TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN [623027]

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN
ȚĂRILE ROMÂNE
Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu

Livada duhovniceasc ă1 sau Noul Paradis sau Limonariul (Ï 8g4:T<
– în limba greac ă, Pratum spirituale – în latin ă) este titlul sub care s-au
înmănunchiat mai multe texte adunate și prelucrate de Ioan Moshu, ajutat
probabil și de ucenicul s ău, Sofronie2.
Autorul, Ioan Moshu, a tr ăit între anii 540 (sau 550)-619. Numele
de Moshu poate fi sau un pseudonim, o „porecl ă” călugărească, Moshu
desemnându-l pe Ioan „cel nepreten țios” sau „cel neîngrijit”, ori indic ă
filiația, Ioan fiul lui Moshos3. Se închinoviaz ă de tânăr în mănăstirea Sf.
Teodosie de lâng ă Ierusalim. Apoi, împreun ă cu ucenicul s ău, Sofronie, se
retrage în pustiul Iuda unde timp de zece ani, va cerceta comunit ățile
monahale de aici. Probabil c ă acum, ascultând cuvintele duhovnice ști ale
părinților îmbun ătățiți, Ioan realizeaz ă necesitatea întocmirii unei lucr ări
de felul Limonariului , care să întărească pe ascetul nevoitor în pustie și să
ofere exemple demne de urmat pentru to ți ceilalți credincio și. Autorul
Livezii duhovnice ști consider ă că „viața virtuoas ă și traiul cinstit nu
constau numai în a cugeta despre cele dumnezeie ști, ci și a consemna în
scris viețile bărbaților virtuo și (…) pentru desf ătarea, parfumul și folosul
ce-l au cititorii”4.

1 Despre importan ța Limonariului vezi Ioanichie B ălan, Circulația Lavsaiconului
și Limonariului în manuscrisele române ști, în „B.O.R.”, an. XCVII (1979), nr. 9-12 și
Limonariu – în care Alexander Levinski vorbe ște despre actualitatea unui vechi izvor
duhovnicesc , în „Scara” (www.scara.ro)
2 Ioan Moshu, Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, traducere și comentarii de
Pr.prof.dr. T. Bodogae și D. Fecioru, Colec ția „Izvoare duhovnice ști”, Editura Sfintei
Episcopii Ortodoxe de Alba Iulia, 1991, p. 11 (în continuare Limonariu sau Livad ă
duhovniceasc ă).
3 Ibidem ; vezi și Dictionnaire de Théologie Catholique , tom X, partea a II-a,
Libraire Letouzey et Ané, 1929, col. 2510 (în continuare Dictionnaire de Théologie
Catholique ).
4 Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 27-28.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 42
De aici Ioan Moshu va merge în Egipt, unde viziteaz ă așezămintele
monahale din Tebaida și cele de la Marea Oaz ă, petrecând timp de 10 ani
în Lavra Ailio ților din Sinai, dup ă cum reiese din capitolul 67 al
Limonariului (aici îl întâlne ște pe avva Chiriac, ucenicul lui avva Tedosie
sihastrul). Apoi vine la Ierusalim unde particip ă la instalarea Patriahului
Amos (594-601) – cum se arat ă în capitolul 149 –, dup ă care trece în
Palestina, Siria și Cilicia.
Va reveni în Egipt datorit ă presiunii invaziei persane, unde îl
cunoaște pe Ioan cel Milostiv, patriar hul Alexandriei, devenind sfetnicul
acestuia (într-o perioad ă în care Biserica este tulburat ă de erezia
monofizit ă). De aici, înso țit de Sofronie (care îl urmeaz ă, de altfel, peste
tot în c ălătoriile sale), Ioan Moshu va fi nevoit s ă se retrag ă,
îndreptându-se spre Italia5. Modestul c ălugăr care, înso țit de ucenicul s ău
credincios, venea c ătre Europa, aducea cu sine experien ța reținută în scris
în cea mai simpl ă formă didactică a vremii (povestirile duhovnice ști) a
unei vieți dedicate slujirii lui Hristos și Bisericii Sale. Ma nuscrisul va fi
definitivat probabil în Insula Cipru și, după trecerea lui Ioan Moshu la
cele veșnice, lăsat spre îngrijire ucenicului s ău, Sofronie6.
Textul este pus în circula ție de Sofronie (c ăruia îi și este dedicat, din
această cauză ivindu-se mai târziu și unele confuzii în leg ătură cu autorul)
și va purta numele de Livadă. El cuprinde, dup ă cum se arat ă în dedica ție,
„zugrăvite virtu țile sfinților bărbați, trăitori în zilele noastre și răsădiți,
potrivit cuvintelor psalmistului, lâng ă izvoarele apelor (Psalm 1, 3), ca și
ale tuturor b ărbaților iubitori de Dumnezeu, prin harul lui Hristos,
Dumnezeul nostru. Fiecare din ei este împodobit în frumuse țe și în
bunăcuviință cu felurite virtu ți. Din via ța lor am cules cele mai frumoase
flori împletind din ele cununa acestei livezi neprih ănite ce ți-o închin ție,

5 Ioan G. Coman, Patrologie, manual pentru uzul studen ților Institutelor
Teologice , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1957, p. 287 (în continuare Ioan G. Coman, Patrologie ).
6 Dictionaire de Théologie Catholique , col. 2510. Unii îl identific ă pe Sofronie,
ucenicul lui Ioan Moshu, cu patriarhul Ierusalimului, al ții consider ă că este vorba despre
o persoan ă diferită. Data trecerii la cele ve șnice a lui Ioan Moshu a fost plasat ă între anii
619-634 (mai probabil 619). Conform ultimei sale dorin țe, Sofronie îl va fi înmormântat
în cimitirul m ănăstirii Sf. Teodosie, unde se c ălugărise. Se pare c ă Ioan Moshu și
Sofronie au întocmit și o biografie a Sfântului Ioan cel Milostiv, lucrare din care se
păstrează un singur fragment.

