Traficul de Copii Si Exploatarea Prin Cersteorie In Romania

După anul 1990, “evolutia contextului social si economic din Romania a favorizat aparitia clivajelor sociale, intensificarea miscarilor migratorii si implicit aparitia unor grupuri de populatie vulnerabile la trafic. Apropierea geografica de zonele conflictuale din Fosta Iugoslavie, a determinat, la sfarsitul anilor 1990 si inceputul anilor 2000, cresterea incidenței fenomenului traficului în Romania”(Comunitatea de practică a profesioniștilor în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane (Anima Nova), 2013).

În ultima anii, exploatarea prin cerșetorie și traficului de persoane au fost analizate și abordate ca forme distincte. Conform lui Charles P.Kirchofer, fenomenul cerșetoriei este de trei tipuri: cerșetorie voluntară, exploatare prin cerșetorie și traficul de pesoane prin obligarea la cerșetorie. În general, cerșetoria este descrisă sub forma unei structuri ierahice, piramidale: persoanele care cerșesc pe stadă, persoanele care colectează banii de la cerșetorii și "liderii" care primesc majoritatea veniturilor și organizează pe cei implicați în această activitate (P.Kirchofer, 2010).

Conform Protocolului Palermo al Organizației Națiunilor Unite, traficul de persoane este definit drept “ recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, folosindu-se amenințarea sau forța sau a altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, de înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de plăți sau beneficii pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra unei alte persoane, pentru scop de exploatare. În acest sens, un copil este considerat a fi traficat dacă are sub 18 ani și care este recrutat sau mutat dintr-un loc în altul pentru a fi exploatat, chiar chiar dacă nu se face apel la constrângere sau înșelăciune(United Nations of Human Rights, 2000).

Pe de altă parte, exploatarea stă la baza definirii traficului de persoane, ceea ce aduce interpretări precum “o femeie sau un copil nu pot fi considerați a fi traficați, decât după exploatare”. Exploatarea copiiilor implică păstrarea unei sume de bani din cei câștigați, fără a înmâna întrega sumă traficanților (UNICEF & Terres des hommes, 2006).

Dimensiunea traficul de persoane la nivel internațional

În prezent, traficul de persoane afectează aproximativ 124 de țări din întreaga lume și implică exploatarea copiilor, femeilor și bărbaților pentru numeroase scopuri, precum munca forțată, exploatrea sexuală forțată, traficul de organe.

Traficul de persoane este puternic influențat de nivelul de dezvoltare economic al țării de destinație. Astfel, cercetările în domeniu indică o creștere a numărului victimelor în țările bogate și o reducere a acestora în cele mai puțin dezvoltate economic. Astfel, în țările dezvoltate, victimele traficului de persoane provin din alte țări ale lumii, inclusive de pe alte continente, în timp ce victimele traficului de personae din țările puțin dezvoltate provin din traficul intern sau subregional.

Grafic1. Mișcările geografice ale traficului de persoane

Source: UNODC, Global Report on Trafficking in Persons 2014, UN, New York, 2012 , p. 8

Majoritatea fluxuri de trafic sunt intraregionale, circulația victimei având tendința să se limiteze la aceași subregiune. De aceea, în cele mai multe cazuri, locul de plecare și destinație a victimei se încadrează în aceași limită geografică, adică între țările învecinate. Tendința de trafic a persoanelor este din țările sărace spre țările vecine, dar cu un nivel economic ridicat. Astfel, victimele din “sudul global” precum Africa Subsahariană și Asia de Sud- Est sunt traficate în țări mai bogate din Orientul Mijlociu, Europa de Vest și America de Nord (United Nations Office on Drugs and Crimes, 2014).

De asemenea, traficul intern se află într-o constantă creștere. Într-un sfert din cazurile identificate, exploatarea are loc în țară de origine a victimei, explotatorii lor fiind de mule ori cetățenii țării respective.

În perioada 2010-2012, au fost identificate aproximativ 21 de milioane de persoane supuse la muncă forțată (traficul de persoane se realizează pentru muncă și exploatare sexuală sau trăiesc în condiții precare, asemăntătoare unei forme de sclavie), 90% dintre aceștia ( adică 18.7 milioane) fiind exploatati în sectorul privat (International Labour Office, 2014).

Conform rezultatelor oferite de International Labour Office (ILO), persoanele exploatate prin munca forțată impusă de către agenții privați sunt repartizate astfel:

4.5 millione de persoane forțate sau fraudate în a întreține activități sexuale, inclusiv cele pornografice;

2.2 milioane persoane se regăsesc într-o muncă forțată impusă de stat (închisori, forme de muncă impuse de către autoritățile publice, militare sau paramilitare)

14.2 milioane care sunt obligate să presteze munca forțată: muncă forțată la domiciliu, muncă forțată de către imigranți în diverse sectoare economice, inclusive activități ilicite forțate, cum ar fi cerșitul.

