis sau comit infracțiuni pe teritoriul acelui stat.
Pentru rezolvarea problematicii ridicate de această linie de muncă, s-au inițiat o serie de contacte cu ofițerii de legătură din statele cel mai frecvent vizate: Franța, Austria, Germania, Italia, Cehia.
Totodată în baza datelor care au fost solicitate la Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, s-a trecut la audierea a unui număr de 639 de minori returnați în perioada 2001-2002 activitate care continuă și în prezent.
Din analiza declarațiilor se desprinde concluzia existenței pe teritoriul României a unor rețele de racolare și traficare a minorilor către țările Uniunii Europene.
Rețelele preferă cetățenii minori, întrucât aceștia, în eventualitatea prinderii lor în timpul comiterii unor infracțiuni, nu răspund penal și cel mai adesea nu sunt returnați. În această situație se află minorii români din Franța a cărei legislație nu permite returnarea minorilor în țările de origine, decât cu acordul lor sau al familiilor acestora.
Pericolul social este deosebit de mare, având în vederea faptul că minorii sunt obligați în țările de destinație să comită infracțiuni din cele mai diverse: prostituție atât băieții cât și fetele) furturi din magazine sau buzunare, mergând până la atragerea lor în grupări care folosesc violența în timpul comiterii infracțiunilor.
În perioada de referință a atenție deosebită s-a acordat grupurilor organizate care traficau persoane cu handicap locomotor, în țările din spațiul Schengen. În acest sens serviciul de linie a elaborat un Program de măsuri pentru stoparea fenomenului migrației ilegale și cerșetoriei, program aprobat de Ministerul Public și Ministerul de Interne.
Dintre cazurile soluționate pe această linie le menționăm pe cele instrumentate de:
– ofițeri din cadrul B.C.C.O.A. București care, au identificat o rețea de trafic cu cerșetori compusă din DINCĂ DANIEL de 29 ani, MOISE DĂNUȚ de 28 ani, RĂDUCAN BERINEL de 27 ani, METEREZ VASILE de 31 ani, RĂDUCANU CRISTINEL de 25 ani, ALEXE MARIAN de 38 ani, toți din com. Armășești, jud. Ialomița și DUMITRU VALTER de 31 ani, din orașul Țăndărei, jud. Ialomița, care în perioada mai-august 2002 au recrutat mai multe persoane cu handicap fizic, din diferite județe ale țării, pe care le-au traficat în Franța și Spania, în scopul practicării cerșetoriei.
– Centrul Zonal Cluj, privind pe numiții GAȘPAR CAROL de 56 ani domiciliat în New York, S.U.A., TICUDEAN AUGUSTINA de 26 ani din Cluj-Napoca și MARTOCIAN PETRU de 36 ani din Someș Odorhei, jud. Sălaj, care în perioada anilor 1996-2002 au racolat peste 25 de persoane, femei, cu vârsta peste 60 de ani și persoane cu handicap fizic pe care le-au transportat în New York, în vederea practicării cerșetoriei. Persoanele traficate au fost supuse la rele tratamente în urma cărora au fost internate în spital atât în SUA cât și în România.
În ambele cazuri cei în cauză sunt cercetați în stare de arest preventiv în sarcina lor reținându-se comiterea infracțiunii de trafic de persoane.
Serviciul de profil din Direcția Generală a avut contacte cu ofițerii de legătură francezi în vederea înființării unui TASK – FORCE pe această linie, clarificarea situației minorilor români din Franța și efectuarea de cercetări în comun pentru identificarea rețelelor de traficanți de persoane cu handicap folosite la practicarea cerșetoriei, a rutelor utilizate și a modalităților de trecere a frontierelor până la țara țintă.
În perioada de referință cadrele Direcției Generale au derulat activități în conformitate cu Planul Național de Luptă Împotriva Traficului cu Ființe Umane, care prevede măsuri ferme pentru prevenirea și stoparea acestui fenomen.
Ofițerii serviciului au fost angrenați în cadrul TASK FORCE-ului din cadrul SECI ocazie cu care a avut loc și analiza situației infracționale pe această linie de muncă în plan regional.
Din studiile efectuate la nivelul Direcției Generale, pe baza datelor, informațiilor existente și din cercetarea cazurilor în lucru, s-au desprins următoarele concluzii:
– datorită posibilității de liberă circulație în spațiul Schengen și a măsurilor ferme de contracarare a migrației ilegale a scăzut numărul cetățenilor care au trecut fraudulos frontiera;
– numărul cetățenilor români returnați în perioada de referință, pe baza acordurilor de readmisie s-a micșorat, de la 13.282 în 2001 ț6.222 din spațiul Schengen), la 7.205 în 2002 ț5.250 din spațiul Schengen), reprezentând o scădere de 46 %.
– fenomenul de prostituție și proxenetism transnațional va cunoaște o creștere ca urmare a deschiderii granițelor și a situației materiale precare a multor tinere din țările din regiune;
– în același context al liberalizării călătoriilor în țările occidentale a crescut numărul cetățenilor români copii sau adulți cu handicap) care au fost depistați de autoritățile acestor state comițând infracțiuni sau practicând cerșetoria;
– un număr mare de familii de etnie rromă sunt plecate din țară de mai mult timp și au creat astfel pe teritoriul unor țări occidentale Franța, Spania, Elveția, Italia, etc.), rețele de trafic ce ,,exploatează” persoane copii proveniți din familii sărace, persoane handicapate, delicvenți minori, etc.) recrutate și transportate din țară de rețele ce s-au creat în anumite zone geografice.
– se constată o implicare a cetățenilor de etnie rromă în recrutarea și traficarea de femei în scopul exploatării sexuale, cele mai vizate țări fiind Spania, Italia și zona balcanică. Acest aspect este confirmat de creșterea procentului de proxeneți de etnie rromă, 14 % din persoanele învinuite sau inculpate pentru proxenetism.
– în condițiile creșterii fenomenului imigraționist s-au dezvoltat importante rețele de tip mafiot, bine organizate și structurate, care își au nucleele în țările de origine ale imigranților, cu ramificații în țările prin care aceștia sunt tranzitați, trasee din care nu lipsește România;
– studiile efectuate au evidențiat că noile regiuni cu potențial migrator, ale căror cetățeni urmează să tranziteze România, sunt Orientul Mijlociu, Asia Mică și de Sud-vest și Turcia unde, în prezent, sunt circa 16.000 de imigranți din Asia Centrală și de Sud-est care au intenția să ajungă în mod fraudulos în Occident.
– s-au diminuat semnificativ numărul faptelor de adopție ilegală ca urmarea a măsurilor luate în plan legislativ cât și celor întreprinse de către poliție.
În activitatea de combatere a fenomenului de trafic de persoane se impune dezvoltarea unor viitoare acțiuni legislative, care să trateze divergențele de abordare din punct de vedere legislativ ale statelor, precum și identificarea unor noi căi de colaborare între state pentru a da un impuls coerent coordonării luptei împotriva criminalității transnaționale organizate.
CAPITOLUL III
ASPECTE GENERALE PRIVIND TRAFICUL DE ORGANE
O societate închisă, așa cum fusese România până în decembrie 1989 însemna un teritoriu alb interzis chiar și pentru traficanții de droguri ori de carne vie, fiind în măsura sa descurajeze și cele mai expansive secte religioase.
Cu toate ca se făcea tot posibilul pentru a fi izolați, romanii știau despre flagelul drogurilor, satanism sau prostituție infantila din presa sau cârti, chiar daca acolo, aceste racile erau prezentate ca specifice societății capitaliste și combătute de la distanta, cu “spirit revoluționar”.
Deși poate genera interpretări, părerea că, în vasta închisoare a României totalitare, cetățenii, mai ales cei tineri, beneficiau de o anumita protecție împotriva consumului de droguri, prostituției sau racolării în secte nocive, este o realitate, chiar daca prețul plătit a fost limitarea libertății individuale.
Deschiderea granițelor a însemnat creșterea enorma a numărului de persoane, mijloace de transport de marfa și mărfuri ce intra și ies din România. Aceasta situație deosebit de favorabilă a fost și este speculată de infractori, efectele acțiunilor lor ilicite regăsindu-se în recrudescenta fenomenului infracțional, în tendința acestora de a-și crea legături infracționale în alte țări, îndeosebi în mediul celor din grupurile de imigranți, și în unele structuri ale crimei organizate.
La această oră, în România există factori socio-economici și criminologici care sunt propice și chiar stimulează crima organizata interna cu tendințe evidente de racordare rapida a acesteia la procesul de internaționalizare a organizațiilor criminale cu care se confrunta mafiile clasice din America, Sicilia, dar și cele din Rusia, Cecenia, Uzbekistan, Gruzia, Republica Moldova sau Ucraina.
