Tradițională Frunze Extract etanoic -antidepresiv,antioxidant, [610559]

UNIVERSITATEA „TITU MAIORESCU” BUCUREȘTI FACULTATEA DE FARMACIE SPECIALIZAREA FARMACIE DISCIPLINA LUCRARE DE LICENȚĂ EFECTUL ANTIOXIDANT ȘI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A MEMORIEI CU AJUTORUL ROSMARINUS OFFICINALIS COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: CONF. DR. ANCA DANIELA RAICIU ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

CUPRINS INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………….. CAPITOLULI: GENERALITĂȚI ……………………….. 1. NOȚIUNI FARMACO-ISTORICE………………………………………………………. 2. UTILIZĂRI ALE ROSMARINUS OFFICINALIS ÎN MEDICINA TRADIȚIONALĂ…………………………………………………………………….. 3. NOȚIUNI BOTANICE ȘI ÎNCADRAREA SISTMICĂ A ROSMARINUS OFFICINALIS……………………………………………………………………………………. CAPITOLUL II: EFECTUL ANTIOXIDANT AL ROSMARINUS OFFICINALIS……………… CAPITOLUL III: Îmbunătățirea Memoriei cu ajutorul Rosmarinus Officinalis ………………………….

INTRODUCERE Lucrarea de față își propune să abordeze una dintre cele mai de actualitate probleme de sănătate contemporană. Cu toate progresele făcute în domeniul chimiei de sinteză şi semisinteză, plantele rămân totuşi o sursă importantă de substanţe cu potenţial terapeutic. Cercetările actuale sunt îndreptate spre descoperirea de noi alternative terapeutice faţă de medicaţia clasică, cu siguranţă şi eficacitate crescute, precum şi cu efecte secundare mai puţine. Aceste alternative terapeutice provin în marea lor majoritate din regnul vegetal. Ele condiţionează plante sau părţi de plante, prelucrate sau neprelucrate, extracte din diferite părţi de plantă sau anumite principii active izolate din plante. De multe ori, se încearcă identificarea şi separarea unui anumit principiu activ, considerat a fi răspunzător de un anumit efect farmacologic. Însă nu întotdeauna acest procedeu este cel mai indicat. Efectul farmacologic al unui extract este rezultatul acţiunii sinergice a mai multor compuşi, care, singuri, nu ar exercita acelaşi efect ca atunci când acţionează împreună.

CAPITOUL I GENERALITĂȚI 1.NOȚIUNI FARMACO-ISTORICE Semantica cuvântului rozmarin provine din latinescul latin ros-roris care semifică rouă și marinus care semnifică mare, deci înseamnă "roua mării" [1]. De către vechii greci a fost numit "antos", care este înseamnă "floare", sau "libanotis" datorită faptului că prezintă un fin miros de tămâie [1,2]. În urmă cu circa doua mii de ani, această plantă aromatică a pătruns în unele țări ale bătrânului continent,dintre care amintim, Grecia și Roma antică;în acest spațiu istorico-geografic planta a fost folosită pe scară largă pentru îmbunătățirea memoriei [2],pentru îmbunătățirea fluxului menstrual [3]. Totodată rozmarinul era considerat ca fiind protector al căsătoriilor și al copiilor pentru protejarea acestora de forțele malefice [4]. Atât antropologii și de arheologii au găsit dovezi că această plantă aromatică a fost folosită atât ca și condiment, cât și cu scop cosmetic și/sau medical în Egiptul antic, China, India și Mesopotamia [5]. 2. UTILIZĂRI ALE ROSMARINUS OFFICINALIS ÎN MEDICINA TRADIȚIONALĂ Se cunoaște faptul că rosmarinul este o plantă aromatică folosită la nivel mondial în medicina populară pentru proprietățile sale terapeutice. Utilizările tradiționale ale diferitelor părți ale rozmarinului sunt prezentate în Tabelul 1. Tabelul I Utilizarea tradițională diferitelor părți ale Rosmarinus Officinalis Partea Plantei Extract Utlizat Utilizare în Medicina
Tradițională Frunze Extract etanoic -antidepresiv,antioxidant,
vasodilatator ,antiinflamator,
antinociceptiv Frunze Ulei esențial -antioxidant,antibacterian Plantă Extract apos -în tratamentul disfuncțiilor
de memorie În medicina tradițională, părțile aeriene ale rozmarinului sunt utilizate în principal în, dureri de cap, dureri abdominale, prezintă efect antiinflamatoriu, antispastic,diuretic, analgezic,

