„Toti oamenii prin natura lor doresc sa cunoasca”. Aristotel Omul se constituie intr -un univers unic, irepetabil, deosebit de complex, fiecare… [628323]

– 1 –
INSTITUTUL ROMAN DE SUPERVIZARE SI
FORMARE PROFESIONALA IN
PSIHOLOGIE

AUTISMUL INFANTIL

MIJA MIHAELA
Anul I

-2017 –

– 2 –
ARGUMENT
„Toti oamenii prin natura lor doresc sa cunoasca”.
Aristotel
Omul se constituie intr -un univers unic, irepetabil, deosebit de complex,
fiecare individ reusind sa realizeze pe parcursul vietii doar o infima parte din
ceea ce reprezinta potentialul sau. In acelasi timp, toti oamenii sunt absolut
egali: nu suntem cu nimic mai buni sau mai prejos decat oricare dintre semenii
nostri.
Totul a inceput in toamna anului 2014, cand am in ceput activitatea de
voluntariat la un Centru de Copii cu TSA . Atunci si acolo a fost prima mea
intalnire cu acesti copii speciali. Desi, in prezent lucrez cu copii cu alte
dizabilitati, am ramas cu o nevoie de cunoastere in acest domeniu, motiv pentru
care am ales aceasta tema de referat.
Cu aceasta lucrare imi propun sa -mi aprofundez cunostintele, astfel
maximizand sansele de a putea indruma si sustine parintii ai caror copii sunt
diagnosticati cu TSA.

CE ESTE AUTISMUL?
Autismul este o tulburare de dezv oltare considerata drept una dintre cele
mai severe tulburari neuropsihiatrice ale copilariei. Autismul este tulburarea
centrala din cadrul unui intreg spectru de tulburari de dezvoltare cunoscut sub
numele de spectrul tulburarilor autismului/autiste sau d e tulburari pervazive de
dezvoltare. Aceste tulburari prezinta o larga varietate de manifestari, presupuse a
fi rezultatul unor disfunctionalitati de dezvoltare ale sistemului nervos central
sau genetice. Cauzele specifice sunt inca necunoscute.
Tulburaril e pervazive de dezvoltare, stabilite de Asociatia de Psihiatrie
Americana in DSM IV – Manualul de Diagnostic Statistic al Tulburarilor
Mentale, 1994 (editia a IV -a), sunt:
– Tulburarea Autista
– Tulburarea Asperger
– Tulburarea Dezintegrativa a Copilariei
– Tulbur area Ret
– Tulburarea Globala (Pervaziva) de dezvoltare – inclusiv Autismul
Atipic

– 3 –
Diagnosticarea autismului cere ca cel putin 6 caracteristici
comportamentale si de dezvoltare sa fie observate, ca problemele sa se prezinte
inainte de varsta de 3 ani si sa nu existe dovezi ale altor afectiuni similare.

DSM -IV – CRITERII PENTRU DIAGNOSTICAREA AUTISMULUI
I. Un total de 6 (sau mai multi) itemi de la (A), (B) si (C), cu cel putin 2
itemi de la (A), si cate unul de la (B) si (C):
(A) Deteriorare calitativa in interactiunea sociala, manifestata prin
cel putin doua din urmatoarele:
 Deterioare marcata in ceea ce priveste utilizarea mai multor
comportamente nonverbale, cum ar fi contactul vizual, expresia
fetei, posturile corpului si gesturile care guverneaza inter actiunea
sociala;
 Incapacitatea de a dezvolta relatii cu egalii, corespunzator nivelului
sau de dezvoltare;
 Lipsa dorintei spontane de a -si impartasi bucuria, interesele sau
realizarile cu alti oameni (de ex., prin lipsa unor manifestari
precum: a arata, a aduce ori a indica obiectele de interes altor
persoane);
 Lipsa de reciprocitate emotionala sau sociala.
(B) Deteriorari calitative in comunicare, manifestate prin cel putin
unul din urmatoarele :
 Intarziere sau lipsa totala a dezvoltarii limbajului vorbit (neinsotita
de o incercare de a compensa prin moduri alternative de
comunicare, cum ar fi gestica sau m imica);
 La persoanele cu limbaj adecvat dezvoltarii, deteriorarea
semnificativa a capacitatii de a initia sau sustine o conversatie cu
altii;
 Folosirea u nui limbaj repetitiv si stereotip ori nefiresc;
 Lipsa jocului simbolic (joaca ,,de -a ceva”), spontan si variat, ori a
unui joc imitativ social, corespunzator nivelului de dezvoltare.
(C) Pattern -uri limitate, stereotipe si repetitive, legate de
comportamen t, preocupari si activitati, manifestate prin cel putin doua din
urmatoarele aspecte:

– 4 –
 Aplecarea spre unul sau mai multe pattern -uri restranse si
stereotipe, legate de anumite preocupari, care este anormala fie ca
intensitate, fie ca focalizare;
 Aderenta in flexibila evidenta la anumite rutine sau ritualuri
nonfunctionale;
 Manierisme motorii stereotipe si repetitive (de ex., fluturatul sau
rasucitul degetelor sau mainilor ori miscari complexe ale intregului
corp);
 Preocupare persistenta pentru parti ale obiectelor.
II. Intarzieri sau functionarea anormala in cel putin unul din urmatoarele
domenii, cu debut inainte de varsta de 3 ani:
(A). interactiune sociala
(B). limbaj, asa cum este utilizat in comunicarea sociala
(C). joc imaginativ sau simbolic

Sursa : Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale -a IV-a editie

ISTORIA AUTISMULUI
Autismul e un termen psihologic, ad litteram insemnand ,,a trai in
termenii sinelui” (Tustin, 1972). Leo Kanner (1943), pediatru american este
primul care descrie comportamentul a 11 copii autisti ; chia r daca termenul de
autist este imprumutat din psihiatria adultului (desemnand, in opinia elvetianului
Bleuler, unul din semnele fundamentale ale schizofreniei), originalitatea sa este
aceea de a surprinde o tu lburare specifica a copilariei, diferita de patologiile care
apar mai tarziu.
Contemporan cu Kanner, un austriac, Hans Asperger, descrie la Viena, in
aproximativ aceeasi termeni o patologie foarte asemanatoare . Din cauza
conditiilor dificile din perioada respectiva si a razboiului, cei doi autori nu pot sa
comunice si nu isi vor cunoaste reciproc lucrarile decat ulterior. In timp ce
Kanner isi inscrie tabloul clinic in cadrul mai general al psiho zelor infantile,
Asperger insis ta asupra diferentelor existent e intre cee a ce el denumeste o
,,psihopatie”, realizand un tip de particularitate constitutionala a personalitatii, si
o tulburare mentala propriu -zisa. El insista , deasemenea, asupra competentelor,
uneori paradoxale, ale pacientilor sai, care, explo atate adecvat, ar putea fi
utilizate pe plan social; autorul vienez nu ezita sa dea si o definitie, in care

– 5 –
afirma ca autismul ar constitui ,,o modalitate originala de gandire si de
experienta, care poate sa conduca la reusite exceptionale in cursul vietii”. Fara
indoiala, Asperger avea de -a face cu cazuri mai putin serioase decat colegul lui
american, dar trebuie luat in considerare si contextul politic in care se lucra.
Sindromul lui Asperger este considerat, in clasificarile internationale aflate in
vigoare, c a o forma de autism atenuat, cu conservarea capacitatilor intelectuale.
Kanner si A sperger au realizat insa tablou ri clinice si descrieri atat de
clare si de precise, incat chiar si actualmente acestea pot servi drept modele.
Incepand din anii 70 s -au real izat studii sistematice asupra structurii mentale
autiste, prin contributiile lui B. Hermmelin, N. Connor si L Wing. Lucrarile
acestei echipe formate in spiritul psihologiei cognitive, au sugerat existenta unei
probleme centrale, comuna tuturor autistilor, care s -ar traduce printr -o tripla
deficienta: insuficienta interactiunilor sociale, insuficienta comunicarii verbale si
nonverbale si insuficienta jocului si a activitatilor imaginare.
Revenind insa la Ka nner, cee a ce-l frapeaza in mod particular la cele 11
cazuri studiate de el initial, poate fi rezumat in urmatoarele trasaturi:
 lipsa profunda de atractie afectiva a subiectului autist pentru alte
fiinte umane;
 nevoia imperativa de a mentine mediul inconjurator neschimbat;
 fascinatia pentru unele caracteri stici ale obiectelor si pentru
miscarile, cu deosebire stereotipe, ale acestora;
 absenta completa a limbajului sau intarzierea aparitiei sale si
constituirea lui in acest din urma caz, cu numeroase tulburari de
pronuntie si de expresie .
Autismul, ca manife stare, a ex istat, desigur, dintotdeauna. Ka nner nu l -a
descoperit propriu -zis; ii datoram insa faptul ca l -a introdus in mediul medical si
ca a grupat diferitele semne corelate intr -un sindrom pe care l -a numit autism
infantil precoce. Astazi se stie ca ac este dificultati verbale, perceptive si de
adaptare sociala persista tot timpul vietii, sub diferite forme, chia r daca termenul
generic intalnit in studiile de specialitate este acela de autism.