Organizațiile criminale din tara își trimit emisari care caută legături în rândul infractorilor și al unor oameni de afaceri, acționează pe linia organizării și internaționalizării actelor de contrabanda, a traficului de droguri, proxenetism, afaceri cu autoturisme furate plasarea de valuta falsa, sustrageri de opere de arta sau alte valori cultural-naționale, escrocarea forței de munca transferuri ilegale de capital în străinătate.
În domeniul economico-financiar, se constata tendința structurării și multiplicării infracțiunilor organizate, concretizate în fapte penale complexe sub raportul numărului participanților, metode folosite prejudiciilor cauzate importantei agenților economici și instituțiilor vizate.
Falsul de bani și alte titluri de valoare, precum și traficul de mijloace de plata contrafăcute, cunosc o recrudescenta îngrijorătoare, fiind cert faptul că, în România, s-au organizat și acționează pe principii mafiote, rețele de traficanți care au ca activitate principală procurarea și plasarea de valută falsă.
“Banii murdari” sau “banii fierbinți” reprezintă o problema cu mare amploare pe plan internațional,in România, deși spălarea produselor infracțiunii sau “spălarea banilor murdari” este un fenomen în plina creștere și care creează prejudicii enorme economiei naționale, nu dispunem pana la aceasta ora de toate reglementările legislative necesare pentru a stăvilii acumularea “capitalului negru” realizat prin trafic de droguri, de arme și substanțe radioactive, contrabanda etc.
Tara noastră, datorită poziției sale geografice și a conflictelor militare din fosta Yugoslavie a devenit un segment important al “Rutei Balcanice” de traficare a drogurilor, îndeosebi pe varianta nordica, respectiv Iran, Turcia, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda. Dintr-o tara exclusiv tranzitară, România a devenit teritoriu de depozitare. Daca înainte de 1994 marea majoritate a persoanelor implicate în traficul de droguri erau cetățeni străini, romanii constituind o excepție, în prezent, numărul acestora a crescut foarte mult, respectiv 50%.
În România nu există piață de desfacere a drogurilor pentru populația autohtona, deoarece acestea nu se vând decât arareori pe lei. În schimb, în afara străinilor, au început sa folosească stupefiante și unii români, respectiv prostituatele și elevii de liceu.
Daca ne referim la criminalitatea premeditată împotriva persoanei săvârșite prin metode și mijloace necunoscute în țara noastră, se remarcă o creștere a infracțiunilor grave, a omorurilor prin cruzime în scop de jaf ori “plata” unor facturi neonorate, a omorurilor la comandă, reglărilor de conturi intre mafioți chinezi turci sau arabi.
O anumita semnificație în contextul criminalității din România o au grupurile de “Rackeți”, constituite din cetățeni aparținând statelor ce s-au desprins din fosta U.R.S.S. Aceste grupuri, în marea lor majoritate înarmate cu arme de foc, au acționat cu precădere împotriva unor conaționali aflați în interes de afaceri sau ca turiști pe teritoriul României, blocându-le autocarele sau autoturismele cu care călătoreau în locuri izolate. Apoi, prin exercitarea de acte violente, inclusiv prin folosirea armelor de foc, i-au determinat pe pasageri să le predea importante sume de bani și cantitatea de bunuri.
In cadrul acțiunilor ilicite,infractorii au motivat cererile prin asigurarea unei așa-zise “protecții” împotriva răufăcătorilor ipotetici.
Mai nou, executarea acțiunilor de câtre grupurile de “Rackeți” sunt concepute în tara de origine, nelipsind din planul afacerii operațiunii ca: “acțiune de recuperare rapida” constând în acte de jaf și tâlhărie, recuperarea de sume de bani de la diferiți “datornici” prin șantaj și violență și acte de “protecție”a unor oameni de afaceri, care solicita personal asemenea servicii.
O alta problematica aflata în plina ascensiune, în stricta interdependenta cu fenomenul internațional de aceeași sorginte, o constituie traficul internațional de autovehicule furate, care vizează în principal furtul de autoturisme de lux din Occident și valorificarea lor pe diferite filiere.
Preocupările rețelelor transnaționale vizează și traficul de armament și materiale radioactive, fapt care a avut un impact negativ și asupra României.
Un alt fenomen îngrijorător, cu evidente tendințe de extindere, îl constituie traficul de carne vie și organe –ce formează obiectul acestei lucrări. Termenul de “trafic de carne vie” acoperă sfera traficului (pasajului) ilegal de persoane peste frontiera, adopțiile ilegale de copii, prostituției și proxenetismului internaționalizat.
Evoluția alarmantă a prostituției, în special în rândul minorelor în unele cazuri prin șantaj și determinare forțata, s-a extins în afara granițelor țării, existând pericolul transmiterii de boli venerice și chiar SIDA.
Dorința de câștig rapid și facil a determinat ca multe elemente ce provin din familii echilibrate, decente și oneste, cu o pregătire școlara medie și chiar superioara, să pătrundă în peisajul infracțional al acestui gen de fapte, ceea ce a amplificat fenomenul în mod îngrijorător.
Mai îngrijorător este fenomenul de atragere a minorelor și îndeosebi a celor provenite din familii dezorganizate ori lipsite de mijloace de existenta, la practicarea prostituției în diverse locuri și modalitatea, în multe cazuri racolarea făcându-se prin șantaj și determinare forțata.
Unele tinere, multe dintre ele minore, nereușind după terminarea studiilor să se integreze în muncă, au căzut victima unor “întreprinzători” care le-au racolat și încântat oferindu-le deplasări în străinătate pentru a câștiga bani prin prestarea de servicii cum ar fi: balerine, menajere, ospătărițe, îngrijitoare de copii etc. În realitate, după ajungerea la destinație, fiind lipsite de posibilitatea materiale de întreținere sau pentru întoarcerea în țară, ce nu le-au fost asigurate conform promisiunilor, o mare parte din tinerele fete au fost constrânse sau determinate să practice prostituția în beneficiul proxeneților și al patronilor.
În ceea ce privește adopțiile ilegale de copii, problematica este complexa și dificil de cunoscut având în vedere, în principal, gradul de pregătire al organizatorilor și al relațiilor deosebite pe care aceștia le au în domeniul sănătății, învățământului, administrației locale, justiției etc.
Măsura “liberalizării” totale a frontierelor, a deschiderii largi a porților spre Europa și alte tari, a facilitat traficul cetățenilor străini, în special de origine afro-asiatică, care datorită unor conflicte socio-politice din țările de baștină, și legislației restrictive din țările occidentale, au folosit România ca țară de trecere pentru a ajunge în Europa de Vest.
Abrogarea prevederilor restrictive privind căsătoriile cetățenilor români cu străinii a favorizat întemeierea unor “căsătorii de afacere” între cetățeni din țările afro-asiatice și tinere românce de etnie rromă. Așa au apărut organizatorii traficului ilegal de persoane care, obținând cetățenia româna prin căsătorie și afișând posibilități materiale de trai ridicat (plata facondu-se în valută), au atras mulți colaboratori români, care le-au pus spații de cazare la dispoziție și au oferit cu ușurința invitații de chemare în țară, facilitând intrarea legală în România a unor persoane cu un puternic potențial criminogen.
CAPITOLUL IV
INFRACȚIUNI LA REGIMUL TRAFICULUI DE ORGANE
CONȚINUT LEGAL
Traficul de țesuturi și organe este incriminat în legea nr. 2 / 1998, astfel :
Art. 10, alin. 2 – Introducerea sau scoaterea din țară de țesuturi, organe și alte elemente sau produse ale corpului uman se poate face numai pe baza autorizației speciale emise de Comisia de transplant de țesuturi și organe umane din cadrul Ministerului Sănătăți și Familiei pentru fiecare situație fără a prejudicia stocurile din rezerva națională.
Art. 14 – Prelevarea sau transplantul de țesuturi și / sau organe umane fără consimțământul dat în condițiile legii constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 5 ani.
Art. 15 – Fapta persoanei care a dispus sau a efectuat prelevarea atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico – legale solicitată în condițiile legii constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
Art. 16, alin. 1 – Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona țesuturi sau organe în scopul obținerii de foloase.
alin. 2 – Determinarea cu rea credință sau constrângerea unei persoane să doneze țesuturi și/sau organe umane indiferent sub ce formă, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
Art. 17 – Organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de țesuturi și/sau organe umane, în scopul obținerii vreunui profit din vânzarea țesuturilor și/sau organelor umane, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 7 ani.
Art. 18 – Încălcarea dispozițiilor art. 10, alin. 2 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 ani la 7 ani.
2. Condiții preexistente
Obiectul juridic generic
Ansamblul relațiilor sociale care se constituie și se desfășoară în legătură cu apărarea persoanei privită în totalitatea atribuțiilor sale.
Obiectul juridic special – este constituit din relațiile sociale care se referă la ocrotirea integrității corporale sau sănătății fiecărei persoane împotriva faptelor care aduc atingere integrității corporale sau sănătății persoanei.
