Traducere din engleză de [618174]

Traducere din engleză de
Oana Dușmănescu

Editori:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
Director editorial:
Magdalena Mărculescu
Redactor:
Domnica Drumea
Design copertă: Sqicedragon and Megan Wilson
Foto copertă: © ra2studio
Director producție:
Cristian Claudiu Coban
DTP:
Eugenia Ursu
Corectură:
Rodica Petcu
Dușa Udrea
ISBN ePUB: 978-606-719-537-8
ISBN PDF: 978-606-719-536-1
ISBN Print: 978-606-719-489-0
Titlul original: Grey
Autor: E L James
Copyright © 2011, 2015 by Fifty Shades Ltd.
Copyright © Editura Trei, 2015
pentru prezenta ediție
O.P. 16, Ghi șeul 1, C.P. 0490, Bucure ști
Tel.: +4 021 300 60 90; Fax: +4 0372 25 20 20
e-mail: [anonimizat]
www.edituratrei.ro
www.edituratrei.ro

Această carte este dedicată acelor cititori care au cerut‑o…
și au cerut‑o… și au cerut‑o…
și au tot cerut‑o la nesfârșit.
Vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru mine.
Îmi înveseliți existența zi de zi.

Luni,
9 mai 2011

Am trei mașinuțe. Toate trei aleargă în viteză pe podea.
Atât de repede. Una este roșie. Una este verde. Una este
galbenă. Îmi place cea verde. E cea mai tare. Și lui mami
îi plac. Îmi place când mami se joacă și cu mine, și cu
mașinuțele. Cea roșie e preferata ei. Astăzi stă pe canapea,
uitându‑se fix la perete. Mașinuța verde se poticnește în
mochetă. O urmează mașinuța roșie. Apoi cea galbenă.
Bang! Dar mami nu le vede. O fac din nou. Bang! Dar
mama nu vede. Ochesc mașinuța verde chiar lângă picioa ‑
rele ei. Dar mașinuța verde intră sub canapea. Nu ajung la
ea. Mâna nu‑mi încape în acel spațiu. Mami nu vede. Îmi
vreau mașinuța verde înapoi. Dar mami stă pe canapea
uitându‑se fix la perete. Mami. Mașinuța mea. Ea nu mă
aude. Mami. O trag de mână, iar ea se întinde pe spate și
închide ochii. Nu acum, Viermișor. Nu acum, spune ea.
Mașinuța mea verde rămâne sub canapea. Mereu rămâne
sub canapea. O văd. Dar nu pot ajunge la ea. Mașinuța

8 Greymea verde se estompează. Acoperită în blană cenușie
și în mizerie. O vreau înapoi. Dar nu pot ajunge la ea.
Niciodată nu pot ajunge la ea. Mașinuța mea verde este
pierdută. Pierdută. Și nu mă mai pot juca niciodată cu ea.
Deschid ochii și visul mi se destramă în lumina zorilor. Ce naiba a
fost asta? Încerc să mă agăț de fragmentele de vis care se îndepăr ‑
tează, dar nu reușesc să rețin niciunul dintre ele.
Lăsându‑l să se piardă, așa cum fac în fiecare dimineață, mă dau
jos din pat și găsesc câteva cămă și proaspăt spălate în dulap. Afară,
cerul de plumb anunță ploaie și nu am deloc chef să mă plouă în
timp ce alerg astăzi. Mă duc la etaj, în sala de sport, aprind televi ‑
zorul ca să văd știrile financiare de dimineață și mă urc pe banda
rulantă.
Gândurile mi se îndreaptă către ziua care de‑abia începe. Nu am
nimic altceva în program decât întâlniri de afaceri, deși o să mă văd
cu instructorul meu personal mai târziu, pentru un antrenament la
birou — Bastille este întotdeauna o provocare bine‑venită.
Poate ar trebui s‑o sun pe Elena?
Mda. Poate. Poate luăm cina împreună cândva, săptămâna aceasta.
Opresc banda, trăgându‑mi răsuflarea, și mă îndrept către duș,
ca să‑mi încep o altă zi monotonă.
— Mâine, mormăi eu, eliberându‑l pe Claude Bastille care stă în
pragul ușii biroului meu.
— Golf, săptămâna asta, Grey.
Bastille rânjește cu o aroganță nonșalantă, știind că victoria sa
pe terenul de golf este asigurată.
Mă încrunt la el, după care se răsucește și pleacă. Cuvintele sale
de despărțire îmi toarnă sare pe rană pentru că, în ciuda încercă ‑
rilor mele eroice din timpul antrenamentului de azi, instructorul
meu personal m‑a bătut măr. Bastille este singurul care mă poate
învinge și acum mai vrea o bucată din mine și pe terenul de golf.

E L James 9
Urăsc golful, dar atâtea afaceri se încheie în zona verde, încât trebuie
să îndur și lecțiile pe care mi le dă acolo… și, deși nu‑mi place deloc
să recunosc, faptul că mă confrunt cu Bastille chiar îmi îmbunătă ‑
țește jocul.
Mă uit pe fereastră la siluetele clădirilor din Seattle și simt cum
plictiseala bine cunoscută se strecoară neinvitată pe dinăuntrul
meu. Am o dispoziție la fel de plată și de cenușie cum este vremea de
afară. Zilele se confundă una cu alta și am nevoie de ceva care să mă
distragă. Am lucrat tot weekendul și acum, în închisoarea perma ‑
nentă din biroul meu, nu‑mi găsesc liniștea. Nu ar trebui să mă simt
așa, nicidecum după câteva runde în compania lui Bastille.
Dar așa mă simt.
Mă încrunt. Adevărul care mă aduce la realitate este că singurul
lucru care mi‑a captat interesul în ultima perioadă a fost decizia mea
de a trimite două cargoboturi pline cu marfă în Sudan. Și‑mi aduc
aminte — Ros trebuie să‑mi raporteze cifrele și logistica. Ce naiba o
reține? Îmi verific agenda și mă întind după telefon.
La dracu’. Trebuie să suport un interviu cu o insistentă domni ‑
șoară Kavanagh, de la ziarul studenților din WSU. De ce mama
naibii am fost eu de acord cu așa ceva? Detest interviurile — între ‑
bări lipsite de conținut din partea unor oameni invidioși și greșit
informați, care vor să‑mi sondeze viața personală. Iar ea e studentă.
Sună telefonul.
— Da, mă răstesc la Andrea, de parcă ar fi vina ei.
Cel puțin o să scurtez cât pot interviul.
— Domnișoara Anastasia Steele a sosit pentru întâlnirea cu
dumneavoastră, domnule Grey.
— Steele? O așteptam pe Katherine Kavanagh.
— Aici este domnișoara Anastasia Steele, domnule.
Urăsc evenimentele neașteptate.
— Condu‑o înăuntru.
Ei, ca să vezi… Domnișoara Kavanagh nu e disponibilă. Îl cunosc
pe tatăl ei, Eamon, patronul Kavanagh Media. Am făcut afaceri

10 Greyîmpreună și pare un director inteligent și o ființă rațională. Acest
interviu este o favoare pe care i‑o fac lui — una de care intenționez
să profit mai târziu, când îmi va conveni mie. Și trebuie să recunosc
că eram oarecum curios cum e fiica lui, să văd dacă așchia a sărit
departe de trunchi.
Zgomotul de la ușă mă readuce la realitate și dau cu ochii de
un vârtej de păr lung și castaniu, niște brațe palide și o pereche
de ghete maronii, care se reped într‑un mod impetuos în biroul
meu. Reprimându‑mi iritarea firească în fața unei astfel de stân ‑
găcii, mă grăbesc spre fata care a aterizat pe podea sprijinindu‑se
în palme și în genunchi. Apucându‑i umerii firavi, o ajut să se
ridice în picioare.
Ochii ei limpezi și stânjeniți îmi întâlnesc privirea și rămân pe
loc. Au cea mai nemaipomenită culoare, azurie și nevinovată, și preț
de o clipă mă gândesc că poate să vadă prin mine și mă simt… expus.
Acest gând este enervant, așa că îl alung imediat.
Are un chip mic și dulce care acum se îmbujorează, ca un tran ‑
dafir fragil și inocent. Mă întreb în trecere dacă toată pielea îi e așa —
desăvârșită — și cum ar arăta, înroșită și înfierbântată, de la lovitura
unui baston.
La naiba.
Îmi opresc gândurile rebele, alarmat de direcția în care au luat‑o.
La ce mama dracului te gândești, Grey? Fata asta e mult prea tânără.
Rămâne cu gura căscată la mine, iar eu mă forțez să nu‑mi dau ochii
peste cap. Da, da, scumpo, e doar un chip și e superficial. Trebuie să
alung această privire plină de admirație din partea acestor ochi, dar
de ce să nu ne și distrăm puțin până atunci?
— Domnișoară Kavanagh. Eu sunt Christian Grey. Te simți
bine? Vrei să te așezi?
Iată cum se îmbujorează din nou. Acum, că dețin din nou
controlul situației, o studiez atent. E destul de atrăgătoare — slabă,
palidă, cu o coamă de păr închis la culoare, care de‑abia îi stă prins
cu un elastic.

E L James 11
O brunetă.
Mda, e atrăgătoare. Mă întind către ea în timp ce se bâlbâie
cerându‑și scuze îngrozită și îi iau mâna în mâna mea. Are pielea
răcoroasă și moale, dar strângerea de mână îi e surprinzător de
fermă.
— Domnișoara Kavanagh are o indispoziție, așa că m‑a trimis
pe mine. Sper că nu vă deranjează, domnule Grey.
Are o voce liniștită, cu o muzicalitate ezitantă, și clipește des,
fluturând din genele lungi.
Incapabil să‑mi îndepărtez amuzamentul din glas când îmi
amintesc de intrarea ei lipsită de eleganță în biroul meu, o întreb
cine este.
— Anastasia Steele. Studiez literatura engleză împreună cu Kate,
ăă… Katherine… domnișoara Kavanagh, la WSU Vancouver.
Genul sfios, intelectual, a? Așa pare: sărăcăcios îmbrăcată, cu
silueta subțire ascunsă sub un pulover lălâi, cu o fustă maronie în
formă de trapez și cu bocanci utilitari. Oare are vreun pic de simț
al stilului? Se uită agitată prin birou  — oriunde, doar la mine nu,
observ eu și mă amuz, ironic.
Cum poate fi tânăra aceasta jurnalistă? Nu are nicio pornire
agresivă. Este tulburată, docilă și… supusă. Derutat de gândurile
mele nepotrivite, clatin din cap și mă întreb dacă pot avea încre ‑
dere în prima impresie. Mormăi o banalitate, o invit să se așeze, apoi
observ că privește cu profunzime și apreciere tablourile din biroul
meu. Înainte de a‑mi da seama ce fac, mă trezesc explicându‑i‑le.
— Un artist local. Trouton.
— Sunt superbe. Ordinarul ridicat la rang de extraordinar,
spune ea visătoare, pierdută în arta excepțională și rafinată a operei
lui Trouton.
Are un profil delicat — un nas cârn, plăcut, buze pline — și în
cuvintele ei a surprins exact sentimentele mele. Ordinarul ridicat la
rang de extraordinar. Este o observație subtilă. Domnișoara Steele e
isteață.

12 GreyO aprob și privesc, fascinat, cum îmbujorarea îi cuprinde
încet‑încet pielea încă o dată. Mă așez vizavi de ea și încerc să‑mi
țin gândurile în frâu. Scoate din geanta ei imensă câteva foi de hârtie
mototolite și un reportofon digital. E foarte neîndemânatică, pentru
că scapă drăcia respectivă de două ori pe măsuța mea de cafea
Bauhaus. E clar că nu a mai făcut niciodată așa ceva, dar, dintr‑un
motiv anume, nu mă supăr, ci găsesc că toată povestea e amuzantă.
În împrejurări normale, stângăcia ei m‑ar fi iritat la culme, dar acum
îmi ascund zâmbetul cu degetul arătător și mă împotrivesc tentației
de a pregăti reportofonul în locul ei.
În timp ce ea se fâstâcește și devine din ce în ce mai agitată,
îmi trece prin cap că i‑aș putea perfecționa talentul de a se mișca
ajutându‑mă de un bici de călărie. Utilizat corespunzător, le poate
face și pe cele mai neastâmpărate să se supună. Acest gând răzleț mă
face să nu‑mi găsesc locul în scaun. Ea trage cu coada ochiului la
mine și se mușcă de buza de jos, atât de plină.
La naiba! Cum de n‑am remarcat ce gură ademenitoare are?
— Î‑îmi cer scuze, nu sunt obișnuită cu toate astea.
Îmi dau seama, iubito, dar acum nu‑mi pasă deloc, pentru că
nu‑mi pot lua ochii de la buzele tale.
— Ia‑ți tot răgazul de care ai nevoie, domnișoară Steele.
Îmi mai trebuie un moment ca să‑mi pun în ordine gândurile
năbădăioase.
Grey… oprește‑te, chiar acum.
— Vă deranjează dacă vă înregistrez răspunsurile? întreabă ea,
cu o expresie candidă și nerăbdătoare.
Îmi vine să râd.
— După ce te‑ai chinuit atât să pregătești reportofonul, mă mai
întrebi așa ceva?
Ea clipește, cu ochi mari și cu o expresie confuză pentru o clipă,
iar eu sunt copleșit de o senzație neobișnuită de vinovăție.
Nu mai fi atât de nenorocit, Grey.
— Nu, nu mă deranjează.

E L James 13
Nu vreau să‑mi asum responsabilitatea pentru acea privire.
— V‑a explicat Kate, adică domnișoara Kavanagh, pentru ce
anume este interviul?
— Da, trebuie să apară în ziarul studențesc, în numărul dedicat
absolvirii, iar eu voi ține o prelegere în fața absolvenților, la cere ‑
monia de sfârșit de an.
De ce mama naibii am fost de acord să fac asta, habar nu am.
Sam de la PR îmi spune că departamentul de științe ale mediului
de la WSU are nevoie de publicitate pentru a atrage fonduri
suplimentare ca să fie în ton cu bursa pe care le‑am acordat‑o,
iar Sam va merge până în pânzele albe pentru câteva apariții în
presă.
Domnișoara Steele mai clipește o dată, ca și cum ar auzi
aceste lucruri pentru prima oară — și pare dezaprobatoare. Nu
s‑a documentat pentru acest interviu? Ar fi trebuit să știe asta.
Gândul ăsta îmi îngheață sângele în vine. E… neplăcut, nu mă
așteptam la așa ceva de la cineva care se folosește de timpul meu
prețios.
— Bine. Am câteva întrebări, domnule Grey.
Își dă o șuviță de păr după ureche, făcându‑mă să uit că m‑a
enervat.
— Așa mă gândeam și eu, spun pe un ton sec.
S‑o lăsăm să se agite.
Recunoscătoare, chiar asta face, apoi își întinde spatele și își
îndreaptă umerii mici. Pare serioasă. Aplecându‑se în față, apasă
butonul de start al reportofonului și se încruntă privind în jos la
notițele sale mototolite.
— Sunteți foarte tânăr și totuși ați clădit un asemenea imperiu
financiar. Cărui fapt datorați succesul dumneavoastră?
Cu siguranță poate mai mult de atât. Ce întrebare plictisitoare.
Niciun pic de originalitate. Ce dezamăgire. Îi servesc răspunsul
meu obișnuit despre oamenii excepționali care lucrează pentru
mine. Oameni în care am încredere, cât pot eu avea încredere în

14 Greycineva, și salarii bune — bla, bla, bla… Dar, domnișoară Steele,
adevărul adevărat este că sunt genial în ceea ce fac. Pentru mine
este floare la ureche. Cumpăr companii neproductive, dezas ‑
truos conduse și le repar, păstrând o parte din ele sau, dacă sunt
cu adevărat defecte, jupuindu‑le de posesiuni și vânzându‑le cui
licitează cel mai mult. Pur și simplu e vorba să cunoști diferența
dintre cele două situații și, invariabil, totul se reduce la oamenii
aflați la conducere. Ca să ai succes în afaceri ai nevoie de oameni
valoroși, iar eu pot judeca o persoană mai bine decât majoritatea
oamenilor.
— Poate că sunteți doar norocos, zice ea încet.
Norocos? Simt un val de iritare. Norocos? Cum îndrăznește?
Pare rezervată și cuminte, dar ce e cu întrebarea asta? Nimeni n‑a
sugerat vreodată că aș fi norocos. Muncă din greu, oamenii din
jurul meu, supravegherea lor constantă și punerea lor la îndoială,
dacă asta trebuie, și, dacă nu se ridică la înălțimea misiunii lor,
îndepărtarea lor. Asta fac eu și mă pricep la ce fac. Nu are nimic
de‑a face cu norocul! În fine, la dracu’ cu asta. Lăudându‑mă cu
erudiția mea, citez vorbele lui Andrew Carnegie, industriașul meu
preferat.
— Creșterea și dezvoltarea personalului este cea mai înaltă
vocație a unui lider.
— Păreți obsedat de control, spune ea, cât se poate de serioasă.
Ce mama dracului? Poate că e în stare să mă privească în
profunzime.
„Control“ este numele meu de botez, drăguțo.
Mă uit urât, sperând s‑o intimidez.
— A, exercit control în toate domeniile, domnișoară Steele.
Și mi‑ar plăcea să‑l exercit și asupra ta, chiar aici, chiar acum.
Chipul i se îmbujorează și se mușcă din nou de buză. Eu continui să
bat câmpii, încercând să nu mai fiu atent la gura ei.
— În plus, puterea nemărginită se dobândește asigurându‑te, în
visurile tale secrete, că te‑ai născut ca să controlezi lucrurile.

E L James 15
— Simțiți că aveți o astfel de putere nemărginită? întreabă ea cu
o voce blândă, liniștitoare, dar ridică din sprânceana delicată cu o
expresie care transmite dezaprobare.
Oare încearcă în mod intenționat să mă scoată din minți? Ce mă
enervează mai tare: întrebările ei, atitudinea ei sau faptul că o găsesc
atrăgătoare? Sunt tot mai nervos.
— Am peste 40 de mii de angajați. Faptul acesta îmi acordă un
anumit simț al responsabilității — al puterii, dacă preferi. Dacă aș
decide că nu mai sunt interesat de afacerile în domeniul telecomu ‑
nicațiilor și aș vinde compania, 20 de mii de oameni s‑ar trezi că le e
greu să‑și plătească ratele la ipotecă după vreo lună și ceva.
Ea rămâne cu gura căscată la răspunsul meu. Așa mai merge.
Ia‑o pe asta, iubito. Simt cum armonia se restabilește.
— Nu există un consiliu director în fața căruia să răspundeți?
— Sunt proprietarul companiei. Nu trebuie să răspund în fața
niciunui consiliu.
Ar trebui să știe asta.
— Și mai aveți și alte pasiuni în afara muncii? continuă ea zorită,
interpretându‑mi corect reacția.
Știe că sunt nervos și, dintr‑un motiv inexplicabil, acest lucru
îmi face plăcere.
— Am pasiuni variate, domnișoară Steele. Extrem de variate.
Îmi trec prin minte imagini cu ea în diverse poziții în camera
mea de joacă: încătușată pe cruce, cu mâinile și cu picioarele depăr ‑
tate pe patul cu baldachin, întinsă peste masa de biciuit. Și priviți —
iar s‑a îmbujorat. E ca un mecanism de apărare.
— Dar dacă munciți atât de mult, cum vă relaxați?
— Să mă relaxez?
Aceste cuvinte rostite de gura ei obraznică sună ciudat, dar
amuzant. În plus, când am eu timp să mă relaxez? N‑are nici cea mai
vagă idee cu ce mă ocup eu. Dar se uită din nou la mine cu acei ochi
mari și naivi și, spre surprinderea mea, mă trezesc gândindu‑mă la
întrebarea ei. Oare cum mă relaxez? Navighez , zbor, mi‑o trag…

16 Greytestez limitele unor brunete atrăgătoare cum e ea și apoi le supun…
Gândul mă face să mă foiesc în scaun, dar îi răspund calm, omițând
totuși câteva hobby‑uri favorite.
— Investiți în producție. De ce aici, mai exact?
— Îmi place să construiesc lucruri. Îmi place să știu cum funcți ‑
onează lucrurile: ce face obiectele să ticăie, cum se montează și cum
se demontează. Și iubesc foarte mult navele. Ce pot să spun?
Pentru că transportă hrană pe toată planeta.
— Mi se pare că acum ați vorbit din inimă, nimic dictat de logică
și fapte concrete.
Inimă? Eu? O, nu, iubito.
Inima mea a fost călcată în picioare cu mult timp în urmă.
— Se prea poate. Deși există oameni care ar fi gata să spună că
eu nu am inimă.
— De ce să spună așa ceva?
— Pentru că mă cunosc bine.
Îi zâmbesc ironic. De fapt, nimeni nu mă cunoaște atât de bine,
în afară poate de Elena. Mă întreb ce i‑ar face micuței domnișoare
Steele, aici prezentă. Fata asta e o sursă masivă de contradicții:
timidă, ciudată, în mod clar inteligentă și excitantă ca naiba.
Da, bine, recunosc. Mi se pare că e seducătoare.
Recită următoarea întrebare învățată pe dinafară.
— Prietenii dumneavoastră ar spune că sunteți o persoană sin ceră
și directă ?
— Sunt o persoană foarte retrasă. Fac orice ca să‑mi protejez
intimitatea. Nici interviuri nu dau prea des.
Făcând ceea ce fac, ducând viața pe care am ales‑o, am nevoie
de intimitate.
— Pe acesta de ce ați fost de acord să‑l acordați?
— Pentru că sunt un binefăcător al universității și, oricât am
încercat, n‑am scăpat de insistențele domnișoarei Kavanagh. I‑a
hărțuit la nesfârșit pe oamenii mei de la PR, iar eu admir acest gen
de tenacitate.

E L James 17
Dar mă bucur că ai apărut tu, și nu ea.
— Investiți, de asemenea, și în tehnologizarea agriculturii. De ce
sunteți interest de acest domeniu?
— Nu putem mânca bani, domnișoară Steele, și sunt prea mulți
oameni pe planeta aceasta care nu au suficientă hrană.
Mă uit fix la ea, fără nicio expresie pe față.
— Sună foarte filantropic. Asta faceți cu dăruire? Hrăniți săracii
din lumea întreagă?
Mă privește cu o expresie uimită, de parcă aș fi o mare enigmă,
dar nu vreau nici în ruptul capului să‑mi citească în sufletul meu
întunecat. Acolo nu este o zonă deschisă niciunei discuții. Depășește
momentul, Grey.
— E o afacere subtilă, mormăi eu, mimând plictiseala, și mă
imaginez cum i‑o trag în gură ca să‑mi abat mintea de la toate
gândurile legate de foamete.
Da, gura aceea are nevoie de antrenament și mi‑o imaginez
îngenuncheată în fața mea. Uite, gândul ăsta e seducător rău de tot.
Ea recită următoarea întrebare, scoțându‑mă din fanteziile mele.
— Aveți o filosofie de viață? Dacă da, care este aceasta?
— Nu am o filosofie de viață ca atare. Poate un principiu călă ‑
uzitor — cel al lui Carnegie: „Un om care dobândește abilitatea de
a‑și stăpâni în întregime mintea poate poseda orice alt lucru pe care
este îndreptățit să‑l posede“. Sunt unic, sunt ambițios. Îmi place
controlul — asupra mea însumi și asupra celor din jurul meu.
— Deci vreți să posedați lucruri?
Da, iubito. De exemplu, pe tine. Mă încrunt, speriat de acest
gând.
— Vreau să merit să le posed, dar da, una peste alta, vreau.
— Vorbiți de parcă ați fi consumatorul suprem.
Are o nuanță de dezaprobare în voce, ceea ce mă enervează din nou.
— Sunt.
Iar ea vorbește ca un copil de bani gata care a avut întotdeauna
tot ce și‑a dorit, dar când mă uit mai atent la hainele ei — e îmbrăcată

18 Greyde la vreun magazin ieftin, cum ar fi Old Navy sau H&M —, știu că
nu e așa. N‑a crescut într‑o casă prosperă.
Chiar aș putea să am grijă de tine.
De unde mama naibii mi‑a venit gândul ăsta?
Deși, acum că mă gândesc, am nevoie de o nouă înlocuitoare.
Au trecut, cât — două luni de la Susannah? Și iată‑mă acum, sali ‑
vând la vederea acestei femei. Încerc să‑i zâmbesc agreabil. Nu e
nimic greșit în privința consumului — în definitiv, consumul pune
în mișcare ce a mai rămas din economia americană.
— Ați fost adoptat. Cât de mult credeți că v‑a format acest
detaliu caracterul?
Ce are asta de‑a face cu prețul petrolului? Ce întrebare cara ‑
ghioasă. Dacă aș fi rămas cu târfa aia drogată, probabil că aș fi fost
mort. O resping cu un non‑răspuns, încercând să nu ridic tonul,
dar ea mă forțează, insistând să afle câți ani aveam când am fost
adoptat.
Închide‑i gura, Grey!
Tonul meu devine glacial.
— Acest lucru nu este un secret, domnișoară Steele.
Știe și ea lucrul ăsta. Acum pare spăsită și își aranjează o șuviță
rebelă în spatele urechii. Foarte bine.
— Ați fost nevoit să vă sacrificați familia de dragul muncii.
— Asta nu e o întrebare, mă răstesc eu.
Ea se sperie, în mod evident jenată, dar are prezența de spirit de
a se scuza și reformulează întrebarea:
— Ați fost nevoit să vă sacrificați familia de dragul muncii?
Ce să fac eu cu o familie?
— Am familie. Am un frate, o soră și doi părinți iubitori. Dincolo
de asta, nu mă interesează să‑mi extind familia.
— Sunteți homosexual, domnule Grey?
Ce mama dracului!
Nu‑mi vine să cred că a rostit așa ceva cu voce tare! În mod
ironic, întrebarea asta nici măcar familia mea nu mi‑o adresează.

E L James 19
Cum îndrăznește! Am o pornire bruscă de a o smulge din scaun, de
a o apleca peste genunchii mei, de a o bate la fund și de a i‑o trage
pe birou, cu mâinile legate la spate. Asta i‑ar răspunde întrebării ei
ridicole. Trag aer în piept ca să mă calmez. Spre încântarea mea, pare
îngrozită de propria ei întrebare.
— Nu, Anastasia, nu sunt.
Ridic din sprâncene, dar îmi păstrez expresia impasibilă.
Anastasia. E un nume superb. Îmi place felul în care mi se înfășoară
limba când îl rostesc.
— Îmi cer scuze. Așa, ăă… așa scrie aici.
Iar face gestul cu părul în spatele urechii. În mod evident e un
tic nervos.
Astea nu sunt întrebările ei? o întreb, iar ea pălește. La naiba, cât
e de atrăgătoare, într‑un mod neostentativ.
— Ăă… nu. Kate  — domnișoara Kavanagh  — a alcătuit
întrebările.
— Sunteți colege la ziarul studențesc?
— Nu. E colega mea de cameră.
Nu mă mir că e atât de împrăștiată. Îmi scarpin bărbia, încer ‑
când să mă hotărăsc dacă să‑i dau sau nu bătăi de cap.
— Tu te‑ai oferit să‑mi iei acest interviu? o întreb și sunt recom ‑
pensat cu privirea ei supusă: e agitată când îmi remarcă reacția.
Îmi place efectul pe care‑l am asupra ei.
— N‑am avut de ales. Nu se simte bine.
Are o voce moale.
— Asta explică multe.
Se aude o bătaie în ușă și Andrea își face apariția.
— Domnule Grey, scuzați‑mă că vă întrerup, dar următoarea
dumneavoastră întâlnire este programată peste două minute.
— N‑am terminat aici, Andrea. Te rog, anulează‑mi următoarea
întâlnire.
Andrea se uită la mine cu gura căscată, părând derutată. Mă uit
urât la ea. Afară! Acum!

20 GreySunt ocupat aici cu micuța domnișoară Steele.
— Prea bine, domnule Grey, zice ea, revenindu‑și repede și,
răsucindu‑se pe călcâie, ne lasă singuri.
Îmi îndrept atenția asupra fascinantei și enervantei creaturi de
pe canapeaua mea.
— Unde eram, domnișoară Steele?
— Vă rog, nu vreau să vă rețin de la nimic.
Ah, nu, iubito. E rândul meu acum. Vreau să aflu dacă sunt
secrete de descoperit dincolo de fața aceasta minunată.
— Vreau să aflu și eu amănunte despre tine. Cred că e cinstit așa.
Mă las pe spate și îmi duc degetele la buze, iar ea își ațintește
privirea pe mâna mea și înghite în sec. O, da — efectul scontat. Și e
plăcut să remarc că nu este complet indiferentă la farmecele mele.
— Nu sunt prea multe de aflat, spune ea și se îmbujorează iar.
O intimidez.
— Ce planuri ai după absolvire?
— Nu mi‑am făcut niciun plan, domnule Grey. Mai întâi trebuie
să trec de examenele finale.
— Avem un program excelent de stagiatură aici.
Ce mama naibii m‑a făcut să spun asta? E împotriva regulilor,
Grey. Niciodată sex cu angajatele… Dar eu nu i‑o trag acestei fete.
Pare surprinsă și își înfige din nou dinții în buza aia. De ce e atât de
excitantă?
— Ah. O să mă gândesc la asta, răspunde ea. Deși nu sunt sigură
că m‑aș potrivi aici.
— De ce spui asta? întreb.
Ce are compania mea?
— E evident, nu‑i așa?
— Nu și pentru mine.
Sunt derutat de răspunsul ei. Este din nou agitată atunci când se
întinde să‑și ia reportofonul.
Rahat, pleacă. Mă gândesc la programul meu pentru după‑
amiază — nu e nimic care să ardă.

E L James 21
— Vrei să îți arăt împrejurimile?
— Sunt sigură că sunteți mult prea ocupat, domnule Grey, iar eu
am un drum lung de făcut.
— Conduci înapoi până la Vancouver?
Arunc o privire pe fereastră. Drumul e destul de lung și afară
plouă. N‑ar trebui să conducă pe o vreme ca asta, dar n‑am cum să‑i
interzic. Acest gând mă irită.
— Atunci, sper să conduci cu atenție.
Vocea mea sună mai serios decât mi‑am propus. Ea își face iar
de lucru cu reportofonul. Vrea să iasă de la mine din birou și, spre
surprinderea mea, eu nu vreau să plece.
— Ți‑am dat toate răspunsurile de care aveai nevoie? o întreb,
într‑o încercare vădită de a‑i prelungi șederea.
— Da, domnule, spune ea încet.
Răspunsul ei mă pune la pământ  — felul în care sună acele
cuvinte, ieșind din gura aia ispititoare  — și preț de o clipă îmi
imaginez cum acea gură este în totalitate la dispoziția mea.
— Mulțumesc pentru interviu, domnule Grey.
— Plăcerea a fost de partea mea, îi răspund — sincer vorbind,
n‑am mai fost atât de fascinat de cineva de multă vreme.
Acest gând este tulburător. Se ridică, iar eu îi întind mâna,
de‑abia așteptând s‑o ating.
— Pe data viitoare, domnișoară Steele.
Am un ton coborât, iar ea își așază mâna în mâna mea. Da, vreau
s‑o biciuiesc și să i‑o trag în camera mea de joacă. Vreau s‑o leg și
s‑o fac să mă dorească… să aibă nevoie de mine, să aibă încredere în
mine. Înghit în sec.
Așa ceva nu se va întâmpla, Grey.
— Domnule Grey.
Clatină din cap și își retrage mâna rapid, prea rapid.
N‑o pot lăsa să plece așa. E evident că e disperată să iasă de aici.
Este enervant, dar inspirația mă lovește exact când deschid ușa biroului.
— Voiam să fiu sigur că ajungi până la ușă, glumesc eu usturător.

22 GreyÎși strânge buzele.
— Foarte politicos din partea dumneavoastră, domnule Grey, se
răstește ea.
Domnișoara Steele știe să riposteze! Rânjesc în spatele ei în timp
ce iese și o urmez până afară. Și Andrea, și Olivia se uită la mine
șocate. Da, da. O conduc pe fata asta.
— Aveai haină? o întreb.
— O jachetă.
Mă uit cu subînțeles la Olivia, iar ea sare imediat și aduce o
jachetă cu croială militară, pe care mi‑o întinde, cu expresia ei
zâmbitoare obișnuită. Doamne, enervantă mai e Olivia — cum îmi
rânjește ea cât e ziua de lungă.
Hmm. Jacheta este uzată și ieftină . Domnișoara Anastasia
Steele ar trebui să fie mai bine îmbrăcată. O ajut să se îmbrace și,
când i‑o ridic peste umerii subțiri, îi ating pielea de la baza gâtului.
Încremenește când pun mâna pe ea și devine palidă.
Da! Mișc ceva în ea. Această informație este incredibil de
plăcută. Îndreptându‑mă către lift, apăs butonul în timp ce ea stă
lângă mine, foindu‑se neîncetat.
Ah, te‑aș putea face eu să nu te mai foiești, iubito.
Ușile de deschid și ea se strecoară în lift, apoi se întoarce cu fața
la mine. E mai mult decât atrăgătoare. Aș merge până acolo încât să
afirm că e frumoasă.
— Anastasia, spun eu, în loc de la revedere.
— Christian, răspunde ea, cu o voce blândă.
Și ușile liftului se închid, lăsându‑mi numele suspendat undeva
în aer, între noi, sunând ciudat și neobișnuit, dar incredibil de sexy.
Trebuie să aflu mai multe despre fata asta.
— Andrea, strig când mă întorc în birou. Fă‑mi legătura cu Welch.
Mă așez la birou și aștept convorbirea telefonică uitându‑mă la
tablourile agățate pe pereți, iar cuvintele domnișoarei Steele se întorc
plutind la mine. Ridică lucrurile obișnuite la un nivel extraordinar . Ca
și cum s‑ar fi descris pe ea însăși.

E L James 23
Sună telefonul.
— Domnul Welch la telefon pentru dumneavoastră.
— Fă‑mi legătura.
— Da, domnule.
— Welch, am nevoie să verifici pe cineva.

Sâmbătă,
14 mai 2011

ANASTASIA ROSE STEELE
Data nașterii: 10 septembrie 1989, Montesano, Washington
Adresa: 1114 SW Green Street, apartamentul 7, Haven
Heights, Vancouver, Washington 98888
Telefon mobil: 360‑959‑4352
Număr
asigurări:987‑65‑4320
Banca: Wells Fargo Bank, Vancouver, Washington:
Număr cont: 309361:
683.16 dolari
Ocupație: Studentă
WSU Vancouver, Facultatea de Arte și Științe
Specializare în limba engleză
Media: 4.0

26 GreyEducație
anterioară:Liceul Montesano
Punctajul de la
bacalaureat:2150
Locul de
muncă:Magazinul de bricolaj Clayton’s, NW
Vancouver Drive, Portland, Oregon (cu
jumătate de normă)
Tatăl: Franklin A. Lambert
Data nașterii: 1 septembrie 1969
Decedat pe 11 septembrie 1989
Mama: Carla May Wilks Adams,
Data nașterii: 18 iulie 1970
Căsătorită cu Frank Lambert pe 1 martie 1989
rămasă văduvă pe 11 septembrie 1989
căsătorită cu Raymond Steele pe 6 iunie 1990
divorțată pe 12 iulie 2006
căsătorită cu Stephen M. Morton pe 16 august
2006
divorțată pe 31 ianuarie 2007
căsătorită cu Bob Adams pe 6 aprilie 2009
Afiliere
politică:Niciuna evidentă
Afiliere
religioasă:Niciuna evidentă
Orientarea
sexuală:Necunoscută
Relații: Niciuna în prezent
Cercetez amănunțit raportul pentru a suta oară de când l‑am
primit, în urmă cu două zile, căutând mai multe informații despre
enigmatica domnișoară Anastasia Rose Steele. Nu mi‑o pot scoate
pe femeia aceea blestemată din minte și începe să mă enerveze

E L James 27
rău de tot situația asta. În ultima săptămână, în timpul ședințelor
deosebit de plictisitoare, m‑am trezit derulând în creierul meu inter ‑
viul. Degetele ei care nu nimereau reportofonul, felul în care își tot
dădea părul pe după ureche, felul în care se mușca de buză. Da. Faza
cu mușcatul buzei mă face praf de fiecare dată.
Și iată‑mă acum stând în mașină lângă magazinul Clayton’s,
o afacere de familie din suburbiile orașului Portland, acolo unde
lucrează ea.
Ești un tâmpit, Grey. Ce cauți aici?
Știam eu că aici se va ajunge. Toată săptămâna… am știut că
trebuie s‑o reîntâlnesc. Am știut asta de când mi‑a rostit numele în
lift. Am încercat să‑i rezist. Am așteptat cinci zile, cinci zile plictisi ‑
toare, să văd dacă o pot uita.
Iar eu nu aștept. Urăsc să aștept… orice.
Nu am urmărit niciodată o femeie. Femeile pe care le‑am avut
au înțeles ce așteptam de la ele. Teama mea actuală este ca domni ‑
șoara Steele să nu fie cumva prea tânără și să nu fie interesată de ceea
ce am eu de oferit. Sau va fi ? Oare va fi o supusă bună? Clatin din
cap. Deci iată‑mă aici, un nemernic, stând într‑o parcare din subur ‑
biile posomorâte ale orașului Portland.
Faptul că i‑am verificat mediul din care provine nu mi‑a adus
nicio revelație importantă — în afara ultimei informații, care mi‑a
rămas în minte. E motivul pentru care sunt aici. De ce nu ai niciun
iubit, domnișoară Steele? Orientare sexuală necunoscută  — poate
că e lesbiană. Pufnesc, gândindu‑mă că așa ceva este improbabil.
Îmi amintesc întrebarea pe care mi‑a adresat‑o în timpul intervi ‑
ului, stânjeneala ei, felul în care s‑a îmbujorat… Am avut tot felul de
gânduri nerușinate de când am cunoscut‑o.
De aceea ești aici.
Nu mai pot de nerăbdare s‑o văd din nou — ochii aceia albaștri
m‑au bântuit, chiar și în vis. Nu i‑am povestit lui Flynn despre ea și
mă bucur, pentru că acum mă comport ca un hărțuitor. Poate că ar
trebui să‑l anunț. Nu. Nu vreau să mă bată la cap cu cele mai recente

28 Greyterapii centrate pe soluție. Am nevoie de ceva nou și deocamdată
singurul lucru nou pe care mi‑l doresc lucrează ca vânzătoare într‑un
magazin de bricolaj.
Ai ajuns până aici. Să vedem dacă micuța domnișoară Steele este
la fel de atrăgătoare ca în amintirea ta.
Să facem spectacol, Grey.
Un clopoțel scoate un sunet electronic când intru în magazin.
E mai spațios decât pare din afară și, deși e aproape ora prânzului,
locul este liniștit pentru o zi de sâmbătă. Sunt tot felul de culoare
pline cu chestiile obișnuite. Uitasem câte are de oferit un magazin
de bricolaj pentru cineva cum sunt eu. În principal eu fac cumpă ‑
rături online pentru a‑mi satisfice nevoile, dar, dacă tot sunt aici,
poate că o să mă aprovizionez cu câteva articole: Velcro, inele secți ‑
onate… Da. O voi găsi pe delicioasa domnișoară Steele și mă voi
distra un pic.
Nu‑mi ia decât trei secunde să dau cu ochii de ea. Este aplecată
peste tejghea, holbându‑se atent la ecranul unui computer și ciugu ‑
lind din masa de prânz — un covrig. Cu capul în nori, își șterge o
firimitură din colțul buzelor și o bagă în gură, după care își suge
degetul. Ca reacție, penisul meu tresare.
Ce naiba, am paisprezece ani?
Reacția trupului meu este enervantă. Poate că asta va înceta dacă
o încătușez, o biciuiesc și i‑o trag… și nu neapărat în ordinea asta.
Da. De asta am nevoie.
E cu totul absorbită de ce are de făcut și asta îmi oferă ocazia să o
studiez. Lăsând la o parte gândurile perverse, e atrăgătoare, al naibii
de atrăgătoare. Mi‑am amintit‑o corect.
Ea își ridică privirea și încremenește. E la fel de tulburătoare ca
prima dată când am întâlnit‑o. Mă fixează cu o privire pătrunză ‑
toare — e șocată, cred — și nu știu dacă e o reacție pozitivă sau una
negativă.
— Domnișoară Steele. Ce surpriză plăcută.
— Domnule Grey, șoptește ea, fâstâcită.

E L James 29
Ah, deci e o reacție pozitivă.
— Eram prin zonă. Trebuie să cumpăr câteva lucruri. E o plăcere
să te revăd.
O reală plăcere. E îmbrăcată într‑un tricou mulat și într‑o
pereche de jeanși, nu în chestia aia fără nicio formă pe care o purta
acum mai puțin de o săptămână. Are picioare lungi, o talie îngustă și
sâni perfecți. Buzele încă îi sunt desfăcute într‑o expresie surprinsă
și trebuie să rezist dorinței de a‑i ridica puțin bărbia și de a‑i închide
gura. Am zburat tocmai de la Seattle doar ca să te văd și, după cum
arăți acum, a meritat să fac drumul ăsta.
— Ana. Mă cheamă Ana. Cu ce vă pot fi de folos, domnule Grey?
Inspiră adânc, își îndreaptă umerii, așa cum a făcut și în timpul
interviului, și îmi zâmbește prefăcut, întocmai cum le zâmbește
clienților.
A început jocul, domnișoară Steele.
— Am nevoie de câteva lucruri. Pentru început, aș vrea niște
cabluri autoblocante.
Cererea mea o prinde pe picior greșit; pare uluită.
Ah, va fi foarte distractiv. Ai fi surprins să vezi ce pot face cu niște
cabluri, iubito.
— Avem de mai multe lungimi. Doriți să vi le arăt? spune ea,
recăpătându‑și glasul.
— Te rog. După tine.
Iese din spatele tejghelei și arată către unul dintre culoare. Poartă
teniși. Cu mintea în altă parte, mă întreb cum ar arăta în pantofi cu
toc‑cui. Louboutin… nimic altceva decât Louboutin.
— Sunt la echipamente electrice, culoarul opt.
Vocea îi ezită și se înroșește la față…
Chiar are o reacție. Simt cum speranța mea renaște.
În niciun caz nu e lesbiană. Zâmbesc cu subînțeles.
— După tine.
Îi fac semn cu mâna s‑o ia înainte. Lăsând‑o să meargă în fața
mea îmi permite să‑i admir fundul fantastic. Coada ei lungă și groasă

30 Greyține ritmul ca un metronom, sincronizându‑se cu legănarea blândă a
șoldurilor. Chiar are tot ce‑i trebuie: e dulce, politicoasă și frumoasă,
cu toate calitățile fizice pe care le apreciez la o supusă. Dar întrebarea
de un million de dolari este: ar putea deveni supusă? Probabil nu
cunoaște nimic despre acest mod de viață — modul meu de viață —
dar mi‑ar plăcea foarte mult să‑i fac cunoștință cu el. Te pripești, Grey .
— Ați venit la Portland cu afaceri? mă întreabă, întrerupându‑mi
gândurile.
Are un ton afectat; simulează dezinteresul. Îmi vine să râd.
Rareori femeile mă fac să râd.
— Am vizitat divizia de agricultură de la WSU. Are sediul la
Vancouver, mint eu.
De fapt, am venit ca să te văd pe tine, domnișoară Steele.
Rămâne cu gura căscată, iar eu mă simt ca naiba.
— În prezent finanțez un proiect de cercetare care vizează rotația
recoltelor și tehnologizarea solului.
Măcar asta e adevărat.
— Asta face parte tot din planul dumneavoastră de a hrăni
planeta?
Își arcuiește o sprânceană, amuzându‑se.
— Cam așa ceva, mormăi eu.
Râde cumva de mine? Ah, mi‑ar plăcea să pun punct acestei
faze. Dar cum să încep? Poate cu cina, mai degrabă decât cu inter ‑
viul obișnuit… uite, asta ar fi o premieră: să scot o tânără speranță
la cină.
Ajungem la cablurile autoblocante, care se găsesc într‑o gamă
largă de lungimi și culori. Absent, îmi trec degetele peste ele. Aș
putea s‑o invit pur și simplu la cină. Ca și cum ar fi o întâlnire? Oare
ar accepta? Când mă uit la ea, văd cum își examinează degetele
osoase. Nu se poate uita la mine… asta e promițător. Aleg cablurile
mai lungi. Sunt mai flexibile, în definitiv, și se pot mula pe ambele
glezne și pe ambele încheieturi ale mâinii în același timp.
— Astea sunt bune.

E L James 31
— Altceva mai doriți? zice ea repede — fie pentru că este super ‑
atentă, fie pentru că vrea să scape mai repede de mine, nu‑mi dau
seama exact.
— Aș mai vrea niște bandă adezivă.
— Redecorați cumva?
— Nu, nu redecorez.
Of, dacă ai ști tu….
— Pe aici, zice ea. Banda adezivă se află la raionul Decorațiuni.
Haide, Grey. Nu mai ai mult timp la dispoziție. Intră în vorbă cu ea.
— Lucrezi de mult aici?
Desigur, deja cunosc răspunsul. Spre deosebire de alții, eu îmi
fac temele. Dintr‑un motiv anume, pare jenată. Dumnezeule, fata
asta e timidă. Nu am nicio șansă cu ea. Se răsucește repede și merge
pe culoar către raionul numit Decorațiuni . O urmez nerăbdător, ca
un cățeluș.
— De patru ani, se bâlbâie ea exact când ajungem la banda
adezivă.
Se apleacă și ia două role, diferite ca lățime.
— O iau pe asta.
Banda mai lată este mult mai eficientă când e folosită drept căluș.
Când mi‑o oferă, vârfurile degetelor ni se ating, pentru o clipă. Acest
gest are ecou la mine în vintre. La naiba!
Ea pălește.
— Altceva?
Are vocea blândă și răgușită.
Doamne, am același efect asupra ei pe care îl are și ea asupra mea.
Poate…
— Niște sfoară, cred.
— Pe aici.
Se grăbește de‑a lungul culoarului, oferindu‑mi o nouă șansă de
a‑i admira fundul remarcabil.
— Ce fel de tip de sfoară căutați? Avem și sintetică, și sfoară din
fir natural… frânghie… coardă… cabluri…

32 GreyRahat — oprește‑te.
Îmi înăbuș un geamăt, încercând să alung imaginea cu ea
suspendată de tavanul camerei mele de joacă.
— Vreau și vreo patru metri și jumătate de sfoară din fir natural,
te rog.
Este mai aspră și te roade mai tare dacă încerci să te zbați…
sfoara mea preferată.
Văd cum degetele îi tremură ușor, dar măsoară patru metri și
jumătate ca o profesionistă. Scoate un cutter din buzunarul drept și
taie frânghia cu un singur gest sigur, o înfășoară și o leagă cu un nod
cu buclă. Impresionant.
— Ai fost cercetașă?
— Activitățile dedicate grupurilor organizate nu sunt chiar
specialitatea mea, domnule Grey.
— Dar care e specialitatea ta, Anastasia?
Pupilele i se dilată în timp ce eu o privesc fix.
Da!
— Cărțile, răspunde ea.
— Ce fel de cărți?
— A, știți dumneavoastră. Cele obișnuite. Clasicii. Literatura
britanică, în special.
Literatura britanică? Pariez că surorile Brontë și Austen. Toate
acele romane cu inimi romantice și floricele.
Asta nu e de bine.
— Altceva vă mai trebuie?
— Nu știu. Ce mi‑ai mai recomanda?
Vreau să‑i văd reacția.
— Pentru ceva ce veți face cu mâna dumneavoastră? întreabă
ea, surprinsă.
Simt că mor de râs. O, iubito, nu mă pricep s‑o fac cu mâna mea.
Dau din cap, înăbușindu‑mi un hohot. Privirea ei coboară pe trupul
meu și mă încordez. Mă cercetează!
— O salopetă, mi‑o trântește ea.

E L James 33
E cel mai neașteptat lucru pe care l‑am auzit de când tot ea a
aruncat întrebarea „Sunteți homosexual?“
— Nu cred că v‑ați dori să vă distrugeți hainele.
Face un gest către jeanșii mei.
Nu mai resist.
— Păi, pot să‑i scot oricând.
— Îhm.
Se face roșie ca sfecla și lasă privirea în jos. Îi curm suferința.
— O să iau o salopetă. Doamne ferește să‑mi distrug hainele.
Fără să mai spună nimic, se răsucește și începe să meargă
apăsat pe culoarul dintre rafturi, iar eu mă țin după fundul ei
apetisant.
— Mai aveți nevoie de altceva? zice ea gâfâind când îmi oferă o
salopetă albastră.
E îngrozită și încă își ține privirea în pământ. Doamne, ce efect
are asupra mea.
— Cum merge cu articolul? o întreb, în speranța că poate se mai
relaxează un pic.
Ea mă privește și îmi zâmbește scurt, ușurată.
În sfârșit.
— Nu eu îl scriu, ci Katherine. Domnișoara Kavanagh. Colega
mea de cameră, ea e scriitoarea. E foarte mulțumită de el. Ea
este editorul ziarului și a fost foarte supărată că n‑a putut realiza
interviul.
E cea mai lungă frază pe care a rostit‑o de când ne‑am întâlnit și
vorbește despre altcineva, nu despre sine. Interesant.
Înainte să fac vreun comentariu, adaugă:
— Singura ei problemă este că nu are nicio fotografie originală
de‑a dumneavoastră.
Insistenta domnișoară Kavanagh vrea fotografii. Poze publici ‑
tare, a? Pot face asta. Îmi va permite să‑mi petrec timpul cu deli ‑
cioasa domnișoară Steele.
— Ce fel de fotografii vrea?

34 GreyEa se uită fix la mine pentru o clipă, apoi clatină din cap, deru ‑
tată, neștiind ce să spună.
— Păi, eu sunt pe aici. Mâine, poate…
Pot rămâne la Portland. Să lucrez de la hotel. O cameră la The
Heathman, probabil. Va trebui să‑l chem pe Taylor, să‑mi aducă
laptopul și câteva haine. Sau pe Elliot — asta dacă nu umblă să și‑o tragă
în stânga și‑n dreapta, ceea ce îi este foarte caracteristic în weekend.
— Ai fi dispus să faci o ședință foto?
Nu‑și poate stăpâni surprinderea.
Dau din cap că da. Da, vreau să petrec mai mult timp în preajma
ta…
Calmează‑te, Grey.
— Kate va fi încântată — dacă vom găsi un fotograf.
Zâmbește și fața i se luminează ca o dimineață fără nori. Îmi taie
respirația.
— Anunță‑mă dacă se poate mâine.
Îmi scot portofelul din buzunarul jeanșilor.
— Cartea mea de vizită. E trecut numărul meu de mobil. Trebuie
să suni înainte de ora zece dimineața.
Și dacă nu mă sună, mă întorc la Seattle și dau uitării această
idee stupidă.
Doar gândul că poate n‑o să sune e de ajuns să mă deprime.
— Bine.
Continuă să zâmbească.
— Ana!
Ne răsucim amândoi exact când la capătul celălalt al culoarului
apare un tânăr îmbrăcat în uniformă de magazin. Nu o scapă din
ochi pe domnișoara Anastasia Steele. Cine mama dracului e nemer ‑
nicul ăsta?
— Ăă, scuzați‑mă un moment, domnule Grey.
Se duce către el, iar ticălosul o cuprinde într‑o îmbrățișare care
seamănă cu cea a unei gorile. Sângele îmi îngheață în vine. Este o
reacție instinctivă.

E L James 35
Ia‑ți dracului labele de pe ea.
Îmi strâng pumnii și mă mai potolesc puțin când văd că ea nu‑l
îmbrățișează.
Apoi se cufundă amândoi într‑o conversație pe un ton șoptit.
Poate că datele lui Welch sunt greșite. Poate că tipul ăsta e iubitul ei.
Pare de vârsta potrivită și nu‑și poate lua privirea lacomă de la ea. O
ține la distanță de un braț, cercetând‑o din priviri, apoi se sprijină cu
mâna pe umărul ei. Pare un gest obișnuit, dar eu știu că‑și revendică
teritoriul și‑mi transmite să stau în banca mea. Ea pare stânjenită,
mișcându‑se de pe un picior pe celălalt.
Rahat. Ar trebui să plec. Am exagerat încercându‑mi norocul. E
împreună cu tipul ăsta. Apoi ea îi spune ceva și se retrage de lângă
el, atingându‑i brațul, nu mâna, și îndepărtându‑se de el. Nu sunt
apropiați.
Foarte bine.
— Ăă… Paul, domnul este Christian Grey. Domnule Grey,
acesta este Paul Clayton. Fratele lui este patronul acestui magazin.
Se uită la mine într‑un fel ciudat pe care nu‑l înțeleg și continuă:
— Îl cunosc pe Paul chiar de când m‑am angajat aici, deși nu ne
întâlnim prea des. S‑a întors de la Princeton, unde a studiat admi ‑
nistrarea afacerilor.
Vorbește aiurea, oferindu‑mi o explicație interminabilă și
spunându‑mi că nu sunt, de fapt, împreună, presupun. E fratele
șefului, nu vreun iubit. Mă simt ușurat, dar mă îngrijorează cât de
ușurat mă simt și acest lucru mă face să mă încrunt. Femeia asta mi
s‑a strecurat pe sub piele.
— Domnule Clayton.
Am un ton intenționat tăios.
— Domnule Grey.
Are o strângere de mână molatică, așa cum îi este și părul.
Cretinul.
— Stai așa  — nu sunteți acel Christian Grey? De la Grey
Enterprises Holdings?

36 GreyBa da, eu sunt, boule.
Într‑o clipită îl văd trecând de la revendicarea teritoriului la
slugărnicie.
— Oau — pot să vă servesc cu ceva?
— S‑a ocupat Anastasia, domnule Clayton. A fost foarte atentă.
Acum cară‑te.
— Bine, zice el, zâmbind respectuos, cu toți dinții. Ne vedem
mai târziu, Ana.
— Sigur, Paul, spune ea, iar el iese agale pe ușa din spate a
magazinului.
Îl văd cum dispare.
— Altceva, domnule Grey?
— Doar câteva lucruri, mormăi eu.
Rahat, mi se termină timpul și încă nu știu dacă o voi reîn ‑
tâlni. Trebuie să aflu dacă pot avea cea mai mică șansă la ceea ce aș
dori să‑i propun. Cum aș putea s‑o întreb? Oare m‑aș putea ocupa
de o supusă care nu știe nimic? Va avea nevoie de antrenamente
substanțiale. Închid ochii și‑mi închipui câte posibilități intere ‑
sante prezintă această situație… să‑mi ating scopul va însemna
jumătate din toată distracția. Va fi de acord cu așa ceva? Sau o voi
da în bară?
Se întoarce la casa de marcat și îmi încasează cumpărăturile, iar
în tot acest timp nu‑și ia ochii de la aparat.
Uită‑te la mine, naiba să te ia! Vreau să‑i văd din nou chipul și
să‑mi dau seama la ce se gândește.
În cele din urmă își ridică privirea.
— În total vă costă patruzeci și trei de dolari, vă rog.
Asta a fost tot?
— Doriți și o pungă? mă întreabă ea, în timp ce‑i întind cardul
meu AmEx.
— Te rog, Anastasia.
Numele ei — un nume frumos pentru o fată frumoasă — îmi
iese din gură cu tandrețe.

E L James 37
Ea îmi împachetează cumpărăturile repede. Asta e. Trebuie să
plec.
— Mă suni dacă vreți să facem acea ședință?
Ea încuviințează din cap și îmi înapoiază cardul.
— Bine. Ne auzim mâine, presupun.
Nu pot pleca, pur și simplu. Trebuie să‑i dau de înțeles că mă
interesează.
— Ah — și, Anastasia, mă bucur că domnișoara Kavanagh nu a
putut veni la interviu.
Ea pare surprinsă și flatată.
Asta e bine.
Îmi atârn punga pe umăr și ies din magazin.
Da, în ciuda voinței mele, o doresc. Acum trebuie să aștept…
la naiba cu așteptarea… din nou. Folosindu‑mi puterea voinței
într‑un fel care ar face‑o mândră pe Elena, îmi țin privirea ațin ‑
tită înainte, îmi scot telefonul din buzunar și mă urc în mașina
pe care am închiriat‑o. În mod intenționat nu întorc capul ca să
mă uit la ea. Nu mă întorc. Nu mă întorc. Ochii mi se fixează pe
oglinda retrovizoare, în care pot vedea intrarea în magazin, dar
tot ce văd este ușa veche a acestuia. Nu e la fereastră, privind după
mine.
Mă simt dezamăgit.
Apăs pe apelare rapidă și Taylor răspunde înainte ca telefonul
măcar să apuce să sune.
— Domnule Grey, spune el.
— Fă rezervare la The Heathman; rămân la Portland peste
weekend, așa că adu‑mi și mie mașina, computerul și actele de sub
el, precum și un rând sau două de haine.
— Da, domnule. Și Charlie Tango ?
— Roagă‑l pe Joe să‑l mute la aeroportul PDX.
— Sigur, domnule. Voi ajunge în aproximativ trei ore și jumătate.
Închid telefonul și pornesc motorul. Deci am câteva ore la dispo ‑
ziție în Portland.

38 GreyÎn timp ce aștept, încerc să‑mi dau seama dacă fata asta e inte ‑
resată de mine. Ce să fac? E timpul pentru o plimbare, cred. Poate
reușesc să scap de dorința asta ciudată pe care o simt.
Au trecut cinci ceasuri și delicioasa domnișoară Steele nu
m‑a sunat. Ce mama naibii am avut în cap? Privesc strada de la
fereastra apartamentului meu de la The Heathman. Urăsc să aștept.
Întotdeauna am urât așteptarea. Vremea, acum înnorată, mi‑a
scurtat vizita prin Forest Park, dar această plimbare nu mi‑a potolit
agitația. Sunt nervos că nu m‑a sunat deloc, dar mai ales sunt furios
pe mine însumi. Sunt un prost pentru că mă aflu aici. Ce pierdere de
vreme a fost să mă țin după femeia asta. Când m‑am mai ținut eu
vreodată după vreo femeie?
Grey, revino‑ți.
Oftez și‑mi mai verific telefonul încă o dată în speranța că i‑am
ratat apelul, dar în continuare nu găsesc nimic pe ecran. Cel puțin a
sosit Taylor și mi‑a adus toate lucrurile de care aveam nevoie. Am de
citit raportul lui Barney asupra testelor cu grafen realizate în depar ‑
tamentul său și pot lucra în liniște.
Liniște? Nu mai știu ce e liniștea de când domnișoara Steele s‑a
prăbușit la mine în birou.
Când ridic privirea, văd cum asfințitul mi‑a învăluit aparta ‑
mentul în umbre cenușii. Perspectiva unei nopți petrecute de unul
singur este deprimantă. Pe când mă întreb ce să fac, telefonul îmi
vibrează pe lemnul lăcuit al biroului și pe ecran îmi apare un număr
necunoscut, dar oarecum familiar, cu prefix de Washington. Brusc
inima îmi bate de parcă aș fi alergat cincisprezece kilometri.
Să fie ea?
Răspund.
— Ăă… Domnule Grey? Anastasia Steele la telefon.
Fața mi se luminează într‑un rânjet răutăcios. Ca să vezi, ca
să vezi. Domnișoara Steele are vocea întretăiată, agitată, dar foarte
blândă. Seara mea s‑a îmbunătățit considerabil.

E L James 39
— Domnișoară Steele. Frumos din partea ta că m‑ai sunat.
Îi aud respirația sacadată, iar acest sunet îmi ajunge direct în
zona vintrelor.
Minunat. Am efect asupra ei. Cum și ea are asupra mea.
— Ăă — ne‑ar plăcea să organizăm ședința aceea foto pentru
articol. Mâine, dacă se poate. Unde v‑ar conveni, domnule?
În camera mea. Doar tu, eu și cablurile autoblocante.
— Eu locuiesc la The Heathman, în Portland. Să zicem ora nouă
și jumătate, mâine‑dimineață?
— Bine, ne vedem acolo, zice ea, incapabilă să‑și ascundă
ușurarea și bucuria din glas.
— De‑abia aștept să ne vedem, domnișoară Steele.
Închid înainte să‑mi sesizeze entuziasmul și bucuria. Mă las pe
spate în fotoliu, uitându‑mă fix la formele clădirilor care se cufundă
în întuneric și îmi trec mâinile prin păr.
Cum mama dracului închei eu această afacere?

Duminică,
15 mai 2011

Cu melodiile lui Moby urlându‑mi în urechi alerg pe Southwest
Salmon Street spre râul Willamette. Este 6:30 dimineața și încerc
să‑mi limpezesc mintea. Noaptea trecută am visat‑o pe ea. Ochi
albaștri, glas întretăiat… frazele ei care se termină cu „domnule“
înainte de a îngenunchea în fața mea. De când am întâlnit‑o,
visele mele s‑au schimbat în mod fericit, nu mai sunt coșmaru ‑
rile obișnuite. Mă întreb cum ar fi gestionat Flynn situația. Acest
gând este atât de derutant, încât încerc să nu‑l bag în seamă și‑mi
forțez limitele corpului sprintând pe malul râului Willamette. În
timp ce alerg, soarele străpunge norii și îmi trimite o rază de
speranță.
Două ore mai târziu, în drum spre hotel trec pe lângă o cafenea.
Poate că ar trebui să‑i duc o cafea.
Ca și cum ne‑am da o întâlnire?
În fine. Nu. Nu o întâlnire. Îmi vine să râd din cauza acestui gând
caraghios. Doar un taifas — tot un fel de interviu. Așa pot să aflu și eu

42 Greymai multe despre femeia aceasta enigmatică și îmi pot da seama dacă
e interesată de mine sau dacă îmi pierd vremea aiurea. Sunt singur în
lift și încep sesiunea de stretching. O închei în apartamentul de hotel
și mă simt echilibrat și calm pentru prima oară de când am ajuns la
Portland. Micul dejun mi‑a fost adus și mor de foame. E o senzație pe
care n‑o tolerez — niciodată. Mă așez să iau micul dejun în trening,
hotărându‑mă să mănânc înainte de a face duș.
Aud o bătaie grăbită în ușă. Deschid și‑l descopăr pe Taylor
stând în prag.
— Bună dimineața, domnule Grey.
— ’Neața. Au venit?
— Da, domnule. S‑au instalat în camera 601.
— Cobor imediat.
Închid ușa și‑mi bag cămașa în pantalonii gri. Am părul ud de la
duș, dar mă doare în cot. O ultimă privire aruncată acestui dobitoc
dubios în oglindă și ies, urmându‑l pe Taylor la lift.
Camera 601 este plină de lume, lumini și camera foto, dar o
găsesc imediat din priviri. Stă într‑o parte. Are părul desfăcut: o
coamă bogată și lucioasă care i se revarsă peste sâni. Poartă blugi
strâmți și teniși, și o jachetă bleumarin cu mânecă scurtă peste
un tricou alb. Oare jeanșii și tenișii reprezintă ținuta ei defini ‑
torie? Deși nu mi se par cele mai potrivite articole de îmbrăcă ‑
minte, trebuie să recunosc că‑i scot în evidență picioarele bine
conturate. Ochii ei, dezarmanți ca de obicei, se fac mari când mă
apropii de ea.
— Domnișoară Steele, ne întâlnim din nou.
Îmi apucă mâna întinsă și, pentru un moment, îmi vine să‑i
strâng mâna și să o duc la buze.
Grey, nu fi absurd.
Se îmbujorează din nou, delicios, și arată spre prietena ei, care
stă prea aproape de noi, așteptând s‑o bag în seamă.
— Domnule Grey, ea e Katherine Kavanagh, spune ea.

E L James 43
Îi dau drumul cu ezitare și mă întorc către insistenta domnișoară
Kavanagh. E înaltă, frapantă și dichisită, ca și tatăl ei, dar are ochii
mamei sale și știu că ei trebuie să‑i mulțumesc pentru întâlnirea cu
încântătoarea domnișoară Steele. Acest gând mă face mai binevoitor
față de ea.
— Ambițioasa domnișoară Kavanagh. Ce mai faceți? Sper că
vă simțiți mai bine. Anastasia spunea că săptămâna trecută erați
bolnavă.
— Acum sunt bine, mulțumesc, domnule Grey.
Are o strângere de mână fermă și încrezătoare și mă îndoiesc
că a avut măcar o singură zi grea în toată existența ei privilegiată.
Mă întreb cum de aceste două femei sunt prietene. Nu au nimic în
comun.
— Mulțumesc că v‑ați rupt din timpul dumneavoastră ca să
faceți acest lucru, spune Katherine.
— Este o plăcere, răspund eu și îi arunc o privire Anastasiei, care
mă recompensează cu îmbujorarea ei care‑o dă de gol.
Oare numai eu o fac să se înroșească? Acest gând mă încântă.
— El este José Rodriguez, fotograful nostru, zice Anastasia și
fața i se luminează când mi‑l prezintă.
Rahat. Ăsta e iubitul ei?
Rodriguez înflorește tot când Ana îi zâmbește dulce.
Oare și‑o trag?
— Domnule Grey.
Rodriguez se uită urât la mine când dăm mâna. E un avertis ‑
ment. Îmi transmite s‑o las în pace. O place. O place mult de tot.
Păi, puștiule, să începem jocul.
— Domnule Rodriguez, unde vrei să stau?
Am un ton provocator, iar el își dă seama de asta, dar Katherine
intervine și‑mi arată un scaun. Ah. Îi place să facă pe șefa. Acest
gând mă amuză în timp ce iau loc. Un alt tânăr care pare să lucreze
cu Rodriguez aprinde luminile și pentru un moment mă simt orbit.
Ce mama dracului!

44 GreyLumina orbitoare scade, iar eu mă uit după domnișoara Steele.
Stă undeva în spatele camerei, urmărind pregătirile. Oare întot ‑
deauna este la fel de sfioasă ca acum? Poate de aceea ea și Kavanagh
sunt prietene; se mulțumește să rămână în umbră și o lasă pe
Katherine să iasă în evidență.
Hmm… o supusă înnăscută.
Fotograful pare destul de profesionist și absorbit de sarcina
pe care a primit‑o. Mă uit la domnișoara Steele, care ne urmă ‑
rește pe amândoi. Privirile ni se întâlnesc; privirea ei este onestă
și inocentă și, pentru un moment, mă răzgândesc în privința
planului meu. Dar apoi își mușcă din nou buza, iar eu simt că mă
sufoc.
Predă‑te, Anastasia. O implor să nu se mai holbeze și, ca și când
m‑ar fi auzit, e prima care își mută privirea.
Bravo.
Katherine mă roagă să stau în picioare, iar Rodriguez continuă
să facă poze. Apoi termină și‑mi dau seama că acum e șansa mea.
— Mulțumesc încă o dată, domnule Grey.
Katherine se năpustește spre mine și îmi strânge mâna, urmată
de fotograf, care mă privește cu o dezaprobare prost ascunsă.
Ostilitatea lui mă face să zâmbesc.
Ah, frate… nici nu știi ce am în cap.
— De‑abia aștept să citesc articolul, domnișoară Kavanagh,
spun eu, salutând‑o politicos din cap.
Dar eu vreau de fapt să vorbesc cu Ana.
— Poți să mă conduci, domnișoară Steele? întreb eu, când ajung
lângă ea, la ușă.
— Sigur, spune ea, luată prin surprindere.
Trăiește clipa, Grey.
Bâigui niște saluturi formale către cei rămași în încăpere și o
conduc către ușă, dorind s‑o îndepărtez puțin de Rodriguez. Pe
culoar începe să se joace cu părul, apoi cu degetele, până când Taylor
iese după mine.

E L James 45
— Te sun eu, Taylor, îi spun și, când el se îndepărtează până când
nu ne mai poate auzi, o invit pe Ana la o cafea, ținându‑mi răsuflarea
în așteptarea răspunsului ei.
Genele ei lungi flutură, umbrindu‑i ochii.
— Trebuie să duc pe toată lumea acasă, zice ea exasperată.
— Taylor, strig eu, iar Ana tresare.
Cred că o fac să fie agitată și nu‑mi dau seama dacă e de bine sau
de rău. Și nu‑și găsește locul. Mă gândesc distrat la toate felurile prin
care i‑aș pune capăt neastâmpărului.
— Locuiesc la universitate?
Ana aprobă din cap și‑l rog pe Taylor să‑i ducă acasă pe prie ‑
tenii ei.
— Iată. Acum poți să vii cu mine la o cafea?
— Ăă — domnule Grey, ăă — chestia asta…
Se oprește.
Rahat. O să spună „nu“. O să ratez afacerea. Se uită fix la mine,
cu o privire strălucitoare.
— Uitați ce e, Taylor nu e obligat să‑i ducă acasă. O să schimb
mașina cu Kate, dacă mă lăsați un moment.
Ușurarea mea e vizibilă și zâmbesc.
Am obținut o întâlnire!
Deschizând ușa, îi fac loc să iasă, în timp ce Taylor își ascunde
cu greu uimirea de pe chip.
— Poți să‑mi aduci jacheta, Taylor?
— Sigur, domnule.
Se răsucește pe loc, strângând din buze în timp ce se îndepăr ‑
tează pe culoar. Îl urmăresc cu ochii îngustați până când dispare în
lift în timp ce eu mă sprijin de perete și o aștept pe domnișoara Steele.
Ce mama dracului i‑aș putea spune?
„Ți‑ar plăcea să fii sclava mea?“
Nu. Calmează‑te, Grey. S‑o luăm pas cu pas.
Taylor se întoarce peste câteva minute, cu jacheta mea în mână.
— Asta e tot, domnule?

46 Grey— Da. Mulțumesc.
Mi‑o întinde și pleacă, lăsându‑mă stând ca un idiot pe culoar.
Oare cât are de gând Anastasia să întârzie? Mă uit la ceas. Cred
că negociază schimbul de mașini cu Katherine. Sau pălăvrăgește cu
Rodriguez, explicându‑i că iese la cafea doar ca să‑mi închidă gura și
să‑mi mulțumească astfel pentru articol. Gândurile mi se întunecă.
Poate că îl și sărută de la revedere.
La naiba.
Apare un moment mai târziu și sunt mulțumit. Nu arată ca și
când ar fi fost sărutată de curând.
— Gata, spune ea, cu hotărâre. Să mergem la cafea.
Dar obrajii ei roșii îi subminează întru câtva efortul de a părea
sigură pe sine.
— După dumneavoastră, domnișoară Steele.
Îmi ascund încântarea în timp ceea ea își potrivește pașii înaintea
mea. În timp ce o prind din urmă, simt cum mă roade curiozitatea în
legătură cu relația pe care o are cu Katherine, în special în legătură cu
compatibilitatea dintre ele. O întreb de cât timp se cunosc.
— Din primul an de facultate. E o prietenă bună.
Căldura i se simte în glas. Ana este clar o persoană devotată. A
bătut tot drumul până în Seattle să mă intervieveze când Katherine
era bolnavă și mă trezesc sperând ca domnișoara Kavanagh s‑o
trateze cu aceeași loialitate și cu același respect.
Chem liftul și aproape imediat se deschid ușile. Un cuplu se
desprinde brusc dintr‑o îmbrățișare pasională, cei doi simțindu‑se
jenați că au fost surprinși. Îi ignorăm și pășim în lift, dar eu prind cu
coada ochiului zâmbetul de drăcușor al Anastasiei.
Coborâm către parter și atmosfera este încărcată de atâta dorință
neconsumată. Și nu‑mi dau seama dacă vine de la cuplul din spatele
nostru sau de la mine.
Da. O vreau. Oare ea își va dori ce am eu de oferit?
Mă bucur când ușile se deschid din nou și o iau de mână, și
constat că e răcoroasă, nu transpirată, cum mă așteptam. Poate că

E L James 47
nu am asupra ei efectul pe care mi l‑aș fi dorit. Gândul acesta este
demoralizator.
În spatele nostru auzim chicoteala stânjenită a celor doi.
— Ce au lifturile astea? bâigui eu.
Și trebuie să recunosc că e ceva firesc și naiv în chicoteala lor care
mă farmecă de‑a dreptul. Domnișoara Steele pare atât de inocentă,
exact ca ei, și când ieșim în stradă încep din nou să‑mi pun la îndo ‑
ială motivele.
E prea tânără. E prea neexperimentată, dar, să mă ia naiba, îmi
place să‑i simt mâna în mâna mea.
La cafenea o conduc către o masă și o întreb ce vrea să bea. Ea
comandă bâlbâindu‑se: ceai English Breakfast  — apă fierbinte, cu
pliculețul pe marginea farfurioarei. Asta e o noutate pentru mine.
— Nu vrei cafea?
— Nu prea‑mi place cafeaua.
— Bine, un ceai cu pliculețul alături. Zahăr?
— Nu, mulțumesc, spune ea, privindu‑și fix degetele.
— Ceva de mâncare?
— Nu, mulțumesc.
Scutură din cap și își aruncă părul cu reflexe roșietice pe spate.
Trebuie să aștept la coadă pe când cele două femei voinice din
spatele tejghelei schimbă replici fără sens cu toți clienții. Este ener ‑
vant și mă ține departe de obiectivul meu: Anastasia.
— Hei, frumosule, cu ce te servesc? mă întreabă femeia mai în
vârstă cu o sclipire în ochi.
E doar o față drăguță, nu te lăsa păcălită, draga mea.
— Aș dori o cafea cu lapte condensat. Un ceai English Breakfast.
Cu pliculețul alături. Și o brioșă cu afine.
Poate Anastasia se răzgândește și mănâncă.
— Ești în trecere prin Portland?
— Da.
— În weekend?
— Da.

48 Grey— Vremea s‑a îndreptat azi.
— Da.
— Sper că ieși să te bucuri de soare.
Te rog, nu mai vorbi cu mine și grăbește‑te dracului.
— Da, șuier printre dinți și mă uit înspre Ana, care își mută
repede privirea în altă parte.
Se uită la mine. Oare mă măsoară din priviri?
Poate am totuși o șansă.
— Poftim.
Femeia îmi face cu ochiul și îmi așază băuturile pe tavă.
— Plătește la casă, dragule, și să ai o zi bună.
Reușesc să‑i dau un răspuns cordial.
— Mulțumesc.
La masă, Anastasia își studiază degetele, meditând la Dumnezeu
știe ce.
La mine oare?
— Un bănuț dacă‑mi spui la ce te gândești, zic eu.
Ea sare ca arsă și se îmbujorează în timp ce eu pun pe masă
ceaiul ei și cafeaua mea. Stă acolo mută și îngrozită. De ce? Oare nu
vrea să se afle aici?
— La ce te gândești? întreb din nou, iar ea își face de lucru cu
pliculețul cu ceai.
— E ceaiul meu favorit, spune, iar eu îmi propun să memorez că
ceaiul Twinings English Breakfast este preferatul ei.
Privesc cum scufundă pliculețul cu ceai în ceainic. E un spec ‑
tacol elaborat. Îl trage afară aproape imediat și așază pliculețul
folosit pe farfurioară. Zâmbesc amuzat. Îmi povestește că îi place
ceaiul slab și negru și, pentru o clipă, mă gândesc că se referă la
bărbați.
Calmează‑te, Grey. Vorbește despre ceai.
Gata cu preambulul; e timpul să depunem puțin interes în
această afacere.
— E iubitul tău?

E L James 49
Sprâncenele i se adună, formându‑i un mic v deaspura nasului.
— Cine?
Iată un răspuns bun.
— Fotograful. José Rodriguez.
Ea râde. De mine.
De mine!
Și nu‑mi dau seama dacă râde de ușurare sau pentru că i se pare
că sunt caraghios. E enervant. Nu pot s‑o măsor corect. Mă place sau
nu? Îmi spune că e doar un prieten.
Ah, iubito, vrea să‑ți fie mai mult decât prieten.
— De ce credeți că e iubitul meu? mă întreabă ea.
— După cum îi zâmbeai și după cum îți zâmbea.
Nu ai nici cea mai vagă idee, nu‑i așa? Băiatul e îndrăgostit lulea.
— Face mai mult parte din familie, zice ea.
Așa, deci pasiunea e doar de partea lui și pentru un moment
mă întreb dacă își dă seama cât e de încântătoare. Ochește brioșa
cu afine în timp ce‑i scot hârtia și pentru scurt timp mi‑o imaginez
pe genunchii mei, cum o hrănesc, îmbucătură după îmbucătură.
Gândul este derutant — și excitant.
— Vrei și tu? o întreb.
Ea scutură din cap.
— Nu, mulțumesc.
Are o voce ezitantă și își studiază din nou mâinile. De ce este atât
de agitată? Poate că din cauza mea?
— Și băiatul pe care l‑am cunoscut ieri, la magazin. Nici el nu e
iubitul tău?
— Nu. Paul e doar un prieten. V‑am zis și ieri.
Se încruntă din nou ca și cum s‑ar simți confuză și își încruci ‑
șează brațele, într‑o atitudine defensivă. Nu‑i plac întrebările despre
băieți. Îmi aduc aminte cât de jenată părea când puștiul de la magazin
a luat‑o în brațe, de parcă ar fi fost a lui.
— De ce întrebați? continuă ea.
— Pari agitată în preajma bărbaților.

50 GreyFace ochii mari. Chiar are ochi frumoși, de culoarea oceanului
la Cabo, cea mai albastră apă dintre cele mai albastre. Ar trebui s‑o
duc acolo.
Poftim? Cum de mi‑a trecut asta prin cap?
— Vă consider intimidant, spune ea și își coboară privirea,
jucându‑se din nou cu degetele.
Pe de o parte este atât de supusă, dar pe de alta este…
provocatoare.
— Așa ar trebui să mă consider, intimidant.
Da. Așa ar trebui. Nu sunt mulți oameni suficient de curajoși
care să‑mi spună că‑i intimidez. E cinstită și‑i spun asta — dar când
își întoarce privirea, nu‑mi dau seama la ce se gândește. E enervant.
Oare mă place? Sau doar tolerează această întâlnire ca să susțină
interviul lui Kavanagh? Care variantă e cea adevărată?
— Ești o enigmă, domnișoară Steele.
— Nu e nimic misterios la mine.
— Cred că ești foarte introvertită.
Ca orice supusă cumsecade.
— În afară de faptul că te înroșești, desigur, foarte des. Aș vrea să
știu pur și simplu de ce te înroșești.
Poftim. Asta o să‑i provoace o reacție. Bag o bucată mică de
brioșă cu afine în gură și îi aștept reacția.
— Întotdeauna faceți observații atât de intime?
Hai, că asta nu e atât de intim, nu‑i așa?
— Nu mi‑am dat seama. Te‑am jignit?
— Nu.
— Bine.
— Doar că sunteți foarte dominant.
— Sunt obișnuit să primesc ce vreau, Anastasia. În toate
sensurile.
— Nu mă îndoiesc, murmură ea și apoi vrea să afle de ce nu i‑am
cerut să‑mi spună pe numele mic.
Poftim?

E L James 51
Și îmi amintesc momentul în care a plecat cu liftul de la mine
de la birou — și felul în care numele meu a ieșit din gura ei obraz ‑
nică. Oare m‑a citit? Mi se opune înadins? Îi explic că nimeni nu‑mi
spune Christian, în afara membrilor familiei mele…
Nici nu știu dacă acesta este numele meu adevărat.
Nu te mai gândi la asta, Grey.
Schimb subiectul. Vreau să aflu mai multe despre ea.
— Ești singurul copil la părinți?
Flutură din gene de câteva ori înainte de a‑mi răspunde că da.
— Povestește‑mi despre părinții tăi.
Își dă ochii peste cap și aproape că‑mi vine s‑o cert.
— Mama locuiește în Georgia cu noul ei soț, Bob. Tatăl meu
vitreg trăiește în Montesano.
Sigur că știu tot din cercetările lui Welch, dar e important să‑mi
povestească ea singură. Buzele i se relaxează când zâmbește cu drag
pomenind de tatăl ei vitreg.
— Și tatăl tău? întreb.
— Tata a murit când eu eram bebeluș.
Pentru o clipă sunt transportat în propriile mele coșmaruri,
uitându‑mă la trupul nemișcat de pe podeaua soioasă.
— Îmi pare rău, bâigui eu.
— Nu mi‑l aduc aminte, spune ea, readucându‑mă în prezent.
Are o expresie limpede și sclipitoare și‑mi dau seama că
Raymond Steele a fost un tată bun pentru fata asta. Relația ei cu
maică‑sa, pe de altă parte — asta mai rămâne de văzut.
— Și mama ta s‑a recăsătorit?
Râde amar.
— Poți să spui și așa.
Dar nu intră în amănunte.
Este una dintre puținele femei pe care le‑am cunoscut care pot
să stea fără să vorbească. Ceea ce este minunat, dar nu este ceea ce
îmi doresc eu în acest moment.
— Nu dai prea multe din casă, nu‑i așa?

52 Grey— Nici dumneavoastră, vine replica ei.
Ah, domnișoară Steele. Hai să ne jucăm.
Cu o satisfacție răutăcioasă și cu un rânjet pe buze îi aduc aminte
că ea m‑a intervievat deja.
— Îmi aduc aminte de câteva întrebări indiscrete.
Da. M‑ai întrebat dacă sunt homosexual.
Afirmația mea are efectul dorit și o văd că se simte stânjenită.
Începe să vorbească despre ea și câteva detalii sunt revelatoare.
Mama ei e o romantică incurabilă. Presupun că o persoană aflată la
a patra căsnicie iubește mai degrabă speranța, nu experiența. Oare și
ea e ca mama ei? Nu‑mi vine s‑o întreb așa ceva. Dacă îmi spune că
e — atunci nu am nicio șansă. Și nu vreau ca acest interviu să se sfâr ‑
șească aici. Mă distrez prea tare.
O întreb despre tatăl ei vitreg și ea îmi confirmă bănuiala. E clar
că‑l iubește. Chipul i se luminează atunci când vorbește despre el:
despre slujba lui (e dulgher), despre pasiunile lui (îi plac fotbalul
european și pescuitul). A ales să locuiască alături de el când mama ei
s‑a recăsătorit pentru a treia oară.
Interesant.
Își îndreaptă umerii.
— Povestiți‑mi despre părinții dumneavoastră, îmi cere ea,
încercând să devieze discuția de la familia ei.
Nu‑mi place să vorbesc despre părinții mei, așa că‑i dau detalii
nesemnificative.
— Tata e avocat, mama e medic pediatru. Locuiesc în Seattle.
— Frații dumneavoastră cu ce se ocupă?
Vrea să vorbim despre asta? Îi răspund scurt că Elliot lucrează în
construcții și Mia este la o școală de artă culinară la Paris.
Ea ascultă, fascinată.
— Am auzit că Parisul e minunat, zice ea cu o expresie visătoare.
— E foarte frumos. Ai fost acolo?
— Nu am părăsit niciodată Statele Unite.
Vocea ei capătă o nuanță de regret. Aș putea s‑o duc acolo.

E L James 53
— Ți‑ar plăcea să mergi?
Mai întâi Cabo, acum Paris? Revino‑ți, Grey.
— La Paris? Desigur. Dar cel mai mult mi‑aș dori să vizitez
Anglia.
Chipul i se luminează de entuziasm. Domnișoara Steele vrea să
călătorească. Dar de ce Anglia? O întreb.
— E acasă la Shakespeare, la Austen, la surorile Brontë, la
Thomas Hardy. Mi‑ar plăcea să văd locurile care i‑au inspirat pe toți
acești oameni să scrie astfel de cărți minunate.
E clar că aceasta este prima ei dragoste.
Cărțile.
Așa mi‑a spus și ieri, la Clayton’s. Asta înseamnă că mă aflu în
competție cu Darcy, Rochester și Angel Clare: eroi romantici impo ‑
sibili. Iată dovada de care aveam nevoie. E o romantică incurabilă, ca
și mama ei — iar treaba asta nu va funcționa. Ca să toarne sare pe
rană, își privește ceasul. A terminat.
Am ratat afacerea.
— Mai bine plec. Am de învățat, spune ea.
Mă ofer s‑o conduc până la mașina prietenei ei, ceea ce înseamnă
că va trebui să mă întorc pe jos până la hotel.
Dar oare ar trebui?
— Mulțumesc pentru ceai, domnule Grey, zice ea.
— Pentru nimic, Anastasia. A fost plăcerea mea.
Exact când rostesc aceste cuvinte îmi dau seama că ultimele
douăzeci de minute au fost… încântătoare. Îi zâmbesc cât pot de
cuceritor, dorind s‑o dezarmez, și‑i întind mâna.
— Vino, îi zic.
Mă ia de mână și mergem înapoi către The Heathman, și nu pot
să nu‑mi dau seama cât de bine îmi e când o țin de mână.
Poate că va merge.
— Întotdeauna porți jeanși? întreb.
— În majoritatea timpului, spune ea și e a doilea amănunt care o
devantajează: o romantică incurabilă care poartă doar jeanși…

54 GreyÎmi place ca femeile mele să poarte fustă. Îmi place să fie
accesibile.
— Aveți o iubită? mă întreabă ea din senin și asta e greșeala cu
numărul trei.
Nu mă mai interesează afacerea asta. Ea vrea romantism, iar eu
nu‑i pot oferi așa ceva.
— Nu, Anastasia. Eu nu am iubite.
Încruntându‑se, se întoarce brusc și se împiedică pe stradă.
— La naiba, Ana! țip eu, trăgând‑o către mine din calea unui
biciclist idiot.
Dintr‑odată mă trezesc cu ea în brațe, strângându‑mă de bicepși
și uitându‑se la mine. Are o privire speriată și, pentru prima oară,
zăresc un inel de un albastru mai închis care‑i înconjoară irișii; are
ochi frumoși, și mai frumoși văzuți de aproape. Pupilele i se dilată și
știu că m‑aș putea pierde în privirea ei și nu m‑aș mai întoarce nici ‑
odată. Ispiră adânc.
— Te simți bine?
Vocea îmi sună străină și distantă și‑mi dau seama că mă atinge,
dar mie nu‑mi pasă. Îi mângâi obrazul cu degetele. Are pielea moale
și plăcută la atingere și, cât timp îi trec degetul mare peste buza de
jos, simt cum rămân fără suflare. Trupul ei este lipit de mine și mă
excit când îi simt atingerea sânilor și căldura prin cămașă. Are un
miros proaspăt, sănătos, care îmi amintește de livada de meri a buni ‑
cului. Închid ochii și trag aer în piept, impregnându‑mă de parfumul
ei. Când îi deschid, văd că se uită la mine în continuare, rugându‑mă
stăruitor, implorându‑mă, cu ochii ațintiți pe gura mea.
La naiba. Vrea s‑o sărut.
Și eu vreau. Măcar o dată. Are buzele despărțite, pregătite, pline
de dorință. Gura ei părea atât de primitoare sub atingerea degetului
meu.
Nu. Nu. Nu. Nu face asta, Grey.
Nu e fata potrivită pentru tine.
Ea vrea inimioare și flori, iar tu nu faci din astea.

E L James 55
Închid ochii ca s‑o îndepărtez și ca să mă opun ispitei și, când îi
deschid la loc, am deja decizia luată.
— Anastasia, șoptesc, ar trebui să stai departe de mine. Nu sunt
bărbatul potrivit pentru tine.
Micul v apare din nou între sprâncenele ei și cred că nu mai
respiră.
— Respiră, Anastasia, respiră.
Trebuie s‑o las să dispară înainte să fac vreo tâmpenie, dar sunt
surprins de ezitarea mea. Vreau s‑o mai țin în brațe încă un moment.
— Te voi ridica și te voi lăsa să pleci.
Fac un pas înapoi și ea îmi dă drumul, dar, în mod bizar, nu mă
simt deloc ușurat. Îmi trec mâinile pe umerii ei ca să fiu sigur că e
în stare să stea în picioare. Chipul îi capătă o expresie umilită. Este
îngrozită de respingerea mea.
La naiba. N‑am vrut să te rănesc.
— Mă descurc, spune ea și dezamăgirea îi răzbate în tonul vocii.
E oficială și distantă, dar nu se desprinde din strânsoarea mea.
— Mulțumesc, adaugă.
— Pentru ce anume?
— Pentru că m‑ați salvat.
Și aș vrea să‑i spun că eu o salvez de mine în primul rând… e un
gest nobil, dar nu este ceea ce și‑ar dori să audă.
— Idiotul ăla mergea pe sens interzis. Mă bucur că am fost aici.
Mă trec fiorii când mă gândesc ce‑ar fi putut să ți se întâmple.
Acum eu sunt acela care bate câmpii și tot nu pot s‑o las să plece.
Mă ofer să stau puțin cu ea la hotel, știind că e un pretext pentru a
mai petrece puțin timp împreună, și doar atunci îi dau drumul.
Ea clatină din cap, cu spatele înțepenit, și își încolăcește brațele
în jurul propriului trup, într‑un gest autoprotector. O clipă mai
târziu țâșnește traversând strada, iar eu trebuie să mă grăbesc pentru
a ține pasul cu ea.
Când ajungem la hotel, se întoarce și mă privește încă o dată,
stăpână pe sine.

56 GreyJoi,
19 mai 2011— Mulțumesc pentru ceai și pentru ședința foto.
Mă privește fără niciun strop de pasiune și regretul își face loc
în mine.
— Anastasia… eu… nu știu ce să‑ți spun, decât că‑mi pare rău.
— Pentru ce, Christian? se răstește ea.
Oau. E supărată pe mine și toarnă fiecare picătură de nemulțu ‑
mire posibilă în toate silabele numelui meu. E o noutate. Și pleacă.
Iar eu nu vreau să plece.
— Baftă la examene.
În ochii i se citește suferința și indignarea.
— Mulțumesc, mormăie ea, cu dispreț în glas. La revedere,
domnule Grey.
Se întoarce și iese în stradă, îndreptându‑se către garajul
subteran. O privesc cum se îndepărtează, sperând că mă va mai privi
încă o dată, dar nu o face. Dispare în interiorul clădirii, lăsând în
urma ei o umbră de regret, amintirea ochilor ei frumoși și parfumul
livezii de meri pe timp de toamnă.

Joi,
19 mai 2011

58 GreyNu! Strigătul meu reverberează când întâlnește pereții dormito ‑
rului și mă trezește din coșmar. Sunt acoperit de sudoare, în nări
simt miros de bere stătută, țigări și sărăcie și simt o teamă teribilă
de violență la beție. În timp ce mă ridic, mă iau cu mâinile de cap
și încerc să‑mi calmez ritmul crescut al bătăilor inimii și respirația
întretăiată. În ultimele patru nopți a fost la fel. Mă uit la ceas și văd
că este ora 3 dimineața.
Mâine am două întâlniri importante… azi… și trebuie să dorm
și să am mintea limpede. La naiba, ce n‑aș da pentru un somn bun
noaptea. Și mai am programată și o nenorocită de rundă de golf cu
Bastille. Ar trebui să anulez golful; gândul că pot să joc și să pierd îmi
întunecă și mai tare dispoziția.
Mă dau joc din pat cu greu și bâjbâi pe culoar, ajungând în
bucătărie. Acolo, îmi umplu un pahar cu apă și mă surprind,
îmbrăcat doar în pantalonii de pijama, cu imaginea reflectată în
peretele de sticlă din cealaltă parte a încăperii. Îmi întorc privirea
dezgustat.

E L James 59
Ai refuzat‑o.
Te dorea.
Iar tu ai refuzat‑o.
Ai făcut‑o pentru binele ei.
Lucrul acesta mă obsedează de câteva zile. Chipul ei frumos îmi
apare în minte fără niciun avertisment, torturându‑mă. Dacă mi s‑ar
fi întors psihologul din Anglia, l‑aș fi sunat. Aiurelile terapeutice pe
care le spune m‑ar fi făcut să mă simt puțin mai bine.
Grey, era doar o fată drăguță.
Poate că aveam nevoie de ceva care să‑mi distragă atenția; o nouă
supusă, poate. A trecut prea mult timp de la Susannah. Mă gândesc
s‑o sun pe Elena dimineață. Ea îmi găsește întotdeauna candidate
potrivite. Adevărul este însă că nu vreau pe cineva nou.
O vreau pe Ana.
Dezamăgirea ei, indignarea ei rănită și nemulțumirea ei mi‑au
rămas în cap. A plecat fără să se mai uite înapoi. Poate că i‑am
dat speranțe invitând‑o la cafea și nu am făcut altceva decât s‑o
dezamăgesc.
Poate că ar trebui găsită o cale de a‑mi cere iertare, apoi pot să
uit despre tot acest episod nefericit și mi‑o pot scoate pe fata asta din
gând. Las paharul în chiuvetă să‑l spele menajera și mă târăsc înapoi
în pat.
Alarma radioului se trezește la viață la 5:45, iar eu sunt cu ochii
pe pereți. Nu am dormit și mă simt extenuat.
La naiba! Chestia asta e ridicolă.
Programul de la radio este o diversiune bine‑venită până la al
doilea material difuzat. E vorba despre vânzarea unui manuscris rar:
un roman neterminat scris de Jane Austen, numit The Watsons, care
a fost scos la licitație la Londra.
„Cărți“, zicea ea.
Dumnezeule. Chiar și știrile îmi aduc aminte de domnișoara
Șoricel de Bibliotecă. E o romantică incurabilă care iubește scriitori

60 Greyenglezi clasici. Și eu îi iubesc, dar din motive diferite. Nu am nicio
ediție princeps Jane Austen sau a surorilor Brontë, cu toate acestea…
dar am două ale lui Thomas Hardy.
Desigur! Asta e! Asta aș putea face eu.
Câteva momente mai târziu mă aflu în biblioteca mea cu Jude
neștiutul și o cutie cu cele trei volume ale cărții Tess d’Urberville
așezate pe masa de biliard din fața mea. Ambele sunt opere triste, cu
teme tragice. Hardy avea un suflet întunecat și pervers.
Ca mine.
Alung acest gând și examinez cărțile. Chiar dacă Jude se află într‑o
stare mai bună, nu e loc de discuție. În Jude nu există mântuire, așa că i‑o
voi trimite pe Tess, cu un citat potrivit. Știu că nu este cel mai romantic
roman, având în vedere nenorocirile care se abat asupra eroinei, dar
conține o idee de dragoste romantică plasată în peisajul bucolic al zonei
rurale englezești. Iar Tess se răzbună pe omul care i‑a greșit.
Dar nu ăsta e lucrul cel mai important. Ana l‑a menționat pe
Hardy printre favoriți și sunt sigur că n‑a văzut niciodată o ediție
princeps, cu atât mai puțin să aibă una.
„ Vorbești de parcă ai fi consumatorul suprem.“ Riposta ei mora ‑
lizatoare din timpul interviului se întoarce ca să mă bântuie. Da.
Îmi place să posed lucruri, lucruri a căror valoare va crește, cum ar
edițiile princeps.
Mă simt mai calm și mai rațional și, în plus, un pic mândru de
mine, și mă îndrept către dulap ca să mă schimb în echipamentul de
alergare.
Pe bancheta din spate a mașinii răsfoiesc primul volum din Tess,
căutând un citat, și în același timp mă întreb când este programat
ultimul examen al Anei. Am citit cartea cu mulți ani în urmă și îmi
amintesc vag despre ce este vorba. Lumea ficțiunii a fost refugiul
meu când eram adolescent. Mama se minuna mereu că îmi plăcea să
citesc; Elliot nu prea citea. Eu tânjeam după evadările pe care mi le
oferea ficțiunea. El nu avea nevoie de nicio evadare.

E L James 61
— Domnule Grey, mă întrerupe Taylor. Am ajuns, domnule.
Se dă jos din mașină și‑mi deschide ușa.
— Vă aștept afară la ora două să vă duc la meciul de golf.
Dau aprobator din cap și mă îndrept către Grey House, cu cărțile
sub braț. Tânăra recepționeră mă întâmpină cu un gest seducător.
În fiecare zi… Ca o melodie siropoasă care se aude la nesfârșit.
Fără s‑o bag în seamă, mă îndrept către liftul care mă va duce la
etajul unde lucrez.
— Bună dimineața, domnule Grey, mă salută Barry de la Secu‑
ritate și apasă butonul ca să cheme liftul.
— Ce mai face fiul tău, Barry?
— Mai bine, domnule.
— Mă bucur.
Intru în lift și urc până la etajul douăzeci.
Andrea e acolo să mă întâmpine.
— Bună dimineața, domnule Grey. Ros vrea să vă vadă pentru
a discuta despre proiectul Darfur. Ar dori și Barney doar câteva
minute…
Ridic mâna ca s‑o fac să tacă.
— Lasă astea acum. Prinde‑mi‑l pe Welch la telefon și află când
se întoarce Flynn din vacanță. După ce vorbesc cu Welch, putem
stabili programul zilei de azi.
— Da, domnule.
— Și vreau un espresso dublu. Roag‑o pe Olivia să mi‑l facă.
Dar uitându‑mă în jur, observ că Olivia e absentă. Ce ușurare.
Fata aceea râde mereu la mine și chestia asta mă scoate din minți.
— Vreți și lapte, domnule? întreabă Andrea.
Ce fată bună. Îi zâmbesc.
— Astăzi nu.
Îmi place să le las să ghicească cum vreau cafeaua.
— Prea bine, domnule Grey.
Pare mulțumită de ea însăși și chiar așa și trebuie. E cea mai
bună asistentă personală pe care am avut‑o.

62 GreyPeste trei minute îmi face legătura cu Welch.
— Welch?
— Domnule Grey.
— Verificările pe care le‑ai făcut săptămâna trecută pentru mine.
Anastasia Steele. E studentă la WSU.
— Da, domnule. Îmi aduc aminte.
— Aș vrea să afli când are ultimul examen și să mă anunți în
regim prioritar.
— Desigur, domnule. Altceva?
— Nu, asta e tot.
Închid telefonul și mă uit fix la cărțile de pe biroul meu. Trebuie
să găsesc un citat.
Ros, adjuncta mea și șefa operațiunilor, e în formă.
— O să primim autorizație de la oficialii sudanezi ca să
depozităm încărcătura în Port Sudan. Dar contactele noastre de
la fața locului ezită când vine vorba de drumul până la Darfur.
Realizează un studiu de risc ca să vadă cât de viabil este acest
plan.
Probabil că logistica e dificilă; dispoziția ei senină obișnuită
lipsește cu desăvârșire.
— Putem să lansăm încărcătura cu parașuta.
— Christian, cheltuielile unei livrări cu parașuta…
— Știu. Hai să vedem cu ce soluții vin prietenii noștri de la ONG.
— Bine, spune și oftează. De asemenea, aștept și autorizație de la
Departamentul de Stat.
Îmi dau ochii peste cap. Birocrație nenorocită.
— Dacă trebuie să mituim pe cineva — sau să‑l rog pe senatorul
Blandino să intervină — spune‑mi.
— Următorul subiect este amplasarea noii fabrici. Știi că scuti ‑
rile de taxe în Detroit sunt uriașe. Ți‑a trimis rezumatul.
— Știu. Dar, pentru Dumnezeu, chiar trebuie să fie la Detroit?
— Nu știu ce ai împotriva acelui loc. Ne satisface criteriile.

E L James 63
— Bine, pune‑l pe Bill să verifice potențialele terenuri indus ‑
triale abandonate. Și să mai verificăm o dată ce altă municipalitate
mai oferă termeni favorabili.
— Bill a trimis‑o deja pe Ruth să se vadă cu reprezentanții
Autorității pentru reamenajarea terenurilor industriale abandonate
din Detroit, oraș care nu poate fi mai primitor de atât, dar o să‑l rog
pe Bill să facă o verificare finală.
Îmi sună telefonul.
— Da, mârâi la Andrea — știe că urăsc să fiu deranjat în timpul
unei ședințe.
— Îl am pe Welch la telefon pentru dumneavoastră.
Ceasul meu arată ora 11:30. S‑a mișcat repede.
— Fă‑mi legătura.
Îi fac semn lui Ros să se oprească.
— Domnule Grey?
— Welch. Ce vești ai?
— Domnișoara Steele are ultimul examen mâine, pe 20 mai.
La naiba. Nu am mult timp la dispoziție.
— Minunat. De atât aveam nevoie.
Îi închid.
— Ros, mai ai răbdare cu mine un minut.
Ridic receptorul. Andrea răspunde imediat.
— Andrea, am nevoie de un notecard gol să scriu un mesaj peste
o oră, spun eu și închid. Așa, Ros, unde rămăseserăm?
La 12:30 Olivia intră la mine în birou cu masa de prânz. E o fată
înaltă, suplă, cu o față drăguță. Din păcate, se uită prea des la mine
cu dorință. Duce o tavă pe care sper să aibă ceva comestibil. După
o dimineață aglomerată, mor de foame. Ea tremură în timp ce‑mi
așază tava pe birou.
Salată de ton. Bine. N‑a dat‑o în bară nici măcar o dată.
De asemenea, îmi pune pe birou trei carduri albe de dimensiuni
diferite, alături de plicurile corespunzătoare.

64 Grey— Superb, mormăi eu.
Acum pleacă. Se strecoară afară.
Iau o îmbucătură de ton ca să‑mi amăgesc foamea, apoi mă
întind după pix. Am ales un citat. Un avertisment. Am făcut alegerea
corectă, plecând de lângă ea. Nu toți bărbații sunt eroi romantici. O
să scot expresia „din lumea bărbaților“. Va înțelege ea.
De ce nu mi‑ai spus că mă pasc pericole? De ce nu m‑ai
avertizat? Doamnele știu de ce să se ferească, fiindcă ele
citesc romane care le previn despre astfel de lucruri…1
Strecor cardul în plicul potrivit și scriu adresa Anei, care mi‑a
rămas întipărită în minte din verificarea făcută de Welch. O chem
pe Andrea.
— Da, domnule Grey.
— Poți să vii până aici, te rog?
— Da, domnule.
Apare în ușă un moment mai târziu.
— Domnule Grey?
— Ia astea, împachetează‑le și trimite‑le prin curier Anastasiei
Steele, fata care mi‑a luat un interviu săptămâna trecută. Aceasta este
adresa ei.
— Imediat, domnule Grey.
— Trebuie să ajungă cel mai târziu mâine.
— Da, domnule. Asta e tot?
— Nu. Găsește‑mi un set care să‑l înlocuiască pe acesta.
— Pentru aceste cărți?
— Da. Ediții princeps. Pune‑o pe Olivia să se ocupe.
— Ce cărți sunt acestea?
— Tess d’Urberville.
1 Traducere de Teodor Fleșeru, Tess d‘Urberville , colecția Cotidianul, Editura Univers.
(N.t.)

