Traditii ale Popoarelor Turcice

CUPRINS

Scurt istoric al turco-tatarilor din Dobrogea

Semnificatia venirii primaverii

Traditii ale popoarelelor turcice

Nevruz

Hidirllez

Sarbatorirea Nevruz’ului si Hidirllez’ului de catre turcii si tatarii din Dobrogea

Scurt istoric al turco-tatarilor

Originea tatarilor confrunda doua mari controverse,care si in ziua de azi nu au fost definitive lamurite.Teoria mai veche,cea a istoricilor rusi considera tatarii ca fiind de origine mongola.In cea de a doua teorie,tatarii sunt considerati ca inca de la bun inceput ca ar fi element component al lumii proto-turce.

Exista o diferenta fundamentala intre mongoli si tatari si consta in religiile pe care le-au imbratisat:mongolii practica budismul si tatarii sunt musulmani.

Tatarii din Dobrogea sunt aproximativ in numar de20.000-25.000 si sunt urmasii tatarilor din hanatul Hoardei de Aur din Buceagul.In localitatile din judetele Constanta si Tulcea se gasesc multe geamii.Cea mai veche geamie din Dobrogea fiind Geamia Esmahan Sultan construita in anul 1456.In prezent aceasta face parte din patrimonial cultural al Romaniei si este in restaurare.

Nevruz si Hîdîrlez

Sărbătorile de Nevruz și Hîdîrlez fac parte din comoara culturală,istorică,artistică și morală a lumii turcice.

”Nevruz” reprezintă numele unei flori firave și gingașe, iar din această pricina este pusă chiar și ca nume fetelor care locuiesc în ținuturile Anatoliei.

Primăvara anotimpul renașterii

Frumusețea primăverii a fost reprezentată în nenumărate opere de către poeți, scriitori, pictori, artiști plastici.Primăvara se aseamănă raiului ;dezmorțirea sufletului uman din anotimpul rece către cel călduros.

Primăvara ne aduce bucurie și căldură în suflet. În data de 21 martie ziua și noaptea devin egale.Tot pe această dată se sărbătorește și ”Nevruz”-ul.

Această trecere între anotimpuri este serbată de către lumea turcică mai precis de către țările Balcanice și de către Turkmenistan,Uzbekistan,Kazakhstan, Kîrghistan,Afganistan,Tadjikistan,Azerbaidjan,Iran si Turcia.

Se merge la picnic cu familia, prietenii;acolo se cântă, se joacă, se face un foc mare și se sare peste el.Așa se întâmpină cu bucurie venirea primăverii.”Nevruz”-ul reprezintă renașterea naturii.

În cultura turcică, se sare peste acest foc deoarece se consideră că ne va ajuta la curățarea și purificarea sufletelor noastre. Se crede în același timp că sărind peste foc scăpăm de rău și de boli, lăsând răutățile în urmă.

Nevruzul este de asemenea și o sărbătoare pentru copii care pleacă prin vecini, cântând si spunând versuri tradiționale, colectând mici cadouri. Nevruzul este o bună ocazie pentru prietenii, reînnoire, veselie. Este o sărbătoare care a fost păstrată de populația turcică de secole și celebrată îndeaproape pe lângă tradițiile și cultura lor.

Sărbătoarea de Nevruz are nume specifice în funcție de țara unde este serbată : (Azerbaidjan: Novruz ,  Kurdish: Newroz,Navro‘z,  Turkmenistan: Nowruz,  Kazakhistan: Nawrız,  Karkizistan: Nooruz, Tatarii din Crimeea:Navrez Iran:نوروز -Noruz) 

Nevruzul este o sărbătoare care a luat loc în operele populare.

Cu timpul sărbătoarea de nevruz a luat mai multe forme,iar unele popoare o sărbătoareau 1-3 zile sau chiar 7-13 zile.

În mitologiile populare, se crede că această a rămas în viețile fiecăruia având un rol important.

Înainte se credea că Nevruzul vine odată cu soarele de primăvară, cu renașterea mamei natură.

Nevruzul se celebra cu petreceri mari, cântece populare, competiții sportive, mese festive. Deasemeni se fac vizite la părinți și rude, făcându-se rugăciuni.

În țările turcești Nevruzul se sărbătorea cu întâmplările relatate din mitologia Ergenekon și era amintit precum sărbătoarea Ergenekon-Nevruz.

Această sărbătoare, în mod simbolic, a intrat cu putere în scena istoriei lumii turcești.

Este ziua în care se serbează, în mod simbolic de către toate națiile turcești.

Așa cum am învățat din mitologia Ergenekon, înainte turcii erau denumiți kok turk(gok turk). Ei au fost învinși de către dușmani și împreună cu Hakanlar au fost trecuți prin sabie. Însă fiul lui Hakan, Kayan împreună cu nepotul său Nukuz, au putut fugii luându-și nevestele cu ei. Aceștia au trecut peste un munte, iar printre acele dealuri s-au ascuns într-o țara înconjurată cu dealuri de netrecut. Ei toți acolo s-au adăpostit.

Aici au găsit râuri, vai și multe animale pentru vânat. Pentru a face arma au găsit și materiale din fier. S-au stabilit acolo și și-au continuat viața. Fii lor, au uitat pe unde strămoșii lor au trecut, iar în această țară au trăit cam 400 de ani.

Cu timpul această țară a devenit mică pentru ei și au fost în căutarea unui nou loc; însă nu au găsit.

Într-un final au urmărit o vulpe care intra și ieșea printr-o mică gaură între dealuri. Au mărit gaura de legatură astfel încât să poată trece și ei. Astfel au evadat din acea țară și s-au extins cât cuprinde.

Ziua turcilor care au ieșit din Ergenekon, ziua de Nevruz, se consideră ziua de Independență.

Această zi este totodată și ziua primăverii.

