Toata Licenta Combinata. Cami [606628]

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII: LICEN ȚĂ
SPECIALIZAREA:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific,
prof. Vasile Nicoară

Abso lvent ă,
Camelia (Ghiuve) Șchiopu

2018

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PROGRAMUL DE STUDII: LICENTA
SPECIALIZAREA:
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

DUNĂREA, ELEMENTUL
GEOGRAFIC DOMINANT AL
ORIZONTULUI LOCAL,
POSIBILITĂȚI DE INTEGRARE ÎN
PROIECTUL TEMATIC LA
GRĂDINIȚA DE COPII

Coordonator științific,
prof. Vasile Nicoară

Abso lvent ă,
Camelia (Ghiuve) Șchiopu

2018

1 CUPRINS

LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR ………………………………………………………………..p.2
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………………………..p. 3
CAPITOLUL I
SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL PREȘCOLARULUI DIN GRUPA MICĂ …………p.5
I.1. Considerente generale ………………………………………………………………………………………p.5
I.2. Dezvoltarea fizică …………………………… ………………………………………………………………p.6
I.3. Dezvoltarea cognitivă ………………………………………………………………………………………p.9
I.4. Dezvoltarea socio -afectivă ……………….. …………………………………………………………….p.13
I.5. Dezvoltarea atenției ……………………………………………………………………………………….p.15
I.6. Dezvoltarea reglatorie ………………….. ………………………………………………………………..p.15
I.7. Jocul și dezvoltarea personalității …………………………………………………………………….p.16
CAPITOLUL II
CARACTERISTICI GEOGRAFICE ALE ORIZONTULU I LOCAL
DOMINANT DE FLUVIUL DUNĂREA …………………………………………………………….p.18
II.1. Date generale despre Dunăre ………………………………………………………………………….p.18
II.2. Caracteristici f izico -geografice locale
(relief, vegetație, ape, climă, faună, soluri, culturi agricole) ……………………………….p.24
II.3. Viața locuitorilor și relația cu fluviul Dunărea – istoric, pescuit, irigații ………………p.36
II.4. Dunăre a și cultura populară ……………………………………………………………………………p.40
CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………………………………………………………p.45
III.1. Design -ul și variabilele cercetării ………………………………………………………………….p.45
III.2 . Ipoteza si obiectivele cercetării…………………………………………………………………….p.4 6
III.3. Lotul de subiecți… ………………………………………………………………………………………p.4 7
III.4. Metode de cercetare……………………………………………………….. …………………… ……..p.5 0
III.5. Analiza și inte rpretarea rezultatelor………………………………………………………………p.59
III.5.1. Interpretarea proiectului tematic ……………………………………………………….p.68
CONCLUZII …………………….. ………………………………………………………………………………p.7 5
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………….p. 77
ANEXE

2 LISTA FIGURILOR ȘI TABELELOR

Fig.II.1 – Regiunea Dunării
Fig.II.2 – Teritoriul Dunării în România

Fig.III.1 – Distribuția lotului în raport cu sexul
Fig.III.2 – Distribuția subiecților pe grupe de vârstă
Fig.III.3 – Distribuția subiecților la cerc etare în funcție de gen și vârstă
Fig.III.4 – Imaginea de ansamblu a proiectului tematic ”Sunt copil de apă dulce”
Fig.III.5 – Harta proiectului
Fig.III.6 – Distribuția orarului
Fig.III.7 – Distribuția orelor activităților de învășare pe 3 săptămâni
Fig.I II.8 – Distribuția centrelor de activitate
Fig.III.9 – Distribuția lipsei copiilor in cele 15 zile de proiect
Fig.III.10 – Distribuția prezentei copiilor în cele 15 zile de proiect
Fig.II I.11 – Imagini din timpul activităților de învățare

Tabel III.1 – Lotul de subiecți
Tabel III.2 – Distribuția subiecților la cercetare în funcție de gen și vârstă

3 INTRODUCERE

În lucrarea de față „ DUNĂREA, ELEMENTUL GEOGRAFIC DOMINANT AL
ORIZONTULUI LOCAL, POSIBILITĂȚI DE INTEGRARE ÎN PROIECTUL TEMATIC LA
GRĂ DINIȚA DE COPII ” s-a pornit de la ideea că folosirea la activități a posibilităților de
integrare în proiectul tematic din grădiniță de copii, contribuie la îmbogățirea cunoștințelor
lor, la creșterea gradului de implicare la activitate, creșterea responsa bilității preșcolarului
față de propria învățare, dar și față de grup și creșterea eficienței învățării.
În felul acesta li se educă, sentimentul de admirație, de dragoste și mândrie pentru
bogățiile și frumusețile fluviului Dunărea. De asemenea, Dunărea, ca element geografic,
oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea localității lor de
pe malul Dunării, viață acvatică din Dunăre (flora și faună) și faptul că preșcolarii trebuie
să li se explice încă de când sunt mici cât de important să fie ecologiști, pentru a avea un
mediu înconjurător sănătos și o Dunăre nepoluată.
Motivele care au stat la alegerea temei de licență sunt: fiind un catalizator al
dialogului intercultural și creativității, Fluviul Dunărea se caracterizeaz ă prin diversitatea
sa lingvistică și culturală; conținuturile propuse în activitățile de învățare ale proiectului
tematic sunt accesibile și relevante pentru preșcolari; cunosc personalitatea preșcolarilor
ceea ce facilitează organizarea grupurilor de pre școlari pentru situația de învățare;
contactul nemijlocit cu mediul geografic și înconjurător oferă copiilor multiple și noi
oportunități de cunoaștere și înțelegere a legăturilor dintre om și mediul înconjurător.
Structurată pe trei capitole, lucrarea înc epe cu primul capitol care ne prezintă
specificul psihologic al preșcolarului din grupa mare și teoretizează considerentele
generale ale preșcolarului, dezvoltarea sa fizică, cognitivă, socio -afectivă, atenției și
reglatorie. De asemenea, jocul ca activita te fundamentală în dezvoltarea personalității
preșcolarului.
Perioada preșcolară se caracterizează printr -o dezvoltare complexă și interesantă, cu
influențe asupra evoluției biopsihice ulterioare. (Verza E., et al. , 2000, p.91).
Preșcolaritatea este s tadiul cristalizării sentimentelor pentru părinți și chiar a
dobândirii unei anumite maturități în trăirea lor. De exemplu la 3 ani copilul o iubește pe
mama foarte intens, acaparator, încărcat de gelozie, dar după 5 ani, după ce are deja o
experiență a re lațiilor cu părinții, dragostea lui pentru mama va fi puternică dar calmă și
însoțită de respectarea independenței ei. (Crețu T., 2005, p.92).

4 Capitolul 2 intitulat Caracteristici geografice ale orizontului local dominant de
fluviul Dunărea unde ne vorbeșt e despre datele generale ale fluviului; caracteristicile
fizico -geografice locale (relief, vegetație, ape, climă, faună, soluri, culturi agricole); viața
locuitorilor și relația cu fluviul Dunărea – istoric, pescuit, irigații și cultura populară a
fluviulu i Dunărea.
De asemenea o bună parte din cultura poporului român se leagă de Dunăre, aceasta
fiind și o axă magnetică de unitate națională . Recunoscută ca zona cu cel mai bogat
mozaic etnic din România există o conviețuire interetnică.
Fluviul Dunărea ca element geografic dominant al orizontului local a reprezentat
posibilitățile de integrare a proiectul tematic” Sunt copil de apă dulce ” la grădiniță de copii
din satul Cochirleni prin care s -au desfășurat următoarele activități de învățare: localitatea
mea de pe malul Dunării (Cochirleni), viața acvatică – floră și faună (în special fauna și
flora Dunării din zona satului Cochirleni), sunt un mic ecologist (în special protejarea
elementului geografic – Dunărea din zona satului Cochirleni) și totodată faptul că s-a
apelat la cunoștințele și abilitățile copiilor dobândite în special în cadrul tuturor activităților
specifice acestui proiect.
Astfel, orizontul local de cunoaștere al copiilor se îmbogățește treptat, ceea ce
permite să înțeleagă că posibilitățile de integrare în proiectul tematic la grădiniță de copii
prin activitățile de învățare, Dunărea ca element geografic are nevoie de anumite condiții și
că trebuie să fie îngrijită pentru a nu fi poluată.
Posibilitățile de integrare în proiectul tematic au re unit într -un ansamblu coerent
două sau mai multe obiecte de studiu aparținând unor domenii curriculare diferite.
De ex: integrarea cunoașterii mediului, a educației pentru societate, a educării
limbajului, educației fizice, în studierea unei teme că „ Sunt copil de apă dulce ”.
Principalele niveluri ale posibilității integrării în proiectul tematic au fost:
integrarea intradisciplinară, multidisciplinară, pluridisciplinară, interdisciplinară și
transdisciplinară.
De asemenea, am analizat, prelucrat și interpr etat activitățile de învățare a
preșcolarilor din prima săptămână, a doua și a treia a proiectului tematic.
Am prezentat câteva dintre metodele activităților de învățare din cadrul proiectului
tematic și am reprezentat în figuri, activitățile de învățare a preșcolarilor din prima
săptămână, a doua și a treia a proiectului tematic.
Lucrarea a fost coordonată de domnul profesor, Nicoară Vasile.

5 CAPITOLUL I
SPECIFICUL PSIHOLOGIC AL PREȘCOLARULUI DIN GRUPA MICĂ

I.1. Considerente generale

Anca Dragu spunea în cursul său de Psihologie Educațională ca preșcolaritatea
aduce schimbări importante atât în planul dezvoltării fizice, cognitive, cât și în planul vieții
relaționale. (Dragu A., et al. , 2002, p.34).
Perioada preșcolară este importantă deoarece acum se pun bazele activității psihice
și se conturează trăsăturile de personalitate.
Preșcolarii sunt dornici de cunoaștere și relaționare, deschiși spre a descoperi lume
în care se găsesc. Ei simt nevoia de activitate în cadrul grupului, dar pentru acest lucru,
trebuie să coopereze, să se conformeze regulilor, să -și adapteze conduita, să -și însușească
normele sociale și să acționeze în conformitate cu ele. (Căescu M., et al. , 2013, În, Frunză
V., et al. , p.28).
În opinia lui Emil Verza (1993) perioada preșcolar ă mică se caracterizează printr -o
creștere a intereselor, aspirațiilor și dorințelor implicate în satisfacerea plăcerii de explorare
a mediului; perioada preșcolară este una din etapele de intensă dezvoltare psihică. Aceasta
are loc sub presiunea structuri lor sociale, culturale, prin influențele mass -mediei și
frecventarea instituțiilor preșcolare unde copilul ia contact cu cerințe multiple privind
autonomia și adaptarea la mediul de viață. (Verza E., 1993, pp.50 -51).
Claudia Sălceanu (lect. univ.dr.), prezi ntă în cartea sa, Psihologia dezvoltării
umane , dominan tele în profilul dezvoltării copilului preșcolar, conform stadiului
preșcolarității, stadiu cuprins între 3 -5/6 ani, următoarele:
 dezvoltarea proceselor psihice complexe care asigură noi caracteristic i
comportamentele – anticipare, organizare, reglare voluntară;
 creșterea capacităților de adaptare a mediul social;
 manifestarea curiozității (sete de cunoaștere) care stimulează puternic explorarea
mediului, jocul și învățarea;
 exuberanța motorie și se nzorială, care facilitează considerabil adaptările;
 sporirea autonomiei copilului prin formarea a numeroase deprinderi igienice,
alimentare, de îmbrăcare, de manevrare a obiectelor;
 dezvoltarea bazelor personalității;

6  creșterea semnificativă a capacităț ilor fizice și psihice ale copilului;
 constituirea conștiinței morale primare;
 este egocentric, instabil motric, afectiv;
 apar primele forme ale crizei de prestigiu;
 principala formă de activitate este jocul de manipulare, combinat cu câteva forme de
activitate sistematică, scurte ca durata și relații simple prin conținut;
 dificultăți de adaptare la mediul grădiniței, datorită faptului că este încă, în mare
măsură, dependent de adult; (Sălceanu C., 2015, p.165).
Adaptarea dificilă este atunci când copi lul ține strâns de mână persoana care îl
aduce la grădiniță, care manifestă o stare tensionată, dar manifestă curiozitate față de ceea
ce vede (specific preșcolarului mic).
Se distinge printr -o creștere semnificativă a capacităților fizice și psihice ale
copilului, făcând posibilă o nouă echilibrare cu ambianța.
Dezvoltarea motorie și senzorială sunt deosebite în această perioadă. Dezvoltarea
proceselor psihice complexe schimbă caracteristicile comportamentului copilului, lărgind
posibilitățile de anticip are și organizare.
Se conturează și câteva diferențe între cele două sexe, sub raport comportamental:
fetele sunt mai cooperante și mai vorbărețe, în timp ce băieții sunt mai rezervați și mai
neliniștiți. (Briceag S., 2014, p.183).
Din punct de vedere al regimului de viață și alimentar, Ursula Șchiopu și Emi l
Verza, spunea în cartea lor c ă la 3-4 ani, copilul reușește să mănânce cu furculița bucăți de
carne ce l -au fost tăiate în prealabil, la 4 ani își însușește conduitele de utilizare adecvată a
furculiț ei și linguriței, paharului, a șervețelului, solniței; la 4 ani, preferințele alimentare
devin mai selective; trece printr -o diminuare a poftei de mâncare, adesea determinantă de
monotonia regimului alimentar sau de tensiuni afective. (Șchiopu U., et al. , 1997, p.125).
Între 3 -4 ani buzunarele lor sunt relativ goale. (Sălceanu C., 2015, p.168).

I.2. Dezvoltarea fizică

Emil și Florin Emil Verza spunea în Psihologia Vârstelor , ca din punct de vedere
fizic, dezvoltarea este evidentă în perioada preșcolară. ( Verza E și F.E., 1994, p.93).
Ca expresie a dezvoltării, perioada preșcolară mică este vădită de trecere de la
centrarea activității organismului pe satisfacerea necesităților imediate, adeseori dominant

7 biologice – prin mijloace simple – spre activități în care devin mai complicate modalitățile
de satisfacere a unor trebuințe psihologice. (Albu E., 2007, p.51).
Din punct de vedere al înălțimii, preșcolarul de 3 -4 ani are înălțimea între 91 -93 cm
iar din punct de vedere al greutății, acesta este între 14 -16 kg, ceea ce ne determină să
spunem că are loc o schimbare importantă în aspectul general a copilului.
Din punct de vedere al analizatorilor folosește prioritar analizatorii motor, tactil –
kinestezic și olfactiv, folosește activ văzul și auzul.
În aceast ă perioadă creșterea este mai lentă, dar nu lipsită de particularități
semnificative. Creșterea în lungime se realizează cu 6 -8 cm pe an, iar creșterea în greutate
cu ≈ 2 kg pe an. (Briceag S., 2014, p.136).
Mihaela G., spunea că tot acum are loc schimbare a și dezvoltarea structurii
mușchilor (descrește ponderea țesutului adipos), pielea devine mai elastică și mai densă.
Procesul de osificare se intensifică (apar mugurii dentiției definitive și se osifică oasele
lungi ale sistemului osos).
Datorită faptulu i că nu toate organele și segmentele corpului se dezvoltă identic
copilul are o înfățișare ușor disproporționată (de exemplu între 3 și 4 ani capul este mai
mare în raport cu corpul, iar membrele mai scurte în raport cu toracele). (Găișteanu M.,
p.37, www. sspt.md ).
După 3 ani, din punct de vedere fizic, dimensiunile corporale ale copilului se
modifică apropiindu -se de proporțiile specifice vârstei adulte prin dezvoltarea cu precădere
a membrele inferioare și a celor superioare.
Aceste transformări presupu n dezvoltarea echilibrată a sistemului osos, muscular și
nervos.
Nutriția este un factor important în dezvoltare și este cunoscut faptul că o
alimentație deficitară (proteine și calciu insuficient) se asociază cu întârzieri în dezvoltarea
fizică. În aceas tă perioadă se finalizează dentiția primară („de lapte”), ceea ce permite
diversificarea alimentelor. (Dinc ă M., p.63, www.anatolbasarab.ro ).
Dezvoltarea motricității
În opinia lui Tinca Crețu, motricitatea este una dintre manifestările care exprimă
foart e multe achiziții făcute de copii în acest stadiu.
Se formează un ansamblu de priceperi și deprinderi complexe care au o mare
importanță în cucerirea independenței pe mai multe planuri. (Crețu T., 2009, p.171).
Preșcolarul mic progresează foarte mult în p rivința abilităților motorii grosiere ,
cum ar fi alergatul și săritul, care implică mușchii mari.

8 La 3 ani :
 nu poate să se întoarcă pe loc sau să se oprească brusc ori rapid;
 poate să facă un salt de 40 -60 cm;
 poate să urce treptele unei scări fără ajut or, alternând picioarele;
 poate să sară într -un picior folosind în principal o serie de salturi neregulate, cu unele
variații suplimentare;
 merge cu agilitate specifică adultului;
 aleargă printre obstacole;
 prinde mingii mari și le aruncă peste cap;
 merge pe tricicletă.
La 4 ani :
 controlează mai eficace oprirea, pornirea și întoarcerea;
 poate să facă un salt de 60 -80 cm;
 poate să coboare o scară lungă, alternând picioarele, dacă e sprijinit;
 poate să parcurgă 4 -6 trepte sărind într -un picior;
 alergarea este mai controlată, poate porni, se poate opri și întoarce, face tumbe, sare
într-un picior, sprintează;
 prinde cu ușurință, aruncă și balansează o minge;
 își perie dinții, pieptănă părul, se spală și se îmbracă cu puțin ajutor. (Sălceanu C.,
2015, p.170).
Abilitățile motorii fine , cum ar f i încheierea nasturilor și elaborarea desenelor,
presupun coordonări ochi -mână și cea a mușchilor mici.
Progresele în privința acestor abilități le permit preșcolarilor mici să -și asume în
mai mare măsură resp onsabilitatea propriei îngrijiri.
La 3 ani :
 aruncă și prinde mingea;
 apucă destul de bine diverse obiecte;
 asamblează puzzle -uri simple;
 manipulează lutul și plastelină, pictează cu degetele;
 copiază forme simple, precum o cruce sau un cerc;
 face tur nuri de până la 9 cuburi înălțime;
 folosește de obicei o singură culoare.