E L James 65
— Da, domnule.
Îmi aruncă unul dintre rarele ei zâmbete și iese din birou.
De ce îmi zâmbește?
Ea nu zâmbește niciodată. Alungând acest gând, mă întreb dacă
voi mai vedea vreodată aceste cărți și trebuie să recunosc că, în stră ‑
fundul sufletului, sper să nu.

Vineri,
20 mai 2011

Am dormit bine pentru prima oară după cinci zile. Poate că simt că
se apropie încheierea la care speram, acum, că i‑am trimis cărțile
Anastasiei. Mă bărbieresc, iar nemernicul din oglindă mă privește
înapoi cu ochi reci și cenușii.
Mincinosule.
Să te ia naiba.
Bine. Bine. Sper să mă sune. Are numărul meu de telefon.
Doamna Jones își ridică privirea când intru în bucătărie.
— Bună dimineața, domnule Grey.
— ’Neața, Gail.
— Ce doriți la micul dejun?
— O să mănânc o omletă. Mulțumesc.
Mă așez la tejgheaua din bucătărie în timp ce ea îmi pregătește
mâncarea și răsfoiesc Wall Street Journal și New York Times, apoi mă
uit și peste Seattle Times. În timp ce sunt cufundat în lectură, îmi
sună telefonul.
E Elliot. Ce mama naibii vrea și frate‑meu mai mare?

68 Grey— Elliot?
— Omule. Trebuie neapărat să dispar din Seattle weekendul
acesta. Gagica asta mă sufocă și trebuie să plec din calea ei.
— Te sufocă?
— Da. Ai ști și tu cum e dacă te‑ar interesa.
Îi ignor insulta, după care îmi vine în minte un gând pervers.
— Ce‑ar fi să mergem să dăm o tură pe la Portland? Putem
pleca în după‑amaiza asta. Și putem rămâne acolo. Și venim acasă
duminică.
— Sună bine. Mergem cu elicea sau vrei să conduc eu?
— Acela e un elicopter, Elliot, și nu se conduce, se pilotează.
Vino la birou pe la prânz și plecăm de acolo.
— Mulțumesc, frate‑meu. Îți rămân dator.
Elliot închide telefonul.
Elliot nu s‑a putut abține niciodată. Așa sunt și femeile cu care
se încurcă: oricine ar fi nefericita, este doar o altă fată dintr‑un lung,
lung șir de legături întâmplătoare.
— Domnule Grey. Ce doriți să vă pregătesc de mâncare pentru
weekendul acesta?
— Pregătește ceva lejer și lasă mâncarea în frigider. S‑ar putea să
mă întorc sâmbătă.
Sau poate că nu.
Nu ți‑a mai aruncat nicio privire, Grey.
Pentru că mi‑am petrecut mare parte din viața mea profesională
gestionând așteptările celorlalți, cred că ar trebui să mă pricep mai
bine să le gestionez pe ale mele.
Elliot doarme aproape tot drumul până la Portland. Bietul idiot,
cred că e terminat. Munca și sexul: astea sunt rațiunile de a trăi ale
lui Elliot. Se întinde în scaunul pasagerului și sforăie.
Va fi o companie foarte plăcută.
O să ajungem în Portland după ora trei, așa că o sun pe Andrea
de pe dispozitivul hands‑free.

E L James 69
— Domnule Grey, răspunde ea după ce telefonul sună de două ori.
— Poți să ne trimiți două biciclete de munte la The Heathman?
— La ce oră, domnule?
— La trei.
— Bicicletele sunt pentru dumneavoastră și pentru fratele
dum nea voastră?
— Da.
— Fratele dumneavoastră are cam 1,90 în înălțime?
— Da.
— Mă ocup imediat.
— Minunat.
Închid și‑l sun pe Taylor.
— Domnule Grey, răspunde el la primul apel.
— La ce oră ajungi aici?
— Pe la ora nouă diseară.
— Aduci R8‑ul?
— Cu plăcere, domnule.
Și Taylor este obsedat de mașini.
— Bine.
Închei convorbirea și dau drumul la muzică. Să vedem dacă
Elliot mai poate dormi cu The Verve în urechi.
În timp ce înaintăm, am emoții din ce în ce mai mari.
Oare a primit deja cărțile? Sunt tentat s‑o sun pe Andrea din
nou, dar știu că i‑am lăsat o grămadă de treburi de cap. În plus, n‑am
chef să le dau angajaților mei motive să mă bârfească. În mod normal
nu prea fac tâmpenii de genul ăsta.
De ce le‑ai mai trimis atunci?
Pentru că vreau s‑o revăd.
Ieșim din Vancouver, iar eu mă întreb dacă și‑a terminat
examenul.
— Hei, frate, unde suntem? face Elliot.
— Fiți atenți, că se trezește, mormăi eu. Aproape am ajuns.
Mergem la plimbare cu bicicletele.

70 Grey— Serios?
— Da.
— Tare. Mai ții minte când ne ducea tata?
— Da.
Clatin din cap când îmi aduc aminte. Tata este un atotcunos ‑
cător, o adevărată personalitate enciclopedică: este educat, sportiv,
nonșalant în oraș, dar și mai nonșalant în natură. A adoptat cu mare
drag trei copii… iar eu sunt cel care nu se ridică la așteptările lui.
Dar înainte să devin adolescent aveam o legătură puternică.
Era eroul meu. Îi plăcea mult să ne ducă în drumeție cu cortul și să
facem tot felul de activități în natură, pe care și acum le îndrăgesc:
iahtingul, mersul cu caiacul, cu bicicleta, pe toate le făceam.
Pubertatea însă a stricat toată combinația.
— Mă gândeam că dacă ajungem târziu după‑amiaza, nu mai
avem timp să ne dăm cu bicicletele.
— Bine gândit.
— Deci de cine fugi?
— Frate, eu sunt genul iubește‑le și lasă‑le. Știi și tu. Fără obli ‑
gații. Gagicile află că ai propria ta afacere și încep să le treacă prin
cap diverse idei.
Îmi aruncă o privire lungă.
— Tu te‑ai gândit bine să‑ți ții scula în pantaloni.
— Nu cred că vorbeam despre scula mea, ci despre a ta și despre
cine s‑a aflat de curând la celălalt capăt al ei.
Elliot chicotește.
— Am pierdut numărătoarea. Oricum, gata cu mine. Ce mai
face palpitanta lume a comerțului și a finanțelor grele?
— Chiar vrei să știi?
Îi arunc o privire.
— Neah, behăie el, iar eu râd de apatia lui și de lipsa lui de
elocință.
— Cum merg afacerile? îl întreb.
— Îți verifici investiția?

E L James 71
— Întotdeauna.
Cu asta mă ocup.
— Păi, am început proiectul Spokani Eden săptămâna trecută și
suntem în grafic, dar a trecut doar o săptămână.
Ridică din umeri. În spatele aparențelor oarecum banale, fratele
meu este un ecologist convins. Pasiunea lui pentru o existență suste ‑
nabilă naște uneori conversații aprinse în timpul cinelor în familie
de duminică, iar ultimul său proiect este un complex de locuințe
ecologice și ieftine în nordul orașului Seattle.
— Sper să pot instala noul sistem de ape reziduale reciclate de
care îți povesteam. Asta înseamnă că toate căminele își vor reduce
consumul de apă și facturile vor scădea cu douăzeci și cinci la sută.
— Impresionant.
— Așa sper.
Ne îndreptăm fără să mai vorbim către centrul orașului Portland
și, exact când intrăm în garajul subteran al hotelului The Heathman —
ultimul loc unde am văzut‑o pe Ana — Elliot murmură:
— Știi că ratăm meciul celor de la Mariners în seara asta.
— Poate că în seara asta rămâi în fața televizorului. Dă‑i sculei
tale o pauză și uită‑te la baseball.
— Mi se pare o idee bună.
A ține pasul cu Elliot este o adevărată provocare. Străbate cărarea
cu aceeași atitudine nepăsătoare pe care o aplică majorității situați ‑
ilor. Elliot nu cunoaște frica  — de aceea îl admir. Dar dacă merg
cu bicicleta în ritmul impus de el nu apuc să admir împrejurimile.
De‑abia trag cu ochiul la vegetația bogată care trece pe lângă mine
într‑o secundă, dar îmi țin ochii ațintiți asupra potecii, încercând să
evit gropile.
La sfârșitul cursei suntem amândoi murdari și epuizați.
— A fost cea mai distractivă chestie pe care am făcut‑o în ultima
vreme cu hainele pe mine, zice Elliot după ce predăm bicicletele
portarului de la The Heathman.

72 Grey— Mda, mormăi eu și apoi îmi aduc aminte cum am ținut‑o pe
Anastasia când am salvat‑o din calea biciclistului.
Căldura trupului ei, sânii ei lipiți de mine, parfumul ei inva ‑
dându‑mi simțurile. Și eu aveam atunci hainele pe mine…
— Mda, murmur din nou.
În lift ne verificăm telefoanele, cât urcăm la etaj.
Am câteva e‑mailuri, câteva mesaje de la Elena care mă întreabă
ce fac weekendul acesta, dar niciun apel ratat de la Anastasia. E
aproape ora 7:00 — cred c‑a primit cărțile până acum. Acest gând
mă deprimă: am bătut tot drumul acesta până la Portland după
potcoave de cai morți.
— Frate, gagica asta m‑a sunat de cinci ori și mi‑a trimis patru
mesaje. Nu‑și dă seama cât de disperată pare? se văicărește Elliot.
— Poate că e gravidă.
Elliot pălește, iar eu izbucnesc în râs.
— Nu e de râs, șmecherule, bombăne el. În plus, nu am
cunoscut‑o de prea mult timp. Și nici prea frecvent.
După un duș rapid mă duc în apartamentul lui Elliot și urmărim
ce‑a mai rămas din meciul celor de la Mariners împotriva echipei
San Diego Padres. Ne comandăm friptură, salată, cartofi prăjiți și
câteva beri și mă relaxez privind meciul în compania nesofisticată
a lui Elliot. M‑am resemnat la gândul că Anastasia n‑o să mă sune.
Mariners conduc și se pare că o să am și eu un motiv de bucurie.
Din nefericire, nu pot să mă bucur, deși Mariners câștigă cu 4–1.
Hai Mariners! Elliot și cu mine ciocnim sticlele cu bere.
Exact când constat că analiza de după meci se lungește aiurea,
telefonul îmi sună și pe ecran văd numele domnișoarei Steele.
Ea e.
— Anastasia?
Nu‑mi ascund nici surpriza, nici plăcerea. Pe fundal se aude
gălăgie de parcă ar fi la o petrecere sau la un bar. Elliot se holbează la
mine, așa că mă ridic de pe canapea, ca să nu mai tragă cu urechea.

E L James 73
— De ce mi‑ai trimis cărțile acelea?
Bălmăjește cuvintele și un val de teamă îmi trece de‑a lungul
șirei spinării.
— Anastasia, te simți bine? Vorbești ciudat.
— Nu eu sunt aia ciudată, tu ești.
Are un ton acuzator.
— Anastasia, ai băut cumva?
La naiba. Cu cine e oare? Cu fotograful? Unde e prietena ei,
Kate?
— Și ce‑ți pasă ție?
Pare morocănoasă și războinică și îmi dau seama că e beată, dar
în același timp trebuie să mă asigur că se simte bine.
— Sunt doar… curios. Unde ești?
— Într‑un bar.
— Care bar?
Spune‑mi. Îngrijorarea mă cuprinde. E o femeie tânără, beată,
undeva în Portland. Nu e în siguranță.
— Un bar din Portland.
— Cum ajungi acasă?
Mă ciupesc de nas, în speranța deșartă că asta mă va împiedica
să mă enervez.
— Mă descurc eu cumva.
Ce mama dracului? Are de gând să se urce la volan? O întreb din
nou la ce bar este și ea îmi ignoră întrebarea.
— De ce mi‑ai trimis cărțile, Christian?
— Anastasia, unde ești? Spune‑mi chiar acum.
Cum va ajunge acasă?
— Ești atât de… autoritar.
Chicotește. În oricare altă împrejurare, mi s‑ar fi părut ferme ‑
cătoare. Dar acum — îmi doresc să‑i arăt cât de autoritar pot fi. Mă
scoate din minți.
— Ana, te rog, ajută‑mă, unde mama dracului ești?
Ea chicotește din nou. Rahat, râde de mine!

74 GreyDin nou!
— Sunt în Portland… cam departe de Seattle.
— Unde anume în Portland?
— Noapte bună, Christian.
Legătura se întrerupe.
— Ana!
Mi‑a închis telefonul! Mă uit la telefon și nu‑mi vine să cred.
Nimeni nu mi‑a închis vreodată telefonul în nas. Ce mama dracului!
— Care e problema? strigă Elliot de pe canapea.
— M‑a sunat cineva la beție.
Mă uit la el și‑l văd cu gura căscată de uimire.
— Pe tine?
— Da.
O sun la loc, încercând să‑mi stăpânesc furia și îngrijorarea.
— Bună, face ea, cu o voce șoptită și sfioasă și se cunoaște că se
află într‑un loc mai liniștit.
— Vin să te iau.
Am o voce înghețată și mă lupt cu propria‑mi mânie, în timp ce
închid telefonul cu un gest tăios.
— Trebuie s‑o recuperez pe fata asta și s‑o duc acasă. Vrei să vii
cu mine?
Elliot se holbează la mine de parcă mi‑ar fi crescut trei capete.
— Tu? Cu o gagică. Trebuie să văd așa ceva.
Elliot își ia tenișii și începe să se încalțe.
— Stai că trebuie să dau un telefon.
Mă îndrept către dormitor în timp ce încerc să mă hotărăsc
dacă să‑l sun pe Barney sau pe Welch. Barney este cel mai expe ‑
rimentat inginer din cadrul diviziei de telecomunicații a compa ‑
niei mele. Este un geniu al tehnologiei. Dar ceea ce vreau eu nu e
chiar legal.
Mai bine nu‑mi amestec compania.
Îl sun pe Welch și‑mi răspunde peste câteva secunde, cu vocea
lui răgușită.

E L James 75
— Domnule Grey?
— Aș vrea să aflu unde se află chiar acum Anastasia Steele.
— Înțeleg.
Face pauză o clipă.
— Mă ocup eu, domnule Grey.
Știu că așa ceva este în afara legii, dar fata asta ar putea să dea
de bucluc.
— Mulțumesc.
— Vă sun în câteva minute.
Când mă întorc în living, Elliot își freacă mâinile de satisfacție,
cu un rânjet tâmp pe chip.
Ah, pentru numele lui Dumnezeu.
— Nu aș rata așa ceva pentru nimic în lume, zice el, entuziasmat.
— Stai doar să iau cheile de la mașină. Ne vedem în garaj în cinci
minute, mormăi eu, nebăgându‑i în seamă expresia înfumurată.
Barul e plin ochi, plin de studenți hotărâți să se distreze. În boxe
se aude o porcărie de muzică indie, iar ringul de dans este înțesat cu
trupuri care se unduiesc.
Toate acestea mă fac să mă simt bătrân.
E pe aici, pe undeva.
Elliot a intrat după mine pe ușa principală.
— O vezi cumva? urlă el ca să acopere gălăgia.
Cercetând încăperea din priviri, o zăresc pe Katherine Kavanagh.
Este cu un grup de prieteni, toți bărbați, într‑un separeu. Nu e nici
urmă de Ana, dar masa e plină de pahare de shoturi și halbe de bere.
Ei bine, hai să vedem dacă domnișoara Kavanagh e o prietenă la
fel de loială cum îi este Ana.
Se uită la mine luată prin surprindere când ajungem la masa ei.
— Katherine, zic eu în loc de salut, iar ea mă întrerupe înainte
s‑o întreb pe unde umblă Ana.
— Christian, ce surpriză să te întâlnesc aici, țipă ea peste
zgomotul din bar.

76 GreyCei trei tipi de la masă se uită la mine și la ea cu o neîncredere
de‑a dreptul ostilă.
— Eram prin apropiere.
— Și acesta cine este?
Zâmbește un pic cam prea entuziast către Elliot, întrerupându‑mă
din nou. Ce femeie exasperantă.
— El e fratele meu, Elliot. Elliot, Katherine Kavanagh. Unde e
Ana?
Ea îi zâmbește și mai larg lui Elliot, iar eu sunt surprins de
surâsul lui pe măsură.
— Cred c‑a ieșit să ia o gură de aer, răspunde Kavanagh, dar nici
nu se uită la mine.
N‑are ochi decât pentru domnul Iubește‑le și Părăsește‑le. Ce să
zic, până aici i‑a fost.
— A ieșit? Unde? strig eu.
— Ah. Pe acolo.
Arată către ușile duble aflate în celălalt capăt la barului.
Făcându‑mi loc prin mulțime, ajung la ușă, lăsându‑i în urmă
pe cei trei tipi morocănoși și pe Kavanagh și Elliot cufundați într‑un
schimb de zâmbete cu subînțeles.
După ușile duble dau de coada de la toaleta doamnelor și dincolo
de aceasta e o altă ușă, care este deschisă. Se află undeva în spatele
barului. În mod ironic, duce în parcarea de unde tocmai am venit
Elliot și cu mine.
Ajungând afară, mă trezesc într‑un loc de întâlnire adiacent
parcării — un spațiu încadrat de niște straturi de flori, unde câțiva
oameni fumează, beau și sporovăiesc. Unii se pupă. O zăresc.
Să‑mi bag! E cu fotograful. Așa cred, deși e greu de spus în lumina
aceea slabă. Se află în brațele lui, dar pare că vrea să se desprindă de
el. El îi șoptește ceva, nu aud ce, și o sărută pe obraz.
— José, nu, spune ea și totul devine limpede.
Încearcă să‑l respingă.
Nu vrea să fie sărutată.

E L James 77
Pentru un moment îmi vine să‑i rup capul de pe umeri. Cu
pumnii strânși de‑o parte și de a alta a corpului mă duc direct la ei.
— Cred că doamna a zis nu.
Vocea mi se aude rece și sinistră în liniștea relativă, în timp ce
mă străduiesc să‑mi țin în frâu furia.
Îi dă drumul Anei, iar ea se uită la mine cu o expresie confuză,
de om beat.
— Grey, spune el, cu o voce tăioasă, și chiar am nevoie de tot
autocontrolul de care pot da dovadă ca să nu‑l pocnesc și să‑i șterg
astfel dezamăgirea de pe mutră.
Ana se leagănă, apoi se apleacă și vomită pe jos.
Ah, rahat!
— Ăă — Dios mío, Ana!
José sare din calea ei, total dezgustat.
Idiot nenorocit.
Nebăgându‑l în seamă, o apuc de păr și i‑l ridic în timp ce ea
vomită în continuare tot ce a mâncat și a băut în seara asta. De fapt,
constat cu oarece enervare că nu pare să prea fi mâncat. O țin cu
brațul pe după umeri și o conduc departe de privirile curioșilor, către
unul dintre straturile de flori.
— Dacă ai de gând să vomiți din nou, vomită aici. Te țin eu.
E mai întuneric aici. Poate vomita în liniște. Vomită la nesfârșit,
cu mâinile sprijinite de gardul de cărămidă. Este demnă de milă.
Și după ce își golește stomacul îi vine să verse în continuare,
contorsionându‑se.
Frate, s‑a pus în cap rău de tot.
În cele din urmă, trupul i se destinde și cred că a terminat. Îi dau
drumul și îi ofer batista mea, pe care o am, ca prin minune, în buzu ‑
narul interior al sacoului.
Mulțumesc, doamnă Jones.
Ștergându‑se la gură, se răsucește și se sprijină de zidul de cără ‑
midă, evitând să se uite la mine, pentru că e rușinată și stânjenită.
Cu toate astea mă bucur foarte mult c‑o văd. Mi‑a dispărut furia

78 Greype fotograf. Sunt de‑a dreptul încântat că stau în parcarea unui bar
studențesc din Portland cu domnișoara Anastasia Steele.
Își ia capul în mâini, se ascunde, apoi trage cu ochiul la mine,
încă extrem de umilită. Întorcându‑se către ușă, aruncă o privire
peste umărul meu. Presupun că se uită după „prietena“ ei.
— Ăă, ne vedem înăuntru, zice José, dar eu mă răsucesc și îl
țintuiesc cu privirea și, spre bucuria mea, ea nu‑l mai bagă în seamă,
ci își întoarce ochii către mine.
— Îmi cer scuze, spune ea în cele din urmă, iar cu degetele moto ‑
tolește materialul fin al batistei.
Bine, hai să ne distrăm un pic.
— Pentru ce anume îți ceri scuze, Anastasia?
— În principal, pentru că te‑am sunat. Și pentru că mi‑a fost rău.
Ah, și lista poate continua, bombăne ea.
— Am făcut toți din astea, mă rog, poate nu la fel de rău ca tine
totuși.
Oare de ce este atât de amuzant s‑o necăjesc pe fata asta?
— Este vorba despre cunoașterea limitelor, Anastasia. Adică eu
susțin forțarea limitelor, dar ceea ce văd aici este exagerare. Așa te
comporți în mod obișnuit?
Poate că are o problemă cu alcoolul. Această idee mă îngrijo ‑
rează și mă gândesc s‑o sun pe mama ca să‑mi recomande o clinică
de dezintoxicare.
Ana se încruntă pentru un moment, ca și cum s‑ar înfuria, și micul
v i se formează din nou între sprâncene, iar eu trebuie să‑mi înfrânez
dorința de a‑l săruta. Dar când vorbește pare că regretă ce‑a făcut.
— Nu, spune ea. N‑am mai băut niciodată și în acest moment
nici nu‑mi mai doresc să beau vreodată.
Își ridică privirea la mine, cu o expresie confuză, și se leagănă
puțin. Ar putea leșina, așa c‑o prind în brațe fără să mă gândesc prea
mult.
E surprinzător de ușoară. Prea ușoară. Gândul acesta mă irită.
Nici nu mă miră că s‑a îmbătat.

E L James 79
— Haide, te duc acasă.
— Trebuie să‑i spun lui Kate, zice ea și își reazemă capul de
umărul meu.
— Îi poate spune frate‑meu.
— Poftim?
— Fratele meu, Elliot, vorbește cu domnișoara Kavanagh.
— Serios?
— Era cu mine când ai sunat.
— În Seattle?
— Nu, stau la The Heathman.
Și vânătoarea mea de potcoave de cai morți a meritat efortul.
— Cum m‑ai găsit?
— Ți‑am urmărit telefonul mobil, Anastasia.
Mă duc către mașină. Vreau s‑o duc acasă.
— Ai jachetă sau geantă la tine?
— Ăă… da, și una, și alta. Christian, te rog, trebuie s‑o anunț pe
Kate. Își va face griji.
Mă opresc și‑mi mușc limba. Kavanagh nu‑și făcea nicio grijă
că ea era aici cu fotograful îndrăgostit. Rodriguez. Așa îl cheamă.
Ce fel de prietenă e ea? Luminile barului îi scot în evidență chipul
îngrijorat.
Oricât de mult mă deranjează, o pun jos și o însoțesc înăuntru.
Ținându‑ne de mână, intrăm la loc în bar și ne oprim la masa lui
Kate. Unul dintre tineri încă se află acolo, plictisit și abandonat.
— Unde‑i Kate? țipă Ana ca să acopere gălăgia.
— Dansează, îi zice tipul, privind ringul de dans cu ochii săi
negri.
Ana își adună jacheta și geanta și, îndreptându‑se către ieșire,
mă apucă în mod neașteptat de braț.
Încremenesc.
Rahat.
Pulsul mi‑o ia razna, iar întunericul mă cuprinde, întinzându‑se
și înfigându‑și ghearele în beregata mea.

80 Grey— E pe ringul de dans, țipă ea, iar cuvintele ei îmi gâdilă urechea,
alungându‑mi temerea.
Și dintr‑odată întunericul dispare și bătăile disperate ale inimii
mele încetează.
Cum?
Îmi dau ochii peste cap confuz și o duc la bar, comand un pahar
cu apă și i‑l ofer.
— Bea.
Privindu‑mă peste paharul cu apă, ia o înghițitură mică.
— Toată apa, îi ordon eu.
Sper că este o măsură suficientă pentru a o ajuta să evite o
mahmureală monstruoasă mâine.
Oare ce i s‑ar fi întâmplat dacă n‑aș fi intervenit? Mă cutremur.
Și mă gândesc la ceea ce tocmai mi s‑a întâmplat mie.
Atingerea ei. Reacția mea.
Mă deprim și mai tare.
Ana se leagănă puțin în timp ce bea, așa că o echilibrez punându‑i
o mână pe umăr. Îmi place această conexiune — când o ating. Pur și
simplu mă liniștește.
Hmm… închipuiri, Grey.
Își termină paharul, iar eu îl recuperez și‑l așez pe bar.
Bine. Vrea să discute cu așa‑zisa ei prietenă. Cercetez din priviri
ringul de dans, stingherit de toate trupurile acelea care se izbesc de
mine în timp ce ne croim drum prin gloată.
Îmbărbătându‑mă, o iau de mână și o conduc către ringul de
dans. Ea ezită un pic, dar vrea să‑i vorbească prietenei ei și aceasta
este singura cale; va trebui să danseze cu mine. Când Elliot începe să
se rupă în figuri, nimic nu‑l mai poate opri; s‑a zis cu seara noastră
liniștită în camera de hotel.
O trag către mine și o iau în brațe.
Pot să mă descurc. Când îmi dau seama că mă va atinge, totul
este în ordine. Totul e sub control, mai ales că am sacoul pe mine. O
conduc prin mulțime acolo unde Elliot și Kate se dau în spectacol.

E L James 81
Continuând să danseze, Elliot se apleacă spre mine în mijlocul
unei figuri când ajungem lângă el și ne măsoară din cap până‑n
picioare, nevenindu‑i să‑i creadă ochilor.
— O duc pe Ana acasă. Anunț‑o pe Kate, îi strig eu în ureche.
El dă din cap și o trage pe Kavanagh la el în brațe.
Așa. Trebuie s‑o duc pe domnișoara Șoricel Bețiv de Bibliotecă
acasă, dar, dintr‑un motiv anume, ea nu pare dornică să plece. O
privește pe Kavanagh îngrijorată. Când ieșim de pe ring, se uită în
spate după Kate, apoi se uită la mine, legănându‑se și părând puțin
amețită.
— La naiba…
O prind ca prin minune când își pierde cunoștința în mijlocul
barului. Sunt tentat s‑o urc pe umăr, dar am părea foarte suspecți,
așa c‑o iau din nou în brațe, adăpostind‑o la pieptul meu, și o duc
afară, la mașină.
— Doamne Dumnezeule, bombăn în timp ce caut cheia în buzu ‑
narele jeanșilor și o sprijin în același timp.
În mod uimitor, reușesc s‑o așez pe scaunul din dreapta și să‑i
pun centura de siguranță.
— Ana.
O scutur puțin, pentru că e îngrijorător de neclintită.
— Ana!
Ea mormăie ceva de neînțeles și îmi dau seama că și‑a revenit.
Știu că ar trebui s‑o duc acasă, dar până la Vancouver e drum lung
și nu știu dacă nu cumva i se va face rău din nou. Nu mă încântă
nici ideea că va vomita în Audiul meu. Mirosul care i s‑a întipărit în
haine se face deja simțit.
Mă îndrept către The Heathman, spunându‑mi că fac asta pentru
binele ei.
Mda, dacă tu crezi asta, Grey.
Doarme la mine în brațe în timp ce urcăm din garaj cu liftul.
Trebuie să‑i scot jeanșii și pantofii. Mirosul oribil de vomă invadează

82 Greyspațiul strâmt. Mi‑ar plăcea să‑i fac o baie, dar asta ar însemna că aș
depăși niște limite.
Dar oare nu le depășesc oricum?
În apartament, îi așez geanta pe canapea, apoi o duc în dormitor
și o întind pe pat. Ea mai mormăie ceva, dar nu se trezește.
Îi scot repede încălțările și șosetele și le pun în sacul de plastic
pentru haine murdare primit de la hotel. Apoi îi trag fermoarul jean ‑
șilor și i‑i dau jos, după care îi verific buzunarele înainte de a‑i pune
în sac. Ea cade înapoi pe pat, împrăștiată ca o stea de mare, cu brațele
și picioarele ei palide, și, pentru un moment, îmi imaginez acele
picioare încolăcite în jurul mijlocului meu, iar încheieturile țintuite
pe crucea Sfântului Andrei. Are o vânătaie în curs de vindecare pe
genunchi și mă întreb dacă e de la căzătura pe care a tras‑o la mine
în birou.
E însemnată de atunci… ca și mine.
O ridic în fund și deschide ochii.
— Bună, Ana, șoptesc eu, în timp ce îi scot jacheta încet și fără
concursul ei.
— Grey. Buzele, bâiguie ea.
— Da, draga mea.
O așez înapoi pe pat. Închide din nou ochii și se întoarce pe o
parte, dar de data asta se strânge ghemotoc, părând mică și vulnera ‑
bilă. Trag pătura peste ea și o sărut pe păr. Acum, că hainele murdare
au dispărut, a reapărut o urmă a aromei sale. Mere, toamnă, proaspăt,
delicios… Ana. Are buzele desfăcute, genele îi umbresc obrajii palizi,
iar pielea ei nu are niciun defect. Îmi permit s‑o mai ating o singură
dată, mângâind‑o pe obraz cu dosul degetului arătător.
— Somn ușor, murmur, apoi mă duc în living ca să completez
lista hainelor ce trebuie spălate.
Când termin, scot sacul cu rufe nedemne la ușa apartamentului
ca să fie luate și curățate.
Înainte de a‑mi verifica e‑mailurile îi trimit un mesaj lui Welch,
rugându‑l să se intereseze dacă José Rodriguez are cazier. Sunt

E L James 83
curios. Vreau să știu dacă profită de tinere în stare de ebrietate. Apoi
revin la problema hainelor domnișoarei Steele: îi trimit un scurt
e‑mail lui Taylor.
Din partea lui: Christian Grey
Despre: Domnișoara Anastasia Steele
Data: 20 mai 2011 23:46
Către: J B Taylor
Bună dimineața,
Te rog să achiziționezi următoarele obiecte pentru domnișoara
Steele și să le trimiți la apartamentul meu obișnuit înainte de ora
10:00.
Jeans: Blue Denim, măsura 32
Bluză: Albastră. Drăguță. Măsura 32
Teniși Converse: Negri, numărul 38
Șosete: numărul 38
Lenjerie intimă: Chiloți — măsură mică. Sutien – estimez 75C.
Mulțumesc.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
După ce e‑mailul dispare din outbox, îi scriu lui Elliot.
Ana e cu mine.
Dacă mai ești cu Kate, anunț‑o.
Îmi răspunde.

84 GreySâmbătă,
21 mai 2011Se face.
Sper să faci sex.
Ai mareee nevoie. 😉
Răspunsul lui mă face să râd.
Am mare nevoie, Elliot. Chiar am.
Îmi deschid e‑mailul de la serviciu și încep să citesc.

Sâmbătă,
21 mai 2011

86 GreyAproape două ore mai târziu, mă duc și eu în pat. E trecut puțin
de 1:45. Ea doarme buștean și nu s‑a mișcat din poziția în care
am lăsat‑o. Mă dezbrac, îmi pun pantalonii de pijama și tricoul
și mă urc lângă ea. Parcă ar fi în comă; nu cred că se va mișca și
mă va atinge. Ezit preț de un moment atunci când întunericul își
face simțită prezența înlăuntrul meu, dar nu iese la suprafață și
știu că asta se datorează faptului că îi privesc mișcările hipnotice
ale pieptului în timp ce respiră și îmi sincronizez răsuflarea cu
a ei. Inspir. Expir. Inspir. Expir. Inspir. Expir. O privesc pentru
nu știu câte secunde, minute, ore întregi. Și, în timp ce doarme,
îi cercetez cu privirea fiecare centimetru al chipului ei frumos.
Flutură prin somn din genele întunecate, iar buzele îi sunt un pic
desfăcute și‑i zăresc printre ele dinții simetrici și albi. Mormăie
ceva ininteligibil, apoi scoate ușor limba și‑și linge buzele. E exci ‑
tant, foarte excitant. În cele din urmă mă cufund într‑un somn
adânc și fără vise.

E L James 87
E liniște când deschid ochii și, pentru un moment, mă simt
dezorientat. A, da. Sunt la The Heathman. Ceasul de pe noptieră
arată că e ora 7:43.
Când am mai dormit eu până atât de târziu?
Ana.
Îmi întorc capul încet și o văd dormind tun, cu fața la mine. Cu
chipul ei frumos odihnindu‑se. N‑am dormit niciodată cu o femeie.
M‑am culcat cu foarte multe, dar să mă trezesc alături de o tânără
atrăgătoare e o experiență nouă și provocatoare. Penisul meu e de
acord cu mine.
Chestia asta n‑o să meargă.
Mă dau jos din pat fără nicio tragere de inimă și mă schimb
în echipamentul de alergare. Trebuie să‑mi consum acest… exces
de energie. În timp ce mă îmbrac, mă gândesc că nici nu‑mi aduc
aminte de când n‑am mai dormit așa de bine.
În living, îmi pornesc laptopul, îmi verific e‑mailul și răspund la
două mesaje de la Ros și unui mesaj de la Andrea. Îmi ia mai mult ca
de obicei, pentru că nu mă gândesc decât la faptul că Ana doarme în
camera alăturată. Mă întreb cum se va simți când se va trezi.
Mahmură. Ah.
În minibar găsesc o sticlă cu suc de portocale și vărs conținutul
într‑un pahar. Încă doarme când intru în dormitor, iar părul ei de
culoarea mahonului e împrăștiat pe toată perna, în vreme ce pătura
i‑a alunecat undeva sub talie. Tricoul i s‑a ridicat, descoperindu‑i
abdomenul și buricul.
Priveliștea asta îmi provoacă din nou un fior prin tot trupul.
Nu te mai holba așa la fata asta, pentru numele lui Dumnezeu,
Grey.
Trebuie să ies de aici înainte să fac ceva ce aș putea regreta. Așez
paharul pe noptieră și o șterg la baie, găsesc două pastile de Advil în
trusa mea de voiaj și le pun lângă paharul cu suc de portocale.
După ce‑i mai arunc o privire lungă Anastasiei Steele — prima
femeie lângă care am dormit — mă duc să alerg.

88 GreyCând mă întorc de la alergare, găsesc în living o plasă de la un
magazin pe care nu‑l cunosc. Mă uit în ea și observ că acolo sunt
haine pentru Ana. Din câte văd, Taylor s‑a descurcat de minune —
și încă nici nu e 9:00.
Omul ăsta e o comoară.
Geanta ei este pe canapea, acolo unde am lăsat‑o eu aseară, iar
ușa dormitorului e închisă, așadar presupun că n‑a plecat și că încă
doarme. Mă bucur. Citesc cu atenție meniul de la room‑service și mă
hotărăsc să comand ceva de mâncare. Îi va fi foame când se va trezi,
dar nu am nici cea mai vagă idee ce vrea să mănânce, așa că, într‑un
rar moment de răsfăț, comand o selecție din meniul de mic dejun.
Sunt anunțat că va dura o jumătate de oră.
Este momentul s‑o trezesc pe delicioasa domnișoară Steele; a
dormit suficient.
Îmi iau prosopul de antrenament și plasa cu cumpărături, bat la
ușă și intru. Spre încântarea mea, ea stă în fund în mijlocul patului.
Pastilele au dispărut, la fel și sucul.
Cuminte fată.
Pălește când pătrund în încăpere.
Nu te formaliza, Grey. Doar nu vrei să fii acuzat de răpire.
Închide ochii, rușinată, presupun.
— Bună dimineața, Anastasia. Cum te simți?
— Mai bine decât aș merita, mormăie ea, iar eu așez plasa pe
scaun.
Când își întoarce privirea către mine, îi văd ochii imposibil de
mari și de albaștri și, deși tot părul îi este ciufulit… arată uluitor.
— Cum am ajuns aici? mă întreabă, ca și cum s‑ar teme de răspuns.
Liniștește‑o, Grey.
Mă așez pe marginea patului și îi povestesc pe îndelete ce s‑a
întâmplat.
— După ce ți‑ai pierdut cunoștința, n‑am vrut să risc să‑mi
murdăresc tapiseria de piele din mașină, ducându‑te până la tine
acasă. Așa că te‑am adus aici.

E L James 89
— Tu m‑ai pus în pat?
— Da.
— Am mai vomitat?
— Nu.
Slavă cerului.
— Tu m‑ai dezbrăcat?
— Da.
Cine altcineva să te fi dezbrăcat?
Se îmbujorează și astfel capătă, în sfârșit, un strop de culoare în
obraji. Se mușcă de buză cu dinții ei perfecți. Îmi înăbuș un geamăt.
— Nu am…? șoptește ea, privindu‑și fix mâinile.
Doamne, ce fel de animal crede că sunt?
— Anastasia, erai aproape în comă. Necrofilia nu se numără
printre pasiunile mele.
Am un ton sec.
— Îmi place ca iubitele mele să fie conștiente și pe fază.
Oftează ușurată, ceea ce mă face să mă întreb ce i s‑o fi întâm ‑
plat înainte, poate‑o fi leșinat și s‑o fi trezit în patul unui străin și o
fi aflat că i‑a tras‑o fără consimțământul ei. Poate că ăsta e modul
de operare al fotografului. Gândul ăsta mă tulbură. Dar îmi aduc
aminte de mărturisirea ei de azi‑noapte  — că nu s‑a mai îmbătat
niciodată. Mulțumesc lui Dumnezeu că n‑a făcut un obicei din asta.
— Îmi pare tare rău, spune și pare foarte rușinată.
La naiba. Poate c‑ar trebui să fiu mai îngăduitor cu ea.
— A fost o seară foarte distractivă. N‑o voi uita foarte curând.
Sper că am vorbit împăciuitor, dar ea ridică din sprânceană.
— Nu era cazul să mă urmărești cu nu știu ce dispozitiv demn
de James Bond pe care îl construiești tu pentru cel care dă mai mulți
bani.
Oau! Acum e supărată. De ce oare?
— În primul rând, tehnologia care se ocupă cu urmărirea tele ‑
foanelor mobile e disponibilă pe internet.
În fine, pe Internetul Ascuns…

90 Grey— În al doilea rând, compania mea nu produce și nici nu inves ‑
tește în niciun fel de aparatură de supraveghere.
Simt că mă aprind, dar e momentul meu.
— Și în al treilea rând, dacă n‑aș fi venit după tine, probabil că
acum te‑ai fi trezit în patul fotografului și, din câte îmi amintesc, nu
păreai foarte entuziasmată de felul în care își pleda cauza.
Clipește de câteva ori, apoi începe să se hlizească.
Iar râde de mine.
— Din ce cronică medievală ai scăpat? Parcă ești un cavaler
curtenitor.
Este fermecătoare. Mă insultă… din nou, iar ireverența ei este
reconfortantă, de‑a dreptul reconfortantă. Cu toate acestea, nu‑mi
fac iluzii c‑aș fi vreun cavaler în armură strălucitoare. Frate, înțelege
greșit. Și, deși s‑ar putea să nu fie în avantajul meu, mă simt obligat
s‑o avertizez că nu e nimic nici cavaleresc, nici curtenitor la mine.
— Anastasia, mă îndoiesc. Poate un cavaler întunecat.
Dac‑ar ști  — și oare de ce discutăm despre mine? Schimb
subiectul.
— Ai mâncat ceva aseară?
Scutură din cap.
Știam eu!
— Trebuie să mănânci. De aceea ți‑a fost atât de rău. Pe bune,
asta e regula numărul unu când vine vorba de băut.
— Ai de gând să mă mai cerți mult?
— Asta crezi tu că fac?
— Așa mi se pare.
— Ai noroc că doar te cert.
— Ce vrei să spui?
— Păi, dac‑ai fi fost a mea, nu mai puteai să stai în fund o
săptămână după prostiile pe care le‑ai făcut ieri. N‑ai mâncat, te‑ai
îmbătat, te‑ai pus în pericol de una singură.
Teama pe care o simt mă surprinde de‑a dreptul; ce comporta ‑
ment iresponsabil, expus primejdiilor.

E L James 91
— Nici nu vreau să mă gândesc la câte ți s‑ar fi putut întâmpla.
Se încruntă.
— N‑aș fi pățit nimic. Eram cu Kate.
Foarte responsabilă, ce să zic!
— Și fotograful? ripostez eu.
— José a sărit calul, atâta tot, spune ea, alungându‑mi îngrijo ‑
rarea și aruncându‑și părul încurcat pe spate.
— Păi, data viitoare când sare calul, poate o să‑l pui puțin la
punct.
— Ești adeptul disciplinei stricte, nu‑i așa? se răstește ea.
— Ah, Anastasia, nici nu‑ți dai seama câtă dreptate ai.
Mi‑o închipui legată cu cătușele de banca mea, cu un ghimbir
decojit înfipt în fund ca să nu‑și poată strânge fesele, apoi plesnită
bine cu o curea sau cu un bici. Mda… Asta ar învăța‑o minte, să nu
mai fie atât de iresponsabilă. Imaginea asta mi se pare extrem de
ispititoare.
Mă privește cu ochii mari și o expresie confuză, ceea ce mă face
să mă simt încurcat. Oare‑mi poate citi gândurile? Sau se uită doar la
chipul meu atrăgător.
— Mă duc să fac un duș. Doar dacă nu vrei tu să faci prima, îi
zic, dar ea continuă să mă fixeze cu gura căscată.
Chiar și cu gura deschisă este adorabilă. E greu să‑i rezist și de
aceea îmi permit s‑o ating, mângâind‑o pe obraz cu degetul mare.
Începe să gâfâie când o ating pe buza de jos — e atât de catifelată.
— Respiră, Anastasia, îi șoptesc, înainte să mă ridic în picioare și
s‑o anunț că micul dejun va sosi în cincisprezece minute.
Nu spune nimic, gura aia obraznică nu mai are replică măcar o
dată.
Ajuns la baie, inspir adânc, mă dezbrac și intru sub duș. Aproape
că sunt tentat să mă masturbez, dar mă oprește frica de a nu fi desco ‑
perit, pe care o am de mai multă vreme.
Elenei nu i‑ar plăcea deloc așa ceva.
Obiceiuri vechi.

92 GreyLas apa să curgă pe mine și mă gândesc la ultimele schimburi de
replici cu provocatoarea domnișoară Steele. Încă e acolo, în patul meu,
așadar nu cred că mă consideră complet respingător. Am observat
cum și‑a pierdut suflul și cum mă urmărea cu privirea prin încăpere.
Mda. Există speranță.
Dar oare ar fi o supusă bună?
E evident că nu știe nimic despre acest stil de viață. Nu poate
nici măcar rosti cuvintele „futai“ sau „sex“ sau vreun alt eufemism
pentru futut pe care îl folosesc zilele astea studentele savante. E
foarte inocentă. Probabil că a trăit niște experiențe confuze cu băieți
precum fotograful.
Gândul că ar putea s‑o înghesuie cineva într‑un colț mă irită.
Aș putea s‑o întreb, direct, dacă e interesată.
Nu. Ar însemna să‑i arăt la ce‑ar trebui să se înhame dacă ar fi
de acord să aibă o relație cu mine.
Deocamdată să vedem cum merg lucrurile la micul dejun.
Mă clătesc, stând în dreptul jetului de apă fierbinte, îmi strâng
toate forțele pentru runda a doua a meciului împotriva Anastasiei
Steele. Opresc apa și iau un prosop. Mă uit rapid în oglinda aburită
și mă hotărăsc să nu mă bărbieresc azi. Micul dejun va sosi în foarte
scurt timp și mi‑e foame. Mă spăl repede pe dinți.
Când deschid ușa dormitorului, văd că s‑a dat jos din pat și‑și
caută jeanșii. Arată exact ca o căprioară speriată, cu picioare lungi și
cu ochi mari.
— Dacă îți cauți jeanșii, să știi că i‑am trimis la spălat.
Chiar are niște picioare superbe. N‑ar trebui să și le ascundă sub
pantaloni. Ochii i se îngustează și am impresia că începe să se certe
cu mine, așa că îi spun de ce.
— Erau stropiți din plin cu voma ta.
— Ah, spune ea.
Da. „Ah.“ Acum ce mai ai de comentat, domnișoară Steele?
— L‑am trimis pe Taylor să‑ți cumpere altă pereche de jeanși și
niște încălțări. Toate sunt în plasa de pe scaun.

E L James 93
Îi arăt plasa cu o mișcare a capului.
Ridică din sprâncene — surprinsă, cred.
— Ăă. O să fac și eu un duș, mormăie ea, apoi, după care adaugă:
Mulțumesc.
Luând plasa, trece pe lângă mine cu prudență, se năpustește în
baie și încuie ușa.
Hmm… nu știa cum să ajungă mai repede la baie.
Cât mai departe de mine.
Poate că sunt eu prea optimist.
Descurajat, mă șterg repede și mă îmbrac. În living îmi verific
e‑mailul, dar nu e nimic urgent. Sunt întrerupt de o bătaie în ușă.
Intră două tinere de la room‑service.
— Unde doriți să luați micul dejun, domnule?
— Așezați‑l pe masa din salon.
Mă întorc în dormitor și le surprind cu coada ochiului privirile
curioase, dar le ignor și încerc să‑mi reprim sentimentul de vino ‑
văție că am comandat atâta mâncare. N‑o s‑o mâncăm niciodată pe
toată.
— A sosit micul dejun, strig eu și bat ușor la ușa băii.
— B‑bine.
Vocea Anei pare cam pierită.
În living, micul nostru dejun este deja aranjat pe masă. Una
dintre femei, care are niște ochi de un negru intens, îmi dă nota s‑o
semnez, iar eu scot din portofel câteva hârtii de douăzeci de dolari
ca bacșiș.
— Vă mulțumesc, doamnelor.
— Sunați la room‑service când doriți să strângem masa,
domnule.
A vorbit Domnișoara Ochi Negri, cu o privire cochetă, dându‑mi
de înțeles că e dispusă să ofere mai mult.
Zâmbetul meu distant o descurajează însă.
Mă așez la masă cu un ziar în mână, îmi torn cafea și încep să
mănânc din omletă. Îmi vibrează telefonul — e un mesaj de la Elliot.

94 GreyKate vrea să știe dacă Ana mai trăiește.
Mă hlizesc, oarecum mișcat că așa‑zisa prietenă a Anei se
gândește la ea. E clar că Elliot nu i‑a oferit sculei lui pauza despre
care vorbea ieri. Îi trimit și eu un mesaj.
Vie și nevătămată 😉
Ana apare câteva clipe mai târziu: are părul ud și e îmbrăcată în
bluza albastră și drăguță care‑i scoate ochii în evidență. Taylor s‑a
descurcat de minune; arată superb.
Se uită în jur și‑și descoperă geanta.
— La naiba, Kate! explodează ea.
— Știe că ești aici și că ești în viață. I‑am scris eu lui Elliot.
Îmi zâmbește nesigură și se îndreaptă către masă.
— Stai jos, îi zic, arătându‑i locul pe care i l‑am păstrat.
Se încruntă când dă cu ochii de toată mâncarea aia de pe masă,
ceea ce nu face decât să‑mi sporească sentimentul de vinovăție.
— Nu știam ce‑ți place, așa că am făcut o selecție din meniul de
mic dejun, mormăi eu într‑o încercare de a‑mi cere scuze.
— Cât de risipitor ești, zice ea.
— Da, sunt.
Vinovăția mă copleșește. Dar când o văd că‑și ia clătite, omletă,
șuncă și sirop de arțar și începe să mănânce cu poftă, mă iert. Mă
bucur c‑o văd mâncând.
— Vrei ceai? o întreb.
— Da, te rog, spune ea printre înghițituri.
E hămesită, în mod clar. Îi ofer micul ceainic cu apă. Îmi zâmbește
dulce când dă cu ochii de ceaiul Twinings English Breakfast.
Rămân fără aer când îi văd expresia. Și mă face să mă simt
încurcat.
Îmi dă speranță.
— Ai părul foarte ud, observ eu.

E L James 95
— N‑am găsit uscătorul de păr, spune ea, jenată.
O să se îmbolnăvească.
— Mulțumesc pentru haine, adaugă ea.
— Pentru nimic, Anastasia. Culoarea asta ți se potrivește.
Lasă privirea în pământ.
— Știi, ar trebui să înveți să primești un compliment.
Poate că nu primește prea multe… dar de ce? E superbă și se
subestimează.
— Ar trebui să‑ți dau niște bani pentru hainele astea.
Poftim?
Mă uit urât la ea, iar ea continuă repede:
— Mi‑ai oferit deja cărțile, pe care, desigur, nu le pot accepta.
Dar pentru haine, lasă‑mă să‑ți dau banii.
Draga de ea.
— Anastasia, crede‑mă, îmi permit.
— Nu despre asta e vorba. De ce să‑mi cumperi tu mie lucru ‑
rile astea?
— Pentru că pot.
Sunt un om foarte bogat, Ana.
— Doar pentru că poți nu înseamnă că trebuie s‑o faci.
Are o voce blândă, dar brusc mă întreb dacă mi‑a citit gândurile
și dacă mi‑a văzut cele mai întunecate dorințe.
— De ce mi‑ai trimis cărțile, Christian?
Pentru că voiam să te revăd și acum ești aici…
— Păi, atunci când era cât pe ce să fii călcată de biciclist — și
te țineam în brațe și tu te uitai la mine — și‑mi spuneai fără vorbe
„sărută‑mă, sărută‑mă, Christian“…
Mă opresc, amintindu‑mi de acea clipă, când se lipise cu tot
trupul de mine. La naiba. Alung acea amintire cât pot de repede.
— Am simțit că‑ți datorez niște scuze și un avertisment.
Anastasia, eu nu sunt tipul ăla cu floricele și inimioare. Nu sunt
un romantic. Gusturile mele sunt foarte speciale. Ar trebui să stai
departe de mine. Tu însă ai ceva anume și mi se pare imposibil

96 Greysă păstrez distanța față de tine. Dar cred că de asta ți‑ai dat deja
seama.
— Atunci n‑o păstra, șoptește ea.
Poftim?
— Habar n‑ai despre ce vorbești.
— Atunci lămurește‑mă.
Vorbele ei au un efect direct asupra penisului meu.
La dracu’.
— Deci nu te abții de la sex? mă întreabă.
— Nu, Anastasia, nu mă abțin de la sex.
Și, dacă m‑ai lăsa să te leg, ți‑aș dovedi asta chiar acum.
Face ochii mari și se înroșește în obraji.
Ah, Ana.
Trebuie să‑i arăt. Numai așa îmi voi da seama.
— Ce planuri ai pentru următoarele câteva zile? o întreb.
— Muncesc azi, de la prânz. Cât e ceasul? întreabă ea, panicată.
— E zece și jumătate; ai suficient timp. Dar mâine?
— Kate și cu mine începem să împachetăm. Ne mutăm la Seattle
weekendul viitor și lucrez la Clayton’s toată săptămâna.
— V‑ați găsit deja unde să locuiți la Seattle?
— Da.
— Unde?
— Nu știu adresa pe dinafară. E în Pike Market District.
— Nu‑i departe de mine.
Foarte bine!
— Și unde o să lucrezi în Seattle?
— Am aplicat pentru mai multe stagiaturi. Aștept răspunsuri.
— Ai aplicat și la compania mea, așa cum ți‑am propus?
— Ăă… nu.
— Dar ce nu‑ți place la compania mea?
— La compania ta sau la compania ta?
Ridică din sprânceană.
— Râzi de mine, domnișoară Steele?

E L James 97
Nu‑mi pot ascunde amuzamentul.
Ah, mi‑ar plăcea atât de mult s‑o dresez… femeie provocatoare și
înnebunitoare.
Își examinează farfuria, mușcându‑se de buză.
— Mi‑ar plăcea să te mușc și eu de buza aia, șoptesc, pentru că
e adevărat.
Mă fixează cu privirea și se foiește pe scaun. Își ridică bărbia și
se uită țintă la mine.
— Și de ce n‑o faci? zice ea încet.
Ah. Nu mă ispiti, iubito. Nu pot. Nu încă.
— Pentru că n‑am de gând să mă ating de tine, Anastasia — în
niciun caz până când nu‑mi dai acordul tău scris.
— Ce înseamnă asta? mă întreabă.
— Exact ce‑am spus. Trebuie să‑ți arăt ceva, Anastasia.
Ca să știi exact în ce te bagi.
— La ce oră termini munca diseară?
— Pe la opt.
— Păi, putem merge la Seattle diseară sau sâmbăta viitoare să
luăm cina la mine acasă și te pun la curent atunci. Alegerea îți aparține.
— De ce nu‑mi poți spune acum?
— Pentru că acum îmi savurez micul dejun și mă bucur de
prezența ta. Când vei afla despre ce e vorba, probabil că n‑o să mai
vrei să mă mai vezi niciodată.
Se încruntă, gânditoare.
— Diseară, spune.
Oau. Nici nu i‑a luat mult.
— Ca și Eva, ești tare grăbită să guști din fructul cunoașterii, o
tachinez eu.
— Râzi de mine, domnule Grey? mă întreabă.
O privesc cu ochii mijiți.
Bine, iubito, tu ai vrut‑o.
Iau telefonul și‑l sun pe Taylor, care‑mi răspunde aproape
imediat.

98 Grey— Domnule Grey.
— Taylor. O să am nevoie de Charlie Tango.
Ea mă privește cu atenție în timp ce eu aranjez să‑mi aduc
elicopterul EC135 la Portland.
O să‑i arăt la ce mă gândesc eu… și restul va depinde de ea.
Poate o să vrea să se întoarcă acasă când va afla despre ce e vorba.
Voi avea nevoie ca Stephan, pilotul meu, să rămână în așteptare ca
s‑o poată aduce la Portland dacă ea va hotărî că nu vrea să aibă de‑a
face cu mine. Sper că nu va fi cazul.
Și‑mi dau seama că sunt încântat că pot s‑o duc la Seattle cu
Charlie Tango.
Va fi o premieră.
— Pilotul să aștepte de la 22:30, îi transmit lui Taylor și închid.
— Oamenii fac întotdeauna ceea ce le spui tu să facă? mă
întreabă, iar dezaprobarea din vocea ei e evidentă.
Mă ceartă acum sau ce? Provocările ei sunt enervante.
— De obicei da, dacă vor să‑și păstreze slujbele.
Nu mă întreba cum mă port cu angajații mei.
— Și dacă oamenii cu pricina nu lucrează pentru tine? adaugă ea.
— Ah, pot fi foarte convingător, Anastasia. Ar trebui să‑ți
termini micul dejun. Apoi te voi duce acasă. Te iau de la Clayton’s la
opt, când termini. Zburăm până la Seattle.
— Zburăm?
— Da. Am un elicopter.
Rămâne cu gura căscată, în forma unei minuscule litere o. E un
moment încântător.
— Mergem la Seattle cu elicopterul? șoptește ea.
— Da.
— De ce?
— Pentru că pot.
Rânjesc. Câteodată este absolut grozav să fiu eu.
— Termină‑ți micul dejun.
Ea pare uluită.

E L James 99
— Mănâncă!
Vocea‑mi sună și mai convingător.
— Anastasia, am o problemă cu hrana irosită. Mănâncă.
— Nu pot să mănânc toate astea.
Examinează toată mâncarea de pe masă, iar eu mă simt încă o
dată vinovat. Da, e prea multă mâncare aici.
— Mănâncă tot ce ai în farfurie. Dac‑ai fi mâncat ca lumea ieri,
n‑ai mai fi aici și eu nu mi‑aș dezvălui adevăratele intenții atât de
curând.
La naiba. Asta ar putea fi o greșeală uriașă.
Se uită la mine cu coada ochiului și, în timp ce se joacă cu
mâncarea prin farfurie, strâmbă din buze.
— Ce e așa de amuzant?
Scutură din cap și‑și vâră în gură ultima îmbucătură de clătită,
încercând să nu izbucnească în râs. Mă surprinde, ca întotdeauna.
E ciudată, imprevizibilă și dezarmantă. Vrea cu tot dinandinsul să
mă facă să râd și, cu atât mai mult, vrea să mă facă să râd de mine
însumi.
— Fii fată cuminte, mormăi eu. Te duc acasă după ce‑ți usuci
părul. Nu vreau să te îmbolnăvești.
Trebuie să fii puternică diseară, pentru ceea ce am să‑ți arăt.
Deodată, se ridică de la masă și mă abțin cât pot să nu‑i spun că
nu i‑am dat voie să facă asta.
Nu e supusa ta… deocamdată, Grey.
Îndreptându‑se către dormitor, se oprește lângă canapea.
— Unde ai dormit azi‑noapte? mă întreabă.
— La mine în pat.
Cu tine.
— Ah.
— Da, și pentru mine a fost o noutate.
— Să nu faci… sex.
A rostit cuvântul care începe cu s… și obrajii i s‑au înroșit din
nou, ca de obicei.

100 Grey— Nu.
Cum să‑i spun așa ceva, fără să pară ciudat?
Spune‑i odată, Grey.
— Să dorm alături de cineva.
Nonșalant, îmi îndrept din nou atenția către paginile de sport ale
ziarului și către cronica meciului de aseară, apoi o văd cum dispare
în dormitor.
Nu, n‑a sunat deloc ciudat.
În fine, am obținut o altă întâlnire cu domnișoara Steele. Nu,
nu‑i o întâlnire. Trebuie să afle cum sunt eu. Oftez prelung și beau ce
mi‑a mai rămas din sucul de portocale. Ziua aceasta promite să fie
foarte interesantă. Mă bucur când aud zgomotul uscătorului de păr
și sunt surprins că face ceea ce i s‑a spus.
Cât timp o aștept, îl sun pe valet să‑mi aducă mașina din garaj și
mai verific o dată adresa Anei pe Google Maps. Apoi scriu un mesaj
și‑o rog pe Andrea să‑mi trimită pe e‑mail un contract de confiden ‑
țialitate; dacă Ana își dorește s‑o lămuresc, va trebui să‑și țină gura.
Îmi sună telefonul. E Ros.
În timp ce vorbesc la telefon, Ana iese din dormitor și‑și ia
geanta. Ros vorbește despre Darfur, dar eu sunt atent doar la domni ‑
șoara Steele. Scotocește prin geantă și se bucură atunci când găsește
un elastic de păr.
Are un păr minunat. Bogat. Lung. Des. Într‑o doară, mă întreb
cum ar arăta împletit. Ea și‑l leagă la spate și‑și pune jacheta, apoi se
așază pe canapea, așteptând să termin convorbirea.
— Bine, așa facem. Ține‑mă la curent cu evoluția situației.
Închei conversația cu Ros. A făcut pur și simplu minuni și dato ‑
rită ei transportul nostru cu hrană va ajunge în Darfur.
— Ești gata? o întreb pe Ana.
Ea dă din cap că da. Îmi iau sacoul și cheile de la mașină și o
urmez. Mă privește pe furiș printre genele sale lungi în timp ce
mergem către lift, iar buzele i se curbează într‑un zâmbet timid. Îi
zâmbesc și eu.

E L James 101
Ce mama dracului am?
Liftul sosește și o las pe ea să intre prima. Apăs pe butonul pentru
parter și ușile se închid. În spațiul mic al liftului devin în întregime
conștient de prezența ei. O urmă a parfumului ei dulce îmi invadează
simțurile… Ritmul respirației i se schimbă și începe să gâfâie puțin,
după care se uită la mine cu o privire care spune „ Vino‑ncoace!“
La naiba.
Își mușcă buza.
Face asta intenționat. Și pentru o fracțiune de secundă mă pierd
în privirea ei senzuală și fascinantă. Ea nu dă înapoi.
Am erecție.
Instantaneu.
O doresc.
Aici.
Acum.
În lift.
— Ah, la naiba cu birocrația.
Vorbele astea vin de nicăieri și instinctiv o iau în brațe și o împing
lângă perete. Îi prind ambele mâini, i le ridic deasupra capului ca să
nu mă poată atinge și, după ce o văd imobilizată, îi bag cealaltă mână
în păr în timp ce buzele mele le caută și le găsesc pe ale ei.
Ea geme aproape de gura mea, un fel de cântec al sirenei, și, în
sfârșit, îi descifrez toate aromele: mentă și ceai și o livadă întreagă
de fructe dulci. Are gustul la fel de plăcut ca înfățișarea. Îmi aduce
aminte de o perioadă înfloritoare. Doamne, Dumnezeule. Tânjesc
după ea. O apuc de bărbie, prelungind sărutul, și simt cum limba
ei o atinge ispititor pe a mea… explorând. Chibzuind. Simțind.
Răspunzându‑mi la sărut.
Ah, Dumnezeule sfânt.
— Ești. Atât. De. Dulce, îi șoptesc lângă buze, în întregime
amețit, îmbătat de parfumul și de gustul ei.
Liftul se oprește și ușile încep să se deschidă.
Revino‑ți, Grey.

102 GreyMă îndepărtez de ea, ca să n‑o mai ating.
Respiră greu.
Ca și mine.
Când a fost ultima oară când mi‑am pierdut controlul?
Trei bărbați în costume ne aruncă priviri atotștiutoare când ni
se alătură.
Iar eu mă holbez la afișul de deasupra butoanelor din lift, care
face reclamă unui weekend romantic la The Heathman. Mă uit către
Ana și oftez.
Ea zâmbește cu subînțeles.
Zâmbesc și eu.
Ce mama dracului mi‑a făcut?
Liftul se oprește la etajul al doilea și tipii ies, lăsându‑mă singur
cu domnișoara Steele.
— Te‑ai spălat pe dinți, observ eu, ironic și amuzat.
— Am folosit periuța ta de dinți, spune ea, cu ochi strălucitori.
Bineînțeles că așa a făcut… și dintr‑un anumit motiv detaliul
acesta mi se pare plăcut, aproape imposibil de plăcut. Îmi stăpânesc
un zâmbet.
— Ah, Anastasia Steele, ce mă fac eu cu tine?
O iau de mână atunci când ușile liftului se deschid la parter și
bombăn, mai multe pentru mine însumi:
— Ce‑o fi cu lifturile astea?
Ea îmi aruncă o privire complice în timp ce înaintăm pe culoarul
de marmură șlefuită.
Mașina ne așteaptă într‑una dintre arcadele din fața hotelului;
valetul se plimbă de colo‑colo nerăbdător. Îi dau un bacșiș gras și
deschid portiera pentru Ana, care e tăcută și gânditoare.
Dar nu a fugit.
Deși am sărit pe ea în lift.
Ar trebui să spun ceva despre ce s‑a întâmplat acolo — dar ce
anume?
Îmi pare rău?

E L James 103
Ție ți‑a plăcut?
Ce naiba îmi tot faci?
Pornesc motorul și‑mi dau seama că e mai bine să nu vorbesc.
Sunetul liniștitor al „Duetului Florilor“ al lui Delibes se răspândește
în mașină, iar eu încep să mă relaxez.
— Ce ascultăm? mă întreabă Ana, exact când o cotesc pe South‑
west Jefferson Street.
Îi spun și o întreb dacă‑i place.
— Christian, e minunat.
Să‑mi aud numele rostit de ea îmi dă o senzație ciudat de plăcută.
L‑a mai spus de vreo câteva ori înainte, dar de fiecare sună diferit. Azi
l‑a rostit cu mirare — în fața muzicii. E minunat că‑i place bucata
aceasta: e una dintre favoritele mele. Mă trezesc zâmbind; e clar că
m‑a iertat pentru scena din lift.
— Poți s‑o mai pui o dată?
— Desigur.
Ating ecranul și muzica se aude iar.
— Îți place muzica clasică? mă întreabă, când traversăm podul
Fremont, și ne cufundăm într‑o discuție lejeră despre gusturile mele
muzicale.
În timp ce vorbim mă sună cineva.
— Grey, răspund eu.
— Domnule Grey, sunt Welch. Am informația pe care mi‑ați
cerut‑o.
Ah, detaliile despre fotograf.
— Bine. Trimite‑mi un e‑mail. Mai e ceva?
— Nu, domnule.
Îi închid și muzica pornește din nou. Ascultăm amândoi, pier ‑
duți acum în piesa mai brutală a trupei Kings of Leon. Dar nu
durează mult — ne întrerupe din nou sunetul telefonului.
Ce mama naibii?
— Grey, mă răstesc.
— V‑am trimis contractul de confidențialitate, domnule Grey.

104 Grey— Bine. Asta‑i tot, Andrea.
— Bună ziua, domnule.
Mă uit cu coada ochiului la Ana, să văd dacă s‑a prins despre
ce este vorba, dar ea studiază priveliștea din Portland. Bănuiesc că e
doar politicoasă. E dificil să trebuiască să stau tot timpul cu ochii la
drum. Eu nu vreau decât să mă uit la Ana. În ciuda stângăciei sale,
are o linie a gâtului foarte frumoasă, pe care mi‑ar plăcea s‑o sărut
de la lobul urechii până jos, pe umăr.
La naiba. Mă foiesc pe scaun. Sper să accepte să semneze clauza
de confidențialitate și să primească tot ceea ce am eu de oferit.
Când intrăm pe autostrada I‑5 sună iar telefonul.
E Elliot.
— Bună, Christian, ți‑ai tras‑o?
Ah… încet, amice, încet.
— Bună, Elliot  — telefonul e pe difuzor și nu sunt singur în
mașină.
— Cine mai e cu tine?
— Anastasia Steele.
— Bună, Ana!
— Bună, Elliot, spune ea, entuziastă.
— Am auzit multe despre tine, zice Elliot.
Rahat. Ce anume o fi auzit?
— Să nu crezi nicio vorbă din ce spune Kate, răspunde ea cu
amabilitate.
Elliot râde.
— O duc acum acasă pe Anastasia. Vrei să vin să te iau? intervin
eu.
Nu mă îndoiesc că Elliot își va dori o evadare rapidă.
— Sigur.
— Ne vedem în scurt timp.
Îi închid.
— De ce insiști să‑mi spui Anastasia? mă întreabă ea.
— Pentru că așa te cheamă.

E L James 105
— Prefer să mi se spună Ana.
— Serios?
„Ana“ e prea banal și prea obișnuit pentru ea. Și prea familiar.
Acele trei litere au puterea de a răni…
Și în acel moment îmi dau seama că respingerea ei, atunci când
va veni, va fi greu de suportat. S‑a mai întâmplat și înainte, dar nu
m‑am simțit niciodată atât de… implicat. Nici măcar n‑o cunosc pe
fata asta, dar știu c‑o vreau, în întregime. Poate pentru că nu m‑am
ținut niciodată după vreo femeie.
Grey, controlează‑te și urmează regulile, altfel totul se va duce pe
apa sâmbetei.
— Anastasia, spun eu, ignorând privirea ei dezaprobatoare. Ce
s‑a întâmplat în lift nu se va mai întâmpla — mă rog, dacă nu va fi
premeditat.
Asta o pune pe gânduri cât timp parchez lângă clădirea în care
locuiește. Înainte să‑mi poată da o replică, cobor din mașină, o
ocolesc și‑i deschid portiera.
Când pune piciorul pe caldarâm, mă privește în treacăt.
— Mi‑a plăcut ce s‑a întâmplat în lift, spune.
Ți‑a plăcut? Mărturisirea ei mă face să încremenesc pe loc. Sunt
din nou plăcut surprins de mica domnișoară Steele. Urcă scările
până la ușa de la intrare, iar eu mă chinui să țin pasul cu ea.
Elliot și Kate își ridică privirile când intrăm. Stau amândoi
la masă, într‑o încăpere cu mobilă puțină, potrivită pentru niște
studente. Lângă un raft de bibliotecă sunt câteva cutii de carton.
Elliot e relaxat și pare că nu se grăbește să plece, lucru care mă
surprinde.
Kavanagh sare în sus și‑mi aruncă o privire piezișă în timp ce o
îmbrățișează pe Ana.
Oare ce credea că‑i voi face fetei ăsteia?
Știu doar ce mi‑ar plăcea să‑i fac…
O văd pe Kavanagh că o ia în brațe și mă mai liniștesc; poate
totuși și ea ține la Ana.

106 Grey— Bună dimineața, Christian, zice ea, pe un ton rece și
condescendent.
— Domnișoară Kavanagh.
Și vreau să adaug o frază sarcastică, despre cum, în sfârșit, arată
și ea un strop de interes pentru prietena ei, dar mai bine‑mi țin gura.
— Christian, o cheamă Kate, spune Elliot, ușor iritat.
— Kate, murmur eu, ca să fiu politicos.
Elliot o îmbrățișează pe Ana, strângând‑o la piept un pic prea
mult.
— Bună, Ana, spune el, zâmbind cu gura până la urechi.
— Bună, Elliot.
Îi surâde.
Hai, că asta devine de nesuportat.
— Elliot, haide să mergem.
Și ia‑ți mâinile de pe ea.
— Sigur, face el, dându‑i drumul Anei, dar apucând‑o pe Kava‑
nagh și sărutând‑o indecent.
Ah, pentru numele lui Dumnezeu.
Ana se simte stânjenită privindu‑i. N‑o pot condamna. Dar
când se întoarce către mine, constat că are o expresie preocupată,
privindu‑mă cu ochii îngustați.
La ce se gândește oare?
— Pe mai târziu, scumpo, bâiguie Elliot și se vede de la o poștă
că‑i curg balele după Kavanagh.
Amice, fii și tu demn, pentru numele lui Dumnezeu.
Ochii acuzatori ai Anei sunt ațintiți asupra mea și pentru un
moment nu‑mi dau seama dacă e din cauza comportamentului
lasciv al lui Elliot și‑al lui Kate sau…
La naiba!
Asta e ceea ce‑și dorește. Să fie curtată și alintată.
Eu nu sunt un romantic, scumpete.
O șuviță de păr i‑a scăpat din coadă și, fără să‑mi dau seama ce
fac, i‑o dau după ureche. Își lipește fața de degetele mele, iar acest

E L James 107
gest tandru mă surprinde. Degetul mare de la mâna mea rătăcește pe
buza ei de jos — e atât de moale și‑aș vrea s‑o sărut din nou. Dar nu
pot. Nu până nu‑mi dă consimțământul.
— Pe mai târziu, iubito, îi șoptesc, iar ea zâmbește și chipul i se
îndulcește. Vin să te iau la opt.
Ezitând, mă răsucesc și deschid ușa de la intrare, cu Elliot în
spatele meu.
— Frate, trebuie să dorm, spune Elliot, de îndată ce ne urcăm în
mașină. Femeia asta e nesătulă.
— Nu mai spune…
Tonul meu e plin de sarcasm. Ultimul lucru pe care mi‑l doresc
e o poveste detaliată a acestei întâlniri de taină.
— Tu ce‑ai făcut, șmechere? Te‑a dezvirginat?
Îi arunc o privire care spune „du‑te dracului“.
Elliot izbucnește în râs.
— Frate, ești un ticălos tare înțepat.
Își trage peste față șapca cu însemnele echipei Sounders și se
cuibărește în scaun, ca să tragă un pui de somn.
Dau muzica mai tare.
Dormi dacă poți, Lelliot!
Mda. Îl invidiez pe frate‑meu: ușurința cu care tratează femeile,
faptul că poate dormi… și faptul că nu e deloc ticălos.
Munca de cercetare pe care‑a făcut‑o Welch în legătură cu José
Luis Rodriguez scoate la iveală o amendă pentru posesie de mari ‑
juana. În registrele poliției nu este luat în evidență pentru hărțuire
sexuală. Poate că aseară ar fi comis‑o pentru prima oară dacă n‑aș
fi intervenit eu. Deci nenorocitul ăla mic fumează iarbă? Sper că nu
fumează și în preajma Anei — și mai ales, sper că ea nu fumează.
Deschid e‑mailul primit de la Andrea și printez clauza de confi ‑
dențialitate la imprimanta din biroul de acasă de la mine, în Escala.
Ana va trebui să‑l semneze dacă vrea să‑i arăt camera mea de joacă.
Și într‑un moment de slăbiciune sau de orgoliu excesiv, sau poate de

108 Greyoptimism nemaiîntâlnit — nu știu exact care dintre ele — îi trec deja
numele și adresa pe contractul meu standard dintre dominator și
supusă și‑l printez și pe acesta.
Aud o bătaie în ușă.
— Hei, șmechere. Hai să mergem cu bicicletele, îl aud pe Elliot
spunând.
Ah… copilul s‑a trezit din somn.
Mirosul pinilor, al pământului jilav și al primăverii târzii e ca
un balsam pentru simțurile mele; îmi amintește de acele zile din
copilărie, când alergam prin pădure cu Elliot și cu sora mea, Mia,
sub ochii atenți ai părinților noștri adoptivi. Liniștea, spațiul, liber ‑
tatea… foșnetul acelor uscate de pin sub tălpi.
Aici, în natură, puteam să uit.
Aici era refugiul unde mă ascundeam de coșmarurile mele.
Elliot pălăvrăgește în continuare, iar de la mine așteaptă doar
câte o mormăială ca să vorbească mai departe. Ne urmăm drumul
pe malul plin de pietriș al râului Willamette, dar gândurile mele
fug către Anastasia. Pentru prima oară după mult timp, simt gustul
dulce al nerăbdării. Am emoții.
Oare îmi va accepta propunerea?
Mi‑o imaginez dormind lângă mine, dulce și mică… iar penisul
meu tresare de nerăbdare. Puteam s‑o trezesc și să i‑o trag atunci —
și asta ar fi fost o premieră.
O să i‑o trag când va veni momentul.
O să i‑o trag legată și cu un căluș în gura aia obraznică.
La Clayton’s e liniște. Ultimul client a plecat acum cinci minute.
Iar eu aștept — din nou — bătând darabana cu degetele pe coapse.
Răbdarea nu e punctul meu forte. Nici măcar ieșirea de azi cu bici ‑
cletele, împreună cu Elliot, nu mi‑a calmat agitația. El ia cina diseară
cu Kate la The Heathman. Două întâlniri în două seri consecutive cu
aceeași fată nu e stilul lui obișnuit.

E L James 109
Brusc luminile fluorescente dinăuntrul magazinului se sting,
ușa de la intrare se deschide, iar Ana pășește în asfințitul blând care
se lasă peste Portland. Inima îmi bate foarte tare. Ce‑o fi o fi: sau e
începutul unei noi relații, sau e începutul sfârșitului. Face cu mâna,
luându‑și la revedere de la un tânăr care a condus‑o până afară. Nu e
același bărbat pe care l‑am întâlnit ultima oară când am fost aici — e
cineva nou. O privește cum se apropie de mașină, cu ochii pe fundul
ei. Taylor îmi distrage atenția arătându‑mi că vrea să coboare din
mașină, dar îl opresc. E treaba mea. Când ies din mașină și‑i țin
portiera deschisă, tipul cel nou încuie magazinul și nu‑i mai aruncă
priviri galeșe domnișoarei Steele.
Ea zâmbește timid în timp ce se apropie și are părul strâns într‑o
coadă elegantă care i se leagănă în briza serii.
— Bună seara, domnișoară Steele.
— Domnule Grey, spune ea.
E îmbrăcată în jeanși negri… Iarăși jeanși. Îl salută pe Taylor
când se instalează pe bancheta din spate a mașinii.
O iau de mână de îndată ce mă urc lângă ea, în vreme ce Taylor
iese în strada pustie și se îndreaptă către heliportul din Portland.
— Cum a fost la muncă? o întreb, bucurându‑mă de senzația pe
care mi‑o oferă mâinile noastre împreunate.
— Mi se părea că ziua nu se mai termină, spune ea, cu vocea
răgușită.
— Da, și pentru mine a fost o zi lungă.
Așteptarea din ultimele câteva ore a fost infernală!
— Tu ce‑ai făcut? mă întreabă.
— Am mers cu Elliot, cu bicicletele.
Are mâna caldă și moale. Privește în jos, la degetele noastre
înlănțuite, iar eu îi mângâi la nesfârșit încheieturile cu degetul mare.
Respirația i se accelerează și privirile ni se întâlnesc. Văd în ei poftă și
dorință… și nerăbdare. Sper doar să‑mi accepte propunerea.
Din fericire, drumul până la heliport este scurt. Când coborâm
din mașină, o iau din nou de mână. Pare un pic uimită.

110 GreyAh. Se întreabă unde ar putea fi elicopterul.
— Ești gata? o întreb.
Ea dă din cap și o conduc prin clădire, către lift. Îmi aruncă o
scurtă privire complice.
Își amintește de sărutul de azi‑dimineață, dar… la fel îmi amin ‑
tesc și eu.
— Sunt doar trei etaje, mormăi eu.
Cât stăm așa, înăuntru, mă gândesc să nu uit să i‑o trag într‑un
lift, într‑o bună zi. Asta dacă e de acord cu propunerea mea.
Pe acoperiș, Charlie Tango, proaspăt aterizat de la Boeing Field, e
pregătit și gata de zbor, deși nu văd nici urmă de Stephan, care l‑a adus
până aici. În schimb Joe, cel care conduce heliportul din Portland, se
află în micul birou. Mă salută când mă vede. E mai bătrân decât bunicul
și ceea ce nu știe el despre pilotaj înseamnă că nu merită învățat; a
zburat pe elicoptere Sikorsky în Coreea în misiuni de evacuare a răni ‑
ților și, frate, are niște povești de ți se face părul măciucă.
— Acesta este planul dumneavoastră de zbor, domnule Grey,
spune Joe, cu vocea sa hodorogită care‑i trădează vârsta. Toate veri ‑
ficările externe au fost efectuate. Aeronava este gata și vă așteaptă,
domnule. Puteți decola.
— Mulțumesc, Joe.
O privire pe care i‑o arunc în treacăt Anei îmi confirmă cât este
de entuziasmată… ca și mine, de altfel. Asta chiar că‑i o premieră.
— Hai să mergem.
Ținând‑o și acum de mână, o conduc pe Ana către heliport, la
Charlie Tango. Cel mai sigur Eurocopter din clasa lui, o plăcere să‑l
pilotezi. E odorul meu. Îi deschid ușa Anei; se strecoară înăuntru, iar
eu o urmez.
— Acolo, o instruiesc eu, arătând către scaunul pasagerului. Stai
jos. Nu atinge nimic.
Sunt uimit că face ceea ce i se spune.
După ce se instalează în scaun, cercetează cu privirea mulțimea
de aparate cu un amestec de uimire și entuziasm. Aplecându‑mă

E L James 111
peste ea, îi prind centurile de siguranță, încercând să nu mi‑o
închipui goală când fac asta. Mă mișc mai lent decât e nevoie, pentru
că s‑ar putea să fie ultima mea șansă de a mă afla atât de aproape de
ea, ultima mea șansă de a‑i inhala parfumul dulce, care‑mi trezește
atâtea amintiri. Când va afla ce înclinații am, e posibil să fugă… pe
de altă parte, poate va îmbrățișa acest stil de viață. Și mă simt aproape
copleșit când mă gândesc ce s‑ar putea întâmpla dacă va accepta. Mă
privește cu atenție, e atât de aproape… atât de adorabilă. Strâng și
ultima centură. Nu pleacă nicăieri. Cel puțin nu în ora următoare.
Stăpânindu‑mi agitația, îi șoptesc:
— Ești asigurată. N‑ai cum să scapi.
Ea tage cu putere aer în piept.
— Respiră, Anastasia, adaug eu și o mângâi pe obraz.
O prind de bărbie, mă înclin și o sărut rapid.
— Îmi place hamul ăsta, mormăi eu.
Aș vrea să‑i spun că mai am și altele, de piele, în care mi‑aș dori
s‑o văd legată și suspendată de tavan. Dar mă comport frumos, mă
așez și‑mi leg centura.
— Pune‑ți căștile.
Îi arăt căștile din fața ei.
— O să efectuez toate verificările dinaintea zborului.
Toate aparatele funcționează cum trebuie. Apăs pe accelerație
până la 1 500 de rotații pe minut, pun emițătorul de răspuns în aștep ‑
tare și aprind farul de poziție. Totul este gata și pregătit de zbor.
— Știi bine ce faci? mă întreabă ea cu îndoială în glas.
O anunț că sunt pilot calificat de patru ani. Are un zâmbet
molipsitor.
— Ești în siguranță cu mine, o liniștesc eu, apoi adaug: Mă rog,
cât timp zburăm.
Îi fac cu ochiul, ea îmi zâmbește, iar eu amețesc.
— Ești gata? o întreb eu — și nu‑mi vine să cred cât de palpitant
mi se pare s‑o am aici, lângă mine.
Ea dă aprobator din cap.

112 GreyVorbesc cu turnul de control — cei de acolo sunt pe poziții —
și accelerez până la 2 000 de rotații pe minut. De îndată ce ni se dă
autorizația de a zbura, fac ultimele verificări. Temperatura uleiului
este de 40 de grade. Grozav. Măresc presiunea în rezervor la 14,
motorul este turat la 2 500 de rotații pe minut și trag de manșă. Și, ca
o pasăre elegantă… Charlie Tango se ridică în aer.
Anastasia se uită cu gura căscată cum pământul dispare de sub
noi, dar nu zice nimic, vrăjită de luminile din ce în ce mai mici ale
orașului Portland. În curând ne învăluie întunericul; singura lumină
vine de la aparatele din fața noastră. Fața Anei este luminată de becu ‑
rile roșii și verzi în timp ce privește în bezna nopții.
— Înfiorător, nu‑i așa?
Deși mie nu mi se pare așa. Pentru mine, asta înseamnă relaxare.
Nimic nu‑mi poate face rău aici, sus.
Mă simt în siguranță și ascuns în întuneric.
— Cum știi că mergi în direcția corectă? întreabă Ana.
— Uite.
Îi arăt panoul de bord. Nu vreau s‑o plictisesc vorbindu‑i
despre regulile aparatelor de zbor, dar adevărul este că tot echipa ‑
mentul din fața mea ne ghidează către destinație: giroorizontul,
altimetrul, variometrul și cursul indicat de GPS. Îi povestesc
despre Charlie Tang și despre faptul că este echipat pentru zborul
de noapte.
Ana mă privește uimită.
— Este un heliport pe acoperișul clădirii în care locuiesc.
Într‑acolo ne îndreptăm.
Mă uit din nou la panoul de bord, verificând toate datele. Asta
îmi place mie: controlul, siguranța și starea de bine care depind de
modul în care stăpânesc tehnologia din fața mea.
— Când zbori noaptea, nu vezi nimic. Trebuie să ai încredere în
aparate, îi spun.
— Cât va dura zborul? întreabă ea, cu răsuflarea ușor întretăiată.
— Mai puțin de o oră — vântul e de partea noastră.

E L James 113
Mă uit din nou la ea.
— Te simți bine, Anastasia?
— Da, zice ea, cu o voce ciudat de tăioasă.
Are emoții? Sau poate că regretă decizia de a fi aici, cu mine.
Gândul ăsta e neliniștitor. Nu mi‑a dat nicio șansă. Pentru un
moment, atenția mi se îndreaptă către turnul de control aerian. Apoi,
după ce trecem de perdeaua de nori, văd în depărtare orașul Seattle,
o rază sclipind în întuneric.
— Uite, acolo.
Îi arăt Anei luminile strălucitoare.
— Întotdeauna impresionezi femeile în felul ăsta? „ Vino și
zboară cu elicopterul meu“?
— N‑am adus nicio fată aici sus, Anastasia. E o altă premieră
pentru mine. Acum ești impresionată?
— Sunt copleșită, Christian, șoptește ea.
— Copleșită?
Zâmbesc spontan. Și mi‑o amintesc pe Grace, mama mea, cum
mă mângâia pe păr în timp ce eu citeam cu voce tare din cartea The
Once and Future King.
„Christian, a fost minunat. Sunt copleșită, băiat scump.“
Aveam șapte ani și de‑abia de curând începusem să vorbesc.
— Ești atât de… competent, continuă Ana.
— Vai, mulțumesc, domnișoară Steele.
Chipul mi se încălzește de plăcere auzind lauda ei neașteptată.
Sper că n‑a observat.
— E evident cât de mult îți place să faci asta, spune ea, o clipă
mai târziu.
— Ce anume?
— Să zbori.
— Trebuie să ai control și concentrare.
Două calități pe care eu le apreciez foarte mult.
— Cum să nu‑mi placă? Deși cel mai mult îmi place să plutesc.
— Să plutești?

114 Grey— Da, să zbor cu planorul, pentru profani. Planorul și elicop ‑
terul — le pilotez pe amândouă.
Poate că ar fi trebuit s‑o plimb cu planorul?
Nu te pripi, Grey .
Și de când plimbi tu pe cineva cu planorul?
De când aduc pe cineva la bordul lui Charlie Tango ?
Turnul de control aerian mă reașază pe culoarul de zbor,
oprindu‑mi gândurile hoinare exact când ne apropiem de periferia
orașului Seattle. Suntem aproape. Iar eu mă aflu mai aproape de a
afla dacă am avut fantezii deșarte sau nu. Ana se uită fix pe fereastră,
extaziată.
Nu‑mi pot lua ochii de la ea.
Te rog să spui da.
— Arată bine, nu‑i așa? întreb eu, ca s‑o fac să se întoarcă și să‑i
văd chipul.
Chiar se întoarce, aruncându‑mi un zâmbet care‑mi face penisul
să se întărească.
— Ajungem în câteva minute, adaug eu.
Brusc atmosfera din cabină se schimbă și am o senzație mai acută
că Ana se află acolo, lângă mine. Inspir adânc și inhalez parfumul și
nerăbdarea. A Anei. Dar și a mea.
Coborâm și‑l pilotez pe Charlie Tango deasupra centrului
orașului către Escala, căminul meu, iar inima mea își accelerează
ritmul. Ana începe să nu aibă astâmpăr. Și ea e agitată. Sper să n‑o
ia la goană.
Când heliportul îmi apare în raza vizuală, mai inspir o dată
adânc.
Asta e.
Aterizăm lin și opresc motorul, privind paletele elicei cum înce ‑
tinesc și se opresc de tot. Singurul lucru pe care‑l aud este zgomotul
alb din căști, pentru că noi nu spunem nimic. Îmi scot căștile și i le
scot și Anei.
— Am ajuns, îi spun eu încet.

E L James 115
Fața îi strălucește, palidă, în luminile de la aterizare și are ochi
scânteietori.
Doamne, Dumnezeule, cât e de frumoasă.
Îmi desfac centura și mă întind s‑o desfac și pe a ei.
Ea își ridică privirea către mine. Încrezătoare. Tânără. Dulce.
Parfumul ei delicios aproape mă face să mă răzgândesc.
Pot să fac asta cu ea?
E adultă.
Poate lua decizii de una singură.
Și vreau să mă privească așa și când mă va cunoaște cu adevărat…
când va afla de ce sunt capabil.
— Nu ești obligată să faci nimic dacă nu vrei. Știi asta, nu‑i așa?
Trebuie să înțeleagă asta. Vreau să mi se supună, dar mai mult
decât atât, vreau să‑și dea consimțământul.
— N‑aș face niciodată ce n‑aș vrea, Christian.
Pare sinceră și vreau s‑o cred. Cu acele cuvinte liniștitoare răsu ‑
nându‑mi în cap, mă ridic de pe locul meu și deschid ușa, după
care sar pe platformă. Îi întind mâna ajutând‑o să iasă din elicopter.
Vântul îi răvășește părul și pare agitată. Nu știu dacă e agitată pentru
că se află în prezența mea sau pentru că suntem la etajul treizeci. Știu
că e o senzație ciudată să fii aici, sus.
— Vino.
Îmi trec brațul în jurul ei ca s‑o protejez de vânt și o conduc
către lift.
Niciunul dintre noi nu spune nimic în timp ce ne îndreptăm spre
apartamentul de la ultimul etaj. Pe sub jacheta neagră, ea poartă o
bluză de un verde‑pal. I se potrivește. Îmi propun să‑i cumpăr haine
în nuanțe albastre și verzi dacă va fi de acord cu condițiile mele. Ar
trebui să se îmbrace mai stilat. Privirile ni se întâlnesc în oglinzile
din lift, după care ușile se deschid, dând chiar la mine în apartament.
Mă urmează în hol, de‑a lungul culoarului, până când ajungem
în living.
— Pot să‑ți iau haina? o întreb.

116 GreyAna clatină din cap și se trage de revere ca să sublinieze faptul că
vrea să‑și păstreze jacheta pe ea.
Bine.
— Vrei să bei ceva?
Încerc o abordare diferită și‑mi dau seama că eu trebuie să beau
ceva ca să mă liniștesc.
De ce sunt așa de agitat?
Pentru că o doresc…
— Eu o să beau un pahar de vin alb. Vrei și tu?
— Da, te rog, spune ea.
Ajuns în bucătărie, îmi dau jos sacoul și deschid dulăpiorul
cu vinuri. Un Sauvignon Blanc ne va ajuta să ne relaxăm. Scot un
Pouilly‑Fumé robust și o văd pe Ana trăgând cu ochiul la peisaj
prin ușile balconului. Când se întoarce în bucătărie, o întreb dacă e
mulțumită de vinul pe care l‑am ales.
— Nu știu nimic despre vinuri, Christian. Sunt convinsă că e un
vin bun.
Pare subjugată.
La naiba. Lucrurile nu merg deloc bine. Oare e copleșită? Asta
să fie?
Torn vin în două pahare și mă duc spre ea — acum ai zice că e
mielul de sacrificiu. Nu mai e nici urmă din femeia dezarmantă de
mai devreme. Acum pare pierdută.
Ca și mine…
— Poftim.
Îi ofer paharul și soarbe din el imediat, închizând ochii, semn evident
că‑i place vinul. Când ia paharul de la gură, buzele îi rămân umede.
Bună alegere, Grey.
— Ești foarte tăcută și nici măcar nu te mai înroșești în obraji.
De fapt, cred că nu te‑am văzut niciodată mai palidă, Anastasia. Ți‑e
foame?
Clatină din cap și mai ia o sorbitură din pahar. Poate că are
nevoie să mai bea ca să prindă curaj.

E L James 117
— Ce apartament mare ai, spune, cu o voce mică.
— Mare?
— Mare.
— Într‑adevăr, e mare.
Nu am cum s‑o contrazic; are peste 900 de metri pătrați.
— Știi să cânți? mă întreabă ea, uitându‑se la pian.
— Da.
— Bine?
— Da.
— Bineînțeles. E ceva la ce nu te pricepi?
— Da… sunt câteva lucruri.
Să gătesc.
Să spun bancuri.
Să fac conversație liberă și lejeră cu o femeie de care sunt atras.
Să fiu atins…
— Vrei să stai jos?
Arăt către canapea. Dă rapid din cap, spunându‑mi că vrea. O
iau de mână, o conduc acolo, iar ea se așază, aruncându‑mi o privire
poznașă.
— Ce e așa de distractiv? o întreb, luând loc lângă ea.
— De ce anume mi‑ai oferit Tess d’Urberville ?
Ah. Unde ajungem așa?
— Păi, ai spus că‑ți place Thomas Hardy.
— Ăsta e singurul motiv?
Nu vreau să‑i spun că i‑am oferit ediția mea princeps și că a fost
o alegere mai bună decât Jude neștiutul.
— Mi s‑a părut potrivit. Puteam să te ridic la idealul romantic
imposibil de atins ca Angel Clare sau te puteam înjosi ca Alec
d’Urberville.
Răspunsul meu este suficient de sincer și are și o nuanță de ironie
în el. Cred că ceea ce sunt pe cale să‑i propun va fi foarte departe de
așteptările sale.
— Dacă sunt doar două opțiuni, prefer înjosirea, șoptește ea.

118 GreyLa naiba. Nu asta‑ți dorești, Grey?
— Anastasia, te rog, nu te mai mușca de buză. Îmi distragi
atenția. Nu știi ce spui acolo.
— De‑asta sunt aici, spune ea, iar dinții îi lasă urme fine pe buza
de jos, cea umezită de vin.
Și iat‑o din nou: iarăși dezarmantă, luându‑mă prin surprindere
la fiecare pas. Penisul meu este de aceeași părere.
Să nu mai pierdem vremea cu această înțelegere, dar înainte de
a trece la detalii trebuie să semneze clauza de confidențialitate. Mă
scuz și mă duc până în birou. Contractul și clauza de confidențiali ‑
tate sunt gata, în imprimantă. Las contractul pe birou — nu știu dacă
vom ajunge să‑l semnăm —, apoi capsez anexa și i‑o duc Anei.
— Acesta este un acord de confidențialitate.
Îl așez pe măsuța de cafea, în fața ei. Pare derutată și surprinsă.
— Avocatul meu ține foarte mult la el, adaug eu. Dacă optezi
pentru varianta a doua, înjosirea, va trebui să semnezi asta.
— Și dacă nu vreau să semnez nimic?
— Atunci rămâi cu idealurile nerealiste ale lui Angel Clare, mă
rog, cel puțin pentru o mare bucată din carte.
Iar eu nu te voi putea atinge. Te voi trimite acasă cu Stephan și
voi încerca din răsputeri să te uit. Neliniștea mea sporește; afacerea
asta s‑ar putea duce pe apa sâmbetei.
— Ce înseamnă acordul acesta?
— Înseamnă că nu poți dezvălui nimănui nimic despre noi.
Nimic nimănui.
Îmi cercetează chipul și nu‑mi dau seama dacă e derutată sau
supărată.
Ar putea fi și una, și alta.
— Bine. Semnez, spune ea.
Hai că a mers ușor. Îi ofer stiloul meu Mont Blanc, iar ea pune
penița pe locul rezervat semnăturii.
— N‑ai de gând să‑l citești? o întreb eu, brusc enervat.
— Nu.

E L James 119
— Anastasia, ar trebui să citești întotdeauna ce semnezi.
Cum poate fi atât de nechibzuită? Părinții ei nu au învățat‑o
nimic?
— Christian, ceea ce nu pricepi tu este că oricum n‑aș vorbi
despre asta nimănui. Nici măcar lui Kate. Deci n‑are nicio impor ‑
tanță dacă semnez acordul sau nu. Dacă înseamnă atât de mult
pentru tine sau pentru avocatul tău, cu care tu se pare că vorbești,
atunci e‑n regulă, o să semnez.
Are un răspuns pentru orice. E o senzație reconfortantă.
— Ai dreptate, domnișoară Steele, observ eu sec.
Cu o privire scurtă și dezaprobatoare, semnează.
Și înainte să mă apuc să‑i fac prezentarea mă întreabă:
— Asta înseamnă că vei face dragoste cu mine în seara asta,
Christian?
Poftim?
Eu?
Să fac dragoste?
Ah, Grey, adu‑o la realitate imediat.
— Nu, Anastasia, nu înseamnă asta. Mai întâi, eu nu fac dragoste.
Eu mi‑o trag, tare de tot.
Ea oftează adânc. Am pus‑o pe gânduri.
— În al doilea rând, mai avem foarte multe acte de semnat. Și
în al treilea rând, încă nu ai nici cea mai vagă idee la ce anume te
înhami. Încă mai poți fugi de aici țipând în gura mare! Haide, vreau
să‑ți arăt camera mea de joacă.
E încurcată, iar între sprâncene îi apare din nou acel v minuscul .
— Vrei să ne jucăm pe Xbox?
Izbucnesc într‑un râs zgomotos.
Ah, iubito.
— Nu, Anastasia, nici pe Xbox, nici pe PlayStation. Vino încoace.
Mă ridic în picioare și îi întind mâna, iar ea mă prinde de bună ‑
voie. O conduc pe culoar și pe scări și mă opresc în fața ușii camerei
de joacă, cu inima bătându‑mi să‑mi spargă pieptul.

120 GreyAcum e acum. Plătești sau te joci. Oare am fost vreodată atât de
agitat? Îmi dau seama că, pentru a‑i arăta dorințele mele, trebuie
doar să răsucesc cheia, așa că descui ușa și, în același timp, o liniș ‑
tesc pe Ana.
— Poți să pleci în orice moment. Elicopterul te așteaptă să te
ducă oriunde vrei tu să mergi; poți rămâne aici peste noapte și poți
pleca acasă dimineață. Orice decizi, este în regulă.
— Deschide odată ușa asta blestemată, Christian, spune ea cu o
expresie încăpățânată și încrucișându‑și brațele.
E un moment de răscruce. Nu vreau s‑o ia la fugă. Dar nu m‑am
arătat niciodată atât de vulnerabil. Nici măcar în mâinile Elenei…
și‑mi dau seama că se întâmplă așa pentru că Ana nu știe nimic
despre acest stil de viață.
Deschid ușa și intru după ea în camera de joacă.
Locul meu conspirativ.
Singurul loc unde sunt cu adevărat eu însumi.
Ana stă în mijlocul camerei, studiind din priviri toate acceso ‑
riile care înseamnă o parte atât de importantă a vieții mele: bicele,
bastoanele, patul, banca… Nu spune nimic, înregistrând totul, și tot
ce pot auzi sunt bătăile asurzitoare ale inimii mele când sângele îmi
năvălește în timpane.
Acum știi.
Acesta sunt eu.
Se răsucește și mă privește pătrunzător, iar eu aștept să spună
ceva, dar ea îmi prelungește agonia și înaintează mai mult în încă ‑
pere, obligându‑mă s‑o urmez.
Își trece degetele peste un bici de piele întoarsă, unul dintre favo ‑
ritele mele. Îi spun cum se numește, dar ea nu‑mi răspunde. Merge
către pat, explorând cu mâinile sale și mângâind cu degetele unul
dintre stâlpii ciopliți ai baldachinului.
— Spune ceva, aproape că o rog.
Tăcerea ei este insuportabilă. Trebuie să aflu dacă are de gând
să fugă.

E L James 121
— Tu faci asta oamenilor sau ei îți fac asta ție?
În sfârșit!
— Care oameni?
Îmi vine să râd.
— Fac asta femeilor care vor.
E dornică să poarte un dialog. Există speranță. Se încruntă.
— Dacă ai voluntare, de ce mă aflu eu aici?
— Pentru că‑mi doresc foarte mult să fac aceste lucruri cu tine.
Mintea mi se umple de imagini cu ea legată în diverse poziții
prin toată camera; pe cruce, pe pat, peste bancă…
— Ah, face ea și se îndreaptă către bancă.
Privirea îmi e atrasă de degetele ei iscoditoare care mângâie
pielea. Are o atingere curioasă, lentă și senzuală — oare își dă seama
ce e aici?
— Ești sadic? spune ea, speriindu‑mă.
La naiba. Mă citește.
— Sunt dominant, zic eu repede, sperând să depășim acest punct
din conversație.
— Asta ce înseamnă? întreabă ea, șocată, presupun.
— Înseamnă că vreau să mi te supui de bunăvoie, în toate
sensurile.
— De ce‑aș face așa ceva?
— Ca să mă satisfaci, șoptesc eu.
De asta am nevoie de la tine.
— Pe scurt, vreau să‑ți dorești să mă satisfaci.
— Cum fac asta? spune ea, respirând greu.
— Am niște reguli și vreau să te conformezi acestor reguli. Sunt
spre binele tău și spre plăcerea mea. Dacă urmezi aceste reguli, iar eu
voi fi satisfăcut, te voi recompensa. Dacă nu, te voi pedepsi și astfel
vei învăța.
Și de‑abia aștept să încep să te dresez. În toate felurile posibile.
Fixează cu privirea bastoanele din spatele băncii.
— Și toate astea unde se încadrează?

122 GreyFace un pas către ceea ce se află în jurul ei.
— Toate fac parte dintr‑un pachet atrăgător. Și recompensă, și
pedeapsă.
— Deci tu vei obține plăcerea dacă îți vei exercita voința asupra mea.
Te‑ai prins, domnișoară Steele.
— Mai întâi trebuie să‑ți câștig încrederea și respectul, ca să mă
lași după aceea să‑mi exercit voința asupra ta.
Trebuie să‑mi acorzi permisiunea ta, iubito.
— Voi simți plăcere, chiar bucurie, dacă mi te vei supune. Cu cât
mi te supui mai mult, cu atât mă voi bucura mai tare — e o ecuație
foarte simplă.
— Bine, și eu ce obțin la faza asta?
— Pe mine.
Ridic din umeri. Asta e, iubito. Doar pe mine. În întregime. Și vei
obține și tu plăcere…
Are o expresie din ce în ce mai uluită în timp ce se uită la mine,
fără să zică nimic.
Este exasperant.
— Nu lași să se vadă nimic din ce gândești, Anastasia. Hai să
mergem înapoi la parter unde mă pot concentra mai bine. Faptul că
te afli aici îmi distrage foarte tare atenția.
Îi întind mâna și, pentru prima oară își mută privirea de la mâna
la fața mea, neștiind ce să facă.
La naiba.
Am înfricoșat‑o.
— Nu‑ți voi face niciun rău, Anastasia.
Timid, își lasă mâna în mâna mea. Sunt în culmea fericirii. Nu
a luat‑o la goană.
Ușurat, mă hotărăsc să‑i arăt dormitorul supusei.
— Dacă ești de acord cu asta, lasă‑mă să‑ți arăt mai departe.
O conduc pe culoar.
— Aceasta va fi camera ta. Poți s‑o decorezi cum vrei tu, să‑ți
aduci aici ce‑ți dorești tu.