Ziua de Nevruz este o zi sărbătorită de popoarele turcești, semnificând ziua renașterii. De aceea turcii și tătarii sărbătoresc Nevruzul împreună cu legenda Ergenekon’ului.

COLINDUL DE NEVRUZ

Keldı baar nur saçıp, Navrez kokuy mor açıp, Eșerdi çöller, dağlar, Azan navrezîm mubarek.

Navrez keldı,korunuz, Navrez akkın beriniz. Cennet olsun cerınız, Azan navrezım mubarek.

Keldı baar, turunız, Bu navreze bakınız, Koterilsin bașınız, Azan navrezım mubarek.

Uyun artı bagça, Aktar-toktar bokça. Balalarga beș (yımırta) akça, Azan navrezım mubarek

Çıktı çolge batır Ali , Zilfi kara dülüdüli. Ol tanrının arslanı, Azan navrezım mubarek.

Culorile folosite de catre cultura turceasca

Culorile folosite la Nevruz

În dezgropările realizate în Altay la mormintele domnitorilor turci în anul 1935 s-au găsit veșminte de culoare verde, galben și roșu. Aceste 3 culori sunt atât culori naționale ale lumii turcești cât și culori cu simbol islamic.

Culorile acestea nu sunt folosite pentru a destrăma unitatea țărilor turcice, ci dimpotrivă pentru a o lega mai strâns, de a împreuna culturile mai multor țări.

Albul în credințele turcești semnifică măreția, corectitudinea, dreptatea și puterea. Cu această culoare se îmbrăcau marii statului atunci când mergeau la război.

Galbenul simbolizează centrul pământului și totodată statul. Aceasta reprezintă inteligență, ingeniozitate, cunoștință.

Verdele se obține prin combinarea albastrului cu galbenul. Albastrul îi oferă culorii verzi liniște, iar galbenul îi dă căldură. În natură întâlnim verdele în rândul plantelor, pomilor. Dacă o plantă este verde înseamnă că aceasta este tânără ;la fel și această culoare reprezintă tinerețea și viața.

Roșul reprezintă o culoare de bază din paleta de culori. În natură întâlnim exemple de această culoare în foc și sânge. Asta înseamnă că această culoare semnifică puterea și emoția.

Tăcerea, frica, întunericul, îmbrăcămintea de seară sunt reunite în culoarea neagră. În cultura turcească această culoare este reunită în pământ.

Rozul reprezintă norul fericirii, finețea, rușinea, inocența.

Creativitatea, libertatea, pesimismul este reprezentat de către mov. Aceasta este culoarea frumuseții.

Proprietățile sărbătorii de „Nevruz”

1.Venirea ”Nevruz”-ului semnifică întoarcerea primăverii; tot universul fiind reînnoit și împodobit în verde, înflorit, precum a renăscut. Bucuria adusă de către primăvară a fost transcrisă în poezii, descriind astfel petrecerile ce au loc în acest anotimp. Gingășia dată de primăvară a dat viață literaturii clasice.

2.În literatura clasica motivul Nevruzului a fost folosit precum metafora.

3.Poeții consideră Nevruzul un rege, atribuindu-i proprietăți justițiare.

De sărbătoarea Nevruzului se curăță mormintele, se așează pietre funerare mormintelor, se plantează flori, iarbă, se rostesc rugăciuni. Săracilor li se împart fructe, bani și mâncare.

Pregătirile ce au loc înaintea sărbătorii de Nevruz sunt:

Curățenia: Înaintea venirii noului an, pregătirile încep în forță. Prima dintre acestea o reprezintă curățenia. Se începe de obicei fie cu 10, 15, 30 ori 40 de zile înaintea sărbătorii. În multe locuri din Azerbaidjan, femeile se întâlnesc și fac împreună curat.

Numărătorii: În unele sate, cu 40 sau 15 zile înainte de sărbătoare, vin persoanele numite „numărători”, vin și cântă, îi distrează pe localnici, iar la final aceștia sunt răsplătiți cu bani si hrană. Din ce au primit, numărătorii împart și cu nevoiașii satului.

Ultima seară de miercuri: În ultima seară de miercuri a anului se petrece. Are loc o petrecere speciala.

Săritul peste foc: Focul care arde este considerat prielnic și pentru sufletele persoanelor decedate.

Masa de seară: În ultima seară de miercuri a anului, în toate casele din Azerbaidjan se prepară pilav și multe alte mâncăruri delicioase.

Ascultarea ușilor: Când se înserează, copiii ascultă la ușile vecinilor sau ale necunoscuților conversațiile acestora. Dacă aud convorbiri bune, în noul an dorințele li se vor împlini; iar dacă aud convorbiri rele dorințele nu li se vor îndeplini.

Dorința: Pentru a verifica dacă dorințele li se vor îndeplini, seara copiii ies afară și își pun cheia casei în încălțămintea dreaptă începând să asculte trecătorii de pe stradă. Dacă cuvintele sunt bune dorința lor se va îndeplini, iar dacă cuvintele sunt rele dorințele nu se vor îndeplini în noul an.

Obiceiuri legate de sărbătorirea Nevruzului în lumea turcică

Cei din Kîrghistan susțin că Nevruzul este în luna martie și că aceasta este prima zi din an. În ziua de Nevruz, se face o masă festivă și se prepară 7 bunătăți culinare ce încep cu litera „s”. Se sacrifică un animal special pentru această sărbătoare.

În Kazahstan se prepară, la fel, o masă festivă. Însă ei, spre deosebire de alte țări, susțin și o ceremonie religioasă pentru această sărbătoare.

