Traficul de Fiinte Umane. Prevenirea Traficului de Persoane Prin Relevarea Riscurilor Si a Consecintelor

Drept

Traficul de Fiinte Umane. Prevenirea Traficului de Persoane Prin Relevarea Riscurilor Si a Consecintelor

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Traficul de ființe umane. Prevenirea traficului de persoane prin relevarea riscurilor și a consecințelor

CUPRINS :

Introducere

Partea I. FUNDAMENTELE CONCEPTUAL-TEORETICE ȘI METODOLOGICE ȘI DESIGNUL PROIECTULUI DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE PSIHOSOCIALĂ

Capitolul.I. Fenomenul traficului de ființe umane

1.1Traficul de ființe umane .Definiție și terminologie

1.2 Încadrări paradigmatice și teorii relevante în domeniu

1.3 Problematica traficului de ființe umane în Republica Moldova

1.4 Problematica traficului de ființe umane în România

1.5 Problematica la nivel internațional

1.6 Etapele traficului de ființe umane

Capitolul II.Factorii de risc și cauzele care determină apariția și dezvoltarea fenomenului traficului de ființe umane

2.1 Factori sociali

2.2 Factori economici

2.3 Factori socio-culturali

2.4 Factori socio-politici

Capitolul III.Consecințele experienței traumatice din perspectivă psihotraumatologică

3.1 Sindromul de stres post-traumatic (SSPT)

3.2 Consecințe specifice stresului post-traumatic ca urmare a experienței de trafic

3.3 Perspectivă asupra simptomelor SSPT în cazul victimilor traficului de ființe umane

3.4 Trăsături asociate SSPT în cazul victimilor

3.5 Sindromul Stockholm, caracteristici victimă – agresor

Capitolul IV.Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane

4.1 Acțiuni de prevenire

4.2 Autorități implicate în prevenirea și combaterea fenomenului

4.4 Rolul comunității în prevenirea și combaterea traficului de persoane

Capitolul V. Designul proiectului de cercetare și a intervenție psihosociale

2.1 Date introductive de fond

2.1.1 Prezentarea contextului și a locației de implementare a proiectului de cercetare și intervenție psihosocială

2.1.2 Problematica abordată și scopul proiectului de cercetare și intervenție psihosocială

2.2 Etapa cercetării de investigare și evaluare inițială

2.2.1 Problema științifică abordată în cercetarea de investigare și evaluarea inițială

2.2.2 Interogații de cercetare și obiectivele operaționale ale cercetării de evaluare și investigare inițială

2.2.3 Universul cercetării, populația cercetată și loturile de subiecți investigați

2.2.4 Metode, instrumente și tehnici utilizate în cercetarea de investigare și evaluare inițială

2.3 Etapa intervenției psihosociale

2.3.1 Problema psihosocială abordată în intervenție

2.3.2 Obiectivele operaționale și scopul intervenției psihosociale

2.3.3 Grupul țintă și beneficiarii intervenției psihosociale

2.3.4 Metode, instrumente și tehnici utilizate în intervenția psihosocială

2.3.5 Organizarea și planificarea activităților de intervenție

2.4 Etapa cercetării de evaluare finală

2.4.1 Problema științifică abordată în cercetarea de evaluare finală

2.4.2 Interogații de cercetare și obiective operaționale ale cercetării de evaluare finală

2.4.3.Universul cercetării și loturile de subiecți evaluați

2.4.4 Metode și instrumentele cercetării

Partea II. PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

3. Prezentarea rezultatelor obținute în cercetarea de investigare și evaluare inițială

3.1 Preliminarii organizatorice în prezentarea rezultatelor cercetării de evaluare inițială

3.2. Prezentrea rezultatelor

3.2.1 Nivelul de informare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16- 19 ani este scăzut

3.2.2 Dorința intensă de a pleca în străinătate, se datorează lipsei resurselor financiare și dorința intensă de independență financiară

3.2.3 Vulnerabilitatea tinerillor din Republica Moldova este mai maare decât în România

3.2.4 Concluzii parțiale

4. Prezentarea rezultatelor obținute în intervenția psihosocială propriu-zisă

4.1 Descrierea activităților desfășurate în cadrul intervenției psihosociale

4.2 Planul de acțiune și desfășurarea acrivităților

4.3 Concluziile intervenției psihosociale

5. Prezentarea rezultatelor obținute în urma cercetării de evaluare finală

5.1 Evaluarea progreselor în ceea ce privește nivelul de informare

5.2 Evaluarea dorinței de a pleca în străinătate în corelație, privind informarea riscurilor traficului

5.3 Rezultatele finale obținute în urma adunării informațiilor din fișele cu valoare de faptă și opinie

5.4 Concluziile cercetării de evaluare finală

Partea III. CONCLUZII SINTETICE DE ANSAMBLU ȘI RECOMANDĂRI DE ORDIN APLICATIV

6.Concluzii sintetice de ansamblu finale

6.1 Concluzii sintetice de ansamblu în ceea ce privește cercetarea științifică în ansamblu

6.2 Concluzii sintetice de ansamblu în ceea ce privește intervenția psihosocială în ansamblu

7. Recomandări de ordin aplicativ finale

7.1 Recomandări de ordin aplicativ în ceea ce privește cercetarea științifică și designul de intervenție psihosocială în domeniu

7.2 Recomandări de ordin aplicativ în ceea ce privește politicile sociale și programele în domeniu

IV.BIBLIOGRAFIE

V. ANEXE

Anexa 1

Anexa 2

Anexa 3

Anexa 4

Introducere

În ultimii 20 de ani s-a acordat o atenție deosebită studierii fenomenului social traficului de ființe umane și identificării acestuia ca problemă socială în toată lumea.

În urma unei cercetari realizate în 2008 de către Institutul pentru studierea migrației internaționale, Edmund A. Walsch School of Foreign Service si Universitatea Georgetown, Washington DC (Gozdziak, Elzbieta., Ph .D., Bump, Micah, M.A 2008) care încearcă radiografierea fenomenului de trafic de persoane așa cum este surprins în diverse studii, rapoarte și articole științifice evidențiază mai multe aspecte.

Raportul acestei cercerari evidențiaza mai multe aspecte dar cel mai important este acela că, traficul de ființe umane are ca prim obiectiv traficul în scopul exploatării sexuale. Atât în acest studiu cât și în literatura de specialitate problematica traficului de persoane este descrisă ca o problemă socială a întregii lumi.

Cele mai frecvente aspecte care se referă la amploarea fenomenului de trafic de persoane la nivel global, în contextul fenomenelor sociale care il generează și îl susțin sunt : migrația transfrontalieră, sărăcia, inegalitatea de gen si femimizarea migrației.

Numeroase cercetari realizate pâna acum au avut ca scop identificarea fenomenelor sociale care generează traficul de ființe umane, scopul principal al traficanților și categoriile de victime, însă puține sunt cele care încearcă să identifice programe sociale destinate reintegrării sociale ale victimelor, prevenirii și combaterii fenomenului și eficacității serviciilor furnizate.

Am considerat oportuna abordarea problematicii fenomenului traficului de ființe umane deoarece aduce atingeri Drepturilor Omului, și deși problema este actuală, este puțin exploatată în România și în Republica Moldova.

Motivul obiectiv al alegerii acestei teme este reprezentat de realitatea de lânga noi. Ființe umane vândute în scopul exploatarii sexuale, consumatori de sex, violența, durere și lacrimi sunt elementele care alcatuiesc imaginea tragică a traficului de ființe umane, care pare a fi o epidemie care se intinde pe tot globul, iar extinderea ei nu poate controlata si stopata.

În fiecare zi, tinerii se lovesc de anunțurile subtile din ziare sau de pe internet, unde le sunt promise câstiguri fabuloase, promisiuni stralucitoare și plecări în străinătate, promisiuni care alcătuiesc visul oricarui tânăr, dar în realitate ele sunt capcanele traficanților, care spulberă visele și îi ademenesc în cel mai mare coșmar.

Informarea este principalul element care face diferența.Informația înseamna a fi cu un pas inainte fața de traficanți, înseamna posibilitatea de a evita o tragedie,Informația este putere!

Deși pare un coșmar, aceasta este realitatea.

Ce putem face? Ce aduce cu sine acest fenomen? Poate fi prevenit traficul de finițe umane? Care este cea mai buna metoda ca informațiile sa fie reținute?

Merita orice eforturi pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen pentru simplu motiv că FIINȚELE UMANE NU SUNT DE VÂNZARE !

Partea I. FUNDAMENTELE CONCEPTUAL-TEORETICE ȘI METODOLOGICE ȘI DESIGNUL PROIECTULUI DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE PSIHOSOCIALĂ

Capitolul I. Fenomenul traficului de ființe umane

1.1.Traficul de ființe umane. Definire și terminologie

Trăim într-o societate modernă, competitivă, cu grad ridicat de coeziune socială, care garantează și protejează drepturile tuturor cetațenilor săi, însă fenomenul traficului de ființe umane care a împânzit toată lumea aduce atingeri grave drepturilor omului.

Fenomenul traficului de ființe umane are un trecut semnificativ în Asia, Africa, America de Nord și cea de Sud cuprinzând țări din Europa precum România, Albania, Serbia, Macedonia și Bulgaria, mai ales după anii ’90, în contextul în care a avut loc destrămarea regimurilor comuniste și crizei din Balcani care au favorizat dezvoltarea fenomenului.

După 1990, efectele tranziției din țarile din sud-estul Europei, au avut drept rezultat schimbări politice, sociale, culturale și economice, care au dererminat în timp o creștere a sărăciei și a ratei șomajului.

Inegalitatea pe piața muncii dintre barbați și femei a creat situații de criză, iar traficul de ființe umane, a fost efectul feminizării saraciei și a migrației pe piața muncii. Ratele ridicate ale șomajului în rândul femeilor au împins femeile către sectoarele neconvenționale ale economiei, unde trebuiau să muncească la ‚‚negru’’ pentru a-și câștiga existența, iar unul dintre cele mai profitabile sectoare fiind industria sexului.

Astfel, ratele ridicate ale șomajului și sarăcia au determinat motivarea populației de a emigra, aceasta fiind văzută ca unica soluție.

România se identifică a fi atât sursă cât și zonă de tranzit pentru traficul de ființe unane, constituind una dintre cele mai importante surse ale vintimelor traficului de persoane din Europa occidentală.

În Ronânia, subiectul – trafic de ființe umane – este prezent în atenția politicienilor și a cercetătorilor de la sfârșitul anilor `90 și începutul anilor 2000, când organizațiile și instituțiile internaționale au transmis avertismente, de a considera traficul de persoane un fenomen social, față de care trebuie să fie elaborate și implementate măsuri speciale de eradicare și control.

Definire și terminologie

Definiția traficului de ființe umane dată de Organizației Națiunilor Unite

( Convenția de la Palermo, 13 decembrie, 2000).

,, Traficul de ființe umane reprezintă ,,recrutarea,transportarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere prin utilizarea unei situații vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau foloase, pentru obținerea consemțământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul expoatării. Prin exploatare se înțelege prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe .

Consimțământul unei victime pentru exploatarea intenționată în sensul menționat este irelevant, dacă nu au fost folosite oricare dintre procedeele de mai sus.

Recrutarea, transportarea, transferul, dăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate trafic de persoane, chear dacă acestea nu implică nici unul din procedeele menționate.

Prin copil se întelege persoană sub 18 ani.’’

În 2001, a fost adoptată Legea 678 privind Prevenirea și Combaretea Traficului de Ființe Umane. În Legea 678/2001 au fost incriminate formele de trafic de persoane, față de acestea s-au proiectat anumite măsuri specifice atât în direcția de combatere a traficului de persoane cât și în direcția asistenței și protecției victimelor

( Hotărârea de Guvern nr.299/2003 ).

Definiția traficului de ființe umane conform legii 678/2001 pentru

ternet, unde le sunt promise câstiguri fabuloase, promisiuni stralucitoare și plecări în străinătate, promisiuni care alcătuiesc visul oricarui tânăr, dar în realitate ele sunt capcanele traficanților, care spulberă visele și îi ademenesc în cel mai mare coșmar.

Informarea este principalul element care face diferența.Informația înseamna a fi cu un pas inainte fața de traficanți, înseamna posibilitatea de a evita o tragedie,Informația este putere!

Deși pare un coșmar, aceasta este realitatea.

Ce putem face? Ce aduce cu sine acest fenomen? Poate fi prevenit traficul de finițe umane? Care este cea mai buna metoda ca informațiile sa fie reținute?

Merita orice eforturi pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen pentru simplu motiv că FIINȚELE UMANE NU SUNT DE VÂNZARE !

Partea I. FUNDAMENTELE CONCEPTUAL-TEORETICE ȘI METODOLOGICE ȘI DESIGNUL PROIECTULUI DE CERCETARE ȘI INTERVENȚIE PSIHOSOCIALĂ

Capitolul I. Fenomenul traficului de ființe umane

1.1.Traficul de ființe umane. Definire și terminologie

Trăim într-o societate modernă, competitivă, cu grad ridicat de coeziune socială, care garantează și protejează drepturile tuturor cetațenilor săi, însă fenomenul traficului de ființe umane care a împânzit toată lumea aduce atingeri grave drepturilor omului.

Fenomenul traficului de ființe umane are un trecut semnificativ în Asia, Africa, America de Nord și cea de Sud cuprinzând țări din Europa precum România, Albania, Serbia, Macedonia și Bulgaria, mai ales după anii ’90, în contextul în care a avut loc destrămarea regimurilor comuniste și crizei din Balcani care au favorizat dezvoltarea fenomenului.

După 1990, efectele tranziției din țarile din sud-estul Europei, au avut drept rezultat schimbări politice, sociale, culturale și economice, care au dererminat în timp o creștere a sărăciei și a ratei șomajului.

Inegalitatea pe piața muncii dintre barbați și femei a creat situații de criză, iar traficul de ființe umane, a fost efectul feminizării saraciei și a migrației pe piața muncii. Ratele ridicate ale șomajului în rândul femeilor au împins femeile către sectoarele neconvenționale ale economiei, unde trebuiau să muncească la ‚‚negru’’ pentru a-și câștiga existența, iar unul dintre cele mai profitabile sectoare fiind industria sexului.

Astfel, ratele ridicate ale șomajului și sarăcia au determinat motivarea populației de a emigra, aceasta fiind văzută ca unica soluție.

România se identifică a fi atât sursă cât și zonă de tranzit pentru traficul de ființe unane, constituind una dintre cele mai importante surse ale vintimelor traficului de persoane din Europa occidentală.

În Ronânia, subiectul – trafic de ființe umane – este prezent în atenția politicienilor și a cercetătorilor de la sfârșitul anilor `90 și începutul anilor 2000, când organizațiile și instituțiile internaționale au transmis avertismente, de a considera traficul de persoane un fenomen social, față de care trebuie să fie elaborate și implementate măsuri speciale de eradicare și control.

Definire și terminologie

Definiția traficului de ființe umane dată de Organizației Națiunilor Unite

( Convenția de la Palermo, 13 decembrie, 2000).

,, Traficul de ființe umane reprezintă ,,recrutarea,transportarea, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau utilizarea forței sau a altor forme de constrângere, prin răpire, escrocare, înșelăciune sau abuz de putere prin utilizarea unei situații vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau foloase, pentru obținerea consemțământului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul expoatării. Prin exploatare se înțelege prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, muncă sau servicii forțate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe .

Consimțământul unei victime pentru exploatarea intenționată în sensul menționat este irelevant, dacă nu au fost folosite oricare dintre procedeele de mai sus.

Recrutarea, transportarea, transferul, dăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate trafic de persoane, chear dacă acestea nu implică nici unul din procedeele menționate.

Prin copil se întelege persoană sub 18 ani.’’

În 2001, a fost adoptată Legea 678 privind Prevenirea și Combaretea Traficului de Ființe Umane. În Legea 678/2001 au fost incriminate formele de trafic de persoane, față de acestea s-au proiectat anumite măsuri specifice atât în direcția de combatere a traficului de persoane cât și în direcția asistenței și protecției victimelor

( Hotărârea de Guvern nr.299/2003 ).

Definiția traficului de ființe umane conform legii 678/2001 pentru

prevenireași combaterea traficului de ființe umane

Art.12. ‚‚Constituie infracțiune de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane.’’

Legea 678/2001, cuprinde o definiție asemănătoare cu cea adoptată de Convenția de la Palermo, însă omite o importantă sintagmă ,,prin utilizarea unei situații vulnerabile’’, iar în textul legii apare sintagma ,,profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința’’, însă acestă sintagmă nu cuprinde aria posibilităților unei situații vulnerabile.