E L James 123
— Camera mea? Te aștepți să mă mut aici? murmură ea, neve ‑
nindu‑i să creadă.
Mă rog. Poate‑ar fi trebuit să păstrez acest detaliu pentru mai
târziu.
— Nu de tot, o liniștesc eu. Numai, să zicem, de vineri seara
până duminică. Trebuie să vorbim despre toate acestea. Să nego ‑
ciem. Dacă vrei să faci asta.
— Voi dormi aici?
— Da.
— Dar nu cu tine.
— Nu. Ți‑am spus, nu dorm cu tine, în afară de ocaziile când te
îneci în băutură.
— Tu unde dormi?
— Camera mea este la parter. Vino, cred că‑ți e foame.
— În mod ciudat, cred că mi‑am pierdut pofta de mâncare,
spune, cu obișnuita ei expresie încăpățânată pe chip.
— Trebuie să mănânci, Anastasia.
Obiceiurile ei alimentare vor fi primele de care mă voi ocupa
dacă va fi de acord să fie a mea… asta și neastâmpărul ei permanent.
Nu te pripi, Grey!
— Sunt extrem de conștient de faptul că te conduc pe o cale întu ‑
necată, Anastasia, de aceea vreau să te gândești bine la toate astea.
Ne întoarcem în living.
— Cred că ai niște întrebări. Ai semnat clauza de confidențiali ‑
tate; mă poți întreba orice, iar eu îți voi răspunde.
Dacă vrem să funcționeze, trebuie să învețe să comunice. Ajuns
în bucătărie, deschid frigiderul și găsesc doar un platou mare cu
brânzeturi și câțiva struguri. Gail nu știa că voi avea musafiri și astea
nu sunt suficiente… Mă întreb dac‑ar fi cazul să comand ceva. Sau
poate s‑o scot la cină?
Ca o întâlnire.
O altă întâlnire.
Nu vreau să‑i dau speranțe în felul acesta.

124 GreyEu nu sunt adeptul întâlnirilor.
Numai cu ea…
Gândul ăsta mă enervează. În coșul de pâine este o baghetă
proaspătă. Pâinea și brânza vor fi de ajuns. În plus, ea susține că nu‑i
e foame.
— Ia loc.
Îi arăt unul dintre scaunele de bar, iar Ana se așază și mă privește
de la același nivel.
— Ziceai ceva de niște acte, spune ea.
— Da.
— Ce acte?
— Păi, pe lângă clauza de confidențialitate, va fi un contract în
care se va prevedea exact ce vom face și ce nu vom face. Trebuie să‑ți
cunosc limitele, iar tu trebuie să le cunoști pe ale mele. Acesta este
consimțământul, Anastasia.
— Și dacă nu sunt de acord?
La naiba.
— E în regulă, mint eu.
— Dar atunci vom mai avea vreo relație?
— Nu.
— De ce?
— Acesta e singurul gen de relație care mă interesează.
— De ce?
— Așa sunt eu.
— Și cum ai ajuns așa?
— De ce toată lumea e așa cum e? E o întrebare la care mi‑e greu
să răspund. De ce le place unora brânza și alții o urăsc? Ție‑ți place
brânza? Doamna Jones — menajera mea — mi‑a lăsat platoul ăsta pe
post de gustare de seară.
Îi așez farfuria în față.
— Care sunt regulile pe care trebuie să le respect?
— Le‑am scris pe hârtie. Le vom parcurge după ce mâncăm.
— Chiar nu mi‑e foame, șoptește ea.

E L James 125
— Vei mânca.
Se uită la mine sfidătoare.
— Mai vrei un pahar cu vin? întreb, încercând s‑o îmbunez.
— Da, te rog.
Îi torn vin în pahar și mă așez lângă ea.
— Servește‑te cu mâncare, Anastasia.
Ia câteva boabe de struguri.
Atât? Atât mănânci tu?
— Așa ai fost dintotdeauna? mă întreabă.
— Da.
— E ușor să găsești femei care vor să facă asta?
Ah, dac‑ai ști tu.
— Ai fi surprinsă.
Am un ton ironic.
— Atunci de ce eu? Chiar nu înțeleg.
E de‑a dreptul năucită.
Iubito, ești atât de frumoasă. Cum să nu‑mi doresc să fac asta cu tine?
— Anastasia, ți‑am spus. Ai ceva anume. Nu te pot lăsa în pace.
Sunt atras de tine ca un fluture de noapte de o flacără. Te doresc
enorm, mai ales acum, când te muști iarăși de buză.
— Cred c‑ai interpretat greșit acest clișeu, spune ea, și asta e o
replică absolut deranjantă.
— Mănâncă! îi ordon eu, schimbând subiectul.
— Nu. Nu am semnat nimic deocamdată, așa că voi mai profita
puțin de libertate, dacă nu te deranjează.
Ah… gura ei cea obraznică.
— Cum dorești, domnișoară Steele.
Și sunt nevoit să‑mi ascund un zâmbet.
— Câte femei au fost? continuă ea și bagă un bob de strugure
în gură.
— Cincisprezece.
Îmi feresc privirea.
— Pentru perioade lungi de timp?

126 Grey— Unele da.
— Ai rănit‑o pe vreuna?
— Da.
— Grav?
— Nu.
Dawn s‑a refăcut, doar că a fost puțin șocată de întreaga experi ‑
ență. Ca să fiu cinstit, la fel am fost și eu.
— O să mă rănești și pe mine?
— La ce te referi?
— Fizic, o să mă rănești?
Doar cât poți rezista.
— Te voi pedepsi când o vei cere și va fi dureros.
De exemplu, când te vei îmbăta și vei intra în bucluc.
— Ai fost vreodată bătut? mă întreabă.
— Da.
De multe, multe ori. Elena era al naibii de pricepută să mânu ‑
iască bastonul. E singura atingere pe care o pot tolera.
Face ochii mari și pune la loc strugurii nemâncați pe farfurie,
apoi soarbe din vin. Lipsa ei de apetit este enervantă și o afectează
și pe a mea. Poate ar trebui să trec la partea neplăcută a lucrurilor și
să‑i prezint regulile.
— Haide să discutăm la mine în birou. Vreau să‑ți arăt ceva.
Mă urmează și se așază în fotoliul de piele din fața biroului meu,
iar eu mă sprijin de el, cu brațele îndoite.
Aici se află tot ce vrea să știe. E o binecuvântare faptul că e
atât de curioasă — și că încă n‑a dat bir cu fugiții. Iau o pagină din
contractul aflat pe birou și i‑o înmânez.
— Acestea sunt regulile. Ele se pot schimba. Fac parte din
contract, pe care îl vei avea și tu. Citește regulile și hai să le discutăm.
Ochii ei cercetează pagina cu pricina.
— Limite dure? mă întreabă.
— Da. Tot ce nu vei face, tot ce nu voi face, trebuie specificat în
contract.

E L James 127
— Nu sunt sigură că voi accepta bani pentru îmbrăcăminte. Mi
se pare aiurea.
— Vreau să te răsfăț. Lasă‑mă să‑ți cumpăr niște haine. Uneori e
nevoie să mă însoțești la evenimente.
Grey, ce tot spui acolo? Asta ar fi ceva inedit.
— Și vreau să fii bine îmbrăcată. Sunt sigur că salariul tău, atunci
când îți vei găsi o slujbă, nu va acoperi genul de haine pe care mi‑ar
plăcea să le porți.
— Nu trebuie să le port atunci când nu sunt cu tine?
— Nu.
— Bine. Nu vreau să fac sport de patru ori pe săptămână.
— Anastasia, vreau să fii suplă, puternică, energică. Crede‑mă,
trebuie să faci sport.
— Dar cu siguranță nu de patru ori pe săptămână. Mai bine de
trei ori?
— Vreau să faci de patru ori pe săptămână.
— Credeam că e o negociere.
Din nou e dezarmantă și mă învinge cu propriile mele trucuri.
— Bine, domnișoară Steele, ai dreptate încă o dată. Ce zici de o
oră trei zile pe săptămână și încă o jumătate de oră în cea de‑a patra zi?
— Trei zile, trei ore. Am impresia că vrei să mă păstrezi în formă
cât timp stau aici.
Ah, așa sper.
— Da, așa am de gând. Bine, de acord. Ești sigură că nu vrei să fii
stagiară în compania mea? Ești o bună negociatoare.
— Nu, nu cred că‑i o idee bună.
Sigur că are dreptate. Aceasta este și regula mea numărul unu:
niciodată să nu te culci cu angajatele.
— Deci limitele… Acestea sunt ale mele.
Îi dau lista.
Acum e acum, momentul adevărului. Îmi cunosc limitele pe
dinafară și tai una câte una de pe listă când o urmăresc cum le citește.
Pălește din ce în ce mai tare la față, pe măsură ce se apropie de sfârșit.

128 GreyLa naiba, sper că n‑am speriat‑o de tot.
O doresc. Vreau să mi se supună… rău de tot. Ea înghite în
sec, aruncându‑mi o privire agitată. Cum pot s‑o conving să‑mi dea
o șansă? Ar trebui s‑o liniștesc cumva, să‑i arăt că sunt capabil de
sentimente mai bune.
— Ai ceva de adăugat?
În adâncul sufletului meu sper să nu adauge nimic. Vreau să
am mână liberă în ceea ce‑o privește. Se uită fix la mine, încă negă ‑
sindu‑și cuvintele. E enervant. Nu sunt obișnuit să aștept răspunsuri.
— E ceva ce nu ai dori să faci? insist eu.
— Nu știu.
Nu e deloc răspunsul pe care‑l așteptam.
— Cum adică nu știi?
Se foiește pe scaun, părând stânjenită, și se tot mușcă de buza de
jos, în joacă. Din nou.
— N‑am mai făcut niciodată așa ceva.
La naiba, sigur că n‑a mai făcut.
Răbdare, Grey. Pentru numele lui Dumnezeu. Ai înnebunit‑o cu
atâtea informații. Îmi continui abordarea blândă. Și asta e o premieră.
— Păi, când ai făcut sex, a fost ceva ce nu ți‑a plăcut să faci?
Și‑mi amintesc de fotograful care practic se urca pe ea ieri.
Ea se îmbujorează și asta îmi trezește interesul. Ce‑a făcut și
nu i‑a plăcut? E aventuroasă în pat? Pare atât de… inocentă. În mod
normal așa ceva nu mi se pare incitant.
— Mie poți să‑mi spui, Anastasia. Trebuie să fim sinceri unul cu
altul sau chestia asta nu va funcționa.
Trebuie s‑o încurajez să se destindă — nici măcar nu vorbește
despre sex. Se foiește din nou și‑și coboară privirea în pământ.
Haide odată, Ana.
— Spune‑mi, îi ordon.
Doamne, Dumnezeule, enervantă mai e.
— Păi, n‑am mai făcut niciodată sex, deci n‑am de unde să știu,
șoptește ea.

E L James 129
Totul încremenește.
Nu‑mi vine să cred așa ceva.
Cum?
De ce?
La naiba!
— Niciodată?
Incredibil.
Scutură din cap, cu ochii mari.
— Ești virgină?
Nu‑mi vine să cred că mi se întâmplă asta.
Ea dă din cap, stingheră. Închid ochii. Nici nu mă pot uita la ea.
Cum de‑am brodit‑o atât de prost?
Simt cum mă cuprinde furia. Ce pot să fac cu o virgină? Mă uit
urât la ea și simt cum clocotesc de nervi.
— De ce mama dracului nu mi‑ai spus? mârâi eu și încep să mă
plimb în sus și‑n jos prin birou.
Ce vreau eu de la o virgină? Ea ridică din umeri cerându‑și parcă
iertare și nu‑și găsește cuvintele.
— Nu înțeleg de ce nu mi‑ai spus.
Exasperarea din vocea mea e evidentă.
— N‑a venit vorba niciodată, spune ea. N‑am obiceiul de a
comunica statusul meu sexual tuturor persoanelor pe care le întâl ‑
nesc. În plus, de‑abia ne cunoaștem.
Ca întotdeauna, este o observație pertinentă. Nu‑mi vine să cred
că i‑am făcut turul de onoare al camerei de joacă — mulțumesc lui
Dumnezeu pentru clauza de confidențialitate.
— Ei bine, acum știu mult mai multe despre tine, mârâi eu.
Știam că ești neexperimentată, dar virgină ! La naiba, Ana, tocmai
ți‑am arătat…
Nu doar camera de joacă: ci și regulile mele, și limitele. Iar ea nu
știe nimic. Cum am putut să fac așa ceva?
— Doamne, iartă‑mă, șoptesc pentru mine.
Sunt absolut pierdut.

130 GreyUn gând alarmant îmi dă târcoale — singurul nostru sărut din
lift, unde aș fi putut să i‑o trag fără prea multe comentarii — a fost
oare primul ei sărut?
— Te‑a mai sărutat cineva, în afară de mine?
Te rog să spui că da.
— Sigur că da.
Pare jignită. Da, a mai fost sărutată, dar nu foarte frecvent. Și,
dintr‑un anume motiv, acest gând mi se pare… mulțumitor.
— Și niciun băiat nu te‑a vrăjit definitiv? Nu pricep, pur și
simplu. Ai 21 de ani, aproape 22. Ești frumoasă.
Cum de nu i‑a tras‑o niciun tip?
La naiba, poate că e o persoană religioasă. Nu, Welch ar fi desco ‑
perit așa ceva. Coboară privirea în pământ și cred că zâmbește. Oare
crede că e amuzant? Îmi vine să‑mi trag una.
— Și tu discuți cu mine serios ce vreau să fac, când nu ai strop
de experiență.
Nu mai am cuvinte. Cum e posibil așa ceva?
— Cum de‑ai evitat să faci sex? Spune‑mi, te rog.
Căci eu nu pricep. E la facultate — și, din câte‑mi amintesc din
timpul colegiului, toți puștii și‑o trăgeau ca iepurii.
Toți. În afară de mine.
Gândul ăsta este unul întunecat, dar îl îndepărtez deocamdată.
Ana ridică ușor din umerii ei mici.
— Nimeni n‑a… știi tu…
Nu‑și termină fraza.
Nimeni ce? Nimeni n‑a văzut cât de atrăgătoare ești? Nimeni nu
s‑a ridicat la nivelul pretențiilor tale — iar eu mă ridic?
Eu?
Chiar nu știe nimic. Cum ar putea vreodată să fie supusă dacă
nu are nici cea mai vagă idee despre sex? Chestia asta nu va func ‑
ționa… și toate eforturile mele au fost în van. E o afacere pe care n‑o
pot încheia.
— De ce ești supărat pe mine? șoptește ea.

E L James 131
Bineînțeles că asta crede. Îndreaptă lucrurile, Grey.
— Nu sunt supărat pe tine, pe mine sunt supărat. Am presupus
pur și simplu…
De ce mama dracului să fiu supărat pe tine? Ce haos a ieșit. Îmi
trec mâinile prin păr, încercând să‑mi stăpânesc furia.
— Vrei să pleci? o întreb eu, îngrijorat.
— Nu, dacă nu vrei tu să plec, spune ea moale, cu o voce plină
de regret.
— Sigur că nu. Îmi place să te știu aici.
Mă surprind afirmând acest lucru. Chiar îmi place s‑o știu aici.
Să fiu cu ea. E atât de… diferită. Și îmi doresc să i‑o trag, s‑o bat la
fund și să văd cum pielea ei albă ca laptele se înroșește sub mâinile
mele. Asta e în afara oricărei discuții acum — nu‑i așa? Poate nu și
să i‑o trag… aș putea încerca. Acest gând este o revelație în sine. Aș
putea s‑o bag în pat. S‑o dezvirginez. Ar fi o experiență în premieră
pentru amândoi. Oare ar vrea? M‑a întrebat mai devreme dacă am
de gând să fac dragoste cu ea. Aș putea încerca, fără s‑o leg.
Dar s‑ar putea să mă atingă.
La naiba. Îmi privesc ceasul și observ că e târziu. Când mă uit
din nou la Ana, o văd jucându‑se cu buza de jos și asta mă excită.
Încă o vreau, în ciuda inocenței ei. Oare aș putea să mă culc cu
ea? Oare ar vrea, știind ceea ce știe acum despre mine? La naiba,
n‑am nici cea mai vagă idee. S‑o întreb, pur și simplu? Dar ea mă
stârnește, mușcându‑și din nou buza. Îi atrag atenția și ea își cere
scuze.
— Nu‑ți cere scuze. Doar că și eu vreau s‑o mușc, mai tare.
Respirația i se întretaie.
Ah. Poate că totuși este interesată. Da. Hai s‑o facem. Decizia
mea e deja luată.
— Haide, îi spun, întinzându‑i mâna.
— Poftim?
— Vom îndrepta situația chiar acum.
— Ce vrei să spui? Care situație?

132 Grey— Situația ta, Ana, o să fac dragoste cu tine, chiar acum.
— Ah.
— Numai dacă vrei. Adică, nu vreau să‑mi forțez norocul.
— Credeam că tu nu faci dragoste. Credeam că tu ți‑o tragi, tare
de tot, spune ea, cu o voce răgușită și extrem de seducătoare, cu ochii
mari și cu pupilele dilatate.
S‑a îmbujorat de dorință — și ea‑și dorește acest lucru.
Și mă simt străbătut de un fior neașteptat.
— Pot face o excepție sau poate le voi combina, vom vedea.
Chiar îmi doresc să fac dragoste cu tine. Te rog, vino în dormitor
cu mine. Vreau ca aranjamentul nostru să funcționeze, dar trebuie
să‑ți faci și tu o idee despre lucrurile în care te bagi. Putem începe
antrenamentul chiar în seara asta — cu detaliile de bază. Asta nu
înseamnă c‑am devenit brusc romantic… E doar o modalitate de
a‑mi atinge scopul, dar mi‑o doresc din tot sufletul și sper că și tu
ți‑o dorești.
Vorbele îmi năvălesc pe buze ca un potop.
Grey! Stăpânește‑te.
Obrajii i se îmbujorează.
Haide, Ana, da sau nu. Că mor aici.
— Dar eu n‑am făcut toate lucrurile acelea pe care le ceri din
lista ta cu reguli.
Tonul ei e ezitant. Oare se teme? Sper că nu. Nu vreau să se
teamă.
— Lasă regulile deoparte. În seara asta uită de toate acele
amănunte. Te doresc. Te‑am dorit de când ai intrat valvârtej la
mine în birou și știu că și tu mă vrei. N‑ai sta aici discutând atât de
calmă despre pedepse și limite dure dacă nu m‑ai vrea. Te rog, Ana,
petrece‑ți noaptea cu mine.
Îi întind din nou mâna și de data asta mă prinde de ea, iar eu o
trag la mine în brațe, apropiindu‑i obrajii îmbujorați de trupul meu.
Ea geme surprinsă și îi simt corpul lipit de‑al meu. Întunericul dină ‑
untru e liniștit, poate e îngenuncheat de dorința mea. O doresc. E

E L James 133
atât de atrăgătoare. Fata asta mă amețește cu fiecare lucru pe care‑l
face. I‑am dezvăluit secretul meu întunecat, iar ea este încă aici; nu
a fugit.
O trag ușor de păr cu degetele, apropiindu‑i chipul de al meu, și
mă uit în ochii ei fascinanți.
— Ești o tânără foarte curajoasă, îi șoptesc. Sunt uimit de tine.
Mă aplec și‑o sărut ușor, apoi îmi înfig încet dinții în buza ei de
jos.
— Vreau să te mușc de buza asta.
Trag și mai tare, iar ea geme. Ca răspuns, penisul mi se întărește.
— Te rog, Ana, lasă‑mă să fac dragoste cu tine, șoptesc aproape
de buzele ei.
— Da, răspunde ea — și tot trupul mi se aprinde de parcă ar fi
un foc de artificii.
Revino‑ți, Grey. N‑avem niciun un aranjament în vigoare, n‑am
stabilit nicio limită, nu e a mea să fac cu ea ce doresc — cu toate
astea, mă simt ațâțat. Excitat. E un sentiment neobișnuit, dar exal ‑
tant, toată dorința mea față de această femeie. Sunt în vârful abrupt
al unui montagne‑russe.
Sex fără perversiuni?
Oare pot să fac așa ceva?
Fără să spun nimic, o scot din birou și o conduc prin living
și de‑a lungul culoarului către dormitorul meu. Ea mă urmează,
ținându‑mă strâns de mână.
La naiba. Contracepția. Sunt sigur că nu ia pilule anticoncepțio ‑
nale… Din fericire, am prezervative de rezervă. Cel puțin nu trebuie
să‑mi fac griji în legătură cu sculele care au trecut pe acolo. O las
lângă pat, mă duc la comodă și‑mi scot ceasul, pantofii și șosetele.
— Presupun că nu iei anticoncepționale.
Ea scutură din cap.
— Așa mă gândeam și eu.
Din sertar scot o cutie de prezervative, anunțând‑o astfel că
sunt pregătit. Ea mă studiază, cu ochii incredibil de mari pe fața ei

134 Greyfrumoasă, și atunci am o clipă de ezitare. Ăsta ar trebui să fie un
moment important pentru ea, nu‑i așa? Îmi aduc aminte cum a fost
prima mea experiență cu Elena, cât eram de stânjenit… dar și ce
ușurare teribilă a urmat. În străfundul sufletului meu știu c‑ar trebui
s‑o trimit acasă. Dar adevărul adevărat este că nu vreau să plece și
c‑o doresc. În plus, văd dorința mea reflectată în privirea ei, în ochii
ei întunecați.
— Vrei să tragem jaluzelele? o întreb.
— Nu mă deranjează, spune ea. Credeam că nu lași pe nimeni să
doarmă în patul tău.
— Cine spune că vom dormi?
— Oh.
Buzele îi iau din nou forma unui mic și perfect o. Penisul
mi se întărește și mai tare. Da, aș vrea să i‑o trag în gurița aceea
în formă de o. O pândesc de parcă ar fi prada mea. Ah, iubito,
vreau să mă îngrop în tine. Respiră sacadat și iute. Obrajii îi sunt
purpurii… e precaută, dar excitată. Depinde de mine și lucrul
acesta mă face să mă simt puternic. N‑are nici cea mai vagă idee
despre ce o să‑i fac.
— Hai să scoatem haina, bine?
Mă întind și‑i trag ușor jacheta de pe umeri, o împăturesc și o
așez pe scaun.
— Ai idee cât de mult te doresc, Ana Steele?
Își desface buzele când inspiră, iar eu întind mâna și‑i ating
obrazul. Îi simt pielea moale ca petalele unei flori între vârfurile
degetelor mele, care îi alunecă până pe bărbie. Este extaziată — pier ‑
dută — sub vraja mea. Deja e a mea. E o senzație amețitoare.
— Ai cea mai mică idee ce am de gând să‑ți fac? murmur și‑i
apuc bărbia între degetul mare și arătător.
Mă aplec și o sărut apăsat, presându‑i buzele de ale mele. Îmi
răspunde la sărut, cu blândețe, dulce și pătimașă, și mă cuprinde o
nevoie copleșitoare de‑a o vedea, în toată splendoarea ei. Îi desfac
repede nasturii și‑i scot iute bluza, lăsând‑o să cadă pe podea. Mă

E L James 135
dau un pas în spate ca s‑o privesc. Poartă sutienul albastru pastel pe
care l‑a cumpărat Taylor.
E uluitoare.
— Ah, Ana. Ai o piele atât de frumoasă, netedă și desăvârșită.
Nu vreau să las nicio părticică din ea nesărutată.
N‑are nici măcar o urmă pe ea. Gândul ăsta mă tulbură. Vreau
s‑o văd însemnată… roșie… cu lovituri subțiri de bici poate. Se colo ‑
rează într‑o nuanță rozalie delicioasă — stânjenită, fără îndoială. Cel
puțin o voi învăța să nu se mai rușineze de trupul ei. Mă întind și‑i
scot elasticul, lăsându‑i părul liber. I se revarsă bogat și castaniu în
jurul feței, ajungându‑i până la sâni.
— Mmm, îmi plac la nebunie brunetele.
E superbă, răpitoare, o bijuterie.
Susținându‑i capul, îmi trec degetele prin părul ei și o trag mai
aproape de mine, sărutând‑o. Ea geme din nou și‑și desface buzele,
lăsându‑mă să mă bucur de gura ei caldă și umedă. Sunetul dulce
pe care‑l aud, încărcat de plăcere, mă umple pe dinăuntru — și‑mi
ajunge până‑n vârful penisului. Limba ei se împletește timid cu a
mea, explorându‑mi gura cu sfială și, dintr‑un motiv anume, lipsa ei
de experiență e de‑a dreptul… sexy.
Are un gust dulce. De vin, struguri și inocență — o combinație
viguroasă și îmbătătoare de arome. O cuprind cu mâinile, ușurat că
ea mă prinde doar de partea de sus a brațelor. Cu o mână în părul ei,
imobilizând‑o, îmi cobor cealaltă mână pe spatele ei, către fund, și o
împing spre mine, spre penisul meu erect. Geme din nou. Continui
s‑o sărut, iar limba ei stângace îmi explorează gura așa cum i‑o
explorez și eu pe a ei. Trupul mi se încordează când își mută mâinile
mai sus pe brațele mele — și pentru o clipă mă întreb îngrijorat unde
mă va atinge acum. Mă mângâie pe obraz, apoi pe păr. E un pic ener ‑
vant. Dar când își împleticește degetele în părul meu, trăgând ușor…
Doamne, ce bine e .
Gem și eu, dar n‑o pot lăsa să continue. Înainte de a mă atinge
din nou, o împing lângă pat și cad în genunchi. Vreau să scape de

136 Greyjeanșii ăștia — vreau s‑o dezbrac, s‑o mai excit puțin și… să nu‑i
mai simt mâinile pe trupul meu. O apuc de șolduri și îmi trec limba
chiar pe deasupra liniei chiloților, aproape de buric. Se încordează
și trage brusc aer în piept. La naiba, miroase bine și are gust bun,
exact ca livada primăvara, și îmi vreau și eu porția. Mâinile i se
înfig din nou în părul meu; asta nu mă deranjează — de fapt, chiar
îmi place. O mușc de șold, iar strânsoarea din părul meu se înte ‑
țește. Are ochii închiși, gura moale și gâfâie. Mă întind și‑i desfac
nasturele de la jeanși, iar ea deschide ochii și ne studiem reciproc.
Cobor fermoarul încetișor și‑mi așez mâinile pe fundul ei. Îmi
strecor mâinile înăuntru și, cu palmele lipite de fesele ei moi, îi
scot jeanșii.
Nu mă pot opri. Vreau s‑o șochez… să‑i testez limitele chiar
acum. Fără să‑mi desprind privirea de la ea, îmi ling buzele în mod
intenționat, apoi mă aplec în față și îmi apropii nasul de mijlocul
chiloților ei, ca să văd cât e de excitată. Îi savurez aroma, închizând
ochii.
Dumnezeule, cât e de ispititoare.
— Miroși atât de bine.
Am vocea răgușită de dorință și simt brusc că jeanșii mă strâng.
Trebuie să‑i scot. O împing încet pe pat și, prinzând‑o de piciorul
drept, îi scot repede pantoful și șoseta. Ca s‑o ațâț, îi mângâi scobi ‑
tura gleznei cu degetul mare, iar ea se mișcă satisfăcută în pat, cu
gura deschisă, privindu‑mă fascinată. Mă înclin și o ating cu limba
de‑a lungul tălpii, mușcând‑o ușor de linia fină lăsată de degetul meu
puțin mai devreme. Stă întinsă pe spate, cu ochii închiși, gemând. E
atât de receptivă, încât e o adevărată plăcere s‑o ating.
— Ah, Ana, câte ți‑aș putea face, șoptesc eu și mi‑o imaginez
brusc zbătându‑se sub mine: încătușată în patul meu cu baldachin,
aplecată peste masă — suspendată de cruce.
Aș putea s‑o chinui și s‑o torturez până m‑ar implora să‑i dau
drumul… aceste imagini fac ca jeanșii să mă strângă și mai tare.
La naiba.

E L James 137
Îi scot repede celălalt pantof și cealaltă șosetă și‑i trag jeanșii
în jos. E aproape goală la mine în pat, în timp ce părul îi înca ‑
drează chipul desăvârșit, iar picioarele ei lungi, albe ca laptele, se
întind în fața mea, ca o invitație. Trebuie să‑i trec cu vederea lipsa
de experiență. Dar ea gâfâie. Plină de dorință. Cu ochii fixați pe
mine.
Nu i‑am mai tras‑o nimănui în patul meu până acum. Altă
pre mi eră cu domnișoara Steele.
— Ești foarte frumoasă, Anastasia Steele. De‑abia aștept să te
pătrund.
Am o voce blândă; vreau s‑o mai chinui un pic, să văd ce știe cu
adevărat.
— Arată‑mi cum te autosatisfaci, îi cer eu, coborându‑mi pri virea
și uitându‑mă atent la ea.
Se încruntă.
— Nu fi timidă, Ana, arată‑mi.
O parte însemnată din mine își dorește s‑o plesnească la fund ca
să‑i treacă toată sfiala.
Scutură din cap.
— Nu‑nțeleg ce vrei să spui.
Îi place să se joace cu mine?
— Cum ajungi singură la orgasm? Vreau și eu să văd.
Amuțește. În mod evident, am șocat‑o din nou.
— Nu ajung, mormăie, cu vocea întretăiată.
Mă uit la ea cu neîncredere. Chiar și eu mă masturbam, înainte
ca Elena să‑și vâre ghearele în mine.
Probabil că n‑a avut niciodată orgasm — deși mi se pare ceva
greu de crezut. Vai. Sunt responsabil cu prima ei partidă de sex și cu
primul ei orgasm. Sper să fiu la înălțime.
— Ei bine, hai să vedem ce putem face în cazul ăsta.
O să te fac să‑ți dai drumul de n‑o să mai știi de tine, iubito.
La naiba — probabil că nici n‑a văzut în viața ei un bărbat în
pielea goală. Fără să‑mi iau ochii de la ea, îmi desfac nasturele de

138 Greysus al jeanșilor și‑i las să cadă la podea. Nu pot risca să‑mi scot și
cămașa, pentru că m‑ar putea atinge din nou.
Dar și dacă ar face‑o… n‑ar fi atât de rău… nu‑i așa? Să fiu atins?
Îndepărtez acest gând înainte ca întunericul să se ridice la supra ‑
față și o apuc de glezne, desfăcându‑i picioarele. Face ochii mari și
mâinile ei se prind disperate de cearșafurile mele.
Da. Acolo să‑ți ții mâinile, iubito.
Mă urc încet în pat, între picioarele ei. Ea se zbate sub mine.
— Stai liniștită, îi zic și mă aplec să‑i sărut pielea delicată de pe
interiorul copasei.
O sărut în sus pe picior, peste chiloți, de‑a lungul abdomenului,
mușcând‑o și lingând‑o. Se foiește sub mine.
— Va trebui să te învăț să stai nemișcată, iubito.
Dacă ai de gând să mă lași.
O voi învăța să lase plăcerea să o inunde și să nu se miște, intensi ‑
ficând astfel fiecare atingere, fiecare sărut, fiecare mușcătură. Gândul
ăsta e suficient să mă facă să‑mi doresc să mă îngrop cu totul în ea,
dar înainte să fac asta vreau să aflu cât de receptivă este. Până acum
nu s‑a abținut.
Îmi oferă libertate totală în privința trupului său. Nu ezită
deloc. Își dorește asta… vrea asta cu adevărat. Îmi înmoi limba în
buricul ei și‑mi continui tacticos drumul în sus, savurându‑l. Mă
mut, așezându‑mă lângă ea, și‑mi strecor un picior între picioa ‑
rele ei. Mâna îmi urcă pe trupul ei, pe șold, pe talie, până sus pe
sâni. Îi iau sânul în palmă, încercând să‑i apreciez reacția. E rela ‑
xată. Nu mă oprește… are încredere în mine. Oare pot profita
de încrederea ei în așa măsură încât să‑mi ofere control absolut
asupra trupului său… asupra ei? Gândul ăsta mă face să jubilez,
de‑a dreptul.
— Sânul tău se potrivește perfect în mâna mea, Anastasia.
Îmi strecor degetul în cupa sutienului ei, o îndepărtez și‑i
eliberez sânul. Are un sfârc mic, roz, care deja s‑a întărit. Trag cupa
în jos astfel încât materialul și arcul metalic al sutienului rămân

E L James 139
undeva sub sân, forțându‑l să se ridice. Fac la fel și cu cealaltă cupă și
privesc, fascinat, cum sfârcurile i se măresc sub privirea mea neclin ‑
tită. Oau … Nici măcar n‑am atins‑o deocamdată.
— Foarte frumos, șoptesc eu copleșit și suflu asupra celui mai
apropiat sfârc, privind încântat cum se întărește și se mărește.
Anastasia închide ochii și‑și arcuiește spatele.
Stai nemișcată, iubito, pur și simplu lasă‑te invadată de plăcere,
senzația va fi mult mai intensă.
Suflând asupra unuia dintre sfârcuri, i‑l răsucesc pe celălalt ușor
între degetul mare și arătător.
Se prinde strâns de cearceafuri atunci când mă înclin și‑i sug
sfârcul — tare. Trupul i se arcuiește din nou și‑o aud țipând.
— Hai să vedem dacă poți să ajungi la orgasm așa, șoptesc eu și
nu mă opresc.
Ea începe să scâncească.
O, da, iubito… așa trebuie să simți. Sfârcurile îi înfloresc și mai
tare și începe să‑și legene șoldurile, cu mișcări circulare. Stai într‑un
loc, iubito. O să te învăț să nu te mai miști.
— Ah, te rog, imploră ea.
Picioarele i se încordează. Deci funcționează. E aproape de
orgasm. Îmi continui asaltul lasciv. Mă concentrez asupra fiecărui
sfârc, așteptându‑i reacția, simțindu‑i plăcerea, și toate astea mă
înnebunesc. Dumnezeule, o doresc.
— Dă‑ți drumul, iubito, murmur și o trag cu dinții de sfârc.
Țipă când ajunge la orgasm.
Da! Mă reped s‑o sărut, simțindu‑i țipătul pe buzele mele.
Și‑a pierdut răsuflarea și gâfâie, pierdută în lumea plăcerii… E a
mea. I‑am oferit primul orgasm și sunt peste măsură de încântat
de asta.
— Ești foarte sensibilă. Va trebui să înveți să controlezi acest
lucru și va fi foarte distractiv pentru mine să te învăț cum se face.
De‑abia aștept… dar acum o vreau doar pe ea. În întregime. O
mai sărut o dată și las mâna să‑mi coboare pe trupul ei, până ajung

140 Greyla vulvă. O pipăi, îi simt căldura. Îmi strecor degetul arătător prin
dantela chiloților ei, o mângâi încet… la naiba, e udă.
— Ești delicios de umedă. Dumnezeule, cât de tare te doresc.
Îi introduc un deget înăuntru, iar ea țipă. E fierbinte și strâmtă
și udă și o doresc. O pătrund încă o dată, înghițindu‑i strigătele. O
apăs cu palma pe clitoris… o apăs… o apăs în toate direcțiile. Țipă și
se zbate sub mine. La naiba, o vreau — chiar acum. E pregătită. Mă
ridic și‑i scot chiloții, după care îmi scot și eu boxerii și mă întind
după un prezervativ. Îngenunchez între picioarele ei, desfăcându‑i‑le
și mai mult. Anastasia mă privește cu  — ce anume? Nerăbdare?
Probabil că n‑a văzut niciodată un penis în erecție.
— Nu‑ți face griji. Și tu te lărgești, bâigui eu.
Mă întind peste ea, îmi așez mâinile de‑o parte și de alta a capului
ei și‑mi las greutatea pe coate. Doamne, cât de mult o doresc… dar
trebuie să verific dacă mai e dornică și ea.
— Încă mai vrei să faci asta? o întreb.
Pentru numele lui Dumnezeu, te rog să nu spui nu.
— Te rog, mă imploră.
— Ridică‑ți genunchii, îi ordon.
Așa va fi mai ușor. Oare am mai fost vreodată atât de excitat?
De‑abia mă mai pot abține. Nu pricep… cred că ea e de vină.
De ce?
Grey, concentrează‑te!
Mă așez astftel încât să fie la dispoziția mea. Are ochii larg
deschiși, implorându‑mă. Chiar își dorește asta… la fel de tare ca
mine. Oare să fiu blând și să prelungesc agonia sau să trec direct la
fapte?
Trec la fapte. Trebuie s‑o am.
— Acum o să ți‑o trag, domnișoară Steele. Tare.
O singură mișcare și sunt înăuntrul ei.
L. A. N. A. I. B. A.
Este atât de strâmtă. Țipă de durere.

E L James 141
Să‑mi bag! Am rănit‑o. Vreau să mă mișc, să mă pierd în ea și mă
străduiesc din toate puterile să mă abțin.
— Ești atât de strâmtă. Te simți bine? o întreb, cu o voce răgu ‑
șită, șoptită și îngrijorată, iar ea dă din cap că da, cu ochii și mai mari.
E raiul pe pământ, așa strâmtă cum este, în jurul penisului
meu. Și chiar dacă și‑a pus mâinile pe antebrațele mele, nu‑mi pasă.
Întunericul doarme adânc, poate pentru c‑am dorit‑o atât de multă
vreme. N‑am simțit niciodată această dorință, această… foame . Este
un sentiment cu totul nou, proaspăt, ca scos din cutie. Vreau atât de
multe de la ea: încrederea ei, ascultarea ei, supunerea ei. Vreau să fie
a mea, dar, deocamdată… eu sunt al ei.
— O să mă mișc, iubito.
Am vocea încordată și încerc să mă relaxez încetișor. Este un
sentiment extraordinar, superb: trupul ei legănându‑se pe penisul
meu. Mă împing în ea încă o dată și pun stăpânire pe ea, știind că n‑a
mai făcut‑o nimeni niciodată. Ea scâncește.
Mă opresc.
— Mai vrei?
— Da, gâfâie ea, după un moment.
De data aceasta o pătrund mai profund.
— Din nou? o întreb, în timp ce trupul mi se acoperă de tran ‑
spirație.
— Da.
Încrederea ei în mine mă copleșește dintr‑odată și încep să mă
mișc, să mă mișc de‑adevăratelea. Vreau să‑și dea drumul. Nu mă voi
opri până n‑o voi aduce la orgasm. Vreau s‑o posed pe această femeie,
trup și suflet. Vreau să‑și încolăcească picioarele în jurul meu.
La naiba  — începe să‑mi răspundă fiecărei mișcări, să intre
în ritmul meu. Vezi cât de bine ne potrivim, Ana? Îi prind capul în
mâini, țintuind‑o, în timp ce pun stăpânire pe trupul ei și o sărut cu
putere, revendicându‑i și buzele. Se încordează sub mine… să dea
naiba, da. Se apropie de orgasm.

142 Grey— Dă‑ți drumul, Ana, îi cer, iar ea țipă, epuizată, dându‑și capul
pe spate, cu gura deschisă și ochii închiși… și simpla vedere a exta ‑
zului ei îmi este suficientă.
Explodez în ea, pierzându‑mi cu totul simțul rațiunii, și‑i strig
numele îmi timp ce‑mi dau drumul înăuntrul ei cu toată puterea.
Când deschid ochii gâfâi, încercând să‑mi recapăt suflul, și ne
trezim cu frunțile lipite una de alta, în timp ce ea‑și ridică privirea
către mine.
La naiba. Mi‑am pierdut controlul.
O sărut ușor pe frunte și mă retrag din ea, întinzându‑mă lângă
trupul ei.
Scâncește când mă retrag, dar, în afară de asta, pare să se simtă
bine.
— Te‑a durut? o întreb și‑i dau părul după ureche, pentru că nu
vreau să n‑o mai ating.
Ana zâmbește parcă nevenindu‑i să creadă.
— Mă întrebi dacă m‑a durut?
Și pentru un moment nu‑mi dau seama dacă nu cumva zâmbește
ironic.
Ah. Camera mea de joacă.
— Nu mi‑a scăpat ironia, mormăi eu.
Chiar și acum mă derutează.
— Serios, te simți bine?
Se întinde lângă mine, cercetându‑și trupul și chinuindu‑mă cu
o privire amuzată, dar sătulă.
— Nu mi‑ai răspuns, mârâi eu.
Trebuie să aflu dacă i‑a plăcut. Toate dovezile îmi spun că „da“ —
dar trebuie s‑o aud de la ea. În timp ce aștept răspunsul ei, îmi scot
prezervativul. Frate, urăsc chestiile astea. Îl arunc discret pe podea.
Ridică privirea către mine.
— Aș vrea s‑o mai fac o dată, spune ea, chicotind timid.
Poftim?
Din nou?

E L James 143
Deja?
— Chiar acum, domnișoară Steele?
O sărut pe colțul gurii.
— Ești o ființă tare pretențioasă, nu‑i așa? Întoarce‑te pe burtă.
În felul acesta o să fiu sigur că nu mă atingi.
Îmi zâmbește scurt și cuceritor, apoi se rostogolește pe burtă.
Penisul meu pare a fi de acord, pentru că se întărește. Îi desfac suti ‑
enul și‑mi trec mâna pe spatele ei, spre fundul ei atrăgător.
— Ai cea mai frumoasă piele pe care am văzut‑o vreodată, îi
spun, dându‑i părul la o parte de pe față și desfăcându‑i picioarele.
O sărut de mai multe ori, cu blândețe, pe umăr.
— De ce‑ai rămas cu cămașa pe tine? mă întreabă.
E atât de curioasă. Cât timp stă pe burtă știu că nu mă poate
atinge, așa că mă ridic, îmi trag cămașa peste cap și o las să cadă
pe podea. Complet dezbrăcat, stau deasupra ei. Pielea îi e caldă și
trupurile noastre par că se contopesc.
Hmm… m‑aș putea obișnui cu asta.
— Deci vrei să ți‑o trag iarăși? îi șoptesc la ureche, sărutând‑o.
Se zbate dulce sub trupul meu.
Ah, așa nu se mai poate. Stai nemișcată, iubito.
Mâna mea îi coboară de‑a lungul trupului, până în spatele
genunchiului; o ridic, desfăcându‑i picioarele atât de mult încât s‑o
am întinsă toată sub mine. Gâfâie, iar eu sper că și‑a pierdut suflul de
nerăbdare. Rămâne neclintită sub mine.
În sfârșit!
Îi cuprind fundul cu o mână și îmi las greutatea pe ea.
— O să ți‑o trag pe la spate, Anastasia.
Cu cealaltă mână o prind de părul de la ceafă și o trag ușurel,
țintuind‑o locului. Nu se poate mișca. Mâinile nu și le poate folosi —
îi sunt întinse printre cearșafuri și nu poate să‑mi facă rău cu ele.
— Ești a mea, îi șoptesc. Numai a mea. Să nu uiți asta.
Îmi plimb mâna de pe fundul ei pe clitoris și încep s‑o mângâi
cu mișcări lente și circulare.

144 GreyMușchii i se încordează sub mine, încercând să se miște,
dar greutatea mea o imobilizează. Îmi trec dinții pestre bărbia ei.
Parfumul ei dulce se combină cu aroma contopirii noastre.
— Miroși divin, îi șoptesc, cât mai aproape de urechea ei.
Începe să legene din șolduri în cercuri, simțindu‑mi mâna care
o mângâie.
— Nu te mai mișca, o avertizez.
Sau mă opresc…
Încet, îi introduc un deget înăuntru și îl mișc de jur împrejur,
având grijă să‑i mângâi mai ales partea din față a vaginului. Ea
geme și se încordează iarăși sub trupul meu, încercând din nou să
se miște.
— Îți place? o tachinez eu, trecându‑i cu dinții peste urechea
delicată.
Degetele mele nu se opresc din a‑i tortura clitorisul, dar degetul
mare de la mâna mea intră și iese din ea din ce în ce mai lent. Se
încordează, dar nu se poate mișca.
Geme zgomotos, cu ochii strâns închiși.
— Te‑ai umezit atât de repede. Îmi răspunzi atât de bine. Ah,
Anastasia, îmi place asta. Îmi place la nebunie.
Așa. Hai să vedem cât de departe ești dispusă să mergi.
Îmi scot degetul din vaginul ei.
— Deschide gura, îi ordon și, când ea mi se supune, îi strecor
degetul printre buze. Uite, ăsta e gustul tău. Suge, iubito.
Îmi suge degetul… cu putere.
La naiba.
Și pentru o clipă îmi imaginez că în gura ei se află penisul meu.
— Vreau să ți‑o trag în gură, Anastasia, și‑o să fac asta cât de
curând.
Am rămas fără răsuflare.
Își apropie dinții de degetul meu, mușcându‑mă tare.
Au! La naiba.
O apuc cu forță de păr și ea slăbește strânsoarea.

E L James 145
— Fetiță dulce și obraznică.
Mintea mea găsește imediat câteva pedepse potrivite unei
asemenea reacții îndrăznețe, pe care i le‑aș fi putut aplica, dac‑ar fi
fost supusa mea. La acest gând, penisul îmi stă să explodeze. Îi dau
drumul și mă așez în genunchi.
— Stai într‑un loc, nu te mai mișca.
Iau alt prezervativ de pe noptieră, îi rup folia și rulez latexul de‑a
lungul penisului meu erect.
O privesc și văd că stă neclintită, doar spatele i se ridică și‑i
coboară, în timp ce gâfâie de nerăbdare.
E superbă.
Mă aplec peste ea, o apuc de păr și o țin ca să nu‑și poată mișca
deloc capul.
— De data asta o s‑o facem încet de tot, Anastasia.
Ea geme, iar eu o pătrund cu blândețe până când nu mai pot
înainta.
La naiba. Ce bine e.
Mă retrag un pic și intru la loc înăuntrul ei. Ea scâncește, iar
picioarele i se încordează sub greutatea mea când încearcă să se
miște.
O, nu, iubito.
Vreau să stai nemișcată.
Vreau să simți asta.
Bucură‑te de plăcerea pe care ți‑o provoc.
— E atât de bine, îi spun și repet mișcarea, rotindu‑mi șoldurile.
Lent. Înăuntru. Afară. Înăuntru. Afară. Simt cum se apropie de
orgasm.
— Ah, nu, iubito, încă nu.
Nu te las nici în ruptul capului să‑ți dai drumul.
Nu acum, când savurez momentul atât de mult.
— Ah, te rog, strigă ea.
— Vreau să te doară, iubito.
Ies și mă cufund din nou în ea.

146 GreyDuminică,
22 mai 2011La fiecare mișcare pe care o vei face mâine vreau să‑ți amintești
că am trecut pe aici. Numai eu. Ești a mea.
— Te rog, Christian, mă imploră.
— Ce anume vrei, Anastasia? Spune‑mi.
Îmi continui tortura lentă.
— Spune‑mi.
— Pe tine, te rog.
E disperată.
Mă vrea pe mine.
Fată cuminte.
Măresc ritmul și o simt cum începe să tremure, răspunzându‑mi
imediat.
Între două mișcări rostesc câte un cuvânt.
— Ești. Atât. De. Dulce. Te. Doresc. Atât. De. Mult. Ești. A. Mea.
Membrele îi tremură, deși sunt imobilizate. Este foarte aproape.
— Dă‑ți drumul, iubito, îi șoptesc.
Și, la comandă, se înfioară lipită de mine, iar orgasmul o cutre ‑
mură, făcând‑o să‑mi strige numele cu capul îngropat în saltea.
Numele meu pe buzele sale îmi aduce și mie orgasmul, și îmi
dau drumul, prăbușindu‑mă deasupra ei.
— La naiba. Ana, șoptesc eu, epuizat, dar în culmea fericirii.
Mă retrag din ea aproape imediat și mă răsucesc pe spate. Se
lipește de mine și, în timp ce‑mi scot prezervativul, ea închide ochii
și adoarme.

Duminică,
22 mai 2011

148 GreyMă trezesc cu un tresărit și cuprins de un sentiment puternic de
vinovăție, de parcă aș fi comis un păcat îngrozitor.
Doar pentru că i‑am tras‑o Anastasiei Steele? Care era virgină?
A adormit cuibărită lângă mine. Mă uit la ceas: este puțin trecut
de ora trei dimineața. Ana își continuă somnul liniștit, tipic persoa ‑
nelor nevinovate. Mă rog, acum nu mai e atât de nevinovată. Întregul
trup îmi tresaltă când mă uit la ea.
Aș putea s‑o trezesc.
Să i‑o trag din nou.
În mod clar există niște avantaje dacă o am lângă mine în pat.
Grey. Termină cu prostiile astea.
Faptul că i‑am tras‑o a fost doar un mijloc de a‑mi atinge scopul
și o distracție plăcută.
Da. Foarte plăcută.
Mai degrabă incredibilă.
A fost doar sex, ce mama dracului.
Închid ochii, încercând inutil să adorm. Dar camera este prea
plină de prezența Anei: parfumul ei, sunetul răsuflării ei calme și

E L James 149
amintirea primei mele partide de sex fără perversiuni. Felul în care
își lăsa capul în spate, plină de pasiune, felul în care îmi striga numele
înnebunită și entuziasmul ei nestăvilit pentru sex mă copleșesc.
Domnișoara Steele este o ființă carnală.
Îmi va plăcea la nebunie s‑o dresez.
Penisul meu mă aprobă, tresărind.
La naiba.
Nu pot dormi, deși în noaptea asta nu coșmarurile mă țin treaz,
ci micuța domnișoară Steele. Mă dau jos din pat și culeg prezerva ‑
tivele folosite de pe podea, aruncându‑le la coșul de gunoi. Scot din
dulap o pereche de pantaloni de pijama și îi trag pe mine. O privesc
lung pe femeia ispititoare din patul meu și mă îndrept către bucă ‑
tărie. Mi‑e sete.
După ce beau un pahar cu apă, fac ce fac mereu când nu pot
dormi — îmi verific e‑mailul la mine în birou. Taylor s‑a întors și mă
întreabă dacă poate trimite elicopterul înapoi. Probabil că Stephan
doarme la etaj. Îi răspund scurt „da,“ deși la ora aceasta târzie din
noapte e aproape inutil.
Mă întorc în living și mă așez la pian. Asta e consolarea mea,
aici mă pierd ore întregi. Știam să cânt foarte bine încă de la vârsta
de 9 ani, dar numai când mi‑am cumpărat propriul meu pian, la
mine în apartament, a devenit cu adevărat o pasiune. Când vreau să
uit de toate, asta fac. Și acum nu am chef să mă gândesc la faptul că
i‑am făcut propuneri unei virgine, apoi că i‑am tras‑o sau că mi‑am
expus stilul de viață cuiva fără niciun fel de experiență. Cu mâinile
pe clape, încep să cânt și evadez în singurătatea muzicii lui Bach.
O mișcare îmi distrage atenția de la muzică și, când ridic privirea,
o văd pe Ana stând lângă pian. Înfășurată într‑o pătură, cu părul
revărsat pe spate, cu ochii strălucitori, arată pur și simplu uimitor.
— Scuze, spune ea. Nu voiam să te deranjez.
De ce își cere scuze?
— Mai degrabă eu ar trebui să‑mi cer iertare.
Cânt ultimele note și mă ridic.

150 Grey— Ar trebui să fii în pat, o cert eu.
— A fost o bucată minunată. Bach?
— Transcrierea îi aparține lui Bach, dar la origine e un concert
de oboi de Alessandro Marcello.
— Este minunată, dar foarte tristă, atât de plină de melancolie.
Melancolie? N‑ar fi pentru prima oară când cineva folosește
acest cuvânt pentru a mă descrie.
— Pot să vorbesc deschis? Domnule.
Leila îngenunchează lângă mine în timp ce eu lucrez.
— Poți.
— Domnule, sunteți foarte melancolic astăzi.
— Sunt?
— Da, domnule. Aș putea să fac ceva…?
Alung această amintire. Ana ar trebui să fie în pat. Îi mai spun
o dată.
— M‑am trezit și nu mai erai acolo.
— N‑am putut adormi și nu sunt obișnuit să dorm cu cineva.
I‑am spus asta deja — de ce simt nevoia să mă justific? Îmi trec
brațul peste umerii ei dezgoliți, mă bucur de atingerea pielii ei și o
conduc înapoi către dormitor.
— De la ce vârstă cânți? Sună minunat.
— De la șase ani.
Am un ton tăios.
— Ah, zice ea.
Cred c‑a priceput aluzia — nu vreau să vorbesc despre copilăria mea.
— Cum te simți? o întreb când aprind veioza de pe noptieră.
— Mă simt bine.
Pe cearșaful meu e sânge. Sângele ei. Proba virginității ei, acum
dispărute. Ochii i se ridică de la pete la mine, apoi se uită în altă
parte, stânjenită.
— Ah, asta o să‑i dea de gândit doamnei Jones.

E L James 151
Face o față îngrozită.
E doar trupul tău, scumpo. O prind de bărbie și îi dau capul pe
spate ca să‑i văd expresia. Sunt pe punctul de a‑i ține o scurtă predică
despre faptul că nu trebuie să‑i fie rușine de corpul ei, și atunci ea se
întinde și mă atinge pe piept.
La naiba.
Mă dau un pas înapoi și simt cum întunericul se ridică la
suprafață.
Nu. Nu mă atinge.
— Treci în pat, îi ordon, mult mai tăios decât mi‑am propus, dar
sper să nu‑mi simtă frica.
Face ochii mari, nelămurită și rănită, poate.
Să mă ia dracu’.
— Vin și eu lângă tine, adaug pe un ton împăciuitor și‑mi scot
din dulapul cu sertare un tricou pe care‑l trag repede pe mine, ca să
mă protejez.
A rămas în picioare, fixându‑mă cu privirea.
— Treci în pat, îi spun eu, și mai autoritar.
Se întinde în pat și eu urc lângă ea, luând‑o în brațe. Îmi îngrop
fața în părul ei și‑i respir parfumul dulce: toamnă și meri. Dacă stă
cu spatele la mine, nu mă poate atinge și cât timp stau aici mă cuibă ‑
resc lângă ea până când adoarme. Apoi mă voi trezi ca să lucrez ceva.
— Dormi, draga mea Anastasia.
O sărut pe păr și închid ochii. Aroma ei îmi umple nările, amin ‑
tindu‑mi de o perioadă fericită și mă simt sătul… satisfăcut chiar…
Mami e fericită azi. Cântă.
Cântă despre lucrurile pe care le faci când ești îndrăgostit.
Și gătește. Și cântă.
Mie în chiorțăie stomacul. Gătește gofre cu șuncă presată.
Miros bine. Stomacului meu îi plac gofrele cu șuncă
presată.
Care miros atât de bine.

152 GreyDeschid ochii și lumina intră în valuri pe ferestre, în timp ce din
bucătărie vine un miros care‑ți lasă gura apă. Șuncă presată. Pentru
o clipă nu înțeleg nimic. Oare s‑a întors Gail de la sora ei?
Apoi îmi aduc aminte.
Ana.
Arunc o privire către ceas și‑mi dau seama că e târziu. Sar din
pat și, lăsându‑mă condus de o aromă delicioasă, mă îndrept spre
bucătărie.
Aici o găsesc pe Ana. Poartă cămașa mea, și‑a împletit părul și
dansează. Dar eu nu aud muzica, fiindcă Ana o ascultă la căști. Fără
să mă observe, mă așez pe un scaun lângă blatul din bucătărie și
urmăresc spectacolul. Bate niște ouă, pregătește micul dejun și cozile
îi saltă când se leagănă de pe un picior pe altul, și‑mi dau seama că
nu poartă chiloți.
Ce fată cuminte.
Cred că e una dintre cele mai dezorganizate femei pe care le‑am
întâlnit vreodată. Asta e amuzant, fermecător și excitant în același
timp; mă gândesc la toate felurile în care i‑aș putea îmbunătăți capa ‑
citatea de a se organiza. Când se răsucește și dă cu ochii de mine,
încremenește.
— Bună dimineața, domnișoară Steele. Ești foarte… energică în
dimineața aceasta.
Pare și mai tânără decât este cu acele codițe.
— A‑am dormit bine, se bâlbâie ea.
— Nu‑mi dau seama de ce, remarc eu răutăcios, dar să știi că și
eu am dormit bine.
E trecut de ora nouă. Când am mai dormit eu peste ora 6:30?
Ieri.
După ce am dormit lângă ea.
— Ți‑e foame? mă întreabă.
— Sunt lihnit.
Dar nu‑mi dau seama dacă mi‑e foame de mâncare sau de ea.
— Clătite, șuncă presată și ouă? spune ea.

E L James 153
— Sună grozav.
— Nu știu unde ții șervetele de masă, zice ea, părând pierdută, și
cred că se simte jenată pentru că am prins‑o dansând.
Mi se face milă de ea și mă ofer să așez farfuriile pentru micul
dejun, adăugând:
— Vrei să pun niște muzică, așa, ca să poți dansa… ăă… mai
departe?
Se înroșește în obraji și‑și coboară privirea în podea.
La naiba. Am supărat‑o.
— Te rog, nu te opri din cauza mea. E foarte distractiv.
Se bosumflă și se întoarce cu spatele la mine, continuând să bată
ouăle. Mă întreb dacă are cea mai vagă idee cât de lipsit de respect
este acest gest față de cineva de rangul meu… dar cu siguranță nu
are și, dintr‑un motiv pe care nu‑l cunosc, acest detaliu mă face să
zâmbesc. Mă furișez lângă ea și o trag ușor de una dintre codițe.
— Îmi plac astea. N‑au cum să te protejeze.
În niciun caz de mine. Nu acum, când te‑am avut deja.
— Cum vrei să‑ți pregătesc ouăle?
Are un ton neașteptat de arogant. Și îmi vine să râd cât pot de
tare, dar mă abțin.
— Bătute îndelung, răspund eu, în încercarea ratată de a părea
amuzant.
Și ea încearcă să‑și ascundă amuzamentul și‑și vede mai departe
de treabă.
Are un zâmbet răpitor.
Așez în grabă șervetele de masă, întrebându‑mă când am mai
făcut eu așa ceva pentru o altă persoană.
Niciodată.
În mod normal, peste weekend supusa trebuie să aibă grijă de
toate treburile domestice.
Astăzi nu, Grey, pentru că nu este supusa ta… încă.
Torn amândurora suc de portocale și pun de cafea. Ea nu bea
cafea, ci numai ceai.

154 Grey— Vrei niște ceai?
— Da, te rog. Dacă ai.
În dulap găsesc pliculețe de ceai Twinings pe care am rugat‑o pe
Gail să le cumpere.
Iată, cine s‑ar fi gândit c‑o să le folosesc vreodată?
Ana se încruntă când dă cu ochii de ele.
— Am tras o concluzie pripită, nu‑i așa?
— Așa ai făcut? Fiindcă nu sunt sigur că am ajuns la vreo
concluzie deocamdată, domnișoară Steele, îi răspund cu o privire
aspră.
Și nu mai vorbi despre tine așa.
Adaug tendința pronunțată spre autocritică pe lista trăsăturilor
de caracter pe care va trebui să i le schimb.
Ea îmi ocolește privirea, ocupată fiind cu pregătirea micului
dejun. Pune două farfurii pe masă, apoi aduce siropul de arțar din
frigider.
Când își ridică ochii spre mine, o aștept să se așeze.
— Domnișoară Steele.
Îi arăt unde să stea.
— Domnule Grey, răspunde ea, mimând un ton oficial, și scân ‑
cește când se așază.
— Cam cât de tare te doare?
Sunt surprins de faptul că mă simt vinovat. Vreau să i‑o trag din
nou, de preferat după micul dejun, dar dacă o doare prea tare nu se
mai pune problema. Poate de data asta m‑aș putea folosi de gura ei.
Se înroșește din nou la față.
— Păi, ca să fiu sinceră, nu am termen de comparație, spune ea
tăios. Voiai să‑ți exprimi compătimirea?
Tonul ei sarcastic mă ia prin surprindere. Dac‑ar fi fost a mea,
ar merita măcar o bătaie la fund, poate chiar întinsă peste blatul din
bucătărie.
— Nu. Mă întrebam dacă e cazul să continuăm antrenamentul
de bază.

E L James 155
— Ah.
Se sperie.
Da, Ana, putem face sex și în timpul zilei. Și tare aș vrea să mă
ocup de gura aia a ta obraznică.
Iau o îmbucătură și închid ochii de plăcere. Mâncarea are gust
foarte bun. În timp ce înghit, ea încă se uită la mine.
— Mănâncă, Anastasia, îi ordon. Chestia asta e delicioasă.
Știe să gătească, și încă bine de tot.
Ana ia o înghițitură din mâncarea ei, apoi începe să se joace cu
furculița. O rog să nu se mai tot muște de buză.
— Îmi distrage atenția și întâmplător știu că nu porți nimic pe
sub cămașa mea.
Își face de lucru cu plicul de ceai și cu ceainicul, ignorându‑mi
iritarea.
— La ce fel de antrenament de bază te gândeai? mă întreabă.
E curioasă — să vedem cât de departe va merge.
— Păi, pentru că te plângi că te doare, mă gândeam să ne axăm
pe talentele orale.
La care o văd că e aproape să se înece cu ceai.
La naiba. Nu vreau să se sufoce. O bat încet pe spate și‑i ofer un
pahar de suc de portocale.
— Asta dacă vrei să rămâi.
N‑ar trebui să‑mi forțez norocul.
— Mi‑ar plăcea să rămân azi. Dacă nu te deranjez. Mâine trebuie
să muncesc.
— La ce oră trebuie să fii mâine la serviciu?
— La nouă.
— Te duc eu la muncă mâine, până la ora nouă.
Cum? Îmi doresc să rămână?
E o surpriză pentru mine.
Da, îmi doresc să rămână.
— Diseară trebuie să ajung acasă — am nevoie de haine curate.
— Putem să aducem aici câteva.

156 GreyÎși răsucește o șuviță de păr și se mușcă nervos de buză… din nou.
— Ce este? întreb.
— Diseară trebuie să fiu acasă.
Frate, încăpățânată mai e. Nu vreau să plece, dar, în momentul
ăsta, fără niciun contract, nu pot insista să rămână.
— Bine, diseară. Acum mănâncă‑ți micul dejun.
Studiază conținutul farfuriei din fața ei.
— Mănâncă, Anastasia. Aseară n‑ai mâncat nimic.
— Chiar nu mi‑e foame, spune.
Chestia asta mă enervează.
— Mi‑ar plăcea să‑ți termini micul dejun.
Încerc să nu ridic vocea.
— Ce treabă ai tu cu mâncarea? se răstește ea.
Ah, iubito, nu vrei să afli așa ceva.
— Ți‑am spus, am o problemă cu mâncarea irosită. Mănâncă.
Mă uit urât la ea. Nu te pune cu mine, Ana. Cu o expresie încăpă ‑
țânată, începe să mănânce.
Văd cum își vâră în gură o furculiță plină cu omletă și mă mai
relaxez. E foarte dificilă, în felul ei. Iar eu sunt stăpânit de un senti ‑
ment unic. Nu m‑am mai confruntat niciodată cu așa ceva. Da. Asta
e. E o noutate pentru mine. De astă mă fascinează… nu‑i așa?
Când termină de mâncat îi iau farfuria.
— Tu ai gătit, eu strâng masa.
— Asta e foarte democratic, spune ea, arcuindu‑și o sprânceană.
— Da. Nu e stilul meu obișnuit. După ce termin, facem o baie.
Și îi pot testa talentele orale. Respir ușor pentru a‑mi controla
erecția instantanee când mă gândesc la asta.
La naiba.
Îi sună telefonul și se duce în partea cealaltă a camerei, adân ‑
cită în conversație. Mă opresc lângă chiuvetă și o privesc. Stă lângă
peretele de sticlă, iar lumina dimineții îi conturează silueta îmbră ‑
cată în cămașa mea. Mi se usucă gura. E zveltă, are picioare lungi,
sâni perfecți, un fund desăvârșit.

E L James 157
Încă mai vorbește când se întoarce către mine, iar eu mă prefac
că sunt atent la altceva. Dintr‑un motiv anume, nu vreau să mă
prindă cum mi se scurg ochii după ea.
Cine e la telefon?
Aud cum rostește numele lui Kavanagh și mă încordez. Ce
vor bește ea acolo? Ochii ni se întâlnesc.
Ce spui tu acolo, Ana?
Se răsucește cu spatele la mine și peste o clipă închide, apoi vine
spre mine, cu șoldurile legănându‑i‑se într‑un ritm moale și sedu ‑
cător. Să‑i spun că văd tot?
— Clauza de confidențialitate acoperă totul? mă întreabă, oprin‑
du‑mă în loc în timp ce tocmai închid bufetul.
— De ce?
Unde vrea să ajungă cu asta? Ce i‑a spus lui Kavanagh?
Inspiră adânc.
— Păi, am câteva întrebări, știi tu, despre sex. Și aș vrea s‑o
întreb pe Kate.
— Poți să mă întrebi pe mine.
— Christian, cu tot respectul…
Se oprește.
Îi e rușine?
— Doar niște lucruri generale. Nu o să‑i pomenesc de Camera
Roșie a Durerii, spune ea în grabă.
— Camera Roșie a Durerii?
Ce mama dracului?
— Mai degrabă a plăcerii, Anastasia. Crede‑mă. În plus, colega
ta de cameră s‑a combinat cu frate‑meu. Așa că aș prefera să nu o
întrebi nimic.
Nu vreau ca Elliot să afle nimic despre viața mea sexuală. Nu voi
mai scăpa de el.
— Familia ta îți cunoaște… ăăă, preferințele?
— Nu. Nu‑i treaba lor.
Simt că e nerăbdătoare să mă întrebe ceva.

158 Grey— Ce anume vrei să știi? o întreb, stând în fața ei și cercetându‑i
chipul.
Ce anume, Ana?
— Nimic, deocamdată, șoptește ea.
— Bine, putem începe așa: cum ți s‑a părut noaptea trecută?
Îmi țin respirația cât timp îi aștept răspunsul. Toată înțelegerea
noastră depinde de răspunsul ei.
— Frumoasă, spune ea și îmi zâmbește blând și seducător.
Asta vreau să aud.
— Și pentru mine. N‑am mai făcut niciodată sex fără perversiuni.
Și nici nu mi s‑a părut atât de rău. Poate pentru că am făcut asta cu tine.
Pare surprinsă și bucuroasă de vorbele mele. Îi trec degetul mare
peste buza plină. De‑abia aștept s‑o ating… din nou.
— Vino, hai să facem o baie.
O sărut și o duc în baie.
— Stai aici, îi ordon, dând drumul robinetului și turnând uleiuri
aromate în apa fierbinte.
Cada se umple repede în timp ce ea mă privește. În mod normal,
m‑aș aștepta ca orice femeie care ar urma să facă baie cu mine să‑și
țină privirea în jos, cu modestie.
Dar nu și Ana.
Ea nu‑și coboară privirea, ba chiar ochii îi strălucesc de nerăbdare
și curiozitate. Dar și‑a înfășurat brațele în jurul pieptului; este timidă.
Mă excită.
Apoi mă gândesc că n‑a mai făcut niciodată baie cu un bărbat.
Pot iar să mă laud că tot eu o inițiez și în asta.
Când cada e plină, îmi scot tricoul de pe mine și‑i întind mâna.
— Domnișoară Steele.
Ea îmi acceptă invitația și intră în cadă.
— Întoarce‑te cu fața la mine, îi ordon. Știu că buza aia e deli ‑
cioasă, pot depune mărturie în acest sens, dar vrei să încetezi s‑o mai
muști? Chestia asta mă face să vreau să ți‑o trag, și acum ai dureri,
bine?

E L James 159
Inspiră cu putere și își eliberează buza.
— Așa. Pricepi?
Încă stând în picioare, mă aprobă dând din cap.
— Bine.
E încă îmbrăcată în cămașa mea și îi scot iPodul din buzunarul
de la piept și‑l așez lângă chiuvetă.
— Apa și iPod‑urile — nu e o combinație strălucită.
O apuc de marginea cămășii și o trag de pe ea. Imediat își lasă
capul în jos când vede că mă dau puțin în spate ca s‑o admir.
— Hei.
Vorbesc blând și o încurajez să se uite la mine.
— Anastasia, ești o femeie frumoasă, pe de‑a‑ntregul. Nu‑ți mai
lăsa capul în jos de parcă ți‑ar fi rușine. N‑are de ce să‑ți fie rușine și
este o adevărată bucurie să fiu aici și să te privesc.
O țin de bărbie și‑i dau capul pe spate.
Nu te ascunde de mine, iubito.
— Stai jos acum.
Se așază un pic prea grăbită și scâncește când trupul ei întâl ‑
nește apa.
Bine…
Închide ochii strâns când se întinde pe spate, dar când îi deschide
la loc, pare mult mai relaxată.
— De ce nu vii și tu? mă întreabă, zâmbind sfios.
— Cred că așa o să fac. Fă‑mi puțin loc.
Mă dezbrac, mă așez în spatele Anei și îmi încolăcesc picioarele
în jurul său, cu tălpile peste gleznele ei, apoi îi despart picioarele.
Ea se lipește de mine, dar eu îi ignor mișcările și îmi îngrop
nasul în părul ei.
— Miroși atât de bine, Anastasia, șoptesc.
Iau gelul de duș de pe un raft de lângă noi. Îmi torn puțin în
palmă și încep s‑o masez cu spumă pe ceafă și pe umeri. Ea geme,
lăsându‑și capul într‑o parte, sub atingerea mea tandră.
— Îți place? o întreb.

160 Grey— Hmm, face ea, satisfăcută.
Îi spăl brațele și subsuorile, apoi îmi ating prima țintă: sânii.
Doamne, ce senzație plăcută.
Are niște sâni perfecți. Îi frământ și‑i mângâi. Ea geme și mișcă
din șolduri, iar respirația îi devine mai grăbită. E excitată. Trupul
meu răspunde la fel.
Îmi cobor mâinile spre abdomenul ei, îndreptându‑mă spre a
doua țintă a mea. Înainte să‑i ating părul pubian, mă opresc și iau
un burete. Pun niște săpun pe el și încep s‑o spăl încet între picioare.
Ușor, dar ferm, mângâind‑o, spălând‑o, curățând‑o, stimulând‑o.
Începe să gâfâie și șoldurile i se mișcă odată cu mâna mea. Are capul
rezemat de umărul meu, ochii închiși, gura deschisă într‑un geamăt
mut și capitulează în fața degetelor mele fără astâmpăr.
— Simte asta, iubito.
Îmi trec dinții peste lobul urechii ei.
— Simte ce‑ți fac.
— Ah, te rog, scâncește ea și încearcă să‑și întindă picioarele,
dar i le‑am prins sub ale mele.
Destul.
Acum, că e toată acoperită în spumă, sunt gata să încep.
— Cred că ești suficient de curată acum, o anunț și îmi iau
mâinile de pe ea.
— De ce te oprești? protestează ea, deschizând ochii, cu o
expresie frustrată și dezamăgită.
— Pentru că am alte planuri pentru tine, Anastasia.
Gâfâie și, dacă nu mă înșel, s‑a supărat.
Foarte bine.
— Întoarce‑te. Și pe mine trebuie să mă spele cineva.
Ea se întoarce, roșie la față, cu ochii strălucitori și cu pupilele dilatate.
Îmi ridic șoldurile și îmi apuc penisul.
— Vreau să faci cunoștință, cât de apropiat se poate dacă vrei, cu
partea favorită și cea mai prețuită a corpului meu. Sunt foarte atașat
de ea.

E L James 161
Rămâne cu gura deschisă și își mută privirea de la penis la chipul
meu… și apoi invers. Nu‑mi pot reține un rânjet răutăcios. Chipul ei
este imaginea indignării feciorelnice.
Dar, pe măsură ce îl studiază, expresia feței i se schimbă. Mai
întâi atentă, apoi iscoditoare și, atunci când privirile ni se întâlnesc,
provocarea din ochii ei este atât de limpede.
Ah, hai odată, domnișoară Steele.
Are un zâmbet încântat pe buze când se întinde după gelul de duș.
Se oprește, își pune puțin gel în palmă și, fără să‑și ia ochii de la
mine, își freacă mâinile. Deschide ușor gura și se mușcă de buza de
jos, trecându‑și limba peste micile semne lăsate de dinți.
Ana Steele, vampă!
Penisul meu reacționează, întărindu‑se și mai mult. Ana se
întinde în față, mă prinde de penis și își strângele degetele în jurul
lui. Șuier încet printre dinții încleștați și închid ochii, savurând
fiecare moment.
Acolo nu mă deranjează să fiu atins.
Nu, nu mă deranjează deloc… Îmi pun mâinile peste mâinile ei
și‑i arăt ce trebuie să facă.
— Uite‑așa.
În timp ce o ghidez, îmi aud vocea răgușită. Mă apucă și mai
strâns, iar mâna ei se mișcă în sus și în jos pe sexul meu.
O, da.
— Așa, iubito.
Îi eliberez mâinile și o las să continue, închizând ochii și supu ‑
nându‑mă ritmului impus de ea.
Ah, Doamne.
De ce oare lipsa ei de experiență mi se pare atât de excitantă?
Oare pentru că mă bucur de toate aceste lucruri pe care ea le face
pentru prima dată?
Dintr‑odată îmi ia penisul în gură, sugând tare și torturându‑mă
cu limba.
La naiba.

162 Grey— Oau… Ana.
Ea suge și mai tare; ochii i s‑au luminat, plini de o șiretenie
specific feminină. Aceasta este revanșa ei, răsplata ei. Arată uluitor.
— Dumnezeule, gem eu și închid ochii ca să nu‑mi dau drumul
imediat.
Ea își continuă chinul dulce și, văzând că devine mai încreză ‑
toare, îmi flexez șoldurile și mă împing și mai adânc în gura ei.
Până unde pot să merg, iubito?
Imaginea asta e excitantă, atât de excitantă. O apuc de păr și
încep să mă împing în gura ei, în timp ce ea se sprijină cu mâinile de
coapsele mele.
— Ah. Iubito. Este. Atât. De. Bine.
Îmi ia încă o dată penisul în gură.
— Ah! gem și mă întreb cât de adânc o să‑mi permită să intru.
Gura ei mă chinuie, strângând cât se poate de tare. Iar eu vreau
mai mult.
— Dumnezeule. Până unde ai de gând să mergi?
Se uită în ochii mei și se încruntă. Apoi, cu o expresie hotărâtă,
mi‑o ia în gură atât de adânc încât simt cum îi ating fundul gâtului.
La naiba.
— Anastasia, o să‑mi dau drumul în gura ta, o avertizez eu, fără
suflare. Dacă nu vrei să fac asta, oprește‑te acum.
Mă împing în ea la nesfârșit, urmărind cum penisul meu îi intră
și‑i iese din gură. E mai mult decât erotic. Sunt atât de aproape. Brusc
își dezvelește dinții, strângându‑mă ușor, iar eu mă dezlănțui, ejacu ‑
lând în fundul gâtului său și urlând de plăcere.
Să mă ia naiba.
De‑abia mai respir. M‑a dezarmat complet… din nou!
Când deschid ochii, văd că strălucește de mândrie. Așa și trebuie.
Mi‑a supt‑o ca o expertă.
— Tu nu te îneci? mă minunez eu, recăpătându‑mi suflul.
Doamne, Ana… a fost… grozav, chiar grozav. Neașteptat, totuși. Știi,
nu încetezi să mă uimești.

E L James 163
O laudă meritată pentru o treabă bine făcută.
Stai așa, dacă a fost atât de bine, poate că totuși are ceva experiență.
— Ai mai făcut asta vreodată? o întreb și nu sunt sigur că vreau
să aflu răspunsul.
— Nu, spune ea cu mândrie.
— Bine.
Sper că ușurarea din tonul meu n‑a fost prea evidentă.
— Încă o premieră, domnișoară Steele. Păi, ai luat un 10 la oral.
Haide în pat, îți datorez un orgasm.
Ies din baie un pic amețit și îmi înfășor un prosop în jurul taliei.
Iau altul, îl ridic și o ajut să iasă din cadă, învelind‑o strâns în el ca
și cum ar fi prizonieră. O țin lipită de mine, sărutând‑o pe îndelete.
Explorându‑i gura cu limba. Simt gustul spermei mele. O prind de
cap și o sărut și mai apăsat.
O doresc.
Toată.
Cu trup și suflet.
Vreau să fie a mea.
O implor din priviri.
— Spune da.
— La ce anume? șoptește ea.
— La înțelegerea noastră. Să fii a mea. Te rog, Ana.
Nici nu mai știu de când n‑am mai adresat cuiva o rugăminte
atât de arzătoare. O sărut din nou, cât de pasional pot. Când o iau de
mână, pare amețită.
Amețește‑o și mai tare, Grey.
În dormitor, îi dau drumul.
— Ai încredere în mine? o întreb.
Ea dă din cap în semn că da.
— Ești o fată cuminte.
Frumoasă. Și cuminte.
Mă îndrept spre dressing și aleg o cravată. Când mă întorc la ea,
îi iau prosopul și îl las să cadă pe podea.

164 Grey— Pune‑ți mâinile pe lângă corp.
Își linge buzele și o văd că ezită o clipă, apoi întinde mâinile. Îi
leg blând încheieturile cu cravata. Verific nodul. Da. E sigur.
E timpul să te dresez puțin, domnișoară Steele.
Buzele i se desfac când inspiră… e excitată.
O trag ușor de ambele codițe.
— Arăți atât de tânără cu astea.
Dar codițele ei n‑or să mă oprească. Îmi scot prosopul.
— Ah, Anastasia, ce să‑ți fac eu ție?
O apuc de brațe și o împing ușor pe pat, ținând‑o ca să nu cadă.
Stă cu fața în jos, iar eu mă întind lângă ea, îi prind mâinile și i le
ridic deasupra capului.
— Ține‑ți mâinile aici, nu le mișca. Ai înțeles?
Ea înghite în sec.
— Răspunde‑mi.
— Nu‑mi mișc mâinile, spune, cu o voce răgușită.
— Bravo.
Nu‑mi pot reține un zâmbet. Stă întinsă lângă mine, cu încheie ‑
turile legate, neajutorată. A mea.
Nu exact cum mi‑aș fi dorit — deocamdată — dar ajung eu și acolo.
Mă aplec, o sărut ușor și‑i spun că o s‑o sărut peste tot.
Ea oftează când buzele mele o ating la baza urechii și coboară
spre scobitura gâtului. Scoate un geamăt de plăcere. Brusc își lasă
brațele în jos ca să‑mi cuprindă gâtul.
Nu. Nu. Nu. Așa ceva nu faci, domnișoară Steele.
Îi ridic din nou mâinile legate deasupra capului.
— Nu‑ți mai mișca mâinile sau va trebui s‑o luăm de la început.
— Vreau să te ating, îmi șoptește.
— Știu.
Dar nu se poate.
— Ține‑ți mâinile deasupra capului.
Are buzele desfăcute, iar pieptul i se mișcă la fiecare răsuflare.
Este excitată.

E L James 165
Minunat.
Îi cuprind bărbia și încep s‑o sărut pe trup, în jos. Mâna mi se
mută pe sânii ei, iar buzele îi urmăresc trupul. Cu o mână pe abdo ‑
menul ei, o mângâi pe fiecare sfârc în parte, lingând‑o și pipăind‑o
ușor, observând cum se întăresc sub atingerea mea.
Scâncește și începe să‑și legene șoldurile.
— Stai liniștită, o avertizez.
O sărut pe burtă și cu limba îi cercetez gustul și adâncimea
buricului.
— Ah, geme ea și se zbate.
Trebuie s‑o învăț să stea locului…
Îmi trec dinții peste pielea ei.
— Hmm. Ești atât de dulce, domnișoară Steele.
O mângâi ușor pe ombilic și pe părul pubian, apoi mă ridic între
picioarele ei. O apuc de ambele glezne și îi desfac larg picioarele. Așa,
goală, vulnerabilă, e minunat s‑o privesc. O țin de piciorul stâng, îi
îndoi genunchiul și îi duc degetele la buzele mele, privindu‑i fața
în tot acest timp. Îi sărut fiecare deget, apoi o mușc ușor de fiecare
pernuță.
Face ochii mari și are gura deschisă, din ce în ce mai larg. Când o
mușc de degetul mic un pic mai tare, își ridică șoldurile și scoate un
scâncet. Îmi trec limba peste glezna ei. Strânge tare din ochi și mișcă
din cap dintr‑o parte în alta, în timp ce eu îmi continui tortura.
— Ah, te rog, mă imploră ea, în timp ce‑i sug și‑i mușc degetul mic.
— Tot ce e mai bun, domnișoară Steele, o necăjesc eu.
Când ajung la genunchi, nu mă opresc, ci merg mai departe,
lingând‑o și mușcând‑o ușor de interiorul coapsei, depărtându‑i
picioarele și mai tare.
Ea tremură, în stare de șoc, așteptând ca limba mea să urce până
în locul unde se îmbină coapsele.
O, nu… nu deocamdată, domnișoară Steele.
Îmi îndrept din nou atenția către piciorul ei stâng, sărutându‑l și
mângâindu‑l de la genunchi până pe coapsă.

166 GreySe încordează când ajung în cele din urmă între picioarele ei.
Dar își ține mâinile ridicate.
Ce fată cuminte.
Ușor, îmi trec nasul în sus și în jos peste labiile ei.
Se zbate sub mine.
Mă opresc. Trebuie să învețe să stea locului.
Își înalță capul și se uită la mine.
— Știi cât de bine miroși, domnișoară Steele?
Mă uit fix în ochii ei și îmi îngrop nasul din nou în părul ei
pubian și inspir profund. Își dă capul pe spate și geme. Suflu încet
peste locul acela dintre picioarele ei.
— Îmi place, murmur eu.
A trecut ceva vreme de când n‑am mai văzut păr pubian atât de
aproape ca acum. O trag ușor de el.
— Poate că păstrăm asta.
Deși nu e bun când vine vorba de jocurile cu ceară…
— Ah, te rog, mă imploră ea.
— Hmm, îmi place când te rogi de mine, Anastasia.
Ea geme.
— Recompensa nu face parte din stilul meu obișnuit, domni ‑
șoară Steele, șoptesc aproape de pielea ei. Dar azi m‑ai satisfăcut și
trebuie să‑ți primești răsplata.
Și o apuc de coapse, desfăcând‑o cu limba, și încep să‑i mângâi
încet clitorisul.
Ea țipă și trupul i se ridică brusc.
Dar eu nu mă opresc. Limba mea nu se calmează. Picioarele i se
încordează, iar degetele i se tensionează.
Ah, e aproape de orgasm, și atunci îmi strecor degetul mijlociu
pe dinăuntrul ei.
E umedă.
E umedă și nerăbdătoare.
— Ah, iubito. Îmi place la nebunie când te uzi atât de tare.

E L James 167
Încep să‑mi mișc circular degetul, lărgind‑o puțin. Limba mea
continuă să‑i chinuie clitorisul, la nesfârșit. O simt cum se încor ‑
dează sub mine și în cele din urmă țipă când orgasmul o cutremură.
Da!
Îngenunchez și iau un prezervativ. Mi‑l pun și o pătrund ușor.
Doamne, ce bine e.
— Cum e? o întreb.
— Bine. Minunat.
Are vocea răgușită.
Ah… Încep să mă mișc, copleșit de senzația pe care mi‑o dă atin ‑
gerea ei. La nesfârșit, din ce în ce mai repede, mă pierd în această
femeie. Vreau s‑o aduc din nou la orgasm.
Vreau s‑o văd satisfăcută.
Vreau s‑o văd fericită.
În cele din urmă, trupul i se încordează din nou și ea geme.
— Dă‑ți drumul, iubito, zic eu printre dinții încleștați, iar ea
ajunge la orgasm. Doamne, țip, dându‑mi și eu drumul.
Mă prăbușesc peste ea, bucurându‑mă de moliciunea pielii ei. Își
mută mâinile pe gâtul meu, dar, pentru că e legată, nu mă poate atinge.
Inspir adânc, mă sprijin pe brațe și o fixez uimit cu privirea.
— Vezi cât de bine ne potrivim? Dacă te lași în seama mea, va fi
mult mai bine. Crede‑mă, Anastasia, îți pot arăta lucruri despre care
nici nu știai că există.
Ne atingem frunțile, iar eu închid ochii.
Te rog, spune da.
Auzim voci dincolo de ușă.
Ce mama naibii?
Sunt Taylor și Grace.
— La naiba! E mama.
Ana se crispează când mă retrag din ea.
Sar din pat și arunc prezervativul în coșul de gunoi.
Ce naiba caută mama aici?

168 GreyTaylor i‑a distras atenția, slavă cerului. În fine, o să aibă o
surpriză.
Ana încă stă întinsă pe burtă în pat.
— Haide, trebuie să ne îmbrăcăm — asta dacă vrei să faci cunoș ‑
tință cu mama.
Îi zâmbesc Anei cât îmi trag jeanșii pe mine. Arată adorabil.
— Christian — nu mă pot mișca, protestează ea, dar tot zâmbind.
Mă aplec, dezleg cravata și o sărut pe frunte.
Mama o să fie atât de încântată.
— Încă ceva în premieră absolută, șoptesc eu, incapabil să‑mi
alung zâmbetul de pe față.
— Nu am haine curate aici.
Îmi trag pe mine un tricou alb și, când mă răsucesc, văd că Ana
s‑a ridicat și stă în pat, cu genunchii la gură.
— Poate că ar trebui să rămân aici.
— Ba nu, nu trebuie, zic eu. Poți purta ceva de la mine.
Îmi place când îmi poartă hainele.
Mă privește uluită.
— Anastasia, ai putea purta și un sac și tot ai arăta minunat. Te
rog, nu‑ți face griji. Mi‑ar plăcea s‑o cunoști pe mama. Îmbracă‑te.
Mă duc înainte s‑o calmez. Te aștept dincolo în cinci minute, altfel
vin și te trag după mine, indiferent în ce ești îmbrăcată. Tricourile
mele sunt în dulap. Cămășile sunt în debara. Servește‑te.
Face ochii mari.
Da. Vorbesc serios, iubito.
Îi arunc o privire pătrunzătoare și mă duc s‑o caut pe mama.
Grace stă pe holul care dă în salon, iar Taylor o ține de vorbă.
Fața i se luminează când dă cu ochii de mine.
— Dragul meu, nu știam că ai musafiri, spune ea și pare un pic
stânjenită.
— Bună, mamă.
O sărut pe obraz.
— Mă descurc eu de aici, îi spun lui Taylor.

E L James 169
— Da, domnule Grey.
Dă din cap exasperat și se întoarce în biroul lui.
— Mulțumesc, Taylor, strigă Grace după el, apoi își îndreaptă
toată atenția asupra mea. Mă primești? spune ea, mustrându‑mă
ușor. Eram la cumpărături în centru și m‑am gândit să trec pe la tine
la o cafea.
Se oprește.
— Dacă aș fi știut că nu ești singur…
Ridică din umeri într‑un fel ciudat și copilăresc.
S‑a mai oprit și altă dată la mine la cafea și erau femei cu mine…
doar că ea n‑a aflat niciodată.
— Va veni și ea în câteva momente, spun, confirmându‑i bănu ‑
iala. Vrei să stai jos?
Fac un gest cu mâna către canapea.
— Ea?
— Da, mama. Ea.
Am un ton sec și încerc să nu râd. Și pentru prima dată în viața
ei o las fără replică, în timp ce se plimbă prin living.
— Văd că ați luat micul dejun, observă ea, dând cu ochii de
tigăile nespălate.
— Vrei niște cafea?
— Nu. Mulțumesc, dragul meu.
Se așază.
— O să fac cunoștință cu… prietena ta și apoi o să plec. Nu
vreau să vă întrerup. Am senzația că o să te epuizezi în biroul ăla al
tău. Muncești prea mult, dragule. Credeam că te mai scot din ale tale.
Pare că‑și cere scuze când mă așez lângă ea, pe canapea.
— Nu‑ți face griji.
Sunt oarecum amuzat de reacția ei.
— Cum de nu ești la biserică în dimineața asta?
— Carrick avea de lucru, așa că ne‑am gândit să mergem la
slujba de seară. Cred că e prea mult să sper că o să vii cu noi.
Ridic din sprânceană, simțind că încep să mă enervez.

170 Grey— Mamă, știi că nu e de mine.
Dumnezeu și cu mine ne‑am întors spatele unul altuia cu mult
timp în urmă.
Ea oftează, dar atunci apare Ana  — îmbrăcată cu hainele ei,
stând timidă în pragul ușii. Tensiunea dintre mamă și fiu se risipește,
iar eu răsuflu ușurat.
— Iat‑o.
Grace se întoarce și se ridică în picioare.
— Mamă, ea e Anastasia Steele. Anastasia, ea e Grace
Trevelyan‑Grey.
Își strâng mâinile.
— Ce plăcere să te întâlnesc, spune Grace, cam prea entuziastă
pentru gustul meu.
— Doamnă doctor Trevelyan‑Grey, spune Ana, politicoasă.
— Spune‑mi Grace, face mama, dintr‑odată amabilă și neoficială.
Cum? Deja?
Grace continuă:
— De obicei sunt dr. Trevelyan, căci doamna Grey e
soacră‑mea.
Îi face Anei cu ochiul și se așază. Îi arăt pernița de lângă mine,
iar ea vine și ia loc.
— Deci cum v‑ați cunoscut? întreabă Grace.
— Anastasia mi‑a luat un interviu pentru ziarul studențesc al
WSU pentru că eu acord diplomele săptămâna asta.
— Deci absolvi facultatea săptămâna asta?
Grace râde către Ana.
— Da.
Telefonul Anei începe să sune, iar ea se duce să răspundă.
— Și voi ține și discursul de final de an, îi zic lui Grace, dar sunt
atent doar la Ana.
Cine e?
— Uite, José, nu e un moment bun, o aud spunând.
Fotograful ăla nenorocit. Ce naiba vrea?

E L James 171
— I‑am lăsat un mesaj lui Elliot, apoi am aflat că a fost la Portland.
Nu mi‑a mai dat niciun semn de viață de săptămâna trecută, zice
Grace.
Ana închide telefonul.
Grace vorbește în continuare în timp ce Ana de apropie din nou
de noi.
— …și Elliot a sunat să ne spună că erai și tu pe acolo — nu te
văzusem de două săptămâni, dragule.
— Ți‑a spus, deci? remarc eu.
Ce vrea fotograful?
— Credeam că luăm prânzul împreună, dar văd că ai alte planuri,
așa că nu vreau să‑ți dau ziua peste cap.
Grace se ridică și pentru prima dată mă bucur că are intuiție și
că‑și poate da seama de o situație. Îmi întinde din nou obrazul. O
sărut de la revedere.
— Trebuie s‑o duc pe Anastasia înapoi la Portland.
— Sigur, dragule.
Grace îi zâmbește Anei cu căldură  — și, dacă nu greșesc, cu
recunoștință.
Mă enervează.
— Anastasia, mi‑a făcut plăcere.
Grace surâde și o ia de mână pe Ana.
— Sper să ne mai întâlnim.
— Doamnă Grey?
Taylor apare în cadrul ușii.
— Mulțumesc, Taylor, răspunde Grace, iar el o conduce afară
din cameră, dincolo de ușile duble ale holului principal.
Hai, că asta a fost interesant.
Mama a crezut întotdeauna că sunt homosexual. Dar pentru că
mi‑a respectat mereu intimitatea, nu m‑a întrebat niciodată.
Iată, acum știe.
Ana se mușcă de buza de jos, vizibil neliniștită… așa cum și
trebuie să fie.

172 Grey— Deci te‑a sunat fotograful?
Am o voce morocănoasă.
— Da.
— Ce voia?
— Doar să‑și ceară scuze, știi — pentru vineri seară.
— Înțeleg.
Poate mai vrea să încerce o dată cu ea. Gândul ăsta e total
neplăcut.
Taylor își drege vocea.
— Domnule Grey, avem o problemă cu încărcătura pentru
Darfur.
La naiba. Uite, asta se întâmplă dacă nu mi‑am verificat e‑mailul
de dimineață. Am fost prea prins de Ana.
— Charlie Tango s‑a întors la Boeing Field? îl întreb pe Taylor.
— Da, domnule.
Taylor o salută pe Ana dând din cap.
— Domnișoară Steele.
Ea îi zâmbește larg, iar el pleacă.
— Taylor locuiește aici? întreabă Ana.
— Da.
În drum spre bucătărie, îmi iau telefonul și‑mi verific repede
e‑mailul. Am un mesaj urgent de la Ros și câteva SMS‑uri. O sun
imediat.
— Ros, care e problema?
— Christian, veștile din Darfur nu sunt bune. Nu ne pot garanta
siguranța transportului și nici pe cea a echipajului însoțitor, iar
Departamentul de Stat nu vrea să sprijine livrarea proviziilor care nu
au sprijinul ONG‑urilor.
Să‑i ia dracu’.
— Nu vreau să pun în pericol viața nimănui.
Ros știe asta.
— Putem încerca să angajăm niște mercenari, spune ea.
— Nu, anulează…

E L James 173
— Dar costurile… protestează ea.
— Vom parașuta transportul de hrană.
— Știam că asta vei spune, Christian. Am un plan în lucru. Va
costa mult. Între timp, containerele pot merge de la Philadelphia la
Rotterdam și le putem prelua de acolo. Cam asta e.
— Bine.
Închid. Ar fi fost utilă o mână de ajutor din partea Departa‑
mentului de Stat. Mă hotărăsc să‑l sun pe Blandino ca să discutăm
mai multe.
Mă concentrez din nou asupra domnișoarei Steele, care stă la
mine în living, privindu‑mă întrebător. Trebuie să revenim la ce ne
interesează pe noi.
Da. Contractul. Acesta este următorul pas al negocierii noastre.
În birou, îmi adun hârtiile împrăștiate și le înghesui într‑un plic
maroniu.
Ana nu s‑a mișcat din locul unde am lăsat‑o. Poate că s‑a gândit
la fotograf… simt cum îmi piere avântul.
— Acesta e contractul.
Ridic plicul.
— Citește‑l și‑l vom discuta weekendul viitor. Îți sugerez să te
documentezi puțin, ca să știi exact despre ce e e vorba.
Își ridică privirea de la plicul maroniu la mine, cu chipul palid.
— Asta dacă ești de acord, și sper din tot sufletul să fii, adaug eu.
— Să mă documentez.
— O să fii uimită câte găsești pe internet.
Se încruntă.
— Ce e? o întreb.
— N‑am computer. Folosesc de obicei computerele de la școală.
O să văd dacă pot folosi laptopul lui Kate.
Nu are computer? Cum poate o studentă să nu aibă computer?
Atât de lefteră e? Îi înmânez plicul.
— Sunt sigur că pot, ăă, să‑ți împrumut eu unul. Ia‑ți lucrurile, te
duc înapoi la Portland și luăm prânzul pe drum. Trebuie să mă îmbrac.

174 Grey— Am nevoie să dau un telefon, spune ea, cu o voce tremurată.
— Cui, fotografului? mă răstesc eu.
Are o expresie vinovată.
Ce mama dracului?
— Nu‑mi place să împart, domnișoară Steele. Adu‑ți aminte
asta.
Ies valvârtej din încăpere înainte să mai spun ceva.
I‑a închis?
Oare m‑a folosit ca s‑o dezvirginez?
La naiba.
Poate că e vorba despre bani. Gândul ăsta mă deprimă… deși
nu pare deloc o întreținută. A fost destul de vehementă când a venit
vorba să‑i cumpăr haine. Îmi scot jeanșii și‑mi pun o pereche de
boxeri. Cravata mea Brioni zace pe podea. Mă aplec s‑o ridic.
I‑a plăcut să fie legată… Mai există speranță, Grey. Speranță.
Îndes cravata alături de alte două într‑o geantă de voiaj, alături
de șosete, chiloți și prezervative.
Ce fac eu aici?
În străfundul sufletului știu că voi sta la The Heathman toată
săptămâna viitoare… ca să fiu aproape de ea. Îmi aleg câteva costume
și cămăși pe care Taylor mi le poate aduce în cursul săptămânii. O să
am nevoie de unul pentru ceremonia de absolvire.
Îmi pun pe mine niște jeanși curați și‑mi iau o jachetă de piele,
când îmi vibrează telefonul. Am un mesaj de la Elliot.
Mă întorc azi cu mașina ta.
Sper că nu‑ți încurc programul.
Îi scriu și eu.
Nu. Eu vin la Portland acum.
Anunță‑l pe Taylor când sosești.
Îl sun pe Taylor prin interfon.

E L James 175
— Domnule Grey?
— Elliot vine cu SUV‑ul înapoi în după‑amiaza asta. Adu‑l tu
mâine la Portland. Voi sta la The Heathman până la ceremonia de
absolvire. Am lăsat aici niște haine pe care aș vrea să mi le aduci, de
asemenea.
— Da, domnule.
— Și sună la Audi. S‑ar putea să am nevoie de acel A3 mai
devreme decât credeam.
— E gata, domnule Grey.
— Ah. Bine. Mulțumesc.
Deci cu mașina am rezolvat‑o; mai rămâne computerul. Îl sun
pe Barney, presupunând că e la birou și știind că are pe acolo un
laptop de ultimă oră.
— Domnule Grey? răspunde el.
— Ce cauți la birou, Barney? E duminică.
— Lucrez la un nou proiect de tabletă. Problema panourilor
solare mă enervează.
— Ai nevoie de o viață personală.
Barney izbucnește în râs.
— Cu ce vă pot ajuta, domnule Grey?
— Ai vreun laptop nou?
— Am două chiar aici, de la Apple.
— Minunat. Îmi trebuie și mie unul.
— Desigur.
— Poți crea un cont de e‑mail pentru Anastasia Steele? Ea va fi
proprietarul.
— Cum se scrie? „Steal?“
— S.T.E.E.L.E.
— Bine.
— Minunat. Andrea va ține legătura cu tine ca să‑ți spună unde
trebuie livrat.
— Desigur, domnule.
— Mulțumesc, Barney — și du‑te acasă.

176 Grey— Da, domnule.
Trimit un mesaj către Andrea în care o rog să trimită laptopul
acasă la Ana, apoi mă întorc în living. Ana stă pe canapea, jucându‑se
cu degetele. Îmi aruncă o privire precaută și se ridică.
— Ești gata? o întreb.
Ea aprobă din cap.
Taylor apare de la el din birou.
— Pe mâine, atunci, îi spun.
— Da, domnule. Ce mașină luați, domnule?
— R8‑ul.
— Drum bun, domnule Grey. Domnișoară Steele, spune Taylor,
deschizându‑ne ușile.
Ana se foiește lângă mine cât timp așteptăm liftul, cu dinții înfipți
în buza de jos.
Îmi amintesc de dinții ei pe penisul meu.
— Ce e, Anastasia? o întreb și mă întind s‑o prind de bărbie. Nu
te mai mușca de buză, altfel ți‑o trag în lift, fără să‑mi pese dacă mai
e cineva cu noi, mârâi eu.
E șocată, cred — deși de ce‑ar mai fi șocată, după câte am făcut…
Iritarea îmi dispare.
— Christian, am o problemă, spune.
— Da?
În lift, apăs butonul pentru garaj.
— P‑păi, murmură ea, nesigură.
Apoi își îndreaptă umerii.
— Trebuie să vorbesc cu Kate. Am atâtea întrebări despre sex,
iar tu ești prea implicat. Dacă vrei să fac toate acele lucruri, cum știu
eu…?
Se oprește, cântărindu‑și cuvintele.
— Nu am termen de comparație.
Hai să n‑o luăm de la început. Am mai vorbit despre asta. Nu
vreau să discute cu nimeni. A semnat o clauză de confidențialitate.
Dar a întrebat din nou. Deci cred că e important pentru ea.

E L James 177
— Vorbește cu ea dacă nu ai încotro. Dar asigură‑te că nu‑i
spune nimic lui Elliot.
— N‑ar face așa ceva, cum nici eu nu ți‑aș spune dacă ea mi‑ar
povesti ceva despre Elliot — dacă așa ceva s‑ar întâmpla, adaugă ea.
Îi reamintesc că nu mă interesează câtuși de puțin viața sexuală
a lui Elliot, dar sunt de acord să povestească tot ce am făcut până
acum. Colega ei de cameră m‑ar castra dacă mi‑ar cunoaște adevă ‑
ratele intenții.
— Bine, spune Ana și îmi zâmbește luminos.
— Cu cât accepți mai repede să mi te supui, cu atât va fi mai bine
și toată chestia asta se va termina.
— Ce anume se va termina?
— Faptul că mă sfidezi.
O sărut repede și buzele ei lipite de ale mele mă fac imediat să
mă simt mai bine.
— Frumoasă mașină, zice ea când ne apropiem de R8‑ul aflat în
garajul subteran.
— Știu.
Îi arunc un zâmbet scurt și ea îmi zâmbește înapoi — înainte de
a‑și da ochii peste cap. Îi deschid portiera, întrebându‑mă dacă ar
trebui să comentez gestul ei.
— Ce fel de mașină e asta? întreabă ea, după ce mă urc la volan.
— E un Audi R8 Spyder. E o zi superbă; putem să‑i ridicăm
capota. Ai o șapcă de baseball pe acolo. De fapt, trebuie să fie două.
Pornesc motorul, ridic capota și muzica lui Bruce Springsteen,
Bossul, umple mașina.
— N‑are cum să nu‑ți placă Bruce.
Îi zâmbesc Anei și scot R8‑ul din locul său din garaj.
Șerpuind prin traficul de pe I‑5, ne îndreptăm către Portland.
Ana e tăcută, ascultă muzică și se uită pe fereastră. E greu să‑i
văd chipul, ascuns de ochelarii mari Wayfarers și de șapca mea cu
Mariners. Vântul șuieră pe deasupra noastră și ne îndreptăm cu
viteză către Boeing Field.

