Traficul de Fiinte Umane. Evolutie Si Incidenta la Nivel European

LUCRARE DE LICENȚĂ

Traficul de ființe umane.

Evoluție și incidență la nivel european

Cuprins

Lista figurilor

Introducere

Traficul de persoane este una dintre cele mai grave infracțiuni care lezează în mod direct drepturile omului. Incidența la nivel mondial este din ce în ce mai mare iar legislația pentru prevenirea și combaterea traficului nu este prea bine adaptată metodelor folosite de traficanți. După cum bine se știe principalele cauze care conduc victimele să cadă pradă traficanților sunt cele de natură socio-economică. Astfel că situația materială modestă le va determina pe potențialele victime să accepte oferte de muncă în afara țării fară a se informa în prealabil asupra tuturor riscurilor la care se expun. Pe de altă parte intervine și pregătirea educațională a grupului vulnerabil care de cele mai multe ori este minimă, majoritatea persoanelor traficate având maxim studii liceale.

Motivația alegerii temei

Din punctul nostru de vedere acest subiect este foarte captivant și cât se poate de dramatic tocmai din prisma traumelor la care sunt supuse victimele. Nu în puține cazuri există minori, fie ei de sex masculin fie feminin. De obicei fetele sunt obligate la practicarea prostituției și a cerșitului iar băieții la muncă forțată sau cerșit. Cel mai grav însă este faptul că minorii sunt supuși pornografiei infantile sau obligarea la întreținerea de relații sexuale, chiar și în cazul băieților.

Tocmai datorită gravității faptelor care stau la baza acestei infracțiuni am decis să studiem acest subiect atât de actual și cu un real impact asupra tuturor persoanelor care iau parte la infracțiune. O altă rațiune proprie care a condus la alegerea temei a fost identificarea metodelor de prevenție în fața posibililor traficanți.

Obiectivele și ipotezele lucrării de licență

Pentru a putea să ne realizăm cercetarea am pornit de la o serie de obiective și ipoteze. Acestea sunt:

Ce reprezintă conceptul de trafic de persoane?

Cum pot fi identificate mijloacele care stau la baza traficului de persoane?

Cum se implică statul român în prevenirea și combaterea traficului de persoane?

Care sunt politicile europene care vizează acest domeniu?

Ce incidență are fenomenul pe teritoriul României și în celelalte state membre ale Uniunii Europene?

Care sunt cauzele și metodele de traficare în județul Bistrița Năsăud?

Există remanențele post traficare și cum contribuie la dezvoltarea emoțională a victimelor?

În jurul acestor ipoteze am reușit să ne canalizăm lucrarea de cercetare, prin încercarea de a răspunde la întrebări în capitolele care urmează. În cadrul acestei lucrări de cercetare am putut observa cu acuratețe ceea ce presupune traficul de ființe umane și realul pericol la care ne expunem în oricare moment al zilei.

Metodologia cercetării științifice

Orice demers științific, care își propune să găsească răspunsul la o anumită problemă, are la bază o metodologie de cercetare specifică ce cuprinde metodele și tehnicile utilizate în îndeplinirea obiectivelor stabilite. Alegerea metodelor de cercetare utilizate este în concordanță cu obiectivele pe care ni le-am propus în lucrarea de față.

Așadar, în vederea realizării obiectivelor propuse din cadrul cercetării, demersul nostru științific se bazează pe o abordare calitativă pornind de la aspectele generale spre cele particulare, mai exact traficul de persoane în județul Bistrița Năsăud.

Pentru elaborarea acestei lucrări științifice, metodologia cercetării se bazează pe aspectele calitative. În ceea ce privește calitatea cercetării, am analizat legislația în domeniul traficului de persoane și de asemenea am studiat dosare din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Nasăud. În același timp am încercat să colaborez cu Centrul Regional Cluj Napoca al Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, care însă s-a dovedit a fi mult mai reticentă în furnizarea de date.

Din punct de vedere temporal, subiectul lucrării analizează perioada actuală, majoritatea bibliografie fiind scrisă după anul 2007, iar rapoartele utilizate sunt din anul 2013.

În ceea ce privește metodologia folosită în demersurile acestea, în primele două capitole acesta este indirectă (studiul documentelor, baza documentară sau metoda bibliografică, bază legislativă) iar în capitolul al-3-lea s-a utilizat metoda de cercetare directă, mai exact interviul aplicat unui eșantion de 10 persoane, foste victime ale traficului de ființe umane. În ceea ce privește prelucrarea datelor și informațiilor au fost realizate bazându-se tot pe metode calitative. Referitor la interpretarea informațiilor și datelor, această etapă a fost realizată pe baza unor metode interpretative.

Din punct de vedere al metodologiei, cercetarea are la bază o abordare interdisciplinară a tematicii, mai exact juridică, psihologică și economică.

Sinteza capitolelor cuprinse în lucrarea de licență

Structura lucrării este alcătuită din trei părți sau capitole: Capitolul I – Aspecte generale privind traficul de persoane; Capitolul II – Incidența traficului de persoane la nivelul Romaniei și al Uniunii Europene; Capitolul III – Studiu de caz: Traficul de persoane în județul Bistrița Năsăud.

Capitolul I – Aspecte generale privind traficul de persoane

Primul capitol este structurat în cinci subcapitole. Astfel în prima parte a acestui capitol s-a prezentat conceptul de trafic de persoane din perspectiva Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalițății transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimirea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, precum și Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptate la New York, la 15 noiembrie 2000, publicat în Monitorul Oficial, nr 813 din 08.11.2002 și pe baza legislației românești, mai exact a Legii 678/2001.

În a doua pare s-au identificat cauzele și factorii de risc care duc la traficarea persoanelor. Principalele cauze care stau la baza traficului de ființe umane sunt: perspectiva profiturilor obținute de pe urma acestui tip de activitate infracțională, lipsa unui nivel de trai mulțumitor al victimelor, carențele educaționale ale acestora, existența unei cereri pentru serviciile persoanelor traficate, legislația penală permisivă sau lipsa de sârguință de punere în aplicare a prevederilor cadrului legal. În rândul factorilor s-a constatat că aceștia sunt de natură socială, socio-culturală, socio-politică și factori economici.

Ultima parte a identificat factorii și etapele traficului de persoane ca în final studiul să fie axat pe cadrul legislative în România și cel European.

Capitolul II – Incidența traficului de persoane la nivelul Romaniei și al Uniunii Europene

Acest capitol cuprinde două subcapitole în care se analizează date statistice preluate din rapoartele Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane și statistica realizată de Eurostat, ediția 2013- Traficul de ființe umane.

În ceea ce priveste incidența la nivelul Romaniei în primele semestre ale anilor 2006-2013 se poate observa o scăderea a numărului de victime identificate, deși din anul 2009 s-a manifestat o ușoară creștere. Făcând însă o paralelă cu anul 2006 când situația era mult mai alarmantă iar numarul de victime a fost dublu, se poate afirma că într-adevăr tendința este în scădere, mai exact cu aproximativ 24%.

În ceea ce privește situația la nivel european, în 2012 Comisia a adoptat o comunicare privind Strategia UE de eradicare a traficului de ființe umane 2012–2016. Una dintre acțiunile în această strategie a Uniunii Europene este de a dezvolta, împreună cu statele membre, un sistem la nivelul UE pentru colectarea și publicarea datelor clasificate în funcție de vârstă și sex. Uniunea Europeană în prezent nu dispune de informații statistice fiabile și comparabile privind traficul de ființe umane, datorită diferenței codurilor penale din statele membre, raportarea și monitorizarea sistemelor și ratele de cazuri raportare la poliție, ONG-uri și alte entități.

Datele statistice privind numărul de traficanți implicați în crimă organizată a fost dificil de comparat. Un total de doar opt state membre au fost capabile să furnizeze date în cei trei ani de referință, din care marea majoritate a fost asigurată de două state member, Franța și România.

Capitolul III – Studiu de caz: Traficul de persoane în județul Bistrița Năsăud

Acest ultim capitol care este în același timp și studiu de caz se bazează în întregime pe propria cercetare efectuală doar în județul Bistrița Năsăud. Astfel pe baza datelor pe care am reușit să le colectez de la diferite persoane, utilizând metoda bulgărelui de zăpadă, am avut ocazia de a interacționa cu foste victime ale traficului de persoane. Personal ne-a fost foarte greu din ambele părți să colectăm date, s-a utilizat metoda interviului semistructurat direct, la bază fiind 13 întrebări prestabilite ca în cazul unui interviu structurat, de la care s-a materializat cercetarea. Prin interviu am reușit să aflăm vârsta la care persoanele au fost racolate, metoda și tehnica care s-a utilizat până la ieșirea din țară. De asemena ne-a fost descrisă pe scurt și perioada în care au fost traficate, comportamentul traficanților și mijlocul prin care au reușit să fugă de aceștia. Am insistat și asupra implicării statului român și a celui de destinație în problema fiecărei victime.

Pentru a le testa evoluția emoțională am conceput și o întrebare în acest sens și de asemenea am cerut un sfat pentru potențialele victime.

Limitele cercetării științifice

Oricât de fundamentată și de complexă ar fi o cercetare științifică, pe lângă rezultatele obținute și contribuțiile aduse, există și unele limite care sunt inerente, dar care oferă posibilitatea continuării și aprofundării domeniului studiat. Ȋn cercetarea întreprinsă nu am avut parte de probleme majore care să îmi fi împiedicat ducerea la bun sfârșit a studiului, însă au existat câteva.

În primul rând am cerut ajutorul Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, dar nu am putut să primesc informațiile la care mă așteptam, pentru a aduce un plus de personalitate lucrării. Au putut să îmi ofere doar date care sunt cu carcater public. Informațiile cerut de noi fiind mult prea personale. Am fost însă înștiințați că aceste măsuri se iau datorită existenței sistemului de asistență și protecției a victimelor și a martorilor traficului de ființe umane.

În al-2-lea rând o altă piedică am întâlnit atunci când am început efectiv identificarea victimelor în vederea realizării studiului de caz. A fost foarte greu să obțin informație despre victime tocmai datorită sistemului de protecție. Am apelat la o victimă din localitatea natală iar de aici am reușit să îmi creez grupul țintă, bineînțeles având și refuzuri.

La fel de greu a fost și să le convingem să ne acorde interviul deși am insistat că nu e cu carcater personal și că nu vor fi indicate nominal în cercetarea noastră.

O altă limită la momentul scrierii lucrării a constat în existența statisticilor pentru România doar pe primul semestru al anului 2013. Ulterior am observat că acestea s-au actualizat dar nu le mai puteam accesa.

Prin complexitatea și impactul temei suntem determinați să continuăm studiul din perspectiva unei viitoare cercetări.

1. Aspecte generale prinvind traficul de ființe umane

„Vulnerabilitatea devine fenomen mondial,

ca urmare a progreselor tehnologice”

Societatea românească încă se află în perioada de tranziție economică și socială fiind nevoită să facă față unor impulsuri interne și externe puternice. Totodată, se observă un proces greu de acceptat al globalizarii, în contextul concordanței cu obiectivul comun al construcției europene. Acesta este reprezentat de competitivitate, coeziune socială care este prevăzută să protejeze în mod egal drepturile cetățenilor și, nu în ultimul rând, promovarea unei societăți moderne.

O problemă extrem de gravă cu care se confruntă România este reprezentată de traficul de ființe umane, care lezează grav drepturile omului. Traficul de persoane este de fapt o „problemă morală”.Acest fenomen nu este nou, el făcându-și apariția înca din Antichitate. Este bine cunoscut faptul că cele 7 Minuni ale Lumii Antice au fost construite de către sclavi. Aici apare prima formă de trafic al ființelor umane și anume sclavia, definită ca o sitație de dependență față de un stăpân.

„Poziția geografică a țării noastre, situarea în apropierea rutelor principale de trafic de persoane dintre Asia și Europa de Vest, precum și trecerea de la o situație restrictivă, așa cum a fost sistemul socialist, la o societate democratic, ce a favorizat circulația liberă peste frontiere, au permis apariția și dezvoltarea fenomenulti traficului de persoane.”

După anul 1990 pe fondul ieșirii din comunism a țărilor din partea sud-estică a Europei, traficul de ființe umane se intensifică. Acestă parte a continentului reprezintă atât sursă cât și tranzit pentru evoluția acestei infracțiuni, constituind una dintre cele mai importante surse de femei și copii traficați pentru exploatare sexuală sau muncă forțată.

România odată ieșită din comunism, aflându-se într-o perioadă de instabilitate politică a condus la dezechilibre socio-economice ce au favorizat crearea unei categorii sociale vulnerabile. Totodată vecinătatea de fostele țări iugoslave a determinat o incidență a traficului și la nivelul țării nostre. De asemenea odată ce Romania a ajuns membră a Uniunii

Europene,circulația persoanelor făcandu-se mult mai ușor a sporit și numărul de persoane traficate. Se poate spune că este „ cel mai des țară de tranzit și țară sursă pentru victime.”

1.1. Definiția Traficului De Persoane

Traficul de ființe umane conform Convenției Națiunilor Unite reprezintă:

Art. 3 (a)„expresia trafic de persoane indică recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conține, cel puțin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe; ”

Prin exploatare se înțelege prostituția sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile similare, servitutea sau prelevarea de organe.

Art 3 (c) „Recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unui copil, în scopul exploatării, vor fi considerate „trafic de persoane”, chiar dacă nu s-a folosit nici unul dintre mijloacele menționate in aliniatul (a) din prezentul articol.

Art 3 (d) „Termenul copil indică orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani.”

„Romania a semnat la Palermo în 14 decembrie 2000 Convenția și cele 2 protocoale adiționale. Prin legea nr. 565 din 16 octombrie 2002 s-a ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalițății transnaționale organizate, Protocolul privind prevenirea, reprimirea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, precum și Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, adoptate la New York, la 15 noiembrie 2000, publicat în Monitorul Oficial, nr 813 din 08.11.2002.”

„Recrutarea unui minor in scopul exploatării acestuia prin obligarea la practicarea prostituției se încadrează în prevederile art. 13 din Legea nr. 678/2001.”

Protocolul în privința traficului stipulează:

– prevenirea și combaterea traficului de persoane trebuie să acorde atenție particulară femeilor și copiilor;

protejarea și asistența victimelor se realizează cu respectarea drepturilor omului;

promovarea cooperării între statele semnatare este necesară, în vederea realizării obiectivelor.

Convenția și Protocolul, în ceea ce privește traficul acordă o atenție deosebită asupra controlului criminalității, ajută guvernele, pentru o bună organizare și schimbă informații în domeniul crimei organizate. Aceste demersuri conduc la îmbunătățirea abilităților de a identifica și pedepsi traficanții de persoane.

Definiția Convenției Europol sublinează următoarele: „Traficul de persoane reprezintă metodele de supunere la dispoziția reală și ilegală a altor persoane, prin folosirea forței, a amenințării cu forța, a abuzului de autoritate, sau a inducerii în eroare, în scopul expluatării sexuale de orice fel, a abuzului minorilor sau al comerțului cu minori abandonați.”

Legea 678 din 2001 pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane prevede că acestă „infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și se interzic unele drepturi inculpaților.”

Legea 678 din 2001 înțelege prin trafic de persoane :

„ Art. 12. – (1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrangere, prin răpire, fraudă ori inșelăciune, abuz de autoritate sau profitand de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțămantului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, in scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu inchisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 10. din Legea nr. 230/2010 incepand cu 09.12.2010.

 (2) Traficul de persoane săvarșit in una dintre următoarele imprejurări:

   a) de două sau mai multe persoane impreună;

   b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății;

   c) de un funcționar public in exercițiul atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune și se pedepsește cu inchisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

 Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 2. din Ordonanța de urgență nr. 79/2005 incepand cu 16.10.2005.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este inchisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.”

Legea română în acest domeniu de interes, dă o definiție similară celei adoptate de Convenția de la Palermo, cu omsiunea importantă a sintagmei „prin utilizarea unei situații vulnerabile”, în timp ce în textul legii apare „profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința”, însă aceasta nu acoperă aria posibilităților unei situații vulnerabile.”

Jurisprudența in domeniu consideră persoana vătămată victimă, chiar dacă autorul este bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat și indiferent de relațiile dintre autor și victimă.

Din momentul în care o persoană susține că a fost subiectul unei fapte de „trafic” sau de „exploatare de persoane”, în conformitate cu art.2, alin.(1) și (2), din Legea 678 din 2001, acea persoană va fi luată în considerare„ca fiind victimă în înțelesul Declarației Națiunilor Unite până la momentul în care un procuror sau judecător emite, în scris, o soluție definitivă”. Pe parcursul perioadei în care o persoană este considerată ca fiind „victimă” în condițiile descrise mai sus, respectiva persoană poate beneficia de serviciile detaliate în Legea nr.678 din 2001 și Legea nr.211 din 2004.

În ceea ce privește copiii, în conformitate cu prevederile legii, „dacă aceștia sunt sub suspiciunea de a fi victime ale traficului intern/extern, trebuie să beneficieze în regim de urgență de servicii de asistență, protecție și reintegrare socială.”

„Fenomenul taficului de minori a devenit tot mai vizibil în România și a luat amploare începând cu anul 1990”

1.2. Cauze și factori de risc

1.2.1 Cauze

Ca principale cauze a traficului de persoane se regăsește perspectiva profiturilor obținute de pe urma acestui tip de activitate infracțională. În același timp și lipsa unui nivel de trai mulțumitor al victimelor stă la baza acestui fenomen. O altă cauză este reprezentată de carențele educaționale ale potențialelor victim. Din punct de vedere al sistemului legislativ, legislația penală este mult prea permisivă iar lipsa de sârguință pentru punerea în aplicare a prevederilor cadrului legal favorizeazăde asemenea acest fenomen. Mai există și cererea anumitor persoane pentru serviciile unei prostituate care de cele mai multe ori se întâmplă să fie traficată.