antireumatic și antidepresiv [6,7,8,9,10,11].Primul parfum pe bază de alcool (european), a fost preparat din rozmarin și acesta a fost considerat un agent de revitalizare. Apă distilată obținută din flori de rozmarin a fost folosită ca loțiune de ochi [10]. Întreaga plantă s-a folosit sub formă de decoct, împotriva tulburărilor digestive (ca stimulant carminativ și gastrointestinal), în afecțiunile respiratorii (ca expectorant și antiseptic), [6,10] și pentru a îmbunătății memoria [6,11]. Karakurum -Göksel și colab. (2014) a raportat că terapia cu rosmarin este cunoscută la 23,6% dintre pacienți în Turcia și rosmarinul a fost frecvent utilizat la pacienții cu migrenă. În Liban, 28 de specii de plante au fost considerate ca fiind cele mai importante, inclusiv rosmarinul (Marc et al., 2008). Agenția Europeană pentru Medicamente are o monografie cu privire la R. officinalis L. [14]. Rozmarinul și frunzele acestuia și ulei au fost descrise pentru utilizare ca medicamente. Conform acestei monografii, R. officinalis L. aetheroleum este utilizat în mod tradițional pe cale orală pentru ameliorarea simptomatică a dispepsiei și ușoară tulburări spasmodice ale tractului gastrointestinal, în timp ce acesta este utilizat în mod tradițional și cutanat aditiv de baie pentru ameliorarea durerii minore musculare și articulare și în tulburări periferice minore. Monografia stabilește doza și descrie contraindicațiile, conform metodei de administrare. Farmacopeea europeană (2005) cuprinde două monografii, una privind frunzele de rozmarin (Rosmarini folium) și un alt cu privire la ulei de rozmarin (Rosmarini aetheroleum) 3. DESCRIEREA BOTANICĂ ȘI ÎNCADRAREA SISTEMICĂ A ROSMARINUS OFFICINALIS Rosmarinus officinalis L. (Figura 1) în general este cunoscut ca rozmarin, rozmarin comun sau rozmarin de grădină [16,2]. Pe lângă Rosmarinus officinalis, genul include, de asemenea, R. eriocalyx, R. tomentosus, R. lavandulaceus și R. laxiflorus [17,18,19,20,21]. Rosmarinus officinalis este singurul care crește natural în regiunea mediteraneeană și cel mai exploatat de specii datorită uleiului său esențial, dar și datorită conținutului său fenolic și antioxidantului activitate [22].

Figura 1 Rosmarinus Officinalis Se pot distinge mai mult de 20 de tipuri diferite, soiuri sau soiuri de Rosmarinus officinalis în funcție de descriptorii morfologici (cum ar fi calicul, corolla, dimensiunea frunzei, inflorescența și prezența trichomilor glandulari) [2,22]. Însă sistematica infraspecifică este confuză și incertă [22]. Tabelul 3 prezintă o parte din varietățile de Rosmarinus Officinalis și caracteristicile acestora. Tabel 2 Încadrarea Sistemică a Rosmarinus Officinalis
Regn Plantae Diviziune Magnoliophyta Clasă Magnoliopsida Ordin Laminales Familie Laminacae Gen Rosamarius Specie Rosmarinus Officinalis

Tabelul 3 Varietățile de Rosmarinus Officinalis și caracteristicile acestora. Varietatea Caracteristici Figura Albus Flori albe [16].
Figura 2 Arp Flori albastre și frunze
verde -gri [2].

Figura 3 Blue boy Flori albstru pal și frunze
mici [16].
Figura 4

Severn Sea Flori strălucitoare albastre , tulpină înaltă [2]. Figura 5 Irene Flori albastru -liliachiu intens
[16].
Figura 6 Golden Rain Flori albastre și frunze
galbui la extremități [16].
Figura 7 Lockwood de Forest Flori albastre precum
lavanda și frunze verzi
închis [16].
Figura 8

Prost ratus Flori albastre [16].

Figura 9 Tuscon Blue Mici flori albastre si dese
[2].
Figura 10 Santa Barbara Flori albastre [2].