În orașele Semerkant, Buhara, Andica din Uzbekistan sărbătoarea Nevruzului durează o săptămână. Oamenii care participă la această sărbătoare se felicită unul pe celălalt, umblând din cort în cort pentru a o face. Musafirii sunt serviți cu pilav. Au loc competiții cu cai, lupte între cocoși. Această sărbătoare datează de foarte mulți ani. Uzbekistanul și-a câștigat independența pe data de 1 septembrie 1991, iar de atunci Nevruzul este o sărbătoare națională pentru ei, fiind zi liberă.

Nevruzul în Afganistan este sărbătorit ca fiind o zi de naștere. În acea zi toți se îmbracă cu cele mai frumoase haine pe care le au. Se fac vizite la rude, prieteni, se vizitează și mormintele persoanelor dragi decedate.

În Turkmenistan, Nevruzul este considerat o sărbătoare religioasă.

În Iran, Nevruzul se sărbătorește timp de 2 zile . Foștii împărați ai acestei țări, în cele două zile, îndeplineau toate dorințele poporului.

În ziua de Nevruz, toți cetățenii, inclusiv împăratul, se puneau în fața judecătorului, a dreptății. Dacă în timpul anului ce a trecut au făcut fapte rele vor da socoteală pentru cele făcute.

În ultima seară a lunii martie, la apusul soarelui, se efectuează ritualuri specifice.

Masa de seară se organizează în mod special. Se pregătesc bunătăți cu nuci și alune.

În Iran, cu ocazia acestei sărbători, persoanele certate se împacă, încercând să intre în noul an cât mai bine, cât mai fericiți.

Aici Nevruzul se serbează 13 zile. În ziua a treisprezecea, se face picnic pe câmp.

În toate popoarele turcești se observă respectul față de natură, respect față de strămoșii săi. În același timp se explică lupta continuă dintre apă și foc, vară și iarnă, bunătate și răutate.

În Tadjikistan atunci când vine primăvara, încep pregătirile pentru Nevruz.

În Nevruz, așa cum este de ani de zile, se găseau 7 obiecte care începeau cu litera “s”.

Aceste obiecte sunt:

sarap (vin)

sut(lapte)

sirini(dulciuri)

seker(dulciuri)

serbet(sirop)

sam(lumânare)

sona(pieptăne)

Având următoarea semnificație:

Vinul reprezintă renașterea,laptele curățenia, dulciurile bucuria de a trăi, zahărul comoditatea, siropul limpezimea, răcoarea și odihna, lumânarea reprezintă focul, pieptănele simbolizează femeia frumoasă.

M. Mirrahimov spune că aceste simboluri au fost schimbate după Islam. Astfel în ziua de sărbătoare se recitește sfântul Coran. În locul celor 7 obiecte simbolice care încep cu litera “s”, folosite anterior, tot în credința musulmană se folosesc alte 7 obiecte simbolice care încep cu litera “s” acestea fiind conform normelor Islamice:

Sarîmsak(usturoi),

Sebzi hububat(cereale)

Cidda sancid

Seb Elma(mar)

Sirke(otet)

Sedefotu

Suhon ege

După M. Mirrahimov, Nevruzul este sărbătoarea fermierilor care așteaptă venirea primăverii. Sensul vieții fiind dat de către semănarea pământului, sărbătoarea fiind dedicată oamenilor care văd acest lucru.

De Nevruz toți locuitorii satului se pregăteau. În fiecare casă se fierbeau oale întregi de ouă. Ouăle se consumau din belșug, deoarece se credea că odată cu venirea anotimpului călduros belșugul ouălelor va aduce belșug mai departe gospodăriei.

În anul 1991, când Azerbaydjan s-a proclamat independent, s-au declarat două zile naționale: prima a fost Ziua Independenței, iar a doua sărbătoarea Nevruzului.

Gospodinele pregăteau mâncăruri cu care îi cinsteau pe musafiri. În special dulciurile nu lipseau de pe mesele lor.

În Uzbekistan se află o republică autonomă pe nume Karakalpakistan. În anii 1930, cei ce sărbătoreau Nevruzul erau trimiși în exil. Însă după ce Uzbekistan și-a câștigat independența, această republică autonomă a declarat Nevruzul o sărbătoare națională. Copiii născuți în această zi, primesc numele de Nevruzbay dacă este băiat, iar numele de Nevruzbike dacă este fată.

În anul 1991, Turkmenistan își proclamă independența și Nevruzul devine sărbătoare națională. Nevruzul ia loc lângă celelalte sărbători naționale precum cea de sacrificare a animalului, sărbătoarea covorului și a calului.

Vecină cu Kazahstan și Kîrgîzistan, Republica autonomă Sincang-Uygur(face parte din Republica Populara Chineză) sărbătorește și ea sărbătoarea Nevruzului.

Cursele cu cai

În serbările de Nevruz, cursele cu cai erau pe primul loc. Caii erau hrăniți bine tot anul, iar în ziua aceea de sărbătoare erau scoși afară și erau călăriți.

De obicei, cea mai importantă cursă de cai a anului era de Nevruz.

În Azerbaidjan cursele de cai erau desfășurate în prima zi a Nevruzului pe când în Kazahstan în ultima zi a sărbătorii.

De asemeni se efectuează și spectacole cu cai, fiecare aratând ce a învățat în timpul anului.

Pe câmp se aduc mâncăruri, se cânta, se joacă. Mâncarea adusă este servită la prânz, iar cu cojile de ouă se bea apă de la parauas. Oamenii credeau că făcând acest ritual vor scăpa de durerile din gât.

Copiii și tinerii se rostogoleau pe iarba verde. Se credea că așa ei vor crește mai bine, și că vor scăpa de durerile de spate.

În drumul spre casă se culegeau flori mici violet. Florile adunate sunt oferite cadou celor care nu au putut participa la petrecere.

Cei care nu au putut participa la serbarea Nevruz miros aceasta floare de 3 ori si o trec pe la ochi tot de atatea ori.