Obiectul material – corpul persoanei privit în integralitatea sa psio-fizică.
Subiectul infracțiunii
subiectul activ poate fi orice persoană fizică ce întrunește condițiile de vârstă și responsabilitate prevăzute de lege.
În unele cazuri subiectul activ este calificat, el trebuind să aibă competența și pregătirea necesară de a dispune și a efectua prelevarea de organe sau țesuturi umane.
Participația este posibilă în toate formele sale.
Subiectul pasiv – persoana asupra căreia se răsfrânge acțiunea subiectului activ.
Subiectul pasiv general poate fi societatea.
Nu sunt cerințe speciale privind locul și timpul comiterii infracțiunii.
CONȚINUTUL CONSTITUTIV
Latura obiectivă
Traficul de țesuturi și organe umane se realizează sub aspectul elementului material al laturii obiective numai printr-o acțiune.
Această acțiune poate consta în :
introducerea sau scoaterea din țară de țesuturi, organe și alte elemente sau produse ale corpului uman;
prelevarea sau transplantul de țesuturi sau organe umane.
Prin prelevare se înțelege recoltarea de țesuturi și/sau organe umane, sănătoase morfologic și funcțional în vederea realizării unui transplant.
Prin transplant de țesuturi și/sau organe umane se înțelege aceea activitate medicală complexă care în scop terapeutic înlocuiește țesuturi și/sau organe umane, compromise, morfologic și funcțional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sănătoase.
dispunerea sau efectuarea prelevării atunci când acestea au ca rezultat compromiterea unei autopsii medico – legale solicitată în condițiile legii.
Donarea țesuturilor umane sau organelor umane de către o persoană. Această persoană se numește donator.
Prin donator se înțelege subiectul în viață sau subiectul în stare de moarte cerebrală, compatibil genetic cu potențialul primitor, care în scop terapeutic donează țesuturi și / sau organe umane.
determinarea cu rea credință sau constrângerea unei persoane să doneze țesuturi sau organe umane.
Organizarea și / sau efectuarea prelevării și/sau transplantului .
CERINȚE ESENȚIALE
donarea unor țesuturi sau organe umane să se facă cu scopul obținerii unor foloase;
organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de țesuturi și/sau organe umane să se facă în scopul obținerii vreunui profit.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol la adresa sănătății persoanei.
În cazul art. 15, urmarea imediată o constituie compromiterea unei autopsii medico – legale solicită în condițiile legii.
Între acțiunea de a dispune sau efectua o prelevare și acest rezultat trebuie să existe o legătură cauzală.
LATURA SUBIECTIVĂ
Infracțiunea poate fi comisă cu intenție directă sau indirectă.
În cazul art. 16, alin. 1 și art. 17, fapta este comisă numai cu intenție directă deoarece atât donatorul cât și cel care organizează sau efectuează prelevarea sau transplantul urmăresc obținerea unor foloase.
FORME. MODALITĂȚI. SANCȚIUNI.
Forme.
Infracțiunea se consumă în momentul în care se realizează vreuna din acțiunile ce formează elementul material al infracțiuni.
Atât actele pregătitoare cât și tentativa nu sunt incriminate.
Modalități
Infracțiunea de trafic de țesuturi sau organe umane cunoaște mai multe modalități normative. Unele din acestea constituie modalități agravante, cum ar fi prelevarea sau transplantul de țesuturi și/sau organe umane fără consimțământul dat în condițiile legii, organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de țesuturi și/sau organe umane sau introducerea sau scoaterea din țară de țesuturi, organe umane și alte elemente sau produse ale corpului uman fără autorizația specială emisă de Comisia de transplant de țesuturi și organe umane din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei.
Sancțiuni
Fapta persoanei de a dona țesuturi și / sau organe umane în scopul obținerii unor foloase se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
Cu aceeași pedeapsă se sancționează determinarea cu rea credință sau constrângerea unei persoane să doneze țesuturi și / sau organe umane. Persoana care a efectuat sau dispus prelevarea când prin aceasta se compromite o autopsie legală se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani.
Privitor la modalitățile agravante, prelevarea sau transplantul de țesuturi și/sau organe umane fără consimțământul dat în condițiile legii se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de țesuturi și/sau organe umane, în scopul obținerii vreunui profit din vânzarea țesuturilor și/sau organe umane se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 7 ani.
Introducerea sau scoaterea din țară de țesuturi, organe și alte elemente sau produse ale corpului uman fără autorizație specială emisă de Comisia de transplant de țesuturi și organe umane din cadrul Ministerului Sănătății și Familiei, se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 7 ani.
CAPITOLUL V
TRAFICUL DE ORGANE
5.1. Cadrul juridic
Legea nr. 2/1998
În România, odată cu deschiderea granițelor, s-a oferit și posibilitatea intrării și ieșirii din țara a unor elemente infracționale internaționale. Acestea căutau să-și extindă relațiile și în țările supuse unor regimuri mai restrictive, acolo unde nivelul de trai era unul scăzut și unde oamenii erau gata să facă mari concesii pentru o viata mai buna. Astfel a pătruns în România postrevoluționara un segment al crimei organizate internaționale necunoscut pentru noi până în acel moment: traficul internațional de organe umane.
Imediat s-a simțit nevoia contracarării din punct de vedere legislativ a fenomenului care tindea sa ia amploare. Adoptarea legii privind prelevarea și transplantul de țesuturi și organe umane, din 8 ianuarie 1998 a avut darul, în primul rând să prevină traficul de țesuturi și organe umane prin pedepsele mari pe care le prevedea legea și în al doilea rând să acopere vidul legislativ în domeniul respectiv.
Prin prelevare se înțelege recoltarea de țesuturi și/sau organe umane sănătoase morfologic și funcțional, în vederea realizării unui transplant.
Transplantul de țesuturi și/sau organe umane reprezintă acea activitate medicală complexă care, în scop terapeutic, înlocuiește țesuturi și/sau organe umane compromise morfologic și funcțional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sănătoase.
Legea nr. 2/1998 prevede ca prelevarea și transplantul de țesuturi și/sau organe umane se face doar în scop terapeutic (art1 alineatul 1), în afara oricărei constrângeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane fizice (art.2, alineatul 3).
Prelevarea și transplantul pot face obiectul vreunei tranzacții și se pot realiza numai de la persoane majore, în viata, cu capacitate mintal deplina, numai daca nu exista pericol pentru viata donatorului, cu consimțământul scris, liber, prealabil și expres al acestuia (art. 5 alineatul 1).
Este obligatoriu controlul clinic prealabil al donatorului. Se interzice prelevarea de organe și țesuturi umane de la potențiali donatori minori, precum și de la persoane lipsite de discernământ, aflate în viata. Ca o excepție de la regula enunțată mai sus este aceea ca prelevarea de măduvă osoasă poate fi efectuată și de la un minor, numai în beneficiul fratelui sau surorii sale (art. 7 alineatul 1).
În scopul supravegherii, coordonării și controlului activității din domeniu, s-a înființat Comisia de Transplant de Țesuturi și Organe Umane în cadrul Ministerului Sănătății. Componenta, organizarea, funcționarea și atribuțiile acestei comisii precum și ale centrelor regionale de transplant sa stabilesc prin regulament avizat de Colegiul Medicilor din România și aprobat de Ministrul Sănătății.
Prelevarea
Prelevarea de țesuturi și organe umane în scop terapeutic se poate efectua de la persoane majore, în viata, cu deplina capacitate mentala, numai daca nu exista un pericol pentru viața donatorului și cu consimțământul scris, liber, prealabil și expres al acestuia. Consimțământul se da numai după ce donatorul a fost informat de medic asupra eventualelor riscuri și consecințe pe plan fizic, psihic, familial și profesional rezultate din faptul prelevării. Donatorul poate reveni înainte de prelevare asupra consimțământului dat.
Este interzisa prelevarea de organe și țesuturi umane de la potențiali donatori minori, precum și de la persoane lipsite de discernământ, aflate în viata.
Excepția o reprezintă minorul care poate dona măduva osoasa în beneficiul fratelui sau surorii sale. Prelevarea de măduva osoasa de la minori, sa poate face numai cu consimțământul fiecăruia dintre titularii autoritarii părintești sau al reprezentantului legal al minorului.
Consimțământul se exprimă în fața președintelui tribunalului județean sau al municipiului București, după caz, ori în fata unui magistrat, după efectuarea obligatorie a unei anchete de câtre autoritatea tutelara competenta. Refuzul minorului împiedica orice prelevare.
Prelevarea de țesuturi și organe umane de la persoanele decedate se efectuează numai dacă moartea cerebrala a fost confirmata medical. Prelevarea, în acest caz, se face cu consimțământul scris al membrilor majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: șot, părinte, copil, frate/sora. în absenta acestora, consimțământul va fi luat de la persoana autorizata în mod legal să îl reprezinte pe defunct. Medicii care constata moartea cerebrala, pe de o parte și cei care efectuează prelevarea sau transplantul, pe de alta parte, trebuie să facă parte din unități funcționale sau servicii sanitare distincte.
