Trafic DE Persoane Si DE Migranti

TRAFIC DE PERSOANE ȘI DE MIGRANȚI

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Traficul de persoane

Subcapitolul 1.1 Considerații generale

Paragraful 1.1 1 Noțiune și terminologie folosită pentru înțelegerea conceptului de trafic de persoane

Subcapitolul 1.2. Condiții preexistente

Subcapitolul 1.3 Forme

Subcapitolul 1.4 Categorii de grupuri vulnerabile și caracteristici ale acestora

Subcapitolul 1.5 Traficul de minori

Subcapitolul 1.6 Femeile – victime ale traficului și exploatării

Subcapitolul 1.7 Distincții între traficul de persoane și celelalte categoriile de grupuri vulnerabile

Subcapitolul 1.8 Profilul victimei

Subcapitolul 1.9 Profilul recrutorului

CAPITOLUL 2 Traficul de migranți

Subcapitolul 2.1 Scurt Istoric

Paragraf 2.1 1 Noțiune și terminologie

Subcapitolul 2.2

CAPITOLUL 3 DISTINCȚII ÎNTRE TRAFICUL DE PERSOANE ȘI TRAFICUL DE MIGRANȚI

CAPITOTUL 4 PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

CAPITOLUL 5 ASPECTE DE DREPT COMPARAT

Introducere

O problemă de actualitate și în continuă creștere o reprezintă traficul de persoane și traficul de migranți . Am considerat acest subiect de un interes deosebit și pentru realizarea acestei lucrări am încercat să urmăresc evoluția traficului, formele acestuia, să scot în evidență categoriile de persoane vulnerabile.

Tranzacțiile cu oameni au creat în scurt timp un business extrem de profitabil, dezvoltând tot mai multe forme și modalități de recrutare, indiferent că se referă la exploatarea sexuală, la cea prin muncă sau la prelevarea ilegală de organe sau țesuturi, acestea au un impact major asupra integrității morale si fizice a ființei umane.

Fenomenul trafic de persoane se poate aprecia că nu se restrînge doar la exploatarea sexuală, el se concentrează și asupra condițiilor de muncă forțată, ținere în stare de sclavie, a practicilor similare sclaviei. Nu se cere ca victimele să traverseze un hotar recunoscut internațional, ele pot fi traficate intern, dintr-o regiune în alta, nefiind necesar sa treacă granița.

Am încercat să

Lucrarea conține 52 de pagini fiind structurată în 5 capitole și acestea la rândul lor sunt tratate în subcapitole diferite.

Examinând lucrarea se poate constata că subiectul a fost studiat temeinic, prin consultarea bibliografiei de specialitate și a resurselor electronice.

Am ales să includ sistematic un capitol despre prevenirea și combaterea traficului de persoane, pentru o mai ușoară înțelegere și o mai bună corelare cu alte texte de incriminare.

CAPITOLUL 1

TRAFICUL DE PERSOANE

Fenomenul trafic de persoane, a generat de-a lungul timpului numeroase drame omenești și s-a extins în întreaga lume, existând încă din cele mai vechi timpuri, efectele sale asupra ființei umane sunt din ce în ce mai grave, ajungând până a anihila orice urmă de demnitate umană. Consecințele sale au afectat nu doar un stat anume sau un continent anume ci întreaga societate globală, fiind o problemă transnațională cu implicații profunde atât prin natura valorilor sociale vizate, cât și prin urmările devastatoare provocate asupra victimelor. Este un fenomen care trebuie abordat din mai multe perspective, deoarece privește o încălcare gravă a drepturilor omului, reprezintă un fenomen cu profunde implicații economice și sociale cu consecințe asupra întreagii societăți.

Traficul de persoane face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei.

Infracțiunile contra persoanei au ca

Obiectul juridic constă în relațiile sociale referitoare la viața, integritate corporală, sănătate, libertatea, demnitatea unei persoane, acesta se realizată prin protecția penală și prin norme prin care sunt ocrotite în principal aceste valori.

Întâlnim la infracțiunile contra persoanei un obiect material, atunci când se exercită asupra corpului victimei.

Sub aspectul subiectului activ, infracțiunile din acest titlu pot fi săvârșite de orice persoană responsabilă din punct de vedere penal, indiferent de sexul persoanei.

La infracțiunile contra persoanei latura obiectivă constă în fapte variate, se pot prezenta fie sub forma unei acțiuni, ori sub forma unei inacțiuni.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunile contra persoanei se pot săvârși fie cu intenție directă, sau indirectă, ori unele din ele din culpă sau cu praeterintenție.

Regimul sancționator al infracțiunilor contra persoanei prezintă un grad ridicat de pericol social, legea prevede pedeapsa cu închisoarea sau amenda în limitele sale.

Infracțiunile contra persoanei au ca obiect relațiile sociale, care sunt structurate în funcție de valoarea socială lezată, sănătate, libertatea fizică, psihică și libertatea vieții sexuale. Sunt incriminate și sancționate ca infracțiune contra persoanei toate acele fapte sociale periculoase care au ca obiect juridic comun persoana omului, ca valoare socială supremă.

Subcapitolul 1.1 Noțiune și terminologie folosită pentru înțelegerea conceptului de trafic de persoane

Termenul trafic este un derivat al cuvântului "tafriq" și provine din limba arabă care înseamnă "distribuție", și care implică o formă de transport, iar persoanele implicate în activitatea de trafic sunt cunoascute sub numele de traficanți.Termenul cunoaște în limbajul comun forme variate de expresie, sensurile conceptuale ale acestuia fiind condiționate și determinate de multitudinea contextelor de analiză și interpretare, iar termenul de persoană, provine din limba latină persòna care înseamnă mască, față.

Traficul de ființe umane și implicit, exploatarea semenilor sunt activități infracționale de o complexă periculozitate socială, cu multiple și, de multe ori, iremediabile efecte asupra victimelor, în special, dar și asupra societății, dimensiunea reală a traficului de ființe umane nu este cunoscută din multiple cauze, precum, subteranitatea și obscuritatea fenomenului, neputința victimelor de a opune rezistență, versatilitatea infractorilor, complicitatea comunităților sau chiar a autorităților.

Există o multitudine de definiții ale noțiunii de trafic de persoane incluse în numeroasele texte legale, cea mai relevantă se regăsește în Articolul 3 din Protocol care indică "recrutarea, transportul, transferarea, adăpostirea, primirea de persoane, amenințându-le sau prin utilizarea forței ori la alte forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de vulnerabilitate ori prin ofertă sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării" .

Sunt recunoscute pe lângă formele clasice de trafic, și noile modalitățile de comercializare a ființei umane lăsând deschisă posibilitatea instanțelor de a include și alte forme pentru noțiunea de trafic. Tot odată această definiție din Protocol nu limitează categoria victimelor doar la femei și copii, ci specifică că pot fi victime ale traficului atât persoanele de sex feminin sau de sex masculin, indiferent de vârstă.

Din definiția traficului de persoane se poate desprinde ideea că deși acest fenomeneste unul complex, toate formele sale se concentrează în jurul scopului principal de a plasa victima în situații care implică abuzul de drepturi fundamentale.

Infracțiunea, trafic de persoane, chiar dacă nu avea corespondent în Codul penal din 1969, ea se regăsea cu unele modificări în vechea reglementare din articolul 12 din Legea numărul 678/2001 privind combaterea și traficul de persoane.

În prezent se regăsește în Noul Cod Penal de la articolul 210 din Capitolul VII, intitulat "Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile" din cadrul Titlului I "Infracțiuni contra persoanei", care protejează libertatea individului care se află în incompatibilitate cu exploatarea acestuia de către alte persoane, și reprezintă " recrutarea, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane în scopul exploatării acesteia prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, de starea de vădită vulnerabilitate,a persoanei prin oferire, dare, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane", dar și în articolul12 din Legea numărul 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane care prevede : "recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Traficul de persoane săvârșit prin următoarele împrejurări:

I) de două sau mai multe persoane împreună

II) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății

III) de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi".

În materia traficului de persoane, actuala reglementare aduce anumite modificări în raport cu vechea legislație, în Noul Cod Penal se urmărește sistematerizarea, unificarea și coordonarea normelor privitoarea la prevenirea și combaterea fenomenului traficului de persoane, în vechea legislație, faptele în materia traficului de persoane erau sancționate în titluri și capitole diferite, noua reglementare renunță la prevederea a două elemente circumstanțiale agravante și anume, săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, ce se regășește însă parțial în circumstanța agravantă legală prevăzută de articolul 77 litera a din Noul Cod Penal și anume, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună și cauzarea victimei a unei vătămări grave a integrității corporale sau a sănătății în cazul în care se reține eventual concursul de infracțiuni cu lovirea sau alte violențe prevăzute de articolul 193 Noul Cod Penal sau vătămarea corporală prevăzută de articolul 194 Noul Cod Penal.

În ceea ce privește conținutului constitutiv este de observat că în afara reformulării unor termeni și resistematizării textului, nu există practic o modificare a condițiilor de incriminare.

1.2 Condiții preexistente

Conform Noului Cod Penal traficul de persoane, face parte din grupa de infracțiuni a traficului și exploatarea unor persoane vulnerabile, care este prevăzut în articolul 210 din Capitolul VII din Titlul I și care face parte din categoria infracțiunilor contra persoanei.

Potrivit articolului 210 din Noul Cod Penal, traficul de persoane se regăsește într-o formă simplă care constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatăriiacesteia săvârșită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane și prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane și una calificată care constituie infracțiune traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

1.2.1Obiectul juridic și obiectul material

a ) Obiectul juridic, este reprezentat de relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorii sociale alături de apărarea drepturilor persoanei. Viața, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea,ersoane se regăsește într-o formă simplă care constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatăriiacesteia săvârșită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane și prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane și una calificată care constituie infracțiune traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

1.2.1Obiectul juridic și obiectul material

a ) Obiectul juridic, este reprezentat de relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorii sociale alături de apărarea drepturilor persoanei. Viața, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea, libertatea individului, care este incompatibilă cu exploatarea sa de către alte persoane, modalitățile de exploatarea presupun înfrângerea acestei libertăți prin supunerea la muncă forțată, obligarea la practicarea prostituției, ținerea în stare de sclavie. Sunt protejate și alte valori sociale cum sunt integritatea corporală atunci când se folosește violența, viața persoanei atunci când fapta are drept consecință moartea sau sinuciderea victimei și apărarea bunei-credințe.

b ) Obiectul material

Atunci când vătămarea obiectului juridic secundar se face pe calea influențării nemijlocite asupra corpului victimei, traficul de ființe umane are și obiect material. Obiectul material reprezintă activitatea infracțională desfășurată de traficanți prin care se aduce atingere valorilor umane fundamentale. În cazul infracțiunilor de trafic de ființe umane realizate prin acte de violență ori prin forme de constrîngere, care au avut repercusiuni asupra integrității fizice a persoanei traficate – corpul victimei în viață, indiferent dacă acesta aparține unui nou-născut, copil, tânăr, adult, bătrîn, unei persoane de sex masculin ori feminin.