CAUZELE AUTISMULUI
In majoritatea cazurilor, autismul este cauzat probabil, de o c ombinatie de
factori de risc genetici, care interactioneaza cu factori de risc de mediu (toxine,
metale grele, poluanti in atmosfera si apa). Expunerea la agenti din mediu
precum agenti infectiosi (rubeola sau citomegalovirus la mama) sau agenti

– 6 –
chimici in timpul sarcinii, pot sa conduca la autism. Aproximativ 10 -15% din
cazuri au o cauza genetica specifica si identificabila precum SINDROMUL X
FRAGIL, SCLEROZA TUBEROASA si SINDROMUL ANGELMAN.
Cauzele autismului sunt complexe, dar este clar ca acesta nu e ca uzat de o
crestere si educare necorespunzatoare de catre partinti. Dr. Leo Kanner,
psihiatrul care a descris pentru prima data autismul drept o afectiune de sine
statatoare, in 1943, credea ca acesta era ca uzat de mam e reci, neiubitoare.
Promovarea ideii c a mamele neiubitoare cauzau autismul copilului lor a creat o
generatie de parinti care au purtat povara unui sentiment apasator de vinovatie
pentru dizabilitatea copiilor lor. In anii 60 -70, Dr. Bernard Rimland, tatal unui
baiat cu autism, care a fondat ma i tarziu Societatea de Autism din America si
Institutul de Cercetare a Autismului, a ajutat comunitatea medicala sa inteleaga
ca autismul este o afectiune biologica, nefiind cauzata de parinti indiferenti.

PREVALENTA BOLII
Evolutia incidentei si a prevale ntei autismului este impresionanta. Dupa
datele furnizate de catre Centrul de Control al Bolilor din SUA, in anul 2008,
aproximativ 1 copil din 88 era diagnosticat cu TSA, de 3 -4 ori mai frecventa la
baieti. Dupa date din ianuarie 2010, 1% (1 din 110 copii , dintre care 1 din 70
baieti) are TSA. A aparut o crestere de 57%, intre 2002 – 2006, si de 600% in
ultimii 20 de ani, in special pentru TSA cu IQ normal.
Date mai noi furnizate in 27 martie 2014 de catre CDC, cu privire la
prevalenta autismului in SUA i ndica 1 caz din 68 de copii (1 din 42 de baieti si 1
din 189 fete) cu TSA.
Autismul este mai frecvent decat cancerul infantil, diabetul infantil,
infectia cu HIV ori S indromul Down. Comparativ cu prevalenta altor tulburari
ale copilariei rata este mai mic a decat la retardul mintal, dar mai mare decat in
cazul paraliziei cerebrale, surditate sau tulburari de vedere.
In Romania, in anul 2014 erau declarate oficial aproximativ 8.000 de
persoane diagnosticate cu autism (conform Ministerului Sanatatii). Numarul real
al acestora este, insa, mult mai mare, majoritatea copiilor afectati nu figureaza in
evidenta oficiala. Cifrele ONG -urilor care se ocupa de aceasta afectiune arata ca
peste 30.000 de copii au autism, iar numarul real poate fi mult mai mare.

