Totalitarism in Europa secolului XX: Procesul de la Nürnberg [613980]

1
Totalitarism in Europa secolului XX: Procesul de la Nürnberg
Analiza cantitativa – calitativa asupra renumitei idei de superioritate
a foștilor lideri naziști .

Procesul de la Nürnberg . Poate unul dintre cele mai interesante evenimente din istoria
recenta a omeniri , un loc in care toata lumea a avut d reptul sa arat e cu degetul, sa găsească
vinovații odioaselor crime produse in cel de -al doilea război Mondial, si sa găsească soluții
pentru pedepsirea vinovaților . Procesul de la Nürnberg a reprezentat un aspru rechizitoriu
împotriva războiului, a violenței și forței ridicate la rangul de normă etică și politică în stat. În
hotărârea judecătorească se spune în mod categoric: “În concepția tribunalului, renunțare
absolemnă la război, ca instrument al politicii naționale , implică faptul că războiul, astfel
conceput, este, în dreptul internațional , nelegitim.” (Davidson, 1997)
Începe oficial in 20 Noiembrie 1945 ( după finalul războiului ) si se încheie pe data de 1
Octombrie 1946.
Tribunalul este convenit Ad -hoc de către câștigătoarele războiului (Franța , URSS, Anglia si
SUA) si fi ecare tara primește dreptul unor reprezentanți . Sub legea internaționala tribunalul ia
decizia de a judeca 24 dintre cele mai importante figuri ale Germaniei Naziste si totodată ale
Holocaustului (dar si multe alte persoane implicate in război , aproximativ 200 de persoane au
fost judecate in total). Nevoia de a sancționa si a păstra un echilibru de putere după anul 1945
este exprimata si de către Lawrence: “ desire to make a formal and public protest to the
conscience of the world against the action of the German government whom they must hold
responsible for the se crimes which cannot remain unpunished “ (Lawrence, 1947)
Niciodată de-a lungul istoriei nu a mai avut loc un asemenea eveniment. Niciodată pana la
procesul din Nurnberg, tiranii si conducătorii militari nu au avut deasupra capului lor judecata
legala s i nu au știut ca acest lucru ii poate costa închisoare pe viată sau pedepse de peste 20 de an
de detenție . In același timp, nici o națiune învingătoare si nici o alta alianța nu au avut
îndrăzneala sa facă ceea ce au făcut învingătorii cu conducătorii germanilor. Nu a existat nici
măcar o singura vărsare de sânge după război . Nici un tratat de pace, ci un proces. Totodată
Crossland afirma ca “Churchill s -a opus ferm execuțiilor în scopuri politice” (Crossland, 2006)

2
Analiza multor evenime nte de la Nurnberg aprinde din punctul meu de vedere dorința de a
investiga unul dintre probabil cele mai interesante procese juridice ce s -au desfășurat in istoria
moderna. Evenimentele s -au derulat intr -un cadru organizat, au existat procurori dar si avocați cu
dorința de a ii apăra pe vinovați . Totodată , nu au existat pedepse aplicate in mod nelegitim, iar
unele dintre cele aplicate in mod legitim au fost duse la bun sfârșit . In schimb, unele dintre
pedepse au fost îndeajuns de dure încât sa imprime spai ma si panica in rândul foștilor lideri NS.
Astfel încât o parte dintre ei s -au sinucis înaintea aplicării pedepselor.
Deși atrocitățile germane si evenimentele procesului par a prezenta chintesența acestui tribunal
organizat de Forțele Aliate, lucrarea prezenta are rolul de a analiza evenimentele dintr -un punct
de vedere puțin diferit. Cum deja faptele istorice sunt foarte bine cunoscute (sinuciderile in masa,
pedepsele, catalogările faptelor, etc.) am ales sa analizez atitudinea celor prezenți in tribunalul de
judecata. Cu ajutorul arhivei ANNO ( Austria -Viena / Die Weltpresse ) si a unor articole din
publicațiile romanești (Universul ) din acea vreme, am avut acces la resursele necesare pentru a
analiza calitativ atitudinea foștilor conducători naziști prezenți la acest proces si totodată felul in
care aceștia s-au raportat la Hitler (care evident nu era prezent la fata locului).
Aceasta analiza are ca scop sa doved ească superioritatea liderilor germani chiar si in ultima
clipa, puși fiind in fata unor sentințe ce însumează sute de ani de pușcărie sau in unele cazuri
chiar moartea. Pentru a înțelege mai bine evenimentele din perioada anului 1945 -1946 voi
prezenta ma i jos contextual istoric al acestor evenimente.