9 La 4 ani :
 duce ceașca la gură far a pierde conținutul;
 se îmbracă și se dezbracă singur;
 își poate încheia nasturii din față și șireturile;
 îndeplinește mici servicii de gospo dărire;
 copiază corect un pătrat sau triunghi;
 desenează după model, folosește foarfeca;
 copiază cruci și pătrate;
 scrie unele litere;
 folosește abil ustensilele de la masă;
 taie/decupează pe o linie. (Sălceanu C., 2015, p.171).
Motricitatea este și terenul pe care se manifestă cele dintâi reglaje voluntare, pentru
ca scopurile atinse prin acțiuni reale sunt cele mai accesibile copiilor. (Crețu T., 2009,
p.173).
Dezvoltarea motricității se face în sensul creșterii preciziei mișcărilor (ele sunt mai
fine, complexe și mai sigure) și dezvoltării echilibrului.
Dezvoltarea explozivă a motricității acestei vârste duce la sporirea autonomiei, pe
de o parte, dar și la o dezvoltare psihică superioară vârstei anterioare. (Găișteanu M., p.38,
www.sspt.md ).

I.3. Dezvoltarea cognitivă

În opinia lui Emil Verza odată cu dezvoltarea capacităților senzoriale și perceptive
se structurează noi forme prințe care reprezentările memoriei și imaginației dau dimensiuni
complexe trăirilor anticipative și fantastice.
Perce perea realității este încărcată emoțional și alimentează imaginația,
comportamentele și strategiile mintale ce utilizează o simbolistică amplă ancorată
situațional în realitate înconjurătoare. (Verza E., 1993, p.47).
 Senzații, percepții și reprezentări
Mihaela Găișteanu spunea în cursul său că senzațiile și percepțiile sunt strâns legate
de dezvoltarea gândirii. Bazându -se în continuare pe actul percepției, gândirea copilului
începe prin investigații practice asupra obiectelor și fenomenelor din jurul lui. (Găișteanu
M., p.38, www.sspt.md ).

10 Senzațiile și percepțiile furnizează materia primă extrem de importantă pentru
planul mintal și al acțiunilor desfășurării în mediul înconjurător și cel cultural. (Șchiopu U.,
et al. , 1997, p.133).
Sensibilitatea și perce pțiile vizuale sunt tot atât de amplu antrenante în explorarea
lumii ca și cele tactile. Percepția timpului este favorizată de ritmicitatea programului zilnic
și de comunicarea cu adulții (Sălceanu C., 2015, p.172).
Percepțiile auditive progresează pe cele trei planuri principale: auz fizic, muzical,
fonematic. Preșcolarii diferențiază și mai multe sunete și zgomote naturale și le raportează
corect la sursa lor. Un băiețel de 3 -4 ani diferenția sunetul motorului automobilului
părinților când aceștia se apro piau de casă. (Crețu T., 2005, p.82).
Reprezentările joacă un rol considerabil în construirea semnificației cuvintelor, în
desfășurarea gândirii intuitive și în imaginație; au o dublă natura configurativ -intuitivă și
operațional -intelectivă. (Sălceanu C., 2015, p.172).
La 3 -4 ani, preșcolarii mici sunt capabili să înțeleagă reprezentările duale, care
presupun recunoașterea faptului că un obiect simbolic, precum o fotografie sau o machetă a
unei gări, este atât un obiect în sine, cât și un simbol pentru obie ctul pe care îl reprezintă
(Sălceanu C., 2015, p.173, apud , Guerra, Williamson și Lucas -Molina, 2012, p.20).
În concluzie, reprezentările în percepția Claudiei Sălceanu sunt importante atât
pentru realizarea celorlalte procese cognitive, cât și pentru desf ășurarea unor jocuri mai
variate și complexe. (Sălceanu C., 2015, p.173).
 Gândire și memorie
Tinca Crețu spună în programul său universitar din 2005, ca preșcolarul mic are
gândire preoperatorie pentru că nu dispune de veritabile operații ci doar de un fel de
„acțiuni executate în gând”. (Crețu T., 2005, p.84).
Gândirea concretă a copilului se deosebește foarte puțin de impresiile sale reale. O
dată cu folosirea cuvintelor copilul devine capabil de gândire simbolică. Folosindu -se de
cuvinte ca simboluri ale obiectelor, fenomenelor, persoanelor, acțiunilor copilul își
dezvoltă abilitatea de a înțelege și de a comunica. (Găișteanu M., pp.38 -39, www.sspt.md ).
Stadiul preoperator , este specific preșcolarului mic, debutează în stadiul
antepreșcolar (2 ani) și du rează până în stadiul școlarului mic (7/8 ani).
Are următoarele caracteristici generale: egocentrismul gândirii copilului . Acesta
caracterizează starea în care propriile dorințe și plăceri sunt suverane; copilul nu poate
înțelege faptul că ceilalți trăies c sentimente diferite sau gândesc diferit, de aceea el este
centrat pe sine însuși, are dificultăți în a corela punctul său de vedere cu al altora,

11 proiectează propriile senzații asupra celorlalți; realismul gândirii copilului . Aceasta se
referă la materia lizarea elementelor de factură spirituală, datorită nediferențieri între fizic și
psihic.
Ceea ce lipsește gândirii egocentrice a copilului este un plus de mobilitate care i -ar
permite să se decentreze și să examineze simultan toate punctele de vedere. (S ion G., 2007,
pp.107 -108).
În concluzie, stadiul preoperațional se caracterizează prin folosirea extinsă a
gândirii simbolice sau a capacității de reprezentare apărută în stadiul senzorimotor.
(Sălceanu C., 2015, p.173).
Anca Dragu spunea în cursul său ca la această vârstă 3 -4 ani, predomină memoria
involuntară, caracterizată de asociații de moment și nu comparativ analitice. Memoria este
strâns legată de interesele preșcolarului mic. Totuși memoria preșcolarului mic rămâne
difuz, incoerentă, nesistematizat ă. (Dragu A., et al. , 2002, p.36).
Tot Tinca Crețu spunea, că memoria contribuie la funcționarea bună a tuturor
celorlalte procese psihice iar în preșcolaritate ea dobândește câteva caracteristici noi și
anume:
 crește volumul memoriei și astfel copilul e ste capabil să -și însușească multe date de
experiență personală și multe cunoștințe;
 memoria verbală este în evident progres preșcolarul întipărind cu succes multe poezii,
cântece, povești, legende, date legate de sine și de familia lui. Dar cele memorate sunt
concrete;
 crește timpul de păstrare de la câteva luni (5 -7 luni) la începutul stadiului la 1 an și
mai mult la sfârșitul stadiului.
Totodată începând cu 4½ ani se pot constitui amintirile; în ceea ce privește
actualizarea aceasta se face ca recunoa ștere dar din ce în ce mai mult ca reproducere.
(Crețu T., 2005, p.88).
 Imaginație și limbaj
În concepția lui Tinca Crețu, imaginația preșcolarului mic apare, în contrast cu
stadiul anterior, ca fiind într -un deosebit avânt. Imaginația reproductivă este a ntrenată în
ascultarea poveștilor și legendelor și însușirea unor cunoștințe.
Construirea mecanismelor ei de -a lungul stadiului se relevă foarte bine prin faptul
că dacă la 3 ani copilul cere să -i spună mereu aceeași poveste și se supără dacă te abați de

12 la forma ascultată prima dată când crește, la 4 ani aceste mecanisme funcționează bine și
copilul vrea mereu altă poveste.
Dar el combină reprezentările, formate deja în viața lui de fiecare zi, așa că atunci
când repovestește s -ar putea produce un fel de modernizare a poveștilor. (Crețu T., 2005,
p.89).
Grațiela Spion în 2007, spunea că spre vârsta de 3 ani, limbajul este în plină
expansiune și au loc progresele spectaculoase privind construcția frazei. (Sion G., 2007,
p.108).
În opinia Ancăi Dragu, voc abularul se îmbogățește substanțial, astfel la 3 ani poate
pronunța 800 -1000 de cuvinte iar la 4 ani 1600 -2000. (Dragu A., et al. , 2002, p.36).
Vocabularului crește de la un vocabular mediu de 700 -800 de cuvinte la 3 ani, la 1.000 de
Principalele caracter istici și achiziții în domeniul morfologiei și sintaxei sunt:
 la 3 ani :
 folosesc formele plurale, pronumele posesive și timpul trecut, și cunosc diferența
între eu, tu și noi;
 pot să pună întrebări folosind ce și unde și să ofere și răspunsuri la întreb ările de
acest fel. De ce și cum sunt mai greu de înțeles; propozițiile formale sunt, de
obicei, scurte și declarative;
 sunt omise articolele nehotărâte, ca un și o;
 sunt incluse unele pronume, adjective și prepoziții;
 se fac adesea greșeli întrucât ace steia nu au învățat încă excepțiile de la reguli;
 preșcolarii tind să supra generalizeze o regulă pe care o descoperă, aplicând -o și
la cuvinte care nu se conformează regulii respective.
 la 4 ani :
 propozițiile conțin, în medie 4 -5 cuvinte și pot fi decla rative, negative,
interogative sau imperative;
 sunt folosite fraze complexe, alcătuite din mai multe propoziții;
 propozițiile sunt înșiruite una după alta, în relatări lungi și continue (… și… și…).
(Sălceanu C., 2015, p.179).
Sintetic spus, pentr u această perioadă, indicii dezvoltării normale minimale a
limbajului sunt:
 3 ani și 6 luni – copilul este capabil să redea până la 2 strofe;

13  4 ani – este uzuală folosirea pluralului în vorbirea curentă și a pronumelui („eu”, „tu”,
„noi”, „voi”). (Sion G ., 2007, p.110).

I.4. Dezvoltarea socio -afectivă

Din mediul social în care se dezvoltă, copilul construiește roluri, mai întâi pe al său
bipersonal, apoi pe cel al celorlalți. Preluarea de roluri relevă construcția intelectualizată a
„celuilalt” prin mec anismele identificării și imitării. (Sion G., 2007, p.119).
Emil Verza considera că integrarea în grădiniță se face cu oarecare dificultate, dată
fiind dependenta mare de adult. (Verza E., 1993, p.51).
Instituția grădiniței, deși creată special pentru a în tâmpina nevoile de dezvoltare ale
preșcolarului mic, presupune adaptarea acestuia la o serie de factori perturbatori ai rutinei
cu care acesteia erau obișnuiți.
La preșcolarii mici exista cazuri când adaptarea rămâne grea multe zile la rând. În
unele cazu ri, părinții abandonează și nu mai duc copii la grădiniță.
Adaptarea dificilă (ce se manifesta prin refuzul copilului de a se despărți de
persoane însoțitoare, prin refuzul cvasigeneral de a stabili relații verbale – mutism, prin
blocajul curiozității și al investigației, prin dispoziția tensională evidentă și continuă)
poate dur la preșcolarii mici de la 8 -10 săptămâni, cu o oarecare creștere a nervozității în a
doua și a treia săptămână.
Nervozitatea acestora este și acasă mai mare și este însoțită de a norexie (lipsa poftei
de mâncare) și enurezis nocturn. Și copii cu o adaptare bună manifestă o creștere a
nervozității în săptămânile 4 și 6, însoțite de fenomene semnalate pentru ceilalți. Acest
lucru se datorează „oboselii de adaptare”, amplificată de di ferențele de regim dintre cele 2
medii. (Sălceanu C., 2015, p.169).
Adaptarea este cu atât mai dificilă cu cât preșcolarul mic prezintă o instabilitate
psihomotorie și greutăți în exprimarea clară ori în înțelegerea celor i se comunica. (Verza
E., 1993, p. 51).
La 3 ani se poate vorbi încă de o organizare comună a activității.
Începând cu vârsta de 4 ani , adultul este perceput ca rival, ca o persoană care
stimulează dorința de a fi întrecut. (Briceag S., 2014, p.181).
Un rol important în adaptarea preșcola rului la cerințele mediului înconjurător îl are
dezvoltarea competentelor socio -emoționale.

14 Acestea, în formarea lor, conform teoriei lui Goleman, parcurg mai multe etape:
conștientizarea de sine emoțională (recunoașterea și definirea propriilor emoții, î nțelegerea
cauzelor care au generat diverse sentimente), stăpânirea emoțiilor (creșterea ponderii
sentimentelor pozitive despre sine și familie), abordarea relațiilor interpersonale
(amabilitate, ajutor). (Căe șcu M., et al. , 2013, În, Frunza V., et al. , p.28).
Ca semn al dezvoltării afectivității în această perioadă sunt: emoții mai profunde,
reticențele emotive, dispoziții afective persistente, stări emoționale cu un grad mai înalt de
complexitate (mândria, vinovăția, sindromul bomboanei amare – tristețe l a primirea unei
recompense nemeritate). (Briceag S., 2014, p.149).
La 3 ani apare sentimentul de vinovăție, generat de încălcarea cerințelor adultului
iar la 4 ani copilul trăiește mândria prin implicarea mai vagă sau mai clară a eului în
reușita unei acti vități sau în obținerea unei recompense. (Sălceanu C., 2015, p.188).
Tot Anca Dragu spunea că preșcolarul își dezvoltă și capacitatea de a -și dirija în
mod conștient expresiile emoționale, acestea devenind mijloace de comunicare cu celelalte
persoane. (Dr agu A., et al. , 2002, p.37).
Emilia Albu, spunea, ca fenomen al vieții de relație, dezvoltarea afectivă, trebuie
raportată la procesul identificării, astfel la 3 ani, identificarea se manifesta prin creșterea
stărilor afective difuze în care copilul plâng e cu lacrimi și râde în hohote, după care
manifestă o reținere vinovată, iar la 4 ani identificarea devine mai avansată. Identificarea
cu părinții începe la 3 -4 ani. (Albu E., 2007, p.51).
De exemplu la 3 -4 ani copilul o iubește pe mama foarte intens, acap arator, încărcat
de gelozie. (Crețu T., 2005, p.92).
Este instabil, foarte impresionabil, plânge râzând și trece ușor de la dispoziție la ata
trăind explosiv și total evenimentele ce îl impresionează.
Totuși preșcolarul mic devine sensibil la semnificația evenimentelor și adoptă
conduite mai adecvate la conveniențele sociale pe un fond de fragilitate afectivă cu unele
manifestări ale crizelor de prestigiu. (Verza E., 1993, p.51). Durerea să ca și bucuria sunt
explozive, totale. (Albu E., 2007, p.51).
Manif estări ale conduitelor afective:
 sporește vocabularul emoțional;
 etichetează corect emoții simple ale lui și ale altor persoane și vorbește despre emoții
trecute, prezente și viitoare;
 vorbește despre cauzele și consecințele unor emoții și identifică em oțiile în asociație
cu situațiile fixe;

15  utilizează limbajul emoțional în jocul simulat. (Briceag S., 2014, p.148).
Ca o concluzie, putem spune că dezvoltarea afectivă a copilului în această perioadă
este dependentă de calitatea relațiilor pe care copilul le stabilește cu adulții din mediul său,
aceasta fiind o perioadă de maximă receptivitate emoțională. (Sion G., 2007, p.113).

I.5. Dezvoltarea atenției

Anca Dragu spunea în cursul său ca la această vârstă predomina atenția involuntară,
de aceea pot fi u șor distrași de la sarcinile de îndeplinit. (Dragu A., et al. , 2002, p.36).
Atenția în mare progres: volum, stabilitate reglare voluntară. (Crețu T., 2005, p.90).
Dezvoltarea atenției voluntare este strâns legată de dorințele și intențiile copilului
de a finaliza activitatea. (Găișteanu M., p.41, www.sspt.md ).
Stabilitatea și concentrarea atenției este de 15 minute la 3 -4 ani. (Sălceanu C., 2015,
p.186).
Educarea atenției preșcolarului este necesar să urmărească dezvoltarea unei
mobilități diferite de ins tabilitatea specifică atenției copilului mic, precum și creșterea
caracterului voluntar al atenției. (Dragu A., et al. , 2002, p.37).

I.6. Dezvoltarea reglatorie

Motivația se dezvoltă mult în stadiul preșcolarității și se deosebește clar de cea a
antepre școlarului.
În primul rând, motivația biologică trece într -un plan secund și devin mai active
trebuințele sociale și spirituale.
Preșcolarul amână de multe ori satisfacerea trebuinței de hrană sau de odihnă
datorită curiozității și plăcerii pe care i -o produc jucăriile, filmele, calculatorul.
Se formează și devin active trebuințele sociale și spirituale (Crețu T., 2005, p.94).
Voința
Dezvoltarea voinței este legată de dezvoltarea funcției reglatoare a cuvântului și
aceasta se petrece după 4 ani.
Cu alte cuvinte, preșcolarul mic poate înțelege ceea ce i se cere, dar nu poate
executa la simple indicații verbale și are nevoie de modele executive. (Crețu T., 2009,
p.172).

16 S-a observat astfel ca preșcolarul mic executa imediat ce s -a propus (s -a urmărit
execu tarea voită a unei sărituri în lungime în așa fel încât să implice organizare și
încordare voluntară), imediat după ce s -a dat comanda, fără nici un fel de pregătire și
organizare prealabilă, pornind chiar de la postura în care a fost surprins, așa că el s are și cu
degetul în gura sau cu mâna în buzunar. (Crețu T., 2009, p.173).

