Trafic de Persoane

Introducere…………………………………………………………………………………………………………. 4

Capitolul 1

Condiții preexistente ale infracțiunii de trafic de persoane………………………………………… 8

1.1. Noțiuni generale…………………………………………………………………………………………….. 8

1.2. Obiectul infracțiunii ………………………………………………………………………………………. 11

1.2.1. Obiectul juridic special………………………………………………………………………………… 11

1.2.2. Obiectul material…………………………………………………………………………………………. 12

1.3. Subiecții infracțiunii……………………………………………………………………………………….. 12

1.3.1. Subiectul activ…………………………………………………………………………………………….. 12

1.3.2. Subiectul pasiv…………………………………………………………………………………………….. 12

Capitolul 2

Conținutul constitutiv, forme și sancțiunile infracțiunii de trafic de persoane………………. 13

2.1. Latura obiectivă……………………………………………………………………………………………… 13

2.1.1. Elementul material………………………………………………………………………………………. 13

2.1.2. Urmarea imediată………………………………………………………………………………………… 16

2.1.3. Raportul de cauzalitate…………………………………………………………………………………. 16

2.2. Latura subiectivă……………………………………………………………………………………………. 16

2.3. Forme. Sancțiuni……………………………………………………………………………………………. 17

2.3.1. Forme…………………………………………………………………………………………………………. 17

2.3.2. Sancțiuni…………………………………………………………………………………………………….. 18

Capitolul 3

Considerații generale privind infracțiunea de trafic de persoane………………………………… 19

3.1. Mijloace utilizate pentru traficul de persoane…………………………………………………….. 19

3.2. Corelația infracțiunii de trafic de persoane cu exploatarea unei persoane………………. 24

3.3. Consimțământul persoanei………………………………………………………………………………. 26

3.4. Decizii în interesul legii relevante……………………………………………………………………. 27

3.5. Dinamica fenomenului în anul 2014…………………………………………………………………. 29

3.5.1. Femeile – victime ale traficului de persoane……………………………………………………. 32

3.5.2. Bărbații – victime ale traficului de persoane……………………………………………………. 33

3.5.3. Copiii – victime ale traficului de persoane………………………………………………………. 34

Capitolul 4

Modalități de exploatare a victimelor supuse infracțiunii de trafic de persoane…………….. 40

4.1. Traficul de persoane pentru exploatare prin muncă…………………………………………….. 40

4.2. Traficul de persoane pentru exploatare sexuală………………………………………………….. 41

4.3. Traficul de persoane pentru exploatare prin cerșetorie………………………………………… 45

4.4. Perioada de trafic…………………………………………………………………………………………… 46

Capitolul 5

Aspecte de jurisprudență…………………………………………………………………. 48

Concluzii și propuneri…………………………………………………………………………………………… 52

Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………… 58

ABREVIERI

Titluri de periodice

C.pen. – Cod Penal

D.L. – Decretul Lege

H.G. – Hotărârea de Guvern

M. Of. – Monitorul Oficial

O.G. – Ordonanța de Guvern

O.U.G. – Ordonanța de Urgență a Guvernului

Referiri la denumiri de acte normative, instanțe, hotărâri judecătorești

alin. – alineat

art. – articolul

Cap. – capitolul

Jud. – Județ

lit. – litera

nr. – numărul

op. cit. – opera citată

p. – pagina

pct. – punctul

Vol. – volumul

Introducere

Pentru lucrarea de licență am ales ca temă „TRAFICUL DE PERSOANE” fiind o lucrare de maximă importanță și care din ce în ce mai des sunt implicate în astfel de infracțiuni diferite persoane. Lucrarea este structurată în cinci capitole fiecare prezentând aspecte relevante cu titlul ales.

Traficul de persoane constituie, fără îndoială, una dintre cele mai grave forme de manifestare a ilicitului penal, pentru motive evidente, enumerate constant de doctrina și practica judiciară: natura valorilor vizate, întinderea fenomenului atât la nivelul țării noastre, cât și internațional, dimensiunile transfrontaliere, conexiunile cu criminalitatea organizată și, la nivel uman și moral, efectul de profundă dezumanizare produs asupra victimelor, încălcarea gravă și ireparabilă a unor valori esențiale ce țin de însăși condiția umană ca individualitate.