Contextul istoric al Procesului ( sfârșitul războiului Mondial, 1945)
Încă din anul 1942 guvernul britanic discuta o anumita politica prin care se dorea pedepsirea
liderilor din Germania nazista. Totodată se dorea o direcție clara si capturarea acestora. SUA se
opune unui proces fără caracter 100% legal, astfel ca idea începe sa își piardă din contur.
Churchill se opune foarte clar fata de execuțiile “nelegitime / politice” (Crossland, 2006).

3
Inițial SUA a dorit un proces draconic de denazificare si munca forțata a cetățenilor din
Germania, p lanul însă nu a fost dus la bun sfârșit . Abia in 1945, noul președinte Harry Truman
si-a dat acordul pentru un proces legal si corect unde sa poate fii pedepsiți criminalii de război
din Germania. După întâlnirile din Teheran si Potsdam si luarea deciziilo r cu privire la modul in
care se va desfășura acest proces , Franța primește si ea un loc la masa de judecata. Toate tarile
aliate primesc astfel cate un judecător ( si unul de rezerva) si cate un procuror.
Pe 20 Noiembrie 1945 începe acest proces gigant din Nuernberg , oraș dorit de tarile vestice,
Rusia fiind cea ce își dorise ca judecata sa aibă loc in Berlin, ca simbol al dominației totale.
Totuși forțele aliata aleg Nürnberg datorita faptului ca tribunalul ramase neatins de
bombardamentele ante proces si datorita ca simbolizează locul de întâlnire al liderilor
naziști (ziua partidului Nazist era sărbătorita in Nürnberg).
Principalii judecați , si cei ale căror pasaje din discursuri le voi analiza sunt: Franz von Papen,
Hermann Göring, Rudolf Hess, Joachim von Ribbentrop, Martin Bormann si Alfred Rosenberg.
Limitarea judecării și învinuirii de către judecata internaționala a dus la acuzații că ar fi fost
vorba de așa -zisa „justiție a câștigătorului ” și că aceste crime de război comise de Aliați nu au
putut fi judecate la rândul lor. Este, însă, obișnuit ca uneori forțele armate ale unei țări civilizate
să furnizeze soldaților ghiduri detaliate privind ceea ce este permis sau nu potrivit codului militar
respectiv. Acestea conțin și obligațiile în baza tratatelor internaționale și cutumele războiului.

Verdictul:
Verdictul a fost dat pe 1 octombrie 1946. 12 inculpați au fost condamnați la moarte, între care și
Joachim von Ribbentrop, Hans Frank, Alfred Rosenberg și Julius Streicher. Aceștia au fost
spânzurați, incinerați la Dachau, iar rămășițele lor aruncate în râul Isar. “Hermann Gori ng,
condamnat și el la moarte, s -a sinucis în noaptea dinaintea execuției ” (Avalon Project, 2012) .
Alți trei inculpați au primit închisoare pe viață, iar patru au primit pedepse de 10 până 20 ani de
închisoare. În fine, trei persoane au fost achitate.

4
Ipoteze, instrumente si analiza articolelor din “Universul ” si “Die
Weltpresse ”

Ipoteze
1) Ipoteza principala enunțata este ca principalii “actori” ai acestor evenimente s -au
prezentat pe perioada procesului ca fiind nemiloși , amuzați de evenimente, superiori si
nepăsători de soarta celor afectați de evenimentele holocaustului.
(Ipoteza prezenta se bazează in special pe atitudinea acuzaților , dar si pe declarațiilor lor, mulți
dintre ei susținând ca nu sunt neapărat vinovați , întrucât au trăit într-o ierarhie militara si nu au
avut nici -o alta soluție decât sa respecte deciziile liderilor, respective politi ca NS.
De aici se naște si cea de a doua ipoteza)

2) Ipoteza secundara testate prezinta faptul ca numele Hitler este prezent mai des decât
numele inculpaților prezenți , cu toate ca Hitler se sinucise deja.

