Traditionalismul

1. Tradiționalismul………………………………….……..………..….2

1.1. Definiție……….……………………………….……………..….2

1.2. Contextualizare……….…….………………….………….….2

1.3. Trasături………………………………..….……………………2

1.4. Reprezentanți……………….……………….…………………3

2.Ion Pillat – Aci sosi pe vremuri…………….………….….….4

3.Anexă…….……………………………………………….………….……9

4.Bibliografie……….…………………………………..……..……….11

1.Tradiționalismul

1.1. Definiție

Tradiționalismul se definește drept o mișcare literară, care s-a manifestat în perioada intrebelică și a cărei ideologie s-a structurat în paginile revestei Gândirea.

Tradiționalismul intrebelic este anticipat de două curente de la începutul secolului al-XIX-lea (sămănătorismul și poporanismul), care au fost promovate de revistele Semănătorul și Viață românească.

1.2.Contextualizare

Revista Gândirea apare la Cluj, în 1921, sub direcția lui Cezar Petrescu și D.I.Cucu, se mută la București în 1922, sub conducerea lui Nichifor Crainic și își încetează activitatea în 1944. Revista are printre colaboratori nume de prestigiu (Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, Gib Mihăescu, Mateiu Caragiale), cuprinzând fenomenul literar în toate aspectele sale: poezie , proză, teatru, cronici.

1.3.Trăsături

Tradiționalismul marchează un atașament excesiv, indealizant, față de valorile trecutului: valorifică folclorul, prețuiește cultura populară (tot ceea ce ține de tradiția noastră autohtonă în datini, obiceiuri,orizontul moral si material al vieții).Acestă mișcare literară respinge toate formele civilizatiei moderne si vede în societatea de tip urban un spațiu al răului,al îndepărtării omului de natura sa adevărată.

În viziunea lui Ion Pillat, tradiția dezvăluie complexitatea originii unui popor și conferă timbru autentic unei opere, promovând valoarea națională la dimensiunea celei universale.

1.4.Reprezentanți

ȋn poezie: George Coșbuc, Octavian Goga, Aron Cotruș, Șt. O. Iosif, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Nichifor Crainic, Adrian Maniu, Radu Gyr;

ȋn dramaturgie: Barbu Ștefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga

ȋn proză: Constantin Stere, Calistrat Hogaș, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrecu ș.a.

2. Ion Pillat – Aci sosi pe vremuri

Poezia Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat este o poezie de factură traditionalistă, inclusă în ciclul Trecutul viu, care face parte împreună cu ciclul Florica din volumul Pe Argeș în sus, apărut în 1923. Volumul este reprezentativ deoarece poeziile incluse realizează imaginea spațiului natal patriarhal (moșia Florica), casă părintească, interiorul cu poezia obiectelor , universul rural și împrejurările casei, natura câmpească însuflețită de amintirile copilăriei.

Poezia aparține tradiționalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar și prin tema timpului trecător. Într-un volum de Mărturisiri (1942), Ion Pillat arată că: "Toată poezia mea poate fi redusă, în ultimă analiză, la viziunea pământului care rămâne aceeași, la presimțirea timpului care fuge mereu. Fuga timpului capătă un reper existențial foarte propriu și cât se poate de concret; în egală măsură, ea e trăită sub semnul tradiției, deci o dimensiune sufletească generală, reprezentativă pentru o întreagă comunitate umană.”

Poezia este o meditație nostalgică pe tema trecerii ireversibile a timpului, asociată cu repetabilitatea destinului uman/ciclicitatea vieții.

Textul îmbină aromonios lirismul de tip obiectiv cu cel de tip subiectiv. Sentimentul elegiac și meditativ are că suport lirismul subiectiv, susținut de prezența mărcilor lexico-gramaticale specifice (pronume personale, adjective posesive și verbe la persoană I și a II-a singular; elemente deictice spațiale și temporale: "aci" – "acolo", "acum" – "atunci"). Dar iubirea evocată, deși aparține planului trăirii subiective, este ridicată la grad de generalitate, obiectivandu-se, prin repetabilitate.