Ulterior la 4 decembrie 2002, România a ratificat Protocolul adițional pentru prevenirea, combaterea și pedepsirea traficului de ființe umane, în special femei și copii.

Protocolul stipulează :

– prevenirea și combaterea traficului de ființe umane trebuie să acorde atenției în special femeilor și copiilor ;

– asistența victimelor traficului de persoane și protejarea acestora se realizează cu respectarea drepturilor omului ;

– promovarea unei colaborări intre statele incluse este necesară, în scopul realizării anumitor obiective ;

Acțiunile statelor semnatare sau axat mai mult spre direcția prevenirii prin educație a grupurilor vulnerabile la trafic și nu pe combaterea cauzelor .

1.2 Încadrări paradigmatice și teorii relevante în domeniu

Traficul de ființe umane este înainte de toate un fenomen social după care este considerat ca fiind o crimă împotriva umanității.

E.Durkheim afirmă că, citez :,,crima este legată de condițiile fundamentale ale oricărei vieți sociale’’ , astfel accentul se deplasează de pe individ pe mediul social și calitatea mediului social, și dacă traficul de ființe umane este considerat o crimă, atunci trebuie analizat din perspectivă socială, deoarece nu poate fi comis înafara cadrului social.

În aceiași lucrare E.Durkheim precizează următorul aspect, infracțiunea ,,este un act care ofensează sentimentele colective’’, prin urmare, crima este văzută ca un act violent prin raportare la conștiința morală a societății. Astfel, fenomenul traficului de ființe umane se analizează pe baza considerațiilor legate de violență împotriva persoanei.

Traficul de fințe umane, se încadrează în paradigma sistemic – ecologică, deoarece este un fenomen social care are efecte problematice ce pot fi privite la nivel individual, la nivel de comunitate, societate, dar și de la nivelul mediul fizic și natural. Societatea este văzută ca un sistem, care are un set de unități conectate între ele și în același timp aflate în interacțiune, astfel încât elementele acestui sistem se vor comporta în anumite privințe ca o unitate. Sistemul cuprinde anumite norme, discipline și ordini. Dereglarea normelor și disciplinelor va aduce cu sine un dezechilibru și insatisfacția indivizilor, care vor devaloriza normele sociale după care acționau și își orientau activitățile. Schimbările majore care apar la nivel de sistem, vor determina apariția, menținerea și continuitatea fenomenului.

1.2.1 Teoria anomică

Ca formă de violență împortiva femeii și crimă împotriva umanității, traficul de ființe umane și anume cel în scopul exploatării sexuale, se explică prin considerarea explicațiilor derivate din teoria anomică.

Conceptul de anomie ,, gr.,,a’’ fară + nomos’’ lege ,,violare a legii’’, reprezintă starea de degradare a unui sistem sau a unui subsistem social, dereglare datorită deghizării normelor ce reglementează comportamentul indivizilor și care asigură ordinea socială .’’

Conceptul de anomie dat de E. Durkheim se fundamentează pe marginea considerațiilor legate de insatisfacția individului ca urmare a destructurării, devalorizării și minimalizării rolului normelor sociale după care individul își orientează activitatea. În acest caz individul poate trece peste prescripțiile inițiale ale normelor și ca urmare a acesteea poate adopta comportamente anomice.

În lucrarea sa ,, Le Suicid’’, E.Durkheim consideră faptul că, anomia este o stare de dereglare caracterizată prin perturbarea ordinii colective, generată de momente de criză, dar și de momentele de creștere economică sau cataclisme neașteptate.

Starea de degradare despre care vorbește Durkheim, se potrivește cu diminuarea activității societății și a funcției reglatoare pe care o are o societate asupra drepturilor și trebuințelor indivizilor săi, și doar ea poate să joace rolul de moderator. Astfel, dacă avem o situație în care apare o asfel de stare, comportamentul social al individului va fi orientat spre satisfacerea trebuințelor sale chear și în condiții de încălcare a normelor sociale.

Dacă încercăm să vedem cum putem utiliza teoria anomică în cadrul explicațiilor sociologice ale anumitor fenomene, în cazul nostru fiind traficul de ființe umane, în România fenomenul traficului a apărut pe fondul schimbărilor de ordin politic, social și ecnomic unde sărăcia, dezorientarea socială și disoluțiile familiale au fost puternic evidențiate. Crizele politice au generat încetinirea adoptărilor pachetelor legislative care au afectat dinamica socială, au favorizat destructurări sociale și familiale și au alterat sentimentul de apartenență socială. În acest caz, abaterea de la normalitate și normativitate a contribuit la instalarea acestui fenomen.

1.2.2 Teoria migrației

,,Migrația ca fenomen social, este considerată ca fiind rezultatul unei multitudini de acțiuni individuale ale agenților raționali care evaluează costurile, beneficiile și riscurile’’. Același autor precizează că deciziile luate de către indivizi în adoptarea comportamentelor migraționiste sunt influențate în mare măsură de calitatea informațiilor corespunzătoare obiectivului propus, de consecințele și efectele pe care le are procesul de migrație.

În ultimul deceniu, migrația transfrontalieră în scop economic prezintă un fenomen în sine, care corespunde in special populației tinere ( 18- 45 ani) .

Dacă mergem în trecut, vedem că cauzele pentru care femeile migrau erau refacerea familiei, căsatorie, în societatea modernă identificăm un număr foarte mare de femei singure sau căsătorite care migrează pentru oportunități deschise de procesul globalizării ( integrarea pe piața muncii, educație ).

Populația decide să plece în străinătate pe baza anumitor cauze cum ar fi : obligații familiale, salarii mici, somaj, sărăcie, oportunități sociale și econimice limitate, restricții financiare etc.

Astfel, explicațiile pe care le identificăm în teoria migrației pot fi legate de anumite fenomene care au provocat migrația populației :,, criza economică din 1998 și dolarizarea monedei naționale a Ecuadorului din 2000 a favorizat un flux imens de migrație a populației în Spania. Un alt caz este criza financiară din Asia din anul 1997, care provocat emigrarea femeilor din țările sărace .’’

Dacă luăm cazul României, după 1989 migrația transfrontalieră a fost rezultatul destrămării regimului comunist, disființarea instituțiilor, pierderea locurilor de muncă.

În cazul Republicii Moldova a fost o situație mai dificilă, populația neavând posibilitatea de a migra spre alte țări. Chiar și așa populația a migrat prin căi inlegale, iar acest lucru a constituit o cauză care a determinat dezvoltarea și amploarea fenomenului de trafic.

Femeile ajunse în țările de destinație se confruntă cu numeroase probleme care destructurează în totalitate imaginea despre viitorul personal.

Prin urmare deschiderea frontierelor naționale și a economiei internaționale nu au avut drept rezultat doar creșterea debitelor de bunuri și a forței de muncă, ci a avut loc și globalizarea crimelor organizate.

În raportul United Nations Population Fund din 2006 remarcă următorul aspect ,,Globalizarea a afectat migrarea printr-o varietate de moduri.Politicile macroeconomice au impus și au generat factori care favorizează migrația forței de munca și în cazul în care circulația este ilegală…’’

1.3 Problematica traficului de persoane în Republica Moldova

Conform raportului Departamentului de Stat SUA ,,Traficul de ființe umane’’ din 5 iunie 2006, Republica Moldova este în mod constant o țară de origine pentru traficul de ființe umane. Conform unei alte cercetări conduse de Centrul Internațional ,,La Strada’’, se constată faptul că în Republica Moldova, femeile sărace mai ales cele din zonele rurale, care nu au nici o profesie, reprezintă principalul grup de persoane traficate în această țară.

,,Lipsa de oferte pe piața muncii din Republica Moldova, este unul din motivele care împing tinerii peste graniță și ajung în plasele traficanților. Deoarece nu există posibilități de angajare legală peste graniță, acest fapt îi obligă pe emigranții moldoveni să lucreze ilegal.’’

Crima organizată în Republica Moldova a crescut dramatic după destrămarea Uniunii Sovietice. Infracțiunile economice și cele legate de droguri sunt rezultatele cele mai vizibile și previzibile ale deteriorarii situației economice din țările noi independente.

Crimele organizate și economice au crescut de-a lungul anilor 1990. Autoritățile moldovenești estimează că veniturile organizațiilor criminale sau ridicat peste jumătătatea venitului total din economia națională.

Veniturile organizațiilor criminale provin în principal, din traficul de droguri, arme și în special traficul de persoane. Crimile organizate din țările vecine, facilitează foarte mult atât traficul de droguri cât și traficul de ființe umane.

Republica Moldova reprezintă o ,,sursă majoră de femei și copii care sunt traficați în primul rând pentru exploatare sexuală, în Balcani și în Orientul Mijlociu. Unele surse raportează că anual, din Moldova sunt traficate circa 50.000 de femei în Europa pentru prostituție. Chiar dacă se știe că traficul de ființe umane în Republica Moldova este foarte răspândit, nu este posibilă o estimare a dimensiunilor acestui fenomen, deoarece are un caracter ascuns.’’

1.4 Problematica în România

Evoluțiile sociale și economice din România, din anii 1990, au facilitat stratificarea socială și crearea unui segment de populație care a fost expusă traficului de ființe umane. Apropierele geografice cu țările din fosta Iugoslavie, aflate în conflict au dus la amploarea fenomenului în Romania, la fel și criza din Balcani a adus o creștere a fenomenului. Țările de destinație sunt fostele Republici Iugoslave, în special pe teritoriul Kosovo, Turcia, Grecia, și țări din Europa de Vest. Poliția Română a identificat anumite rute de trafic, prima rută pornește din Republica Moldova, merge peste România, traversează Ungaria și ajunge în Europa de Vest, în special Franța și Germania.

Cea de-a doua rută identificată începe din Serbia, Belgrad și continuă către celelalte foste țări Iugoslave, după care se îndreaptă spre Italia și Grecia, cea de-a treia rută, traversează Bulgaria și se îndreaptă spre Turcia sau spre Macedonia și Albania. (Statisticile Inspectoratului General al Poliției Române)

Odată cu ridicarea regimului vizelor impus României în 2002 de către Uniunea Europeană, țările cu cele mai multe victime au început să se suprapună treptat cu țările de destinație ale migranților români plecați să muncească. Cele mai multe victime au fost returnate din Spania și Italia.

Au fost identificate cazuri și înafara Europei, în Cambodgia, Canada, și Africa de Sud. (Raport privind Traficul de Copii, Salvați Copiii, 2004)

În ultimii ani, Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane a depistat următoarele cazuri, iar numărul lor arată o tendință nestatornică în ultimii ani :

În 2004 au fost identificate 1 960 de victime, în 2005 au fost identificate 2 551 de victime, în 2006 – 2 285 de victime, iar în 2007 – 1 780 de victime, cu toate că numărul victimilor scade, nu este estimat un număr concret, dat fiind faptul că traficul de ființe umane este un fenomen ascuns, greu de depistat și greu de măsurat.

Conform ANITP, în 2008 peste jumătate din victimile identificate proveneau din zece județe : Teleorman ( 71 de victime), Dolj (56 de victime), Ialomița (50), Mureș (47), Iași (46), Constanța (42 ), Olt (36), Băila (35 ), Călărași (32) și în Vaslui 25 de victime.

Zona nord – estică a României reprezintă zona cu ponderea cea mai mare a victimelor returnate din Italia, victimele din sudul țării au fost traficate în Spania și Grecia.

1.5 Problematica traficului de ființe umane la nivel internațional

Organizația Națiunilor Unite (2008), estimează faptul că în lume sunt traficate în scopul exploatării sexuale între 700 000 și 4 000 000 de femei și copii, iar beneficiile financiare ale traficanților care sunt obținute din exploatatea acestor persoane sunt estimate în jurul a circa 7 miliarde de dolari.

Țările de destinație pentru victimele traficului de ființe umane sunt țările dezvoltate din punct de vedere economic, legislația privind migrația este permisivă, prostituția legalizată și unde acțiunile naționale de combatere a fenomenului de trafic de ființe umane nu sunt suficient de bine dezvoltate. Destinațiile cele mai frecvente sunt Australia, Brazilia, Cambodgia, Franța, Olanda, Japonia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite .(Organizația Națiunilor Unite, 2007 )

Cele mai multe victime provin din Asia de Sud –Est, estimat la un număr de peste 225.000 de femei în fiecare an, și peste 150.000 de victime în Asia de Sud.

Conform Departamentului de stat american, în spațiul european victimele provin din țările de sud-est și zona centrală estimânduse un număr de peste 75.000 de femei.

1.5.1 Australia

Pe continentul australian, prostituția este reglementată cu două excepții a Tanzaniei și a Australiei de Sud. Deoarece prostituția este legalizată, traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale poate fi considerată o față ascunsă a prostituției legalizate.

Cele mai multe victime provin din Asia (Thailanda) și într-un număr mic din Coreea de Sud și China.

Pentru Australia traficul de ființe umane nu prezintă o problemă socială majoră. Pe continentul australian, anual sunt raportate circa 100 de cazuri.(Commonwealth 2004)

Deși Australia a adoptat o politică ostilă migrației, a facilitat imigrarea.(Pearson, E., 2007)

1.5.2 Asia

Pe continentul asiatic, traficul de ființe umane și anume cel în scopul exploatării sexuale este întâlnit foarte des. Asia de Sud –Est este identificată ca regiune de origine a femeilor traficate în scopul exploatării sexuale, la fel și Asia Centrală si cea de Est. La nivelul continentului se identifică atât trafic intern cat și trafic extern.( Markinson, J., 1994 )

În perioada anilor 1960 și 1970 anumite politici au dirijat în acest spațiu geografic, exploatarea resurselor naturale și dezvoltarea turismului pentru a putea atrage capital străin, iar cea mai provocatoare atracție turistică a fost turismul sexual.

Anumite broșuri de călatorie din Thailanda promovau ,,Soare, mare și sex’’, iar pachetele turistice ofereau barbați și femei pentru satisfacții sexuale. Victimele folosite în această direcție proveneau din medii foarte sărace, Bangkok și regiunile de nord-est.

Cele mai multe tări din Asia au adoptat legi care au sprijinit dezvoltarea prostituției sub apanajul căreia s-a dezvoltat traficul de femei în scopul exploatării sexuale. În anul 1966 Thailanda a promulgat ,,Entertainment Act’’ care include o politică credibilă de promovare a divertismentului prin practici sexuale. Acesta a favorizat dezvoltarea caselor de toleranță în formă legalizată.

Se ,,constată faptul că din 80 de surse raportate a cazurilor de trafic de ființe umane din Asia, 64 dintre ele au raportat trafic de femei în scopul exploatării sexuale și 16 din ele au raportat forme de exploatare prin muncă.’’

Japonia, Thailanda, Taiwan, Pakistan, China și India sunt țări resursa pentru traficul de femei, victimile din aceste țări sunt transportate pe continentul european (Turcia , Germania ).

Asia se identifică și ca zonă de destinație pentru trafic în scopul exploatării sexuale, victimele provenind din fostele tări sovietice precum Turcia, România, Republica Moldova și Israel.

1.5.3 Europa

Traficul de ființe umane de pe continentul european s-a dezvoltat pe fondul transformărilor de ordin politic și economic cu precădere dupa 1990, când a aparut o întreagă serie de probleme sociale care au afectat populația feminină, iar în acest fel crescând vulnerabilitatea acestora la trafic.

În Europa de Vest în anul 1998 Organizația Internațională pentru Migrație estimează un trafic de aproximativ 500 000 de femei ( Specter, M., 1998 ).

În multe statele membre ale Uniunii Europene prostituția este legalizată, fapt care nu oprește și nu schimbă foarte mult situația traficului de femei în scopul exploatării sexuale pe continentul european, un exemplu fiind statul german, care are legalizată prostituția și totuși identifică cazuri de trafic, aceasta apare ca urmare a dezvoltării rețelelor de traficanți sub apanajul prostituției legalizate. Europa găzduiește femei traficate provenite din Africa, America Latină și Asia de Sud – Est, grupările criminale responsabile pentru asta fiind traficanți de origine albaneză, rusă, germană, bulgară, ucraineană.

Comisia Europeană, în anul 2001 estimează un număr de 120.000 de femei și copii traficați în Europa de Vest, în fiecare an. Republica Moldova, România, Ucraina, Belorus și Rusia se înscriu ca principale țări de origine pentru femei și fete în scopul exploatării sexuale, și care ating nivelul cel mai înalt în ierarhia tărilor de origine la nivel mondial.

Tările de destinație ale victimilor sunt tările din Europa Centrală și de Vest, Emiratele Arabe, Cipru, Japonia, iar în topul preferințelor clienților intră femeile din comunitatea rusă.