Traficul de ființe umane a cunoscut o creștere constantă în ultimii ani, devenind o problemă națională și internațională. „La nivel global, se estimeazăcă 43 % dintre victime sunt traficate în scopul expluatării sexuale, față de 32 %, care sunt traficate în scopul expluatării economice.” Fenomenul nu este unul episodic, implicând un număr mare de persoane, cunoscând profunde conotații de ordin economic și social, demonstrând încălcarea acută a drepturilor fundamentale ale omului și devenind o problemă ce se agravează continuu.

„Migrația în România, ca și în celelalte țări din centrul și estul Europei a fost ridicată, la începutul anilor ’90, în perioada imediat următoare căderii regimului comunist. Acest lucru s-a întâmplat datorită scoaterii restricțiilor severe impuse de regimul comunist la trecerea frontierii, dar și datorită instabilității și incertitudii care au caracterizat prima fază a procesului de tranziție. Criza economică a încurajat mii de români să emigreze la muncă în țările vestice.

Traficul de ființe umane poate fi considerat o formă extremă a migrației ilegale care, chiar dacă are dimensiuni reduse, este, oricum, un fenomen îngrijorător, deoarece el constituie o încălcare serioasă a drepturilor omului, ce nu poate fi acceptată într-o societate democratică și civilizată. Consecințele sunt dramatice, dacă avem în vedere obiectivele individuale de dezvoltare pe termen lung, demnitatea persoanelor ca ființe umane și imaginea lor în comunitate”.

Nesiguranța noilor state-națiuni formate la est și sud-vest de România, le-a transformat în locuri sigure pentru rețelele crimei organizate. Traficul de ființe umane ca formă de sclavie este in strânsă legatură cu alte segmente ale crimei organizate ca traficul de droguri, traficul de armament, spălarea de bani, ele atingând cote alarmante nu doar la nivel europeanci și mondial.

1.2.2. Factori de risc

Factorii care au determinat apariția și răspândirea fenomenului infracțional al traficului de ființe umane, la nivelul țării noastre, fac posibilă clasificarea acestora în:

1. factori sociali

2. factori economici

3. factorii socio-culturali

4. factori socio-politici

1.2.2.1. Factori sociali

a) Situația familială

O mare parte dintre persoanele care sunt traficate nu au terminat cele 10 clase obligatorii. Nu au o calificare bună, evident nu au experiență pe piața muncii ceea ce duce la vulnerabilitate care este invers proporțională cu educația victimelor. „Cele mai vulnerabile ( aproximativ 40%) sunt persoanele care nu au terminat studiile liceale, având vârsta cuprinsă între 15-20 de ani.” S-a constatat că în ultimii ani vârsta persoanelor traficate a atuns o cotă alarmantă, a scăzut chiar la vârsta de 12-13 ani.

În plus educația este în stransă legătură cu sărăcia, în sensul că la „nivel macro-economic se remarcă o achiziționare precară a cunoștințelor de către copilul care provine dintr-o familie săracă, unde educația nu este recunoscută ca și valoare”. De exemplu în familiile sărace unde sursele de venit sunt inconstante sau insuficiente, munca nu este percepută ca aliniere la anumite standarde sociale. De aici rezultă faptul că educația și munca nu sunt percepute drept valori, ele nu au o importanță seminficativă pentru viața de familiei dar nici pentru viața individuală.

Carența comunicării în familie între părinți, între părinți și copii, afectiv, pot fi considerate una dintre cauzele cele mai întâlnite în contextul etiologic al traficului. De situația familiilor cu probleme mulți dintre traficanți profită, ei aratându-se afectați emoțional de ceea ce întâlnesc în familiile viitoarelor victime, în momentul racolării. „Traficanții le promit persoanelor recrutate că viața lor se va îmbunătății considerabil, urmând a câștiga sume importante în străinătate.”

Pe lânga aceasta în cadrul traficului de persoane, „unul dintre mediile cele mai afectate îl reprezintă familia” atunci când se pune în discuție problema afectivă, mediul intern al acesteia și înțelegere între membrii ei.

b) Aria de proveniență a viitoarei victime

În aceasta categorie intră lipsa oportunităților de angajare care se regăsește in orașele mici sau zone rurale din ariile foarte sărace ale țării, un nivel ridicat al migrației in mod continuu pentru munca în străinătate și nu în ultimul rând o falsă imagine a „poveștilor de succes” ale persoanelor care au muncit la rândul lor in afara granițelor.

Cea mai importantă caracteristică a tinerilor care părăsesc țara natală o reprezintă percepția asupra realizării personale în țara nativă. Cu un nivel scăzut de școlarizare și de pregătire profesională pentru accesul pe piața muncii, tinerii își văd viitorul în țară fără posibilitatea de a avea un trai cât de cât decent. Tocmai această incapacitate de adaptare profesională la exigențele societății, in vederea ocuparii unui loc de muncă, duce la dezinteresul major pentru dezvoltarea unor aptitudini intelectuale bune. Astfel se evidențiază o neîncredere profundă în propria persoană, care duce la acceptarea unui comportament degradant dar aducătoare de profit, de multe ori văzut ca singur obiectiv care poate fi atins al unui tânar din acestă categorie socială.

Ascultând „poveștile de succes”, spuse de către cunoscuți sau apropiați veniți din străinătate, dar care au stat o perioadă scurtă de timp și au adus sume mari de bani, multe dintre victime sunt atrase, crescându-le astfel gradul de vulnerabilitate în fața traficanțiilor, care îi asigură „că li se va schimba viața”. Tocmai de accea „tinerii percep migrația către țările versice ca unică șansă a unei vieți mai bune.”

c) Lipsa unei educații în ceea ce privește migrația

Pentru că tot mai multe persoane părăsesc Romania în vederea ocupării unui loc de muncă bine renumerat în alte state membre ale Uniunii Europene și nu numai, cei rămași acasă tind și ei să li se alăture din motive financiare. Această dorință nu ține cont uneori de normele juridice ale statului spre care optează sau de un grad ridicat de informare asupra riscurilor care pot interveni după plecarea din România.

„Nivelul scăzut de educație împiedică viitoarea victimă să evlueze corect și realist informaiile și planurile prezentate de recrutor.”

Astfel lipsa educației asupra fenomenului migrațional se regăsește în carența informatiilor privind instituțiile implicate în procesul de migrare dar și posibilitățile de obținere a unui loc de muncă în altă țară. În același timp și lipsa informațiilor privind drepturile angajaților în străinătate le poate fi deficitară multora. Imaginea pe care o au creată asupra unei țări, în special dacă este țară vestică nu ține cont de contraindicații, conducând la un fenomen de migrare în masă.

Imaginea iluzorie în fața unor promisiuni de locuri de muncă bine plătite dar care nu necesită o pregătire profesională specializată îi face pe oameni vulnerabili iar lipsa informațiilor care în fond este dătătoare de forță și siguranță îi poate nimici.

1.2.2.2. Factorii economici generali

a) Sărăcia

Sărcia este greu acceptată de fiecare persoană. Ea atrage de la sine frustrări proprii, discriminare, neputință. Tocmai de aceea atunci când apare o situație care din nou amintește condiția socială, mâhnirea este și mai mare. Pornind de la aceste premise, o ofertă de muncă într-o țară net dezvoltată țării de proveniență este atractivă și greu de refuzat.

Săracia dezechilibrează familiile, pune părinții și copii în pericol, expunându-i la riscuri mari de abuz. Copii și tinerii sunt considerați a fi categoria cea mai expusă în fața saraciei având „venituri și consum situate sub pragul național de sărăcie.” Persoanele marginalizate economic au accesul redus la educției, la securitate și cel mai grav la beneficiile aduse de către servicile sociale. Lipsa oportunitățiilor pornește încă din prima zi de viață a copiilor născuți în aceste familii. Odată ajunși la vârsta adolescenței ei se consideră pregatiți să înfrunte viața fiind conduși de dorința de prosperitate, realizare persoanală, înfruntarea condiției sociale în care se află. Tocmai această situație vulnerabilă le este benefică traficanților de persoane care profită de naivitatea tinerilor/tinerelor. Cu toate acestea nu toți cad pradă minciunilor prezentate de traficanți.

„Lipsa de educație este raportată și la lipsa de informare și de prelucrare a informațiilor. Ceea ce duce la o aaliză superficială a credibilității informațiilor oferite de persoanele de „încredere” ”.

b) Nivelul ridicat al șomajului

Potrivit rapoartelor în domeniu, cele mai multe dintre victimele traficului de persoane fac parte din familii în care unul dintre părinți, sau chiar ambii, sunt șomeri, ceea ce conduce la mari probleme materiale. Pe de altă parte sunt și cazuri în care persoanele traficate aveau întemeiată o familie dar din pricina lipsei unui loc de muncă sau a altor premise defavorizante, au fost vulnerabile în fața traficanților.

„Marea majoritate a victimelor traficului în Romaânia provin din județele Moldovei, din cauza nivelului sczut de viață.” Discrepanța ratei sărăciei a cauzat, într-o oarecare măsură, migrația ilegală și traficul de persoane. Persoanele sărace sunt cele mai expuse.

„Efectele tranziției din țările din sud-estul Europei au avut drept rezultat schimbări politice, sociale și culturale care, la rândul lor, au determinat o creștere a sărăciei și a ratei șomajului, o distribuție inegală de putere pe piața muncii între bărbați și femei.” În ultimii ani această tranziție a creat situații alarmante, fiind efectul migrației pe piața muncii. Discriminarea pe piața muncii demonstrată prin cotele mari ale șomajului ( conform statisticilor femeile sunt ultimele angajate și în același timp primele concediate). Tocmai din aceste motive ele sunt oarecum forțate să muncească chiar și în domenii nelegale, cum ar fi prostituția. Această situație nu face decât să le determine pe femei să muncească clandestin pentru a se întreține sau pentru a-și întreține familia. Datorită dificultăților de pe piața muncii, cel mai avantajos și mai ușor de accesat este sectorul prostituției. Iar dacă aceasta este practicată în strainătate aduce și mai mult căștig.

1.2.2.3. Factorii socio-culturali

Dezvoltarea fenomenului de trafic de persoane, așa cum am mai arătat,

„reflectă un complex de mentalități ale societății care conduc la devalorizarea ființei umane în favoarea câștigului material. Totodată, este rezultatul confuziilor, frustrărilor, inhibițiilor (transformate apoi în exhibiții), reprimărilor referitoare la sexualitate, pe plan național și mondial, ceea ce constituie terenul excelent pentru comercializarea relației umane referitoare la sexualitate. Prostituția reprezintă, de altfel, doar una dintre fațetele mozaicului de manifestări sexuale aberante, alături de homosexualitate, pornografie, corupție sexuală, pornografie infantilă, ai căror protagoniști denotă grave deficiențe psiho-caracteriale.”

De asemenea, traficarea prostituatelor reflectă mentalitatea de devalorizarea a femeii în raport cu bărbatul: în timp ce bărbații care cumpără favoruri sexuale continuă să rămână persoane respectabile, femeile care le vând aceste favoruri sunt stigmatizate, iar la nivelul percepției generale, chiar dacă în relația proxenet – prostituată, aceasta din urmă este în cele mai multe cazuri o victimă, ea este mai culpabilizată decât proxenetul care o exploatează.

Dacă ar exista o mai bună educație sexuală, o bună comunicare în relația de cuplu și de asemena vigilență în relațiile interumane, toate acestea ar fi mai ușor de preîntâmpinat sau de controlat. Interesul natural pentru cunoașterea sexualității, așa cum afirmă și medicii, apare la vârste destul de mici, în general la băiețeii de 3-4 ani. Acest comportament este ignorat, reprimat sau ridiculizat. Odată ce copilul crește, dar continuă să cerceteze căutând să găsească răspuns la întrebările legate de sexualitatea sa, tinde să fie cuprins pe de o parte, și probabil rușinat și vinovat pe de altă parte. Acest comportament îl poate duce la o expluatare a sexualității în condiții de „promiscuitate”.Un studiu realizat de cercetătorii de la Texas Christian University arată că „o copilărie marcată de lipsa tatălui poate conduce la dezvoltarea unui comportament sexual riscant în rândul fetelor”

Școala are doar unele tentative minore de educație în acest sens prin materia Educație pentru Sănătate, axându-se pe igienă și contracepție.În dezvoltarea unor programe educaționale sau elaborarea unor legi referitoare la manifestări ale sexualității, de regulă aportul psihologilor care există în școli sau al sexologilor este ignorat. În aceste condiții, tinerii, oricum determinați de propria natură să-și descopere aspectul sexualității , o vor face informându-se de la colegii lor care sunt la fel de dezinformați, sau interesul firesc pentru sexualitate îi va împinge la curiozitate obsesivă, alimentată de materialele pornografice.

Din punctul nostru de vedere, tematica refieritoare la sexualitate este prezentată în mass-media cu tentă vulgară, grotească, iar cea referitoare la traficul de persoane nu face decât să fie priliejul unui subiect aproape tabu dar incitant, de multe ori ignorat. În mod normal ar trebui să fie prezentată adevărata față a traficului de persoane pentru a-i determina pe oameni, indiferent dacă pot fi considerați expuși sau nu acestui fenomen, să trateze cu atenție orice fel de propunere de muncă, orice deplasare fie cât de scurtă alături de o persoană necunoscută sau orice comportanent care le prezintă un risc.

Astfel analizând acești factori socio-culturali care la prima vedere nu par a fi factori de risc, consider că trebuie tratați cu seriozitate în primul rând de către părinți, școală și autoritățile implicate în procesul de educație.

1.2.2.4. Factorii socio-politici

„Lipsa unei legislații adecvate și a unor mecanisme administrative care să funcționeze corect sunt cele mai importante cauze ale traficului de ființe umane. Deși multe țări sunt semnatare ale actelor internaționale care se confruntă cu această problemă, multe nu au introdus în legislația națională aceste convenții și protocoale, iar când acestea există de multe ori nu sunt aplicate.”

Potrivit anchetelor desfășurate în instituții de stat și organizații ale societății civile, există problemele întâmpinate de către cei care gestionează creionarea, implementarea sau finanțarea politicilor de combatere și prevenire. Cel mai întâlnite carențe s-au referit la:

– legislația penală permisivă;

– modul în care sunt puse în aplicare prevederile legale de către reprezentanții statului;

– problema încadrării juridice în cazul traficului pentru exploatarea sexuală a persoanelor;

– problema definirii noțiunii de victimă a traficului de persoane;

– problema legislației care condamnă traficul de persoane.

Factorii de politică socială se referă la:

– strategii ineficiente de combatere a șomajului și sărăciei;

– sistem educațional inadecvat, în raport cu cerințele pieței forței de muncă;

– alocarea bugetară insuficientă pentru implementarea Planurilor Naționale privind sărăcia, tineretul, combaterea traficului de ființe umane;

– lipsa de coerență între Planurile Naționale și internaționale.

Așadar, „se poate spune că sărăcia, șomajul, discriminarea pe piața muncii, violența domestică și abuzul, lipsa unei educații adecvate determină nașterea unei dorințe de „evadare către o lume mai bună, astfel încât ofertele înșelătoare ale traficanților sunt acceptate cu ușurință.”

1.3. Formele traficului de persoane

Prevenirea și combaterea traficului de persoane în special cel de femei și copii determină statele care fac parte din categoria celor de origine, tranzit și destinație să adopte măsuri eficiente de prevenire a traficului, de pedepsire a traficanților și de protecție a victimelor.

Din definiția traficului de persoane cuprinsă în Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, „rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune, în raport de caracteristicile persoanelor traficate și traficante, de scopul urmărit și interesul vizat, de natura cauzelor ce au generat fenomenul, de implicațiile sociale, dar și de specificul valorilor sociale lezate ( drepturile omului).”

Așa cum am mai amintit, din punct de vedere al drepturilor omului, traficului de persoane i se subordonează sclavia, munca forțată, violența, abuzul de încredere, agresiunea fizică și psihică a victimei, fiind pe deplin justificată aprecierea că traficul de ființe umane este o formă a sclaviei modernă, într-o lume vulnerabilă.

Ca forme de trafic se fac raportări la nivel economic, social, originea fenomenului, etc. Astfel că:

Raportat la nivel economic, traficul presupune interese financiare aduse de profituri exorbitante, rețele regionale și internaționale, circulația ilegală a banilor care se face prin spălarea banilor care provin din trafic și pe baza cărora se desfășoară întreg procedeul de traficare, altfel spus „Produsul brut al Criminalității”

Originea fenomenului are la bază tocmai factorii care generează și susțin traficul. Acestia au fost prezentați anterior și identificați ca: sărăcia accentuată a victimelor, nivelul educațional scăzut, neîncrederea în sine, eșecurile în viață, șomajul, amatori de experiențe sexuale.

Din perspectiva valorilor sociale, în urma traficului persoanele sunt supranumite „marfă”

( datorită vânzării și revânzării, dar și a activității pe care o prestează), sunt dezumanizate treptat, suntjignite în cel mai urât mod, iar trauma suferită o vor purta mereu asupra lor ca o amprentă asupra viitorului.

Din perspectiva implicațiilor sociale, datorită creșteri din ultimii ani, traficul de persoane devine un fenomen național și internațional, fiind favorizat de rapiditatea dezvoltării tehnologice dar și ca efect negativ al globalizării.

Formele traficului variază în funcție de: numărul persoanelor implicate, tipul de traficanți, de victime sau de „clienți”, de gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului și în raport cu limitele traficului mai exact la nivel național sau internațional.