Grafic 2. Distribuția persoanelor exploatate în economia privată

Conform studiilor United Office on Drugs and Crimes (UNODC), în anul 2011, la nivel mondial, 49% dintre victimele traficului de persoane sunt femei adulte. Deși în perioada 2004-2011 numărul lor s-a redus semnificativ, acestea încă reprezintă jumătate dintre victime. Această situație semnalează o schimbare în profilul victimelor detectate, adică o creștere în numărul de victime în rândul bărbaților adulți, fetelor și băieților minori.

Ponderea bărbaților adulți din numărul total de victime detectate înregistrează o creștere la nivel global, ajungând la 18% în anul 2011. Copii minori reprezintă 30% din numărul total de victime detectate. Rapotul indică o tendință de creștere a numărului victimelor în rândul copiilor, ceea ce atrage după sine și o scădere a vârstei medie în rândul acestora.

Grafic 3. Evoluția victimelor traficului de persoane în funcție de gen și vârstă

Source: UNODC, Global Report on Trafficking in Persons 2014, UN, New York, 2012 , p. 31

“Alte” forme de trafic de exploatare (traficul de copii pentru lupte, pentru infracțiuni minore sau cerșitul forțat) este în creștere, ajungând în anul 2011, la 7% din totalul victimelor traficului de persoane.

Se constată diferențe regionale notabile în ceea ce privește "alte forme de exploatare". În Europa și

Asia Centrală predomină cerșetoria și victimele traficate pentru a comite diferite acte delicvente, în Africa Subsahariană domină traficul de copii-soldați, pe continetul Asiatic se evidențiază căsătoriile forțate (United Nations Office on Drugs and Crimes, 2014).

În ceea ce privește continentul european, persoanele exploatate în "alte" forme de trafic reprezintă 9% din victime în Europa Centrală și de Vest. În anul 2014, dintre persoanele traficate pentru alte scopuri decât exploatarea sexuală sau muncă forțată, 1,5 % din victime detectate au fost traficate pentru cerșetorie (United Nations Office on Drugs and Crimes, 2014). În schimb, în Europa de Vest și Asia Centrală, doar 2% dintre victim sunt incluse în alte forme de exploatare.

Dinamica traficul de personae prin obligarea la cerșetorie în România

În acest context, România este “considerată o zonă de origine sau tranzit, fiind identificați o serie de factori care au favorizat apariția și dezvoltarea traficului: poziționarea geografică, prezența unui număr ridicat de categorii sociale în risc sau nivelul de trai precar pentru o parte considerabilă a populației”(Arpinte & Crețu, 2007).

În anul 2013, în România, au fost identificate 898 de victim ale traficului de persoane. Se constată că numărul acestora a scăzut cu 14% față de anul 2012 și a crescut cu 13% față de anul 2009. În ceea ce privește distribuția de gen, în anul 2013, 77% dintre victime sunt de gen feminin și 33% sunt de gen masculin(Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, n.d.-a).

Grafic 4. Numărul de victime ale ale traficului de persoane identificate în România

Source: Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012 și 2013

Majoritatea victimelor (66%) au fost recrutate pentru a fi exploatate sexual, 24% au fost exploatate prin muncă în diverse sectoare economice, în timp ce restul au fost înregistrate ca victime exploatate prin obligarea la cerșetorie, reprezentări pornografice sau prin obligarea la comiterea de furturi, (Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, n.d.-b).

În România, anual, 10% din totalul victimelor traficului de persoane sunt folosite în practicarea cerșetoriei. Prin urmare, după exploatarea prin muncă și cea sexuală, obligarea la practicarea cerșetoriei cerșetorie devine una ditre principalele modalități de exploatare.

Mecanismele de intervenție ale autorităților, precum și directivele adoptate pentrua combate tendințele infracționale, au redus, în perioada 2007-2014, numărul persoanelor traficate în scopul cerșetoriei. Între anii 2007-2012 se constată o scădere semnificativă a numărului de persoane exploatate prin cerșetorie, cu aproximativ 51%. Cea mai accentuată diferență procentuală s-a remarcat între anii 2007-2011, numărul victimelor traficate și identificate fiind cu 65 de persoane mai puțin. (Ungureanu, Romulus-Nicolae (coord.), Tamaș, Adelina, Moise, Alina, Preduț, Claudia, Medvichi, n.d.). În schimb, în anul 2012, 7.1% din totalul de de victime ale traficului de persoane au fost obligate la practicarea cerșetoriei(Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, 2013).