178 GreyPână acum, weekendul acesta a fost surprinzător. Dar oare la ce
mă așteptam? Credeam că vom lua cina, că vom discuta contractul și
apoi ce…? Cred că să ne‑o tragem era inevitabil.
Îi arunc o privire.
Da… Și vreau să i‑o trag din nou.
Aș vrea să știu la ce se gândește. Nu prea se dă de gol, dar am
învățat câteva lucruri despre Ana. În ciuda lipsei sale experiență,
vrea să învețe. Cine s‑ar fi gândit că sub învelișul fragil are un suflet
de sirenă? Imaginea buzelor ei în jurul penisului meu îmi vine în
minte și‑mi reprim cu greu un geamăt.
Da… vrea într‑adevăr să învețe.
Gândul ăsta mă excită.
Sper s‑o pot vedea înainte de weekendul viitor.
Chiar și acum îmi vine s‑o ating din nou. Mă întind și îi pun o
mână pe genunchi.
— Ți‑e foame?
— Nu cine știe ce, răspunde ea, supusă.
Chestia asta începe să mă plictisească.
— Trebuie să mănânci, Anastasia. Știu un loc grozav lângă
Olympia. Ne oprim acolo.
Cuisine Sauvage e un restaurant mic și e plin de cupluri și de
familii care‑au ieșit să mănânce ceva duminica. Ținând‑o pe Ana
de mână, ne lăsăm conduși spre masa noastră. Ultima oară când am
venit aici eram cu Elena. Mă întreb cum ar fi transformat‑o ea pe
Anastasia.
— N‑am mai fost aici de mult. N‑avem de ales — aici se gătește
ce vânează sau pescuiesc, îi spun, mimând groaza.
Ana râde.
De ce simt cum mă umflu în pene când o fac să râdă?
— Două pahare de Pinot grigio, îi comand chelneriței, care‑mi
face ochi dulci de sub bretonul ei blond.
Mă enervează.

E L James 179
Ana se încruntă.
— Ce e? întreb eu, gândindu‑mă că și pe ea o enervează chelnerița.
— Eu vreau o Cola Diet.
De ce n‑ai spus așa? Mă încrunt.
— Aici au un Pinot grigio foarte bun. Merge foarte bine cu
mâncarea, orice ne‑am comanda.
— Orice ne‑am comanda? întreabă ea și face ochii mari.
— Da.
Și‑i zâmbesc cât pot de sincer ca să‑mi cer scuze că n‑am lăsat‑o
să‑și comande singură de băut. Doar că nu sunt obișnuit să întreb…
— Mamei i‑a plăcut de tine, spun eu, sperând că‑i va face plăcere
și amintindu‑mi de reacția lui Grace atunci când a văzut‑o.
— Serios? spune ea și pare flatată.
— Ah, da. Ea a crezut mereu că sunt homosexual.
— De ce?
— Pentru că nu m‑a văzut niciodată cu vreo fată.
— Ah, cu niciuna dintre cele cincisprezece.
— Ți‑ai amintit. Nu, cu niciuna dintre cele cincisprezece.
— Ah.
Da… doar cu tine, iubito. Gândul ăsta mă neliniștește.
— Știi, Anastasia, a fost un weekend plin de lucruri noi și pentru
mine.
— Serios?
— N‑am dormit niciodată cu nimeni, n‑am făcut sex la mine în
pat, n‑am dus niciodată o fată cu Charlie Tango, n‑am prezentat nici ‑
odată o femeie mamei mele. Ce îmi faci tu mie?
Mda. Ce naiba îmi faci tu mie? Parcă nu sunt eu.
Chelnerița ne aduce vinul rece, iar Ana soarbe repede din pahar,
uitându‑se la mine cu ochii ei strălucitori.
— Mi‑a plăcut mult weekendul ăsta, zice, pe un ton sfios.
Și mie mi‑a plăcut și‑mi dau seama că nu m‑am mai bucurat de
mult așa de un weekend… de când m‑am despărțit de Susannah. Îi
spun și ei asta.

180 Grey— Ce este sexul fără perversiuni? mă întreabă.
Râd din cauza întrebării ei neașteptate și a felului în care a
schimbat brusc subiectul.
— Doar sex pur și simplu, Anastasia. Fără jucării, fără condi‑
mente.
Ridic din umeri.
— Știi — de fapt, nu știi, dar asta înseamnă.
— Ah, spune ea și pare puțin descurajată.
Acum ce s‑a mai întâmplat?
Chelnerița ne distrage atenția, așezând pe masă două farfurii de
supă pline de verzituri.
— Supă de urzici, ne anunță ea și se întoarce în bucătărie.
Ne uităm unul la altul, apoi ne uităm la supă. Gustăm și ni se
pare delicioasă. Ana chicotește când vede că mă bucur exagerat.
— Ce sunet minunat, zic eu încet.
— De ce n‑ai mai făcut sex fără perversiuni înainte? Mereu ai
fost așa?
E la fel de curioasă ca întotdeauna.
— Cam așa ceva.
Și apoi mă întreb dac‑ar trebui să‑i explic mai multe. Tot ce‑mi
doresc e să fie deschisă cu mine; vreau să aibă încredere în mine. Nu
sunt niciodată atât de naiv, dar cred că pot avea încredere în ea, așa
că‑mi aleg cuvintele cu grijă.
— Una dintre prietenele mamei m‑a sedus când aveam cinci ‑
sprezece ani.
— Ah.
Ana se oprește cu lingura la mijlocul drumului dintre farfurie
și buze.
— Avea niște gusturi speciale. Am fost supusul ei timp de șase
ani.
— Ah, face ea.
— Așa că știu ce înseamnă asta.
Mai mult decât tine.

E L James 181
— N‑am avut parte de o introducere obișnuită în lumea sexului.
Încă nu suport să fiu atins. Încă nu pot.
Îi aștept reacția, dar își vede mai departe de supă, încercând să
înțeleagă această avalanșă de informații.
— Deci în facultate n‑ai avut nicio iubită? mă întreabă în cele
din urmă.
— Nu.
Chelnerița ne întrerupe din nou ca să ne ia din față farfuriile
goale. Ana o așteaptă să plece.
— De ce?
— Chiar vrei să știi?
— Da.
— Nu voiam. Ea îmi oferea tot ce dorea, tot ce‑mi trebuia. În
plus, m‑ar fi bătut de n‑aș mai fi știut de mine.
Ea clipește de câteva ori, însușindu‑și noile informații.
— Deci dacă era prietenă cu mama ta, câți ani avea?
— Destui ca să se priceapă.
— Încă te mai vezi cu ea?
Pare șocată.
— Da.
— Încă vă… ăăă…
Se face roșie în obraji și colțurile gurii i se lasă în jos.
— Nu, zic eu repede.
Nu vreau să‑și facă vreo impresie greșită asupra relației mele cu
Elena.
— Suntem doar prieteni foarte buni, o liniștesc eu.
— Ah. Mama ta știe?
— Sigur că nu.
Mama m‑ar omorî — și ar omorî‑o și pe Elena.
Chelnerița se întoarce cu felul întâi: friptură de căprioară. Ana
soarbe prelung din paharul cu vin.
— Dar nu putea fi o relație permanentă?
Ignoră ce are în farfurie .

182 Grey— Păi era, deși nu o vedeam tot timpul. Era… dificil. În defi ‑
nitiv, relația a durat cât eu eram în liceu și apoi în facultate. Mănâncă,
Anastasia.
— Chiar nu prea mi‑e foame, Christian, zice ea.
Mijesc ochii.
— Mănâncă.
Încerc să nu ridic tonul.
— Lasă‑mă o clipă, spune ea, pe un ton la fel de calm ca al meu.
Care e problema ei? Elena?
— Bine, sunt eu de acord, întrebându‑mă dacă nu cumva i‑am
spus prea multe, și gust din friptura mea de căprioară.
În cele din urmă, Ana își ia tacâmurile și începe să mănânce.
Foarte bine.
— Așa va fi… ăăă, relația noastră? întreabă ea. Tu îmi dai ordine
și eu le execut?
Se uită fix la farfuria din fața ei.
— Da.
— Înțeleg.
Își aruncă pe umăr părul prins în coadă.
— În plus, o să‑ți facă plăcere.
— E un pas mare, zice ea.
— Este.
Închid ochii. Vreau să fac asta cu ea, acum mai mult ca niciodată.
Ce‑aș putea să‑i spun ca s‑o fac să dea o șansă înțelegerii noastre?
— Anastasia, trebuie să ai încredere în instinctul tău. Documen‑
tează‑te, citește contractul. Discutăm tot ce nu înțelegi. Voi fi în
Portland până vineri dacă vrei să vorbim. Sună‑mă — poate ieșim la
cină — poate miercuri? Chiar mi‑aș dori ca asta să meargă. De fapt,
nu mi‑am dorit nimic atât de mult cum îmi doresc asta.
Oau. Frumos discurs, Grey. Tocmai am invitat‑o la o întâlnire?
— Ce s‑a întâmplat cu celelalte cincisprezece? întreabă ea.
— Diverse lucruri, dar în cele mai multe cazuri a intervenit
incompatibilitatea.

E L James 183
— Și tu crezi că eu sunt compatibilă cu tine?
— Da.
Așa sper…
— Deci nu te mai vezi cu ele.
— Nu, Anastasia, nu mă mai văd. Sunt monogam în relațiile
mele.
— Înțeleg.
— Documentează‑te, Anastasia.
Ea pune jos cuțitul și furculița, indicând că a terminat de mâncat.
— Asta e tot? Asta e tot ce‑ai de gând să mănânci?
Dă din cap, punându‑și mâinile în poală, iar gura îi rămâne
închisă cu încăpățânare… și îmi dau seama că va fi o adevărată luptă
s‑o conving să termine ce are în farfurie. Nici nu mă mir că e atât de
slabă. Voi căuta o soluție la problemele ei alimentare, dacă va fi de
acord să fie a mea. Mănânc mai departe, iar ea mă privește fix câteva
secunde și se înroșește ușor în obraji.
Ah, asta ce mai e?
— Aș da orice să aflu la ce te gândești în acest moment.
În mod evident se gândește la sex.
— Pot bănui, o tachinez eu.
— Mă bucur că nu‑mi poți citi gândurile.
— Gândurile, nu, Anastasia, dar trupul  — pe ăsta ți‑l cunosc
destul de bine începând de ieri.
Îi zâmbesc cu subînțeles și cer nota.
Când plecăm, ieșim ținându‑ne strâns de mână. Nu spune
nimic  — e adâncită în gânduri, se pare  — și așa rămâne până la
Vancouver. I‑am dat destule la care să se gândească.
Dar și ea mi‑a dat destule la care să mă gândesc.
Va dori oare să facă așa ceva cu mine?
La naiba, așa sper.
Încă e zi când ajungem la ea acasă, dar soarele se lasă la orizont
și își aruncă lumina roz‑perlată asupra muntelui St. Helen. Ana și
Kate locuiesc într‑o zonă pitorească, o zonă cu o priveliște fantastică.

184 Grey— Vrei să intri? mă întreabă, după ce opresc motorul.
— Nu. Am de lucru.
Știu că dacă îi accept invitația trec o graniță pe care încă nu sunt
pregătit s‑o trec. Nu sunt făcut să fiu tandru și apropiat — și nu vreau
să‑i dau speranțe false în legătură cu relația pe care o va avea cu mine.
Se supără și se uită bosumflată în altă parte.
Nu vrea să plec.
E o umilință. Mă întind, îi apuc mâna și‑i sărut degetele, sperând
să‑i alung puțin supărarea.
— Mulțumesc pentru weekendul ăsta, Anastasia. A fost…
minunat.
Își întoarce către mine ochii strălucitori.
— Pe miercuri? continui eu. Te iau de la muncă, de unde ești?
— Pe miercuri, zice ea, iar speranța din vocea ei mă derutează.
La naiba. Asta nu e o întâlnire.
Îi sărut mâna din nou și cobor din mașină ca să‑i deschid
portiera. Trebuie să plec de aici înainte să fac ceva ce voi regreta.
Când se dă jos din mașină, se luminează, nu mai seamănă cu
cea care era acum câteva clipe. Merge până la ușa de la intrare, dar,
înainte de a urca treptele, se întoarce brusc.
— Ah, apropo, am chiloții tăi pe mine, spune ea, triumfătoare și se
trage de elasticul lenjeriei pe care văd scrise cuvintele „Polo“ și „Ralph“.
Mi‑a furat lenjeria intimă!
Sunt uluit. Și, într‑o secundă, nu vreau altceva decât s‑o văd
îmbrăcată în boxerii mei… și nimic mai mult.
Își lasă capul pe spate și intră în casă, lăsându‑mă pe trotuar,
uitându‑mă după ea ca un prost.
Clatin din cap și mă urc în mașină, iar când pornesc motorul
nu‑mi pot stăpâni un rânjet imens.
Sper să accepte.
După ce termin ce am de făcut, iau o înghițitură de Sancerre,
băutură pe care room‑service‑ul mi‑a trimis‑o prin intermediul

E L James 185
femeii cu ochi negri. Să citesc atâtea e‑mailuri și să răspund la ele
mi‑a distras atenția de la gândurile dedicate Anastasiei. Iar acum
mă simt obosit, într‑un fel foarte plăcut. Să fie oare cele cinci ore de
muncă? Sau toată activitatea sexuală de azi‑noapte și de azi‑dimi ‑
neață? Imagini cu minunata domnișoară Steele îmi invadează gându ‑
rile: în Charlie Tango, la mine în pat, la mine în cadă, dansând la
mine în bucătărie. Și când mă gândesc că totul a început aici vineri…
iar acum se hotărăște dacă să‑mi accepte sau nu propunerea.
Oare a citit contractul? Își face oare temele?
Îmi verific încă o dată telefonul să văd dacă nu mi‑a scris sau
dacă nu m‑a sunat, dar, desigur, n‑a făcut‑o.
Va fi oare de acord?
Așa sper…
Andrea mi‑a trimis noua adresă de e‑mail a Anei și m‑a asigurat
că laptopul va ajunge mâine‑dimineață. Cu asta în cap, scriu un
e‑mail.
De la: Christian Grey
Despre: Noul tău computer
Data: 22 mai 2011, 23:15
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Sper că ai dormit bine. Sper că folosești laptopul ăsta așa cum
trebuie, după cum am discutat.
De‑abia aștept cina de miercuri.
M‑aș bucura să‑ți răspund la întrebări și până atunci, pe e‑mail,
dacă dorești.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

186 GreyLuni,
23 mai 2011E‑mailul nu se întoarce la mine, deci adresa este valabilă. Mă
întreb cum va reacționa Ana mâine‑dimineață, când îl va citi. Sper
să‑i placă laptopul. Cred că voi afla mâine dacă‑i place sau nu. Îmi
reiau lectura și mă instalez pe canapea. E o carte scrisă de doi econo ‑
miști renumiți care studiază de ce oamenii săraci gândesc și se
poartă așa cum o fac. Îmi vine în minte imaginea unei tinere care se
piaptănă; părul îi strălucește în lumina care pătrunde prin fereastra
crăpată și îngălbenită, iar aerul este plin de firișoare de praf care
dansează. Cântă încet, ca un copil.
Mă trec fiorii.
Nu te mai gândi la asta, Grey.
Deschid cartea și încep să citesc.

Luni,
23 mai 2011

188 GreyEste ora unu noaptea când mă duc la culcare. Mă uit la tavan, sunt
obosit, relaxat, dar și entuziasmat, așteptând cu nerăbdare să văd
ce‑mi va aduce săptămâna care urmează. Sper să am un nou proiect:
domnișoara Anastasia Steele.
Alerg pe trotuarul de pe Main Street în timp ce mă îndrept
către râu. E ora 6:35 dimineața și razele soarelui pătrund printre
zgârie‑nori. Copacii de pe margine sunt de un verde proaspăt, cu
frunzele lor primăvăratice; aerul este curat, traficul  — lejer. Am
dormit bine. La căști ascult „O Fortuna“ din Carmina Burana a lui
Orff. Azi, în jurul meu, văd numai începuturi noi.
Oare îmi va răspunde la e‑mail?
E prea devreme, mult prea devreme pentru orice fel de răspuns,
dar mă simt mai bine decât m‑am simțit în ultimele săptămâni și trec
alergând pe lângă statuia elanului, către râul Willamette.
La 7:45 sunt deja în fața laptopului, după ce am făcut duș și am
comandat micul dejun. Trimit un e‑mail către Andrea ca s‑o anunț

E L James 189
că lucrez de la Portland pentru tot restul săptămânii și ca s‑o rog
să‑mi reprogrameze niște întâlniri, astfel încât să poată avea loc prin
telefon sau videoconferință. Îi scriu și lui Gail ca s‑o anunț că nu vin
acasă până joi seara, cel mai devreme. Apoi mă mai uit prin inbox
și găsesc, printre altele, o propunere pentru o fuziune cu un șantier
naval din Taiwan. I‑l trimit și lui Ros ca s‑o adauge pe ordinea de zi
care trebuie discutată.
Apoi îmi îndrept atenția către altă problemă importantă: Elena.
Mi‑a trimis câteva mesaje în weekend și nu i‑am răspuns.
De la: Christian Grey
Despre: Weekend
Data: 23 mai 2011, 08:15
Către: Elena Lincoln
Bună dimineața, Elena.
Scuze că nu ți‑am răspuns. Am fost ocupat tot weekendul și o să
fiu în Portland toată săptămâna asta. Nu știu ce fac nici weekendul
viitor, dar dacă sunt liber te anunț.
Ultimele studii pentru deschiderea salonului de frumusețe arată
promițător.
Bravo, doamnă…
Toate cele bune,
C
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Trimit e‑mailul, întrebându‑mă din nou ce părere ar avea Elena
despre Ana… și viceversa. Laptopul mă anunță că mi‑a sosit un nou
e‑mail.
E de la Ana.

190 GreyDe la: Anastasia Steele
Despre: noul tău computer (împrumutat)
Data: 23 mai 2011, 08:20
Către: Christian Grey
Am dormit foarte bine, mulțumesc  — dintr‑un motiv foarte
ciudat — Domnule.
Înțeleg că acest computer mi‑a fost dat cu împrumut, deci nu este
al meu.
Ana
„Domnule“ e scris cu D mare ; fata a citit și s‑a documentat cât a
putut. Și încă mai vorbește cu mine. Zâmbesc ca prostul în timp ce
recitesc e‑mailul. Astea sunt vești bune. Deși tot în e‑mailul ăsta îmi
spune că nu vrea computerul.
Drept să spun, asta mă cam enervează.
Clatin din cap, amuzat.
De la: Christian Grey
Despre: noul tău computer (împrumutat)
Data : 23 mai 2011, 08:22
Către: Anastasia Steele
Computerul v‑a fost dat cu împrumut. Pe o perioadă nedetermi ‑
nată, domnișoară Steele.
Din tonul dumneavoastră, remarc că v‑ați documentat, așa cum
v‑am sfătuit.
Până acum aveți vreo întrebare?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

E L James 191
I‑l trimit. Cât timp va trece până‑mi va răspunde? Mă întorc la
cititul e‑mailului ca să‑mi treacă vremea cât aștept răspunsul ei. E un
raport executiv de la Fred, șeful diviziei de telecomunicații, referitor
la progresele făcute privind tableta noastră care se încarcă prin inter ‑
mediul panoului solar — un proiect la care țin. Este ambițios, dar
puține dintre proiectele mele contează mai mult decât asta și sunt
foarte entuziasmat. Sunt absolut hotărât să duc tehnologia accesibilă
din lumea civilizată în lumea a treia.
Din nou un sunet de avertizare dinspre computerul meu.
Un alt e‑mail de la domnișoara Steele.
De la: Anastasia Steele
Despre: Minți iscoditoare
Data: 23 mai 2011, 08:25
Către: Christian Grey
Am multe întrebări, dar nu sunt potrivite pentru o discuție pe
e‑mail, și unii dintre noi trebuie să mai și muncească pentru a trăi.
Nu vreau și nici nu am nevoie de acest computer pe o perioadă
nedeterminată.
Pe curând, o zi bună. Domnule.
Ana
Tonul e‑mailului ei mă face să zâmbesc, dar se pare c‑a plecat la
muncă, deci asta s‑ar putea să fie ultimul pentru o vreme. Refuzul ei de a
accepta nenorocitul ăla de computer este enervant. Dar cred că asta îmi
demonstrează că nu este materialistă. Nu vrea să fie o întreținută — și e
ceva rar printre femeile pe care le‑am cunoscut… totuși, Leila era la fel.
— Domnule, nu merit această rochie frumoasă.

192 Grey— Ba da. Ia‑o. Și să nu mai aud nicio vorbă despre asta. Ai
înțeles?
— Da, stăpâne.
— Bine. Și croiala ți se potrivește.
Ah, Leila. Era o supusă bună, dar s‑a atașat prea tare de mine
și eu eram bărbatul nepotrivit. Din fericire, chestia asta n‑a ținut
prea mult. Acum s‑a măritat și e fericită. Îmi reîndrept atenția către
e‑mailul Anei și‑l recitesc.
„Unii dintre noi trebuie să mai și muncească pentru a trăi.“
Fetișcana asta răzgâiată insinuează că eu nu muncesc.
S‑o ia naiba!
Mă uit pe raportul destul de concis al lui Fred, care este deschis
pe ecranul meu, și mă hotărăsc să lămuresc lucrurile cu Ana.
De la: Christian Grey
Despre: noul tău computer (din nou împrumutat)
Data: 23 mai 2011, 08:26
Către: Anastasia Steele
Pe mai târziu, iubito.
P .S.: Și eu îmi câștig existența muncind, să știi.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mi se pare imposibil să mă concentrez la ce am de făcut, aștep ‑
tând ca faimosul sunet de avertizare să‑mi anunțe un nou e‑mail de
la Ana. Când se aude, îmi ridic imediat privirea — dar e de la Elena.
Și mă mir și eu cât sunt de dezamăgit.
De la: Elena Lincoln
Despre: Weekend

E L James 193
Data: 23 mai 2011, 08:33
Către: Christian Grey
Christian, muncești prea mult. Ce e la Portland? Și mai multă
muncă?
Ex
ELENA LINCOLN
ESCLAV A
Pentru Frumusețea din Tine™
Oare să‑i spun? Dacă‑i spun, mă va suna imediat să‑mi pună
întrebări, iar eu încă nu sunt pregătit să‑mi divulg experiențele de
peste weekend. Îi scriu un e‑mail scurt în care îi răspund că e vorba
despre muncă, după care mă întorc la lectura mea.
Andrea mă sună la nouă și revizuim împreună programul.
Pentru că tot sunt în Portland o rog să‑mi stabilească o întâlnire
cu președintele și vicepreședintele departamentului de dezvoltare
economică de la WSU, pentru a discuta despre proiectul de tehno ‑
logizarea solului pe care‑l derulăm și despre faptul că au nevoie de
fonduri suplimentare în următorul an fiscal. Este de acord să‑mi
anuleze toate angajamentele sociale de săptămâna aceasta și apoi îmi
realizează conexiunea cu prima dintre videoconferințele zilei.
Pe la trei, când examinez atent niște propuneri de design pentru
tabletă pe care mi le‑a trimis Barney, sunt deranjat de niște bătăi în
ușă. Mă enervez c‑am fost întrerupt, dar pentru o clipă sper că e
domnișoara Steele. De fapt e Taylor.
— Bună.
Sper că vocea nu‑mi exprimă dezamăgirea.
— V‑am adus hainele, domnule Grey, spune el politicos.
— Intră. Poți să le atârni în debara? Aștept să intru în urmă ‑
toarea teleconferință.

194 Grey— Desigur, domnule.
Intră grăbit în dormitor, ducând o geantă și două costume în huse.
Când revine, încă aștept începerea teleconferinței.
— Taylor, nu cred că mai am nevoie de tine câteva zile. De ce
nu‑ți iei liber s‑o vizitezi pe fiica ta?
— E foarte frumos din partea dumneavoastră, domnule, dar
mama ei și cu mine…
Se oprește, stânjenit.
— Ah. Așa, pur și simplu? îl întreb.
Dă din cap.
— Da, domnule. O să am ceva de negociat.
— Bine. Miercuri e mai bine?
— O s‑o întreb. Mulțumesc, domnule.
— Pot să te ajut cu ceva?
— Mă ajutați deja, domnule.
Nu vrea să vorbească despre asta.
— Bine. Cred c‑o să am nevoie de o imprimantă — poți să te
ocupi?
— Da, domnule.
Dă aprobator din cap. După ce pleacă, închizând ușa ușor în
urma lui, mă încrunt. Sper că fosta lui soție nu‑i face necazuri. Îi
plătesc fiicei sale școlarizarea ca pe un alt stimulent ca să rămână în
slujba mea; e un om bun și nu vreau să‑l pierd.
Sună telefonul  — e teleconferința mea cu Ros și senatorul
Blandino.
Ultima mea conferință se termină pe la 17:20. Mă întind în scaun
și mă gândesc cât de productiv am fost astăzi. E uimitor cât de multe
pot să fac când nu sunt la birou. Mai am câteva rapoarte de citit și
ziua de muncă s‑a terminat. Mă uit pe fereastră la cerul după‑amiezii
târzii și mintea îmi fuge către cineva care ar putea să‑mi fie supusă.
Mă întreb cum și‑a petrecut ea ziua la Clayton, aranjând prețuri la
cabluri și măsurând bucăți de frânghie. Sper ca într‑o bună zi să folosesc

E L James 195
așa ceva și cu ea. Mi‑o imaginez legată fedeleș în camera mea de joacă.
Mă gândesc la asta pentru o clipă… apoi îi trimit iute un e‑mail. Toată
așteptarea aceasta, toată munca și tot schimbul de e‑mailuri mă fac
nerăbdător. Știu cum mi‑ar plăcea să‑mi consum energia asta acumu ‑
lată, dar trebuie să mă mulțumesc cu o rundă de alergare.
De la: Christian Grey
Despre: A munci pentru a supraviețui
Data: 23 mai 2011, 17:24
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Sper c‑ai avut o zi plăcută azi la serviciu.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă schimb din nou în echipamentul de alergare. Taylor mi‑a
mai adus două perechi de pantaloni de trening. Sunt sigur
că asta‑i mâna lui Gail. Când mă îndrept spre ușă îmi verific
e‑mailul. Mi‑a răspuns.
De la: Anastasia Steele
Despre: A munci pentru a supraviețui
Data: 23 mai 2011, 17:48
Către: Christian Grey
Domnule… Am avut o zi foarte bună la serviciu.
Mulțumesc.
Ana
Dar nu și‑a făcut temele. Îi mai scriu o dată.

196 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Fă‑ți temele!
Data: 23 mai 2011, 17:50
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
Mă bucur că ai avut o zi bună.
Dar cât timp dai e‑mailuri înseamnă că nu te documentezi.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Și, în loc să ies din cameră, prefer să‑i aștept răspunsul. Nu mă
lasă să aștept foarte mult timp.
De la: Anastasia Steele
Despre: Bătăi de cap
Data: 23 mai 2011, 17:53
Către: Christian Grey
Domnule Grey, nu‑mi mai trimite e‑mailuri și‑o să pot să mă apuc
de documentare.
Mi‑ar plăcea să mai iau un 10.
Ana
Izbucnesc în râs. Da. Acel 10 a fost ceva deosebit. Închid ochii
și‑mi aduc aminte din nou de senzația pe care mi‑a lăsat‑o gura ei
pe penis.
La naiba.
Mă ridic pe călcâie, îi trimit răspunsul meu și aștept.

E L James 197
De la: Christian Grey
Despre: Nerăbdare
Data: 23 mai 2011, 17:55
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
Nu‑mi mai trimite e‑mailuri și fă‑ți temele.
Mi‑ar plăcea să‑ți mai dau o notă de 10.
Prima a fost bine‑meritată. 😉
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Răspunsul ei nu vine imediat și, puțin descurajat, mă hotărăsc să
mă duc la alergat. Dar când deschid ușa, aud sunetul care anunță că
am un e‑mail nou și mă întorc din drum.
De la: Anastasia Steele
Despre: Documentarea pe internet
Data: 23 mai 2011, 17:59
Către: Christian Grey
Domnule Grey,
Ce anume sugerați să caut pe Google?
Ana
La naiba! De ce nu m‑am gândit la asta? Puteam să‑i dau
câteva cărți. Îmi vin în cap numeroase site‑uri — dar nu vreau s‑o
înspăimânt.
Poate ar trebui să înceapă cu cele mai blânde…

198 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Documentare pe internet
Data: 23 mai 2011, 18:02
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
Începe întotdeauna cu Wikipedia.
Fără e‑mailuri dacă nu ai întrebări de pus.
Ne‑am înțeles?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă ridic de la birou, gândindu‑mă că nu va mai răspunde, dar,
ca de obicei, mă surprinde și‑mi scrie. Nu‑i pot rezista.
De la: Anastasia Steele
Despre: Ce tiran!
Data: 23 mai 2011, 18:04
Către: Christian Grey
Da… Domnule .
Ești atât de tiranic.
Ana
Ai mare dreptate, iubito.
De la: Christian Grey
Despre: Autoritar
Data: 23 mai 2011, 18:06
Către: Anastasia Steele

E L James 199
Anastasia, nici nu știi cât de tiranic sunt.
Mă rog, poate acum ți‑ai făcut o idee.
Fă‑ți temele.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Calmează‑te puțin, Grey. Înainte să apuce să mă distragă din
nou, am ieșit pe ușă. Alerg către malul râului, cu Foo Fighters răsu ‑
nându‑mi în căști; am văzut râul Willamette la răsărit, acum îl văd și
la apus. E o seară plăcută: perechile se plimbă pe mal, oamenii stau
pe iarbă, iar câțiva turiști merg cu bicicletele de‑a lungul falezei. Îi
evit, cu muzica mea aproape asurzindu‑mă.
Domnișoara Steele are întrebări. A rămas în joc  — deci nu
spune „nu“. Schimbul nostru de e‑mailuri mi‑a dat puțină speranță.
Alerg pe sub podul Hawthorne și mă gândesc cât de ușor se exprimă
în scris, mult mai bine decât atunci când vorbește. Poate că ăsta e
modul ei preferat de exprimare. În fine, a studiat literatura engleză.
Sper ca atunci când mă voi întoarce voi găsi un alt e‑mail, poate cu
întrebări, poate cu încă un strop de tachinare obraznică.
Mda. De‑abia aștept.
Sprintez pe Main Street și îndrăznesc să sper că‑mi va accepta
propunerea. Acest gând mă entuziasmează și mă înviorează, așa că
măresc ritmul, alergând înapoi către The Heathman.
E șase și un sfert, iar eu stau pe scaun, în salon. La cină am mâncat
o salată de somon sălbatic de Oregon, tot grație domnișoarei Ochi
Negri, și mai am jumătate de pahar de Sancerre de terminat. Am
laptopul deschis, în caz că vine vreun e‑mail important. Iau raportul
pe care l‑am printat, despre terenurile dezafectate din Detroit.
— Trebuie să fie Detroit, mormăi eu cu voce tare și încep să
citesc.

200 GreyCâteva minute mai târziu, aud un sunet dinspre laptop.
E un e‑mail cu titlul „Speriata de la WSUV“. Titlul mă face să mă
ridic în capul oaselor.
De la: Anastasia Steele
Despre: Speriata de la WSUV
Data: 23 mai 2011, 20:33
Către: Christian Grey
Ei bine, am văzut destul.
A fost o plăcere să te cunosc.
Ana
Rahat!
Citesc încă o dată.
La naiba.
A spus „nu“. Mă uit la ecran nevenindu‑mi să cred.
Asta a fost tot?
Nu discutăm?
Nimic.
Doar „A fost o plăcere să te cunosc?“
Ce. Mama. Dracului.
Mă trântesc înapoi în scaun, stupefiat.
Plăcere?
Plăcere.
PLĂCERE.
Credeam că i se părea mai mult decât plăcut atunci când își
dădea capul pe spate, subjugată de intensitatea orgasmului.
Nu te mai pripi, Grey.
Poate că e o glumă?
Bună glumă!
Îmi trag laptopul mai aproape ca să‑i răspund.

E L James 201
De la: Christian Grey
Despre: PLĂCERE?
Data: 23 mai 2011
Către: Anastasia Steele
Dar când mă uit la ecran și degetele îmi zăbovesc deasupra
tastelor, nu mă pot gândi la ce trebuie să spun.
Cum a putut să mă respingă atât de ușor?
Prima dată când și‑a tras‑o.
Adună‑te, Grey. Care‑ți sunt opțiunile? Poate ar trebui să‑i fac o
vizită, ca să mă asigur că răspunul ei e „nu“. Poate o pot convinge în
alt fel. Cu siguranță nu știu ce să‑i scriu în e‑mail. Poate că s‑a uitat
la site‑uri cu chestii dure. De ce nu i‑am dat eu câteva cărți? Nu‑mi
vine să cred așa ceva. Trebuie să mă privească în ochi și să mă refuze.
Mda. Îmi fac un plan în minte, iar câteva clipe mai târziu mă
trezesc căutându‑mi cravata.
Acea cravată.
Înțelegerea asta mai are o șansă. Scot din geanta de voiaj câteva
prezervative și le bag în buzunarul din spate al pantalonilor, apoi îmi
iau jacheta și o sticlă de vin din minibar. La naiba, e Chardonnay —
dar e bine și așa. Ies, încui ușa și mă îndrept către lift ca să‑mi iau
mașina de la valet.
Parchez R8‑ul în fața apartamentului pe care Ana îl împarte cu
Kavanagh și mă întreb dacă asta e o mișcare înțeleaptă. Nu mi‑am
vizitat niciodată supusele la ele acasă — mereu veneau ele la mine.
Îmi forțez toate limitele pe care mi le‑am impus. Deschid
portiera și mă dau jos pradă agitației; e o nechibzuință și o aroganță
din partea mea să vin aici. Dar deja am fost aici de două ori, chiar
dacă pentru câteva minute. Dacă e de acord, va trebui să țin cont de
așteptările ei. Asta nu se va mai întâmpla niciodată.
Iar te pripești, Grey.
Ești aici pentru că ești convins că răspunsul e „nu“.

202 GreyKavanagh răspunde când bat la ușă. E surprinsă să mă vadă.
— Bună, Christian. Ana nu mi‑a spus că treci pe‑aici.
Îmi face loc să intru.
— E la ea în cameră. O chem imediat.
— Nu. Vreau să‑i fac o surpriză.
Îi zâmbesc cât pot de sincer și cuceritor, iar ea clipește de câteva
ori. Oau. A fost ușor. Cine s‑ar fi gândit? Ce mai satisfacție.
— Unde‑i camera ei?
— Pe aici, prima ușă.
Îmi arată o ușă de lângă livingul gol.
— Mulțumesc.
Las jacheta și vinul rece pe una dintre cutiile în care și‑au împa ‑
chetat lucrurile și deschid ușa, intrând într‑un mic hol. În hol dau de
două uși. Presupun că una este ușa de la baie, așa că bat la cealaltă.
După ce bat o dată, o deschid și dau cu ochii de Ana, stând la un
birou, citind ceea ce pare a fi contractul. Are căștile în urechi și bate
ritmul cu degetele, pe o muzică neauzită. Rămân acolo câteva clipe
și‑o privesc. E foarte concentrată; are părul împletit și poartă niște
pantaloni de trening. Poate că a fost să alerge în seara asta… poate
că și ea suferă de exces de energie. Gândul ăsta mă încântă. Camera
ei e mică, ordonată și tipică pentru o fată: numai nuanțe de alb, crem
și albastru‑deschis, totul scăldat în lumina blândă a veiozei de pe
noptieră. Și încăperea asta e un pic cam goală, dar observ o cutie de
împachetat aproape închisă pe care scrie Camera Anei . Cel puțin are
un pat de două persoane — cu o ramă albă de fier forjat. Da. Câte
posibilități…
Brusc Ana sare în picioare, speriată de prezența mea.
Da. Sunt aici din cauza e‑mailului tău.
Își scoate căștile și sunetul electric al muzicii umple spațiul
dintre noi.
— Bună seara, Anastasia.
Mă privește uluită, cu ochii mari.
— Am simțit că e‑mailul tău cerea un răspuns față în față.

E L James 203
Încerc să‑mi păstrez un ton neutru. Închide și deschide gura,
dar nu spune nimic.
Domnișoara Steele a rămas fără replică. Asta‑mi place.
— Pot să stau jos?
Dă din cap, privindu‑mă mai departe uimită în timp ce mă trân ‑
tesc la ea pe pat.
— Mă întrebam cum arată dormitorul tău, sparg eu gheața, deși
pălăvrăgeala nu e deloc specialitatea mea.
Se uită prin cameră de parcă ar fi văzut‑o pentru prima oară în
viața ei.
— E foarte calm și liniștit aici, adaug eu, deși acum nu mă simt
deloc calm și liniștit.
Vreau să știu de ce mi‑a refuzat propunerea fără niciun fel de
discuție prealabilă.
— Cum… ? șoptește ea, dar se oprește, fiind prea uluită să
continue.
— Încă sunt la The Heathman.
Știe asta.
— Vrei să bei ceva? mă întreabă cu o voce pierită.
— Nu, mulțumesc, Anastasia.
Foarte bine. Și‑a regăsit bunele maniere.
Dar vreau să trec la problema care m‑a adus aici: e‑mailul ei
alarmant.
— Deci, ți‑a făcut plăcere faptul că m‑ai cunoscut?
Subliniez cuvântul care m‑a jignit cel mai tare din toată fraza.
Plăcere? Pe bune?
Se uită în podea, iar degetele îi bat nervoase pe coapse.
— Credeam că o să‑mi răspunzi pe e‑mail, zice ea, iar vocea îi
pare mică, precum camera.
— Te muști de buză în mod intenționat? o întreb, cu o voce mai
aspră decât am vrut.
— Nu mi‑am dat seama că mă mușcam de buză, șoptește ea, cu
chipul palid.

204 GreyNe uităm fix unul la celălalt.
Și, între noi, aerul aproape că scoate scântei.
La naiba.
Nu simți asta, Ana? Tensiunea. Atracția. Rămân fără aer când
văd cum i se dilată pupilele. Încet, calculat, o prind de păr și îi scot
ușor elasticul, desfăcându‑i o codiță. Mă privește fascinată, iar ochii
ei nu mă părăsesc nicio clipă. Îi desfac și cealaltă codiță.
— Deci te‑ai decis să faci puțin sport?
O mângâi cu degetele pe ureche. Cu mare grijă, o ating și o strâng
ușor de lobul cărnos. Nu poartă cercei, deși are găuri în urechi. Mă
întreb cum ar arăta un diamant agățat aici. Pe un ton coborât o întreb
de ce s‑a dus să facă sport.
Respirația i se precipită.
— Aveam nevoie de timp de gândire, îmi răspunde.
— La ce să te gândești, Anastasia?
— La tine.
— Și ai ajuns la concluzia că ți‑a făcut plăcere faptul că m‑ai
cunoscut? Că m‑ai cunoscut în sensul biblic?
Obrajii i se îmbujorează.
— Nu credeam că ești la curent cu Biblia.
— Mergeam la școala de duminică, Anastasia. Am învățat multe
acolo.
Catehism. Vinovăție. Și faptul că Dumnezeu m‑a părăsit cu mult
timp în urmă.
— Nu‑mi aduc aminte să fi citit despre clești de sfârcuri în Biblie.
Poate că ai învățat după o traducere modernă, mă sfidează ea, cu o
privire strălucitoare și provocatoare.
Ah, gura asta obraznică.
— În fine, m‑am gândit să trec pe aici și să‑ți reamintesc cât de
bucuroasă ar trebui să fii că m‑ai cunoscut.
Provocarea din tonul meu plutește între noi. Deschide gura
surprinsă, dar eu îmi las degetele să‑i alunece pe bărbie și‑i închid
buzele.

E L James 205
— Ce mai zici acum, domnișoară Steele? șoptesc în timp ce ne
uităm fix unul la celălalt.
Brusc se aruncă pe mine.
La naiba.
O prind de mâini înainte să apuce să mă atingă și mă răsucesc
astfel încât aterizează pe pat, sub mine, și îi întind brațele deasupra
capului. O întorc cu fața la mine, o sărut, cu forță, în timp ce limba
mea o caută pe a ei. Ca răspuns, își ridică trupul și mă sărută la fel
de intens.
Ah, Ana. Ce îmi faci tu mie.
O simt nerăbdătoare, dorindu‑și mai mult, și atunci mă opresc și
mă uit fix la ea. E momentul să aplic planul de rezervă.
— Ai încredere în mine? o întreb, când deschide ochii.
Ana dă din cap entuziastă. Scot cravata din buzunarul din spate
al pantalonilor și i‑o arăt, apoi mă așez lângă ea și, apucând‑o de
ambele încheieturi, o leg de una dintre barele de fier de la capul
patului.
Se zbate dedesubtul meu, trăgând de noduri, dar e legată cum
trebuie. Nu are cum să scape.
— Așa e mai bine.
Zâmbesc mulțumit pentru că am adus‑o unde mi‑am dorit.
Acum trebuie s‑o dezbrac.
Îi iau piciorul drept și încep să‑i dezleg șireturile.
— Nu, murmură ea jenată, încercând să‑și retragă piciorul, și
știu că face asta fiindcă a alergat și nu vrea să‑i scot pantofii.
Oare crede că puțină transpirație o să‑mi taie cheful?
Draga de ea!
— Dacă te zbați, te leg și de picioare. Și dacă scoți vreun sunet,
Anastasia, îți pun căluș. Stai liniștită. Katherine e probabil la ușă și
ne ascultă.
Se oprește. Și știu că instinctele mele nu dau greș. Își face griji
din cauza picioarelor. Când o să priceapă că nimic din toate astea nu
mă deranjează?

206 GreyÎi scot repede pantofii, șosetele și pantalonii de trening. Apoi o
întorc, ca să stea întinsă pe cearșafuri, și nu pe cuvertura delicată,
croșetată. O să facem vraiște totul pe‑aici.
Nu‑ți mai mușca buza aia nenorocită.
Îmi trec degetul mare peste gura ei, ca un avertisment lasciv. Își
rotunjește buzele în forma unui sărut, făcându‑mă să zâmbesc. E o
ființă frumoasă și senzuală.
Acum că am adus‑o unde am dorit, îmi scot pantofii și șose ‑
tele, îmi desfac nasturele de sus al pantalonilor și‑mi dau jos cămașa.
Nu‑și ia ochii de la mine.
— Cred că ai văzut prea multe.
Vreau s‑o las să ghicească, să nu știe ce urmează. Va fi un festin
carnal. N‑am mai legat‑o la ochi până acum, așa că asta va face parte
din antrenament.
Dacă spune da…
Mă așez lângă ea din nou, o apuc de marginea tricoului și i‑l
ridic. Dar nu i‑l scot, ci i‑l las rulat peste ochi: o bandă eficientă.
Arată fantastic, așa, întinsă și legată.
— Mmm, e din ce în ce mai bine. Mă duc să aduc ceva de băut,
șoptesc și o sărut.
Geme când mă dau jos din pat. Ies din cameră, lăsând ușa între ‑
deschisă și mă duc în living ca să iau sticla de vin.
De pe canapea, Kavanagh își ridică privirea din carte, cu sprân ‑
cenele arcuite a mirare. Nu‑mi spune că n‑ai mai văzut în viața ta un
bărbat fără cămașă, Kavanagh, că nu te cred.
— Kate, unde găsesc niște pahare, gheață și un tirbușon? o
întreb, ignorându‑i expresia scandalizată.
— Ăă. În bucătărie. Ți le‑aduc eu. Unde e Ana?
Ah, e îngrijorată pentru prietena ei. Bravo.
— E puțin ocupată în acest moment, dar vrea ceva de băut.
Iau sticla de Chardonnay.
— Ah, înțeleg, spune Kavanagh, iar eu o urmez în bucătărie,
unde îmi arată câteva pahare de pe masă.

E L James 207
Toate paharele sunt scoase, presupun că așteaptă să fie împache ‑
tate pentru mutare. Îmi întinde un tirbușon și scoate din frigider o
tavă cu gheață, oferindu‑mi câteva cuburi.
— Mai avem de strâns pe‑aici. Să știi că Elliot ne ajută cu
mutarea.
Are un ton critic.
— Serios?
Încerc să par dezinteresat în timp ce desfac vinul.
— Pune gheața în pahare.
Îi arăt cu bărbia cele două pahare.
— Este Chardonnay. E mai ușor de băut cu gheață.
— Mă gândeam că ești mai degrabă tipul care preferă vinul
roșu, zice ea, apoi toarnă vinul. Ai de gând să vii s‑o ajuți pe Ana cu
mutatul?
Ochii îi scapără. Mă provoacă.
Închide‑i gura, Grey.
— Nu. Nu pot.
Mă răstesc la ea, pentru că mă enervează, încercând să mă facă
să mă simt vinovat. Își ține buzele strânse și, când mă întorc ca să
plec din bucătărie, îi văd expresia dezaprobatoare.
Du‑te dracului, Kavanagh.
N‑am de gând să ajut. Ana și cu mine nu avem genul ăla de
relație. În plus, n‑am timp.
Mă întorc în camera Anei și închid ușa în urma mea, dând‑o
naibii pe Kavanagh, cu disprețul ei cu tot. Mă liniștesc imediat când
o văd pe delicioasa Ana Steele, așteptând în pat, cu răsuflarea întretă ‑
iată. Pun vinul pe noptieră, scot cutia cu prezervative din pantaloni
și o așez lângă vin, apoi îmi scot pantalonii, eliberându‑mi penisul
erect.
Sorb din vin  — surprinzător, nu e chiar așa de rău  — și îmi
cobor privirea asupra Anei. Nu spune o vorbă. Stă cu fața întoarsă
către mine, iar buzele i s‑au desfăcut, nerăbdătoare. Iau paharul și
mă lungesc din nou lângă ea.

208 Grey— Ți‑e sete, Anastasia?
— Da, șoptește ea.
Iau o gură de vin, mă aplec și o sărut, lăsând vinul să‑i picure în
gură. Îl soarbe și aud din pieptul ei un sunet slab de încântare.
— Mai vrei? o întreb.
Dă din cap, zâmbind, iar eu mă conformez.
— Să nu mergem prea departe; știm că nu prea reziști la băutură,
Anastasia, o necăjesc eu, iar ea îmi zâmbește larg.
Mă aplec, îi mai ofer puțin vin din gura mea, iar ea se zbate sub
mine.
— Acum îți mai face plăcere ? o întreb, întinzându‑mă lângă ea.
Stă nemișcată și serioasă, dar buzele i se desfac când inspiră
adânc.
Mai iau o gură de vin, de data asta cu două bucățele de gheață.
Când o sărut, îi împing o bucățică de gheață printre buze, apoi îi las
o urmă rece pe pielea frumos mirositoare, de la gât către buric. Acolo
îi las o altă bucățică de gheață și puțin vin.
Își ține răsuflarea.
— Acum trebuie să stai nemișcată. Dacă te miști, Anastasia, o să
împrăștii vinul în tot patul.
Vorbesc încet și o sărut chiar deasupra buricului. Șoldurile îi
tresar.
— Oh, nu. Dacă verși vinul o să te pedepsesc, domnișoară Steele.
Ca răspuns, geme și trage de cravată.
Toate lucrurile bune, Ana…
Îi scot pe rând sânii din sutien și îi las să se sprijine doar pe arcul
de metal al cupelor; are sânii obraznici și vulnerabili, exact așa cum
îmi plac mie. Îi ating ușor cu buzele.
— Acum cam cât de plăcut este? șoptesc și suflu încet asupra
unui sfârc.
Gura ei rostește un „Ah“ mut. Mai iau o bucată de gheață în gură
și i‑o trec în jos pe piept, către sfârc, desenând cercuri înghețate.
Geme sub greutatea mea. Prind gheața între degete și îi torturez mai

E L James 209
departe fiecare sfârc cu buzele mele reci și cu celălalt cub de gheață
care mi se topește în mână.
Scâncind și gâfâind sub mine, se încordează, dar reușește să stea
nemișcată.
— Dacă verși vinul, nu te las să‑ți dai drumul, o ameninț.
— Ah. Te rog. Christian. Domnule. Te rog, mă imploră ea.
Ah, o aud spunând aceste vorbe.
Există speranță.
Nu a spus „nu“.
Îmi trec degetele peste trupul ei, către chiloți, mângâindu‑i pielea
moale. Dintr‑odată șoldurile i se ridică, vărsând vinul și gheața acum
topită din buric. Mă reped să‑l sorb, sărutându‑i și lingându‑i trupul.
— Vai, draga mea Anastasia, te‑ai mișcat. Ce să‑ți fac eu acum ție?
Îi bag degetele în chiloți și îi mângâi clitorisul.
— Ah! scâncește ea.
— Ah, iubito, șoptesc recunoscător.
E umedă. Foarte umedă.
Vezi. Vezi cât e de bine?
Îi strecor arătătorul și degetul mijlociu înăuntru și ea tremură.
— Ești gata pentru mine atât de repede, murmur și‑mi plimb
degetele înăuntru și în afară, făcând‑o să geamă prelung și dulce.
Șoldurile i se mișcă odată cu degetele mele.
Ah, își dorește asta.
— Ești o fată lacomă.
Glasul meu e răgușit, iar ea se alătură ritmului pe care i‑l impun
când încep să‑i mângâi clitorisul cu degetul mare, ațâțând‑o.
Ea țipă, cu trupul zvâcnind sub al meu. Vreau să‑i văd fața și
întind cealaltă mână, ridicându‑i tricoul. Deschide ochii, clipind în
lumina difuză.
— Vreau să te ating, îmi spune, cu vocea răgușită și plină de
dorință.
— Știu, îi spun, gâfâind lângă buzele ei și o sărut, păstrând în tot
acest timp ritmul cu degetele.

210 GreyAre gust de vin și de dorință și de Ana. Și mă sărută și ea cu o
pasiune pe care n‑am simțit‑o în ea până acum. O mângâi pe cap,
imobilizând‑o, și continui s‑o sărut și să i‑o trag cu degetele. Când
simt că picioarele i se încordează, îmi încetinesc ritmul mâinii.
Ah, nu, iubito. Încă nu‑ți dai drumul.
Mai fac asta de trei ori în timp ce‑i sărut buzele calde și dulci. A
cincea oară îmi opresc mișcările degetelor și‑i șoptesc încet la ureche:
— Asta ți‑e pedeapsa, atât aproape de orgasm și totuși atât de
departe. Acum ți se mai pare plăcut ?
— Te rog, scâncește ea.
Doamne, cât îmi place să mă implore.
— Cum să te fut, Anastasia?
Încep să‑mi mișc din nou degetele, iar picioarele îi tremură,
după care îmi opresc mâna din nou.
— Te rog, gâfâie ea, atât de încet încât de‑abia o pot auzi.
— Ce vrei, Anastasia?
— Pe tine… acum, mă roagă ea.
— Să ți‑o trag așa, sau invers? Am o infinitate de posibilități,
șoptesc.
Îmi retrag mâna, iau prezervativul de pe noptieră și îngenunchez
între picioarele ei. Nu‑mi desprind privirea de la ea, îi dau jos chiloții
și i‑i arunc pe podea. Are ochii întunecați, plini de promisiune și
dorință. Face ochii mari în timp ce eu îmi pun încet prezervativul.
— Acum tot plăcut ți se pare? o întreb, înfășurându‑mi degetele
în jurul penisului erect.
— Era o glumă, scâncește ea.
Glumă?
Mulțumesc. Lui. Dumnezeu.
Nu‑i totul pierdut.
— O glumă? o întreb, în timp ce mă masturbez în fața ei.
— Da. Te rog, Christian, mă imploră ea.
— Și acum mai râzi?
— Nu.

E L James 211
Vocea de‑abia i se mai aude, dar dă ușor din cap și îmi confirmă
ce voiam să aflu.
Văd cât mă dorește… mi‑aș putea da drumul doar uitându‑mă
la ea. O apuc, o răsucesc, așezând‑o cu fundul ei superb în sus. Este
prea tentant. O plesnesc tare peste fese, apoi o pătrund.
Ah, la naiba. Este atât de nerăbdătoare.
Se strânge mai aproape de mine și țipă când ajunge la orgasm.
La dracu’. A fost prea rapid.
Îi imobilizez șoldurile și i‑o trag tare, călărind‑o cât timp își dă
drumul. Strângând din dinți, intru și ies din ea, iar ea o ia de capăt.
Haide, Ana. Din nou, o rog eu, și continui să i‑o trag.
Ea geme și scâncește sub mine și pe spate îi apare o dâră de
transpirație.
Picioarele încep să‑i tremure.
E aproape.
— Haide, Anastasia, din nou, șoptesc și, ca prin minune,
or gas mul trece din trupul ei într‑al meu.
Splendid. Îmi dau drumul fără niciun cuvânt.
Doamne, Dumnezeule. Mă prăbușesc peste ea. A fost epuizant.
— Cât de plăcut e acum? îi șuier în ureche, trăgând aer în piept.
Zace întinsă pe pat, gâfâind, iar eu mă retrag din ea și îmi scot
prezervativul încrețit. Mă dau jos din pat și mă îmbrac repede. Când
termin, mă întind și dezleg cravata, eliberând‑o. Răsucindu‑se, își
întinde mâinile și degetele și își aranjează sutienul. O învelesc cu o
cuvertură și mă întind lângă ea, sprijinindu‑mă într‑un cot.
— Chiar a fost o plăcere, spune ea, cu un surâs pervers.
— Din nou cuvântul ăsta.
Zâmbesc cu subînțeles.
— Nu‑ți place cuvântul ăsta?
— Nu. Nu‑mi este suficient tot timpul.
— Ah — nu știu ce să zic… pare să aibă un efect pozitiv asupra ta.
— Acum sunt doar un efect pozitiv? Poți să‑mi rănești orgoliul
mai tare, domnișoară Steele?

212 Grey— Nu cred că orgoliul tău suferă în vreun fel.
Încruntarea îi dispare.
— Așa crezi?
Dr. Flynn ar avea multe de spus despre acest subiect.
— De ce nu‑ți place să fii atins? mă întreabă, cu o voce dulce și
blândă.
— Nu‑mi place și gata.
O sărut pe frunte ca s‑o distrag de la întrebările pe tema asta.
— Deci acel e‑mail înseamnă glumă la tine?
Se uită la mine cu sfială și ridică din umeri parcă încercând să
se scuze.
— Înțeleg. Deci încă te mai gândești la propunerea mea?
— Propunerea ta indecentă… da, mă mai gândesc.
Ah, Slavă cerului.
Înțelegerea noastră încă se negociază. Bucuria mea este atât de
reală, încât aproape îi pot simți gustul.
— Am câteva probleme, totuși.
— Aș fi dezamăgit dacă n‑ai avea.
— Voiam să ți le trimit pe e‑mail, dar m‑ai cam întrerupt.
— Coitus interruptus.
— Vezi? Știam eu că ai simțul umorului, pe acolo, pe undeva.
Are o sclipire veselă în privire.
— Numai unele lucruri amuzante, Anastasia. Am crezut că‑mi
spui nu — fără nicio discuție.
— Nu știu încă. Nu m‑am hotărât deocamdată. O să‑mi pui
zgardă?
Întrebarea ei mă surprinde.
— Văd că te‑ai documentat. Nu știu, Anastasia. N‑am pus nimă‑
nui zgardă.
— Dar ție ți‑a pus cineva? întreabă ea.
— Da.
— Doamna Robinson?
— Doamna Robinson?

E L James 213
Râd cu poftă. Anne Bancroft în Absolventul.
— O să‑i transmit că i‑ai spus așa; o să‑i placă la nebunie.
— Încă vorbești cu ea des?
Are un ton, șocat și indignat.
— Da.
Ce‑i așa mare scofală?
— Înțeleg.
Are vocea întretăiată. E supărată? De ce? Nu pricep.
— Deci tu ai pe cineva cu care să‑ți discuți stilul de viață alter ‑
nativ, dar eu n‑am voie.
Din tonul ei răzbate iritarea, dar încă o dată se supără degeaba.
— Nu cred că m‑am gândit așa la ea. Doamna Robinson face
parte din acest stil de viață. Ți‑am zis, acum suntem doar prieteni
buni. Dacă vrei, pot să‑ți fac cunoștință cu una dintre fostele mele
supuse. Ai putea vorbi cu ea.
— Asta ți se pare ție o glumă bună? mă întreabă.
— Nu, Anastasia.
Sunt surprins de vehemența ei și clatin din cap pentru a‑mi
susține ideea. E normal ca o supusă să țină legătura cu fostele pentru
ca noul lor stăpân să știe ce face.
— Nu — o să mă descurc singură, mulțumesc foarte mult, insistă
ea și se întinde după cuvertură, trăgându‑și‑o până la gât.
Ce? S‑a supărat?
— Anastasia, nu… n‑am vrut să te jignesc.
— Nu sunt jignită. Sunt înspăimântată.
— Înspăimântată?
— Nu vreau să vorbesc cu una dintre fostele tale iubite, sclave,
supuse, cum vrei să le spui.
Ah.
— Anastasia Steele, ești geloasă?
Cred că par uluit… pentru că așa sunt. Ea se înroșește și știu că
am dat de sursa problemei ei. Cum mama dracului poate fi geloasă?
Iubito, aveam o viață înainte să apari tu.

214 GreyO viață foarte activă.
— Rămâi aici? mă întreabă răstit.
Poftim? Sigur că nu.
— Mâine‑dimneață am o întâlnire la The Heathman. În plus,
ți‑am zis, eu nu dorm cu iubitele, sclavele, supusele mele, cu nimeni.
Vineri și sâmbătă au fost niște excepții. Nu se va mai întâmpla.
Strânge din buze, cu o expresie încăpățânată.
— Bine, acum sunt obosită, zice ea.
La naiba.
— Mă dai afară?
Nu așa trebuiau să meargă lucrurile.
— Da.
Ce mama dracului?
Iar m‑ai luat prin surprindere , domnișoară Steele.
— Iată, încă o situație nouă, mormăi eu.
M‑a dat afară. Nu‑mi vine să cred.
— Deci nu vrei să discutăm nimic acum? Despre contract? o
întreb, ca un pretext ca să mai rămân.
— Nu, spune ea, bosumflată.
Mă enervează toanele astea ale ei și, dac‑ar fi fost cu adevărat a
mea, n‑aș fi tolerat așa ceva.
— Doamne, cât mi‑ar plăcea să‑ți dau o bătaie bună. Te‑ai simți
mult mai bine și la fel și eu, îi spun.
— Nu poți spune asemenea lucruri. N‑am semnat nimic
deocamdată.
În ochi i se citește sfidarea.
Ah, iubito, pot s‑o spun. Nu pot însă s‑o fac. Nu până nu‑mi
permiți.
— Nu pot decât să visez, Anastasia. Pe miercuri?
Încă‑mi doresc asta. Nu‑mi dau seama totuși de ce; e atât de difi ‑
cilă uneori. O sărut rapid.
— Pe miercuri, aprobă ea și mă simt ușurat. Te conduc, adaugă,
pe un ton mai blând. Doar lasă‑mă un minut.

E L James 215
Mă împinge de pe pat și‑și pune tricoul pe ea.
— Te rog, dă‑mi pantalonii de trening, îmi ordonă, arătând către
ei.
Oau. Domnișoara Steele poate fi tare autoritară.
— Da, stăpână, glumesc eu, știind că nu se va prinde la ce mă refer.
Dar ea strânge din ochi. Știe că râd de ea, însă nu spune nimic în
timp ce‑și pune pantalonii.
Mă simt un pic derutat de faptul că voi fi aruncat în stradă și o
urmez prin living, până la ușa de la intrare.
Când s‑a mai întâmplat așa ceva?
Niciodată.
Deschide ușa, dar rămâne cu ochii în pământ.
Ce se petrece aici?
— Te simți bine? o întreb și‑i trec degetul mare peste buza de jos.
Poate că nu vrea să plec — sau poate de‑abia așteaptă să mă car?
— Da, zice ea, cu un ton moale și supus.
Nu sunt sigur că trebuie s‑o cred.
— Miercuri, îi amintesc.
O s‑o văd atunci. Mă aplec, o sărut, iar ea închide ochii. Și nu
vreau să plec. Nu cu această ezitare a ei în minte. Îi iau capul în mâini
și o sărut și mai apăsat, iar ea răspunde, oferindu‑mi buzele.
Ah, iubito, să nu renunți la mine. Încearcă.
Mă prinde de brațe, sărutându‑mă și nu vreau să se oprească. E
încântătoare, iar întunericul stă liniștit, anihilat de tânăra din fața
mea. Fără tragere de inimă, fac un pas în spate și îmi sprijin fruntea
de fruntea ei.
Respiră întretăiat, ca și mine.
— Anastasia, ce‑mi faci tu mie?
— Ți‑aș putea spune același lucru, șoptește ea.
Știu că trebuie să plec. M‑a aruncat într‑un vârtej de emoții și
nu‑mi dau seama de ce. O sărut pe frunte și mă îndrept către R8. Ea
stă în prag, privindu‑mă. N‑a intrat în casă. Zâmbesc, mulțumit de
faptul că mă urmărește cu privirea când mă urc în mașină.

216 GreyCând mă uit din nou, a dispărut.
La naiba. Ce s‑a întâmplat? Nu‑mi face cu mâna?
Pornesc motorul și mă îndrept înapoi către Portland, gân ‑
dindu‑mă la cele întâmplate între noi.
Mi‑a trimis e‑mailuri.
Am fost la ea.
Ne‑am tras‑o.
M‑a dat afară, deși nu eram pregătit să plec.
Pentru prima oară — în fine, poate nu chiar prima — mă simt
un pic folosit, un fel de obiect sexual. E un sentiment tulburător,
care‑mi amintește de vremurile când eram cu Elena.
La naiba! Domnișoara Steele îmi pune capac și nici măcar nu
știe asta. Și, prost cum sunt, eu îi dau voie.
Trebuie să schimb macazul. Abordarea asta amiabilă mă zăpă ‑
cește de cap.
Dar o doresc. Vreau să semneze.
Să fie doar vânătoarea? Asta mă excită așa? Sau ea, pur și simplu?
La naiba, nu știu. Dar sper să aflu mai multe miercuri. Și, ca
să mă mai înveselesc, mă gândesc că a fost o seară foarte plăcută.
Rânjesc în oglinda retrovizoare și parchez în garajul hotelului.
Când ajung în cameră, mă așez în fața laptopului.
Concentrează‑te la ceea ce‑ți dorești, gândește‑te unde vrei să
ajungi. Nu așa mă tot bate la cap Flynn, cu terapia lui bazată pe soluții?
De la: Christian Grey
Despre: Seara aceasta
Data: 23 mai 2011, 23:16
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
De‑abia aștept să primesc comentariile despre contract.
Până atunci, somn ușor, iubito.

E L James 217
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Și mi‑aș dori să adaug: Mulțumesc pentru o altă seară exce ‑
lentă …, dar ar părea puțin exagerat. Împing laptopul la o parte, căci
Ana probabil doarme, iau raportul despre Detroit și îmi continui
lectura.

Marți,
24 mai 2011

Ideea de a amplasa uzina de echipamente electronice la Detroit mă
deprimă. Urăsc orașul Detroit; nu‑i păstrez decât amintiri urâte.
Amintiri pe care mă străduiesc din toate puterile să le uit. Vin la
suprafață, mai ales noaptea, ca să‑mi aducă aminte cine sunt și de
unde am venit.
Dar statul Michigan oferă stimulente fiscale excelente. E greu
să ignor ceea ce ni se propune în acest raport. Îl arunc pe masa din
salon și mai iau o gură de Sancerre. La naiba. E cald. S‑a făcut târziu.
Ar trebui să dorm. Mă ridic în picioare și mă întind și atunci se aude
un sunet venind dinspre computer.
Un e‑mail. Ar putea fi de la Ros, așa că o să mă uit repede peste el.
E de la Ana. Cum de e încă trează?
De la: Anastasia Steele
Despre: Inconveniente
Data: 24 mai 2011, 00:02
Către: Christian Grey

220 GreyDragă domnule Grey,
Iată lista mea cu inconveniente. De‑abia aștept să le discutăm pe
larg la cină, miercuri.
Cifrele se referă la clauze:
Vorbește despre clauze? Domnișoara Steele a fost silitoare. Des ‑
chid contractul pe ecran ca să‑mi dau seama la ce se referă.
CONTRACT
Încheiat astăzi ___________ 2011 („Data începerii“)
ÎNTRE:
DOMNUL CHRISTIAN GREY , domiciliat în 301 Escala,
Seattle, W A 98889
(„Dominatorul“)
DOMNIȘOARA ANASTASIA STEELE , domiciliată în 1114
SW Green Street, apartamenul 7, Haven Heights, Vancouver,
W A 98888
(„Supusa“).
P ĂRȚILE AU CONVENIT URMĂTOARELE:
1 În continuare sunt menționați termenii unui contract de
legătură între Dominator și Supusă.
TERMENI FUNDAMENTALI
2 Scopul fundamental al acestui contract este să‑i permită
Supusei să‑și exploreze senzualitatea și limitele în siguranță,
cu respectul și considerația cuvenite pentru nevoile, limitele
și starea ei de bine.
3 Dominatorul și Supusa convin și recunosc că tot ceea ce
se întâmplă sub termenii prezentului contract va fi consen ‑
sual, confidențial și în conformitate cu limitele și procedu ‑
rile de siguranță stipulate în prezentul contract. Alte limite
și proceduri de siguranță pot fi convenite în scris.

E L James 221
4 Dominatorul și Supusa garantează fiecare că nu suferă
de boli cu transmitere sexuală, infecțioase sau care pun
în primejdie viața, inclusiv, dar fără să se limiteze la HIV ,
herpes și hepatită. Dacă pe durata Termenului (definit mai
jos) sau a oricărei prelungiri de termen a acestui contract
oricare dintre părți va fi diagnosticată sau află de vreo
asemenea boală, el sau ea se angajează să informeze imediat
cealaltă parte și, în orice caz, înaintea oricărei forme de
contact fizic între cele două părți.
5 Consimțirea la sus‑menționatele garanții, acorduri și
angajamente (și la orice limite și proceduri de siguranță
convenite sub clauza 3 de mai sus) este fundamentală
pentru prezentul contract. Orice încălcare îi va anula vala ‑
bilitatea imediat și fiecare parte trebuie să fie pe deplin
responsabilă față de cealaltă pentru consecințele oricărei
încălcări.
6 Toate prevederile acestui contract trebuie citite și interpre ‑
tate în lumina scopului fundamental și a termenilor funda ‑
mentali stabiliți în clauzele 2–5 de mai sus.
ROLURI
7 Dominatorul își va asuma responsabilitatea pentru starea
de bine și antrenarea, instruirea și disciplinarea Supusei. El
va decide natura respectivului antrenament și a instructa ‑
jului, precum și momentul și locul administrării acestora,
cu respectarea termenilor, limitărilor și procedurilor de
siguranță stabilite în acest contract sau convenite adițional
sub clauza 3 de mai sus.
8 Dacă, în orice moment, Dominatorul nu respectă
termenii, limitările și procedurile de siguranță stabilite
în acest contract sau convenite adițional sub clauza 3 de
mai sus, Supusa este îndreptățită să anuleze imediat acest

222 Greycontract și să plece din serviciul Dominatorului fără o noti ‑
ficare prealabilă.
9 Sub rezerva acestei condiții și a clauzelor 2–5 de mai sus,
Supusa trebuie să îl servească și să se supună Dominatorului
în toate privințele. În condițiile termenilor conveniți, ale
limitărilor și ale procedurilor de siguranță stabilite în
prezentul contract sau convenite adițional sub clauza 3
de mai sus, ea îi va oferi Dominatorului, fără întrebări și
fără ezitare, tipul de plăcere solicitat de acesta și va accepta
necondiționat antrenamentul, instruirea și normele de
disciplină impuse de el, indiferent de forma sub care au loc.
DATA ÎNCEPERII ȘI TERMENUL
10 Acest contract intră în vigoare la Data începerii,
Dominatorul și Supusa având deplină cunoștință de
natura acestuia și angajându‑se să îi respecte condițiile fără
excepție.
11 Acest contract va avea efect timp de trei luni calenda ‑
ristice de la Data începerii („Termenul“). La expirarea
Termenului, părțile vor discuta dacă acest contract și aran ‑
jamentele pe care le‑au făcut în condițiile acestui contract
sunt satisfăcătoare și dacă nevoile fiecăreia dintre părți au
fost satisfăcute. Oricare dintre părți poate propune prelun ‑
girea acestui contract sub rezerva ajustării termenilor săi
sau a aranjamentelor făcute în condițiile acestuia. În absența
unui acord privind o astfel de prelungire, prezentul contract
își va încheia valabilitatea și ambele părți vor fi libere să‑și
reia viețile separat.
DISPONIBILITATE
12 Supusa se va pune la dispoziția Dominatorului de vineri
seara până duminică după‑amiază, în fiecare săptămână din
cadrul Termenului, la orele ce urmează să fie specificate de

E L James 223
către Dominator („Perioadele alocate“). Perioadele alocate
suplimentar pot fi convenite reciproc ad‑hoc.
13 Dominatorul își rezervă dreptul de a o concedia pe Supusă
din serviciul său în orice moment și din orice motiv. Supusa
poate solicita să fie eliberată în orice moment, o asemenea
solicitare urmând a fi acordată la discreția Dominatorului,
doar în condițiile drepturilor Supusei stipulate în clauzele
1–5 și 8 de mai sus.
LOCAȚIA
14 Supusa se va pune la dispoziție în Perioadele alocate și
în cele convenite adițional în locații care vor fi determinate
de Dominator. Toate cheltuielile de transport suportate de
Supusă în acest scop vor fi acoperite de Dominator.
CLAUZE DE SERVICIU
Următoarele clauze de serviciu au fost discutate și convenite
și vor fi respectate de ambele părți pe durata Termenului.
Ambele părți acceptă că pot apărea anumite probleme care
nu sunt acoperite de termenii acestui contract sau de clau ‑
zele de serviciu, sau că anumite chestiuni pot fi renegociate.
În astfel de circumstanțe, vor putea fi propuse clauze supli ‑
mentare sub forma unor amendamente. Orice clauze sau
amendamente suplimentare trebuie convenite, documen ‑
tate și semnate de către ambele părți și vor fi supuse terme ‑
nilor fundamentali stabiliți sub clauzele 2–5 de mai sus.
DOMINATORUL
15.1 Dominatorul va face din sănătatea și siguranța Supusei o
prioritate în orice moment. În niciun moment Dominatorul
nu va cere, solicita, permite sau impune Supusei să participe
din cauza Dominatorului la activitățile detaliate în Anexa
2 sau în orice act pe care oricare dintre părți îl consideră
nesigur. Dominatorul nu va întreprinde sau nu va permite

224 Greysă se întreprindă vreo acțiune care ar putea cauza rănirea
gravă sau ar putea reprezenta un risc la adresa vieții Supusei.
Următoarele subclauze ale prezentei clauze 15 vor fi citite
sub rezerva acestei condiții și a chestiunilor fundamentale
convenite în clauzele 2–5 de mai sus.
15.2 Dominatorul o acceptă pe Supusă ca fiind a lui, pentru a
o deține, controla, domina și disciplina pe durata Termenului.
Dominatorul poate folosi corpul Supusei în orice moment din
Perioadele alocate sau din orice perioade adiționale convenite,
în orice manieră considerată de el adecvată.
15.3 Dominatorul îi va asigura Supusei toată pregătirea și
instruirea necesare privind modul în care să‑l slujească în
mod corespunzător pe Dominator.
15.4 Dominatorul va menține un mediu stabil și sigur în
care Supusa își poate îndeplini îndatoririle în serviciul
Dominatorului.
15.5 Dominatorul o poate disciplina pe Supusă după cum
consideră necesar pentru a se asigura că Supusa își apre ‑
ciază pe deplin rolul de supunere oarbă față de Dominator
și pentru a descuraja o conduită inacceptabilă. Dominatorul
o poate biciui, o poate bate cu palma pe șezut sau o poate
pedepsi corporal pe Supusă după cum consideră potrivit,
în scopul disciplinării, pentru propria sa plăcere sau pentru
orice alt motiv, pe care nu este obligat să‑l specifice.
15.6 În timpul antrenamentului și al administrării disci ‑
plinei, Dominatorul se va asigura ca pe corpul Supusei să
nu rămână urme permanente sau alte răni care să necesite
îngrijire medicală.
15.7 În timpul antrenamentului și al administrării disci ‑
plinei, Dominatorul se va asigura ca metoda disciplinară și
instrumentele folosite în acest scop să fie sigure, că nu vor

E L James 225
fi folosite de așa manieră încât să provoace leziuni grave și
că nu vor depăși în niciun fel limitele definite și detaliate în
prezentul contract.
15.8 În cazul unor boli sau răniri, Dominatorul va avea
grijă de Supusă, de sănătatea și de siguranța ei, încurajând
și, atunci când este necesar, solicitând îngrijirea medicală
atunci când Dominatorul consideră necesar.
15.9 Dominatorul își va menține propria sănătate și va apela
la îngrijire medicală dacă va fi necesar pentru menținerea
unui mediu lipsit de riscuri.
15.10 Dominatorul nu își va împrumuta Supusa altui Dominator.
15.11 Dominatorul poate s‑0 imobilizeze, să‑i pună cătușe sau
să o lege pe Supusă în orice moment din timpul Perioadelor
alocate sau în orice perioade adiționale convenite, din orice
motiv și pentru perioade prelungite, acordând atenția cuve ‑
nită sănătății și siguranței Supusei.
15.12 Dominatorul se va asigura ca tot echipamentul folosit
în scopul antrenamentului să fie menținut permanent în
stare curată, aseptică și sigură.
15.13 Supusa îl va recunoaște pe Dominator drept stăpânul
ei și va accepta că este proprietatea acestuia; prin urmare,
conduita ei va fi cea impusă de către Dominator.
SUPUSA
15.14 Supusa se va supune regulilor („Regulile“) stipulate în
Anexa 1 la prezentul contract.
15.15 Supusa îl va sluji pe Dominator în orice fel considerat
adecvat de către Dominator și va face tot ce e posibil pentru
a‑l satisface pe Dominator în orice moment, dându‑și toată
silința în acest scop.
15.16 Supusa va lua toate măsurile necesare pentru a‑și
menține starea de sănătate corespunzătoare și va solicita

226 Greysau va apela la îngrijire medicală ori de câte ori va fi nevoie,
informându‑l în permanență pe Dominator cu privire la
orice problemă de sănătate ar putea apărea.
15.17 Supusa se va îngriji să procure mijloace de contracepție
orală și le va folosi în maniera și la momentele prescrise,
pentru a preveni orice risc de sarcină.
15.18 Supusa va accepta fără întrebări orice acțiuni discipli ‑
nare considerate necesare de către Dominator și va repecta
permanent statutul și rolul față de Dominator.
15.19 Supusa nu se va pipăi și nu se va autosatisface sexual
fără permisiune din partea Dominatorului.
15.20 Supusa se va supune oricărei activități sexuale cerute
de Dominator și o va face fără ezitare sau opoziție.
15.21 Supusa va accepta biciuirea, bătaia cu palma la șezut,
bătaia cu bastonul, bătaia cu padela sau orice altă metodă
disciplinară va decide Dominatorul să‑i administreze, fără
ezitare, întrebări sau nemulțumire.
15.22 Supusa nu se va uita direct în ochii Dominatorului
decât când i se va ordona anume acest lucru. Supusa va privi
în pământ și va păstra o atitudine tăcută și respectuoasă în
prezența Dominatorului.
15.23 Supusa se va comporta întotdeauna într ‑o manieră
respectuoasă față de Dominator și i se va adresa doar
cu Sir, domnule Grey sau orice alt titlu îi va fi impus de
Dominator.
15.24 Supusa nu‑l va atinge pe Dominator fără permisiunea
lui expresă în acest sens.
ACTIVITĂȚI
16 Supusa nu va participa la activități sau la orice acte
sexuale pe care oricare dintre părți le consideră nesigure sau
la oricare dintre activitățile detaliate în Anexa 2.

E L James 227
17 Dominatorul și Supusa au discutat activitățile stabilite în
Anexa 3 și și‑au consemnat în scris în Anexa 3 acordul cu
privire la acestea.
CUVINTE DE SIGURANȚĂ
18 Dominatorul și Supusa recunosc că Dominatorul poate
avea asupra Supusei solicitări care nu pot fi duse la înde ‑
plinire fără a provoca afecțiuni fizice, mentale, emoționale,
spirituale sau de altă natură în momentul în care solicită ‑
rile sunt aduse la cunoștința Supusei. În astfel de împreju ‑
rări, Supusa poate folosi un cuvânt de siguranță („Cuvinte
de siguranță“). Două cuvinte de siguranță vor fi invocate în
funcție de severitatea solicitărilor.
19 Cuvântul de siguranță „Galben“ va fi folosit pentru a
atenționa Dominatorul că Supusa se apropie de limita de
suportabilitate.
20 Cuvântul de siguranță „Roșu“ va fi folosit pentru a aten ‑
ționa Dominatorul că Supusa nu mai poate tolera alte soli ‑
citări. La rostirea acestui cuvânt, acțiunea Dominatorului va
înceta complet, cu efect imediat.
CONCLUZIE
Subsemnații, am citit și am înțeles pe deplin clauzele prezen ‑
tului contract. Acceptăm de bunăvoie termenii contractului
și confirmăm acest lucru prin semnăturile noastre de mai
jos.
Dominatorul: Christian Grey
Data
Supusa: Anastasia Steele
Data

228 GreyANEXA 1
REGULI
Obediența:
Supusa se va supune de îndată oricăror instrucțiuni date
de Dominator, fără ezitare sau rezervă și într ‑o manieră
expeditivă. Supusa va fi de acord cu orice activitate sexuală
considerată potrivită și satisfăcătoare de către Dominator,
exceptând acele activități care sunt descrise ca limite dure
(Anexa 2). Ea va face acest lucru cu entuziasm și fără ezitare.
Somnul:
Supusa se va asigura că va acumula un minimum de opt
ore de somn pe noapte, atunci când nu se află în compania
Dominatorului.
Alimentația:
Supusa va mânca în mod regulat pentru a‑și menține sănă ‑
tatea și starea de bine dintr ‑o listă prescrisă de alimente
(Anexa 4). Supusa nu va lua gustări între mese, exceptând
fructele.
Îmbrăcămintea:
Pe perioada Termenului, Supusa va purta doar hainele apro ‑
bate de Dominator. Dominatorul va asigura Supusei un
buget pentru îmbrăcăminte, pe care aceasta îl va utiliza.
Dominatorul o va însoți pe Supusă la cumpărarea îmbrăcă ‑
mintei de o manieră ad‑hoc. Dacă Dominatorul solicită acest
lucru, Supusa va purta, pe perioada Termenului, podoabele
cerute de Dominator, în prezența Dominatorului și în orice
alt moment considerat potrivit de către Dominator.
Exercițiile fizice:
Dominatorul va pune la dispoziția Supusei un preparator
personal, de patru ori pe săptămână în ședințe lungi de o oră,
la momente care vor fi convenite reciproc de preparatorul

E L James 229
personal și de Supusă. Preparatorul personal îi va raporta
Dominatorului cu privire la progresele Supusei.
Igiena personală/Frumusețea:
Supusa se va păstra în permanență curată și rasă și/sau
epilată. Supusa va frecventa un salon de înfrumusețare ales
de Dominator, la momente stabilite de Dominator și se va
supune tratamentelor pe care Dominatorul le va considera
adecvate. Toate costurile vor fi suportate de Dominator.
Siguranța personală:
Supusa nu va bea, nu va fuma și nu va consuma droguri
ușoare în exces și nu se va expune unor pericole inutile.
Calitățile personale:
Supusa nu se va angaja în nicio relație sexuală cu altcineva în
afară de Dominator. Supusa se va comporta într ‑o manieră
modestă și respectuoasă în orice moment. Ea trebuie să
înțeleagă că felul cum se comportă se reflectă direct asupra
Dominatorului. Va fi făcută răspunzătoare pentru orice
fărădelege, delict și contravenție comise când nu se află în
prezența Dominatorului.
Nerespectarea oricăreia dintre prevederile de mai sus
va avea drept consecință pedepsirea imediată, natura
pedepsei urmând a fi determinată de către Dominator.
ANEXA 2
Limite dure
Niciun act care să implice folosirea focului.
Niciun act care să implice urinarea sau defecarea și orice
derivă din acestea.
Niciun act care să implice ace, cuțite, piercing sau sânge.
Niciun act care să implice instrumente medicale ginecologice.
Niciun act care să implice copii sau animale.

230 GreyNiciun act care să lase semne permanente pe piele.
Niciun act care să implice controlul respirației.
Nicio activitate care să implice contactul direct al corpului
cu curentul electric (alternativ sau continuu), focul sau
flăcările.
ANEXA 3
Limite acceptabile
De discutat și de convenit între părți:
Dacă Supusa consimte la:
l Masturbare l Penetrare vaginală
l Cunnilingus l Fisting vaginal
l Felație l Penetrare anală
l Înghițirea spermei l Fisting anal

Dacă Supusa consimte la folosirea:
l Vibratoarelor l Dopurilor anale
l Dildourilor l Alte jucării vaginale/anale
Dacă Supusa consimte la:
l Bondage cu frânghie l Alte jucării vaginale/anale
l Bondage cu cătușe din piele /cătușe de picioare
l Bondage cu bandă adezivă l Bondage cu alte mijloace
Dacă Supusa consimte să fie imobilizată cu:
l Mâinile legate în față l Încheieturile legate
l Gleznele legate de glezne
l Coatele legate l Mâinile legate la spate
l Genunchii legați l Legarea de obiecte fixe,
piese de mobilier etc.
l Legare de bara de întindere l Suspendare

E L James 231
Consimte Supusa să fie legată la ochi?
Consimte Supusa să fie legată la gură cu un căluș?
Câtă durere este dispusă Supusa să suporte?
Pe o scară în care 1 înseamnă plăcere intensă și 5 disconfort
maxim:
1 — 2 — 3 — 4 — 5
Consimte Supusa să accepte următoarele forme de suferință/
pedepsire/disciplină:
l Bătaie cu palma la șezut l Cleme de sfârcuri
l Biciuire l Cleme genitale
l Bătaie cu padela l Gheață
l Bătaie cu bastonul l Ceară fierbinte
l Mușcături l Alte tipuri/metode de
provocare a suferinței?
Acum adnotările ei.
2: Nu pricep de ce toate acestea sunt doar în beneficiul MEU — de
exemplu, să‑MI explorez senzualitatea și limitele. Sunt sigură că nu
am nevoie de un contract de zece pagini ca să fac asta! Cu siguranță
asta e în beneficiul TĂU.
Ai punctat corect, domnișoară Steele!
4: După cum știi, ești singurul meu partener sexual. Nu iau droguri
și nici nu mi‑am făcut transfuzii cu sânge. Probabil că nu am nicio
problemă. Dar tu?
Din nou corect! Și‑mi dau seama că e pentru prima oară când n‑a
trebuit să mă gândesc la istoria sexuală a unei partenere. Mă rog, ăsta
e unul dintre avantajele faptului de a i‑o trage unei virgine.

232 Grey8: Pot încheia contractul oricând dacă am senzația că nu respecți
limitele convenite. Bine — asta îmi convine.
Sper că nu vom ajunge aici, dar n‑ar fi prima dată când se întâmplă.
9: Să te ascult în toate privințele? Să‑ți accept fără ezitare modalită ‑
țile de disciplinare? Aici avem de discutat.
11: O lună de probă. Nu trei.
Doar o lună? Nu e suficient. Cât de mult putem experimenta
într‑o lună?
12: Nu pot veni în fiecare weekend. Am și eu o viață sau cel puțin
intenționez să am. Poate trei din patru weekenduri?
Și să aibă ocazia de a socializa cu alți bărbați? Își va da seama ce‑i
lipsește. Nu sunt sigur că vreau așa ceva.
15.2: Să‑mi folosești trupul așa cum consideri tu de cuviință la
modul sexual sau în alte feluri — te rog, definește „sau în alte feluri“.
15.5: Toată clauza cu disciplinarea. Nu sunt sigură că vreau să fiu
biciuită sau pedepsită corporal. Cred că asta ar încălca punctele
2–5. În plus „pentru orice alt motiv“. E o răutate — și mai ziceai
că nu ești sadic.
La naiba! Citește mai departe, Grey.
15.10: Ca și cum ar fi o variantă să mă împrumuți cuiva. Dar mă
bucur că e scris aici, negru pe alb.
15.14: Regulile. O să revin mai târziu asupra lor.
15.19: Să nu mă ating fără permisiunea ta. Știi că n‑o fac oricum.
15.21: Disciplinarea — vezi, te rog, punctul 15.5 de mai sus.
15.22: Nu mă pot uita în ochii tăi? De ce?

E L James 233
15.24: De ce nu te pot atinge?
Reguli:
Somn — sunt de acord cu șase ore.
Hrană — nu vreau să mănânc de pe o listă de mâncăruri recoman ‑
date. Ori dispare lista cu mâncare, ori dispar eu — aici se termină
înțelegerea noastră.
Ei bine, asta o să fie o problemă!
Hainele — dacă trebuie să port hainele de la tine doar atâta timp
când sunt cu tine… bine.
Sportul — Am căzut de acord la trei ore, totuși aici scrie patru.
Limite flexibile:
Putem să parcurgem astea? Fără niciun fel de fisting. Ce înseamnă
suspendarea? Cleme genitale — cred că glumești.
Pot să‑mi transmiți, te rog, detaliile întâlnirii de miercuri? Eu lucrez
până la cinci.
Noapte bună.
Ana
Răspunsul ei este o ușurare. Domnișoara Steele și‑a pus mintea
la contribuție, mai mult decât oricine altcineva cu care am avut de‑a
face în privința contractului. Chiar s‑a implicat. Pare să ia chestia asta
în serios, așa că vom avea multe de discutat miercuri. Nesiguranța pe
care am simțit‑o când am plecat din apartamentul ei aseară dispare.
Există o speranță pentru relația noastră, dar înainte de toate, Ana
trebuie să doarmă.
De la: Christian Grey
Despre: Inconveniente
Data: 24 mai 2011, 00:07
Către: Anastasia Steele

234 GreyDomnișoară Steele,
E o listă lungă. De ce nu dormi?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Peste câteva minute primesc un alt răspuns.
De la: Anastasia Steele
Despre: Lucrez până noaptea târziu
Data: 24 mai 2011, 00:10
Către: Christian Grey
Domnule,
Dacă vă aduceți bine aminte, eu parcurgeam lista când am fost
distrasă și băgată în pat de un obsedat care‑a trecut pe aici.
Noapte bună.
Ana
E‑mailul ei mă face să râd zgomotos, dar mă și irită în egală
măsură. E mult mai obraznică în scris și are un delicios simț al
umorului, dar trebuie să doarmă.
De la: Christian Grey
Despre: Nu mai lucra până noaptea târziu
Data: 24 mai 2011, 00:12
Către: Anastasia Steele
CULCĂ‑TE, ANASTASIA.
Christian Grey
CEO & Obsedat de control, Grey Enterprises Holdings, Inc.

E L James 235
Trec câteva minute și, când îmi dau seama că s‑a dus la culcare,
convinsă de cuvintele mele scrise cu litere mari, mă duc la baie. Îmi
iau și laptopul, în caz că‑mi mai răspunde.
Mă bag în pat, îmi iau cartea și încep să citesc. După vreo jumă ‑
tate de oră renunț. Nu mă pot concentra; mintea îmi zboară la Ana,
la cum s‑a purtat aseară și la e‑mailul ei. Trebuie să‑i reamintesc
ce aștept eu de la relația noastră. Nu vreau să înțeleagă ceva greșit.
M‑am îndepărtat prea mult de la obiectivul meu.
— Ai de gând să vii s‑o ajuți pe Ana cu mutarea?
Cuvintele lui Kavanagh îmi aduc aminte că deja s‑au format
niște așteptări nerealiste.
Poate c‑ar trebui să le ajut să se mute?
Nu. Încetează acum, Grey.
Deschid laptopul, citesc din nou e‑mailul ei cu „Inconveniente“.
Trebuie să‑i modelez așteptările și să încerc să găsesc cuvintele potri ‑
vite pentru a‑i transmite ce simt.
În cele din urmă, mă simt inspirat.
De la: Christian Grey
Despre: Inconvenientele tale
Data: 24 mai 2011, 01:27
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Ți‑am examinat mai atent problemele și aș vrea să‑ți reamintesc
definiția cuvântului supus.
supus  — adjectiv
1. înclinat să se supună; ascultător la modul umil, fără a se opune:
slugi supuse.
2. locuitorii unei țări care depind de o autoritate centrală: supușii Coroanei.
Origine: 1580–1590
Sinonime: 1. ușor de controlat, ascultător, obedient, docil.
2. pasiv, resemnat, răbdător, domesticit, subjugat, reprimat.

236 GreyAntonime: 1. rebel, neascultător.
Te rog ține minte toate astea când ne vedem miercuri.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Asta e. Sper să se și distreze, dar să înțeleagă și mesajul meu
printre rânduri.
Cu acest gând, sting veioza de pe noptieră și mă cufund în vise.
Îl cheamă Lelliot. Este mai mare decât mine. Râde. Și
zâmbește. Și țipă. Și vorbește tot timpul. Vorbește tot
timpul cu mami și cu tati. Este fratele meu. Tu de ce nu
vorbești? spune Lelliot la nesfârșit. Ești prost? zice Lelliot
la nesfârșit. Sar la el și‑l pocnesc peste mutră la nesfârșit.
El plânge. Plânge mult. Eu nu plâng. Nu plâng niciodată.
Mami se supără pe mine. Trebuie să stau la capătul de jos
al scărilor. Petrec mult timp acolo. Dar Lelliot nu mă mai
întreabă niciodată de ce nu vorbesc. Dacă‑mi strâng mâna
și o fac pumn, fuge. Lui Lelliot îi este teamă de mine. Știe
că sunt un monstru.
Când mă întorc de la alergare a doua zi de dimineață, îmi verific
e‑mailul înainte să fac duș. Nimic de la domnișoara Steele, dar e doar
7:30. Poate că‑i puțin cam devreme.
Grey, revino‑ți. Întoarce‑te la realitate.
Mă holbez la ticălosul care se holbează și el la mine din oglindă,
cât timp mă bărbieresc. Gata. Las‑o‑n pace azi.
Am o slujbă și o întâlnire la micul dejun la care trebuie să particip.
— Freddie zicea că Barney ar putea termina prototipul de tabletă
peste câteva zile, îmi spune Ros în timpul videoconferenței.

E L James 237
— M‑am uitat ieri peste scheme. M‑au impresionat, dar nu
sunt sigur că este ce trebuie. Dacă ne iese proiectul ăsta, nici nu ne
imaginăm unde‑ar putea ajunge tehnologia și cât de mult ar putea
ajuta țările în curs de dezvoltare.
— Nu uita piața imobiliară, adaugă ea.
— Măcar de‑ar fi.
— Christian, cam cât timp ai de gând să stai la Portland?
Ros pare exasperată.
— Ce se întâmplă acolo?
Se uită spre cameră și privește fix la ecran, căutând indicii pe
chipul meu.
— O fuziune.
Încerc să‑mi ascund zâmbetul.
— Marco știe?
Mă pufnește râsul. Marco Inglis este șeful departamentului de
fuziuni și achiziții.
— Nu. Nu e genul ăla de fuziune.
— Ah.
Ros nu mai zice nimic deocamdată și‑mi dau seama după
ex pre sia ei că e surprinsă.
Mda. E ceva personal.
— Atunci, sper să‑ți iasă, spune ea, zâmbind cu subînțeles.
— Și eu, îi răspund, zâmbind la rândul meu. Acum putem vorbi
despre Woods?
În ultimul an, am achiziționat trei companii tehnologice.
Două înfloresc, depășind toate obiectivele, iar una se zbate
să supraviețuiască, în ciuda optimismului inițial al lui Marco.
Lucas Woods o conduce; s‑a dovedit a fi un idiot — numai gura
e de el. Banii i s‑au urcat la cap, și‑a pierdut concentrarea și
avansul pe care compania lui îl avea odinioară în domeniul
fibrei optice. Instinctul îmi spune să preiau compania, să‑l dau
afară pe Woods și să înglobez departamentul lor tehnologic în
GEH.

238 GreyDar Ros crede că Lucas mai are nevoie de timp și că și noi avem
nevoie de timp ca să stabilim dacă‑i vom lichida și vom rebrandui
compania. Dacă facem așa, va fi foarte costisitor.
— Cred că Woods a avut timp suficient să schimbe lucrurile. Pur
și simplu nu acceptă realitatea, spun eu înțelegător. Trebuie să plece
și vreau ca Marco să estimeze costul lichidării.
— Marco vrea să intre în teleconferință cu noi. Îl chem și pe el.
La ora 12:30 Taylor mă duce la Universitatea din Vancouver
ca să iau prânzul cu președintele, cu șeful departamentului
de științe ale mediului și cu vicepreședintele departamentului
de dezvoltare economică. Când intrăm pe aleea lungă, nu mă
pot abține să nu mă uit la toți studenții în speranța că dau cu
ochii de domnișoara Steele. Din păcate, n‑o zăresc; probabil
că‑i închisă în bibliotecă, citind vreun classic. Mă consolează
gândul că e pe undeva, pierdută în lectură. Nu mi‑a răspuns
la ultimul e‑mail, dar a muncit. Poate că‑mi va răspunde după
prânz.
Îmi vibrează telefonul exact când ajungem lângă clădirea
ad mi nistrativă. E Grace. Nu mă sună niciodată în timpul săptă‑
mânii.
— Mamă?
— Bună, dragule. Ce mai faci?
— Bine. Mai am puțin și intru într‑o întâlnire.
— Asistenta ta mi‑a spus că ești la Portland.
Are vocea plină de speranță.
La naiba. Crede că sunt cu Ana.
— Da, am treabă.
— Ce mai face Anastasia?
Iată!
— Din câte știu, face bine, Grace. Ce vrei de la mine?
Ah, Doamne sfinte. Și mama este o persoană ale cărei așteptări
trebuie remodelate.

E L James 239
— Mia vine acasă cu o săptămână mai devreme, sâmbătă.
Eu sunt de gardă atunci și tatăl tău este plecat la o conferință
unde susține un seminar despre caritate și întrajutorare, zice
ea.
— Vrei s‑o iau eu de la aeroport?
— Vrei?
— Desigur. Roag‑o să‑ți spună când ajunge.
— Mulțumesc, dragule. Salut‑o pe Anastasia din partea mea.
— Trebuie să închid. La revedere, mamă.
Închid înainte să apuce să‑mi mai pună și alte întrebări dubi ‑
oase. Taylor deschide portiera.
— Ar trebui să scap de aici până la ora trei.
— Da, domnule Grey.
— Mâine poți s‑o vezi pe fiica ta, Taylor?
— Da, domnule.
Are o expresie caldă și plină de mândrie paternă.
— Minunat.
— Vin să vă iau la trei, zice el.
Mă îndrept către clădirea administrativă a universității… O să
fie un prânz foarte lung.
Astăzi am reușit să nu mă gândesc deloc la Anastasia Steele.
Aproape deloc. În timpul prânzului au fost momente când mi‑am
imaginat că suntem împreună în camera de joacă… Cum a numit‑o
ea? Camera Roșie a Durerii. Clatin din cap, zâmbind și‑mi verific
e‑mailul. Femeia asta se pricepe la cuvinte, dar deocamdată n‑am
primit nimic de la ea pe ziua de azi.
Mă schimb din costum în trening, pregătit să mă duc la sala de
forță a hotelului. Când sunt pe picior de ieșire din cameră, aud un
sunet. E ea.
De la: Anastasia Steele
Despre: Inconvenientele mele… Dar ale tale?

240 GreyData: 24 mai 2011, 18:29
Către: Christian Grey
Domnule,
Vă rog să observați de când datează: 1580–1590. Vă reamintesc cu
respect că suntem în anul 2011. A trecut mult timp de atunci.
Vă sugerez o altă definiție ca s‑o studiați până la ora întâlnirii
noastre:
Compromis — substantiv
1. reglarea diferendelor prin concesii reciproce; acord la care se
ajunge prin ajustarea opiniilor sau principiilor opuse etc. prin
modificarea pretențiilor. 2. rezultatul unei astfel de negocieri. 3.
ceva intermediar între diverse lucruri: O casă cu un singur etaj este
un compromis între o casă cu un singur nivel și un bloc cu mai multe
etaje. 4. discreditat, cu reputația pătată: Faima i‑a fost compromisă.
Ana
Ce surpriză, un e‑mail provocator de la domnișoara Steele. Dar
întâlnirea noastră a rămas în picioare. Recunosc, răsuflu ușurat.
De la: Christian Grey
Despre: Ce‑i cu inconvenientele mele?
Data: 24 mai 2011, 18:32
Către: Anastasia Steele
Bună observație, bravo, ca de obicei, domnișoară Steele. Vă iau
mâine seară la 7:00 de acasă.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

E L James 241
Telefonul îmi vibrează. Este Elliot.
— Hei, șmechere. Kate m‑a rugat să te bat la cap cu mutarea.
— Mutarea?
— Kate și Ana, să le ajutăm cu mutarea, tâmpitule.
Oftez exagerat. E un dobitoc nemilos.
— Nu pot să le ajut. O iau pe Mia de la aeroport.
— De ce? Nu pot să se ducă mama sau tata?
— Nu. Mama m‑a sunat de dimineață.
— Păi, înseamnă c‑am încheiat subiectul. Nu mi‑ai spus nicio ‑
dată cum te‑ai combinat cu Ana? Ai f…
— La revedere, Elliot.
Îi închid. Nu‑i treaba lui, în plus am un e‑mail nou.
De la: Anastasia Steele
Despre: 2011 — Femeile la volan
Data: 24 mai 2011, 18:40
Către: Christian Grey
Domnule,
Am mașină. Știu să conduc.
Aș prefera să ne întâlnim undeva.
Unde ne întâlnim?
La hotel la 7:00?
Ana
Ce enervantă. Îi răspund imediat.
De la: Christian Grey
Despre: Tinerele încăpățânate

242 GreyData: 24 mai 2011, 18:43
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Mă refer la e‑mailul meu, trimis pe 24 mai 2011, la ora 1:27, și la defi ‑
niția amintită acolo.
Crezi că vei fi în stare să faci cum ți se spune?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Răspunsul ei vine târziu, ceea ce nu mă relaxează deloc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Bărbați inflexibili
Data: 24 mai 2011, 18:49
Către: Christian Grey
Domnule Grey,
Mi‑ar plăcea să conduc mașina.
Te rog.
Ana
Inflexibil? Eu? La naiba. Dacă întâlnirea noastră decurge cum
mi‑am propus, comportamentul ei rebel va fi de domeniul trecu ‑
tului. Cu acest gând în minte, mă hotărăsc să las de la mine.
De la: Christian Grey
Despre: Bărbați scoși din minți
Data: 24 mai 2011, 18:52

E L James 243
Către: Anastasia Steele
Bine.
La mine la hotel la 7:00.
Te aștept la Marble Bar.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Bărbați mai puțin inflexibili
Data : 24 mai 2011, 18:55
Către: Christian Grey
Mulțumesc.
Ana x
Și iată‑mă recompensat cu un sărut. Lăsând la o parte felul în
care mă simt, o anunț că de‑abia o aștept. Dispoziția mi s‑a înseninat
și mă îndrept către sala de forță din hotel.
Mi‑a trimis un sărut…

Miercuri,
25 mai 2011

Comand un pahar de Sancerre și stau în picioare lângă bar. Am
așteptat acest moment toată ziua și mă tot uit la ceas. Parc‑ar fi prima
întâlnire și, într‑un fel, chiar este. N‑am scos niciodată o candidată
la cină. Azi am stat în ședințe interminabile, am preluat o afacere și
am concediat trei oameni. Nimic din ce‑am făcut azi, inclusiv aler ‑
gatul — de două ori — și o vizită lejeră la sală, nu mi‑a alungat anxi ‑
etatea cu care m‑am luptat toată ziua. Asta stă în puterea Anastasiei
Steele. Vreau să mi se supună.
Sper că n‑o să întârzie. Mă uit către intrarea în bar… și simt cum
mi se usucă gura. O văd stând în pragul ușii și, preț de o secundă,
nici nu‑mi dau seama că‑i ea. Arată senzațional: părul îi curge în
valuri până la nivelul sânilor într‑o parte, iar în partea cealaltă este
prins la spate, așa că mi‑e mai ușor să‑i remarc linia delicată a bărbiei
și curba fină a gâtului. Poartă pantofi cu tocuri și o rochie violet
strâmtă care‑i subliniază silueta zveltă și ademenitoare.
Oau…
Fac un pas în față ca s‑o întâmpin.

246 Grey— Arăți uimitor, îi șoptesc și o sărut pe obraz.
Închid ochii și‑i savurez parfumul; miroase divin.
— O rochie, domnișoară Steele. Sunt de acord.
Niște cercei cu diamante în urechi ar completa imaginea; trebuie
să‑i cumpăr o pereche.
O iau de mână și o conduc către un separeu.
— Ce vrei să bei?
Îmi zâmbește atotcunoscător în timp ce se așază.
— Aș vrea ce bei și tu, te rog.
Oh, învață.
— Încă un pahar de Sancerre, îi zic chelnerului și mă așez vizavi
de ea în separeu. Au o cramă excelentă aici, adaug și‑mi iau un răgaz
de o clipă ca s‑o privesc.
S‑a machiat puțin. Nu prea mult. Și‑mi amintesc că atunci când
a apărut la mine în birou mă gândeam că arată atât de obișnuit. Dar
numai obișnuită nu e. Cu puțin machiaj și cu hainele potrivite, e o
zeiță.
Se foiește pe scaun și flutură din gene.
— Ai emoții? o întreb.
— Da.
Acum e acum, Grey.
Mă aplec și‑i șoptesc că și eu am emoții. Se uită la mine de parcă
mi‑ar fi crescut trei capete.
Mda, și eu sunt tot om, iubito… uite‑așa.
Chelnerul așază paharul cu vin pentru Ana pe masă, alături de
două farfurii mici cu alune și măsline.
Ana își îndreaptă umerii, ceea ce îmi spune că e serioasă, ca
atunci când mi‑a luat interviu.
— Deci cum procedăm? Luăm punctele care nu mi‑au convenit
unul câte unul? mă întreabă.
— Nerăbdătoare ca‑ntotdeauna, domnișoară Steele.
— Atunci am putea vorbi despre cum a fost vremea azi, vine
replica ei.