În baza cercetărilor efectuate de către organele abilitate în domeniu s-a demostrat că în traficul de ființe umane pot fi implicate diferite categorii de persoane, chiar și cele importante în stat. Astfel că în grupul persoanelor fizice adesea au fost implicați contrabandiști, complici care au abuzat de poziția lor din cadrul autorităților administrative ale statelor implicate (spre exemplu cei din depatamentul de Evidența Populației, Poliția de Frontieră). Din grupul persoanelor juridice sunt implicate companii hoteliere, agenții de turism, societăți de transpor, firme de producție în domeniul multi-media și orice alte companii care pot contribui la fiecare etapă a traficului.

Din perspectiva organizării traficanților, traficul îmbracă următoarele forme:

„traficul ocazional, când se raportează doar la transportarea internă/internațională a victimelor;

traficul în bande sau grupări mici, când traficanții sunt bine organizațiși specializați în traficarea cetățenilor în afara granițelor, folosind aceleași rute;

traficul internațional, cel mai laborios organizat, derulat de rețele periculoase și greu de combătut.”

Ca formă a traficului de persoane se poate vorbi și din perspectiva victimelor adică a copiilor traficați, a femeilor dar și a bărbaților, traficul poate fi clasificat în funcție de natura abuzivă a actelor exercitate asupra lor:

aspectul social – abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la serviciile medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forțaț, malnutriție, forțarea victimei să-și recruteze la rândul ei rudele sau prietenii;

aspectul juridic – deposedarea de acte de identitate, posedarea și utilizarea de acte false ;

aspectul economic – reținerea unor plăți nejustificate prin presupuse obligații financiare.

1.4. Etapele traficului de persoane

În procesul de recrutare, traficanții au prestabilite etapele și metodele prin care înșeala persoanele. Din profilul lor psihologic aproape în fiecare caz lipsește implicarea emoțională astfel că sunt imuni în fața victimelor reușind să le chinuie fără a ține cont de traumele la care le supun.

Prima etapă a traficului este recrutarea.

Recrutarea constă în „racolarea potențialelor victime prin atragerea lor către traficanți prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind poveștile de succes ale altor persoane care au fost ajutate să plece în străinătate și care au revenit cu mari sume de bani după o perioadă relativ scurtă de timp.”

Metodele și tehnicile de recrutare utilizate sunt diferite, în funcție de gradul de vulnerabilitate al victimei, datorită vârstei, nivelului ei de instruire, stării sale psihice, de cele mai multe ori precară, lipsei experienței de viață, naivitate, toate acestea fiind speculate de traficanți.

Principalele mijloace de recrutare constau în:

promisiunea unor locuri de muncă cinstite și bine plătite în țările din vestul Europei, făcută direct de către traficanti, ori prin intermediul rudelor sau ai prietenilor victimei. Cel mai adesea se invocă locuri de muncă în restaurante, baruri (pentru atragerea clienților în vederea unei consumații cât mai mare), în domeniul modelling-ului, în agricultură, menaj sau ca dansatoare în cluburi de noapte;

„Ziarele sunt pline de anunțuri promițătoare de fel de fel de slujbe bine plătite, fără ca cineva să banuiască că în dosul acestei publicații stă la pândă cea mai neagră dintre mizerii.” ;

„constrangere totală prin furt sau rapire”;

victime înșelate prin promisiuni doar parțial adevărate.

După ce traficantul iși conving victima cu promisiunea unui loc de muncă bine plătit și stabil, o sfătuiește să păstreze confidențialitatea. Acest lucru nu îi poate da victimei aproape nimic de bănuit mai ales dacă vine din partea unei rude sau a unei cunoștințe. În cele mai multe cazuri, timpul trecut de la negocieri până la părăsirea țării este unul foarte scurt. Se pare că toată această grabă din partea traficantului are ca premisă posibilitate victimei de a se răzgândi în perspectiva plecării sau interacțiunea cu alte persoane care o pot conștientiza că se afla în pericol dacă a acceptă oferta propusă.

Imediat după ce traficantul obține consimțământul victimei, acesta se ocupă de obținerea documentelor necesare trecerii granițelor și de organizarea deplasării.

„Cea mai mare parte dintre recrutori sunt bărbați și au varste cuprinse între 20 – 30 de ani, femeile reprezintă un procent mai micși au vârsta cuprinsă între 18 – 35 de ani.”

Transportarea presupune „deplasarea subiectului pasiv dintr-un loc în altul prin mijloace de locomoție. Transportarea victimelor poate avea loc în interiorul țării, dintr-un loc în altul, sau dintr-o țară în alta.”

Trecerea frontierei spre țara de destinație se face alături de traficanți sau de călăuze, prin mai multe moduri:

„legal, prin punctele de traversare a frontierei” și pe baza actelor de identitate la zi ;

ilegală, atunci când victimele nu posedă documentele necesare sau acestea nu întrunesc condițiile legale, cum ar fi vizele pentru tările care impun această regulă.

În vederea trecerii frontierei cât mai repede și fără a ridica semne de întrebare polițiștilor de frontieră, traficanții se folosesc de orice mijloace indiferent cât ar fi de josnice. Printre acestea se numără și falsificarea vizei, folosirea unui complice care se prezintă ca fiind părintele adoptiv sau o rudă foarte apropiată a victimei, utilizează pașapoarte sustrase de la victimele anterioare, și prin utilizarea unei persoane care trece granița cu mașina care contra unei sume de bani o transportă pe viitoarea victimă.

Vânzarea este o etapă importantă în traficului de persoane și are loc de obicei odată ce granița a fost trecută. Atunci este momentul când recrutorul își primește banii. Vânzarea poate avea loc și odată ce victima a ajuns în țările de destinație. „Victimele sunt transformate forțat în marfă și sortate ca atare de traficanții-cumpărători. În acest stadiu victimele îți dau seama că scopul traficului este exploatarea.” Vârsta și aspectul fizic sunt elementele în funcție de care se fixează prețul de vânzare. „Un alt motiv pentru care vicimelel sunt vândute în mod repetat este acela că în fiecare zonă clienții sunt de obicei aceași, astfel că traficații își schimbă mereu „oferta” pentru a face față concurenței”.

Cazarea este etapa în care victima primește un domiciliu, dar nu va fi niciodată al ei, acolo ea locuieste cu traficanții sau cu alte persoane aflate în aceași situație. Scopul cazării este cel al expluatării. „Victima este mutată doar în momentul în care este vândută către un alt exploatator.”

Sechestrarea și exploatarea victimele realizează că au fost vândute și că au devenit „bunul” unor patroni atunci când le sunt luate actele, duse în locuri izolate și în mod constant se află sub supraveghere, unde sunt lipsite de orice mijloc de comunicare. În același timp nu li se permite să interacționeze cu alte persoane și sunt supuse unor tratamente care nu fac decât să le dezumanizeze. De aici și până a ajunge și mai expuse violențelor, căzând pradă amenințărilor cu moartea atât asupra lor cât și cu referire la familie, maltratărilor, înfometării, izolării sau violurilor comise de una sau mai multe persoane. În aceste condiții, victima nu mai are ce să facă și este supusă exploatării, devenind marfa din mâinile traficanților, fără identitate sau cu una falsă.

Revânzarea sau transferarea „se înțelege transmiterea victimei traficului de persoane de la un traficant la altul, prin schimb, închiriere, cesiune sau alte asemena tranzacții ilegale în scopul expluatării acestoara.” Victimele intră într-un ciclu al falselor datorii, cei care le cumpără pretind că trebuie să-și recupereze banii datorați.

Evadarea se face rareori cu ajutorul unor clienți, al poliției prin efectuarea de razii în locurile unde victimele își desfășoară activitatea sau în cele mai puține cazuri dacă victima reușește să contacteze telefonic o persoană din familie.

Evadarea este un proces greoi mai ales în condițiile în care persoanele sunt șantajate emoțional prin referire la tratamente violente asupra familiei. Acestora li e spune ca dacă încearcă să fugă familia va raspunde pentru faptele sale. Totodată un alt mod de constrângere constă în spusele traficanților care le informează pe victime că în zadar ar apela la poliție pentru că nu vor fi ajutate ci din contră vor ajunge tot la ei. Acest fapt are la baza corupția excesivă și mituirea organelor de poliție. Neavând acte de identitate asupra lor victimele sunt practic inexistente.

Atunci când ele reușesc să fugă, se adresează ambasadelor sau consulatelor României din țara respectivă, toate aceste prin ajutor moral și bănesc oferit din parea celor care le ajută să evadeze.

Repatrierea se realizează cu spijinul IOM ( International Organization for Migration) și cu spijinul ambasadelor consulatelor României care se ocupă de formalitățile de repatriere. Victimelor li se eliberează pașaport consular și documente de călătorie. La sosirea în țară victimele sunt așteptate de către echipa de asistența a OIM care le integrează în programele OIM de asistența pentru victimele traficului de persoane și de prevenire a traficului, în România.

1.5. Cadrul Legislativ

Victimele traficului de persoane sunt exploatate atât în interiorul granițelor statelor de origine, cât și în exteriorul acestora. În perspectivă, traficul de persoane reprezintă un fenomen transnațional foarte bine organizat. Dată fiind această situație, statele au simțit nevoia să intervină nu doar în plan intern, ci și în plan internațional, prin crearea unor instrumente normative care să le ajute în lupta împotriva traficului de persoane. Acțiunile eficace în acest sens, nu pot fi gândite fără o colaborare între țările de origine, de tranzit și de destinație. Există reglementări în materia traficului de persoane atât la nivel global, cât și la nivel regional.

1.5.1. Cadrul Legislativ European

Cele mai importante instrumente normative adoptate de-a lungul timpului,cronologic, la nivel global, cu relevanță în combaterea traficului de persoane, sunt: Acordul internațional de la Paris, din 18 mai 1904, cu privire la reprimarea traficului cu femei, Convenția internațională de la Paris, din 4 mai 1910, cu privire la reprimarea traficului cu femei, Convenția internațională de la Geneva, din 30 septembrie 1921, cu privire la reprimarea traficului cu femei și copii, Convenția de la Geneva, din 25 septembrie 1926, privind sclavia, Convenția internațională de la Geneva, din 11 octombrie 1933, cu privire la traficul cu femei majore, Convenția Națiunilor Unite pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituției semenilor, din 2 decembrie 1949, Convenția suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi și a instituțiilor și practicilor analoge sclaviei, adoptată de Națiunile Unite la 7 septembrie 1956, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor și Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, din 15 noiembrie 2000, Acțiunea comună a Consiliului Uniunii Europene din 24 feruarie 1997 privind combatera traficului de ființe umane și exploatarea sexulă a copiilor, Incriminarea traficului de persoane în legislațiile penale ale altor state, Convenția Consiliului Europei din 11 iulie 2007 pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexual și a abuzurilor sexual.

„Stabilirea unei cooperări strânse între statele membre, precum și realizarea unei comunicări permanente au fost determinate de necesitatea creării unei baze solide pentru o pace durabilă între statele Europei.” acestor state nu poate fi imaginată fără protecția propriilor cetățeni împotriva unui pericol cum este traficul de persoane.

Consiliul Europei și Consiliul Uniunii Europene au fost instituțiile care au făcut cele mai mari eforturi pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. Cel mai recent act adoptat care luptă pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane este Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011. Aceasta, prin adoptarea sa a înlocuit Decizai-cadru 2002/629/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Este considerată cel mai modern instrument normative în lupta împotriva traficului de persoane. Directiva introduce, de asemenea, dispoziții comune, ținând seama de perspectiva de gen, pentru a asigura o mai bună prevenire în cazul acestei categorii de infracțiuni și o mai bună protecție a victimelor acestora.

Se utilizează o terminologie nouă, aceea a victimizării secundare, generată de procesul penal în sine.

Potrivit directivei, în măsura posibilului, trebuie prevenită victimizarea secundară prin evitarea repetării inutile a interogatoriilor pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și al judecății, prin evitarea contactului vizual între victime și acuzați, inclusiv pe parcursul depunerii mărturiei, ca de exemplu în timpul audierilor și al confruntărilor, fapt care se poate realiza prin mijloace adecvate, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii adecvate de comunicații, precum și prin evitarea depunerii mărturiei în ședință publică și adresarea de întrebări inutile privind viața privată.

Deși majoritatea țărilor au ratificat Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, din 15 noiembrie 2000, reglementările referitoare la traficul de ființe umane sunt diferite de la o țară la alta. Elocvente sunt în acest sens exemplele din legislații precum cea britanică, bulgară, cehă, finlandeză, franceză, germană, italiană, olandeză, portugheză, moldoveană.

Elaborarea și adoptarea unui nou Cod penal constituie un moment foarte important în evoluția legislativă a oricărui stat. Reprezintă nu doar o manifestare a voinței politice, ci și un corolar al evoluției economico-sociale, doctrinare și jurisprudențiale. Profundele transformări în plan politic, social și economic, care au avut loc în societatea românească în perioada care a urmat adoptării Codului penal în vigoare, și mai ales în perioada de după 1989, au justificat o reformă legislativă în materie penală.

Prin adoptarea noului Cod penal, s-a urmărit crearea unui cadru legislativ coerent, evitarea suprapunerilor inutile de norme penale, simplificarea reglementărilor pentru a facilita aplicarea lor unitară și cu celeritate, transpunerea în cadrul legislativ penal național a reglementărilor adoptate la nivelul Uniunii Europene, precum și armonizarea dreptului penal român cu sistemele celorlalte state membre ale Uniunii Europene. În același timp, pentru asigurarea unității în reglementarea infracțiunilor, s-a simțit nevoia includerii în conținutul noului Cod penal a unor infracțiuni prevăzute în prezent în legi penale speciale și care au o mai mare frecvență în practica judiciară. Între aceste infracțiuni, le regăsim și pe cele în materia traficului de persoane.

În noul Cod penal, infracțiunile în materia care ne interesează le regăsim în Capitolul VII, intitulat „Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile” din cadrul Titlului I – „Infracțiuni contra persoanei”. Sunt incriminate următoarele fapte penale: sclavia (art. 209), traficul de persoane (art. 210), traficul de minori (art. 211), supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art. 212), proxenetismul (art. 213), exploatarea cerșetoriei (art. 214), folosirea unui minor în scop de cerșetorie (art. 215) și folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216).

Obiectul juridic generic al acestor infracțiuni se înscrie în sfera mai cuprinzătoare a obiectului juridic generic al infracțiunilor contra persoanei, cuprinse în Titlul I al Părții speciale a noului Cod penal, și care este reprezentat de relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei. Fiecare capitol din cadrul Titlului I al Părții speciale a noului Cod penal protejează doar anumite atribute ale persoanei. Normele cuprinse în Capitolului VII – „Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile”, protejează acea libertate a individului, care se află în incompatibilitate cu exploatarea acestuia de către alte persoane. Acest aspect diferențiază infracțiunile analizate de celelalte infracțiuni care urmăresc, la rândul lor, ocrotirea libertății persoanei.

În ceea ce privește obiectul material, acesta poate fi reprezentat de corpul victimei, în măsura în care se acționează în mod nemijlocit asupra acestuia.

De regulă, subiectul activ este necircumstanțiat. Subiectul pasiv al infracțiunilor în materia traficului și exploatării persoanelor vulnerabile este, de multe ori, circumstanțiat.

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material se realizează prin comiterea acțiunilor prevăzute în normele incriminatoare.

Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunile se săvârșesc întotdeauna cu intenție. În cazul traficului de persoane și traficului de minori, intenția este directă și calificată prin scop, urmărindu-se exploatarea victimelor. Tot cu intenție directă este săvârșită și infracțiunea de folosire a unui minor în scop de cerșetorie.

Sub aspectul formelor infracțiunilor, actele preparatorii sunt posibile, cu o singură excepție, însă nu sunt incriminate. În cazul folosirii unui minor în scop de cerșetorie, acestea nu sunt posibile, fiind vorba despre o infracțiune de obicei. Tentativa este pedepsită doar în cazul infracțiunilor de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori și în cazul variantei agravate a proxenetismului, atunci când fapta se săvârșește prin constrângere.

Legiuitorul a reglementat variante agravate doar în cazul infracțiunilor de trafic de minori, proxenetism și exploatare a cerșetoriei.

1.5.2. Cadrul Legislativ Național

Primul act normativ din dreptul intern care abordează traficul de ființe umane ca formă distinctă de criminalitate și care incriminează activitățile susceptibile de a contribui la realizarea lui îl constituie Legea nr. 678/2001 cu modificările și completările ulterioare, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, în cuprinsul căreia infracțiunile privind traficul de persoane sunt prevăzute în Capitolul 3, Secțiunea I (art. 12-16).

Legea nr.678/2001 este principalul instrument de politică penală în materia traficului de persoane astfel încât ea conține, pe lângă norme de incriminare și dispoziții care definesc termenii și expresiile utilizate, dispoziții care privesc prevenirea traficului de persoane, cu indicarea instituțiilor responsabile în acest segment, norme de incriminare a unor infracțiuni aflate în legătură cu traficul de persoane, dispoziții speciale în materia confiscării, impunității, reducerii pedepselor, dispoziții speciale privind procedura judiciară, dispoziții vizând protecția și asistența victimelor traficului de persoane și dispoziții referitoare la cooperarea internațională.

Elaborarea legii a constituit un obiectiv al Planului național de acțiune pentru combaterea traficului de ființe umane aprobat prin H.G. nr. 1216/2001, cadrul legislativ în materie fiind ulterior întregit prin prevederile Regulamentului de aplicare a Legii nr.678/2001, aprobat prin H.G. nr. 299/2003 și prin dispozițiile Planului național de acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii, aprobat prin H.G. nr. 1295/2004.

Până la incriminarea traficului de persoane prin Legea nr. 678/2001, normele care prevedeau și sancționau activitățile ilicite desfășurate în legătură cu exploatarea și traficarea persoanelor nu asigurau o prevenție și o combatere eficace a fenomenului în întreaga lui complexitate.