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
43
preabinecredinciosule fiu, iar prin tine celorlal ți oameni. Pentru aceasta
am și intitulat-o Livadă, din pricina desf ătării, parfumului și folosului ce-l
au cititorii (…). Am pornit la alc ătuirea lucr ării de față, înștiințând
dragostea ta, fiule, c ă am adunat în ea fapte multe și adevărate, culegând,
ca o albin ă prea înțeleaptă, isprăvile de suflet folositoare ale p ărinților”7.
Lucrarea poate fi circumscris ă unui tip de literatur ă care circula în
epocă și avea o mare c ăutare, convorbirile duhovnice ști și viețile sfinților
(precum Convorbirile Sf. Ioan Casian8, Dialogurile despre via ța și
minunile p ărinților italieni ale lui Grigorie cel Mare, episcopul Romei sau
Viețile sfinților atât de citite, atât de numeroase și cu o circula ție atât de
intensă9).
Istorioarele care compun Limonarul se remarc ă nu doar prin
accesibilitate, ci a șa cum s-a observat și în cazul Patericului , prin
realismul cu care sunt înf ățișate dificult ățile urcușului duhovnicesc,
îndemnând la curaj și statornicie în tr ăirea dreptei credin țe pe ucenicul
mai puțin experimentat10. Încrederea în câ știgarea „r ăzboiului
duhovnicesc” este mereu încurajat ă, chiar dac ă pentru moment câ știg de
cauză s-ar părea că are adversarul.
Modul de alc ătuire a lucr ării, în care diversita tea problemelor vie ții
duhovnice ști este abordat ă din cât mai multe unghiuri, precum și stilul
facil, dar atr ăgător prin plasticitate și nerv, în care experien țele spirituale
și învățăturile sunt înf ățișate concentrat și în puține fraze vor face înc ă de
la început ca Limonarul să fie o carte mult c ăutată și cercetată.
Datorită interpol ărilor, destul de numer oase, este dificil de
reconstituit versiunea ini țială a lucrării. Chiar Fotie, mai aproape,
cronologic, de timpul în care a tr ăit autorul, cunoa ște două variante11.
Numărul capitolelor c ărții variază între 219 (în colec ția Migne) și 342 (în
Bibliotheca lui Fotie). Dup ă o intensă circulație în manuscris (lucrarea

7 Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 27-28.
8 Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnice ști, în vol. Opere alese , traducere de prof.
Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, prefa ță, studiu introductiv și note de prof.
Nicolae Chi țescu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucure știk, 1990.
9 Vezi și aprecierile din Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 9-10.
10 Bartolomeu Anania, Predoslovie la Patericul egiptean , Colecția „Izvoare
duhovnice ști”, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe de Alba Iulia, Alba-Iulia, 1990, p. 5-6.
11 Dictionnaire de Théologie Catholique , col. 2512.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 44
câștigă notorietate fiind amintit ă de Sfântul Ioan Damaschinul în tratatul
Despre icoane , iar capitole din aceasta sunt cunoscute și de părinții
Sinodului al VII-lea ecumenic de la Niceea din 78712), textul a fost mai
întâi imprimat în Occident, în traducere italian ă (Veneția, 1475).
Traducerea aceasta este în leg ătură cu cea în limba latin ă făcută de
Ambrosio Traversari. La 1558 Aloyse Lipomani traducea din nou Limonariul în limba latin ă (Historia de vitis sanctorum , vol. VIII). Acest
ultim text este reluat de H. Rosweyde în 1615 ( Vitae Patrum , t.X) și apoi
reimprimat în Patrologia latina , t. LXXIV, col. 121-241.
În ce prive ște versiunea greac ă, prima editare a Limonariului este
oferită, lacunar, de c ătre Fronton Le Duc ( Auctarium Bibliotheca Veterum
Patrum , vol. XII, Paris). La 1681, J.B.Cotelier descoper ă un text în limba
elină mai complet decât cel publicat anterior și tipărește părțile care
lipseau din edi ția lui Fronton Le Duc ( Ecclesiae graeca monumenta , tom.
II). În Patrologia graeca , tomul LXXXVII, col. 2851-3116, este inserat
textul provenit din fuziunea celor dou ă contribuții menționate mai sus
13.
Avem cuno ștință și despre traduceri în limba slavon ă a unor
fragmente din Limonariu . Unele istorii (precum cea de la capitolul 107 –
Leul și avva Gherasim ) au circulat în manuscrise slavone ști și pe teritoriul
țării noastre înc ă din secolul al XV-lea14.
La români interesul pentru „c ărțile de zidire”, c ăutate pentru
accesibilitatea înv ățăturii și apreciate și recomandate pentru folosul lor
duhovnicesc va determina înc ă de timpuriu traducerea unor texte
hagiografico-sapien țiale și etice15. Limonariul , după o circula ție în form ă
fragmentar ă, în cadrul unor lucr ări ami ample (precum Proloagele sau în
miscelanee teologice) este t ălmăcit integral în limba român ă în ultimele