Figura 11 Majorica Pink
Flori roz, frunze sub formă
de ac [16].
Figura 12

Collingwood Ingram Flori albastre și frunze verde deschis [2]. Figura 13 Pe baza criteriilor chimice, și anume constituenții predominanți ai uleiurilor esențiale, mai multe s-au distins de asemenea 118 chimiotepuri: 1,8-cineol chimiotropul de 1,8-cineol / α-pinen / camfor, chemotipul de mierină, de pinene / verbenonă / acetat de bornyl, 1,8-cineol / borneol / p-cimeină [23,24,25,26,27,28,29]. Rosmarinus officinalis este o specie xeromorfă care crește spontan pe nisip, stânci și pietre de locuri, în apropierea mării, în diferite părți ale lumii, precum Europa, Africa și Asia. Rosmarinus Officinalis prezintă o tulpină erectă, cu o înălțime ce variază de la 60 la 200 cm, având ramuri ascendente sau arcuite la bază prezentând scoarță exfoliantă, în partea superioară patrunghiulară, păroasă cenușie. Frunze liniare,sessile articulare, coriacee lungi de cca 2-3 cm, late de 3-4 mm, cu nervură mediană pronunțat dezvoltată pe fața inferioară. Frunze liniare, sessile, aciculare, corilacee persistente. Flori albăstrui pal sau ușor violacee dând în totalitatea lor un aspect de spic. Corola bilabială, păroasă la exterior, cu labiul inferior din 3 petale, cea mediană în formă de lingură, iar cel superior, di două petale adînc sectate. Androceul este alcătuit din 4 stamine (din care 2 rudimentare). La baza gineceului se află un disct nectalifer. [12].

CAPITOLUL II Bibliografie 
 1. Pintore, G., Usai, M., Bradesi, P., Juliano C, Boatto, G., Tomi, F., Chessa, M., Cerri, R. & Casanova, (2002). Chemical composition and antimicrobial activity of Rosmarinus officinalis L. oils from Sardinia and Corsica. Flavour and Fragrance Journal, 17,15–19. 
 2. Begum, A., Sandhya, S., Ali, S.S., Vinod, K.R., Reddy, S. & Banji, D. (2013). An in-depth review on 760 the medicinal flora Rosmarinus officinalis (Lamiaceae). ACTA Scientiarum Polonorum 761 Technologia Alimentaria., 12,1, 61-73. 3. Heinrich, M. , Kufer , J. , Leonti , M . & Pardo – de – Santayana, M . (2006). Ethnobotany and 918 ethnopharmacology—Interdisciplinary links with the historical sciences. Journal of 919 Ethnopharmacology, 107, 157–160. 4. Al-Sereitia, M. R., Abu-Amerb, K. M. & Sena, P. (1999). Pharmacology of rosemary (Rosmarinus 716 officinalis L.) and its therapeutic potentials. Indian Journal of Experimental Biology, 37, 124-13 5. Stefanovits-Bányai, E., Tulok, M.H., Hegedus, A., Renner, C. & Varga, I.S. (2003). Antioxidant effect of various rosemary (Rosmarinus officinalis L.) clones. Acta Biologica Szegediensis, 47, 111- 113 6. Holmes, P. (1999). Rosemary oil. The international Journal of aromatherapy, 9 (2), 62-66. 7. Golzález-Trujano, M. E., Peña, E. I., Martínez, A L., Moreno, J., Guevara-Fefer, P., Déciga-Campos, M. & López-Muñoz, F. J. (2007). Evaluation of the antinociceptive effect of Rosmarinus officinalis L. using three different experimental models in rodents. Journal of Ethnopharmacology, 111(3), 476–82. 8. Peng, C.-H., Su, J.-D., Chyau, C.-C., Sung, T.-Y., Ho, S.-S., Peng, C.-C. & Peng, R. Y. (2007). Supercritical fluid extracts of rosemary leaves exhibit potent anti-inflammation and anti-tumor effects. Bioscience, Biotechnology, and Biochemistry, 71(9), 2223–32 
 
 9. Martínez A L . González – Trujano , M . E , Chávez ,M . & Pellicer ,F . (2012) . Antinociceptive effectiveness of triterpenes from rosemary in visceral nociception.