Grafic 5. Dinamica privind exploatarea prin cerșetorie în România

În 2013, au fost înregistrate 896 de victime ale traficului de persoane, cu 145 mai puține cazuri față de cele menționate în anul anterior(Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, n.d.-a). De asemenea, s-a observant și o scăderea a victimelor exploatate prin obligarea la cerșetorie sau comiterea de furturi (sau alte ilegalități precum șantajul) sau reprezentări pornografice, de la 10.5% în 2012 la 6% în 2013(Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, n.d.-b).

În prima jumătate a anului 2014 au fost identificate 448 de victime, dintre care 64% victime adulte și 36% victime minori. Dintre acestea, 4% au fost identificate drept victime ale practicării cerșetoriei. Astfel, în afară de cele 19 persoane obligate la cerșetorie, 281 de victime au fost semnalate ca fiind exploatate în industria sexului și pornografiei, 141 de victime exploatate prin muncă și 3 victime exploatate prin obligarea la furturi (Agentia Națională Împotriva Traficului de Persoane, n.d.)

Perspective teoretice privind cerșetoria

Abordarea fenomenului de cerșetorie poate fi explicat din diverse perspective teoretice: perspectiva interacționistă, perspectiva funcționalistă, teoria etichetării sociale, teoria rolului și teoria seducției.

Perspectiva interacționistă ale cărei baze au fost puse de George Herbert Mead în lucrarea sa „Mind, Self and Society“, este o abordare sociologică ce pune accentul pe comportamentul social al individului care intră în interacțiune cu cei din jurul lui (Constantinescu & Ungureanu, 1985). Această perspectivă se concentrează pe modul în care structurile sociale au impact asupra persoanelor și interacțiunii dintre ele, pe impactul reciproc dintre indivizi și pe modul în care oamenii percep și definesc elementele care le influențează viețile.

Astfel, percepția cerșetorilor despre ei ca fiind săraci le consolidează existența în sărăcie. La nivelul celor care cerșesc, interacțiunea se dezvoltă în două direcții: intragrupală, referindu-ne la interacțiunea dintre cerșetori, în interiorul grupului acestora, și interacțiunea cu persoanele din afara grupului.

Pentru cerșetori, principalul punct de referință îl constituie mediul plin de simboluri cu care aceștia intră în contact și care pot să le influențeze felul și modul în care ei aleg să-și construiască viața. De exemplu, dacă locuiesc într-un mediu caracterizat de șomaj, abuz de alcool și droguri, violență, pentru ei există puține modele pozitive la care să se raporteze. Astefel, mediul de acțiune și interacțiune al cerșetorilor este definit simbolic. Ei uitilizează simboluri descoperite în interacțiunile lor și utilizează aceste simboluri pentru a comunica.

În ceea ce privește interacțiunea cerșetorilor cu cei din afara grupului, cu trecătorii sau cu potențialii binefăcători, de cele mai multe ori aceștia intră în contact cu ei cu scopul de a le cere ajutorul și pentru a-și satisface anumite nevoi. Tot ceea ce percep trecătorii cu privire la cerșetori, face parte din gama simbolurilor transmise de aceștia, simboluri care capătă o anumită semnificație pentru trecător.

Perspectiva funcționalistă. Cel care pune bazele funcționalismului sociologic este antropologul de origine poloneză stabilit în Anglia, Bronislav Malinowski (1884-1942). Pentru a înțelege instituțiile unei societăți și comportamentul membrilor săi trebuie studiată cultura în totalitatea ei, analiză ce permite explicarea modului în care o instituție există în relația cu celelalte instituții. El a definit cultura prin funcțiile ei în a satisface nevoile umane (Mihu, 1992).

Astfel, perspectiva funcționalistă nu concepe fenomenele sociale ca probleme sociale, ci mai degrabă ca niște părți necesare într-o societate. Având în vedere cerșetoria, analizăm un anumit tip de cerșit care presupune o activitate care nu este în mod special necesară societății, precum acțiunea de a cerși. Acest gen de activitate are rolul de a asigura un comfort material persoanei care o inteprinde, cum ar fi de exemplu spălatul de parbrize.

Acestă perspectivă accentează importanța fenomenului de cerșetorie la nivel macrosocial, deoarece societatea are nevoie de munci înalt valorizate, dar și de munci mai puțin valorizate, mai puțin răsplătite. Existența acestora duce la funcționarea întregului sistem social, muncile “de jos”, în care indivizii câștigă mai puțin banii, trebuie să fie și ele efectuate de către o persoană.

Teoria etichetării sociale se poate întâlni la toate nivelurile într-o societate, acțiunea de etichetare a altora fiind realizată voluntar sau involuntar de indivizi, în funcție de o multitudine de factori, printre care și normele sociale care proiectează comportamente într-un anumit context. Conform legii lui W.I. Thomas, o situație este reală prin consecințele descrieri ei ca fiind adevărată, având astfel consecințe importane în viața individului.