Celebrarea nevruzului de către țările balcanice

Turcii din Tracia de Est

Turcii aflați în zona Traciei de Est numesc Nevruzul “Mevris”. În zilele noastre acest cuvânt semnifică petrecerile ce au loc la începutul verii.

În ziua de Nevruz unul din obiceiurile importante care se practică este distracția pe camp. Locul unde va avea loc această distracție se caută să fie verde, cu mulți pomi și să fie lângă apă.

Se fierb ouă. Acestea se vopsesc cu coji de ceapă.

Turcii din Crimeea

În ziua de sărbătoare, copiii și tinerii în grupuri de câte 3 sau 8 împodobesc o creangă cu flori de nevruz și încep să se plimbe pe la casele rudelor și vecinilor.

În fața fiecărei case vizitate se cântă câte un cântec. Câteva versuri din ce recită:

“Nawrez keldî korînîz/ korumnîgîn berînîz/ cennet bolsîn gerînîz/ a za nawrezîm mubarek.”

“Naurezul a venit/ veniți și dați-ne ce ni se cuvine/să aveți parte de Rai,/Naurez fericit!”

După ce recită poezia, copiii dau cadou oaspeților din creangă câte o floare de Nevruz. Această floare simbolizează venirea primăverii. După ce primesc aceste flori, ei primesc bani, ouă, dulciuri etc.De asemeni oaspeții leagă de creangă batiste, baticuri, eșarfe etc.

Tinerii din ce primesc împart între ei.

După credința lor, fetele își împodobesc părul cu flori de Nevruz pentru a le rămâne sufletul tânăr și pentru a le crește părul mai repede.

Un alt obicei este și scoaterea animalelor precum calul, oaia, vaca în fața casei pentru a li se da de mâncare.

Tătarii, cu prilejul venirii acestei sărbători, fierb ouă și le vopsesc în fel și fel de culori.

Facând acest lucru se credea că și roadele noului an vor fi din belșug precum sunt ouăle. O parte din aceste ouă se mănâncă în familie, iar o parte este dată copiilor și tinerilor care vin să felicite nevruzul.

Sărbătoarea de nevruz și la tătarii din Crimeea durează o săptămână.

La tătarii din Dobrogea se știe că la acest eveniment se alătură și prietenii români.

Nevruzul nu este sărbătorit numai de către turcii din Turcia, ci de toată lumea turcică. Turcia a făcut cunoștință cu Nevruzul puțin mai târziu, prin anii’90.

Sunt două motive importante prin care răspândirea a fost făcută mai greu:aceasta sărbătoare era considerată religioasă iar Uniunea Sovietică a interzis-o, iar al doilea motiv este necunoașterea lumii turcești din împrejur.

În ziua de azi, pentru turcii din meleagurile Anatoliei, venirea acestei sărbători are un rol special, deoarece majoritatea dintre ei se ocupă cu agricultura și cu ciobănitul. Toți țăranii își petrec timpul ori pe câmp semănând, ori având grijă de oi.

La sate, viața este monotonă și fără vlagă, însă când vine luna februarie turmele de animale ies pe câmpii și începe renașterea.

Odată cu venirea lunii martie încep petrecerile, se pregătesc bucate alese, se mănâncă dulciuri și halva. Aceste petreceri țin cât este primăvara de lungă.

Pentru turci, pe 6 mai incepe vara, pe 7 noiembrie începe iarna, iar primăvara este între 17 februarie și 6 mai.

Scrieri despre obiceiurile turco-tătarilor și datinile lor:

Nevruz

Kîdîrlez

Competițiile de Tepreș în Dobrogea

Lupte tătărești-kureș

În vremea rece și friguroasă de iarna, se simte trecerea anotimpului , iar zilele datatoare de bucurie si veselie isi fac intrarea.Bineinteles ca se iubeste acest anotimp care ne mareste bucuria din suflet,inmultind sentimentul de placere de a trairii.

Natura, care intrase în hibernare, odată cu venirea primăverii se trezește, învie. Pomii care au fost dezbrăcați de iarnă, înverzesc, ierburile cresc.Pe dealuri și câmpii, vestitorul primăverii, Nevruzul, începe să crească. În jur împrăștie un miros plăcut. Este un miros care dă plăcere și liniște.

Este timpul reîntoarcerii păsărilor ce au plecat în țările calde. Barza își face cuib deasupra unui pom.

O strofă dintr-o poezie ce vestește venirea Nevruzului și traducerea:

Kalk,kalk totam,kalk totam Trezește-te, trezește-te sora mea, trezește-te sora mea,

Pencereden bak totam Uită-te pe geam sora mea

Navrez sevre bak totam, Totam A înflorit Nevruzul,

Navrez,navrezîm mubarek. Să ai parte de un Nevruz fericit.

Celebrarea Nevruzului de către turcii din Iugoslavia

Și turcii din Iugoslavia serbează Nevruzul, această serbare fiind foarte răspândită.

Copiii iubesc și îndrăgesc foarte mult aceasta sărbătoare.

De Nevruz, toate familiile în limita posibilităților cumpără haine noi copiilor, tinerilor și bătrânilor. După credința populației, dacă întâmpini noul an cu haine curate, casa îngrijită și cu zâmbetul pe buze tot anul vei fii fericit.

Pe 21 martie copiii ciocnesc ouăle, se înveselesc și primesc cadouri de la vârstnici.

Persoanele adulte își fac vizite, se duc să viziteze mormintele, se roagă pentru cei decedați.

Hidrillez

Hidrilez este sarbatoarea mult cunoscuta si serbata de lumea turceasca.

Se crede Hidrillez este ziua in care profetii Hizir si Ilyas s-au intalnit pe Pamant.