I.7. Jocul și dezvoltarea personalității

Jocul este principala activitate fundamentală a acestui substadiu, care reprezintă o
decentrare a psihicului de pe activitatea de perceper e pe activitatea de implanție în viața
cultural -socială, prin simbolizări ample și complexe. (Șchiopu U., et al. , 1997, p.123) și
activitate care permite formarea abilităților sociale și a capacităților de autoevaluare.
(Dincă M., p.76, www.anatolbasarab.r o).
La 3 ani , jocul este încă legat de obiecte și cuprinde elemente numeroase de
manualitate activa. Totuși încep să apară forme noi, mai complexe de antrenare ale
acestuia.
Ca urmare, preșcolarul mic devine în joc învățător, profesor, constructor. În joc ul
cu păpușa, acesta o detașează ca personaj iar, în jocul de -a familia sau de -a scoală, de -a
teatrul său de -a medicul îndeplinește funcția mai multor personaje în care alternanta este
evidentă. (Verza E., 1993, p.63).
Chiar dacă la 3 ani încă persistă joc ul de manipulare, apar maniere complexe de
dezvoltare a acestui tip de joc. Imitația predomină, dar funcționează ca un catalizator
creativ, copilul preluând în comportamentul său conduitele umane simple la care a asistat.
La 4 ani , jocurile se complică și se diversifică foarte mult, poate merge pe bicicleta
cu 2 roți, poate patina, sunt favorite jocurile cu mingea și simte nevoia jocului cu ceilalți
copii, astfel încât jocul izolat pierde din importantă.
Se joacă mai bine cu un copil mai mare sau mai mic d ecât vârsta lui, unde
exersează rolul de lider său de subordonat. (Sion G., 2007, p.117).
Dezvoltarea personalității este influențată și de dezvoltarea conștiinței de sine și a
identității de sine. Încă de la vârsta de 3 -4 ani copilul realizează apartenen ța lui la sex și o
verbalizează și se recunoaște în fotografii.
În continuare, are loc extensia Eului prin conștientizarea raporturilor copilului cu
tot ceea ce îl înconjoară, fapt pentru care cunoaște și verbalizează apartenența lui la o
familie, precum și proprietatea obiectelor sale. (Briceag S., 2014, p.146).

17 După H. Wallon, dezvoltarea personalității copilului în perioada preșcolară
corespunde stadiului personalismului.
În cursul substadiului de 3 -4 ani se distinge perioada de opoziție.
Perioada de op oziție face parte din nevoia afirmării personalității ce se naște acum.
Copilul, bazându -se pe relativa independentă și autonomie nou cucerită, câștiga prin
opoziția fată de ceilalți, conștiința de sine, ca fiind diferit de ceilalți. (Sion G., 2007,
p.113) .
Formarea trăsăturilor de caracter : caracteristică preșcolarității mici (3 -4 ani),
constă în formarea deprinderilor și a modurilor de acțiune coordonate de adulți,
asigurându -se reglarea și orientarea din afară a acestora.
Din punct de vedere al relație i dintre frații , preșcolarul mic, de regulă iubit și
alintat, riscă să rămână nematurizat, dar în același timp și mai lipsit de griji, mai
independent și mai nonconformist. (Briceag S., 2014, pp.146-147).
Tinca Crețu spunea în programul său universitar din 2005, conform intensificării
conștiinței de sine și cristalizarea imaginii de sine ca la 3 -4 ani preșcolarul începe să fie
atent la diferențele dintre fetițe și băieți și ajunge să -și clarifice apartenența lui la sex
afirmând hotărât și cu convingere că: „eu sunt băiețel”, „eu sunt fetiță”.
Se recunoaște bine în oglindă și în fotografii, își știe numele, prenumele, vârsta și al
cui este, unde este locuința, care -i sunt jucăriile, îmbrăcămintea. (Crețu T., 2005, p.98).

18 CAPITOLUL II
CARACTE RISTICI GEOGRAFICE ALE ORIZONTULUI LOCAL DOMINANT DE
FLUVIUL DUNĂREA

II.1. Date generale despre Dunăre

Fluviul Dunărea constituie un important catalizator al creativității și al dialogului
intercultural. Fiind declarată parte a Coridorului Pan -european d e transport VII al Uniunii
Europene, Dunărea reprezintă o cale navigabilă importantă, care face legătura, prin canalul
Rhine -Main -Dunăre, între portul Constanța, centrele industriale din vestul Europei și portul
Rotterdam.
Regiunea Dunării (fig.II.1 ) are un potențial de creștere economică insuficient
exploatat. Regiunea dunăreană se caracterizează prin diversitatea sa lingvistică și culturală,
creată prin influențe și confluențe istorice stratificate care s -au concretizat atât prin
varietatea obiectivelor de patrimoniu cultural imobil și mobil, cât și prin apariția de modele
creative ce au iradiat în bazinul Dunării. (***Dezvoltare teritorială …, 2012,
http://www.mdrap.ro , p.34).
Fig. II.1 – Regiunea Dun ării

Sursa : ***Strategia UE.. ., 2011, p.27 , http://ec.europa.eu .

19 Dunărea reprezintă cea mai mare suprafață neîntreruptă de zonă umedă din lume și
una dintre ultimele mari regiuni relativ neperturbate din Europa.
Pe lângă faptul că adăpostește o ma re varietate de habitate și specii rare și
periclitate – printre care 320 de specii de păsări – ecosistemele de apă dulce ale Dunării
Inferioare îndeplinesc servicii esențiale de mediu oferind numeroase posibilități pentru
dezvoltarea durabilă a orizontulu i local. ( Sursă : http://www.wwf.ro ).
Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa, după Volga, izvorăște de sub
vârful Kandel (1241 m), din Munții Pădurea Neagră, Germania.
Dunărea, traversează și în același timp unește, 4 capitale – Viena, Bratislava,
Budapesta, Belgrad și 10 state europene: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația,
Iugoslavia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina.
De la izvoarele sale, din Munții Pădurea Neagră și până la vărsare, străbate variate
forme de relief care i mprimă cursului Dunării când un aspect de fluviu năvalnic de munte,
când un aspect de fluviu de șes, cu ape liniștite.
De-a lungul a mai bine de două milioane de ani își împlinește cursul, înfruntând
mai multe culmi muntoase ale sistemului alpino – carpati c, dăltuind peisaje de o rară
frumusețe, împodobite de om cu numeroase castele medievale sau cu așezări pierdute în
vegetație.
Dunărea curge către sud -est pe o distanță de aproximativ 2860 km și se varsă în
Marea Neagră, fiind singurul fluviu european ce c urge de la vest la est. ( Sursă :
http://www.info -delta.ro ).
Lungimile malurilor Dunării repartizate pe țări :
 Germania: malul drept 678,6 km, malul stâng 687,0 km;
 Austria: malul drept 357,5 km, malul stâng 321,5 km;
 Slovacia: malul drept 22,5 km, malul stâng 172,1 km;
 Ungaria: malul drept 471,2 km, malul stâng 275,2 km;
 Croația: malul drept 137,5 km;
 Serbia: malul drept 449,9 km, malul stâng 358,0 km;
 Bulgaria: malul drept 471,6 km;
 România: malul drept 354,1 km, malul stâng 1050 km;
 Republica Mold ova: malul stâng 0,6 km; Ucraina: malul stâng 79,60 km.
Bazinul Dunării repartizat pe țări :
 România (29.9%),

20  Ungaria (11.7%),
 Serbia (10.3%),
 Austria (10.2%),
 Germania (7.5%),
 Slovacia (5.8%),
 Bulgaria (5.2%),
 Bosnia și Herțegovina (4.8%),
 Croația (4.5%),
 Ucraina (3.8%),
 Republica Cehă (2.6%),
 Slovenia (2.2%),
 Elveția (0.32%),
 Republica Moldova (0.29%),
 Italia (0.15%),
 Polonia (0.09%). (Sursă : http://www.wikiwand.com/ro ).
Teritoriul Dunării în România (fig. II.2 ) este definit ca fiind aria influențată puternic
de către fluviu, formată din cele 12 județe riverane Dunării (Caraș -Severin, Mehedinți,
Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași, Constanța, Ialomița, Brăila, Galați, Tulcea) la
care se adaugă Munici piul București cu județul Ilfov.
Fig.II.2 – Teritoriul Dunării în România

Sursa: ***Dezvoltare teritorială …, 2012, p.3, http://www.mdrap.ro .

21 Pentru România Dunărea reprezintă o importantă axă de transp ort și un potențial
turistic și economic deosebit. (***Dezvoltare teritorială …, 2012, http://www.mdrap.ro ,
p.34).
Cursul inferior al Dunării, parcurge 1075 km (din 2900 km) și face granița cu
Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9
km), colectând majoritatea râurilor din România cu excepția celor din Dobrogea și
formează la văsărea în Marea Neagră – Delta Dunării.
Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior al
Dunării este împărțit în cinci sectoare: defileul carpatic, sectorul sud -pontic, sectorul
pontic oriental cu bălți, sectorul predobrogean și sectorul deltaic. ( Sursă : http://www.info –
delta.ro ).
În Lunca Dunării se află multe așezări printre care 18 orașe, (Moldova No ua,
Orșova, Drobeta -Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu, Măgurele, Zimnicea, Giurgiu,
Oltenița, Călărași, Fetești, Cernavodă, Hârșova, Brăila, Galați, Isaceea, Tulcea și Sulina),
fiind traversată de cinci șosele și trei căi ferate. (Sursă : http://www.wi kiwand.com/ro ).
Aproximativ 38% din lungimea fluviului se află lângă sau pe teritoriul României.
Aceasta este și porțiunea cea mai importantă ca debit și pentru navigație, la noi se află
Delta1, gurile Dunării și Canalul Dunăre -Marea Neagră.
Ca urmare, Rom ânia este principala țară dunăreană. Dunărea ne formează granița
cu Serbia -Muntenegru și cu Bulgaria, pe o mare distanță.
Colectează și a unificat în sistem radiar -concentric aproape în exclusivitate
hidrografia României (98%). Delimitează, în sud și sud -vest, sistemul geografic carpato –
dunărean. Formează principala noastră cale fluviatilă și chiar europeană. (Posea G., 2006,
p.22, https://www.scribd.com ).
În țara noastră, Fluviul Dunărea formează 4 sectoare:
 sectorul Baziaș – Porțile de Fier :
 aici Dunăre a formează cel mai lung defileu din Europa (144 km) ;
 în acest sector s -a construit sistemul hidroenergetic și de navigație de la Porțile de
Fier;
 în urma construirii barajului de la Porțile de fier s -a format un mare lac de
acumulare.

1 Are forma unui triunghi cu vârful la Pătlăgeanca. S -a dezvoltat, geologicește , pe Depresiunea
Predunăreană, sau pe un fost golf, ocupat de mare în transgresiunea neolitică, atunci când nivelul apei a
oscilat între –8 și +4 m. (Posea G., 2006, p.174, https://www.scribd.com ).

22  sectorul Porțile d e Fier – Călărași :
 format în Sudul Câmpiei Române ;
 este cel mai lung sector ;
 pantă de curgere a fluviului este mică ;
 în acest sector s -au format ostroave (insulițe) ;
 poduri peste Dunăre, Giurgiu -Ruse și Calafat -Vidin (în construcție)
 sectorul Călărași – Brăila :
 cel mai lat sector (10 -15 km) ;
 aici Dunărea se desprinde de 2 ori în 2 brațe formând: Baltă Ialomiței și Insulă
Mare a Brăilei;
 poduri: Fetești -Cernavodă și Giurgeni -Vadu Oii. ( la acest sector vom face o
referire mai detaliată ). (Sursă : http://lectiidegeografie.blogspot.ro )
Se individualizează din amonte de Călărași (pe malul dobrogean, din amonte de
Ostrov) și se desfășoară pe direcția generală sud -nord.
El prezintă drept caracteristici majore larga extindere a luncii și ramificarea
fluviul ui în două brațe principale ce includ între ele două mari insule, numite și „bălți”.
Între Călărași și Hârșova, se individualizează ca brațe principale Dunărea Veche (la
est) și Borcea (la vest).
Dunărea Veche are o lungime de cca. 120 km și lățimi de 40 0-450 m, depășind, pe
alocuri, 500 m.
Dunărea Veche (Macin) scaldă malul dobrogean pe o lungime de 95 km.
Lățimea să nu depășește 300 m, iar albia este intens aluvionată, transportând doar
12% din debitul mediu de apă de la Vadu Oii.
Pe malul dobrogean, Dunărea este însoțită de o luncă externă, presărată cu limanuri
fluviatile, mărginite de maluri abrupte ce ating înălțimi de de 30 -40 m, cu suprafețe mari
(depășind în unele situații 1000 ha), dar cu adâncimi reduse (sub 1 -2 m): Bugeac, Oltina,
Mârleanu, Vederoasa, Baciu, Domnească.
Brațul Borcea are cca. 110 km lungime, iar lățimile oscilează, în general, între 300
și 450 m.
Teritoriul cuprins între brațele Dunărea Veche și Borcea corespunde luncii interne a
Dunării, cunoscută sub denumirile de Baltă Bor cei, Baltă Ialomiței sau Insula Ialomiței.
El se extinde pe o suprafață de cca. 88 000 ha, cu aspect alungit pe direcția sud –
nord și lățimi maxime ce ating 17 km în zona mediană (între Cernavodă și Fetești).

23 Altitudinea Bălții Ialomiței oscilează între 6 și 12 m, fiind mai ridicată în partea
sudică și mai redusă în cea nordică.
Caracterizate în regim natural printr -o accentuată instabilitate hidrografică generată
de revărsările și inundațiile frecvente ale Dunării, Baltă Ialomiței a fost supusă unei ampl e
lucrări hidroameliorative (îndiguiri, desecări, asanări), în vederea valorificării agricole a
terenurilor. ( Zaharia L., et al. , 2003, p.109. http://www.annalsreview. geo. unibuc.ro ).
 sectorul Brăila – Marea Neagră :
 se mai numește Dunărea Maritimă ;
 permi te navigația navelor maritime până la Brăila ;
 are adâncimi de 7 -12 m. ( Sursă : http:// lectiidegeografie. Blogspot.ro ).
Fluviul Dunărea mărginește județul Constanța pe latura vestică.
Spre Dunăre, Podișul Dobrogei coboară în trepte (terase de abraziune l acustră și
fluvială), cunoscute sub denumirea de: Prispa Dăienilor, Prispa Hârșovei sau platforma
levantină.
În zona județului Constanța, Dunărea are o adâncime care variază de la 1,30 m la
23 m, permițând navigația fluvială în tot timpul anului.
Fluviul D unărea și Canalul Dunăre -Marea Neagră realizat, parțial pe traseul văii
Carasu, are o lungime de 64 km, între Cernavodă și Agigea are o adâncimea medie de 7,5
m și este prevăzut cu două ecluze (la Cernavodă și la Agigea). ( Sursă : http://www.
constanta -tours.com . 1).
Fluviul Dunărea mărginește Podișul Dobrogei la vest și nord, pe o lungime de cca.
270 km, din amonte de Ostrov, la Pătlăgeanca, de unde începe Delta Dunării, odată cu
bifurcarea cursului Dunării în brațele Chilia și Tulcea (în dreptul Ceatalul Chiliei, cunoscut
și sub numele de Ceatalul Izmailului).
De-a lungul acestui traseu se individualizează două sectoare principale, cu
caracteristici morfohidrografice distincte:
 sectorul Călărasi -Brăila ;
 sectorul Brăila -Ceatalul Chiliei.
În aval de Ceatalul Chiliei, limita nordică a Podișului Dobrogei o constituie brațul
Tulcea, continuat cu brațul Sf. Gheorghe, până către extremitatea estică a peninsulei
Dunavăț. ( Zaharia L., et al. , 2003, p.108. http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro ).
Malul estic al D unării, în sectorul Hârsova -Brăila, este însoțit de o luncă externă cu
lățimi variabile, datorită pătrunderii către vest a unor promontorii dobrogene.

24 Lunca este brăzdată de o serie de organisme hidrografice, de dimensiuni, în general
mici, care drenează f lancul vestic al Podișului Dobrogei și cuprinde unele lacuri de luncă și
limanuri fluviatile (Peceneaga, Cerna -Traian, Turcoaia). ( Zaharia L., et al. , 2003, p.111.
http:// www.annalsreview.geo.unibuc.ro ).

II.2. Caracteristici fizico -geografice locale
(relief, vegetație, ape, climă, faună, soluri, culturi agricole)

 Relief
Relieful este, din punct de vedere al componentelor sale, unul complex, deoarece
are podișuri – foștii munți Hercinici, depresiuni, chei – Cheile Dobrogei, litoral -litoralul
Mării Negre, deltă – Delta Dunării, suprafețe întinse – câmpii, locuri deșertificate.
În cadrul subprovinciei ponto -danubiene, ansamblul fenomenelor fizico -geografice
pune în evidență aspecte foarte variate. (*** Influența turismului rural …, http://galdc.ro ,
p.8)
Podișul Dobrogei este cel mai complex ca geneză și chiar ca subtipuri. Are trei
subtipuri de bază, dar ultimul este un mozaic de alte subtipuri:
 podiș de platformă cu structură tabulară (Dobrogea de Sud);
 podiș de platformă peneplenizat pe șisturi verzi (Dobrogea Centrală);
 podiș complex (Dobrogea de Nord) compus din munți hercinici, platouri de diabaze
(Niculițel), dealuri de tip inselberg și pedimente (Tulcea -Cataloi -Dunavăț și cele din
vestul Măcinului);
 depresiune -pediplenă (Nalbant), podiș calcaros , cu cueste și inselberguri (Babadag).
(Posea G., 2006, p.72, https://www.scribd.com ).
Este delimitat la vest și la nord de Lunca și Delta Dunării, care se suprapun unor
evidențe dislocații tectonice, iar la est de Marea Neagră, sub care structurile dobrogen e,
puternic flexurate, se continuă prin platforma litorală.
În partea sudică, unde apare ca o prelungire a Podișului Prebalcanic, limita este
stabilită de frontieră de stat cu Bulgaria. Între aceste extremități, Podișul Dobrogei
reprezintă singură unitate morfostructurală de platformă care conservă la zi cele mai vechi
structuri și cele mai vechi reliefuri de pe teritoriul României. (Ielenicz M., et al. , 2003, p.6,
http://www.annalsreview. Geo. unibuc.ro ).