Teoria rolului este aplicată involuntar în viața de zi cu zi, accentuând rolurile adoptate de indivizi în diferite situații. Rolul de cerșetor este foate important pentru actul cerșitului, exercitarea lui presupunând interacțiunea cerșetorului cu potențialii donatori.

Teoria seducției are la bază o tipologie de semne, care în cele maimulte cazuri pot fi înșelătoare. Seducția este un fenomen care activează în toate domeniile și la toate nivelurile viații sociale. În cazul fenomenului de cerșetorie, indivizii care ceșesc apelează în mod evident la “seducerea” persoanelor, untilizând un anumit sistem de semne. Aceștia pot adopta diferite modalități de a convinge trecătorii să îi ajute. Pot seduce prin simpla prezență sau prin interacționarea cu aceștia.

Eticheta atribuită unei persoane poate să-i altereze acesteia sentimentul de identitate, individul ajungând să aibă o imagine negativă despre sine și să accepte descrierea impusă de cei din jur. Prin urmare iau naștere comportamente deviante ca și elemente compensatorii cum ar fi cerșitul, alcoolismul, violența etc.

De exemplu, prin etichetarea unui cerșetor ca fiind sărac, societatea contribuie la perpetuarea sărăciei, iar dacă cerșetorii sunt văzuți ca persoane leneșe, apatice, imorale și incompetente, aceștia tind să creadă că aceste atibute sunt reale, adoptând comportamente și atitudinii specifice etichetei lor.

Profilul și caracteristicile victimelor exploatate și traficate în scopul cerșetoriei

În funcție de motivația actului de a cerși, se pot identifica mai multe categorii de cerșetori:

persoane care practică cerșitul „din plăcere” – cei care deși au capacitatea de a munci preferă să cerșească deoarece aceasta este o modalitate mai ușoară de a face rost de bani

persoane care practică cerșitul deoarece consideră că aceasta este singura modalitate de a supraviețui

persoane care sunt obligate să cerșească de către alte persoane – de exemplu persoanele traficate sau copiii care sunt obligați de proprii părinți să cerșească

În general, cerșetoria presupune folosirea unui spectru larg de metode pentru a atrage atenția și în cele din urmă “generozitatea” publicului:

folosirea de mesaje cu un puternic caracter emoțional, pentru a-i determina pe ceilalți să fie darnixi. De exemplu, se folosesc cartoane pe care sunt scrise mesaje precum: ”Ajutați-mă, sunt nevăzător!”, “Imi este foame”

întinderea mâinii atunci cand se apropie o persoană

expunerea propriilor dizabilități fizice sau sugerarea acestora

oferirea unor servicii în schimbul unui câștig financiar. De exemplu, curățarea parbrizului la semafor sau în diverse locuri publice, rezervarea unui loc de parcare în spații în care parcarea este gratuită, cântatul la un instrument muzical, vânzarea de flori sau diverse obiecte în spații publice, neadecvate acestui tip de activitate

folosirea copiilor ca modalitate de a impresiona trecătorii.

Profilul tipic al cerșetorului este conturat de imaginea unei persoane care poartă haine și încălțăminte deteriorate și rupte, cu un aspect general neîngrijit. Din punct de vedere al modalității de abordare a trecătorilor, cei mai mulți cerșetori adoptă o atitudine directă, ce permite interacțiunea acestora cu trecătorii prin tranmiterea unui mesaj pe cale orală. Mesajele transmise pot fi diverse, astfel sunt cerșetori care se limitează la cererea în sine, însă cei mai mulți adoptă o strategie de sensibilizare a trecătorilor și anume aceea de a-și justifica cererile folosind motive precum sărăcia, pretextul creșterii unui copil, bătrânețea, starea de sănătate sau religia.

Acțiunile de cerșetorie se desfășoară în locuri publice, aglomerate, unde există un intens trafic pietonal. Acest fenomen depinde direct de milostivenia trecătorilor și generozitatea sociatății civile.

Majoritatea copiiilor celor care cerșesc provin din familii biparentale, cu un număr mai mare de membrii (de la 3 pâna la 16 persoane). În mare parte din cazuri, copiii provin din familii în care minorii locuiesc alături de unul din părinți și concubinul acestuia. În acest tip de familii se constată accentuate disfuncționalități: agresivitate crescută, relații tensionate, consum ridicat de alcool, comportamente violente, lipsa unei susțineri afective și a unui model parental, neglijență, istoric infracțional etc. Pe de altă parte,copiii care practică cerșetoria provin și din instituții specializate sau au fost abandonați și trăiesc efectiv pe străzi. Pentru minori, cerșetoria devine un stil de viață, influențat în totalitate de părinți.