Obiectul material al infracțiunii de trafic de ființe umane constă în corpul persoanei de sex feminin sau masculin în viață, care a atins vîrsta de 18 ani. Obiectul material al infracțiunii date este condiționat de existența unor consecințe asupra sănătății persoanei, survenite ca urmare a aplicării unor acte de violență fizică sau psihică sau manifestării atitudinii neglijente de către traficanți față de victime. Totodată, aplicarea actelor de violență cu repercusiuni asupra sănătății victimei trebuie să aibă loc în limitele etapelor traficării și nu la etapa posttrafic, deoarece acțiunile de constrîngere săvârșite la etapa exploatării victimei întrunesc elementele altor infracțiuni cu proprii obiecte materiale.

1.2.2 Subiecții infracțiunii a ) Subiectul activ este necircumstanțial, infracțiunile pot fi săvârșite de orice persoană fizică care are capacitate penală, e responsabilă din punct de vedere penal, fie în calitate de autor sau coautor, fie în calitatea de instigator sau complice. În varianta simplă nu se cere vreo calitate specială a subiectului activ, putând fi orice persoană . În varianta agravantă, subiectul activ este calificat, acesta având calitatea de funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. b ) Subiectul pasiv este persoana traficată în scopul exploatării. Subiectul pasiv este circumstanțial, infracțiunea poate fi săvârșită doar aupra unui major, iar în cazul în care victima este un minor încadrarea juridică va fi de infracțiune de trafic de minori.

1.2.3 Latura obiectivă

a) Elementul material

În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material se realizează prin comiterea acțiunilor prevăzute în normele de incriminatoare, prin una sau unele dintre cele cinci acțiuni alternative, recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire.

1 ) Recrutarea unei persoane presupune descoperirea unei persoane și ademenirea persoanei, direct sau indirect prin orice mijloace, susceptibilă a fi exploatată și de a devenii victimă. 2 ) Transportarea constă în acțiunea unei persoane, numită transportator de a deplasa victima dintr-un loc în altul unde urmează să fie exploatată, cu ajutorul unui mijloc de transport. 3 ) Transferarea constă în acțiunea unei persoane de a dispune și realiza schimbarea locului de cazare dintr-un loc în altul, sau în care se afla ascunsă. 4 ) Adăpostirea unei persoane este acțiunea prin care se asigură cazare, găzduire într-un apartament ori locuință, spații improvizate, în vederea exploatării unei persoane. 5) Primirea este acțiunea unei persoane de a prelua, de a lua asupra ei o persoană de la un alt traficant, cu scopul exploatării acesteia.

În oricare dintre cele cinci modalități alternative, fapta constituie infracțiunea de trafic de persoane și se pedepsește potrivit dispozițiilor legale numai dacă este săvârșită prin:

-constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

În fapt, în speță s-a reținut faptul că inculpata R.I împreună C.N au trecut frontiera la Borș, cu un autocar, la destinație, mai exact în Spania, fiind așteptate de inculpații A.M și C.V, aici a fost supusă la practicarea prostituției, deși aceasta a refuzat și amenințată că în caz contrar au de suferit părinții și familia ei. Inculpata a practicat prostituția timp de două luni de zile într-un club de noapte, tot ce câștiga îi lua C.N și o ținea închisă într-o locuință, acesteia reținândui-se toate actele de identitate.

În drept, s-a constatat de instanță ca fapta de a o însoți pe victimă, și obligarea la practicarea prostituției prin amenințare întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prin abuz de încredere .

-profitând de imposibilitatea victimei de a se apâra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, trebuie sa fie preexistentă și făptuitorul trebuie să profite de această stare;

-prin oferirea, darea, acceptarea, sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane ,

b) Urmarea imediată

Urmarea imediată constă în generarea unei stări de pericol pentru libertatea persoanei, în privința căreia se creează riscul de a fi exploatată. Acțiunea trebuie să aibă ca urmare o stare de pericol care s-a creat pentru relațiile privind libertatea persoanei, respectarea drepturilor persoanei, a demnității și integrității fizice și psihice și care se realizează prin însăși săvârșirea activității incriminate.

c) Legătura de cauzalitate

Între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, se realizează prin însăși săvârșirea acțiunii descrise de norma de incriminare.

1.2.4 Latura subiectivă

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunile se săvârșesc întotdeauna cu intenție directă iar fapta trebuie comisă în scopul exploatării victimei.

Fapta constituie infracțiune chiar și atunci când a fost săvârșită cu consimțământul victimei, deoarece consimțământul persoanei, victimă a traficului, nu constituie o cauză justificativă, aceasta neînlăturând răspunderea penală a făptuitorului.

Infracțiunea este mai gravă, constituie formă agravantă, atunci când traficul de persoane este săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în caz contrar reținându-se forma de bază. Atât în vechea reglementare cât și în actuala, tentativa la infracțiunea de trafic de persoane se pedepșeste conform articolului 217 din Codul Penal.

Consumarea se produce în momentul realizării oricărei dintre modalitățile incriminate, prin recrutare, transportare, transferare, adăpostire sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia.

Potrivit articolului 182 din Codul Penal actual, exploatarea unei persoane presupune:

– supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat

– ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire

– obligarea la practicarea cerșătoriei

– prevalarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană în mod ilegal .

1.2.5. Regimul sancționator

Tentativa la infracțiunea de trafic de persoane se pedepsește conform articolului 217 Codul Penal. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-a comis acțiunea sub una dintre modalitățile înfățișate prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective și s-a produs urmarea imediată.

Dacă faptele se comit la intervale mai mari de timp și cu aceeași reprezentare delictuoasă, ele vor lua forma unei infracțiuni continuate iar dacă lipsește unitatea de rezoluție va exista o pluralitate de infracțiuni.

Pentru fapta prevăzută în articolul 210 alineatul 1 Codul Penal, persoana fizică se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi în cazul formei simple, iar pentru forma calificată este pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

SUBCAPITOLUL 3. Forme ale infracțiunii de trafic de persoane

Traficul de persoane, este un fenomen complex având diferite forme, acest fenomen complex se concentrează în jurul scopului principal și anume de a plasa victima în situația abuzului.

Traficul reprezintă o formă de manifestare a criminalității, alături de corupție, economie subterană sau fraude financiare devenind o problemă majoră atât la nivel național cât și internațional.

Este apreciat ca o formă a sclaviei de la început de mileniu, este un fenomen care include violența, munca forțată, agresiunea fizică și psihică, pe lângă aceste modalități s-au mai adăugat și alte subforme precum traficul pentru prelevarea de organe, căsătoria forțată, adopțile ilegale, exploatarea activităților infracționale.

Cauzele ce determină acest fenomen sunt variate, toate au ca punct de plecare sărăcia și nivelul scăzut de trai, întâlnim de asemenea cauze de ordin social, printre care se regăsesc lipsa educației, sentimentul scăzut de apartenență socială, dezintegrarea mediului familial și eventualele traume din copilărie, dependența de droguri, lipsa de informație sau existența cererii de prostituție și forță de muncă ieftină. Sărăcia este intensificată de instabilitatea sistemelor economice, care determină un nivel înalt de șomaj și un nivel scăzut al salariilor, în care oamenii fiind nevoiți să lucreze în cadrul rețelelor de trafic de persoane unde sunt exploatați prin muncă fiindcă nu mai au acces la un loc de muncă legal.

Din punct de vedere juridic, traficul de persoane se deosebește de infracțiunea de sclavie sau de muncă forțată, potrivit articolul 190 din Cod Penal, constituie infracțiune de sclavie „ punerea sau ținerea unei persoane în stare de sclavie" iar infracțiunea de supunere la muncă forțată reprezintă „fapta de a supune o persoană, în alte cazuri decât cele prevăzute de dispozițiile legale, la prestarea unei munci contra voinței sale sau la o muncă obligatorie ", aceste două infracțiuni intră în concurs, existând o conexitate etiologică, întrucât o infracțiune se comite în scopul săvârșirii alteia.

Sub aspect economic, principala cauză este nivelul scăzut de trai care o pune pe victimă în situația exploatării de noi concepte și stabilirea către țări dezvoltate, care presupune interese financiare, profituri uriașe de pe urma victimelor prin obținerea unor avantaje de natură materială, reprezentând pierderi uriașe pentru societate și venituri uriașe pentru traficanții care le reinvestesc în derularea în continuare a activitaților infracționale prin activitați ilicite de spălare de bani. O altă cauză la nivel economic o reprezintă șomajul, o inactivitate a unei părți a populației apte și disponibile, o parte din șomaj se datorează caracteristicilor structurale atât ale pieței muncii cât și ale pieței bunurilor și serviciilor.

Acest fenomen este caracterizat prin faptul că o parte sau putem aprecia că toată populația este în căutarea unui loc de muncă, sau mai bine zis, în căutarea unui loc mai bun de muncă.

Sub aspect social, principala cauză, indicatorii care în combinație și cu alte elemente specifice pot sprijini la definirea clară a grupurilor vulnerabile ține de discriminarea sexuală, între bărbați și femei, discriminarea se face și în funcție de etnie, urmată de violența domestică, lipsa de experință, de educație și de vârsta prea fragedă, ineficiența sau slaba implicare a sistemului politic și juridic.

Un alt aspect ține de globalizare, care reprezintă un proces social multidimensional, o strategie care s-a dezvoltat cu precădere în țările bine dezvoltate economic, iar numărul de migranți crescând de la un deceniu la altul, în contextul căreia apar o multitudine de probleme sociale față de care trebuie proiectate strategii de intervenție specializate.

Studiul globalizării se bazează pe aspecte ca, realizarea integrării internaționale la nivel economic, militar, politic, social, migrația internațională, piața forței de muncă prin schimbul de bunuri și servici care toate duc la un nivel de trai mai bun .