– 7 –
PRIMELE SEMNE ALE AUTISMULUI
Parintii ar trebui sa fie atenti la unele semnale la copil, cum ar fi:
– nu gangureste, nu arata cu degetul sau nu foloseste alte gesturi la 12
luni;
– nu foloseste nici un cuvant la 16 luni;
– nu foloseste expresii/propozitii de doua cuvin te la 2 ani (cu sens, nu
repetitiv);
– nu raspunde la nume;
– pierde din achizitiile dobandite in dezvoltare, in limbaj sau din
abilitatile sociale (regreseaza in aceste domenii);
– contact vizual slab;
– pare ca nu stie cum sa se joace cu jucariile;
– aliniaza in mod excesiv jucariile sau alte obiecte;
– este atasat in mod deosebit de o anumita jucarie sau de un anumit
obiect;
– nu zambeste;
– uneori pare surd.

PROBLEME CARE POT FI ASOCIATE AUTISMULUI
Autismul poate aparea singur sau in combinatie cu alte dificultati,
probleme, diagnostice secundare:
– Probleme senzoriale
– Retard mintal
– Tulburare de deficit de atentie si hiperactivitate ADHD
– Tulburari de invatare
– Anxietate
– Depresie
– Tulburare obsesiv compulsiva
– Epilepsie
– Altele (surditate, orbire, etc.).
Diagnosticul secund ar influenteaza caracteristicile si comportamentul
copilului, al persoanei, precum si alegerea tipurilor de interventie potrivite. De
aceea o examinare – evaluare diagnostica are o foarte mare importanta pentru
stabilirea unui diagnostic corect si o ulteri oara interventie eficienta.

– 8 –
CARE AR PUTEA FI PUNCTELE TARI ALE UNUI COPIL CU
AUTISM ?
De multe ori ne concentram asupra ,,lipsurilor”, a ,,deficientelor”, si
neglijam aspecte care reprezinta un plus fata de copiii, adultii ,,normali” cum ar
fi:
 Abilitatea de a intelege notiuni concrete, reguli si succesiuni
 O foarte buna memorie de lunga durata
 Abilitati matematice
 Abilitati in folosirea computerului
 Abilitati muzicale
 Abilitati artistice
 Abilitatea de a gandi intr -un mod vizual
 Abilitatea de a decoda limbajul scris de la o varsta frageda
 Onestitatea, cateodata in exces
 Abilitatea de a fi extrem de concentrat – daca face o activitate care
ii place
 Un excelent simt al orientarii
Pornind de la aceste puncte tari ale copilului si folosind abordari
educationale potrivite, se poate construi foarte mult, astfel incat copilul sa atinga
intregul sau potential si sa devina cat mai independent si fericit ca adult .

NOTE FINALE

Cei afectati de autism au nevoie sa -i cunoastem, sa -i intelegem, sa -i
integram si sa le respectam drepturile, dar si sa le aratam de ce merita sa iasa din
lumea lor si sa o cunoasca la randul lor pe a noastra. Nu poti sa -i iei niciodata
ceva unui om, fara sa-i dai altceva in schimb. Este, prin urmare, randul nostru sa
le aratam cat de multe lucruri minunate putem face impreuna prin comunicare,
prin relationare si prin rezonanta afectiva.
Daca privim autismul ca pe o boala incurabila, foarte grava (asa cum si
este, de fapt, considerata), vom vedea in copiii cu autism doar „minusurile”,
inadaptarea, inadecvarea, lipsa de reactie, faptul ca nu comunica, indiferenta lor
fata de oameni, alienarea, lipsa constiintei de sine. Privind atent la boala si mai
putin la copil, putem foarte usor pierde din vedere ca in spatele fiecarui copil cu
autism exista un COPIL, care nerabdator asteapta sa fie descoperit.

– 9 –
BIBLIOGRAFIE

 Autism. Cartea pentru parinti., Daniela Cucuruz, Ed. Licentia
Publishig, 2004
 Autismul infantil. S tructuri psihopatologice si terapie complexa.,
Cristina Muresan, Presa Universitara Clujeana, 2007
 Copilul meu cu autism. Mini ghid pentru parinti., Liuba Iacoblev si
Sandica Dumitru, Autism Romania 2010
 Cu autismul la psiholog, Liviu Predescu, Ed. For You , 2011