În funcție de particularitățile locale sau regionale, majoritatea copiiilor aparțin unei minorități entice, în special cea rromă. În sine, apartenența etnică nu este considerată o vulnerabilitate, devenind o cauză prin asocierea cu neajunsurile economice și sociale. (Ungureanu, Romulus-Nicolae (coord.), Tamaș, Adelina, Moise, Alina, Preduț, Claudia, Medvichi, n.d.).

Recrutarea minorilor, în unele cazuri, poate să fie intermediată de către părinții copilului, traficanții abordând pe cei din medii defavorizate, care se confruntă cu neajunsurile economice și cu un nivel scăzut de educație. Deoarece părinții nu sunt capabili să evalueze potențialele pericole, persuadarea acestora durează un interval mic de timp si astfel implicarea copilului în activitatea de cerșetorie are loc în câteva zile de la primirea ofertei.

Referințe legislative relevante în privința obligării la cerșetorie a copiiilor

Conform legislației “victima traficului de persoane obligată la cerșetorie este îndreptățită și primește aceleași forme de asistență ca toate victimele traficului de persoane. Mai mult decât atât, prin intermediul mecanismelor naționale privind protecția și demersurile aplicabile în domeniul protecției copiilor, România recunoaște și încadrează toate situațiile privind cerșetoria copiilor în sistemele de ocrotire și protecție, inclusiv situațiile în care copiii sunt obligați la cerșetorie de către proprii părinți”(Ungureanu, Romulus-Nicolae (coord.), Tamaș, Adelina, Moise, Alina, Preduț, Claudia, Medvichi, n.d.)

Actualul Cod Penal reglementează traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile, încriminarea infracțiunii de cerșetorie în cazul folosirii unui minor. Astfel, persoana care determină un minor sau o persoană cu dizabilități fizice sau psihice să apeleze la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activități se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Dacă fapta e săvârșită de părinte, tutore, curator, ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerșește și prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani(“Art. 214 Noul Cod Penal Exploatarea cerșetoriei Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile | Noul Cod Penal actualizat 2014 – Legea 286/2009,” n.d.).

Astfel, legislația actuală introduce două reglementări, care corespund noului context social. Se renunță la art. 326 din vechiul Cod Penal, care sancționa acțiunea propiu-zisă de a cerși și se încriminează traficul de persoane în scopul exploatării prin cerșetorie. Prin urmare, este sancționată prin lege fapta persoanei care determină un minor sau o persoană adultă cu dizabilități fizice sau psihice să cerșescă sau facilitează practicarea cerșetoriei prin intermediul celor două grupuri vulnerabile.

De asemenea, persoana adultă, cu capacitatea de a munci, care solicită constant bani pentru a supraviețui, folosindu-se în acest scop de prezența unui minor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă(“Art. 215 Noul Cod Penal Folosirea unui minor în scop de cerșetorie Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile | Noul Cod Penal actualizat 2014 – Legea 286/2009,” n.d.).

Astfel, conform Noului Cod Penal devine infracțiune și obținerea de câștiguri materiale prin exploatarea minorului prin cerșetorie, de către adultul sănătos și apt să presteze o activitate remunerată. De exemplu, “o femeie care merge la cerșit, iar pentru a inspira mila publicului ține un copil, uneori cu vârsta mai mică de un an, în brațe – prezintă un evident pericol, nu doar prin aceea că lezează grav demnitatea umană, copilul fiind folosit ca un obiect, dar periclitează sănătatea sau chiar viața minorului, date fiind condițiile în care acesta este ținut în timpul cerșitului (temperaturi scăzute sau ridicate, ploaie, zăpadă etc.).”(Organizația “Salvați Copiii,” 2014)

De asemenea, „fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”(“Lege 286 din 2015 – Codul penal » Articol 216 – Folosirea serviciilor unei persoane exploatate,” n.d.). Articolul 182 menționează și obligarea la practicarea cerșetoriei drept o formă de exploatare a unei persoane(“Art. 182 – Exploatarea unei persoane Codul penal » Parte 1 – PARTEA GENERALĂ,” n.d.)

Fenomenul de cerșetorie în rândul copiiilor: evoluție, cause, surse de venit

În 2008, copiii reprezintă 15% din numărul total al victimele traficului de persoane. Din cei 186 de copii identificați, 51% au fost victime ale traficului intern, în timp ce 49% au fost exploatați în afara țării. Principala formă de exploatare a fost cea sexuală, în acest mod de exploatare încadrându-se 73% dintre victime. Copiii, victime ale cerșetoriei au fost 5.4% din numărul total al victimelor (Gavril & Tamaș, 2009).