Impreunand cele doua substantive propii Hizir si Ilyas,in limbajul popular,s-a format un nou cuvant,acela de Hidrillez. Dupa calendarul Gregorian ziua de Hidrillez este serbata pe 6 mai,iar dupa calendarul Rumi sau Julien pe data de 23 aprilie.

Inainte un an calendaristic se impartea in 2 semestre. De pe 6 mai pana pe 8 noiembrie era anotimpul vara,iar de pe 8 noimbrie pana pe 6 mai era anotimpul iarna. Din aceasta cauza rezulta ca pe data de 6 mai se terminal iarna si incepe vara. Acesta zi este un bun prilej de a sarbatorii venirea verii.

Anul se imparte intre zilele de Hizir si zilele de Noiembrie.

Pe 6 martie incep zilele de Hizir si tin 186 de zile, iar de pe 8 noiembrie incep zilele de Noiembrie care tin 179 zile. De Hidrillez se serbeaza venirea primaverii.In mitologie se aminteste de cei ce au avut puteri supranaturale.

In legatra cu Hizir si Hidrellez s-au formulat nenumarate opinii de-a lungul timpului; unele dintre acestea sunt precum ca Hidrellez apartine culturii mesaponamiene si celei anatoliene.Altii afirma ca este dinaintea Islamului si apartine tarilor islamice din Orientul Mijlociu.Este imposibil insa, sa includem sarbatoarea Hidrillez’ului in credinta,Hizir facand parte doar dintr-o cultura.

Se știe că încă de la începuturile omenirii, cei din Mesopotamia, Anatolia, Iran, Grecia și chiar estul Mării Mediterane practicau comemorarea zeilor și efectuau ritualuri atunci când venea primăvara.

După credințele răspândite se credea că Hîzîr a băut din apa care dă viață și a ajuns la nemurire. Se spune că primăvara umbla printre oameni și le dăruia sănătate, belșug, iar cu inima curată pe care o avea îi ajuta și le făcea bine.

În locurile unde mergea împărtășea belșug, împliniri. Persoanelor bolnave le dădea putere de vindecare, persoanelor cu probleme le rezolva grijile ce le aveau, le dădea soluții. Făcea ca animalele să se înmulțească sănătos, iar oamenii să fie mai puternici. Deschidea norocul oamenilor. Este simbolul norocului și al șansei, al miracolului.

Este un profet ce a ajuns într-un loc bun pentru Allah. Nu se știe locul și perioada unde a trăit Hîzîr. Fiind simbolul primăverii, această zi era sărbătorită și de către creștini.

În mitologie, locul unde călca Hîzîr înverzea și creșteau ierburi. Hîdrîllez se considera și începutul perioadei unde totul este verde și înflorit. Ziua de Hîdrîllez este destinată distracției.

Cu ploaia de la Hîdrîllez fetele își spălau părul. Credeau că prin acest ritual va veni belșugul în casele unde vor merge ca mirese, că vor avea o sănătate mai bună și că această apă le va face părul să crească mai repede și sănătos.

În ziua de Hîdrîllez nu se rup crengi, nu se taie copaci.Oamenii în această zi își pun dorințe.

Fetele tinere au creat obiceiul ca în această zi să se întâlnească sub un pom de trandafir. Ele credeau că dorințele puse acolo se vor îndeplini. Oamenii, în zilele noastre, se întâlnesc și organizează distracții pe câmpii, își pun dorințe și leagă batiste de crengile unui copac.

În zilele noastre, motivul organizării este reprezentat de intrarea în anotimpul cald, folosirea de beneficiile soarelui. Oamenii merg la picnic și scapă de stres. Atunci se organizează și logodne, nunți, botezuri. Oamenii cred că prin această zi se alungă ghinionul.

Este sărbătoarea primăverii. Seara de Hîdrîllez se petrece cu rugăciuni.

Tradiția de Hîdrîllez își ia locul și în datinile și obiceiurile de folclor, dar a fost de asemeni reflectată și în operele populare.

Hîzîr a atins nemurirea pentru că a băut din apa vieții. Hîzîr este mai degrabă o stare naturală de bine care împrospăta viețile noastre când venea vara. El poseda puteri de a face miracole, ajuta oamenii cu inima curată când aveau nevoie.

Hîdrîllez începe pe data de 21 martie și se termină pe 20 iunie, iar Hîdrîllez își ia locul exact la mijloc de primăvară, pe 6 mai. Această zi se numește și Ziua Verde. Zilele acestea sunt cele mai frumoase, în care inimile sunt umplute cu bucurie și gingășie. Pe data de 6 mai este Hîdrîllez.

În limbajul turcilor din Crimeea acesta este cuvântul ”Kîdîrlez”- a trecut cu acest nume și așa s-a înrădăcinat.

Profetul Ilyas care se crede că a ajuns la nemurire a ajuns să se plimbe prin deșert, câmpii și după unii, s-a apropiat de Allah prin gesturile și acțiunile sale frumoase si islamice. Se spunea că Allah se făcea văzut de către cei ce i-au câștigat iubirea.

Poporul îi spune Hîdîrnebi și Hîdîr Ilyas. Persoanele care au avut șansa să îl vadă se credea că li se vor îndeplini toate dorințele.

Înainte lumea ținea socoteală anului calendaristic prin Hîdrîllez și luna Noiembrie. În multe dintre treburile lor acestea erau considerate începutul lucrurilor și respectiv, sfârșitul lucrurilor. Atunci când un om sărac se apropia de un om bogat pentru a-i fi cioban se spunea de la “Hîdrîllez la Noiembrie” sau de la “Noiembrie până la Hîdrîllez”. Așa se efectua înțelegerea dintre cei doi.

Așa reieșea că între cei doi era o înțelegere de jumătate de an. Astfel de înțelegeri se făceau și de la un an la altul. Se spunea în felul următor de la “Hîdrîllez la Hîdrîllez”sau de la “Noiembrie pâna la Noiembrie”. La fel și logodnele, nunțile se stabileau : “în săptămâna cu Hîdrîllez” sau “înainte de Noiembrie cu 2 săptămâni.”