Journal of Ethnopharmacology, 142(1), 28–34. 10. Sasikumar, B. (2012). Rosemary. In. K. V. Peter (Ed.), Handbook of herbs and spices (pp. 452-468) 11. Karakurum Göskel, B., Coskun, O., Ucler, S., Karatas, M., Ozge, A. & Ozkan, S. (2014). Use of complementary and alternative medicine by a sample of Turkish primary headache patients. Revista de Agricultura, 26 (1), 1–7. 
 12. Marc, E. B., Nelly, A., Annick, D.-D., & Frederic, D. (2008). Plants used as remedies antirheumatic and antineuralgic in the traditional medicine of Lebanon. Journal of Ethnopharmacology, 120(3), 315–34. 
 13. European Medicines Agency : Communityherbal monographon Rosmarinus officinalisL.aetheroleum.EMA/HMPC/235453/2009.[online], http://www.ema.europa.eu/docs/en_GB/document_library/Herbal_Community_herbal_monograph/2011/01/WC500101493.pdf [access: june 2015]. 
 14. EMA 2005 15. C.Pârvu Universul Pantelor,Editura Enciclopedică Bucuresti 16. Ulbricht, C., Abrams, T.R., Brigham, A., Ceurvels, J., Clubb, J., Curtiss, W., Kirkwood, C., Giese, N., Hoehn, K., Iovin, R., Isaac, R., Rusie, E., Serrano, J. M. G., Varghes, M., Weissne., W. & Windsor, R. C. (2010). An Evidence-Based Systematic Review of Rosemary (Rosmarinus officinalis) by the Natural Standard Research Collaboration. Journal of Dietary Supplements, 7: 4, 351-413. 
 17. Arnold, N., Valentini, G., Bellomaria, B. & Hocine, L. (1997). Comparative Study of the essential oils from Rosmarinus eriocalyx jordan & fourr. from algeria and R. officinalis L. from other Countries. Journal of Essential Oil Research ., 9, 167-175. 
 18. Elamrani, A., Zrira, S., Benjilali, B. & Berrada, M. (2000). A Study of Moroccan Rosemary Oils. 838 .Journal of essential Oil Research, 12, 487-495. 19. Angioni, A.,Barra, A., Cereti, E., Barile, D., Coisson, J.D., Arlorio, M., Dessi, S., Coroneo, V.& Cabras, P. (2004). Chemical composition, plant genetic differences, antimicrobial and antifungal activity investigation of the essential oil of Rosmarinus officinalis L. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 52, 3530-3535. 
 20. Rosselló, J. A., Cosín, R., Boscaiu, M., Vicente, O., Martıínez, I. & Soriano, P. (2006). Intragenomic diversity and phylogenetic systematics of wild rosemaries (Rosmarinus officinalis L. s.l., 
 Lamiaceae) assessed by nuclear ribosomal DNA sequences (ITS). Plant Systematics and Evolution, 262, 1–12. 21. Upson, T. (2006). The Board of Trustees of the Royal Botanic Gardens. Blackwell Publishing Ltd, 551, 62-68. 22. Zaouali, Y., Bouzaine, T. & Boussaid, M. (2010). Essential oils composition in two Rosmarinus officinalis L. varieties and incidence for antimicrobial and antioxidant activities. Food and Chemical Toxicology, 48, 3144–3152. 
 23. Lawrence, B. M. In Rosemary oil in Essential Oils. 1976–1977; 34.1979–1980; 50. 1981–1987; 60, 115, 179. 1988–1991; 49, 136. 1992–1994; 61. Allured: Carol Stream IL, 1993.

24. Lawrence, B. M. Progress in essential oils: rosemary oil. Perfumer and Flavourist 1995; 20(1): 47 1997; 22(5): 71. 25. Boutekedjiret, C., Bentahar, F., Belabbes, R. & Bessiere, J. M. (1998). The essential oil from 766 Rosmarinus officinalis L. in Algeria. Journal of Essential Oil Research, 10: 680-682. 26. Boutekedjiret, C., Belabbes, R., Bentahar, F., Bessiere, J.M. (1999). Study of Rosmarinus officinalis L. essential oil yield and composition as a function of the plant life cycle. Journal of Essential Oil Research, 11: 238-240. 27. Tomei, P.E., Cioni, P.L., Flamini, G. & Stefani, A. (1995). Evaluation of the chemical composition of the essential oils of some Lamiaceae from Serrania de Ronda (Andalucia, Spain). Journal of Essential Oil Research, 7, 279-282 28. Dellacassa E, Lorenzo D, Moyna P, Frizzo CD, Atti-Serafini A, Dugo P. (1999).Rosmarinus officinalis L. (Labiatae) essential oils from the South of Brazil and Uruguay. Journal of Essential Oil Research; 11: 27-30. 29. Bakirel, T., Bakirel, U., Keleş, O. U., Ulgen, S. G., &Yardibi, H. (2008). In vivo assessment of antidiabetic and antioxidant activities of rosemary (Rosmarinus officinalis) in alloxan-diabetic abbits. Journal of Ethnopharmacology, 116(1), 64–73. 
 1. 2.