Problema combaterii traficului de persoane ține, așa cum practica judiciară a și dovedit pe parcursul ultimilor 10 ani, de necesitatea unor acțiuni concertate venind din partea altor autorități decât cele judiciare, în scopul conștientizării potențialelor categorii vulnerabile asupra pericolului de a deveni victime ale acestui fenomen.

Astfel cum și experiența europeană și internațională a dovedit, simpla intervenție a organelor judiciare – poliție, parchet, instanță de judecată – nu este în nicio măsură suficientă pentru combaterea acestui fenomen.

…………………………………….

Capitolul 1

Condiții preexistente ale infracțiunii de trafic de persoane

1.1. Noțiuni generale

În condițiile art. 210 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de persoane, recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:

a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.

Constituie varianta agravată a acestei infracțiuni traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.

Reglementare anterioară Articolul 12 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, avea următorul conținut: „(1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Traficul de persoane săvârșit în una dintre următoarele împrejurări: a) de două sau mai multe persoane împreună; b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății; c) de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

…………………………………..

1.2. Obiectul infracțiunii

1.2.1. Obiectul juridic special

În cazul infracțiunii de trafic de persoane obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale a căror desfășurare este condiționată de respectarea libertății și a drepturilor persoanei, a demnității, integrității corporale sau sănătății acesteia, împotriva faptelor de exploatare a acesteia și de transformare a persoanei în sursă de câștig.

……………………….

Capitolul 2

Conținutul constitutiv, forme și sancțiunile infracțiunii de

trafic de persoane

2.1. Latura obiectivă

2.1.1. Elementul material

Elementul material al laturii obiective se prezintă sub forma unei pluralități de acțiuni alternative.

Recrutarea unei persoane pentru a fi exploatată înseamnă descoperirea unei persoane susceptibile a fi exploatată și determinarea acesteia să devină victimă a exploatării. Transportarea constă în acțiunea unei persoane, numită transportator, de a muta dintr-un loc în altul, cu ajutorul unui mijloc de transport, persoana care este sau urmează a fi exploatată. Transferarea constă în acțiunea unei persoane de a dispune și realiza schimbarea locului de cazare sau în care se află ascunsă ori este exploatată o persoană. Adăpostirea este acțiunea unei persoane de a asigura cazare, găzduire altei persoane, în vederea exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia. Primirea este acțiunea unei persoane de a prelua, de a lua asupra sa, pe seama sa, o persoană, în scopul exploatării sau înlesnirii exploatării acesteia.

2.2. Latura subiectivă

Infracțiunea de trafic de persoane adulte se realizează, în general, sub forma intenției directe.

În toate modalitățile de existență a elementului material, pentru infracțiunea de trafic de persoane legea cere ca o condiție esențială existența unui anumit scop al infracțiunii: exploatarea victimei.

……………………………………

Capitolul 3

Considerații generale privind infracțiunea de trafic de persoane

3.1. Mijloace utilizate pentru traficul de persoane

Mijloacele utilizate de traficanți pentru realizarea acțiunilor de traficare, regăsindu-se și în conținutul modalităților agravate de infracțiuni de trafic de minori, și constau în: amenințare, violență, alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra ori de a-și exprima voința, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului unei persoane.

De cele mai multe ori, traficanții folosesc nu doar unul dintre aceste mijloace față de victime, amenințarea fiind însoțită de acte de violență după ce, inițial, victima a fost atrasă prin promisiuni false cu privire la o slujbă în străinătate ori a fost răpită și supusă ulterior unor tratamente degradante.

Acțiunile prin care se realizează traficarea se săvârșesc de cele mai multe ori prin constrângerea victimelor care, datorită tratamentului aplicat de către traficanți, acționează împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor acestora.

A constrânge înseamnă a sili pe cineva, a forța, a obliga o persoană să facă un anumit lucru pe care de bunăvoie nu l-ar face sau să aibă o anumită conduită ori un anume comportament.

…………………………….

3.2. Corelația infracțiunii de trafic de persoane cu exploatarea unei persoane

Conform dispozițiilor art. 182 NCP, exploatarea unei persoane poate consta în:

„a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat;

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;

d) obligarea la practicarea cerșetoriei;

e) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal”.

În schimb, potrivit art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane: „Prin exploatarea unei persoane se înțelege: a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate; b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire; c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală; d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale; e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

În urma modificărilor aduse Legii nr. 678/2001 prin Legea nr. 230/2010, intra în noțiunea de „exploatare a unei persoane” practic orice activitate de natură a încălca drepturi și libertăți esențiale ale persoanei, abordare ce conferea normei de incriminare flexibilitate și adaptabilitate. În reglementarea noului Cod penal s-a renunțat la prevederea acestei forme asimilate.