Titul fixează cadrul spațio-temporal al iubirii ce va fi evocată (timp și spațiu mitic, nedefinit) , prin indicii de spațiu (adverbul de loc, cu formă regională: "aci"), de timp (locuțiune adverbală de timp: "pe vremuri”) și forma verbală, de perfect simplu: "sosi". "Aci" este elementul semantic definitor în raport cu eul liric văzut din perspectiva timpului : "ieri"-"acum".

Compoziția poeziei este realizată din șaptesprezece distihuri, un carten și un vers final, liber, organizate în trei părți (prima parte – primele zece distihuri, a două parte –catrenul intermediar, meditativ și a treia parte – ultimele șapte distihuri). Versul final are rol de laitmotiv.

Primele două distihuri reprezintă incipitul poeziei și fixează, prin intermediul unei metafore – "casa amintirii" -, spațiul rememorării nostalgice a trecutului .

Elementele asociate casei "oblone", "pridvor", "păienjeni“, “poartă", “zăvor" și versul "Păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor" sugerează trecerea timpului, degradarea, starea de părăsire a locuinței strămoșilor, dar și ideea de spațiu privilegiat, izolat, accesibil numai urmașului , care poate reînvia trecutul în amintire.

Trecutul capătă o aură legedară, devine un timp mitic, al luptei haiducilor pentru dreptate: "Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc/ De când luptară-n codru și poteri, și haiduc."

Al treilea distih deschide planul trecutului, al evocării iubirii bunicilor. În poezia lui Ion Pillat, natură devine solitară cu omul, fiind marcată de semnele senectuții, ca și ființa umană: "În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii". în versul "Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi" este reluat titlul poeziei și este evocată imaginea din tinerețe a bunicii cu nume mitologic: Calyopi-Caliope(Kalliope), muza poeziei epice și a elocinței în mitologia greacă.

Sugestia mitică a numelui, faptul că poetul este urmașul care eternizează în creația sa imaginea bunicilor și "copia” – ogindirea de "acum" a poveștii de iubire de "ieri" sunt aspecte care susțin caracterul de artă poetică a textului liric, care își relevează astfel nivelul de profunzime a semnificațiilor.

Întâlnirea bunicilor, îndrăgostiții de altădată, respectă un ceremonial: bunicul așteaptă sosirea berlinei, din care coboară o tânăra îmbrăcată după modă timpului “în largă crinolină".

Asocierile livrești reflectă motvul "bibliotecii" întâlnit adesea în peoziile lui Ion Pillat, având rolul de a asocial viață cu literatură și în același timp, de a indică epoca, numind preferințele în moda literară a vremurilor respective. Astfel bunicul îi recită iubitei capodopere ale literaturii romantic – Le lac de Alphonse de Lamartine și Sburătorul de I.Heliade Rădulescu. Atmosfera evocată, peisajul selenar, sunt romantice: "Și totul ce romantic ca-n basme se urzea "Sunetul clopotului, laitmotiv al poeziei, însoțește protector cuplul de îndrăgostiți: "Și cum ședeau… departe, un clopot a sunat, /De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat."

Meditația poetica, tonul elegiac evidențiază ideea că eternizarea ființei umane este posibilă doar prin iubire: “Dar ei, în clipă asta simțeau că-o să rămână… / De mult e mort bunicul, bunica e bătrână…" -, portretele fiind singurele care mai păstrează imaginile de odinioară ale strămoșilor: "Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete / Te vezi aievea numai în ștersele portrete. / Te recunoști în ele, dar nu și-n față ta, / Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita…"

În distihul ale treispezecelea, prin intermediul unei comparații se realizează o paralelă trecut-prezent și se produce trecerea la planul prezent: “Că ieri sosi bunica… și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta statu.” Ca într-un ritual, nepoții repetă gesturile bunicilor peste timp. Diferențele țin de moda vremii: iubita coboară din “trăsura”, iar îndrăgostitul îi recită poeme simboliste, Balada lunei de Horia Furtună și poeme de Francis Jammes. Din portretul fizic al iubitei se reține doar detaliul spiritualizat, imaginea ochilor, ieri “ochi de peruzea”, acum ”ochi de ametist”.

Un alt element comun celor două secvențe poetice, construite pe opoziția prezent-trecut, este simbolul berzei, “pasăre de bun augur, simbol de pietate filială”, dar și simbol al fidelității, al devotiunii.