1.5.4 America de Nord și America de Sud

Conform United Nation Office on Drugs and Crime 2008, în America Latină și în zona Caraibe se raportează un trafic de femei și copii care este superior celor identificate pe alte continente. Tările identificate ca sursă sunt, Brazilia, Columbia, Guatemala, Mexic, Republica Dominicană, de unde victimile sunt transportate către America de Nord și Europa de Vest.

Cercetările făcute de US.Departament 2001, care sunt susținute și de Interpol, relevă faptul că anual din Brazilia pleacă către statele din Europa de Vest aproximativ 75.000 de mii de femei care sunt exploatate în industria sexului.

America de Nord se identifică ca zonă cu gradul de incidență cel mai ridicat în exploatarea sexuală a femeii, care provin din America Latină, Comunitatea Statelor Independente, Caraibe, Thailanda, China și Malaesia.

1.5.5 Africa

Pe continentul african problematica traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale este identificată în diferite regiuni, iar în fiecare regiune se identifică țări sursă, de destinație și de tranzit. Africa de Vest, este zona care identifică cele mai multe raportări cu privire la traficul de femei, și tot aici se identifică și țarile de origine. Zonele precum Afica Centrală, Africa de Sud și Africa de Nord se identifică fiind țări sursă și de tranzit pentru țările extra continentale (United Nation Office on Drugs and Crime 2006-2007).

Din zona Africii de Vest se furnizează fete în scopul exploatării sexuale care ajung să fie traficate în Italia. Cele mai multe victime care sunt traficate nu au experiența unei vieți urbane și sunt analfabete.

Există anumite tradiții în Africa care face ca familiile sărace să-și trimită fetele să muncească în gospodăria familiilor oamenilor bogați, astfel aceasta fiind speculată de traficanții de ființe umane, care au vândut fete și femei în tările din Europa.

Africa de Est este considerată cea mai săracă zonă din lume, iar dat fiind acest fapt mărește foarte mult riscul de vulnerabilitate mai ales pentru femei, care pot fi ușor păcălite de către traficanți. În zonele precum, Etiopia și Uganda, venitul pe o zi pentru o persoană aptă să muncească este de mai puțin de un dolar pentru aproximativ 82% din populație, iar pentru 58% din populația Keniei și Tanzaniei venitul este pentru mai puțin de doi dolari pe zi (UNDP, 2001).

Conform Organizației Internaționale pentru Migrație, Etiopia se identifică ca fiind țara cu cel mai scăzut nivel de educație în rândul femeilor.

Principalele cauze care susțin traficul de persoane pe continentul african sunt datorate politicilor slabe cu privire la traficul de ființe umane, o altă cauză fiind faptul că nu se conștientizează fenomenul, la aceste cauze se mai adaugă și sărăcia care favorizează dezvoltarea fenomenului, patternurile religioase și culturale, lipsa educatiei și mai ales a accesului la educație.

1.6 Etapele traficului de persoane

În literatura de specialitate au fost identificate mai multe metode și tehnici, prin care traficanții racolează victimele.

1.6.1 Recrutarea constă în ,,racolarea potențialelor victime prin atragerea lor către traficanți prin diferite procedee,cele mai fregvente fiind povești de succes ale altor persoane care au fost ajutate să plece în străinătate și care au revenit cu mari sume de bani după o perioadă relativ scurtă de timp.’’

Ca primă etapă, recrutarea în procesul de trafic, este rezultatul a unor activități prin care traficanții își conving victimele, folosind argumente și strategii pozitive de tipul obținerii beneficiilor materiale și financiare în mod ,,legal’’, care încurajează victimile de a le valoriza propunerile. În etapa de recrutare are loc un întreg proces de manipulare emoțională, prin care traficanții atrag victimile prin bani, cadouri, excursii, bunuri sau le conving de existența unui loc de muncă.

De cele mai multe ori, ,,recrutorii sunt persoane cunoscute de către victimă, uneori chear rude care inspiră încredere, prin povești de succes personale sau ale persoanelor cunoscute.’’

Există însă și cazuri în care recrutarea are loc într-un mod violent, prin constrângere, sechestrare, amenințare sau răpire. Conform Agenției Naționale Impotriva Traficului de Persoane 2006, 2007 și United Nation Office on Drugs and Crime 2008, profilul recrutorului în medie de 70% , au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, sau femei cu varste cuprinse între 18- 35 de ani.

În cele mai multe cazuri recrutorii sunt aseamenea unor ,, infractori intelectuali’’, caracterizați ca escroci, falsificatori, care își copit infracțiunile pe cale verbală.

Practic punctul forte a ,,infractorului intelectual’’, definit de Golleman, D., 1995 în lucrarea sa ,,Emotional Intelligence’’ este minciuna, acesta descoperind rapid care sunt slăbiciunile victimelor, oferindule soluții pentru problemele lor. De cele mai multe ori, la aceste persoane se distinge inteligența emoțională foarte dezvoltată.

Specialiștii care se ocupă cu identificarea uniu posibil profil al recrutotului, constată faptul că în urma anamnezei sociale, cauzele care au contribit la scăderea stimei de sine, instalarea frustrărilor, dezechilibrul emoțional, comportamental și atitudinal și simțul de a-și exprima autoritatea prin controlul asupra celor din jur, sunt existența în copilăria timpurie sau în cea târzie a anumitor forme de abuz fizic și emoțional.

1.6.2 Transportarea, constă în deplasarea victimei duntr-un loc în altul, în interiorul țării de origine spre țările de destinație. Transportarea către țările de destinație are loc pe anumite rute, în cele mai multe situații persoanele traficate sunt transportate cu acte legale și în condiții normale, de aceea este foarte greu de identificat scopul călătoriei pentru fiecare victimă care este traficată.

În cazul României, cel mai întâlnit pretext de trecere a granițelor este pentru muncă în straăinătate, iar de cele mai multe ori transportarea victimelor are loc în grupuri organizate.

În timpul transportului traficanții nu vor manifesta comportamente violente, iar victimile pot comunica ușor cu familia. Transporturile au destinația spre Albania, Belgia, Bosnia, Herțegovina, Grecia, Italia, Olanda, Turcia, Cipru, Israel, Bulgaria.

Ruta transportului cu victime de obicei este stabilită înainte de plecare, însă pe parcursul drumului rutele pot fi schimbate de traficanți.

Pe parcursul călătoriei, când vitemile iși dau seama de caracterul transportului și scopul acestuia, victimile sunt expuse la violență, acest fapt îl susține și cazul din 2000, când au fost descoperite cadavrele a douăzeci și două de femei, care au fost lăsate să moară în timpul unui îngheț din lanțul munților din Grecia (Struensee, V., 2000).

1.6.3 Vânzarea

De obicei vânzarea victimei se face în țara de destinație, dar există și cazuri în care traficanții își atribuie dreptul de proprietate asupra victimei, făcând vânzarea către acesteia către alte rețele de traficanți. Aspectul fizic și vârsta sunt cele care fixează prețul de vânzare.

1.6.4 Sechestrarea și exploatarea

În cele mai multe cazuri în această etapă are loc o ,,relevație’’ a victimei față de situația creată.De cele mi multe ori victemile realizează că au fost vândute în momentul în care ajung să fie sechestrate și exploatate.Această etapă este caracterizată prin :

– sechestrarea în locuri bine izolate și închise;

– lipsa totală a posibilităților de comunicare;

– tratament violent : izolare, viol comis de una sau mai multe persoane, maltratare, amenințare, până la, în unele cazuri omor ;

Lipsa de libertate și lipsa de putere, fac victimele să manifeste tulburări psihoemoționale severe care au un impact major asupra comportamentului acestora.

Toate acestea presupun pentru traficanți momente de intimidare a victimei. Această etapă este completată și de riscurile la care se supun victimile prin lipsa mijloacelor de contracepție.Asfel bolile care survin nefiind tratate, pot agrava starea de sănătate, nefiind tratate la timp efecul lor pot duce până la deces.

Violența asupra victimelor traficului de persoane în scopul exploatării sexuale, cauzează drept consecințe tulburări emoționale, care duc la instalarea sindromvului de stres post-traumatic.

1.6.5 Revânzarea

În această etapă își vând ,,marfa’’, pe motiv că în așa fel își vor putea recupera banii investiți în cumpărarea lor.Astfel victimele sunt vândute altor rețele de traficanți și la rândul lor ei o vor face la fel.

1.6.5 Evadarea

În momentul în care victimile ajung într-un punct critic, sunt în stare să-și riște viața pentru a-și recăpăta libertatea. De cele mai multe ori, majoritatea victimilor reușesc să scape cu ajutorul clienților, având posibilitatea să cintacteze poliția sau organizațiile responsabile pentru asistarea și repatrierea acestora sau reușesc să se adreseze ambasadelor.

1.6.6 Repatrierea, aceasta se realizează cu ajutorul Organizației Internaționale pentru Migrație.Persoanele identificate vor beneficia de un pașaport consular și acte de călătorie.Odată ce se întorc în țară, în funcție de opțiunile personale privind privind programul de asistență și protecție, victimile sunt dirijate către organizații și instituții care se ocupă cu protecția și asistența victimelor în scopul reintegrării sociale.

Capitolul II. Factorii de risc și cauzele care determina apariția și dezvoltarea traficului de ființe umane

Traficul de ființe umane a devenit o problemă care se agravează constant, și constituie o creștere în ultimii ani, aducând atingeri drepturilor omului.

După căderea regimului comunist la începutul anilor ’90, migrația atât în țările din Europa Centrală și cea de Est cât și în România a luat amploare, în urma anulării restricțiilor severe impuse de fostul regim comunist.Efectele de tranziție din țările din sud-estul Europei, au avut drept rezultat schimbări politice, sociale și culturale care au determinat creșterea sărăciei.Aceste tranziții au făcut posibilă dezvoltarea crimei organizate, care cuprinde mai multe segmente (trafic de droguri și arme).

Potrivit unui studiu realizat de către Centru pentru Sociologie Urbană și Regională (Vulnerabilitatea tinerilor din România față de traficul de ființe umane), comandat de O.I.M, în România s-au identificat o serie de factori care se constituie în tot atâtea cauîe care determină și preced apariția traficului de ființe umane.

– Amplasarea geografică avantajoasă, România fiind țară de origine, de tranzit și de destinație, favorizează dezvoltarea traficului, comunitatea devine o cauză atunci când ne referim la amplasarea geografică într-o regiune săracă, sau rezidența în orașele aglomerate, populația din comunitățile mici vor fi mai puțin vulnerabile decât cele din orașele mari.

-Grupul de apartenență ; În mare măsură tinerile care locuiesc intr-un mediu instituționalizat vor fi în mare măsură mai vilnerabile la traficul de ființe umane decât acele tinere care locuiesc împreună cu familia.

– Abuzul și disfuncționalitatea familială, lipsa de comunicare în familie și abuzul conduc spre dezintegrarea socială, prin urmare, atinci cand abuzul este prezent fie în familie, fie intr-o instituie, acesta va crește vulnerabilitatea față de trafic, alimentând astfel eșecul în relațiile personale.Comunicarea redusă dintre părinți și tinere generează sentimentul de nonapartenență la familie, mărind vulnerabilitatea la trafic, lipsa unui grup de prieteni va accentua sentimentul dezintegrării, facilitând astfel desprinterea de familie și de comunitate.

– Aspirațiile personale, dorința tinerilor de a se realiza personal și de a fi independenți financiar se află într-un raport de directă proporționalitate cu riscul traficării.Plecările în străinătate ale tinerelor reprezintă una din cele mai importante cauze ale traficului.

Cauzele traficului de ființe umane pot fi raportate la mai multe nivele, exploatării prin muncă, traficului de organe, însă traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale rămâne cea mai importantă formă, deoarece va fi o sursă de profit petru traficanți mereu.

De-a lungul existenței sale, traficul de ființe umane a avut numeroși factori care nu s-au schimbat, însă anumite dispoziții au determinat apariția unor cauze noi.

Factorii caracteristici traficului de ființe umane în Romania sunt :

2.1 Factorii sociali

2.1.1 Zona de proviniență, reprezintă un factor important pentru traficul de ființe umane. Anumite cauze, cum ar fi și lipsa oportunităților de muncă și de a-și construi un viitor, motivează tinerii să caute posibilități înafara țării. Tinerii care nu au un nivel de școlarizare sau de pregătire profesională intr-un anumit domeniu, se vor gandi că nu au nici un viitor în țara de origine.

Datorită incapacității tinerilor de adaptare la obstacolele întâlnite în societate, aceștea vor prezenta un dezinteres pentru dezvoltarea unor aptitudini intelectuale sau profesionale, determinând devalorizarea proprie astfel încât aceștea vor accepta orice condiții în schimbul unui profit material.

De cele mai multe ori cauza pentru care ,,victimele migrează este percepția lor față de realizările lor în propria țară și posibilitățile lor de realizare personală în alte tări, cu posibilități mai mari.’’

2.1.2 Nivelul de educație și situația familială

Nivelul scăzut de educație în familie este un factor care determină vulnerabilitatea la trafic.Multe dintre victimele traficului de ființe umane nu au un ciclu educațional încheiat, nu au experiențe în anumite domenii, astfel cei care nu au nivelul de educație liceal vor fi foarte expuși vulnerabilității.

Blada spune, citez,, Educația, ca nivel de pregătire școlară și proesională, dar și ca educație la nivel familial și social, reprezintă formarea resposabilității noaste, reprezentată de conduite conforme normelor sociale, capacitatea de a dezvolta o minte lucidă dar și capacitatea de a vedea lucrurile realist.’’

Relaționând educația cu sărăcia, se remarcă faptul că un copil care provine dintr-o familie cu venituri financiare slabe, nu va valoriza educația la fel ca și copii din familii bogate.

Aflate în cautarea unui loc de muncă, victimile traficului de ființe umane cu nivel scăzut de edicație vor alege un loc de muncă unde nu este necesară o pricepere foarte mare, sau vor opta pentru muncă temporară.

Abuzul și violența în familie face ca individul să devină vulnerabil,

comunicarea rece dintre copii și părinți, absența afectivității față de copii, reprezintă situații de care traficanții profită, prin faptul că își exprimă un interes afectiv față de victimă, astfel încât aceștea cad în plasa acestora.

Copii aflați în familii în situații de divorț, în familii monoparentale sau care

nu fac parte dint-o familie, nu vor dispune de o protecție pe măsură, mulți dintre copii vor fi abandonați, abuzați sau neglijați, astfel cu siguranță pot deveni posibile victime ale traficului de ființe umane.

2.1.3 Lipsa informațiilor privind migrația

În multe cazuri victimile părăsesc țara ilegal, cum ar fi cazul Republicii Moldova care, pană acum doi ani nu avea ieșire peste graniță decât în regim de viză, și chear asa era foarte dificil, deoarece chear dacă indivizii părăseau țara deținând viza, aceasta er ape termen scurt, iar la expirarea acesteia indivizii rămâneau ilegal în țările de destinație, fără acte legale și permis de muncă.

În aceste situații populația vizată nu puteau să se folosească de dreprurile angajaților în străinătate. De cele mai multe ori, informațiile pe care le dețin multe persoane despre țara în care vor să migreze pentru găsirea unui loc de muncă, sunt reprezentate doar de informații auzite de la alte persoane, sau își formează o imagine proprie.

2.2 Factorii economici

2.2.1 Nivelul șomajului este foarte ridicat

Majoritatea familiilor din care fac parte victimile nu au o situație financiară foarte bună, de multe ori din cauza cetrurilor în familie copii ajung să plece, deoarece nu mai suportă neajunsurile, luând inițiative proprii. Cele mai multe victime ale traficului de ființe umane fac parte din comunitățile sărace, cauza fiind, că în acele comunități nu le sunt oferite oportunități prin care să poată duce un trai decent. Astfel victimele pornesc în căutarea unor oportunități mai bune.

Un alt aspect important este acela că, în rândul femeilor rata șomajului este mult mai ridicată decât, în rândul bărbaților din cauza existenței a unei discriminări pe piața muncii, astfel vilnerabilitatea acestora este evidentă.

2.2.2 Sărăcia

În momentul în care o victimă, înainte să fie traficată realizează că nu există nici o resursă pentru ca viața ei să fie mai bună, și că nu mai există nici o șansă pentru ea, în mediul în care este, aceasta alege să ia inițiativă și să plece în cautarea unor perspective.

În acest caz, sărăcia crește vulnerabilitatea victimelor față de traficului de ființe umane, prin mai multe forme, nu doar din cauza situației financiare, ci și prin lipsa educației, inexistența unui acces la servicii sociale etc.(

2.3 Factori socio- culturali

Traficul de ființe umane este rezultatul a unor societăți care includ, indivizi cu metalități diferite, însă este și rezultatul a faptului că majoritatea persoanelor este interesată în cea mai mare parte de câștigurile financiare. Pe parcursul anilor s-au modificat relațiile umane referitoare la sexualitate.