Întâlnim ca și factori individuali, lipsa de încredere în propriile forțe, sau în ceilalți și în instituțiile care ar putea oferi asistență și suport, discrepanța între nivelul de așteptări, scopuri și resurse, labilitatea psihică, alienare, dorința de aventură de-a încălca unele norme legale în vederea unui loc de muncă în străinătate și lipsa de informare privind riscurile la care ar putea fii supuși.

Formele traficului variază în funcție de numărul persoanelor implicate, tipul de victime și tipul de traficanți, de cele mai multe ori întâlnim ca și traficanți, persoane fizice, agenți de recrutare împreună cu complicii acestora care au abuzat de poziția lor din cadrul autoritaților administrative sau juridice, agenții de turism, societați de transport, companii hoteliere, toate cu un scop comun, acela de a profita de pe urma victimelor.

Din perspectiva organizării traficanților traficul de persoane poate îmbrăca forme variate cum ar fi, traficul ocazional, atunci când se raportează doar la transportul intern sau internațional al victimelor, traficul în bande sau grupări mici, când traficanții sunt bine organizați și specializați în traficarea cetățenilor și traficul internațional, când se bazează pe rețele periculoase și greu de combătut.

Subcapitolul 1.4 Categorii de grupuri vulnerabile și caracteristici ale acestora

Victimele traficului de persoane sunt, persoane supuse la violență, abuzate de autoritate, amenințate prin exploatatea sexuală, persoane care au fost înșelate de traficanți crezând că au un contract de muncă atrăgător, sau alte beneficii, traficul contribuie astfel la instaurarea unui cerc vicios în care factorul principal ține de marginalizarea socială, economică, politică.

Traficul de persoane trebuie privit ca o problemă în continuă dezvoltare umană și socială care pune în pericol funcționarea acestora în cadrul societății și nu trebuie privit ca o formă de victimizare a ființei umane.

Victimele traficului sunt vulnerabile la violență și abuzuri în fiecare dintre etapele traficării, încă de la momentul recrutării când traficanții decurg la răpire și constrângerea victimei, dar și în faza transportului, a adăpostirii sau primiri.

Subcapitolul 1.6 Femeile – victime ale traficului și exploatării

Proiecția istorică a fenomenului de trafic de femei se identifică cu elemente similare de actualitate, care se orientează pe comercializarea femeii în scopul exploatării sexuale, prostituției forțate sau sclaviei sexuale.

Sclavia sexuală a femeii cunoaște implicații distincte însă având ca obiect vânzarea și exploatarea sexuală a femeii pe care o regăsim încă din antichitate în Egipt în cultul zeițelor care generau adevărate orgii sexuale, amintim de ritualurile din societatea babiloniană aduse în cinstea zeiței Mylitta, zeița frumuseții, senzualității, ritualurile se desfășurau la templu și impuneau un sacrificiu sexual al femeii odată ajunsă acolo. În societatea Romei Antice, fenomenul exploatării sexuale se baza pe prostituția legală, femeile implicate trebuiau să dețină un atestat de practicare-licentia stupri prin care erau controlate financiar în urma prestațiilor sexuale, iar dobândirea acestui tip de licență impunea obligația păstrării numelui înscris în licență pe tot parcursul vieții, acest atestat era eliberat de către biroul magistraților care erau responsabili de jocuri și de întreținerea templelor, așa numiții aedile.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, fenomenul de sclavie sexuală se baza pe practicarea răpirii de fete pentru exploatarea sexuală de către soldații de pe navele de luptă din coloniile portugheze din Asia, America și Japonia și declanșând numeroare bolii cu transmitere sexuală. În acest scop s-au implementat decrete împotriva bolilor contagioase în scopul diminuării acestui fenomen, prin care fiecare femeie considerată de moravuri ușoare era supusă unui examen medical. Decretele împotriva bolilor au avut un efect negativ pentru femeile din vremea aceea, confruntându-se apoi cu situații de marginalizare și excludere socială, în urma protestelor acel decret a fost abrogat.

Traficul de femei în scopul exploatării sexuale se descrie prin prisma caracteristicilor unor acțiuni specifice. Cauzele ce îi ajută pe traficanți să își atingă scopurile sunt generate de habitatul fiecărei femei, lipsa educației sau insuficiența acesteia, pregătirea socială, nevoile materiale insuficiente și morale.

Comparativ cu anul 2006 traficul cu femei a scăzut semnificativ, de la 1701 la 960, mai mult de jumătate respectiv 51% aveau vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, 25 % cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani și aproximativ 18 % aveau vârste între 26 și 40 de ani. Dintre acestea, 504 au fost victime ale explotării sexuale, 159 au fost traficate pentru exploatarea prin muncă în agricultură, servicii hoteliere și în domeniul construcțiilor, 31 dintre ele au fost obligate la practicarea cerșătoriei, însă au fost și cazuri în care victimele de gen feminin au fost obligate la comiterea de furturi. Dintre acestea 356 provin din localități situate în mediul urban, 336 din mediul rural și doar 14 din capitală. În ceea ce privește țările de destinație în care au fost exploatate victimele adulte de gen feminin, pe primele locuri se află Spania, cu 226 victime, Italia cu 216 victime, Grecia cu 62 de victime și în Germania cu 47 de victime de gen feminin.

Vulnerabilitatea socială stă la baza factorilor de risc pentru fiecare femeie traficată, la care se poate adăuga și sărăcia, lipsa de sprijin din partea membriilor de familie, alături de o viziune limitată și deformată prin visul oricărei femei de a se îndrepta spre un viitor mai prosper în străinătate practicând prostituția.

Carențele educaționale pot fi considerate ca fiind cele care precipită procesul de angajare în prostituție prin imposibilitatea de a alege o altă alternativă de către victimă, alegând calea cea mai ușoară aceasta fiind determinată de un model familial dezorganizat unde predomină alcoolul, conflictele dintre părinți din cauza baniilor, lipsa de afecțiune. De aceste cauze profită mulți dintre traficanți care mimează față de victime interese de natură afectivă în momemtul racolării, îndreptându-se la început la o relație dintre traficant și victimă. Ideea de inferioritate este angrenată de mass media care a avut și are un rol important mai ales prin alimentarea și justificarea prejudecăților față de femei prin promovarea unei imagini care o prezintă ca un accesoriu estetic necesar oricărui bărbat prosper și care promovează sexul, femeia fiind privită ca o marfă.

Exploatarea persoanelor de sex feminin este asociată cu o deteriorare profundă a sănătății prin transmiterea unor boli de natură sexuală, printre care amintim SIDA, Sifilis, Gonorrea, dependența de droguri și alcool.

Mobilizarea unor resurse materiale importante în vederea tratamentului și asistenței medicale se bazează pe starea de sănătate a victimelor printr-o creștere a asistenței medicale care nu se reduce doar la victimele traficului ci și la clienții victimelor și la posibilii lor parteneri.

Alte categorii de persoane vulnerabile

Un caz particular îl constituie bărbații care pot devenii victime ale traficului de ființe umane în scopul executării de muncii forțate în domeniul construcțiilor, hotelier, alții pot cădea victime ale cerșătoriei, transplanturilor de organe, dar și prin utilizarea lor în scopuri criminale, contrabandă, ori sunt recrutați pentru operațiuni paramilitare.

Potrivit statisticelor au fost exploatate prin muncă forțată 697 victime adulte de gen masculin, cei mai mulți dintre ei în agricultură, construcții, în domenul hotelier, sau obligați pentru practicarea cerșătoriei. Victimele adulte de gen masculin reprezintă 95% din totalul victimelor, 46% cu vârste cuprinse între 26 și 40 de ani, 30% cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani , 18% cu vârste cuprinse între 41 și 60 de ani.

Dintre victimele de gen masculin, 59% provin din mediul rural, 41% din mediul urban și doar 4% proveneau din București. Majoritatea victimelor de gen masculin au fost racolate prin intermediul falselor promisiuni privind oferte de muncă bine plătite, 48 % de către o persoană necunoscută și 34 % de către o persoană apropiată,în 8% s-a făcut de prin intermediul unui vecin și 10 % dintre cazuri recrutarea s-a făcut de către rude.

În ceea ce privește țările de destinație în care au fost exploatate, pe primul loc se situează Republica Cehă, Spania și Italia.

Subcapitolul 1.5 Traficul de minori

Se cunoaște că minorii sunt mai creduli mai slabi fizic, mai lipsiți de experiență, au un indice de vulnerabilitate mai ridicat și cad mai ușor victime pentru traficanții care caută să-și valorifice profitul.

Victimele acestui fenomen larg răspândit sunt deobicei copiii, având vârste sub 18 ani, de sex masculin cât și de sex feminin, aceștia fiind exploatați în scopuri comerciale, fiind recrutați, fie prin înșelaciune sau constrângere cu scopul de a fi puși la muncă forțată, cerșit, furat, sau de a fi exploatate sexual sau de a fi date ilegal spre adopție sau transfer de organe. Prin exploatarea victimei minore se înțelege, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, ținerea în stare de sclavie, obligarea la practicarea prostituției, cerșătoriei, prelevarea de organe și efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturile și libertățiile fundamentale ale omului.

Traficul de copii este un fenomen social care a cunoscut o extindere atât din punct de vedere geografică, a specializării rețelelor criminale, cât și al numărului de victime, principalele țări de origine sunt cele din Europa de sud-est, aici identificăm țările slab dezvoltate ca Albania, Bulgaria, România dar și Moldova, aceștia au fost transferați în țări de destinație, țări foarte dezvoltate ca Germania, Anglia, Spania, Italia, Franța dar chiar și de a lungul granițelor internaționale, a continentelor.

Există o combinație de factori care cresc vulnerabilitatea copiilor la situația de a fi traficați, aceștia pot fi identificați la diferite nivele de analiză, de la individual la nivel național, fiind cauzate de un nivel scăzut al educației în familie, lipsa de comunicare dintre părinți și copii, lipsa îngrijirii părintești.

Principalele scopuri ale traficului de copii sunt exploatarea sexuală și exploatarea prin muncă, există diferențe între traficul de fete și traficul de băieți din perspectiva scopului, în cazul majorității fetelor repatriate, traficarea a avut ca scop exploatarea sexuală, iar în cazul băieților exploatarea prin muncă.

Preferința traficanților pentru copii poate avea diferite motive și anume, cererea din țările de destinație, copii traficați nu se pot apăra singuri, fiind mai ușor de manipulat și nu răspund penal pentru infracțiunile săvârșite.