12 Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 13.
13 Informațiile cu privire la edi țiile în limbile latin ă și greacă sunt oferite în
Dictionnaire de Théologie Catholique , col. 2512.
14 Manuscrisul 107 din colec ția Bibliotecii Academiei Române apud Limonariu
sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 15.
15 S-a observat c ă “în culturile Sud-Estului European (deci și la noi – n.ns. ) auzul
a fost considerat sim țul cel mai autorizat și mai demn de încredere. Treptat rolul scrisului
crește, dar pân ă în secolul al XIX-lea nu subjug ă cuvântul rostit” (Alexandru Du țu,
Sinteză și originalitate în cultura critic ă româneasc ă, Editura Enciclopedic ă, București,
1972, p. 63).

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
45
decenii ale secolului al XVIII-lea. Ini țiatorul acestei traduceri este preotul
Ștefan Ioanovici, parohul bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului.
Într-o însemnare din ianuarie 1777 se precizeaz ă, în legătură cu
împrejurările în care s-au f ăcut traducerile, urm ătoarele: „aceast ă carte
s-au aflat în vivlioteca p ărinților celor vechi sau scriitorilor biserice ști, în
tomul al doilea grece ște și latinește; și fiindcă grecește nu se afla cu
număr întreg, precum iaste latine ște și văzându-să râvna sfin ției sale,
părintelui Ștefan Ioanovici ot Bolgarseg (din Șcheii Bra șovului), fiind
preot la aceast ă Sfântă biserică ce iaste hramul Sfântului, f ăcătoriului de
minuni Nicolae, c ă pohtește a hi întriag ă, nevoindu-s ă foarte mult și
preasfințitul, episcopul de la Cernavoda , chiriu chir Neofit,
întâmplându-s ă a fi la Bra șov din întâmplarea vremilor, fiind în oaste
turcii cu moscalii la acele țări, fiind acea oaste șapte ani, pân ă iar s-au
făcut pace; care acest preacuvios episcop au fost t ălmăcitor la limba
grecească de s-au scris (…) fiind silitori la limba româneasc ă și
dumnealui, chir dascal Radu Duma, de s-au putut des ăvârșit a să tălmăci
pe limba româneasc ă”16. Mai afl ăm că dascălul și copistul bra șovean
Radu Duma17 „văzând că grecește nu să află cu număr întreg” a „sâlit, cât
i-a fot pe putin ță de a tălmăcit după latinește, ca să fie desăvârșit, spre
folosul celor ce vor citi și noao lesne ert ători. Cucernic și plecat dasc ălul
Radu Duma ot Bra șov”18. Strădaniile de a șezare a lucr ării în matca limbii
române sunt coordonate și impulsionate prin „râvna sfin ției sale, parohul
Ștefan Ioanovici, duhovn icul de la Bra șov, care a voit a fi întreag ă”19.

16 Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor române ști, BAR 1601-3100 , vol. II,
Editura Științifică și Enciclopedic ă, București, 1983, mss. 2602, p. 332 (în continuare
Catalogul mss. BAR ).
17 Ibidem , mss. 1314, p. 288.
18 Ibidem ; vezi și Idem, Copiști de manuscrise române ști până la 1800 , vol. I,
Editura Academiei, Bucure ști, 1959, p. 238.
19 Catalogul mss. BAR , vol. II, mss. 2485, p. 288. Într-o însemnare final ă Radu
Duma spune: “Sfâr șit și lui Dumnezeu Celui sl ăvit în Troi ță, Tatălui și Fiiului și
Sfântului Duh, slav ă, cinste și închinăciune, Amin, care mi-au ajuta de am scris aceast ă
carte cu vie țile sfinților pustnici, care s-au t ălmăcit de pre limba greceasc ă pre limba
româneasc ă și fiind osârduitori p ărintele Ștefan Ioanovici ot Bolgarseg, de o au scris ca
să aibă pomenire viacinic ă”.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 46
Traducerea este gata la 20 septembrie 177420. Alte date despre
autorii și timpul traducerii sunt oferite de Radu Duma în cele câteva copii
executate dup ă manuscrisul original. Cu privire la lucrarea „care s ă
numește Livada duhovniceasc ă (metaforice ște)” dascălul brașovean scrie
că „într-acest chip se în țelege că precum din livada cea bine înflorit ă cu
tot feliul de flori, albinele multe feliuri de dulce ți strâng și adună roadă
dulce în stupina cea peminteasc ă, așadară și cei ce vor citi aceast ă carte
din viețile sfinților, ca din ni ște flori vor culege road ă duhovniceasc ă și
îndeletnicire spre a petrece viia ță singuratec ă, care săvârșind-o cu pl ăcere
dumnezăiască în locul celei peminte ști, va dobândi împ ărăția cea
cerească”21.
Această traducere savant ă de la Bra șov este important ă în primul
rând prin faptul c ă o lucrare cu rol modelator recunoscut, precum
Limonariul , vede pentru prima oar ă în versiune integral ă lumina limbii
române. De asemenea, se cuvine remarcat profesionalismul traduc ătorilor,
care, utilizând critica textelor, se str ăduiesc să găsească o variant ă optimă.
Nu în ultimul rând se poate remarca semnifica ția pe care o are aceast ă
traducere în mediul cultural al vremii. Într-o însemnare din 30 ianuarie 1777 de pe un exemplar al c ărții se apreciaz ă că „bine ar fi când s-ar sili
toți care au dar de la Dumnezeu ca s ă poată și pe alții a-i învăța, mai
vârtos care au darul preo țiii. Numai c ă să viade (…) la niamul nostru c ă
sunt foarte pu țini care au avut și care ar putea avea silin ță a învăța pe alții
la ceale folositoare și vriadnice de pomenire”. Se arat ă că la biserica din
Șcheii Bra șovului, zidit ă la anul 1492 au fost trei preo ți care au avut
„osârdie de a t ălmă
ci și a scrie c ărți, care sunt la trebuin ța și slujba
Bisericii, ca s ă poată înțelege norodul în limba lor cea româneasc ă (…).
Numele acestor trei preo ți ce au fost la aceast ă sfântă biserică sînt: cel
dintâi, protopopul Radul Tîmpea, ce s-au prist ăvit la anul 1742, mai 14; al
doilea, părintele Theodor, fiiul protopopului Florea Bîra, ce s-au prist ăvit
la anul 1742, ianuarie 5; al treilea p ărintele Ștefan Ioanovici, care acum s ă