Fenomenul traficului devenise manifest, tindea spre un caracter transnațional șl organizat, interfera cu alte forme de criminalitate, expunea, pe fondul dificultăților generate de tranziția prelungită, subiecți din categorii sociale și de vârstă vulnerabile, cu o multitudine de implicații indiscutabil grave și avea forme de exprimare ce excedau conținutului constitutiv al infracțiunilor reglementate de Codul penal, respectiv lipsirea de libertate în mod ilegal (art.189), sclavia (art.190), supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art.191), prostituția (art.328) și proxenetismul (art.329).

O premisă a adoptării legii a constituit-o și existența unor multiple și importante instrumente juridice internaționale — semnate și/sau ratificate de România — care consacră standarde, principii, proceduri și modalități de cooperare în materia traficului de ființe umane, avute în mod evident în vedere la incriminarea faptelor ce constituie, potrivit art. 12 – 15, infracțiuni privind traficul de persoane.

Astfel, Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de ființe umane, în special a femeilor și copiilor, adițional la Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, definește în art. 3 pct. a traficul de persoane ca fiind „recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, prin amenințare sau prin recurgere la forță sau la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau prin oferta sau acceptarea de plăti sau avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritatea asupra alteia în scopul exploatării. Exploatarea conține, cel puțin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, sclavia sau practicile analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe”.

Ulterior adoptării legii, pentru a se realiza armonizarea ei cu legislația europeană, dispozițiile sale au fost modificate succesiv – inclusiv în privința normelor care incriminează traficul de persoane -prin O.U.G. nr. 143/2002 pentru modificarea și completarea unor dispoziții din Codul penal și unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor sexuale, prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și prin O.U.G. nr. 79/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.

Definițiile legale ale infracțiunilor de trafic de persoane sunt următoarele:

Potrivit articolului 12:

(1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Traficul de persoane săvârșit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății;

c) de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Conform articolului 13:

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violentă sau alte forme de constrângere, prin răpke, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2), pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

(4) Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Potrivit art. 15:

(1) Tentativa infracțiunilor prevăzute la art. 12-14 se pedepsește.

(2) Organizarea săvârșirii infracțiunilor prevăzute în prezentul capitol constituie infracțiune și se pedepsește ca și infracțiunea organizată."

Potrivit art. 16 din lege, consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Legea definește, în art. 2, expresia trafic de persoane („prin trafic de persoane se înțelege faptele prevăzute la art. 12 și 13") și termenul exploatare (executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate; ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; prelevarea de organe; efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului).

Poliția română, înțelegând că fenomenul traficului de persoane nu este episodic ci unul cu profunde implicații sociale și economice ce afectează un număr considerabil de segmente ale societății, s-a aliniat la eforturile comune internaționale de prevenire și combatere a acestui fenomen, și-a restructurat acțiunile în funcție de complexitatea fenomenului, de specificul regional și de inițiativele legislative în domeniu.

Adaptarea legislației naționale a presupus însă un întreg pachet legislativ, care a intrat în vigoare în perioada 2001-2005, oferind posibilitatea organelor de aplicare a legii să acționeze în scopul diminuării fenomenului și aliniind România la standarde internaționale în domeniu.

Proiectul Planului Național de Acțiune pentru combaterea traficului de persoane (aprobat prin H.G. nr.1216/2001) a fost elaborat la inițiativa Ministerului de Interne, Ministerului Afacerilor Externe și Ministerului Justiției de către specialiști din cadrul acestor ministere în colaborare cu Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Muncii și Solidarității sociale, Ministerul Tineretului, Ministerul Culturii. Planul stabilea obiective concrete pe trei direcții strategice de acțiune, respectiv: prevenire, urmărire în justiție a traficanților și protecția victimelor traficului de persoane, fiind în concordanță cu recomandările reprezentanților Pactului de Stabilitate pentru sud-estul Europei.

Preocupările privind îmbunătățirea situației victimelor oricărui tip de infracțiuni au rezultat din adoptarea Legii 211/2004, privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor infracțiunilor, act normativ care are în vedere consilierea psihologica gratuită acordată la cerere, asistență juridică gratuită și nu în ultimul rând acordarea unor compensații financiare dintr-un fond al statului special constituit în acest sens.

Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității este structura specializată din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române care are atribuții în ceea ce privește prevenirea criminalității în general și prevenirea traficului de ființe umane, în special (inclusiv de minori). Tocmai datorită preocupărilor pe care le-a avut în domeniul traficului de persoane în structura institutului a fost înființat Oficiul Național de prevenire a traficului de persoane și de monitorizare a protecției victimelor traficului in luna septembrie a anului 2004.

Prin înființarea Oficiului s-a avut în vedere crearea unei structuri care să urmărească îndeplinirea obiectivelor prevăzute în Planul Național de Acțiune „privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și să colaboreze cu instituțiile abilitate în realizarea acestora, să monitorizeze activitatea de protecție a victimelor traficului și nu în ultimul rând să efectueze demersurile necesare privind înființarea unei agenții naționale antitrafic. ”

2. Incidența traficului de persoane la nivelul României și la nivelul Uniunii Europene

2.1. Incidența traficului de persoane în România

Orice ființă umană are dreptul la viața, la libertate și la securitatea sa, nimeni nu va fi ținut în sclavie și nici în aservire și nu poate fi silit să efectueze muncă forțata sau obligatorie. Acestea sunt drepurile fundamentale ale omului prevăzute prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertaților fundamentale.

„Traficul de ființe umane este un subiect învăluit în mister, atât la nivelul organizării și realizării sala efective, cât și la nivelul interpretărilor.” Anual sute de persoane sunt victimele unor rețele de crimă organizată, traficate pentru prostituție, muncă forțată, cerșit, furt sau chiar prelevare de organe.

La nivelul României, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) monitorizează aplicarea politicii în domeniul traficului de persoane de către instituțiile publice. ANITP funcționează pe baza Hotărârii nr.1584 ⁄ 08.12.2005, publicată în Monitorul Oficial nr.5⁄ 04.01.2006. Agenția funcționează la nivel de direcție ca persoană juridică și este subordonată Ministerului Adminstrației și Internelor (MAI). Centrele regionale ale Agenției nu au personalitate juridică. Agenția cooperează cu insituții publice și organizații neguvernamentale din țară și din străinătate și de asemenea cu organizații internaționale. Printre atribuțiile ANIPT se regăsește și „activitatea de proiectare, analiză și actualizare a arhitecturii logice și funcționale a bazei naționale de date privind victimele traficului de persoane precum și a aplicațiilor de prelucrare a datelor in format electronic, cu respectarea regulillor de confidențialitate și de protecție cu caracter personal.”

Trimestrial centralizează și evaluează toate datele furnizate de autoritățiile, instituțiile și organizațiile implicate în reducerea fenomenului traficului de persoane și cele implicate în acordarea asistenței și protecției victimelor traficului de persoane. Periodic elaborează rapoarte cu privire la traficul de persoane cu distribuție pe vârstă, sex, regiune, tipul de trafic. Acestea sunt prezentate conducerii Inspectoratului General al Poliției Române, MAI și Guvernului României.

Cele mai recente raporte emis de către ANITP sunt publicat în 2013. Unul dintre acestea face o analiză a traficului de persoane pentru perioada primului semestru al anului 2013, iar al-2-lea prezintă date statistice ale traficului pentru expluatare sexuală, din aceași perioadă.

Astfel în prima jumătare a anului 2013 au fost identificate un număr de 501 victime ale traficului de persoane, 35% identificate în aceași perioadă.

Figura 2.1: Distribuția pe vârstă și sex a victimelor

Sursa : Agenția Națională Împotriva traficului de Persone

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp

La o analiză asupra genului persoanelor traficate, cu o proporționalitate de 62.5% din totalul persoanelor, femeile de detașează de bărbați. Acestea au fost exploatate sexual. Doar 37,5%din total au fost persoane de sex masculin. Bărbații au fost exploatați pentru muncă susținută, in special în domeniul construcțiilor.

În ceea ce privește traficul de minori, aceștia au o pondere relativ mică fața de adulți, astfel că în cazul minorilor identificți porcentul este de 34% față de 66% in cazul adulților. Dând o cifră exactă, ANITP apreciază că 154 dintre victime sunt minore de sex feminin iar 159 majore de sex feminin. În rândul bărbaților doar 16 sunt minori și 172 majori. Astfel se înregistrează în cazul minorilor o pondere de 90,5% de genul feminin. Suprinzător este faptul că în cazul adulților ponderea mai mare este în rândul bărbaților, 52%.

Figura 2.2.: Distribuția în funcție de mediul de proveniență al victimelor

Sursa : Agenția Națională Împotriva traficului de Persone

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp

După distribuția în funcție de mediul de proveniență se poate observa ca majoritatea victimelor provin din mediul rural, mai exact 239. În mediul urban se înregistrează 157 de victime. În capitală 3 victime iar NA ( ? ) 2 victime.

„În comunități mici, omogene, recrutarea poate fi realizată inconștient de către viitoarele victime. Este situația în care, o persoană primește oferta de angajare, află de nevoia unui număr mare de angajați și transmite informația și altor persoane despre care are cunoștință că sunt în căutarea unui loc de muncă sau în nevoie de o schimbare a vieții profesionale și familiale. „

Figura 2.3: Relația victimei cu recrutorul

Sursa : Agenția Națională Împotriva traficului de Persoane

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp

În conformitate cu datele furnizate de ANITP, se pare că recrutorii în cele mai multe dintre cazuri făceau parte din cercul de prieteni ai victimelor, mai exact 252 de persoane au fost traficate de către grupul lor de cunoștințe. Chiar și membrii familiei au contribuit la traficarea rudelor, astfel că au fost 19 cazuri. Nici partenerul de viața nu e străin de aceste fapte, la această categorie fiind 21 de cazuri. În 19 dintre cazurile identificate, persoanele au fost traficate prin intermediul vicinilor. Pe de altă parte au existat și cazuri in care victimele au fost racolate de persoane necunoscute anterior faptelor de trafic, existând 181 de cazuri. 7 subiecți au ajuns victime prin intermediul proxeneților, iar 2 persoane prin NA.

În funcție de harta județelor de proveniență peste 40 de victime sunt din județele Constanța și Bacău.

Între 20 și 39 de victime provin din județele: Ialomița, Dolj, Timș, Mureș, și .

Între 10 și 19 victime provin din județele: Botoșani, , Dâmbovița, , Teleorman, Argeș și Bihor.

Între 1 și 9 victime provin din județele: Suceava, Bistrița Năsăud, Maramureș, Satu Mare, Sălaj, Cluj, Arad, Caraș Severin, Hunedoara, Alba, Sibiu, Gorj, Mehedinți, Vâlcea, Olt, Prahova, Covasna, Harghita, Călărași, Buzău, Vrancea, Brăila, Tulcea, Vaslui.

În județul Neamț nu a fost identificată nici o victimă.

Majoritatea victimelor identificate și prezentate în graficul distribuției în funcție de nivelul de educație, aveau finalizate sau urmau cursurile învățământului gimnazial,liceal sau primar.

Fără studii au fost identificate 16 victime, 104 aveau doar clasele 1-4, 245 aveau clasele 5-8, 125 aveau studii liceale, 6 școală postliceală iar 3 studii superioare.

Din perspectiva incidenței victimelor traficat de pe teritoriul României, în plan intern, a fost publicat un numar de 188 de victime. Din totalul de 501 victime, 57,5 fiind traficate în plan internațional, ceea ce însumează un numar de 288 de persoane. 7 dintre victimele traficate pe plan național, au fost duse și înafara țării.

Figura 2.4: Țările de destinație ale victimelor

Sursa : Agenția Națională Împotriva traficului de Persone

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp

Potrivit aceluiași raport al ANITP țările de destinație ale victimelor din nu s-au raportat doar la nivelul Europei, existând chiar și incidența la nivelul continentului Africa ca țară de destinație Lybia.

Analizand graficul în funcție de țările de destinație, cu un procent cuprins intre 51- 191 de victime se regăsesc : România, , zona vestică a Scoției, Grecia și partea vestică a Norvegiei.

Procent cuprins între 11-50 victime identificate a fost în statele: , Italia, Franța, Marea Britanie, Spania și Irlanda de Nord.

Procent curpins între 1-10 victime identificate a fost in statele: Lybia, Turcia, Slovacia, Polonia, Suedia, Danemarca, Belgia, Elveția, Irlanda și Potrugalia.

Privind modulde expluatarea la care au fost supuse victimele rezultă că „În perioada analizată, 230 de victime au fost exploatateprin muncă, 228 în industria sexului și pornografiei, 21victime exploatate prin cerșetorie, 2 victime exploatateprin obligarea de furturi. În cazul a 20 de persoane a existat tentativa la traficul de persoane în scopulexploatării de orice fel.”

Astfel se poate observa că cele mai multe dintre victime au fost supuse la muncă forțată, urmatoarea categorie fiind supusă expluatării sexuale și pornografiei cu un total de 44% dintre cazuri. „în această perioadă,exploatarea sexuală în locuințe private sau pe stradă a înregistratun număr ridicat de victime identificate, cu o pondere de 68,5%din totalul victimelor exploatate sexual.”

Profilul grafic al victimelor îi prezintă pe bărbați ca fiind expluatați prin muncă în destinații din străinătate, femeile expluatate sexual atat cu destinație internă cât și externă iar minorii expluatați sexual cu destinație exclusiv internă, după părerea mea datorită necesității scoaterii lor din țară în mod obligatoriu doar cu acordul părintelui.

Prin focalizarea asupra traficului de persoane în vederea expluatării sexuale, în perioada 01.01.2012- 30.06.2013 ANITP a publicat un raport complex din care rezultă o ușoară scădere a numarului de victime, mai exact cu 4%. Exploatarea sexuală s-a consumat în diferite modalități, astfel 299 dintre victime au fost exploatate în locuințe, 190 dintre victime au fost exploatate în stradă, 131 au fost exploatate în cluburi, 49 în hoteluri, 40 în bordeluri și 24 au fost exploatate în alte situații.

Ponderea victimelor de gen feminin în rândul populației de victime exploatate sexual este covârșitoare, astfel 97,6% au fost de sex feminin. Distribuția de vârstă subliniază faptul că minorii sunt mai vulnerabili la recrutarea în vederea exploatării sexuale decât majorii, ponderea minorilor fiind în perioada de referință de 55%.

Media vârstei victimelor exploatate sexual este mai mică decât media populației generale de victime ale traficului de persoane, probabil datorită specificului acestei activități infracționale. În primul rând, cu cât victimele sunt mai tinere cu atât șansele de profit sunt mai mari datorită cererii de servicii sexuale acordate de către persoane tinere cât și datorită naivității specifice adolescenților și tinerilor, făcându-i pe aceștia mai ușor de persuadat și manipulat în momentul recrutării.

Majoritatea victimelor sunt abordate direct de către recrutor cu promisiunea unor locuri de muncă în străinătate sau chiar cu promisiunea practicării prostituției, pe teritoriile altor state. Odată ajunse în statele de destinație, indiferent de promisiunea inițială făcută acestora, urmează momentele în care victimele realizează adevăratul motiv pentru care au fost sprijinite să ajungă statul de destinație, și condițiile pe care vor trebui să le satisfacă ulterior.Ridicarea documentelor de identitate, aplicarea de corecții fizice, amenințarea fizică și psihologică, privarea de mijloacele de subzistență sunt acțiuni luate de către traficanți în vederea supunerii acestora.

Dintre factorii care contribuit la apariția și manifestarea acestui fenomen se pot aminti: lipsa susținerii sociale și întoarcerea în mediul de risc, degradarea socială specifică exploatării sexuale care poate conduce la un grad scăzut de respect de sine, lipsa perspectivelor reale si iluzia unor câștiguri ușor de obținut, carențe educaționale (69% au maxim studii gimnaziale) sau lipsa experienței de viață (54% din totalul victimelor exploatate sexual sunt minori) și nu în ultimul rând lipsa informării.

La nivelul populației totale de victime exploatate sexual în perioada analizată, distribuția pe medii de proveniență nu prezintă o vulnerabilitate crescută în rural sau urban, existând o balanță aproape perfectă a mediilor de proveniență în rândul populației de victime identificate.

Figura 2.5.: Tendința traficului pentru primele semester ale anilor 2006-2013

Sursa : Agenția Națională Împotriva traficului de Persone

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp

Analizând tendința traficului de persoane pentru primele semestre ale anilor 2006-2013 se poate vedea o scadere majoră a numarului de victime. Astfel în semestrul I al anulul 2006 rata victimelor a fost de 1300. Anul 2007 prezintă o scadere și anume puțin peste 900 de victime. În 2008 s-au înregistrat 800 de victime. În 2009, 350 de victime. Începând cu anul 2010 s-a putut observa o ușoară creștere ajungând la aproape 400 de victime. În 2011 numarul victimelor a continuat să crească ajungand la 500 tendință ce s-a menținut si pentru perioada 2012-2013.

2.2. Incidența traficului la nivel European

Adesea un fenomen complex transnațional, traficului de ființe umane își are rădăcinile în vulnerabilitatea creată de către sărăciei, lipsa culturii democratice, inegalitatea de gen, violența împotriva femeilor, lipsa de integrare socială, lipsa de oportunități și ocuparea forței de muncă, lipsa de acces la educație și discriminarea.