E L James 247
Ah, gura asta obraznică.
Las‑o să fiarbă puțin, Grey.
Uitându‑mă la ea în continuare, bag o măslină în gură și‑mi ling
degetul arătător. Ochii i se fac mari și devin mai închiși la culoare.
— Cred că vremea a fost neobișnuită azi.
Încerc să par nonșalant.
— Râzi de mine, domnule Grey?
— Da, domnișoară Steele.
Strânge din buze pentru a‑și reține un surâs.
— Știi că acest contract nu e valabil din punct de vedere legal.
— Știu, domnișoară Steele.
— Aveai de gând să‑mi spui și mie asta la un moment dat?
Poftim? N‑am crezut că trebuie… iar tu ți‑ai dat seama de asta
de una singură.
— Credeai că te‑aș forța să faci ceva ce nu vrei să faci și apoi aș
pretinde că am o putere legală asupra ta?
— Păi, cam da.
Oau.
— N‑ai o părere foarte bună despre mine, nu‑i așa?
— Nu mi‑ai răspuns la întrebare.
— Anastasia, nu contează dacă e valabil din punct de vedere
legal sau nu. Reprezintă o înțelegere pe care mi‑ar plăcea s‑o fac cu
tine — ce‑aș vrea de la tine și la ce te poți aștepta din partea mea.
Dacă nu‑ți place, atunci nu semna. Dacă semnezi și decizi apoi că
nu‑ți convine, sunt atâtea clauze de ieșire ca să poți scăpa. Chiar dacă
ar fi fost un contract legal, crezi că te‑aș ține cu forța dacă tu ai vrea
să pleci?
Oare drept cine mă ia?
Se uită la mine cu ochii ei albaștri, de nepătruns.
Ceea ce trebuie să priceapă e că această înțelegere n‑are nimic
de‑a facea cu legea, ci cu încrederea.
Vreau să ai încredere în mine, Ana.
Ia o gură de vin și eu mă grăbesc să‑i explic.

248 Grey— Relațiile de genul ăsta sunt construite pe sinceritate și încre ‑
dere. Dacă n‑ai încredere în mine — ca să‑ți dai seama în ce fel te
influențez, cât de departe pot merge cu tine, cât de mult reziști —
dacă nu poți fi sinceră cu mine, atunci chiar nu putem face asta.
Se mângâie pe bărbie, gândindu‑se la vorbele mele.
— Deci e destul de simplu, Anastasia. Ai încredere în mine sau
nu?
Și dacă are o părere atât de proastă despre mine, atunci poate că
n‑ar trebui să facem asta deloc.
Am o strângere de inimă.
— Ai avut discuții asemănătoare cu, ăă… celelalte cincisprezece?
— Nu.
Iar comparația asta?
— De ce? mă întreabă.
— Pentru că ele erau deja supuse. Știau ce‑și doresc de la o astfel
de relație cu mine și în general știau ce doresc eu. Cu ele era doar
o chestiune de sincronizare în privința limitelor flexibile, detalii de
genul ăsta.
— Ai un magazin de unde le cumperi? Sclave & Supuse ?
Își arcuiește o sprânceană, iar eu izbucnesc în râs. Și senzația de
încordare în dispare ca prin magie.
— Nu chiar.
Am un ton sec.
— Atunci cum?
E curioasă ca întotdeauna, dar nu vreau să vorbesc din nou
despre Elena. Ultima dată când am pomenit‑o, Ana s‑a supărat.
— Despre asta vrei să discutăm? Sau trecem la punctele esen ‑
țiale? Inconvenientele tale, cum le zici tu.
Se încruntă.
— Ți‑e foame? o întreb.
Se uită indiferentă la măslinele din fața ei.
— Nu.
— Ai mâncat ceva azi?

E L James 249
Ezită.
La naiba.
— Nu, spune.
Încerc să nu mă enervez la auzul răspunsului ei.
— Trebuie să mănânci, Anastasia. Putem mânca aici sau la mine
în apartament. Ce preferi?
Nu‑mi va cădea în plasă.
— Cred că trebuie să rămânem în public, pe teren neutru.
Așa cum credeam — e deșteaptă domnișoara Steele.
— Crezi că asta m‑ar putea opri?
Am vocea răgușită.
Ea înghite în sec.
— Așa sper.
Curmă‑i suferința fetei, Grey.
— Vino, am rezervat un salon privat. Fără public.
Mă ridic și‑i întind mâna.
O va întinde și ea?
Își mută privirea de la chipul meu la mâna mea.
— Ia‑ți vinul, îi ordon.
Își ia paharul și‑mi dă mâna.
Când plecăm de la bar, observ privirile admirative ale celorlalți
clienți și, în cazul unui tip arătos și atletic, observ apreciere nedisi ‑
mulată la adresa partenerei mele. Nu mi s‑a mai întâmplat niciodată
așa ceva… și nu cred că‑mi place.
Tânărul chelner îmbrăcat în livrea, trimis de maestrul de cere ‑
monii, ne conduce către încăperea pe care am rezervat‑o. Are ochi
numai pentru domnișoara Steele și‑i arunc o privire de avertisment
care‑l face să se retragă din salonul luxos. Un chelner mai în vârstă o
ajută pe Ana să se așeze și‑i pune în poală un șervet.
— Am comandat deja. Sper că nu te deranjează.
— Nu, e în regulă, spune ea, dând ușor din cap.
— E bine de știut că poți fi atât de docilă.
Zâmbesc cu subînțeles.

250 Grey— Acum, unde rămăseserăm?
— La punctele esențiale, spune ea, concentrându‑se pe ceea ce
trebuie, dar apoi ia o gură mare de vin și obrajii i se colorează.
Cred că încearcă să‑și facă un pic de curaj. Trebuie să am grijă
cât bea, pentru c‑a venit cu mașina.
Ar putea rămâne aici peste noapte… și i‑aș putea da jos rochia
asta ispititoare.
Mă adun și revin la afaceri  — problemele Anei. Scot foaia cu
e‑mailul ei din buzunarul sacoului. Își îndreaptă umerii încă o dată
și se uită la mine nerăbdătoare, iar eu trebuie să‑mi stăpânesc râsul.
— Punctul doi. De acord. Este în beneficiul amândurora. Voi
corecta.
Mai ia o gură de vin.
— Sănătatea mea sexuală? Păi, toate partenerele mele anterioare
și‑au făcut teste de sânge și o dată la șase luni îmi fac analize pentru
toate riscurile pe care le‑ai menționat. Toate analizele mele recente
sunt în regulă. Droguri n‑am luat niciodată. De fapt, sunt totalmente
împotriva drogurilor. Am o politică de toleranță zero față de droguri
în ceea ce‑i privește pe toți angajații mei și insist asupra testelor anti ‑
drog prin sondaj. Ca să fiu sincer, unul dintre cei pe care i‑am conce ‑
diat azi a picat testul antidrog.
E șocată, dar eu continui.
— N‑am făcut niciodată transfuzii de sânge. Ți‑am răspuns la
întrebare?
Ea dă aprobator din cap.
— Despre următorul punct pe care l‑ai menționat am vorbit
mai devreme. Te poți retrage când dorești, Anastasia. Nu te voi opri.
Totuși, dacă pleci — aici se termină. Asta ca să știi.
Niciodată. A. Doua. Șansă.
— Bine, spune ea, deși nu pare prea sigură.
Rămânem amândoi în tăcere, în timp ce chelnerul intră cu
aperitivele. Pentru o clipă mă întreb dacă n‑ar fi trebuit să organizez
întâlnirea asta la mine la birou, apoi alung acest gând ridicol. Numai

E L James 251
cretinii amestecă afacerile cu plăcerea. Întotdeauna am separat
munca de viața mea privată; e una dintre regulile de aur și singura
excepție a fost relația cu Elena… dar ea m‑a ajutat să‑mi pornesc
afacerea.
— Sper că‑ți plac scoicile, îi spun Anei după ce chelnerul pleacă.
— N‑am mâncat niciodată.
— Serios? În fine. Nu trebuie decât să sugi și să înghiți. Cred că
te descurci.
Mă uit fix la gura ei, amintindu‑mi cât de bine știe să înghită. Ea
se înroșește și eu storc o lămâie peste scoici, luând apoi una.
— Hmm, delicioase. Au gustul mării.
Îi zâmbesc când mă privește, fascinată.
— Haide, o încurajez, știind că nu‑i genul care să se dea înapoi
din fața unei provocări.
— Deci nu trebuie să mestec?
— Nu, Anastasia, nu trebuie.
Și încerc să nu mă gândesc cum m‑a mușcat ușor de partea mea
anatomică preferată.
Se mușcă ușor de buza de jos și dinții ei lasă acolo niște urme
fine.
La naiba. Imaginea asta îmi face trupul să tresalte și mă foiesc
pe scaun. Se întinde să ia o scoică, stoarce lămâia, dă capul pe spate
și deschide gura mare. Când bagă scoica în gură, trupul mi se
încordează.
— Cum e? o întreb, cu o voce ușor răgușită.
— Mai vreau una, spune ea cu umor sec.
— Fată cuminte.
Mă întreabă dac‑am ales scoici intenționat, cunoscându‑le cali ‑
tățile afrodiziace. Rămâne surprinsă când îi spun că pur și simplu se
aflau în deschiderea meniului.
— N‑am nevoie de afrodiziace în preajma ta.
Mda, aș putea să ți‑o trag chiar acum.
Poartă‑te frumos, Grey. Treci înapoi la negociere.

252 Grey— Deci unde eram?
Mă întorc la e‑mailul ei și mă concentrez asupra lucrurilor pe
care nu le înțelege. Punctul 9.
— Mă asculți în toate privințele. Da, mi‑aș dori să faci asta.
E un lucru important pentru mine. Am nevoie să știu dacă e
convinsă că vrea și dacă va face orice pentru mine.
— Trebuie să faci asta. Gândește‑te la lucrul acesta ca la un joc
pe roluri, Anastasia.
— Dar mi‑e teamă că mă vei răni.
— Cum să te rănesc?
— Fizic.
— Crezi c‑aș face așa ceva? Crezi că aș încălca limitele pe care le
poți suporta tu?
— Ai spus c‑ai mai rănit pe cineva.
— Da, așa e. Dar asta a fost demult.
— Cum ai rănit‑o?
— Am suspendat‑o de tavanul camerei de joacă. De fapt, asta e
una dintre întrebările tale. Suspendarea — pentru asta sunt cârligele
din camera de joacă. Pentru jocul cu frânghiile. Una dintre frânghii
a fost strânsă prea tare.
Scandalizată, ridică o mână ca să mă opresc.
Prea multe informații.
— Nu vreau să aflu mai multe. Deci pe mine n‑o să mă suspenzi?
mă întreabă.
— Nu, dacă nu vrei. Poți s‑o treci la limite dure.
— Bine.
Răsuflă ușurată.
Mai departe, Grey.
— Deci cu ascultatul crezi că te descurci?
Se uită la mine cu ochii aceia care‑mi văd sufletul întunecat și
habar n‑am ce va spune.
La naiba. Ăsta ar putea fi sfârșitul.
— Aș putea încerca, zice ea, încet.

E L James 253
E rândul meu să răsuflu ușurat. Încă sunt în joc.
— Bine. Acum perioada.
Punctul 11.
— O lună în loc de trei nu înseamnă nimic, mai ales că vrei un
weekend liber în fiecare lună.
Așa nu ajungem nicăieri. Trebuie dresată și nu pot sta departe de
ea aproape deloc. Îi spun asta. Poate putem ajunge la un compromis,
cum a sugerat ea.
— Ce‑ar fi să‑ți iei liber o zi dintr‑un weekend pe lună — dar eu
primesc o noapte în timpul săptămânii?
O privesc cum cântărește oferta.
— Bine, zice ea în cele din urmă, cu o expresie serioasă.
Grozav.
— Și te rog, hai să încercăm timp de trei luni. Dacă nu‑i de tine,
poți pleca oricând.
— Trei luni, zice ea.
A fost de acord? O să consider că da.
Așa. Să continuăm.
— Faza cu proprietatea e doar terminologie și se referă la prin ‑
cipiul supunerii. Înseamnă să te introduc în starea potrivită, ca să
înțelegi ce vreau de la tine. Și vreau să știi că de îndată ce‑mi vei trece
pragul ca supusă, o să fac cu tine ce vreau. Trebuie să accepți asta de
bunăvoie. De‑asta trebuie să ai încredere în mine. Ți‑o voi trage la
orice oră, oricum vreau — oriunde vreau. Te voi pedepsi, pentru că
vei greși. Te voi dresa ca să mă satisfaci. Dar știu că n‑ai mai făcut
asta niciodată. La început o luăm ușor și te voi ajuta. Vom construi
diverse scenarii. Vreau să ai încredere în mine, dar știu că trebuie
să‑ți câștig încrederea și așa voi face. Acest punct este pentru a te
ajuta să intri în atmosferă; înseamnă că orice se poate întâmpla.
Frumos discurs, Grey.
Se lasă pe spate — copleșită, presupun.
— Mă urmărești? o întreb, încet.
Chelnerul își face discret apariția și‑l las să strângă masa.

254 Grey— Mai vrei niște vin? o întreb.
— Am de condus.
Bun răspuns.
— Atunci apă?
Dă din cap.
— Plată sau minerală?
— Minerală, te rog.
Chelnerul iese cu farfuriile noastre.
— Ești foarte tăcută, îi șoptesc.
De‑abia a scos o vorbă.
— Tu ești foarte vorbăreț, ripostează ea.
Din nou corect, domnișoară Steele.
Acum următorul punct de pe lista ei: clauza numărul 15. Inspir
adânc.
— Disciplinarea. Este o graniță foarte fină între plăcere și durere,
Anastasia. Sunt fațetele aceleiași monede, una nu există fără cealaltă.
Îți pot arăta cât de plăcută poate fi durerea. Nu mă crezi acum, dar
trebuie să ai încredere. O să te doară, dar nu va fi ceva ce nu poți
suporta.
M‑am săturat să tot spun asta.
— Totul se reduce la încredere. Ai încredere în mine, Ana?
— Da, am, spune ea imediat.
Răspunsul ei mă ia complet prin surprindere.
Din nou.
I‑am câștigat deja încrederea?
— Atunci, restul sunt doar amănunte.
Mă umflu în pene.
— Amănunte importante.
Are dreptate. Concentrează‑te, Grey.
— Bine, hai să vorbim despre ele.
Chelnerul intră cu antreurile.
— Sper că‑ți place peștele, spun, după ce mâncarea ne e servită.
Codul negru arată delicios. Ana ia o înghițitură.

E L James 255
În sfârșit, mănâncă!
— Regulile, continui eu. Să vorbim despre ele. Mâncarea e o
problemă?
— Da.
— Pot să reformulez și să spun că vei mânca de cel puțin trei ori
pe zi?
— Nu.
Îmi înăbuș un oftat de enervare și insist.
— Trebuie să mă asigur că nu suferi de foame.
Se încruntă.
— Va trebui să ai încredere în mine.
— Ah, touché, domnișoară Steele, mormăi mai mult pentru
mine.
Astea sunt niște bătălii pe care n‑am cum să le câștig.
— Cedez la mâncare și la somn.
Ușurată, îmi oferă un zâmbet mic.
— De ce nu mă pot uita la tine? mă întreabă.
— E o chestie între dominator și supusă. O să te obișnuiești.
Se încruntă din nou, dar de data asta pare întristată.
— De ce nu te pot atinge? mă întreabă.
— Pentru că n‑ai voie.
Închide‑i gura, Grey.
— Din cauza doamnei Robinson?
Poftim?
— De ce crezi asta? Crezi că m‑a traumatizat?
Dă ușor din cap.
— Nu, Anastasia. Nu ea e motivul. În plus, doamna Robinson
n‑ar accepta asemenea tâmpenii din partea mea.
— Deci n‑are legătură cu ea, spune Ana, nedumerită.
— Nu.
Nu suport să fiu atins. Și, iubito, chiar nu vrei să afli de ce.
— Și nici nu vreau să te masturbezi, adaug eu.
— Sunt curioasă să știu de ce.

256 Grey— Pentru că vreau să te satisfac eu.
De fapt, vreau chiar acum. I‑aș trage‑o chiar aici să văd dacă
poate să‑și țină gura. Să nu scoată un sunet, știind că ne pot auzi
angajații hotelului sau clienții. În definitiv, de‑asta am rezervat sepa ‑
reul ăsta.
Deschide gura să spună ceva, dar se răzgândește și mai ia o
îmbucătură din mâncarea aproape neatinsă.
— Te‑am făcut să te gândești la multe, nu‑i așa? îi zic, împătu ‑
rind foaia de hârtie și punând‑o la loc în buzunarul interior.
— Da.
— Vrei să vorbim acum și despre limitele flexibile?
— Nu la masă.
— Ți‑e scârbă?
— Cam așa ceva.
— N‑ai mâncat prea mult.
— Am mâncat destul.
Deja m‑am plictisit.
— Trei scoici, patru guri de pește și o tijă de sparanghel, cartofi
nu, alune nu, măsline nu, și n‑ai mâncat toată ziua. Ziceai că pot avea
încredere în tine.
Face ochii mari.
Da. Ți‑am numărat îmbucăturile, Ana.
— Christian, te rog, nu am zilnic discuții de genul ăsta.
— Trebuie să fii în formă și sănătoasă, Anastasia.
Tonul meu e cât se poate de hotărât.
— Știu.
— Și în momentul ăsta am chef să dau jos rochia aia de pe tine.
— Nu cred că‑i o idee bună, șoptește ea. N‑am mâncat desert.
— Vrei desert?
Când n‑ai mâncat nici felul principal?
— Da.
— Tu ai putea fi desertul.
— Nu cred că sunt atât de dulce.

E L James 257
— Anastasia, ești delicioasă. Știu eu.
— Christian. Tu folosești sexul ca pe o armă. Chiar nu e corect.
Se uită în jos, iar vocea ei are o notă melancolică. Își ridică din
nou privirea, fixându‑mă intens cu ochii ei albaștri, tulburători și…
excitanți.
— Ai dreptate, așa fac, recunosc eu. În viață te folosești de ce ai
la îndemână. Asta nu schimbă cu nimic cât de mult te doresc. Aici.
Acum.
Și am putea să ne‑o tragem chiar aici, chiar acum. Știu că vrei,
Ana. Îți aud respirația întretăiată.
— Aș vrea să încerc ceva.
Chiar vreau să văd cât de tăcută poate fi și dacă o poate face
chiar aici, în ciuda temerii că am putea fi descoperiți.
Ridică din nou din sprânceană; e confuză.
— Dac‑ai fi supusa mea, n‑ar trebui să te gândești prea mult la
asta. Ar fi ușor. Toate acele decizii — toate acele procese de gândire
din spatele lor. „E bine să fac asta? Aici? Acum?“ N‑ar trebui să‑ți
faci griji pentru nimic. Asta ar fi treaba mea, dacă aș fi dominatorul
tău. Și știu că, în acest moment, mă dorești, Anastasia.
Își aruncă părul peste umăr și se încruntă și mai tare, lingându‑și
apoi buzele.
O, da. Mă dorește.
— Îmi dau seama de asta pentru că trupul tău te dă de gol.
Strângi din coapse și de‑abia mai răsufli.
— Cum ți‑ai dat seama ce fac cu coapsele? mă întreabă și pare
șocată.
— Am simțit fața de masă mișcându‑se, în plus e o concluzie la
care am ajuns după ani întregi de experiență. Am dreptate, nu‑i așa?
Tace pentru o clipă și se uită în altă parte.
— Nu mi‑am terminat codul, spune ea, înroșindu‑se.
— Alegi un pește rece în loc să m‑alegi pe mine?
Privirile ni se întâlnesc, iar ea are ochii mari, cu pupilele negre
și dilatate.

258 Grey— Credeam că vrei să termin ce am în farfurie.
— În acest moment, domnișoară, nu mă interesează deloc dacă
mănânci sau nu.
— Christian. Nu lupți corect.
— Știu. Niciodată n‑am făcut‑o.
Ne uităm unul la altul ca într‑un război al voințelor, amândoi
simțind tensiunea sexuală dintre noi.
Te rog, vrei să faci cum ți se spune? O implor din priviri. Dar în
ochi are o sclipire senzuală de rebeliune și un zâmbet i se ivește pe
buze. Încă se uită în ochii mei, mai ia o tijă de sparanghel și se mușcă
intenționat de buză.
Ce face?
Foarte lent, își bagă capătul tijei în gură și îl suge.
La naiba.
Mă tachinează — o tactică periculoasă care mă va face să i‑o trag
peste masă.
Ah, hai să ne jucăm, domnișoară Steele.
O privesc fascinat și simt cum mi se întărește penisul.
— Anastasia. Ce faci aici? o avertizez eu.
— Îmi mănânc sparanghelul, spune ea, cu un zâmbet timid.
— Cred că te joci cu mine, domnișoară Steele.
— Îmi termin mâncarea, domnule Grey.
Buzele i se desfac și mai mult, încet, lasciv, iar temperatura din
încăpere crește cu câteva grade. Chiar nu știe cât e de sexy… Aproape
că sar pe ea, când chelnerul bate la ușă și intră.
La naiba.
Îl las să ia farfuriile, apoi îmi îndrept atenția către domnișoara
Steele. Dar ea se încruntă din nou și începe să se joace iarăși cu
degetele.
La naiba.
— Vrei desert? o întreb.
— Nu, mulțumesc. Cred c‑ar trebui să plec, zice ea, coborându‑și
privirea.

E L James 259
— Să pleci?
Pleacă?
Chelnerul iese repede cu farfuriile.
— Da, spune Ana, pe un ton hotărât.
Se ridică în picioare, pregătită să plece. Mă ridic și eu automat.
— Amândoi avem mâine ceremonia de absolvire, zice ea.
Nu merge deloc conform planului.
— Nu vreau să pleci, îi spun, pentru că ăsta‑i adevărul.
— Te rog, trebuie, insistă ea.
— De ce?
— Pentru că mi‑ai dat multe la care să mă gândesc și trebuie să
iau puțină distanță.
Mă imploră din priviri s‑o las să plece.
Dar ajunseserăm atât de departe cu negocierea noastră. Făcu‑
serăm compromisuri. Putem să facem relația asta să meargă. Eu
trebuie s‑o fac să meargă.
— Te‑aș putea convinge să rămâi, îi zic, știind c‑o pot seduce
aici și acum.
— Da, ai putea foarte ușor, dar nu vreau s‑o faci.
Totul se năruie — am jucat prea tare. Nu așa trebuia să se încheie
seara. Îmi trec mâinile prin păr, plin de frustrare.
— Știi, când ai apărut la mine în birou să‑mi iei interviu, erai
toată numai „Da, domnule“, „Nu, domnule“. Credeam că ești o
supusă înnăscută. Dar sincer, Anastasia, nu cred că ai nimic dintr‑o
supusă în tine.
Fac câțiva pași spre ea și văd cum ochii îi sclipesc, plini de
hotărâre.
— S‑ar putea să ai dreptate, zice ea.
Nu. Nu. Nu vreau să am dreptate.
— Aș vrea să‑mi dai șansa de a vedea dacă este așa sau nu.
Îi mângâi fața și îmi trec degetul mare peste buza ei de jos.
— Nu știu s‑o fac altfel, Anastasia. Ăsta sunt.
— Știu, spune ea.

260 GreyÎmi înclin capul și‑mi las buzele să zăbovească asupra buzelor
ei, așteptând să‑și înalțe gura către mine și să închidă ochii. Vreau
s‑o sărut rapid și cast, dar, când buzele ni se ating, ea se apleacă spre
mine și mă prinde de păr, deschizând gura și strecurându‑și limba
printre buzele mele. O apăs pe spate, lipind‑o de mine, și o sărut și
mai tare, la fel de aprins.
Doamne, cât o doresc.
— Nu te pot convinge să rămâi? îi șoptesc, iar trupul meu îi
răspunde, plin de dorință.
— Nu.
— Petrece‑ți noaptea cu mine.
— Fără să te ating? Nu.
La naiba. Întunericul mi se ridică pe dinăuntru, dar îl ignor.
— Ești o femeie imposibilă, mormăi eu și fac un pas în spate,
cercetându‑i fața și expresia tensionată și frământată. De ce mi se
pare că‑ți iei la revedere de la mine?
— Pentru că acum plec.
— Știi bine că nu la asta mă refer.
— Christian, trebuie să mă gândesc. Nu știu dacă pot avea cu
tine relația pe care ți‑o dorești tu.
Închid ochii și‑mi reazem fruntea de fruntea ei.
La ce te așteptai, Grey? Nu e făcută pentru așa ceva.
Inspir adânc și o sărut pe frunte, apoi îmi îngrop nasul în părul
ei, impregnându‑mă de parfumul ei.
Asta e. Gata.
Fac un pas înapoi și‑i dau drumul.
— Cum dorești, domnișoară Steele. Te conduc până în hol.
Îi întind mâna poate pentru ultima oară și mă surprinde cât de
tare mă doare acest gând. Îmi dă mâna și mergem către recepție în
tăcere.
— Mai ai tichetul de la parcare? o întreb când ajungem în hol.
Vorbesc calm și stăpânit, dar pe dinăuntru stau ca pe ace.
Își scoate tichetul din geantă, iar eu i‑l întind portarului.

E L James 261
— Mulțumesc pentru cină, zice ea.
— A fost o plăcere pentru mine, domnișoară Steele.
Nu poate fi sfârșitul. Trebuie să‑i arăt  — să‑i demonstrez ce
înseamnă asta, ce putem face împreună. Să‑i arăt ce putem face în
camera de joacă. Apoi va ști. Asta ar putea fi singura cale de a salva
întreaga înțelegere. Mă răsucesc repede spre ea.
— Te muți în weekendul ăsta la Seattle. Dacă iei decizia corectă,
pot să te văd duminică? o întreb.
— Vedem. Poate, îmi răspunde.
Măcar n‑a zis „nu“.
O văd cum se înfioară.
— E mai rece acum. N‑ai jachetă? o întreb.
— Nu.
Femeia asta are nevoie de cineva care să aibă grijă de ea. Îmi scot
sacoul.
— Uite. Nu vreau să răcești.
I‑l așez pe umeri, iar ea se înfășoară strâns în el și inspiră
profund.
Îi place parfumul meu? Așa cum și mie îmi place parfumul ei?
Poate că nu‑i totul pierdut?
Valetul aduce un VW Broscuță foarte vechi.
Ce naiba mai e și asta?
— Asta conduci tu?
Cred că‑i mai bătrân decât bunicul Theodore. Doamne! Valetul
predă cheile, iar eu îi dau un bacșiș generos. Merită un spor de risc.
— Te ține la drum lung?
Mă uit urât la Ana. Cum poate fi în siguranță în vechitura asta?
— Da.
— Ajungi cu ea la Seattle?
— Da. Ajung.
— În siguranță?
— Da.
Încearcă să mă liniștească.

262 Grey— Bine, e veche. Dar e a mea și merge bine. Tatăl meu vitreg
mi‑a cumpărat‑o.
Când îi spun că aș putea s‑o ajut, își dă seama ce‑i propun și se
schimbă imediat la față.
E supărată.
— Nu‑mi cumperi nicio mașină, spune ea cu emfază.
— Mai vedem noi, bombăn eu, încercând să‑mi păstrez calmul.
Îi deschid portiera și, când urcă în mașină, mă întreb dacă n‑ar
fi trebuit să‑l rog pe Taylor s‑o ducă acasă. La naiba. Îmi amintesc că
e seara lui liberă.
După ce închid portiera, ea coboară geamul… dureros de încet.
Pentru numele lui Dumnezeu!
— Să conduci cu grijă, murmur eu.
— La revedere, Christian, zice ea, și vocea îi tremură, ca și cum
s‑ar strădui să nu plângă.
La naiba. Nu mai sunt iritat și preocupat de soarta ei, ci mă simt
neajutorat atunci când mașina ei se îndepărtează pe stradă.
Nu știu dacă o voi mai vedea vreodată.
Stau ca un prost pe trotuar până când luminile din spate ale
mașinii ei dispar în noapte.
La naiba. De ce‑a mers atât de prost?
Intru din nou în hotel, ajung la bar și comand o sticlă de
Sancerre. O iau cu mine și mă duc în cameră. Laptopul stă deschis
pe birou și, înainte de a se desface sticla, mă așez și încep să scriu
un e‑mail.
De la: Christian Grey
Despre: Seara asta
Data: 25 mai 2011, 22:01
Către: Anastasia Steele
Nu înțeleg de ce‑ai fugit în seara asta. Sper din toată inima că ți‑am
răspuns la toate întrebările așa cum doreai. Știu că te‑am pus să te

E L James 263
gândești la multe și sper că te vei gândi serios la propunerea mea.
Chiar îmi doresc să meargă. O s‑o luăm ușor.
Ai încredere în mine.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă uit la ceas. Îi va mai lua cel puțin douăzeci de minute
până va ajunge acasă, probabil și mai mult în rabla aia. Îi scriu
lui Taylor.
De la: Christian Grey
Despre: Audi A3
Data: 25 mai 2011, 22:04
Către: J B Taylor
Îmi trebuie Audiul ăla mâine.
Mulțumesc.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Deschid sticla de Sancerre, îmi torn un pahar și, luându‑mi
cartea, mă așez să citesc, străduindu‑mă din greu să mă concen ‑
trez. Ochii mi se tot întorc la ecranul laptopului. Când îmi va
răspunde?
Minutele trec și mă neliniștesc; de ce nu mi‑a răspuns la e‑mail?
La ora 11:00, îi trimit un mesaj.
Ai ajuns acasă cu bine?
Dar nu primesc niciun răspuns. Poate că s‑a dus direct să se
culce. Înainte de miezul nopții îi mai scriu un e‑mail.

264 GreyJoi,
26 mai 2011De la: Christian Grey
Despre: Seara asta
Data: 25 mai 2011, 23:58
Către: Anastasia Steele
Sper c‑ai ajuns acasă cu mașina aia a ta.
Dă‑mi un semn că ești OK.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
O s‑o văd mâine la ceremonia de absolvire și o să‑mi dau seama
dacă are de gând să mă refuze. Cu acest gând deprimant mă dezbrac
și mă urc în pat, holbându‑mă în tavan.
Ai făcut praf înțelegerea asta, Grey.

Joi,
26 mai 2011

266 GreyMami e plecată. Uneori iese.
Și rămân singur. Cu mașinuțele și cu păturica mea.
Când vine acasă, doarme pe canapea. Canapeaua e
maronie și lipicioasă. Mami e obosită. Sau vine acasă cu
ceva de mâncare. Îmi plac zilele‑acelea. Avem pâine cu unt.
Uneori avem macaroane cu brânză. Astea sunt preferetale
mele.
Azi mami e plecată. Mă joc cu mașinuțele. Merg atât de
repede pe podea. Mami e plecată. Va veni înapoi. Va veni.
Când se întoarce mami acasă?
S‑a întunecat acum și mami e plecată. Mă urc pe scăunel și
aprind lumina.
O aprind. O sting. O aprind. O sting. O aprind. O sting.
Lumină. Întuneric. Lumină. Întuneric. Lumină.
Mi‑e foame. Mănânc niște brânză. E brânză în frigider.
Brânză cu blăniță albastră.
Când se‑ntoarce mami acasă?

E L James 267
Câteodată vine cu el. Îl urăsc. Când vine, mă ascund.
Ascunzătoarea mea favorită e dulapul lui mami. Miroase a
mami. Miroase a mami când e fericită.
Când se‑ntoarce mami acasă?
Patul meu e rece. Și mi‑e foame. Am păturica și mașinu ‑
țele, dar n‑o am pe mami. Când se întoarce mami acasă?
Mă trezesc speriat.
La naiba. La naiba. La naiba.
Îmi urăsc visele. Sunt încărcate cu amintiri chinuitoare,
aduceri‑aminte dintr‑o perioadă pe care vreau s‑o uit. Inima‑mi bate
cu putere și sunt scăldat în transpirație. Dar cea mai rea urmare a
acestor coșmaruri este că trebuie să‑mi calmez neliniștea care mă
copleșește când mă trezesc.
Coșmarurile au devenit recent și mai frecvente, și mai intense.
Nu‑mi dau seama de ce. Al naibii Flynn — nu se întoarce până
săptămâna viitoare. Îmi trec mâinile prin păr și mă uit la ceas. E
5:38 și zorii zilei se revarsă prin draperii. Mai e puțin și trebuie să
mă trezesc.
Du‑te să alergi, Grey.
Deocamdată n‑am primit niciun mesaj și niciun e‑mail de la
Ana. Picioarele mele aleargă pe trotuar, în timp ce neliniștea din
mine crește.
Las‑o baltă, Grey.
Las‑o dracului baltă!
Știu că o voi vedea la ceremonia de absolvire.
Dar nu pot s‑o las baltă.
Înainte să fac duș, îi mai trimit un mesaj.
Sună‑mă.
Vreau doar să știu că e bine.

268 GreyTrece și micul dejun și tot n‑am nicio veste de la Ana. Ca să mi‑o
scot din cap lucrez câteva ore la discursul meu pentru ceremonia de
absolvire, în care voi lăuda activitatea extraordinară a departamen ‑
tului de științe ale mediului și progresul pe care acesta l‑a făcut în
parteneriat cu GEH în domeniul tehnologiei arabile în țările în curs
de dezvoltare.
„Toate fac parte din planul tău de a hrăni planeta?“ Cuvintele
tăioase ale Anei îmi răsună în cap, unde se izbesc de coșmarul nopții
trecute.
Alung gândul apucându‑mă să rescriu. Sam, vicepreședintele
care se ocupă de publicitate, mi‑a trimis o ciornă mult prea preten ‑
țioasă pentru mine. Îmi ia o oră să‑i transform limbajul de lemn în
ceva mai uman.
E nouă și jumătate și încă nu am niciun semn de la Ana. Tăcerea
ei mă îngrijorează — și, sincer, mi se pare o dovadă de cruzime din
partea ei. O sun, dar îmi intră mesageria vocală.
Închid.
Păstrează‑ți demnitatea, Grey.
Aud că mi‑a sosit un e‑mail și inima începe să‑mi bată mai
repede — dar e de la Mia. În ciuda dispoziției proaste în care sunt,
zâmbesc. Mi‑a fost dor de fata asta.
De la: Mia G. Chef Extraordinaire
Despre: Zboruri
Data: 26 mai 2011, 18:32 GMT‑1
Către: Christian Grey
Hei, Christian,
De‑abia aștept să scap de‑aici!
Salvează‑mă. Te rog.
Vin sâmbătă, cu zborul AF3622. Ajunge la ora 12:22 p.m. și tata m‑a
obligat să zbor pe locurile ieftine! *îmbufnată!
Voi avea foarte multe bagaje. Mor. Mor. Mor după moda de la Paris.

E L James 269
Mama spune că ai o iubită.
E adevărat?
Cum arată?
TREBUIE SĂ AFLU!!!!!
Ne vedem sâmbătă. Mi‑e tare dor de tine.
À bientôt, mon frère.
Mxxxxxxxxx
La dracu’! Gura bogată a maică‑mii. Ana nu e iubita mea! Și
sâmbătă voi fi nevoit să fac față soră‑mii, care are o gură la fel de
bogată, optimismului și întrebărilor ei indiscrete. Poate fi foarte
obositoare. Memorez numărul și ora zborului și îi trimit Miei un
e‑mail scurt, în care o anunț că voi fi acolo.
La 9:45 sunt pregătit pentru ceremonie. Costum gri, cămașă albă
și, desigur, acea cravată. Va fi mesajul meu subtil către Ana că n‑am
renunțat, un semn al clipelor plăcute petrecute împreună.
Mda, clipe foarte plăcute… îmi amintesc de ea legată și plină de
dorință. La naiba. De ce nu m‑a sunat? O mai sun o dată.
La naiba.
Tot nu răspunde!
La ora 10:00 fix, cineva bate la ușă. E Taylor.
— Bună dimineața, îi spun când intră.
— Domnule Grey.
— Cum a fost ieri?
— Bine, domnule.
Expresia lui Taylor devine mai blândă. Cred că se gândește la
fiica lui.
— Sophie?
— E o fetiță foarte bună, domnule. Și se descurcă grozav la școală.
— Mă bucur.
— A3‑ul va ajunge la Portland în cursul după‑amiezii.
— Excelent. Hai să mergem.

270 GreyȘi, deși n‑am chef să recunosc, de‑abia aștept s‑o văd pe domni ‑
șoara Steele.
Secretara rectorului mă conduce într‑o încăpere mică de lângă
amfiteatrul de la WSU. Se îmbujorează, aproape la fel ca o tânără
pe care o cunosc la modul intim. Acolo, în anticameră, profe ‑
sori, membri ai personalului administrativ și câțiva studenți beau
împreună o cafea, înainte de ceremonia de absolvire. Printre aceștia,
spre surprinderea mea, este și Katherine Kavanagh.
— Bună, Christian, spune ea, venind către mine cu atitudinea
semeață a oamenilor cu bani.
Poartă roba de absolvire și pare destul de veselă; cu siguranță a
văzut‑o pe Ana.
— Bună, Katherine. Ce mai faci?
— Pari uimit că mă vezi aici, zice ea, ignorându‑mi salutul și
părând un pic jignită. Sunt șefă de promoție. Nu ți‑a spus Elliot?
— Nu, nu mi‑a spus.
Nu stăm toată ziua bot în bot, pentru numele lui Dumenezeu.
— Felicitări, adaug eu, din complezență.
— Mulțumesc.
Are un ton tăios.
— Ana e aici?
— Va fi. Vine cu tatăl ei.
— Ai văzut‑o de dimineață?
— Da. De ce?
— Voiam să știu dacă a ajuns acasă cu rabla aia a ei de mașină.
— Wanda. O cheamă Wanda. Și da, a ajuns.
Se uită la mine cu o expresie întrebătoare.
— Mă bucur să aud asta.
În acel moment ni se alătură rectorul și, zâmbindu‑i politicos lui
Kavanagh, mă conduce către ceilalți profesori.
Mă bucur că Ana e teafără, însă mă enervează că nu mi‑a răspuns
la niciun mesaj.

E L James 271
Nu‑i semn bun.
Dar n‑am prea mult timp la dispoziție să mă gândesc la asta —
unul dintre profesori anunță că va începe ceremonia și ne conduce
pe toți către un culoar.
Într‑o clipă de slăbiciune o mai sun o dată pe Ana. Intră iar
căsuța vocală, iar Kavanagh mă întrerupe.
— De‑abia aștept să‑ți ascult discursul, spune ea în timp ce
mergem pe culoar.
Când ajungem la amfiteatru observ că e mai mare decât mă
așteptam și este plin ochi. Cei din sală se ridică și aplaudă ca la
comandă când urcăm pe scenă. Aplauzele se aud din ce în ce mai
tare, apoi se opresc, transformându‑se într‑un freamăt constant, și
toată lumea se așază.
Când rectorul își începe discursul de bun venit, am timp să cercetez
din privri sala. Rândurile din față sunt pline de studenți, în robe iden ‑
tice negru cu roșu. Unde e? Inspectez fiecare rând, cu răbdare.
Aici erai.
O găsesc stând în rândul ai doilea. E vie. Mă simt ca un tâmpit
că mi‑am făcut atâtea griji și am irosit atâta energie întrebându‑mă
pe unde a umblat azi‑noapte și azi‑dimineață. Ochii ei albaștri și
strălucitori se fac mari când mă vede și se foiește pe scaun, îmbujo ‑
rându‑se ușor.
Da. Te‑am găsit. Și nu mi‑ai răspuns la mesaje.
Mă evită și chestia asta mă scoate din minți. Rău de tot. Închid
ochii și‑mi imaginez ceara fierbinte căzându‑i pe sâni, și mi‑o
închipui zbătându‑se sub mine. Asta are un efect radical asupra
trupului meu.
La naiba.
Adună‑te, Grey.
O alung din minte, laolaltă cu gândurile mele perverse, și mă
concentrez asupra discursurilor.
Kavanagh ține un discurs foarte inspirat despre cum să fruc ‑
tificăm șansele care ni se oferă  — da, carpe diem, Kate  — și este

272 Greyaplaudată la scenă deschisă când termină. E clar că e deșteaptă,
populară și încrezătoare. Nu ca încântătoarea domnișoară Steele,
care este retrasă și timidă. Mă mir că fetele astea două sunt prietene.
Îmi aud numele; rectorul m‑a prezentat. Mă ridic și mă apropii
de tribună. E momentul, Grey.
— Sunt profund recunoscător și mișcat de marea cinste pe care
conducerea universității mi‑a acordat‑o astăzi. Îmi oferă rarul prilej
de a vorbi despre activitatea impresionantă a Facultății de Științe
Ecologice din cadrul universității. Scopul nostru este să dezvoltăm
metode agricole viabile și sustenabile ecologic pentru țările lumii a
treia. Iar țelul suprem este să ajutăm la eradicarea foametei și a sără ‑
ciei pe tot cuprinsul globului. Peste un miliard de oameni, mai ales
din Africa subsahariană, Asia de Sud și America Latină, trăiesc într ‑o
sărăcie cumplită. Disfuncționalitățile de natură agricolă abundă în
aceste părți ale lumii, iar consecința este distrugerea ecologică și
socială. Știu din proprie experiență ce înseamnă să suferi de foame.
Această călătorie are pentru mine un caracter foarte personal… Ca
parteneri, WSU și GEH au înregistrat progrese importante în dome ‑
niul fertilizării solului și‑al tehnologizării agriculturii. Dezvoltăm
sistemele de agricultură organică și deja terenurile noastre de testare
au recolte mai mari cu 30 la sută pe hectar. WSU a avut un rol funda ‑
mental în aceste realizări fantastice. Iar GEH se mândrește cu acei
studenți care ni s‑au alăturat ca stagiari și care lucrează la terenurile
noastre cultivabile din Africa. Munca lor are un efect pozitiv asupra
comunităților locale și asupra lor înșiși. Împreună putem lupta cu
foametea și cu sărăcia extremă care distrug aceste regiuni. Dar în
epoca evoluției tehnologice, când lumea civilizată a luat un avans
considerabil, adâncind și mai tare prăpastia între favorizați și defa ‑
vorizați, este esențial să ne amintim că nu trebuie să irosim resur ‑
sele finite ale planetei. Resursele aparțin întregii omeniri și trebuie
să le economisim, să găsim feluri de a le reînnoi și de a crea soluții
noi pentru a hrăni această planetă suprapopulată. Cum am mai
spus, eforturile reunite ale GEH și WSU vor genera soluții și este

E L James 273
misiunea noastră să facem cunoscut acest mesaj. Prin intermediul
diviziei de telecomunicații a GEH intenționăm să oferim o sursă de
informare și educare în țările în curs de dezvoltare. Sunt mândru să
vă anunț că facem progrese impresionante în domeniul tehnologiei
solare, a rezistenței bateriilor și a distribuției wireless, ceea ce va duce
internetul în cele mai îndepărtate părți ale lumii  — iar obiectivul
nostru este să‑l oferim gratis utilizatorilor din aceste zone. Accesul
la educație și la informație, pe care noi îl considerăm aici firesc, este
un factor crucial al eradicării sărăciei în aceste regiuni în curs de
dezvoltare. Noi suntem norocoși. Suntem privilegiați. Unii mai mult
ca alții, iar eu fac parte din această categorie. Avem obligația morală
de a oferi și celor mai puțin norocoși o viață decentă, sănătoasă,
sigură și îndestulătoare, cu acces la multe dintre resursele de care
noi ne bucurăm aici. Închei cu un citat după care m‑am ghidat întot ‑
deauna. Și parafrazez un proverb amerindian: „Doar atunci când
ultima frunză va cădea, când ultimul copac va muri și când ultimul
pește va fi prins ne vom da seama că nu putem mânca bani“.
Când încep aplauzele, mă așez și evit să mă uit la Ana, îndrep ‑
tându‑mi privirea către panoul WSU agățat în spatele amfiteatrului.
Dacă vrea să mă ignore, bine. Și eu mă pricep la jocul ăsta.
Rectorul se ridică să anunțe înmânarea diplomelor. Și așa începe
agonia, până o să ajungem la ea și o s‑o văd din nou.
După o veșnicie îi aud numele: „Anastasia Steele“. Un val de
aplauze, apoi vine către mine gânditoare și îngrijorată.
La naiba.
La ce se gândește oare?
Stăpânește‑te, Grey.
— Felicitări, domnișoară Steele, spun când îi ofer diploma.
Ne strângem mâna, dar nu‑i dau drumul să plece.
— Ai vreo problemă cu laptopul?
Pare uluită.
— Nu.
— Atunci îmi ignori e‑mailurile?

274 GreyÎi dau drumul.
— Le‑am văzut doar pe cele cu fuziuni și achiziții.
Ce mama dracului înseamnă asta?
Se încruntă și mai tare, dar trebuie s‑o las să plece — deja se face
coadă în spatele ei.
— Vorbim mai târziu.
O las să înțeleagă că n‑am încheiat această discuție.
Mă simt ca în purgatoriu când se termină coada. Fetele m‑au
măsurat din priviri, mi‑au făcut ochi dulci, mi‑au strâns mâna
hlizindu‑se tâmp și am primit pe ascuns cinci hârtiuțe cu numere de
telefon. Mă bucur când părăsesc scena alături de ceilalți vorbitori, în
sunet de imnuri studențești și aplauze.
Pe culoar o apuc pe Kavanagh de braț.
— Trebuie să vorbesc cu Ana. Poți s‑o găsești? Acum.
Kavanagh este luată prin surprindere, dar înainte să apuce să
spună ceva adaug, pe un ton cât se poate de politicos:
— Te rog.
Buzele i se subțiază într‑o expresie dezaprobatoare, dar așteaptă
alături de mine să treacă profesorii și studenții, după care se întoarce
în amfiteatru. Rectorul se oprește să mă felicite pentru discurs.
— Mă simt onorat că m‑ați invitat, îi răspund, strângându‑i
mâna încă o dată.
Cu coada ochiului o depistez pe Kate pe culoar — cu Ana lângă
ea. Mă scuz și pornesc către Ana.
— Mulțumesc, îi zic lui Kate, care se uită îngrijorată la Ana.
Fără s‑o bag în seamă, o apuc pe Ana de cot și ieșim împreună
pe prima ușă care‑mi iese în cale. Este vestiarul băieților și, după
mirosul proaspăt, îmi dau seama că e gol. Încui ușa și mă întorc către
domnișoara Steele.
— De ce nu mi‑a răspuns la e‑mail? Sau la SMS? o întreb.
Ea clipește de câteva ori, consternată.
— Azi nu mi‑am verificat deloc nici computerul, nici telefonul.
Pare sincer uluită de izbucnirea mea.

E L James 275
— Ai ținut un discurs foarte frumos, adaugă ea.
— Mulțumesc, mormări eu, derutat.
Cum e posibil să nu‑și fi verificat telefonul sau e‑mailul?
— Am înțeles de ce ai problemele acelea cu mâncarea, zice ea cu
un ton blând — și, dacă nu mă înșel, compătimitor.
— Anastasia, n‑am chef de discuția asta acum.
N‑am nevoie de mila ta.
Închid ochii. Am crezut tot timpul că nu vrea să stea de vorbă
cu mine.
— Mi‑am făcut griji din cauza ta.
— Griji? De ce?
— Pentru că te‑ai dus acasă cu rabla aia a ta de mașină.
Și pentru că am crezut că am stricat înțelegerea dintre noi.
Ana ia o atitudine defensivă.
— Poftim? Nu e deloc o rablă. E o mașină bună. José mi‑o repară
în mod regulat.
— José, fotograful?
Hai, că e din ce în ce mai bine.
— Da, Broscuța a fost a mamei lui.
— Și probabil a bunică‑sii și a străbunică‑sii. Nu e o mașină
sigură.
Aproape că urlu.
— O conduc de peste trei ani. Îmi pare rău că ți‑ai făcut griji. De
ce nu m‑ai sunat?
Am sunat‑o pe mobil. Nu‑și folosește mobilul deloc? Vorbește
despre telefonul fix de acasă? Îmi trec mâna prin păr, cuprins de
exasperare, și inspir adânc. Nu mai pot să ocolesc subiectul.
— Anastasia, vreau un răspuns de la tine. Așteptarea asta mă
înnebunește.
Pare extrem de surprinsă.
La naiba.
— Christian… uite, l‑am lăsat singur pe tatăl meu vitreg.
— Mâine. Vreau un răspuns până mâine.

276 Grey— Bine. Mâine o să‑l ai, zice ea cu o privire îngrijorată.
Măcar n‑a spus „nu“. Și, încă o dată, mă simt surprinzător de ușurat.
Ce mama dracului e cu femeia asta? Se uită fix la mine cu ochii
ei albaștri și sinceri, cu chipul străbătut de neliniște și rezist cu greu
nevoii de‑a o atinge.
— Rămâi să bei ceva? o întreb.
— Nu știu ce vrea să facă Ray.
Pare nesigură.
— Tatăl tău vitreg? Mi‑ar plăcea să‑l cunosc.
Pare și mai nesigură.
— Nu cred că‑i o idee bună, spune ea posomorâtă, iar eu descui
ușa.
Poftim? De ce? Pentru că acum știe cât de sărac eram în copi ‑
lărie? Sau pentru că știe cum îmi place să mi‑o trag? Sau pentru că
sunt un monstru?
— Ți‑e rușine cu mine?
— Nu! exclamă ea și‑și dă ochii peste cap, enervată. Dar cum să
te prezint tatălui meu, drept cine?
Ridicăm mâinile, exasperată.
— „Ăsta e bărbatul care m‑a dezvirginat și care vrea să începem
o relație BDSM?“ Văd că nu porți pantofi de alergare.
Pantofi de alergare?
Adică taică‑său o să mă fugărească? Și uite cum a făcut o glumă,
detensionând atmosfera. Zâmbesc și îmi surâde și ea și văd cum i se
luminează chipul.
— Ca să știi, alerg destul de repede, îi răspund, în joacă. Spune‑i
că suntem prieteni, Anastasia.
Deschid ușa și o urmez, dar mă opresc când dau de rector și de
colegii săi. Se răsucește și se holbează după domnișoara Steele, dar ea
dispare în amfiteatru. Apoi se întorc toți către mine.
Ce fac cu domnișoara Steele nu e treaba voastră, oameni buni.
Îl salut pe rector scurt și politicos din cap, iar el mă întreabă dacă
aș vrea să‑i cunosc colegii și să iau o gustare împreună cu ei.

E L James 277
— Desigur, îi răspund.
Îmi ia o jumătate de oră să scap de la adunarea profesorilor și,
când părăsesc petrecerea aglomerată, dau nas în nas cu Kavanagh.
Mergem către peluza unde absolvenții și familiile lor beau ceva în
cinstea absolvirii, într‑un cort imens.
— Deci ai invitat‑o pe Ana la cină duminică? mă întreabă.
Duminică? I‑a zis Ana că ne vedem duminică?
— La părinții tăi, adaugă Kavanagh.
La părinții mei?
O văd pe Ana.
Ce mama dracului?
Un tip înalt și blond care arată de parcă tocmai a aterizat de pe o
plajă din California o ține în brațe și o mângâie.
Cine naiba e ăsta? De‑asta nu vrea ea să vină să bem ceva
împreună?
Ana își ridică privirea, îmi vede expresia și pălește când colega ei
de cameră se apropie de individ.
— Bună, Ray, spune și‑l pupă pe un tip mai în vârstă, îmbrăcat
într‑un costum care nu i se potrivește și care stă lângă Ana.
El trebuie să fie Raymond Steele.
— L‑ai cunoscut pe iubitul Anei? îl întreabă Kavanagh. Christian
Grey.
Iubit!
— Domnule Steele, e o plăcere să vă cunosc.
— Domnule Grey, spune el, destul de surprins.
Ne dăm mâna; mă strânge ferm, și simt că degetele și palma sa
sunt aspre la pipăit. E un om care muncește cu mâinile. Apoi îmi
amintesc — este dulgher. Ochii lui aproape negri nu trădează nimic.
— Și el e fratele meu, Ethan Kavanagh, spune Kate, prezen ‑
tându‑l pe trântorul de plajă care o ține în brațe pe Ana.
Ah. Odraslele Kavanagh laolaltă.
Îi mormăi numele când îi strâng mâna fină, care nu seamănă
deloc cu cea a lui Ray Steele.

278 GreyAcum ia‑ți labele de pe fata mea, nemernicule.
— Ana, iubito, îi șoptesc, întinzând mâna și, ca o femeie ascultă ‑
toare ce e, vine să mă‑mbrățișeze.
Și‑a scos roba de absolvire și poartă o rochie de un gri‑pal cu
spatele gol, care îi scoate la iveală umerii și silueta perfectă.
Două rochii în două zile diferite. Mă răsfață.
— Ethan, mama și tata voiau să discute ceva cu tine.
Kavanagh își gonește fratele, lăsându‑mă cu Ana și cu tatăl ei.
— De când vă cunoașteți voi doi, copii? întreabă domnul Steele.
O cuprind pe Ana pe după umeri și îmi trec degetul mare peste
spatele ei gol, iar ea tresare. Îi spun că ne cunoaștem de câteva
săptămâni.
— Ne‑am întâlnit când Anastasia a venit să mă intervieveze
pentru ziarul studenților.
— Nu știam că lucrezi pentru ziarul studenților, Ana, spune
domnul Steele.
— Kate era bolnavă, îi explică ea.
Ray Steele se uită la fiica lui și se încruntă.
— Frumos discurs ai ținut, domnule Grey, spune el.
— Mulțumesc, domnule. Am înțeles că sunteți un pescar
pasionat.
— Chiar sunt. Ți‑a povestit Annie?
— Da.
— Tu pescuiești?
Are o scânteie de curiozitate în ochii căprui.
— Nu atât de mult pe cât mi‑aș dori. Tatăl meu ne lua pe mine și
pe fratele meu la pescuit când eram mici. Lui îi plăceau foarte mult
păstrăvii. Cred că de la el m‑am molipsit.
Ana ascultă pentru un moment, apoi se scuză și dispare în
mulțime, alăturându‑se grupului în care se află Kavanagh.
Frate, arată senzațional în rochia asta.
— Da? Și unde prescuiești?
Întrebarea lui Ray Steele mă readuce la realitate. Știu că e un test.

E L James 279
— Pe toată coasta de nord‑est a Pacificului.
— Ai crescut în Washington?
— Da, domnule. Tata ne‑a școlit pe râul Wynoochee.
Un zâmbet înflorește pe buzele lui Steele.
— Îl cunosc bine.
— Dar preferatul lui e Skagit. Țărmul din SUA. Ne dădea jos din
pat la niște ore inumane și mergeam cu mașina până acolo. A prins
niște pești zdraveni în râul ăla.
— E apă dulce acolo. Am prins și eu câțiva uriași în Skagit. Pe
malul canadian.
— E unul dintre cele mai bune medii pentru păstrăvii sălbatici.
Te aleargă mai mult decât cei de la crescătorie, spun eu, cu ochii
după Ana.
— Sunt de acord cu tine.
— Fratele meu a prins câțiva monștri din ăștia sălbatici. Eu încă
mai aștept un trofeu.
— Într‑o bună zi, nu‑i așa?
— Sper.
Ana are o discuție aprinsă cu Kavanagh. Despre ce‑or vorbi femeile
astea două?
— Și acum vă mai duceți la pescuit? mă adresez din nou
dom nului Steele.
— Desigur. José — prietenul Anei —, tatăl lui și cu mine fugim
la pescuit de câte ori avem ocazia.
Al naibii fotograf! Iar el?
— El e tipul care are grijă de Broscuță?
— Da, el e.
— Minunată mașină, Broscuța. Sunt fan al mașinilor germane.
— Da? Annie moare după mașinuța asta, dar eu cred că i‑a
trecut de mult vremea.
— E ciudat că spuneți asta. Mă gândeam să‑i împrumut una
dintre mașinile companiei. Credeți că va accepta?
— Probabil. Cum consideră Annie.

280 Grey— Minunat. Am impresia că Anei nu‑i place pescuitul.
— Nu. Fata asta seamănă cu maică‑sa. Nu suportă ca peștele să
sufere. Nici râmele, de fapt. Are un suflet bun.
Se uită la mine cu subînțeles. Ah. Un avertisment de la Raymond
Steele. Încerc să glumesc.
— Nu mă mir că n‑a mâncat peștele acela pe care l‑am comandat
zilele trecute.
Steele chicotește.
— Mănâncă pește fără probleme.
Ana a terminat de vorbit cu frații Kavanagh și se întoarce la noi.
— Bună, zice, zâmbindu‑ne.
— Annie, unde e toaleta? întreabă Steele.
Ea îi spune că trebuie să iasă din cort și apoi s‑o ia la stânga.
— Ne vedem imediat. Distrați‑vă, copii, zice el.
Ana se uită în urma lui, apoi mă privește agitată. Dar, înainte ca
oricare dintre noi să apuce să spună ceva, ne întrerupe fotograful. Ne
face repede o poză împreună, apoi dispare.
— Deci l‑ai fermecat și pe tata? zice Ana, cu o voce dulce și
zeflemitoare.
— Și pe el?
Pe tine te‑am fermecat, domnișoară Steele?
Îmi trec degetele peste obrajii ei care se îmbujorează.
— Ah, mi‑aș dori să știu la ce te gândești, Anastasia.
O prind de bărbie și‑i ridic capul ca să‑i citesc expresia feței. Ea
rămâne nemișcată și se uită fix la mine.
— Acum, șoptește ea, mă gândesc că ai o cravată frumoasă.
Mă așteptam la o declarație; răspunsul ei mă face să râd.
— În ultima vreme a devenit favorita mea.
Zâmbește.
— Arăți minunat, Anastasia. Rochia asta cu spatele gol ți se
potrivește și mă lasă să te mângâi pe spate, să‑ți pipăi pielea delicată.
Are buzele desfăcute și răsuflarea întretăiată, iar eu simt atracția
puternică dintre noi.

E L James 281
— Știi că va fi bine, nu‑i așa, iubito?
Tonul meu coborât îmi trădează dorința.
Închide ochii, înghite în sec și inspiră adânc. Când îi deschide la
loc, pare nelinișită.
— Dar vreau mai mult, zice ea.
— Mai mult?
La naiba. Ce e asta?
Ea dă din cap.
— Mai mult? șoptesc din nou.
Îi simt buza catifelată sub degetul meu.
— Tu vrei romantism.
La naiba. Nu va merge niciodată cu ea.
Cum să meargă? Eu nu sunt romantic. Speranțele și visurile
încep să mi se năruie.
Are ochii mari, inocenți și rugători.
La naiba. E fermecătoare.
— Anastasia. Nu știu să fac așa ceva.
— Nici eu.
Desigur; n‑a mai avut nicio relație înainte.
— Tu nu știi multe.
— Iar tu știi toate lucrurile greșite, spune ea, cu respirația între‑
tăiată.
— Greșite? Mie nu mi se par. Încearcă‑le și tu, o rog.
Te rog. Încearcă‑le.
Are o privire atât de intensă și caută răspunsuri, uitându‑se la
chipul meu. Și, pentru un moment, mă pierd în ochii ei albaștri care
văd totul.
— Bine, șoptește ea.
— Poftim?
Mi s‑a ridicat fiecare fir de păr de pe trup.
— Bine. O să‑ncerc.
— Ești de acord?
Nu‑mi vine să cred.

282 Grey— Cu amendamente la limitele flexibile. O să‑ncerc.
Doamne. Dumnezeule. O trag la mine în brațe și‑o strâng la
piept, îngropându‑mi fața în părul ei și mirosindu‑i parfumul sedu ‑
cător. Și nu‑mi mai pasă că suntem în mijlocul mulțimii. Suntem
doar eu și cu ea.
— Doamne, Ana, ești atât de imprevizibilă. Mă faci să mă topesc.
Un moment mai târziu, îmi dau seama că Raymond Steele s‑a
întors și că se uită stânjenit la ceas. Fără nicio tragere de inimă, îi dau
drumul Anei. Sunt cel mai fericit om din lume.
Ai încheiat afacerea, Grey!
— Annie, mergem la masă? întreabă Steele.
— Sigur, spune ea, zâmbindu‑mi timid.
— Vrei să vii cu noi, Christian?
Pentru o clipă îmi vine să accept, dat privirea neliniștită a Anei
îmi spune: Te rog, nu. Vrea să petreacă puțin timp cu tatăl ei. Înțeleg.
— Mulțumesc, domnule Steele, dar am alte planuri. Mă bucur că
v‑am cunoscut, domnule.
Încearcă să‑ți controlezi zâmbetul ăla tâmp, Grey.
— Și eu, răspunde Steele — cu sinceritate, sper. Ai grijă de fetița
mea.
— Ah, așa‑mi propun, spun eu, strângându‑i mâna.
Așa cum nici nu‑ți imaginezi, domnule Steele.
Iau mâna Anei și i‑o sărut.
— Ne vedem mai târziu, domnișoară Steele, murmur eu.
M‑ai făcut un om foarte, foarte fericit.
Steele mă salută dând scurt din cap și, apucându‑și fiica de braț,
o conduce afară. Eu rămân uluit, dar plin de speranță.
A fost de acord.
— Christian Grey?
Bucuria îmi e întreruptă de apariția lui Eamon Kavanagh, tatăl
lui Katherine.
— Eamon, ce mai faci?
Ne strângem mâinile.

E L James 283
Taylor mă ia la 3:30.
— Bună ziua, domnule, zice el, deschizându‑mi portiera.
Pe drum mă informează că Audi‑ul A3 a fost livrat la The
Heathman. Acum trebuie doar să i‑l dau Anei. Desigur, asta va
însemna că va avea loc o discuție și știu în sufletul meu că va fi mai
mult decât o simplă discuție. Dar a fost de acord să devină supusa
mea, deci poate îmi va accepta cadourile fără să mai facă scandal.
Pe cine păcălești, Grey?
Nu pot decât să visez. Sper că ne putem întâlni diseară; o să‑i
ofer mașina drept cadou de absolvire.
O sun pe Andrea și îi spun să‑mi programeze mâine o întâlnire
cu Eamon Kavanagh și cu asociații lui de la New Y ork. Kavanagh este
interesat să‑și upgradeze rețeaua de fibră optică. O rog pe Andrea
să‑i convoace și pe Ros și pe Fred la ședință. Îmi transmite câteva
mesaje — nimic important — și îmi amintește că trebuie să iau parte
mâine‑seară la o acțiune caritabilă la Seattle.
Ultima mea seară în Portland. Și aproape ultima seară a Anei
aici, de asemenea… Mă gândesc s‑o sun, dar ar fi inutil, pentru că nu
are mobilul la ea. Și se bucură de timpul petrecut cu tatăl ei.
Mă uit pe geamul mașinii în timp ce ne îndreptăm spre The
Heathman și văd cum își petrec după‑amiaza oamenii din Portland.
La un semafor, văd un cuplu de tineri care se ceartă pe trotuar
pentru că unul dintre ei a vărsat o pungă de cumpărături. Un alt
cuplu, și mai tânăr, merge ținându‑se de mână, uitându‑se unul la
altul și hlizindu‑se. Fata se apleacă și îi șoptește ceva la ureche iubi ‑
tului ei tatuat. El râde, se înclină și o sărută scurt, apoi deschide ușa
unei cafenele și îi face fetei loc să intre.
Ana vrea „mai mult“. Oftez din greu și‑mi trec degetele prin păr.
Ele vor întotdeauna mai mult. Toate. Ce pot să fac în privința asta?
Acei tineri care se țineau de mână și care au intrat în cafenea — Ana
și cu mine am făcut asta. Am mâncat împreună la două restaurante și
a fost… distractiv. Poate că aș putea încerca. În definitiv, ea îmi oferă
atâtea. Îmi slăbesc cravata.

284 GreyAș putea face mai mult?
Când ajung la mine în apartament, mă dezbrac, îmi pun
treningul și mă duc să transpir puțin la sala de forță. Faptul că am
fost nevoit să socializez mi‑a pus la încercare răbdarea și trebuie să
scap de surplusul de energie.
Și trebuie să meditez la ce înseamnă mai mult.
După ce fac duș, mă îmbrac și mă așez în fața laptopului. Ros
mă sună via WebEx ca să vadă ce fac și vorbim timp de patruzeci de
minute. Discutăm toate punctele de pe ordinea de zi, inclusiv propu ‑
nerea venită din Taiwan și problemele din Darfur. Costurile livrării
cu parașuta sunt strigătoare la cer, dar e mai sigur pentru toți cei
implicați. Îi dau acordul să procedeze așa. Acum trebuie să așteptăm
ca încărcătura să ajungă la Rotterdam.
— M‑am pus la punct cu situația Kavanagh Media. Cred că și
Barney ar trebui să participle la ședință, zice Ros.
— Dacă așa crezi tu… Anunț‑o pe Andrea.
— Așa fac. Cum a fost ceremonia de absolvire? întreabă ea.
— Surprinzător de frumoasă.
Ana a acceptat să fie a mea.
— Surprinzător de frumoasă?
— Da.
Ros mă privește intrigată, dar nu‑i mai povestesc și altceva.
— Andrea mi‑a spus că te întorci mâine la Seattle.
— Da. Am un eveniment la care trebuie să merg mâine‑seară.
— Sper că ai avut succes cu „fuziunea“.
— Aș spune că da, Ros.
Ea zâmbește.
— Mă bucur să aud asta. Mai am o ședință, deci dacă nu mai e
altceva, te las deocamdată.
— La revedere.
Ies de pe WebEx și intru pe e‑mail, cu gândul la seara aceasta.

E L James 285
De la: Christian Grey
Despre: Limite flexibile
Data: 26 mai 2011, 17:22
Către: Anastasia Steele
Ce mai pot să spun?
De‑abia aștept să discut așa ceva.
Erai atât de frumoasă astăzi.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Și când mă gândesc că azi‑dimineață credeam că între noi totul
s‑a terminat.
Dumnezeule, Grey. Trebuie să te calmezi. Flynn m‑ar trimite să
mă relaxez.
Desigur, mă enervează și faptul că nu are telefonul la ea.
Poate că are nevoie de o metodă mai sigură de comunicare.
De la: Christian Grey
Despre: BlackBerry
Data: 26 mai 2011, 17:36
Către: J B Taylor
Cc: Andrea Ashton
Taylor,
Te rog, pregătește‑i Anastasiei Steele un BlackBerry nou, cu e‑mailul
preinstalat. Andrea poate lua detaliile contului de la Barney și ți le
poate transmite ție.
Te rog, trimite‑i‑l mâine fie acasă la ea, fie la Clayton’s.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.

286 GreyDupă ce trimit e‑mailul, iau ultimul număr din Forbes și încep
să citesc.
Până la 6:30 nu e niciun răspuns de la Ana, așa că prespun că
încă‑l mai întreține pe tăcutul și modestul Ray Steele. Deși nu sunt
rude de sânge, seamănă foarte mult.
Comand risotto cu fructe de mare de la room‑service și, cât
timp aștept masa, mai citesc din carte.
În timp ce citesc, sună Grace.
— Christian, dragul meu.
— Bună, mamă.
— Ai vorbit cu Mia?
— Da. Mi‑a zis când ajunge. O iau eu de la aeroport.
— Minunat. Sper că rămâi sâmbătă la cină.
— Sigur.
— Iar duminică Elliot o aduce pe prietena lui, Kate, la cină. Vrei
să vii și tu? Poți veni cu Anastasia.
Despre asta vorbea Kavanagh astăzi.
Trag de timp.
— Să văd dacă e liberă.
— Anunță‑mă. Ar fi frumos să se strângă toată familia laolaltă
din nou.
Îmi dau ochii peste cap.
— Dacă zici tu, mamă.
— Da, dragule. Ne vedem sâmbătă.
Închide.
S‑o duc pe Ana să‑mi cunoască părinții? Cum ies eu din încurcă ‑
tura asta?
Exact când mă gândesc la asta, sosește un e‑mail.
De la: Anastasia Steele
Despre: Limitele flexibile
Data: 26 mai 2011, 19:23

E L James 287
Către: Christian Grey
Pot veni până la tine în seara asta să discutăm, dacă vrei.
Ana
Nu, nu, iubito. Nu cu mașina aia. Și iar mi se năruie planurile.
De la: Christian Grey
Despre: Limitele flexibile
Data: 26 mai 2011, 19:27
Către: Anastasia Steele
Vin eu la tine. Vorbeam serios când îți ziceam că nu vreau să mai
conduci mașina aceea.
Vin la tine în curând.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Printez din nou partea cu „Limite flexibile“ din contract, precum
și „Inconvenientele“ ei, pentru că am lăsat hârtia în sacou, pe care i
l‑am împrumutat ei. Apoi îl sun pe Taylor la el în cameră.
— Vreau să‑i duc mașina Anastasiei. Poți să mă iei de la ea de
acasă — pe la, să zicem, nouă și jumătate?
— Desigur, domnule.
Înainte să plec îmi bag două prezervative în buzunarul de la
spate al jeanșilor.
Poate am noroc.
A3‑ul e plăcut de condus, deși nu e atât de puternic cum sunt
eu obișnuit. Parchez lângă un magazin de băuturi de la marginea
orașului Portland ca să cumpăr niște șampanie. Renunț la Cristal și

288 Greyla Dom Pérignon pentru un Bollinger, mai ales pentru că este din
1999 și rece, dar mai ales pentru că e roz… simbolic, mă gândesc eu
cu un surâs și îi întind cardul casierei.
Ana încă poartă uimitoarea rochie cenușie când îmi deschide
ușa. De‑abia aștept s‑o scot mai târziu de pe ea.
— Bună, zice ea, cu ochii mari și luminoși pe chipul palid.
— Bună.
— Intră.
Pare sfioasă și se comportă ciudat. De ce? Ce s‑a‑ntâmplat?
— Dacă‑mi permiți.
Ridic sticla de șampanie.
— Cred că trebuie să‑ți sărbătorim absolvirea. Nimic nu e mai
bun decât un Bollinger.
— Interesantă alegere.
Are un ton zeflemitor.
— Ah, îmi place că ești isteață, Anastasia.
Asta e… iubita mea.
— N‑avem decât cești de ceai. Am împachetat toate paharele.
— Cești de ceai? Sună bine.
O privesc cum dispare la bucătărie. N‑are astâmpăr. Poate
pentru c‑a avut o zi importantă sau poate pentru că mi‑a acceptat
condițiile sau poate pentru că e aici singură — Kavanagh e cu familia
ei în seara asta; mi‑a zis tatăl ei. Sper ca șampania s‑o ajute pe Ana să
se relaxeze… și să vorbească.
Încăperea e goală, cu excepția cutiilor, a canapelei și a mesei. Pe
masă e un pachet maroniu, cu un bilețel scris de mână.
„Sunt de acord cu condițiile, Angel; pentru că tu știi cel
mai bine care‑ar trebui să‑mi fie pedeapsa; te rog însă — te
rog — să nu faci nimic din ce n‑aș putea îndura!“
— Vrei și farfurioară? strigă ea.
— Ceșcuțele ajung, Anastasia, îi răspund eu, neatent.

E L James 289
A împachetat cărțile — edițiile princeps pe care i le‑am trimis.
Mi le înapoiază. Nu le vrea. De asta e așa agitată.
Cum mama naibii va reacționa când va vedea mașina?
Ridic privirea și o văd stând acolo, uitându‑se la mine. Așază cu
grijă ceștile pe masă.
— Asta‑i pentru tine.
Are o voce pierită și tensionată.
— Hmm, mi‑am dat și eu seama, mormăi. Foarte potrivit citat.
Îmi trec degetul peste scrisul ei de mână. Literele sunt mici și
ordonate și mă întreb ce‑ar fi spus vreun grafolog despre ele.
— Credeam că eu sunt d’Urberville, nu Angel. Ai ales înjosirea.
Desigur, este citatul perfect. Am un zâmbet ironic.
— Numai tu puteai să găsești ceva care să meargă atât de bine.
— Este și o rugăminte, șoptește ea.
— O rugăminte? Să fiu blând cu tine?
Dă aprobator din cap.
Pentru mine cărțile astea au reprezentat o investiție, dar mă
gândeam că pentru ea înseamnă altceva.
— Le‑am cumpărat pentru tine.
E o minciună nevinovată — oricum le‑am înlocuit.
— Voi fi blând cu tine dacă le primești.
Îmi păstrez vocea calmă și liniștită, ascunzându‑mi dezamăgirea.
— Christian, nu le voi primi, e prea mult.
Iar începem, altă ciocnire a voințelor.
Plus ça change, plus c’ est la même chose.2
— Vezi, despre asta vorbeam, mă sfidezi. Vreau să ai aceste cărți
și aici se termină discuția. E foarte simplu. Nu trebuie să te gândești
la asta. Ca supusă trebuie să fii pur și simplu recunoscătoare pentru
ele. Accepți ce‑ți cumpăr pentru că îmi face plăcere s‑o fac.
— Nu eram supusa ta când mi le‑ai cumpărat, spune ea încet.
Ca de obicei, are replică la orice.
2 Proverb franțuzesc, echivalent cu „ Nimic nu se schimbă, totul se transformă“. ( N.t.)

290 Grey— Nu… dar ai acceptat, Anastasia.
S‑a răzgândit asupra înțelegerii? Doamne, fata asta mă amețește
de cap.
— Deci sunt ale mele și pot să fac ce vreau cu ele?
— Da.
Credeam că‑ți place Hardy.
— În cazul ăsta, le voi dona — cuiva care lucrează în Darfur, că
tot am văzut că‑i un loc care ți‑e drag. Pot fi scoase la licitație.
— Dacă asta vrei tu.
Eu n‑am să te opresc.
Poți să le dai și foc, din partea mea…
Chipul palid i se îmbujorează.
— O să mă gândesc, murmură ea.
— Nu te mai gândi, Anastasia. Nu la asta.
Te rog, păstrează‑le. Sunt pentru tine, pentru că iubești cărțile.
Mi‑ai spus asta de mai multe ori. Bucură‑te de ele.
Pun șampania pe masă, mă duc în fața ei și o prind de bărbie,
dându‑i capul pe spate ca să mă uit în ochii ei.
— O să‑ți cumpăr multe alte lucruri, Anastasia. Obișnuiește‑te.
Îmi permit. Sunt un om foarte bogat.
O sărut scurt.
— Te rog, adaug eu și îi dau drumul.
— Mă face să mă simt ieftină, spune ea.
— Nu e cazul. Te gândești prea mult la asta. Nu te lua după
judecata altora. Nu‑ți risipi energia. Gândești așa doar pentru că ai
rezerve asupra aranjamentului nostru; e firesc. Nu știi în ce te bagi.
Neliniștea i se citește pe chipul ei frumos.
— Hei, încetează. Nu e nimic ieftin la tine, Anastasia. Nu vreau să
gândești așa. Ți‑am trimis niște cărți vechi care credeam că înseamnă
ceva pentru tine, atâta tot.
Clipește de câteva ori și se uită fix la pachet, neștiind ce să facă.
Păstrează‑le, Ana — sunt pentru tine.
— Ia niște șampanie, șoptesc, iar ea mă răsplătește cu un zâmbet.

E L James 291
— E mai bine.
Deschid șampania și umplu ceșcuțele delicate pe care mi le‑a
așezat în față.
— E roze.
Este surprinsă și n‑am curajul să‑i spun de ce am ales roze.
— Bollinger La Grande Année Rosé 1999 — un buchet excelent.
— În ceșcuțe.
Zâmbește. Zâmbetul ei e molipsitor.
— În ceșcuțe. Felicitări pentru diplomă, Anastasia.
Ciocnim ceștile, iar eu beau. Are gust bun, așa cum mă așteptam.
— Mulțumesc.
Duce apoi ceașca la buze și soarbe repede din ea.
— Discutăm despre limitele flexibile?
— Întotdeauna nerăbdătoare.
O iau de mână, o duc la canapea — una dintre puținele piese de
mobilier rămase în living — și ne așezăm, înconjurați de cutii.
— Tatăl tău vitreg e un tip foarte taciturn.
— L‑ai făcut să‑ți mănânce din palmă.
Chicotesc.
— Doar pentru că mă pricep la pescuit.
— De unde știai că‑i place să pescuiască?
— Tu mi‑ai spus. Când am ieșit la cafea.
— Da, eu ți‑am spus?
Mai ia o gură de șampanie și închide ochii, savurându‑i gustul.
Când îi redeschide, mă întreabă:
— Ai gustat vinul de la recepție?
— Da. Era nasol.
Mă strâmb.
— Când l‑am băut, m‑am gândit la tine. De unde cunoști atât
de bine vinurile?
— Nu le cunosc, Anastasia, știu doar ce‑mi place.
Și‑mi place de tine.
— Mai vrei?

292 GreyFac un semn către sticla de pe masă.
— Te rog.
Aduc șampania și îi umplu ceșcuța. Mă privește bănuitoare. Știe
că o umflu cu alcool.
— Locul ăsta e destul de gol. Sunteți gata de mutare? o întreb eu,
ca să‑i distrag atenția.
— Așa și‑așa.
— Lucrezi mâine?
— Da, e ultima mea zi la Clayton’s.
— Te‑aș ajuta cu mutarea, dar i‑am promis surorii mele c‑o
aștept la aeroport. Mia vine de la Paris sâmbătă dimineață. Mă
întorc mâine la Seattle, dar am auzit că Elliot o să vă dea o mână
de ajutor.
— Da, Kate e foarte entuziasmată.
Mă surprinde faptul că Elliot este încă interesat de prietena
Anei; nu așa procedează de obicei.
— Da, Kate și Elliot, cine s‑ar fi gândit?
Legătura lor complică lucrurile. Vocea mamei îmi răsună în cap:
„Adu‑o și pe Anastasia“.
— Deci unde vei lucra în Seattle? o întreb.
— Am câteva interviuri pentru postul de stagiar.
— Și când aveai de gând să‑mi spui asta?
— Ăă… îți spun acum, zice ea.
— Unde? întreb, ascunzându‑mi iritarea.
— La câteva edituri.
— Asta vrei să faci, să lucrezi într‑o editură?
Ea dă din cap, dar tot nu‑mi spune nimic.
— Deci? insist eu.
— Deci ce?
— Nu fi încuiată, Anastasia. La ce edituri?
Mă gândesc rapid la toate editurile pe care le cunosc în Seattle.
Sunt patru… cred.
— Doar la cele mici, spune ea evaziv.

E L James 293
— De ce nu vrei să‑mi spui?
— Ca să nu mă ajuți, vine răspunsul ei.
Ce vrea să spună? Mă încrunt.
— Ah, acum tu ești încuiat, spune ea și ochii îi scânteiază veseli.
— Încuiat?
Izbucnesc în râs.
— Eu? Doamne, cât mă pui la încercare. Bea și hai să discutăm
despre limite.
Clipește des și inspiră tremurând, apoi dă ceașca peste cap. Chiar
are emoții. Îi mai ofer niște curaj lichid.
— Te rog, insistă ea.
Mă opresc cu sticla în mână.
— Ai mâncat ceva?
— Da. Am mâncat trei feluri cu Ray, spune ea exasperată și‑și
dă ochii peste cap.
Ah, Ana. O să‑i vin eu de hac acestui obicei lipsit de respect.
Mă aplec înainte, o apuc de bărbie și mă uit urât la ea.
— Data viitoare când îți mai dai ochii peste cap la mine, te pun
peste genunchi.
— Ah.
Pare puțin șocată și intrigată.
— Ah. Așa începe, Anastasia.
Îi zâmbesc cu subînțeles și îi umplu din nou ceașca, iar ea soarbe
prelung.
— Acum ești atentă la mine, da?
Ea dă aprobator din cap.
— Răspunde‑mi.
— Da, sunt atentă, spune ea cu un surâs spăsit.
— Bine.
Scot din haină foaia cu e‑mailul ei și Anexa 3 a contractului
meu.
— Deci, actele sexuale. Am discutat despre majoritatea.
Se apropie de mine și parcurgem împreună lista.

294 GreyANEXA 3
Limite acceptabile
De discutat și de convenit între părți:
Dacă Supusa consimte la:
l Masturbare l Penetrare vaginală
l Cunnilingus l Fisting vaginal
l Felație l Penetrare anală
l Înghițirea spermei l Fisting anal
Dacă Supusa consimte la folosirea:
l Vibratoarelor l Dopurilor anale
l Dildourilor l Alte jucării vaginale/anale
— Fără fisting, zici. Mai ai de obiectat și la altceva? întreb eu.
Ea înghite în sec.
— Sexul anal nu‑mi convine prea tare.
— Sunt de acord în privința fistingului, dar aș vrea să am parte
de fundul tău, Anastasia.
Inspiră adânc, uitându‑se fix la mine.
— Dar mai avem până acolo. Nu ne putem arunca așa cu capul
înainte.
Zâmbesc cu subînțeles.
— Fundul tău are nevoie de antrenament.
— Antrenament?
Face ochii mari.
— A, da. Are nevoie de o pregătire atentă. Sexul anal poate fi
foarte plăcut, crede‑mă. Dar dacă încercăm și nu‑ți place, nu mai
repetăm experiența.
Expresia ei șocată mă încântă.
— Ai mai făcut asta? mă întreabă.
— Da.

E L James 295
— Cu un bărbat?
— Nu. N‑am făcut niciodată sex cu un bărbat. Nu mă atrage ideea.
— Cu doamna Robinson?
— Da.
Și cu vibratorul imens de cauciuc.
Ana se încruntă, iar eu trec repede mai departe, înainte să‑mi
mai pună și alte întrebări despre asta.
— Și… înghițirea spermei. La asta ai luat deja nota 10.
Mă aștept să‑mi zâmbească, dar ea se uită la mine cu atenție, ca și
cum m‑ar vedea în altă lumină. Cred că încă se gândește la doamna
Robinson și la sexul anal. Ah, iubito , Elena mă domina. Putea face cu
mine ce dorea. Și mie îmi plăcea.
— Deci ești de acord cu înghițirea spermei? o întreb, încercând
s‑o aduc la realitate.
Ea dă din cap și‑și termină șampania.
— Mai vrei? o întreb.
Mai încet, Grey, o vrei amețită, nu beată.
— Mai vreau, șoptește ea.
Îi umplu din nou ceașca și mă întorc la listă.
— Jucării sexuale?
Dacă Supusa consimte la folosirea:
l Vibratoarelor l Dildourilor
l Dopurilor anale l Alte jucării vaginale/anale
— Dopuri anale? Sunt ceea ce scrie acolo că sunt?
Se strâmbă.
— Da. Țin de partea cu sexul anal de mai sus. De antrenament.
— Ah. Ce înseamnă „altele“?
— Mărgele, ouă, chestii de‑astea.
— Ouă?

296 GreyÎși pune mâna la gură, șocată.
— Nu sunt ouă adevărate.
Izbucnesc în râs.
— Mă bucur că te distrezi pe seama mea.
Vocea ei jignită mă aduce la realitate.
— Îmi cer scuze. Îmi pare rău.
Pentru numele lui Dumnezeu, Grey. Ia‑o ușor.
— Vreo problemă cu jucăriile?
— Nu, se răstește ea.
La naiba. S‑a supărat.
— Anastasia, îmi pare rău. Crede‑mă. N‑am vrut să râd. N‑am
mai purtat această conversație niciodată atât de detaliat. Pur și
simplu n‑ai experiență. Îmi pare rău.
Se bosumflă și mai ia o gură de șampanie.
— Așa — legarea, zic eu și revenim la listă.
Dacă Supusa consimte la:
l Bondage cu frânghie l Bondage cu bandă adezivă
l Bondage cu cătușe de piele l Bondage cu alte mijloace
l Bondage cu cătușe de mâini/
cătușe la picioare
— Deci? o întreb, mai blând de data aceasta.
— Bine, șoptește ea și citește mai departe.
Dacă Supusa consimte să fie imobilizată cu:
l Mâinile legate în față l Încheieturile legate de glezne
l Gleznele legate l Legarea de obiecte fixe,
l Coatele legate piese de mobilier etc.

E L James 297
l Mâinile legate la spate l Legarea de bara de întindere
l Genunchii legați l Suspendare
Consimte Supusa să fie legată la ochi?
Consimte Supusa să fie legată la gură cu un căluș?
— Am vorbit despre suspendare. Și e în regulă dacă vrei s‑o treci
la limite dure. Ia și mult timp, iar eu te am doar pentru perioade
scurte de timp. Altceva?
— Nu râde de mine, dar ce e bara depărtătoare?
— Promit să nu râd. Mi‑am cerut scuze de două ori.
Pentru numele lui Dumnezeu.
— Nu mă pune să‑mi mai cer încă o dată.
Tonul meu e mai tăios decât intenționam să fie, iar ea se înde ‑
părtează de mine.
La naiba.
N‑o băga în seamă, Grey. N‑o băga în seamă.
— Este o bară cu cătușe pentru glezne și/sau încheieturi. E distractiv.
— Bine. Acum, despre căluș. Aș intra în panică dacă n‑aș putea
respira.
— Eu aș intra în panică dacă nu ai putea respira. Nu vreau să te
sufoc.
Jocurile cu sufocare nu sunt pe gustul meu.
— Și cum pot folosi cuvintele de siguranță dacă am căluș în
gură? vrea ea să știe.
— Mai întâi de toate, sper să nu fii nevoită să le folosești. Dar
dacă ai căluș, ne vom face semne cu mâinile.
— Nu știu ce să zic despre căluș.
— Bine. O să țin minte.
Mă studiază preț de un moment de parcă ar încerca să dezlege
enigma sfinxului.

298 Grey— Îți place să‑ți legi supusele ca să nu te poată atinge? întreabă
ea.
— E unul dintre motive.
— De‑asta mi‑ai legat mâinile?
— Da.
— Nu‑ți place să vorbești despre asta, spune ea.
— Nu, nu‑mi place.
N‑o să deschid subiectul ăsta cu tine, Ana. Las‑o baltă.
— Mai vrei ceva de băut? o întreb. Îți dă curaj și trebuie să aflu
ce părere ai despre durere.
Îi umplu din nou ceașca, iar ea soarbe din ea, cu ochii larg
deschiși și neliniștiți.
— Deci care e atitudinea ta generală față de durere?
Nu spune nimic.
Îmi reprim un geamăt.
— Te muști de buză.
Din fericire, se oprește, dar acum a devenit gânditoare și‑și
privește fix mâinile.
— Când erai copil ai fost pedepsită corporal? o întreb eu cu
blândețe.
— Nu.
— Deci nu ai niciun termen de comparație?
— Nu.
— Nu‑i așa de rău pe cât crezi. În povestea asta imaginația îți
poate fi cel mai rău inamic.
Ai încredere în mine, Ana. Te rog.
— Trebuie să faci asta?
— Da.
— De ce?
Chiar nu vrei să afli.
— Face parte din firea mea, Anastasia. Asta fac eu. Văd că ai
emoții. Hai să analizăm metodele.
Parcurgem lista:

E L James 299
l Bătaia cu palma la șezut l Bătaia cu bastonul
l Biciuire l Clemele de sfârcuri
l Mușcături l Gheață
l Cleme vaginale l Alte tipuri/metode de
l Ceară fierbinte de provocare a suferinței
— În fine, văd că ai zis nu clemelor genitale. E în regulă. Bătaia
cu bastonul doare cel mai tare.
Ana pălește.
— Putem să lucrăm la asta, zic eu repede.
— Sau să n‑o facem deloc, ripostează ea.
— E parte a înțelegerii, iubito, dar ne vom descurca la toate capi ‑
tolele. Anastasia, nu te voi forța foarte tare.
— Chestia cu pedeapsa mă îngrijorează cel mai mult.
— Mă bucur că mi‑ai spus. Scoatem de pe listă bătaia cu bastonul
deocamdată. Și când te vei obișnui cu celelalte lucruri, vom crește
intensitatea. O vom lua ușor.
Pare că se îndoiește, așa că mă înclin și‑o sărut.
— Haide, că n‑a fost atât de rău, nu‑i așa?
Ridică din umeri, încă nesigură.
— Uite, vreau să mai vorbim despre un lucru, apoi mergem să
ți‑o trag.
— Să mi‑o tragi? întreabă ea și se înroșește în obraji.
— Haide, Anastasia, am vorbit despre toate astea și îmi vine să
ți‑o trag până săptămâna viitoare, chiar acum. Cred că asta vrei și tu.
Se foiește lângă mine și gâfâie ușor, strângându‑și coapsele laolaltă.
— Vezi? În plus, vreau să încerc ceva.
— Ceva dureros?
— Nu — încetează să vezi durere peste tot. E mai multă plăcere.
Până acum ți‑am făcut rău?

300 Grey— Nu.
— Păi, atunci? Mai devreme spuneai că vrei mai mult.
Mă opresc.
La naiba. Sunt pe buza prăpastiei.
OK, Grey, ești sigur că vrei să faci asta?
Trebuie să încerc. Nu vreau s‑o pierd înainte să începem.
Sari.
O iau de mână.
— În afara timpului în care ești supusa mea am putea încerca.
Nu știu dacă va merge. Nu știu să separ lucrurile. S‑ar putea să nu
funcționeze. Dar vreau să încerc. Poate o noapte pe săptămână. Nu
știu.
Rămâne cu gura căscată.
— Am o condiție.
— Care? întreabă ea, cu respirația întretăiată.
— Să accepți cu dragă inimă cadoul meu de absolvire.
— Ah, face ea, cu ochi mari și nesiguri.
— Vino‑ncoace.
O ajut să se ridice în picioare, îmi dau jos haina de piele și i‑o
pun pe umeri. Inspir adânc, deschid ușa de la intrare și îi arăt Audi‑ul
A3 parcat lângă bordură.
— E pentru tine. Felicitări pentru absolvire.
O cuprind cu brațele și o sărut pe păr.
Când îi dau drumul, ea se uită uluită la mașină.
OK… acum se poate întâmpla orice.
O iau de mână și o conduc în stradă, iar ea mă urmează de parcă
ar fi în transă.
— Anastasia, Broscuța ta e veche și, sincer să fiu, periculoasă.
Nu m‑aș ierta niciodată dacă ți s‑ar întâmpla ceva când e atât de ușor
pentru mine să îndrept lucrurile.
Se uită la mașină, fără să spună un cuvânt.
La naiba.
— I‑am zis de mașină tatălui tău vitreg. A fost de acord.

E L James 301
Cred că aici am exagerat.
Are încă gura deschisă de uimire când se răsucește către mine,
uitându‑se urât.
— I‑ai spus despre asta lui Ray? Cum ai putut ?
E nervoasă, foarte nervoasă.
— E un cadou, Anastasia. Nu poți să‑mi mulțumești și gata?
— Dar știi și tu că e prea mult.
— Pentru mine și pentru liniștea mea nu e prea mult.
Haide, Ana. Vrei mai mult. Ăsta e prețul.
Își coboară umerii, apoi se întoarce către mine, resemnată, cred.
Nu e chiar reacția la care speram. Îmbujorarea dată de șampanie a
dispărut și chipul i‑a redevenit palid.
— Sunt de acord să‑mi împrumuți mașina, așa cum ai făcut cu
laptopul.
Clatin din cap. De ce e atât de dificilă? Niciuna dintre celelalte
supuse n‑a reacționat așa când a primit o mașină. De obicei erau
încântate.
— Bine. Împrumut. Pe termen nelimitat, aprob eu printre dinți.
— Nu, nu nelimitat, ci doar acum. Mulțumesc, spune ea încet
și, aplecându‑se, mă sărută pe obraz. Mulțumesc pentru mașină,
Domnule.
Cuvântul acesta. Din gura ei dulce. O iau și o lipesc de mine, cu
degetele în părul ei.
— Ești o femeie dificilă, Ana Steele.
O sărut apăsat, despărțindu‑i buzele cu limba, iar ea îmi
răspunde la fel, cu aceeași pasiune, împletindu‑și limba cu a mea.
Trupul meu reacționează — o doresc. Aici. Acum. Sub cerul liber.
— Trebuie să mă stăpânesc din toate puterile ca să nu ți‑o trag
pe capota mașinii chiar acum, doar ca să‑ți arăt că ești a mea și că,
dacă vreau să‑ți cumpăr o mașină, o să‑ți cumpăr o mașină. Acum
hai înăuntru să te dezbrac, mârâi eu.
Apoi o mai sărut o dată, insistent și posesiv. O iau de mână, o
duc înapoi în apartament, trântind ușa de la intrare în urma noastră

302 Greyși mergând direct în dormitor. Acolo îi dau drumul și aprind veioza
de pe noptieră.
— Te rog să nu fii supărat pe mine, șoptește ea.
Vorbele ei îmi domolesc mânia.
— Îmi pare rău pentru mașină și pentru cărți…
Se oprește și‑și linge buzele.
— Mă sperii când ești supărat.
La naiba. Nimeni nu mi‑a mai spus așa ceva vreodată. Închid
ochii. Ultimul lucru pe care mi‑l doresc e s‑o sperii.
Calmează‑te, Grey.
E aici. E în siguranță. Are chef. Nu‑i da cu piciorul doar pentru că
nu știe cum să se poarte.
Deschid ochii și o văd pe Ana privindu‑mă, dar nu cu teamă, ci
cu nerăbdare.
— Întoarce‑te, îi cer, cu o voce blândă. Vreau să‑ți scot rochia.
Mă ascultă imediat.
Fată ascultătoare.
Îi dau jos haina mea de pe umeri și o arunc pe podea, apoi îi dau
la o parte părul de pe gât. Atingerea pielii ei delicate mă liniștește.
Acum când face ce i se spune, mă relaxez. Îi trec vârful degetului pe
șira spinării și găsesc fermoarul îngropat în șifon cenușiu.
— Îmi place rochia asta. Îmi place să‑ți văd pielea desăvârșită.
Îmi bag degetul în spatele rochiei și o trag mai aproape de mine.
Îmi îngrop fața în părul ei și îi inspir parfumul.
— Miroși atât de bine, Anastasia. Atât de dulce.
Miros de toamnă.
Parfumul ei reconfortant, amintindu‑mi de perioada prosperă
și fericită a vieții mele. Îi inspir aroma delicioasă și îmi plimb nasul
de la ureche către gâtul ei, apoi către umăr, sărutând‑o peste tot. Îi
desfac încet fermoarul rochiei și‑i sărut și‑i ling pielea până ajung la
umărul celălalt.
Ea tremură la atingerea mea.
Ah, iubito.

E L James 303
— O să înveți să nu faci gălăgie, șoptesc printre sărutări și‑i
deschid nasturele de la gât.
Rochia îi cade la picioare.
— N‑ai sutien, domnișoară Steele. Îmi place asta.
Întinzând mâinile, îi cuprind sânii și simt cum sfârcurile i se
întăresc în palmele mele.
— Ridică mâinile și pune‑mi‑le deasupra capului, îi ordon, săru ‑
tând‑o pe gât.
Face cum i se spune, iar sânii îi tresaltă în mâinile mele. Își înco ‑
lăcește degetele în părul meu, așa cum îmi place mie, și trage ușor.
Ah . . . Ce bine e.
Își înclină capul într‑o parte, iar eu profit de situație și o sărut
acolo unde îi simt pulsul sub piele.
— Mmm… murmur eu încântat, mângâind‑o și trăgând‑o ușor
de sfârcuri.
Ea geme, arcuindu‑și spinarea și apăsându‑și mai tare sânii în
palmele mele.
— Vrei să te fac să‑ți dai drumul așa?
Trupul i se arcuiește și mai tare.
— Îți place, nu‑i așa, domnișoară Steele?
— Mmm…
— Spune‑mi, insist eu, continuându‑mi asaltul senzual asupra
sfârcurilor ei.
— Da, gâfâie ea.
— Da și mai cum?
— Da… Domnule.
— Fată cuminte.
O ciupesc ușor cu degetele, iar trupul i se lipește violent de mine,
în timp ce mă trage și mai tare de păr.
— Nu cred că ești gata de orgasm deocamdată.
Și îmi țin mâinile pe sânii ei, în timp ce o trag cu dinții de lobul
urechii.
— În plus, m‑ai supărat. Deci poate că n‑o să te las să‑ți dai drumul.

304 GreyÎi frământ sânii și mă concentrez din nou asupra sfârcurilor
ei, răsucindu‑i‑le și apăsându‑i‑le. Ea geme și‑și freacă fundul de
penisul meu erect. Îi pun mâinile pe șolduri, o fac să stea nemișcată
și arunc o privire în jos, către chiloții ei.
Bumbac. Alb. Simplu.
Îmi înfig degetele în ei și‑i întind cât pot, apoi îmi vâr degetele mari
pe la cusătura din spate. Se rup în mâinile mele și îi arunc pe podea.
Ana geme.
O mângâi peste fund și îi bag un deget în vagin.
E umedă. Foarte umedă.
— O, da. Fetița mea cea dulce este pregătită.
O întorc și îmi bag degetul în gură.
Mmm. Sărat.
— Ai un gust foarte bun, domnișoară Steele.
Buzele i se desfac și în ochi i se citește dorința. Cred că e puțin
șocată.
— Dezbracă‑mă.
Mă uit fix în ochii ei. Își dă capul pe spate, realizând ce‑i cer, dar
ezitând.
— Poți s‑o faci, o încurajez eu.
Își ridică mâinile și dintr‑odată am senzația că mă va atinge și nu
sunt pregătit de așa ceva. La naiba.
O apuc instinctiv de mâini.
— O, nu. Tricoul nu.
Vreau să stea deasupra. N‑am mai făcut asta și s‑ar putea să‑și
piardă echilibrul, așa că am nevoie de tricou să mă protejeze.
— S‑ar putea să trebuiască să mă atingi pentru ce‑am pus la cale.
Îi eliberez o mână și pe cealaltă i‑o așez pe penisul meu, care
vrea să‑mi iasă din jeanși.
— Iată ce efect ai asupra mea, domnișoară Steele.
Ea trage aer în piept, uitându‑se fix la propria ei mână. Apoi
degetele i se strâng în jurul penisului meu și își ridică privirea către
mine, cu admirație.

E L James 305
Rânjesc.
— Vreau să te pătrund. Scoate‑mi pantalonii. Tu ești la condu ‑
cere.
Rămâne cu gura căscată de uimire.
— Ce ai de gând să faci cu mine?
Am vocea răgușită.
Chipul i se transformă, strălucind de plăcere, și, înainte să‑mi
dau seama ce face, mă împinge. Izbucnesc în râs în timp ce cad pe
pat, mai ales datorită actului ei de curaj, dar și pentru că m‑a atins și
n‑am intrat în panică.
Îmi scoate pantofii, apoi șosetele, dar e foarte stângace,
adu cându‑mi aminte de interviu și de încercările ei nereușite de a
pregăti reportofonul.
O privesc. Amuzat. Excitat. Întrebându‑mă ce urmează să facă.
Va fi o misiune dificilă pentru ea să‑mi scoată jeanșii în timp ce eu
stau întins. Își scoate pantofii cu tocuri, se urcă în pat, se așază peste
coapsele mele și își strecoară degetele pe sub talia jeanșilor mei.
Închid ochii și‑mi ridic șoldurile, bucurându‑mă de Ana cea
nerușinată.
— Va trebui să înveți să stai nemișcat, mă dojenește ea și mă
trage de firele de acolo .
Ah! Cât de îndrăzneață sunteți, doamnă.
— Da, domnișoară Steele, zic eu printre dinți. În buzunar e un
prezervativ.
În ochi i se citește încântarea, iar degetele caută febril în buzunar,
mângâindu‑mi penisul erect.
Ah…
Scoate ambele prezervative și le aruncă pe pat, lângă mine.
Degetele ei stângace îmi caută nasturele de la brâu și, după două
încercări, reușește să‑l deschidă.
Naivitatea sa e fascinantă. Este evident că n‑a mai făcut asta nici ‑
odată. O altă premieră… și e al dracului de excitantă.
— Ești atât de nerăbdătoare, domnișoară Steele, o necăjesc eu.

306 GreyÎmi desface fermoarul cu o smucitură, trăgând de talia pantalo ‑
nilor și aruncându‑mi o privire frustrată.
Mă străduiesc să nu râd.
Da, iubito, cum o să‑mi scoți ăștia acum?
Trage de pantalonii mei, concentrându‑se și arătând adorabil. Și
mă hotărăsc s‑o ajut.
— Nu pot sta liniștit dacă tot te muști de buza aia, îi spun și‑mi
arcuiesc șoldurile, înălțându‑le.
Ea se ridică în genunchi, îmi dă jos jeanșii și boxerii, iar eu îi
arunc pe podea. Se așază deasupra mea, uitându‑se la penisul meu
și lingându‑și buzele.
Oau.
Arată atât de sexy cu părul ei castaniu care‑i cade în valuri până
la nivelul sânilor.
— Acum ce ai de gând să faci? șoptesc eu.
Îmi privește chipul, apoi se ridică și mă prinde cu putere, strân ‑
gând tare și mângâindu‑mă cu degetul mare peste vârful penisului.
Iisuse.
Se apleacă.
Și‑mi ia penisul în gură.
La naiba.
Mi‑l suge cât poate de tare. Iar trupul mi se arcuiește sub atin ‑
gerea ei.
— Doamne, Ana, mai ușor, șuier printre dinți.
Dar ea n‑are milă și mi‑o suge la nesfârșit. La naiba. Entuziasmul
ei e dezarmant. Mă linge în sus și‑n jos, până în fundul gâtului, cu
buzele strânse în jurul penisului meu. E o imagine atât de erotică
încât mă simt copleșit. Mi‑aș putea da drumul doar uitându‑mă la
ea.
— Oprește‑te, Ana, oprește‑te. Nu vreau să‑mi dau drumul.
Se ridică, cu gura umedă și fără să‑și ia ochii de pe mine.
— Inocența și totodată entuziasmul tău mă dezarmează.
Dar acum vreau să ți‑o trag și să mă uit la tine.