20 Ibidem , (vezi și vol. I, mss. 1314, p. 288; acest manuscris al Limonariului face
parte dintr-un miscelaneu ce mai reune ște Piiatra zmintelii, adic ă începerea și pricina
dezghinării a 2 Biserici, a R ăsăritului și a Apusului , un fragment din scrisorile Sf. Ioan
Hrisostom, Canon de poc ăință în toate zilele , un text de teologie polemic ă, fragmente
din Tâlcul Sf. Liturghii și Omilii ).
21 Catalogul mss. BAR , vol. II, mss. 2481, p. 285-286.

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
47
află cu viiață. Acești trei au fost, care dup ă aceasta pre carii îi va orândui
Dumnezeu la aceast ă vrednicie s ă-i lumineze și să-i întărească întru
pravoslavnica credin ță și a paște turma cea cuvânt ătoare, precum iube ște
Dumnezeu și pre tot norodul pravoslavnic s ă-i lumineze cu Duhul S ău cel
Sfânt și a păzi toate poruncile Sale”. Efortul c ărturarilor bra șoveni este
descris astfel: „de vreo câ țiva ani încoace s-au început a s ă da în stanb ă (a
se tipări – n.ns.) cărți bisericești în limba rumâneasc ă, care acele c ărți s-au
tipărit în Țara Româneasc ă și Țara Moldovii, fiind osârduitori prin țipii
acestor țări și arhipăstorii Bisericii de s-au dat în stanb ă pentru în țălegerea
neamului rumânescu, nu mai pu țin folosu arat ă”22.
Traducerii de la Bra șov i se al ătură o alta, realizat ă după versiunea
slavă. Autorul este Vartolomei M ăzăreanu, înv ățatul arhimandrit și stareț
al mănăstirii Solca (între octombrie 1769-14 mai 1774) și unul dintre
colaboratorii apropia ți ai mitropolitului Iacov Putneanul23. Textul acesteia
se păstrează într-un miscelaneu teologic și a fost copiat de monahul
Theofilact, care face urm ătoarea însemnare: „am scris aceast ă carte dulce
și Livadă înflorită fiind în Sf. M ănăstire Bisericanii; am scris-o la anul
1800, april 16 zîle. Și s-au scris de tic ăloșiia mea, cari mai gios sînt
iscălit”24. Limonariul este așezat la începutul miscelaneului, care mai
cuprinde un Letopiseț al Moldovei de la Drago ș vodă la Ștefăniță vodă,
Cuvinte pentru poslu șanie și nesupunere, Cuvânt al precuviosului
părintelui nostru Ioan Damaschin la preasfânta Na ștere a Domnului
nostru Iisus Hristos, Cuvânt al precuviosului p ărintelui nostru Ifrem Sirul
pentru surparea mândriei ș.a. Din precizarea f ăcută de Vartolomei

22 Ibidem , p. 286.
23 Călugărul putnean Vartolomei M ăzăreanu (+1780) a mai tradus: Apaftegmata,
adecă cuvinte filosofe ști în scurt, cu înv ățături pentru obiceiul min ții omenești, Proloage
(pentru lunile septembrie-mai), Leastvița Sfântului Ioan „Sc ărieșul”, Învățături de multe
feluri către ai săi ucenici a prea cuviosului p ărintelui nostru avei Dorothei , două
Miscelanee , cărți de slujb ă, lucrări cu caracter istoric și didactic ș.a. fiind unul dintre cei
mai buni c ărturari ai timpului (Preot prof.univ.dr. Mircea P ăcurariu, Dicționarul
Teologilor Români , ediția a II-a rev ăzută și întregită, Editura Enciclopedic ă, București,
2002, sub-voce; V.A. Urechia, Arhimandritul Vartolomei M ăzăreanu , în AARMSI, s. II,
t. X, Bucure ști, 1889; Dimitrie Dan, Arhimandritul Vartolomei M ăzăreanu. Schi ță
biografică și bibliografic ă cu mai multe anexe , în AARMSL, s.II, t. XXXIII, 1910-1911,
București, 1911).
24 Catalogul mss. BAR , vol. III, doc. 3560, p. 171-172 (manuscrisul a apar ținut
bibliotecii m ănăstirii Bisericani).