Problema traficului de ființe umane este una din prioritățile strategice pentru Comisia Europeană și de asemenea pentru statele membre ale Uniunii Europene. Statisticile criminalității și justiției penale sunt cea mai importantă sursă pentu favorizarea politicilor în domeniu de la nivelul Uniunii Europene. În acestă strategie a Uniunii Europene se identifică ca zone prioritare din domaeniul crimei organizate: spălarea de bani și traficul de ființe umane. Comisia a adoptatat în ianuarie 2012, un plan de acțiune pentru 2011-2015 pentru a colecta date necesare întocmirii unui raport realal statisticilor europene in ceea ce privește traficul de persoane.

Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și protecția acestor victime, adoptată în 2011, a subliniat că "Uniunea trebuie să continue să dezvolte activitatea pe metodologii și metode de colectare a datelor pentru a produce statistici comparabile privind traficul de ființe umane. Mai precis, articolul 19 din directivă subliniază importanța colectării de statistici, care să ateste că ”Statele membre iau măsurile necesare pentru a stabili raporturi naționale sau mecanismele echivalente acestora.”

În plus, JAI adoptă în iunie 2011 Concluziile Consiliului în care, „statele membre sunt încurajate să dezvolte mecanisme multisectoriale de colectare a datelor, pentru a dezvolta în continuare colectarea de date pentru dezvoltarea formelor de trafic de ființe umane și de a îmbunătății calitatea datelor colectate ”.

În 19 iunie 2012, Comisia adoptă o comunicare privind Strategia UE de eradicare a traficului de ființe umane 2012 – 2016. Una dintre acțiunile în această strategie a Uniunii Europene este de a dezvolta, împreună cu statele membre, un sistem la nivelul UE pentru colectarea și publicarea datelor clasificate în funcție de vârstă și sex. Uniunea Europeană în prezent nu dispune de informații statistice clare și comparabile privind traficul de ființe umane, datorită diferenței codurilor penale din statele membre, raportarea și monitorizarea sistemelor și ratele de cazuri raportare la poliție, ONG-uri și alte entități.

Comisia a finanțat în mod constant inițiativele întreprinse în vederea dezvoltării și colectării de date statistice. Două dintre proiectele finanțate de Comisia Europeană se numesc:

Ministerul Federal de Interne din Austria împreună cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) "Elaborarea ghidurilor de colectare a datelor privind traficul de ființe umane, inclusiv indicatorilor comparabili din februarie 2009

Direcția generală a afacerilor interne a Portugaliei, împreună cu Centrul internațional pentru dezvoltarea politicilor de migratie (ICMPD) "Traficului de ființe umane: culegerea datelor și Managementul informației în cadrul Uniunii Europene "cu participarea Ministerului de interne din Republica Cehă, Ministerul de interne din Polonia și Ministerul de interne al Republicii Slovace din 2009.

2.2.1. Rezultate

Ca o rezultantă a ceea ce Comisia a întreprins, este colectarea de date din toate cele 28 state membre ale UE, precum și din Islanda, Muntenegru, Norvegia, Serbia, Elveția și Turcia. Furnizarea unelor date părea o provocare pentru statele membre, în special în cazul datelor privind numărul victimelor, numărul de deciziile finale luate de procurori și numărul de condamnări a traficanților pentru forma de exploatare.

Datele statistice privind numărul de traficanți implicați în crimă organizată a fost dificil de comparat. Un total de doar opt state membre au fost capabile să furnizeze date în cei trei ani de referință, din care marea majoritate a fost asigurată de două state member, Franța și România.

Pentru a răspunde acestor provocări și pentru a îmbunătăți colectarea de date, pe viitor în Statele membre ale UE, Comisia Europeană a fondat proiecte legate de această inițiativă de colectare a datelor:

„Instrumente pentru validarea și utilizarea statisticilor traficului de ființe umane”

„Înainte spre un sistem de monitorizare a traficului de ființe umane”

„Prevenirea și extinderea sistemului de colectare a datelor armonizate a traficului de ființe umane”

2.2.2. Date la nivel global

La nivel global, rapoarte de colectare a datelor au fost publicate de diferite organizații internaționale, în special Organizația Internațională a muncii (OIM) și Oficiul Națiunilor Unite de droguri și crimă (UNODC).

Raportul Global al United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC) din decembrie 2012 afirma că, între 2007 și 2010, a detectat că între 55 și 60% din victimele traficului de persoane la nivel global sunt femei. Traficul de copii a crescut cu 27%, comparativ cu 20% în 2003-2006. Genul și profilul de vârstă al victimelor la nivel global indică: 59% femei, 17% fete, 14% bărbați și 10% băieți.

La nivel mondial, traficul de persoane pentru exploatarea sexuală este mai frecvent decât traficul pentru muncă forțată, deși traficarea persoanelor pentru muncă forțată a crescut de la 18% în anii 2003-2006 la 36% în anii 2007 – 2010.

2.2.3 Statistici

2.2.3.1. Informațiile privind victimele

Datele statistice privind numărul total al victimelor traficului de ființe umane au fost colectate din surse din statele membre ale UE. Furnizarea datelor de la toate serviciile necesare pentru o prezentare mai completă pe numărul total de victimele. Statele membre au fost rugate să raporteze datele privind victimele prin intermediul organizațiilor care le furnizează. Cum era de așteptat, poliția este încă principala sursă de informații cu privire la victimele în majoritatea statelor membre ale UE, în special 19 state membre. Nouă state membre au furnizat informații de la ONG-uri și zece state membre ale UE au furnizat informații din alte surse.

Autoritățile de imigrare și polițiștii de frontieră au furnizat informații privind traficul de ființe umane în doar 3 si respective 2 țări. Alte surse sunt raportate a fi servicii sociale (Danemarca), servicii victimă (Polonia), procurori, servicii sociale și organizațiile internaționale (România), organizații responsabil pentru înregistrarea de victime la nivel național (Olanda), centre de recepție (Finlanda), autoritățile locale, consiliile regionale și serviciilor sociale (Marea Britanie).

Cele mai multe date pe victimele colectate din țările non-UE participante au fost furnizate de către poliție.

Numărul victimelor presupuse și identificate

Datele statistice au fost colectate din Statele membre din numărul total de victime presupuse si identificatei. Victime care au fost identificate în mod oficial de autoritatea competentă sunt considerate a fi victime identificate. Victime care îndeplinesc definiția traficului de ființe umane, dar nu au fost în mod official identificate, sunt considerate a fi presupuse victime.

Toate statele membre au furnizat date privind victimele traficului de ființe umane. Zece state member au furnizat date presupusele vctime și identificate, 15 state membre ale UE a furnizat date pe victime identificate numai și două state membre datelor furnizate pe presupusele victime numai. Țările non-UE participante au furnizat date numai pe victimele identificate.

Statele membre au raportat un număr total de 9528 identificate și presupusele victimele pentru 2010. Trei state membre (Spania, Irlanda și Marea Britanie) au fost în imposibilitatea de a furniza date pentru 2008 și comparațiile pot fi făcute numai pentru un subset din statele membre care au putut să furnizeze date pentru toți cei trei ani de referință. Numărul total de presupuse victime si identificate, un subset de 24 statele membre a crescut cu 18% și este după cum urmează.

Numărul total de victime identificate în UE în 2010 este 5 535 bazat pe informații de la 24 de state membre. Statele membre UE care au raportat o creștere treptată a numărului total de victime presupuse si identificate din cei trei ani de referință sunt: Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Olanda, Slovenia, Slovacia și Suedia (a se vedea tabelul 1). Țările care au o scădere treptată în cei trei ani de referință sunt: Belgia, Franța, Lituania și Portugalia. Alte state membre arată tendințe neclare.

Datele furnizate de țările participante non-UE au arătat un model clar. Turcia a raportat o scădere substanțială a presupuselor victime și identificate în cei trei ani de referință, 120 victime în 2008, 102 victime în 2009 și 58 victime în 2010. Serbia a raportat un vârf de 127 victime identificate în 2009, comparativ cu 55 victimele în 2008 și 89 victime în 2010.

Numărul de victime identificate și presupuse victime este de 100 000 de locuitori. Numărul victimelor variază semnificativ în fiecare stat membru, ceea ce este de așteptat ,având în vedere diferitele dimensiuni și populația din țări, precum și situația socio-economică și locația lor. Din acest motiv, tabelul de mai jos arată numărul total al victimelor calculate la 100 000 de locuitori. Dintre statele membre, cel mai mare număr de victime identificate și estimat la 100 000 de locuitori din raportele pentru cei trei ani de referință sunt Cipru, România, Olanda, Bulgaria și Estonia. Țările care raportează victime mai puțin de 0,2 per 100 000 de locuitori în trei ani de referință sunt Ungaria, Malta și Portugalia.

Numărul de victime presupuse și identificate după vârstă

Copiii sunt cel mai vulnerabil grup de victime ale traficului de ființe umane. Pe baza datelor primate de la statele member privind victimele identificate și presupuse din cele 19 state membre UE, procentul de copii este aproape 15% pentru cei trei ani de referință.

Figura 2.6.: Victime identificate și presupusele (adulți și minori) (% din numărul total de victime)

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 07.05.2014

Numărul de victime presupuse și identificate după sex

Statele membre au fost rugate să furnizeze datele de sex-specifice în domeniile traficului de ființe umane. În trei ani, Marea majoritate a tuturor victimelor (adică 80%) sunt de sex feminin, iar 20% dintre victime sunt de sex masculin. Acest procent nu se schimba în mod semnificativ în trei ani de referință.

Figura 2.7.: Numărul de victime presupuse și identificate după sex

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 07.05.2014

Victime presupuse și identificate după sex și grupă de vârstă

Figura 2.8: Victimele presupuse și identificate (2008-2010)

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 07.05.2014

Pe baza datelor din cele 18 state membre UE care au furnizat datele pentru toți cei trei ani de referință legate de tipurile de sex și vârstă, femeile reprezintă 68%, bărbați de 17%, fete 12% și băieți pentru 3% din numărul total al victimelor traficului de ființe umane. Femeilor rămâne de departe cel mai mare grup de victime.

Cu privire la datele furnizate de statele membre individuale, România are un număr relativ ridicat de minori de sex feminin în toți cei trei ani de referință.

Figura 2.9.: Numărul de victime identificate de Poliție si ONG-uri în anul 2010

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 07.05.2014

Din tabelul prezentat se observă un număr de 624 de victime de sex masculin identificate în România. Victimele de sex feminine identificate în România sunt în număr de 614.

Cea mai mare rata la nivel european de persoane traficate de sex masculine este în Romania, iar de sex feminine se întâlnește în Spania, 1472.

Numărul victimelor raportate la forma de exploatare

Exploatarea este unul dintre elementele constitutive în definiția traficului de ființe umane și în conformitate cu Directiva 2011/36/UE privind traficul de ființe umane, include exploatarea prostituției sau alte forme de exploatare sexuală, muncă forțată sau servicii, inclusiv cersit, sclavie sau practici similare sclaviei, servitute, activități infracționale și donare de organe

Un subset din 16 state membre ale UE au fost capabili să furnizeze date despre victimele identificate și presupusele victime dupa diferite forme de exploatare pentru toti cei trei ani de referință. În trei ani 62% dintre victime au fost traficate în scopul exploatării sexuale. Exploatarea in folosul muncii forțate este de 25% . Procentul de victime ale traficului de personae pentru exploatarea sexuală este în creștere în fiecare an, întrucât procentul raportatla munca fortata este in scadere de la 28% în 2008 la 23% în 2009 și 2010.

Traficul prin muncă forțată a fost incriminat la nivelul UE odată cu intrarea în vigoare a cadrului Consiliului 2002/629/JAI privind combatereatraficului de ființe umane.

Figura 2.10.: Numărul de victime după forma de exploatare

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 07.05.2014

Victimele presupuse și identificate după gen și forma de exploatare

Predominant victimele exploatării sexuale sunt de gen feminine, iar majoritatea victimelor care sufera din cauza exploatarii muncii forțate sunt de gen masculin. Femeile au cea mai mare cotă de victime în alte forme de exploatare cum ar fi cerșetorie forțata, vânzarea de copii, etc. În același timp datele arată o creștere progresivă a victimelor de gen masculin în ultimul an.

Figura 2.11: Numărul de victime presupuse și identificate

Figura 2.12.: Genul și forma de exploatare a victimelor în 2009

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 09.05.2014

Număr de victime după cetățenie

Un număr total de 19 state membre furnizeaza date privind cetățenia victimelor traficului de ființe umane pentru toti cei trei ani de referință. Un total de 23 de state membre au furnizat date pe cel puțin unul dintre anii de referință.

În anul 2008 în cadrul statelor membre UE în ansamblu au fost 525 de victime de cetatenie bulgară (465 identificate și 60, presupuse), 194 victime de cetățeniei germane, și 148 (66 identificate și 82 presupuse) victime cu cetățenie din America Latină si Centrală și așa mai departe. În fiecare an de referință, cel mai înalt număr al victimelor în cadrul UE o au cetățenii bulgari sau români.

Traficul intern din Uniunea Europeană

O majoritate clară de victime identificate și presupuse, 61% dintre victime în perioada 2008-2010, provin din statele membre ale UE. Procentul persoanelor de sex masculin al cetățenilor din UE este de 74%. Procentul de sex feminin al persoanelor traficate din UE este de 66%. Procentul de victime identificate și victime presupuse din țările non-UE au crescut în cei trei ani, de la 12% în 2008 la 37% în 2010 în rândul victimelor de sex masculin, și de la 18% la 39% pentru victimele feminine.

Numărul victimelor care beneficiază de asistență și protecție

Statele membre au fost rugate să furnizeze date cu privire la numărul total de victime care au primit asistență, având în vedere o perioadă de reflecție și au primit un permis de ședere. Un număr total de 19 state member au furnizat date de asistență și protecție pentru cel puțin unul dintre cei trei ani de referință. Zece state member au furnizat date defalcate dupa gen, și nu întotdeauna pentru cei trei ani de referință.

Victime care au primit asistență

Conform Directivei privind traficul de ființe umane, victimele au dreptul să primească asistență și protectie pe baza nevoilor individuale și evaluării riscurilor.

Tipurile de asistență acordată victimelor poate include: asistenta medicala, asistenta psihologica, asistenta juridica, adapost pe termen lung sau scurt, educație, formare profesională, ocuparea fortei de munca, afaceri de formare, (re)integrarea de asistență, familie de mediere, asistenta de strămutare.

De exemplu, Belgia a declarat 130 de victime identificate pentru 2010 și a oferit asistență pentru 305 victimele în același an. O discrepanță similare arată în datele din România. Alte țări ca Estonia si Italia oferă sprijinul la toate victimele. În 2010, numărul total de victime care au primit asistență, din 15 state member, a fost de 5 086.

Perioadă de reflecție

În 2010, numărul de victime a dat o perioadă de reflecție în 18 state membre care au reușit să furnize date se ridică la 965. Treisprezece state membre au furnizat date pe acest indicator pentru toti cei trei ani de referință și pentru aceste țări numărul victimelor beneficiază de o perioadă de reflecție a rămas stabil în jurul la 275.

Permisele de ședere

Acest lucru este menit să ofere victimelor eligibile un stimulent suficient să coopereze cu autoritățile competente, în timp ce inclusivle ofera anumite condiții pentru a le proteja împotriva abuzului. Victimele trebuie să fie informate de posibilitatea de a obține acest permis de ședere și un timp în care să reflecte asupra poziției lor.

În 2010, numărul victimelor cu un permis de ședere în 19 state membre care au reușit să ofere date a fost 1 196. Serbia și Turcia au furnizat date privind numărul de victimelor care au primit un permis de ședere. Cincisprezece state membre au furnizat date pe acest indicator pentru toti cei trei de referință și pentru aceste țări numărul victimelorcare au primit permise de ședere au arătat o creștere de 703 (în 2008) la 1178(în 2010).

Date ale poliției despre traficanți

Persoane suspectate de trafic după cetatenie

Statele membre au fost rugate să furnizeze datele din sistemele de înregistrare ale poliție cu numărul total de suspecți anchetați în cei trei ani de referință. Toate statele membre au furnizat date cu numărul total de traficanți

În anul 2008 în cadrul statelor membre UE în ansamblu au fost 162 suspecti de trafic de cetățenie belgiană, 266 suspecti de trafic de cetățenia bulgară și 113 suspecti de trafic de cetățenie asiatica și așa mai departe.

Figura 2.13.: Numărul de traficanți suspectati în UE după cetățenie

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 09.05.2014

Sursa care a furnizat date pentru România este Crima Organizată Inspectoratul de Unitate-Generală al Poliției Române pentru anii 2009 și 2010. Pentru 2008, dateele au fost futnizate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Numărul de traficanți identificați după forma de exploatare

Statele membre au fost rugate să colecteze date despre traficanti dupa forma de exploatare. Statele membre care au acordat datele numai pentru 2009-2010 au fost excluse din această analiză. Traficanții pentru exploatare sexuală reprezintă aproximativ 84% din numărul total de traficanți în 13 state membre în cei trei ani de referință. Pentru acest indicator, Turcia raporta toti traficantii pentru exploatare sexuală și Croația a raportat o imagine mixtă datorita diferitelor forme de exploatare.

Figura 2.14: Traficanții identificați dupa forma de exploatare

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 10.05.2014

Dacă datele din 2010 ai traficanților sunt comparate cu datele privind victimele, se poate observa că o mai mare proporție de traficanti sunt asociate traficului pentru exploatarea sexuală (85%) comparativ cu proporția victimelor exploatate sexual (66%). De asemenea, o proporție mai mică de traficanți sunt asociate cu munca fortata (11%) și a altor forme de exploatare (4%) comparativ cu proporția de victime exploatate prin munca fortata (23%) și alte forme de exploatare (11%).

Date privind traficanții urmariti penal

Numărul de traficanți urmăriti penal după cetățenie

Marea majoritate a traficanților urmăriti penal provin din statele membre UE. După o scădere în 2009, numărul de traficanți urmariti penal a crescut în 2010.