25 În prim plan structural se remarcă patru falii principale: două în lungul Dunării
(spre Câmpia Română și Deltă), care impun abrupturi, și două interioare, care împart
podișul în trei subregiuni, falia Peceneaga -Camena și Capidava -Ovidiu. Pe planul al doilea
se evidențiază structurile specifice fiecărei su bregiuni. ( Ibidem , p.95).
Podișul Dobrogei are o rețea hidrografică postsarmatică, dar mai greu de
reconstituit. Un prim punct de pornire este izvorul fostului râu Carasu, foarte aproape de
Marea Neagră și plasat mult la est de linia marilor înălțimi.
Pe de altă parte, se remarcă și văile submerse, formate în timpul regresiunii
würmiene , alungite pe platforma continentală. Rezultă că inversarea majorității cursurilor
din est -vest în vest -est s-a făcut probabil la începutul său mijlocul cuaternarului.
Totuși, râurile din Dobrogea de Nord, mai ales Telita și Taița, par a fi curs inițial
către est, conform cu poziția vestică a Munților Măcinului, ba chiar există și un Siret peste
Deltă, în villafranchian. ( Ibidem , p.144).
Podișul marginal dunărean este repr ezentat de o fâșie relativ îngustă, de 10 -11 km,
și este format dintr -o succesiune de platouri acoperite cu o cuvertură groasă de depozite
loessoide, cu altitudini de 60 -130 m. Domină Lunca Dunării printr -un mal abrupt, cu
amplitudini de 30 -60 m.
În parte a nordică, Podișul marginal dunărean este reprezentat printr -o treaptă joasă
(platou) (Măgurele), sculptată în șisturi verzi, în lungul dislocației tectonice Ostrov –
Sâmbăta Nouă, pe direcția NV -SE, în lungul văilor Rostilor.
Spre sud, Podișul marginal dună rean (Podișul Gârliciului) este format dintr -o
succesiune de platouri ce înclină ușor către sud, fiecare dintre acestea fiind dominate de
versanți mai înalți și aproape abrupți de pe stânga văilor care le separă. ( Ibidem , p.23).
Din punct de vedere al vuln erabilității peisajelor dobrogene din impactul cu
fenomene de risc contactul cu Dunărea, mai exact cu lunca Dunării, se realizează la fel de
diferențiat în lungul său: abrupturi evidente în perimetrul limanelor fluviatile, la
deschiderea acestora sau în lu ngul lor.
Pe versanții lor, pe argile sarmațiene, dar nu numai (Cernavodă), se întâlnesc
surpări, alunecări, prăbușiri. (Marin I., 2003, p.78, http://www. annalsreview. Geo.
unibuc.ro ).
Zona dunăreană este reprezentată de terasele de abraziune lacustră ș i fluvială
săpate în marginile vestice ale podișurilor – Casimcea, Medgidia, Cobadin și Oltina.
(Rădulescu I., 1974, p.21).

26 În dreptul Podișului Casimcea și Podișul Medgidiei, între localitățile Hârșova și
Rasova, relieful are două trepte, una între 35 -55 m și a II -a între 55 -85 m altitudine,
corespunzătoare teraselor de abraziune lacustră.
Aceste terase sunt tăiate de văi adânci, destul de late și cu fundul plat, puternic
aluvionate. Văile sunt tributare Dunării.
Între Rasova și Ostrov (granița cu Bulgar ia) relieful este reprezentat de o treaptă
limanică de abraziune.
Spre sud se pune în evidență platforma levantină, cu aspectul unei trepte bine
individualizate (atât de Baltă Ialomiței, cât și de Podișul Oltinei).
Această treaptă are aspect colinar, cu î nălțimi care ajung la 100 -130 m, puternic
fragmentată de văi torențiale.
Și în acest sector sunt numeroase depresiuni golfuri ocupate în prezent de limane
fluviatile: Vederoasa, Baciu și Canaraua -Fetei, puternic meandrate, Cochirleni, Seimeni
(foarte alung ite), Bugeac (cu forma oval poligonală), Mârleanu (cu forma oval alungită)
și Oltina (cu forma oval circulară).
Existența Văii Dunării a favorizat dezvoltarea porturilor dunărene – Cernavodă și
Hârșova și a unor porturi de interes local – Ostrov și Oltina.
Fragmentarea accentuată a reliefului influețează repartiția solurilor, vegetația și
microclimatului, ducând la specializarea în anumite culturi – vița de vie și a pomilor
fructiferi – folosindu -se pe scară largă terasarea pantelor. ( Sursă : http://www.cons tanta –
tours.com . 2).
 Vegetație
În funcție de condițiile fizico -geografice pe teritoriul local al județului Constanța se
găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu
ecosistemele terestre de stepă, silvostepă și pădure s fârșind cu ecosistemele acvatice,
marine și lacustre, de -a lungul Dunării.
În componența vegetației spontane se întâlnesc elemente central europene,
mediteraneene, balcanice, unele dintre ele fiind endemice.
De-a lungul timpului, sub influența activității antropice, vegetația de stepă a cedat
în suprafață în favoarea culturilor agricole.
Cea mai mare parte din teritoriul județului aparține zonei de stepă, care a fost însă
peste tot desțelenită și înlocuită prin culturi de cereale și plante tehnice.
Pajiște a stepică uscată dobrogeană se deosebește în bună parte de pajiștea stepică
din restul țării, deoarece în Dobrogea se întrepătrund influențe pontice premaritime și

27 submediteraneene de tip balcano -moesic, peste care a intervenit activitatea omului stabilit
aici din cele mai vechi timpuri.
Zona stepei, cu limita superioară de 50 -100 m altitudine, cuprinde o vegetație
superioară doar în locurile improprii culturilor, pe fâșiile de pășuni ori în rezervațiile
naturale.
După compoziția floristică, gradul de desțe lenire și intensitatea păstoritului în trecut
distingem: pajiști stepice primare ca păiușul, colilia, pirul crestat, alături de pârloagele
stepice ruderalizate din firuța cu bulbi, pelinița, aliorul.
Unele pajiști sunt invadate de ciulini, holeră, rostogo l, plante dăunătoare care
depreciază valoarea lor furajeră.
Leguminoasele sunt puțin abundente, dar numeroase.
În cea mai mare parte vegetația spontană a izlazurilor a fost înlocuită cu plante
furajere de mare randament: iarba de sudan, sorgul zaharat, sparceta.
Zona silvostepei ocupă spații reduse ca suprafață în sud -vestul județului (Podișul
Oltina și Podișul Negru Vodă), dar sub formă de pâlcuri izolate apare și pe versanții văilor
abrupte numite local “meșelicuri”.
Speciile frecvente întâlnite alături de stejarul pufos și stejarul brumăriu, fac parte
din subarboret reprezentat de elemente submediteraneene cu frunze căzătoare –
mojdreanul, elemente sudice – pălurul, iasomia sălbatică și șibleacuri de diferite tipuri în
care s -a răspândit o specie nouă – teiul.
Zona de pădure – ocupă, arealele cele mai restrânse – circa 3% din teritoriul
acestuia. Pădurea este de tip balcanic, cu diferite specii de stejar cerul, gâmița, stejarul
brumăriu, stejarul pufos, alături de care întâlnim frasinul, jugastrul, cărpi nița, teiul
argintiu, teiul pufos și arțarul tătărăsc.
Pe versanții nordici se dezvoltă pădurea de stejar pedunculat în asociație cu
carpenul, ulmul, vișinul turcesc, cornul, dârzamul, iedera, obsiga, golomățul, piciorul
cocoșului, ruscuța primăvăratică, curpen de pădure, bujorul românesc, brebenel, viorele),
rodul pământului, stânjenelul, bujorul.
În poienile mai largi crește în masă bujorul românesc specific numai Dobrogei.
Pe văile cu apă permanentă crește stuful și păpurișul, iar de -a lungul malurilor
cresc ulmete și numeroase liane – curpenul.
În partea de sud a a arealului local se află un ”masiv păduros ”, întins, cu limita
formată de localitățile: Strunga – Ion Corvin – Negureni – Dobromir, alcătuit din peste 20
”trupuri de pădure ” cu suprafețe variat e.

28 Pădurea este alcătuită din mai multe specii de stejar: cerul și stejarul brumăriu, teiul
argintiu, arțar și numeroase specii submediteraneene: vișinul turcesc, mojdreanul și
cărpinița. (Sursă : http://www.constanta -tours.com , 3).
Pădurile și stuful din l arga să luncă, ce se află în România, au fost adăpost pentru
localnici în timpul migrațiilor, iar pășunile persistente iarna au atras turme și ciobani
carpatici. (Posea G., 2006, p.22, https://www.scribd.com ).
Rariștile sunt presărate cu flori multicolore printre care sânzienele, ghimpele, irișii
sălbatici, coșaci, garofițe sălbatice, cinci degete cu flori galbene, cimbrișorul mic, osul
iepurelui un semiarbust cu flori galbene.
Zona vegetației nisipurilor maritime ocupă suprafețe restrânse pe litoral, pe
nisipurile de origine marină, unde se întâlnesc frecvent perișorul de nisip, scaiul de
nisip, cârcelul, varza de mare, lucerna de nisip, gușa porumbelului.
În vederea consolidării falezelor și fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii
de arbuști – cătină, porumbar, păducel, migdalul pitic, salcâmul, salcia.
Pe solurile sărătoase, de -a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetație
halofilă dominată de caprina, gherim, bălănică, pipirig de mare.
În zona dunăreană a limanurilor cu apă dulce – Vederoasa, Baciului, pe depozite
lacustre, se conturează biotopul an marginal palustra, în care vegetația este predominant
hidrofilă cu asociații dispuse în centuri – rogozul, trestia. ( Sursă : http://www.constanta –
tours.com , 4).
 Ape
Rețeaua de ape se car acterizează prin râuri scurte, care seacă în anotimpul cald; mai
importante sunt cele din partea nordică a teritoriului: Casimcea și Carasu.
Între Dunăre și mare se găsesc limane instalate la gurile râurilor miel (Buceag,
Oltina, Mîrleanu, Vaderoasa, Cochi rleni, spre Dunăre și Tașaul, Siutghiol, Techirghiol,
Mangalia, Tatlageac, Tăbăcărie și Agigea spre mare).
Unele dintre acestea au o mineralizare ridicată, fiind folosite în tratamentul balnear
(Techirghiol, Nuntași). (Rădulescu I., 1974, p.47).
Apele fluv iului transportă o mare cantitate de aluviuni, iar panta fiind redusă în
această zonă, au loc revărsări. Materialele transportate în suspensie depuse, formându -se
ostroave bine consolidate. ( Sursă : http://www.constanta -tours.com . 1).

29 Râuri
Sistemele flu viatile ce aparțin bazinului Dunării
Sistemele fluviatile ce aparțin bazinului Dunării drenează părțile vestice și nordice
ale Podișului Dobrogei. Ele sunt mai bine dezvoltate în jumătatea sudică, unde cumpăna de
ape dintre bazinul Dunării și bazinul Litor al este împinsă mult către est. ( Zaharia L., et al. ,
2003, p.120. http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro ).
De la sud către nord se remarcă râurile: Almalău și Ceair, care debușează în limanul
Bugeac; Canlia (ce se varsă în brațul Dunărea Veche); Canaraua Fe ții, cu afluentul său
Chici, tributară limanului Oltina, prin intermediul lacurilor Iortmac și Ceamurlia;
Negureni, Valea Mare și Valea Florilor, sisteme fluviatile care debușează în limanul
Mârleanu; Urluia, cu afluentul său Ceair, tributar limanului Vede roasa, ce drenează cea
mai mare suprafață din Dobrogea (1346 km2).
În continuare, spre nord, se află râurile: Valea Baciului, tributară limanului Baciu și
Peștera (Izvorul Mare), ce se varsă în lacul Cochirleni.
Dintre sistemele hidrografice situate la no rd de fosta vale Carasu (în prezent canalul
Dunăre -Marea Neagră) și care își adună apele în cea mai mare parte din Podișul Medgidiei,
mai importante sunt: Țibrinul, care, înainte de vărsarea în Dunăre, drenează Lacul Țibrin;
Siliștea, ce debușează în Lacul Domnească; Valea Dunărea, tributară direct brațului
Dunărea Veche; Chichirgeaua, tributară, de asemenea, direct brațului Dunărea Veche.
Sectorul nordic al fațadei Dunărene a Dobrogei include sisteme fluviatile în
majoritatea lor de mici dimensiuni, care b răzdează versanții vestici ai Podișului Dobrogei
Centrale și cei nordici ai Podișului Dobrogei de Nord. Ele prezintă pante relativ mari și
regim de scurgere, în general permanent, dar cu caracter torențial.
Cel mai important sistem fluviatil din acest sect or este Topologul. Bazinul său
hidrografic se extinde pe 342 km2 și se suprapune părții vestice a Podișului Casimcei. Râul
Topolog are o lungime de 50 km și se varsă în Lacul Hazarlâc, după ce colectează apele
mai multor afluenți de pe partea, ceea ce -i conferă bazinului o asimetrie pronunțată.
Dintre cele care drenează versantul vestic al fațadei Dunărene a Dobrogei, mai
importante sunt: Nămolești și Valea Rostilor, tributare brațului Măcin; Peceneaga, care
debușează în Lacul Peceneaga; Greci, pe cursul c ăruia se află acumularea Greci; Jijila, care
alimentează lacul omonim din lunca Dunării.
În componența rețelei hidrografice a Deltei Dunării intră: brațele principale prin
care Dunărea traversează Delta și se varsă în Marea Neagră (Chilia, Tulcea, Sulina ș i
Sfântul Gheorghe). (*** Planul de management …, p.4, www.mmediu.ro ).

30 Lacurile
Lacurile din zona fațadei dunărene sunt grupate, din punct de vedere genetic, în
lacuri de luncă și limanuri fluviatile.
1) Lacurile de luncă . Se află situate în lunca Dunării, de la localitatea Hârșova și până la
Peninsula Dunăvăț și, în continuare, în Delta Dunării.
Aceste lacuri s -au format de -a lungul luncii, unde, sub acțiunea de eroziune și
acumulare a apelor Dunării s -au produs o serie de denivelări și excavațiuni, care au fost
umplute cu apă prin intermediul gârlelor și canalelor și transformate în lacuri de luncă.
Cele mai multe dintre ele au un caracter permanent, datorită regimului de
alimentare din apele Dunării. Suprafața, adâncimea și volumul lor de apă prezintă însă
modificări de la un anotimp la altul.
Primăvara și toamna, când gradul de umiditate zonal este mai ridicat, prezintă un
volum de apă excedentar, în schimb, vara, sub influența unui indice crescut de ariditate și
a unei evaporații intense, suprafața lor se reduce, iar în situații extreme, unele cuvete
lacustre, cu extensiune mică, seacă.
În urma îndiguirilor care au avut loc pe anumite sectoare ale Dunării, mai multe
bălți și ghioluri au fost desecate (Ciobanul, Rotund, Băltina și Carcaliu) și au intrat în
circuitul agricol. Singurul lac care n -a fost desecat este ghiolul Hazarlâc, ce este alimentat
de râul Topolog.
În prezent, datorită procesului de colmatare, mare parte din suprafața lui este
acoperită cu vegetație de papură și trestie.
Lacurile din lunca D unării sunt: Luncavița (se varsă în gârla Ciulineț), Isaccea,
Capaclia (Bădila), Valea Lui Iancu (tributare Lacului Saun), Valea Adâncă (debușează în
Lacul Telincea). Lungimile acestor cursuri de apă sunt mai mici de 10 km, dar pantele pot
depăși 30 -40 m/k m. ( Zaharia L., et al. , 2003, p.121. http://www.annalsreview.geo.
unibuc.ro )
2) Limanurile fluviatile . Se află situate în partea vestică a Dobrogei, pe terasa levantină
ce se desfășoară între localitățile Ostrov și Cernavodă .
Pe fațada Dunării Vechi s -au for mat limanurile: Bugeac (Gârlița – 1774 ha),
Iortmac (187 ha), Ceamurlia (50 ha), Oltina (2509 ha), iezerul Viilor (Beilic – 40 ha),
Dunăreni (Mârleanu – 621 ha), Baltă Vederoasa și Lacul Vederoasa (225 ha), Baciu (120
ha), Țibrin (120 ha), Domnească (93 ha ), Peceneaga (56 ha) și Cerna -Traian (102 ha).