Introducerea sau scoaterea din țara de țesuturi, organe și alte elemente sau produse ale corpului uman se poate face numai pe baza autorizației speciale emise de Comisia de Transplant de Țesuturi și Organe Umane din cadrul Ministerului Sănătății, pentru fiecare situație, fără a prejudicia stocurile din rezerva națională.
Donatorul viu nu poate ceda organe unice sau vitale.
Prelevarea de organe unice se poate face numai de pe cadavre.
Transplantul
Transplantul de țesuturi și organe umane se efectuează numai în scop terapeutic și cu consimțământul scris al primitorului, dat în prezenta medicului – șef al secției în care este operat și a doi martori.
Dacă primitorul este în imposibilitate de a-și da consimțământul, acesta poate fi dat în scris, în următoarea ordine: de câtre unul din membrii familiei, de la o alta ruda sau de la reprezentantul legal al acestuia.
Pentru minori sau persoanele lipsite de discernământ, consimțământul va fi dat de părinți sau după caz, de reprezentantul legal al acestuia. Consimțământul poate fi dat numai după ce medicul a informat primitorul asupra eventualelor riscuri de ordin medical rezultate după transplant. Transplantul de țesuturi și organe umane se poate face și fără consimțămantul prevăzut în cazuri de mai sus, daca, datorita unor împrejurări obiective, legătura cu familia ori cu reprezentanții legali ai primitorului, aflat în imposibilitate de a-și da consimțământul, nu se poate lua în timp util, iar întârzierea ar conduce inevitabil la moartea acestuia, fapt confirmat de medicul sef de secție și de 2 martori.
Prelevarea sau transplantul de țesuturi și/sau organe umane fără consimțământul dat, în condițiile Legii nr. 2/1998 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani.
De asemenea constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani fapta persoanei de a dona țesuturi și/sau organe umane în scopul obținerii unor foloase.
Tot cu aceeași pedeapsă se sancționează și determinarea cu rea-credința sau constrângerea unei persoane să doneze țesuturi și/sau organe umane, indiferent sub ce formă.
Organizarea și/sau efectuarea prelevării și/sau transplantului de țesuturi și/sau organe umane, în scopul obținerii vreunui profit, din vânzarea țesuturilor și/sau organelor umane, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 7ani.
5.2. Fenomenul de migrare clandestina
“Contrabanda cu imigranți” este pentru crima organizata o afacere la fel de rentabilă ca traficul de droguri și de armament, prostituția, spălarea banilor în cazinouri, etc. în condițiile creșterii fenomenului imigraționist s-au dezvoltat importante rețele de tip mafiot, bine organizate și structurate, care își au sediile în tarile de origine ale imigranților, cu filiale în tarile prin care aceștia sunt tranzitați, trasee de pe care nu lipsește nici România.
Românii implicați în astfel de afaceri sunt de obicei șoferi, ghizi, călăuze, adică roțile mai mici ale sistemului, dar cu un rol foarte bine precizat. Zecile de cetățeni turci sau pakistanezi descoperiți la granița înghesuiți în T.I.R.-uri plătesc sume importante de bani pentru a ajunge în Occident, însă de foarte multe ori aceștia sunt înșelați, rămânând și cu banii luați și pe loc.
Tocmai din asemenea situații s-a născut o noua tactica a traficanților, care aduc imigranți în România și înainte de a încerca să-i treacă granița îi sfătuiesc să ceară azil, deoarece în momentul când sunt prinși trecând ilegal frontiera, aceștia nu pot fi expulzați pentru că au statutul de solicitant de azil.
Respectarea drepturilor și libertăților omului a fost unul din dezideratele revoluției din decembrie 1989 din țara noastră. Dorința firească de realizare rapidă a liberei circulații a persoanei în întreaga Europă și în lume, așa cum era prevăzuta în Convenția Europeană pentru drepturile omului a făcut ca în primele zile ale anului 1990 să se abroge unele dispoziții din Codul Penal. Prin Decretul–Lege nr. 12/1990, art. 245 C.P. privind sancționarea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, care avea ca singură măsură sancționarea contravenționala.
Măsura “liberalizării” totale a frontierelor, a deschiderii largi a porților spre Europa și alte țări au facilitat afluirea din și mai ales în țara a unor indivizi ai lumii interlope –traficanți de opere de arta și de autoturisme furate, de arme ori stupefiante și nu în ultimul rând care se ocupă cu migrația ilegală de persoane.
Vidul legislativ în materie a fost speculat de cetățenii străini, în special de origine afro-asiatica, care datorită unor conflicte socio-politice din țările de baștina și legislației respective din țările occidentale privind acordarea vizelor a determinat amplificarea acțiunilor rețelelor internaționale de trafic de persoane în România, constituind o adevărata placa turnanta în cadrul migrației est-vest sud-vest.
Încercările Guvernului din acea perioadă de a da tentă de legalitate migrării unor cetățeni străini prin crearea campusurilor de la București-Băneasa pentru cetățenii somalezi și pentru alții pentru care s-a încercat acordarea statutului de azilant, a favorizat și mai mult intensificarea fenomenului.
Astfel, cele menționate anterior au condus în 1992 la adoptarea Legii nr. 56, care reglementează regimul frontierei se stat și care conține norme penale ce stabilesc infracțiuni.
Analiza evenimentelor de frontiera care s-au produs în ultima perioadă a permis conturarea de principiu, a etapelor de acțiune a rețelelor de trafic de persoane astfel:
– prima etapă este cea a pătrunderii în țara noastră – de obicei pe căi legale (turiști, diplomați, oameni de afaceri, a unor reprezentanți ai organizatorilor rețelelor internaționale de trafic de persoane, cu scopul de a organiza filiere în centre urbane mari cum ar fi : București, Constanța, Oradea, Iași, Timișoara, etc. și cooptarea unor cetățeni români care să coordoneze întreaga activitate a filierei, având totodată și rolul de persoană de legătură cu centrul;
– a doua etapă este cea a contactării călăuzelor (aceștia pot fi cetățeni străini rezidenți în România, cunoscători ai limbii române și ai zonei de frontieră în care vor acționa sau cetățeni români tineri, unii dintre ei foști angajați ai Comandamentului Național al Grănicerilor, care au domiciliul în localitățile situate în apropierea frontierei, familiarizați cu modul de organizare a dispozitivelor de pază, alții proveniți din familii dezorganizate și care neavând mijloace minime de subzistență, sunt mai ușor de racolat și mai puțin costisitori). în această a doua etapă poate fi inclusă și activitatea de preluare sau constituire a grupurilor și cea de organizare a deplasării lor în zona de frontieră (atunci când nu se reușește îmbarcarea lor în T.I.R. în vămile din interior), deoarece ambele activități sunt conduse nemijlocit de coordonatorul filierei;
– cea de a treia etapă este trecerea frauduloasă a grupurilor de migranți peste frontieră.
Demn de reținut este faptul că migrația ilegală începe din țările unde funcționează în mod activ mafia internațională a stupefiantelor și diferite organizații teroriste, care se pot folosi în activitatea lor criminală de itinerariile și legăturile realizate de infractorii de frontieră.
Se pot folosi însă și canalele turistice; astfel, societăți comerciale având ca obiect de activitate turismul transportă persoane interesate să ajungă în Occident, organizând deplasarea cu autocare ale unor firme transportatoare din Sibiu de exemplu : “Tavi Reisen”, “Palmar S.R.L.”, “Rudis Reisen”, “Cardis Reisen”, care au număr de înmatriculare german, migranții, posedând vize aparent valabile, date pentru pașapoarte naționale legale. Cei mai activi în domeniu sunt cetățeni indieni de religie “Singh”, cei din Bangladesh, Sri-Lanka, Pakistan, turci de etnie kurdă și chineză.
Migranții aflați în tranzit, care dețin vize false sau autentice pentru țări din CSI, după intrarea pe teritoriul acestora, nu se deplasează direct spre punctele de destinație ci rămân pe teritoriul țării respective sau se deplasează în alte regiuni ale fostei U.R.S.S. Menționăm că Federația Rusa eliberează documente de intrare tuturor instituțiilor de învățământ ale Rusiei și Ucrainei. Referitor la modalitățile concrete de acțiune a filierelor de trafic de persoane, acestea diferă în funcție de itinerariile de deplasare, de naționalitatea și numărul componenților grupurilor, posibilitățile materiale ale acestora, destinația finală, posibilitatea stabilirii contactelor cu coordonatorii filierelor pe teritoriile statelor ce urmează a fi tranzitate, natura motivelor care determina migrația (politica,economică, religioasă).