Figura 2.15.: Numărul de traficanți urmăriti penal după cetățenie

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 10.05.2014

O analiză a numărului de traficanți urmărită dupa gen arată că aproximativ 75% din traficanți sunt de sex masculin și 25% sunt de sex feminin.

Traficanții urmăriti penal după gen

Numărul de traficanți urmăriti penal în UE dupa cetățenie

Figura 2.16.: Numărul de traficanți urmărite penal în UE după gen

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 10.05.2014

Figura 2.17.: Numărul de traficanți urmărite penal în UE după cetățenie

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 10.05.2014

Numărul de traficanți urmăriti penal după forma de exploatare

Statele membre au fost rugate să furnizeze date despre numărul total de traficanți urmăriti penal după forma de exploatarea. Graficul de mai jos arată că proporția de traficanți judecați pentru exploatarea sexuală a crescut de la 66% la 70% între 2008 și 2009. Între 2009 și 2010 nu a fost nici o schimbare semnificativă în distribuția de traficanți după forma de exploatare.

Figura 2.18: Traficantii urmăriti penal după forma de exploatare

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 10.05.2014

Procentul de traficanți urmăriti penal în comparație cu traficantii suspectati este mai mare pentru exploatarea de munca fortata (respectiv 20% și 11%) și pentru categoria "altele" (10% și si respective 4%). Procentele pentru categoria exploatare sexuala este mai mic pentru traficanții urmăriti penal (70%) comparativ cu 85% pentru traficanții suspectați.

Numărul de traficanti condamnati

Statele membre au fost rugate să furnizeze date cu privire la numărul total de traficanti condamnati, defalcate de gen. Un total de 22 de state membre au furnizat date pentru acest indicator pentru cei trei ani de referință.

Global cifrele arată o scădere cu 13% în numărul de condamnări de la 1534 în 2008 la 1339 in 2010, Belgia demonstrează scăderea cea mai semnificativă. Din țările non-UE participante, Muntenegru, Serbia și Turcia au raportat o creștere a traficantilor condamnati.

Figura 2.19.: Numărul de traficanți condamnați

Figura 2.20.:Numărul de traficanți condamnați după gen

Sursa: Trafficking in human beings

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf, accesat la 11.05.2014

3. Studiu de caz: Traficul de persoane în județul Bistrița Năsăud

În vederea realizării obiectivelor propuse din cadrul cercetării, demersul nostru științific se bazează pe o abordare deductivă pornind de la aspectele generale spre cele particulare, mai exact traficul de persoane în județul Bistrița Năsăud. Metodologia de cercetare este de tip calitativ intrucât au fost urmați pașii în acest sens.

Am început studiul de caz intrând în legătură cu Serviciul de Investigații Criminale din cadrul Inspectoratul Județean de Poliție Bistrița Năsăud. Prin acest serviciu am putut să studiez o serie de dosare și de rapoarte din arhive. Datorită acestei modalități de lucru am înțeles cu adevărat ce presupune un dosar de anchetă, ce date conține și cum sunt încadrate faptele juridice și condamnările.

După ce mi-am creat o perspectivă a ceea ce presupune infracțiunea de trafic de ființe umane din punct de vedere penal am încercat să identific un număr de 10 persoane respondente pentru interviul meu. Acest demers s-a dovedit a fi cel mai anevoios datorită sistemului de protecție al victimelor și al martorilor. Sistemul este caracterizat prin transparență și schimbarea pe cale legală a identității persoanelor din grupul victimelor/țintă tocmai pentru a se evita o recidivă a fenomenului sau pentru asigurarea siguranței colaboratorilor pe toată perioada unei anchete de identificare a făptașilor.

În paralel am studiat și datelor furnizate de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane pentru a ne putea confirma precizia cu care au fost întocmite datele frunizate de ISJ BN. Paradoxal este faptul că inspectorii din cadrul ANÎTP încadrează județul BN în categoria 1-9 persoane traficate, iar din informațiile obținute de la Bistrița în perioada 01.01.2013-01.01.2014 au fost înregistrate doar două infracțiuni de trafic de persoane. Totodată au fost întocmite un număr de 31 de rapoarte informative și 0 condamnări.

Următorul demers efectuat care a condus la o cercetare calitativă a fost realizarea unui interviu, interviu în profunzime de tip semistructurat și alegerea celor 10 respondenți. Prin metoda sondajului de rețea sau a bulgărelui de zăpadă care semnifică „intervievarea initială a unui grup de persoane. La rândul său, persoanele intervievate vor desemna alte persoane ce vor raspunde la întrebările din cadrul chestionarului.” Am intrat în contact cu 10 victime ale traficului de persoane. A fost foarte greu să ajungem la un consens în acceptarea acordării interviului însă datotită metodei folosite și a faptului că victimele se știau cel puțin la nivel conversațional, într-un final am putut să vorbesc, pe rând cu fiecare.

Trauma de care au avut parte victimele nu a dispărut nici acuma, dovadă fiind tremurul din vocea lor, lacrimile din ochi și ura din voce. Toate acestea s-au putut observa în timpul interviului. Am fost nevoiți să facem pauze dese și să schimbăm subiectul discuției pentru că victimele sufereau chiar și când vorbeau despre ce li s-a întâmplat. Ni s-a spus că retrăiesc acele momente care le cauzează din nou frică și neliniște.

Situația socio-demografică a victimelor

Toate aceste fapte au avut ca principală cauză situația din familie, lipsa unui venit stabil sau pregătirea educațională mult prea slabă pentru piața muncii din România.

De asemenea și mirajul banilor le-a determinat pe victime să viseze la venituri mari în comparație cu salariul minim pe economie al României ori cu studiile lor. Acest lucru este o carcateristică comună a 9 dintre cazuri. Victima care avea studii universitare fiind racolată prin răpire. Situația de față nu certifică neapărat că studiile sunt importante pentru a crea o imagine cât mai reală asupra perspectivelor locurilor de muncă, dovadă eșantionul de doar 10 persoane de la nivelul aceluiași județ.

Pentru o orientare geografică și spațială a mediului de proveniență al victimelor, prezentăm harta politică a judetului Bistrița Năsăud.

Figura 3.27: Harta provenienței victimelor

Din punct de vedere al situației socio-demografice se poate observa că localitățile de proveniență ale victimelor nu sunt dintre cele mai mari ale județului, excepție făcând Municipiul Bistrița și orașul Năsăud. Un efect al întinderii mici a comunei din punct de vedere educațional este reprezentat de comasarea claselor la nivelul primar, lipsa materialelor didactice performante la nivelul gimnazial și inexistența claselor liceale. De aici și slaba pregătire educațională a victimelor.

Un alt efect este lipsa diversificării locurilor de muncă și necesitatea deplasării la oraș în vederea găsirii unora. Așadar veniturile familiei sunt mici sau chiar inexistente. În cele mai multe cazuri, părinții victimelor muncesc la negru pentru familiile mai bogate din sat. Proveniența din mediul rural al victimelor le determină să rămână acasă la muncile agricole care nu solicită studii.

Întrebările pe baza cărora am putut să pătrund în universul victimelor, dar care nu au fost respectate în exactitate datorită particularității cazului sunt:

Vârsta actuală. Sex. Mediul de proveniență: rural/urban.

Care era nivelul tău educațional în momentul racolării?

Vârsta la care ai fost racolat/ă?

Prin ce metodă ai fost racolat/ă.

Care au fost factorii care ți-au determinat plecarea/acceptarea plecării?

Ce demersuri s-au făcute până la plecarea ta din țară?

Prin ce metodă ai fost transportat/ ă înafara graniței și cum s-a realizat cazarea în țara de destinație?

Prezintă perioada în care ai stat în țara de destinație și comportamentul traficanților față de tine.

Cum și după cât timp ai reușit să fugi de traficanți?

Cum s-a implicat statul român în ceea ce privește cazul tău? Dar statul de destinație?

Cum ți s-a schimbat viața în urma acestui eveniment?

Cum s-a implicat familia în cazul tău?

Care este sfatul tău pentru potențialele victime?

În paginile care urmează o să prezint răspunsurile respondenților numindu-le cazuri.

Cazul 1.

1. 18ani si 10 luni; Femeiesc; Mediul urban;

2. Studii : liceale;

3. 18 ani;

4. Am fost abordată în club de un băiat care s-a oferit să îmi ia o băutură după care am tot dansat și am povestit. La un moment dat mi-a propus să plec in strainatate (în Italia) ca dansatoare de cabaret într-un club de noapte al fratelui său pt că am talent la dans, iar salariul poate ajunge pe luna până la 2500E. I-am zis că e o ofertă foarte bună doar că nu stiu în ce măsură o să pot să o accept. Oricum am făcut schimb de numere de telefon;

5. Am tot ținut legătura, ne întâlneam uneori și de 2 ori pe zi. Fiind majoră nu avea nevoie de aprobarea părințiilor așa că într-o zi, brusc, le-am zis că plec la muncă în Italia. Aveam nevoie de bani mai ales că doar tata muncea așa ca au acceptat și ei chiar dacă mama nu a vrut. Ea vroia să o ajut acasă, e paralizată pe partea stângă;

6. În două săptamâni eram la granița Romaniei, cu bagajul făcut, fericită că am avut un așa noroc să dau de un om cu suflet mare care a vrut să mă ajute din clipa în care m-a cunoscut;

7. Transportarea mea a fost făcută personal de către „actualul prieten”, cu mașina lui proprie. Tot drumul am povestit și am râs, nebănuind ce avea să mi se întample. Ajunsă acolo am mers amandoi la clubul de noapte, m-a prezentat unui bărbat care într-adeavăr era fratele lui. A vorbit frumos cu mine, m-a dus într-o cameră care urma sa fie doar a mea. Așa bine mă simțeam, acasă nu aveam camera mea;

8. A doua zi din discuțiile cu fetele de acolo, care erau mai bine de jumatete românce am înteles că trebuia de fapt să practic prostituția iar dansul era de fapt la bara. Am discutrat cu patronul iar atunci a ripostat și mi-a dat o palma. De atunci în fiecare zi mă gândeam că norocul meu e de fapt moartea mea. Mă gândeam cum să fug de acolo iar frica mă năpădea tot timpul;

9. Ca în majoritatea cazurilor am fugit cu ajutorul unui client, care mă vizita des și pe care l-am făcut să se îndrăgostească de mine. Era un bărbat la 45 de ani, șofer de autobus. El a insistat că vrea escortă la hotel iar după ce am ajuns am ieșit împreună pe la intrarea dinspre piscina hotelului unde m-a chemat. Așa am scăpat de bărbatul care trebuia să mă supravegheze. Am fost dusă la poliția de acolo, așa am reușit să scap;

10. Poliția a luat legătur cu ambasada României, cred și cu alte organe interne dar nu le știu după nume. S-au făcut pecheziții la club, au scăpat toate fetele. Statul Romîn mi-a oferit protecție și bani și acuma țin legătura cu autoritățile;

11. Familia mea știa că sunt bine, le telefonam dar m-am temut să le zic ce fac de fapt pentru că eram amenințată că e destul să scot o vorbă că o sa fie rău acasă;

12. Sunt mult mai precaută, mi rușine cu mine dar cu timpul o să-mi treacă, e greu dar nu am ce face;

13. Să nu creadă în orice miraje.

Cazul 2

1.23 de ani. Femeiesc. Mediul rural;

2.Studii: gimnaziale;

3. 20 de ani;

4. Agenție de modă, casting pentru modele la magazinele de renume, cum sunt cele din mall-uri;

5. După casting am fost telefonată că sunt acceptată și ca într-o săptămână 5 dintre cele care am luat mergem în Spania la pregătiri în domeniul modei. Era visul meu așa că le-am zis la părinți că e ceea ce vreau sa fac, mai ales ca nu am studii iar aici ne ia de la 0. Pe langă asta puteam să câștig mulți bani. Niciodată nu am avut. Mi-am făcut bagajele chiar în acea zi și așteptam ziua plecării;

6. Primeam de la ei telefon în fiecare zi să vadă dacă nu m-am răzgandit și îmi ziceau să nu vorbesc cu nimeni că nu mai au locuri în caz că vor și alte fete;

7. Am mers cu un bărbat și o femeie cu ceva mașină mare. La graniță ne-au luat cărțile de identitate pentru control și au zis că le țin ei pentru xerox și ni le dau înapoi când ajungem în Spania. Am ajuns în Spania și am mers în Madrid într-un apartament unde au zis că o să locuim. Acolo mai erau 2 fete, bulgăroaice. Una avea buza spartă și erau speriate când am intrat. Mai era o femeie cu ele;

8. Am stat 1 an și jumătate acolo. Nu ne lăsau să ieșim nesupravegheate, veneau cu noi la periferie ne obligau să ne prostituăm. Nu aveam nici un act la noi. Banii nu ne veneau nouă, numai 30 % din sumă. Făceam mult pe seară. Mâncarea ne-o făceam noi, am slabit mult. Ne și băteau dacă nu vroiam să mergem la prostituat. A fost groaznic;

9. Într-o seară am mers cu un client cu mașina și când am coborât din mașină după ce am fost cu el, am fugit desculță, m-am ascuns după blocuri, apoi în scara blocului. A doua zi cu banii câștigați mi-am luat o rochie și bilet de autobuz și am fugit la o verișoară care era la 40 de km de Madrid. Noroc că am fost la ea înainte și știam unde stă pentru că altfel nu dădeam de ea. I-am povestit ce am pățit, mă temeam să apelez la Poliție, așa că nu am vorbit cu nimeni, doar cu ea;

10. Statul nu avea de unde să știe ce am pățit eu;

11. Familia nu a știut aproape nimc de mine, ii sunam rar ca nu puteam și imi era rușine să la zic ce fac;

12.Sunt foarte fricoasă am luat și o boală cu transmitere sexuală, nu suport să fiu atinsă, mă privesc în oglindă și îmi vine să îmi dau palme;

13.Să aibă grijă cu cine vorbesc și ce oferte li se fac.

Cazul 3

1. 20 de ani. Femeiesc. Mediul rural;

2. Studii: Liceale;

3. 17 ani;

4+5. O prietenă mi-a propus să merg cu ea în Germania pentru că o să lucreze ca ospătar și cum tocmai eram în vacanță am acceptat, mă gândeam după ce mă întorc să îmi iau un laptop. Probleme financiare mari nu aveam. Cam toți colegii mei munceau și am vrut să fac și eu ceva. Părinții au fost de acord, deși inițial nu au vrut, dar aveau încredere în prietena mea. Ea fiind majoră a fost însoțitorul meu la ieșirea din țară. În Germania ne-am cazat la patonii restaurantului. Într-adevăr a fost destul de ușor să obțin un loc de muncă, făceam curățenie. Într-o zi au venit acolo niște tipi care au intrat în vorbă cu noi, ea știa puțină germană. Au zis că sunt managerii unui hotel din zonă și au nevoie de o cameristă. Salariul era mai mare decât cel ce îl aveam aici. Am vorbit cu patronii de la restaurant și am plecat de acolo pentru un salar mai bun. La hotel aveau video chat, club de noapte și practicau escortă dar nu știam asta. În timp ce discutam oferta de muncă cred că am fost drogată. Cel mai probabil mi s-a pus ceva în suc;

8. Când m-am trezit eram dezbrăcată, mi-au zis fetele care erau deja acolo că am fost violată și că sunt aici pentru prostituție și să fac striptess. În ciuda celor întâmplate sunt o norocoasă, am scăpat după două săptămâni;

9. Au fost făcute razii ale poliției, așa am scăpat;

10. Am fost dusă de nemți la un centru pentru persoanele traficate, unde am stat două luni apoi m-au dus în România;

11. Familia nu mai stia nimic de mine;

12. Sunt dependentă de droguri, am fost la un centru de reabilitare dar nu e nici o ameliorare, mă simt distrusă;

13. Să stea în România și să nu viseze cu ochii deschiși.

Cazul 4

32 de ani. Femeiesc. Mediul urban;

Studii: Postliceale;

25 de ani;

Prietena mea cea mai bună m-a rugat să merg cu ea într-un sat din județul Bihor la un preten de-al ei, era ziua lui. Acolo m-a vândut unor necunoscuți. Nicu nu am realizat când. Se pare că totul era înscenat dinaintea plecării;

Am fost tranchilizată cu o batistă imbibată în ceva soluție, urcată în mașină iar apoi scoasă din țară. Așa am ajuns în Grecia după ce am fost revândută unor albanezi, undeva, nici nu știu ce țară era;

Am fost obligată să mă prostituez, lucru ce nu aș fi făcut vreodată. Din cauza bătăilor am început să colaborez cu ei în sensul că mergeam de bună voie să mă prostituez. Eram printre cele mai mari fete traficate;

Am fugit prin ajutorul unui client care mi-a dat bani;

Statul Român mi-a acordat sprijin, m-a ocortit;

Familia a făcut eforturi intense să mă găsească, dar nu a reușit numai după ce am fost predată a aflat de mine;

Abia mai ieșeam din casă, mă temeam să nu mă găsesc iar. Acuma am și eu famila mea, am un baiețel. Muncesc să îi fie bine;

Să nu aibă încredere nici măcar în ei.