Grafic 6. Modalitățile de exploatare ale victimelor minore în anul 2008

În anul 2009, procentul minorilor victime ale traficului de persoane a fost de 176 de persoane, adică 18.2% băieți (32 minori) și 81.8% fete (144 minore). Majoritatea copiiilor exploatați prin cerșetorie, au fost de vârste fragede și de sex masculin. În schimb, fetele minore au fost traficate scopul exploatării sexuale, în special la categoriile de vârstă 14-17 ani (Inspectoratul General al Poliției Române & Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, 2010).

La nivel national, proiectului „Unde începe cerșetoria, se sfârșește copilaria”, a urmărit identificarea principalelor cauze ale cerșetoriei, precum si creșterea gradului de conștientizare cu privire la efectele negative asociate unei astfel de practici în rândul copiilor. Ambasada Franței, in colaborare cu Asociația Telefonul Copilului Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane – Ministerul Afacerilor Interne, Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității – Inspectoratul General al Poliției Române, Romtelecom și Cosmote au aplicat un chestionar pe un esantion alcătuit din  110 reprezentanți ai instituțiilor și comunităților locale și 600 de elevi, cu vârste cuprinse între 8 și 12 ani (“Telefonul Copilului – Arhiva,” n.d.)

Rezultatele studiului indica sărăcia ca și factor determinant al cerșetoriei, 85.4% dintre respondenti sustinând că situatia economica precara stă la baza deciziei de a cerși. Influența negativă a familiei, fie lipsa de supraveghere a acestora, fie faptul că minorii adoptă un comportament arătat de familie sau chiar fac asta la cererea familiei au fost semnalate drept motive de 52,1% dintre respondenti.

Peste 28% dintre opinii au subliniat ideea că minorii cerșesc pentru că aceasta reprezintă o modalitate facilă de câștig, în timp ce pe ultimele locuri au fost plasate variantele de răspuns “lipsa de implicare a autorităților locale (18,8%) sau a școlii” (14,6%).

Peste jumătate dintre cei chestionați cred că principalii beneficiari ai banilor câștigați în acest fel de către copii sunt părinții, iar 38,7 la sută consideră că beneficiarii sunt persoanele străine care îi controlează pe minori și îi forțează să cerșească. Doar 17,7 % dintre persoanele intervievate apreciază că minorii aleg singuri să ofere diferite servicii pentru a obține niște bani(“STUDIU: Care sunt principalele cauze ale cerșetoriei în rândul minorilor – Mediafax,” n.d.) .

Într-adevăr, studiile arată că, de cele mai multe ori, banii câstigați de cerșetori nu sunt utilizați de cei care apelează la mila cetățenilor sau de familiile acestora, ci de alte persoane, care coordonează și profită de pe urma rețelelor de cerșetori(“Campanie anti-cerșetorie în sectorul 6. Copil de 3 ani, salvat din stradă de asistenții sociali – Mediafax,” n.d.)

Studiul Evaluarea fenomenului „copiii și tinerii străzii”. Cercetare socială de tip cantitativ realizat de Organizația “Salvați Copiii” în Municipiul București, a urmărit să surprindă evoluția fenomenului atât din perspectiva volumului acestei populații, cât, și din punctual de vedere al profilului social al acestor persoane. S-a utilizat ancheta pe bază de chestionar pe un eșantion alcătuit din 701 copii și tineri care:

trăiesc numai în stradă și care nu au legături cu familia sau cu instituții de protecție

sunt temporar în stradă și care se întorc, de cele mai multe ori, zilnic în familiile lor

care trăiesc în stradă

care trăiesc cu părinții / familia extinsă în stradă sau în adăposturi improvizate

S-a constatat că, principalele surse de venit ale copiiilor străzi sunt: cerșetoria, colecatrea de deșeuri și munca cu ziua. Cerșetoria, cu diversele activități asociate acestora, a fost aleasă de 54% dintre respondenți, drept principala modalitate de a câștiga bani.

Grafic 7. Principalele surse de venit care asigură traiul zilnic

(întrebare multiplă)

Cerșitul devine principala activitate aducătoare de bani pentru 61 % din populația care trăiește permament pe stradă. În schimb, doar 44% din cei care trăiesc temporar în stradă apelează la cerșit pentru a supraviețui.

De asemenea, s-a constatat că odată cu scăderea în vârstă a respondentului, crește probabilitatea ca aceea să fie folosită la cerșit. Deși numărul de tineri care cerșesc se reduce după ce devin majori (împlinesc 18 ani), această practică rămâme o modalitate aducătoare de venituri și pentru aproximativ jumătate dintre adulți.