Prostituția este una dintre acestea, care pe langă faptul că este foarte ușor ca o prostituată să ajungă și victimă a traficului de persoane, implică și discriminarea femeii în raport cu bărbații, ba chear mai mult, bărbații care beneficiază de favoruri sexuale rămân respectabili.

Toate acestea se întamplă din cauza ignorării educației sexuale, care ar trebui să fie normală atât în relația de cuplu cât și pentru copii.

Se cunoaște că educația este dobândită din școală, însă școala nu este un informator în ceea ce privește sexualitatea și comportamentul sexual.

Datorită neclarităților și confuziilor, copiilor despre sexualitate, vor determina ori inhibiții sau curiozitatea de a încerca pentru a cunoaște.

Tematica despre sexualitate, apare mereu la televizor, la radio, în ziare însă mereu acest subiect constituie numai știri incitatnte, nu se pune deloc accent pe un subiect despre sexualitate, dar care să atragă atenția populației referitor la ce fețe poate să aibă un fenomen ca acesta.

2.4 Factori socio-politici

,,Inexistența unei legislații adecvate situației, și lipsa unor mecanisme de administrație care sa să funcțiomeze competitiv, sunt cauzele cele mai importante ale traficului de ființe umane și răspandirea acestui fenomen.

Chear dacă majoritatea țărilor au semnat acte internaționale, care prevăd lupta împotriva traficului de ființe umane, multe dintre aceste țări nu au în legislația propriei tări ontroduse prevederi, convențiiși protocoale, și chear dacă acestea sunt indroduse în unele țări nu sunt aplicate.’’

Problematica privind implementările și finanțările politicilor de combatere a traficului de ființe umane, prezintă anumite cauze, care înclud, problema încadrării juridice în caz de trafic, problematica definirii a termenului de victimă a traficului de ființe umane.

,,Factorii de politică socială enunță, strategii ineficiente de combatere a șomajului și sărăciei, educație inadecvată în raport cu cerințele pieței forței de muncă, buget insuficient pentru implementarea anumitor planuri de combatere a sărăciei, planuri privind populația tânără, lipsa unei coerențe privind respectivele planuri.’’

În final toți acești factori enumerați vor determina apariția unei dorințe în rândul tinerilor, o nevoie de evadare, și îndreptarea spre o lume mai bună.

Capitolul 3. Perspectivă psihotraumatologică asupra victimelor traficului de persoane

3.1 Sindromul de stres posttraumatic (SSPT)

Dr. George Everly în anul 1991 a introdus termenul de psihotraumatologie pentru a descrie studiul experiențelor traumatice.

Psihotraumatologia este definită de către Fischer G. și Riedesser P. (1998) ca fiind ,,studiul leziunilor psihice în ceea ce privește condițiile de apariție, de desfășurarea lor actuală și consecințele lor pe termen lung’’.

Multiple evenimente cauzate natural sau de om, contribuie la dezvoltarea psihotraumatologie. Se acordă însă o atenție deosebită psohotraumatologie cauzată de abuzul sexual. În anii 1990, când în Europa apăruse o nouă formă de sclavie, traficul de ființe umane, atenția specialiștilor cum ar fi psihologi, asistenți sociali și a cadrului medical a fost îndreptată spre evaluarea și reabilitarea victimei traficului de ființe umane, care au fost exploatate sexual.

Anumite evenimente care au loc imediat în viața noastră sau într-un mod neașteptat pot avea ca drept rezultat atât o traumă la nivel fizic, cât și o traumă la nivel emoțional. Trăirea unor astfel de evenimente traumatizante și dramaice poat crea reacții de stres post-traumatic.

Stresul post-traumatic poate fi definit ca fiind niște reacții normale ale oamenilor normali la evenimentele care pentru ei sunt un șoc, sunt anormale.

Asfel de experiențe, intense și dureroase nu pot fi ignorate sau uitate niciodată de oameni, acestea devin parte din viața acestora, și ca rezultat pot cauza o mulțime de simptome grave, mai ales atunci când persoana care are aceste simptome nu le recunoaște și le negă existența în continuu.

În momentul în care victima nu recunoaște problemele care le are, aceste simptome vor fi alatări de ea pentru totdeauna, iar încercările victimelor de a se îndepărta de mediul social, vor genera izolarea acestora. Dacă ne referim la simptomele de stres post-traumatic în cazul traficului de ființe umane, acestea pot apărea inaintea evenimentului, in timpul lui și după ce acesta are loc, de aceea reacțiile nu sunt doar post-traumatice, ci apariția lor poate aparea mult mai devreme.

Dacă încercăm să analizăm femomenul de trafic pe etapele care le prezintă se pot identifica când și cum apar reacțiile. Încă dinainte să fie traficate, victimile au reacții de stres, deoarece sunt cazuri în care plecarea lor se efectuează inlegal, nu își împărtășesc planul de plecare cu familia sau cu prietenii.

În momentul în care victimile realizează ce se întâmplă, în momentul în care sunt închise și sechestrate, acesta apare ca un eveniment ce poate fi perceput ca fiind stresant deoarece victima nu poate deține control asupra situației. Imposibilitatea de a controla ceea ce se întâmplă, și de a opri situația, crește intensitatea stresului, iar convingerile că putem deține controlul asupra evenimentului reduce starea de anxietate.

Incapacitatea victimelor de a prezice apariția unui eveniment stresant îi pune într-o situație impredictibilă care va crește severitatea stresului.

Reacțiile emoționale pe perioada traficului pot fi reprimate sau controlate, să nu să se manifeste niciodată, sau pot fi exprimate în momentul evadării din locul unde a fost sechestrată.

Reacțiile pot apărea mai devreme sau mai târziu variind de la gradul de gravitate a evenimentului prin care victima a trecut și tipul de ajutor pe care l-a primit după producerea incidentului.

Se poate întâmpla ca unul dintre simptomele SSPT să fie faptul că, nu se manifestă nici un simptom, astfel încât lipsa oricărei reacții a victimei, poate constitui de fapt o reacție.

,,Stima de sine este foarte importanta în echilibrul psihologic, atunci când ea este înaltă, ne face să ne simțim bine, să acționăm eficient, ne face să ne simțim bine în propria piele și să facem față dificultăților existente.’’ Atunci când stima de sine este scăzută provoacă numeroase neplăceri și suferințe care vin să afecteze viața, evenimentele traumatice afectează și pot scădea stima de sine.

Majoritatea victimilor ale traficului de ființe umane, după ce sunt repatriate, sunt sau poat fi stigmatizat și etichetate de autorități dar și de alte persoane ca prostituată, iar în această situație procesul de reintegrare socială va fi mai dificilă.,,Vulnerabilitatea stimei de sine este determinată și de importanța, autoritatea persoanei cu care aceasta interacționează și este mai sensibilă la respingerea socială decât la acceptarea socială.’’

3.2 Consecințe specifice stresului post-traumatic ca urmare a experienței de trafic

În situația unui caz de trafic de ființe umane, pot apărea anumite reacții fizice și emoționale dintre care majoritatea pot fi ținute sub control, însă există și anumite simptome care se manifestă după producerea cazului, ca și continuitate a experienței trăite.Există trei variante care care cuprind simptomele stresului post- traumatic :

3.2.1 Reexpermentarea

În caz de trafic, victima rămâne cu anumite traume care pot fi vizibile și după traficare. Anumite sentimente și emoții generate de evenimentul traumatic, pot fi simțite ca și cum ar avea loc în prezent, iar victima poate avea tulburări ușoate sau poate trăi sentimente intense cu privire la eveniment.

Atunci când victima a trăit anumite senzații sau emoții, ele au stat în subconștient, însă pe parcurs ele pot apărea din nou prin anumite reacții care se declanșează din cauza sentimentelor pe care victima le-a trăit.

Anumiți stimuli, tind să declanșeze sentimentele care sunt însoțite de revenirea simptomelor. Simptomele care apar in cazul victimelor traficului de ființe umane pot fi declanșate de anumiți factori externi, prin care victimile trăiect din nou trecutul în prezent.

3.2.2 Reacțiile spotane

Reexperimentarea simptomelor provocate de traumă, pot apărea fiind generate de un mic factor, astfel victima va avea amintiri, chear dacă nu este în trecut.Victimile se pot proteja printr-o modalitate, și anume prin dorința de a uita toate aceste întămplări și amintiri.

3.2.3 Evitarea

O persoană care va trece print-un incident traumatizant de trafic, va ști că este posibilă repetarea lui.Victima implicată într-un astfel de eveniment, va refuza pe parcursul vieții sale să aibă încredere în oameni, să vorbească cu persoane necunoscute sau să plece cu persoane care nu le cunoaște.

Modalitatea de a determina o victimă a traficului de persoane să depășească această situație depinde foarte mult de profunzimea fricii, de durerea provocată, de sentimente și emoții generate de anxietate, precum și de capacitatea victimei de a face față situației. Unele victime încearcă să evite tot ce le-ar putea aminti de evenimentul prin care au trecut, ceva ce îi face conștienți de amintirile și sentimentele rafulate. Încercarea victimelor de a da la o parte tot ce simte referitor la evenimentul trăit, vor duce la izolarea victimei de realitate.

Victima poate adopta o atitudine de negare a sentimentelor, victima devine mai reținută, încearcă să nu discute cu lumea care o înconjoară, chiar dacă victima se va comporta normal, există posibilitatea ca ea să ascundă sentimentele reale. Există însă victime care trăiesc în trecut și nu pot lăsa deoparte amintirile și sentimentele trăite, pentru astfel de persoane nu există prezent.

3.3 Perspective asupra simptomelor SSPT în cazul victimilor traficului de ființe umane.

3.3.1 Anxietatea

Majoritatea simptomelor de stres posttraumanic sunt oarecum asemănătoare anxietății, aceasta cuprinde gânduri de îngrijorare, hiperexcibilitate fizică și emoțională. Atunci când victima va percepe o amenințare, va avea anumite schimbări fizice, la nivelul creierului, mușchilor și inimii. Modificările care au loc, pregătesc corpul pentru anumite situații de urgență, creierul devenind mai vigilent, având posibilitatea să reacționeze mai rapid.

Simptomele caracteristice anxietății în cazul victimelor de trafic :

-fizice : stare de oboseală, tensiune motrică cu contracții musculare, stare de tremur, creșterea ritmului cardiac, hiperventilare pulmonară, atacuri de panică și senzație de sufocare.

-tulburări neuro-vegetative :transpirație, apare senza, senzația de mâncărimi ale mâinilor și la nivelul feței, jenă în zona epigastrului și de sufocare la nivelul gâtului.

-oboseală emoțională : senzație de frică, emoții exagerate, pierderea încrederii.

-oboseală mentală : apare incapacitatea de concentrare, starea de confuzie, incapacitatea de a lua decizii, amnezii temporare.

-oboseală spirituală :victima simnte descurajare, lipsa de speranță și disperare.

În cazul în care victima nu este în stare să facă față, manifestările anxietății vor crește, și vor scădea doar atinci cand sistemul nervos impune acest lucru. Dacă victima încearcă să scape de situația stresantă care îi declanșează anxietatea, poate scăpa temporar de aceasta. În acest fel, situația care declanșează reacția de evitare, va menține frica față de situația dată pentru mult timp.

3.3.2 Disocierea

Disocierea este un proces mental prin care victima poate încerca să scape de situația tulburătoare și amintirile acesteia. Mintea victimei poate apărea ca fiind separată de experiența corporală traumatizantă trăită, în așa fel încât victima nu simnte că a trăit o experiență traumatică.

Victima poate evada din experiența neplăcută, prin faptul că fuge de realitate, sau poate evada temporar din amintirile traumatice, îndepartândule. În general oamenii, sunt conectați la amintirile lor, în cazul victimelor amintirile lor despre evenimenul traumatic se disociază, se izolează fiind îndepărtate pentru un timp. Astfel amintirile traumatice rămân separate de celelalte, însă revenind în mod repetat în conșiința victimelor.

În momentul în care victima nu poate controla disocierea, simptomele se vor manifesta în continuu.

3.4 Trăsături asociate SSPT în cazul victimilor

3.4.1 Perspective pierdute. Atunci când un om are speranțe, care îi dă sens vieții, si aceste speranțe se pierd, nu va mai avea perspective și puterea de a lua totul sub control.

3.4.2 ,,Comportamente compulsive.’’ În încercarea de a uita de durerea provocată de evenimentul dureros, victimele c vor adopta comportamente compulsive, astfel vor face schimbări în stilul lor de viață, vor pleca de acasă fără motiv și vor manifesta schimbări bruște în comportamentul sexual.

3.4.3 Dureri somatice. De cele mai multe ori victimele nu își exprimă gandurile și sentimentele trăite, ținând în interior, astfel durerea se poate manifesta la nivel somatic. Durerile fizice pot deveni cronice, astfel încât poate apărea hipertensiunea, astmul, probleme de piele, senzații de leșin și tulburări gastro-intestinale.

3.4.4 Automutilarea. După părerea lui Matsackis, de multe ori victimele traficului de persoane ajung să se autopedepsească prin auto-lovire, tăieturi la nivelul corpului și zgârieturi.

3.5 Sindromul Stockholm, caracteristici victimă – agresor

Acest sindrom descrie comportamentul unei victime care a fost răpită și sechestrată care pe parcurs se va identifica cu traficanții, astfel încât victimile se vor comporta frumos pentru că simnt o frică imensă și pentru că înțeleg, că evadarea este imposibilă și dacă vor încerca să îi supere pe agresori, vor fi răniți. În acest fel unele victime își transformă frustrările în agresivitate, o parte de victime devenind și ele la un momend dat racolatori.

3.5.1 Vină. Victimile care sunt sechestrate, ajung să-și îndrepte frustrarea și frica asupra celor care le țin sechestrate și dețin puterea, manifestându-și nevoia de a învinovăți pe cineva, existând cazuri în care pot învinovăți și alte victime aflate împreună cu ele.

3.5.2 Simpatie și empatie. Victimile care sunt sechestrate ajung să își schimbe părerile pe care le aveau de la început despre cei care le țin sechestrate, considerând că nu sunt chear atât de rai. Pentru victime deseori cel mai mic gest de bunătate din partea agresorilor, poate fi interpretat ca un fapt făcut de niște oameni cumsecade.

Atunci când aceste ,, gesturi bune’’ continuă, la eliberarea victimei, aceasta va avea păreri bune despre agresor.Deseori pentru victime nu contează că alte persoane sunt încă sechestrate pentru un timp nedeterminat, nerealizând căși ele sunt în situația în care au fost și ele.

La fel ca și în cazul victimelor, sgresorii pot să manifeste simpatie și atasament față de victime.Se susține faptul că, multe victime se alătură agresorilor și lucrează impreună cu ei sau pentru ei. Victimile ajung să susțină agresorii și acțiunile acestora, trasformând astfel victima într-un aliat. Când o victimă ajunge în libertate și ,,este diagnosticată cu sindropul Stockholm, se realizează că îi este afectată auto-percepția, mai ales cea despre agresori.’’ Ca unrmare pot fi afectate și relațiile cu familia și prietenii.

Capitolul IV.Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane

,,Prevenirea traficului de ființe umane urmărește un șir de intervenții și strategii care urmăresc combaterea fenomenului.Ca punct de plecare se pornește de la drepturile victimilor, care sunt încălcate.’’

Prevenirea ar trebui să pornească de la cercetarea cauzelor, pentru a primi răspunsuri care să ajute la identificarea unor metode de prevenire, iar atâta timp cât există factori de risc, nu va exista o prevenire eficientă.Factorii de risc trebuiesc cercetați și înțeleși, înainte de a se acționa asupra lor.

În Legea nr.678/2001 art.3, privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, este stipulat că : ,,Pentru o luptă eficace împotriva traficului de ființe umane, instituțiile publice, autoritățile, organizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai societății civile vor desfășura separat sau prin cooperare, vor susține o activitate de prevenire și combarete a traficului de ființe umane, în special petru femei și copii.’’

Direcțiile elaborate de către Planul Național de acțiune, urmăresc realizarea unor activități de prevenire :

-determinarea societății de a conștientiza, pericolul care îl prezintă traficul de ființe umane ;

-educarea grupurilor cu nivel ridicat de a fi expuse la trafic, cu scopul de a le proteja ;

Pe parcurs, aceste intervenții au avut ca scop de a efectua intervenții asupra efectelor deja produse și nu asupra cauzelor traficului de ființe umane.

,,Activitățile intreprinse cu scopul prevenirii se definesc ca un șir de măsuri desfășurate înpotriva factorilor care contribuie la desfășurarea acestui fenomen, pentru a respecta ordinile, legea și disciplina.’’

