Toma Alexandru -Mihai, FSA, Grupa 1321 [604656]

Toma Alexandru -Mihai, FSA, Grupa 1321

Egalitatea de șanse în legistlația română

Pornind de la înțelesul egalității de șanse și modul în care acest principiu se
pune în practică în egalitatea în drepturi și de tratament, se prezintă o serie de
bariere care pot limita accesul pe piața muncii. Discriminarea, tipurile de discriminare
și formele pe care aceasta le poate lua pe piața muncii sunt prezentate și
exemplificate pentru a putea recunoaște și sancționa situațiile de încălcare a
egalității de șanse.

Egalitatea de șanse
Egalitatea de șanse este principiul care afirmă că toți oamenii trebuie tratați în
mod egal, fără bariere, prejudecăți sau preferințe, cu excepția acelor situații când
diferențele pot fi justificate. Principiul lasă acestora l ibertatea de a -și dezvolta
capacități le personale și de a-și urmări scopul în viață fără limitări impuse de atribute
personale irelevante, precum etnie, rasă, gen, relații de familie, statut social,
orientare sexuală sau dizabilitate.
Egalitatea în drepturi
Constituția României afirmă și garantează e galitatea în drepturi a tuturor
cetățenilor săi:
1. Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără p rivilegii și fără
discriminări;
2. Nimeni nu este mai presus de lege;
3. Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii,
de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român
garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocupare a acestor
funcții și demni tăți;
4. In condițiile aderării României la Uniunea E uropeană, cetățenii Uniunii care
îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în
autoritățile administrației publice locale.

Egalitatea de tratament
Egalitatea de tratament reprezintă aplicarea principiului egalității de șans e în
domeniile vieții economice și în accesul la servicii și bunuri.
Egalitatea de tratament pe piața muncii presupune absența oricărei forme de
discriminare în toate aspectele care țin de domeniul muncii, de la încheierea,
suspendarea, modificarea sau înc etarea raportului de muncă, la stabilirea și
modificarea atribuțiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului, acordarea altor
drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, formarea, perfecționarea,
reconversia și promovarea profesională, aplic area măsurilor disciplinare, dreptul de

Toma Alexandru -Mihai, FSA, Grupa 1321

aderare la sindicat și accesul la facilitățile acordate de acesta, orice alte condiții de
prestare a muncii. Bariere care limitează șansele egale pe piața muncii
Roluri de gen
Rolurile de gen sunt atitudinile și co mportamentele dominante pe care
societatea le asociază cu fiecare sex. Acestea includ drepturile și responsabilitățile
care revin bărbaților și femeilor într -o anumită societate. Rolurile de gen presupun un
amestec de comportamente psihologice, atitudini, norme și valori pe care societatea
le desemnează ca fiind masculine sau feminine.
Rolurile de gen implică consecințe și pentru comportamentele și
responsabilitățile desemnate femeilor și bărbaților pe piața muncii. În mod tradițional
bărbatul este capul familiei, fiind mai mult datoria bărbaților să aducă bani în casă, în
timp ce este datoria femeilor să se ocupe de treburile casei, femeia fiind stăpâna
casei. Responsabilitățile familiale sunt încă inegal rep artizate între femei și bărbați.
Românii consid eră că în acele familii în care atât soțul, cât și soția sunt angajați,
responsabilitatea îngrijirii copiilor preșcolari revine mamei.

Stereotipurile și prejudecățile
Stereotipurile sunt generalizări pe care le proiectăm asupra unei persoane pe
baza apar tenenței acesteia la un grup. Plecând de la rolurile de gen, stereotipurile
creează și influențează imaginea despre angajatul potrivit, jucând un rol atât în
procesul de recrutare, precum și în relațiile de muncă.
Exemple de stereotipuri de gen:
 Femeile s unt șoferițe mai nepricepute decât bărbații. Băieții au simțul orientă rii
mai dezvoltat decât fetele;
 Femeile v orbesc mai mult decât bărbații;
 Fetele nu sunt bune la matematică;
 Bărbații nu pot crește copii i la fel de bine ca și femeile;
 Bărbații sunt mai preocupați de v iața profesională decât femeile;
 La poli nu există fete.
Doar 27% dintre români consideră că genul nu este mai important decât
competențele pe piața muncii. Această convingere se reflectă în faptul că pentru
42% dintre români bărbatul este angajatul ideal. Judecăți le cu privire la statut și
putere sunt și ele asociate stereotipurilor de gen: de la cei care ocupă poziții mai
înalte în ierarhia socială se așteaptă trăsături specific masculine, pe când despre cei
cu un statut mai scăzut se cred e că au tră sături femin ine.
În consecință, bărbații sunt văzuți ca fiind mai potriviți pentru poziții de
conducere decât femeile. Femeile sunt încă slab reprezentate în funcții de decizie
politică și economică, deși, în ultimul deceniu, a crescut numărul celor care ocupă
astfel de posturi.

Toma Alexandru -Mihai, FSA, Grupa 1321

Nevoia de uniformitate
Angajatorii de sex masculin preferă să angajeze bărbați, din considerente de
socializare sau solidaritate bărbătească. Oamenii doresc mai degrabă să lucreze cu
alte persoane similare lor. Această nevoie de uniformitate po ate afecta nu doar
femeile, ci și persoanele cu dizabilități, persoanele mai în vârstă, minoritățile etnice.
Necunoașterea legislației
Angajatorii pot să nu fie suficient de informați în legătură cu prevederile
privind egalitatea de șanse. Astfel, necunoaș terea legislației a ntidiscriminatoare și
cea privind egalitatea de șanse poate duce la diferențe pe piața muncii între femei și
bărbați. În plus, necunoașterea de către angajați a drepturilor pe care le au pe piața
muncii sau a măsurilor pe care pot să le ia atunci când le sunt încălcate drepturile
lasă loc abuzurilor din partea angajatorilor.

Educația
Educația poate reprezenta un obstacol important în realizarea egalității de
șanse pe piața muncii. Astfel, lipsa educației sau lipsa pregătirii pentru anumite
domenii, limitează șansele egale. Alegerile în carieră se fac în multe cazuri plecând
de la rolurile de gen, potrivit cărora bărbații sunt mai potriviți pentru profesiile
tehnice, iar femeile pentru profesiile care implică grija față de celălalt și comuni carea.
Ca urmare, femeile sunt în mai mare măsură reprezentate în domenii precum
sănătate, educație, servicii, în timp ce bărbații sunt mult mai mult reprezentați în
meseriile inginerești, tehnice sau în tehnologiile informatice. Consecința acestor
alegeri profesionale se regăsește la nivelul veniturilor, femeile orientându -se spre
domenii mai prost plătite . Astfel, diferențele de venituri între femei și bărbați sunt
explicate nu doar de discriminări pe piața muncii în ceea ce privește salarizarea, ci și
prin alegerile individuale privind profe sia.