31 Adâncimea apelor variază între 0,4 și 2 m, fiind influențată de depunerea unor
însemnate cantități de mâluri pe fundul cuvetelor lacustre. Grosimea sedimentelor este de
câțiva metri. ( Zaharia L., et al. , 2003, p.132. http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro )
În concluzie, principalele lacuri din bazinul hidrografic Dunăre sunt Oltina (S =
2510 ha, V = 60 mil. m3), Bugeac (S = 1774 ha, V = 41 mil. m3) și Dunăreni (S = 620 ha,
V = 52 mil. m3). (*** Planul de manageme nt…, p.4, www.mmediu.ro ).
Resursele totale de apă de suprafață la nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu –
Isaccea), Deltei Dunării însumează cca. 404.136,4 mil. m3/an, din care resursele utilizabile
sunt cca. 51.380,8 mil. m3/an. (*** Planul de manag ement …, p.4, www.mmediu.ro ).
 Climă
Prezintă anumite particularități, legate de poziția geografică, între bălțile și Delta
Dunării în vest și nord și Maria neagră în este și de componentele fizico -geografice ale
teritoriului. (Rădulescu I., 1974, p.34).
Existența Mării Negre și a fluviului Dunărea, cu o permanentă evaporare a apei,
asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia.
Se poate pune în evidență o diferențiere a radiației ținând cont că durata de
strălucire a Soarelu i este mai mare în partea sud -estică – la Mangalia, cerul se menține
senin circa 180 de zile pe an, față de cea nordică – la Constanța înregistrându -se 150 de
zile cu cer senin pe an.
Verile sunt în general fierbinți și uscate, iar iernile reci.
Ploile cad rar și sunt neuniform repartizate pe teritoriul județului (sub 400 mm pe
litoral și peste 400 mm în părțile centrală și vestică).
Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează în lunile mai și iunie, iar cea
mai redusă în lunile iulie, august și septembrie.
Valoarea radiației solare, directe și difuze, este de circa 184,1 Kcal/cm2/an în zona
litorală.
Temperatura aerului este elementul climatic supus cel mai intens influenței mării și
a Dunării. ( Sursă : http://www.constanta -tours.com . 4).
Temper aturile medii anuale variază între 10°C în nord și 11°C în sud. Media lunii
celei mai reci – ianuarie – nu coboară pe litoral niciodată sub 0°C, în timp ce în zona
continentală atinge -1°C.
La rândul ei, presiunea atmosferică, legată de circulația generală atmosferică și de
mișcările locale ale aerului, prezintă, variații lunare.

32 În explicarea climei trebuie să se țină seama și de mișcările locale ale aerului
(brizele de vara – dunărene), întrucât acestea influențează circulația atmosferică în
manifestarea ei pe teritoriul arealului local. (Rădulescu I., 1974, p.36).
Vânturile ce se resimt pe acest teritoriu în cursul anului sunt determinate de sisteme
barice, de circulația generală atmosferică și de complexul local de condiții geografice.
(Ibidem , p.37).
Vânturile sunt puternice, fiind dominante cele din nord -est. Au acțiune negativă
asupra culturilor agricole. (Sursă : http://www.constanta -tours.com . 5).
Brizele se formează zilnic, vara, ca urmare a contrastului dintre temperatura
Dunării, pe de o parte, ș i temperatura uscatului, pe de altă parte. (Rădulescu I., 1974, p.41).
Topoclimatul zonei dunărene corespunde părții mai înalte, parțial împădurită,
sculptată de văi adânci în canion.
Pe timp de vara, datorită pânzelor freatice aproape de suprafață, văile sunt aproape
de aer umezit, iar temperatura este mai puțin ridicată în cursul zilei.
Pe interfluviile mai înalte, descoperite parțial, soarele este puternic, vântul ofilește
vegetația, spulberând particulele de sol.
Iarna, viscolul spulberă zăpada de pe su prafețele mai înalte și are o viteză mult mai
mică în cadrul văilor. ( Ibidem , p.45).
 Faună
Fauna sălbatică a zonei se caracterizează printr -o deosebită bogăție, consecință a
varietății habitatelor, fiind reprezentată de un număr de peste 345 taxoni de ver tebrate (45
specii de mamifere, 243 specii de păsări, 19 specii de reptile, 10 specii de amfibieni și 28
specii de pești) și un număr considerabil de nevertebrate. (*** Influența turismului rural …,
http://galdc.ro , p.10)
Într-o strânsă legătură cu răspând irea solurilor și vegetației întâlnim o varietate
foarte mare de viețuitoare.
Datorită acestor raporturi de interdependență răspândirea teritorială a viețuitoarelor
urmează aproape fidel arealele de vegetație.
În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limit ele locale a județului Constanța, fauna
prezentă se caracterizează printr -un mare număr de păsări și rozătoare care -și găsesc hrană
din belșug. În condițiile actuale, când o mare suprafață acoperită cu stepă spontană, a fost
ocupată de culturile agricole, numărul de specii și exemplare a scăzut simțitor.
Noile condiții agrotehnice, strâns legate de cele climatice, determină fluctuații ale
populațiilor, fapt evidențiat prin variația densității consumatorilor (mamifere și reptile).

33 Printre speciile caracteris tice stepei locale (județul Constanța) se număra
popândăul, cel mai dăunător și iepurele vânat bine apreciat. Se mai întâlnesc, în număr
mare orbetele mic, șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu.
Dintre animalele carnivore putem aminti – dihorul de stepa, dihorul pătat, hamster
românesc, șarpele rău.
Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat, șopârla de stepă, broasca țestoasă
dobrogeană.
Numărul mare de insecte este dominat de către lăcustarul, zabrina, călugăriță,
scarabelul, croitorul, greierul bor țos. În urma extinderii terenurilor agricole și a vânatului
unele specii de importanță cinegetică și -au redus drastic numărul aparținând în prezent în
mod accidental în fauna locală a județului Constanța – dropia și spurcaciul.
Dintre păsări amintim potâr nichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul
șerpar, prepelița, ciocârlia.
În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării sunt întâlnite frecvent
exemplare de: șarpele de apă, pești importanți pentru pescuit (crap, biban, caras, șalău) și
numer oase păsări chiriachițe, pescăruș, cormoranul, fugaci, piciorungul, gâște și rațe,
majoritatea oaspeți de primăvară.
Pe nisipurile maritime, care însoțesc plajele și cordoanele litorale, fauna este
reprezentată prin numeroase cochilifere: scoicile japoneze , unghiuțele multicolore, scoici
albe, bancuri de midii, stridii, melcii sunt reprezentați prin ochișorul, rapana, iar crustaceii
prin – crabul de nisip și crabul sidefiu.
În zona silvostepei și pădurii fauna găsește condiții mai bune de hrană și adăpost
întâlnind o mai mare varietate de specii cu efective numeroase. Putem aminti – șoimul
dunărean, pajura de stepă, uliul alb, vulturul codalb, bufnița mare.
Dintre mamifere amintim pisica sălbatică, vulpea roșie, jderul de
scorbură, ariciul, liliacul.
Fauna piscicolă este foarte interesantă și variată spre deliciul turiștilor pescari –
crapul, carasul, plătica, babușca, specii marine – cambula, calcanul și delfinii – porcul de
mare. ( Sursă : http://www.constanta -tours.com. 5).
 Soluri
În arealul local al județul Constanța particularitățile climatice ale reliefului
determină răspândirea unor soluri specifice climatului arid.
Solurile au o dispunere etajată sub formă de fâșii în direcția vest -est, pe fundalul
căror a s-au format local soluri intrazonale.

34 Solurile bălane sunt răspândite în vestul județului într -o fâșie îngustă
între Rasova și Cernavodă și cea mai lată între Topalu și Gârliciu. Solurile bălane pe acest
teritoriu au profil cu însușiri morfologice specif ice (la Topalu), fiind bine dezvoltate
orizonturile A, A/C și C, prezentând mai multe subtipuri -sol bălan tipic, bălan închis, bălan
slab moderat etc.
Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană ocupând cea mai
mare parte din suprafaț a județului. Aceste soluri formate pe suprafețe orizontale sau cu
pante foarte mici având altitudini de peste l00m (150 -250m), pe leoss – uri, argile și
aluviuni, unde stratul freatic se află la adâncimi de 20m.
Cernoziomurile ocupă cea mai mare parte a sup rafeței județului având o fertilitate
naturală ridicată. Aceste soluri sunt răspândite în partea centrală și estică a județului, pe
loess -uri, argile și aluviuni având un strat acvifer la adâncimea de 20 m.
Pe teritoriul județului Constanța se întâlnesc ma i multe subtipuri de cernoziomuri:
carbonatic, castaniu de pădure ciocolatiu și cambrice.
Cernoziomul carbonatic are cea mai mare extindere acoperind o fâșie lată ce
înconjoară solurile bălane în vestul județului și o fâșie îngustă se întinde de -a lungul
litoralului, între lacul Techirgiol și limita nordică a județului.
Cernoziomul castaniu de pădure xerofilă formează o fâșie îngustă situată între cele
două fâșii ocupate de cernoziomul carbonatic cu unele discontinuități, mai lată la nord
de valea Carasu (C analul Dunăre -Marea Neagră).
Cernoziomul ciocolati u apare insular sub forma unor fâșii situate între
cernoziomurile castaniu și carbonatic.
Cernoziomul cambric se întinde insular în partea central estică și sud -vestică a
județului.
Cernoziomurile sunt foar te fertile fiind cultivate cu cereale, iar solurile bălane
având o fertilitate mai scăzută, sunt folosite pentru cultivarea plantelor tehnice, iar cele mai
puțin fertile, pentru pășunat.
Dintre solurile azonale putem aminti: solonceacurile, situate pe
grindurile Complexului Razim -Sinoe; solurile hidromorfe, aflate în jurul lagunelor; solurile
aluvio -coluviale, cu fertilitate deosebită, situate pe fundul văilor, unde stratul acvifer este
aproape de suprafață și rendzinele amplasate în sudul Podișului Casimce a.
Solonceacurile și solonețurile s-au format în condiții locale specifice grindurilor
Complexului Razim, neavând un profil bine definit. Sunt folosite pentru pășunat.

35 Solurile hidromorfe de mlaștină și lăcoviște carbonatice , sunt întâlnite în jurul
lagune lor, pe terenurile joase și netede lipsite de drenaj situate peste straturile
impermeabile.
Solurile aluvionare s-au format pe depozitele aluvionare recente, în luncile
inundabile ale râurilor unde stratul acvifer este aproape de suprafață. Aceste soluri a u
fertilitatea mare datorită substanțelor nutritive aduse de ape și sunt folosite pentru culturile
legumicole, pomicultură și pășuni. Pe suprafețe foarte mici, insular, izolate mai pot fi
întâlnite rendzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile. (Sursă: http://www.constanta –
tours. com. 6).
 Culturi agricole
Ocupația de bază, este agricultură. Culturile tradiționale au fost cerealele: grâul,
ovăzul, orzul de toamna, secară, și mai târziu porumbul, plante ole aginoase: răpită și
floarea soarelui, plante textile: inul și cânepa, plante furajere: lucernă, dughie, sfeclă, mei.
Tradițional, fertilizarea terenurilor se efectua cu gunoi de grajd iar irigarea
terenurilor se practică pe suprafețe restrânse pentru cultu ra legumelor printr -un sistem cu
rotile.
Unelte tradiționale agricole au fost plugul și rariță. Semănatul se efectua prin
împrăștiere. Recolta se strângea cu seceră. Porumbul se tăia cu cosorul.
Fanul se strângea cu coasă. Secerile, coasele, cosoarele era u făcute la fierarul
satului. (***Influența turismului rural …, 2013, p.117. http://galdc.ro ).
Culturile agricole esențiale, care îmbracă pământul de primăvara până toamna
târziu, în prezent sunt diferite de cele cultivate cu 100 de ani în urmă.
Suprafeț ele mari de soiuri performanțe de grâu, porumb și floarea soarelui au
înlocuit acele soiuri degenerate de grâu – arnăut, mei, duchie, trifoi . (Ibidem , p.12) .
Localnicii acestor ținuturi înconjurate de ape își asigurau o parte din cele necesare
traiului cu ltivând terenurile ieșite temporar de sub ape (platforme).
Culturile agricole se desfășoară în baza autorizațiilor de mediu pentru terenurile din
categoria “terenuri agricole” și în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile
ieșite temporar de sub ape.
Ca localizare, majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a
deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic și pedologic.
În condițiile unui management bun, culturile agricole pot avea o mare capacitate de
producți e pentru cereale păioase, porumb, legume, cartofi, soia și plante furajere.

36 Terenul arabil reprezintă doar 0,12 ha/locuitor, dominante în structura terenurilor
agricole în această zonă fiind pajiștile.
În Delta Dunării, populația locală mai practică agricu ltura pe terenurile ieșite
temporar de sub ape (platforme), cu rezultate bune, având în vedere accesul facil la
apă. (Sursă : http://www.ddbra.ro , 1).

II.3. Viața locuitorilor și relația cu fluviul Dunărea – istoric, pescuit, irigații

În Antichitate, Dun ărea avea mai multe nume: Istros, Istru, Hister, Danaistru, în
scrierile grecești și Danubius în cele latino -romane.
Dunărea i -a fascinat pe autorii antici. Considerat unul dintre marile râuri ale
Europei, asemuit cu Nilul, fluviul care străbătea ținuturil e strămoșilor noștri a dat naștere
unor relatări impresionante, despre luptele sângeroase care se dădeau pe țărmurile lui,
despre triburile cu obiceiuri neobișnuite și transformările prin care trecea de -a lungul
anilor.
Malurile Dunării, la vărsarea fluviu lui în Marea Neagră au fost locuite în
Antichitate de tribul amazoanelor, potrivit unor mărturii și mituri păstrate din urmă cu
peste două milenii.
Tribul femeilor războinice care au trăit pe țărmul de nord al Mării Negre și la gurile
Istrului (Dunării) a fost menționat de mai mulți autori antici.
Informații prețioase despre tărâmurile străbătute de Dunăre în Antichitate au fost
oferite de istoricul Herodot. ( Sursă : http://adevărul.ro ).
Primul pod peste Dunăre a fost construit de Apolodor din Damasc, care a avut
nevoie de doar doi ani pentru a -l construi, legătura între cele două maluri fiind lungă de
circa 1135 metri și având 12 metri înălțime. Acel pod a avut un rol decisiv în cucerirea
Daciei, înlesnind trecerea trupelor romane pe teritoriul regelui Dece bal.
Un al doilea pod peste Dunăre a fost construit în timpul împăratului Constantin cel
Mare, în anul 328, fiind lung de peste 2000 de metri. Construcția făcea legătura între
cetatea Sucidava și satul bulgăresc Ghiden.
Ultimele poduri construite pe Dunăre au fost traversarea între Giurgiu și Ruse și
Calafat – Vidin. (Sursă : http://www.rador.ro ).
Un alt istoric elen relata despre obiceiurile ciudate ale triburilor care locuiau pe
malurile Dunării. Locuitorii de pe lângă Istru se tatuează și se îmbracă în v eșminte
colorate.

37 În apropiere de cea mai mică dintre cele cinci guri de vărsare ale Dunării se afla
insula lui Ahile, numită Peuce, scria autorul antic Pseudo Schymos. „Insulă are o mulțime
de păsări domestice și oferă celor care vin acolo o priveliște vr ednică de un loc sfânt.
De pe ea nu poate fi văzut uscatul, deși se află față de pământul care îi stă înainte la
o depărtare de numai șase sute de stadii.
Oamenii își duc viața liniștită și sigură în bordeie săpate adânc în pământ; adună
trunchiuri de ste jar și ulmi întregi pe care îi rostogolesc pe vatră și -i pun pe foc.
Locuitorii petrec la joc lunga noapte de iarnă și le face plăcere să prepare, din orz
fermentat și din fructe acre de sorb, o băutură ce seamănă cu vinul.
Un asemenea neam de oameni neî nfrânați sălășluiesc sub cele șapte stele; sunt
bătuți de vântul de răsărit din munții Râpei și își acoperă trupurile cu blănuri galbene de
animale”, scria poetul roman, Vergilius, născut în anul 70 î. Hr.
Istoricul latin Florus, din vremea împăraților Tra ian și Adrian, se arăta uimit de
trăsăturile războinice ale poporului din nordul Dunării, care așteptau înghețul fluviului
pentru invada ținuturile de pe celălalt țărm.
Pe Dunăre își făceau romanii aprovizionarea pentru război, explică geograful antic
Strabon. ( Sursă : http://adevărul.ro ).
Napoleon numea Dunărea „regele râurilor europene”, iar Nicolae Iorga, „cea mai
bogată în daruri”, ea bucurându -se de atenția popoarelor continentului.
Pe malurile Dunării s -au făurit și au durat până în zilele noastre ci vilizații milenare,
iar pentru Țara Românească și pentru Moldova, fluviul Dunărea a fost linia luptelor purtate
cu Imperiul Otoman.
Dunărea prezintă o importanță deosebită pentru țările riverane, atât pentru pescuit,
producția de energie hidroelectrică, sa u piscicultură, dar și pentru irigații, furnizarea de apă
pentru industrie, agricultură și pentru populație, deservind circa 80 de milioane de oameni
din această regiune. (Sursă : http://www.rador.ro ).
Dunărea oferă și pește, transport ieftin, hidroenergie și apă pentru irigații. (Posea
G., 2006, p.22, https://www.scribd.com ).
Soluțiile de câștigare a existenței, de la culesul din natură, pescuit și vânătoare până
la cultivarea și recoltarea roadelor cu metode moderne, au generat diferite moduri de viață:
agrar, pastoral, pomi -viticol, piscicol.
Prin dăinuire istorică, acestea au devenit peisaje sau civilizații etnografice cu
elemente inconfundabile privind, mijloacele de câștigare a existenței (agricultura,
pescuitul, transportul, alimentația).