Credințele de Hîdrîllez :

În dimineața de Hîdrîllez ciobanul scoate la păscut animalele cu o creangă înverzită de pom fructifer. Acest obicei încă mai este practicat și în zilele noastre și se crede că așa pământul pe care ei vor călca va da roade.

În seara zilei de 5 mai la toate ușile gospodăriilor se pun frunze verzi pentru ca răul și vrăjitoarele să nu intre. Făcând în acest fel oamenii cred că vor alunga răul și că vor fi protejați.

În dimineața de Hîdrîllez din plante oromatice se fac parfumuri de camera. Se crede astfel că se vor proteja de forțele rele.

Săritul peste foc este un alt ritual prezent în această sărbătoare. Oamenii cred că așa vor scăpa de bolile pe care le posedă. În seara de Hîdrîllez, după ce la fiecare casă se pun frunze verzi pe porțile lor, se fac focuri între golurile străzilor din sat. După ce focul se mai rărește, toți sătenii sar peste el de 7 ori. Se crede că sărind peste foc oamenii vor fi tari precum oțelul. Aici iese la iveală măreția pe care focul o posedă.

Numărul 7 are o semnificație deosebită.

Laptele muls în ziua de Hîdrîllez se distribuie la săteni și dintr-o parte se prepară brânză proaspătă. În zilele noastre acest obicei nu mai este știut și din această cauză nu mai este practicat.

Se crede că rugăciunile efectuate vor fi îndeplinite.

În seara de Hîdrîllez fetele se adună la una dintre ele și organizează o distracție. Acum numai în seara de 5 mai se întâlnesc undeva și organizează o distracție mică. Înainte se întâlneau la casa unei fete logodite.

Înainte ca soarele să răsară, fetele săreau peste o apă curgătoare și se dădeau pe leagăn, iar când o făceau își puneau dorințe.

În dimineața de 6 mai oamenii se rostogoleau pe iarba verde. Credeau că vor avea din puterea mamei natură.

În dimineața de Hîdrîllez se cară apa în ulcior de la fântână. Se credea că animalele vor da mai multă productivitate.

Cei ce nu dormeau toată noaptea aveau dreptul de a culege flori pe nume Hîdrîllez.

Atunci când se făcea plăcintă specială de Hîdrîllez se împărțea în 12 părți egale. Prima parte era dorința Hîzîr.

Se obișnuia să se mănânce brânză preparată proaspăt.

Se crede că Hîzîr și Ilyas în seara aceasta s-au întâlnit. Se considera sfârșitul iernii, începutul verii.

În seara de Hîdrîllez, pe 5 mai, în toate grajdurile din sat se efectuau trageri cu pistlolul. Oamenii făceau asta deoarece credeau că astlfel vor apăra animalele de boli infecțioase.

De Hîdrîllez și de Nevruz se fac vizite la mormintele celor dragi. Se curăță și se face întreținerea mormintelor.

Mâncarea de nohut care se face de Hîdrîllez aduce belșug. Nu mai există persoane care prepară și în ziua de azi.

Credința pe care oamenii o au față de Hîzîr este mare.

Înainte în fiecare gospodărie, de Hîdrîllez se făcea focul. Prin acest ritual începea o nouă viață.

HIDRELLEZ TURKUSU CÂNTECUL DE HIDRILLEZ

Bahar oldu aman A venit primăvara Al kese astîm gul dalîna Am pus trandafir pe creanga ta Adadîm yarîn adîna Am crendințat pentru mâine Iki goz oda. Două camere.

Dag yesil,dagllar yesil Câmpul e verde, câmpiile sunt verzi Uyandilar bayrama S-au trezit pentru sărbătoare Her gonul sen Toate sufletele sunt vesele

Bir benim bahtim kara Numai norocul meu e negru.

Kokuyor buram buram Miroase foarte puternic Fulyalar vakit tamam A venit timpul

Bir bana ugramadi Numai la mine nu a venit Bu bahar bayram Sărbătoarea aceasta de primăvară Aglama Hidrillez Nu plânge Hîdrîllez Aglama be bana Nu-mi plânge

Agaci ektim yerine Am plantat copacul in loc Ask yeserecek Va da roade iubire Baska bahara Într-o altă primăvară Aglama Hidrillez Nu plânge Hîdrîllez Aglama be bana Nu-mi plânge. Aci ektim yerine Am plantat durere in loc

Ask yeserecek Va da roade iubire Baska bahara Într-o altă primăvară Ne yolu var ne izi Nu are nici o urmă Tanidik degil yuzu Fața nu îi este cunoscută Dilegim Allah’tan Dorința mea de la Allah Ask sozun ozu Iubirea este cuvântul.

Sevdigim yok,esim yok Nu am un iubit,un soț Agardi bir gun daha S-a albit o zi iar Ey benim sans yildizim Hei steaua mea norocoasă Gulumse bana Zambeste-mi

Aglama Hidrillez Nu plânge Hîdrîllez Aglama be bana Nu-mi plânge Aci ektim yerine Am plantat durere în loc. Ask yeserecek Va da roade iubirea Baska bahara Într-o altă primăvară Aglama Hidrillez Nu plânge Hîdrîllez Aglama be bana Nu-mi plânge Aci ektim yerine Am plantat durere in loc Ask yeserecek,yeserecek Va da roade,va da roade iubirea Baska bahara Într-o altă primăvară Yeserecek,baska bahara Va da roade,într-o altă primăvară Yeserecek. Va da roade.

Tătarii din Dobrogea serbează ziua de Hîdrîllez precum o sărbătoare religioasă. Se cresc oi special pentru a fi sacrificate în acea zi.