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 48
Măzăreanu, care din fericire nu este omis ă de Theofilact afl ăm: „cu
blagoslovenia preaosfin ției sale chiriu chir Gavril, arhiepiscop și
mitropolit Moldovii și a preosfin ții sale chiriu chir Dosotheiu Herescul,
episcop R ădăuțului și al Hotinului, t ălmăcitu-s-au de pe serbiie pe
moldoveniie aceast ă sfânta carte ce s ă chiiamă Învățătură dulce, dup ă cum
și este. Care aceast ă carte este adunat ă din glaviznice și cărți ale Sfinților
Apostoli și ale proorocilor, a ierar șilor și ale precuvio șilor părinți, fiindcă
este foarte folositoare de suflet. Și s-au tălmăcit în Sfânta M ănăstiri Solca
(…) de c ătre smeritul și mult p ăcătosul Vartolomeiu M ăzăreanul,
arhimandritul sus-numitei m ănăstiri”25. Din însemnare nu afl ăm mai
multe date despre condi țiile în care s-a f ăcut traducerea.
Cele două traduceri – cea de la Bra șov și cea de la Solca – r ăspund
unui interes general și oferă totodată posibilitatea, imediat fructificat ă, de
răspândire a lucr ării în toate provinciile și mediile sociale române ști. O
mulțime de copi ști o transcriu, laolalt ă cu alte înv ățături sau singur ă,
pentru folosul personal sau al ob știi din care fac parte. Astfel, fragmente
din Limonariu găsim în unele miscelanee muntene ști, precum cel „al lui
Mitran băcanul”, din care „a auzit citindu-se” și Nicolai M ăneceanu și
care, apoi, a fost citit și de „Stan, logofe țelul din Caracal, Dumitru sin
Vasile din Șistov” și alții (manuscrisul este datat 10 aprilie 1790)26. Un alt
miscelaneu de literatur ă teologică, provenit de la m ănăstirea Cernica și
copiat de Teofil monahul, insereaz ă alături de unele înv ățături ale
Sfinților Părinți și cuvinte din Livada duhovniceasc ă27. Miscelaneul din
1807, tot muntenesc, al ătură „câtevaș povestiri, de suflet folositoare
dintr-ale lui Limonarie” (sic !) unei traduceri din limba greac ă vorbită

25 Ibidem . Dintr-o însemnare f ăcută la 10 iulie 1805 afl ăm că „pre aceast ă carte ce
se chiamă Livadă înflorită am cetit și eu, mult p ăcătosul, cel smerit între ieromona și,
ieromonahul Theofan”. Lucrarea este cercetat ă și de „Nil, duhovnicul”, ieromonah la
Mănăstirea Bisericani.
26 Catalogul mss. BAR , vol. III, mss. 3379, p. 105-106. Sunt colegate texte
precum: Tâlcuiri biblice , Cazanii la oameni mor ți, Dintru minunile Sf. Nicolae, Cuvinte
de la Pateric, Pentru Sf. Prooroc Ilie, Din minunile Sf. Ioan Hrisostomos, Eresul lui Pelaghie, Spunere de întreb ări și răspunsuri, Omilii, Din minunile Sf. Marelui
Theodosie, încep ătorului de ob ște, De Sf. Mucenic Loghin Suta șul, Pentru cele 12 vineri
ce sunt rele într-un an, a le p ăzi fiecare cre știn, Începere de zilile cele rele carele li-au
spus Dumnezeu lui Moisi pooroc în Muntele Sin ăi pentru ca s ă le păzească toți creștinii
pravoslavnici, Via ța Sf. Mucenic Uar, Proverbe ș.a.
27 Ibidem , vol. II, mss. 1995, p. 133.

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
49
(„cea proast ă”)28. Tot între înv ățături ale Sfin ților Părinți sunt plasate
Cuvinte din Pateric și Limonarion într-un miscelaneu provenind din
Câmpulung Muscel și copiat la începutul secolului al XIX-lea29. Mai
avem cuno ștință de existen ța unui manuscris al Limonariului copiat de
rășinăreanul Sava Popovici și aflat odinioar ă în păstrarea descenden ților
săi, manuscris descris de protopopul Emilian Cioran30. Un altul, datând de
la sfârșitul secolului al XVIII-lea con ține vieți de sfin ți, cuvinte ale
Sfinților Părinți, fragmente din Limonariu , precum și Regulile
mănăstirești fixate de Cuviosul Pa isie Velicikovschi, stare țul mănăstirilor
Neamțu și Secu. Dintr-o not ă a unuia dintre proprietari (un oarecare
Pantelimon) afl ăm despre carte c ă a ajuns și la Sfântul Munte
„mângâindu-l pe p ărintele Roman Rusc ă” (probabil au fost cercetate mai
ales așezămintele paisiene)31.
Și în Moldova s-au p ăstrat mai multe manuscrise. Astfel, dintr-un
catalog al bibliotecii M ănăstirii Neam ț din primul p ătrar al secolului al
XIX-lea afl ăm că la dispozi ția monahilor se g ăseau două texte întregi ale
Limonariului , autorii copiilor fiind pentru primul, monahul Ioanichie, și
pentru cel ălalt „Gheorghie, frate de ob ște”. Autorul necunoscut al
catalogului men ționează existența în bibliotec ă și a „unei p ărți de
Limonar”32.