38 Dunărea și a fluenții săi au unit locuitorii din lungul și de pe malurile lor. Cel mai
arhaic procedeu de traversare a râurilor a fost căutarea vadurilor de apă..
Românii au găsit ingenioase soluții de construire la repezeală a podurilor și
podețelor peste ape.
Proced eul simplu și eficient de a tăia un copac lung și a -l sprijini pe cele
două maluri ale râului pentru a obține o punte de picior este întâlnit și astăzi în majoritatea
satelor de munte, deal și podiș. Între trecutul apei cu luntrea și podul adevărat a fost o
fază intermediară, podul umblător , o podișcă sprijinită pe câteva luntre mișcată de la un
mal la altul.
Podul plutitor, numit de popor corabie , supraviețuiește până spre zilele noastre.
El deservea nevoile locale de transport ale sătenilor și putea fi ușor demontat în caz de
pericol. Cârmaciul acestei corăbii era podarul. Acesta trecea de pe un mal pe altul al râului
oamenii plecați la munca câmpului, carele încărcate cu bucate și fân, vitele la pășunat.
Nu este exclus ca peste râurile care taie chei, c u văi abrupte și adânci, să fi existat,
așa cum spun legendele, poduri din piei de animale.
După unele povestiri culese din zona etnografică a Muscelului, domnitorul legendar
întemeietor de țară, Negru Vodă, fiind nevoit să se retragă din fața tătarilor î n Cetățuia
de pe Valea Dâmboviței, întinde peste apă un pod din piei de bivol. (Sursă :
http://www.cimec.ro ).
 Pescuit
Pescuitul este una din cele mai vechi ocupații ale fluviului Dunărea și reprezintă și
în prezent o activitate economică importantă ocupân d mai mult de jumătate din populația
activă a Dunării, în prezent activând pescari autorizați pentru desfășurarea pescuitului
comercial.
Din punct de vedere al scopului capturării, se practică pescuitul comercial, sportiv,
științific și familial.
Activita tea de pescuit comercial se desfășoară în mai multe zone, metodele și
uneltele de pescuit fiind specifice pentru fiecare zonă.
În Dunăre și brațele sale, pescuitul se desfășoară în tot cursul anului cu excepția
perioadelor de prohibiție (30 de zile pe zona de graniță și 60 de zile în celelalte zone) și cu
intensificări sezoniere în anumite zone (toane) pentru capturarea speciilor marin
migratoare.
În această activitate se folosesc unelte și metode tradiționale practicându -se atât
formele de pescuit activ c u setci în derivă sau pasive cu setci fixe, pripoane, taliene,

39 vintire. Capturile realizate sunt dominate de scrumbie de Dunăre, plătică, caras, ciprinide
asiatice.
În prezent, exploatarea resurselor pescărești ale Dunării este reglementată prin acte
norma tive și norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei și de către
utilizatori în scopul asigurării utilizării durabile a acestora.
După biologia speciilor se distinge pescăria peștilor de apă dulce (Deltă, Dunăre,
Razim -Sinoie), pescăria peștilor marini migratori și pescăria peștilor marini din zona
litorală.
În complexul Razim – Sinoie, pescuitul se desfășoară cu capcane de tip vintire și
taliene de Razim, în sezonul cald, și cu năvoade, în sezonul rece.
Sunt interzise avele și setcile, iar perioada de prohibiție este mai lungă față de restul
Rezervației însumând 90 de zile.
Cea mai mare parte a capturilor se realizează cu năvoadele, capturile fiind dominate
de plătică, babușcă, caras și șalău. (Sursă : http://www.ddbra.ro . 2).
Abundența peștelui, păsărilor de baltă, a stufului se reflectă în ocupația principală a
oamenilor (pescuitul), în sistemul de alimentație al oamenilor, în utilizarea stufului ca
material de construcție, în mijloacele de transport pe apă, în folclorul, obiceiurile ș i
credințele legate de apă și de pește.
Deși s -a restrâns neîncetat prin înaintarea terenurilor arabile în zonele inundabile
din lungul Dunării și râurilor importante, peisajul piscicol, material și spiritual, este încă
bine conservat.
Un exemplu îl ofer ă Calendarul popular care numește ziua din 17 martie Ziua
Peștelui . În această zi, când se zbate peștele în apă înainte de depunerea icrelor pentru
înmulțire, pescarii nu ieșeau la pescuit, ajunau sau prindeau un pește mic, îl descântau și îl
mâncau crud. (Sursă : http://www.cimec.ro ).
 Irigații
Irigațiile sunt un sector esențial pentru agricultură și implicit pentru dezvoltarea
acesteia la întreaga capacitate de care dispune fluviul Dunărea.
Transporta anual circa 60 milioane tone aluviuni și 200 miliarde m ³ de apă.
Prezintă importanță deosebită pentru: navigație, irigații, hidroenergie, piscicultura,
fiind totodată și o importantă sursa de apa pentru agricultură, industrie și populație. ( Sursă :
http://www.info -delta.ro ).
În anul 2017 , suprafața contractat ă pentru irigații a ajuns la 666.629 hectare, de
aproape șase ori mai mare decât în anul 2016 și au fost realizate udări pe 268.000 de

40 hectare, în general la culturile care sunt încă în vegetație, dar și la culturile duble Dunărea
oferă 1.047 de kilometri de canale umplute cu apă. (Sursă : https://www.agerpres.ro ).
Avem un potențial agricol foarte mare, care trebuie pus în valoare cu ajutorul
irigațiilor.
Acestea ne vor ajuta să asigurăm o constan tă a producțiilor agricole. Prin
modernizarea instalațiilor de irigații, vom reduce pierderile și costurile suportate de
beneficiari.
În următorii cinci ani vom reface întreaga infrastructură secundară și primară.
Vrem să refacem sistemul vechi de irigații, dar avem în vedere și zonele care n -au
fost niciodată iri gate. (Sursă: http://www.cugetliber.ro ).

II.4. Dunărea și cultura populară

Moștenirea culturală unică a Dunării va fi promovată mai puternic și mai durabil.
(***Strategia UE …, 2011, p.6).
O bună parte din cult ura poporului român se leagă de Dunăre, aceasta fiind și o axă
magnetică de unitate națională . (Posea G., 2006, p.22, https://www.scribd.com ).
 Specificitatea culturii dunărene
Recunoscută ca zona cu cel mai bogat mozaic etnic din România, zona poate fi un
model de interculturalitate pentru celelalte zonegeografice ale țării, aici existând un model
de relaționare care ar putea fi preluat pentru replicare în celelalte regiuni unde există o
conviețuire interetnică.
În prezent, conviețuiesc numeroase etnii car acterizate printr -un trecut istoric comun
cu românii, dar și printr -o existență prenațională.
Această existență este definită prin deosebiri legate de trăsături biologice, limbă,
istoria strămoșilor, religie, tradiții și obiceiuri.
Cu toate acestea, exis tă oare ceva ce diferențiază românul dobrogean de restul țării?
Există oare un specific dobrogean?
Este știut că muzica populară românească dobrogeană se diferențiază net din
palmaresul muzicii populare românești, în același timp însumând caracteristici atât din
toate zonele țării, cât și din diverse locuri din Balcani.
Un alt specific al regiunii pare a fi „mozaicul etnic”, zona fiind caracterizată, drept
un „model de conviețuire interetnică și interculturală”.

41 Cadrul teoretic este reprezentat de multip le teorii cu privire la concepte ca și
„etnie”, „etnicitate”, „cultură”, „multiculturalitate”, „solidaritate”, „identitate socială”,
„interacțiune socială”, toate acestea cu referiri specifice la spațiul dobrogean.
Cunoașterea reciprocă a grupurilor etnice în procesul interacțiunii lor favorizează
comunicarea. În procesul cunoașterii interetnice se implică tiparele culturale, sistemul de
simboluri, limbile specifice, experiențele și practicile fiecărui grup etnic.
Diferențele culturale care provin din istor ia și evoluția fiecărei națiuni sunt
importante în identitatea acelei națiuni pentru păstrarea valorilor culturale și pentru
dezvoltarea de relații transculturale de natură economică sau socială.
Valorile culturale, obiceiurile, tradițiile, simbolurile, da r mai ales percepțiile față de
aceste diferențe culturale influențează relațiile interpersonale la nivel individual.
Identitatea etnică și culturală reprezintă sentimentul de apartenență la un grup social
cu care individul împărtășește în comun o serie de sentimente.
Sentimentul de apartenență se poate manifesta cu privire la familie, țară, popor,
etnie, ideologie, grup profesional.
De altfel, din aceste „tipuri” de sentimente de apartenență derivă diversele forme de
identitate precum: identitatea național ă, identitatea etnică, identitatea de grup sau forme
mai noi precum identitatea persoanei față de un anumit grup.
Stilul de comunicare între grupurile etnice este bazat pe toleranță, pe o relație
biunivocă, care minimizează problemele interetnice apărute.
Membrii grupurilor etnice aflate în proximitate și care mențin interacțiuni sociale
frecvente tind să se valorizeze pozitiv, preluând tradiții și obiceiuri unii de la ceilalți.
Tipul de personalitate interpersonală, ca rezultantă a manifestării individului în
grupul etnic, a interacțiunii sale cu toți ceilalți membri ai grupurilor etnice, este orientat
spre solidaritate și altruism.
În câmpul de cunoaștere și aprofundare a identității grupurilor etnice se relevă rolul
important al limbii ca fenomen social ș i cultural.
Diferențele lingvistice se alătură altor diferențieri: de la cutume culinare și
vestimentare până la instituțiile care susțin și apără grupurile etnice, de la modalități de
socializare a relațiilor dintre oameni până la modalitățile de funcțion are a localităților și
industriilor, de la modalitățile în care își manifestă sensibilitatea estetică până la
caracteristici ale creației culte.
Portul popular. Portul popular, prezintă caracteristicile zonelor muntenești și de
câmpie, de pe malul stâng al Dunării.

42 În prezent, porturile tradiționale nu mai sunt semnificative în totalitatea lor, sau mai
conțin unele elemente specifice, ele fiind înlocuite de portul orășenesc, de zi cu zi.
Doar în zilele de sărbătoare, se mai pot întâlni unele elemente ale p orturilor
tradiționale, purtate în special de către bătrâni.
Ca o caracteristică a regiunii este faptul că alături de populația românească se
găsesc și alte minorități naționale: lipoveni (trăiesc în zona de delta a Dunării și sunt
considerați foarte buni pescari. [Bernat E.S., et al. , 2007, p.32]), bulgari, turci, macedoni și
tătari. Astfel portul păstrează aspectele specifice multitudinii etnice . (***Influen ța
turismului local …, pp.129 -130, http://galdc.ro ).
Portul româ nesc
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: căciulă: confecționată din piele de miel;
cămașă: albă, cu broderie executată cu arnici și cu mătase, cu motive geometrice și florale;
chimir: brâu țesut la război sau confecționat din piele, purtat peste căma șa; ițari: pantaloni
confecționați dintr -o stofă albă, lucrată în casă; bundiță: cojoc fără mâneci, confecționat
din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive geometrice și vegetale.
Costumul femeiesc este reprezentat prin: cămașă: bogat ornamentată, lucr ată pe
pânza albă țesută în casă; poale: ornamentate doar în partea de jos, continuând modelul
cămășii; barneata: brâu – țesută în casă, din canva; bundiță: cojoc fără mâneci, confecționat
din piele de oaie, bogat ornamentat cu motive geometrice și vegetal e. (***Influența
turismului local… , pp.130 -131, http://galdc.ro ).
Portul tătar
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: șaltăr (ilicul), prezent în diferite variante
din catifea, cusut cu fir de argint sau aur.
Costumul femeiesc este reprezentat prin: aldina salmon: pieptarul, cu broderi
multicolore; ieteclic: fustă confecționată din pânză albă cu broderi multicolore executate la
gherghef; legătura pe cap: confecționată dintr -o pânză din borangic violet sau verde; cancoi
cușac: cordon în filigram; terlic : papuci împletiți din lână; omicli sorap: ciorapii din lână cu
elemente decorative. (***Influența turismului local… , pp.130 -131, http://galdc.ro ).
Portul macedonean
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: giumedanul: ilicul, închis într -o parte;
dulum a: vestă cu mâneci, tivite cu ornamente negre, roșii, cafenii și argint; șalvari: largi
asemănători cu cei bulgărești; sarică: haină neagră din lână mițoasă, folosită pentru
anotimpul friguros.

43 Costumul femeiesc este reprezentat prin: cămașă: albă cu mânec i largi; cinduse:
rochia țesută din lână neagră sau albastru închis și plisiran – rochia cu poale scurte; ibade:
vestă scurtă ornamentată cu fireturi din argint; poale: catrința cu vergi verticale colorate;
pirpoti: ciorapi împletiți din lână, cu diferite linii orizontale, colorate; papute: pantofi;
căciula: din pâslă roșie tivită cu fire de argint, prinsă sub bărbie cu o bandă de mărgele,
peste care se poartă o basma neagră.
Portul turcesc
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: șalvari: pantaloni largi; brâu: de culoare
albă, din lână nevopsită; fes: de culoare albă, din lână nevopsită.
Costumul femeiesc este reprezentat prin: costumul cu păsăli, costumul cu rochie;
costumul cu ieteclic. ( ***Influența turismului local… , p.132, http://galdc.ro ).
Portul lipovenesc
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: rubarsca: o cămașă largă, din pânză sau
mătase, fără guler și cu bentița, croită drept, cu încheietura într -o parte a gâtului, colorată
în tonuri vii; pois: brâu foarte îngust, lucrat din lână în diferit e culori și terminat la capete
cu ciucuri ce încingea cămășile peste mijloc; pedeuca (paddiovca): o haină lungă de stofă
de culoare albastru închis, ce se purta peste haine; costumul de pescuit: confecționat din
piele sau din pânză impermeabilă, tratată cu ulei din în fiert.
Costumul femeiesc este re prezentat prin: iubca: fustă, confecționată din mătăsuri,
catifele și stofe subțiri de lână; cofta, cutaveica, cufaica: bluze, făcute din materiale din
culori vii; brâu: confecționat din lână, terminat cu ciucu ri și de care este prinsă o pungulița;
lestovca: mătăniile, realizate din piele, cu diferite decorațiuni.
Portul bulgăresc
Costumul bărbătesc este reprezentat prin: cămașă: asemănătoare cu cea
lipovenească, încheiată într -o parte; poes: brâul, confecționat din lână neagră cu ornamente
din lână roșie, terminat cu ciucuri; ilicul: de culoare roșie sau cafenie; poturi, salvării
(pantaloni): largi; vestă: purtată peste ilic; chicica: legătură de cap, un fel de tichie din
pânză sau mătase; opincile: confecționat e din piele de porc.
Costumul femeiesc este reprezentat prin: cămașă: de culoare albă, foarte puțin
ornamentată pe mâneci; rochia: de mătase, colorată, cu dungi galbene și roși sau din stofă
subțire într -o singură culoare, sau chiar imprimată cu motive mul ticolore; haină: scurtă,
confecționată din catifea sau stofă; priste -lca: țesătură roșie sau neagră, bogată în
ornamente dispuse în zigzag ce se poartă deasupra rochiei. ( ***Influența turismului
local… , p.133, http://galdc.ro ).

44  Obiceiuri din zona Dunării
Ca în orice altă zonă a țării, în arelul local se întâlnesc câteva obiceiuri specifice.
Ignatul porcului . Sărbătoarea Crăciunului este un prilej de mare bucurie. În
săptămâna dinaintea marii sărbători rasovenii taie porcul, animal specific tradiției
româ nești și cultului ortodox.
Tradiția sacrificării porcului de Crăciun, denumită și Ignatul porcului, are loc în
data de 20 decembrie. Prilej de reunire a familiei, de socializare și de pregătire a sărbătorii
Crăciunului, ignatul are un rol important în via ța familiei tradiționale românești.
Colinde. Obiceiul colindatului, care este formă de manifestare specifică sărbătorii
creștine a Nașterii Domnului, cunoaște în satele tradiționale de pe limasul dunărean, o
puternică tendință de conservare, chiar dacă nu înregistrează o diversitate a repertoriului
ca-n alte zone etnografice ale țării.
În majoritatea comunelor și satelor din arealul local, colindatul copiilor începe în
după -amiaza Ajunului de Crăciun și îl precede colindatul flăcăilor. ( ***Influența
turism ului local… , 2013, p.133, http://galdc.ro ).
Concluzionând, putem afirma fără tăgadă faptul că, viața socială a localităților din
zona Dunării este intim legată de viața culturală iar cultura tradițională, constituie un
patrimoniu inconfundabil al fiecăr ei localități, constatând astfel ca, dacă unele tradiții au
dispărut ca efect al “modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul arealului
local se mențin încă tezaure de etnografie și folclor autentic. ( ***Influența turismului
local… , 201 3, p.133, http://galdc.ro ).

45 CAPITOLUL III
METODOLOGIA CERCETĂRII

În opinia lui, Bocoș M și Voiculescu Fl., cercetarea reprezintă, un proces creativ,
critic, dinamic și continuu de cunoaștere , ce are drept scop explicarea, înțelegerea,
optimiza rea, inovarea, reformarea și prospectarea activității de instruire și educare,
realizabile într -o viziune sistemică, apelând la o investigarea teoretică și/sau practic –
aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre componentele și variabilele fenome nului
educațional”. (Neacșu I., et al. , 2015, p.4)
Totodată, Neacșu I. și Căprioara D., specialiști în domeniul științelor educației, sunt
de părere că „ cercetarea reprezintă o investigație precis delimitată care trebuie să răspundă
unei întrebări precis f ormulate caracteristice unei situații educative”. ( adap. Neacșu I., et
al., 2015, p.16) (ex. Situație educativă: activității de învățare din cadrul proiectului tematic
„Sunt copil de apă dulce ” ca posibilitate de integrare în grădiniță de copii).
Cercetar ea poate fi realizată de cadrele didactice de la toate nivelurile de
învățământ și de studenții, viitori absolvenți în domeniul științelor educației, care sunt
preocupați în aceeași măsură de asigurarea organizării și desfășurării eficiente a activității
instructiv – educative, de învățare și de investigarea fenomenelor pedagogice în vederea
optimizării lor, a introducerii și realizării inovațiilor în învățământ. (Silvaș A., 2008, p.27).