Cazul 5

24 ani. Femeiesc. Mediul rural;

Gimnaziale;

19 ani, traficată în România;

Agenție pentru noi locuri de muncă în țară în domeniul ospitalității;

Factorii materiali și speranța ca în viitor să pot să mă întrețin singură m-au făcut să îmi caut un loc de muncă;

Am semnat contractul de muncă, am fost acceptată din prima pentru că aveam experiență, am muncit am muncit ca ospătăriță;

A doua zi m-am prezentat la o adresă pentru că mi-au zis să mai duc ceva acte. Când am ajuns acolo am dat actele și mi s-a zis că sunt angajată fictiv, iar munca mea de fapt presupene masajul erotic și practicarea prostituției. Le-am zis că nu fac așa ceva iar atunci mi s-a spus că nu e cale de întoarcere. Ei aveau salon de masaj. Mi s-au dat haine și am fost trimisă să mă schimb, evident am refuzat, după care m-au forțat. Nu aveam voie să plec. Am fost obligată să sun acasă și să spun că sunt plecată la Cluj pentru că acolo e restaurantul;

Am scăpat într-o zi, dupa 5 luni, pentru că mi s-a făcut rău și am fost dusă la urgență, acolo am povestit tot medicilor care au chemat poliția;

10. După ce am reușit să fug medicii mi-au acordat îngrijiri iar poliția i-a prins pe membrii rețelei la spital;

11. Vorbeam mereu cu ei, dar sub supravegherea și amenințări;

12. Ce pot să zic? Afost un șoc, o experiență urâtă. Nu o să o uit;

13. Sa asculte de părinți și să învețe.

Cazul 6

1. 24 de ani. Masculin. Mediul rural;

2. Studii: Liceale;

3. 21 de ani;

4. De la un vecin am aflat care era de la mine din sat că a mai fost plecat în Germania și se câștigă bine la cules de sparanghel. Am vorbit cu el să mă ducă și pe mine și pe fratele meu;

5. Eu lucram la o firmă în Bistrița, în construcții. Mi-am făcut concediu fără plată și de odihnă iar apoi am plecat. Normal ca avea să câștig mult în Germania. Îmi puteam ajuta familia să cumpere animale;

6+ 7. Am plecat cu autocarul cu fratele meu și vecinul nostru de la care am aflat de locul de muncă. Mi s-a spus că e salariul de 1500 de euro, 8 ore pe zi, masă asigurată și cazare într-o casă în vecinătatea patronului. Odată ce am ajuns am vorbit cu patronul că știam germană a zis că totul va fi ok că e exact cum mi-a povestit vecinul;

8. Ne-am cazat într-un container, cică provizoriu. Munca de 8 ore pe zi a fost doar timp de o săptămână. Apoi am muncit forțat 12 ore pe zi, ne dădeau doar dulceață iar cazarea a rămas definitiv acolo. Așa nu se putea muncii. Duș nu aveam decât un furtun. Patronul stătea pe capul nostru mereu;

9. Am plecat într-o noapte, noroc că vorbeam germană. Mai aveam niște bani la noi. Am cumpărat o cartelă și am sunat acasă să îmi pună bani pe card. Am luat bilet de autocar și ne-am întors, fară nimic;

10. Nu am luat legătura cu autoritățile;

11. Dacă nu ne trimiteau bani nu ne-am fi putut întoarce. Zilnic vorbeam acasă și tot au zis să venim înapoi că nu putem munci așa;

12. Sunt mult mai atent la ofertele de muncă, m-am întors la vechiul servici;

13. Să fie atenți la ce primesc și acceptă.

Cazul 7

1. 25 ani. Femeiesc. Mediul rural;

2. Univeritare, învățământ la distanță (anul II de studiu);

3. 20 ani;

4 + 5. Sechestru – stateam la ocazie să vin de la Bistrița, de la facultate. M-a luat cineva cu un Ford și s-a dovedit a fi un bărbat din satul vecin. Am tot povestit și a zis că mă duce la o plimbare că nu vrea să ajungă prea repede acasă că nu are ce face. Pentru că îl știam din vedere am acceptat. Ne-am tot plimbat iar dintr-o data a deviat de la drum și a intrat pe unul întunecos, era și destul de înnoptat fiinf iarnă. A blocat ușile. M-am alarmat și am vrut să sun la 112. Mi-a dat o palmă peste față, mi-a luat telefonul și l-a aruncat pe geam. De frică am leșinat. Nu există factori ai plecării, e sechestru;

6 + 7. Nici nu știu când am trecut granița, am ajuns în Ungaria într-un club de noapte;

8. Acolo niște tipi m-au luat de păr și m-au aruncat într-un colt și m-au violat. Așa au trecut 3 zile, apoi m-au obligat să mă prostituez fiind amenințată. M-am împrietenit cu o fată care și ea vroia să scape. Cred că oricine care trece prin așa ceva și e acolo, numai la cum ar putea fugi se gandește în orice secundă. A trecut ceva timp și planul nostru s-a concretizat;

9. Amândouă am colaborat și am fugit direct pe stradă căutând vreun polițist sau jandarm. Oricine care ne-ar fi putut ajuta. În final am găsit; Ne-am considerat cele mai norocoase persoane de pe planetă.

10. Statul nu a avut nici o intervenție, am fost dată ca persoană dispărută și atât;

11. Familia mă căuta disperată, dar nu aveau cum să dea de mine;

12. Prefer să nu vorbesc despre asta. Important e că am terminat facultatea iar acum lucrez ca secretară;

13. Nici nu știu ce să zic, pericolul e la tot pasul.

Cazul 8

28 ani. Femeiesc. Mediul rural;

Studii: Gimnaziale;

18 ani;

Ofertă de muncă în străinătate. Iubitul meu a tot insistat să merg să lucrez ca dansatoare în Elveția. Am acceptat până la urmă după foarte multe insistențe, neștiind că va trebui sa practic prostituția deoarece nu mi-a precizat;

Am acceptat să merg pentru că mi-a promis că o să ne facem împreună un viitor și ne vom cumpara o locuință, iar ce câștig să îi trimit lui, acasă;

Nu aveam pașaport dar nici bani să il fac. El a platit tot. Un prieten al său a venit cu noi, el trebuia să mă ducă în Elveția. Pentru ca el mi-a găsit locul de muncă urma să îi dau 1000 de franci elvețieni pe săptămână. Adică în plus față de ce trimiteam acasă;

Prietenul iubitului meu m-a dus in orașul Lucerna iar când am ajuns la club a ieșit o fată și ne-a întâmpinat. Am văzut că toate fetele sunt îmbrăcate sumar și au tocuri înalte, că toate canapelele din club sunt roșii. Așa am realizat ca de fapt cei doi m-au mintit;

Neavând nici o soluție nu am avut ce face și am rămas la club, nu aveam unde mă duce și nici nu aveam bani la mine. Mi-a fost frică să fac vreun demers de scăpare pentru că mi-am aminit de o discuție cu iubitul meu în seara plecării. El mi-a zis să nu spun nimănui despre el în caz că sunt întrebată, nici macar mamei mele sau Poliției pentru că doar el știe unde îi locuiesc părinții. Aveam noroc că am avut telefon mobil;

Așa am vorbit cu o mătușa de a mea și a trimis după mine. Cand am ieșit în stradă mă astepta verisorul meu si am plecat acasă cu tot cu banii pe care i-am făcut și care mi-au rămas din ce am mai trimis. Asta era dupa mai bine de doua luni de stat în Elveția;

Am sesizat organele de poliție și au fost prinși cei doi și acuzati pentru trafic de persoane;

Vorbeam cu părinții la telefon, dar nu stiu ca am fost trimisă să practic prostituția;

M-am întors in Lucerna și mă prostituez în continuare, nu am altă sursă de bani;

Să aibă grijă de ele.

Cazul 9

24 de ani. Femeiesc. Mediul urban;

Studii: Postliceale;

18 ani;

Ofertă de muncă în străinătate. Un prieten, (mai exact aceași persoană care a luat-o și pe persoana din cazul 8) , mi-a propus un loc de muncă în Elveția, într-un club ca damă de companie. Cică trebuia să stau cu clienții și să ii fac să consume cât mai mult;

Am acceptat. Era ceva usor și banii veneau. A zis că o să vină și el cu mine, că ține la mine mai mult ca la o prietenă;

El s-a ocupat de făcutul pașaportului, de tot. Când a trebuit să plec am aflat că are interdicție pe această țară și că voi fi transportată de un amic de al său (același ca în cazul anterior);

Am fost dusă de prietenul lui și plasată la club. Abia acolo am aflat că o să practic și prostituția. Am acceptat pentru bani;

Nu am stat mult la clubul acela că nu m-am putut adapta, m-a dus ( amicul prietenului meu) la alt club. Acolo am stat mai mult. Trimiteam bani prietenului că a fost internat și operat. De fapat mă mințea;

M-am întors acasă de bună- voie. Abia atunci am realizat că cei doi m-am mințit și că de fapt era trafic de persoane, chiar dacă eu am acceptat să practic prostituția.

Am luat legătura cu o cunoștință și am mers la avocat. I-am dat în judecată și am aflat că nu eram singura persoană traficată;

Nu am părinți;

Nu mă așteptam să fiu înșelată. Nu am nici o traumă;

E greu să nu ai bani să te întreți, dar tot îi faci din ceva oricum i-ai face.

Cazul 10

29 de ani. Feminin. Mediul rural;

Studii: Gimneziale;

17 ani;

Eu fiind plecată de acasă și neavând un loc de muncă sau studii să mă pot angaja și ca vânzătoare am zic că cea mai bună metodă să mă întrețin ar fi prin prostituție. Am practicat-o. Stând și așteptând clienți a venit unul la mine și a zis să merg în Italia că acolo o să mă protejeze el, că o să fac bani frumoși din prostituție, că nu se compară veniturile de aici cu cele de acolo și că o să am haine frumose.

Normal că nu mă lega nimic de România, nici parinții. Am zis că cel mai indicat e să plec. Am vorbit iar cu bărbatul acela și i-am zis să mă ducă.

Eram minoră, deci el s-a dat drept un unchi de al meu și așa a facut demersurile să pot pleca. Chiar mă miram cum poate să mintă și să nu fie prins. În 5 zile am plecat.

Am mers amândoi cu un autocar. El a platit totul pentru mine. Pe drum îmi tot zicea cât de bine are să îmi fie, că e frumoasă Italia și că o să o pot vizita. Părea foarte tentant. Nu m-am gândit vreodată că o să am o așa șansă dată de viață. Când am ajuns ne aștepta cineva în stația aia de autocare. I-a dat bărbatului care avenit cu mine bani iar pe mine m-au luat si m-au dus. Nu știam nimic să vorbesc în italiană. Așa de urâți erau cei care au venit după mine. A început să mi se facă frică. Am ajuns în fața unui bloc iar acolo am urcat într-un apartament.

Nu mai era nimeni. M-au pus să mă dezbrac, se uitau la corpul meu. Au întreținut relații sexuale cu mine după care m-au închis într-o cameră. Era foarte cald. Am început să zbier și atunci a venit unul și mi-a dat un picior in burtă și un pumn în coaste. Nu am putut riposta. Atunci a început calvarul. Eram tinută nemâncată și obligată să mă prostituez cand vroiau ei fie pe stradă fie direct în apartament. Nu îmi dădeau nici un ban din ce am câștigat. Am văzut că au mai adus o fată și cu ea se putrau la fel. Eu însă eram deja epuizată. Vroiam să mor. Eram singură pe lume.

Știam că doar moartea era scăparea mea. Am decis să sar de la etaj, etajul 4. Dar se pare că nu am murit, am căzut pe ceva ca un gard viu si mi-a atenuat căzătura, m-am ales cu o mână ruptă și factură la gât.

Italienii au fost practic cei care m-au ajutat. În spital am întâlnit un roman care vorbea bine italiană și prin el am putut să povestesc tot și am fost dusă la centrul pentru migrație.

Sar peste întrebare.

Acuma sunt acasă, nu m-am mai prostituat de atunci că am fost îngrozită de ce am pățit. Acuma sunt căsătorită și am 3 copii. Noaptea mi frică să ies pe afară neînsoțită.

Să asculte de părinți, să învețe și să își facă un rost în viață.

Pentru a putea face o analiză cat mai relevantă a interviurilor, am structurat pe baza graficelor toate informațiile acumulate în urma răspunsurilor primite de la victime.

Figura: 3.21: Țările de destinație ale victimelor din județul Bistrița Năsăud

În ceea ce privește această clasificare:

2 persoane au fost traficate în Elveția;

2 persoane au fost traficate în Germania;

2 persoane au fost traficate în Italia;

1 persoană a fost traficată în Ungaria;

1 persoană a fost traficată în Spania;

1 persoană a fost traficată în Grecia;

1 persoană a fost traficată în România.

Figura 3.22: Mediul de proveniență al victimelor

Conform mediului de proveniență al victimelor, asemenea indicelor la nivelul României furnizate de ANITP, ponderea persoanelor racolate care provin din mediul urban este mai mică în comparație cu ponderea celor care provin din mediul rural. Astfel situația victimelor identificate de către noi este urmatoarea:

Un număr de doar trei victime provin din mediul urban;

Un număr de șapte victime provin din mediul rural.

Figura: 3.23.: Distribuța victimelor în funcție de sex

În ceea ce privește sexul victimelor, am reușit să indentificăm doar o persoană de sex masculin, astfel că procentajul victimelor de sex feminin este de 90% din totalul celor 10 persoane.

Figura 3.24.: Vârsta la care au fost racolate victimele

În figura de mai sus este reprezentată grafic vârsta la care victimele au fost racolate. Vrem să scotem în evidență că 30% au fost minori.

30% dintre victime au avut vârsta de 18 ani;

20% dintre victime au avut vârsta de 20 de ani;

10% dintre victime au avut vârsta de 21 de ani;

10% dintre victime au avut vârsta de 25 de ani.

Având în vedere că trei dintre victime au fost minore la momentul racolării, traumele suferite de acestea se resimt în prezent asupra dezvoltării profesionale și emoționale.

Figura 3.25.: Nivelul de studiu al victimelor la momentul racolării

Distribuția victimelor în funcție de nivelul de studii le situează astfel:

40% dintre victime, echivalet a 4 persoane au doar studii gimneziale;

30% dintre victime, echivalent a 3 persoane au studii liceale;

20% dintre victime, echivalent a 2 persoane au studii postliceale;

10% dintre victme, echivalent a 1 persoană au studii universitare (neîncheiate la momentul racolarii).

Surprinzător este faptul că din cele 10 victime identificate exisă trei persoane care la momentul racolării aveau studii liceale iar două studii postliceale. Ca o deducție proprie aș putea concluziona prin faptul ca sistemul românesc de învățământ formează elevi nepregătiți pentru piața muncii. Sistemul de învățământ suferă carențe majore atunci când vine vorba despre pregătirea teoretică. De aici și până la incapacitatea proaspătului absolvent de a cădea în mainile unui angajator mincinos și care nu respectă codul etic al muncii nu e decât un pas. Mai rău însă de atât este situația în care o persoană se vede incapabilă în a face diferența între o ofertă de muncă cinstită și una fictivă.

Figura 3.26.: Metoda racolării victimelor

Metoda racolării victimelor care provin din județul Bistrița Năsăud pare să fie diversificată și ingenioasă astfel că a condus la înșelaciunea și convingerea victimelor. Au fost identificate șase tipuri de racolare. Acestea sunt:

1 caz pentru prestarea prostituției;

O vânzare;

4 oferte de muncă în străinătate;

O ofertă de muncă în țară;

2 sechestre;

1 altele.

În categoria Altele am încadrat racolarea printr-o agenție de modelling fictivă. Un caz dintre cele două de sechestru a avut loc pe teritoriul Germanie, de către cetățeni de origine germană.

Cea mai mare parte dintre victime au fost abordate direct de către racolatorul lor.

Abia în momentul în care au ajuns pe teritoriul statului de destinație sau la locația unde urmau să presteze munca pentru care se aflau acolo, au început să conștientizeze realul motiv pentru care au fost aduse. În acel moment li se arată adevărata față a „excursiei” pe care au făcut-o iar condițiile care le-au fost prezentate inițeal dispar în totalitate. Chiar dacă în interviul care ni s-a acordat de către victimele traficului nu a fost menționat faptul ca li s-au preluat actele de identitate sau că nici măcar nu au avut acces la ele (în cazul pașapoartelor), acest lucru a fost menționat în urma dicuțiilor purtate. Amenințările și violența excesivă asupra persoanelor de sex feminin, indiferent dacă erau minore sau nu, nu are justificare din punct de vedere moral și ar inferiorității forței și apărării. Se pare că în toate cazurile în care s-a aplicat o asemenea corecțe, scopul principal a fost cel al constrângerii, al fricii și al supunerii față de traficanți. Mila a lipsit cu desăvârșire, primând teroarea, trauma psihologică și cea fizică.

În situația persoanei de gen masculin au fost aplicate tehnici de subzistență astfel că în pofida muncii obositoare la care era supus, cazarea s-a făcut într-un container, mancarea era doar dulceață și nu îi asigura aportul de energie proporțional cu munca depusă și orele muncite, iar igiena proprie a fost asigurată printr-un furtun.

O altă caracteristică a grupui țintă constă în relația victimă – recrutor, de cele mai multe ori având același cerc de cunoștinte. Au fost identificate situații în care recrutorul era persoana în care victimele aveau încredere iar din acest motiv au fost mult mai usor de manipulat. Așadar într-un caz iubitul victimei era chiar racolatorul care îi promitea „un viitor comun”. Banii nu au ținut cont de relația de prietenie din copilărie, victima fiind vandută. Vecinul și-a dus consăteanul la muncă forțată. Iar o altă parte dintre victime au acordat încredere unor necunoscuți.

Concluzii

Având în vedere complexitatea fenomenului de trafic de ființe umane, acesta trebuie tratat din prisma mai multor puncte de vedere, dintre cele mai importante: economic, psihologic sau judiciar. Extinderea fenomenului necesită o abordare din ce în ce mai seriosă iar mecanismele de prevenire ar trebui create în așa manieră încât să fie adaptabile oricărei situații de trafic de persoane.