Din cercetările efectuate asupra migranților reținuți, a rezultat faptul că în marea lor majoritate provin din Sri-Lanka, Bangladesh, Pakistan, India, Turcia ori Africa și C.S.I. Pentru a ajunge de regulă în țările din Occident, folosesc următoarele itinerarii de deplasare:
– Hong-Kong, Beijing, Moscova, Kiev, Chișinău, București, Budapesta, Viena, Germania;
– Hong-Kong, New Delhi, Teheran, Ankara, București;
– India, Moscova, (Kiev, Chișinău), București, Timișoara, (Oradea);
– Ankara, Sofia, București, Timișoara, Belgrad, Italia;
Observăm că România este de fapt o ramificație a direcției Asia-Europa de Vest, loc unde aceasta se întâlnește și se contopește cu relația ce pornește din Asia Mica și Africa și recent cea dinspre Marea Neagră.
In cea de a doua etapă, la București (sau alte mari centre urbane din țară) supervizează adunarea imigranților, se organizează găzduirea regruparea acestora pe direcții de acțiune la frontiera de vest a țării și destinația, concomitent cu pregătirea viitorului statut al fiecărui imigrant în parte. în acest moment, un rol important îl are legenda, deoarece imigranții fie ca vor munci la negru, fie ca vor reuși să obțină statutul de azilanți trebuie să plătească obligațiile pentru serviciile oferite de filieră.
Traficul ilegal de persoane, deși presupune multe riscuri este o activitate extrem de profitabilă, costul deplasării unei persoane din Asia în Europa, fiind cuprins între 3,000 și 10,000 de dolari S.U.A.
O altă modalitate de migrare folosită, de data aceasta de cetățeni români, o constituie deplasarea spre Vest prin intermediul societăților de impresariat artistic sau de plasare a forței de muncă în străinătate, vizele fiind obținute pe baza unor adeverințe de muncă false.
Un alt fenomen care a luat amploare după 1990 este și imigrarea cetățenilor români spre Europa de Vest, în special Germania, Austria, Franța, Belgia și mai nou, în țări care până în prezent erau considerate țări de tranzit, ca Polonia, Cehia.
Astfel, s-a constatat că a crescut activitatea infracțională a etnicilor rromi originari din țara noastră aflați temporar legal sau ilegal, în Polonia.
Deoarece migrarea rromilor spre Occident a devenit în ultimii ani tot mai dificilă, datorită restricțiilor în acordarea vizelor introduse de tarile vest-europene, state care au luat măsuri pentru returnarea grupurilor de imigranți ilegali – între care numeroși rromi – în baza acordurilor de readmisie, ba chiar și-au rezervat dreptul de a refuza posibilitatea de a intra în țara respectiva chiar dacă dispuneau de vize de intrare valabile.
Între România și Polonia, care până mai ieri era privită ca o țara de tranzit spre Germania, s-a creat o mișcare permanentă de grupuri de rromi, din a căror activitate infracționala pe teritoriul polonez, extrag profituri însemnate liderii din țară ai acestei etnii și există indicii că în aceasta “afacere” sunt implicați și unii funcționari din Poliția și Paza de Frontieră a Poloniei.
De asemenea, se constată acordarea în mod repetat de documente de călătorie unor persoane semnalate cu activitate infracțională pe parcursul deplasărilor în străinătate.
Se apreciază că în momentul de față în Polonia sa află circa 20000 de rromi originari din România care practica cerșitul profesional, comițând delicte minore, dar uneori și delicte grave.
Săptămânal serviciul consular al Ambasadei Române la Varșovia primește din partea Poliției poloneze comunicări privind arestarea pentru diverse delicte a circa 40-50 cetățeni români.
De asemenea numeroși minori sunt aduși în Polonia de persoane specializate din România, care îi obligă să cereasca și să fure, mizând pe faptul ca legislația poloneză prevede că minorii primesc pedepse cu suspendarea executării.
O altă țară care din țară de tranzit s-a transformat în țară țintă este Cehia.
Astfel, de la începutul anului Poliția Cehă a reținut mai mulți minori care au comis diferite delicte în Cehia. Având în vedere că identificarea lor este dificilă uneori imposibilă, deoarece minorii declară date de identitate false, sunt analfabeți și nu li se pot lua declarații scrise, refuză să dea indicii despre adulții cu care sunt în contact, pentru a se feri de complicații echipajele de poliție aduc minorii direct la ambasadă fără a sesiza procuratura.
Astfel de incidente au fost frecvente de-a lungul timpului și s-a instituit o practică bazată pe o înțelegere tacită în baza căreia lucrătorul de la secția consulară preia pe acești minori “pentru identificare” împreună cu un proces verbal constatator al poliției.
După încercări sortite de la început, eșecului de stabilire a identității reale a minorilor, lucrătorul consular este nevoit să-l elibereze după câteva ore. Minorii, după eliberare se îndreaptă spre locurile unde știu că-i găsesc pe cei care-i dirijează.
In acest sens exemplificăm cazul numitei Georgiana Roman, născută în 1982, domiciliată în Botoșani care la data de 07.04.1998 s-a predat Poliției Cehe și a relatat că a fost adusă ilegal la Praga în urmă cu circa 5-6 luni de numita Preda Veronica Paraschiva și folosită la furturi de către aceasta.
Preda Veronica a înscris-o pe Georgiana Roman în pașaportul său, schimbând fotografia fiicei sale, Preda Diana născută în 1989 cu cea a Georgianei Roman, minora însușindu-și noua identitate și de fiecare dată a declarat poliției că are nouă ani și se numește Preda Diana. Pe timpul cât s-a aflat în Cehia aceasta a fost bătută cu cruzime, în special daca nu dădea randament la furat.
In urma verificărilor întreprinse în România a rezultat că cele relatate de minoră se confirmă și că aceasta este bolnavă psihic, prezentând tulburări de comportament pe fond oligofren, carență educaționala și discernământ critic diminuat.
De asemenea a mai rezultat că mama minorei, Mioara Georgiana, a știut că fiica sa va fi folosită la furat.
Împotriva numitei Veronica Preda s-a început de câtre C.Z.C.C.O.A. – Botoșani urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals privind identitatea și uz de fals.
Un alt șiretlic folosit de cetățenii români care au comis diverse infracțiuni în Germania, constă în obținerea de către aceștia de acte din care rezultă că au renunțat la cetățenia română devenind astfel apatrizi și nu mai pot fi expulzați de către autoritățile germane.
Cu toate că în ultima perioadă infracțiunile săvârșite de cetățenii români în Germania au scăzut, totuși numărul de cetățeni români care săvârșesc infracțiuni pe teritoriul Germaniei rămâne ridicat.
Pentru România, țară care cunoaște un complex și dificil proces de democratizare a întregii sale vieți economice, sociale și politice, având ca scop crearea și consolidarea mecanismelor statului de drept și ale economiei de piața, în care drepturile fundamentale ale omului și-au dobândit adevăratele lor valori umanitare, ansamblul de măsuri destinate asigurării dreptului la libera circulație a persoanei, concomitent cu stoparea și controlarea migrației ilegale a persoanelor prezintă o importanță practică deosebită.
PROPUNERI DE LEGE FERENDA
Comerțul cu propriul corp, cu propria viață sexuala, în scopul procurării mijloacelor de existență caracterizează în esență fapta de prostituție.
Traficul de persoane în scop de prostituție poate fi intern sau internațional. în acest din urmă caz, persoanele recrutate dintr-o țară sunt predate pentru a fi duse în alta țară.
Infracțiunea de trafic de persoane în scop de prostituție se consumă în momentul în care făptuitorul efectuează predarea persoanei destinate practicării prostituției, iar în cazul traficului internațional în momentul în care persoana traficată părăsește țara în vederea realizării scopului arătat.
După decembrie 1989, prin deschiderea frontierelor și garantarea dreptului de liberă circulație a cetățenilor români, s-a manifestat o diversificare a modalităților de eludare a legilor, atât de către cetățenii români cat și de cei străini. în prezent, se constată că prostituția organizata a devenit pentru proxeneți o adevărata sursă de câștiguri, putând fi catalogată ca o “industrie” din care se obțin venituri fabuloase.
Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai, al instabilității economice și sociale, fenomene care determină puternice frustrări la nivel personal, prostituția și proxenetismul au luat amploare îngrijorătoare. Sub acoperire aparent legală, pe teritoriul României au luat ființă un număr alarmant de mare de societăți de profil cultural, impresariat artistic, turism, matrimoniale, alimentație publică, care profitând de vidul legislativ și speculând asupra neconcordanțelor de păreri în privința aplicării legii dintre organele de urmărire penală, racolează și determină la practicarea prostituției tinere făcând parte din diverse medii nocive sau care nu întrevăd posibilități minime de realizare pe plan profesional.
Profitând de naivitatea și disperarea acestor persoane, patronii acestor societăți (proxeneți notorii) livrează aceasta “marfa” cu nonșalanță în străinătate, obținând profituri uriașe.