În cazul traficului fetelor în scopul exploatării sexuale, prețul pe care îl cer traficanții variază în funcție de vârsta și calitățile naturale ale victimei ,cel mai important este aspectul fizic, să fie bună dansatoare pentru că multe dintre fete încep ca dansatoare în cluburi de streaptease. Prețul pe care îl obțin pentru vânzarea unei fete variază în funcție de poziția traficantului în rețeaua criminală.

Practic, copiii beneficiază de „protecția” traficanților atât timp cât reprezintă „bunuri aducătoare de venit”, această „protecție” este limitată la nevoile de bază, a căror satisfacere precară pune în pericol sănătatea și viața copiilor, când acest beneficiu, sau profit dispare, dispare și așa numita „protecție”.

Abuzul sexual nu este singurul tip de abuz la care fetele și băieți sunt supuși, confiscarea documentelor, amenințările și violența fizică sunt elemente comune utilizate atât în cazul traficului fetelor în scopul exploatării sexuale, cât și în cazul traficului băieților în scopul exploatării prin muncă.

De obicei băieții sunt duși în locuri speciale în locuințe improvizate lipsite de orice condiții unde sunt bine păziți, ei sunt duși de către exploatatori în locurile aglomerate din oraș pentru a cerși sau fura. Copiii cei mai vulnerabili la trafic sunt copiii abuzați, cei care au fost victime ale violenței domestice și a neglijării, copiii lipsiți de îngrijire părintească, copiii minoritații, țării respective.

Modalitățile prin care copiii ajung să fie traficați în scopul exploatării sexuale sau a exploatării prin muncă sunt diferite, tehnicile de manipulare folosite și mijloacele de constrângere diferă de la un recrutor la altul, de la o grupare la alta sau de la un specific regional la altul.

Prin exploatarea victimei minore se înțelege, executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat, ținerea în stare de sclavie, obligarea la practicarea prostituției, cerșătoriei, prelevarea de organe și efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturile și libertățiile fundamentale ale omului.

Cea mai des întâlnită modalitate de recrutare în cazul traficului de copii în scopul exploatării sexuale este promisiunea falsă a unui loc de muncă în afara țării, venită din partea unor cunoștințe recente, a unor prieteni sau rude, uneori chiar din partea parinților. O altă modalitate de recrutare, utilizată într-o măsură mai mică în cazul copiilor, o reprezintă anunțurile în presă privind ofertele de muncă în străinătate.

Traficul de copii și alte abuzuri adiacente, îi privează pe aceștia de dreptul la supraviețuire, protecție și dezvoltare. De aceea, politicile și programele adresate copiilor traficați în țările de origine și de destinație trebuie să aibă ca scop protejarea interesului superior al copilului.

Mai mult, este de o importanță crucială ca aceste politici să fie adoptate atât în țările de destinație, cât și în cele de origine, interesul superior al copilului fiind linia directoare a acțiunilor dezvoltate în fiecare țară privind protecția, prevenirea și reintegrarea copiilor traficați, dar și în combaterea traficului de copii. Abordarea traficului de copii nu este doar o problemă de securitate si control a criminalitații, implicând încălcări flagrante a unei palete largi de drepturi fundamentale ale omului, protecția și promovarea drepturilor omului este în primul rând responsabilitatea Statelor și Guvernelor. Drepturile victimelor trebuie protejate și respectate. Sub incidența legislației internaționale privind drepturile omului, nevoile speciale și drepturile copiilor sunt recunoscute de Convenția ONU privind Drepturile Copilului.

Traficul de minori este reglementat ca infracțiune distinctă în articolul 211 Noul Cod Penal într-o formă simplă care constă în recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia și într-o formă califiată care constituie infracțiune în cazul în care fapta a fost săvârșită de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Potrivit articolului 211din Noul Cod Penal :

"Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Dacă fapta a fost săvârșită în condițiile articolului 210 alin. (1) sau de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă”.

În ceea ce privește conținutul constitutiv nu există deosebiri față de reglementarea anterioară sub aspectul condițiilor de incriminare atât al variantei tip, alineatul 1 al articolului 211 NCP, cât și al variantei agravante alineatul 2 al articoluli 211 Noului Cod Penal însă se poate observa că în actuala reglementare s-a renunțat însă la două dintre variantele agravante prevăzute de Legea nr. 678/2001 și anume săvârșirea faptelor de către un membru de familie, respectiv urmarea constând în moartea sau sinuciderea victimei.

1.5.1 Obiectul juridic și material

Este reprezentat de libertatea minorilor, dreptul la viață când are drept consecință moartea sau sinuciderea victimei, integritate corporală când se folosesc violențe fizice, dreptul la sănătate, dreptul la demnitate și bună- credință atunci când se folosește frauda, înșelăciunea, toate acestea fiind opozabile tuturor membrilor societății. În cazul variantei simple, traficul de minori nu are obiect material, în cazul variantei agravante, obiectul material al infracțiunii poate fi reprezentat de corpul minorului, în speță s-a reținut că atunci când pentru exploatarea minorului, inculpatul l-a înfășurat într-un covor și pentru a nu lăsa urme de violențe, i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.

1.5.2 Subiecții infracțiunii

a ) Subiectul activ fiind necircumstanțiat, infracțiunile din acest titlu pot fi săvârșite de orice persoană responsabilă din punct de vedere penal, de sex masculin sau feminin. Este posibilă și participația penală ocazională sub toate formele, coautorat, complicitate, instigare și participația organizată în grupării și asociații criminale. Dacă subiectul activ are calitatea de funcționar public și săvârșește infracțiunea în exercitarea atribuților de serviciu, se va reține forma agravantă.

b ) Subiectul pasiv este circumstanțiat sub aspectul vârstei, săvârșindu-se decât față de o persoană care nu a împlinit 18 ani, asupra unei persoane iresponsabile.

1.5.3. Latura obiectivă

a ) Elementul material în varianta tipică este simplu, el se realizează prin recrutare, transport, transferare, adăpostirea sau primire.

1 ) Recrutarea se realizează prin racolare directă sau indirectă, sau prin orice mijloace în vederea exploatării victimelor minore.

2) Transportarea reprezintă modalitatea de deplasare a victimelor minore cu orice mijloc de transport la locul unde urmează să fie exploatate din țară sau din străinătate.

3 ) Transferarea sau relocarea victimei minore de la un traficant la un alt traficant, făcând obiectul unei tranzacții sau al unei înțelegeri între acețtia, de fapt un traficant renunță la autoritatea pe care o are asupra victimei și o trece sub autoritatea altui traficant.

4 ) Adăpostirea sau cazarea victimei minore într-o locuință sau într-un alt amplasament pe o perioadă cât consideră traficantul.

5 ) Primirea victimei minore, sau preluarea ei de către un traficant de la alt traficant în vederea exploatării.

Atunci când sunt comise una sau mai multe dintre modalitățile alternative, se va reține comiterea unei singure infracțiuni de trafic de minori, iar consimțământul victimei minore nu constituie o cauză justificativă și de aceea nu înlătură caracterul penal al faptei.

b ) urmarea imediată reprezintă starea de pericol creată la adresa libertății victimei minore prin traficarea acesteia în scopul exploatării

c ) legătura de cauzalitate, există atunci când între actele de traficare și starea de pericol creată există o legătură de cauzalitate.

1.5.4 Latura subiectivă

Infracțiunea de trafic de minori se săvârșește cu intenție directă, apare ca fiind o infrațiune mijloc în vederea atingerii unui anumit scop, constând în exploatarea acestuia. Pentru întregirea laturii subiective, este necesar ca făptuitorul să cunoască sau să aibe suficiente date pentru a presupune că victima este minoră, necunoașterea nu conduce la înlăturarea elementului subiectiv, din moment ce acceptă posibilitatea că persoană traficată să fie minoră.

1.5.5 Mobilul și scopul Existența sau absența mobilului, reprezintă un indiciu de normalitate sau de iresponsabilitate a făptuitorului. Existența unui mobil poate servi la individualizarea judiciară a pedepsei. Scopul reprezintă un element constitutiv în structura infracțiunii și este reprezentat de exploatarea victimei minore. Simpla existență a scopului este suficientă pentru existența infracțiunii, nefiind necesar pentru consumare ca scopul să fie efectiv realizat.

1.5.6 Consimțământul minorului

În cazul traficului de minori, consimțământul victimei nu înlătură răspunderea penală a traficantului. În speță s-a reținut că inculpații R.B și G.J au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori. Cei doi s-au deplasat în orașul M. căutând copii cu handicap. Minora S. care avea o infirmitate la picior a acceptat să meargă în străinătate la cerșit alături de sora sa R. În realizarea scopului cele două au fost duse împreună cu mama lor la autorități pentru îndeplinirea formalitățiilor de obținere a pașapoartelor. Odată ajunse în străinătate, cele două surori, lipsite de acte de identitate într-o țară străină a cărei limbă nu o cunosc, au cerșit pentru inculpați.

Instanța a reținut că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate chiar dacă aceștia au avut consimțământul victimelor aceștia răspund din punct de vedere penal pentru infracțiunea de trafic de minori și trafic de persoane.

1.5.7. Varianta agravantă

În cazul variantei agravante, elementul material nu este condiționat de amenințare, violență sau alte forme de constrângere, răpire, fraudă ori înșelăciune, poate fi săvârșit prin orice mijloace. Infracțiunea de trafic de minori este complexă atunci când pentru realizarea elementului material se apelează la mijloace precum amenințarea, violența și răpirea minorului. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru libertatea minorilor a căror exploatare se urmărește, legătura de cauzalitate rezultă ex-re.

În cazul variantelor agravante, atunci când fapta a cauzat o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, ori când a intervenit moartea sau sinuciderea victimei, trebuie dovedită legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea mai gravă.

Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-a comis acțiunea sub una din modalitățile înfățișate prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective și s-a produs urmarea imediată. Traficul de minori este o infracțiune cu conținut alternativ, faptele prin care se concretizează două sau chiar toate acțiunile, recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea, săvârșite de aceeași persoană chiar la intervale de timp diferite, reprezintă o unitate infracțională naturală.

1.5.8 Pedeapsa

Pentru forma de bază este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, iar pentru varianta agravantă pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitări unor drepturi.