Modalități de prevenire și combatere a cerșetoriei în rândul copiiilor

Furnizarea suportului specializat copiilor și tinerilor care traversează perioade de criză, cum sunt cele ale traficului în vederea cerșetoriei sau exploatării prin muncă, și dezvoltarea mecanismelor specifice de refacere a capacităților proprii de recuperare și reintegrare normală, devin un proces anevois și foarte greu de realizat spontan (Zamfir, 2009). Principalele aspecte problematice pentru integrareaa tinerilor pot fi grupate în câteva categorii: participarea școlară (abandonul școlar și motivația pentru pregătirea profesională), integrarea pe piața muncii în sistemul ocupațional, participarea tinerilor la viața comunității, delicvența juvenilă (Zamfir, 2009).

Pornind de la aceste probleme se pot trasa câteva direcții prioritare de acțiune, cum ar fi:

creșterea nivelului de educație al persoanelor din medii defavorizate;

integrarea pe piața muncii a persoanelor care fac parte din categoriile vulnerabile;

susținerea economică a familiilor care se confruntă cu sărăcia

dezvoltarea unui sistem de servicii de asistență socială cu accent pe accesul la educație, la piața muncii, la o locuință;

dezvoltarea unor servicii specializate de asistență socială adresate familiilor care nu-și exercită responsabilitatea față de copii și tineri;

prevenirea delicvenței juvenile și recuperarea delicvenților prin programe speciale

întărirea capacității autorităților locale în dignoisticarea și soluționarea problemelor comunității respective

implementarea de programe care să conducă la creșterea calității vieții

La nivel național, măsurile de intervenție și prevenire a traficului de minori în scopul exploatării prin cerșetorie sunt asigurate de diverse instituții, precum: Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP), Direcția de Combatere a Criminalității Organizate (DCCO), Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), Inspectoratul Școlar Județean (ISJ), Direcția Protecția Copilului (- DPC) și diferite Organizațiii Non-Guvernamentale (ONG-uri), (Organizația “Salvați Copiii,” 2014), Ministerul Afacerilor Interne (MAI), Biroul Națiunilor Unite pentru prevenirea Criminalității și a Drogurilor (UNODC), Sistem Integrat de Monitorizare și Evaluare a Victimelor (SIMEV).

Concluzii

Cerșetoria este definită drept acțiunea unei persoane de a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material. În prezent, la nivel național, există insuficiente informații asupra dimensiunii fenomenului cerșetoriei, în special în rândul copiiilor. Cele mai recente rapoarte ale instituțiilor care combat fenomenul cerșetoriei și acordă asistență victimelor sale, identifică numeroși factori care conduc la practicarea de către copii a cerșetoriei: sărăcia, disfuncționalității în rândul familiei, anturajul, aparteneța la o anumită minoritate etnică, experiențele traumatizate sau un nivel de educație scăzut.

Minorii (persoanele cu vârsta sub 18 ani) reprezintă categoria cea mai frecvent întâlnită în rândul victimelor traficului de persoane exploatate prin obligarea la cerșetorie. Acest lucru se datorează faptului că “sunt fragili din punct de vedere fizic și psihic, au capacitate redusă de anticipare a acțiunii agresorilor, imaturitate în aprecierea oamenilor și a situațiilor, sunt sugestibili, creduli etc”(Ungureanu, Romulus-Nicolae (coord.), Tamaș, Adelina, Moise, Alina, Preduț, Claudia, Medvichi, n.d.). De fapt, vulnerabilitatea rezultă din interacțiunea factorilor personali, familiali și socio-economici.

Bibliogafie

Agentia Națională Împotriva Traficului de Persoane. (n.d.). Analiza statistică a situației victimelor traficului de persoane identificate în perioada 01.01-30.06.2014. Analiza statistică a situației victimelor traficului de persoane identificate în perioada 01.01-30.06.2014 în România. Retrieved from http://www.anitp.mai.gov.ro/analiza-statistica-a-situatiei-victimelor-traficului-de-persoane-identificate-in-perioada-01-01-30-06-2014-in-romania/

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. (n.d.-a). Situația Statistică a Victimelor Traficului de Persoane în anul 2013 (partea I). Retrieved February 10, 2015, from http://www.anitp.mai.gov.ro/situatia-statistica-a-victimelor-traficului-de-persoane-in-anul-2013-partea-i/

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. (n.d.-b). Situația Statistică a Victimelor Traficului de Persoane în anul 2013 (partea II). Retrieved February 10, 2015, from http://www.anitp.mai.gov.ro/situatia-statistica-a-victimelor-traficului-de-persoane-in-anul-2013-partea-ii/

Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. (2013). Raport privind situația traficului de persoane în anul 2012 (p. 14).

Arpinte, D., & Crețu, M. (2007). Evaluare rapidă privind traficul de persoane în zonele București , Constanța , Iași și Ialomița (p. 6). București.