28 Ibidem , vol. I, mss. 1369, p. 307-308; lucrarea se intituleaz ă Neon ecloghion,
adică carte noaî, cu alegeri de vie ți vrednice de cuvântat ale unora din sfin ți adunate din
multe cărți și scrisă de Nicodim Sfetagore țul (Aghioritul – n.ns. ) în limba cea proast ă
grecească, tălmăcite din cea elineasc ă și tipărite la leat 1803, iar acum t ălmăcite în
limba noastr ă rumâneasc ă de nevrednicul arhimandrit Nicodim Greceanovici, p ăstorind
turma cuvânt ătoarelor oi (…) preasfin țitul mitropolit a toat ă UngroVlahiia, chirio chir
Dositheu, la anul 1807, în sfânta Mitropolie a Bucure știlor. Miscelaneul mai cuprinde și
lucrarea Viața și petrecerea preacuviosului p ărintelui nostru și purtătorului de
Dumnezeu Nifon, arhiepiscopul Țarigradului, sih ăstrind în Sfânta M ănăstire a lui
Dionisie de la Sfântul Munte al Athosului, ot leat 1460 de la Hristos.
29 Ibidem , vol. IV, doc, 4600, p. 62-63. Sunt cuprinse cuvinte și învățături ale Sf.
Ioan Gur ă de Aur, Sf. Vasile cel Mare, Nil Pusnicul, Theodorit, episcopul Chirului,
Efrem Sirul, Grigorie Sinaitul, Isaia Monahul, Theodor Studitul, Athanasie cel Mare,
Marcu Pusnicul și un fragment din Minunile Maicii Domnului.
30 Limonariu sau Livad ă duhovniceasc ă, p. 15.
31 Catalogul mss. BAR , vol. II, mss. 1979, p. 126
32 D. Fecioru, Un catalog vechi de manuscrise și cărți ale bibliotecii m ănăstirii
Neamțului, în «B.O.R.», nr. 7-8, 1941, p. 425.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 50
Lucrarea apare și în contextul miscelaneelor. Astfel, exemplarul
aflat în proprietatea ieromonahului Ioachim, con ține alături de alte texte și
fragmente din Limonariu . Într-o not ă din 20 decembrie 1807 proprietarul
testează cartea m ănăstirii Bisericani, cu interdic ția de a o vinde33. Un alt
miscelaneu de la începutul secolului al XIX-lea con ține fragmente din
Livada duhovniceasc ă alături de Gromovnic, Începerea pildelor
filosofești, adică dintru în țelepciune lor, zis ă într-acesta ș chip, scoas ă
dintr-o alt ă cărticică și tiparnic ă, Poveste foarte minunat ă scrisă din
carte ce se chiam ă Pildele și minunile Precistei, Stihuri în ver șuri scoasă
de părintele Nathanail ieroschimonahul m ănăstirii Putnii, Pentru a doua
venire a lui Iisus Hristos, Crinii țarinii sau Flori de frumoas ă, care s-au
adunat din Dumnez ăiasca Scriptur ă pentru mântuirea sufletului și s-au
așezat prin osteneala oarec ăruia bărbat binecredincios , fragmente din
Pateric ș.a.34.
Unul dintre cele mai interesante miscelanee este cel provenit din
biblioteca lui G.T. Kirileanu. Dateaz ă din primele decenii ale secolului al
XIX-lea și a aparținut preotului Simion Popovici din Borca. Al ături de
Istorioare morale și extrase din Limonariu manuscrisul mai
înmănunchiază Istoria lui Sindipa filosoful , Părțile de mo șie ce au dat
Noe la fiii s ăi, lui Sim, Ham și Iafeth, Luna lui septembrie în
cincisprăzăci zile, muceniciia sfântului marilui mucenic Eftafie Plachida,
Noul Ioan și a soții lui, Theopista și a cuconilor lui, Agapie și Teopist,
Luna lui martie în șaptesprez ăci zile, precuviosul p ărintele nostru
Alecsie, Omul lui Dumnezeu, Luna lui decemvrie în z ăci zile, pomenirea
sfântului mari mucenic Mina, Po vestea sfântului Macarie ce s ăhăstriia în
pustie, Luna lui octomvrie în opt zile (…) sfin ții șapte ortaci din Efes :
Macsimian, Emviminean, Martinian, Dionisie, Antonie, Exacustindian și
Constandin, Întru aceast ă zi pomenirea preacuviosului p ărintile nostru,
Macarie Râmlianul, Întru aceasta ș zi pomenirea plânsurilor lui Irimiia
proorocu pentru Ierusalim și prada lui și de buiguirile lui Amvemeleh,
Spunere de 12 vineri ci es ti de folosul sufletilor cre știnești, Istoriia cu o
fată de împărat, care cu voinici s-au întrebat și din patruz ăci numai unul
s-au aflat și pi ciialan ți pi toți i-au tăiat, fragmente din Minunile Maicii

33 Catalogul mss. BAR , vol. II, mss. 2786, p. 375-376. Din însemn ări aflăm că
unele texte au fost copiate de Pascal Scor țanu.
34 Ibidem , vol. I, mss. 1209, p. 255-256.