Subcapitolul 1.7 Distincții între traficul de persoane și celelalte categoriile de grupuri vulnerabile

Între infracțiunea, trafic de persoane și celelalte grupuri vulnerabile ( femei, minori și bărbați ) putem identifica unele asemănări și unele deosebiri în ceea ce privește condițiile preexistente, structura juridică și conținutul constitutiv al infracțiunii.

1.7.1 Obiectul juridic și obiectul material

a ) Obiectul juridic, după cum putem remarca, la cele aceste infracțiuni este identic, și se referă la relațiile sociale care se formează și se dezvoltă în jurul valorii sociale alături de viața, demnitatea, integritatea corporală, sănătatea, libertatea individului, care este incompatibilă cu exploatarea sa de către alte persoane.

b )Obiectul material, reprezintă activitatea infracțională desfășurată de traficanți prin care se aduce atingere valorilor umane fundamentale. Atât în cazul infracțiuniide trafic de persoane cât și în ceea ce privește traficul de minori, obiectul material este reprezentat de corpul victimei.

1.7.2 Subiecții infracțiunii

a ) Subiectul activ, la infracțiunile din acest titlu este reprezentat de orice persoană responsbilă din punct de vedere penal, de sex masculin și feminin, unde întâlnim ca formă de participație penală ocazională toate formele și anume, coautoratul, complicitatea, instigarea dar și participația organizată în grupuri și asociații criminale.

b ) Subiectul pasiv, diferă sub aspectul vărstei, la trafic de minori subiectul pasiv trebuie să fie întotdeauna un minor, o persoană care nu a împlinit18 ani iar la traficul de persoane, subiectul pasiv infracțional trebuie să fie un major, o persoană responsabilă din punct de vedere penal. Diferența se face și sub aspectul sexulului victimei, aici avem victime de sex feminin și victime de sex masculin atât majore la trafic de persoane, cât și minore la trafic de minori.

1.7.3 Latura obiectivă

a ) elementul material se realizează prin comiterea acțiunilor prevăzute în normele de incriminare și anume prin recrutare, transport, transfer, adăpostire sau primire, între infracțiuni nefiind deosebiri decăt în ceea ce privește vărsta și sexul.

1 ) Recrutarea, se realizează asupra victimei majore și minore prin racolare directă sau indirectă sau prin orice mijloc folosit în vederea exploatării.

2 ) Transportarea, se realizează asupra unor victime majore, minore de ambele sexe și reprezintă modalitatea de deplasare a victimelor cu orice mijloace de transport dintr-o localitate în alta, dintr-o țară în alta.

3) Transferarea, reprezintă modalitatea de relocare a victimei majore, minore de la un traficant la altul în scopul exploatării.

4 ) Adăpostirea, reprezintă modalitatea de cazare a unei victime majore sau minore într-o locuință sau într-un amplasament.

5) Primirea unei victime majore sau minore sau preluarea ei de către un traficant și predarea la un alt traficant în vederea exploatării.

1.7. 4 Latura subiectivă

Atât infracțiunea de trafic de persoane cât și infracțiunea de trafic de minori se săvârșesc cu intenție directă și trebuie comisă în scopul exploatării victimei și fapta constituie infracțiune în ambele cazuri chiar dacă s-a săvârșit cu consimțământul victimelor deoarece consimțământul persoanei nu înlătură răspunderea penală, nu constituie o cauză justificativă.

1.7.5. Regimul sancționator

În cazul infracțiunii de trafic de persoane cât și în cazul infracțiunii de trafic de minori, avem acelaș regim sancționator, pedeapsa pentru persoana fizică este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi în cazul formei simple și pentru forma calificată pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

1.7.6. Aspecte procesuale

În ambele cazuri acțiunea penală se pun în mișcare din oficiu.

Subcapitolul 1.8 PROFILUL VICTIMEI TRAFICULUI DE PERSOANE

Din perspectiva victimei, fenomenul trebuie privit ca începutul unui ciclu de violențe, de abuzuri și teamă, ca urmare a tratamentului brutal, crud și manipulant din partea traficantului și odată prinse în capcana traficanților, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare și exploatate în regim de sclavie, ele sunt forțate să accepte exploatarea sexuală sau alte forme de servitute, cum ar fi munca sau servicii forțate, sclavia sau prelevarea de organe.

De cele mai multe ori, întâlnim, victime care au suferit vătămări corporale și psihologice atât de grave, încât, din punct de vedere medical, nu se mai poate vorbi de o refacere completă sau ca victima să își revină la sănătatea fizică și mentală inițială. Aceste abuzurile suferite de către victime pot fi multiple, de la deprivarea de mâncare și odihnă, la condiții de trai extrem de precare, la limitarea sau negarea libertății, la privarea accesul la asistență medicală, care este de cele mai multe ori limitat sau inexistent, la folosirea unor modalități diferite de exploatare, abuzuri sexuale, izolare și uneori menținerea în stare de captivitate, supunere la abuzuri fizice, amenințări, intimidare.

Efectele, traumele cauzate se pot manifesta atât pe planul sănătății fizice, dar și asupra sănătății mentale, victimele prezentând în general un complex de reacții psihosomatice, psihologice sau psihopatologicea iar acordarea asistenței specializate, în acord cu nevoile lor fiind un element extrem de important în munca cu victimele traficului de persoane.

Victime ale traficului sunt considerate, persoanele care au fost supuse la violență, abuzate de autoritate sau supuse la amenințări, care au stat la baza intrării lor în acest proces ce a dus la exploatarea lor sexuală sau au survenit pe parcursul acestuia, victime sunt considerate și acele persoane care au fost înșelate de traficanți, care au crezut că au un contract de muncă atrăgător fără nici o legătură cu comerțul sexual, sau au crezut pur și simplu într-un loc de muncă obișnuit. Victime, sunt acele persoane care sunt conștiente de adevăratele intenții ale traficanților și care au consimțit anterior la această exploatare sexuală cauza fiind situația vulnerabilă în care se aflau, iar abuzarea de situația de vulnerabilitate a victimelor este inclusă, în mod expres, ca element constitutiv al traficului.

Femeile ca subiecți activi ai infracțiunii de trafic de persoane sunt, de cele mai multe ori, prima verigă și cea mai slabă în lanțul de traficare dar și cea mai importantă . Traficanții captează foarte ușor încrederea și interesul tinerelor, prin naivitatea lor și profitând de lipsa de experiență, de lipsa educației, de starea lor materială precară, aceștia încep prin a le prezenta aceleași cazuri de persoane care au fost plecate să lucreze în străinătate și care s-au întors după o scurtă perioadă de timp cu sume mari de bani. Uneori, femeile se ocupă de trafic de bună voie, datorită câștigurilor mari obținute, alteori, cel mai frecvent, desfășoară această activitate sub presiunea exercitată asupra lor de către traficanții cărora le-au aparținut, în schimbul eliberării lor.

În prezent, se înregistrează o creștere a ponderii femeilor recrutori, acestea desfășurînd activități de traficare pe cont propriu ori în cadrul grupurilor criminale specializate în traficul de ființe umane.

Subcapitolul 1.9 PROFILUL RECRUTORULUI

În cea mai mare parte, recrutorii sau traficanții au vârste între 25 și 45 de ani, ei reprezintă prima verigă a rețelei criminale care ia legătura cu victima, acesta poate fi recunoscut după anumite caracteristici fizice, aspect corporal, ținută, posesia unei mașini sau a unui telefon mobil, poate fi atât bărbat cât și femeie. Există și cazuri în care un cuplu, „soț și soție” acționează împreună pentru a prezenta mai multă credibilitate pentru victimele lor.

Traficantul de fiecare dată manifestă un comportament fals, dar prietenos și aparent dezinteresat, în primă instanță, putând fi identificat doar ulterior, când devine violent și agresiv, atunci când plasează victima în situația de exploatare. Experiențele de viață, valorile socio-culturale accesibile au determinat, recrutorii spre orientarea de activități cu caracter ilicit ca rezultat al lipsei unor modele alternative și a suportului necesar unei bune dezvoltări a identității personale și mai mult financiare.

Recrutarea și traficarea persoanelor presupune abilități de comunicare și de persuasiune achiziționate într-o formă de educație formală peste nivelul minim, majoritatea recrutorilor/traficanților sunt absolvenți de licee sau școli profesionale, deși acest criteriu nu este unul general valabil, dar în multe cazuri experiența de viață și, implicit, experiența în cadrul rețelelor de crimă organizată au contribuit substanțial la „educarea” abilităților necesare.

Printre caracteriasticile abuzatorului se pot enumera, cu preponderență manifestări violente cauzate unele dintre ele de către părinți, fiind la rândul lui victimă a abuzurilor fizice și/sau emoționale în familie în perioada copilăriei, stima de sine scăzută, minimalizarea propriilor responsabilități, nevoia de a se impune și de a controla persoanele cu care intră în contact. Deși în faza de recrutare poate da impresia că acceptă dreptul persoanei de a se răzgândi, adaptându-se la situație, în realitate acesta urmează un plan prestabilit, cu date și rute exacte, evenimentele neprevăzute fiind de cele mai multe ori anticipate sau combătute prin folosirea unor tehnici de manipulare, bine stabilite și poate face parte dintr-o rețea de traficanși sau acționează singur folosindu-se de relații ce nu țin neapărat de o structură organizată.

Unii dintre traficanți manifestă un comportament violent ca metodă de control, dar și ca metodă coercitivă în scopul obținerii obedienței privind interdicțiile impuse și comportamentele așteptate. Acest tip de comportament este întâlnit în special în cazul traficanților care se folosesc de agresiunile verbale sau fizice. De aici rezultă, potrivit cercetărilor psihologice, teoria conform căreia abuzatorul a fost, la rândul său, victimă.

În conformitate cu Convenția Consiliului Europei, traficul de persoanelor este considerată infracțiune, unde traficanții și complicii lor cad sub incidența sancțiunilor legale din Codul Penal. Coautoratul presupune cooperarea cu intenție a două sau a mai multor persoane la realizarea acțiunilor cuprinse de latura obiectivă a infracțiunii de trafic de ființe umane, aceștia urmează să acționeze ca urmare a unei decizii comune cu privire la realizarea acțiunilor de recrutare, transportare, transfer, primire sau adăpostire pentru a atinge scopul propus în urma săvîrșirii acțiunilor comune.