III.1. Design -ul și variabilele cercetării

Cercetarea realizată pen tru elaborarea prezentei lucrări s -a desfășurat pentru un
grup de 17 preșcolari, 8 băieți și 9 fe te, dintr -o grupă mică de grădiniță din cadrul
Grădiniței satului Cochirleni din mediul rural, în perioada februarie -martie 2018 în patru
etape, astfel:
 prima etapă – 12-16 februarie 2018: proiectarea și desfășurarea activități lor de
învățare a primei săptămâni a proiectului tematic;
 a doua etapă – 19-23 februarie 2018: proiectarea și desfășurarea activități lor de
învățare a celei de a două săptămâni a proiectului tematic;
 a treia etapă – 26 februarie – 02 martie 2018: proiectarea și desfășurarea activități lor
de învățare a celei de a treia săptămâni a proiectului tematic;

46  a patra etapă – 04-07 martie 2018: analiza și interpretarea rezultatelor ale proiectar ii
și desfășur ării activități lor activităților de învățare din cadrul proiectului tematic.
Demersul științific a constat în realizarea un ui proiect tematic pe un eșantion
bistadial stratificat format din preșcolari cu vârste cuprinse între 3 și 4 ani.
Cercetarea a vrut să scoată în evidență dezvoltarea unor cunoștințe diverse și
corecte științific despre orizontul local și determinarea unor comportamente responsabile în
mediu.
Analiza și interpretarea rezultatelor activităților de învățare a proiectului tematic s -a
realizat utilizându -se analiza de frecvență pe grafic.
Variabilele cercetării
Pentru acesta cercetare, s -au luat în considerare o serie de variabile independente și
dependente.
 Variabila independentă:
Introducerea unor conținuturi geografice în activitatea didactică și observarea
comportamentelor preșcolarilor din grupă mică (3 -4 ani) .
Variabilă independentă reprezintă un factor ca uzal, posibil, acesta fiind introdus de
cercetător. În acest caz variabila independentă o reprezintă conținuturile geografice și
observarea comportamentelor preșcolarilor.
 Variabila dependentă
– genul (masculin/feminin)
– vârsta
Variabilă dependentă este ac ea variabilă care ia valori în funcție de variabila
independentă. În cazul cercetării de față varianta dependentă o reprezintă genul și vârsta
subiecților.

III.2. Ipoteză și obiectivele cercetării

Ipoteza, după cum afirmă Claude Bernard, este principalul instrument într -o
cercetare.
O cercetare nu se realizează niciodată în afară sau în lipsa unei ipoteze, întrucât ea
presupune investigarea relațiilor de tip, bicauzale, cauze și efecte” sau de relații/interrelații
simultane între anumite variabile – două sau mai multe; de aici pot porni multe din
cercetările aplicative, concrete ale studenților proiectului examinat. (Neacșu I., et al. , 2015,
p.27).

47 Ipoteza reprezintă o presupunere, o supoziție de la care pornește cercetătorul și pe
care dorește să o conf irme la finele cercetării.
Ea implică întotdeauna întrebarea sau probleme la care se caută răspunsul sau
rezolvarea prin cercetare ce urmează să se desfășoare.
De regula ipoteza conține mai multe posibilități de a răspunde la acea întrebare sau
de a rezo lva problema. (Silvaș A., 2008, p.31).
Cercetarea de față pornește de la ipoteza : Prezumăm că introducerea unor
informații cu conținut geografic legate direct de Dunăre în activitățile educative din
grădiniță va spori bagajul de cunoștințe (achiziții cogni tive) corect însușite .
Cercetătorul fixează obiectivele urmărite în cadrul cercetării, cu ajutorul unor
formulări clare și concise. Este important să se stabilească obiective care realmente pot fi
atinse. (Neacșu I., et al. , 2015, p.21).
În ceea ce priveșt e obiectivele stabilite cercetării de față , acestea se referă la:
dezvoltarea unor cunoștințe diverse și corecte științific despre orizontul local;
determinarea unor comportamente responsabile în mediu .

III.3. Lotul de subiecți

Eșantionul reprezintă o pa rte a unui întreg (grup de preșcolari), alcătuită dintr -un
număr limitat de entități (de exemplu, grădiniță), verificându -se sau atestându -se anumite
caracteristici ale unui posibil întreg (Neacșu I., et al. , 2015, p.30, apud , Managementul
cercetării educa ționale – suport de curs, Univ. din Sibiu, 2012).
În cercetarea unei teme de interes didactic, vom avea în vedere un eșantion de
subiecți, în cercetarea de față – grupă mică de preșcolari din grădiniță de copii.
De asemenea, ne vom sprijini cercetarea pe eșantionarea următorului grup (Neacșu
I., et al. , 2015, p.30): grupă mică de preșcolari din grădiniță de copii .
Eșantionul este format dintr -un număr de 17 subiecți , din care 9 fete și 8 băieți .
Tabel III.1 – Lotul de subiec ți
Nr.
Crt. Inițiale
subiec ții Data
nașterii Sexul Vârsta Mediul de
provenien ță
1 A.A.E. 02.01.2014 feminin 4 ani rural
2 A.S.A. 20.03.2014 masculin 3 ani rural
3 A.E.M. 24.05.2014 feminin 3 ani rural
4 B.A.I. 19.01.2014 feminin 4 ani rural
5 B.M.M. 24.04.2014 masculin 3 ani rural
6 C.M.S. 26.04.2 013 masculin 4 ani rural

48
7 E.M.I. 20.11.2013 masculin 4 ani rural
8 G.M.L. 20.08.2014 feminin 3 ani rural
9 G.L.G. 21.07.2013 feminin 4 ani rural
10 I.M.I. 09.07.2013 feminin 4 ani rural
11 I.F.G. 11.04.2014 masculin 3 ani rural
12 I.E.M. 21.03.2014 masculin 3 ani rural
13 L.E.G. 28.03.2014 masculin 3 ani rural
14 M.T.N. 29.08.2014 masculin 3 ani rural
15 P.V.I. 13.09.2014 feminin 3 ani rural
16 S.M.L. 25.08.2014 feminin 3 ani rural
17 T.A.M. 16.06.2013 feminin 4 ani rural
Legen dă:
3 ani/masculin: 6 subiecți ;
3 ani/feminin: 4 subiecți ; 4 ani/masculin : 2 subiecți ;
4 ani/fe minin: 5 subiecți .

Subiecți lotului sunt în proporție de 53% pentru sexul feminin și 47% cel masculin ,
existând deci o asimetrie în componența l otului; raportul dintre sexe fiind de 6%.
Distribuția eșantionului în raport cu sexul este reprezentată în fig.III.1.
Fig. III.1 – Distribuția lotului în raport cu sexul

Vârsta subiecților este cuprinsă între 3 -4 ani.
În ceea ce priveșt e vârsta subiecților, remarcăm valorile ridicate pentru vârsta de 3
ani, ceea ce înseamnă ca subiecți din punct de vedere al vârstei sunt înscriși în grupă
conform vârstei pe care o au ( grupa mic ă).

49
Distribuția eșantionului în raport de vârstă este reprez entată în fig. III.2.
Fig.III.2 – Distribuția subiecților pe grupe de vârstă

Genul și vârsta aparținând variabilei dependente, remarcăm valori diferențiate în
ceea ce privește aceste doua aspecte ale varibilei dependente.
Prin urmare, în tabelul III.2 și figura III.3, este prezentată distribuția subiecților din
cercetare în funcție de gen și vârstă.
Tabel III.2 – Distribuția subiecților la cercetare în funcție de gen și vârstă
Vârsta Gen Total masculin feminin
3 ani 6 4 10
4 ani 2 5 7
Total 8 9 17

Fig. III.3 – Distribuția subiecților la cercetare în funcție de gen și vârstă

50 III.4. Metode de cercetare

Termenul metodă derivă etimologic din cuvintele grecești odos (cale) și metha
(spre, către) și semnifică drum ul sau calea spre …
Metodele de cercetare sunt căi spre elaborarea informațiilor, strategiilor,
principiilor, legilor, paradigmelor, teoriilor noi, iar în învățământ, metodele didactice sunt
căi pentru prezentarea și dobândirea cunoștințelor cunoscute de ja în știință și pentru
formarea capacităților proiectate prin obiective.
Ele sunt totodată mijloace prin care se formează și se dezvoltă priceperile,
deprinderile și capacitățile preșcolarilor de a acționa asupra naturii, de a folosi roadele
cunoașterii t ransformând exteriorul în facilități interioare, formându -și caracterul și
dezvoltându -și personalitatea.
Metoda se transpune practic printr -o suită de operații concrete numite procedee.
Procedeul didactic este o secvență a metodei, un simplu detaliu, o te hnică mai limitată de
acțiune, o componentă sau chiar o particularitate a metodei.
Procedeele didactice reprezintă componente ale metodei, care țin de execuția
acțiunii, care servesc drept instrumente ale metodei. (Imbrișcă H., RoJEd, pp.31 -55.
http://dpp d.ubbcluj.ro ).
Datorită specificul psihologic al preșcolarului din grupa mică, actul educațional
formal trebuie să se supună rigorilor normativității pedagogice, respectând, prin aplicare
eficientă, complexul de principii didactice, de această dată focali zat pe principiul intuiției.
Se impune prezentarea, fie ea și sumară, a modului specific în care aceste metode
sunt influențate de coacțiunea particulară a principiilor didactice în acest moment
ontogenetic. (Colceriu L., 2010, p.59).
Astfel metodele pe ca re le-am utilizat în cadrul cercetării prin proiectul tematic au
fost: observația, conversația, brainstorming, explicația, exercițiul și jocul.
 Metoda observației
Fiind cea mai veche metodă de cercetare, ea este, mai întâi, o simplă constatare
calitativă.
Vizând un sector al realității psihoeducaționale, observația îl inventariază specific,
decupând unități descriptive care se impun, fie de la sine, fie alese de către observator, prin
tatonare sau explicit.
Ca metodă, observația vizează urmărirea intențio nată și înregistrarea/consemnarea
riguroasă și sistematică a diferitelor manifestări ce țin de dinamică psihocomportamentală

51 a unui subiect sau grup de subiecți, precum și unele semnificative valori de context.
(Neacșu I., et al. , 2015, p.31).
Observația este o metodă bazată pe relația directă cu realitatea înconjurătoare; este
o metodă intuitivă.
Ea este folosită în grădiniță în special ca observație dirijată , maniera acesteia
urmărindu -se a se interioriza la nivelul copilului, constituindu -se ca bază pe ntru ceea ce
mai târziu va fi observație independentă.
Efectele sale principale la nivelul copilului preșcolar sunt:
 dezvoltarea deprinderii de investigare ordonată a unui aspect;
 dezvoltarea capacității de a urmări un plan corelat unui scop formulat, d eocamdată, de
adult; dezvoltarea capacității de analiză, abstractizare și de sinteză, generalizare;
 dezvoltarea spiritului de observație;
 trezirea interesului de cunoaștere, a dorinței de a cunoaște, a curiozității. (Colceriu L.,
2010, p.59).
Observația – forma de realizare a activității cu conținut geografic în grădiniță
Observarea, ca forma de realizare a activității din grădiniță, este definită de câteva
trăsături caracteristice:
 este punctul de plecare în procesul de cunoaștere a realității;
 este ac tivitatea cu funcție dominantă de comunicare și asimilare de noi cunoștințe;
 constituie o modalitate eficientă de îndrumare a percepției copiilor de către educatoare.
Activitatea de observare desfășurată în grădiniță are multiple scopuri:
 să organizeze p rocesul de cunoaștere directă a realității de către copii, să lărgească
baza senzorială a procesului de cunoaștere, să dezvolte și să stimuleze capacitățile
perceptive precum și alte capacități, procese, abilități și aptitudini intelectuale ce se
contureaz ă și se dezvoltă de la vârste le mici;
 să asigure înțelegerea, la nivelul vârstei, a relațiilor simple dintre obiecte și fenomene;
 să satisfacă dorința și interesele cognitive ale preșcolarilor, să dezvolte curiozitatea și
spiritul de cercetare al acesto ra;
 să contribuie la acumularea de impresii constituind fondul de cunoștințe cu care
copilul va opera ulterior la niveluri din ce în ce mai complexe. (Glava A., et al. , 2014,
p.52).

52 Observarea faunei și florei ca activități de cunoaștere a orizontului loc al,
favorizează o cercetare mai a amănunțită a materialului pe baza acțiunilor proprii, astfel de
observări desfășurându -se, în majoritatea cazurilor, cu material individual.
În general, o astfel de activitate va cuprinde: familiarizarea cu aspectul exteri or
faunei și florei; efectuarea unor acțiuni simple de investigare prin intermediul cărora se
desprind însușirile principale; sistematizarea constatărilor făcute, elaborarea unor concluzii
simple. ( Glava A., et al. , 2014 , p.54).
Reușita unei observări depinde de măsura în care metodele și procedeele îi
stimulează pe copii în depunerea unui efort, în participarea activă prin investigații proprii
pentru a descoperi relațiile sau a deduce unele consecințe.
Este indicat a se crea situații de învățare care să permită copiilor să formuleze
singuri întrebări în legătură cu ceea ce observă; să clasifice, să ordoneze, să măsoare, să
solicite o informație și s -o utilizeze corect; să descifreze unele răspunsuri după desene sau
alte materiale grafice. (Ibidem , pp.57 -58).
 Metoda convorbirii
Convorbirea se desfășoară în condițiile unei dispoziții normale a copilului. Ea
trebuie să fie liberă, degajată, nestingherită, să decurgă într -o atmosferă sinceră de
încredere, binevoitoare, în condiții de maximă naturalețe pentru că numai așa vor putea fi
surprinse manifestările spontane ale copilului, mecanismele psihice așa cum sunt ele în
realitate.
Convorbirile pot avea loc în timpul activităților sub forma unor scurte dialoguri cu
copilul.
Convorbirea este recomandabil de uti lizat în combinație cu observarea sau
subordonată unei activități pe care copilul o are de îndeplinit.
De exemplu, desenele copiilor trebuie însoțite de explicațiile acestora privitoare la
intențiile sale, deoarece fără acestea au o mai slabă valoare info rmativă. (Ghid de bune
practici… , 2008, p.91. http://www.isj.albanet.ro ).
Este proprie activităților – de dezvoltare a limbajului și a capacității de comunicare,
dar se regăsește cu ponderi mai mici sau mai mari în toate celelalte tipuri de activități.
Presupune implicarea activă a copilului, care este cu atât mai productivă cu cât
subiectul conversației este mai accesibil, cu cât formularea întrebărilor este mai clară și cu
cât, în alegerea răspunsurilor, copiii se pot baza pe intuitiv.
Utilizată corect , sprijină fundamentarea teoretică a viitoarelor aplicații practice,
dezvoltă capacitatea de sinteză, dacă se bazează pe o structură sintetică, contribuind

53 artizanal la sistematizarea cunoștințelor, însușirea temeinică a acestora și oferă cadru
deschis apl icării principiului retroacțiunii. Ea presupune participarea conștientă și activă a
copilului la demersul educațional. (Colceriu L., 2010, p.61).
Convorbirea – forma de realizare a activității cu conținut geografic în grădiniță
Una din activitățile specifi ce cu conținut geografic legate direct de Dunăre în
activitățile educative din grădiniță și care contribuie intens la dezvoltarea achizițiilor
cognitive, este convorbirea.
Activitățile de convorbire sunt considerate ca fiind printre cele mai active și
eficiente forme de instruire și educare, realizându -se printr -un dialog între cadrul didactic
și copil, pe baza unei succesiuni de întrebări și răspunsuri care pornesc de la cunoștințele
dobândite anterior de copii și care sunt legate de conținutul noii teme p ropuse.
Convorbirile au o valoare formativă importantă în procesul de cunoaștere a
conținutului geografic deoarece se bazează pe întrebări stimulatorii și exploratorii.
În grădinița de copii, convorbirea se recomandă a se desfășura ca activitate
independen tă, dar și sub forma unor convorbiri scurte în cadrul altor activități, ca procedeu
didactic; în același timp se pot organiza convorbiri libere cu număr restrâns de copii în
diferite momente ale zilei.
Convorbirile se organizează și se desfășoară la anumit e intervale de timp.
Ele sunt pregătite de alte activități: de observări, povestiri explicative, lecturi după
imagini, jocuri didactice.
Se desfășoară pe cale orală, fără utilizarea unor materiale didactice intuitive. (Glava
A., et al. , 2014, p.107)
Activitățile de convorbire au rolul de fixare, consolidare și sistematizare, de
verificare și apreciere a cunoștințelor copiilor, se materializează prin întrebări care vizează
în special reținerea de către copii a unor informații despre caracteristicile specif ice ale
Dunării, ca element geografic dominant al orizontului local.
De aceea, în orice activitate, pe lângă întrebările care urmăresc să consolideze în
memoria copiilor anumite informații despre anumite particularități, se folosesc întrebări cu
ajutorul c ărora aceștia să motiveze răspunsurile, să compare diferite aspecte, întrebări care
să le stimuleze bagajul de cunoștințe (achiziții cognitive) corect însușite.
Convorbirea îi învață pe copii să opereze pe plan mental, de aceea este considerată
din punct de vedere al structurii cea mai grea formă de activitate din grădiniță, cea mai
apropiată de lecția de tip școlar. ( Ibidem , pp.109-110).