Prin urmare, se conturează două tipuri de acțiuni prin intermediul cărora se poate realiza prevenirea :

– desfășurarea anumitor acțiuni de modelare atât la nivel individual cât și la nivel comunitar, în scopul respectării valorilor sociale si a legii.

– în cazul în care indivizii sunt expuși stărilor și situațiilor de a săvârși infracțiuni, se va efectua înlăturarea acestor situații.

Prevenirea traficului de ființe umane este necesară, deoarece se constata o creștere majoră a fenomenului care aduce cu sine o îngrijorare la nivel mondial.

Prevenirea traficului de ființe umane cuprinde o serie de modele și metode pentru prevenirea acestui fenomen.

4.1 Acțiuni de prevenire a traficului de ființe umane

4.1.1 Sensibilizarea și infrmarea, joacă un rol important în combaterea traficului de ființe umane. Această acțiune cuprinde campanii de informare în vederea riscurilor acestiu fenomen, informarea posibililor victime ale traficului de ființe umane despre autoritățile publice la care se pot adresa în caz de trafic, informarea despre riscurile de imbolnăvire, incurajarea desfășurării anumitor acțiuni de informare, motivarea populației de a investi în campanii de informare.

4.1.2 Educația, reflectă acțiunile pe termen lung ale individului, de aceea se acordă o atenție deosebită acesteea. Educația sexuală a copiilor este importantă, pentru viața acestora, pentru prevenirea anumitor riscuri la care se expun.

Este foarte importantă nu doar educația sexuală, ci și desfășurarea anumitor programe de educare privind riscurile la care sunt expuși copiii și tinerii, în ceea ce privește traficul de ființe umane și exploatarea sexuală, educarea privind mijloacele de apărare. Includerea în programele de educare și a tinerilor care nu mai fac parte din invățământ, și transmiterea de informații către aceștea privind posibilitățile de migrare legală și sigură.

Educarea indivizilor, cu privire la aceste specificări, va determina o viziune mai clara a indivizilor asupra acestui fenomen, și mai ales că vor fi cu un pas înainte față de traficanți.

4.2 Autorități implicate în prevenirea și combaterea fenomenului

La nivel național, există mai multe instituții care desfășoară activități de prevenire și combatere a traficului de ființe umane :

4.2.1 Ministerul Administrației și Internelor

Această instituție reprezintă principalul factor de implementare a politicilor și acțiunilor de prevenire și combatere a femomenului traficului de ființe umane, acționând prin mai multe structuri de specialitate :

,,Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane,’’ care deține specialitate în domeniul prevenirii, monitorizării și evaluării fenomenului de trafic de ființe umane la nivel național, și a modului în care instituțiile statului implementează politici in domeniul traficului, în dimeniul protecției și asistenței victimelor.

Inspectoratul General al Poliţiei Române, desfăşoară activităţi investigative şi de cercetare penală pe linia traficului de persoane, prin intermediul ofiţerilor de poliţie judiciară care sunt desemnați anume, desfășurând acivitățile în cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate, oferind protecția victimelor cand este solicitat.

Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, desfăşoară activităţi pe linia prevenirii ieşirii ilegale din România a cetăţenilor români minori, posibile victime ale traficului de personae.

Oficiul Român pentru Imigrări luptă împotriva traficului de ființe umane, prin următoarele sarcini: acordarea unui drept de şedere sau a tolerării rămânerii pe teritoriul naţional, în condiţiile prevăzute de lege, pentru cetăţeni străini victime ale traficului; la solicitarea scrisă a autorităţilor competente, cazarea străinilor victime ale traficului de persoane în centrele special amenajate.

În dispozițiile Legii 678/2001, MAI :

– realizează și menține în acualitate baza de date privind fenomenul traficului de ființe umane, monitorizând și evaluând periodic acest fenomen ;

– realizează studii privint evoluția traficului și cauzele acestuia ;

– asigură protecția fizică a persoanelor victime ale traficului de ființe umane la nivel național și asigură la toate punctele de trecere a frontierei personal pentru indentificarea posibililor victime și preluarea acestora și însoțirea acestora spre instituțiile specializate ;

– cercetează cazurile de trafic la nivel național, prin audierea victimilor;

– desfășoară cursuri de formare specializat petru personal în cercetarea cazurilor de trafic ;

– informează populația care se prezintă sub nivel ridicat de risc ;

– identifică persoane care se ocupă cu migrația ilegală și traficul de persoane ;

4.2.2 Ministerul de Justiție

Ministerul Justiției se ocupă de gestionarea cadrului legal a traficului de ființe umane dar și de acordare de asistență și protecție în cazul victimelor traficului de persoane, acționând prin :

Serviciul de Probațiune, conform prevederilor Legii nr.211/2004, serviciile de probaţiune acordă consiliere psihologică şi alte forme de asistenţă gratuit, la cerere şi victimelor infracţiunilor prevăzute de Legea nr.678/2001.

Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, asigură prin Serviciul cooperare judiciară internaţională în materie penală, îndeplinirea atribuţiilor conferite Ministerului Justiţiei în materia traficului de persoane, prin Legea nr.302/2004.

Biroul pentru prevenirea criminalităţii şi de cooperare cu oficiile de recuperare a creanţelor din statele membre ale Uniunii Europene, asigură în cazurile de trafic de ființe umane, schimbul de date și informații cu oficiile similare din UE.

Atribuțiile MJ, referitoare la traficul de persoane sunt :

– pregătirea și perfecționarea magistraților în domeniul combaterii traficului de ființe umane ;

– realizează strategii în domeniul combaterii acestui fenomen ;

– gestionează perfecțiunea cadrului legislativ intern ;

– se ocupă de elaborarea și promovarea proiectelor în contextul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane ;

– evaluează efectele măsurilor legislative asupra traficului ;

4.2.3 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, deține responsabilități în domeniul prevenirii traficului de minori şi asistenţei victimelor, care de exercită prin intermediul Direcției Generale a Protecției Copilului.

,,Aceasta asigură cadrului normativ privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de prevenire şi a serviciilor specializate pentru protecţia,reabilitarea şi reintegrarea socială a copiilor victime ale oricăror forme de violenţă, inclusiv traficul de copii, precum şi a metodologiei de intervenţie interinstituţională în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei asupra copilului; asigurarea activităţilor prevăzute de lege în vederea repatrierii, protecţiei şi monitorizării post-repatriere a copiilor români aflaţi neînsoţiţi pe teritoriul altor state şi a copiilor victime ale traficului de minori.’’

Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, ,,asigură egalitatea de şanse pe piaţa muncii tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă şi în special persoanelor care prezintă dificultăţi de inserţie pe piaţa muncii (femei, victime al traficului de persoane, persoane cu handicap, persoane de etnie romă. Pentru persoanele cu risc ridicat de a fi traficate, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă dezvoltă programe de informare privind piaţa muncii şi drepturile angajaţilor, programe de formare profesională, precum şi de informare a agenţilor economici pentru angajarea acestora cu prioritate.’’

4.2.4 Ministerul Afacerilor Externe

,,Instituţie a cărei activitate se răsfrânge atât în sfera cooperării interne cât şi internaţionale, are atribuţii, în calitate de partener, în domeniul prevenirii traficului de persoane, acordă asistenţă consulară cetăţenilor români, potenţiale victime ale traficului de persoane şi are obligaţia de a întocmi şi transmite instituţiilor interesate o listă cu statele care prezintă potenţial ridicat asupra aspectului traficului de persoane dar şi de a asigura condiţiile repatrierii victimelor traficului de persoane.’’

4.2.5 Ministerul Sănătăţii, este responsabil de organizarea în cadrul comunităţilor vulnerabile, de campanii de informare şi educare referitoare la bolile cu transmitere sexuală.Participă la desfăşurarea anumitor campanii de informare a opiniei publice în ceea ce privește cauzele, riscurile şi consecinţele traficului de ființe umane.

4.3 Rolul societății în prevenirea traficului de persoane

Societatea joacă un rol important în ceea ce privește combaterea traficul de ființe umane, prin dezvoltarea anumitor mijloace de protecție, strategii care să cuprindă modalități de prevenire pe mai multe nivele.Comunitățile pot activa în scopul stimulării anumitor mecanisme care să protejeze populația care face parte din comunitate, copii care fac parte din instituțiile de învațământ.

,, Mecanismele caracteristice unei comunități, care tind să protejeze populația, pot dezvolta proiecte mici, oferirea de oportunități de obținere a veniturilor necesare pentru trai, înființarea anumitor centre de dezvoltare profesională, care vor oferi anumite oportunități populației, care zi va ajuta să se integreze mai ușor, să nu caute oportunități înafară, fiind astfel protejați de a deveni victime ale traficului de ființe umane.

Dezvoltarea acestor mecanisme va permite identificarea posibilelor factori de risc, care pot determina dezvoltarea fenimenului traficului de persoane, cu atât mai mult, se poate interveni asupra acestor factori, odata fiind identificați.Începând cu identificarea resurselor existente în comunitate, se pot realiza intervenții prin care comunitatea să se poată proteja.’’

În primul rând trebuie întreprinse activități care să sprijune populația din comunitate, atât la nivel familial cat și la nivel individual, pentru a le oferi protecție.

Cele mai multe victime ale fenomenului de trafic sunt tinerii, care nu beneficiază de sprijin și protecție din partea familiei, cele mai multe victime au fost supuși abuzului, violenței în familie, care îi fac să fie și mai vulnerabili.

Copiii din familiile în care se practica violența, ar trebui sa fie cei mai bine protejați de serviciile sociale și instituțiile care apără drepturile copilului, cu scopul de ai proteja.

Comunitatea trebuie să introducă sisteme de protecție atât la nivelul comunității cât și la nivelul familiei.Comunitatea trebuie să beneficieze de susținerea instituțiilor, specialiștilor, informarea în cadrul diferitelor instituții si nu în ultimul rând dezvoltarea economiei locale.

,,Nivelul scăzut al economiei, reprezintă un factor principal care determină apariția fenomenului de trafic în diferite comunități, și crește vulnerabilitatea tinerilor.Comunitățile caracterizate printr-o economie scăzută, nu au acces larg la servicii, educație, care pot fi văzute ca anumite mecanisme de protecție.În cazul în care tinerii se lovesc de lipsa anumitor oportunități care le permite atât dezvoltarea personală cât și cea profesională, vor fi mai predispuși la anumite capcane ale traficanților,,

Educația, reprezintă și ea un factor foarte important în prevenirea traficului de ființe umane, cele mai multe victime neavând un nivel de educație, iar altele doar studii generale sau liceale.În cadrul comunităților sărace populația nu pune accent pe educație, în majoritatea familiilor, copiilor nu li se dă posibilitatea de studia, nu doar din cauza că părinții sunt de părere că școala nu îi va ajuta cu nimic în viața, ci și din cauza marginalizării și a situației financiare precare, părinții neavând posibilitatea să-și susțină copiii pentru școală.

În asfel de familii fără posibilități, părinții îi dau în îngrijirea anumitor internate unde primesc mancare, îmbrăcăminte, și unde pot merge la școală, însă multi copii abandonează centrele și școala, expunându-se astfel riscului.

Tinerii au nevoie de sprijin, pentru a-și dezvolta anumite deprinderi, pentru a primi educație, pentru a beneficia de formare profesională, prin care să poată beneficia de un loc de muncă, șiu pentru ai încuraja pentru un viitor mai bun.

Tinerii aflați în dificultate și familii dezorganizate, au nevoie de creșterea stimei de sine, de intruiri care să îi ajute la mobilizare în anumite situații dificile, și programe de reintegrare.

Odată ce tinerii sunt încadrați într-o instituție de învățământ, din start sunt protejați de anumite riscuri, însă și în cadrul instituțiilor de învățământ trebuie să existe anumite programe de informare atât la nivelul cadrelor didactice, cât și a elevilor.

Dacă tinerii vor beneficia de cât mai multe servicii vulnerabilitatea lor va scădea, la fel și posibilitatea de acceptare a situațiilor de risc.

Capitolul V. Designul proiectului de cercetare și a intervenție psihosociale

2.1 Date introductive de fond

În această parte a lucrării voi prezenta succint contextul în care s-au desfășurat cercetarea și intervenția psihosocială, voi prezenta care a fost motivul pentru care am considerat faptul, că este necesar să evaluez și să intervin în cadrul instituțiilor, și asupra anumitor rezidenți a acestora.

2.1.1 Prezentarea conținutului și a locației de implementare a proiectului de cercetare și intervenție psihosocială

Pentru desfășurarea proiectului propus, și pentru a atinge un număr mai mare de beneficiari, am avut nevoie de o echipă mai mare, astfel selectat cu acordul acestora de a se implica în proiect, un asistent de proiect, care a mai desfășurat astfel de proiecte, și trei voluntari din cadrul Grupului de Inițiativă Basarabeană.

Organizația studiențească GIB, a fost înființată în anul 2006, și este reprezentată de elevi și studenți basarabeni, care studiază în Cluj-Napoca, și î-și are sediul obținut din partea Primăriei Cluj- Napoca în Campus Hașdeu. Scopul organizației de a ajuta elevii să se integreze în societatea romanească.Membrii acestei organizații, desfășoară anumite activități care ajută la promovarea valorilor culturale. GIB Cluj organizează în fiecare an training-uri și dezbateri pe diferite teme, iar în planificarea activităților anuale, este și organizarea Festivalului Cultural Basarabia.

Locațiile care au servit la implementarea proiectului de cercetare și intervenție psihosocială, sunt : Liceul Teoretic,, Ion Creangă’’, din orașul Florești și ,,Colegiul de Medicină’’, din orașul Ungheni (Republica Moldova), Liceul Tehnologic,,Alexandru Borza’’și Colegiul Economic,,Iulian Pop’’ din Cluj-Napoca.

Iar pentru a extinde intervenția psihosocială, am inclus și căminele, care găzduiesc atăt elevii acestor instituții, cât și elevii altor instituții. Astfel, căminul Economic,,Iulian Pop’’, căminul Liceului Tehnologic ,, Alexandru Borza’’ și căminul ,,Colegiului de Medicină’’, Ungheni (Republica Moldova), au fost alte locații unde am desfășurat intervenția psihosocială.

O altă locație unde am desfășurat intervenția psihosocială a fost Piața Unirii, din Cluj – Napoca.

2.1.2 Problematica abordată și scopul proiectului de cercetare și intervenție psihosocială

Problematica abordată, este traficul de ființe umane în scopul exploatării sexuale în România și la nivel internațional, și implicațiile acestui fenomen asupra indivizilor, mai ales în rândul tinerilor care se caracrerizează printr-un grad mărit de vulnerabilitate, existând o serie de caracteristici ale eventualelor victime.

O primă caracteristică este locul de proveniență, din care fac parte tinerii, ponderea victemelor fiind mai crescută în mediul rural față de cea din mediul urban. Cauzele acesteia fiind : lipsa mijloacelor de informare, nivel de educație scăzut, starea financiară precară, imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă.

O altă cauză este sentimentul scăzut de apartenență socială, deoarece mulți tineri sunt integrați într-o anumită societate, iar acest lucru dă sentimentul de singurătate, excludere, valori scăzute ale stimei de sine și ale imaginii de sine, din cauza criticii constante.

Nivelul de educație care nu depașește studiile liceale este o altă caracteristică mărește riscul tinerilor și îi impiedică să evalueze corect și realist informațiile și planurile prezentate de recrutor.

În cazul în care tinerii au suferit abuzuri în mediile de proviniență, acest fapt va crește nivelul de risc ca un tanăr/tanară să accepte o falsă propunere de lucru. O astfel de decizie se manifestă mai mult la tinerii care doresc să plece de acasă, din cauza unor probleme în familie.

Grupuri de prieteni în care trăiesc și care valorizează în special doar banii este o caracteristică importantă deoarece adolescenții de astăzi trăiesc intr-o lume plină de tensiuni. Ei pun foarte mare accent pe statusurile economice, pentru a fi integrați, de obicei tinerii trebuie să îndeplinească această condiție, ca să fie acceptați într-un grup, și pentru a obține aceste condiții sunt gata să înfrunte orice pericol.

Lipsa de perspective în propria țară, face ca tinerii să plece în străinătate, unde cred că sunt mai multe posibilități care le poate oferi un câștig ușor pentru a duce un trai mai bun.

Alți tineri au o dorință intensă de independență financiară, acestea nefiind multumiți de banii care îi primesc de la părinți, susținută de conflictele în familie din cauza neajunsurilor îi determină să plece în strainătate pentru a avea banii proprii.

Scopul proiectului de cercetare și intervenție este acela este de a evalua care este situația privind informarea tinerilor cu privire la fenomenul traficului de ființe umane, și de a desfășura acțiuni de protecție a victimizării tinerilor, de a reduce vulnerabilitatea și de a îmbunătăți situația privind nivelul de informare a tinerilor cu privire la traficul de ființe umane.