Pregătirile pentru această sărbătoare încep încă din vinerea de dinaintea Hîdrîllezului și de atunci oamenii se adună la geamie și discutând stabilesc locul unde vor petrece sărbătoarea.

În fiecare casă se prepara cocături în ulei. Înainte de rugăciunea de prânz se merge la geamie și se sacrifică animalul. Aici se fac rugăciuni pentru Allah. După ce se face rugăciunea de prânz, la intrarea în geamie, pe iarba verde se stă, iar oamenii cu posibilitate materială mai buna ii cinstesc pe ceilalti cu bucate alese precum:carne grasa de miel,ciorba delicioasa de miel,pilav,orez cu lapte si cocatura cu ulei. Oamenii mananca,vorbesc,iar pentru bunatatile ce au fost date se roaga la Allah.

Cei înstăriți, trimit celor săraci carne si preparate culinare pentru acasă.

Înainte de Hîdrîllez, profesorii duceau și elevii la masă și rugăciunea de Hîdrîllez.

Copiii recitau cântece bisericești- ilahi. Faptele bune făcute în ziua de Hîdrîllez, rugămințile care se rupeau din inimile oamenilor, se credea că vor ajunge la Allah.

Prima vineri ce venea dupa Hîdrîllez se stabilise ca fiind zi de Tepreș. Dacă Hîdrîllez cădea într-o zi de vineri, se credea că este un mare dar. Acestei zile i se spunea Vineri de Hîdrîllez. În limba arabă cuvântul “teferruc” își are înțelesul de ieșire și plimbare pe câmpii, de a se răcori. În limbajul și dialectul tătarilor din Dobrogea a intrat sub termenul de Tepreș.

Bineînțeles că este plăcut pentru fiecare să se plimbe în aer liber, să stea la umbra unui copac înverzit, să audă cântecul păsărilor. Acesta este Tepreșul. Zi de veselie, zi de răcorire, zi de bucurie. După ploile abundente ce vestesc belșugul, este imposibil să nu te bucuri de razele soarelui.

Tepreșul în Dobrogea se ține în multe locuri, de obicei în păduri și pe dealuri înverzite. Este un prilej bun de întâlnire între rude, prieteni, neamuri care nu s-au văzut de un timp îndelungat.

Tepreșul este un loc unde se poate face cunoștință cu oameni noi, unde cavalerii au ocazia să se uite dupa fete pe placul lor, pentru a se căsători cu ele. De tepreș se organizează distracții, cântări, lupte tătărești.

De Hîdrîllez se spun poezii și cântece populare :

YAZ SEVINCI HIDRILLEZ BUCURIA DE VARA HIDRILLEZ

Tut ki gul agaciyim dallarima sevenler Ține crengile copacului de trandafir Niyet edip ipleri baglasin eller. Pentru ca mâinile să lege dorințele.

Altıma kimi evsiz maket evler yapsın Cei ce nu au încă o casă, să facă o machetă
Kimi isteklerini umuduyla bıraksın… Cine vrea să își lase dorința cu speranță…
Bir yıl boyu ümitle HIZIR gelecek diye Un an întreg cu speranța că HIZIR va veni
Sabır ile beklesin boylece biteviye… Să aștepte cu răbdare venirea lui…

HIDRILLEZ HIDIRLLEZ

HIZIR ile İLYAS 'ın o gun kavușma gunu. Ziua în care Hîzîr si Ilyas s-au întâlnit.

Profetul Hîzîr pentru a-și duce la capăt sarcinile date de către Allah se plimbă în întreaga lume. Într-una din plimbările sale vrea să participe și profetul Ilyas. Hîzîr i-a răspuns: „Nu poți face această călătorie. Eu trebuie să îndeplinesc o parte din sarcinile pe care Allah mi le-a dat, însă tu nu le vei putea înțelege și îmi vei pune întrebări. Eu nu îți voi explica, iar tu vei fi nevoit să pleci.” Ilyas insistă și îl asigură că nu va pune întrebări indiferent de ce se va întâmpla.

Aceștia ies la drum și ajung până la malul unui lac. Ei trebuiau să îl traverseze, iar acolo era un pescar, însă nu aveau bani să îi dea pentru a-i transporta. I-au explicat situația și pescarul i-a traversat pe aceștia fără bani.

Pescarul trăia împreună cu cei doi copii ai săi și cu nevasta lui. Soția lui nu a fost de acord să îi transporte gratuit pe Hîzîr si Ilyas. Însă omul tot nu s-a întors din părerea sa.Pescarul împreună cu fiul lui, îi trec pe călători pe partea cealaltă a apei;însă nu îi lasă așa..și le spune: ”Domnilor vremea este pe înserate și noi vom rămâne cu voi în seara asta”. Așa în acea seară bătrânul pescar împreună cu fiul lui rămân cu ei. Aceștia le oferă mâncare călătorilor.

Profetul Ilyas se trezește ciupit de către profetul Hîzîr și îi spune: “Hai că plecăm.Tu pregătește-te că eu vin”. Ei urcând în barca pescarului, o lovesc de o stâncă și îi fac o gaură. Profetul Ilyas se uită uimit, nu întreabă nimic și își continuă drumul.

După un timp profetul Ilyas nu mai rezistă și întreabă: ”Ey Hîzîr, bătrânul ne-a făcut bine, ne-a transportat pe cealaltă parte a apei, ne-a dat de mâncare; însă tu ca răsplată i-ai găurit barca. De ce ai făcut asta? ”. Profetul Hîzîr nu răspunde la întrebare însă îi spune: ” Uite tu ai acceptat să nu îmi pui întrebări. Dacă vrei putem să ne despărțim, însă eu nu îți spun motivul lucrurilor pe care le fac.”