Sunetul clopotului însoțește din nou momentul intalnirii îndrăgostiților și sugerează repetabilitatea existenței umane. Versul final, laitmotiv al poeziei, accentuează trecerea iremediabilă a timpului: “De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.”

Muzicalitatea ușor desuetă e conferită atât de elemetele prozodiei clasice – rimă împerecheată, ritmul iambic, măsură de 13-14 silabe, cât și de numele cu sonorități din secolul al XIX-lea (Calyopi, Eliad, Le Lac, Sburătorul) și modern, de la începutul secolului XX (Francis Jammes, Horia Furtună) .

La nivel morfosintactic, timpurile verbale au rolul de a sugera planul trecut și planul prezent evocate în poezie. Verbele la timpul prezent, fie ilustrează permanența sentimentului de iubire (“vii”, ”calci”, ”tragi”), fie însoțesc mediatația pe tema trecerii timpului (“te vezi”, ”te recunoști”, ”uită”, ”nu poți”). Verbele la perfect simplu (“sosi”, ”sări”, ”spuse”) au rolul de a reda rapiditatea gesturilor, iar verbele la alte timpuri trecute susțin narativitatea iubirii.

O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor cu tentă arhaică și regională, în evocarea trecutului: ”haiduc”, ”poteră”, ”berlină”, ”crinolină”, ”aievea”, ”pridvor”.

Din punct de vedere stilistic, la nivel structural, se utilizează paralelismul, simetria, antiteză, iar ditre tropi, se folosește cu precădere metaforă -“casă amintirii”, ”ochi de peruzea”, ”ochi de ametist”- și comparația, care susține idea repetabilității existenței umane: ”Că ieri sosi bunica… și vii acuma tu”

Aci sosi pe vremuri de Ion Pillat aparține liricii tradiționaliste prin idilizarea trecutului, a cadrului natural, dar și prin tema timpului trecător.

` “Capodopera lui Ion Pillat este însă Aci sosi pe vremuri, grațioasă, mișcătoare și indivizibilă paralelă între două veacuri, înscenare care încântă ochii și, în același timp, simbolizare a uniformității în devenire.”

3. Anexă

Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane si pridvor, 
Păienjeni zabreliră si poartă, si zăvor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru si poteri, si haiduc.

În drumul lor spre zare îmbatrâniră plopii. 
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerăbdator bunicul pândise de la scară 
Berlina leganată prin lanuri de secară.

Pe-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlină 
Sări, subțire, -o fată în largă crinolină.

Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac, 
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad, 
Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.

Ea-l asculta tacută, cu ochi de peruzea… 
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Si cum ședeau… departe, un clopot a sunat, 
De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simțeau că-o să ramână… 
De mult e mort bunicul, bunica e batrână…

Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete 
Te vezi aievea numai în ștersele portrete.

Te recunoști în ele, dar nu si-n fața ta, 
Caci trupul tau te uită, dar tu nu-l poți uita…

Ca ieri sosi bunica… si vii acuma tu: 
Pe urmele berlinei trasura ta stătu.

Același drum te-aduse prin lanul de secară. 
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.

Subțire, calci nisipul pe care ea sari. 
Cu berzele într-insul amurgul se opri…

Și m-ai gasit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram 
Când ți-am șoptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună 
Și-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, 
Si ți-am părut romantic si poate simbolist.

Si cum ședeam… departe, un clopot a sunat 
Același clopot poate . în turnul vechi din sat…

De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

4.Bibliografie

A. Surse primare:

1. Pillat, Ion, Poezii vol I, Editura pentru Literatură, București, 1967

B. Dicționare. Istorii literare. Studii critice:

1.Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Semne, București, 2003

2. Chevalier Jean, Gheerbrant Alain, Dicționar de simboluri vol. I A – D, Editura Artemis, București, 1995

3. Crohmălniceanu Ovidiu, Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Minerva, București, 1972

C. Webografie

1.http://www.academia.edu/6392150/Aci_sosi_pe_vremuri consultat pe 8 mai 2015

2.http://literaturaromana.g0.ro/article/aci-sosi-pe-vremuri-65-1.html consultat pe 9 mai 2015