Instrumente de analiza
In încercarea de a păstra un echilibru intre sursele folosite, voi folosii unul dintre ziarele cele mai
populare din perioada de după cel de -al doilea Război Mondial din Austria “Die Weltpresse” si
pentru a contura, câteva articole din “Universul” si din arhiva ziarului “Romania” ( ediția veche).
Analiza calitativa va avea ca scop principal interpretarea diferitelor pasaje din articolele
publicate, ce au ca tema centrala procesul de la Nurnberg si felul in care s -au comporta t acuzații
in fata judecătorilor .
Se vor preleva articolele din zilele:
23 – 26 Noiembrie (1945)
3 – 15 – 25 Mai (1946) – In dorința de a acoperii mai degrabă
informația dinspre finalul procesului, a pedepselor si a părerilor liderilor NS.
4 – 7 – 13 – 14 – 18 – 21 Iunie (1946)

5
4 – 17 – 20 Iulie (1946)
5 – 14 – 22 – 24 August (1946)
5 – 13 – 24 – 28 – 30 Septemb rie (1946)
1 – 2 – 3 – 16 O ctombrie (1946)
Zilele sunt alese in funcție de unele evenimente principale ( început , sfârșit , sinuciderea lui
Goring, zilele de după evenimente, aplicarea pedepselor 15 -16 Octombrie, etc.) sau in baza unor
articole din ziarele romanești .
Analiza prezenta va implementa si o numărătoare cantitativa unde voi încerca sa observ cat de
des apare numele lui Adolf Hitler in discuțiile de la proces. Scopul acestei numărători este de a
stabili daca prezenții acuzați sunt dispuși sa își asume faptele comise, sau mai degrabă vor sa
delege responsabilitatea crimele de război in spatele acestui “F ührer” veritabil. Pentru a
simplifica cercetarea si di n motiv de spațiu nu voi crea un codex specific unde fiecare item sa fie
reprezentat, voi stabili însă care sunt principalele pasaje unde se stabilește atitudinea acuzațiilor ,
si voi încerca sa confirm / infirm ipotezele inițiale . Pentru a reitera dorința acestui studi u,
ipotezele au la baza întrebarea : “S-au prezentat inculpații procesului de la N ürnberg la judecata
spăsiți si cerând mila, sau au continuat sa se considere superiori, nevinovați , autoritari si
nemiloși ?”

Analiza propriu zisa (+Anexa)

Ipoteza numărul 1:
Apariții :

a) 5 apariții alea următoarelor : “Nu am fost câtuși de puțin vinovat”
b) 6 apariții : “Acuzații radeau”, “faceau glume”, “erau amuzați ”
c) 8 apariții : “se uitau hilar” “Ausgelassenheit (tr. relaxare, incantare)

d) Apariții secundare:

6
2 Octombrie, Weltpresse, Papens: (Ich muss freigesprocen warden): “Trebuie sa fiu
eliberat”
27 iunie, Universul: “Unii dintre acuzați se simțeau amuzați ”
1 Octombire, Weltpresse, G öring: ( Ich bin ohne Gründe hier): “NU exista niciun
motiv pentru care eu ar trebui sa fiu aici
24, August, Weltpresse, Bormann: “(Lacht unendlich): “ Râdea neincetat”

Ipoteza numarul 2:
Pentru a nivela in mod obiectiv rezultatele obținute , articolele investigate de după 1
Octombrie 1946 nu au fost luate in considerare, întrucât numele foștilor criminali de
război este mult mai des întâlnit datorita pedepselor aplicate si a anunțării acest ora.
După terminarea procesului, idea de nevinovăție rămâne doar o amintire, nu o informație
concludenta c e era merita analizata:

1) Cuvântul “A. Hitler” apare de 42 de ori ( excluzând pentru simplificarea analizei
“el” si repetarea numelui)

2) Speer, Schirach, Schacht, Bormann, Ribentropp, Jodl, Papen si G öring apar in
total de 36 de ori ( excluzând seria speciala “cine sunt vinovații ” din ziarul
Universul, care prezinta pe larg povestea unor acuzați .