E L James 307
— Urcă‑te pe mine, asta trebuie să facem. Uite, pune‑mi ăsta.
Îi pun un prezervativ în mână. Îl privește cu consternare, apoi
rupe ambalajul cu dinții.
E hotărâtă.
Scoate prezervativul și‑mi cere ajutorul din priviri.
— Apucă‑l de vârf și scutură‑l. Nu trebuie să intre aer deloc în el.
Ea dă din cap și face întocmai ce‑i spun, absorbită de misiunea
ei, scoțând ușor vârful limbii printre dinți.
— Doamne, mă omori, zic eu, cu dinții încleștați.
Când termină, se trage în spate și‑și admiră opera sau pe mine —
nu‑mi dau seama, dar nici nu‑mi pasă.
— Acum vreau să intru în tine.
Mă ridic deodată, luând‑o prin surprindere, astfel că acum
suntem față în față.
— Așa, șoptesc eu și o cuprind cu un braț, ridicând‑o.
Cu cealaltă mână îmi potrivesc penisul și‑o las încet de‑a lungul
lui.
Îmi pierd răsuflarea, iar ea închide ochii și geme zgomotos.
— Așa, iubito, simte‑mă.
Este. Atât. De. Bine.
O sprijin, lăsând‑o să se obișnuiască cu această senzație. Așa.
Înăuntrul ei.
— Așa e foarte profund.
Am vocea răgușită și‑mi ridic șoldurile, intrând și mai adânc în ea.
Își lasă capul pe spate, gemând.
— Mai vreau, gâfâie ea.
Și deschide ochii, uitându‑se fix în ochii mei. Fără strop de
rușine. Plină de dorință. Îmi place că îi place asta. Fac cum îmi spune,
iar ea geme din nou, lăsându‑și capul pe spate, cu părul răvășit învol ‑
burat pe umeri.
Mă întind pe pat ca să mă bucur de spectacol.
— Mișcă‑te, Anastasia, în sus și‑n jos, cum dorești. Ia‑mă de
mâini.

308 GreyÎntind mâinile, iar ea mă prinde de ele, echilibrându‑se deasupra
mea. Încet, se ridică, apoi coboară la loc.
Răsuflu întretăiat, încercând să mă stăpânesc. Ea se ridică din
nou și, de data asta, ridic și eu șoldurile, ca s‑o întâmpin la coborâre.
Ah, da.
Închid ochii și o savurez pe de‑a‑ntregul. Găsim împreună
ritmul potrivit în timp ce mă călărește. Și nu se mai satură. Arată
fantastic: sânii îi saltă, părul i se leagănă, iar gura deschisă absoarbe
fiecare mișcare care‑i aduce plăcere.
Mă privește în ochi, voluptuoasă și uluită. Doamne, cât e de
frumoasă!
Țipă, iar trupul ei preia controlul. Aproape a ajuns la orgasm,
așa că o strâng și mai tare de mâini, iar ea ia foc în jurul meu. O
apuc de șolduri, ținând‑o ferm în timp ce ea își dă drumul țipând.
Apoi îmi pun mâinile pe șoldurile ei și îmi dau drumul înăun ‑
trul ei.
Se lasă pe pieptul meu, iar eu rămân întins sub ea, gâfâind.
Doamne, ce bună e la pat.
Stăm întinși împreună pentru un moment, iar greutatea ei mi se
pare o mângâiere. Se foiește și mă atinge prin tricou, apoi își pune
mâinile pe pieptul meu.
Întunericul își scoate capul, rapid și puternic, amenințând să mă
sufoce.
Nu. Nu mă atinge.
O apuc și‑i duc mâinile peste cap, ca să nu mă mai poată atinge.
— Nu, o rog eu, și o sărut pe buze, încercând să‑mi înfrâng frica.
— De ce nu‑ți place să fii atins?
— Pentru că sunt distrus în cincizeci de feluri, Anastasia.
După ani întregi de terapie, este singurul lucru de care sunt sigur.
Face ochii mari, întrebători; vrea să afle mai multe. Dar nu
trebuie să afle chestia asta.
— Am avut un început dificil în viață. Nu vreau să te împovărez
cu amănunte de‑astea. Pur și simplu nu m‑atinge.

E L James 309
Îmi frec ușor nasul de‑al ei și, retrăgându‑mă, mă ridic în capul
oaselor, îmi scot prezervativul și‑l arunc lângă pat.
— Cred că ți‑am arătat lucrurile de bază. Ți‑a plăcut?
Pentru un moment pare pierdută‑n lumea ei, apoi își înclină
capul într‑o parte și zâmbește.
— Dacă tu crezi măcar pentru o secundă că mi‑am imaginat că
mi‑ai cedat controlul, nu mi‑ai luat în calcul coeficientul de inteli ‑
gență. Dar mulțumesc pentru iluzie.
— Domnișoară Steele, nu ești doar o fată frumușică. Ai avut șase
orgasme până acum și toate datorită mie.
De ce asta mă bucură atât de tare?
Privirea i se mută pe tavan și o expresie de vinovăție îi trece
peste chip.
Ce‑i asta?
— Ai ceva să‑mi spui? o întreb.
Ezită.
— Am visat ceva azi de dimineață.
— Da?
— Mi‑am dat drumul în somn.
Își pune mâna peste față, ascunzându‑se jenată de mine. Sunt
uimit de mărturisirea ei, dar în același timp sunt excitat și încântat.
Ce făptură senzuală.
Îmi aruncă o privire peste braț. Oare se așteaptă să fiu supărat?
— În somn? întreb eu.
— M‑a trezit, șoptește ea.
— Sunt sigur.
Sunt fascinat.
— Ce anume visai?
— Pe tine, spune ea încet.
Pe mine!
— Ce făceam?
Își ascunde din nou fața cu brațul.
— Anastasia, ce făceam? Răspunde‑mi.

310 GreyDe ce e atât de stânjenită? Mă încântă faptul că mă visează.
— Aveai o cravașă de călărie, mormăie ea.
Îi dau brațul la o parte ca să‑i văd fața.
— Serios?
— Da.
E îmbujorată toată. Documentarea pare s‑o influențeze, într‑un
fel pozitiv. Îi zâmbesc.
— Am câteva cravașe.
— Din piele maronie împletită?
Are în voce o notă de optimism.
Izbucnesc în râs.
— Nu, dar sunt sigur că pot face rost.
O sărut ușor și mă ridic ca să mă‑mbrac. Ana face la fel,
trăgându‑și pantalonii de trening și o cămașă. Iau prezervativul de
pe jos și‑l înnod repede. Acum că a acceptat să fie a mea, va trebui să
ia pilule anticoncepționale. Complet îmbrăcată, se așază cu picioa ‑
rele încrucișate pe pat, privindu‑mă în timp ce‑mi pun pantalonii.
— Când trebuie să‑ți vină ciclul? întreb eu. Urăsc prezervativele.
Ridic prezervativul înnodat și îmi trag jeanșii pe mine.
Am luat‑o prin surprindere.
— Deci? insist.
— Săptămâna viitoare, răspunde ea, înroșindu‑se în obraji.
— Trebuie să începi să iei anticoncepționale.
Mă așez pe pat și‑mi pun șosetele și pantofii. Ea nu spune nimic.
— Ai un doctor? o întreb.
Scutură din cap.
— Pot să‑l rog pe doctorul meu să vină să te vadă la tine acasă —
duminică dimineață, înainte să vii la mine. Sau te poate consulta
acasă la mine. Cum preferi?
Sunt sigur că dr. Baxter va face o vizită la domiciliu pentru mine,
deși nu l‑am mai văzut de mult.
— La tine acasă, zice ea.
— Bine. O să‑l anunț la ce oră să vină.

E L James 311
— Pleci?
Pare surprinsă de asta.
— Da.
— Cum te întorci? mă întreabă.
— Mă va lua Taylor.
— Pot să te duc eu. Îmi place la nebunie noua mea mașină.
E mult mai bine. A acceptat mașina, așa cum și trebuia, dar după
toată șampania asta n‑ar trebui să se urce la volan.
— Cred c‑ai băut prea mult.
— M‑ai îmbătat intenționat?
— Da.
— De ce?
— Pentru că te gândești prea mult la orice și ești reticentă, ca
tatăl tău vitreg. Dacă bei o picătură de vin, începi să vorbești și
trebuie să comunici cu mine la modul cel mai sincer. Altfel, te‑nchizi
în tine și eu nu‑mi dau seama ce gândești. In vino veritas, Anastasia.
— Și tu crezi că ești cinstit cu mine?
— Așa îmi propun. Lucrul ăsta va funcționa numai dacă suntem
cinstiți unul cu celălalt.
— Aș vrea să rămâi și să folosești asta.
Ia celălalt prezervativ și mi‑l arată.
Ai grijă la așteptările ei, Grey.
— Am depășit foarte multe limite în seara asta. Trebuie să plec.
Ne vedem duminică.
Mă ridic.
— O să revizuiesc contractul și apoi ne putem juca de‑ade‑
văratelea.
— Să ne jucăm? scâncește ea.
— Mi‑ar plăcea să fac un scenariu cu tine. Dar trebuie să semnezi
și atunci voi ști că ești gata.
— Ah. Și dacă nu semnez?
La naiba.
La asta nu mă gândisem.

312 GreyÎși ridică bărbia, sfidătoare.
Ah… iar mă năucește. Găsește ea mereu o cale.
— Păi, n‑ai decât să n‑o faci, dar s‑ar putea să cedez de la atâta
așteptare.
— Să cedezi? Cum? mă întreabă, cu ochii plini de curiozitate.
— Ar putea ieși urât de tot, o necăjesc eu.
— În ce sens?
Zâmbește la fel ca mine.
— Ah, știi tu, explozii, urmăriri de mașini, răpiri, privare de
libertate.
— M‑ai răpi?
— O, da.
— M‑ai reține împotriva voinței mele?
— O, da.
Uite, asta‑i o idee interesantă.
— Și apoi o să vorbim despre STP non‑stop.
— M‑ai pierdut, spune ea, uimită și fără răsuflare.
— Schimb Total de Putere — încontinuu.
Mă gândesc la posibilități și mintea mi‑o ia razna. E curioasă.
— Deci n‑ai de ales, adaug eu, în glumă.
— Evident.
Vorbește pe un ton sarcastic și‑și dă ochii peste cap, căutând
probabil inspirație divină ca să‑mi înțeleagă umorul.
Ah, ce bucurie.
— Anastasia Steele, te‑ai strâmbat cumva la mine?
— Nu!
— Așa mi s‑a părut. Ce ți‑am zis eu că fac dacă te mai prind
dându‑ți ochii peste cap la mine?
Cuvintele mele rămân suspendate între noi și mă așez din nou
pe pat.
— Vino‑ncoace.
Pentru o clipă se holbează la mine, albindu‑se la față.
— N‑am semnat încă, șoptește ea.

E L James 313
— Ți‑am spus ce‑o să‑ți fac. Sunt om de cuvânt. O să te plesnesc
la fund și‑o să ți‑o trag foarte scurt și foarte intens. Se pare c‑o să
avem nevoie de prezervativul ăsta până la urmă.
Va accepta? Sau nu? Asta e. Dovada dacă o va face sau nu. O
privesc, impasibil, așteptând‑o să se hotărască. Dacă spune nu,
înseamnă că doar se preface că vrea să fie supusa mea.
Și aici se va sfârși totul.
Ia decizia corectă, Ana.
Are o expresie serioasă, ochii mari și cred că‑și cântărește
decizia.
— Aștept, murmur eu. Nu sunt un om răbdător.
Inspiră adânc și vine către mine, iar eu oftez de ușurare.
— Bravo. Acum ridică‑te.
Face cum îi spun, iar eu îi întind mâna. Ea îmi pune prezerva ‑
tivul în palmă, iar eu o apuc brusc de mână și o trag pe genunchi,
astfel încât capul, umerii și pieptul să i se sprijine pe pat. Îmi trec
piciorul drept peste picioarele ei, țintuind‑o. Am vrut să fac asta de
când m‑a întrebat dacă sunt homosexual.
— Pune‑ți mâinile deasupra capului, de‑o parte și de alta, îi
ordon, iar ea se execută. De ce fac asta, Anastasia?
— Pentru că mi‑am dat ochii peste cap la tine, șoptește ea răgușit.
— Crezi că e politicos?
— Nu.
— Mai faci așa ceva?
— Nu.
— Te voi bate la fund ori de câte ori o vei face, înțelegi?
O să savurez acest moment. E o altă premieră.
Cu mare grijă și bucurie, îi trag pantalonii de trening în jos.
Frumosul ei fund este acum dezgolit și pregătit pentru mine.
Când îmi pun mâna pe mijlocul ei, fiecare mușchi i se tensionează…
în așteptare. Pielea ei este atât de fină la atingere și‑mi trec palma
peste ambele fese, strângându‑le ușor. Are un fund foarte, foarte
frumos. Iar eu o să i‑l fac roz la culoare… precum șampania.

314 GreyÎmi ridic palma și o plesnesc tare, chiar acolo unde i se întâlnesc
coapsele.
Ea geme și încearcă să se ridice, dar o apăs cu cealaltă mână pe
spate și alin zona pe care tocmai am lovit‑o cu o mângâiere lentă și
tandră.
Ea rămâne nemișcată.
Gâfâind.
Așteptând.
Da. O s‑o mai fac o dată.
O lovesc o dată, de două ori, de trei ori.
Se strâmbă din cauza durerii, cu ochii strânși. Dar nu‑mi cere să
mă opresc, deși se zbate sub greutatea mea.
— Stai cuminte sau te plesnesc și mai mult, o avertizez eu.
O mângâi pe carnea ei dulce și o iau de la început, pe rând: fesa
stângă, fesa dreaptă, apoi la mijloc.
Ea țipă. Dar nu‑și mișcă brațele și încă nu mă roagă să mă
opresc.
— De‑abia m‑am încălzit.
Am vocea răgușită. O lovesc din nou și o mângâi peste urma
rozalie pe care i‑am lăsat‑o pe piele. Fundul i s‑a făcut de un roz
încântător. Arată nemaipomenit.
O mai lovesc o dată.
Iar ea țipă din nou.
— Nu te aude nimeni, iubito, în afară de mine.
O lovesc în continuare  — după același tipar, fesa stângă, fesa
dreaptă, mijloc —, iar ea urlă de fiecare dată. Când ajung la optspre ‑
zece mă opresc. Nu mai am răsuflare, palma mă ustură, iar penisul
meu e erect.
— De ajuns, zic, încercând să‑mi recapăt răsuflarea. Bravo,
Anas tasia. Acum o să ți‑o trag.
Îi mângâi fundul cu blândețe, cu mișcări circulare, pipăind‑o tot
mai jos. E udă.
Și tot trupul mi se încordează.

E L James 315
Îi bag două degete în vagin.
— Simte asta. Vezi cât de mult îi place asta corpului tău? Ești
udă, doar pentru mine.
Îi strecor degetele înăuntru și‑n afară, iar ea geme, cu trupul
tresăltându‑i la fiecare mișcare de‑a mea și cu respirația accelerată.
Le scot de acolo.
O vreau. Acum.
— Data viitoare, te pun pe tine să numeri. Acum, unde‑i prezer ‑
vativul ăla?
Îl iau de lângă capul ei, o ridic ușor de la mine din poală și
o întorc cu fața‑n jos, pe pat. Îmi deschid fermoarul și nu mă
mai obosesc să‑mi scot jeanșii, după care desfac prezervativul,
punânu‑mi‑l repede și eficient. Îi ridic șoldurile până când se
așază în genunchi, iar fundul său rozaliu îi e înălțat în aer. Mă așez
în spatele ei.
— Mă voi ocupa acum de tine. Poți să‑ți dai drumul, mormăi eu,
mângâindu‑i fundul și luându‑mi penisul în mână.
Cu o singură mișcare intru în ea.
Ea geme când mă mișc. Înăuntru. Afară. Înăuntru. Afară. I‑o
trag, privind cum penisul îmi dispare mai jos de fundul ei înroșit.
Are gura larg deschisă, geme și gâfâie la fiecare mișcare, iar țipe ‑
tele i se aud din ce în ce mai tare.
Haide, Ana.
Se încordează și strigă tare, dându‑și drumul cu putere.
— Ah, Ana!
Ajung și eu la orgasm, dându‑mi drumul în ea și pierzând
contactul cu realitatea.
Mă prăbușesc lângă ea, o ridic peste mine și, cuprinzând‑o cu
brațele, îi șoptesc în păr:
— Ah, iubito, bine‑ai venit în lumea mea.
Greutatea ei mă ține întins pe pat și nu face nicio încercare
de‑a mă atinge pe piept. Are ochii închiși și respirația îi revine la
normal. O mângâi pe păr. E moale, de un castaniu bogat, strălucind

316 Greyîn lumina veiozei de la capul patului. Miroase a Ana, a mere și a sex.
Mi se urcă la cap.
— Bravo, iubito.
Nu plânge. A făcut ce i s‑a cerut. A făcut față fiecărei provocări
pe care i‑am lansat‑o; chiar e de admirat. O trag de breteaua subțire
a cămășuței ieftine de bumbac.
— În asta dormi tu?
— Da.
Pare amețită.
— Ar trebui să dormi în mătăsuri și satin, fată frumoasă. O să te
duc la cumpărături.
— Îmi place pijamaua mea, mă contrazice ea.
Sigur că‑i place.
O sărut pe păr.
— Mai vedem noi.
Închid ochii și mă relaxez, în timp ce o satisfacție ciudată mă
umple pe dinăuntru.
E bine. Prea bine.
— Trebuie să plec, murmur eu și o sărut pe frunte. Te simți bine?
— Mă simt bine, zice ea, părând un pic supărată.
Mă ridic ușor în picioare.
— Unde‑i baia? o întreb, luând de pe jos prezervativul folosit și
trăgându‑mi fermoarul la jeanși.
— Pe culoar la stânga.
La baie arunc prezervativele într‑un coș de gunoi și zăresc o
sticlă de ulei de bebeluș pe un raft.
De asta am nevoie.
Când mă‑ntorc e deja îmbrăcată și‑mi evită privirea. De ce a
devenit atât de timidă dintr‑odată?
— Am găsit niște ulei. Lasă‑mă să te masez cu el pe fund.
— Nu. O să fiu în ordine, spune ea, privind în pământ și evitând
în continuare contactul vizual.
— Anastasia, o avertizez eu.

E L James 317
Te rog, fă cum ți se spune.
Mă așez în spatele ei și trag de pantalonii de trening. Îmi torn
niște ulei pe mână și o masez pe fundul traumatizat.
Își pune mâinile în șolduri într‑o atitudine încăpățânată, dar nu
spune nimic.
— Îmi plac mâinile mele pe tine, recunosc eu cu voce tare. Gata.
Îi trag pantalonii în sus.
— Acum plec.
— Te conduc, zice ea încet, stând deoparte.
O iau de mână și mă desprind cu greu de ea când ajungem la ușa
de la intrare. O parte din mine nu vrea să plece.
— Nu trebuie să‑l suni pe Taylor? mă întreabă, cu ochii lipiți de
fermoarul hainei mele de piele.
— Taylor e aici de la ora nouă. Uită‑te la mine.
Mă privește cu ochii ei albaștri și mari printre genele dese și
lungi.
— N‑ai plâns.
Am o voce joasă.
Și m‑ai lăsat să te plesnesc la fund. Ești uimitoare.
O iau în brațe și o sărut, arătându‑mi astfel recunoștința și strân ‑
gând‑o la piept.
— Duminică, șoptesc, înfierbântat, aproape de buzele ei.
Îi dau drumul brusc ca să nu fiu tentat s‑o întreb dacă pot
rămâne, apoi ies în stradă, acolo unde Taylor mă așteaptă în SUV .
După ce intru în mașină, mă uit în urmă, dar a dispărut. Poate că e
obosită… ca și mine.
Obosită la modul plăcut.
Cred că asta a fost cea mai plăcută discuție despre „limite flexi ‑
bile“ pe care am purtat‑o vreodată.
La naiba, femeia asta este imprevizibilă. Închid ochii și o văd
urcată pe mine, cu capul dat pe spate în extaz. Ana nu face lucrurile
pe jumătate. Se dăruiește. Și când te gândești că a făcut sex pentru
prima dată cu abia o săptămână în urmă.

318 GreyCu mine. Cu nimeni altcineva.
Zâmbesc și mă uit pe geamul mașinii, dar nu‑mi văd decât
chipul fantomatic reflectat în fereastră. Așa că închid ochii și mă las
pradă visării.
Antrenamentul va fi distractiv.
Taylor mă trezește din visare.
— Am ajuns, domnule Grey.
— Mulțumesc, mormăi eu. Am o ședință dimineață.
— La hotel?
— Da. O videoconferință. N‑o să am nevoie să mă duci nicăieri.
Dar aș vrea să plec înainte de prânz.
— La ce oră vreți să strâng?
— La zece și jumătate.
— Foarte bine, domnule. Telefonul BlackBerry pe care l‑ați cerut
va fi livrat domnișoarei Steele mâine.
— Bine. Mi‑am adus aminte. Poți să iei tu mâine vechea ei
mașină și să scapi de ea? Nu mai vreau s‑o conducă.
— Desigur. Am un prieten care reface mașini vechi. Poate‑l inte ‑
resează. Mă voi ocupa. Altceva?
— Nu, mulțumesc. Noapte bună.
— Noapte bună.
Îl las pe Taylor să parcheze SUV‑ul și urc în apartament.
Deschid o sticlă de apă minerală din frigider și mă așez la birou,
pornind laptopul.
Niciun e‑mail urgent.
Dar scopul meu real e să‑i spun noapte bună Anei.
De la: Christian Grey
Despre: Tine
Data: 26 mai 2011, 23:14
Către: Anastasia Steele

E L James 319
Dragă domnișoară Steele,
Ești pur și simplu extraordinară. Cea mai frumoasă, inteligentă,
spirituală și curajoasă femeie pe care am cunoscut‑o. Ia un Advil —
asta nu e o rugăminte. Și să nu mai conduci niciodată broscuța. Voi
afla.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Poate că va adormi, dar îmi las laptopul deschis pentru orice
eventualitate și‑mi verific e‑mailul. Peste câteva minute vine și
răspunsul ei.
De la: Anastasia Steele
Despre: Lingușire
Data: 26 mai 2011, 23:20
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Lingușirea nu te va duce nicăieri, dar cum ai fost deja peste tot,
această discuție n‑are rost.
Va trebui să duc broscuța la un garaj ca să pot s‑o vând — deci nu
mai accept nicio prostie de la tine pe tema asta.
Vinul roșu este mereu de preferat unei pastile de Advil.
Ana
P .S.: Bătaia cu bastonul este o limită DURĂ pentru mine.
Prima ei replică mă face să râd zgomotos. Ah, iubito, n‑am fost
peste tot unde vreau să merg cu tine. Vin roșu după șampanie?

320 GreyNu‑i o combinație inteligentă, iar bătaia cu bastonul a ieșit de
pe listă. Mă întreb la ce anume va mai avea de obiectat și compun
următorul răspuns.
De la: Christian Grey
Despre: Femei enervante care nu pot accepta un compliment
Data : 26 mai 2011, 23:26
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Nu te lingușesc deloc. Ar trebui să te culci.
Îți accept adăugirea la limitele dure.
Nu bea prea mult.
Taylor se va ocupa de mașina ta și va obține un preț bun pe ea.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Sper că s‑a băgat în pat de‑acum.
De la: Anastasia Steele
Despre: Taylor — este omul potrivit pentru misiunea asta?
Data: 26 mai 2011, 23:40
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
Sunt intrigată că accepți să‑ți lași omul de încredere să conducă
o mașină pe care o interzici unei femei căreia i‑o tragi când și
când. Cum pot fi eu sigură că Taylor poate obține cel mai bun
preț pentru mașina mai sus‑menționată? Mai demult, înainte să

E L James 321
te cunosc pe tine, eram cunoscută pentru faptul că știam să nego ‑
ciez foarte dur.
Ana
Ce mama dracului? O femeie căreia i‑o trag când și când?
Trebuie să inspir adânc. Răspunsul ei mă irită… nu, mă
înfurie. Cum îndrăznește să vorbească despre ea așa? Drept supusă
a mea, va fi mai mult decât atât. Îi voi fi devotat. Nu‑și dă seama
de asta?
Și a purtat negocieri dure cu mine. Doamne sfinte! Uită‑te la
toate concesiile pe care le‑am făcut în privința contractului.
Număr până la zece, mă calmez și‑mi imaginez că sunt la bordul
vasului meu, The Grace, navigând pe Sound.
Flynn ar fi mândru de mine.
Îi răspund.
De la: Christian Grey
Despre: Atenție!
Data: 26 mai 2011, 23:44
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Presupun că vorbește VINUL ROȘU și că ai avut o zi foarte grea.
Deși sunt tentat să mă întorc ca să mă asigur că nu mai poți sta
așezată în fund timp de o săptămână, nu doar o seară.
Taylor a făcut parte din armată și e capabil să conducă orice, de la o
motocicletă până la un tanc Sherman. Mașina ta nu prezintă niciun
pericol pentru el.

322 GreyVineri,
27 mai 2011Și acum o să te rog să nu‑ți spui „femeia căreia i‑o trag când și când“
pentru că, sincer, mă ENERVEAZĂ și știu cu siguranță că nu‑ți
place de mine când sunt supărat.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Expir încet, încercând să‑mi potolesc bătăile inimii. Cine altci ‑
neva are capacitatea de a‑mi intra în felul ăsta pe sub piele?
Nu‑mi răspunde imediat. Poate că e intimidată de răspunsul
meu. Îmi iau cartea, dar curând îmi dau seama că am citit același
paragraf de trei ori în așteptarea replicii ei. Verific e‑mailul pentru a
nu știu câta oară.
De la: Anastasia Steele
Despre: Tu să fii atent
Data: 26 mai 2011, 23:57
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Nu sunt sigură că te plac vreun pic, mai ales acum.
Domnișoara Steele
Mă holbez la răspunsul ei și toată furia din mine se ofilește și
moare, pentru a fi înlocuită de o stare de anxietate.
La naiba.
Vrea să spună că s‑a terminat?

Vineri,
27 mai 2011

324 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Tu să ai grijă
Data: 27 mai 2011, 00:03
Către: Anastasia Steele
De ce nu‑ți place de mine?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă ridic și‑mi mai deschid o sticlă de apă minerală.
Și aștept.
De la: Anastasia Steele
Despre: Tu să ai grijă
Data: 27 mai 2011, 00:09
Către: Christian Grey

E L James 325
Pentru că nu rămâi niciodată cu mine.
Șapte cuvinte.
Șapte cuvințele care‑mi fac pielea de găină.
I‑am zis că n‑am dormit cu nimeni în pat.
Dar azi a fost o zi mare.
A absolvit facultatea.
A zis da.
Am parcurs toate limitele flexibile despre care nu știa nimic.
Ne‑am tras‑o. Am bătut‑o la fund. Ne‑am tras‑o din nou.
La naiba.
Înainte de a‑mi da seama ce fac, iau tichetul de parcare al mașinii
mele și haina și ies pe ușă.
Străzile sunt goale și ajung acasă la ea după 23 de minute.
Bat la ușă și Kavanagh îmi deschide.
— Ce mama dracului cauți aici? țipă ea, cu ochii aruncând
fulgere de mânie.
Oau. Nu e chiar primirea la care mă așteptam.
— Am venit s‑o văd pe Ana.
— Ei bine, nu se poate!
Kavanagh stă cu brațele încrucișate și cu picioarele unul peste
altul în pragul ușii, ca un cerber.
Încerc să vorbesc rațional cu ea.
— Dar trebuie s‑o văd. Mi‑a trimis un e‑mail.
Pleacă din calea mea!
— Ce mama dracului i‑ai mai făcut și de data asta?
— Asta vreau și eu să aflu.
Scrâșnesc din dinți.
— De când te‑a cunoscut pe tine plânge tot timpul.
— Poftim?
Nu mai pot s‑o suport și dau să trec pe lângă ea.
— Nu poți intra așa!

326 GreyKavanagh se ține după mine, țipând ca apucata, iar eu dau buzna
în apartament, până în camera Anei.
Deschid ușa Anei și aprind lumina. E în pat, înfășurată în cuver ‑
tură. Are ochii roșii și umflați și strânge din ei în lumina puternică.
Aud cum își trage nasul.
Am mai văzut femei în starea asta, mai ales după ce le‑am
pedepsit. Dar sunt uimit de cât de prost mă simt de data asta.
— Dumnezeule, Ana.
Sting lumina ca să n‑o deranjeze și mă așez pe pat lângă ea.
— Ce cauți aici?
Își trage nasul. Aprind veioza de la capătul patului.
— Vrei să‑l dau afară pe nemernicul ăsta? se aude Kate lătrând
la ușă.
Să te ia naiba, Kavanagh. Ridic din sprânceană și mă fac că n‑o
bag în seamă.
Ana scutură din cap, dar mă privește cu ochii ei plini de lacrimi.
— Strigă dacă ai nevoie de mine, îi zice Kate Anei, de parc‑ar fi
copil. Grey, se răstește ea, așa că sunt obligat să mă uit la ea. Ești pe
lista mea neagră și sunt cu ochii pe tine.
Vorbește tăios, cu ochii sclipindu‑i de furie, dar nu‑mi pasă de
ea.
Din fericire pleacă, trăgând ușa după ea, dar fără s‑o închidă.
Îmi verific buzunarul și descopăr încă o dată că doamna Jones mi‑a
întrecut toate așteptările; scot batista și i‑o dau Anei.
— Ce se întâmplă?
— De ce ești aici?
Vocea îi tremură.
Nu știu.
Spuneai că nu‑ți place de mine.
— Rolul meu înseamnă și să am grijă de tine. Spuneai că vrei să
rămân, deci am venit.
Te‑ai scos, Grey.
— Și te‑am găsit așa.

E L James 327
Nu erai așa când am plecat.
— Cu siguranță că eu sunt de vină, dar nu știu de ce. Pentru că
te‑am lovit?
Se căznește să se ridice și se strâmbă când reușește.
— Ai luat Advil?
Așa cum ți‑am ordonat?
Ea scutură din cap.
Când o să faci ce ți se spune?
Mă duc s‑o caut pe Kavanagh. O găsesc pe canapea, spumegând.
— Pe Ana o doare capul. Ai vreun Advil?
Ridică din sprâncene, surprinsă, probabil, de grija mea față de
prietena ei. Uitându‑se urât la mine, se ridică și se duce la bucătărie.
După ce răscolește câteva cutii, îmi dă câteva pastile și o ceșcuță cu
apă.
Mă întorc în dormitor, i le dau Anei și mă așez pe pat.
— Ia astea.
Mă ascultă, cu ochii plini de spaimă.
— Vorbește cu mine. Mi‑ai spus că te simți bine. Nu te‑aș fi
părăsit niciodată dacă aș fi știut că erai în starea asta.
Distrată, se joacă cu un fir ieșit din cuvertură.
— Îmi dau seama că mi‑ai spus că te simți bine și nu era așa.
— Credeam că mă simt bine, recunoaște ea.
— Anastasia, nu poți să‑mi spui ce crezi tu că vreau s‑aud. Nu e
prea cinstit din partea ta. Cum să am încredere în tot ce mi‑ai spus
până acum?
Chestia asta nu va merge niciodată dacă nu e sinceră cu mine.
Gândul ăsta mă deprimă.
Vorbește cu mine, Ana.
— Cum te‑ai simțit când te‑am lovit și după aceea?
— Nu mi‑a plăcut. Aș prefera să n‑o mai faci.
— Nu trebuia să‑ți placă.
— Ție de ce‑ți place? mă întreabă, rostind rar cuvintele.
La naiba. Nu pot să‑i spun de ce.

328 Grey— Chiar vrei să știi?
— Ah, crede‑mă, sunt fascinată.
Acum e sarcastică.
— Ai grijă, o avertizez eu.
Pălește când îmi vede expresia feței.
— Ai de gând să mă mai lovești o dată?
— Nu, în seara asta nu.
Cred că ți‑a ajuns.
— Așa deci.
Își dorește în continuare un răspuns.
— Îmi place controlul pe care mi‑l oferă, Anastasia. Vreau să
te comporți într‑un anumit fel și, dacă nu, te voi pedepsi, iar tu vei
învăța să te comporți așa cum îmi doresc eu. Îmi place la nebunie
să te pedepsesc. Am vrut să te plesnesc la fund încă de când m‑ai
întrebat dacă sunt homosexual.
Și nu mai vreau să‑ți dai ochii peste cap la mine sau să fii sarcastică.
— Deci nu‑ți place de mine așa cum sunt.
Are o voce timidă.
— Cred că ești adorabilă așa cum ești.
— Atunci de ce încerci să mă schimbi?
— Nu vreau să te schimb.
Doamne ferește. Ești fermecătoare.
— Vreau să fii ascultătoare, să urmezi un set de reguli pe care ți
le‑am dat și să nu mă înfrunți. Simplu.
Vreau să fii în siguranță.
— Dar vrei să mă pedepsești?
— Da, vreau.
— Asta nu pricep eu.
Oftez.
— Așa sunt eu făcut. Trebuie să te controlez. Iar tu trebuie să te
porți într‑un anume fel, că dacă nu…
Gândurile îmi zboară. Mi se pare excitant, Ana. Și ție la fel. Nu poți
accepta asta? Să te pun pe genunchi… să‑ți simt fundul sub palma mea.

E L James 329
— Îmi place să‑ți admir pielea ta frumoasă cum se înroșește și se
înfierbântă sub mâinile. Mă excită.
Numai când mă gândesc la asta tot trupul mi se înfioară.
— Deci nu te excită durerea la care mă supui?
La naiba.
— Un pic, să văd dacă poți s‑o suporți.
De fapt, mă excită mai mult de‑atât, dar nu vreau să‑i spun asta
chiar acum. Dacă‑i spun, mă dă afară.
— Dar asta nu‑i tot. E faptul că îmi aparții și pot să fac cu tine
tot ce cred — acesta este controlul suprem asupra altcuiva. Și asta mă
excită. Foarte tare.
Trebuie să‑i împrumt una sau două cărți dspre ce înseamnă să
fi supusă.
— Uite, poate nu‑ți explic foarte bine. N‑a mai trebuit s‑o fac
niciodată. Nu m‑am gândit la asta niciodată atât de profund. Întot‑
deauna mi‑am găsit persoane care gândeau la fel ca mine.
Fac o pauză să văd dacă mai e atentă.
— Și nu mi‑ai răspuns la întrebare  — cum te‑ai simțit după
aceea?
Clipește de câteva ori.
— Confuză.
— Ai fost excitată de toată povestea, Anastasia.
Pe dinăuntru ești ciudată, Ana. Știu eu.
Închid ochii și‑mi amintesc cât de udă și de excitată era după ce
am plesnit‑o la fund. Când îi redeschid, o văd uitându‑se fix la mine,
cu buzele desfăcute… trecându‑și limba peste buza de sus. Și ea vrea.
La naiba. Nu din nou, Grey. Nu când e în starea asta.
— Nu te mai uita așa la mine, o avertizez, cu o voce aspră.
Ridică din sprâncene, surprinsă.
Știi ce vreau să spun, Ana.
— Nu mai am prezervative și știu că ești supărată. Nu sunt un
monstru obsedat, deși asta crede colega ta de camera. Deci te‑ai
simțit confuză?

330 GreyNu spune nimic.
Iisuse.
— N‑ai avut nicio reținere să fii sinceră cu mine în scris.
E‑mailurile tale mi‑au arătat întotdeauna exact cum te simți. De ce
nu eș ti așa și când vorbim? Te intimidez atât de tare?
Degetele ei trag de cuvertură.
— Mă farmeci, Christian. Mă copleșești pe de‑a‑ntregul. Mă
simt ca Icar, care zboară prea aproape de soare.
Are o voce calmă, dar plină de emoție.
Mărturisirea ei mă lovește în moalele capului.
— În fine, cred că ai înțeles totul pe dos, șoptesc eu.
— Poftim?
— Ah, Anastasia, tu m‑ai vrăjit pe mine. Nu e clar?
De‑asta sunt aici.
Nu e deloc convinsă.
Ana. Crede‑mă.
— Încă nu mi‑ai răspuns la întrebare. Scrie‑mi un e‑mail, te rog.
Dar acum vreau să mă culc. Pot să rămân aici?
— Vrei să rămâi?
— Tu m‑ai vrut aici.
— Nu mi‑ai răspuns la întrebare, insistă ea.
Femeie imposibilă. Am condus ca un maniac ca să ajung aici
după mesajul tău nenorocit. Ăsta‑i răspunsul pe care‑l cauți.
Mormăi că‑i voi răspunde prin e‑mail. Nu vreau să vorbesc
despre asta.
Conversația asta a luat sfârșit.
Înainte să mă răzgândesc și să mă‑ntorc la The Heathman, mă
ridic în picioare, îmi golesc buzunarele, îmi scot pantofii și șosetele
și îmi dau jos pantalonii. Îmi agăț haina pe spătarul scaunului și mă
urc în pat lângă ea.
— Întinde‑te, îi cer eu.
Se supune, iar eu mă sprijin într‑un cot, uitându‑mă la ea.
— Dacă ai de gând să plângi, plângi în fața mea. Trebuie să știu.

E L James 331
— Vrei să plâng?
— Nu în mod special. Vreau doar să știu ce simți. Nu vreau să‑mi
scape nimic. Stinge lumina. E târziu și amândoi avem de lucru mâine.
O stinge.
— Așază‑te pe o parte, cu spatele la mine.
Nu vreau să mă atingi.
Se întoarce, iar eu o cuprind cu un braț și o trag ușor lângă mine.
— Dormi, iubito, murmur eu și îi inspir parfumul părului.
La naiba, ce bine miroase.
Lelliot aleargă prin iarbă.
Râde. Tare de tot.
Alerg și eu după el. Zâmbesc cu toată fața.
O să‑l prind.
În jurul nostru sunt copăcei.
Pui de copac plini de mere.
Mami mă lasă să culeg merele.
Mami mă lasă să mănânc merele.
Pun mere în buzunare. În toate buzunarele.
Le ascund și prin pulover.
Merele au gust bun.
Merele miros frumos.
Mami face o plăcintă cu mere.
Plăcintă de mere cu înghețată.
Asta îmi face burtica să zâmbească.
Îmi ascund merele în pantofi. Le ascund sub pernă.
E și bărbatul ăsta. Bunicul Trev‑Trev‑yan.
Are un nume complicat. E greu de spus în mintea mea.
Mai are un nume. Thee‑o‑door.
Theodore este un nume amuzant.
Puii de copac sunt copacii lui.
Acasă la el. Acolo unde locuiește el.
Este tatăl lui mami.

332 GreyAre un râs zgomotos. Și umeri lați.
Și ochi veseli.
Aleargă după mine și după Lelliot.
Nu mă prinzi.
Lelliot aleargă. Și râde.
Alerg. Îl prind.
Și cădem în iarbă.
Râde.
Merele sclipesc în soare.
Și au un gust atât de bun.
Bun de tot.
Și miros atât de bine.
Tare, tare bine.
Merele cad.
Cad peste mine.
Mă răsucesc și‑mi cad pe spate.
Mă ustură. Au.
Dar mirosul e tot acolo, dulce și răcoros.
Ana.
Când deschid ochii, mă trezesc cu ea în brațe, iar picioarele
nostre sunt încolăcite. Mă privește cu un zâmbet tandru. Nu mai are
fața umflată și udă de lacrimi; pare că radiază. Penisul mi se întărește
din nou.
— Bună dimineața.
Sunt dezorientat.
— Dumnezeule, și în somn sunt atras de tine.
Mă întind și mă desprind de trupul ei, uitându‑mă buimac în
jur. Desigur, suntem la ea în dormitor. Ochii îi sclipesc de curiozitate
atunci când îmi lipesc penisul de ea.
— Hmm, îmi dai idei, dar cred c‑ar trebui să așteptăm până
duminică.

E L James 333
O sărut chiar sub ureche și mă ridic, sprijinindu‑mă în cot.
S‑a îmbujorat. E caldă.
— Ești foarte sexy, zice ea.
— Nici tu nu ești mai prejos.
Zâmbesc cu subînțeles și îmi ridic șoldurile, ademenind‑o cu
partea favorită a trupului meu. Îmi aruncă o privire care se vrea
dezaprobatoare, dar eșuează lamentabil  — de fapt, este extrem de
amuzată. Mă aplec și‑o sărut.
— Ai dormit bine? întreb.
Ea dă aprobator din cap.
— Și eu.
Sunt surprins. Chiar am dormit bine. Îi spun și ei asta. Fără
coșmaruri. Numai vise…
— Cât e ceasul? întreb eu.
— E șapte și jumătate.
— Șapte și jumătate? Rahat!
Sar din pat și încep să‑mi trag jeanșii pe mine. Ea mă privește
cum mă îmbrac, încercând să‑și stăpânească râsul.
— Ești o influență nefastă pentru mine, mă plâng eu. Am o
ședință. Trebuie să plec… Trebuie să ajung la Portland până la opt.
Râzi cumva de mine?
— Da, recunoaște ea.
— Am întârziat. Eu nu întârzii. O altă premieră, domnișoară
Steele.
Îmi iau haina, mă aplec și‑i cuprind fața în mâini.
— Duminică, îi șoptesc și o sărut.
Îmi iau ceasul, portofelul și banii de pe noptieră, apoi îmi iau
pantofii și mă duc către ușă.
— Va veni Taylor să te ajute cu mașina aia a ta. Vorbeam serios.
N‑o mai conduce. Ne vedem la mine duminică. Îți dau un e‑mail cu
ora.
O las puțin amețită, ies valvârtej din apartament și ajung la
mașină.

334 GreyÎmi pun pantofii în timp ce conduc.
După ce mi‑i pun, apăs pe accelerație și mă strecor prin trafic ca
s‑ajung mai repede la Portland.
Va trebui să mă întâlnesc cu partenerii lui Eamon Kavanagh în
jeanși.
Din fericire, ședința e prin WebEx.
Dau buzna în camera mea de la The Heathman și deschid
laptopul: 8:02. La naiba. Nu m‑am bărbierit, dar îmi netezesc părul
și‑mi aranjez haina, sperând să nu se observe că am doar un tricou
pe sub ea.
Oricum, cui îi pasă?
Deschid WebEx și văd că Andrea este deja online, așteptându‑mă.
— Bună dimineața, domnule Grey. Domnul Kavanagh întârzie,
dar cei din New Y ork și de aici, din Seattle, sunt pregătiți.
— Fred and Barney?
Familia Flintstone. Zâmbesc la acest gând.
— Da, domnule. Și Ros.
— Minunat. Mulțumesc.
Gâfâi. Observ privirea uluită pe care mi‑o aruncă Andrea, dar
prefer să n‑o bag în seamă.
— Poți să‑mi comanzi și mie un covrig cu cremă de brânză și
somon afumat și o cafea neagră, te rog? Trimite‑mi‑le la mine în
apartament urgent.
— Da, domnule Grey.
Îmi postează în fereastră linkul conferinței.
— Poftim, domnule, spune ea.
Apăs pe link — și gata, am intrat.
— Bună dimineața.
La masa de conferințe de la New Y ork stau doi directori execu ‑
tivi; amândoi se uită întrebători la cameră. Ros, Barney și Fred sunt
fiecare în câte‑o fereastră separată.
Să revenim la afaceri. Kavanagh spune că vrea să‑și upgradeze
rețeaua media cu conexiuni de fibră optică de mare viteză. GEH îi

E L James 335
poate ajuta — dar chiar vor să intre în afacere? E o investiție impor ‑
tantă, dar și o mare recompensă la final.
În timp ce vorbim, primesc o notificare de e‑mail de la Ana cu
un titlu care‑mi taie respirația și care plutește în partea din dreapta
sus a ecranului meu. O deschid, cât pot eu de calm.
De la: Anastasia Steele
Despre: Atac și lovituri: efecte
Data: 27 mai 2011, 08:05
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Voiai să știi de ce mă simțeam atât de confuză după ce m‑ai — ce
eufemism e oare mai potrivit? — plesnit la fund, pedepsit, bătut,
atacat.
Un pic prea dramatic, domnișoară Steele. Puteai să zici nu.
Ei bine, pe parcursul întregului proces, m‑am simțit înjosită,
umilită și abuzată.
Dacă te‑ai simțit așa, de ce nu m‑ai oprit? Ai cuvinte de siguranță
la îndemână.
Și, spre groaza mea, ai avut dreptate, m‑am simțit excitată și asta
m‑a luat prin surprindere.
Știu. Bravo. Bine că recunoști, în sfârșit.
Așa cum bine știi, toate chestiile astea sexuale sunt noi pentru
mine — mi‑aș fi dorit să fiu mai experimentată și, în consecință,
mai pregătită. Am fost șocată pentru că m‑a excitat.

336 GreyCeea ce m‑a îngrijorat cu adevărat este felul în care m‑am simțit
după aceea. Și asta e mai dificil de pus în cuvinte. Am fost fericită
pentru că tu erai fericit. M‑am simțit ușurată că n‑a fost atât de
dureros pe cât credeam c‑o să fie. Și când stăteam în brațele tale,
m‑am simțit… satisfăcută.
La fel și eu, Ana, la fel și eu…
Dar mă simt foarte jenată, vinovată chiar, pentru că am aceste
senzații. Nu mi se potrivesc foarte bine și de aceea sunt confuză.
Asta îți răspunde la întrebare?
Sper că lumea Fuziunilor și Achizițiilor este la fel de interesantă ca
întotdeauna… și că n‑ai întârziat prea tare.
Mulțumesc că ai rămas cu mine.
Ana
Kavanagh se alătură conversației, cerându‑și scuze c‑a întârziat.
În timp ce se fac prezentările și Fred vorbește despre ce poate oferi
GEH, îi răspund Anei. Sper ca persoanele aflate de partea cealaltă a
ecranului să‑și închipuie că iau notițe.
De la: Christian Grey
Despre: Relaxează‑te
Data: 27 mai 2011, 08:24
Către: Anastasia Steele
Interesant titlu… păcat că e puțin exagerat, domnișoară Steele.
Ca să‑ți răspund:
l Prefer să‑i spunem bătaie la fund — căci asta a fost.
l Te‑ai simțit înjosită, umilită, abuzată și atacată  — ca o adevă ‑
rată Tess Durbeyfield. Cred că tu ești aceea care a ales înjosirea,
dacă‑mi amintesc bine. Chiar așa te simți sau așa crezi că ar trebui

E L James 337
să te simți? Că sunt două lucruri total diferite. Dacă așa te simți
de‑adevăratelea, crezi că ai putea să accepți aceste sentimente, de
dragul meu? Așa ar proceda o supusă adevărată.
l Eu mă bucur că ești neexperimentată. Îți prețuiesc lipsa de expe ‑
riență și de‑abia acum încep să înțeleg ce înseamnă asta. Pe scurt…
înseamnă că ești a mea în toate sensurile.
l Da, erai excitată, lucru la rându‑i excitant, nu e nimic rău în asta.
l E prea puțin spus că eram fericit. Mai degrabă trăiam o stare
vecină cu extazul.
l Bătaia la fund ca pedeapsă doare mult mai tare decât bătaia în
scopuri erotice — deci nu va fi mai grav de‑atât, în afară de cazurile
în care, desigur, nu comiți vreun păcat mai însemnat. Atunci te voi
pedepsi mai aspru. M‑a durut mâna. Dar îmi place asta.
l Și eu m‑am simțit satisfăcut — mai mult decât îți vei da seama
vreodată.
l Nu‑ți irosi energia pe vinovăție, sentimentul c‑ai făcut ceva greșit
etc. Suntem adulți care știm ce facem și ceea ce se întâmplă în inti ‑
mitate rămâne între noi. Trebuie să te relaxezi și să‑ți asculți trupul.
l Lumea F&A nu e nici pe departe atât de interesantă cum ești tu,
domnișoară Steele.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Răspunsul ei sosește aproape instantaneu.
De la: Anastasia Steele
Despre: Adulți care știm ce facem!
Data : 27 mai 2011, 08:26
Către: Christian Grey
Nu erai într‑o ședință?
Mă bucur foarte tare că te‑a durut mâna.

338 GreyȘi dacă mi‑aș asculta trupul, aș fi în Alaska deja.
Ana
P .S.: Mă mai gândesc dacă accept sau nu sentimentele acelea.
Alaska! Pe bune, domnișoară Steele. Chicotesc în barbă și mă
prefac interesat de discuția online. Aud o bătaie în ușă și îmi cer scuze
că întrerup ședința ca să dau drumul chelneriței de la room‑service
care mi‑a adus micul dejun. Domnișoara Ochi Negri mă răsplătește
cu un zâmbet cuceritor în timp ce eu semnez un cec.
Mă întorc la WebEx, îl găsesc pe Fred povestindu‑le lui Kavanagh
și asociaților săi despre succesul financiar pe care l‑a avut această
tehnologie pentru o altă companie care ne e client.
— Tehnologia aceasta ne va ajuta în plan financiar? întreabă
Kavanagh cu un zâmbet neîncrezător.
Când îi spun că Barney nu poate inventa un glob de cristal care
să prevadă prețurile, toți râd politicos.
În timp ce Fred discută o programare teoretică a implementării
și a integrării tehnologice, îi scriu Anei un e‑mail.
De la: Christian Grey
Despre: Sper că n‑ai chemat poliția
Data: 27 mai 2011, 08:35
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
Sunt într‑o ședință unde se discută despre piața financiară, dacă te
interesează de‑adevăratelea.
Să ne aducem aminte că ai fost acolo, lângă mine, știind ce urmează
să fac.
Nu m‑ai rugat nicio secundă să mă opresc — n‑ai folosit nici cuvin ‑
tele de siguranță.

E L James 339
Ești om în toată firea — poți face alegeri singură.
Sincer vorbind, de‑abia aștept data viitoare când mă mănâncă
palma.
În mod evident nu‑ți asculți partea care trebuie a corpului.
Alaska este un loc foarte rece și n‑ai nici unde fugi. Te‑aș găsi imediat.
Pot depista telefoane mobile — ți‑aduci aminte?
Du‑te la serviciu.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Discursul lui Fred e în toi când primesc răspunsul Anei.
De la: Anastasia Steele
Despre: Hărțuitor
Data: 27 mai 2011, 08:36
Către: Christian Grey
Te‑ai gândit să te tratezi pentru tendințe de hărțuire?
Ana
Mă abțin să nu râd. E amuzantă.
De la: Christian Grey
Despre: Hărțuitor? Eu?
Data: 27 mai 2011, 08:38
Către: Anastasia Steele

340 GreyÎi plătesc eminentului dr. Flynn o mică avere ca să‑mi trateze
tendințele de hărțuitor și alte tendințe.
Du‑te la serviciu.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De ce nu s‑a dus la serviciu? O să întârzie.
De la: Anastasia Steele
Despre: Șarlatani costisitori
Data : 27 mai 2011, 08:40
Către: Christian Grey
Aș putea să‑ți ofer cu modestie și eu o a doua opinie?
Nu cred că dr. Flynn e foarte eficient.
Domnișoara Steele
La naiba, femeia asta e și amuzantă… și intuitivă. Flynn îmi ia o
mică avere pentru sfaturile sale. Îi tastez pe furiș răspunsul.
De la: Christian Grey
Despre: A doua opinie
Data: 27 mai 2011, 08:43
Către: Anastasia Steele
Nu că ar fi treaba ta, modestă sau nu, dar dr. Flynn este a doua
opinie.
Va trebui să te grăbești, cu noua ta mașină, expunându‑te unui risc
inutil — cred că‑i împotriva regulilor.

E L James 341
DU‑TE LA SERVICIU.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Kavanagh îmi pune o întrebare despre securizarea contractelor.
Îi răspund că am achiziționat de curând o companie inovativă și
dinamică în domeniul fibrei optice. Nu‑i spun că am mari îndoieli în
privința CEO‑ului, Lucas Woods. Oricum va fi concediat. Îl conce ‑
diez pe idiotul ăla, indiferent ce va spune Ros.
De la: Anastasia Steele
Despre: LITERE ȚIPĂTOARE
Data: 27 mai 2011, 08:47
Către: Christian Grey
Ca țintă a tendințelor tale de hărțuitor, cred că este treaba mea.
N‑am semnat nimic deocamdată. Deci reguli‑șreguli. Și nu încep
decât la 9:30.
Domnișoara Steele
LITERE ȚIPĂTOARE. Îmi place la nebunie.
Îi răspund.
De la: Christian Grey
Despre: Lingvistica descriptivă
Data: 27 mai 2011, 08:49
Către: Anastasia Steele
„Șreguli“? Nu sunt sigur că acest cuvânt apare în dicționarul
Webster.

342 GreyChristian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
— Putem continua conversația offline, îi spune Ros lui Kavanagh.
Acum, că știm care vă sunt ideile și așteptările, vă vom pregăti o ofertă
detaliată și ne vom auzi din nou săptămâna viitoare ca s‑o discutăm.
— Minunat, zic eu, încercând să par implicat.
Toată lumea dă aprobator din cap, apoi își ia la revedere.
— Mulțumesc că ne‑ai dat ocazia să‑ți facem o ofertă, Eamon, îi
spun lui Kavanagh.
— Se pare că voi v‑ați dat seama de ce avem noi nevoie, zice el.
Mă bucur că te‑am văzut ieri. La revedere.
Închid cu toții în afara lui Ros, care se uită la mine de parcă
mi‑ar fi crescut două capete.
În inbox ajunge alt e‑mail de la Ana.
— Stai puțin, Ros. Dă‑mi un minut sau două.
O pun în așteptare.
Și citesc.
Și râd cât pot de tare.
De la: Anastasia Steele
Despre: Lingvistica descriptivă
Data: 27 mai 2011, 08:52
Către: Christian Grey
E între obsedat de control și hărțuitor.
Și lingvistica descriptivă e o limită dură pentru mine.
Acum mă lași, te rog, în pace?
Aș vrea să merg la serviciu cu noua mea mașină.
Ana

E L James 343
Îi scriu un răspuns scurt și la obiect.
De la: Christian Grey
Despre: Tinere enervante, dar amuzante
Data: 27 mai 2011, 08:56
Către: Anastasia Steele
Mă mănâncă‑n palmă.
Să conduci cu grijă, domnișoară Steele.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Ros se uită urât la mine când refac conexiunea.
— Ce mama naibii, Christian?
— Ce? mimez eu inocența.
— Știi tu ce. Nu participa la nicio ședință care în mod clar nu te
interesează.
— A fost așa de evident?
— Da.
— La naiba.
— Da. La naiba. Ar putea fi un contract uriaș pentru noi.
— Știu. Știu. Îmi cer scuze.
Rânjesc.
— Nu știu ce ai în ultima vreme.
Scutură din cap, dar îmi dau seama că încearcă să‑și mascheze
amuzamentul cu o expresie iritată.
— E aerul de Portland.
— În fine, cu cât te întorci mai repede aici, cu atât mai bine.
— Mă întorc în jurul prânzului. Între timp, roagă‑l pe Marco să
cerceteze toate editurile din Seattle și să vadă dacă e vreuna bună să
fie preluată.

344 Grey— Vrei să intri și pe piața de carte? se miră Ros. Nu e un sector
cu potențial de dezvoltare.
Probabil că are dreptate.
— Să cerceteze doar. Atâta tot.
Oftează.
— Dacă insiști. Te întorci mai târziu pe după‑amiază? Să facem
și noi o recapitulare așa cum trebuie.
— Depinde de trafic.
— O să programez o recapitulare cu Andrea.
— Minunat. Acum te las.
Închid WebEx‑ul, apoi o sun pe Andrea.
— Domnule Grey.
— Sună‑l pe dr. Baxter și cheamă‑l duminică la mine acasă, pe
la prânz. Dacă nu e disponibil, găsește un ginecolog bun. Pe cel mai
bun.
— Da, domnule, spune ea. Altceva?
— Da. Care este numele cumpărătorului personal pe care îl folo ‑
sesc la magazinul Neiman Marcus de la centrul comercial Bravern?
— Caroline Acton.
— Dă‑mi un SMS cu numărul ei de telefon.
— Așa fac.
— Ne vedem mai târziu.
— Da, domnule.
Închid.
Până acum a fost o dimineață foarte interesantă. Nu‑mi amintesc
de niciun schimb de e‑mailuri care să fi fost vreodată atât de amuzant.
Mă uit la laptop, dar nu mai e nimic nou. Cred că Ana e la serviciu.
Îmi trec mâinile prin păr.
Ros a observat cât de distrat eram în timpul teleconferinței.
La naiba, Grey. Adună‑te.
Îmi înfulec micul dejun, beau niște cafea rece și mă duc în
dormitor să fac un duș și să mă schimb. Nici când mă spăl pe cap nu
pot să mi‑o scot din minte pe femeia aceea. Ana.

E L James 345
Ana cea uimitoare.
Imaginea ei legănându‑se deasupra mea îmi vine în cap; imagi nea
ei întinsă pe genunchii mei; ea legată de pat, cu gura deschisă de
plăcere. Doamne, femeia asta e sexy de tot. Și de dimineață, când
m‑am trezit lângă ea, mi‑am dat seama că nu e atât de rău și chiar am
dormit bine… foarte bine chiar.
Litere țipătoare. E‑mailurile ei mă fac să râd. Sunt distractive.
E amuzantă. N‑am știut niciodată că‑mi place așa ceva la o femeie.
Va trebui să mă gândesc la ce vom face duminică în camera mea de
joacă… ceva distractiv, ceva nou pentru ea.
În timp ce mă bărbieresc îmi vine o idee și imediat după ce
îmbrac mă întorc la laptop și caut prin magazinul meu de jucării.
Am nevoie de o cravașă de călărie — din piele maronie împletită.
Rânjesc. O să‑i îndeplinesc visurile Anei.
După ce plasez comanda, mă întorc la e‑mailurile legate de
muncă, plin de energie și productiv, până când mă întrerupe Taylor.
— Bună dimineața, Taylor.
— Domnule Grey.
El îmi face un semn, privindu‑mă uimit, iar eu îmi dau seama că
zâmbesc pentru că‑i citesc din nou e‑mailurile Anei.
Lingvistiva descriptivă este o limită dură pentru mine.
— Am avut o dimineață frumoasă, mă trezesc explicându‑i.
— Mă bucur să aud asta, domnule. Am adus hainele domni ‑
șoarei Steele de săptămâna trecută.
— Pune‑le alături de lucrurile mele.
— Desigur.
— Mulțumesc.
Îl privesc cum intră la mine în dormitor. Chiar și Taylor a
observat efectul pe care‑l are Anastasia Steele asupra mea. Îmi
vibrează telefonul: am un SMS de la Elliot.
Tot la Portland ești?
Da, dar plec în curând.

346 GreyEu vin mai târziu într‑acolo. Le ajut pe fete cu mutarea.
Păcat că nu poți rămâne.
Ar fi prima noastră ÎNTÂLNIRE DUBLĂ de când te‑a dezvirginat
Ana.
Du‑te dracului. O iau pe Mia de la aeroport.
Spune‑mi detalii, frate. Kate nu‑mi spune nimic.
Bine‑ți face. Du‑te dracului. Din nou.
— Domnule Grey?
Taylor mă întrerupe încă o dată, cu bagajul meu în mână.
— A fost trimis curierul cu telefonul BlackBerry.
— Mulțumesc.
El dă scurt din cap și după ce iese, îi mai scriu un e‑mail domni ‑
șoarei Steele.
De la: Christian Grey
Despre: BlackBerry CU ÎMPRUMUT
Data: 27 mai 2011, 11:15
Către: Anastasia Steele
Trebuie să te pot contacta la toate orele, și cum aceasta este cea mai
sinceră formă a ta de comunicare, m‑am gândit că‑ți trebuie un
BlackBerry.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Și poate că așa o să și răspunzi la telefon când te sun.
La 11:30 am altă teleconferință, cu directorul nostru de finanțe,
ca să discutăm contribuția caritabilă a firmei GEH pentru următorul
trimestru. Asta îmi ia aproape o oră și după ce se termină, iau un
prânz ușor și citesc restul revistei F orbes.

E L James 347
După ce mănânc și ultima înghițitură de salată, îmi dau seama
că nu mai am niciun motiv să rămân la hotel. E momentul să plec,
cu toate astea, ceva mă reține. Și în străfundul sufletului îmi dau
seama că n‑o voi mai vedea pe Ana până duminică, dacă nu cumva
se răzgândește între timp.
La naiba. Sper că nu.
Îndepărtând acest gând, încep să‑mi strâng hârtiile în geanta de
voiaj și, când vreau să strâng și laptopul, văd un alt e‑mail de la Ana.
De la: Anastasia Steele
Despre: Consumerismul a luat‑o razna
Data: 27 mai 2011, 13:22
Către: Christian Grey
Cred că trebuie să‑l suni pe dr. Flynn chiar în acest moment.
Tendințele tale de hărțuire au depășit orice limită.
Sunt la serviciu. O să‑ți scriu când ajung acasă.
Mulțumesc pentru acest nou accesoriu.
Nu greșeam cu nimic când am zis că ești consumatorul suprem.
De ce faci asta?
Ana
Mă ceartă! Îi răspund imediat.
De la: Christian Grey
Despre: Câtă perspicacitate de la cineva atât de tânăr
Data: 27 mai 2011, 13:24
Către: Anastasia Steele

348 GreyAi dreptate ca de obicei, domnișoară Steele.
Dr. Flynn e plecat în vacanță.
Și fac toate astea pentru că pot.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Nu‑mi răspunde imediat, așa că‑mi strâng laptopul. Îmi iau
geanta și mă îndrept către recepție, anunțându‑mi plecarea. Cât timp
aștept mașina, Andrea sună ca să‑mi spună că a găsit un medic gine ‑
colog care să vină duminică la Escala.
— O cheamă dr. Greene și are recomandări foarte bune de la
medicul dumneavoastră curant, domnule.
— Bine.
— Are un cabinet în Northwest.
— Bine.
Unde vrea Andrea să ajungă?
— Mai e ceva, domnule — e scumpă.
Îi alung îngrijorarea.
— Andrea, asta n‑are nicio importanță.
— În acest caz, poate veni acasă la dumneavoastră duminică, la
ora unu și jumătate.
— Grozav. Fă programarea.
— Desigur, domnule Grey.
Închid telefonul și sunt tentat s‑o sun pe mama ca s‑o pun să‑i veri ‑
fice competențele pe care le are dr. Greene, pentru că lucrează la același
spital; dar asta ar putea‑o face pe Grace să pună prea multe întrebări.
După ce urc în mașină, îi trimit Anei un e‑mail cu detaliile
pentru ziua de duminică.
De la: Christian Grey
Despre: Duminică

E L James 349
Data: 27 mai 2011, 13:40
Către: Anastasia Steele
Ne vedem la ora 1 duminică?
Medicul va veni să te vadă la Escala la ora 1:30.
Acum plec la Seattle.
Sper să vă descurcați cu mutarea și de‑abia aștept să vină ziua de
duminică.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Așa. Totul e pus la punct. Pornesc R8‑ul și o iau pe I‑5.
Când trec pe lângă ieșirea către Vancouver, mă simt inspirat. O
sun pe Andrea de pe hands‑free și o rog să organizeze o petrecere de
casă nouă pentru Ana și Kate.
— Ce anume doriți să trimit acolo?
— Bollinger La Grande Année Rosé, 1999 vintage.
— Da, domnule. Altceva?
— Cum adică, altceva?
— Flori? Ciocolată? Un balon?
— Balon?
— Da.
— Ce fel de baloane?
— Păi… au de toate felurile.
— Bine. Bună idee — vezi dacă au un balon în formă de elicopter.
— Da, domnule. Și un mesaj pentru felicitare?
— „Doamnelor, multă baftă în noua voastră casă. Christian
Grey.“ Ai notat?
— Am notat. Care e adresa?
La naiba. Nu știu.

350 Grey— Ți‑o trimit prin mesaj mai târziu sau mâine. E în regulă?
— Da, domnule. Pot s‑o livrez mâine.
— Mulțumesc, Andrea.
— Cu plăcere.
Pare surprinsă.
Îi închid și accelerez.
Pe la 6:30 ajung acasă și dispoziția exuberantă mi‑a dispărut —
încă n‑am primit nicio veste de la Ana. Aleg o pereche de butoni din
dulap și, în timp ce‑mi leg papionul pentru evenimentul de diseară,
mă întreb dacă se simte bine. Mi‑a spus că‑mi va scrie când va ajunge
acasă; am sunat‑o de două ori, dar n‑am niciun semn de la ea, și asta
mă enervează la culme. Mai încerc o dată și acum îi las un mesaj.
„Cred că trebuie să înveți să te ridici la înălțimea așteptărilor
mele. Nu sunt un om răbdător. Dacă spui că mă suni când ieși de la
slujbă, ar trebui să ai bunul‑simț s‑o faci. Altfel mă îngrijorez și ăsta
e un sentiment cu care nu sunt obișnuit și pe care nu‑l tolerez foarte
bine. Sună‑mă.“
Dacă nu mă sună în curând, cred c‑o să explodez.
Stau la masă cu Whelan, bancherul meu. Sunt invitatul său la un
eveniment caritabil pentru o organizație nonprofit care dorește să
contribuie la diminuarea sărăciei globale.
— Mă bucur c‑ai putut veni, spune Whelan.
— E o cauză bună.
— Îți mulțumesc pentru contribuția generoasă, domnule Grey.
Soția lui se tot foiește, împingându‑și spre mine sânii ei perfecți
și măriți prin metode chirurgicale.
— Cum am spus, e o cauză bună.
Îi zâmbesc cu superioritate.
De ce nu m‑a sunat Ana?
Îmi verific telefonul din nou.
Nimic.

E L James 351
Mă uit la masă la toți bărbații de vârstă mijlocie veniți cu cea
de‑a doua sau de‑a treia lor soție trofeu. Doamne ferește să ajung
vreodată așa.
M‑am plictisit. M‑am plictisit de‑adevăratelea și sunt enervat la
culme.
Ce tot face?
Puteam oare s‑o aduc aici? Presupun că și ea s‑ar fi plictisit de
moarte, ca și mine. Când conversația de la masă ajunge la economia
mondială, simt că mi‑a ajuns. Mă scuz și plec din sala de recepții și de
la hotel. În timp ce valetul îmi înapoiază mașina, o sun din nou pe Ana.
Tot nu răspunde.
Poate că acum, că am plecat, nu mai vrea să aibă de‑a face cu
mine.
Când ajung acasă, mă duc direct în birou și deschid iMac‑ul.
De la: Christian Grey
Despre: Unde ești?
Data: 27 mai 2011, 22:14
Către: Anastasia Steele
„Sunt la serviciu. Îți scriu când ajung acasă.“
Încă ești la serviciu sau ți‑ai împachetat și telefonul tău, și
BlackBerry‑ul, și MacBook‑ul?
Sună‑mă sau mă obligi să‑l sun pe Elliot.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă uit pe fereastră către apele întunecate ale Canalului.
De ce m‑am oferit s‑o iau pe Mia de la aeroport? Aș putea fi cu
Ana, ajutând‑o să‑și împacheteze lucrurile, apoi ieșind la o pizza cu
ea și cu Kate și cu Elliot — sau ce‑or face oamenii obișnuiți.

352 GreyPentru numele lui Dumnezeu, Grey.
Ăsta nu ești tu. Revino la realitate.
Mă învârt prin apartament, iar pașii îmi răsună în living, și totul
îmi pare dureros de pustiu față de ultima oară când am fost aici. Îmi
desfac papionul. Poate că eu sunt cel pustiu pe dinăuntru. Îmi torn
un Armagnac și mă uit fix la clădirile care se întind dinspre Seattle
către Canal.
Te gândești la mine, Anastasia Steele? Luminile sclipitoare ale
orașului Seattle n‑au niciun răspuns.
Îmi vibrează telefonul.
Oh. Să‑mi bag. În sfârșit. Ea e.
— Bună.
Sunt ușurat că m‑a sunat.
— Bună, zice ea.
— Mi‑am făcut griji din cauza ta.
— Știu, îmi pare rău că nu ți‑am răspuns, dar sunt în ordine.
În ordine? Aș vrea să fiu și eu așa…
— Ai avut o seară plăcută? o întreb, încercând să par calm.
— Da. Am terminat de împachetat, iar Kate și cu mine am
comandat mâncare chinezească cu José.
Ah, e din ce în ce mai bine. Nenorocitul ăla de fotograf din nou.
De‑asta nu m‑a sunat.
— Tu ce‑ai făcut? mă întreabă când eu nu‑i zic nimic și are un
ton disperat.
De ce? Ce nu‑mi spune?
Ah, nu gândi mai mult decât trebuie, Grey!
Oftez.
— Am fost la un dineu caritabil. M‑am plictisit de moarte. Am
plecat cât de repede am putut.
— Aș vrea să fii aici, șoptește ea.
— Chiar vrei?
— Da, spune ea cu înflăcărare.
Ah. Poate că‑i e dor de mine.

E L James 353
— Ne vedem duminică? întreb eu, încercând să nu par foarte
disperat.
— Da, duminică, zice ea și cred că zâmbește.
— Noapte bună.
— Noapte bună, domnule.
Are o voce răgușită și mă lasă fără suflu.
— Baftă cu mutarea de mâine, Anastasia.
Rămâne la telefon, respirând ușor. De ce nu închide? Nu vrea să
închidă?
— Închide, șoptește ea.
Nu vrea să‑mi închidă telefonul și asta mă binedispune imediat.
Zâmbesc la peisajul din Seattle.
— Nu, închide tu.
— Nu vreau să‑nchid.
— Nici eu nu vreau.
— Ai fost foarte supărat pe mine? mă întreabă.
— Da.
— Și mai ești?
— Nu.
Acum că știu că ești teafără.
— Deci n‑o să mă pedepsești?
— Nu. Sunt omul momentului.
— Am observat, mă tachinează ea și asta mă face să zâmbesc.
— Poți închide acum, domnișoară Steele.
— Chiar vreți să închid, domnule?
— Du‑te la culcare, Anastasia.
— Da, domnule.
Tot nu închide și îmi dau seama că zâmbește larg. Ceea ce mă
binedispune și mai tare.
— Crezi c‑o să poți să faci vreodată ceea ce ți se spune? o întreb.
— Poate. Vedem de duminică încolo, zice ea, cu o voce ispiti ‑
toare, și conexiunea se întrerupe.
Anastasia Steele, ce‑o să mă fac eu cu tine?

354 GreySâmbătă,
28 mai 2011De fapt, știu ce‑o să fac, dacă acea cravașă de călărie sosește
la timp. Și cu acest gând tentant dau pe gât restul paharului de
Armagnac și mă duc să mă culc.

Sâmbătă,
28 mai 2011

356 Grey— Christian! exclamă încântată Mia și vine în fugă către mine,
lăsându‑și baltă căruciorul plin cu bagaje.
Mă cuprinde cu mâinile de gât și mă îmbrățișează cu putere.
— Mi‑a fost dor de tine, zice ea.
— Și mie mi‑a fost dor de tine.
O îmbrățișez și eu. Se dă în spate și mă cercetează cu ochii ei
negri și atenți.
— Arăți bine, face ea. Povestește‑mi despre fata asta!
— Hai să ajungem acasă, cu bagajele tale cu tot.
Îi iau căruciorul, care cântărește o tonă, și ieșim împreună din
terminal, îndreptându‑ne către parcare.
— Deci cum a fost la Paris? Mi se pare că l‑ai adus pe tot acasă
cu tine.
— C’ est incroyable! exclamă ea. Însă Floubert a fost un nemernic.
Frate. S‑a purtat oribil. Un profesor de rahat, dar un bucătar excelent.
— Asta înseamnă că gătești tu diseară?
— Ah, speram să gătească mama.

E L James 357
Mia începe să vorbească despre Paris și nu mai tace: despre camera
ei micuță, Sacré‑Coeur, Montmartre, parizienii, cafeaua, vinul roșu,
brânza, moda, cumpărăturile. Dar mai ales despre modă și cumpără ‑
turi. Și eu care credeam că s‑a dus la Paris ca să‑nvețe să gătească.
Mi‑a lipsit ciripeala ei; e reconfortantă și bine‑venită. Ea este
singura persoană pe care o cunosc care nu mă face să mă simt…
altfel.
— Ea e surioara ta, Christian. O cheamă Mia.
Mami mă lasă s‑o țin în brațe. E foarte mică. Și are
părul negru, negru de tot.
Zâmbește. N‑are dinți. Scot limba la ea. Râde molipsitor.
Mami mă lasă să țin din nou bebelușul în brațe. O
cheamă Mia.
O fac să râdă. O țin în brațe și nu‑i mai dau drumul. E
în siguranță la mine în brațe.
Pe Elliot nu‑l interesează Mia. Ei îi curge din gură și
plânge.
Iar el strâmbă din nas când ea face caca.
Când Mia plânge, Elliot o ignoră. Eu însă o țin în brațe
și ea nu mai plânge.
Adoarme la mine în brațe.
— Mi‑a, șoptesc.
— Ce‑ai spus? întreabă mami, făcându‑se albă la față.
— Mi‑a.
— Da. Da. Băiat scump, Mia. O cheamă Mia.
Și mami începe să plângă de fericire.
Intru pe alee, parchez în fața ușii casei părinților mei, scot baga ‑
jele Miei și le car până în hol.
— Unde‑i toată lumea? se bosumflă Mia.
Acasă la părinții mei e doar menajera — e o studentă venită la
schimb și nu mai știu cum o cheamă.

358 Grey— Bine‑ai venit acasă, îi spune Miei în engleza ei stâlcită și se
uită la mine cu ochi mari.
Ah, Doamne. Nu e decât o față arătoasă, draga mea.
O ignor pe menajeră și îi răspund Miei la întrebare.
— Cred că mama e de gardă, iar tata e plecat la o conferință. Ai
venit acasă cu o săptămână mai devreme.
— N‑am mai putut să‑l suport pe Floubert niciun minut în plus.
Trebuia să fug cât mai puteam. Ah, ți‑am cumpărat un cadou.
Apucă una dintre valize, o deschide pe hol și începe să răsco ‑
lească prin ea.
— Ah!
Îmi oferă o cutie grea și pătrată.
— Deschide‑o, mă grăbește ea, zâmbind.
E o forță de neoprit.
Deschid cutia cu precauție și descopăr un glob cu zăpadă artifi ‑
cială care are înăuntru un mic pian negru de concert plin de sclipici.
Este cel mai mare kitsch pe care l‑am văzut vreodată.
— E o cutie muzicală. Uite…
Mi‑o smulge din mână, o scutură bine și învârte o cheiță de pe
fundul cutiei. O versiune veselă a Marseillezei se aude dintr‑un nor
de sclipici colorat.
Ce să fac eu cu așa ceva? Izbucnesc în râs, pentru că e atât de
caracteristic pentru Mia.
— E minunată, Mia. Mulțumesc.
O îmbrățișez și ea face la fel.
— Știam că te va face să râzi.
Are dreptate. Mă cunoaște bine.
— Acum povestește‑mi despre fata asta, zice ea.
Dar ne întrerupem amândoi când pe ușă dă buzna mama, ceea
ce‑mi oferă o portiță de scăpare cât timp ele două se îmbrățișează.
— Îmi pare tare rău că n‑am venit să te întâmpin, draga mea,
spune Grace. Am fost de gardă. Mi se pare c‑ai mai crescut. Christian,
poți să‑i duci tu sus bagajele Miei? Te ajută și Gretchen.

E L James 359
Serios?
Acum sunt și cărăuș?
— Da, mamă.
Îmi dau ochii peste cap. N‑am nevoie de zâmbetul tâmp al lui
Gretchen.
După ce termin, le spun că am o întâlnire cu antrenorul meu
personal.
— Mă întorc diseară.
Le sărut repede pe amândouă și plec înainte să fiu potopit cu și
mai multe întrebări despre Ana.
Bastille, antrenorul meu, mă pune la muncă. Azi facem kickbo ‑
xing la sală la el.
— Te‑ai înmuiat la Portland, băiete.
Îmi zâmbește după ce mă trântește la podea cu o lovitură seri ‑
oasă de picior. Bastille face parte dintre antrenorii duri, ceea ce‑mi
convine de minune.
Mă ridic cu greu în picioare. Vreau să‑l dobor și eu. Dar are
dreptate — mă bate măr azi, iar eu n‑am nicio soluție.
Când terminăm, mă întreabă:
— Ce e cu tine? Te gândești la altceva, frate.
— La viață‑n general. Știi tu, îi răspund, încercând să par
indiferent.
— Sigur. Stai la Seattle săptămâna asta?
— Mda.
— Bine. Te pun eu la loc pe picioare.
În timp ce mă întorc de la jogging îmi amintesc de cadoul de
casă nouă pentru Ana. Îi scriu un mesaj lui Elliot.
Ce adresă au Ana și Kate?
Vreau să le fac un cadou‑surpriză.

360 GreyÎmi trimite adresa, iar eu o transmit mai departe către Andrea.
Ea îmi răspunde cât timp urc cu liftul până la apartament.
Am trimis șampania și balonul. A.
Când intru, Taylor îmi întinde un pachet.
— A venit asta pentru dumneavoastră, domnule Grey.
Ah, da. Recunosc ambalajul discret: este cravașa de călărie.
— Mulțumesc.
— Doamna Jones a spus că se întoarce mâine spre seară.
— Bine. Cred că asta‑i tot pentru azi, Taylor.
— Prea bine, domnule, zice el cu un zâmbet politicos și se duce
la el în birou.
Iau cravașa și mă strecor în dormitor. Va fi introducerea perfectă
în lumea mea: după cum a recunoscut, Ana n‑are niciun termen de
comparație în privința pedepsei corporale, în afară de bătaia la fund
pe care i‑am administrat‑o aseară. Care a excitat‑o. Cu cravașa va
trebui s‑o iau ușor și s‑o‑nvăț să‑i placă.
Să‑i placă de‑adevăratelea. Cravașa de călărie e perfectă. O să‑i
demonstrez că teama e numai în mintea ei. Când se va obișnui cu
toate astea, putem merge mai departe.
Sper că vom putea merge mai departe…
O s‑o luăm ușor. Și o să facem numai ce poate suporta. Dacă
vreau ca asta să meargă, trebuie s‑o luăm în ritmul ei. Nu în ritmul
meu.
Mă mai uit o dată la cravașă și o pun apoi în dulap, pentru mâine.
Îmi deschid laptopul ca să m‑apuc de lucru și atunci îmi sună
telefonul. Sper să fie Ana, dar din păcate e doar Elena.
Trebuia oare s‑o sun?
— Bună, Christian. Ce mai faci?
— Bine, mulțumesc.
— Te‑ai întors de la Portland?

E L James 361
— Da.
— Ai chef să luăm cina împreună diseară?
— Diseară nu. Mia de‑abia s‑a întors de la Paris și sunt consemnat
acasă.
— Ah. De către Mama Grey. Ce mai face?
— Mama Grey? E bine. Cred. De ce? Știi tu ceva ce eu nu știu?
— Întrebam și eu, Christian. Nu mai fi atât de sensibil.
— Te sun săptămâna viitoare. Poate luăm cina atunci.
— Bine. Ai cam dispărut în ultima vreme. Iar eu am cunoscut o
femeie care s‑ar putea să ți se potrivească.
Și eu la fel.
Nu‑i bag în seamă replica.
— Ne vedem săptămâna viitoare. La revedere.
În timp ce fac un duș mă întreb dacă faptul că a trebuit s‑o vânez
pe Ana a făcut‑o mai interesantă… sau așa e Ana, pur și simplu?
Cina a fost amuzantă. Soră‑mea a redevenit prințesa care a fost
întotdeauna, iar restul membrilor familiei s‑au transformat din nou
în servitorii ei, pe care‑i are la degetul mic. Cu toate odraslele acasă,
Grace e în elementul ei; a gătit mâncarea preferată a Miei — pui cu
smântână, piure și sos.
Trebuie să recunosc că și mie‑mi place mult.
— Povestește‑mi despre Anastasia, îmi poruncește Mia în timp
ce stăm la masa de la bucătărie.
Elliot se lasă pe spate în scaunul lui și‑și duce mâinile la ceafă.
— Asta trebuie să aud și eu. Știi că l‑a dezvirginat?
— Elliot! îl ceartă Grace, plesnindu‑l cu un prosop de șters vase.
— Au!
El se ferește.
Îmi dau ochii peste cap exasperat.
— Am cunoscut o fată.
Ridic din umeri.
— Asta‑i tot.

362 GreyDuminică,
29 mai 2011— Nu poți să ne faci așa ceva! obiectează Mia, bosumflându‑se.
— Ba da, Mia, uite că poate. Și tocmai a făcut‑o.
Carrick îi aruncă o privire dezaprobatoare peste ochelari.
— O s‑o cunoaștem cu toții mâine la cină, nu‑i așa, Christian?
zice Grace, zâmbind cu subînțeles.
Ah, la naiba.
— Kate vine, mă necăjește Elliot.
Instigator nenorocit. Mă uit urât la el.
— De‑abia aștept s‑o cunosc. Pare minunată!
Mia jubilează.
— Da, da, mormăi eu, întrebându‑mă dacă pot oare să scap de
cina de mâine.
— A întrebat Elena de tine, dragul meu, spune Grace.
— Serios?
Par total dezinteresat, rezultatul multor ani de antrenament.
— Da. Zicea că nu te‑a văzut de mult.
— Am fost plecat la Portland cu afaceri. Că veni vorba — mâine
am o ședință importantă și trebuie să mă pregătesc.
— Dar n‑ai mâncat desertul. Avem tartă cu mere.
Hmm… tentant. Dar dacă rămân, or să continue interogatoriul
despre Ana.
— Trebuie să plec. Am de lucru.
— Dragule, muncești prea mult, spune Grace, dând să se ridice
de pe scaun.
— Nu te ridica, mamă. Sunt sigur că Elliot o să te ajute cu vasele
după ce mâncați.
— Poftim? zice Elliot încruntându‑se.
Îi fac cu ochiul, îmi iau la revedere și dau să plec.
— Dar ne vedem mâine, da? întreabă Grace, iar tonul ei îmi pare
prea optimist.
— Mai vedem.
Rahat. Se pare că Anastasia Steele e pe cale să‑mi cunoască familia.
Habar n‑am ce să simt în privința asta.

Duminică,
29 mai 2011

364 GreyAlerg pe Fourth Avenue și o iau la dreapta pe Vine, ascultând în căști
melodia „Shake Y our Hips“ a celor de la Rolling Stones.
Este 6:45 dimineața și drumul duce… la apartamentul ei. Sunt
nerăbdător; vreau să văd unde locuiește.
E între obsedat de control și hărțuitor.
Râd în sinea mea. Nu fac decât s‑alerg. E o țară liberă.
Blocul ei este din cărămidă banală, iar ramele ferestrelor sunt
pictate în verde‑închis, lucru caracteristic zonei. E într‑un cartier
bun, aproape de intersecția dintre Vine Street și Western. Mi‑o
imaginez pe Ana ghemuită în pat, sub pătura ei albastru cu crem.
Mai alerg câteva străzi și mă întorc pe la piață; vânzătorii își
deschid tarabele. Trec printre camioanele de fructe și legume care
livrează marfa. Asta e inima orașului  — vibrant, chiar și într‑o
dimineață cenușie și rece ca aceasta. Apa Canalului are o culoare
plumburie și sticloasă, precum cerul. Dar nimic nu‑mi strică
dispoziția.
Azi e ziua cea mare.

E L James 365
După ce fac duș, pun pe mine niște jeanși și o cămașă de in și
scot din sertar un elastic de păr. Mi‑l strecor în buzunar și mă duc la
mine în birou să‑i scriu Anei.
De la: Christian Grey
Despre: Viața mea în cifre
Data: 29 mai 2011, 08:04
Către: Anastasia Steele
Dacă vii cu mașina, îți trebuie codul de acces în garajul subteran de
la Escala: 146963.
Parchează în spațiul cinci — e unul dintre locurile mele de parcare.
Codul de la lift: 1880.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Peste un moment sau două vine și răspunsul.
De la: Anastasia Steele
Despre: O șampanie excelentă
Data: 29 mai 2011, 08:08
Către: Christian Grey
Da, domnule. Am înțeles.
Mulțumesc pentru șampanie și pentru elicopterul gonflabil, care e
acum legat de patul meu.
Ana
Îmi vine‑n cap imaginea Anei legată de patul ei. Mă foiesc pe
scaun. Sper c‑a adus patul acela la Seattle.

366 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Invidie
Data: 29 mai 2011, 08:11
Către: Anastasia Steele
Cu plăcere.
Să nu‑ntârzii.
Norocos elicopter.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Nu‑mi răspunde, așa că mă duc la frigider să caut ceva de
mâncare. Gail mi‑a lăsat niște cornuri cu unt și, pentru prânz, o
salată Caesar cu pui, cât să ne‑ajungă amândurora. Sper că Ana o
va mânca; pe mine nu mă deranjează să mănânc același lucru două
zile la rând.
Îmi timp ce iau micul dejun apare și Taylor.
— Bună dimineața, domnule Grey. Iată ziarele de duminică.
— Mulțumesc. Anastasia vine aici pe la ora unu, apoi, pe la unu
și jumătate, o anume dr. Greene.
— Prea bine, domnule. Mai e ceva în programul de azi?
— Da. Ana și cu mine mergem la cină acasă la părinții mei
diseară.
Taylor își înclină capul într‑o parte, părând surprins pentru
o clipă, dar apoi iese din cameră. Eu mă‑ntorc la cornul meu și la
gemul de caise.
Mda. O duc să‑mi cunoască părinții. Ce‑i așa mare scofală?
Nu mă pot liniști. Sunt agitat. Este 12:15 p.m. Timpul se scurge
atât de greu astăzi. Mă opresc din muncă, iau ziarele de duminică,
mă întorc în living, unde dau drumul la muzică și citesc.

E L James 367
Spre surprinderea mea, găsesc o fotografie cu mine și cu Ana la
pagina de știri locale, făcută la ceremonia de absolvire de la WSU.
Arată adorabil, chiar așa, puțin speriată.
Aud ușile deschizându‑se și iat‑o… Are părul desfăcut, puțin
sălbatic și sexy, și poartă rochia violet cu care era îmbrăcată și la cina
de la The Heathman. Arată senzațional.
Bravo, domnișoară Steele.
— Hmm, rochia asta.
Am vocea plină de admirație și mă duc s‑o întâmpin.
— Bine‑ai venit înapoi, domnișoară Steele, șoptesc și o apuc de
bărbie, sărutând‑o tandru pe buze.
— Bună, spune ea, înroșindu‑se în obraji.
— Ești punctuală. Îmi place punctualitatea. Vino‑ncoace.
O iau de mână și o conduc la canapea.
— Voiam să‑ți arăt ceva.
Ne așezăm amândoi și îi arăt The Seattle Times. Fotografia o face
să râdă. Nu e chiar reacția la care mă așteptam.
— Deci sunt „prietena“ ta acum, mă tachinează ea.
— Așa se pare. Așa scrie în gazetă, deci trebuie să fie
adevărat.
M‑am mai calmat puțin acum, că a venit — probabil datorită
faptului că a venit. N‑a fugit de mine. Îi dau părul moale și mătăsos
după ureche; aș vrea foarte mult să i‑l împletesc.
— Deci, Anastasia, acum știi mult mai bine decât ultima oară
când ai fost aici cum sunt eu.
— Da.
Mă privește atent… știe.
— Cu toate astea, te‑ai întors.
Dă din cap, zâmbindu‑mi timid.
Nu‑mi vine să cred ce noroc am.
Știam eu că ești o ciudată, Ana.
— Ai mâncat?
— Nu.

368 GreyDeloc? Bine. Va trebui să rezolvăm asta. Îmi trec mâna prin păr
și o întreb, cât pot de neutru:
— Ți‑e foame?
— Nu de mâncare, mă tachinează ea.
Oau. Parcă a vorbit direct cu penisul meu.
Mă aplec în față, îmi lipesc buzele de urechea ei și îi simt
parfumul îmbătător.
— Ești mai nerăbdătoare ca niciodată, domnișoară Steele — și,
să‑ți spun drept, așa sunt și eu. Dar dr. Greene trebuie s‑ajungă în
scurt timp.
Mă apropii de ea.
— Aș vrea să mănânci.
E o rugăminte.
— Ce poți să‑mi spui despre dr. Greene? schimbă ea intenționat
subiectul.
— E cel mai bun ginecolog din Seattle. Ce pot să‑ți spun mai
mult?
Cel puțin așa i‑a spus medicul meu asistentei mele.
— Credeam că o să mă vadă doctorul tău. Și nu‑mi spune că ești
de fapt femeie, că nu te cred.
Îmi stăpânesc un hohot de râs.
— Cred că e mai bine să te consulte un specialist. Tu nu crezi?
Se uită la mine întrebător, dar mă aprobă dând din cap.
Mai avem un subiect de lămurit.
— Anastasia, mamei i‑ar plăcea să vii diseară la cină. Cred că și
Elliot o invită pe Kate. Nu știu exact ce părere am despre asta. Va fi
ciudat pentru mine să te prezint familiei.
Stă o secundă pe gânduri, apoi își aruncă părul pe spate așa cum
face de fiecare dată înainte să ne contrazicem. Dar pare mai degrabă
jignită, nu pusă pe ceartă.
— Ți‑e rușine cu mine?
Pare șocată.
Ah, pentru numele lui Dumnezeu.

E L James 369
— Sigur că nu.
Dintre toate lucrurile pe care le putea spune! Mă uit la ea îndu ‑
rerat. Cum poate gândi așa ceva despre ea însăși?
— De ce e ciudat? mă întreabă.
— Pentru că n‑am mai făcut așa ceva niciodată.
Tonul meu e plin de iritare.
— Tu de ce ai voie să‑ți dai ochii peste cap și eu nu?
— Nu mi‑am dat seama c‑am făcut așa.
Mă ceartă. Din nou.
— Nici eu nu‑mi dau seama, de obicei, se răstește ea.
La naiba. Ne certăm?
Taylor își drege vocea.
— A sosit dr. Greene, domnule, spune el.
— Condu‑o în camera domnișoarei Steele.
Ana se întoarce și mă privește, iar eu îi întind mâna.
— Nu vii și tu, nu‑i așa?
Pare îngrozită și amuzată în același timp.
Râd, dar trupul mi se înfioară.
— Aș da bani buni să pot privi, crede‑mă, Anastasia, dar nu cred
că doamna doctor ar fi de acord cu așa ceva.
Îmi dă mâna, iar eu o iau în brațe și‑o sărut. Are buzele moi și
calde și ispititoare; mâinile îmi alunecă în părul ei și o sărut și mai
apăsat. Când mă retrag, pare amețită. Îmi lipesc fruntea de fruntea
ei.
— Mă bucur atât de mult că ești aici. De‑abia aștept să te dezbrac.
Nu‑mi vine să cred ce dor mi‑a fost de tine.
— Haide. Vreau s‑o cunosc și eu pe dr. Greene.
— N‑o cunoști?
— Nu.
O iau de mână și ne ducem la etaj, în viitorul ei dormitor.
Dr. Greene are o privire din aceea mioapă și pătrunzătoare, care
mă face să mă simt un pic stânjenit.
— Domnule Grey, spune ea, strângându‑mi mâna ferm.

370 Grey— Mulțumesc că ați venit, deși v‑am anunțat în ultima clipă.
Îi zâmbesc cât pot eu de frumos.
— Mulțumesc că m‑ați chemat, domnule Grey. Domnișoară
Steele, zice ea politicos și‑mi dau seama că încearcă să evalueze
natura relației noastre.
Cu siguranță crede c‑ar trebui să‑mi răsucesc mustața ca un
personaj negativ din filmele mute. Se întoarce și‑mi spune din priviri
să ies din cameră.
Bine.
— Voi fi jos, zic eu.
Deși tare mi‑ar plăcea să văd ce se întâmplă aici. Cred că doamna
doctor ar avea o reacție adorabilă dacă i‑aș cere așa ceva. Zâmbesc la
acest gând și plec jos, în living.
Acum, când Ana nu mai e cu mine, iar sunt neliniștit. Ca să
mă calmez așez două șervete de masă pe blatul din bucătărie. Este a
doua oară când fac asta și prima dată a fost tot pentru Ana.
Devii sentimental, Grey.
Aleg un Chablis pe care să‑l bem la prânz — unul dintre puți ‑
nele vinuri Chardonnay care‑mi plac — și când termin, mă așez pe
canapea și răsfoiesc paginile de sport ale ziarului. Dau muzica mai
tare în iPod, sperând că muzica mă va ajuta să mă concentrez la
scorul de aseară al meciului dintre Mariners și Y ankees, nu la ce fac
sus Ana și dr. Greene.
Într‑un sfârșit le aud pașii pe culoar și ridic privirea când intră.
— Ați terminat? întreb și dau muzica mai încet.
— Da, domnule Grey. Aveți grijă de ea; e o tânără frumoasă și
deșteaptă.
Ce i‑o fi spus Ana?
— Așa intenționez să fac, zic eu, aruncându‑i Anei o privire
confuză.
Ea clipește derutată. Bine. Înseamnă că nu i‑a spus nimic.
— O să vă trimit factura, zice dr. Greene. La revedere și baftă
multă, Ana.

E L James 371
Zâmbește cald și ne strângem mâna.
Taylor o conduce la lift și închide atent ușile holului în urma sa.
— Cum a fost? întreb eu, un pic contrariat de ceea ce a spus dr.
Greene.
— Mulțumesc, bine, răspunde Ana. A zis că trebuie să mă abțin
de la orice fel de activitate sexuală timp de patru săptămâni.
Ce mama dracului? Mă holbez la ea șocat.
Expresia serioasă a Anei se transformă într‑una triumfătoare.
— Te‑am păcălit!
Bine jucat, domnișoară Steele.
Când mijesc ochii, zâmbetul i se evaporă.
— Te‑am păcălit!
Nu pot să nu rânjesc. O apuc de talie, o trag lângă mine și simt
cum întreg trupul meu o dorește.
— Ești incorigibilă, domnișoară Steele.
Îmi trec mânile prin părul ei și o sărut prelung, întrebându‑mă
dacă nu cumva ar trebui să i‑o trag pe blatul de bucătărie, ca învăță ‑
tură de minte.
Toate la timpul lor, Grey.
— Oricât de mult aș vrea să profit de tine aici și acum, trebuie să
mănânci, și eu la fel. N‑am chef să leșini mai târziu, șoptesc.
— Doar pentru asta mă vrei — pentru trupul meu? întreabă.
— Pentru trup și pentru gura ta obraznică.
O mai sărut o dată, gândindu‑mă la ce urmează… O sărut și mai
apăsat și dorința îmi cuprinde tot corpul. O doresc pe femeia asta.
Înainte să i‑o trag aici, pe podea, îi dau drumul și amândoi avem
răsuflarea întretăiată.
— Ce muzică e asta? spune ea, cu glasul răgușit.
— Villa‑Lobos, o arie din Bachianas Brasileiras. Frumoasă, nu‑i
așa?
— Da, zice ea, privind fix masa pusă.
Scot salata Caesar din frigider, o pun pe masă între cele două
șervete și o întreb dacă‑i place.

372 Grey— Da, sigur, mulțumesc.
Îmi zâmbește.
Scot sticla de Chablis din frigiderul pentru băuturi și simt că
nu‑și ia ochii de la mine. Nu știam că pot avea și talente casnice.
— La ce te gândești? o întreb.
— Te priveam pur și simplu cum te miști.
— Și? întreb, surprins pentru o clipă.
— Ești plin de grație, spune ea încet, înroșindu‑se în obraji.
— Vai, mulțumesc, domnișoară Steele.
Mă așez lângă ea, neștiind cum să reacționez la acest compli ‑
ment drăguț. Nimeni nu mi‑a mai spus că sunt grațios.
— Chablis?
— Te rog.
— Ia‑ți salată. Spune‑mi — ce metodă ai ales?
— Pilula anticoncepțională, spune ea.
— Și o să ții minte s‑o iei regulat, la ora exactă, în fiecare zi?
Se înroșește, surprinsă.
— Sunt sigură că‑mi vei reaminti tu, spune ea sarcastică, lucru
pe care prefer să nu‑l bag în seamă.
Trebuia să alegi injecția.
— O să‑mi setez alarma. Mănâncă.
Ia o îmbucătură, și încă una… și încă una. Mănâncă!
— Deci pot să pun salata Caesar pe listă pentru doamna Jones?
întreb eu.
— Credeam că eu voi găti.
— Da. Tu vei găti.
Termină de mâncat înaintea mea. Cred că murea de foame.
— Nerăbdătoare ca de obicei, domnișoară Steele?
— Da, zice ea, aruncându‑mi o privire timidă pe sub gene.
La naiba. Asta e.
Atracția.
De parc‑aș fi fermecat, mă ridic și o trag la mine în brațe.
— Vrei să faci asta? șoptesc, practic implorând‑o să spună da.

E L James 373
— N‑am semnat nimic deocamdată.
— Știu — dar zilele astea încalc toate regulile.
— O să mă lovești?
— Da, dar nu ca să te doară. Acum nu vreau să te pedepsesc.
Dacă m‑ai fi prins aseară, atunci ar fi fost cu totul altă poveste.
Se uită la mine șocată.
Ah, iubito.
— Să nu lași pe nimeni să te facă să te răzgândești, Anastasia.
Oamenii ca mine fac asta pentru că ne place să provocăm sau să ni se
provoace durere. E foarte simplu. Ție nu, așa că m‑am gândit foarte
mult ieri la asta.
O iau în brațe și simt că mi se întărește.
— Și‑ai ajuns la vreo concluzie? șoptește.
— Nu, iar acum vreau doar să te leg și să ți‑o trag până leșini.
Ești pregătită?
Are un aer misterios, senzual și plin de curiozitate carnală.
— Da, spune ea, de‑abia șoptit.
Mulțumesc, la dracu’.
— Bine. Vino.
O conduc la etaj, în camera mea de joacă. Locul meu secret.
Unde pot să fac ce vreau cu ea. Închid ochii, savurându‑mi pentru o
clipă victoria.
Oare am fost vreodată atât de excitat?
Împing ușa în urma noastră, îi dau drumul și o studiez. Are
buzele întredeschise când trage aer în piept; respiră repede și scurt.
Are ochii larg deschiși. E gata. Mă așteaptă.
— Cât timp ești aici, îmi aparții în întregime. Am voie să fac ce
vreau cu tine. Înțelegi?
Își trece repede limba peste buza de sus și dă din cap în semn că da.
Fată ascultătoare.
— Scoate‑ți pantofii.
Înghite în sec și începe să‑și scoată sandalele cu tocuri înalte. I le
ridic și i le așez ordonat lângă ușă.

374 Grey— Bun. Nu ezita când te rog să faci ceva. Acum o să scot rochia
asta de pe tine. Un lucru pe care voiam să‑l fac și acum câteva zile,
din câte‑mi amintesc.
Mă opresc puțin, ca să văd dacă mă urmărește.
— Vreau să nu te jenezi de trupul tău, Anastasia. Ai un corp
superb și îmi place să‑l privesc. E o bucurie pentru ochii mei. De
fapt, m‑aș putea uita la tine toată ziua și vreau să nu fii stânjenită și
rușinată de goliciunea ta. Pricepi?
— Da.
— Da, și mai cum? zic eu aspru.
— Da, domnule.
— Sigur?
Vreau să nu‑ți fie rușine, Ana.
— Da, domnule.
— Bine. Ridică‑ți brațele deasupra capului.
Își ridică brațele ușor. O apuc de marginea rochiei și i‑o scot încet
peste cap, dezvăluindu‑i fiecare centimetru de piele spre încântarea
mea și doar a mea. După ce i‑o scot de tot, mă dau înapoi ca s‑o admir.
Picioarele, coapsele, abdomenul, fundul, sânii, umerii, chipul,
gura… toate sunt perfecte. Îi împăturesc rochia și i‑o așez pe cufărul
cu jucării. Mă‑ntind și o prind de bărbie.
— Îți muști buza. Știi ce efect are asta asupra mea, o cert eu.
Întoarce‑te.
Mă ascultă și se întoarce cu fața la ușă. Îi desfac sutienul și‑i
cobor bretelele de‑a lungul brațelor, mângâindu‑i pielea cu vârful
degetelor și simțind cum tremură sub atingerea mea. Îi scot sutienul
și i‑l arunc peste rochie. Stau aproape de ea, fără s‑o ating, ascul ‑
tându‑i respirația întretăiată și simțindu‑i căldura radiantă a pielii. E
excitată și nu e singura. Îi prind părul cu ambele mâini și i‑l așez pe
spate. Este atât de mătăsos la atingere. O apuc de păr și o trag de el,
înclinându‑i capul într‑o parte și dezvelindu‑i gâtul.
Îmi trec nasul peste umărul ei și înapoi, inspirându‑i parfumul
divin.