2.2 Etapa cercetării de investigare și evaluare finală

2.2.1 Problema științifică abordată în cercetarea de investigare și evaluarea inițială

Problematica științifică abordată, este faptul că traficul de ființe umane este un fenomen care cuprinde numeroase victime, și în special este populația tânără, datorită faptului că în rândul tinerilor nivelul de informare privind fenimenul de trafic este foarte scăzut.

Pe baza statisticilor realizate de Organizația Internațională pentru Migrație, rezultă faptul că tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 20 de ani, prezintă un grad ridicat de vulnerabilitate de a deveini posibile victime ale traficului de ființe umane.

Un alt exemplu este și criteriul de selecție din Legea 678/2001, care subliniază faptul că tinerii sunt o populație cu un grad ridicat de vulnerabilitate. Chiar și în cazul autorităților care sunt implicate în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, oferă o atenție specială populației tinere.

2.2.2 Interogații de cercetare și obiectivele operaționale ale cercetării de evaluare și investigare inițială

Ipotezele cercetarii

– Nivelul de informare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 -19 ani este foarte scăzut;

– Cauza intensei dorințe de a pleca în străinătate este lipsa resurselor financiare și dorința de independență financiare ;

– Vulnerabilitatea tinerilor la trafic este mai mare și nivelul de informare este mai scăzut în Republica Moldova decât pe teritoriul României ;

Obiectivele și ipotezele cercetării

– Identificarea factorilor care duc la apariția și răspândirea traficului de ființe umane;

– Stabilirea nivelului de informare a tinerilor despre fenomenul traficului de ființe umane;

– Pe baza cercetarii empirice, elaborarea unui proiect care implica un,, Program de informare si sensibilizare asupra riscurilor ce privesc traficul de persoane și exploatarea sexuală’’.

2.2.3 Universul cercetării, populația cercetată și loturile de subiecți investigați

Eșantionarea stratificată este ,,adecvată populației neomogene, cu mai multe straturi, care este selectată după un criteriu. Populația se clasifică mai întâi pe straturi omogene, iar apoi se împarte eșantionul petru fiecare strat în parte.’’

Pentru această cercetare, eșantionarea folosită a fost una teoretică, iar în fiecare instituție am folosit eșantionarea stratificată în funcție de vârsta elevilor.

Eșantionul de fața este alcătuit dintr-un număr de 400 de subiecți, atât de sex feminin cât și de sex masculin, dintre care 200 de subiecți sunt elevi de liceu din Republica Moldova și alți 200, sunt elevi de liceu din România orașul Cluj- Napoca. Subiecții selectați sunt elevi de liceu cu vârste cuprinse între 16 -19 ani.

Tinerii care vor fi supuși eșantionării sunt elevi ai liceelor din Cluj-Napoca ,,Aurel Vlaicu și Alexandru Borza’’, respectiv elevi ai liceelor din Florești și Ungheni (Republica Moldova) ,,Ion Creangă ’’și ,,Colegiu de Medicină’’.

Am ales tinerii cu vârsta cuprinsă între 16-19 ani, deoarece aceștea prezintă riscul cel mai mare de a deveni posibilile victime ale traficului de ființe umane.

2.6 Metode, instrumente și tehnici utilizate în cercetarea de investigare și evaluare inițială

În demersul de cercetare voi folosi metoda cantitativă, care se caracterizează prin fapul că are la bază un chestionar structurat, realizânduse asupra unui număr mare de persoane. Rezultatul cercetării este reprezentativ pentru colectivitatea studiată. În acestă lucrare am folosit eșantionul cu ajutorul căruia culegerea informațiilor se va face prin intermediul chestionarelor, interviurilor. De asemenea, metodologia este caracterizată de culegerea și interpretarea datelor cu ajutorul graficelor și a schemelor.

Metodologia cercetării, se bazează pe metoda principală, cea de culegere a datelor cu valoare de fapta și pe metode secundare (culegerea datelor cu valoare de opinie și reflectari subiective). Metoda principală este documentarea iar metoda secundară ancheta pe bază de chestionar.

Instrument de lucru, ( vezi Anexa 1)

,,Chestionarul, ca instrument de lucru este folosit în investigația fenomenelor sociale de tip cantitativ, care determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau non-verbal ce urmează să fie inregistrat și interpretat.’’

Chestionarul ,,reprezinta o succesiune logică și psihologică de întrebari scrise sau de imagini grafice cu funcție de stimuli în raport cu funcțiile cercetării.Am folosit ca instrument de culegere a datelor chestionarul, cu întrebari mixte, deschise sau închise.

Variabilele principale sunt sexul, mediul familial, venitul familiei, numarul de frați, pe baza cărora am urmărit următoarele variabile : cauzele, sursele și gradul de informare asupra fenomenului, perspective, dorința de independență financiară și percepția suportului social.

În urma documentării și adunării de informații din statisticile referitoare la vulnerabilitatea tinerilor la traficul de ființe umane, am constatat că acest fenomen este determinat de nivelul scăzut de informare în privința acestui fenomen și dorința tinerilor de a pleca în străinatate din cauza lipsurilor financiare.

Limitele cercetării

Cercetarea a urmarit, nivelul de informare în rândul tinerilor despre fenomenul traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale, deoarece deține cel mai mare număr de victime. Lipsa colaborării instituțiilor atât pentru obținerea unui acord, de a efectua cercetarea în școli, cât și a instituțiilor de învațământ pentru culegerea datelor au limitat aria de cercetare.

2.3 Etapa intervenției psihosociale

2.3.1 Problema psihosocială abordată în intervenție

În urma rezultatelor obținute pe baza proiectului de cercetare, s-a constatat faptul că, nivelul de informare în rândul tinerilor este scăzut, și că există numerosi factori de risc în rândul acestora. De aceea în partea de intervenție psihosocială mi-am propus să desfășor un ,, Program de informare și sensibilizare asupra riscurilor ce privesc traficul de persoane si exploatarea sexuală’’, care dorește să crescă nivelul de informare în rândul tinerilor și să reducă vulnerabilitatea în rândul acestora.

2.3.2 Obiectivele operaționale și scopul intervenției psihosociale

Obiectivele operaționale care le-am propus pentru intervenția psihosocială sunt :

1.Creșterea nivelului de informare a tinerilor din institutiile de invațamânt din orașele Cluj- Napoca, Florești și Ungheni ;

2.Reducerea vulnerabilității la trafic și creșterea nivelului de informare în căminele de elevi ,,Iulian Pop’’ și ,,Alexandru Borza’’ din Cluj – Napoca, și căminul de elevi a ,,Colegiului de Medicini’’ orașul Ungheni, Republica Moldova;

3.Sensibilizarea opiniei publice în legatură cu fenomenul traficului de ființe umane.

Scopul proiectului este de a oferi tinerilor informații, care îi vor ajuta sa afle ce reprezintă traficul de ființe umane, ce implicații are, pentru a-și construi o imagine clara despre acest fenomen, și de a reduce vulnerabilitatea și riscul ca tinerii să devină victime ale traficului de ființe umane.

2.3.3 Grupul țintă și beneficiarii intervenției psihosociale

Pe baza rezultatelor proiectului de cercetare, am dedus că, în răndul tinerilor investigați este nevoie de un program de informare privind traficului de ființe umane.

Grupul țintă este alcătuit din elevi cu vârste cuprinse între 16 – 19 ani, deoarece în rândul acestora se înregistrează un grat mărit de vulnerabilitate.

În intervenția psihosocială mi-am propus să desfășor programul în instituțiile unde am efectuat intervenția de cercetare, deoarece am identificat un nivel scăzut de informare și prezența multor factori de risc.

Astfel, beneficiarii intervenției psihosociale sunt elevii ai liceelor ,,Ion Creangă’’ Florești, (Republica Moldova), ,,Colegiul de Medicină’’ Ungheni (Republica Moldova) și liceele ,, Alexandru Borza’’ și Colegiul Economic,,Iulian Pop’’ din Cluj-Napoca.

Iar pentru a lărgi, și a desfășura intervenția pe o scară mai largă, am desfășurat o campanie de informare și sensibilizare socială și în căminele, Economic ,,Iulian Pop’’, Tehnologic ,,Alexandru Borza’’ Cluj-Napoca, și căminul ,,Colegiului de Medicină’’ Ungheni, Republica Moldova, prin impărțirea unui pliant informativ, cu mesaj de atenționare și sensibilizare vezi Anexa 2.

Beneficiarii direcți :

– 700 de elevi din liceele și căminele amintite din Cluj-Napoca și Republica Moldova;

Beneficiari indirecți:

– Părinții tinerilor cu vârstă cuprinsă între 16 și 19 ani;

– Cadrele didactice din instituțiile de învățământ

– Administrația căminelor

– Prietenii tinerilor

– 4 voluntari de la GIB (Grupul de Inițiativă Basarabeană Cluj)

2.3.4 Metode, instrumente și tehnici utilizate în intervenția psihosocială

Pentru desfășurarea proiectului de intervenție psihosocială, am fost consilierea beneficiarilor, cu scopul de a desfășura un program de ajutorare și de susținere a acestora, pentru a cunoaște și a înțelege fenomenul traficului de ființe umane.

Pentru susținerea programului am folosit fișe cu informatii despre, și referitoare la fenomenul traficului de ființe umane, pe care le-am prezentat elevilor. Pentru sensibilizarea opiniei publice am folosit un pliant, care conține un mesaj de sensibilizare, și număr de contact unde se pot adresa în caz de trafic.

Pentru desfășurarea programului am utilizat tehnica unei discuții logice, pentru a ajuta beneficiarii să aibă o percepție clară asupra realității, să analizeze corect situațiile problematice ale traficului de ființe umane, cauzele și efectele acestuia.

2.3.5 Organizarea și planificarea activităților de intervenție

Activitatea 1: Formarea echipei de lucru

Descrierea activității: Pentru formarea echimei de lucru am apelat la Grupul de Inițiativă Basarabeană, care activează în Cluj- Napoca, de unde am ales un asistent de proiect și trei voluntari, care mă vor ajuta să desfășor intervenția psihosocială.

Echipa de lucru pentru desfășurarea acestui proiect cuprinde:

1 coordonator de proiect

1 asistent proiect

3 voluntari

Responsabil: Coordonator de proiect(responsabil de recrutarea voluntarilor)

Durata activității: 1 săptămână (luna I)

Rezultate așteptate: persoanele din echipă să se angajeze în responsabilitățile pe care le au.

Activitatea 2: Pregatirea materialelor

Descrierea activității: Pregătirea materialelor necesare pentru activitățile proiectului

ordonarea informatiilor despre fenomenul de trafic, care vor servi la prezentarea fenomenului de trafic ;

redactarea broșurilor informative;

planșe care conțin mesaje, necesare pentru Campania din Piața Unirii ;

Responsabil:Coordonator proiect

Durata activității:5 zile(luna I)

Rezultate așteptate: Redactarea tuturor materialelor, printarea broșurilor cu succes.

Activitatea 3: Obținerea unui acord de la Inspectoratul Școlar din Cluj-Napoca

Descrierea activității: Obtinerea acordului din partea Inspectoratului Școlar, prin depunerea unui dosar, cu o cerere și cu proiectul propriu zis, pentru a putea defășura programul de informare în școli.

Responsabili: Coordonator proiect

Durata activității: 1 sâptâmână (luna I)

Rezultate asșteptate:Primirea acordului din partea Inspectoratului, pentru a putea desfășura programul.

Activitatea 4: Obținerea unui acord de la Inspectoratul Școlar din Municipiul Florești

Descrierea activității: Obtinerea acordului din partea Inspectoratului Școlar, prin depunerea unui dosar, cu o cerere și cu proiectul propriu zis, pentru a putea defășura programul de informare în școli.

Responsabil: Coodonator proiect

Durata activității: 5 zile, ( luna I)

Rezultate așteptate: Primirea acordului din partea Inspectoratului

Activitate 5: Susținererea programului la căminul și ,,Colegiul de Medicină’’ Ungheni R.M

Descrierea activității: Desfășurarea programului cu scop informativ care va dura o ora, și va fi susținut de coordonatorul de proiect, care va desfășura programul prin: prezentarea fenomenului de trafic, ce implicații are la nivel global,elevilor le vor fi prezentate instituțiile la care pot apela intr-o asemenea situație, va fi prezentat un material video, și mărturia unei victime.

Responsabil: Coodonator proiect

Durata activității: Săptămâna I, ( luna II)

Rezultate așteptate: Implicarea activă a elevilor la activități, receptivitatea informațiilor prezentate, participarea la discuții.

Activitate 6: Sustinerea programului ,, Liceul Ion Creangă’’ Florești R.M

Descrierea activității: Desfășurarea programului cu scop informativ, care va dura o ora, și va fi susținut de coordonatorul de proiect, care va desfășura programul prin: prezentarea fenomenului de trafic, și implicațiile acestuia la nivel global, prezentarea instituțiilor la care pot apela intr-o asemenea situație, va fi prezentat un material video, mărturia unei victime, pentru a avea o imagine mai clară despre ce reprezintă traficul de ființe umane.

Responsabil: Coodonator proiect

Durata activității: Săptămâna I, ( luna II)

Rezultate așteptate:Implicarea activă a elevilor la activități, receptivitatea informațiilor prezentate și participareala discuții.

Activitatea 7 : Susținerea programului la liceul și căminul ,,Alexandru Borza’’

Descrierea activității:Desfășurarea programului cu scop informativ, care va dura o ora și va fi susținut de coordonatorul de proiect împreuna cu asistentul de proiect și voluntarii.Coordonatorul de proiect împreună cu asistentul de proiect vor desfășura programul prin: prezentarea fenomenului de trafic, vor prezenta instituțiile la care pot apela intr-o asemenea situație.

Voluntarii le vor vorbi elevilor pe scurt destre fenonemul de trafic, le vor impărti elevilor din camin broșuri care conțin informații privind imaginea de ansamblu a fenimenului de trafic, și îi vor aborda la discuții despre, ce părere au despre programele informative, și ce au aflat ei însăși din informațiile de care au beneficiat.

Responsabil: Coodonator proiect, asistent de proiect, și cei 3 voluntari

Durata activității: Săptămâna II, ( luna II)

Rezultate așteptate:Implicarea activă a elevilor la activități, receptivitatea informațiilor prezentate, și implicarea în discuții.

Activitatea 8 : Susținerea programului la liceul și căminul Economic ,,Iulian Pop’’

Descrierea activității: Desfășurarea programului cu scop informativ, care va dura o ora și va fi susținut de coordonatorul de proiect împreuna cu asistentul de proiect și voluntarii. Coordonatorul de proiect împreună cu asistentul de proiect vor desfășura programul prin: prezentarea fenomenului de trafic, vor prezenta instituțiile la care pot apela intr-o asemenea situație.

Voluntarii le vor vorbi elevilor pe scurt destre fenonemul de trafic, le vor impărti elevilor din camin broșuri care conțin informații privind imaginea de ansamblu a fenimenului de trafic, și îi vor aborda la discuții despre, ce părere au despre programele informative, și ce au aflat ei însăși din informațiile de care au beneficiat.

Responsabil: Coodonator proiect, asistent de proiect, și cei 3 voluntari

Durata activității: Săptămâna II, ( luna II)

Rezultate așteptate:Implicarea activă a elevilor la activități, receptivitatea informațiilor prezentate, și implicarea în discuții.

Activitatea 9: Împărțirea de pliantelor informative în Piața Unirii , Cluj – Napoca

Descrierea activității: Activitatea de împărțire a broșurilor informative, se va desfășura în centrul orașului Cluj, unde tinerii vor primi o broșură cu informații privind traficul de persoana, unde se pot adresa în caz de trafic.

Tinerii vor fi abordați la discuții, despre ce cred despre campanii de informare, și ce au aflat ei nou despre fenomen.

Responsabil : Coordonatorul de proiect împreună cu voluntarii

Durata activității : 2 zile din săptămâna IV ( luna II ) .

Rezultate așteptate : Implicarea și interesul tinerilor, pentru a se opri la discuție cu echipa de proiect.

Activitatea 10: Evaluarea finala

Descrierea activității: Centralizarea evaluarilor pentru fiecare activitate, realizate de către coordonatorul de proiect și echipă.

Responsabil: Coordonator proiect

Durata activității: 3 zile (luna II)

Rezultatele așteptate: Constatarea că proiectul a fost bine implementat și că intervenția propusă a fost realizată cu succes.

2.4 Etapa cercetării de evaluare finală

2.4.1 Problema științifică abordată in cercetarea de evaluare finală

În partea de evaluare finală, doresc să văd dacă proiectul de intervenție psihosocială, intitulat, ,, Program de informare și sensibilizare asupra riscurilor ce privesc traficul de persoane si exploatarea sexuală’’ a reusit să- și adingă obiectivele propuse, de a informa tinerii și de a reduce vulnerabilitatea în rândul acestora.