În urma studiului efectuat am constatat că traficul de ființe umane desemnează recrutare, transportare și transferul de persoane pe baza amenințărilor, constrângerii, răpirii sau înșelăciunii, prin abuz de autoritat sau profitând de o situație vulnerabilă. Traficul și exploatarea unei persoane au ca scop obținerea de venituri exorbitante, dar nemeritate, prin muncă forțată, prostituție, prelevarea de organe, pornografie.

Așadar traficul presupune una dintre cele mai grave forme de abuz asupra individului.

Din definițiile legale date fenomenului infracțional al traficului de ființe umane, se poate afirma că scopul principal al traficării este exploatarea sexuală și munca forțată. Tocmai de aceea este cert că indiferent de sex sau vârstă orice persoană poate cădea victimă a grupurilor specializate în crimă organizată; se deosebește doar de scopul exploatării.

Ca formă a traficului de persoane este important de menționat că acesta nu presupune întotdeauna doar latura internațională, existând și trafic în interiorul unui stat. Fără a se ține seama de locul în care victimele sunt traficate, acestea necesită o îngrijire deosebită din partea autorităților și a ONG-urilor specializate în reabilitarea persoanelor victime ale traficului de ființe umane.

Bărbații sunt traficați spre a fi exploatați prin muncă. Copii sunt cei mai vulnerabili atunci când vine vorba despre traficare în comparație cu adulții, dar și mai vulnerabili de atât sunt copiii abandonați,altfel spus copiii străzii. Se pot afirma acestea deoarece nu sunt înregistrați și nu are nimeni o evidență a lor pentru a putea fi găsiți.

În ceea ce privește cea mai vulnerabilă categorie de vârstă spre exploatarea sexuală, aceasta este cuprinsă între 14-25 ani. Multe femei tinere cărora li sa propus un loc de muncă în calitate de îngrijitoare pentru copii sau personal în restaurante și care au devenit victeme a exploatării sexuale au menționat că traficanții le-au asigurat că nu vor fi supuse pericolului exploatării sexuale.

Cauzele traficului de persoane în cele mai multe cazuri sunt de ordin:

Economic;

Social;

Politic;

Consecințele traficului cu ființe umane se răsfrâng asupra sănătății mintale dar și fizice ale victimelor. Din aceste motive apare și decăderea morală sau altfel spus dezumanizarea lor.

Traficul de ființe umane se pare că ajuns să fie un fenomen extrem de răspândit în ultimii zece ani iar repercusiunile economice, sociale și morale pe care le răsfrânge asupra societății sunt dintre cele mai grave.

Din perspectiva traficului de persoane la nivelul județului Bistrița Năsăud se poate afirma că incidența nu este una episodică ci mai degrabă destul de răspândită. Acest fenomen prin amploarea sa nu face decât să atenteze la integritatea persoanei și să o distrugă prin neîncredere, complexare, frică, traumă.

Din cele 10 victime cu care am intrat în contact doar una este de sex masculin. De aici deducem că incidența la nivel masculin nu este la fel de răspândit precum în cazul celei de sex feminin. În privința victimei de sex masculin acesta a fost exploatată prin muncă forțată în Germania dar a reușit singur să „evadeze” de la angajatorul care il controla și îl exploata.

Făcând referire la victimele de sex feminin în proporție de 100% au fost exploatate sexual și constrânse prin violență majoră, neținându-se cont de sexul victimelor sau de vârsta acestora.

Raportat la țările de destinație două dintre victime au fost traficate pe teritoriul Germaniei dintre care una dintre ele chiar de cetățeni originari din Germania. Cea de-a doua victimă este persoana de sex masculin care a fost racolată prin intermediul unui vecin.

În Elveța, de asemenea au fost tot două cazuri, coincidența făcând ca ambele să fie racolate de același individ. El a folosit metode diferite dar cât se poate de asemănătoare. Primul caz a fost iubita sa pe care a convins-o să plece ca dansatoare în club, iar în urma veniturior pe care urma să le obțină, cei doi aveau posibilitatea să iși construiasă un viitor frumos împreună. I-a spus că vor începe prin achiziționarea unei locuințe. Al doilea caz avându-l protagonist pe același indivit a constat în manipularea prietenei sale din copilărie, căruia îi insinua că o iubește. El a convins-o să plece ca dansatoare.

Din punctul nostru de vedere cel mai grav caz este cel de sechestru, persoana în cauză având studiile universitare în derulare. Ea a fost dusă în Ungaria pentru a se prostitua. Ajunsă acolo a fost violată și maltratată, dar într-un final a reușit să fugă alături de o altă fată aflată în aceași situație ca a sa.

Celelalte victime au avut ca țară de destinație Italia, Grecia, Spania și România. În momentul racolării trei dintre persoane erau minore. Se poate constata gravitatea faptelor care se răsfrâng asupra lor.

Nu toate victimele traficului de persoane, interdievate, din județul Bistrița Năsăud beneficează de sprijinul autoritățiilor pentru a se reintegra și a reveni la o viață normală.

Și în situația de față cauzele care au condus la traficare sunt de ordin material, mai exact financiar, dar și situația educațională care le crea impedimete în găsirea unu loc de muncă. De asemena nici salariile din România nu le mulțumeau ceea ce le-au determinat să accepte ofertele iluzorii propuse de traficanți fără a se interesa în prealabil de existența cu adevărat a locurilor de muncă propuse. Mediul de proveniență a șapte dintre victime este rural. Este de la sine înșeles că în comparațe cu persoanele care locuiesc în mediul urban, ele sunt mult mai defavorizate. Locurile de muncă sunt greu de obținut, tocmai datorită inexistenței lor. În mediul rural principala activitate fiind agricultura.

Din punctul nostru de vedere cel mai important aspect care ar putea împiedeca rata mare de trafic de persoane este implicare sporită a autorităților statului în vederea creării a noi locuri de muncă, deblocarea celor existente, alocarea de fonduri pentru cursuri de recalificare. Nu în ultimul rând este necesară colaborarea mult mai armonioasă cu statele vecine pentru a se iniția controale sporite la granită. Aceste măsuri ar contribui la stabilitatea la locul de muncă si la siguranța individului.

De asemenea se impune și o monitorizare strictă a presupuselor rețele infracționale și organizarea de inflagrante pentru a observa de aproape fonomenul ceea ce ar duce la eradicarea clanurilor specializate în crimă organizată.

Așadar prin cercetarea făcută lucrarea de față răspunde ipotezelor și obiectivelor propuse.

În primul rând s-a răspuns dilemei create de conceptul de trafic de ființe umane. Apoi s-au identificat mijloacele care stau la baza traficului de persoane. A urmat identificarea politicilor din România și din Uniunea Europeană cu privirea la acest subiect și de asemenea răspândirea sa pe cele două paliere: românesc și european.

Ultimele două obiective au constat în identificarea cauzelor și metodelor de traficare în județul Bistrița Năsăud precum și efectele post traficare ale victimelor. Am dedus că victimele sunt foarte marcate de ceea ce li s-a întâmplat și sunt temătoare și neîncrezătoare.

Putem afirma că am reușit să creionăm aspectele cu privire la traficul de persoane atât la nivel general, aplicat asupra României sau a Uniunii Europene cât și particular cu referire la județul Bistrița Năsăud.

Bibliografie

Lucrări de specialitate, articole și rapoarte:

Alexandrescu Gabriela (coordonator) și colectiv, Raport privind traficul de copii, Organizația Salvați Copiii, București: Editura Speed Promotion, 2004

Alexandrescu Gabriela, Munteanu Daniela, Grigorescu Ioana, Raport privind traficul de copii, Organizația Salvați Copiii, București: Ed. Speed Promotion, 2004

Alexandrescu Gabriela, Munteanu Diana (coordonatori) și colectiv, Drepturile copilului: între principii și realitate, Organizația Salvați Copiii,București: Speed Promotion, 2004

Andrei Tudorel, Tehnici nealeatoare de esantionare utilizate în practica statistică, Revista Informatica Economică, nr. 2 (18)/2001,

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:fGbV8YtWeooJ:revistaie.ase.ro/content/18/tudorel.pdf+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro.

Aronescu Luminița, Crima organizată și problema traficului de persoane în România post-comunistă, Cluj- Napoca: Editura Argonaur

Asociația Alternative Sociale, Ghid de informare în dmeniul traficului de persoane: prevenirea, combaterea, asistența victimelor., Iași, 2005.

Boloș Daniela, Traficul de fiinte umane. Prevenirea și eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor, Ghid pentru profesori și diriginți, Cluj Napoca: Editura Eurodidact, 2005.

Bryeyinski Zbigniew, Marea dilemă, București: Editura Scripta, 2005.

Cristuș Nicoleta, Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată, Practică judiciară., București: Editura Hamangiu, 2006.

Dascălu Ioan, Țupulan Marin-Claudiu, Ștefan Cristian-Edouard, Angheluș Adrian, Traficul de minori și crima organizată, Craiova: Editura Sitech, 2008.

Dragomirescu Bianca, Traficul de persoane-Formă de manifestare a criminalității organizate, Teză de Doctoarat, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, 2007.

Fleșner Margareta, Traficul de ființe umane : formă modern de sclavie într-o lume vulnerabilă, București: Bren, 2010.

Gârbuleț Ioan, Traficul de persoane, București, Ed. Universul Juridic, 2010.

Hotca Mihai Adrian, Dobrinoiu Maxim, Infracțiuni prevăzute în legi special, București: Editura C.H. Beck, 2008

Ioniță Cochințu, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina, Cooperarea internațională privind traficul de persoane,

http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_201102/recjurid112_7FR.pdf .

Lăzaroiu Sebastian, „Trafic de femei. O perspectivă sociologică”, articol publicat în revista Sociologie Românească”, nr 2/2000.

Majuru Adrian, Prostituția între cuceritori și plătitori, Pitești: Paralela 45, 2007.

Marin Ionuț-Valentin, Marin Iuliana-Irina, Aspecte privind traficul de persoane, Drobeta Turnu Severin, Ed. Irco Script, 2008.

Poverty and Traffiking in Human Beings: A strategy for combating traffiking in human beings, Ed. Vastra Aros, 2003.

Raportul UNODC, Traficul global de persoane.

Spânu Mariana, Introducere în asistența socială a familiei și protecția copilului, Chișinău: Ed. Tehnică, 1998.

Ștefan Tudorel, Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H. Beck, București, 2006.

Ungureanu Ștefania Georgeta, Cudrițescu Gianina Anemona, Lixandru Oana Cristina, Voicu Adriana-Cornelia, Femeia contemporană – între deziderat și realitate-, București: Editura Pro Universitatea, 2004

Vintilă Dongoroz, Kahano Sigfried, Oancea Ion, Stănoiu Rodica, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta, Bulai Constantin, Roșca Victor, Explicații teoretice ale Codului penal român, partea specială, vol. III, Ed. Academiei Române, Ed All Beck, Bcucrești, 2003

Vechiu Ala, Traficul de persoane: nevoile victimelor traficului de persoane în raport cu serviciile oferite Iași: Editura Lumen, 2009.

Zaharia Gheorghe-Cristinel, Traficul de persoane, București: Editura C.H. Beck, 2010.

Legislație:

Concluziile Consiliului privind direcționarea dezvoltării formelor de trafic de ființe umane în Statele membre UE, 8776/3/11.

Convenția de la Palermo.

Directiva 2011/36/UE, accesat la 01.05.2014,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32011L0036&qid=1400132067890&from=EN.

Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, http://legeaz.net/legea-678-2011-prevenirea-combaterea-traficului-de-persoane/art-12-infractiuni-privind-traficul-de-persoane-infractiuni .

Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.

Noul Cod Penal, http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-210 .

Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603 .

Strategia Națională Anti-Trafic 2006-2010, 13 februarie 2006.

Sitografie:

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp.

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/financing/fundings/pdf/isec/isec_2011_awarded_projects.pdf.

http://jurnaldeinvestigatii.blogspot.ro/2012/02/traficul-de-persoane.html?m=1.

http://stoptraficuluidefiinteumane.wordpress.com/.

http://www.avocatura.com/ll77-legea-678-din-2001.html.

http://www.notforsalecampaign.org/global-initiatives/romania/.

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf.

http://www.unicef.ro/media/#Buletine_informative.

www.antitrafic.ro.

www.semneletimpului.ro/social/promiscuitatea-sexuala-in-randul-tinerelor-este-alimentata-de-absenta-tatalui.html.

Bibliografie

Lucrări de specialitate, articole și rapoarte:

Alexandrescu Gabriela (coordonator) și colectiv, Raport privind traficul de copii, Organizația Salvați Copiii, București: Editura Speed Promotion, 2004

Alexandrescu Gabriela, Munteanu Daniela, Grigorescu Ioana, Raport privind traficul de copii, Organizația Salvați Copiii, București: Ed. Speed Promotion, 2004

Alexandrescu Gabriela, Munteanu Diana (coordonatori) și colectiv, Drepturile copilului: între principii și realitate, Organizația Salvați Copiii,București: Speed Promotion, 2004

Andrei Tudorel, Tehnici nealeatoare de esantionare utilizate în practica statistică, Revista Informatica Economică, nr. 2 (18)/2001,

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:fGbV8YtWeooJ:revistaie.ase.ro/content/18/tudorel.pdf+&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro.

Aronescu Luminița, Crima organizată și problema traficului de persoane în România post-comunistă, Cluj- Napoca: Editura Argonaur

Asociația Alternative Sociale, Ghid de informare în dmeniul traficului de persoane: prevenirea, combaterea, asistența victimelor., Iași, 2005.

Boloș Daniela, Traficul de fiinte umane. Prevenirea și eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor, Ghid pentru profesori și diriginți, Cluj Napoca: Editura Eurodidact, 2005.

Bryeyinski Zbigniew, Marea dilemă, București: Editura Scripta, 2005.

Cristuș Nicoleta, Traficul de persoane, proxenetismul, crima organizată, Practică judiciară., București: Editura Hamangiu, 2006.

Dascălu Ioan, Țupulan Marin-Claudiu, Ștefan Cristian-Edouard, Angheluș Adrian, Traficul de minori și crima organizată, Craiova: Editura Sitech, 2008.

Dragomirescu Bianca, Traficul de persoane-Formă de manifestare a criminalității organizate, Teză de Doctoarat, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București, 2007.

Fleșner Margareta, Traficul de ființe umane : formă modern de sclavie într-o lume vulnerabilă, București: Bren, 2010.

Gârbuleț Ioan, Traficul de persoane, București, Ed. Universul Juridic, 2010.

Hotca Mihai Adrian, Dobrinoiu Maxim, Infracțiuni prevăzute în legi special, București: Editura C.H. Beck, 2008

Ioniță Cochințu, Tutunaru Laura, Stoicu Narcisa Mihaela, Valea Daniela Cristina, Cooperarea internațională privind traficul de persoane,

http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_201102/recjurid112_7FR.pdf .

Lăzaroiu Sebastian, „Trafic de femei. O perspectivă sociologică”, articol publicat în revista Sociologie Românească”, nr 2/2000.

Majuru Adrian, Prostituția între cuceritori și plătitori, Pitești: Paralela 45, 2007.

Marin Ionuț-Valentin, Marin Iuliana-Irina, Aspecte privind traficul de persoane, Drobeta Turnu Severin, Ed. Irco Script, 2008.

Poverty and Traffiking in Human Beings: A strategy for combating traffiking in human beings, Ed. Vastra Aros, 2003.

Raportul UNODC, Traficul global de persoane.

Spânu Mariana, Introducere în asistența socială a familiei și protecția copilului, Chișinău: Ed. Tehnică, 1998.

Ștefan Tudorel, Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H. Beck, București, 2006.

Ungureanu Ștefania Georgeta, Cudrițescu Gianina Anemona, Lixandru Oana Cristina, Voicu Adriana-Cornelia, Femeia contemporană – între deziderat și realitate-, București: Editura Pro Universitatea, 2004

Vintilă Dongoroz, Kahano Sigfried, Oancea Ion, Stănoiu Rodica, Fodor Iosif, Iliescu Nicoleta, Bulai Constantin, Roșca Victor, Explicații teoretice ale Codului penal român, partea specială, vol. III, Ed. Academiei Române, Ed All Beck, Bcucrești, 2003

Vechiu Ala, Traficul de persoane: nevoile victimelor traficului de persoane în raport cu serviciile oferite Iași: Editura Lumen, 2009.

Zaharia Gheorghe-Cristinel, Traficul de persoane, București: Editura C.H. Beck, 2010.

Legislație:

Concluziile Consiliului privind direcționarea dezvoltării formelor de trafic de ființe umane în Statele membre UE, 8776/3/11.

Convenția de la Palermo.

Directiva 2011/36/UE, accesat la 01.05.2014,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32011L0036&qid=1400132067890&from=EN.

Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, http://legeaz.net/legea-678-2011-prevenirea-combaterea-traficului-de-persoane/art-12-infractiuni-privind-traficul-de-persoane-infractiuni .

Legea 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane.

Noul Cod Penal, http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-210 .

Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=38603 .

Strategia Națională Anti-Trafic 2006-2010, 13 februarie 2006.

Sitografie:

http://anitp.mai.gov.ro/ro/index.php?pagina=anitp.

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/financing/fundings/pdf/isec/isec_2011_awarded_projects.pdf.

http://jurnaldeinvestigatii.blogspot.ro/2012/02/traficul-de-persoane.html?m=1.

http://stoptraficuluidefiinteumane.wordpress.com/.

http://www.avocatura.com/ll77-legea-678-din-2001.html.

http://www.notforsalecampaign.org/global-initiatives/romania/.

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-is-new/news/news/2013/docs/20130415_thb_stats_report_en.pdf.

http://www.unicef.ro/media/#Buletine_informative.

www.antitrafic.ro.

www.semneletimpului.ro/social/promiscuitatea-sexuala-in-randul-tinerelor-este-alimentata-de-absenta-tatalui.html.