In acest context, “traficul de persoane” era interferat nu de puține ori de comiterea altor infracțiuni cum ar fi traficul și consumul de droguri, fals privind identitatea, sechestrări de persoane, șantaj, violuri și chiar omoruri, ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să fie deosebit de ridicat.
Din analiza situației operative și cazuistica existentă, se constată că țările în care sunt traficate cel mai frecvent prostituate sunt: Turcia, Cipru, Grecia, Italia, Germania, Austria și chiar îndepărtata Japonie.
Astfel, la nivel teritorial, în 2004 au fost soluționate 49 de cauze complexe privind prostituția și proxenetismul internațional, în care au fost depistați 64 de proxeneți (38 bărbați și 26 femei) și 199 de prostituate din care 31 minore.
Putem concluziona că datorita unei activități susținute în cadrul Brigăzii și Serviciilor de Combatere a Crimei Organizate și Corupție din teritoriu, în primul semestru al anului 2005 s-au soluționat 11 cauze în care au fost depistați 14 proxeneți (dintre care 2 cetățeni greci și un cetățean turc) și 53 de prostituate, dintre care 11 minore. Ponderea soluționării acestor cauze este relativ echilibrată în teritoriul național, fiind soluționate câte două cazuri din Județele Suceava, Arad, Brăila și câte o cauza de către Constanța, Timișoara, Sibiu, Satu Mare și Cluj.
Țările în care erau trimise să lucreze prostituatele din aceste cauze sunt Turcia (5 cazuri), Croația (1 caz), Grecia (2 cazuri), Cipru (1 caz) și România (2 cazuri).
Toate eforturile și realizările de până acum ale formațiunilor de Combatere a Crimei Organizate pe linia “traficului de carne vie” nu reprezintă, din păcate, decât suprimarea unor verigi din marele lanț al afacerilor oneroase derulate de către infractori, situație datorată în buna parte atât probațiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte cât și a refuzului de a coopera cu organele de urmărire penala a persoanelor implicate (prostituate), atât ca urmare a necunoașterii legislației, cât mai ales ca urmare a temerii de represalii din partea proxeneților.
Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modul de recrutare a victimelor, modalități de scoatere din țară și introducerea în alte țări unde urmează a practica prostituția, situațiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituției.
Astfel, activitatea de recrutare a victimelor, pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu astfel de ocupații se face:
– prin promisiunea unei ocupații: în restaurante, hoteluri, ajutor în gospodărie, educatoare de copii, îngrijitoare, secretare sau în domeniul artistic ca :dansatoare, cântărețe, etc.;
– publicarea de anunțuri în ziare, asigurând o mai mare credibilitate;
– recrutarea prin oficii matrimoniale (căsătorii);
– contactarea directă ( în discoteci, baruri, cazinouri);
– invitații pentru vizite particulare pentru cele cunoscute că au practicat prostituția;- cumpărare de la alți proxeneți;
– prezentarea unor posibilități mai avantajoase de câștig;
– prezentarea unor activități sexuale “pașnice” – în cluburi private, săli de masaj.
Scoaterea din țară și introducerea în țările de destinație (Germania, Franța, Cipru, Italia, etc.) se face:
– cu pașaport turistic în Bulgaria, Turcia și Iugoslavia iar de aici sunt trecute fraudulos în Grecia;
– fără viză, folosindu-se de călăuze;
– cu pașapoarte false (în special minorele cărora li se fac pașapoarte ca fiind majore);
– cu viză colectivă de turism, iar după ajungerea la destinație, părăsesc grupul, fiind preluate de proxeneți;
– încheierea unor căsătorii fictive;
– cu vize de muncă.
în decursul acestor activități femeile sunt expuse unor situații limită, cum ar fi:
– luarea documentelor de călătorie;
– profitarea de dificultățile de limbă existente;
– frica de organele de urmărire penală;
– folosirea violenței – bătăi, lovituri, răniri cu cuțitul, violuri, șocuri electrice;
– amenințări cu sesizarea oficiilor pentru străini, cu arme albe sau de foc, cu fotografii compromițătoare făcute discret, casete video, represalii împotriva familiilor, omoruri și șantaj;
– lipsire de hrană;
– droguri;
– lipsire de libertate
Ca urmare a cunoașterii acestor aspect, precum și a întăririi relațiilor cu poliția de frontiera cu Comandamentul Național al Grănicerilor, precum și cu polițiile corespondente din țările mai sus-amintite, Compartimentul I din Cadrul Serviciului IV al D.G.C.C.O.A. desfășoară activități complexe. lucrând calificat și alte rețele de trafic de carne vie, cum ar fi acțiunea LAGUNA, în care sunt implicați doi proxeneți români și doi israelieni, urmând a deschide, în funcție de întoarcerea din străinătate a prostituatelor, alte acțiuni cum ar fi CĂLUGĂRUL (proxenet grec) și FAMILIA (doi proxeneți români).
In scopul prevenirii infracțiunilor de prostituție și proxenetism ne-am propus:
– întocmirea unei evidențe clare a persoanelor care au comis sau care sunt predispuse la comiterea unor asemenea infracțiuni;
– legătura permanentă cu unitățile sanitare în vederea identificării persoanelor purtătoare ale virusului HIV și stabilirea celor care au contactat SIDA ca urmare a practicării prostituției (identificarea cu ajutorul bărbaților contaminați veneric);
– organizarea unor agenturi calificate în locurile și mediile pretabile (hoteluri, moteluri, discoteci, parcări TIR, societăți de impresariat artistic, societăți de turism, societăți de recrutare a forței de muncă pentru străinătate, unități sanitare, etc.).
In planul traficului de organe, deși au apărut semnale pe plan mondial, în țara noastră acest gen de fapte nu s-a realizat în mod cert decât într-o singură cauză, soluționată de Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Constanța, care a identificat pe raza acestui județ un număr de 12 persoane care și-au vândut câte un rinichi pentru sume cuprinse între 4-5 mii de dolari SUA, de racolarea acestora ocupându-se Văduva Gheorghe Daniel și fratele acestuia Văduva Marius. Împotriva acestora s-au desfășurat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.16 alin. 2 Legea 2/1998.
Se pot face și unele conexiuni între “traficul de carne vie” (prostituție – proxenetism), prin dispariția misterioasă a unor persoane și probabilitatea folosirii lor în furnizarea de organe umane unor clinici din străinătate ce se ocupă cu transplantul de organe.
Aceste operații de transplant sunt realizate de echipe specializate de medici asupra donatorilor acestor organe, care sunt recrutați de rețele ilegale, cu o vasta arie de acțiune. Recrutarea se realizează prin promisiuni de mari sume în valută persoanelor care având un nivel de trai foarte scăzut, își dau acordul în vederea realizării transplantului.
Ca urmare a proliferării fără precedent a acestui gen de fapte deosebit de nocive în rândul minorilor și tinerilor, precum și pentru a se alinia cu legislațiile moderne, un spectru larg de organisme românești, atât guvernamentale cât și nonguvernamentale, au condus spre ideea de modificare a Codului Penal în ceea ce privește cadrul optim de reglementare a acestor activități de practicare a prostituției.
Noile soluții legislative au în vedere pe de o parte asigurarea protecției sociale a persoanelor care practică prostituția, iar pe de altă parte, o mai eficientă activitate de control și combatere a problemelor care rezida din acest fenomen, respectiv: proxenetismul, traficul de minori, pedofilia, agresiuni fizice, violuri, boli transmisibile pe cale sexuala, evaziune fiscala, etc.
“Prostituția se definește ca fiind practicarea relațiilor sexuale cu diferite persoane în vederea obținerii de foloase materiale pentru sine sau pentru o alta persoana. Practicarea ilegala a prostituției se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani.”
“Exploatarea sexuala a minorilor se definește ca fiind folosirea minorilor pentru practicarea prostituției sau pentru realizarea de materiale obscene, precum și traficul de minori în aceste scopuri.”
Pedofilia este definita ca fiind “întreținerea de relații sexuale cu persoane sub 14 ani” și se pedepsește cu “închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”.
“Cu aceeași pedeapsă se sancționează raportul sexual cu o persoana între 14 și 18 ani, daca fapta este săvârșita de tutore sau curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa.
Când fapta prevăzuta în alin 1 a fost săvârșită în împrejurările prevăzute în art. 197, alin 2, lit. b ori daca faptele prevăzute în alin.1 și 2 au avut urmările prevăzute în art. 197, alin.2, lit. c pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Daca fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.”
Pana la intrarea în vigoare a noului cadru legislativ, organele de politie vor continua activități specifice în scopul cunoașterii și contractării faptelor de prostituție-proxenetism, cu predilecție a traficului de “carne vie” internațional, sens în care se impune o cooperare eficienta și permanenta cu toate structurile operative din M.A.I.,S.R.I. și M.Ap.N.