Complicitatea la infracțiunea de trafic de ființe umane se poate concretiza, prin obținerea de informații cu privire la potențialele victime și furnizarea acestora către traficanți, atragerea victimelor, procurarea actelor necesare pentru transportarea lor în țările de destinație, împiedicarea victimelor de a se deplasa conform propriei voințe atunci cînd ele dores, dar și punerea la dispoziția traficanților, autoturisme ori locuințe pentru găzduirea victimelor.

Instigarea este posibilă și constă în activitatea unei persoane de a determina cu intenție pe o alta să efectueze una sau mai multe dintre acțiunile specifice traficului de ființe umane, respectiv prin recrutare, transportare, transferare, cazare, găzduire sau primirea unei persoane minore sau adulte, în scopul exploatării acesteia. În concret, instigatorul ia primul hotărîrea de a trafica o persoană, însă transferă această rezoluție infracțională unei alte persoane care o va prelua și va proceda la punerea ei în aplicare în calitate de autor, instigator sau complice.

CAPITOLUL 2 TRAFICUL DE MIGRANȚI

Subcapitolul 2.1 Scurt istoric

Migrația este un fenomen cunoscut din cele mai vechi timpuri, care a influențat și influențează profund societatea actuală, migrația era cauzată în cvasitotalitatea ei, de motivații economice, de deplasarea în masă a unui trib sau popor de pe un teritoriu pe altu. În epoca modernă, după constituirea și consolidarea statelor și după instituirea unor norme statale, fenomenul migrației a căpătat caracteristici mai clare prin acorduri și convenții între state privind determinarea cetățeniei și regimul circulației transfrontierei.

După 1989, prin deschiderea granițelor din fostul bloc comunist prin garantarea libertății de mișcare, prin schimbul de mărfuri și servici, prin circulația rapidă a informațiilor, au permis terorismului și crimei organizate la efectuare unui salt important, și au asigurat grupurilor criminale acumularea de venituri substanțiale pe care le folosesc în mod frecvent pentru a penetra și controla organismele legale.

2.1.1 Noțiune și terminologie

Termenul de migrație, provine din limba franceză "migration"și din latină "migrare" care înseamnă schimbare, care poate fi pozitivă sau negativă și reprezintă fenomenul de deplasare în masă a unor populații de pe un teritoriu pe altul, deplasare determinată de factori economici, sociali, politici sau naturali.

Migrația descrie procesul de mișcare al populației din interiorul granițelor peste frontiere, un migrant este definit ca o persoană care se mută dintr-o țară de reședință într-o altă țară pentru o perioadă de timp.

Migrația reprezintă un proces social care a influențat și încă mai influențează profund societatea romănească actuală prin milioanele de persoane care au plecat singuri sau în grupuri sau cu toată familia în afara granițelor și încă mai pleacă dintr-o țară slab dezvoltată din punct de vedere economic și se stabilesc, lucrează, caută un trai de viață mai bun într-o țară foarte dezvoltată.

Constituie o mișcare, în spațiu fizic și socio-cultural și implică nu numai deplasarea dintr-un loc în altul, ci presupune și distrugerea atașamentelor structurale din zona de plecare, reorganizarea sistemului național la destinație și asimilare culturală a mediului de primire.

Migrația ilegală este o activitate economică ce se sustrage controlului statului, iar prin activități conexe ajungând la diferite forme ale evaziunii fiscale, este o componentă a crimei organizate, fiind determinată de volumul migrației internaționale și de existența unor cauze economice.

Printre factorii care influențează pregnant migrația ilegală sunt, creșterea demografică, necontrolată, situația economică din principalele state sursă, producătoare de migranți, situația incertă din punct de vedere politic din unele zone geografice, conflictele armate care de multe ori au ca efect crize umanitare, afluxuri masive de persoane care au nevoie de protecție internațională, aceștia ducând la concluzia că fenomenul migrației este în continuă creștere.

Imigrația, reprezintă acțiunea de a veni dintr-o țară străină pentru a se stabili într-p altă țară și are în vedere cetățenii străini care, din diferite motive, migrează în alte state, reprezintă un factor de luat în seamă de către autoritățile locale întrucât ponderea celor care doresc să vină în statul de destinație provine din țări subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.

Migrația, reprezintă acțiunea unei persoane de a pleca dintr-o țară și a se stabili într-o altă țară sau alt continent, se poate realiza către alte state și reprezintă un factor de interes major pentru statul sursă și instituțiile sale. Interesul statului este acut întrucât acesta are nevoie de o cunoaștere cât mai precisă a populației care emigrează, a cauzelor care favorizează sau împiedică acest lucru. Infracțiunea, trafic de migranți, presupune potrivit Codului Penal, racolarea, îndrumarea, călăuzirea, transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat.

Fapta se săvârșește în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial prin mijloace care pun în pericolul viața, integritatea sau sănătatea migrantului, prin supunerea la tratamente inumane sau degradante, a victimei

Subcapitolul 2. 2 Considerați preexistente

Prin migrație, se înțelege, deplasarea în masă a unei populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori naturali, economici, sociali, politici sau de alta natură. Dezvoltarea și disparițiile economice, schimbările demografice, accesul la informație și posibilitatea de a călători numai cu buletinul sunt factorii care afectează migrația.

Raportată la cauzalități migrația, cunoaște mai multe forme:

– migrația determinată, generată de resursele vitale insuficiente, dar și de unele fenomene naturale precum inundațiile, răcirea climei, mișcări tectonice, care pun în pericolul habitatul avut;

– migrația impusă sau forțată, rezultată din ocuparea zonelor locuite de un inamic care recurge la exterminări, deportări, intoleranță, discriminări;

– migrația voluntară, derivată de libera opțiune a indivizilor de a se stabili într-un alt areal, considerat benefic aspirațiilor și disponibilităților lor de dezvoltare;

Din punct de vedere juridic, migrația cunoaște două forme, migrația legală și migrația ilegală, migrația ilegală deși nu este nouă, este în creștere și reprezintă un factor important în economie și este componenta cea mai dinamică a crimei organizate, care determină o activitate economică ilegală, iar prin activitățiile conexe se ajunge la diferite forme ale evaziunii fiscale.

 Migrația reprezintă modalitatea de deplasare uzitată de către victimele care nu pot folosi calea legală pentru a pleca în străinătate, ca și componentă a traficului de persoane, migrația ilegală este un flagel din ce în ce mai extins a ingeniozității infractorilor și mai greu de stăpânit datorită rețelelor criminale implicate.

Traficul ilegal de migranți reprezintă una din cele mai acute consecințe vizibile și este unul dintre subiectele a căror actualitate s-a menținut în mod constant, atât pe agendele și discursurile politico-sociale din spațiul european, dar mai ales în mass-media, în țările occidentale care au un scop direct sau indirect, un folos material și financiar pentru traficanți însă cu efecte secundare greu de evaluat pe termen lung care se produce prin manifestări ale crimina Infracțiunea de trafic de migranți, este reglementată în articolul 263 din Codul Penal și îsi are corespondent în fapta prevăzută de articolul 71 din O.U.G numărul 105/2001 privind frontiera de stat a României.

În varianta tip, în Noul Cod Penal infracțiunea se poate săvârșii prin activități precum racolarea, îndrumarea sau călăuzirea unei persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat dar poate fi săvârșită și prin activități precum transportarea, transferarea sau adăpostirea unei persoane. Ca și element de noutate, în Noul Cod Penal infracțiunea poate fi săvârșită și prin activități precum transportarea, transferarea, adăpostirea unei persoane, fiind săvârșite în același scop, însă ca element de diferențiere îl reprezintă faptul că noua reglementare nu mai prevede incriminarea organizării unor astfel de activități, iar infracțiunea există și atunci când aceste acțiuni privesc o singură persoană.

Variantele agravante ale infracțiunii sunt prevăzute în aliniatul 2 al articolului 263 Codul Penal unde agravarea faptei este determinată de scopul special urmărit de infractor, acela de a obține un folos patrimonial însă este suficient doar să urmărească obținerea unui folos prin acțiuni întreprinse că să atragă forma agravantă. Săvârșirea faptei prin mijloace care pun în pericol viața, integritatea sau sănătatea migrantului, comiterea infracțiunii prin supunerea la tratamente inumane sau degradante cât și în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial constituie agravante ale infracțiunii de trafic de migranți.

Noul Cod Penal elimină o variantă agravantă în ceea ce privește condițiile de incriminare, aceea faptă care are caurmare moartea sau sinuciderea victimei și introduce o altă împrejurare ce este incriminată mai sever, fapta săvârșită în scopul de a obține, direct sau indirect, un folos patrimonial.

În ceea ce privește sancțiunea, limita maximă a pedepsei cu închisoarea este aceeași , însă conform actualului Cod Penal pedeapsa este mai favorabilă față de vechea reglementare unde minimul special era de 5 ani., în actuala reglementare în privința minimului special al pedepsei închisorii acesta este de 3 ani și prevede și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi.

Prin trafic de migranți se înțelege asigurarea intrării ilegale pe teritoriul unui stat de către traficant a unei persoane,victima, care nu are cetățenia acelui stat sau nu domiciliază pe teritoriul acelui stat și de cele mai multe ori nici nu cunoaște limba țării respective.

De asemenea, expresia trafic ilegal de migranți consființește o activitatea, de a asigura, în scopul obținerii, direct sau indirect, un folos financiar ori un alt folos material alături de intrarea ilegală într-un stat a unei persoane care nu este nici cetățean, nici rezident permanent al acelui stat, iar expresia intrare ilegală  se folosește când condițiile necesare intrării legale în statul primitor nu pot fi îndeplinite.

Traficul ilegal de migranți poate amenința pacea, securitatea prin tulburarea echilibrului demografic, etnic, cultural, prin incapacitatea mecanismelor de protecție socială sau de sănătate publică, prin depășirea capacității de absorbție a pieței legale a muncii și implicit, prin bulversarea raportului de forțe dintre structurile de control a legalității și ordinii publice și partea de populație canalizată spre activități infracționale.

Referindu-ne strict la migrația ilegală, s-a constatat că Europa de Est reprezintă un element de atracție pentru migranții din diferite țări ale continentul asiatic, în ultima perioadă și din cel african, pentru persoanele periculoase, infractori dați în urmărire prin Interpol, care fac parte din grupări teroriste, din organizații criminale sau care sunt implicate în fenomenul criminalității transfrontaliere. După aderarea României la Uniunea Europeană și NATO, România, din țară sursă și de tranzit, a devenit o țară țintă, fiind supusă unei presiuni din ce în mai mari.