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
51
Domnului, Pentru chipul și făptura Preacuratii de Dumnezeu N ăscătorii,
Istoria lui Arghirie, cum au înv ățat pre nepotul s ău, Anadan, Stih foarte
frumos pe glasul al optulea (R ămâi sănătoasă me-au zis și s-au dus…),
Pentru firea apelor ce s ă află știute de unii carii au putut s ă vază sau să
auză de acestea, Povestea viteazului cu moartea, la un șăs frumos ”35.
Fragmente din Limonariu sunt con ținute și în ediția Proloagelor ,
publicată în 1791 la m ănăstirea Neam ț în tălmăcirea ierodoaconului
Ștefan36.
Cu siguran ță că vor fi fost copiate și vor fi circulat un num ăr mai
mare de manuscrise, îns ă și în cazul lucr ării de față se impune constatarea
că „în condi țiile unei culturi ce a fost supus ă calamităților care au
provocat pierderi considerabile de documente, indicile cantitativ p ăstrează
doar o valoare orientativ ă37.
Urmărind circula ția Limonariului în Țările române putem constata
că lucrare este cunoscut ă în toate mediile sociale. Îl g ăsim atât în
biblioteca m ănăstirii, în exemplare suficiente pentru a putea fi consultate
de comunitate, dar și la modestul frate de ob ște, care îl copie cu st ăruință
și îl testeaz ă cu mult ă grijă, sub afurisenie. Circul ă și printre preo ții
mireni, este cunoscut și de mica boierime, de negustori ori de
meșteșugari, în general de știutorii de carte, care și-l împrumut ă, îl copie,
fac însemn ări și cu toții îl consider ă de mare folos sufletesc. Prin ace știa,
fie povestindu-li-se, sau cum e cazul manuscrisului datat 10 aprilie 1790,
direct, citindu-li-se, se vor fi împ ărtășit din rodul duhovnicesc al c ărții și
alții, îndeosebi ne știutorii de carte (poate și din lumea satului, cât ă vreme
lucrarea nu lipse ște din biblioteca unor preo ți). Textul circul ă în
modalitățile tradiționale : copiat de sine st ătător sau în zbornice,
împrumutat, vândut sau donat. Nu a cunoscut decât târziu lumina tiparului, dar circula ția lui a fost intens ă, fiind prezent mai cu seam ă în
contextul c ăutării de către credincio și cu predilec ție a „cărților de zidire”.
De cele mai multe ori Limonariul apare fragmentar, inserat în
miscelanee care înm ănunchiau cuno ștințele despre care se poate spune c ă

35 Ibidem , vol. IV, mss. 5708, p. 379-380.
36 Vezi Proloagele , tipărite prin str ăduința și osteneala, cu un studiu introductiv și
binecuvântarea I.P.S. Dr. Nestor Vornices cu, Mitropolitul Olteniei , Editura Mitropoliei
Olteniei, Craiova, 1991.
37 Al. Duțu, op. cit. , p. 59.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 52
alcătuiau o parte din „cultura general ă” a timpului. Acestea încep s ă
dețină un rol modelator evident, fiind apreciate și căutate, transcrise, citite
sau ascultate de credincio și. Fenomenul poate fi observat în secolul al
XVIII-lea și la începutul celui urm ător, când lumea începea s ă se
recompun ă într-o nou ă tectonic ă socială, economic ă și politică.
Atașamentul fa ță de valorile tradi ționale se manifest ă cu vigoare,
cultivându-se în formule cunoscute și îmbogățindu-se cu altele noi. În
acest context traducerea și circulația Limonariului și a altor c ărți de zidire
în tipologia c ărora se înscrie și alături de care este apreciat și căutat,
permite eviden țierea unei triple însemn ătăți a lucrării. Întâi de toate se
constată importan ța duhovniceasc ă sau de zidire a acesteia, apoi rolul s ău
etico-social și nu în ultimul rând se poate eviden ția însemn ătatea
culturală.
„Istorioarele” care compun Limonariul se referă atât la lupta cu
ispitele, c ărora iscusin ța duhovniceasc ă le găsește întotdeauna leacul
potrivit și tămăduirea așteptată, cât și la necesitatea ap ărării dreptei
învățături de credin ță a Bisericii. Astfel, se arat ă prin exemple prezentate
într-un mod accesibil, pe în țelesul tuturor, c ă rugăciunile Sfintei Biserici
sunt întotdeauna ascultate de Dumn ezeu, spre deosebire de cele ale
ereticilor. Din aceast ă perspectiv ă textele din Limonariu caracterizate prin
limpezime, concizie și precizie, pot conduce la însu șirea mai facil ă a
învățăturii de credin ță, îndemnând la tr ăirea unei vie ți duhovnice ști înalte.
Se adaug ă realismul duhovnicesc ce reiese din înf ățișarea unor modele
demne de urmat.
Lucrarea circul ă mai ales fragmentar, colegat ă cu alte texte, c ăutate
și cercetate de credincio șii acelor vremi38. Din miescelenee se citea și
unor grupuri de ascult ători. S-a afirmat c ă „pentru copi știi și intelectualii
obișnuiți, însăși modalitatea de alc ătuire a miscelaneelor dezv ăluie
presiunea unei mentalit ăți care stă sub semnul oralit ății. Sunt re ținute
fragmentele ce intereseaz ă mai mult, f ără ca să-și pună cineva problema

38 S-a apreciat c ă “miscelaneul exprim ă, subtextual unui rezumat livresc sau de
lectură, sensibilitatea religioas ă a unei epoci. Încorporând texte de la pedagogia
religioasă până la versurile și cântările religioase, miscelaneul este un adev ărat «liber
laicorum», în sensul c ă el oferă tot ceea ce era cerut de o cultur ă și o trăire religioas ă
împărtășite de marea mas ă a credincio șilor” (Doru Radosav, Sentimentul religios la
români , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, p. 68).