Cazul REȚEAUA
In anul 1998 Serviciul C.C.O. din cadrul I.J.P. Constanta a rezolvat primul caz de amploare în domeniul traficului de organe din România. Profitând de vidul legislativ din tara noastră și incitați de sumele enorme de bani pe care unele persoane sunt gata sa le ofere în schimbul însănătoșirii lor, rețele internaționale de traficanți de organe au pătruns și în România de unde au început “colectarea” de organe de la donatori. De asemenea membrii rețelelor au penetrat și cercurile de muncitori români din străinătate.
Rețeaua cuprinde persoane care se ocupau cu racolarea clienților care sa cumpere organe , de regula rinichi, persoane care se ocupau de partea medicala a afacerii și persoane care racolau “donatori”.
Clienții erau găsiți fie prin contact direct, fie cu ajutorul Internetului prin coduri și parole anume stabilite de membrii rețelei. Astfel, un client poate cere pe Internet un anume medicament foarte rar, folosit în anumite terapii și tratamente, însă de fapt numele acelui medicament sa fie însăși codul prin care solicită organe de donatori, intrând astfel în legătură cu membrii rețelelor de traficanți de organe.
Nucleul medical care se ocupa cu transplantul de organe era unul de elita format din doctori docenți și profesori universitari. Aceștia erau coordonați de un profesor doctor docent de origine israeliana care vorbește la perfecție 9 limbi străine, printre care și limba româna și care e cunoscut sub numele de “Iacub”.
Capul rețelei este un cetățean turc, a cărui identitate nu a putut fi aflata, de aproximativ 1.70-1.75m, cu început de chelie, plinuț, cu fața rotundă, cu mustață și cu “un aer de nobil”.
Printre persoanele care racolau donatorii s-a aflat și doctorul turc Yosuf Ercin-Sommez care a penetrat și mediul muncitorilor clandestini de diferite naționalități, din Istanbul, printre care și cei romani.
Prima persoana care a intrat în legătură directă cu doctorul Iacub a fost Văduva Gheorghe-Daniel din comuna 23 August, județul Constanta, acesta dorind inițial sa-și vândă și el un rinichi, dar fiind alcoolic, cu ficatul bolnav, nu a fost acceptat, hotărând împreuna cu Iacub sa caute donatori pentru care primea cate 1000 dolari.
Primul donator de rinichi a fost chiar fratele lui Văduva Daniel, Văduva Marius, care a fost transportat împreuna cu trei cetățeni ruși și un băiat din Bacău la Tallin în Estonia unde în data de 13.01.1998 a fost operat de un colectiv medical, după operație primind 4000$ și bilete de întors cu avionul pentru București, pe data de 19.01.1998.
În Constanța au fost identificate 12 persoane care și-au vândut cate un rinichi pentru sume cuprinse între 4 -5 000$.
Celelalte persoane racolate de Văduva Dan au fost operate în perioada martie-mai 1998 la o clinica sau spital de cartier din localitatea Adama. Aici organizatorii rețelei au închiriat un etaj întreg, etajul îi și l-au izolat de restul clădirii ținând ușa de acces încuiata, putând intra doar după un cod stabilit anume. Lângă acest spital se afla un conac părăsit unde erau aduși donatorii și de acolo, în grupuri de 2-3 persoane erau introduși în spital.
Înainte de a fi aduși la Adama, persoanele racolate erau cazate la hotelul Samra din cartierul Maltepe din Istanbul, cheltuielile de cazare fiind suportate de doctorul Iacub, care se ocupa și de efectuarea analizelor la un dispensar din apropierea hotelului, astfel încât ajunși la spitalul din Adama, nu mai era necesar efectuarea testelor medicale, stabilindu-se dinainte persoanele care donau și care primeau rinichiul, după compatibilitate.
Alt loc de operare a fost un spital din Istanbul, unde, în luna mai se mutase echipa medicală de la Adama, închiriind tot etajul II al spitalului. La parterul acestui spital se afla o cofetărie.
Din cercetări a reieșit faptul că primitorii rinichiului erau de regulă cetățeni evrei, francezi sau englezi care plăteau sume cuprinse între 150- 200 000$. Acești bani erau împărțiți astfel: organizatorul rețelei primea 50 000-100 000$ din care plătea donatorului suma de aproximativ 4000-5000$ și cheltuieli de întreținere a acestora și pe cei care-i racolau; o sumă de 40 000$ se plătea pentru achiziționarea unei truse medicale de unică folosința pentru transplanturi de organe; iar corpul medical primea restul de bani care se împărțeau în funcție de aportul fiecăruia la operația de transplant.
Pentru conspirativitate, organizatorul rețelei, deși întocmea acte prin notariat din care reiese faptul ca persoanele racolate acceptau sa “doneze” cu titlu gratuit câte un rinichi, aceștia erau instruiți să-și dea adrese fictive, spunându-li-se totodată sa nu se intereseze sau să afle cui i s-a transplantat rinichiul.
Estimativ 80 de persoane din țară, de regulă din județele din Moldova au donat cate un rinichi în aceste clinici de transplanturi.
Pe lângă români, au mai fost racolate persoane din Bulgaria, Ucraina, Republica Moldova, Belarus, Rusia și alte state fost sovietice.
Activități specifice de prevenire desfășurate în unitățile medicale
Activități specifice (de prevenire), desfășurate în toate unitățile din rețeaua sanitară și a cabinetelor particulare din județul Constanța și din țară, în vederea identificării unor donatori de organe umane, în speță rinichi, ținând cont de următoarele particularități ale unei astfel de intervenții chirurgicale:
– îngrijirea post-operatorie se face sub tratament medicamentos cu antibiotice;
– firele de sutura a plăgilor necesită pentru scoatere sau resorbție 7 zile de la intervenția chirurgicală;
– la o asemenea intervenție se pierde foarte mult sânge, fapt care necesită hemograma la externarea din spital;
– intervenția necesită efectuarea unui număr mare de analize medicale;
– incizia la aceste intervenții este destul de mare și ușor observabilă chiar și de un neavenit;
– după intervenție e necesară o supraveghere stricta de cel puțin 2 săptămâni și un consult periodic la fiecare 6 luni;
– în urma unei astfel de intervenții pot apărea diverse complicații: infectarea plăgii, sutura incompletă a acesteia, ruptura la nivelul plăgii, infecții urinare cauzate de neefectuarea tratamentului cu antibiotice, de suprasolicitarea rinichiului care preia sarcina celui extirpat;
– prezența donatorului la controlul periodic de 6 luni.
ANEXE
Ziarul „Evenimentul zilei” – 14.IULIE.1998
Trafic de persoane, carne vie, copii și organe
În 1998 au căzut 46 de rețele internaționale de prostituție, având drept "eroi" 189 de prostituate și 75 de proxeneți. Cei mai numeroși clienți pentru farmecele româncelor s-au găsit în Grecia, Cipru, Turcia și Croația. Un număr de 35 de dosare de adopții ilegale au fost instrumentate în colaborare cu Parchetul General, țările de baștină ale părinților adoptivi fiind Spania, Belgia, Italia, Franța, Cipru și Israel. Unul dintre cele mai interesante cazuri a fost cel instrumentat de I.P.J. Suceava împotriva avocatului cipriot Cristakis Cristodulidis. în perioada decembrie 1997- august 1998, acesta a racolat și transportat în Cipru mai multe tinere românce aflate în ultimele luni de sarcină, intermediind adopția nou-născuților, tranzacții în care fiecare mama a primit 1.000 de dolari SUA. I.P.J. Constanța a reușit să treacă pe linie moartă o filieră internațională de trafic de organe, după ce protagonistul, Gheorghe Văduva, reușise să transporte în Turcia 14 persoane. Fiecare dintre acestea, pentru 4.000 de dolari, și-au donat câte un rinichi. Și migrația ilegală a dat de furcă în 1998, fiind identificate 22 de grupuri, însumând 126 de persoane, însoțite de 17 călăuze, care încercau să ajungă în spațiul UE pe ruta Singapore-Moscova-Chișinău.
Ziarul „Evenimentul Zilei” – 27.AUGUST 1999
"Regina negustorilor de rinichi" e o moldoveancã vânatã de Interpol
Interpolul a lansat o "vânãtoare" la scarã internaționalã pentru prinderea unei femei din Republica Moldova, pe nume Nina Scobiola, în vârstã de 35 de ani, acuzatã de a fi câștigat sute de mii de dolari din traficul cu organe, fapt care i-a adus în lumea interlopã supranumele de "regina traficului cu rinichi". Ea a convins mai mult de o sutã de conaționali sã își vândã câte un rinichi pentru transplant în Turcia, relevã "Sunday Times".