2.4.1 Interogații de cercetare și obiective operaționale ale cercetării de evaluare finală

Interogațiile de cercetare pentru evaluarea finală sunt :

Ce număr de beneficiari a reușit să cuprindă proiectul de intervenție psihosocială ?

Ce impact a avut proiectul de intervenție asupra tinerilor ?

Care sunt informațiile noi pe care le-au reținut ?

Și ce părere au despre un asemenea program, este benefic, sau nu ?

2.4.3 Universul cercetării și loturile de subiecți evaluați

Pentru evaluarea rezultatelor finale, elevii care au beneficiat de programul de intervenție psihosocială, participând la programele și campania de informare au dat un feed-back, completând o fișă de evaluare a acțiunii de informare și sensibilizare, prin care am evaluat, beneficiile și evaluarea proiectului.

2.4.4 Metode, instrumente și tehnici utilizate în cercetarea și evaluarea finală

Pentru evaluarea impactului pe care l-a avut proiectul de intervenție, am folosit metoda anchetei sociologice, pentru a obține opiniile elevilor cu privire la programul și campania de informare, cu privire la ce a adus cu sine acest program, dacă informațiile au fost utile și benefice, și ce părere au ei despre asemenea programe, pot ele schimba situația problematică a traficului de ființe umane.

Partea II. PREZENTAREA REZULTATELOR OBȚINUTE

3. Prezentarea rezultatelor obținute în cercetarea de investigare și evaluare inițială

3.1 Preliminarii organizatorice în prezentarea rezultatelor cercetării de evaluare inițială

Partea cercetării de evaluare inițială am organizat-o după trei unități tematice, unde am vrut să identific :

nivelul de informare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 -19 ani ;

dacă dorința intensă de a pleca în strinătate se datorează, lipsei resurselor financiare și dorința de independență financiară;

vulnerabilitatea tinerilor la trafic, în Romania comparativ cu Republica Moldova;

3.2 Prezentarea rezultatelor

Întrebarea 1. Care sunt primele cuvinte care vă vin în minte când vă gândiți la ,,traficul de persoane’’ ?

Rezultatele datelor arată că, 38% dintre elevii din Republica Moldova, asociază traficul de ființe umane cu prostituția, iar cei din România în proporție de 27 %. Asocierea traficului de persoane cu violența în rândul elevilor este de 22% în Moldova iar în România de 18%, cu abuzul sexual 12% (Moldova) și 13% (România), cu drogurile 7% în (Moldova) și 11% (România), cu prelevarea de organe 7% în (Moldova) și 9 % (România), cu sechestrarea 6 % (Moldova) și 8% (România), cu sclavia 3% (Moldova) și 7% (România), cu violul 2% (Moldova) și 5% (România), și cu acte ilegale 2% (Moldova) și 3% (România).

Privind rezultatele obținute, putem observa că elevii atât din Reublica Moldova, cât și cei din România confundă traficul de ființe umane cu prostituția, ceea ce înseamnă că elevii nu dețin informații corecte despre ceea ce înseamnă fenomenul de trafic.

Întrebarea 2. Ce înseamnă pentru dumneavoastră ,,traficul de persoane’’ ?

Din perspectiva elevilor, traficul de ființe umane se asociază cu munca în sclavie, bătaie, viol în proporție de 41% în Romănia, și 39 % în Republica Moldova.O altă asociere făcută de elevi este cu prostituția, 36% Republica Moldova și 34% în Romania, cu prelevarea de organe 21% (Moldova) și 18% ( România), cu sechestrarea 4% ( Moldova ) și 9% (România).

Rezultatele arată că tinerii nu au o imagine în ansamblu despre traficului de ființe umane și privesc fenomenul fragmentat fără a avea o ordine de idei despre ce este fenomenul de trafic, despre ce implică și în ce constă.

Întrebarea 3. Din ce surse v-ați informat despre acest fenomen ?

În urma rezultatelor putem constata că, sursele principale de informare privind traficul de ființe umane sunt profesori, 28% în România și 23% în Republica Moldova.Pe cea de-a doua poziție ca sursă de informare privind traficul de persoane este televiziunea, cu 26% în Moldova și 21% România.

Următoarele surse identificate sunt articole de presă, 15% în ( Moldova ) și 15% ( România ), prieteni 11% (Moldova) și 14% ( România), familie, 12% (Moldova) și 13 % (România) și alte surse 13% (Moldova) și 9% (România).

Rezultatele arată că în Republica Moldova informarea de către profesori, este mai slabă decat în Romania, și că informarea în familie are un nivel scăzut în ambele țări.

Întrebarea 4. În problema traficului de ființe umane eu :

Conform rezultatelor obținute, rezultă faptul că elevii știu foarte multe despre fenomenul traficului de ființe umane în proporție de 29% în Republica Moldova, și doar 12 % în România. Elevii susțin că știu câte ceva despre această problemă, în număr de 72% în România, și 37% în Republica Moldova.

Există însă un număr de elevi care știu foarte puține despre această problemă, 15% (Republica Moldova) și 9% (Romania), și elevi care nu știu nimic despre această problemă, 19% (Republica Moldova) și 7% (România).

Urmărind rezultatele, putem observa că există un număr de elevi care știu foarte puține despre problema traficului de ființe umane, și elevi care nu știu absolut nimic despre această problemă, iar pentru acest grup, acest lucru constituie un factor de risc, și anume acela că nu sunt informați.

Întrebarea 5.Credeți că prolema traficului de ființe umane este larg răspândită în România/Republica Moldova?

Din perspectiva elevilor, problema traficului de ființe umane este oarecum răspândită, 45% România, și 32% în Republica Moldova.De asemenea elevii cred că problema este foarte răspândită, în proporție de 31% în Romania, și 24% în Republica Moldova, și că nu este răspândită, au răspuns 18% în Republica Moldova, și 9% în România, însă există un procentaj semnificativ, de 26% (Republica Moldova), și 15% (România), care nu știu daca este răspandită problema traficului, sau nu este răspandită pentru fiecare țară în parte.

Acest fapt poate arăta că elevii care nu știu dacă problema traficului de ființe umane, este sau nu răspandită, nu dețin informații despre acest fenomen.

Întrebarea 6. Dacă o tânără/tânăr devine victimă a traficului de ființe umane, este rezultat al :

Cele mai importante cauze ale traficului de ființe umane identificate de către elevi sunt lipsa de informare, în proporție de 43% în Romania, și 34% în Republica Moldova, naivitatea 27% (România) și 24 % (Republica Moldova).

Alte cauze identificate sunt : lipsa educației, 17% (Republica Moldova) și 11% (România), neânțelegerile în familie, 16% (Republica Moldova) și 12 % (România), și lipsa alternativelor, 9% (Republica Moldova) și 7% (România). În urma rezultatelor, cei mai multi tineri au identificat cauza lipsei de informare în rândul tinerilor.

Întrebarea 7. Stiți unde să vă adresați când întâlniți un caz de trafic de ființe umane?

La acestă întrebare, tinerii au răspuns că stiu unde să se adreseze în caz de trafic, în proporție de 58% ( România), și 51% (Republica Moldova), și că nu știu unde să se adreseze în proporție de 49% (Republica Moldova), și 42% (România).

În urma rezultatelor putem constata, că aproape jumătate din tineri, din ambele țări nu știu unde să se adrese în caz de trafic, iar în Republica Moldova se identifică un procentaj mai mic de tineri care știu unde să se adreseze, și un număr mai mare de tineri carenu știu unde să se adreseze.

Întrebarea 8. Dacă vi se ivește posibilitatea să studiați, sau să munciți în străinătate, ați pleca din țară?

Rezultatele arată că, 77% dintre tinerii din România, și 51% dintre tinerii din Republica Moldova ar pleca să muncească, sau să studieze în străinătate, și că nu ar pleca din țară 23% (România), și 49% ( Republica Moldova).

Întrebarea 9. Va propus cineva o astfel de oportunitate ?

Tinerii nu au primit oferte de a pleca în străinătate în proporție de 64% (Republica Moldova), și 63% (România), și au primit astfel de oferte, 37% ( România) și 36% (Republica Moldova).

Întrebarea 10. Dacă a-ți răspuns ,,Da’’, care este sursa acestei propuneri?

Rezultatele arată că, propunerile de a pleca în străinătate au venit din partea cunoștințelor, în număr de 34% (România), și 25% (Republica Moldova), din partea prietenilor, 30% în (România), și 27% (Republica Moldova), din partea familiei, 28% (România), și 21% (Republica Moldova), și din partea persoanelor necunoscute, 27 % (Republica Moldova), și 8% (România).

Putem remarca faptul că tinerii au primit astfel de oferte dinafara familiei, în Republica Moldova tinerii au primit astfel de oferte de la personae necunoscute, în medie de 27%.

Întrebarea 11. A-ți aflat din alte surse de asemenea oportunități ?

Alte surse de unde elevii au aflat despre astfel de oportunități sunt: internetul, 39% ( Republica Moldova), și 25% ( România), televiziunea 22% (Republica Moldova) și 19 % ( România), anunț în ziar, 23% (România) și 17% ( Republica Moldova), agenții de turism, 12% ( România) și 4% (Republica Moldova), radio 11% ( România), și 5% (Republica Moldova) și alte surse 13% (Republica Moldova) și 10% ( România).

Pe baza rezultatelor se poate constata că, tinerii accesează surse nesigure, și destul de periculoase, deoaece majoritatea anunțurilor, de pe internet, din ziare și televiziune nu sunt sigure, și de cele mai multe ori au scopuri ascunse.

Întrebarea 12. Care sunt cauzele pentru care a-ți pleca în străinătate ?

Cauzele pentru care tinerii ar pleca în străinătate sunt, dorința de independență financiară, 39% (Republica Moldova), și 31% (România), urmată de lipsa resurselor financiare, 26% (Republica Moldova), și 21% ( România), lipsa unui loc de muncă, 28% (România), și 13% (Republica Moldova), alte cause identificate sunt, conflictele în familie 16% (Republica Moldova) și 12% (România), și succesul altor oameni, 8% ( România) și 6% (Republica Moldova).

Întrebarea 13. Cum credeți că vă puteți proteja de ofertele false ?

Elevii din Republica Moldova, au enumerat metode prin care se pot proteja de ofertele false, și anume : informarea populației, precauțiune, neîncrederea în persoanele necunoscute.O mare parte din elevi au răspuns că nu știu cum se pot proteja de ofertele false.

Comparativ cu Republica Moldova, elevii din România au specificat următoarele metode de protecție în fața ofertelor false, educarea tinerilor, informarea tinerilor, neîncrederea în persoanele străine și atenția proprie a fiecăruia.

Întrebarea 14. Care credeți că este metoda cea mai eficientă de prevenire a traficului de ființe umane?

Tinerii din Republica Moldova consideră că cele mai eficiente metode de prevenire a traficului de ființe umane sunt, campaniile de informare, susținerea de seminarii informative în școli, crearea de oportunități pentru tineri, plecări legale din țară și implicarea autorităților.

Metodele de prevenire a traficului de ființe umane, identificate de elevii din România sunt, campaniile de informare, educarea tinerilor, crearea unor condiții mai bune de viață, aplicarea legii, implicarea poliției.

3.2.1 Nivelul de informare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 16 -19 ani, este scăzut.

În urma analizei informațiilor oferite de subiecți, concluzionez cu ideea că majoritatea subiecților investigați, nu au o imagine clară asupra fenomenului de trafic. Pe baza rezultatelor obținute, putem observa că elevii atât din Reublica Moldova, cât și cei din România confundă traficul de ființe umane cu prostituția, ceea ce înseamnă că elevii nu dețin informații corecte despre ceea ce înseamnă fenomenul de trafic.

Urmărind rezultatele, putem evidenția faptul că există un număr de elevi care știu foarte puține despre problema traficului de ființe umane, și elevi care nu știu absolut nimic despre această problemă, iar pentru acesti elevi, acest lucru constituie un factor de risc, și anume acela că le lipsesc informați.

În urma rezultatelor putem constata, că aproape jumătate din tineri, din ambele țări nu știu unde să se adrese în caz de trafic, iar în Republica Moldova se identifică un procentaj mai mic de tineri care știu unde să se adreseze, și un număr mai mare de tineri care nu știu unde să se adreseze.

Majoritatea elevilor, confundă traficul de ființe umane cu prostituția, au o imagine fragmentată despre acest fenomen, existând tineri care nu știu nimic despre traficul de ființe umane.

Atât în Republica Moldova cât și în România, jumătate din tineri nu știu unde să se adreseze în caz de trafic. Elevii din ambele țări, în proporție de 77%, au identificat cea mai importantă cauză a traficului de ființe umane, și anume lipsa de informare.

3.2.2 Dorința intensă de a pleca în strinătate se datorează, lipsei resurselor financiare și dorința de independență financiară.

Pe baza informațiilor obținute de la subiecți, am constatat ca mai mult de jumătate din tineri ar pleca în srăinătate, motivul fiind lipsa resurselor financiare și dorința de indeendență financiară. Un factor de risc identificat este faptul că tinerii accesează surse nesigure, și destul de periculoase, deoaece majoritatea anunțurilor, de pe internet, din ziare și televiziune nu sunt sigure, și de cele mai multe ori au scopuri ascunse.

Urmărind următoarea parte a rezultatelor, putem observa faptul că, cauza intensei dorințe a tinerilor de a pleca în străinătate, este lipsa resurselor financiare și dorința de independență financiară.

3.2.3 Vulnerabilitatea tinerilor la trafic, în Romania comparativ cu Republica Moldova.

Urmărind rezultatele obținute, putem observa o diferență dinre cele două țări, și anume acea că nivelul de informare în Republica Moldova este mai scăzut decât în Romania.

Conform rezultatelor obținute, rezultă faptul că nivelul de informare este mai scăzut în Republica Molddova decât pe teritoriul României, se confirmă.

Datele care susțin acest lucru sunt: tinerii din Republica Moldova asociază fenomenul de trafic cu prostituția intr-un număr mai mare catăt tinerii din Romania.

Nivelul de informare în școli din Republica Moldova este mai scăzut decât în școlile din Romania, iar în Republica Moldova se identifică un număr semnificativ de elevi care nu știu nimic despte problema traficului de ființe umane.

Un alt rezultat arată că, cel puțin jumătate din elevii din Republica Moldova nu știu unde să se adreseze în caz de trafic de ființe umane, și nu știu dacă acest fenomen este răspândit sau nu.

3.2.4 Concluzii inițiale

În urma rezultatelor înregistrate, putem concluziona faptul că nivelul de informare este slab, și că există un număr mare de elevi care sunt in situații nefavorabile, privind situația materială, privind conflictele în familie care pot determina apariția unor riscuri printre aceștea referitor la traficul de ființe umane.

Înregistrând aceste rezultate am observat faptul că majoritatea tinerilor consideră informarea un factor de protecție foarte important.

4. Prezentarea rezultatelor obținute în intervenția psihosocială propriu-zisă

4.1 Descrierea activităților desfășurate în cadrul intervenției psihosociale

Următoarele activități au avut scopul de a face posibilă implementarea proiectului, și a fost necesar să le îndeplinesc, pentru a desfășura intervenția psihosocială.

Tabel.1

Următoarele activități au fost construite pentru desfășurarea programului de intervenție psihosocială propriu-zisă, și au fost construite în asa fel încât să atingă obiectivele propuse.

Astfel pentru fiecare obiectiv propus am desfășurat următoarele acrivități .

Tabel.nr 2

4.2 Planul de acțiune și desfăurarea activităților

Tabel. nr 3

Înainte de efectuarea interervenției psihosociale, m-am gandit să cuprind un număr mai mare de tineri care să beneficieze de programul de informare și sensibilizare, însă numărul a fost mai mic decât mă așteptam. Din punctul acesta de vedere am fost foarte dezamăgită, cauza căruia sa datorat acest fapt, este refuzul instituțiilor de a permite să desfășurăm programul în instituțiile de învățământ.

Din această cauză am hotărât să extind aria de intervenție, susținând programul și campania de informare înafara instituțiilor de învățământ.

Cu toate acestea acolo unde am avut acces am reușit să-mi desfășor toate activitățile proiectate, chear dacă am întâlnit obstacole în desfășurarea lor.