După aceste vorbe, profetul Ilyas crede că a greșit, că profetul Hîzîr are într-un fel dreptate și își cere scuze de la acesta.

Când traversau o pădure niște jandarmi încep să îi urmărească. Fugind de ei, ajung la un sat. Țăranii pentru a-i opri pe profeți au început să arunce cu pietre în ei.

Fugind și de aceștia văd un zid ce înconjura satul. Profetul Hîzîr se oprește și începe să îl îngrijească, să îl zidească din nou. Profetul Ilyas este uimit de faptul că profetul Hîzîr în loc să fugă de jandarmii care îi urmăresc, el stă și renovează zidurile oamenilor care aruncau cu pietre in ei. El este iar uimit însă își continuă drumul fără să întrebe nimic.

După un timp, doi jandarmi îi prind din urmă, însă cei doi profeți îi bat și drumul continuă.

Pentru profetul Ilyas senzația de curiozitate este tot mai mare, însă își amintește cele spuse și nu intreabă nimic.

Drumul lor ajunge la malul unei ape. Acolo părea să se afle un popor bogat și fericit. Se purtau frumos cu musafirii, le dădeau de mâncare. În timpul acela atenția lui Ilyas este captată de un copil frumos. Era așa de frumos astfel încât, toți din jurul lui se comportau cu el ca și cum ar fi fost un prinț. El stătea pe un fotoliu și dădea comenzi în jur.

Profetul Hîzîr începuse să se îndrepte către el, iar profetul Ilyas a crezut că se duce pentru a-i admira frumusețea.

Se întâmplă un lucru neașteptat. Profetul Hîzîr se duce la el și îi trage o palma foarte tare. Îl lovește atât de rău încât dispare toată frumusețea copilului. Toți erau șocați. Profetul Ilyas nu mai rezistă și îl întreabă pe profetul Hîzîr: „Ey Hîzîr drumurile noastre se despart aici, nu am înțeles ce ai făcut.”

Hîzîr îi spune ”Prima oară îți voi explica despre scufundarea bărcii. Pe partea de sus a apei începuse un război, luptătorii nemilosului rege căutau în jur tot ce era bun pentru luptă. În dimineața în care noi plecam, ei veneau la pescar și dacă barca era in stare bună o luau cu ei. Eu stricând-o am făcut în așa fel încât să nu o ia. Bătrânul pescar, împreună cu fiul lui, vor repara barca în două zile însă dacă eu nu o stricam, soldații regelui o luau și plecau cu ea, iar pescarul rămânea fără barcă.

În legătură cu oamenii care aruncau cu pietre în noi.

În acel sat trăiau doi copii orfani. Tatăl lor le-a lăsat o comoară, iar pentru ca țăranii să nu le-o fure, o ascunde dupa un zid. Noi am refăcut acest zid, pentru că acești copii nu au putere acum să lupte pentru comoară. Zidul îi va apăra până când ei vor avea vârsta necesară să lupte pentru comoară.”

Profetul Ilyas înțelege și își dă seama de greșeala făcută însă tot întreabă de ce la plesnit pe acel copil care era așa de inocent și frumos.

Profetul Hîzîr îi spune că acel copil era așa de frumos astfel incat toti ii erau precum sclavii in jurul lui. Hizir spune “Aceste fapte il faceau pe copil sa fie rau si ingamfat. Cand va creste acesta va devenii din ce in ce mai rau si toti oamenii vor fii tristi. El se va comporta urat cu mama si cu tatal lui.Eu stricandu-i frumusetea l-am impiedicat sa ajunga un om rau.”

Drept urmare Hidrillez este prin urmare o sarbatoare cu semnificatie dobandita in valoare universala.

Pregafirile pentru Hidirllez incep de cu o saptamana inainte.Se incepe prin a face o curatenie generala in casa,se pregatesc diverse preparate culinare.

Cu o zi inainte de Hidrillez se dadea lapte caselor unde nu existau animale producatoare e lapte. Din acest lapte se faceau in special placinte si orez cu lapte.

Bucatele preparate pentru ziua de Hidrillez erau de obicei cocaturile.Acestea erau:placinte,produse de panificatie cu ou;se fierbea porumb.Tot de Hidrillez cei ce stateau la sat erau chemati cu o zi inainte la sarbatoare.Fiecare persoana care era chemata sa ia parte la petrecere dadeau cateva lucruri marunte pentru a se prepara.Acestea erau lucruri care atunci cand erau in apa nu se puteau deteriora precum:oglinzi,inel,pieptane,bani vechi,creioane,apa de colonie in stica,lacat.

Jocurile de Hidrillez se realizau in centrul satului sau pe dealuri inalte.Toate obiectele care se adunau din fiecare casa se puneau intr-o apa cu 40 de frunze verzi.Oala se umpla cu apa de fantana.Ea era se ingroapa in fundul unui bulb de trandafir neinflorit.

Dupa ce toate pregatirile au fost facute,se mergea la locul unde se va tine Hidrillezul.Inainte la tara,se serbea langa morminte si acolo ei se distrau,in zilele de azi se merge numai in locurile cu verdeata.Aceste locuri difera si fata de pozitia pe care satul respectiv o are;se poate face langa malul unui rau,unei ape sau in padure.

Dupa ce toata lumea se aseaza,in mijloc se pune o fetita si i se punea pe cap un batic.Se aduce oala in mijloc.Incep sa se scoata lucruri din ea incet,incet.Acest ritual are loc cu muzica.

Barbatii nu iau parte petrecerilor pe care femeile sau fetele le organizeaza.Ei stau in alta parte. In ziua de Hidrillez cu siguranta cei tineri si cei invarsta se dau pe leagan.Se crede ca pacatele se varsa atunci cand te legani.ei doresc sa isi lase pacatele.Barbatii organizeaza lupte tataresti;iar unele femei canta la instrumente sau danseaza.