Folosirea serviciilor unei persoane exploatate , în condițiile legii reprezintă: „Fapta de a utiliza serviciile prevăzute în art. 182, prestate de o persoană despre care beneficiarul știe că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă”.

………………………….

3.5. Dinamica fenomenului în anul 2014

Traficul de ființe umane a dobândit, în ultimii ani, dimensiunile și particularitățile unui fenomen social transnațional, responsabil pentru multe drame umane, pentru suferințe devastatoare provocate victimelor, fie ele exploatate prin muncă, sexual sau sub o altă formă. În aceeași măsură, traficul de ființe umane reprezintă un fenomen de criminalitate organizată care nu cunoaște granițe, o infracțiune gravă prevăzută în legislația celor mai multe țări.

Ca și în anii precedenți, în anul 2014 România a continuat să fie o țară de origine pentru victimele traficului de persoane, însă dimensiunea cantitativă a fenomenului continuă tendința de scădere manifestată în anul 2013. Astfel, numărul total al victimelor identificate în anul 2014 este de 1.780, mai mic decât cel al victimelor identificate în anul anterior (2.285). Dintre acestea, 726 au fost traficate începând cu 2014, restul fiind victime implicate în trafic în anii anteriori și identificate în anul 2014.

…………………………….

3.5.1. Femeile – victime ale traficului de persoane

Comparativ cu anul 2013, a scăzut semnificativ numărul victimelor de gen feminin, de la 1.701 la 960. Dintre acestea, mai mult de jumătate, respectiv 492 (51%), aveau vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, acest interval de vârstă rămânând și în 2014 un element critic, situând femeile tinere în categoria victimelor cu risc crescut de victimizare. Alte 240 de victime de sex feminin (25%) aveau vârste cuprinse între 14 și 17 ani, 173 (18%) aveau între 26 și 40 de ani, 42 (4%) aveau peste 40 de ani, iar 15 (2%) aveau sub 14 ani. În total, 706 victime de gen feminin (74%) erau adulte la momentul traficării.

Dintre acestea, 504 au fost victime ale exploatării sexuale, 159 au fost traficate pentru exploatare prin muncă în agricultură, servicii hoteliere și în domeniul construcțiilor. Alte 31 femei au fost obligate la practicarea cerșetoriei, 1 victimă a fost exploatată pentru comiterea de furturi, iar pentru 11 dintre cazuri exploatarea nu s-a produs, fiind vorba de tentative, ceea ce face ca exploatarea sexuală să rămână în continuare principala formă de exploatare în cazul victimelor femei, în special a celor tinere.

Un număr de 356 dintre victimele adulte de gen feminin (50%) provin din localități situate în mediul urban, 336 (48%) din mediul rural și doar 14 (2%) din capitală.

……………………………………

Capitolul 4

Modalități de exploatare a victimelor supuse infracțiunii de trafic

de persoane

Datele statistice indică faptul că, în anul 2014, modalitățile de exploatare au fost, după cum urmează:

1. exploatare prin muncă forțată: 877 de victime, reprezentând 49% din totalul victimelor identificate în anul 2014;

2. exploatare sexuală: 724 de victime (41%);

3. exploatare prin cerșetorie: 146 de victime (8%);

4. exploatare pentru comiterea de furturi: 10 victime;

5. exploatare în scopul pornografiei infantile: 4 victime;

6. exploatare în scopul pornografiei prin internet: 2 victime.

Au fost înregistrare 18 situații (1%) de tentativă la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

Nici în anul 2014 nu au fost raportate persoane traficate pentru prelevarea de organe.

4.1. Traficul de persoane pentru exploatare prin muncă

Majoritatea victimelor traficului pentru muncă forțată au constituit-o persoanele exploatate în agricultură: 600 de persoane, reprezentând 68% din totalul victimelor identificate în anul 2014 ca fiind traficate în acest scop. Alte 245 (28%) au fost victime ale exploatării în domeniul construcțiilor și 32 (4%) au fost exploatate prin muncă în domeniul hotelier.

Ofertele pentru locuri de muncă bine remunerate reprezintă modalitatea principală prin care se face recrutarea victimelor acestei forme de exploatare. Astfel, în 93% dintre cazuri au fost recrutate prin intermediul unor asemenea oferte și doar în 7% dintre cazuri recrutarea s-a făcut prin intermediul unui anunț publicitar.