TRADUCEREA ȘI CIRCULA ȚIA LIMONARIULUI ÎN ȚĂRILE ROMÂNE
53
autorului sau textului de baz ă. Însăși alcătuirea manuscriselor se supunea
cerințelor unei lecturi intensive și eventual colective”39.
La fel ca și cărțile populare, al ături de care Limonariul uneori se
regăsește, lucrarea r ăspunde și unui interes sporit pentru lectura din partea
cititorilor. Noile genera ții, în cadrul c ărora num ărul știutorilor de carte
este mai mare, încep s ă aibă și alte preferin țe literare. Se agonise ște carte,
apar biblioteci, tematica lucr ărilor se diversific ă, circulația cărții se
întețește, iar puterea ei de influen ță sporește. În acest context Livada
duhovniceasc ă este o carte c ăutată, putând fi cercetat ă cu folos și de
cititorii care se opriser ă doar la cunoa șterea slovelor. Pentru o lume în
care din ce în ce mai mul ți credincio și încep s ă citească, dar datorit ă
îndeletnicirilor cotidiene nu mai au r ăgazul familiariz ării cu subtilit ățile
înaltei specula ții și nici nu î și propun vreo specializare anume, Limonariul
este o carte perfect ă, pe înțelesul și gustul tuturor.
Însemnătatea cultural ă a traducerii și circulației Limonariului este
dată și de faptul c ă se realizeaz ă o nouă traducere în limba român ă. La
Brașov aceasta este f ăcută de profesioni ști, care cunosc bine normele de
execuție a unei asemenea întreprinderi. Traduc ătorii de aici urmeaz ă un
„program”, asumat în mod con știent, de a șezare în matca limbii române a
unor lucr ări de interes general. În Moldova t ălmăcirea este realizat ă de
arhimandritul Vartolomei M ăzăreanu, unul dintre reprezentan ții de seam ă
ai mișcării culturale și spirituale promovate în a doua jum ătate a secolului
al XVIII-lea de la m ănăstirea Putna, mi șcare ce cultiv ă interesul pentru
scrierile patristice și preocuparea pentru isto ria neamului românesc.
Limonariul circulă în manuscrise în întreg spa țiul românesc și
contribuie la înt ărirea și sporirea evlaviei credincio șilor; este tip ărit pentru
prima dat ă în 1991, traducerea fiind realizat ă de T. Bodogae și D. Fecioru.

Concluzii
Lucrare „în care este cuprins traiul sfin ților și părinților virtuo și și
plăcuți lui Dumnezeu și alte povestiri de suflet folositoare, precum și
spusele p ărinților și fraților cuvio și, drepți și iubitori de Hristos”40,

39 C. Velculescu, Cărți populare și cultură româneasc ă, Editura Minerva,
București, 1984, p. 56.
40 Prologul c ărții „Noul Paradis” numit și Limonariu în Limonariu sau Livad ă
duhovniceasc ă, p. 23.

Pr.Asist.Dr. Daniel Ni ță-Danielescu 54
Limonariul sau Livada duhovniceasc ă, la fel ca și Patericul , a avut o mare
răspândire printre credincio șii doritori s ă se foloseasc ă de experien ța
duhovniceasc ă a părinților pustiei. În limba român ă cartea este tradus ă
integral în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea (la Bra șov, de o
echipă de traduc ători coordonat ă de preotul Ștefan Ioanovici, parohul
bisericii „Sf. Nicolae” din Șchei, dup ă vesiunile greac ă și latină, și în
Moldova, dup ă versiunea slavon ă, de către arhimandritul Vartolomei
Măzăreanu, unul dintre cei mai importan ți călugări cărturari forma ți în
obștea Mănăstirii Putna). În copii manuscrise Limonariul va circula intens
în spațiul românesc atât integral cât și fragmentar. Cercetarea
miscelaneelor (în care îl g ăsim alături de alte texte apreciate și căutate la
vremea respectiv ă) ne îngăduie să deslușim însemnătatea duhovniceasc ă
sau de zidire, rolul etico-social și importanța cultural ă a traducerii și
circulația Limonariului în Țările române.

The Translation and Circulation of Lemonarion in the Romanian Principalities

Abstract: The work, created once by the monk Ioan Moschos and dedicated to his
spiritual son Sophronios, will become a reference work for the Orthodox spirituality beside Paterikon, Lausaikon a.s.o.
The representation of the teachings is done with much accessibility, the
coherence, concision and precision. These characteristics will be the premise for the
notoriety of this book. The first Romanian tr anslation will occur in the second half of the
18
th century (in Brasov, according to Greek and Latin versions, by a group of translators
led by the priest Stefan Ioanovici, the parish priest of the Church “Saint Nicholas” of Schei, and in Moldavia, by the Archimandrite Vartolomei Mazareanu, the abbot of the
Solca Monastery, a erudite monk coming fr om Putna Monastery, translator of several
patristic texts and interested in the Romanian history).
The research of the manuscripts including the Lemonarion (integrally or
partially) allows us to emphasise the spiritual meaning, the ethic-social role and the cultural importance of the translation and circulation of this work in the Romanian Principalities.