În fapt, s-a reținut că în perioada 6-7 septembrie 2006, inculpatul C.V. s-a ocupat de călăuzirea și îndrumarea a 5 migranți în vederea trecerii ilegale a frontierei de stat a României, aceștia cunoșteau atât de la inculpat cât și de la complicele acestuia E.V. prețul pe care trebuie să-l plătească pentru faptul că vor folosi pașapoarte românești falsificate.

În vederea trecerii frauduloase a frontierei, inculpatul s-a deplasat la Punctul de frontieră unde a luat legătura cu agentul de poliție M.L.R căruia i-a prezentat pașapoartele false emise de inculpatul C.S.I pentru S.D și C.R., M.L.R a constatat că documentele sunt falsificate și a solicitat în schimbul încălcării atribuțiilor sale de serviciu suma de 3000 de euro.

În momentul în care inculpatul H.A s-a întors la autoturismul în care se aflau migranți, au intervenit organele de cercetare penală care efectau supravegherea operativă și astfel au împiedicat trecerea ilegală, ieșirea inculpațiilor din țară.

În drept, instanța a decis trimiterea în judecată a inculpaților, H. A, C.S.I, M.L.R în calitate de autori iar S.D și C.R în calitate de complici la infracțiunea de trafic de migranți prevăzut de articolul 71 alineatul 1 din OUG numărul 105/ 2001 și aplicarea articolului 74 literea a din Codul Penal raportat la articolul 76 litera d Codul Penal la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

C.S.I. a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de fals de material în înscrisuri oficiale prevăzute de articolul 288 din Codul Penal la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, complicitate la trafic de migranți prevăzut în articolul 48 din Noul Cod Penal și 26 Vechiul Cod Penal raportat la articolul 71 alineatul 2 din OUG numărul 105/ 2001, la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare.

H.A, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prevăzută în articolul 71 alineatul 1 din OUG numărul 105/ 2001 și articolul 70 litera d din Codul Penal, la pedeapsa închisorii de 10 luni și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a și b din Codul Penal.

M.L.R, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de articolul 254 alineatul 1 Codul Penal cu aplicarea dispoziților articolului 74 litera a, la pedeapsa închisorii de 2 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 64 litera a și b din Codul Penal și complicitate la trafic de migranți.

.

CAPITOLUL 3

DISTINCȚII ÎNTRE TRAFICUL DE PERSOANE ȘI TRAFICUL DE MIGRANȚI

De cele mai multe ori, traficul de persoane este asociat cu migrația, datorită unor elemente comune și anume intrarea într-un stat străin a unor persoanelor din țările sărace către țările dezvoltate, între cauze regăsindu-se decalajul dintre țările sărace și cele bogate, lipsa de oportunități pentru tineri, poziția defavorizată a victimelor în unele state.

În ceea ce privește asemanările între cele două putem observa că subiectul pasiv este identic, persoana juridică poate fi în ambele cazuri subiect activ sau pasiv, sunt infracțiuni formale, se săvârșesc cu intenție directă, au un scop special și anume valorificarea de către traficant a profitului.

Trecerea frontierelor în țările de destinație, se poate face în mod legal sau în mod ilegal, în astfel de situații se impune realizarea unor delimitări între infracțiunile privind traficul de persoane și cele privind traficul de migranți.

Diferența majoră între cele două infracțiuni este reprezentată de caracterul național sau străin al frontierei care urmează să fie trecută în mod fraudulos. Traficul de migranți se realizează în scopul trecerii frauduloase a frontierei României sau a altei țări în schimbul primirii de traficant a unei sume de bani pentru introducerea sau scoaterea frauduloasă din țară a persoanelor care nu au dreptul de a intra sau ieși legal din țara respectivă.

În schimb, traficul de persoane se realizează în scopul exploatării persoanei, indiferent dacă activitatea de exploatarea se produce în aceeași țară în care se realizează activitatea de trafic sau în altă țară.

În ipoteza în care persoana traficată potrivit condițiilor de la articolul 12 din Legea numărul 678/ 2001, estre trecută de granița unui stat în altul în mod fraudulos, considerăm că infracțiunea de trafic de peroane intră în concurs cu infracțiunea de trafic de migranți.

În fapt, s-a reținut că faptele inculpaților A. M și de a racola mai multe tinere în scopul obligării la practicarea prostituției în Italia, cărora le promiteaua că le ajută să ajungă să își găsească un loc de muncă în țara respectivă, unde urmau să lucreze ca ospărărițe, baby-sitter și de a le ajuta să treacă granița fraudulos din Romănia în Italia.

Inculpați în fapt, le-au trecut granița cu scopul ca apoi să le vândă unor traficanți italieni.

În drept, instanța a decis că cele expuse mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prevăzută la articolul 12 din Legea 678/2001 în concurs cu infracțiunea de trafic de migranți prevăzută la articolul 71 din O.U.G numărul 105/ 2001.

Subcapitolul 3.1 Condiții preexistente

3.1.1 Obiectul juridic și material

Obiectul juridic al infracțiunii de trafic de persoane este diferit față de obiectul juridic al infracțiunii de trafic de migranți, activitățile privind traficul de migranți reprezintă infracțiuni împotriva ordinii publice și se referă la pătrunderea ilegală a persoanelor pe teritoriul unui stat și nu poate vorbi despre existența unor victime, în schimb, traficului de persoane, este o infracțiune împotriva persoanei care se dezvoltă în jurul valorii sociale și apără drepturile omului.

Obiectul material, în cazul infracțiuni de trafic de persoane este reprezentat de corpul victimei traficate în vederea exploatării, iar în cazul infracțiunii de trafic de migranți, obiectul material este suma de bani pe care o plătește victima ca să treacă granița, sau poate fi și corpul victimei.

În speță s-a constatat că inculpatele, A.T și sora ei M.T, au fugit de acasă și au vrut să plece în Spania la cules de căpșuni dar neavând bani ca să le plătească inculpaților V.S și partenerului H.M, au întreținut relații sexuale cu aceștia pentru ca apoi aceștia să le treacă granița.

3.1.2 Subiectul activ și pasiv

3.1.3 Latura subiectivă

Atât infracțiunea, trafic de persoane cât și infracțiunea trafic de migranți se comit cu intenție directă.

3.1.4 Latura obiectivă

În cazul infracțiunii de trafic de persoane, legiuitorul a prevăzut anumite condiții elementului material, recrutarea sau transportarea victimei trebuie să se realizeze prin amenințare, violență, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei, iar în cazul infracțiunilor privind traficul de migranți, nu găsim prevăzute în conținutul infracțiunii astfel de condiții.

Infracțiunea de trafic de persoane se săvârșește în scopul obligării victimei la practicarea prostituției sau la muncă forțată, în vreme ce infracțiunile privind traficul de migranți se săvârșesc, în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat sau a unui stat străin, migranții fiind liberi să desfășoare orice activitate după ce ajung în țara de destinație.

În ceea ce privește variantele agravante ale celor două infracțiuni, putem remarca faptul că migranții au calitatea de subiecți pasivi secundari ca urmare a producerii uneia dintre consecințele mai grave depășind intenția făptuitorului, forma sa de vinovăție fiind praeterintenția.

Regăsim deosebiri între cele două infracțiuni, în ceea ce privește consimțământul victimei, referitor la persoanele, care fără a fi constrânse nici fizic, nici moral sau prin alte foloase de către traficanți, acceptă de bunăvoie să devină sursele de profit pentru traficanți, fie prin exploatare sexuală, fie prin muncă, iar în momentul în care se constată că există un astfel de consimțămant, neviciat prin eroare, dol sau violență, legislația din țara noastră a decis că fapta nu se mai găsește pe terenul traficului, ci se află sub imperiul trafic ilegal de migranți.

În cazul în care consimțământul victimelor a fost viciat prin diferitele mijloace prevăzute atât în legislația română cât și în cea internațională, obținut prin fraudă sau înșelăciune, prin violență sau amenințare și nu îndeplinește condițiile pentru a atrage beneficiul cauzei justificative, în consecință traficantul va răspunde pentru infracțiunea de trafic de persoane.

Aceste criterii de diferențiere au fost aplicate în practica judiciară, astfel într-o speță s-a stabilit că nu se poate reține vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor de trafic persoane deoarece activitatea infracțională desfășurată de inculpat în raport de părțile vătămate a constat doar în transportarea lor până la graniță și în organizarea trecerii frauduloase a frontierei de stat a Romăniei spre Serbia , neutilizându-se în acest sens de către inculpat a mijloacelor expres prevăzute de lege pentru constituirea infracțiunii de trafic de persoane, cum ar fi amenințarea, violența, sau alte forme de constrângere cum ar fi răpirea, frauda ori înșelăciunea, abuzul de autoritate sau profitarea de imposibilitatea părților vătămate de ase apăra sau de a-și exprima voința, sau oferirea, darea, acceptarea, sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei.

CAPITOTUL 4

PREVENIREA ȘI COMBATEREA TRAFICULUI DE PERSOANE

Traficul de persoane reprezintă o crimă la adresa demnității și integrității umane, o violare a drepturilor omului, care nu poate fi întreruptă prin încălcarea drepturilor și nevoilor celor traficați. Măsurile menite să combată acest fenomen trebuie să fie axate pe drepturile și libertățile victimei însă fără a se depăși , iar asistența specializată și complexă trebuie să fie accesibilă victimelor fără discriminare, pentru a redresa și repara abuzul asupra drepturilor suferite de aceștia.

Cauzele și factorii de risc care au determinat nu numai apariția fenomenului traficului de persoane, ci și menținerea lui, sunt multiplele și privesc acțiuni de prevenire, combatere și diminuare întreprinse de autorități, de societatea civilă, de comunitatea națională și internațională, ce presupun capacitare de forțe umane și materiale, din fericire concentrarea acțiunilor antitrafic duce la rezultate notabile, observabile și la nivelul României cel puțin, statistic, prin numărul de victime în scădere.

Studiile privind traficul de persoane includ un numãr impresionant de cauze de la discriminare în funcție de gen, de etnie sau politici guvernamentale referitoare la migrație în țările de origine sau de destinație până la sărăcie sau lăcomie, care se pare că ating apogeul fenomeului.

Stabilirea unei cooperări strânse între statele membre se va putea realiza prin crearea unei baze solide care să ducă la o pace durabilă între statele Europei, precum și realizarea unei comunicări permanente. Statele au simțit nevoia să intervină nu doar în plan intern, ci și în plan internațional, există reglementări în materia traficului de persoane atât la nivel global, cât și la nivel regional prin crearea unor instrumente normative care să le ajute în lupta împotriva traficului de persoane. Acțiunile eficace în acest sens, pot fi eficiente numa cu ajutorul unei colaborării între țările de origine, de tranzit și de destinație.