E L James 375
La naiba, cât de bine miroase.
— Miroși la fel de bine ca întotdeauna, Anastasia.
O sărut sub ureche și‑i simt pulsul.
Ea geme.
— Liniște. Să nu scoți niciun sunet.
Scot din buzunarul jeanșilor elasticul de păr, îi iau părul în mâini,
i‑l împletesc încet, admirând coada pe care i‑am făcut‑o pe spatele
desăvârșit. I‑o leg îndemânatic cu elasticul și o trag ușor de păr, obli ‑
gând‑o să facă un pas înapoi și să‑și lipească trupul de‑al meu.
— Îmi place cum îți stă cu părul împletit, șoptesc. Întoarce‑te.
Mă ascultă imediat.
— Când îți voi spune să vii aici, așa te vei îmbrăca. Doar în
chiloți. Înțelegi?
— Da.
— Da și mai cum?
— Da, domnule.
— Fată ascultătoare.
Învață repede. Are brațele lăsate pe lângă corp și nu‑și ia ochii de
la mine. Nerăbdătoare.
— Când îți spun să vii aici, vreau să îngenunchezi acolo.
Îi arăt colțul de lângă ușă al camerei.
— Fă‑o acum.
Clipește de câteva ori, dar înainte să‑i spun a doua oară, se duce
și îngenunchează, cu fața la mine și la întreaga cameră.
Îi permit să se lase pe călcâie, iar ea se execută.
— Pune‑ți mâinile pe coapse. Așa. Acum desfă‑ți genunchii.
Mai mult.
Vreau să te văd, iubito.
— Mai mult.
Să‑ți pot vedea sexul.
— Perfect. Uită‑te‑n pământ.
Nu te uita nici la mine, nici prin cameră. Stai acolo, lasă‑ți gându ‑
rile libere și imaginează‑ți ce vreau să‑ți fac.

376 GreyMă duc spre ea și mă bucur că‑și ține privirea coborâtă. Mă
aplec, o apuc de coada împletită și‑i ridic capul, ca s‑o privesc în
ochi.
— O să ții minte poziția asta, Anastasia?
— Da, domnule.
— Bravo. Stai acolo, nu te mișca.
Trec pe lângă ea, deschid ușa și pentru o clipă îmi întorc privirea
la ea. Are capul plecat; stă cu privirea ațintită în podea.
Ce priveliște încântătoare. Fată ascultătoare.
Aș vrea s‑o iau la fugă, dar îmi stăpânesc nerăbdarea și merg
încet jos, la mine în dormitor.
Păstrează‑ți un strop de demnitate, Grey.
În dressing, mă dezbrac de toate hainele și scot dintr‑un sertar
perechea mea favorită de jeanși. DJ. Jeanși de dominator.
Mi‑i trag pe mine și îmi închei toți nasturii, mai puțin nastu ‑
rele de sus. Din același sertar scot noua cravașă de călărie și o robă
cenușie. Înainte să ies, iau câteva prezervative și mi le‑ndes în
buzunar.
Hai că‑ncepe.
Începe spectacolul, Grey.
Când mă întorc, o găsesc în aceeași poziție: cu capul plecat,
cu coada împletită atârnându‑i pe spate, cu palmele pe genunchi.
Închid ușa și agăț roba de cârlig. Trec pe lângă ea.
— Ești o fată ascultătoare, Anastasia. Arăți minunat așa. Foarte
bine. Ridică‑te.
Stă în picioare, ținându‑și capul în pământ.
— Poți să te uiți la mine.
Își ridică ochii albaștri și nerăbdători.
— Acum o să te leg, Anastasia. Dă‑mi mâna dreaptă.
Întind mâna și ea‑mi dă mâna ei. Fără să‑mi iau ochii de la ea,
o întorc cu palma în sus și scot de la spate cravașa de călărie. O ples ‑
nesc scurt cu ea. Se sperie și‑și strânge mâna, clipind surprinsă.
— Cum a fost asta? o întreb.

E L James 377
Respirația i se accelerează și‑mi aruncă o privire înainte de a‑și
privi palma.
— Răspunde‑mi.
— Bine.
Se încruntă.
— Nu te încrunta, o avertizez. A durut?
— Nu.
— Nici n‑o să doară. Pricepi?
— Da.
Vocea îi tremură puțin.
— Vorbesc serios, zic eu și‑i arăt cravașa.
Cravașa maronie împletită. Vezi? Eu ascult. Se uită‑n ochii mei,
uimită. Îmi vine să zâmbesc, amuzat.
— Scopul nostru este plăcerea dumneavoastră, domnișoară
Steele. Vino‑ncoace.
O duc în mijlocul camerei, lângă sistemul de legare.
— Tot acest sistem este făcut astfel încât cătușele să se miște de‑a
lungul barelor.
Se uită la sistemul complicat și apoi la mine.
— O să‑ncepem aici, dar vreau să ți‑o trag în picioare. Deci vom
termina lângă peretele ăsta de‑aici.
Arăt către crucea Sfântului Andrei.
— Ridică‑ți mâinile deasupra capului.
Se execută imediat. Iau cătușele de piele care atârnă de bare și
o leg de fiecare încheietură, pe rând. De obicei sunt metodic, dar ea
mă distrage. Sunt atât de aproape de ea și‑i simt excitarea, neliniștea,
atingând‑o. E greu să mă concentrez. După ce‑i pun cătușele mă dau
puțin înapoi și inspir adânc, eliberat.
În sfârșit te‑am adus unde‑am vrut, Ana Steele.
Mă plimb în jurul ei încet, admirând priveliștea. Ar putea arăta
mai sexy?
— Arăți extrem de bine legată așa, domnișoară Steele. Și‑mi place
că gura ta cea obraznică nu mai vorbește așa de mult. Îmi place asta.

378 GreyMă opresc, privind‑o, îmi înfig degetele în chiloții ei și‑i trag
foarte încet în jos, pe picioarele ei lungi, până când mă trezesc înge ‑
nuncheat lângă ea.
O venerez. Este minunată.
Fără să‑mi iau ochii de la ea, îi scot chiloții, mi‑i lipesc de nas și inspir
adânc. Deschide gura și face ochii mari, amuzată și șocată în același timp.
Da. Zâmbesc cu subînțeles. Reacția perfectă.
Bag chiloții în buzunarul de la spate al jeanșilor și mă ridic,
gândindu‑mă la ce să mai fac în continuare. Ridic cravașa, i‑o trec
peste abdomen și‑i mângâi ombilicul cu limba din piele. Respiră
adânc și tremură când o ating.
Va fi foarte bine, Ana. Crede‑mă.
Încep s‑o ating cu mișcări încete, circulare, mângâind‑o cu
cravașa pe piele, pe piept, pe spate. A doua oară îi trec ușor limba
cravașei mai jos de fund, ca să‑i atingă labiile.
— Ah! țipă ea și se zbate în cătușe.
— Liniște, o avertizez și îi dau târcoale încă o dată.
O plesnesc cu cravașa în același loc, iar ea scâncește când o ating,
absorbind senzația cu ochii închiși. Cu o altă mișcare a încheieturii,
o ating cu cravașa peste sfârc. Își dă capul pe spate și geme. Ridic din
nou cravașa și de data asta îi nimeresc celălalt sfârc, văzând cum i se
întărește sub mușcătura biciului de piele.
— Îți place?
— Da, gâfâie ea, cu ochii închiși și cu capul lăsat pe spate.
O plesnesc peste fund, de data aceasta mai tare.
— Da și mai cum?
— Da, domnule, țipă ea.
Încet și cu grijă, o ating cu cravașa pe abdomen, în jos pe trup,
până la ținta mea finală. Cu o plesnitură, limba din piele o atinge pe
clitoris și Ana urlă cât poate de tare.
— Ah, te rog!
— Liniște, îi ordon și o pedepsesc cu o lovitură mai puternică
peste spate.

E L James 379
Îi trec cravașa peste părul pubian și apoi peste labii. Când scot
biciul, acesta strălucește de la umezeala ei.
— Uite cât de tare te‑ai udat, Anastasia. Deschide ochii și gura.
Inspiră profund, dar își desface buzele și se uită fix la mine cu o
privire uluită și pierdută în senzualitatea momentului. Iar eu îi bag
mânerul biciului în gură.
— Ia uite ce gust ai. Suge. Suge tare, iubito.
Buzele i se strâng în jurul mânerului și mi se pare că le simt în
jurul penisului.
La naiba.
E atât de sexy că nu‑i pot rezista.
După ce îi scot cravașa din gură, îmi pun brațele în jurul ei.
Deschide gura când o sărut.
— Ah, iubito, ce gust bun ai, șoptesc. Vrei să te fac să‑ți dai
drumul?
— Te rog, mă imploră ea.
Încă o lovitură și biciul o plesnește peste fund.
— Te rog și mai cum?
— Te rog, domnule, scâncește ea.
Fată ascultătoare. Fac un pas înapoi.
— Cu asta? o întreb, ridicând cravașa.
— Da, domnule, spune ea, luându‑mă prin surprindere.
— Ești sigură?
Nu‑mi vine să cred cât de norocos sunt.
— Da, te rog, domnule.
Ah, Ana. Ești o zeiță.
— Închide ochii.
Face cum îi zic. Cu mare grijă și fără niciun avertisment șfichiu ‑
iesc biciul, plesnind‑o iar peste abdomen.
Geme din nou, din ce în ce mai excitată. Merg mai jos, plesnind‑o
ușor cu biciul de piele peste clitoris. Din nou. Și din nou. Și din nou.
Se zbate în legăturile sale, gemând la nesfârșit. Apoi tace brusc
și știu că e pe punctul de a‑și drumul. Brusc își dă capul pe spate,

380 Greydeschide gura și țipă când e aproape de orgasm, tremurând din tot
trupul. Dau drumul cravașei și o prind în brațe, ținându‑i trupul care
e pe cale să se prăbușească. Se sprijină de mine.
Ah. N‑am terminat, Ana.
Îmi pun mâinile sub coapsele ei, îi ridic trupul care‑i tremură și
o duc, încă încătușată de bară la crucea Sfântului Andrei.
Apoi îi dau drumul, ținând‑o în picioare, țintuită între cruce
și umerii mei. Trag de jeanși, desfăcându‑mă la toți nasturii și
scoțându‑mi penisul. Scot un prezervativ din buzunar, îi rup folia cu
dinții și cu o singură mână mi‑l pun peste penisul erect.
O ridic ușor și‑i șoptesc:
— Ridică‑ți picioarele, iubito, și pune‑ți‑le în jurul meu.
O sprijin cu spatele de perete, o ajut să‑și înfășoare picioarele în
jurul șoldurilor mele și‑i pun coatele pe umerii mei.
Ești a mea, iubito.
O pătrund dintr‑o singură mișcare.
Doamne. E superbă.
Îmi iau un răgaz ca s‑o savurez. Apoi încep să mă mișc, bucu ‑
rându‑mă la fiecare atingere. O simt și respir din ce în ce mai rapid în
timp ce mă pierd în femeia asta frumoasă. Rămân cu gura deschisă
lângă gâtul ei, simțindu‑i gustul. Parfumul ei îmi umple nările.
Ana. Ana. Ana. Nu vreau să mă opresc.
Brusc se încordează și tot corpul i se tensionează în jurul
trupului meu.
Da. Din nou. Și‑mi dau drumul. Umplând‑o. Ținând‑o în brațe.
Venerându‑i trupul.
Da. Da. Da.
Este atât de frumoasă. Și să mor eu dacă n‑a fost bestial.
Ies din ea, iar ea se prăbușește sprijinită de mine în timp ce eu îi
desfac legăturile de la mâini și o susțin când ne prăbușim amândoi
pe jos. O cuprind între picioarele mele, luând‑o în brațe, iar ea se
sprijină de mine, cu ochii închiși și gâfâind.
— Bravo, iubito. Te‑a durut?

E L James 381
— Nu.
Vocea abia i se aude.
— Te așteptai să te doară? o întreb și îi dau la o parte șuvițele de
păr de pe față ca s‑o văd mai bine.
— Da.
— Vezi? Frica e mai mult în capul tău, Anastasia.
O mângâi pe față.
— Vrei s‑o mai faci? o întreb.
Nu‑mi răspunde imediat și mi se pare c‑a adormit.
— Da, șoptește o clipă mai târziu.
Mulțumesc, Doamne.
O iau în brațe.
— Bine. Și eu mai vreau.
La nesfârșit.
O sărut tandru pe creștet și‑i inspir aroma. Miroase a Ana și a
transpirație și a sex.
— Și încă n‑am terminat cu tine, îi spun.
Sunt foarte mândru de ea. A reușit. A făcut tot ce mi‑am dorit.
E tot ce‑mi doresc.
Și dintr‑odată mă simt copleșit de o emoție necunoscută care
trece prin mine, care‑mi străbate oasele și tendoanele și care lasă în
urma sa neliniște și teamă.
Ana își răsucește capul și încearcă să se cuibărească la pieptul
meu.
Întunericul se ridică la suprafață, înfricoșător și familiar, înlo ‑
cuindu‑mi neliniștea cu un sentiment de groază. Fiecare mușchi din
trup mi se încordează. Ana clipește către mine cu o privire limpede,
în timp ce eu mă străduiesc din răsputeri să‑mi controlez frica.
— Nu face asta, șoptesc.
Te rog.
Se lasă pe spate și se uită fix la pieptul meu.
Controlează‑te, Grey.
— Îngenunchează lângă ușă, îi ordon, desprinzându‑mă de ea.

382 GreyPleacă. Nu mă atinge.
Se ridică tremurând în picioare și se duce târâș până la ușă, acolo
unde se așază din nou în genunchi.
Respir adânc, ca să‑mi revin.
Ce‑mi faci, Ana Steele?
Mă ridic în picioare și mă întind, mult mai liniștit.
Ea îngenunchează lângă ușă și îmi dă senzația că este supusa
ideală.
Are privirea împăienjenită; a obosit. Sunt sigur că‑și revine după
eliberarea de adrenalină. De‑abia își mai ține ochii deschiși.
Ah, nu e bine. O vrei ca supusă, Grey. Arată‑i ce înseamnă asta.
Din sertarul cu jucării scot unul dintre cablurile pe care le‑am
cumpărat de la Clayton’s și o pereche de foarfeci.
— Te plictisesc, nu‑i așa, domnișoară Steele? o întreb, prefă ‑
cându‑mă supărat.
Ea tresare speriată și mă privește cu vinovăție.
— Ridică‑te.
Se ridică încet în picioare.
— Ești moartă de oboseală, nu‑i așa?
Dă din cap cu un zâmbet timid.
Ah, iubito, te‑ai descurcat atât de bine.
— Revino‑ți, domnișoară Steele. Încă nu m‑am săturat de tine.
Întinde mâinile în față, ca și cum te‑ai ruga.
Se încruntă pentru un moment, dar își adună palmele laolaltă
și întinde mâinile. Îi leg încheieturile cu cablul. Ochii îi sclipesc,
pentru că‑și aduce aminte.
— Ți se pare cunoscut?
Îi zâmbesc și‑mi trec degetul de‑a lungul cablului de plastic,
verificând dacă n‑am strâns‑o prea tare.
— Am foarfeca aici.
I‑o arăt.
— Îl pot tăia într‑o clipă.
Pare că s‑a liniștit.

E L James 383
— Vino‑ncoace.
O iau de mâini și o duc la patul cu baldachin.
— Vreau mai mult — mult mai mult, îi șoptesc, cât ea se uită
curioasă la pat. Dar o să termin repede. Ești obosită. Rămâi așa.
Se oprește, prinzându‑se de stâlpul de lemn.
— Mai jos, îi comand.
Își coboară mâinile și se apleacă.
— Așa. Nu‑i da drumul. Dacă‑i dai drumul, te plesnesc. Pricepi?
— Da, domnule, spune ea.
— Bine.
O apuc de șolduri și o ridic cu spatele la mine, cu fundul ei
superb ridicat la dispoziția mea.
— Nu‑i da drumul, Anastasia, o avertizez. O să ți‑o trag tare de
tot pe la spate. Prinde‑te de stâlp ca să te ții. Pricepi?
— Da.
O plesnesc cu putere peste spate.
— Da, domnule, zice ea imediat.
— Desfă picioarele.
Îmi pun piciorul drept între picioarele ei, depărtându‑i‑le și mai
tare.
— E mai bine. După asta te las să dormi.
Spatele ei formează o curbă perfectă, cu fiecare vertebră contu ‑
rată de la gât până la fund. Îmi trec degetele peste pielea ei.
— Ai o piele atât de frumoasă, Anastasia, îi zic.
O aplec în față și urmez drumul parcurs de degetele mele cu
sărutări tandre pe toată șira spinării. Îi cuprind sânii în palme,
apucând‑o de sfârcuri și trăgând‑o de ele. Se zbate sub greutatea
mea, iar eu o sărut ușor pe talie și pe tot trupul, în timp ce mă joc cu
sfârcurile ei.
Ea geme. Mă opresc și mă dau puțin în spate ca să admir prive ‑
liștea, simțind cum mi se scoală doar când mă uit la ea. Iau cel de‑al
doilea prezervativ din buzunar, îmi scot repede jeanșii și deschid
folia. Mi‑l pun pe penis cu ambele mâini.

384 GreyAș vrea să abuzez puțin de fundul ei. Acum. Dar e prea devreme
pentru așa ceva.
— Ai un fund fascinant și sexy. Ce mi‑ar plăcea să‑i fac…
O apuc cu ambele mâini de fese, strângând‑o, și apoi îmi bag
două degete înăuntrul ei.
Ea geme din nou.
E pregătită.
— Ești atât de umedă. Nu mă dezamăgești niciodată, domni ‑
șoară Steele. Ține‑te bine. O să fie una rapidă, iubito.
O apuc de șolduri și mă pun la intrarea în vaginul ei, apoi o apuc
de coada împletită, mi‑o înfășor pe încheietura mâinii și o țin strâns.
Cu o mână pe penis și una în părul ei, o pătrund.
Este. Atât. De. Dulce.
Ies din ea încet, apoi o prind de șold cu mâna liberă și o trag și
mai tare de păr.
Supusa.
Mă‑mping în ea, făcând‑o să se dea un pas în față, țipând.
— Ține‑te, Anastasia! îi readuc aminte.
Dacă nu face așa, s‑ar putea să mănânce bătaie.
Fără suflu, se apropie din nou de mine, prinzându‑și picioarele
cu brațele.
Fată ascultătoare.
Apoi încep să i‑o trag, provocându‑i strigăte scurte și înăbușite, în
timp ce ea se ține cu putere de stâlp. Dar nu cedează. Se împinge înapoi.
Bravo, Ana.
Apoi simt cum se apropie de orgasm. Încet. Se mulează pe mine.
Îmi pierd controlul și i‑o trag tare, apoi mă opresc.
— Haide, Ana, dă‑ți drumul, mârâi eu când ajung la orgasm, și o
ridic în timp ce orgasmul ei îl prelungește pe al meu.
O iau în brațe și ne lăsăm pe podea, cu Ana deasupra mea,
amândoi cu fața spre tavan. E incredibil de relaxată și, fără îndoială,
epuizată; greutatea ei e o povară bine‑venită. Mă uit în sus la cârlige,
întrebându‑mă dacă mă va lăsa vreodată s‑o suspend.

E L James 385
Probabil că nu.
Și nici nu‑mi pasă.
A fost prima noastră experiență aici și ea a fost de vis. O sărut
pe ureche.
— Ridică‑ți mâinile.
Am vocea răgușită. Le ridică încet, ca și cum ar fi grele ca
plumbul, iar eu strecor foarfeca pe sub cablu.
— O declar liberă pe Ana, murmur eu și tai cablul, dându‑i
drumul.
Ea chicotește, cuibărindu‑se lângă mine. E o senzație ciudată și
deloc neplăcută, care mă face să zâmbesc.
— E un sunet foarte plăcut, șoptesc și o mângâi pe încheieturile
mâinilor.
Mă ridic și o țin în poală.
Îmi place la nebunie s‑o fac să râdă. Nu râde cât ar trebui.
— E vina mea, recunosc mai mult pentru mine, masând‑o puțin
pe umeri și pe brațe, ca să‑și revină.
Se răsucește către mine cu o privire întrebătoare și obosită.
— Că nu râzi mai mult, precizez eu.
— Nu mă pricep la râs, spune ea și cască.
— Ah, dar când râzi, e o minune și o bucurie să te privesc.
— Foarte artistic, domnule Grey, spune ea, tachinându‑mă.
Zâmbesc.
— Aș spune că ți‑am tras‑o așa cum trebuie și că ai nevoie de somn.
— Asta n‑a fost artistic deloc, se strâmbă ea, certându‑mă.
O ridic de la mine din poală ca să mă pot ridica, mă întind după
jeanși și mi‑i trag pe mine.
— Nu vreau să‑l sperii pe Taylor sau pe doamna Jones, de altfel.
N‑ar fi pentru prima oară.
Ana rămâne aproape adormită pe podea. O apuc de brațe, o ajut
să se ridice în picioare și o conduc către ușă. Din cârligul de pe ușă
iau roba cenușie și o îmbrac cu ea. Nu‑mi mai e de folos cu nimic; e
de‑a dreptul epuizată.

386 Grey— În pat, îi zic eu, sărutând‑o scurt.
Peste chip i se așterne o expresie alarmată.
— Ca să dormi, o liniștesc eu.
Și aplecându‑mă, o ridic în brațe, o strâng la piept și o car până
în dormitorul supusei. Ajunși acolo, trag cuvertura și o așez pe pat și,
într‑un moment de slăbiciune, mă urc lângă ea. Trag cuvertura peste
amândoi și o iau în brațe.
O s‑o țin așa până adoarme.
— Dormi acum, frumoaso.
O sărut pe păr și mă simt satisfăcut… și recunoscător. Am reușit.
Fata asta dulce și inocentă m‑a lăsat să mă dezlănțui. Și cred că i‑a
plăcut. Știu că mie mi‑a plăcut… mai mult decât înainte.
Mami stă, uitându‑se la mine în oglinda cu o crăpătură
imensă.
Îi perii părul. E moale și miroase a mami și a flori.
Ia peria și își piaptănă buclele.
Parcă e un șarpe cocoșat la ea pe spate.
Așa, spune ea.
Și se răsucește către mine zâmbind.
Astăzi e fericită.
Îmi place când mami e fericită.
Îmi place când zâmbește la mine.
E atât de drăguță când zâmbește.
Hai să facem o plăcintă, Viermișor.
Plăcintă de mere.
Îmi place când mami gătește.
Mă trezesc brusc cu un parfum dulce care‑mi invadează mintea.
Este al Anei. Doarme dusă lângă mine. Eu stau întins pe spate și mă
holbez la tavan.
Când am mai dormit eu în camera asta?
Niciodată.

E L James 387
Gândul acesta mă irită și, dintr‑o motiv greu de explicat, mă
neliniștește.
Ce se‑ntâmplă, Grey?
Mă ridic cu grijă în capul oaselor, ca să n‑o deranjez, și‑o privesc
cum doarme. Știu ce este — sunt agitat pentru că mă aflu aici, cu ea.
Mă dau jos din pat, lăsând‑o să doarmă, și mă‑ntorc în camera de
joacă. Strâng cablul și prezervativele folosite și mi le‑ndes în buzunar,
acolo unde dau de chiloții Anei. Cu cravașa, hainele și pantofii ei în
mână, ies și încui ușa. Mă întorc la ea în cameră și‑i agăț rochia pe
ușa dulapului, îi așez pantofii sub scaun și îi pun sutienul deasupra.
Scot chiloții din buzunar — și‑mi vine o idee.
Mă duc la baie. Trebuie să fac un duș înainte de a merge la cină
la familia mea. O las pe Ana să mai doarmă un pic.
Apa fierbinte curge în valuri peste mine, alungându‑mi anxie ‑
tatea pe care o simțeam mai devreme. N‑a fost rău pentru niciunul
dintre noi. Și eu care credeam că o relație cu Ana e imposibilă, dar
acum viitorul pare luminat de posibilități. Îmi propun s‑o sun pe
Caroline Acton de dimineață ca să‑mi îmbrac iubita.
După o oră de lucru la mine în birou, timp în care recuperez ce
am de citit, mă hotărăsc că Ana a dormit suficient. Afară se înserează
și în 45 de minute trebuie să plecăm la cină, la părinții mei. Mi‑a fost
mai ușor să mă concentrez, știind‑o la ea sus în dormitor.
Ciudat.
În fine, știu că acolo sus e în siguranță.
Scot din frigider o cutie de suc de afine și o sticlă de apă mine ‑
rală. Le amestec într‑un pahar și mă duc sus.
Ea încă doarme tun, în aceeași poziție în care am lăsat‑o. Nu
cred că s‑a mișcat niciun pic. Are buzele întredeschise și respiră ușor.
Are părul ciufulit și câteva șuvițe i‑au scăpat din coada împletită. Mă
așez pe marginea patului lângă ea, mă aplec și‑o sărut pe tâmplă. Ea
mormăie, protestând în somn.
— Anastasia, trezește‑te.
Am un ton blând și încerc s‑o trezesc.

388 Grey— Nu, bombăne ea, luând în brațe perna.
— În jumătate de oră trebuie să plecăm la părinții mei, la masă.
Bate din pleoape și deschide ochii, privindu‑mă.
— Hai, somnoroaso. Trezește‑te.
O sărut din nou pe tâmplă.
— Ți‑am adus ceva de băut. Mă găsești jos. Să nu adormi la loc
sau o să ai necazuri, o ameninț eu în timp ce ea își întinde brațele.
O mai sărut o dată și mă uit către scaun, unde n‑o să‑și găsească
lenjeria, după care mă întorc repede la parter, cu un zâmbet larg pe buze.
E momentul să ne jucăm, Grey.
În timp ce‑o aștept pe domnișoara Steele, dau drumul iPod‑ului
și muzica răsună din nou. Nu‑mi găsesc locul și mă tot plimb la ușile
balconului, privind cum se înserează și ascultând melodia „And She
Was“ a celor de la Talking Heads.
Apare Taylor.
— Domnule Grey. Să aduc mașina?
— Mai lasă‑ne cinci minute.
— Da, domnule, spune el și dispare la liftul de serviciu.
Ana apare câteva minute mai târziu în living. E strălucitoare,
uluitoare ca întotdeauna… și amuzată. Ce‑o să spună oare despre
chiloții dispăruți?
— Bună, zice ea cu un surâs complice.
— Bună. Cum te simți?
Zâmbește larg.
— Bine, mulțumesc. Tu?
Mimează nonșalanța.
— Mă simt foarte bine, domnișoară Steele.
Așteptarea mă chinuie și sper că nu se vede pe fața mea cât sunt
de disperat.
— Frank? N‑aș fi crezut niciodată că ești fan Sinatra, spune ea,
aplecându‑și capul într‑o parte și uitându‑se curioasă la mine, în
timp ce în cameră se aud acorduri din „ Witchcraft“.
— Gusturi amestecate, domnișoară Steele.

E L James 389
Mă apropii de ea. Oare va ceda? Caut răspunsul în ochii ei
albaștri și scânteietori.
Întreabă‑mă unde‑ți sunt chiloții, iubito.
O mângâi pe obraz cu vârfurile degetelor. Ea se lasă în voia atin ‑
gerii mele — iar eu sunt complet fascinat — de pielea ei, de expresia
ei sfidătoare și de muzică. O vreau în brațele mele.
— Dansează cu mine, șoptesc și dau volumul mai tare până când
vocea lui Frank ne înconjoară.
Ea îmi dă mâna. O iau de talie, îi apropii trupul minunat de
mine și începem să dansăm un foxtrot lent. Ea mă apucă de umăr,
dar sunt pregătit pentru atingerea ei, și împreună ne învârtim prin
cameră, în timp ce chipul ei strălucitor luminează încăperea… și pe
mine. Își sincronizează pașii cu ai mei și, când melodia ajunge la
sfârșit, zâmbește și respiră cu greutate.
Ca și mine.
— Nu cunosc nicio vrăjitoare mai drăguță decât tine.
O sărut nevinovat pe buze.
— Uite, asta ți‑a adus un strop de culoare în obraji. Mulțumesc
pentru dans. Acum mergem să faci cunoștință cu părinții mei?
— Cu plăcere și, da, de‑abia aștept să‑i cunosc, răspunde ea,
îmbujorată și adorabilă.
— Ai tot ce‑ți trebuie?
— A, da, zice ea, încrezătoare.
— Ești sigură?
Ea dă aprobator din cap, zâmbind cu subînțeles.
Doamne, ce tupeu are.
Rânjesc.
— Bine.
Nu‑mi pot ascunde încântarea.
— Dacă așa vrei tu să joci, domnișoară Steele.
Îmi iau haina și mergem către lift.
Nu încetează să mă surprindă, să mă impresioneze și să mă
dezarmeze. Acum va trebui să stau la cină cu părinții mei, știind că

390 Greyiubita mea nu poartă chiloți. De fapt chiar acum, în drum către lift,
știu că nu are nimic pe sub rochie.
Se întoarce roata, Grey.
Nu zice nimic cât timp Taylor ne duce înspre nord pe I‑5.
Văd cu coada ochiului lacul Union; luna dispare în spatele unui
nor, iar apa se întunecă, la fel ca și dispoziția mea. De ce‑o duc să‑mi
cunoască părinții? Dacă o vor întâlni, vor avea anumite așteptări. La
fel și Ana.
Și deocamdată nu știu dacă relația pe care aș vrea s‑o am cu Ana
se va ridica la nivelul acestor așteptări. Și, ca să înrăutățesc lucrurile
și mai tare, eu sunt acela care a pus totul în mișcare, atunci când am
insistat s‑o cunoască pe Grace. Eu sunt singurul vinovat. Eu și faptul
că Elliott i‑o trage colegei ei de cameră.
Pe cine păcălesc eu aici? Dacă n‑aș fi vrut să‑mi cunoască părinții,
n‑ar fi acum aici. Doar că aș vrea să n‑am atâtea emoții.
Mda. Asta‑i problema.
— Unde‑ai învățat să dansezi? întreabă ea, întrerupându‑mi
gândurile.
Ah, Ana. Nu cred că vrea să afle asta.
— Christian, apucă‑mă bine. Așa. Cum trebuie. Drept. Un
pas. Doi. Bravo. Ține ritmul cu muzica. Sinatra e perfect
pentru foxtrot.
Elena se simte în elementul ei.
— Da, doamnă.
— Chiar vrei să știi? îi zic eu.
— Da, răspunde ea, dar din tonul ei se înțelege altceva.
Tu ai întrebat.
Oftez.
— Doamnei Robinson îi plăcea foarte mult să danseze.
— Se pare c‑a fost o profesoară foarte bună.

E L James 391
În tonul ei se simte o urmă de regret și de admirație șovăitoare.
— A fost.
— Așa. Din nou. Unu. Doi. Trei. Patru. Iubitule, ai învățat.
Elena și cu mine plutim pe la ea prin subsol.
— Din nou.
Râde, își dă capul pe spate și arată ca o femeie care are
jumătate din vârsta ei.
Ana dă din cap și cercetează peisajul, fără îndoială născocind
vreo teorie despre Elena. Sau poate se gândește că‑mi va cunoaște
părinții. Aș vrea să știu la ce se gândește. Poate că are emoții. Ca
mine. N‑am dus niciodată o fată acasă la ei mei.
Când Ana începe să se foiască, îmi dau seama că e ceva ce‑o
deranjează. Să fie oare ce‑am făcut noi astăzi?
— Nu mai face asta, îi zic, mai blând decât e cazul.
Se răsucește ca să mă privească, cu o expresie de nepătruns în
întunericul serii.
— Ce să nu mai fac?
— Nu te mai gândi atât, Anastasia.
Indiferent la ce anume te gândești. Mă‑ntind, o iau de mână și
i‑o sărut.
— Am avut o după‑amiază minunată. Îți mulțumesc.
Îmi zâmbește timid, arătându‑și dinții albi.
— De ce‑ai folosit un cablu? întreabă ea.
Pune întrebări despre ce s‑a întâmplat azi după‑amiază; asta‑i bine.
— E rapid, e simplu, iar tu ai simțit și ai experimentat ceva diferit.
Știu că e un pic brutal, dar mie‑mi place asta când leg pe cineva.
Am un ton sec, dar încerc să și glumesc puțin.
— E foarte bun să te țină într‑un loc.
Privirea i se îndreaptă către Taylor, care stă pe locul din față.
Draga mea, nu‑ți face griji în legătură cu Taylor. Știe exact ce se
întâmplă și face asta de patru ani încoace.

392 Grey— Totul face parte din lumea mea, Anastasia.
O strâng de mână ca s‑o liniștesc, apoi îi dau drumul. Ana
privește iar afară, pe geam; suntem înconjurați de apă, căci traversăm
lacul Washington pe podul 520, partea mea preferată din tot drumul.
Își trage genunchii la gură și, așa ghemuită, își cuprinde picioarele
cu brațele.
Ceva se‑ntâmplă.
Se uită urât la mine și îi zic:
— Aș da orice să‑mi spui la ce te gândești.
Ea oftează.
La naiba.
— Așa‑i de nasol?
— Eu mi‑aș dori să știu la ce te gândești tu, zice ea.
Zâmbesc cu subînțeles, fericit să aud asta și bucuros că nu știe cu
adevărat ce am eu în cap.
— Și eu la fel, iubito, îi răspund.
Taylor parchează în fața casei părinților mei.
— Ești gata pentru asta? o întreb.
Ana dă aprobator din cap, iar eu o strâng de mână.
— Și pentru mine e o noutate, șoptesc eu.
După ce Taylor iese din mașină, îi zâmbesc Anei răutăcios, cu
subînțeles.
— Pun pariu că ai fi vrut să ai chiloți pe tine acum.
Se‑ncruntă la mine, dar eu cobor din mașină să‑i salut pe mama
și pe tata, care așteaptă în prag. Ana pare liniștită și calmă când vine
spre noi.
— Anastasia, o cunoști pe mama mea, Grace. Acesta e tatăl meu,
Carrick.
— Domnule Grey, mă bucur mult să vă cunosc.
Zâmbește și‑i strânge mâna.
— Plăcerea e de partea mea, Anastasia.
— Vă rog, spuneți‑mi Ana.

E L James 393
— Ana, e minunat că ne vedem din nou.
Grace o îmbrățișează.
— Intră, draga mea.
O ia de mână pe Ana și o conduce înăuntru, iar eu mă țin după
fundul ei fără chiloți.
— A venit? țipă Mia de undeva din casă.
Ana se uită la mine înspăimântată.
— Ea este Mia, sora mea mai mică.
Ne întoarcem amândoi în direcția din care se aud niște tocuri
tropăind pe hol. Și iat‑o că apare.
— Anastasia! Am auzit atât de multe despre tine!
Mia o strânge cu putere în brațe. Deși e mai înaltă decât Ana, îmi
amintesc că sunt aproape de aceeași vârstă.
Mia o ia de mână și o târăște în vestibul, în timp ce părinții mei
și cu mine ne ținem după ele.
— N‑a mai adus niciodată o fată acasă, îi spune Mia cu un glas
strident.
— Mia, calmează‑te, o dojenește Grace.
Da, pentru numele lui Dumnezeu, Mia. Nu face o scenă.
Ana mă prinde că‑mi dau ochii peste cap și‑mi aruncă o privire
nimicitoare.
Grace mă întâmpină cu câte un sărut pe ambii obraji.
— Bună, dragule.
Strălucește de fericire că‑și vede toți copiii acasă. Carrick îmi
întinde mâna.
— Bună, fiule. Nu ne‑am văzut de mult.
Ne strângem mâna și le urmăm pe doamne în living.
— Tată, m‑ai văzut ieri, mormăi eu.
Tata glumește — e un tip foarte glumeț.
Kavanagh și Elliot se giugiulesc pe una dintre canapele. Dar când
intrăm, Kavanagh se ridică în picioare ca s‑o îmbrățișeze pe Ana.
— Christian.
Mă salută politicos dând din cap.

394 Grey— Kate.
Iar acum Elliot își pune labele lui mari pe Ana.
La naiba, cine ar fi bănuit că familia asta e atât de sensibilă și de
caldă așa, dintr‑odată?
Las‑o în pace. Mă uit urât la Elliot, iar el rânjește — are pe față
o expresie care‑mi spune „uite‑așa se face“. Îmi strecor mâna peste
mijlocul Anei și o trag mai aproape de mine. Toată lumea se uită la
noi.
La naiba. Parc‑am fi la circ.
— Beți ceva? întreabă tata. Prosecco?
— Sigur, răspundem într‑un glas Ana și cu mine.
Mia se leagănă pe scaunul ei și bate din palme.
— Spuneți chiar aceleași lucruri în același timp. Le aduc eu de
băut.
Pleacă valvârtej din cameră.
Ce mama dracului are familia mea?
Ana se încruntă. Probabil că și ei i se pare că sunt ciudați.
— Cina e aproape gata, zice Grace, ieșind și ea după Mia.
— Ia loc, îi spun Anei și o conduc către una dintre canapele.
Face cum îi spun, iar eu mă așez lângă ea, atent să nu cumva
s‑o ating. Trebuie să dau un exemplu acestei familii exagerat de
afectuoase.
Oare așa au fost tot timpul?
Tata mă scoate dintr‑ale mele.
— Discutam despre vacanțe, Ana. Elliot s‑a hotărât să meargă cu
Kate și cu familia ei în Barbados timp de o săptămână.
Frate! Mă uit la Elliot. Ce naiba s‑a întâmplat cu domnul Iubește‑le
și Părăsește‑le? Kavanagh trebuie să fie bună la pat. Că‑n rest pare
suficient de snoabă.
— Acum, că ți‑ai luat diploma, intri și tu în vacanță? o întreabă
Carrick pe Ana.
— Mă gândesc să plec până în Georgia pentru câteva zile,
răspunde ea.

E L James 395
— Georgia? fac eu, incapabil să‑mi ascund uimirea.
— Acolo locuiește mama mea, spune ea, cu o voce ezitantă, și
n‑am mai văzut‑o de‑o vreme.
— Și când te gândești să pleci? mă răstesc eu.
— Mâine, mai pe seară.
Mâine! Ce mama dracului? Și eu aflu de‑abia acum?
Mia revine cu câte un pahar de prosecco roz, pentru Ana și
pentru mine.
— Hai, noroc! zice tata, ridicând paharul.
— Pentru cât timp? insist eu, încercând să nu mă enervez.
— Nu știu încă. Depinde de felul în care vor decurge interviu ‑
rile de mâine.
Interviuri? Mâine?
— Ana merită o pauză, se bagă și Kavanagh, uitându‑se urât la
mine.
Aș vrea să‑i spun să‑și vadă dracului de treburile ei, dar, de
dragul Anei, îmi țin gura.
— Ai programate interviuri? o întreabă tata pe Ana.
— Da, pentru stagiaturi la două edituri, chiar mâine.
Când avea de gând să‑mi spună? Sunt aici cu ea de două
minute și aflu detalii din viața ei pe care ar fi trebuit să le cunosc
deja!
— Îți urez multă baftă, îi spune Carrick, zâmbindu‑i amabil.
— Masa e gata, strigă Grace din partea cealaltă a holului.
Îi las pe toți să iasă din cameră și o apuc pe Ana de cot.
— Când aveai de gând să‑mi spui că pleci?
Simt cum mă cuprinde brusc furia.
— Nu plec. Mă duc doar s‑o văd pe mama. Și era doar un gând.
Ana îmi vorbește de parc‑aș fi un copil.
— Și aranjamentul nostru?
— Deocamdată n‑avem niciun aranjament.
Dar…
Ieșim din living și o iau înainte pe hol.

396 Grey— Discuția asta nu s‑a terminat, o avertizez eu când intrăm în
salon.
Mama a scos artileria grea — cele mai bune farfurii de porțelan și
cele mai bune pahare de cristal — de dragul Anei și al lui Kavanagh.
Îi țin scaunul Anei; se așază și iau și eu loc lângă ea. Mia ne zâmbește.
— Unde‑ai cunoscut‑o pe Ana? întreabă ea.
— Mi‑a luat un interviu pentru ziarul studenților de la WSU.
— La care lucrează Kate, precizează Ana.
— Vreau să devin jurnalistă, îi zice Kate Miei.
Tata îi mai oferă Anei niște vin, în timp ce Mia și Kate discută
despre jurnalism. Kavanagh are o stagiatură la Seattle Times, de care
i‑a făcut rost, fără îndoială, taică‑său.
Cu coada ochiului observ că Ana mă studiază.
— Ce‑i? întreb.
— Te rog, nu te supăra pe mine, zice ea, încet cât s‑o aud doar eu.
— Nu sunt supărat pe tine, mint eu.
Mijește ochii și e evident că nu mă crede.
— Bine, sunt supărat pe tine, îi mărturisesc.
Iar acum am senzația că exagerez. Închid ochii.
Revino‑ți, Grey.
— Supărat cât să te mănânce‑n palmă? șoptește ea.
— Ce tot șușotiți voi doi acolo? se bagă Kavanagh.
Doamne, Dumnezeule! Așa face întotdeauna? Se bagă peste tot?
Cum mama naibii o suportă Elliot? Mă uit urât la ea, iar ea are bunul ‑
simț s‑o lase baltă.
— Despre călătoria mea în Georgia, spune Ana, cu drăgălășenie
și farmec.
Kate rânjește.
— Ce mai făcea José când ai mers cu el vineri la bar? întreabă ea,
aruncându‑mi o privire răutăcioasă.
Ce. Mama. Dracului. Înseamnă. Asta?
Lângă mine, Ana se încordează.
— Bine, spune ea încet.

E L James 397
— Sunt supărat de mă mănâncă‑n palmă, îi șoptesc. Mai ales
acum.
Deci s‑a dus la bar cu tipul care încerca să‑i bage limba‑n gură
ultima oară când l‑am văzut. Deși a acceptat să fie a mea. S‑a dus pe
furiș la cârciumă cu alt bărbat? Și fără permisiunea mea…
Merită să fie pedepsită.
Cina este servită.
Am fost de acord să nu fiu prea aspru cu ea… poate‑ar trebui să
folosesc un bici. Sau poate ar trebui s‑o bat pur și simplu la fund, mai
tare decât data trecută. Chiar aici, în seara asta.
Da. Aș putea face asta.
Ana privește în pământ. Kate, Elliot și Mia discută despre bucă ‑
tăria franceză, iar tata revine la masă.
Unde a fost?
— Draga mea, la telefon. E de la spital, îi spune el lui Grace.
— Vă rog să mâncați, toată lumea, spune mama, oferindu‑i Anei
un platou cu mâncare.
Miroase bine.
Ana își linge buzele, lucru care are un efect direct asupra vintrelor
mele. Cred că e lihnită de foame. Mă bucur. E ceva.
Mama s‑a depășit pe sine: chorizo, scoici, ardei. Frumos.
Și atunci îmi dau seama că și mie mi‑e foame. Asta nu mă
poate ajuta să mă destind. Dar mă‑nveselesc când văd că Ana
mănâncă.
Grace se întoarce, cu un aer îngrijorat.
— Totul e în ordine? întreabă tata și toți ne ridicăm privirile
către ea.
— Alt caz de pojar.
Grace oftează adânc.
— O, nu, zice tata.
— Ba da, un copil. Al patrulea caz de luna asta. Ar fi mult mai
simplu dacă oamenii și‑ar vaccina copiii.
Grace clatină din cap.

398 Grey— Mă bucur atât de mult că ai noștri n‑au trecut niciodată prin
așa ceva. N‑au avut niciodată ceva mai grav decât vărsat‑de‑vânt,
mulțumesc lui Dumnezeu. Săracul Elliot.
Ne uităm cu toții la Elliot, care se oprește din mâncat în mijlocul
unei îmbucături, cu gura plină și cu o privire tâmpă.
Nu‑i place să fie în centrul atenției.
Kavanagh se uită întrebător la Grace.
— Christian și Mia au avut noroc, explică Grace. Au făcut o
formă ușoară.
Ah, încetează, mamă.
— Deci, tată, ai văzut meciul celor de la Mariners?
În mod evident, Elliot încearcă să depășească momentul, ceea
ce‑mi doresc și eu.
— Nu‑mi vine să cred că i‑au bătut pe Y ankees, zice Carrick.
— Ai văzut meciul, șmechere? mă întreabă Elliot.
— Nu. Dar am citit cronica în ziar.
— Se descurcă bine de tot. Nouă victorii în ultimele unsprezece
meciuri, asta‑mi dă speranță.
Tata pare entuziasmat.
— Cu siguranță au un sezon mai bun decât 2010, adaug eu.
— Gutierrez la centrul terenului a fost uimitor. Cum a prins
mingea aia! Oau.
Elliot ridică mâiinile. Kavanagh se dă pe lângă el ca o nebună în
călduri.
— Cum îți place noul apartament, draga mea? o întreabă Grace
pe Ana.
— N‑am stat acolo decât o noapte și mai am lucruri de despa ‑
chetat, dar îmi place că e central — și e aproape de Pike Place și de apă.
— Ah, înseamnă că ești foarte aproape de Christian, remarcă
Grace.
Menajera mamei începe să strângă masa. Tot nu‑mi amintesc
cum o cheamă. E elvețiancă sau austriacă sau ceva de genul ăsta și nu
încetează să‑mi zâmbească și să‑mi facă ochi dulci.

E L James 399
— Ai fost la Paris, Ana? întreabă Mia.
— Nu, dar mi‑ar plăcea să merg.
— Noi ne‑am făcut luna de miere la Paris, spune mama.
Ea și tata schimbă o privire peste masă pe care, sincer, prefer să
mă fac că n‑o văd. E clar că și‑au făcut de cap la Paris.
— E un oraș minunat, în ciuda parizienilor. Christian, ar trebui
s‑o duci pe Ana la Paris! exclamă Mia.
— Cred că Anastasia ar prefera Londra, parez eu sugestia ridi ‑
colă a soră‑mii.
Îmi pun mâna pe genunchiul Anei, urc pe coapsă încetișor și
îi ridic rochia cu degetele. Vreau s‑o ating; s‑o pipăi acolo unde ar
trebui să fie chiloții. Penisul mi se întărește și‑mi reprim un geamăt,
foindu‑mă pe scaun.
Ea se smucește și‑și strânge picioarele, iar eu o prind cu mâna
de coapsă.
Să nu‑ndrăznești!
Ana soarbe din vin, fără să‑și ia ochii de pe menajera mamei,
care servește antreurile.
— Dar ce‑au parizienii? Nu ți‑au cântat în strună? o necăjește
Elliot pe Mia.
— Ăă, nu, deloc. Iar Monsieur Floubert, căpcăunul pentru care
am lucrat, era tiranic și dominator.
Ana se îneacă.
—Anastasia, te simți bine? o întreb și‑mi iau mâna de pe coapsa
ei.
Ea dă din cap, cu obrajii îmbujorați, iar eu o bat ușurel pe spate
și o mângâi pe păr. Tiranic și dominator asupritor? Ăsta sunt eu?
Gândul acesta mă amuză. Mia mă aprobă din priviri pentru mani ‑
festarea mea afectuoasă în fața tuturor.
Mama a gătit felul ei vedetă, vită Wellington, o rețetă pe care
a învățat‑o la Londra. Trebuie să recunosc că se apropie de puiul
cu smântână de ieri. În ciuda faptului că s‑a înecat mai devreme cu
vin, Ana înfulecă sănătos și mă bucur s‑o văd mâncând. E probabil

400 Greyînfometată după toată activitatea de după‑amiază. Iau o gură de vin
cât timp mă gândesc și la alte modalități de‑a o face să‑i fie foame.
Mia și Kavanagh discută despre avantajele insulei St. Bart’s față
de Barbados, acolo unde va sta familia lui Kavanagh.
— Îl mai ții minte pe Elliot cu meduza?
Ochii Miei au o sclipire răutăcioasă și se uită de la Elliot la mine.
Eu mă hlizesc.
— Cum țipa el ca o fată? Da.
— Hei, putea să fie o meduză veninoasă! Urăsc meduzele. Strică
totul.
Elliot vorbește serios. Mia și Kate izbucnesc în hohote de râs,
aprobându‑l din cap.
Ana mănâncă așa cum trebuie și ascultă ciorovăiala. Toată
lumea s‑a calmat și familia mea pare mai puțin ciudată. Oare eu
de ce sunt atât de încordat? Asta se întâmplă zilnic în toată țara –
familiile se strâng ca să se bucure împreună de o cină bună și ca să
se întâlnească. Eu sunt atât de încordat pentru c‑am adus‑o aici pe
Ana? Mi‑e teamă că n‑o vor plăcea sau că ea nu‑i va plăcea pe ei?
Sau poate pentru că pleacă mâine în Georgia, iar eu nu știam nimic
despre asta?
E derutant.
Mia e în centrul atenției, ca de obicei. Poveștile ei despre stilul de
viață franțuzesc și despre bucătăria franceză sunt distractive.
— Ah, mamă, les pâtisseries sont tout simplement fabuleuses. La
tarte aux pommes de M. Floubert est incroyable3, zice ea.
— Mia, chérie, tu parles français, o întrerup eu. Nous parlons
anglais ici. Eh bien, à l’ exception bien sûr d’Elliot. Il parle idiote,
couramment4.
3 Produsele de patiserie sunt pur și simplu fabuloase. Tarta de mere a domnului Floubert
este incredibil de bună. ( N.t.)
4 Mia, dragă, vezi că vorbești în franceză. Noi aici vorbim engleza. Mă rog, în afară de
Elliot, care vorbește cursiv limba idioților. ( N.t.)

E L James 401
Mia își lasă capul pe spate râzând strident și e imposibil să nu te
molipsești de la ea. Dar până la sfârșitul cinei tensiunea mă doboară.
Vreau să rămân singur cu iubita mea. N‑am prea multă toleranță față
de pălăvrăgeala fără sens, chiar dacă o fac cu familia mea, și tocmai
mi‑am atins limita. Mă uit la Ana, apoi mă întind și‑o apuc de bărbie.
— Nu te mai mușca de buză. Vreau să te mușc eu.
Trebuie să mai discut cu ea câteva reguli de bază. Trebuie să
vorbim despre călătoria ei neprevăzută în Georgia și despre ieși ‑
rile la cârciumă cu alți bărbați care sunt îndrăgostiți de ea. Pun din
nou mâna pe genunchiul Anei; am nevoie s‑o ating. În plus, e obli ‑
gată să‑mi accepte atingerea, oricând vreau eu s‑o ating. Încerc să‑i
ghicesc reacția în timp ce urc cu degetele pe coapsa ei către zona
unde nu există chiloți, făcându‑i pielea să se înfioare. Începe să
gâfâie ușor și își strânge coapsele laolaltă, blocându‑mi degetele,
oprindu‑mă din drum.
Până aici.
Trebuie să găsesc un pretext ca să ne ridicăm de la masă.
— Vrei să‑ți fac turul casei? o întreb pe Ana fără s‑o las să‑mi
răspundă.
Mă ia de mână, cu ochii luminoși și serioși.
— Scuzați‑mă, îi zice ea lui Carrick, iar eu o conduc afară din
salon.
În bucătărie, Mia și mama fac curat.
— Mă duc să‑i arăt Anastasiei curtea din spate, o anunț pe
mama, prefăcându‑mă vesel.
Când ieșim, dispoziția mi se‑ntunecă și furia urcă la suprafață.
Chiloții. Fotograful. Georgia.
Traversăm terasa și urcăm treptele până la peluză. Ana se oprește
pentru o secundă să admire peisajul.
Da, da. Seattle. Lumini. Lună. Apă.
Eu merg mai departe peste peluza întinsă, către hangarul pentru
bărci al părinților mei.
— Oprește‑te, te rog, mă imploră Ana.

402 GreyMă opresc și mă uit urât la ea.
— Tocurile. Trebuie să‑mi scot pantofii.
— Nu te deranja, mormăi eu și o ridic repede peste umăr.
Ea țipă, surprinsă.
La naiba. O plesnesc tare peste fund.
— Vorbește mai încet! mă răstesc eu și străbat peluza cu pași
mari.
— Unde mergem? scâncește ea, legănându‑se pe umărul meu.
— La hangar.
— De ce?
— Trebuie să rămân singur cu tine.
— Pentru ce?
— Pentru că trebuie să te bat la fund și apoi să ți‑o trag.
— De ce? scâncește ea.
— Știi tu bine de ce, mă răstesc.
— Credeam că ești omul momentului.
— Anastasia, ăsta e momentul, crede‑mă.
Smucesc ușa hangarului, intru și aprind lumina. Neoanele se
trezesc la viață, iar eu urc în separeu. Acolo apăs pe un alt întreru ‑
pător și aprind și lămpile cu halogen.
O las pe Ana să alunece de‑a lungul trupului meu, savurând
această senzație, și o așez în picioare. Are părul ciufulit, ochii îi scân ‑
teiază în lumina becurilor, iar eu știu că n‑are chiloți pe ea. O vreau.
Acum.
— Te rog să nu mă lovești, șoptește.
Nu pricep. Mă uit la ea fără expresie.
— Nu vreau să mă plesnești la fund, nu aici, nu acum. Te rog să
n‑o faci.
Dar… Mă holbez la ea, paralizat. De‑asta am venit aici. Ea ridică
mâna și, pentru o clipă, nu‑mi dau seama ce vrea să facă. Întunericul
se învolburează și mi se încolăcește în jurul gâtului, amenințând
să mă sufoce dacă mă atinge. Dar ea îmi pune degetele pe obraz
și le lasă încet către bărbie. Întunericul se retrage și închid ochii,

E L James 403
simțindu‑i degetele blânde pe piele. Cu cealaltă mână îmi răvășește
părul, trecându‑și degetele prin el.
— Ah, gem eu, și nu știu dacă gem de teamă sau de dorință.
Am rămas fără suflu, la marginea prăpastiei. Când deschid ochii,
ea se apropie și se lipește de mine. Strânge mâinile și mă trage ușor
de păr, ridicându‑și buzele către mine. Și o privesc cum face asta ca
un spectator, de parcă m‑aș ridica deasupra propriului trup. Sunt un
simplu spectator. Buzele ni se ating și închid ochii, în timp ce ea îmi
strecoară limba în gură. Iar geamătul meu sparge vraja făcută de ea.
Ana.
O iau în brațe, o sărut pe spate, lăsând în acel sărut două ore
întregi de neliniște și tensiune. Limba mea o posedă, se reconec ‑
tează cu ea. O apuc cu mâinile de păr și îi savurez gustul, iar limba și
trupul ei lipit de al meu mă fac să mă aprind.
La naiba.
Când mă desprind de ea, amândoi tragem aer în plămâni, iar ea
se prinde cu mâinile de brațele mele. Sunt derutat. Vreau s‑o ples ‑
nesc la fund. Dar ea a zis nu. Așa a zis și la masă.
— Ce‑mi faci tu mie? o întreb.
— Te sărut.
— Ai zis nu.
— Poftim?
Pare uluită sau poate c‑a uitat ce s‑a întâmplat.
— La masa de seară, cu picioarele.
— Dar eram la masă cu părinții tăi.
— Nimeni nu mi‑a mai zis vreodată nu. Și e atât de — sexy.
Și diferit. O cuprind cu mâna de talie și o trag spre mine, încer ‑
când să preiau din nou controlul.
— Ești supărat și excitat pentru că te‑am refuzat?
Glasul ei e răgușit.
— Sunt supărat pentru că mie nu mi‑ai pomenit nimic despre
Georgia. Sunt supărat pentru că te‑ai dus să bei cu tipul ăla care a
încercat să te seducă atunci când erai beată și care te‑a abandonat

404 Greycând îți era rău cu un om aproape necunoscut. Ce fel de prieten
face așa ceva? Și sunt supărat și excitat pentru că ți‑ai încrucișat
picioarele.
Și pentru că n‑ai chiloți pe tine.
Îi ridic rochia pe picior.
— Te doresc și te doresc acum. Și dacă n‑ai de gând să mă lași
să te bat la fund — ceea ce, de altfel, meriți — o să ți‑o trag pe cana ‑
peaua asta, imediat, repede — pentru plăcerea mea, nu a ta.
O lipesc de mine și aud cum gâfâie atunci când îi strecor mâna
peste părul pubian și‑i înfig degetul mijlociu înăuntru. Scoate un
geamăt. Este pregătită.
— Asta‑i a mea. Doar a mea. Pricepi?
Degetul meu intră și iese din ea, iar buzele i se desfac, de șoc și
de dorință.
— Da, a ta, șoptește.
Da. A mea. Și n‑o să te las să uiți asta, Ana.
O împing pe canapea, îmi desfac fermoarul și mă‑ntind deasupra
ei, țintuind‑o sub mine.
— Pune‑ți mâinile pe cap, mârâi eu printre dinți.
Îngenunchez și‑mi depărtez picioarele, obligând‑o pe ea să
și le desfacă și mai larg. Din buzunarul interior al hainei scot
un prezervativ, apoi arunc haina pe jos. Fără să‑mi iau privirea
de la ea, deschid folia și îmi pun prezervativul pe penis. Ana
își așază mâinile pe cap, privindu‑mă, iar ochii îi scânteiază de
dorință.
Mă urc pe ea, iar ea se zbate, ridicând din șolduri ca să mă ațâțe
și ca să mă primească.
— N‑avem mult timp la dispoziție. Asta va fi o partidă rapidă,
și nu pentru tine, ci pentru mine. Pricepi? Nu‑ți da drumul sau o
să te plesnesc, îi comand eu, uitându‑mă fix în ochii ei uimiți și o
pătrund, cu o mișcare grăbită și dură.
Scoate un țipăt de plăcere, bine‑venit și familiar. O imobi ‑
lizez ca să nu se poată mișca și încep să i‑o trag, epuizând‑o. Dar

E L James 405
ea își leagănă lacomă șoldurile, venindu‑mi în întâmpinare și
ațâțându‑mă.
Ah, Ana. Da, iubito.
Intră în ritmul meu, mișcându‑se la fel de frenetic, la nesfârșit.
Ah, atingerea ei.
Și mă pierd. În ea. În parfumul ei. Și nu știu dacă e pentru că
sunt supărat sau încordat sau…
Daaa. Îmi dau drumul repede, pierzându‑mi controlul în
momentul în care explodez înăuntrul ei.
Încremenesc. O umplu. O posed. Îi reamintesc că e a mea.
La naiba.
A fost…
Mă retrag și mă așez iar în genunchi.
— Să nu cumva să te masturbezi.
Am un glas răgușit și fără suflu.
— Vreau să fii frustrată. Așa‑ți trebuie dacă nu vorbești cu mine
și dacă nu‑mi dai ce‑i al meu.
Ea dă din cap, întinsă toată sub mine, cu rochia adunată la
nivelul taliei ca să văd că e umedă și plină de dorință, că arată exact
ca o zeiță. Mă ridic, îmi scot prezervativul încrețit și‑l înnod, apoi mă
îmbrac, culegându‑mi haina de pe jos.
Inspir adânc. M‑am mai calmat. Mult.
La naiba, ce bine a fost.
— Mai bine ne‑am întoarce în casă.
Ea se ridică în picioare, fixându‑mă cu ochii ei misterioși și
impenetrabili.
Doamne, este adorabilă.
— Uite. Pune‑ți ăștia.
Din buzunarul hainei scot chiloții ei de dantelă și‑i înapoiez.
Cred că încearcă să nu râdă.
Da, da. Game, set și meci pentru tine, domnișoară Steele.
— Christian! strigă Mia de la etajul de dedesubt.
La naiba.

406 Grey— La fix. Doamne, cât poate fi de enervantă.
Dar așa e surioara mea. Alarmat, mă uit cum Ana își îmbracă
repede chiloții. Se încruntă la mine și‑și îndreaptă rochia, aran ‑
jându‑și apoi părul cu mâinile.
— Aici sus, Mia, strig eu. În fine, domnișoară Steele, mă simt
mai bine acum — dar tot vreau să te plesnesc la fund.
— Nu cred că merit, domnule Grey, mai ales după ce‑am tolerat
acest atac neprovocat.
E bățoasă și oficială.
— Neprovocat? M‑ai sărutat.
— A fost un atac mascat în cea mai bună apărare.
— Apărare împotriva cui?
— Împotriva ta și a palmei tale care te tot mănâncă.
Încearcă să‑și rețină un zâmbet.
Tocurile înalte ale Miei se aud pe scări.
— Dar a fost ușor de tolerat? o‑ntreb.
Ana zâmbește cu subînțeles.
— La limită.
— Ah, aici erați! exclamă Mia, zâmbindu‑ne.
Dacă venea cu două minute mai devreme, situația ar fi fost cu
totul dubioasă.
— Îi arătam Anastasiei împrejurimile.
Îi întind Anei mâna. Aș vrea să‑i sărut degetele, dar mă mulțu ‑
mesc s‑o strâng ușor.
— Kate și Elliot vor să plece. Vă vine să credeți așa ceva? Nu pot
sta fără să se atingă unul pe celălalt.
Mia strâmbă din nas îngrețoșată.
— Voi ce‑ați făcut pe‑aici?
— I‑am arătat Anastasiei trofeele mele de la canotaj.
Cu mâna liberă arăt către statuetele din metal fals‑prețios câști ‑
gate pe vremea când făceam canotaj la Harvard, aranjate pe rafturile
din capătul camerei.
— Hai să ne luăm la revedere de la Kate și Elliot.

E L James 407
Mia se răsucește, iar eu o las pe Ana în fața mea, dar înainte să
ajungem la scări, îi trag una la fund.
Își înăbușește țipătul.
— O s‑o fac din nou, Anastasia, și încă foarte curând, îi șoptesc
în ureche, apoi o iau în brațe și o sărut pe păr.
Mergem de mână de‑a lungul peluzei înapoi în casă, în timp ce
lângă noi Mia trăncănește vrute și nevrute. E o seară minunată; a fost
o zi minunată. Mă bucur că Ana mi‑a cunoscut familia.
De ce n‑am mai făcut asta niciodată?
Pentru că nu mi‑am dorit.
O strâng pe Ana de mână, iar ea mă privește sfioasă și‑mi
zâmbește dulce. În cealaltă mână îi duc pantofii și, când ajungem
la treptele de piatră, mă aplec s‑o încalț și‑i închei fiecare sanda în
parte.
— Gata, o anunț când termin.
— Ah, vă mulțumesc, domnule Grey, spune ea.
— Plăcerea e de partea mea.
— Îmi dau seama de asta, domnule, mă necăjește ea.
—  Ah, voi doi sunteți atât de drăguți! se pisicește Mia când
intrăm în bucătărie.
Ana se uită la mine cu subînțeles.
Aflați deja în hol, Kavanagh și Elliot se pregătesc să plece. Ana
o îmbrățișează pe Kate, dar apoi o trage deoparte și încep să discute
aprins.
Ce mama dracului mai e și asta? Elliot o apucă pe Kavanagh de
braț și părinții mei le fac cu mâna până când cei doi se urcă în cami ‑
oneta lui Elliot.
— Ar trebui să plecăm și noi — mâine ai interviuri.
Trebuie să ne‑ntoarcem la ea la apartament și e deja aproape ora
11:00.
— Nu credeam că‑și va găsi vreodată pe cineva! zice Mia, îmbră ‑
țișând‑o strâns pe Ana.
Ah, pentru numele lui Dumnezeu…

408 Grey— Ai grijă de tine, Ana dragă, spune Grace, zâmbind cald către
iubita mea.
O trag pe Ana lângă mine.
— Hai să n‑o speriem și nici să n‑o răsfățăm prea tare cu atâta
afecțiune.
— Christian, nu ne mai enerva, mă apostrofează Grace așa cum
o face de‑obicei.
— Mamă.
O sărut scurt. Mulțumesc c‑ai invitat‑o pe Ana. A fost o adevă ‑
rată surpriză.
Ana își ia la revedere de la tata și ne îndreptăm către Audi, acolo
unde ne așteaptă Taylor, ținând portiera deschisă pentru ea.
— Deci se pare că și familia mea te place, zic eu după ce intru în
spate lângă ea.
În ochii ei se reflectă lumina de pe veranda casei părinților mei,
dar nu‑mi dau seama la ce se gândește. Umbrele îi trec peste chip în
timp ce Taylor înaintează ușor pe drum.
Sub lumina unui felinar, văd că se uită fix la mine. Pare neliniș ‑
tită. Ceva s‑a întâmplat.
— Ce e? o întreb.
La început tace și, când începe totuși să vorbească, vocea îi sună
spart.
— Cred că te‑ai simțit stânjenit că m‑ai adus să‑ți cunosc părinții.
Dacă Elliot n‑ar fi invitat‑o pe Kate, tu nu m‑ai fi invitat niciodată.
La naiba. Nu înțelege. Pentru mine a fost prima dată. Eram
emoționat. Știe în mod clar până acum că dacă nu voiam să fie aici,
n‑aș fi chemat‑o. Trecem din lumină în umbră pe sub becurile de pe
stradă, iar ea pare distantă și supărată.
Grey, asta nu va merge.
— Anastasia, sunt încântat că mi‑ai cunoscut părinții. De ce te
îndoiești atât de tare de tine? Nu încetează să mă uimească asta. Ești
o tânără atât de puternică și de independentă, dar gândești atât de
pesimist despre propria‑ți persoană. Dacă n‑aș fi avut chef să‑mi

E L James 409
cunoști părinții, n‑ai fi fost aici. Așa te‑ai simțit toată seara cât am
stat acolo?
Clatin din cap, o iau de mână și o strâng din nou, ca s‑o liniștesc.
Se uită agitată către Taylor.
— Nu‑ți face griji din cauza lui Taylor. Vorbește cu mine.
— Da. Așa am crezut, spune ea încet. Și încă un lucru. Am
adus Georgia în discuție doar pentru că prietena mea vorbea despre
Barbados. Nu m‑am hotărât deocamdată.
— Vrei să pleci s‑o vezi pe mama ta?
— Da.
Neliniștea mă cuprinde din nou. Vrea să pună capăt relației
noastre? Dacă pleacă în Georgia, maică‑sa ar putea‑o convinge să‑și
găsească pe cineva mai… potrivit, cineva care, exact ca maică‑sa, să
creadă în romantism.
Îmi vine o idee. Mi‑a cunoscut deja părinții; eu l‑am cunoscut
pe Ray; poate c‑ar trebui s‑o cunosc și pe mama ei, romantica incu ‑
rabilă. S‑o cunosc și s‑o farmec.
— Pot să vin și eu cu tine? o întreb, știind c‑o să spună nu.
— Ăă, nu cred că‑i o idee bună, răspunde ea, surprinsă de
întrebare.
— De ce nu?
— Speram să iau o mică pauză de la… toate lucrurile astea
intense. Voiam să mă gândesc bine la tot ce s‑a întâmplat.
Rahat. Vrea să mă părăsească.
— E prea intens?
Izbucnește în râs.
— Ca să ne exprimă delicat!
Doamne, cât îmi place s‑o fac să râdă, chiar dacă râde de mine;
și mă bucur că și‑a păstrat simțul umorului. Poate că totuși nu vrea
să mă părăsească.
— Râzi de mine, domnișoară Steele? o necăjesc eu.
— N‑aș îndrăzni, domnule Grey.
— Ba eu cred că îndrăznești și cred că râzi de mine cât poți de des.

410 Grey— Ești destul de amuzant.
— Amuzant?
— O, da.
Face mișto de mine. Și asta‑i ceva nou.
— La modul ciudat sau la modul distractiv?
— Ah, câte puțin din amândouă.
— Dar mai mult cum?
— Te las să‑ți dai singur seama de asta.
Oftez.
— Nu sunt sigur că‑mi pot da seama de ceva atunci când sunt
în preajma ta.
Am un ton neutru.
— La ce vrei să te gândești în Georgia?
— La noi.
La naiba.
— Ai spus c‑o să‑ncerci, îi reamintesc cu blândețe.
— Știu.
— Începi să te răzgândești?
— E posibil.
E mai rău decât credeam.
— De ce?
Mă privește fără să spună nimic.
— De ce, Anastasia? insist.
Ea ridică din umeri, cu o expresie posomorâtă, deși o țin de
mână ca s‑o liniștesc.
— Vorbește cu mine. Nu vreau să te pierd. Această ultimă
săptămână…
A fost cea mai frumoasă din viața mea.
— Îmi doresc mai mult, șoptește ea.
Ah, nu, nu din nou. Ce mai vrea să‑i spun?
— Știu. O să‑ncerc.
O apuc de bărbie.
— De dragul tău, Anastasia, o să‑ncerc.

E L James 411
Tocmai te‑am dus să‑mi cunoști părinții, pentru numele lui
Dumnezeu.
Brusc își desprinde centura de siguranță și, înainte să‑mi dau
seama ce face, se aruncă la mine‑n brațe.
Ce mama dracului?
Rămân nemișcat în timp ce‑mi cuprinde capul cu mâinile, iar
buzele sale le găsesc pe‑ale mele și‑mi smulg un sărut înainte ca
întunericul din mine să vină la suprafață. Mâinile mele alunecă pe
spatele ei și‑i ofer și eu aceeași pasiune, sărutându‑i gura dulce și
căutând răspunsuri… Manifestarea ei neașteptată de afecțiune este
absolut dezarmantă. Și nouă. Și derutantă. Credeam că vrea să plece,
iar acum e la mine‑n brațe, excitându‑mă din nou.
Niciodată… niciodată… Nu pleca, Ana.
— Rămâi cu mine în noaptea asta. Dacă pleci, n‑o să te văd toată
săptămâna. Te rog, șoptesc eu.
— Da, murmură ea. Și să știi că și eu voi încerca. O să semnez
contractul.
Ah, iubito.
— Semnează‑l după ce te‑ntorci din Georgia. Gândește‑te.
Gândește‑te bine.
Vreau să‑l semneze de bunăvoie — nu vreau s‑o oblig. Mă rog,
cel puțin o parte din mine nu vrea. Partea cea rațională.
— Așa o să fac, zice ea și se cuibărește lângă mine.
Femeia asta a făcut ce‑a vrut din mine.
Ironic, Grey.
Și‑mi doresc să râd pentru că sunt ușurat și fericit, dar o țin în brațe,
respirând aproape de ea, inspirându‑i parfumul puternic și reconfortant.
— Ar trebui să‑ți pui centura, o cert, dar nu vreau să se miște de
lângă mine.
Stă cuibărită în îmbrățișarea mea și simt cum trupul i se rela ‑
xează încet lângă mine. Întunericul de pe dinăuntru e liniștit, ascuns,
iar eu sunt derutat de sentimentele mele contradictorii. Ce‑mi doresc
de la ea? Ce‑mi trebuie de la ea?

412 GreyNu așa ar fi trebuit să evoluăm, dar îmi place cum stă la mine‑n
brațe; îmi place s‑o legăn așa. O sărut pe păr, mă las pe spate și mă
bucur de drumul până la Seattle.
Taylor oprește mașina la intrarea în Escala.
— Am ajuns acasă, îi șoptesc Anei.
Nu‑mi vine s‑o las din brațe, dar o ridic și‑o așez pe locul ei.
Taylor îi deschide portiera și ea vine după mine la ușa de la intrare
în clădire.
O trece un fior.
— De ce n‑ai haină? o întreb, scoțând sacoul de pe mine și
așezându‑i‑l pe umeri.
— E în mașina mea cea nouă, spune ea, căscând.
— Ești obosită, domnișoară Steele?
— Da, domnule Grey. Am fost abuzată astăzi în moduri pe care
nu le credeam posibile.
— Mă rog, dacă ai ghinion s‑ar putea să te mai abuzez puțin.
Și dacă am eu noroc.
Se lipește de peretele liftului cât timp urcăm spre apartament.
Sub haina mea pare slabă și mică și sexy. Dacă n‑ar purta lenjerie,
i‑aș putea trage‑o chiar aici… Mă întind și‑i trec degetul peste buze.
— Într‑o zi o să ți‑o trag în liftul ăsta, Anastasia, dar acum ești
obosită — deci cred că mai bine‑ar fi s‑o facem în pat.
Mă aplec și‑o mușc ușor de buza de jos. Începe să gâfâie și mă
mușcă și ea de buză. Penisul mi se întărește.
Îmi doresc s‑o duc în pat și să mă pierd în ea. După discuția din
mașină vreau să fiu sigur că‑i a mea. Când ieșim din lift o întreb dacă
vrea să bea ceva, dar ea refuză.
— Bine. Hai la culcare.
Pare surprinsă.
— Te mulțumești cu învechitul sex fad, fără perversiuni?
— Nu‑i nimic învechit, nici fad la sexul fără perversiuni. Are
savoarea lui interesantă.
— De când?

E L James 413
— De sâmbăta trecută. De ce? Sperai la ceva mai exotic?
— A, nu. Am avut prea mult exotism pentru o singură zi.
— Sigur? Aici satisfacem toate gusturile — avem cel puțin trei ‑
zeci și una de arome.
Îi arunc o privire languroasă.
— Am observat.
Ridică din sprânceană.
— Haide, domnișoară Steele, mâine e o zi importantă. Cu cât te
bagi mai repede în pat, cu atât ți‑o trag mai repede și cu atât te culci
mai repede.
— Domnule Grey, ești un romantic înnăscut.
— Domnișoară Steele, ai o gură tare obraznică. Va trebui s‑o
supun cumva. Vino‑ncoace.
Am eu o soluție.
Închid ușa dormitorului și mă simt dintr‑odată mai ușor decât
mă simțeam în mașină. Încă e aici.
— Ridică mâinile, îi ordon, iar ea face cum i‑am spus.
O apuc de marginea rochiei și i‑o scot dintr‑o singură mișcare,
lăsându‑i la vedere trupul minunat.
— Ta‑da!
Sunt un magician. Ana chicotește și mă aplaudă. Fac o reverență,
îmi place mult acest joc. Apoi îi așez rochia pe scaun.
— Și următoarea scamatorie? întreabă ea, cu ochi strălucitori.
— Ah, draga mea domnișoară Steele. Bagă‑te în pat și‑o să‑ți arăt.
— Crezi că măcar o dată ar trebui s‑o fac pe inaccesibila? mă
tachinează ea, aplecându‑și capul într‑o parte pentru ca părul să i se
reverse pe un umăr.
Un joc nou. Devine interesant.
— Păi, ușa‑i închisă. Nu știu cum o să mă poți evita. Cred că
soarta ți‑e pecetluită.
— Dar sunt un bun negociator, zice ea, cu o voce moale, dar
hotărâtă.
— Și eu la fel.

414 GreyOK, ce se‑ntâmplă aici? Șovăie? E prea obosită? Sau ce?
— Nu vrei să ți‑o tragi cu mine? o întreb, derutat.
— Nu, șoptește ea.
— Ah.
Ce dezamăgire.
Ea înghite în sec, apoi spune cu un glas pierit:
— Vreau să faci dragoste cu mine.
Mă uit la ea uluit.
Ce vrea să spună, mai precis?
Să facem dragoste? Păi, facem. Am făcut. E doar un sinonim
pentru a ți‑o trage.
Mă studiază, cu o expresie serioasă. La naiba. Asta înțelege ea
când spune că vrea mai mult? Inimioare și floricele, asta‑și dorește?
Și doar la nivel semantic, nu‑i așa? E doar semantică.
— Ana, eu…
Ce vrea de la mine?
— Credeam c‑am făcut dragoste.
— Vreau să te ating.
La naiba. Nu. Fac un pas înapoi, iar întunericul mă strânge de
coaste.
— Te rog, șoptește ea.
Nu. Nu. N‑am fost destul de clar?
Nu suport să fiu atins. Nu pot.
Niciodată.
— O, nu, domnișoară Steele, ți‑am făcut suficiente concesii
astă‑aseară. Și‑am spus nu.
— Nu? întreabă ea.
— Nu.
Și pentru un moment îmi vine s‑o trimit acasă sau cel puțin
sus — cât mai departe de mine. Numai aici să nu rămână.
Nu mă atinge.
Mă privește neliniștită și mă gândesc că mâine pleacă și n‑o s‑o
mai văd pentru o vreme. Oftez. N‑am energie pentru așa ceva.

E L James 415
— Uite, ești obosită, și eu la fel. Hai să ne culcăm.
— Deci a fi atins este pentru tine o limită dură?
— Da. Dar știai asta deja.
Nu pot să nu‑mi arăt exasperarea.
— Te rog să‑mi spui de ce.
Nu vreau să‑i povestesc. Nu‑i o discuție pe care să vreau s‑o
port. Niciodată.
— Ah, Anastasia, te rog. Las‑o baltă deocamdată.
E uluită.
— Pentru mine e important, spune ea, cu un ton șovăitor în glas.
— La dracu’ cu toate, mormăi în barbă.
Scot un tricou din dulap și i‑l arunc.
— Pune‑ți asta și culcă‑te.
De ce‑o las oare să doarmă cu mine? Dar asta‑i o întrebare reto ‑
rică: în străfundul sufletului meu, știu răspunsul. Pentru că lângă ea
dorm mai bine.
Este talismanul meu împotriva viselor rele.
Îmi ține coșmarurile la distanță.
Se‑ntoarce cu spatele la mine și‑și scoate sutienul, apoi își trage
tricoul pe ea.
Ce i‑am zis eu în camera de joacă în după‑amiaza asta? N‑ar
trebui să‑și ascundă trupul de privirile mele.
— Vreau la baie, zice ea.
— Acum îmi ceri voie?
— Ăă… nu.
— Anastasia, știi unde‑i baia. Astăzi, în acest moment al ciudatului
nostru aranjament, n‑ai nevoie de permisiunea mea ca să te duci la baie.
Îmi desfac nasturii cămășii și‑o scot de pe mine, iar ea iese
valvârtej din dormitor, în timp ce eu mă străduiesc din răsputeri să
mă stăpânesc.
Ce‑a apucat‑o?
O seară petrecută la părinții mei și acum așteaptă serenade și
asfințituri și plimbări prin ploaie. Eu nu sunt așa.

416 GreyI‑am spus asta. Eu nu sunt romantic. Oftez adânc și‑mi scot
pantalonii.
Dar ea vrea mai mult. Vrea toate rahaturile astea romantice.
La naiba.
Mă duc în dressing și‑mi arunc pantalonii în coșul cu rufe
murdare, îmi pun pantalonii de pijama și mă‑ntorc în dormitor.
Chestia asta n‑are cum să meargă, Grey.
Dar eu vreau să meargă.
Ar trebui s‑o lași să plece.
Nu. O rezolv eu. Cumva.
Ceasul arată 11:46. Ora de culcare. Îmi verific telefonul să văd dacă
n‑am vreun e‑mail urgent. N‑am nimic. Bat scurt la ușa de la baie.
— Intră, zice Ana.
Se spală pe dinți — cu periuța mea. Scuipă apa în chiuvetă, iar eu
stau lângă ea și privirile ni se întâlnesc în oglindă. Ochii îi sclipesc,
puși pe pozne. Se clătește și, fără să spună nimic, îmi întinde mie
periuța de dinți. Eu mi‑o vâr în gură, iar ea pare foarte mulțumită.
Și uite‑așa, toată tensiunea din schimbul nostru de replici de
mai devreme s‑a evaporat.
— Simte‑te liberă să‑mi folosești periuța de dinți, zic eu la mișto.
— Mulțumesc, domnule.
Surâde și, pentru un moment am senzația c‑o să facă o plecă ‑
ciune, dar ea iese și mă lasă să mă spăl pe dinți.
Când mă‑ntorc în dormitor o găsesc băgată sub cuvertură.
Ar trebui să fie întinsă sub mine.
— Știi că nu așa îmi imaginam seara asta.
Am un glas morocănos.
— Imaginează‑ți că ți‑aș spune eu că nu mă poți atinge, zice ea,
certăreață ca de obicei.
N‑are de gând s‑o lase baltă. Mă așez pe pat.
— Anastasia, ți‑am mai spus. Cincizeci de umbre. Am avut un
început greu în viață — nu vrei să te încarc cu asemenea mizerii. De
ce‑aș face așa ceva?

E L James 417
Nimeni n‑ar trebui să afle de asemenea mizerii!
— Pentru că vreau să te cunosc mai bine.
— Mă cunoști destul de bine.
— Cum poți spune așa ceva?
Se ridică în capul oaselor și îngenunchează cu fața la mine, seri ‑
oasă și nerăbdătoare.
Ana. Ana. Ana. Las‑o baltă. Pentru numele lui Dumnezeu.
— Îți dai ochii peste cap, zice ea. Ultima oară când am făcut eu,
am sfârșit‑o pe genunchii tăi.
— Ah, ce mi‑ar plăcea să te așez acolo din nou.
Chiar cum.
Fața i se luminează.
— Spune‑mi și poți s‑o faci.
— Poftim?
— M‑ai auzit bine.
— Te târguiești cu mine?
Vocea îmi trădează scepticismul.
Ea dă din cap.
— Negociez.
Mă‑ncrunt.
— Nu merge așa, Anastasia.
— Bine. Spune‑mi și‑o să‑mi dau ochii peste cap.
Izbucnesc în râs. Acum e caraghioasă și drăguță în tricoul meu.
Pe chip i se citește dorința.
— Mereu atât de interesată de informații noi, mă minunez eu.
Și atunci îmi trece o idee prin cap: aș putea s‑o bat la fund.
Mi‑am dorit asta încă de la cină și ar putea fi amuzant.
Mă ridic din pat.
— Nu pleca nicăieri, o avertizez și ies din cameră.
Iau din birou cheia camerei mele de joacă și mă duc sus.
Din cufăr iau jucăriile pe care le vreau și mă gândesc să iau și
lubrifiantul, dar, după experiențele recente, nu cred că Ana are
nevoie de așa ceva.

418 GreyLuni,
30 mai 2011Când revin, o găsesc stând așezată pe pat, cu o privire luminoasă
și plină de curiozitate.
— La ce oră ai mâine primul interviu? o‑ntreb.
— La două.
Excelent. N‑are nimic programat dimineața devreme.
— Bine. Ridică‑te din pat. Vino‑ncoace.
Arăt către un loc aflat în fața mea. Ana se dă jos din pat fără să
ezite, nerăbdătoare ca întotdeauna. Mă așteaptă.
— Ai încredere‑n mine?
Ea dă din cap, iar eu întind mâna, arătându‑i două bile vaginale
argintii. Se încruntă și se uită întrebătoare la bile.
— Astea‑s ceva nou. O să ți le bag înăuntru și apoi o să te ples ‑
nesc la fund, dar nu ca pedeapsă, ci pentru plăcerea ta și‑a mea.

Luni,
30 mai 2011

420 GreyRespirația ei întretăiată îi priește penisului meu.
— Apoi ne‑o tragem, șoptesc eu. Și dacă nu adormi, o să‑ți mai
povestesc câteva lucruri despre anii tinereții mele. De acord?
Ea dă din cap că da. Respirația i se accelerează, pupilele i se dilată
și ochii i se întunecă, plini de dorința de a afla lucruri noi.
— Fată ascultătoare. Deschide gura.
Ea ezită preț de o clipă, stupefiată. Dar face cum îi spun, înainte
s‑apuc s‑o cert.
— Mai larg.
Îi bag ambele bile în gură. Sunt cam mari și grele, dar o să‑i țină
ocupată gura aceea obraznică timp de un moment‑două.
— Trebuie lubrifiate. Suge‑le.
Clipește din ochi și încearcă să le sugă, iar poziția i se schimbă
ușor, pentru că‑și apropie coapsele și se foiește.
Oh, da.
— Stai într‑un loc, Anastasia, o avertizez, dar de fapt îmi place
spectacolul la nebunie.

E L James 421
Destul.
— Oprește‑te, îi ordon și‑i scot bilele din gură.
Arunc cuvertura de pe pat și mă așez.
— Vino‑noace.
Se strecoară lângă mine, lascivă și sexy.
Oh, Ana, ciudata mea mică.
— Acum întoarce‑te, apleacă‑te și apucă‑te de glezne.
Expresia de pe chipul ei îmi spune că nu se aștepta să‑i cer așa
ceva.
— Nu șovăi, o dojenesc și‑mi bag bilele în gură.
Se răsucește și se apleacă fără niciun efort, arătându‑mi picioa ‑
rele lungi și fundul ei minunat, în timp ce tricoul îi alunecă pe spate
către cap și către coama răvășită de păr.
Ei bine, aș putea admira la nesfârșit această priveliște splendidă
și mi‑aș putea imagina ce mi‑ar plăcea să‑i fac. Dar acum vreau s‑o
bat la fund și să i‑o trag. Îmi trec mâna peste spatele ei, simțindu‑i
căldura când o mângâi prin materialul chiloților.
Ah, fundul ăsta îmi aparține. Și vreau să‑l încing și mai tare.
Îi dau chiloții într‑o parte, dezgolindu‑i labiile, și‑i țin cu o
mână. Mă‑mpotrivesc dorinței de a trece cu limba peste sexul ei;
în plus, am gura plină. În schimb, îi mângâi clitorisul cu degetul,
înainte de a mi‑l vârî înăuntrul ei.
Gem de plăcere și‑mi mișc degetul circular, lărgind‑o. Geme și
ea, iar mie mi se întărește. Instantaneu.
Domnișoara Steele e de acord. Și‑o dorește.
Îmi mai învârt o dată degetul înăuntrul ei, apoi îl trag afară și‑mi
scot bilele din gură. Cu blândețe, îi introduc prima bilă, apoi și pe‑a
doua, lăsând sfoara afară, atârnată pe lângă clitoris. Îi sărut fundul
gol și îi așez chiloții la loc.
— Ridică‑te, îi comand și o prind de șolduri până sunt sigur că e
stabilă pe picioare. Te simți bine?
— Da.
Are un glas crispat.

422 Grey— Întoarce‑te.
Se supune imediat.
— Cum e senzația? o întreb.
— Ciudată.
— Ciudată în sensul bun sau rău al cuvântului?
— În sensul bun, răspunde ea.
— Bine.
Va trebui să se obișnuiască. Și ce metodă ar fi mai bună decât s‑o
pun să se plimbe puțin?
— Vreau un pahar cu apă. Du‑te și adu‑mi unul, te rog. Când
te‑ntorci, te voi pune peste genunchii mei. Gândește‑te la asta,
Anastasia.
Pare uluită, dar se întoarce și iese din cameră cu băgare de
seamă, cu pași mici. După ce pleacă, iau un prezervativ din sertar.
Rămân fără prezervative; va trebui să mă reaprovizionez până când
vor începe să‑și facă efectul anticoncepționalele. Mă așez din nou pe
pat, așteptând‑o să se‑ntoarcă.
Când revine în cameră, are mersul mai sigur și mi‑a adus și apă.
— Mulțumesc, îi spun, luând o gură mică de apă și așezând
paharul pe noptieră.
Când îmi ridic privirea descopăr că mă privește cu o pasiune
nedisimulată.
Îi stă bine așa.
— Vino‑ncoace. Stai lângă mine. Ca data trecută.
Se supune și respirația i‑a devenit neregulată… grea. Frate, chiar
e excitată. Atât de diferită față de ultima oară când am bătut‑o la
fund.
Hai s‑o enervăm puțin, Grey.
— Roagă‑mă, îi spun eu hotărât.
Uluiala i se întipărește pe față.
— Roagă‑mă.
Haide, Ana.
Ridică din sprânceană.

E L James 423
— Roagă‑mă, Anastasia. Nu mai repet.
Am vocea mai aspră.
În cele din urmă, își dă seama ce‑i spun și se înroșește.
— Plesnește‑mă la fund, domnule, te rog, spune ea încet.
Cuvintele‑astea… Închid ochii și le las să‑mi răsune în minte. O
iau de mână și o trag peste genunchi, astfel încât aterizează pe pat cu
partea de sus a corpului. O plesnesc la fund cu o mână, iar cu cealaltă
îi dau părul la o parte de pe chip și i‑l pun după ureche. Apoi o apuc
de părul de pe ceafă ca s‑o țintuiesc într‑un loc.
— Vreau să‑ți văd fața în timp ce te plesnesc.
O mângâi pe fund și o apăs pe labii, știind că asta va împinge
bilele și mai adânc în ea.
Geme de încântare.
— Asta, Anastasia, e pentru plăcerea mea și‑a ta.
Ridic mâna și o plesnesc chiar acolo.
— Ah! țipă ea, strâmbându‑se, iar eu îi mângâi fundul minunat
în timp ce ea se obișnuiește cu senzația.
Când se relaxează, o plesnesc din nou. Geme, iar eu de‑abia mă
abțin. Încep metodic, fesa dreaptă, fesa stângă, apoi punctul de întâl ‑
nire dintre coapse și fund. Între două lovituri o mângâi și o apăs pe
fund, văzând cum pielea i se înroșește ușor sub chiloții de dantelă.
Geme de plăcere, bucurându‑se de întreaga experiență.
Mă opresc. Vreau să‑i văd fundul în toată splendoarea lui roșia ‑
tică. Fără grabă, o chinui ușor, trăgând‑o de chiloți și plimbându‑mi
degetele pe coapsele ei, pe partea din spate a genunchilor și pe
gambe. Ridică picioarele, iar eu îi scot chiloții și‑i arunc pe podea. Se
zbate, dar se oprește când îmi simte palma pe pielea ei roșie și radi ‑
antă. O apuc din nou de păr și‑o iau de la capăt. Mai întâi cu blân ‑
dețe, apoi reluând tiparul.
E umedă; simt asta la mine‑n palmă.
O apuc și mai tare de păr, iar ea geme, cu ochii închiși, cu gura
deschisă și moale.
La naiba, sexy mai e.

424 Grey— Fată ascultătoare.
Am vocea răgușită și respir cu greutate.
O mai plesnesc de câteva ori până când nu mai pot rezista.
O doresc.
Acum.
Trag de fir și scot bilele dinăuntrul ei.
Ea urlă de plăcere. O răsucesc, iau un răgaz scurt ca să‑mi scot
pantalonii și‑mi pun un prezervativ, după care mă întind lângă ea.
O apuc de mâini, i le ridic deasupra capului și alunec ușor în ea,
făcând‑o să miaune ca o pisicuță.
— Ah, iubito.
E o senzație incredibilă.
„ Vreau să faci dragoste cu mine.“ Cuvintele ei îmi răsună în cap.
Și încet, foarte încet, încep să mă mișc, simțindu‑i fiecare centi ‑
metru de piele, lipit de mine. O sărut, bucurându‑mă în același timp
și de gura, și de trupul ei. Își încolăcește picioarele în jurul meu,
răspunzându‑mi la fiecare mișcare blândă, legănându‑se până când
ajunge, treptat, să‑și dea drumul.
Orgasmul ei mă face să‑mi pierd mințile.
— Ana! strig, dându‑mi drumul în ea.
Mă dezlănțui. O eliberare bine‑venită după care însă… îmi
doresc mai mult. Am nevoie de mai mult.
Când îmi revin, resping emoția ciudată care pune stăpânire pe
mine. Nu seamănă cu întunericul, dar e ceva de care‑ar trebui să mă
tem. Ceva ce nu înțeleg.
Mă prinde de mână, iar eu deschid ochii și‑i studiez privirea
adormită și satisfăcută.
— Mi‑a plăcut, șoptesc și o sărut prelung.
Ea mă răsplătește cu un zâmbet leneș. Mă ridic, o acopăr cu
pătura, îmi iau pantalonii de pijama și mă duc la baie, unde‑mi scot
prezervativul și‑l arunc. Îmi trag pantalonii pe mine și găsesc crema
de arnică.
Când mă întorc, Ana îmi zâmbește mulțumită.

E L James 425
— Întoarce‑te, îi comand și preț de o clipă am senzația c‑o să‑și
dea ochii peste cap, dar mă ascultă. Fundul tău are o culoare senzați ‑
onală, remarc eu, încântat de rezultat.
Îmi pun niște cremă în palmă și o masez încet pe fund.
— Vezi că ai făcut o promisiune, Grey, spune ea căscând.
— Domnișoară Steele, te pricepi să strici momentul.
— Aveam o înțelegere, insistă ea.
— Cum te simți?
— Înșelată la cântar.
Oftez profund și așez crema de arnică pe noptieră. Apoi mă bag
în pat, luând‑o pe Ana în brațe. O sărut pe ureche.
— Femeia care m‑a adus pe lume era o târfă drogată, Anastasia.
Culcă‑te.
Se încordează în brațele mele.
Încremenesc. Nu‑mi trebuie nici compasiunea, nici mila ei.
— Era? șoptește ea.
— A murit.
— De cât timp?
— A murit când aveam patru ani. Nu‑mi prea amintesc de
ea. Carrick mi‑a povestit câte ceva. Îmi amintesc numai câteva
amănunte. Culcă‑te, te rog.
După o vreme se relaxează.
— Noapte bună, Christian.
Are un glas somnoros.
— Noapte bună, Ana.
O mai sărut o dată, inspirându‑i parfumul dulce și încercând
să‑mi alung amintirile.
— Nu mai lua mere de pe jos și nu le mai arunca,
dobitocule!
— Du‑te dracului, tocilar fițos.
Elliot ia câte‑un măr, mușcă din el și‑l aruncă‑n mine.
— Viermișor, mă necăjește el.

426 GreyNu! Nu‑mi spune așa.
Sar pe el. Îl pocnesc cu pumnii în față.
— Porc nenorocit. Asta‑i mâncare. Iar tu o irosești. Bunicul
le vinde. Porc ce ești. Porcule. Porcule.
— ELLIOT. CHRISTIAN.
Tata mă trage jos de pe Elliot, care se ghemuiește la
pământ.
— Ce s‑a‑ntâmplat?
— E nebun la cap.
— Elliot!
— Distruge merele.
Mă cuprinde furia, sufocându‑mă. Cred c‑o să explodez.
— Ia câte‑o mușcătură, apoi le aruncă. Le‑aruncă în mine.
— Elliot, e‑adevărat?
Elliot se face roșu ca focul sub privirea severă a tatei.
— Cred că mai bine vii cu mine. Christian, ridică merele
de pe jos. Poți s‑o ajuți pe mama să facă o plăcintă.
Când mă trezesc, ea doarme dusă, și eu am nasul îngropat în
părul ei parfumat, în timp ce o țin în brațe. Am visat că mă hârjo ‑
neam cu Elliot în livada de mere a bunicului; erau niște zile fericite
și intense.
Este aproape ora șapte — iar am dormit cu domnișoara Steele. E
ciudat să mă trezesc lângă ea, dar ciudat în sensul bun al cuvântului.
Mă gândesc s‑o trezesc și pe ea cu o partidă de sex matinală; corpul
meu e mai mult decât dornic — dar ea doarme profund și s‑ar putea
s‑o și doară. Mai bine‑o las să doarmă. Mă dau jos din pat, atent să
n‑o trezesc, iau un tricou, îi adun hainele de pe jos și mă duc în living.
— Bună dimineața, domnule Grey.
Doamna Jones își face de lucru prin bucătărie.
— Bună dimineața, Gail.
Mă‑ntind și privesc pe fereastră la ultima zbatere a unui răsărit
luminos.

E L James 427
— Aveți ceva de spălat acolo? întreabă ea.
— Da. Sunt hainele Anastasiei.
— Vreți să le spăl și să le calc?
— Ai timp?
— O să pun mașina de spălat pe programul scurt.
— Excelent, mulțumesc.
Îi dau hainele Anei.
— Ce mai face sora ta?
— Foarte bine, mulțumesc. Copiii cresc. Băieții sunt obraznici
uneori.
— Știu.
Îmi zâmbește și se oferă să‑mi facă o cafea.
— Te rog. O să fiu la mine‑n birou.
Mă studiază și zâmbetul plăcut se transformă într‑unul atot ‑
cunoscător… feminin și conspirativ. Apoi iese zorită din bucătărie,
presupun că la spălătorie.
Care‑i problema ei?
Bine, aceasta este prima zi de luni — prima — în patru ani de
când lucrează la mine când am o femeie adormită la mine‑n pat.
Dar nu‑i așa mare scofală. Mic dejun pentru două persoane, doamnă
Jones. Cred că te descurci.
Clatin din cap și mă duc la mine în birou ca să m‑apuc de lucru.
O să fac duș mai târziu… poate cu Ana.
Îmi verific e‑mailul și trimit un mesaj către Andrea și Ros, trans ‑
mițându‑le c‑o să vin după‑amiază, nu dimineață. Apoi arunc o
privire pe cele mai recente planuri ale lui Barney.
Gail bate la ușă și‑mi aduce o ceașcă de cafea, anunțându‑mă că
e deja 8:15.
Așa de târziu?
— Nu mă duc la birou în dimineața asta.
— Întreba Taylor.
— Mă duc după‑amiază.

428 Grey— O să‑i spun. Am agățat hainele domnișoarei Steele la dumnea ‑
voastră în dressing.
— Mulțumesc. Te‑ai mișcat repede. Ea încă doarme?
— Așa cred.
Și zâmbește din nou cu subînțeles. Ridic din sprâncene,
iar ea surâde și mai larg și iese din birou. Iau o pauză de
la lucru, îmi iau cafeaua și mă duc să fac un duș și să mă
bărbieresc.
Ana continuă să doarmă când termin eu de îmbrăcat.
Ai epuizat‑o, Grey. Și‑a fost plăcut, mai mult decât plăcut. Pare
senină, de parcă n‑ar avea nicio grijă pe lume.
Foarte bine.
Îmi scot ceasul din dulap și, dintr‑un impuls, deschid sertarul de
sus și bag în buzunar ultimul prezervativ.
Nu se știe niciodată.
Străbat livingul și mă‑ndrept către birou.
— Doriți micul dejun, domnule?
— O să iau micul dejun cu Ana. Mulțumesc.
Iau telefonul și‑o sun pe Andrea de la biroul meu. După ce
schimbăm câteva cuvinte, îmi face legătura cu Ros.
— Deci când ne onorezi cu prezența?
Ros are un ton sarcastic.
— Bună dimineața, Ros. Ce mai faci? zic eu cu duioșie.
— Supărată.
— Pe mine?
— Da, pe tine și pe deontologia ta.
— Ajung mai târziu. Te‑am sunat pentru c‑am decis să lichidăm
compania lui Woods.
I‑am mai spus asta, dar ea și Marco trag de timp. Vreau să se
termine, chiar acum. Îi reamintesc că asta urma să se întâmple dacă
profitul nu crește. Și n‑a crescut.
— Mai are nevoie de timp.

E L James 429
— Nu mă interesează, Ros. Nu cărăm cadavre în spinare.
— Ești sigur?
— Nu mai vreau nicio scuză lamentabilă.
Gata, suficient. Am luat deja o hotărâre.
— Christian…
— Pune‑l pe Marco să mă sune, acum e momentul.
— Bine. Bine. Dacă asta‑ți dorești cu adevărat. Altceva?
— Da. Spune‑i lui Barney că prototipul arată bine, dar nu sunt
convins de interfață.
— Credeam că interfața funcționează bine, când mi‑am dat
seama cum. Dar eu nu sunt expert.
— Nu, doar că‑i lipsește ceva.
— Vorbește cu Barney.
— Vreau să mă‑ntâlnesc cu el după‑amiază să discutăm.
— Față‑n față?
Mă enervează sarcasmul ei. Dar îi ignor tonul și‑i spun că vreau
să fie acolo toată echipa.
— Va fi încântat. Deci te văd în după‑amiaza asta?
Pare optimistă.
— Da, o asigur eu. Transferă‑mă înapoi la Andrea.
Cât aștept să răspundă, mă uit la cerul fără nori. Are aceeași
nuanță ca ochii Anei.
Siropos, Grey.
— Andrea…
Ceva‑mi distrage atenția. Ridic privirea și mă bucur s‑o văd pe
Ana stând în pragul ușii, îmbrăcată doar cu tricoul meu. Picioarele
ei lungi și bine proporționate sunt făcute doar pentru privirile mele.
Are niște picioare senzaționale.
— Domnule Grey, răspunde Andrea.
Eu și Ana ne privim în ochi. Chiar au culoarea cerului de vară
și sunt la fel de calzi. Doamne, Dumnezeule, m‑aș putea bucura de
căldura ochilor ei toată ziua — în fiecare zi.
Nu fi absurd, Grey.

430 Grey— Anulează‑mi toate întâlnirile de dimineață, dar roagă‑l pe
Bill să mă sune. Ajung pe la două. Trebuie să vorbesc cu Marco
după‑amiază, o să‑mi ia cel puțin o jumătate de oră.
Ana zâmbește ușor, iar eu mă trezesc imitând‑o.
— Da, domnule, spune Andrea.
— Programează‑l pe Barney cu echipa lui după Marco sau poate
mâine și găsește‑mi timp să mă‑ntâlnesc cu Claude în fiecare zi a
săptămânii.
— Sam vrea să discute cu tine, în cursul dimineții.
— Spune‑i s‑aștepte.
— E vorba despre Darfur.
— Da?
— Se pare că întrezărește în acest convoi umanitar o mare opor ‑
tunitate de PR.
O, Doamne. O‑ntrezărește, nu‑i așa?
— Nu, nu vreau publicitate pentru Darfur.
Am o voce îmbufnată și exasperată.
— Spune că un jurnalist de la Forbes vrea să discute cu tine
despre asta.
Cum naiba au aflat?
— Spune‑i lui Sam să se descurce singur, mă răstesc.
Pentru asta‑i plătit.
— Vrei să vorbești direct cu el? întreabă ea.
— Nu.
— Mă ocup eu. Mai trebuie să confirmi prezența la evenimentul
de sâmbătă.
— Ce eveniment?
— Gala Camerei de Comerț.
— E sâmbăta care vine? întreb și atunci îmi vine o idee.
— Da, domnule.
— Stai puțin…
Mă‑ntorc către Ana, care‑și tot foiește piciorul stâng, dar nu‑și ia
ochii albaștri ca azurul de la mine.