Art. 182 – Exploatarea unei persoane Codul penal » Parte 1 – PARTEA GENERALĂ. (n.d.). Retrieved February 20, 2015, from http://www.codpenal.ro/legislatie/document/lege-286-din-2015-codul-penal-parte-1-partea-generala-1261-63621-pagina-23.html

Art. 214 Noul Cod Penal Exploatarea cerșetoriei Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile | Noul Cod Penal actualizat 2014 – Legea 286/2009. (n.d.). Retrieved February 12, 2015, from http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-214

Art. 215 Noul Cod Penal Folosirea unui minor în scop de cerșetorie Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile | Noul Cod Penal actualizat 2014 – Legea 286/2009. (n.d.). Retrieved February 12, 2015, from http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-215

Campanie anti-cerșetorie în sectorul 6. Copil de 3 ani, salvat din stradă de asistenții sociali – Mediafax. (n.d.). Retrieved February 06, 2015, from http://www.mediafax.ro/social/campanie-anti-cersetorie-in-sectorul-6-copil-de-3-ani-salvat-din-strada-de-asistentii-sociali-11745615

Comunitatea de Practica a profesioniștilor în domeniul prevenirii și combaterii traficului de ființe umane (Anima Nova). (2013). Traficul de persoane. Privire generală asupra situației din Romania. (p. 1). Retrieved from http://www.animanova.ro/mylib/download.php?guid=2274.

Constantinescu, V., & Ungureanu, I. (1985). Teorii sociologice contemporane. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Gavril, I. G., & Tamaș, A. M. (2009). Traficul de copii în România. Studiu asupra procesului de recrutare. (pp. 43–44). București: Alpha Media Print.

Inspectoratul General al Poliției Române, & Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. (2010). Evaluarea situației traficului de persoane în România în anul 2009 (p. 20). București.

International Labour Office. (2014). Profits and Poverty : The Economics of Forced Labour (p. 7). Geneva.

Lege 286 din 2015 – Codul penal » Articol 216 – Folosirea serviciilor unei persoane exploatate. (n.d.). Retrieved February 20, 2015, from http://www.codpenal.ro/legislatie/document/lege-286-din-2015-codul-penal-articol-216-folosirea-serviciilor-unei-persoane-exploatate-1261-63891.html

Mihu, A. (1992). Introducere în sociologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia.

Organizația “Salvați Copiii.” (2014). Evaluarea fenomenului „ copiii și tinerii străzii ”. Cercetare socială de tip cantitativ (p. 24). București: Speed Promotion.

P.Kirchofer, C. (2010). Organized Begging in Vienna, Austria: Right-Wing Propaganda, Benevolent Necessity, Illicit Business, Human Smuggling, or Human Trafficking? Retrieved from http://webs.schule.at/website/Texte_online/Organized_Begging.pdf

STUDIU: Care sunt principalele cauze ale cerșetoriei în rândul minorilor – Mediafax. (n.d.). Retrieved February 06, 2015, from http://www.mediafax.ro/social/studiu-care-sunt-principalele-cauze-ale-cersetoriei-in-randul-minorilor-11130686

Telefonul Copilului – Arhiva. (n.d.). Retrieved February 10, 2015, from http://www.telefonulcopilului.ro/arhiva-noutati?id=162

Ungureanu, Romulus-Nicolae (coord.), Tamaș, Adelina, Moise, Alina, Preduț, Claudia, Medvichi, N. (n.d.). Studiu privind exploatarea prin cerșetorie în relație cu traficul de persoane (p. 32). Retrieved from http://anitp.mai.gov.ro

UNICEF, & Terres des hommes. (2006). to prevent Child Trafficking in South Eastern Europe: A Preliminary Assesment (pp. 17–18).

United Nations of Human Rights. (2000). Protocol to Prevent, Suppress and Punish Trafficking in Persons Especially Women and Children, supplementing the United Nations Convention against Transnational Organized Crime. Retrieved February 23, 2015, from http://www.ohchr.org/EN/ProfessionalInterest/Pages/ProtocolTraffickingInPersons.aspx

United Nations Office on Drugs and Crimes. (2014). Global Report on Trafficking in persons (p. 7). New York.

Zamfir, E. (2009). Asistență socială în România – Teorie și acțiune socială (p. 271). Craiova: Editura Mitropolia Olteniei.

Constantinescu, V., & Ungureanu, I. (1985). Teorii sociologice contemporane. București: Editura Didactică și Pedagogică.

Mihu, A. (1992). Introducere în sociologie. Cluj-Napoca: Editura Dacia.

Zamfir, C., Stănescu, S., & Briciu, C. (2010). Politici de incluziune socială în perioada de criză economică. (V. Ioan- Franc, Ed.) (p. 20). București: Editura Expert.