…………………………..

Capitolul 5

Aspecte de jurisprudență

În prezentul capitol voi prezenta câteva cazuri practice din jurisprudența actuală, modul de soluționare și deciziile Curții.

Deciziile au fost pronunțate înainte de intrarea în vigoare a noului cod penal, dar le-am tratat conform noilor dispoziții.

1. Trafic de persoane. Contrângere realizată prin dependență materială și emoțională. Persoana labilă psihic și fără adăpost. Minor

Se aplică Legea nr. 678/2001 respectiv art. 13 alin. 1, 3 și 4 și NCP, art. 211 alin 1. și 2.

Prin oferirea de locuință și hrană unei persoane labile psihic și fără adăpost în scopul de a o determina ca, în schimbul acestor servicii să practice cerșetoria în beneficiul inculpaților, se urmărește crearea unei stări de dependență materială care constituie o formă de contrângere în sensul dispozițiilor art. 12 alin 1 din Legea nr. 681/2001, prin manopere de acest tip încălcându-se dreptul persoanei la libertate de voință și acțiune.

Atitudinea persoanei vătămate de a refuza să coopereze cu organele judiciare sau declarațiile acesteia în sensul unei situații favorabile inculpaților și protejării acestora, subliniază dependența materială și emoțională create de inculpați.

În condițiile în care inculpații i-au permis victimei minore, care abandonase căminul părinților, să consume băuturi alcoolice, să fumeze, să frecventeze medii sociale cu prostituate, era firesc ca aceasta să nu fi putut să se adapteze unor reguli de disciplină impuse, și deși a fost agresată fizic de către inculpați, a continuat să perceapă mediul ca ceva firesc.

2. Trafic de persoane. Element material. Victimă cu discernământ diminuat. Acte de violență ulterioare

Se aplică Legea nr. 678/2001 respectiv art. 12 (NCP, art. 210) și C.proc.pen. art. 320 (NCPP, art. 374 alin 4).

Fapta de a convinge victima care prezintă deficiență mentală ușoară cu tulburări de comportament, cu o capacitate psihică redusă de apreciere critică asupra conținutului și consecințelor faptelor sale și având discernământ scăzut la momentul la care a consimțit să practice prostituția, să desfășoare această activitate în folosul său, de a o găzdui și de a o obliga pe aceasta, în momentul în care s-a opus, prin șantaj, amenințare și agresiuni fizice să continue această activitate, sub supraveghere permanentă, constituie infracțiunea de trafic de persoane.

Chiar reală, împrejurarea că partea vătămată ar fi fost de acord și anterior să întrețină raporturi sexuale cu diferite persoane pentru bani, practicând prostituția și în trecut, iar consimțământul părții vătămate astfel, obținut ar fi fost unul în cunoștință de cauză în pofida tuturor acțiunilor psihice de care suferă, nu poate duce la înlăturarea răspunderii penale a inculpaților, potrivit art. 16 din Legea nr. 681/2001.

…………………………………………

Concluzii și propuneri

Ca o concluzie la cele prezentate în lucrare pot spune că analizând mecanismele de combatere a traficului de ființe umane ca infracțiune, din conținutul lucrării reiese o colaborare formală relativ bună a organelor judiciare, bazată pe instrumentele juridice interne și internaționale care creează un spațiu relativ rigid de cooperare.

În prezent există o deficiență emoțională de conlucrare între reprezentanții instituțiilor implicate și, îndeosebi, între polițist, procuror și judecător, întrucât structura formală de colaborare creată de către legiuitor nu insuflă un determinism profesionist (entuziasm motivat) în finalizarea optimă a procedurilor judiciare și a administrării probelor, ca urmare a riscului criminogen al fenomenului traficului de ființe umane.

Așa cum rezultă din reglementarea procedurală penală internă, între polițist și judecător există o cooperare mai îndepărtată, rezumându-se în esență: la punerea în executare a unui mandat de aducere, de percheziție, a unui mandat de arestare sau de executare a pedepsei, aducerea din arest a inculpaților la ora stabilită, în timp ce cooperarea între procuror și judecător este mai strânsă și se referă la: luarea, revocarea, înlocuirea măsurilor de prevenție în faza de urmărire penală și verificarea regularității actului de sesizare și menținerea arestării preventive sau participarea procurorului la ședința de judecată, în faza de judecată.

……………………………………………..