Scobiola este șefa unui grup de intermediari care s-a deplasat prin zone sãrace și izolate ale Republicii Moldova, convingând diverși tineri sã meargă la Istanbul, unde, după operație, primeau câte 3.000 de dolari. Organele erau destinate unor pacienți din Occident, care plăteau moldovencei aproape 25.000 de dolari pentru un rinichi. "Scobiola este o escroacã profesionistã. Știe sã fie pe placul oamenilor și își alege victimele cu grijã. Toți au căpătat încredere în ea și au crezut cã vrea în mod sincer sã îi ajute pentru cã îi vedea într-o situație disperatã, când, de fapt, ea făcea doar afaceri prospere", a declarat un specialist din Ministerul de Interne de la Chișinău.
El a adãugat: "Știm de aproximativ o sutã de cazuri, dar bănuim că numărul real este mult mai mare. Ea nu este singura din Moldova care face trafic cu organe". În urmã cu patru ani, Scobiola a fost acuzatã cã a vândut șase orfani unor cupluri din Occident. Escroaca nu mai este de găsit în prezent, ea fugind, după toate probabilitățile, în Turcia, drept pentru care autoritățile de la Chișinău au cerut ajutorul Interpolului.
Rinichi moldovenești proaspeți cu livrare la Istanbul
Anchetatorii moldoveni au identificat opt din satele din care Scobiola și-a ales donatori. Deși majoritatea au donat de bunăvoie, se pare cã unii au fost păcăliți pentru a fi duși la Istanbul. Un tânăr de 21 de ani, care a donat un rinichi anul trecut, povestește: "Nu am avut altã posibilitate decât sã fiu de acord, când am auzit cã pot câștiga 3.000 de dolari. Tatăl meu câștigã șase dolari pe lunã dacã are noroc. Aveam datorii pe care nu le puteam plăti și eram disperat, așa că am acceptat."
Acesta, ca mulți alți donatori, dintre care zeci de femei, a fost dus la Chișinău, unde Scobiola i-a dat un pașaport nou și, împreunã cu alți cinci țărani, a fost urcat în tren cu destinația Istanbul, unde a fost întâmpinat de un turc cocoșat, pe nume Jakob, care este, de asemenea, căutat de poliție. Moldovenilor li s-a pus în vedere sã nu vorbească cu nimeni despre "excursie", au fost duși sã li se facă teste de sânge și radiografii, la o clinicã particularã și, câteva zile mai târziu, când au fost găsiți pacienții potriviți, li s-au dat sã semneze formulare scrise în turcã, fără să li se explice ce semnau. Transplanturile au fost efectuate de medici turci și, după o săptămână, moldovenii au primit câte 3.000 de dolari de la turcul cocoșat și au fost urcați în tren înapoi spre Chișinău.
Tânărul care a acceptat să povestească prin ce a trecut nu a avut parte însã de banii aduși în schimbul rinichiului și, în plus, se simte din ce în ce mai rău: "Mă simt mai rău. Mi-am plătit datoriile și mi-am reparat casa. Banii rămași mi-au fost luați de mafioții locali, care au auzit de operație și care mi-au luat și televizorul și casetofonul stereo aduse din Turcia". Când nu a mai găsit voluntari, Scobiola a început să își momească victimele, ducându-le în Turcia sub diferite pretexte. Vasili Moisei, 30 de ani, a fost convins să își lase nevasta și pe cei doi copii mici, cu promisiunea unui contract de muncã într-o fabrică din Istanbul. El s-a întâlnit acolo cu o complice a Ninei Scobiola, care, după ce l-a lăsat sã aștepte o săptămână, i-a zis cã nu are de lucru pentru el și i-a sugerat să își vândă un rinichi pentru cã, a spus ea, "ne datorezi bani pentru călătorie și pașaport și nu ne putem permite să îți plătim biletul de întoarcere." După două zile, Moisei, disperat, a cedat.
"Evenimentul zilei" prezintă, în premieră,
( 18. iulie.1999)
Harta infracționalității românești
În primele 6 luni ale anului 1999, s-au înregistrat 171 de infracțiuni.
Potrivit unei statistici realizate de Direcția Ordine Publica din IGP, starea infracționalității a crescut în acest an cu 7,37 %. Acesta este un record, ținând seama că, începând cu 1990, creșterea anuală a infracționalității din România a trecut întotdeauna de la 19 la 20%. De la începutul anului și până în prezent se constată o creștere puternică a infracțiunilor economice. De asemenea, pentru prima dată după Revoluție, numărul infracțiunilor de natură judiciară a scăzut cu 2,27 %. În ciuda scăderii dramatice a salariilor polițiștilor, aceștia au început să-și facă mult mai puternic simțită prezența în stradă. A dispărut aproape cu desăvârșire timorarea polițistului speriat de "aglomerația" din decembrie 1989. Acum, cei care îi "sperie" pe polițiști sunt guvernanții și parlamentarii, dar și noii îmbogățiți.
Este aproape imposibil să se facă o hartă a infracționalității economice. Acest tip de încălcare a legii se desfășoară aproape întotdeauna pe arii extinse. Afacerea "Țigareta" aparține teoretic Bucureștiului, dar țigările intrate în țară pe la Otopeni au ajuns în toate colțurile țării prin intermediul unei rețele extrem de bine pusă la punct. De asemenea, fraudele de la "Dacia Felix" nu pot fi legate în nici un caz numai de județul Cluj, deoarece banii dispăruți erau adunați de la toate sucursalele din țară și străinătate. Recenta rețea de trafic de organe descoperită la Constanța racola oamenii pe teritoriul României, dar operațiile și vânzările de organe se făceau în Turcia. Astfel, asistam la o internaționalizare a infracționalității. În multe cazuri, investițiile din România sunt folosite pentru "spălarea de bani". Acești bani sunt "curați" față de statul român, dar sunt "murdari" atunci când se întorc în statul de unde au plecat.
Astfel ca, neputând fi cuantificate, infracțiunile economice nu pot fi incluse într-o hartă corectă a infracționalității. Aceasta din urma poate fi realizată cu succes în cazul infracțiunilor de natură judiciară (crime, violuri, tâlhării, furturi, înșelăciuni etc.).
Municipiul București a înregistrat în primele 6 luni ale anului 12.210 infracțiuni de natură juridică. În topul județelor conduce detașat Timișul, cu 4651 infracțiuni. Locurile doi și trei sunt ocupate de județele Constanța și Prahova, cu 4651, respectiv, 3944 infracțiuni.
Numărul de infracțiuni este determinat în primul rând de mărimea județelor și de nivelul de dezvoltare economică a acestora. Județele mai mici și mai sărace, cum ar fi Giurgiu, Vrancea și Covasna, au înregistrat un număr mai mic de încălcări ale legii, spre deosebire de marile județe – Timiș, Constanta, Brașov.
Poziționarea unui județ este, de asemenea, foarte importantă. Un județ ca Prahova înregistrează cu mult mai multe infracțiuni decât, de exemplu, Tulcea. În timp ce primul este la intersecția unui mare număr de artere de circulație, cel de-al doilea este plasat într-un colț al țării relativ izolat. În cazul infracțiunilor de natură judiciară se poate vorbi chiar de o "mișcare de sezon". Polițiștii spun că, deși acum Timișoara conduce în top, până în septembrie își va pierde, cu siguranță, locul fruntaș. Vine puternic din urmă județul Constanța care, spun specialiștii, va conduce detașat în toamnă. Explicația e simplă: și infractorii sunt oameni; merg și ei pe litoral. În timp ce pentru unii marea înseamnă relaxare, pentru alții înseamnă "producție".
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Constituția României
Codul Penal
Codul de Procedura Penala
Codul Familiei
Codul Vamal
Legea 40/1991 privind organizarea și funcționarea M.A.I.
Legea 56/1992 privind frontiera de Stat a României
Legea 218/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Romane
Legea 39/2003, privind prevenirea și combaterea criminalității organizate
Legea 2/1998 privind prelevarea și transplantul de țesuturi și organe umane
Gh. Nistoreanu,Vasile Dobrinoiu și colectivul -”Drept Penal-partea speciala” Editura ContinentXX, București 1995
Constantin Antonoaie,Vasile Becheresan și colectivul -”Tratat de tactica criminalistica” Ed. Carpați, Craiova 1994
Vasile Dobrinoiu -”Corupția în dreptul penal”. Ed Atlas Lex, București 1995
Uli Schmetzer -”Slave trade Survivers,Prosper accross Asia”
Lao Cao-”Ilegal traffic în women”
Gayle Reaves-” Trading away youth”
Kathleen Barry-”Female sexual slavery”
John Leo-”Japan ia a strong mixture of open sex and silent frustration”
Rou Moreau-”Sex and death în Thailand”
Norton and Cdl.-”While slave, playgirl”
Buletin informativ nr. 1-3 al B.C.C.O.A. 1996-2000
Buletine informative a D.G.C.C.O.A. 2000-2002
www.evenimentulzilei.ro
www.mi.ro
www.home.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Traficul de Organe Si Tesuturi Umane (ID: 124882)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.