La finalul proiectului de intervenție intitulat ,, Program de informare și sensibilizare asupra riscurilor ce privesc traficul de persoane si exploatarea sexuală’’, 121 de elevi de la Liceul ,,Ion Creangă’’ , Florești, 200 de elevi de la Colegiul și căminul ,,Colegiului de Medicină’’ Ungheni, 75 de elevi de la Liceul și căminul ,,Alexandru Borza’’ Cluj- Napoca, 80 de elevi de la Colegiul și căminul Economic ,,Iulian Pop’’ și 103 elevi de la diferite licee din Cluj- Napoca, au fost informați despre fenomenul traficului de ființe umane, implicațiile acestui fenomen, și despre instituțiile la care se pot adresa în caz de trafic.

Tinerilor li s-a pus la dispoziție numere de contact, unde pot suna în caz de trafic.

4.3 Concluziile intervenției psihosociale

Atât înainte de a desfășura intervenția psihosocială, și in timpul desfășurării acesteia, am întalnit o mulțime de obstacole, care m-au descurajat, în a mai efecua o astfel de intervenție, cu toate că e foarte interesant, și rămâi foarte satisfăcut moral pentru ceea ce faci.

Prin surprinderea mea, tinerii au fost doritori să alfe cât mai multe despre problema traficului de ființe umane, și asta m-a motivat să informez tinerii în continuare.

Pe parcursul intervenției, am făcut multe erori, pe care le-am completat pe parcurs, îmbunătățind și corectând erorile făcute.

Dificultățile întâmpinate m-au ajutat să înțeleg limitele pe care le presupune o astfel de intervenție, și să înțeleg că o astfel de intevenție necesită un număr mai mare de oameni care să activeze pentru desfășurarea lui, și că cel mai important lucru este acela ca instituțiile să colaboreze între ele, nu să limiteze desfășurarea a astfel de programe.

5. Prezentarea rezultatelor obținute în urma cercetării de evaluare finală

În această parte am să prezint pe scurt rezultatele acestui demers final de evaluare, atât pentru partea intervenției de cercetare cât și pentru intervenția psihosocială.

În partea de evaluare finală, am apelat la evaluarea din mai multe perspective

– Prin participarea elevilor la desfășurarea programelor

– Prin chestionarea elevilor cu privire la desfășurarea programului

– Pe baza rezultatelor obținute în urma efectuării intervenției de cercetare

– Pe baza sondajului de opinie efectuat pe beneficiarii programului

Analiza cantitativă, efecuată pe baza chestionarului, care a avut drept scop să stabilească nivelul de informare și factorii de risc a traficului de ființe umane, și analiza datelor acestora, mi-a permis să realizez evaluarea. Rezultatele obținute, m-au ajutat să văd care este nivelul de informare, și factorii de risc care se înregistrează în rândul tinerilor. Tot aceste rezultate mi-au dat ideea de a desfășura un program care să îmbunătățească nivelul de informare a tinerilor.

5.1 Evaluarea progreselor în ceea ce privește nivelul de informare

Pentru evaluarea progreselor, voi încerca să subliniez cele mai importante puncte, iar primul punct este faptul că am reușit să cuprind un număr semnificativ de elevi care să beneficieze de programul de informare și sensibilizare. Prin intervenția defășurată am cuprins aproape 600 de elevi și tineri, care au beneficiat de informații utile cu privire la problematica traficului de ființe umane.

Cel de –al doilea aspect, este faptul că elevii care au beneficiat de program au mărturisit că au aflat lucruri noi, și că imaginea lor cu privire la problematica traficului de persoane s-a făcut mai clară, și le-a dat motive să se gandească mai profund.

Un alt punct evidențiat de elevi este faptul că, consideră foarte importante programele de informare și cred că acestea pot schimba problematica traficului, și că aceste informații le-au construit un factor protectiv, deoarece acuma cunosc mai multe informații.

5.2 Evaluarea dorinței de a pleca în străinătate în corelație privind informarea riscurilor traficului

Un număr mare de tineri, își caută succesul peste granițile noastre, însă nu pe toți îi asteaptă succesul. Cred că pentru majoritatea tinerilor și a elevilor a fost un plus să se informeze, despre traficul de ființe umane înainte de a lua decizii să plece peste granițe.

Am considerat necesar, să punctez acest aspect, cu dorința tinerilor de a pleca în străinătate, deoarece de cele mai multe ori asa începe totul, ca și în cazul martorului care a depus morturie în cadrul programelor defășurate în Republica Moldova. Tânăra D.N, acum 8, a dorit să plece în străinătate pentru a munci din cauza lipselor de oportunități, și pentru că era foarte greu de obținut viză, a încercat de mai multe ori să plece ilegal, și asa a ajuns să fie traficată, deoarece nu avea acte, nu cunoștea limba. Astfel, cred că este foarte important să educăm tinerii în privința acestor aspecte, mai ales că in intervenția de cercetare a fost un număr foarte mare de elevi care doresc să plece în străinătate.

5.3 Rezultate finale obținute în urma adunării informațiilor din fișele cu valoare de faptă și opinie a elevilor

Întrucât la sfârșitul intervenției psihosociale, am evaluat efectul pe care la avut programele susținute printr-o fișă de evaluarecare a dorit să stabilească ce schimbări s-au produs cu privire la percepția elevilor despre fenomenul de trafic, ce informații noi au aflat, cred că astfel de programme vor schimba oarecum situația problematică, și ce cred ei însăși despre acest program. Astfel, voi evalua această parte pe baza răspunsurilor oferite de elevi, și opiniile acestora pe baza fișei de evaluare a acțiunii de informare și sensibilizare.(Vezi anexa 3)

Tabel.nr 5

Acestea nu sunt multe răspunsuri, dar unele dintre cele mai importante din cele existente pentru a ne putea da seama că programul susținut a avut un rol important pentru construirea unei imagini mai clare cu privire la acest fenomen.

Elevii consideră astfel de programme foarte benefice, pentru a-și construi un factor de protecție în fața traficanților, și că programele de informare pot schimba situația problematicii prin simpla susținere a acestor programe.

5.4 Concluziile cercetării de evaluare finală

Chiar dacă intervenția mea a constituit doar susținerea programelor de informare și sensibilizare, consider că prin intervenția mea am reușit să schimb situația acestor tineri, care puteau deveni oricând victimile traficului de ființe umane.

Mă bucură faptul că ei consideră că, am reușit să le construiesc un factor protectiv, acest lucru înseamnă pentru mine că am atins obiectivele pe care le-am propus la inceputul acestei intervenții.

Partea III. CONCLUZII SINTETICE DE ANSAMBLU ȘI RECOMANDĂRI DE ORDIN APLICATIV

Având în vedere demersul pe care l-am efectuat pentru a fndamenta partea teoretico- metodologică și desfășurarea proiectelor de cercetare și intervenție psihosocială, am să concluzionez pentru fiecare în parte.

6. Concluzii sintetice de ansamblu finale

6.1 Concluzii sintetice de ansamblu în ceea ce privește cercetarea științifică în ansamblu

Din punctul de vedere a cercetării științifice pe care am efectuat-o, în domeniul traficului de ființe umane, pentru a identifica factorii de risc și de a evalua nivelul de informare în rândul tinerilor, pot să concluzionez faptul că a fost prima mea cercetare efectuată.

Concluzionez cu faptul că, în urma efectuării cercetării științifice, am idettificat un nivel scăzut de informare în randul tinerilor cu privire la traficul de persoane.

Rezultatele arată că tinerii nu au o imagine clară a acestui fenomen, asociând traficul de ființe umane cu prostituția, iar faptul care face situația și mai gravă, este că tinerii nu stiu unde să apeleze în caz de trafic.

Făcând o comparație între România și Republica Moldova, pentru a face o comparație între nivelele de informare a tinerilor din fiecare țară, am constatat faptul că nivelul de informare în Republica Moldova este mai scăzut decât în Romania.

Din punctul meu de vedere, demersul de cercetare nu este simplu, dar este benefic, și poate aduce cu sine rezultate la care nu te aștepți, însă doar așa putem afla situația privind o problemă socială.

6.2 Concluzii sintetice de ansamblu în ceea ce privește intervenția psihosocială în domeniu

Din punctul de vedere al intervenției psihosociale efectuate în domeniul traficului de ființe umane, această problematică necesită intervenția a mai multor oameni care să se unească pentru a conlucra în combaterea traficului de persoane.

Intervenția pe care am proiectat-o în această lucrare, a cuprins un program de informare și sensibilizare asupra riscurilor ce privesc traficul de ființe umane si exploatarea sexuală care a reușit să cuprindă 600, de elevi care au fost informați cu privire la traficul de persoane și riscurile acestui fenomen.

Necolaborarea instituțiilor, a scăzut aria de beneficiari și m-a dezamăgit foarte mult, deoarece astfel de programme sunt importante pentru tineri, și chear dacă cadrele didactice ale instituțiilor știu acest lucru, nu au permis și nu au vrut să colaboreze pentru a ajuta și a permite elevilor să cunoască mai multe despreproblematica traficului, care astazi este atat de periculoasă și evidentă.

Dorința mea de a continua, a venit din partea elevilor care doreau să cunoască, și majoritatea au fost foarte serioși vizavi de această problemă, alții au luat totul în derâdere.

Consider că din punct de vedere a intervenției psihosociale în ansamblu aceasta a reușit să cuprindă un număr de tineri care s-au lăsat interesați de această problemă, și a reușit să schimbe situația acestor tineri, cu privire la informațiile pe care le dețin.

7. Recomandări de ordin aplicativ finale

7.1 Recomandări de ordin aplicativ înceea ce privește cercetarea științifică și designul de intervenție psihosociale în domeniu

Recomandările pe care le propun sunt oarecum trase din concluziile acestei lucrări.

– În România ar fi nevoie de o dezvoltare a programelor de cercetare mai ample cu privire la problema traficului, ca și în țările care au efecuat astfel de programe pe o scară mai largă.

– În demersul de cercetare este nevoie să se păstreze confidențialitate.

– Înțelegerea problematicii traficlului de persoane,în așa fel în cât să construiască un factor de protecție.

– În astfel de programme este necesar atăt implicarea instituțiilor responsamile, cât și a populației.

– Trebuie să se aplice o intervenție participativă a tuturor instituțiilor vizate.

7.2 Recomandări de ordin aplicativ în ceea ce privește politicile sociale și programele în domeniu

– Privind politicile sociale în domeniu, ar trebui să constituie o preocupare față de această problemă.

– În demersul de implementare și de desfășurare a programului am întâlnit dificultăți, care s-au datorat necolaborării instituțiilor, de aceea recomand implicarea și participarea acesora în ameliorarea problematicii.

– Programele trebuie să iasă din instituțiile care se ocupă cu aceasti problemă și să urmărească prevenirea populației din afara lor.

– O ultimă recomandare ar fi ca instituțiile care se ocupă de problema și victimile traficului, să propună câte mai multe priecte și programme privind informarea publicului vizavi de această problemă, după care să ceară finanțarea lor de la stat, deoarece lipsa resurselor de cele mai multe ori impiedică implementarea și defășurarea acestor programe.

IV. BIBLIOGRAFIE

Preda, M., (2009), Riscuri și incități sociale în România, Ed. Polirom, Iași

Anghel, A., (2011), Violență și sclavie modernă : Traficul de femei- perspectivă sociologică, Ed. Universitară, București

Mateuț, G., (2005) Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația Alternative Sociale, Iași

Ghid de educație pentru prevenirea traficului cu femei, Centru Parteneriat pentru Egalitate, Ed. Nemira, 2003

Blada, P., (2003), Traficul de femei și copii, Ed. Pildsor&Pilden, Târgovoște

Kurian, G.,T., World Encyclopedia of Police Forces and Correctional Systems, Volume 2, (2006). Ed. Thomson Gale

Chelcea, S., Mărginean, I., Clauc, I., (1998) Cercetare sociologică. Metode și tehnici, Ed. Destin

Cojocaru, Ș., Elaborarea Proiectelor, (2003), Ed. Expert Projects

Manual for Rapid Assessiment.Trafjicking in Children for Labour and Sexual Exploatation in the Balkans and Ukraine, International Labour Office – International Preograme on the Elimination og Child Labour, 2003

Martiniuc, I., Traficul de femei : fenomen și crimă, Organizația de femei din Republica Moldova ,,Inițiativa Civică’’, Chișinău

Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iași 2003

Poverty and Trafficking in Human Beings : A Strategy for Combating Trafficking in Human Beings, Ed. Vastra Aros 2003

Spânu, M., Introducere în asistența socială a familiei și a copilului, Ed. Tehnică, Chișinău, 2002

Raport Evaluarea politicilor privind traficul de ființe umane în România, UNICEF, 2006

Raport privind traficul de copii, Salvați copii România, 2004, 2011

Strategia Națională Anti- Trafic, 2012-2016

Traficul de femei și copii, Republica Moldova, Organizația Internațională pentru

Migrație, 2012

18. Golleman, D., Emotional Intelligence, 1995

19. www.antitrafic.ro, vizitat în 28.04.2014

20. www.lastrada.md 7.05.2014

21. www.salvațicopiii.ro 12.06.2014

V. ANEXE

Anexa 1. Chestionar aplicat în intervenția de cercetare

Data.………

Va rugam sa completati câteva date despre Dv si familia Dv:

Vârsta…………

Sexul: 1.Masculim 2.Feminin

Numărul de surori/frați………………

Clasa………………………………..

CHESTIONAR

Prin acest chestionar îmi propun să măsor nivelul de informare a tinerilor cu privire la traficul de ființe umane. Fiecare raspuns este confidențial.

1.Care sunt primele cuvinte care vă vin in minte când vă gândiți la ,,traficul de persoane’’?

……………………………………

2.Ce înseamnă pentru dumneavoastră ,,traficul de persoane’’?

1.Prostituție

2.Prelevare de organe

3.Sechestrare

4.Muncă în sclavie, bataie, viol

3. Din ce surse v-ați informat despre acest fenomen?

1.Familie

2.Profesori

3.Prieteni

4.Televiziune sau radio

5.Articole de presa

6.Internet

7.Altele…………………..

4. În problema traficului de fiinițe umane, eu:

1.Știu foarte multe despre această problemă

2.Știu câte ceva despre această problemă

3.Știu foarte puține despre această problemă

4.Nu știu nimic legat de această problemă

5.Credeți că prolema traficului de ființe umane este larg răspândită în România/Republica Moldova?

1.Foarte răspândită

2.Oarecum răspândită

3.Nu este răspândită

4.Nu știu

6.Dacă o tânără /tânăr devine victimă a traficului de ființe umane, este rezultat al:

1.Lipsei de educație

2.Lipsei de informare

3.Lipsei alternativelor

4.Naivitate

5.Neîntelegeri cu familia

6.Altele…………………..

7.Stiți unde să vă adresați când întâlniți un caz de trafic de ființe umane?

1.Da

2.Nu

8.Dacă vi se ivește posibilitatea să studiați, sau să munciți în străinătate, ați pleca din tară?

1.Da

2.Nu

9. V-a propus cineva o astfel de oportunitate?

1.Da

2.Nu

10.Dacă ați răspuns ,,Da’’, care este sursa acestei propuneri?

1.Prieteni

2.Cunoștințe

3.Persoane necunoscute

4.Membri de familie

5.Altele……………………

11.Ați aflat din alte surse despre asemenea oportunități:

1. Internet

2.Televiziune

3.Anunț în ziar

4.Agenții de turism

5.Radio

6.Alte surse……………………..

12.Care sunt cauzele pentru care ați pleca în străinătate?

1.Doriți independența financiară

2.Nu gasiți un loc de muncă

3.Lipsa resurselor financiare

4.Succesele altor oameni

5.Conflicte in familie

13.Cum credeți că vă puteți proteja de ofertele false?

…………………………………………………………………………………………

14.Care credeți că este metoda cea mai eficientă de prevenire a traficului de ființe umane?

……………………………………………………………………………………………………..

Anexa2. Pliantul pentru campania în camine și Piața Unirii

TRAFICUL DE PERSOANE NU ARE VACANȚĂ !!!

Anunțuri subtile în ziare și pe internet, unde vă sunt promise câștiguri fabuloase, promisiuni strălucitoare și plecări în străinătate, care fac parte din visul oricărui tânăr, dar în realitate ele sunt capcanele traficanților, care vă ademenesc în cel mai mare coșmar.

Ființe umane vândute în scopul exploatarii sexuale, consumatori de sex, violența, durere și lacrimi sunt elementele care alcatuiesc imaginea tragică a traficului de ființe umane.

Informează-te !!! Și pentru că ai drepturi, alegepentru binele tău. Zi NU traficului !!!!

Anexa3. Fișa de evaluare a acțiunii de informare și sensibilizare

1. Care sunt informațiile noi pe care le-ați însușit?

2. Credeți că astfel de programe oarecum situația problematică a traficului de ființe umane?

3. Ce credeți voi însăși despre astfel de programe ?

Anexa 4. Acordul de la Inspectoratul Școlar Cluj-Napoca