E L James 431
— Când te‑ntorci din Georgia?
— Vineri, spune ea.
— Mai am nevoie de un bilet, pentru că am o însoțitoare, o
anunț pe Andrea.
— O însoțitoare? ciripește Andrea, parcă nevenindu‑i să creadă.
Oftez.
— Da, Andrea, asta am spus. O însoțitoare. Domnișoara
Anastasia Steele mă va însoți.
— Da, domnule Grey.
Pare dintr‑odată foarte veselă.
Pentru numele lui Dumnezeu. Ce se‑ntâmplă cu angajații mei?
— Asta‑i tot.
Închid telefonul.
— Bună dimineața, domnișoară Steele.
— Domnule Grey, mă salută Ana.
Mă ridic de la birou și mă duc lângă ea, mângâindu‑i chipul.
— N‑am vrut să te trezesc, păreai atât de liniștită. Ai dormit
bine?
— Sunt foarte odihnită, mulțumesc. Am venit doar să te salut
înainte să intru la duș.
Zâmbește și ochii îi sclipesc de încântare. E o plăcere pentru
mine s‑o văd așa. Mă aplec și‑o sărut ușor înainte de‑a mă întoarce
la lucru. Brusc își încolăcește brațele în jurul gâtului meu și‑și trece
degetele prin părul meu, lipindu‑și trupul de mine.
Oau.
Buzele ei mă urmăresc, așa că‑i răspund, sărutând‑o, luat prin
surprindere de efervescența ei. Cu o mână îi țin capul, iar cu cealaltă
o ating pe fundul ei gol și recent pedepsit și simt că mă aprind ca un
lemn uscat.
— Ei bine, mă bucur c‑ai dormit bine.
În voce mi se citește dorința trezită la viață.
— Îți sugerez să te duci să faci un duș sau te întind chiar acum
peste biroul ăsta.

432 Grey— Prefer biroul, șoptește ea, frecându‑și sexul de penisul meu
întărit.
Măi‑măi, ce surpriză.
Are ochii întunecați și plini de dorință.
— Ți s‑a deschis pofta pentru lucruri de genul ăsta, nu‑i așa,
domnișoară Steele? Devii nesătulă.
— Am poftă doar de tine.
— Să fii sigură. Doar de mine!
Vorbele ei îmi stârnesc libidoul. Îmi pierd controlul și dau la o
parte dintr‑o mișcare tot ce e pe birou, aruncându‑mi hârtiile, tele ‑
fonul și pixurile la podea, dar mă doare‑n cot. O ridic pe Ana și
o‑ntind pe birou și părul i se revarsă peste margine până pe scaun.
— Asta vrei, asta primești, iubito, mârâi eu, scoțând repede
prezervativul și descheindu‑mă la pantaloni.
Mi‑l pun cât pot de iute și mă uit fix la nesătula domnișoară Steele.
— Sper că ești pregătită, o avertizez, apucând‑o de încheieturi și
dându‑i mâinile la o parte în lateral.
O pătrund cu o singură mișcare hotărâtă.
— Ah… Doamne, Ana. Ești foarte pregătită.
O las o fracțiune de secundă să se obișnuiască. Apoi încep să
împing. Înainte și înapoi. La nesfârșit. Din ce în ce mai tare. Își dă
capul pe spate și deschide gura ca pentru o rugăciune fără cuvinte,
iar pieptul îi tresare în ritmul fiecărei mișcări a trupului ei. Își pune
picioarele în jurul meu, în timp ce eu i‑o trag.
Asta‑ți dorești, iubito?
Îmi întâmpină fiecare mișcare și se leagănă sub mine, gemând în
timp ce o posed. I‑o trag din ce în ce mai tare, până când simt cum
tot trupul i se încordează.
— Haide, iubito, dă‑ți drumul, scrâșnesc printre dinți, iar ea mă
ascultă, țipând și aducându‑mă și pe mine la orgasm.
La naiba. Îmi dau drumul la fel de spectaculos ca ea și mă prăbu ‑
șesc deasupra ei, iar trupul i se zguduie de parc‑ar fi atins de replicile
unui cutremur.

E L James 433
La naiba. Asta a venit din senin.
— Ce mama naibii‑mi faci?
Am rămas fără suflu, cu buzele lipite de gâtul ei.
— Mă farmeci complet, Ana. Îmi faci vrăji.
Și ai sărit pe mine să mi‑o tragi!
Îi eliberez încheieturile și vreau să mă ridic, dar ea mă strânge și
mai tare cu picioarele, cu degetele vârâte în părul meu.
— Eu sunt cea vrăjită, șoptește ea.
Privirile ni se întâlnesc și mă scrutează intens, de parcă ar vedea
prin mine. De parcă‑mi vede întunericul din suflet.
La naiba. Lasă‑mă în pace. E prea mult.
Îi iau fața în mâini ca s‑o sărut repede, dar în acel moment mi‑o
imaginez în poziția asta cu altcineva. Nu. Nu face asta cu nimeni
altcineva. Niciodată.
— Ești. A. Mea.
Cuvintele mele răsună între noi.
— Pricepi?
— Da, sunt a ta, zice ea, cu o expresie serioasă și pe un ton
convingător, și atunci gelozia mea irațională se estompează.
— Ești sigură că trebuie să pleci în Georgia? o întreb, mângâ ‑
indu‑i părul.
Ea aprobă din cap.
La naiba.
Ies din ea și‑o aud scâncind.
— Te doare?
— Puțin, zice ea cu un surâs timid.
— Îmi place să te doară. Îmi amintește c‑am trecut pe‑acolo, eu
și numai eu.
O sărut violent și posesiv.
Pentru că nu vreau să se ducă în Georgia.
Și nimeni n‑a mai sărit așa pe mine… de la Elena‑ncoace.
Chiar și atunci a fost întotdeauna ceva calculat, parte dintr‑un
scenariu.

434 GreyMă ridic, îi întind mâna și o trag în capul oaselor. În timp ce‑mi
scot prezervativul, ea șoptește:
— Mereu pregătit.
Mă uit la ea derutat în timp ce mă închei la șliț. Ea ridică folia
goală a prezervativului în loc de explicație.
— Orice bărbat are voie să spere, Anastasia, să viseze chiar, și
uneori visurile lui devin realitate.
N‑aveam nici cea mai vagă idee că mă voi obișnui atât de repede
cu situația asta, în condițiile ei, nu ale mele. Domnișoară Steele, pentru
o făptură atât de inocentă, ești ca întotdeauna, imprevizibilă.
— Deci… la tine pe birou… a fost un vis de‑al tău? întreabă ea.
Draga de ea. Am făcut sex pe biroul ăsta de multe, multe ori, dar
mereu a fost ideea mea, nu a supusei.
Nu așa trebuie să meargă lucrurile.
Îmi citește gândurile și rămâne mască.
Rahat. Ce mai pot să spun? Ana, spre deosebire de tine, eu am
un trecut.
Îmi trec mâna prin păr iritat; dimineața asta nu se derulează
conform planului.
— Mai bine mă duc să fac un duș, zice ea, înfrântă.
Se ridică și face câțiva pași spre ușă.
— Mai trebuie să dau câteva telefoane. Ne vedem la micul dejun
când ieși de la duș.
Mă uit prelung după ea, întrebându‑mă ce să fac ca să îndrept
lucrurile.
— Cred că doamna Jones ți‑a spălat lucrurile. Le găsești în
dressing.
Pare surprinsă și impresionată.
— Mulțumesc, zice ea.
— Cu mare plăcere.
Ridică din sprânceană și mă studiază din priviri, derutată.
— Ce e? o‑ntreb.
— Ce s‑a‑ntâmplat?

E L James 435
— Cum adică?
— Păi, ești mai ciudat decât de obicei.
— Crezi că sunt ciudat?
Ana, iubito, Ciudat este numele meu de botez.
— Uneori.
Spune‑i. Spune‑i că n‑a mai sărit nimeni pe tine de multă vreme.
— Ca de obicei, m‑ai surprins, domnișoară Steele.
— Cum te‑am surprins?
— Hai să spunem doar c‑am primit un cadou neașteptat.
— Scopul nostru e să vă satisfacem, domnule Grey, mă tachi ‑
nează ea, privindu‑mă fix.
— Și chiar mă satisfaci, recunosc eu.
Dar mă și dezarmezi.
— Credeam că te duci să faci duș.
Se posomorăște.
La naiba.
— Da, ăă, ne vedem într‑o clipă.
Se răsucește și iese valvârtej din birou, lăsându‑mă extrem de
derutat. Clatin din cap ca să mă trezesc din buimăceală, apoi încep
să‑mi strâng lucrurile împrăștiate pe jos și să le aranjez la loc pe
birou.
Cum mama naibii se poate strecura pur și simplu la mine în
birou ca să mă seducă?
Eu trebuia să fiu cel care dictează în această relație. La asta mă
gândeam azi‑noapte: la entuziasmul și la afecțiunea ei fără margini.
Cum o să mă descurc eu cu toate astea? Nu știu. Iau telefonul.
Dar e plăcut.
Da.
Mai mult decât plăcut.
Râd ușor când mă gândesc la asta și‑mi amintesc e‑mailul ei
„drăguț“.
La naiba, am un apel ratat de la Bill. Probabil că m‑a sunat în timpul
partidei amoroase cu domnișoara Steele. Mă așez la birou, stăpân din

436 Greynou pe universul meu — acum că ea e la duș — și‑l sun pe Bill. Trebuie
să‑mi povestească despre Detroit… și trebuie să mă adun.
Bill nu‑mi răspunde, așa că o sun pe Andrea.
— Domnule Grey.
— Avionul este liber mâine și poimâine?
— Nu are niciun zbor programat până joi, domnule.
— Super. Mai încerci tu la Bill?
— Sigur.
Discuția cu Bill durează mult. Ruth s‑a descurcat excelent
evaluând toate terenurile industriale abandonate din Detroit. Două
dintre ele sunt potrivite pentru uzinele experimentale pe care vrem
să le construim, iar Bill e sigur că Detroit dispune de forța de muncă
de care avem nevoie.
Mă întristez.
Chiar trebuie să fie Detroit?
Am amintiri vagi despre locul acela: bețivi, vagabonzi și drogați
urlând la noi pe stradă; cocioaba sordidă care ne ținea loc de casă;
și femeia tânără și distrusă, târfa drogată căreia îi spuneam mami,
privind în gol și stând într‑o încăpere tristă și împuțită, cu aer stătut
și plină de praf.
Și el.
Mă trec fiorii. Nu te mai gândi la el… nici la ea.
Dar nu mă pot abține. Ana n‑a comentat nimic despre mărturi ‑
sirea mea de azi‑noapte. N‑am vorbit nimănui despre târfa drogată.
Poate că de‑asta m‑a atacat Ana dis‑de‑dimineață: crede că am
nevoie de iubire tandră și de afecțiune.
La dracu’.
Iubito. O să profit de trupul tău dacă tu mi‑l oferi. Sunt bine așa
cum sunt. Dar mă întreb, de fapt, dacă sunt într‑adevăr bine. Mă
prefac că‑mi ignor neliniștea; trebuie să discut despre asta cu Flynn
când se întoarce.
Acum însă mi‑e foame. Sper c‑a ieșit de la duș, pentru că trebuie
să mănânc.

E L James 437
Ana stă lângă blatul din bucătărie, pălăvrăgind cu doamna Jones,
care ne‑a pus masa pentru micul dejun.
— Vrei să mănânci ceva? întreabă doamna Jones.
— Nu, mulțumesc, zice Ana.
A, nu, nu‑ncepe iar.
— Sigur c‑o să mănânci, mârâi eu la amândouă. Îi plac clătitele,
șunca și ouăle, doamnă Jones.
— Da, domnule Grey. Dumneavoastră ce doriți, domnule? zice
ea, fără să clipească.
— Omletă, te rog, și niște fructe. Stai jos, îi spun Anei, arătându‑i
unul dintre taburete.
Ea se așază, iar eu iau loc lângă ea, în timp ce doamna Jones ne
pregătește micul dejun.
— Ți‑ai cumpărat bilet de avion? o întreb.
— Nu, îl cumpăr de‑acasă, de pe internet.
— Ai bani?
— Da, îmi răspunde ea de parcă ar vorbi cu un copil de cinci ani
și‑și aruncă părul peste umăr, strângând din buze iritată.
Ridic din sprânceană autoritar. Te pot bate oricând din nou la
fund, iubito.
— Da, am, mulțumesc, zice ea repede, cu un ton mai supus.
Așa e mult mai bine.
— Am un avion. Nu va avea niciun zbor de făcut în următoarele
trei zile; ți‑l pun la dispoziție.
O să zică „nu“. Dar nu mă poate opri să‑i propun varianta asta.
Își desface buzele șocată și pare uluită, impresionată și exaspe ‑
rată în aceeași măsură.
— Am abuzat deja grav de flota aviatică a companiei tale. N‑aș
vrea să abuzez în continuare, spune ea, cu nonșalanță.
— E compania mea și e avionul meu.
Ea scutură din cap.
— Mulțumesc pentru ofertă. Dar mi‑ar prinde mai bine să iau
o cursă de linie.

438 GreyCu siguranță, cele mai multe dintre femei ar fi profitat de ocazia
de a zbura cu un avion particular, dar se pare că bogăția materială
n‑o impresionează deloc pe fata asta — sau nu vrea să se simtă înda ‑
torată față de mine. Nu sunt sigur care e răspunsul corect. Oricare‑ar
fi, e o creatură încăpățânată.
— Cum dorești.
Oftez.
— Ai multe pregătiri de făcut pentru interviu?
— Nu.
— Bine.
O întreb, dar tot nu‑mi spune la care edituri are interviuri. În loc
de răspuns, îmi oferă un zâmbet de sfinx. Nu‑mi dezvăluie cu niciun
chip acest secret.
— Sunt un om influent, domnișoară Steele.
— Sunt foarte conștientă de acest lucru, domnule Grey. Ai de
gând să‑mi pui telefonul sub urmărire?
Nu‑i o idee rea.
— De fapt, eu o să fiu destul de ocupat în după‑amiaza asta, așa
că o să pun pe altcineva, îi răspund rânjind.
— Dacă te poți lipsi de cineva pentru așa ceva, înseamnă că ai
prea mulți angajați.
O, azi e obraznică.
— O să‑i scriu un e‑mail șefei de la resurse umane și‑o s‑o rog să
fie mai atentă cu efectivul.
Asta‑mi place: ciorovăiala noastră. E reconfortantă și distractivă
și nu seamănă cu nimic din ce‑am trăit înainte.
Doamna Jones ne servește micul dejun și mă bucur că Ana își
savurează mâncarea. Când doamna Jones iese din bucătărie, Ana mă
fixează cu privirea.
— Ce e, Anastasia?
— Știi, tot nu mi‑ai spus de ce nu‑ți place să fii atins.
Nu din nou!
— Ți‑am spus mai multe lucruri decât am spus cuiva vreodată.

E L James 439
Am un ton calm ca să‑mi ascund iritarea. De ce insistă cu între ‑
bările astea? Mai ia câteva îmbucături zdravene de clătită.
— Te vei gândi la înțelegerea noastră cât timp ești plecată? o întreb.
— Da.
Pare serioasă.
— O să‑ți fie dor de mine?
Grey!
Se întoarce cu fața la mine, iar eu sunt surprins de propria mea
întrebare.
— Da, spune ea după un moment de gândire, cu un aer deschis
și onest.
Mă așteptam la o replică șmecheră și m‑am trezit cu adevărul.
Și, în mod ciudat, mărturisirea ei mi se pare liniștitoare.
— Și mie o să‑mi fie dor de tine, mormăi eu. Mai mult decât
crezi.
Apartamentul va fi mai tăcut fără ea, și mai gol. O mângâi pe
obraz și o sărut. Ea îmi zâmbește dulce și apoi se întoarce la micul
dejun.
— O să mă spăl pe dinți și o să plec, mă anunță ea când termină.
— Așa de repede? Credeam că mai stai.
E uluită. Oare credea c‑o dau afară?
— Am abuzat de tine și ți‑am răpit destul timp, domnule Grey.
În plus, n‑ai un imperiu de condus?
— Pot să chiulesc.
Speranța îmi răzbate din voce. Și oricum mi‑am anulat pro ‑
gra mul de dimineață.
— Trebuie să mă pregătesc de interviuri. Și să mă schimb.
Mă privește cu precauție.
— Arăți minunat.
— Vai, mulțumesc, domnule, spune ea, cu grație.
Dar obrajii i se înroșesc, așa cum i s‑a înroșit și fundul azi‑noapte.
E stingherită. Când o să‑nvețe să primească un compliment?
Se ridică și‑și duce farfuria la chiuvetă.

440 Grey— Las‑o. Se ocupă doamna Jones.
— Bine, atunci mă duc să mă spăl pe dinți.
— Nu te jena să te speli cu periuța mea, îi zic, sarcastic.
— Exact asta intenționam să fac, spune ea și iese din cameră.
Femeia asta are un răspuns pentru orice.
Se întoarce câteva momente mai târziu cu geanta.
— Nu uita să‑ți iei cu tine în Georgia BlackBerry‑ul, Mac‑ul și
încărcătoarele.
— Da, domnule, zice ea, supusă.
Fată ascultătoare.
— Vino‑ncoace.
O conduc și intru cu ea în lift.
— Nu trebuie să cobori. Mă descurc singură până la mașină.
— Ofer servicii complete, zic eu ironic. În plus, am ocazia să te
sărut până ajungem jos.
O iau în brațe și o sărut, bucurându‑mă de gustul ei și al buzelor
ei și‑mi iau la revedere de la ea așa cum se cuvine.
Amândoi suntem excitați și respirăm cu greutate atunci când
ușile liftului se deschid în garaj. Dar ea pleacă. O duc până la mașină
și‑i deschid portiera, încercând să mă calmez.
— La revedere, deocamdată, domnule, șoptește ea și mă mai
sărută o dată.
— Să conduci cu grijă, Anastasia. Și să călătorești cu bine.
Închid ușa și mă dau în spate, privind‑o cum pleacă. Apoi mă
duc sus.
Bat la ușa biroului lui Taylor și‑l anunț că aș vrea să plec spre
birou în zece minute.
— Mă duc să pregătesc mașina, domnule.
Îl sun pe Welch din mașină.
— Domnule Grey, îmi răspunde el.
— Welch. Anastasia Steele cumpără un bilet de avion astăzi, ca să
plece diseară din Seattle către Savannah. Aș vrea să aflu ce zbor va lua.

E L James 441
— Are vreo linie aeriană preferată?
— Mă tem că nu știu.
— Să văd ce pot face.
Închid telefonul. Planul meu diabolic începe să capete contur.
— Domnule Grey!
Andrea se sperie când vede c‑am apărut cu câteva ore mai
devreme. Sunt tentat să‑i spun că aici lucrez, dar mai bine mă
stăpânesc.
— M‑am gândit să‑ți fac o surpriză.
— Cafea? ciripește ea.
— Te rog.
— Cu sau fără lapte?
Fată ascultătoare.
— Cu lapte condensat.
— Da, domnule Grey.
— Sun‑o pe Caroline Acton. Aș vrea să vorbesc cu ea imediat.
— Desigur.
— Și fă‑mi o programare la Flynn, pentru săptămâna viitoare.
Ea clatină din cap și se întoarce la lucru. Ajuns la birou, îmi
deschid computerul.
Primul e‑mail de care dau cu ochii e de la Elena.
De la: Elena Lincoln
Despre: Weekend
Data: 30 mai 2011, 10:15
Către: Christian Grey
Christian, ce mai faci?
Mama ta mi‑a spus că ai adus o tânără la cină aseară.
Sunt uluită. Nu‑i deloc stilul tău.
Ți‑ai găsit o nouă supusă?
Sună‑mă.

442 GreyEx
ELENA LINCOLN
ESCLAV A
Pentru Frumusețea din TineTM
De asta aveam nevoie. Închid e‑mailul, decis să‑l ignor pentru
moment. Olivia bate la ușă și intră aducându‑mi cafeaua, iar Andrea
mă sună.
— Vă caută Welch. Și i‑am lăsat un mesaj domnișoarei Acton,
anunță ea.
— Bine. Fă‑mi legătura.
Olivia îmi așază cafeaua pe birou și iese nervoasă. Mă fac că n‑o
observ.
— Welch.
— N‑a cumpărat deocamdată niciun bilet de avion, domnule
Grey. Dar o să monitorizez situația și o să vă informez dacă se
schimbă ceva.
— Te rog, așa să faci.
Închide. Iau o înghițitură din cafea și‑o sun pe Ros.
Chiar înainte de prânz, Andrea îmi face legătura cu Caroline
Acton.
— Domnule Grey, mă bucur să vă aud. Cu ce vă pot ajuta?
— Bună, domnișoară Acton. Ca de obicei.
— Garderoba standard? Vă gândiți la o paletă de culori anume?
— Albastru și verde. Poate și argintiu, pentru un eveniment
oficial.
Îmi vine în minte Gala Camerei de Comerț.
— Nuanțe sclipitoare, cred.
— Frumos, răspunde domnișoara Acton cu entuziasmul ei obișnuit.
— Și lenjerie și cămăși de noapte din satin și mătase. Ceva luxos.
— Da, domnule. Vă gândiți la un buget anume?

E L James 443
— Niciun buget. Nu te uita la bani. Vreau să fie totul extrem de
sofisticat.
— Și pantofi?
— Te rog.
— Grozav. Ce număr?
— O să‑ți trimit pe e‑mail. Am adresa ta de data trecută.
— Când vreți să vi le livrez?
— Vinerea asta.
— Sunt sigură că voi rezolva până atunci. Doriți să vă trimit
fotografii cu ce aleg?
— Te rog.
— Minunat. Mă apuc de treabă.
— Mulțumesc.
Închid și Andrea mi‑l dă pe Welch la telefon.
— Welch.
— Domnișoara Steele călătorește cu cursa DL2610 către Atlanta,
care pleacă în seara aceasta, la 22:25.
Scriu repede toate detaliile zborului și ale legăturii către Savannah.
O chem pe Andrea, care intră o clipă mai târziu, cu agenda în brațe.
— Andrea, Anastasia Steele călătorește cu aceste curse.
Schimbă‑i biletul la clasa întâi, înregistreaz‑o și plătește ca să aibă
acces la salonul business. Și cumpără toate locurile din jurul ei, la
dus și la întoarcere. Folosește cardul meu personal de credit.
Figura uluită pe care‑o face Andrea îmi spune că are senzația că
mi‑am pierdut mințile, dar își revine iute și îmi ia din mână notița cu
cele mâzgălite de mine.
— Desigur, domnule Grey.
Încearcă să‑ți păstreze atitudinea profesională, dar o observ cum
zâmbește.
Asta nu‑i treaba voastră.
Îmi petrec toată după‑amiaza în întâlniri. Marco a pregătit
rapoartele preliminare referitoare la cele patru edituri care au sediul

444 Greyîn Seattle. Le pun deoparte ca să le citesc mai târziu. E de acord cu
mine și în privința lui Woods, și a companiei lui. O să iasă urât, dar
după ce‑am aruncat o privire asupra fuziunilor, singura metodă de
a evolua este de a îngloba divizia tehnologică a lui Woods și de a‑i
lichida restul companiei. Va fi costisitor, dar așa e cel mai bine pentru
GEH.
Spre seară reușesc să fac un antrenament rapid și intens cu
Bastille, așa că atunci când mă întorc acasă, sunt calm și relaxat.
După o cină lejeră, mă așez la birou să citesc. Prima pe listă în
seara asta e Elena. Dar când îmi deschid e‑mailurile, găsesc unul de
la Ana. M‑am gândit la ea toată ziua.
De la: Anastasia Steele
Despre: Interviuri
Data: 30 mai 2011, 18:49
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
A mers bine azi la interviuri.
Mă gândeam că te interesează.
Cum a fost ziua de azi?
Ana
Îi răspund imediat.
De la: Christian Grey
Despre: Ziua de azi
Data: 30 mai 2011, 19:03
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,

E L James 445
Tot ce faci tu mă interesează. Ești cea mai fascinantă femeie pe care
o cunosc.
Mă bucur că interviurile au mers cum trebuie.
Dimineața a fost dincolo de așteptări.
Prin comparație, după‑amiaza a fost foarte plictisitoare.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă las pe spate și îmi frec bărbia, în așteptare.
De la: Anastasia Steele
Despre: Frumoasă dimineață
Data: 30 mai 2011, 19:05
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
Dimineața a fost perfectă și pentru mine, în ciuda faptului că te‑ai
ciudățit după acea partidă impecabilă de sex pe birou. Să nu crezi
că n‑am observant.
Mulțumesc pentru micul dejun. De fapt, îi mulțumesc doamnei Jones.
Aș vrea să‑ți pun câteva întrebări despre ea — fără să te ciudățești
din nou.
Ana
Să mă ciudățesc? Ce Dumnezeu vrea să spună cu asta? Spune că
sunt ciudat? Păi, sunt. Presupun. Poate. Poate că și‑a dat seama cât

446 Greyde surprins am fost când a sărit pe mine — și nimeni n‑a mai făcut
asta de multă vreme.
„Impecabilă“… Îmi place.
De la: Christian Grey
Despre: Vrei la editură și inventezi cuvinte?
Data: 30 mai 2011, 19:10
Către: Anastasia Steele
Anastasia,
„A se ciudăți“ nu există și n‑ar trebui să fie folosit de cineva care vrea
să lucreze într‑o editură. Impecabilă? În comparație cu ce anume,
explică‑mi și mie? Și ce anume vrei tu s‑o întrebi pe doamna Jones?
Că nu pricep.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Tu și doamna Jones
Data: 30 mai 2011, 19:17
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
Limba evoluează și se dezvoltă. E o ființă vie. Nu e închisă într‑un
turn de fildeș, agățată alături de alte opere de artă scumpe și admi ‑
rând orașul Seattle dintr‑un heliport lipit de acoperiș.
Impecabilă — în comparație cu alte ocazii în care ne‑am… care‑i
expresia pe care‑o folosești tu… ah, da… tras‑o. Cred că partida a
fost impecabilă, după umila mea părere — dar, după cum știi, expe ‑
riența mea este limitată.

E L James 447
Și doamna Jones e o fostă supusă de‑a ta?
Ana
Replica ei mă face să râd zgomotos, apoi mă șochează.
Doamna Jones! Supusă?
Nici gând.
Ana. Ești geloasă? Și apropo de limbaj… ai grijă cum vorbești
tu!
De la: Christian Grey
Despre: Limbaj. Ai grijă cum vorbești!
Data: 30 mai 2011, 19:22
Către: Anastasia Steele
Anastasia,
Doamna Jones este un angajat valoros. N‑am avut niciodată vreo
relație cu ea în afară de cea profesională. Nu angajez nicio femeie
cu care am avut relații sexuale. Sunt șocat că ți‑a trecut așa ceva
prin cap. Singura persoană pentru care aș face o excepție ești tu —
pentru că ești o femeie deșteaptă cu un talent remarcabil la nego ‑
cieri. Cu toate acestea, dacă vei continua să folosești un astfel de
limbaj, va trebui să te pun la punct. Mă bucur că ai experiență limi ‑
tată. Experiența ta va continua să fie limitată — doar la mine. O să
iau cuvântul „impecabilă“ drept un compliment — deși cu tine nu
sunt niciodată sigur ce vrei să spui sau dacă vorbești ironic — ca
de obicei.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc., din Turnul Său de Fildeș
Deși probabil că n‑ar fi o idee prea bună ca Ana să lucreze
pentru mine.

448 GreyDe la: Anastasia Steele
Despre: Nici dacă‑mi dai tot ceaiul din China
Data: 30 mai 2011, 19:27
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Cred că mi‑am exprimat deja rezervele privind angajarea la
compania ta. Nu mi‑am schimbat părerea și nici nu mi‑o voi
schimba. Trebuie să te las, căci s‑a întors Kate cu mâncarea. Eu și
ironia mea îți urăm noapte bună.
O să te contactez când ajung în Georgia.
Ana
Dintr‑un motiv anume, mă enervează să aud că nu vrea să
lucreze pentru mine. Are medii remarcabile. E inteligentă, ferme ‑
cătoare, amuzantă; ar fi un câștig pentru companie. Și e suficient de
înțeleaptă încât să mă refuze.
De la: Christian Grey
Despre: Nici dacă e vorba despre o băutură ca Twinings English
Breakfast Tea?
Data: 30 mai 2011, 19:29
Către: Anastasia Steele
Noapte bună, Anastasia.
Sper ca tu și ironia ta să zburați cu bine.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Îmi iau gândurile de la domnișoara Steele și încep să‑i scriu Elenei.

E L James 449
De la: Christian Grey
Despre: Weekend
Data: 30 mai 2011, 19:47
Către: Elena Lincoln
Bună, Elena.
Mama are gura cam mare. Ce să zic?
Am cunoscut o fată. Am adus‑o la cină.
Nu‑i așa mare scofală.
Ție cum îți merge?
Toate cele bune,
Christian
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Elena Lincoln
Despre: Weekend
Data: 30 mai 2011, 19:50
Către: Christian Grey
Christian, astea‑s niște tâmpenii.
Hai să ne vedem la cină.
Mâine e bine?
Ex
ELENA LINCOLN
ESCLAV A
Pentru Frumusețea din TineTM
La naiba!

450 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Weekend
Data: 30 mai 2011, 20:01
Către: Elena Lincoln
Sigur.
Toate cele bune,
Christian
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Elena Lincoln
Despre: Weekend
Data : 30 mai 2011, 20:05
Către: Christian Grey
Vrei s‑o cunoști pe fata de care ți‑am spus?
Ex
ELENA LINCOLN
ESCLAV A
Pentru Frumusețea din TineTM
Deocamdată nu.
De la: Christian Grey
Despre: Weekend
Data: 30 mai 2011, 20:11
Către: Elena Lincoln
Cred c‑o să las înțelegerea pe care o am acum să‑și urmeze cursul.

E L James 451
Ne vedem mâine.
C.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă apuc să citesc propunerea de ofertă a lui Fred către Eamon
Kavanagh, apoi trec la prezentarea făcută de Marco editurilor din Seattle.
Chiar înainte să se facă ora 10:00, aud un semnal de avertizare
dinspre computer. E târziu. Mă gândesc că‑i un mesaj de la Ana.
De la: Anastasia Steele
Despre: Gesturi megaextravagante
Data: 30 mai 2011, 21:53
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Ceea ce mă neliniștește cu adevărat este faptul că ai știut cu ce cursă
zbor.
Capacitatea ta de‑a urmări oamenii nu cunoaște limite. Să sperăm
că dr. Flynn al tău s‑a întors din vacanță.
Mi‑am făcut manichiura, un masaj pe spate și am băut două pahare
de șampanie — un început foarte frumos de vacanță.
Mulțumesc.
Ana
S‑a răsfățat. Bravo, Andrea.

452 GreyDe la: Christian Grey
Despre: Cu plăcere
Data: 30 mai 2011, 21:59
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Dr. Flynn s‑a întors și mi‑am făcut deja programare pentru săptă ‑
mâna viitoare.
Cine ți‑a făcut masaj pe spate?
Christian Grey
CEO cu prieteni sus‑puși, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mă uit la ce oră mi‑a trimis e‑mailul. Acum ar trebui să fie în
avion, dacă va decola la timp. Deschid repede Google‑ul și verific
decolările companiei Sea‑Tac. Zborul ei nu are întârzieri.
De la: Anastasia Steele
Despre: Niște mâini puternice și pricepute
Data: 30 mai 2011, 22:22
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
Mi‑a făcut masaj pe spate un tânăr foarte simpatic. Da. Foarte
simpatic, să știi. N‑aș fi avut cum să‑l întâlnesc pe Jean‑Paul la clasa
economic — așa că‑ți mulțumesc din nou pentru tratație.
Ce mama naibii?
Nu sunt sigură c‑o să mai am voie să‑ți trimit e‑mailuri după ce
decolăm și trebuie să‑mi fac somnul de frumusețe, de vreme ce
n‑am dormit prea bine în ultima vreme.

E L James 453
Vise plăcute, domnule Grey… mă gândesc la tine.
Ana
Încearcă oare să mă facă gelos? Are idee cât de tare mă pot
înfuria? A plecat de câteva ore și mă enervează în mod intenționat.
De ce‑mi face asta?
De la: Christian Grey
Despre: Bucură‑te cât mai poți
Data: May 30 2011, 22:25
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Știu ce încerci să faci — și, crede‑mă, ai reușit. Data viitoare o să
fii în cală, legată fedeleș la mâini și la gură și băgată într‑o ladă.
Crede‑mă că‑mi va face mult mai multă plăcere să te aduc în starea
asta decât mi‑a făcut să‑ți schimb biletul de avion.
De‑abia aștept să te întorci.
Christian Grey
CEO pe care‑l mănâncă palma,
Grey Enterprises Holdings, Inc.
Răspunsul ei vine imediat.
De la: Anastasia Steele
Despre: Glumești?
Data: 30 mai 2011, 22:30
Către: Christian Grey
Vezi tu — nu știu niciodată când glumești și când nu, de aceea cred
c‑o să rămân în Georgia. Lăzile reprezintă o limită dură pentru mine.

454 GreyÎmi pare rău că te‑am supărat. Spune‑mi că mă ierți.
A
Sigur că glumesc… într‑un fel. Măcar știe că m‑am supărat.
Avionul ei ar fi trebuit să decoleze. Cum de‑mi mai poate scrie?
De la: Christian Grey
Despre: Glume
Data: 30 mai 2011, 22:31
Către: Anastasia Steele
Cum de‑mi mai poți scrie? Riști viețile tuturor celor aflați în avion,
inclusiv pe a ta, folosindu‑ți BlackBerry‑ul? Cred că încalci una
dintre reguli.
Christian Grey
CEO pe care‑l mănâncă ambele palme,
Grey Enterprises Holdings, Inc.
Și știm ce se‑ntâmplă dacă încalci regulile, domnișoară Steele.
Verific din nou pe internet programul de decolări al companiei
Sea‑Tac; avionul ei a plecat. N‑o să mai am nicio veste de la ea o
perioadă. Gândul acesta, precum și mica ei scamatorie cu e‑mailul,
mă indispun. Îmi las deoparte munca și mă duc la bucătărie, unde
îmi torn un pahar cu un strop de Armagnac.
Taylor își ițește capul la intrarea în living‑room.
— Nu acum, mă răstesc eu.
— Prea bine, domnule, zice el și dispare.
Nu te răzbuna pe angajați, Grey.
Nervos pe mine însumi, mă duc lângă fereastră și privesc cerul
orașului Seattle. Mă‑ntreb cum de mi‑a intrat pe sub piele și de ce
relația noastră nu se‑ndreaptă în direcția dorită de mine. Sper că se

E L James 455
va gândi mai mult la asta în Georgia și că va lua decizia corectă. Așa
va face, nu?
Mă cuprinde neliniștea. Mai iau o gură din băutură și mă așez
să cânt la pian.

Marți,
31 mai 2011

Mami a plecat. Habar n‑am unde.
El e aici. Îi aud cizmele. Are niște cizme care fac mult
zgomot.
Au niște catarame argintii. Și bocănesc. Tare de tot.
El bocănește. Și țipă.
Eu sunt la mami în dulap.
Mă ascund.
Ca să nu m‑audă.
Pot fi tăcut. Foarte tăcut.
Pentru că nu sunt aici.
— Târfă nenorocită! strigă el.
Strigă tot timpul.
— Târfă nenorocită!
Urlă la mami.
Urlă și la mine.
O bate pe mami.
Și pe mine mă bate.

458 GreyAud ușa închizându‑se. Nu mai e aici.
Și mami a plecat.
Stau în dulap. Pe întuneric. În tăcere.
Stau acolo mult. Mult, mult, mult de tot.
Unde‑i mami?
Când deschid ochii, zorii de‑abia se ivesc. Ceasul arată ora 5:23.
Am dormit cu intermitențe, invadat de vise urâte, și sunt epuizat, dar
mă hotărăsc să alerg puțin ca să mă trezesc. Mă‑mbrac în trening și
îmi verific telefonul. Am un SMS de la Ana.
Am ajuns cu bine la Savannah. A 😉
Bravo. A ajuns cu bine. Mă bucur pentru asta și mă uit rapid
peste e‑mailuri. Titlul ultimului mesaj de la Ana îmi sare în ochi: „Îți
place să mă sperii?“
Nu‑mi vine să cred așa ceva.
Mă înfior și mă așez pe pat, citindu‑i cuvintele. Cred că a scris
asta în timpul escalei la Atlanta, înainte să‑mi trimită SMS‑ul.
De la: Anastasia Steele
Subject: Îți place să mă sperii?
Data: 31 mai 2011, 06:52
De la: Christian Grey
Știi cât de mult detest să‑ți cheltui banii pe mine.
Da, ești foarte bogat, dar eu tot mă simt stânjenită, e ca și cum
m‑ai plăti pentru sex. Totuși, îmi place să călătoresc la clasa întâi, e
mult mai civilizat decât la economic. Așa că‑ți mulțumesc. Vorbesc
serios — și chiar mi‑a plăcut masajul pe care mi l‑a făcut Jean‑Paul.
Era foarte gay. Am omis cu bună știință să‑ți scriu asta în e‑mail ca să
te irit, pentru că eram nervoasă pe tine, și‑mi cer scuze pentru asta.

E L James 459
Dar, ca de obicei, tu exagerezi. Nu‑mi poți scrie așa ceva — că mă
legi la mâini și la gură și mă bagi într‑o ladă. (Vorbeai serios sau era
o glumă?) Mă sperie… Tu mă sperii… sunt prinsă în întregime în
vraja ta, încercând alături de tine un stil de viață despre care săptă ‑
mâna trecută nici nu știam că există, iar apoi tu‑mi scrii ceva de
genul ăsta, iar mie‑mi vine s‑o iau la goană urlând. N‑o s‑o fac,
desigur, pentru că mi‑ar fi dor de tine. Mi‑ar fi dor de tine rău de
tot. Vreau ca relația asta să meargă, dar sunt speriată de profun ‑
zimea sentimentelor pe care le am față de tine și de cărarea întune ‑
cată pe care mă duci. Ce‑mi oferi tu este erotic și sexy, iar eu sunt
curioasă, dar în același timp, mi‑e teamă că‑mi vei face rău — fizic și
emoțional. După trei luni poți să‑mi dai papucii și ce se va‑ntâmpla
cu mine dacă faci asta? Dar cred că acesta este riscul în orice relație.
Doar că acesta nu e genul de relație pe care mă gândeam s‑o am
vreodată, mai ales fiind prima din viața mea. Este o dovadă enormă
de încredere din partea mea.
Aveai dreptate când spuneai că n‑am nimic dintr‑o supusă în mine…
și acum sunt de acord cu tine. Acestea fiind spuse, vreau să fiu cu
tine și, dacă asta trebuie să fac, aș vrea să‑ncerc, dar cred c‑o să înghit
multe și o să sfârșesc călcată‑n picioare — și nu‑mi surâde deloc ideea.
Sunt foarte fericită că ai spus că te vei strădui și tu mai mult. Doar că
trebuie să mă gândesc ce înseamnă pentru mine „mai mult“ și ăsta
e unul dintre motivele pentru care am vrut să iau puțină distanță.
Mă amețești atât de tare încât mi se pare foarte dificil să gândesc
limpede când suntem împreună.
Au anunțat zborul meu. Trebuie să plec.
Îți scriu mai târziu.
A ta, Ana

460 GreyMă ceartă. Din nou. Dar sinceritatea ei m‑a lăsat mască. M‑a
luminat. Îi citesc e‑mailul la nesfârșit și de fiecare mă opresc la „A
ta, Ana“.
Ana a mea.
Vrea ca relația noastră să meargă.
Vrea să fie cu mine.
Asta e speranță, Grey.
Îmi așez telefonul pe noptieră și simt că am nevoie de alergarea
aceea, ca să‑mi limpezesc mintea și ca să mă gândesc la ce să‑i răspund.
O iau pe drumul meu obișnuit, pe Stewart, către Westlake
Avenue, apoi dau câteva ture în jurul parcului, iar în urechi îmi
răsună melodia „She Just Likes to Fight“ a formației Four Tet.
Ana mă face să mă gândesc la foarte multe lucruri.
O plătesc pentru sex?
Ca pe o târfă.
Nu m‑am gândit niciodată la ea în felul acesta. Simpla idee mă
enervează la culme. Mă scoate din minți. Mai alerg o tură în jurul
parcului, alimentat de mânie. De ce‑și face singură așa ceva? Sunt
bogat, și ce dacă? Trebuie pur și simplu să se obișnuiască. Îmi amin ‑
tesc de discuția pe care‑am avut‑o ieri despre avionul companiei.
N‑a vrut să‑mi accepte propunerea.
Măcar știu că nu mă vrea pentru banii mei.
Dar oare mă vrea?
Spune că eu o amețesc de cap. Dar, pe bune, e fix invers. Ea mă
amețește într‑un fel pe care nu l‑am mai trăit niciodată. Cu toate
astea, a traversat toată țara ca să scape de mine.
Cum trebuie să mă simt eu acum?
Are dreptate. O trag după mine pe o cărare întunecată, dar pe
una care e mai intimă decât orice relație convențională  — sau cel
puțin așa mi se pare. Mi‑e de‑ajuns să mă uit la Elliot și la ușurința
cu care privește el relațiile ca să văd diferența.
Și nu i‑aș face rău niciodată, nici fizic, nici emoțional — cum
poate să creadă așa ceva? Vreau s‑o împing peste limite, să văd ce

E L James 461
e dispusă sau nu să facă. S‑o pedepsesc când încalcă regulile… da,
poate fi dureros, dar nu‑i ceva ce nu poate suporta. Putem discuta
despre ce mi‑aș dori să‑i fac. Putem s‑o luăm ușor.
Și aici e problema.
Dacă va face tot ce vreau eu să facă, va trebui s‑o răsplătesc și să‑i
ofer „mai mult“. Ceea ce‑ar putea fi… nu știu cum, încă. Am dus‑o
să‑mi cunoască părinții. Ceea ce a însemnat, fără îndoială, mai mult.
Și nici n‑a fost atât de greu.
Mai dau o tură lentă în jurul parcului ca să mă gândesc ce mă
deranjează mai tare la e‑mailul ei. Nu e vorba despre o simplă teamă,
ci despre faptul că e înspăimântată de profunzimea sentimentelor pe
care le are pentru mine.
Ce‑nseamnă asta?
Acest sentiment neobișnuit mi se adună în capul pieptului și
parcă nu rămân fără aer. Mi‑e frică. Mă sperie atât de mult totul,
încât mă forțez să alerg mai repede, ca să simt numai durerea surme ‑
nării în picioare și în torace și transpirația rece care mi se scurge pe
spate.
Mda. Nu te gândi la asta, Grey.
Nu te pierde cu firea.
Când mă‑ntorc la apartament, îmi fac un duș rapid și mă bărbie ‑
resc, după care mă îmbrac. O văd pe Gail la bucătărie în drumul
către biroul meu.
— Bună dimineața, domnule Grey. Cafea?
— Te rog, îi zic, din mers.
Am ceva important de făcut.
La birou, îmi deschid iMac‑ul și îi răspund Anei.
De la: Christian Grey
Subject: În sfârșit!
Data : 31 mai 2011, 07:30
Către: Anastasia Steele

462 GreyAnastasia,
Mă irită faptul că, de îndată ce te îndepărtezi puțin de mine, începi
să comunici deschis și sincer. De ce nu poți să te porți așa și când
suntem împreună?
Da, sunt bogat. Obișnuiește‑te cu ideea. De ce să nu cheltui bani
cu tine? I‑am spus tatălui tău că sunt iubitul tău, pentru numele
lui Dumnezeu. Nu asta fac iubiții? Pentru că sunt dominator, mă
aștept să accepți fără comentarii tot ce‑ți cumpăr. Că tot veni vorba,
spune‑i și mamei tale.
Nu știu cum să reacționez la faptul că te simți ca o târfă. Știu că
nu asta ai scris, dar asta ai insinuat. Nu știu ce să spun sau să fac
ca să nu mai ai senzația asta. Îmi doresc să ai parte de cele mai
bune lucruri din lume. Muncesc din greu și‑mi cheltui banii așa
cum cred eu de cuviință. Pot să‑ți cumpăr tot ce‑ți dorește inima,
Anastasia, și vreau să fac asta. Numește‑o redistribuirea averii, dacă
ai chef. Dar înțelege odată că niciodată nu te‑am privit în felul în
care te‑ai descris și sunt furios că așa te vezi tu. Deși ești o tânără
inteligentă, spirituală și frumoasă, ai niște probleme mari legate de
încrederea în tine și deja mă gândesc să te programez și pe tine la
dr. Flynn.
Îmi cer scuze că te‑am speriat. Gândul că‑ți inspir teamă mi se pare
oribil. Chiar crezi că te‑aș pune să călătorești în cală? Ți‑am pus la
dispoziție avionul meu particular, pentru numele lui Dumnezeu.
Da, a fost o glumă, una proastă, din câte se pare. Dar gândul la tine
legată la mâini și la gură mă excită (asta nu‑i glumă — e adevărat).
Pot renunța la ladă  — lăzile nu mă incită deloc. Știu că ai niște
probleme cu legatul la gură  — am vorbit despre asta  — și când/
dacă te voi lega vom mai discuta. Ceea ce tu nu înțelegi deloc este
faptul că în relațiile dominator/supusă cea care deține toată puterea
este supusa. Adică tu. O să repet asta — tu ești cea care deține toată

E L James 463
puterea. Nu eu. În hangar ai spus nu. Nu te pot atinge dacă nu
vrei — de aceea avem o înțelegere asupra lucrurilor pe care vrei sau
nu vrei să le faci. Dacă experimentăm unele lucruri și ție nu‑ți plac,
le putem șterge din contract. De tine depinde — nu de mine. Deci
dacă nu vrei să fii legată la mâini și la gură și nu vrei să fii băgată
într‑o ladă, atunci n‑o să se întâmple așa ceva.
Vreau să‑mi împart stilul de viață cu tine. Niciodată nu mi‑am dorit
ceva mai mult. Sincer, sunt atât de uimit de tine, căci ești atât de
inocentă, dar dispusă să experimentezi. Asta‑mi spune mai multe
decât crezi tu. Refuzi să observi că m‑ai prins în mrejele tale, deși eu
ți‑am spus asta de nenumărate ori. Nu vreau să te pierd. Sunt agitat
că ai zburat la 5  000 de kilometri depărtare față de mine pentru
câteva zile, pentru că nu poți gândi limpede în preajma mea. La fel e
și pentru mine, Anastasia. Nu mai judec când suntem împreună —
atât de profunde sunt sentimentele mele față de tine.
Îți înțeleg neliniștea. Chiar am încercat să stau departe de tine;
știam că n‑ai experiență, totuși, nu m‑aș fi ținut niciodată după tine
dacă aș fi știu cât de inocentă ești — cu toate astea, ai reușit să mă
dezarmezi așa cum nimeni n‑a făcut‑o vreodată. E‑mailul tău, de
exemplu: l‑am citit și l‑am recitit de nenumărate ori încercând să‑ți
înțeleg punctul de vedere. Trei luni e o perioadă aleasă la întâm ‑
plare. Putem s‑o extindem la șase luni, la un an? Cât vrei tu să fie?
Ce anume te‑ar face să te simți mai bine? Spune‑mi.
Înțeleg că aceasta este pentru tine o enormă dovadă de încredere.
Trebuie să‑ți câștig încrederea, dar, după același principiu, și tu
trebuie să comunici cu mine când dau greș. Pari atât de puternică și
de independentă și apoi citesc ce‑ai scris tu aici și văd o altă față a ta.
Trebuie să ne ghidăm unul pe altul, Anastasia, și trebuie să mă iau
după tine. Trebuie să fii sinceră cu mine și amândoi trebuie să găsim
o modalitate prin care să facem înțelegerea asta să funcționeze.

464 GreyÎți faci griji că nu ești supusă. Mă rog, poate că‑i adevărat. Singurele
momente în care îți asumi comportamentul corect al unei supuse
sunt cele petrecute în camera de joacă. Se pare că acela este singurul
loc în care mă lași să‑mi exercit controlul asupra ta și singurul loc
unde faci ce ți se spune. „Exemplar“ este termenul care‑mi vine în
cap. Și nu te‑aș bate niciodată să te învinețesc. Mie‑mi place roșul.
În afara camerei de joacă, îmi place că mă provoci. Este o experi ‑
ență foarte nouă și reconfortantă și n‑aș vrea să schimb asta. Așa
că, da, spune‑mi ce‑ți dorești mai mult. O să mă străduiesc să fiu
receptiv și o să încerc să‑ți ofer libertatea de care ai nevoie și să stau
departe de tine cât timp ești în Georgia. Îți aștept următorul e‑mail.
Între timp distrează‑te. Dar nu exagerat.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Îi trimit e‑mailul și iau o înghițitură din cafeaua rece.
Acum n‑ai decât să aștepți, Grey. Vezi ce spune.
Mă duc la bucătărie ca să văd ce mi‑a pregătit Gail la micul
dejun.
Taylor așteaptă în mașină să mă ducă la muncă.
— Ce voiai aseară? îl întreb.
— Nu era nimic important, domnule.
— Bine, îi răspund și mă holbez pe fereastră, încercând să nu mă
mai gândesc la Ana și la Georgia.
Nu reușesc, în schimb îmi vine o idee.
O sun pe Andrea.
— ’Neața.
— Bună dimineața, domnule Grey.
— Sunt deja pe drum către serviciu, dar poți să‑mi faci legătura
cu Bill?

E L James 465
— Da, domnule.
Câteva clipe mai târziu mi‑l dă pe Bill la telefon.
— Domnule Grey.
— Oamenii tăi au luat în considerare Georgia ca opțiune pentru
a amplasa uzina experimentală acolo? Savannah, în special?
— Cred că da, domnule. Dar trebuie să verific.
— Verifică. Și anunță‑mă după.
— Așa fac. Asta‑i tot?
— Deocamdată. Mulțumesc.
Am ziua plină de întâlniri. Mă uit la e‑mail în treacăt, dar n‑am
nimic de la Ana. Mă întreb dacă nu cumva a speriat‑o e‑mailul meu
sau dacă o fi ocupată cu alte lucruri.
Ce alte lucruri?
E imposibil să nu mă gândesc la ea. Schimb câteva mesaje
cu Caroline Acton, aprobând sau respingând ținutele pe care
le‑a ales pentru Ana. Sper să‑i placă: va arăta senzațional în
toate.
Bill a revenit cu un potențial amplasament pentru uzina noastră
în Savannah. Ruth face documentarea.
Cel puțin nu‑i Detroit.
Sună Elena și cădem de acord să luăm cina la Columbia
Center.
— Christian, ești atât de discret când vine vorba de fata asta, mă
ceartă ea.
— O să‑ți spun totul diseară. Acum sunt ocupat.
— Tu ești mereu ocupat.
Râde.
— Ne vedem la opt.
— Ne vedem atunci.
De ce femeile din viața mea sunt atât de băgăcioase? Elena.
Mama. Ana… Mă‑ntreb pentru a suta oară ce‑o fi făcând. Și iată, în
sfârșit, un răspuns din partea ei.

466 GreyDe la: Anastasia Steele
Despre: Ești vorbăreț?
Data: 31 mai 2011, 19:08 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Domnule, ești un scriitor foarte locvace. Trebuie să mă duc să iau
cina la clubul de golf al lui Bob și, ca să știi, îmi dau deja ochii peste
cap la acest gând. Dar tu și palma ta care te mănâncă sunteți departe
de mine, așa că fundul meu e în siguranță, deocamdată. Mi‑a plăcut
e‑mailul tău.
O să‑ți răspund când o să pot. Mi‑e dor deja de tine.
Să ai o după‑amiază plăcută.
A ta, Ana
Nu e un „nu“ și‑i e dor de mine. Mă simt ușurat și amuzat de
tonul scrisorii ei. Îi răspund.
De la: Christian Grey
Despre: Fundul tău
Data: 31 mai 2011, 16:10
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
Sunt amețit de titlul acestui e‑mail. Desigur că este în
siguranță — deocamdată.
Bucură‑te de cină, și mie mi‑e dor de tine, mai ales de fundul tău și
de gura ta obraznică.
După‑amiaza mea va fi plictisitoare, luminată numai de gândul la
tine și la ochii pe care‑i dai peste cap. Cred că tu mi‑ai atras cu

E L James 467
bună‑știință atenția asupra acestui fapt, ca să sufăr și eu de pe urma
acestui obicei prost al meu.
Christian Grey
CEO & dătător de ochi peste cap,
Grey Enterprises Holdings, Inc.
Câteva minute mai târziu, vine răspunsul din partea ei.
De la: Anastasia Steele
Despre: Îmi dau ochii peste cap
Data: 31 mai 2011, 19:14 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Dragă domnule Grey,
Nu‑mi mai scrie. Încerc să mă pregătesc pentru cină. Mă
distragi foarte tare, chiar dacă te afli pe cealaltă parte a conti ‑
nentului. Și da — pe tine cine te plesnește când îți dai ochii
peste cap?
A ta, Ana
Ah, Ana, tu.
Tot timpul.
Îmi aduc aminte cum îmi spunea să nu mă mișc și mă
trăgea de părul de acolo când stătea lângă mine, goală. Mă excit
imediat.
De la: Christian Grey
Despre: Fundul tău
Data: 31 mai 2011, 16:18
Către: Anastasia Steele

468 GreyDragă domnișoară Steele,
Prefer titlul meu, în foarte multe feluri. E un noroc că sunt stăpânul
destinului meu și nu mă pedepsește nimeni. În afară de mama,
uneori, și de dr. Flynn, desigur. Și de tine.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Bat cu degetele în birou, așteptându‑i răspunsul.
De la: Anastasia Steele
Despre: Eu… Te cert?
Data: 31 mai 2011, 19:22 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Dragă domnule,
Când am avut eu vreodată tupeul să te cert, domnule Grey? Cred
că mă confunzi cu altcineva… ceea ce este foarte îngrijorător. Chiar
trebuie să mă pregătesc.
A ta, Ana
Tu. Mă cerți pe e‑mail cu fiecare ocazie — și cum aș putea vreo ‑
dată să te confund cu altcineva?
De la: Christian Grey
Despre: Fundul tău
Data: 31 mai 2011, 16:25
Către: Anastasia Steele
Dragă domnișoară Steele,
În scris o faci mereu. Pot să‑ți închei eu fermoarul rochiei?

E L James 469
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Subject: Nu‑i pentru minori
Data: 31 mai 2011, 19:28 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Aș prefera să‑l deschei.
Vorbele ei mă fac să mi se întărească imediat.
La naiba.
Asta cere — cum le zicea ea? MAJUSCULE ȚIPĂTOARE.
De la: Christian Grey
Despre: Ai grijă ce‑ți dorești…
Data: 31 mai 2011, 16:31
Către: Anastasia Steele
AȘA O SĂ FAC.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Gâfâi
Data: 31 mai 2011, 19:33 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Încet…
De la: Christian Grey
Despre: Gem

470 GreyData: 31 mai 2011, 16:35
Către: Anastasia Steele
Aș vrea să fii aici.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Oftez
Data: 31 mai 2011, 19:37 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
ȘI EU.
Cine mă mai poate excita printr‑un e‑mail?
De la: Anastasia Steele
Despre: Oftez
Data: 31 mai 2011, 19:39 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Trebuie să plec.
Vorbim mai târziu, iubitule.
Surâd la vorbele ei.
De la: Christian Grey
Subiect: Mă plagiezi
Data: 31 mai 2011, 16:41
Către: Anastasia Steele

E L James 471
Mi‑ai furat replica.
Și m‑ai lăsat excitat.
Cină plăcută să ai.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Andrea bate la usă cu noile schițe ale tabletei solare a lui Barney.
E uimită că mă bucur s‑o văd.
— Mulțumesc, Andrea.
— Cu mare plăcere, domnule Grey.
Se uită la mine, zâmbindu‑mi curioasă.
— Doriți o cafea?
— Te rog.
— Cu lapte?
— Nu, mulțumesc.
Ziua mi s‑a luminat considerabil. L‑am pocnit pe Bastille
de două ori peste fund în timpul celor două runde ale noastre de
kickboxing. Și asta nu se‑ntâmplă niciodată.
După ce fac duș și‑mi pun haina pe mine, mă simt pregătit să fac
față Elenei și întrebărilor ei.
Apare Taylor.
— Vreți să vă duc eu, domnule?
— Nu. O să iau R8‑ul.
— Prea bine, domnule.
Înainte să plec îmi verific e‑mailul.
De la: Anastasia Steele
Despre: Hoțul strigă hoții
Data: 31 mai 2011, 22:18 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey

472 GreyDomnule, cred că aceasta este la bază replica lui Elliot.
Tot excitat?
A ta, Ana
Flirtează cu mine? Din nou?
Și e Ana mea. Din nou.
De la: Christian Grey
Despre: Treburi neterminate
Data: 31 mai 2011, 19:22
Către: Anastasia Steele
Domnișoară Steele,
Te‑ai întors. Plecaseși atât de brusc — exact când lucrurile deveni ‑
seră interesante.
Elliot nu‑i foarte original. Cred că și el a furat replica de la cineva.
Cum a fost la cină?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Îl trimit.
De la: Anastasia Steele
Despre: Treburi neterminate?
Data: 31 mai 2011, 22:26 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Cina a fost îndestulătoare — o să fii foarte încântat să afli că am
mâncat mult prea mult.

E L James 473
Deveniseră interesante? În ce sens?
Mă bucur că mănâncă…
De la: Christian Grey
Despre: Treburi neterminate — categoric
Data: 31 mai 2011, 19:30
Către: Anastasia Steele
Ești dubioasă în mod intenționat? Cred că tocmai m‑ai rugat să te
deschei la rochie.
Iar eu de‑abia așteptam să fac asta. De asemenea, mă bucur să aud
că mănânci.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Ei bine… pentru asta există weekendul
Data: 31 mai 2011, 22:36 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Sigur că mănânc… Numai nesiguranța pe care‑o simt în preajma ta
îmi taie pofta de mâncare.
Și nu sunt niciodată dubioasă fără să‑mi dau seama, domnule Grey.
Cu siguranță că ai observat asta până acum. 😉
Își pierde pofta de mâncare în preajma mea? Asta nu‑i bine. Și
face mișto de mine. Din nou.

474 GreyDe la: Christian Grey
Despre: De‑abia aștept
Data: 31 mai 2011, 19:40
Către: Anastasia Steele
O să țin minte asta, domnișoară Steele, și fără‑ndoială voi folosi
această informație în folosul meu.
Îmi pare rău să aud că‑ți piere pofta de mâncare din cauza mea.
Credeam că am un efect mai concupiscent asupra ta. Așa a fost
experiența mea și a fost una foarte plăcută.
De‑abia aștept să‑mi mai scrii.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
De la: Anastasia Steele
Despre: Lingvistica la rang de artă
Data: 31 mai 2011, 22:36 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Iar te‑ai jucat cu dicționarul?
Izbucnesc în râs.
De la: Christian Grey
Despre: M‑ai lovit
Data: 31 mai 2011, 19:40
Către: Anastasia Steele
Mă cunoști foate bine, domnișoară Steele.

E L James 475
Mă duc să iau cina cu o veche cunoștință, așa că acum sunt la volan.
Pe mai târziu, iubito©.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Oricât de mult mi‑ar plăcea să mă ciorovăiesc cu Ana, nu
vreau să‑ntârzii la cină. Dacă aș întârzia, Elena s‑ar supăra. Îmi
închid computerul, îmi iau portofelul și telefonul și cobor cu liftul
în garaj.
Mile High Club se află la etajul cel mai de sus al Columbia
Center. Soarele apune peste Parcul Olimpic Național, colorând cerul
cu un amestec impresionant de nuanțe de portocaliu, roz și albastru.
E uluitor. Anei i‑ar plăcea la nebunie priveliștea. Ar trebui s‑o aduc
și pe ea aici.
Elena stă la o masă retrasă. Îmi face scurt cu mâna și‑mi zâmbește
larg. Sunt condus la masă, iar ea se ridică în picioare, întinzându‑mi
obrazul să i‑l sărut.
— Bună, Christian, spune ea.
— Bună seara, Elena. Arăți minunat, ca de obicei.
O sărut pe obraz. Ea‑și aruncă părul pe spate, lucru pe care‑l
face când vrea să pară jucăușă.
— Stai jos, zice ea. Ce vrei să bei?
Degetele ei, cu unghii stacojii, țin piciorul unui pahar de
șampanie.
— Văd c‑ai început cu Cristal.
— Păi, m‑am gândit că avem ceva de sărbătorit, nu crezi?
— Avem?
— Christian. Fata asta. Varsă tot.
— Vreau și eu un pahar de sauvignon blanc Mendocino, îi spun
chelnerului.

476 GreyEl dă din cap și dispare grăbit.
— Deci, nu‑i prilej de sărbătoare?
Elena ia o gură de șampanie, cu sprâncenele ridicate.
— Nu știu de ce faci din țânțar armăsar.
— Nu fac nimic. Sunt curioasă. Câți ani are? Cu ce se ocupă?
— Tocmai a absolvit facultatea.
— Ah. Nu‑i cam tânără pentru tine?
Ridic din sprânceană.
— Pe bune? Tu vorbești?
Elena râde.
— Ce face Isaac? o întreb, zâmbind cu subînțeles.
Râde din nou.
— Mă ascultă.
Ochii îi strălucesc, pătrunzători.
— Cât de plictisitor pentru tine.
Am un ton sec.
Ea surâde, resemnată.
— E un cățeluș cuminte. Comandăm?
În timp ce mâncăm o supă de crabi, mă gândesc să n‑o mai țin
pe jar.
— O cheamă Anastasia, a studiat literatura la WSU și‑am
cunoscut‑o când a venit să‑mi ia un interviu pentru ziarul studen ‑
țesc. Anul ăsta am ținut discursul de sfârșit de an.
— Practică stilul nostru de viață?
— Încă nu. Dar sunt optimist.
— Oau.
— Mda. A fugit până‑n Georgia să se gândească la asta.
— A bătut cale lungă.
— Știu.
Mă uit în farfuria cu supă, întrebându‑mă ce mai face Ana;
doarme, singură… sper. Când îmi ridic privirea, observ că Elena mă
studiază. Cu mare atenție.

E L James 477
— Nu te‑am mai văzut niciodată așa, spune ea.
— Așa cum?
— Ești cu capul în nori. Nu ești tu deloc.
— E atât de evident?
Ea aprobă din cap și privirea i se îmblânzește.
— Pentru mine, da. Cred că ți‑a întors lumea cu susul în jos.
Inspir adânc, dar ascund acest gest ridicându‑mi paharul la
gură.
Bună observație, doamnă Lincoln.
— Zici? murmur eu după ce beau.
— Așa cred, spune ea, uitându‑se în ochii mei.
— Este extrem de dezarmantă.
— Sunt sigură că este ceva nou. Și pariez că te frămânți cu gândul
la ce face ea în Georgia, la ce se gândește. Te cunosc.
— Da. Vreau să ia decizia corectă.
— Ar trebui să te duci după ea.
— Poftim?
— Urcă‑te‑n avion.
— Pe bune?
— Dacă e nehotărâtă. Du‑te și folosește‑ți șarmul.
Zâmbesc ironic.
— Christian, mă ceartă ea, când îți dorești un lucru atât de mult,
îl urmezi și câștigi întotdeauna. Știi bine asta. Ești prea pesimist. Mă
înnebunești.
Oftez.
— Nu sunt sigur.
— Sărmana fată, cred că se plictisește de moarte acolo. Du‑te. O
să afli răspunsul. Dacă e nu, poți merge mai departe, dacă e da, poți
profita de timpul petrecut cu ea.
— Se întoarce vineri.
— Trăiește clipa, dragul meu.
— Zicea că‑i e dor de mine.
— Iată.

478 GreyMiercuri,
1 iunie 2011Are în ochi o sclipire de siguranță.
— Mă mai gândesc. Mai vrei șampanie?
— Te rog, zice ea și‑mi zâmbește cu nevinovăție.
În timp ce mă întorc către Escala, mă gândesc la sfatul Elenei.
Chiar aș putea să mă duc s‑o văd pe Ana. Spunea că‑i e dor de
mine… avionul e disponibil.
Acasă citesc ultimul e‑mail.
De la: Anastasia Steele
Despre: Parteneri potriviți la cină
Data: 31 mai 2011, 23:58 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Sper că tu și cunoștința ta ați avut o seară plăcută.
Ana
P .S. Era doamna Robinson?
La naiba.
Ăsta‑i pretextul perfect. O să aibă nevoie de lămuriri în persoană.
Îl chem pe Taylor și‑i spun că am nevoie de Stephan și de Gulfstream
dis‑de dimineață.
— Prea bine, domnule Grey. Unde mergeți?
— Mergem la Savannah, și mergi și tu.
— Da, domnule.
Și în voce i se citește amuzamentul.

Miercuri,
1 iunie 2011

480 GreyA fost o dimineață interesantă. Am decolat de pe Boeing Field la
11:30, ora Coastei de Vest; Stephan zboară alături de secundul său,
Jill Beighley, și trebuie să ajungem în Georgia la 19:30, ora Coastei
de Est.
Bill a reușit să programeze pentru mâine o întâlnire cu
reprezentanții Autorității pentru Reamenajarea Spațiilor Industriale
Abandonate, iar eu s‑ar putea să‑i invit la un pahar diseară. Deci
dacă Anastasia e ocupată cu altceva sau nu vrea să mă vadă, călătoria
nu va fi o pierdere completă de vreme.
Bine, bine. Dacă asta vrei să crezi, Grey.
Am luat cu Taylor un prânz ușor și acum am de lucrat la niște
acte și am destul de mult de citit. Singura parte a ecuației pe care
trebuie s‑o mai rezolv este întâlnirea cu Ana. O să văd cum merge
treaba după ce ajung în Savannah; sper să‑mi vină inspirația în
timpul zborului.
Îmi trec mâna prin păr și pentru prima oară într‑o lungă peri ‑
oadă de timp mă las pe spate și ațipesc în timp ce avionul zboară

E L James 481
la o înălțime de 10  000 de metri, către Savannah/Hilton Head
International. Zgomotul motoarelor mă adoarme, iar eu sunt obosit.
Atât de obosit.
Din cauza coșmarurilor, Grey.
Nu știu de ce în acest moment sunt atât de rele. Închid ochii.
— Așa te vei purta cu mine. Pricepi?
— Da, doamnă.
Își trece unghia stacojie peste pieptul meu.
Tresar și mă zbat în legături, pentru că întunericul își face
apariția, iar pielea îmi arde de la atingerea ei. Dar nu scot
un sunet.
Nu‑ndrăznesc.
— Dacă te porți frumos, o să te las să‑ți dai drumul. La
mine în gură.
La naiba.
— Dar nu încă. Mai avem mult până acolo.
Unghia ei îmi zgârie pielea, de la piept către buric.
Îmi vine să urlu.
Mă apucă de bărbie, forțându‑mă să deschid gura, și mă
sărută.
Are limba dornică și umedă.
Îmi arată biciul de piele.
Și știu că asta e ceva greu de suportat.
Dar îmi doresc marele premiu. Gura ei nenorocită.
Când cade prima lovitură și îmi rănește pielea, accept
durerea și endorfina care vine odată cu ea.
— Domnule Grey, aterizăm în douăzeci de minute, mă anunță
Taylor, trezindu‑mă brusc. Vă simțiți bine, domnule?
— Da. Sigur. Mulțumesc.
— Vreți niște apă?
— Te rog.

482 GreyInspir adânc ca să‑mi calmez bătăile inimii, iar Taylor îmi oferă
un pahar cu Evian rece. Iau o gură, bucuros că la bord nu se mai află
altcineva în afară de Taylor. Nu visez foarte des despre zilele mele
intense alături de doamna Lincoln.
Pe hublou se văd cerul albastru și puținii nori rozalii ce ascund
soarele care asfințește. Lumina de aici e senzațională. Aurie. Liniștită.
Soarele la apus care se oglindește în norii cumulus. Pentru o clipă îmi
doresc să mă aflu în planor. Pariez că aici sunt niște curenți pe cinste.
Da!
Asta ar trebui să fac: s‑o plimb pe Ana cu planorul. Asta ar
însemna mai mult, nu‑i așa?
— Taylor.
— Da, domnule.
— Aș vrea s‑o plimb pe Anastasia cu aeroplanul în Georgia —
mâine în zori, dacă găsim unde să facem asta. Dar e bine și mai târziu.
Dacă va fi mai târziu, va trebui să‑mi reprogramez întâlnirea.
— Mă ocup.
— Nu contează cât costă.
— Bine, domnule.
— Mulțumesc.
Acum mai rămâne s‑o anunț și pe Ana.
Când avionul se oprește pe pista de lângă terminalul pentru
zboruri private, ne așteaptă două mașini. Taylor și cu mine coborâm
din avion în arșița sufocantă.
La dracu’, se lipesc hainele de mine, chiar și la ora asta.
Agentul îi dă lui Taylor cheile ambelor mașini. Ridic din
sprânceană.
— Ford Mustang?
— Numai asta am găsit într‑un timp așa de scurt.
Taylor pare somnoros.
— Măcar e o decapotabilă roșie. Deși, pe căldura asta, sper că
are aer condiționat.

E L James 483
— Ar trebui să aibă, domnule.
— Bine. Mulțumesc.
Iau cheile de la el și, apucându‑mi geanta de voiaj, îl las să
descarce restul bagajului din avion în Chevroletul său Suburban.
Dau mâna cu Stephan și Beighley și le mulțumesc pentru zborul
lin. La volanul Mustangului, ies din aeroport și pornesc către centrul
orașului Savannah, ascultându‑l pe Bruce în boxele mașinii.
Andrea mi‑a rezervat un apartament la Bohemian Hotel, cu
vedere către râul Savannah. Ziua e la asfințit și peisajul care se vede
de pe balcon este impresionant: râul e strălucitor, reflectând nuan ‑
țele cerului și luminile de pe podul suspendat și de pe chei. Cerul e
incandescent, în culori de la violet până la rozaliu.
E aproape la fel de magnific ca apusul de soare deasupra
Cana lului.
Dar n‑am timp să stau aici și să admir priveliștea. Îmi instalez
laptopul, dau aerul condiționat la maximum și o sun pe Ros ca să‑mi
comunice ultimele detalii.
— De unde și până unde interesul acesta pentru Georgia, Christian?
— E ceva personal.
Oftează în telefon.
— De când amesteci tu viața personală cu afacerile?
De când am cunoscut‑o pe Anastasia Steele.
— Nu‑mi place Detroit, mă răstesc.
— Bine.
Se retrage.
— S‑ar putea să mă văd cu omul de la Spații Industriale mai
târziu, la un pahar, îi spun, încercând s‑o împac.
— Fă ce vrei, Christian. Mai sunt câteva lucruri de discutat.
Ajutoarele au ajuns la Rotterdam. Tot vrei să continuăm operațiunea?
— Da. Hai s‑o facem. Am făcut o promisiune la prânzul cu cei
de la End Global Hunger. Asta trebuie să se întâmple înainte să mă
întâlnesc din nou cu membrii comitetului.

484 Grey— Bine. Mai vrei să achiziționezi vreo editură?
— Încă nu m‑am hotărât.
— Cred că SIP are potențial.
— Da. Poate. Lasă‑mă să mă mai gândesc puțin.
— Mă văd cu Marco să discutăm situația lui Lucas Woods.
— Bine, anunță‑mă cum a mers. Sună‑mă mai târziu.
— Așa fac. Deocamdată pa.
Tot amân inevitabilul. Știu asta. Dar decid c‑ar fi mai bine s‑o
atac pe domnișoara Steele — prin e‑mail sau la telefon, trebuie să
mă hotărăsc — cu stomacul plin, așa că‑mi comand cina. În timp ce
aștept mâncarea primesc un mesaj de la Andrea în care mă anunță
că întâlnirea din seara aceasta s‑a anulat. Îmi convine. O să mă‑ntâl ‑
nesc cu ei mâine‑dimineață, asta dacă nu o duc pe Ana să zboare cu
planorul.
Înainte să sosească room‑service‑ul, mă sună Taylor.
— Domnule Grey.
— Taylor. Te‑ai cazat?
— Da, domnule. Vă trimit bagajul sus într‑un minut.
— Minunat.
— Asociația de Planorism Brunswick are un planor liber. Am
rugat‑o pe Andrea să le trimită pe fax licența dumneavoastră de
zbor. După ce se semnează actele, puteți decola.
— Minunat.
— Sunt liberi oricând, de la șase dimineața.
— Și mai bine. Anunță‑i să se pregătească atunci. Trimite‑mi
adresa.
— Desigur.
Bate cineva la ușă — bagajul meu și room‑service‑ul au sosit în
același timp. Mâncarea miroase delicios: roșii la grătar cu creveți și
terci de porumb. Desigur, suntem în Sud.
Cât mănânc îmi analizez strategia față de Ana. Aș putea să trec
pe la mama ei pe‑acasă mâine, la micul dejun. Să‑i aduc covrigi.
Apoi s‑o plimb cu planorul. Acesta e probabil cel mai bun plan. Nu

E L James 485
am vorbit deloc toată ziua, deci cred că e supărată. Îi recitesc ultimul
mesaj după ce termin cina.
Ce mama naibii are cu Elena? Nu știe nimic despre relația
noastră. Ce‑a fost între noi s‑a întâmplat acum foarte mult timp, iar
acum suntem doar prieteni. Cu ce drept este Ana supărată?
Și, dacă n‑ar fi fost Elena, Dumnezeu știe ce s‑ar fi ales de mine.
Bate cineva la ușă. E Taylor.
— Bună seara, domnule. Vă convine camera?
— Da, e‑n regulă.
— Am aici actele pentru Asociația de Planorism.
Mă uit peste contractul de închiriere. Pare în ordine. Îl semnez
și i‑l înapoiez.
— O să mă duc singur mâine. Ne vedem acolo?
— Da, domnule. Voi fi acolo de la ora șase.
— Te anunț dacă se schimbă ceva.
— Să vă desfac eu bagajul, domnule?
— Te rog. Mulțumesc.
Dă din cap și‑mi duce valiza în dormitor.
Eu n‑am astâmpăr și trebuie să stabilesc exact ce‑o să‑i spun
Anei. Mă uit la ceas; e nouă și douăzeci. Am amânat asta foarte mult.
Poate că mai întâi ar trebui să beau ceva. Îl las pe Taylor să despache ‑
teze și mă hotărăsc să merg până la barul hotelului înainte să vorbesc
din nou cu Ros și să‑i scriu Anei.
Barul de pe acoperiș e plin ochi, dar găsesc totuși un loc la
marginea tejghelei și‑mi comand o bere. E un loc elegant și modern,
cu o lumină plăcută și o atmosferă relaxată. Studiez locul, evitând
contactul vizual cu cele două femei care stau lângă mine… și o
mișcare îmi atrage atenția: o întoarcere bruscă a unei coame castanii
de păr care se reflectă în lumină.
E Ana. La naiba.
Stă cu spatele la mine, așezată lângă o femeie care nu poate fi
decât mama ei. Asemănarea e izbitoare.
Care erau șansele?

486 GreyDintre toate cârciumile posibile… Dumnezeule.
Le privesc înmărmurit. Beau cocktailuri — Cosmopolitan, din
câte îmi dau seama. Mama ei este uluitoare: seamănă cu Ana, dar e
mai în vârstă; pare să aibă înspre patruzeci de ani, are părul lung și
castaniu și ochi albaștri, de nuanța ochilor Anei. Are un aer boem…
nu e o persoană pe care‑aș asocia‑o cu decorul dintr‑un club de
golf. Poate că s‑a îmbrăcat așa pentru c‑a ieșit în oraș cu tânăra și
frumoasa ei fiică.
E o imagine neprețuită.
Trăiește clipa, Grey.
Îmi scot telefonul din buzunarul jeanșilor. E momentul să‑i scriu
Anei. Hai c‑o să fie interesant. O s‑o întreb în ce ape se scaldă… și‑i
pot privi reacția.
De la: Christian Grey
Despre: Parteneri la cină
Data: 1 iunie 2011, 21:40 ora Coastei de Est
Către: Anastasia Steele
Da, am luat cina cu doamna Robinson. E doar o prietenă veche,
Anastasia.
De‑abia aștep să te văd din nou. Mi‑e dor de tine.
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Mama ei pare preocupată; poate că e îngrijorată pentru fiica sa
sau poate încearcă să scoată mai multe informații de la ea.
Vă doresc baftă, doamnă Adams.
Și, pentru un moment, mă întreb dacă discută despre mine.
Mama ei se ridică în picioare; pare că se va duce la toaletă. Ana
scotocește prin geantă și‑și scoate telefonul.

E L James 487
Începe spectacolul…
Citește mesajul, cu umerii coborâți, cu degetele bătând nervos
în masă. Începe să scrie, apăsând cu furie tastele. Nu‑i pot vedea
chipul, ceea ce e frustrant, dar nu cred că‑i impresionată de ceea
ce‑a citit. După un moment, aruncă telefonul pe masă, cu un gest
disprețuitor.
Nu‑i a bună.
Mama ei se întoarce și‑i face semn chelnerului să le mai aducă
încă un rând de băuturi. Mă întreb câte au băut până acum.
Îmi verific telefonul și, desigur, găsesc un răspuns.
De la: Anastasia Steele
Despre: Parteneri VECHI de cină
Data: 1 iunie 2011, 21:42 ora Coastei de Est
Către: Christian Grey
Nu e doar o prietenă veche.
Și‑a găsit alt adolescent în care să‑și înfigă colții?
Ai devenit prea bătrân pentru ea?
De‑asta s‑a terminat relația voastră?
Ce mama dracului? Îmi fierbe sângele în vine de mânie.
Isaac are aproape 30 de ani.
Ca și mine.
Cum îndrăznește?
Vorbește băutura în locul ei?
E timpul să te deconspiri, Grey.
De la: Christian Grey
Despre: Ai grijă…

488 GreyData: 1 iunie 2011, 21:45 ora Coastei de Est
Către: Anastasia Steele
Nu e ceva de discutat pe e‑mail.
Câte Cosmopolitane mai ai de gând să bei?
Christian Grey
CEO, Grey Enterprises Holdings, Inc.
Își studiază telefonul, se ridică brusc în picioare și se uită‑n jurul
ei.
Să înceapă spectacolul, Grey.
Pun zece dolari pe bar și mă îndrept către ele.
Privirile ni se întâlnesc. Ea se albește la față — șocată, presupun —
și nu știu cum mă va întâmpina și nici dacă voi fi în stare să‑mi stăpâ ‑
nesc furia în cazul în care mai zice ceva despre Elena.
Își dă părul după urechi cu un gest neliniștit. E un semn clar că
e agitată.
— Bună, spune ea, cu vocea gâtuită.
— Bună.
Mă aplec și‑o sărut pe obraz. Miroase senzațional, chiar dacă se
încordează toată când o ating cu buzele. Arată adorabil; s‑a bronzat
puțin și nu poartă sutien. Sânii i se întrezăresc prin materialul cati ‑
felat al bluzei, dar se ascund sub părul lung.
Sunt doar pentru ochii mei, sper.
Și, deși e supărată, mă bucur s‑o văd. Mi‑a fost dor de ea.
— Christian, ea e mama mea, Carla.
Ana face un gest către mama sa.
— Doamnă Adams, mă bucur să vă cunosc.
Maică‑sa mă examinează din cap până‑n picioare.
La naiba! Mă analizează de sus până jos. Fă‑te că nu bagi de
seamă, Grey.
După o pauză mai lungă decât era nevoie, îmi întinde mâna.

E L James 489
— Christian.
— Ce cauți aici? întreabă Ana, pe un ton acuzator.
— Am venit să te văd, normal. Locuiesc la acest hotel.
— Locuiești aici? scâncește ea.
Da. Nici mie nu‑mi vine să cred.
— Păi, ieri ai spus că ți‑ai dori să fiu aici.
Încerc să‑i deslușesc reacția. Până acum a fost așa: foială
nervoasă, încordare, ton acuzator și voce întretăiată. Nu merge bine
deloc.
— Scopul nostru e să vă satisfacem, domnișoară Steele, adaug
eu, înmărmurit, sperând s‑o binedispun.
— Nu vrei să bei un pahar cu noi, Christian? mă întreabă politi ‑
coasă doamna Adams și‑l caută din priviri pe chelner.
Am nevoie de ceva mai tare ca berea.
— O să beau un gin tonic, îi spun chelnerului. Hendrick’s, dacă
aveți, sau Bombay Sapphire. La Hendrick’s castravete, la Bombay
lămâie verde.
— Și două Cosmo, te rog, spune Ana, privindu‑mă cu neliniște.
Are tot dreptul să fie stresată. Cred că deja a băut destul.
— Te rog, trage‑ți un scaun, Christian.
— Mulțumesc, doamnă Adams.
O ascult și mă așez lângă Ana.
— Deci ești cazat la hotelul unde bem noi?
Tonul Anei e încordat.
— Sau poate voi beți la hotelul în care sunt eu cazat. Tocmai
mi‑am terminat cina, am venit aici și te‑am văzut. Eram nedumerit,
după ultimul tău e‑mail  — o privesc cu subînțeles  — și când am
ridicat privirea, am dat de tine. Ditamai coincidența, nu?
Ana pare tulburată.
— Am fost cu mama la cumpărături de dimineață și la plajă
după‑amiaza. Ne‑am hotărât să bem câteva cocktailuri pe seară, zice
ea repede, de parcă ar trebui să justifice faptul că bea într‑un bar cu
maică‑sa.

490 Grey— Ți‑ai cumpărat bluza asta? o întreb.
Chiar arată senzațional.
Bluza e de culoarea smaraldului; am făcut alegerile potrivite —
culori strălucitoare  — pentru hainele pe care Caroline Acton le‑a
achiziționat pentru ea.
— Ți se potrivește culoarea. Și te‑ai bronzat. Arăți minunat.
Se înroșește în obraji și zâmbește la complimentul meu.
— Să știi că mă gândeam să‑ți fac o vizită mâine. Dar iată‑te.
O iau de mână, pentru că vreau s‑o ating, și o strâng ușor. Îi
mângâi articulațiile cu degetul mare și aud cum respirația i se
accelerează.
Da, Ana. Simte asta.
Nu fi supărată pe mine.
Se uită‑n ochii mei și‑mi zâmbește timid.
— Credeam c‑o să‑ți fac o surpriză… Dar ca întotdeauna,
Anastasia, tu m‑ai surprins, venind aici. Nu vreau să te întrerup din
programul pe care ți l‑ai făcut cu mama ta. O să beau repede ceva și
apoi mă retrag. Am ceva de lucru.
Mă abțin cu greu să nu‑i sărut mâna. Nu știu ce i‑o fi spus mamei
ei despre noi, dacă i‑o fi spus ceva.
— Christian, mă bucur să te cunosc, în sfârșit. Ana mi‑a vorbit
cu mare drag despre tine, spune doamna Adams, cu un surâs
fermecător.
— Serios?
Mă uit la Ana, care roșește.
Cu mare drag, nu?
Asta‑i o veste bună.
Chelnerul îmi aduce paharul cu gin tonic.
— Hendrick’s, domnule.
— Mulțumesc.
Le servește pe Ana și pe mama ei cu câte un Cosmopolitan.
— Cât stai în Georgia, Christian? întreabă mama ei.
— Până vineri, doamnă Adams.

E L James 491
— Vrei să iei cina cu noi mâine‑seară? Și, te rog, spune‑mi Carla.
— Aș fi încântat, Carla.
— Excelent, spune ea. Scuzați‑mă, trebuie să mă duc până la
baie.
Visez sau tocmai s‑a întors de la toaletă?
Mă ridic în picioare când pleacă, apoi mă așez la loc ca să înfrunt
mânia domnișoarei Steele. O iau din nou de mână.
— Deci ești supărată pe mine c‑am luat cina cu o veche prietenă.
Îi sărut fiecare deget în parte.
— Da.
Vorbește pe un ton tăios.
E geloasă?
— Relația noastră sexuală s‑a încheiat acum multă vreme, Anastasia.
Nu te vreau decât pe tine. Nu ți‑ai dat seama de asta până acum?
— Cred despre ea că agresează sexual minori, Christian.
Mă cutremur, șocat.
— O judeci foarte aspru. N‑a fost așa.
Îi dau drumul la mână, supărat.
— Ah, și cum a fost, atunci? se răstește ea, scoțându‑și în față
bărbia micuță și încăpățânată.
Vorbește băutura în locul ei?
Ea continuă:
— A profitat de un puști vulnerabil de cincisprezece ani. Dacă
ai fi fost o fată de cincisprezece ani și doamna Robinson ar fi fost
domnul Robinson și te‑ar fi momit să‑ți arate stilul de viață BDSM,
ar fi fost în regulă? Dacă ar fi fost Mia, să spunem?
Ah, acum e de‑a dreptul ridicolă.
— Ana, n‑a fost deloc așa.
Ochii îi sclipesc. Este foarte mânioasă. De ce? N‑are nimic de‑a
face cu ea. Dar n‑am chef de o ceartă în toată puterea cuvântului aici,
în bar. Cobor tonul.
— Mie nu mi s‑a părut așa. Ea m‑a schimbat în bine. Era ceea
ce‑mi trebuia.

492 GreyDoamne, Dumnezeule, probabil c‑aș fi murit demult dacă n‑ar fi
fost Elena. Încerc din răsputeri să nu‑mi pierd cumpătul.
Ridică din sprânceană.
— Nu‑nțeleg.
Închide‑i gura, Grey.
— Anastasia, mama ta se va‑ntoarce în curând. N‑am chef
să vorbesc despre asta acum. Mai târziu, poate. Dacă nu mă vrei
aici, să știi că am un avion care mă așteaptă la Hilton Head. Pot
pleca.
Se panichează imediat.
— Nu — nu pleca. Te rog. Mă bucur mult c‑ai venit, adaugă ea
repede.
Te bucuri? Puteai să mă păcălești.
— Doar încercam să te fac să înțelegi, zice ea. Sunt supărată că,
imediat după ce‑am plecat, ai luat cina cu ea. Gândește‑te cum reac ‑
ționezi tu când mă apropii de José. José e un prieten bun. N‑am avut
niciodată o relație sexuală cu el. Pe când tu cu ea…
— Ești geloasă?
Cum pot s‑o fac să priceapă că Elena și cu mine suntem prie ‑
teni? Nu are de ce să fie geloasă.
Evident, domnișoara Steele e posesivă.
Și peste un moment îmi dau seama că‑mi place asta.
— Da, și supărată pentru ce ți‑a făcut, continuă ea.
— Anastasia, m‑a ajutat. Asta e tot ce‑ți spun. Iar în privința
geloziei tale, pune‑te puțin în locul meu. N‑a trebuit să‑mi justific
faptele în fața nimănui timp de șapte ani. În fața nimănui. Fac ce‑mi
place, Anastasia. Îmi place independența mea. Nu m‑am dus să mă
văd cu doamna Robinson ca să te enervez pe tine. Am mers să mă
văd cu ea pentru că, din când în când, luăm cina împreună. E o prie ‑
tenă și o parteneră de afaceri.
Face ochii mari.
Ah. Nu i‑am spus asta?
De ce să‑i fi spus? Nu o privește.

E L James 493
— Da, suntem parteneri de afaceri. Relația sexuală dintre noi s‑a
terminat. De ani întregi.
— De ce s‑a terminat relația voastră?
— A aflat soțul ei. Putem să vorbim despre asta altă dată  —
într‑un loc mai ferit?
— Nu cred c‑o să mă convingi vreodată că nu are înclinații de
pedofilie.
Ce mama dracului, Ana! Gata!
— Eu n‑o consider așa. Niciodată n‑am considerat‑o. Gata,
înce tează! mârâi eu.
— Ai iubit‑o?
Poftim?
— Ce mai faceți voi doi?
Carla s‑a întors. Ana zâmbește forțat, iar mie mi se strânge stomacul.
— Bine, mamă.
Am iubit‑o pe Elena?
Iau o gură din paharul cu gin. Am idolatrizat‑o, cu siguranță…
dar am iubit‑o oare? Ce întrebare caraghioasă. Nu știu nimic despre
dragostea romantică. Adică despre inimioarele și floricelele pe care
și le dorește ea. Romanele de secol nouăsprezece pe care le‑a citit
i‑au băgat numai prostii în cap.
M‑am săturat.
— Bine, doamnelor, vă las să vă continuați seara. Vă rog să
puneți băuturile pe nota mea de plată, camera 612. Te sun dimineață,
Anastasia. Pe mâine seară, Carla.
— Ah, e frumos să aud pe cineva care‑i spune pe numele întreg.
— Un nume frumos pentru o fată frumoasă.
Îi strâng mâna Carlei, cu un compliment sincer și cu un zâmbet
forțat.
Ana nu zice nimic, implorându‑mă din ochi, dar nu o bag în
seamă. O sărut pe obraz.
— Pe mai târziu, iubito, îi șoptesc la ureche, apoi mă răsucesc și
mă retrag la mine în cameră.

494 GreyFata asta mă provoacă așa cum n‑a mai făcut‑o nimeni altcineva.
Și e supărată pe mine; poate că are SPM. Zicea că trebuie să‑i
vină ciclul săptămâna asta.
Intru valvârtej în cameră, trântesc ușa și ies direct pe balcon.
Afară e cald și inspir adânc, trăgând în piept mirosul sărat și pătrun ‑
zător al râului. S‑a lăsat întunericul și râul este negru ca tușul; așa
e și cerul… și dispoziția mea. Nici măcar n‑am apucat să discutăm
despre faptul că mâine zburăm cu planorul. Îmi sprijin mâinile de
balustrada balconului. Luminile de pe mal și podul fac peisajul mai
plăcut… dar nu‑mi schimbă dispoziția.
De ce sunt nevoit să apăr o relație care a‑nceput când Ana era în
clasa a patra? Nu‑i treaba ei deloc. Da, era o relație neconvențională.
Dar asta‑i tot.
Îmi trec mâinile prin păr. Excursia asta nu merge deloc așa cum
mă așteptam. Poate c‑a fost o greșeală să vin aici. Și când mă gândesc
că Elena a fost aceea care m‑a încurajat să vin până aici.
Îmi vibrează telefonul și sper că‑i Ana. Dar e Ros.
— Da, mă răstesc eu.
— Doamne, Christian. Te‑am deranjat?
— Nu. Scuze. Ce s‑a întâmplat?
Calmează‑te, Grey.
— Voiam să‑ți spun ce‑am discutat cu Marco. Dar dacă‑i un
moment nepotrivit, te sun mâine‑dimineață.
— Nu, e‑n regulă.
Bate cineva la ușă.
— Stai puțin, Ros.
Deschid ușa, crezând că e Taylor sau vreo cameristă  — dar e
Ana, stând pe culoar, stânjenită și frumoasă.
E aici.
Deschid ușa mai larg și‑i fac semn să intre.
— Toate pachetele compensatorii au fost puse la punct? o întreb
pe Ros, fără să‑mi iau ochii de la Ana.
— Da.

E L James 495
Ana intră în cameră privindu‑mă prudentă, cu buzele întredes ‑
chise și umede, cu ochii întunecați. Ce‑i asta ? S‑a răzgândit? Cunosc
privirea asta. E dorință. Mă dorește. O doresc și eu, mai ales după
cearta din bar.
Pentru ce altceva să fi venit?
— Și costurile? o întreb pe Ros.
— Aproape două milioane.
Fluier printre dinți.
— A fost o greșeală cam scumpă.
— GEH poate exploata divizia de fibră optică.
Are dreptate. Acesta era unul dintre obiectivele noastre.
— Și Lucas? o întreb.
— A reacționat foarte prost.
Deschid minibarul și‑i fac semn Anei să se servească. O las
acolo și mă duc în dormitor.
— Ce‑a făcut?
— A făcut o criză de nervi.
Dau drumul la apă în cada uriașă de marmură și torn în ea ulei
de baie aromatizat. Încap lejer șase oameni aici.
— Mare parte din bani sunt ai lui, îi amintesc lui Ros în timp ce
verific temperatura apei. Și beneficiază de prețul de răscumpărare a
companiei. O poate lua din nou de la început.
Dau să ies, dar mă răzgândesc și aprind toate lumănările aran ‑
jate cu talent pe marginea căzii. Lumânări aprinse înseamnă „mai
mult“, nu‑i așa?
— În fine, amenință cu avocații, deși nu înțeleg de ce. Noi ne‑am
luat toate măsurile de siguranță. Aud o apă curgând? întreabă Ros.
— Da, vreau să fac o baie.
— Ah. Vrei să te las?
— Nu. Altceva?
— Da, Fred vrea să discute cu tine.
— Serios?
— S‑a uitat pentru noile proiecte ale lui Barney.

496 GreyMă întorc în living, aflu detalii despre propunerile lui Barney
de a îmbunătăți designul tabletei și o rog s‑o pună pe Andrea să‑mi
trimită proiectele refăcute. Ana și‑a luat o sticlă de suc de portocale.
— Ăsta‑i noul tău stil de management, să fii absent? întreabă
Ros.
Râd zgomotos, în special văzând ce și‑a ales Ana să bea. Înțeleaptă
femeie. Apoi o anunț pe Ros că nu mă întorc la birou până vineri.
— Chiar o să te răzgândești cu privire la Detroit?
— E aici un teren care mă interesează.
— Bill știe asta? zice Ros pe un ton înțepat.
— Da, pune‑l să mă sune.
— Așa fac. Te‑ai întâlnit în seara asta cu oamenii de la Savannah?
Îi spun că mă văd cu ei mâine. Sunt mult mai conciliant și mai
echilibrat în ceea ce spun, căci acesta e un punct sensibil pentru Ros.
— Vreau să văd ce are Georgia de oferit dacă ne mutăm aici.
Iau un pahar de pe raft, i‑l ofer Anei și‑i arăt unde este găleata
cu gheață.
— Dacă stimulentele lor sunt destul de atrăgătoare, continui eu,
cred c‑ar trebui să luăm în considerare varianta asta, deși mă ener ‑
vează rău de tot căldura de aici.
Ana își toarnă băutura în pahar.
— E prea târziu să te răzgândești, Christian. Dar s‑ar putea să ne
ofere câteva avantaje în plus față de Detroit, reflectează Ros.
— De acord, Detroit are și el avantajele sale și e mult mai răcoare
acolo.
Dar pentru mine locul ăla e plin de fantome.
— Roagă‑l pe Bill să mă sune. Mâine.
Acum e târziu și am un musafir.
— Nu prea devreme, adaug eu.
Ros îmi urează noapte bună, iar eu închid telefonul.
Ana mă privește cu rezervă în timp ce eu o sorb din ochi. Părul
bogat îi cade pe umerii înguști, încadrându‑i chipul frumos și
gânditor.

E L James 497
— Nu mi‑ai răspuns la întrebare, murmură ea.
— Nu.
— Nu, nu mi‑ai răspuns la întrebare sau nu, n‑ai iubit‑o?
N‑o să se lase cu una, cu două. Mă sprijin de perete și îmi încru ‑
cișez brațele ca să nu fiu tentat s‑o trag lângă mine.
— Ce cauți aici, Anastasia?
— Tocmai ți‑am zis.
Curmă‑i suferința, Grey.
— Nu. N‑am iubit‑o.
Umerii i se relaxează și trăsăturile i se îndulcesc. Este ceea ce‑și
dorea să audă.
— Ești regina geloziei, Anastasia. Cine‑ar fi crezut?
Dar ești oare zeița mea?
— Faci mișto de mine, domnule Grey?
— Nu mi‑aș permite, replic eu.
— Ah, ba cred că‑ți permiți — și încă destul de des.
Zâmbește cu subînțeles și se mușcă de buza de jos.
Face asta intenționat.
— Te rog, nu te mai mușca de buză. Ești la mine în cameră, nu
te‑am văzut de aproape trei zile și am zburat cale lungă ca să văd.
Vreau să mă asigur că suntem în regulă, în singurul fel de care
sunt capabil. Vreau să i‑o trag cât pot de tare.
Îmi vibrează telefonul, dar îl închid fără să mă uit cine mă sună.
Oricine‑ar fi poate s‑aștepte.
Pășesc către ea.
— Te doresc, Anastasia. Acum. Și tu mă dorești pe mine. De‑asta
ai venit aici.
— Chiar voiam să știu, zice ea.
— Acum, că ai aflat, rămâi sau pleci? o întreb, stând în fața ei.
— Rămân, spune ea, cu ochii țintă la mine.
— Ah, ce bine.
Mă uit fix la ea și observ cum irisurile îi devin tot mai negre.
Mă dorește.

498 Grey— Erai atât de supărată pe mine, șoptesc.
Încă e ceva nou pentru mine să am de‑a face cu mânia ei, să țin
cont de sentimentele sale.
— Da.
— Nu‑mi amintesc ca cineva, în afara membrilor familiei mele,
să se fi supărat vreodată pe mine. Îmi place asta.
Îi ating ușor fața cu vârfurile degetelor, până ajung la bărbie. Ea
închide ochii și‑și mișcă obrazul după mângâierea mea. Mă aplec
și‑mi trec nasul peste umărul ei gol, până la ureche, inspirându‑i
parfumul dulce, în vreme ce dorința îmi cuprinde întregul trup.
Degetele mele urcă până în părul ei, pe ceafă.
— Ar trebui să vorbim, șoptește ea.
— Mai târziu.
— Am atât de multe de spus.
— Și eu.
O sărut pe lobul urechii și o trag de păr, dându‑i capul pe spate
și lăsându‑i gâtul la vedere. Îi trec dinții și buzele peste bărbie, în jos
pe gât, iar trupul îmi vibrează de dorință.
— Te doresc, îi șoptesc și o sărut acolo unde i se simte pulsul
sub piele.
Ea geme și mă apucă de mâini. Mă încordez pentru o clipă, dar
întunericul rămâne adormit.
— Sângerezi? o întreb printre săruturi.
Ea încremenește.
— Da, zice ea.
— Ai crampe?
— Nu.
Vorbește calm, dar este clar stânjenită.
Mă opresc din sărutat și mă uit în ochii ei. De ce să‑i fie rușine?
E corpul ei.
— Ți‑ai luat pastila?
— Da, răspunde ea.
Bravo.

E L James 499
— Hai să facem o baie.
Când ajungem în baia uriașă îi dau drumul la mână. Aerul e fier ‑
binte și umed, iar aburul se ridică deasupra spumei. Mi‑e cald, iar
cămașa de in și jeanșii mi se lipesc de piele.
Ana mă privește, cu pielea plină de broboane de transpirație.
— Ai cumva un elastic? o‑ntreb.
Părul începe să i se lipească de față. Scoate un elastic din buzu ‑
narul jeanșilor.
— Prinde‑ți părul în vârful capului, îi spun, iar ea se execută,
repede și grațios.
Fată ascultătoare. Nu se mai ceartă cu mine.
Câteva șuvițe îi scapă din coadă, dar arată adorabil. Închid robi ‑
netul și, luând‑o de mână, o duc în cealaltă parte a băii, unde este
agățată o oglindă imensă aurită deasupra celor două chiuvete din
marmură. Mă uit în ochii ei în oglindă, mă așez în spatele ei și o
rog să‑și scoată sandalele. Și le scoate în grabă și le lasă să cadă pe
podea.
— Ridică‑ți brațele, îi șoptesc.
O prind de marginea bluzei sale drăguțe și i‑o dau jos, elibe ‑
rându‑i sânii. Mă aplec puțin și îi desfac nasturele de sus și fermoarul
jeanșilor.
— Am să ți‑o trag în baie, Anastasia.
Se uită la gura mea și‑și linge buzele. În lumina plăcută, ochii îi
sclipesc de încântare. O acopăr cu săruturi tandre pe gât și‑mi înfig
degetele mari în talia jeanșilor, trăgându‑i ușor de pe fundul ei frumos
și luând și chiloții pe drum în timp ce‑o dezbrac. Îngenunchez în
spatele ei, încerc s‑o scap de ei.
— Dezbracă‑te de jeanși, îi comand.
Mă ascultă, prinzându‑se de marginea chiuvetei; acum e goală
și îi privesc, de la mică distanță, fundul. Îi așez jeanșii, chiloții și
bluza pe un taburet alb de sub chiuvetă și mă gândesc la tot ce‑aș
putea face cu fundul ăsta. Observ o ață albastră între picioarele ei;
tamponul este încă la locul lui, așa că o sărut și o mușc ușor de fund

500 Greyînainte de‑a mă ridica în picioare. Ochii ni se întâlnesc din nou în
oglindă și îmi trec mâna peste abdomenul ei plat și plăcut la atingere.
— Uită‑te la tine. Ești atât de frumoasă. Uite ce piele ai.
Respirația i se accelerează când îi iau mâinile și îi răsfir degetele
peste abdomen, peste mâinile mele întinse.
— Uite cât e de catifelată pielea ta, îi șoptesc.
Îi duc ușor mâinile în sus pe trup, într‑o mișcare circulară largă,
apoi i le dirijez către sâni.
— Uite ce sâni rotunzi ai.
Îi pun mâinile sub sâni ca să‑i susțină de una singură. Îi mângâi
ușor sfârcurile cu degetele mari. Ea geme și își arcuiește spatele,
apăsându‑și sânii în mâinile noastre unite. Îi prind sfârcurile între
degetele mari ale amândurora și o trag încet de ele, fără să mă opresc,
văzând cum se întăresc și cresc în volum.
Exact ca o anumită parte a corpului meu.
Ea închide ochii și își lipește trupul de mine, frecându‑și fundul
de penisul meu erect. Geme și‑și pune capul pe umărul meu.
— Așa, iubito, îi șoptesc eu lângă curbura gâtului, bucurându‑mă
de trupul ei care se trezește la viață sub atingerea mea.
Îi ghidez mâinile în față, pe șolduri, apoi către părul pubian.
Cu un picior, măresc distanța dintre picioarele ei și îi duc mâinile
la labii, una câte una, apăsându‑i degetele peste clitoris la nesfârșit.
Ea geme și o văd în oglindă cum se mulează pe trupul meu.
Doamne, e o zeiță.
— Uită‑te cum radiezi, Anastasia.
O sărut și o mușc ușor de gât și de umăr, apoi îi dau drumul,
lăsând‑o să m‑aștepte, iar ea deschide ochii când fac un pas în spate.
— Continuă, îi zic, întrebându‑mă ce va face.
Ea șovăie preț de un moment, apoi se mângâie singură cu o
mână, dar nu la fel de înflăcărat ca mine.
Ah, așa n‑o să meargă niciodată.
Îmi scot repede cămașa lipicioasă, jeanșii și chiloții, elibe ‑
rându‑mi penisul erect.