Activitatea de prevenire se definește ca un ansamblu de măsuri în vederea împiedicării acțiunii de trafic care contribuie la săvârșirea de fapte antisociale, măsuri pentru asigurarea respectului față de lege și promovarea ordinii și disciplinei în relațiile sociale întreprinse într-o societate. Persoana acționează în diferite situații care pot avea rolul de tentații, mobiluri ori pot reprezenta împrejurări favorizante trecerii la act care duc toate la încălcarea legii.

Se poate acționa preventiv, luându-se măsuri de împiedicare  a făptuitorului să comită fapta proiectată. În raport de aceste realități, întâlnim acțiuni prin care se poate realiza activitatea de prevenire, acțiunea formativă, de modelare a individului și a comunității, în spiritul respectului față de lege și față de valorile sociale, înlăturarea situațiilor și a stărilor de lucruri care îl pot influența pe subiect ori pot fi folosite de acesta în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Pentru o prevenire și o combatere eficientă, traficul de persoane, trebuie să fie cunoscut în ansamblu, avându-se în vedere dimensiunile, originile, cauzele, etapele, consecințele, clasificările sale și, nu în ultimul rând, istoricul reglementărilor legale în materie.

De-a lungul istorie, s-au adoptat la nivel global mai multe acte normative privind combaterea și prevenirea traficul de persoane:

-Acordul Internațional de la Paris, din 18 mai 1904, cu privire la reprimarea traficului cu femei;

-Convenția internațională de la Geneva din 30 septembrie 1921, cu privire la reprimarea traficului cu femei și copii;

-Convenția de la Geneva din 25 septembrie 1926;

– Convenția Națiunilor Unite pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituției semenilor;

– Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor dar și Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, din 15 noiembrie.

Cel mai recent și modern instrument a fost adoptat de Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor, potrivit acestei directive, prevenirea se poate realiza prin mijloace adecvate, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii adecvate de comunicații, precum și prin evitarea depunerii mărturiei în ședință publică și adresarea de întrebări inutile privind viața privată și prin evitarea repetării inutile a interogatoriilor pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și al judecății, prin evitarea contactului vizual între victime și acuzați, inclusiv pe parcursul depunerii mărturiei, ca de exemplu în timpul audierilor și al confruntărilor.

Prevenirea poate fi eficientă dacă se afectează în mod sistematic și coordonat la toate resursele sociale, mai ales în cazul traficului de persoane, care diferă dacă victima este minoră, sau majoră, femeie sau bărbat, deoarece aceștia sunt exploatați în scopuri diferite. Fiind o problemă ce vizează întreaga societate, prevenirea criminalității este o activitate complexă, la care pot și trebuie să contribuie numeroase organisme guvernamentale și organizații neguvernamentale fiind nevoie de promovarea unei abordări sistemice, de o implicare coordonată și cuprinzătoare în prevenirea criminalității efective și pătrunderea în zonele în care competența nu aparține doar poliției.

CAPITOLUL 5 ASPECTE DE DREPT COMPARAT

Reglementările legislative privind traficul de persoane sunt diferite de la o țară la alta, multe țări au ratificat Protocolul ONU și au promulgat legi speciale, unele țări aplică legile și construiesc mecanisme specifice de coordonare pentru a rezolva problema traficului.

Subcapitolul 5.1 Aspecte de drept comparat privind traficul de persoane

5.1.1

5.1.2 Africa

O altă zonă afectată de traficul de persoane este Africa, o mare parte din persoanele vulnerabile o regăsim în statele din această zonă, care sunt caracterizate de numeroși factori economici, sociale și culturali, întâlnim cu preponderență lipsa banilor, conflicte armate, corupție, regimuri nedemocrate, lipsa oportunităților, carențe în educație, în dezvoltare.

În acestă zonă, femeile și copii au un statut scăzut în societate, fiind considerate o sursă e venit prin supunerea la cele mai înjositoare activități de către traficanți și atunci migrarea este singura lor "scăpare". Cea mai mare parte a persoanelor sunt traficate din Africa în special în Europa, Orientul Mijlociu, Asia.

În Africa traficul se comite în scopul exploatării sexuale în special al femeilor, însă întâlnim cazuri de exploatare și a minorilor, chiar dacă aceștia sunt văzuți o forță de muncă ieftină, al doilea scop este cel economic, care a luat forma muncii domestice, prin munca în agricultură sau pe plantații. Al treilea scop este cel de a trafica copii ca ulterior să îi dea spre adopției , și conflictele armate pot duce la o cerere de copii soldați ca să lucreze ca și servitori domestici.

Pe teritoriul unui stat se află, de regulă, pe lângă cetățenii statului respectiv și străini, persoane aflate în misiuni oficiale, diplomați, consuli, funcționari internaționali, militari și turiști, apatrizi, refugiați, migranți.

5.1.3 Turcia

Comunitățile de migranți turci rămân cele mai importante din Europa , țara lor principală de destinație fiind Germania. În anii 1990, majoritatea migranților turci au plecat într-un număr mare spre Rusia, Arabia Saudită și Israel, Germania însă din punct de vedere al preferințelor era pe plan secundar.

Se crede că puțini migranți se întorc înapoi în Turcia la expirarea contractului de muncă și acesta se datorează numeroaselor nedreptăți, modificarea metodelor care permiteau însoțirea familiei, copiii migranților care au învățat în limba țării de adopție și nu doresc să se întoarcă în țara lor de origine. Alt motiv ar fi că în țara lor origine nu beneficiază de un serviciu de sănătate complex, găsirea unui loc de muncă este foarte greu și-i fac să rămână acolo.

Chiar dacă de multe ori integrarea în țara de adopție nu e placută, șomajul este ridicat din cauza discriminărilor, vârsta înaintată, proasta stare a sănătății și lipsa lor relativă de educație și de cele mai multe ori de calificare cu toatea acestea preferă să rămână acolo.

Subcapitolul 5.2 Aspecte de drept comparat în ceea ce privește traficul de migranți

Europa Occidentală rămâne un centru important de migrare intra și interregională, partea majoritară a acestei migrați se datorează legăturilor coloniale vechi sau a altor atașamente istorice și culturale dar este condiționată și de noile sisteme de comunicare regională și mondială care nu încetează să se diversifice, aici includem rețele de transporturi, în domeniul afacerilor, informației dar și rețelele internaționale de negociere a migranților.

5.2.1 Statele Unite ale Americii

Între cele două Americi există o diferență majoră din punct de vedere economic, între Statele Unite și Canada și America Latină pe de o altă parte, fluxurile migratoare se desfășoară dinspre America Latină spre cele două state nord americane.

SUA și Canada reprezintă o zonă de destinație pentru persoanele traficate din Asia sau Europa.

În SUA, incriminarea traficului de persoane este realizată în cadrul Secțiunii Penale a Diviziei de Drepturi Civile. Fiecare stat are dreptul să adopte acte legislative, astfel că unele state au adoptat prevederi legislative în vederea incriminării, prevenirii și combaterii fenomenului.

Codul penal din SUA tratează traficul de persoane în Titlul 18, Capitolul 77, care tratează servitutea involuntară, munca forțată și traficul de natură sexuală. Secțiunea 1581 incrimează menținerea, posesia sau transformarea unei persoane în stare se servitute prin datorie, sancțiunea prevăzută pentru această infracțiune este amenda, închisoarea de până la 20 de ani sau amândouă, iar în cazul unor circumstanțe agravante precum moarte, răpirea, abuzul sexual agravant sau tentativa acestora se pedepsește cu închisoarea pe viață.

Canada, are procente de imigrare relativ ridicate, cel mai ridicat nivel de imigrare l-a cunoscut în anul 1993 când aproximativ 256.000 de imigranți a "adoptat", mai mult de jumătate provin din Asia și 19 % din Europa.

5.2.2 Indonezia

Indonezia este un alt stat afectat de problema traficului intern și internațional de persoane, este țara sursă de destinație pentru traficul în vederea exploatării sexuale și a muncii forțate.

În Indonezia, Codul Penal incriminează comerțul cu femei și minori de sex masculin însă nu face nici o referire la persoanele de sex feminin minore. Legea de Protecție a Copilului prevede sancțiuni cu închisoarea între 3 și 15 ani și amendă pentru traficanții de copii, astfel că autoritățile se folosesc de acest act mai mult decăt de Codul Penal, datorită sancțiunilor mai severe.

Modalitățile de recrutare implică cel mai adesea înșelăciunea prin falsa promisiunea a unor slujbe în străinătate. Mai grav este că există multe agenții de plasare a forței de muncă neautorizate care sunt implicate în traficul de persoane, precum și agenții autorizate de guvern care cer sume foarte mari de plată.

5.1.1 Italia

Politica legislativă italiană în domeniul traficului de persoane prezintă un interes major, datorită poziției geografice, este una dintre principalele porți de intrare și este una din puținele state din Europa în care au fost semnalate cazuri de exploatare prin muncă .

Principala modalitate de racolare a victimelor este falsa promisiune a unui loc de muncă însă victimele descoperă abia în momentul în care ajung la destinație că scopul era altul decât cel promis.

O legislație comprehensivă asupra traficului de persoane a fost adoptată în Italia în 2003 intitulată , Măsuri împotriva traficului de persoane care presupune pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani potrivit articolului 600 a persoanelor care țin în scavie sau într-o altă stare similară sclaviei o persoană sau mai multe. Potrivit articolului 601 sancționează traficul sau comerțul de sclavi cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.

În Italia traficul de persoane pare a fi dominat de prostituție, care este gestionat de români, albanezi dar și italieni, este o zonă de tranzit pentru traficul de arme, de droguri, țigări de contrabandă.

Comparativ cu alți ani când au fost identificate 466 de victime exploatate în Italia, în anul 2007 numărul a rămas aproape constant, respectiv 469 de persoane, dintre care 64 % din victime de gen feminin cu vârste cuprinse între 10 ani și 25 de ani și 36 % de gen masculin, cu vârste cuprinse între 18 ani și 26 de ani. Privind nivelul de școlarizare al victimelor, 44% au între 5 și 8 clase, 33% au între 9 și 12 clase, 13% au absolvit o școală profesinală și 1% au studii superioare.