7
Verificarea / Falsificarea Ipotezelor enunțate
Ipoteza 1
Conform cu așteptările create de analiza articolelor si coroborat cu cele doua mijloace calitative,
putem găsi argumente solide in favoarea verificării celor doua ipoteze generate din întrebarea
științifica inițiala : S-au prezentat inculpații procesului de la N ürnberg la judecata spăsiți si cerând
mila, sau au continuat sa se considere superiori, nevinovați , autoritari si nemiloși ?”
Mai mult de atât, putem verifica ipoteza conform căreia liderii naziști au dovedit aceasta
atitudine superioara si aroganta si datorita li psei altor pasaje sau elemente car ar putea prezenta
contrariul acestor presupuneri. Conform anexa 2 observam ca exista si o forma de neutralitate in
discurs, însă nicăieri nu apare in mod concret idea ac vreunul dintre acuzații principali ar fi
dispușii sa dovedească mila, vina asumata sau inferioritate. ( excluzându -l pe Papen care
recunoaște si este achitat )
Totodată , aceasta ipoteza poate fi verificata si prin inducția cunoștințelor despre sistemul de
radicalizare nazist. Nazismul ii învață pe ofițeri ca scopul final este mult mai relevant decât
mijloacele prin care se ajunge la el (“Alles für unser Reich” – Totul pentru Reich). S -a create
astfel un soi de validare interi oara a multor comandați din armata germana ce le dădea acesta
mantie de superioritate si amuzament.

Ipoteza 2
Deși puține cazuri de recunoaștere a vinei, in rândul foștilor comandanți NS s -a putut observa
nevoia de a il invoca pe Hitler. Mulți au susținut ca sunt complet împăcați cu actiniile lor întrucât
acestea au fost ordine militare ce trebuise respectate de către cei cu rang militar mai mic (ierarhie
militara). Mulți au invocate argumentul cum ca nerespectarea ordin elor lui Hitler ar fi dus la
eliminarea lor din societatea nazista din anii ’40. Aceste obligații militare ar fii atras pedepse
drastice pentru insubordonare, astfel ca din punctul lor de vedere Hitler era mult mai vinovat
decât ei pentru genocidul si crim ele in masa comise in timpul celui de -al doilea război Mondial .

8
Concluzii
Cu siguranta ca mai multe mijloace de documentare, resurse, sim ai mult timp ar fi putut garanta
statutul de cercetare stiintifica aceste lucrari. Prin resursele utilizate putem afirma totusi fara griji
ca tendinta de superioritate si “ascundere sub uniforma lui Hitler” sunt vizibile si nu am gresi
nicicum sa asumam ca cel putin o parte importanta a fostilo lideri nazisti au fost impacati cu
faptele comise pana in 1945. Au existat totusi cateva cazuri singular in cazul celor cu pedepse de
peste 10 ani, ca dupa oferirea pedepselor sa existe diferite incercari de penitenta.
Cu siguranta rolul aceste lucrari ar trebui sa aibe pe langa relevanta teoretica si o propuner e
pentru cercetarile viitoare si o judecatade valoare. Rostul acestui studio nu este neaparat sa ii
demonizeze pe liderii Reichului german, sis a prezinte un process de radicalizare autocritic in
ultimul ei stadiu. Radicalizare () este extrem de periculoas a si poate genera efecte de multe ori
neasteptate sau mai intense decat cele asteptate. Judecand fata de evenimentele de la Nurnberg,
nazismul reusise se inoculeze idei atat de idealiste si aberante in ochii cetatenilor si a armatei,
incat nimic nu cred ca ar mai parea iesit din comun in dorinta de a atinge dominatia Europei si a
promovarii toatale fata de rasa pura (Ariana) care a desemnat si un process fundamental rasist si
impotriva unei natiuni lipsita de aparare. Frica fata de poporul Evreu si de nevoi le totalitariste au
condus catre catastrofele unui razboi in care toata lumea a avut pana la urma de pierdut.

9

Bibliografie

• Davidson, Eugene (1997) [1966]. The Trial of the Germans: An Account of the Twenty -Two
Defendants Before the International Military Tribunal at Nuremberg. Columbia, MO: University
of Missouri

• John Crossland Churchill: execute Hitler without trial in The Sunday Times , January 1 , 2006 ,
pag. 20

• John Crossland Churchill (2006): execute Hitler without trial in The Sunday Times , January
1,pag. 34ff

• Lawrence 1947: Perspectives on the Nuremberg Trials, pp. 152 –3. This speech by Lawrence is
reprinted in Mettraux 2008, pp. 290 –9.

Internet:
• http://anno.onb.ac.at/anno -suche#searchMode=simple&from=1 (Sursa ziare online “Die
Weltpresse”)
• https://avalon.law.yale.edu/imt/judgoeri.asp (sursa cu informatii despre pedpse)

10

Anexe:

1

11

12

13