54  Metoda brainstorming
În traducere directă „furtună în creier” său „asalt de idei”, este o metodă de
stimulare a creati vității ce constă în enunțarea spontană a mai multor idei pentru
soluționarea unei probleme.
Obiectiv – exersarea capacității creatoare a copiilor în procesul didactic care să
conducă la formarea unor copii activi.
Etapele brainstormingului : se desfășoară în grupuri de 5 -20 copii.
1. Etapă pregătitoare – cu cele 3 faze (de selecționare a membrilor grupului, de organizare
și de familiarizare cu tehnică, faza de pregătire a ședințelor)
2. Etapa productivă a grupului (stabilirea temei, rezolvarea problemelor, cule gerea
ideilor)
3. Etapa trierii și selecționării ideilor -evaluarea (analiza ideilor emise, se optează pentru
soluția finală).
Profesorul nu are voie să comenteze ideile precizate;
Se intervine atunci când nu se respectă regulile;
Se acceptă toate soluțiile d ar se preiau doar cele valoroase;
Se elimină factorii care blochează manifestarea creativă a preșcolarilor. (Imbrișcă H.,
RoJEd, pp.31 -55. http://dppd.ubbcluj.ro ).
Această metodă am folosit -o în cadrul întâlnirii de dimineața din prima și a treia
săptămân ă a proiectului tematic în activitățile de învățare” Îmi place satul meu, pentru
ca…?”; și” Ce i -aș cere peștișorului de aur?”.
 Metoda explicației
Explicația este o metodă preponderent verbală, centrată pe acțiunea cadrului
didactic. Ea este frecvent în tâlnită în educația preșcolară, atât ca metodă cât și ca procedeu;
poate fi, de pildă, procedeu chiar pentru metoda observației.
În proiectarea ei și prin aplicarea acestei metode este necesar să se respecte
principiile didactice în interacțiunea lor.
Astfel: demersul explicativ trebuie să fie accesibil ca limbaj și bazat pe aspecte
intuitive, pentru a putea fi decodificat și î nțeles ; construcția lui trebuie să respecte și să
determine sintetizarea informației transmise prin explicație, pentru a se asigura ordonarea
logică, deci însușirea conștientă: activismul este mai puțin prezent de aceea se cere
împletirea acestei metode cu altele, care -i compensează această lipsă; bine condusă,
contribuie activ la fundamentarea aplicabilității cunoștințelor, la înțele gerea elementelor
bazale necesare formării unor deprinderi practice și, în final, la asigurarea însușirii

55 temeinice a ceea ce s -a învățat; cadrul pentru aplicarea principiului retroacțiunii este mai
puțin evident, dar nu inexistent; se impune ca educatoare a să vizeze expres acest principiu
în contextul explicației. (Colceriu L., 2010, p.60).
 Metoda exercițiului
Exercițiul ocupă ca metodă un loc remarcabil în educația preșcolară. Aparține
categoriei de metode active, bazate pe acțiunea reală a copilului. Es te aproape de natura
preșcolarului, care dorește și poate să se angajeze în acțiune, iar dacă o face ordonat,
dirijat, cu sarcini precise, rezultatele sunt de bun augur pentru propria sa evoluție psihică.
Se utilizează în mai multe tipuri de activități, d ar cu precădere în cele de educație
fizică și în cele destinate pregătirii pentru scriere; îl regăsim și în activități de consolidare a
cunoștințelor despre mediul înconjurător, în consolidarea unor cântece învățate, a unor
deprinderi de pictură (tehnici d eosebite), de activitate manuală.
Are ca scop eliminarea elementelor de prisos în executarea unor sarcini, dezvoltarea
capacității de angajare individuală într -o activitate, concentrarea atenției, dezvoltarea
perseverenței și a altor trăsături de personal itate.
Nu se utilizează singur ci în combinație cu una sau mai multe dintre celelalte
metode. Se adresează explicit principiului legării teoriei de practică, dar facilitează
respectarea tuturor celorlalte principii didactice.
Alături de aceste metode edu cația preșcolară poate utiliza și altele, esențială
rămânând alegerea a ceea ce se potrivește mai bine tipului de activitate, obiectivelor
urmărite, colectivului concret de copii, corelarea lor integrativă și respectarea
normativității didactice. ( Ibidem , pp.61-62).
Prin exerciții copii, își perfecționează activitatea vizuală, spiritul de observație,
deprinderea de a corela elementele componente ale formelor într -o sinteză unitară, dar mai
ales dobândesc unele deprinderi practice legate de cunoașterea difer itelor procedee și
tehnici de lucru.
 Metoda jocului
Jocul este activitatea fundamentală a copilului pe care se sprijină atât rutinele cât și
tranzițiile și, evident, activitățile de învățare.
El influențează întreaga conduită și prefigurează personalitat ea în plină formare a
acestuia. (Colceriu L., 2010, p.11).
Jocul reprezintă cea mai importantă sursă de învățare pentru copii, este activitatea
care îi ajută cel mai mult și eficient să învețe.

56 Prin joc copiii învață să interacționeze cu ceilalți, să expl oreze mediul, să găsească
soluții la situațiile problemă, să își exprime emoțiile, să achiziționeze cunoștințe și abilități
care îi vor fi necesare pentru adaptarea la cerințele grădiniței.
Copilul are nevoie nu numai de sprijin și îndrumare, ci și de lib ertate și inițiativă
personală, iar educatorul trebuie să înțeleagă, să accepte și să încurajeze modalitățile
specifice prin care copilul achiziționează cunoștințe: imitare, încercare și eroare,
experimentare.
Prin excelență, jocul constituie cadrul specif ic unui antrenament al spontaneității și
al libertății de expresie, un stimul important în cultivarea receptivității și sensibilității,
mobilității și flexibilității psihice.
E plin de promisiuni și surprize, poate să se dezvolte liber, dar când intervine
controlul, jocul se încheie.
Copiii care se joacă par a fi inepuizabili, pierd măsura timpului, fiind absorbiți cu
totul de joc, căci resimt jocul ca ceva interesant, atractiv, frumos. (Boca C., et al. , 2009,
p.9. http://proiecte.pmu.ro ).
Așadar, mijloac ele principale de realizare a procesului instructiv -educativ la nivel
preșcolar sunt: jocul, (că joc liber sau didactic) și activitățile de învățare. (Colceriu L.,
2010, p.11).
Jocul liber
Conceptul de joc liber este fundamental pentru curriculumul actual, iar când
spunem joc liber ne referim la jocul care este inițiat de copil în centrele de
interes/activitate. În jocul liber copilul decide ce se joacă, cu ce se joacă și cu cine se joacă.
(Boca C., et al. , 2009, p.8. http://proiecte.pmu.ro ).
Este tipul de joc pe care copilul îl utilizează tot timpul pe parcursul zilei îmbrăcând
diferite forme.
Fie că manipulează obiecte încercând diverse mișcări și experimente, fie că
realizează anumite acțiuni pentru a obține satisfacție (parchează mașini, construiește
cazemate, rostogolește către o anumită destinație un obiect, leagă obiecte între ele pentru a
obține un șir pe care apoi îl deplasează trăgându -l după el, toate acestea copilul le
realizează jucându -se.
Nu sunt sarcini impuse de nimeni, îi fac plăcere și as tfel învață despre lucruri,
despre efectele acțiunii sale asupra obiectelor și, totodată, despre el, ce poate și ce nu poate
încă să facă.

57 Educatoarea trebuie să îi acorde timp copilului pentru acest tip fundamental de joc,
specific învățării în copilăria timpurie.
Este natural și de aceea are un impact puternic asupra dezvoltării copilului în toate
domeniile de dezvoltare. Jocurile libere sunt jocurile alese, propuse, inițiate de copil, fără
intervenția adultului. El singur își alege locul, jucăriile și tipul de joc pe care îl dorește.
Jocul liber oferă educatoarei șansa de a cunoaște cât mai bine copilul, fiind
momentul în care copilul utilizează cunoștințele, deprinderile, experiențele dobândite
anterior, în contexte în care el se simte liber să se exp rime.
Jocul didactic
Este inițiat numai de către adult, scopul fiind acela de a urmări atingerea unor
obiective educaționale. Elementele joc se împletesc cu învățare, reprezintă o formă
utilizată în activitatea educativă din grădiniță.
O serie de obiective propuse în cadrul proiectelor tematice se rezolvă prin această
formă de organizare și desfășurare a actului educativ. ( Ghid de bune practici… , 2008,
pp.31-32. http://www.isj.albanet.ro )
Pentru proiectul tematic, ca și jocuri didactice am folosit următoarele tipuri de joc:
Joc de rol presupune o pregătire prealabilă și anume, transpunerea subiectului, care
trebuie bine cunoscut de către toți partenerii, înțeles și redat cu fidelitate. În cadrul acestor
jocuri copiii au intervenție personal ă.
În ceea ce privește interpretarea rolurilor asumate și modalitățile de înscenare a
conținutului din lipsa posibilității de discernământ și de asimilare diferențiată, copilul mic
îmbină elementele fantastice cu cele luate din viața cotidiană.
În cadrul acestor jocuri, preocupările copiilor se îndreaptă spre ținuta vestimentară
căreia simt nevoia să -i adauge detalii de natură să le sublinieze identitatea împrumutată și
către procurarea unor obiecte care le permit să acționeze conform rolului asumat.
La baza îndrumării acestor jocuri stau: observarea copiilor în timpul jocului;
posibilitățile psihofizice ale copiilor; încadrarea educatoarei în joc (prin asumarea unui
rol); stimularea jocului din exterior; impulsionarea și dezvoltarea jocurilor prin:
repovestiri, conversația cu caracter pregătitor, analiza jocului, stimularea lui prin
intermediul unor materiale noi; îndrumarea jocului din exterior. ( Ibidem , p.34 ).
Copiii din grupa mică preferă rolurile singulare, active, principale și când se joacă
„De-a medicul” se joacă izolat cu trusa medicală și păpușa sau în interacțiune cu un alt
copil din apropiere, de obicei de același gen, dar care e implicat într -un alt joc. (Boca C., et
al., 2009, p.10. http:/ /proiecte.pmu.ro ).

58 Joc de mișcare are la bază acțiuni motrice mai simple sau mai complexe dirijate de
anumite reguli, prin care se consolidează deprinderile motrice de bază (mers, alergarea,
aruncarea, prinderea, săritura, cățărarea, echilibrul), se dezvol tă calitățile motrice (viteza,
forța, rezistența) și stări emoționale pozitive.
În selectarea și practicarea jocurilor de mișcare se au în vedere particularitățile de
vârstă: tipul exercițiilor incluse în jocuri, durata lor, exigența față de executare, num ărul
regulilor va fi în dependență directă cu vârsta copiilor.Pentru a evita excesul,
suprasolicitarea, oboseala, extenuarea fizică, pe lângă o bună dozare a timpului de joc de
mișcare, este necesară și alternarea acestuia cu jocuri liniștitoare. O atenție deosebită să
acordăm copiilor timizi, fricoși, apatici sau instabili, respectându -le ritmul propriu și
particularitățile individuale. Jocurile de mișcare se pot organiza și în aer liber, în funcție de
anotimp, și în sală, cu sau fără obiecte, aparate. Ele mobilizează întreaga grupă de copii,
educă atitudini, comportamente, dezvoltă stări emoționale, sentimentul de apartenență la
grupă, spirit de cooperare, sentimentul de altruism, prietenie.
Atractivitatea și eficiența jocului depind de ingeniozitatea educ atoarei de a îmbina
sarcina educativă cu dorințele copiilor, cu simboluri și reguli atrăgătoare. ( Boca C., et al. ,
2009, p. 37. http:/ /proiecte.pmu.ro
Jocul de masă este preferat atât de băieți cât și de fetițe prin diversitatea
materialelor folosite și care le dezvoltǎ în domeniul afectiv, fi zic, cognitiv, și al limbajului
și comunicării, astfel: coordonarea ochi -mână; musculatura mică; capacitatea de
discriminare vizuală; deprinderi de îmbinare, triere, așezare în ordine, clasificare,
numărare, punere în corespondențǎ; percepțiile despre culo are, mărime, formǎ; capacitatea
de a rezolva situații problematice; perseverența și sentimentul de bucurie la finalizarea unei
sarcini; cooperarea în realizarea unor produse colective. (Ibidem, p.52).
Activitățile de învățare
Activitățile de învățare reprezintă un ansamblu de acțiuni cu caracter planificat,
sistematic, metodic, intensiv, organizate și conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităților prevăzute în curriculum.
Desfășurarea acestora necesită c oordonarea eforturilor comune ale celor trei
parteneri ai procesului de predare -învățare -evaluare, respectiv: cadre didactice, părinți,
copii, dar și a colaboratorilor și partenerilor educaționali din comunitate a căror implicare
este la fel de importantă.
În desfășurarea acestora accentul vă cădea pe încurajarea inițiativei copilului și a
luării deciziei, pe învățarea prin experimente și exersări individuale.

59
Activitățile de învățare se desfășoară fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri
mici sau ind ividual. Ele pot lua forma activităților pe discipline sau integrate, a activităților
liber-alese sau a celor de dezvoltare personală.
Dintre mijloacele de realizare utilizate putem aminti: jocul liber, discuțiile libere,
jocul didactic, povestirea, exerci țiile cu material individual, experimentele, construcțiile,
lectura după imagini, observarea, convorbirea, povestirile create de copii, memorizările,
precum și alte mijloace, specifice didacticii, în funcție de nevoile educaționale ale copiilor.
(Colceriu L., 2010, p.11).

III.5. Analiza și interpretarea rezultatelor

Analiza s -a realizat prin introducerea unor conținuturi geografice ( în grădiniț ă
aceste conținuturi aparțin centrului de activitate Științe și sunt adaptate la mediul
înconjurător ) în activita tea didactică și observarea comportamentelor preșcolarilor din
grupa mică în cadrul proiectului tematic prin care s -a urmărit dezvoltarea unor cunoștințe
diverse și corecte științific despre orizontul local și determinarea unor comportamente
responsabile î n mediu.
Activit ățile de învățare au vizat 3 teme importante: localitatea mea de pe malul
Dunarii, via ța acvatic ă – flora și fauna, sunt un mic ecologist , cu accent pe desf ășurarea
activit ăților de învățare din aria experiențială Științe (cunoașterea mediu lui, educație
ecologicǎ).
În fig. III.4 și fig. III.5. sunt reprezentate imaginea de ansamblu și harta proiectului.
Fig.III.4 – Imaginea de ansamblu a proiectului tematic ”Sunt copil de apă dulce”

60
Fig. III.5 – Harta proiectului

 Tema anuală de studiu : Cine sunt/suntem?

 Tema proiectului : Sunt copil de apă dulce

 Nivel I: 3-4 ani

 Durata proiectului : 3 săptămâni – 12 februarie -02 martie 2018

 Argument :
Cine sunt eu?
Un copil cu multe” de ce” – uri.
Ajutați -mă să mă cunos c și să înțeleg ce mă înconjoară. Contactul nemijlocit cu
mediul geografic și înconjurător oferă copiilor multiple și noi oportunități de cunoaștere și
înțelegere a legăturilor dintre om și mediul înconjurător.
Mediul geografic și înconjurător este spațiul în care ne desfășurăm activitățile
zilnice și de aceea ar trebui să învățăm să îl păstrăm cât mai curat, cât mai ferit de poluare
și să fim mereu atenți ca degradarea lui să fie cât mai mică. Adeseori uităm că un mediu
poluat, plin de gunoaie ne determină și pe noi să fim mai agitați, mai stresați și să avem o
oarecare stare de nervozitate. ( Managementul educației ecologice . Ghid… 2012, p.55).
Cunoașterea mediului geografic și înconjurător de către copiii preșcolari prezintă o
importanță deosebită în de zvoltarea lor globală, precum și o sarcină de bază a procesului
instructiv educativ desfășurat în grădinița de copii. (Glava A., et al. , 2014, p.38).

61 Este important să cunoaștem locul în care trăim, localitatea natală și specificul ei,
cum ne influențează modul de viață și cum putem și trebuie să păstrăm ceea ce natura ne
oferă cu generozitate.
Pământul este un întreg univers pe care putem să -l studiem la nesfârșit.
Viețuitoarele ne ajută să înțelegem mai bine viața pe pământ. Chiar dacă omul este o ființă
superioară, de multe ori putem primi adevărate lecții de viață de la ființele necuvântătoare
din jurul nostru care trăiesc împreună cu noi în mediul înconjurător.
Este vital să ne informăm cu privire la efectele poluării, pericolele pe are le
reprezintă d eșeurile pentru mediul natural și pentru sănătatea noastră. Trebuie să ne
cunoaștem îndatoririle și responsabilitățile față de natură și mediul înconjurător,
îmbunătățindu -ne calitatea vieții prin păstrarea unui mediu natural cât mai curat.
Pornind de la a ceste premise am dezvoltat proiectul ”Sunt copil de apă dulce ”, în
cadrul căruia ne propunem să desfășurăm activități prin care copilul să conștientizeze
legătura omului cu mediul înconjurător.
Activitățile pentru proiectul tematic trebuie astfel gândite încât să permită exersarea
și structurarea rezultatelor variate ale învățării, prefigurate în obiectivele stabilite. (Glava
A., et al. , 2014, p.9).
Mediul geografic și înconjurător în care copiii își desfășoară activitatea, prin
variatele lui aspecte, cons tituie un prilej permanent de influențare asupra personalității
acestuia. Pentru copil, mediul – prin condițiile materiale și culturale pe care le oferă,
constituie un cadru necesar dezvoltării lui și în același timp, principala sursă de impresii,
care vo r sta la baza procesului de cunoaștere a realității.
Prin participarea sistematică la activităților din cadrul proiectului tematic ”Sunt
copil de apă dulce ” – localitatea mea de pe malul Dunării; viață acvatică: flora și faună;
sunt un mic ecologist – copiii au prilejul de a percepe procesele și fenomenele din
realitatea înconjurătoare și să își formeze capacitatea de a sesiza transformările din natură,
relațiile dintre viețuitoare, unitatea dintre organism și mediu. ( adap. , apud. Glava A., et al. ,
2014, p.38).
Pentru a educa deprinderile de atitudine față de mediul înconjurător și natură, a
trebuit să stârnesc dorința copiilor asupra următoarelor aspecte: păstrarea curățeniei în
curtea grădiniței; menținerea integrității arborilor și florilor; întreținerea spațiilor ver zi;
plantarea de flori și îngrijirea lor; adică să participe practic la protejarea mediului.
Ocaziile prin intermediul cărora se pot forma copiilor o educație ecologică sunt
multiple.

62 În toate activitățile de observare a unor plante și animale, pe lângă sistematizarea
cunoștințelor despre părțile componente, se va orienta activitatea spre sensibilizarea
copiilor în a le îngriji și ocroti pentru că și acestea sunt ființe fragile, sensibile și lipsite de
orice mijloc de apărare.
Prin observări ale florilor, legumelor copiii văd și înțeleg că aceste plante au nevoie
de aer, apă, căldură și lumină, pentru a se menține în viață, că rădăcina absoarbe apa și
sărurile minerale, iar frunza prepară hrana plantei.
Ideea de protecție a animalelor, de apărare a lor faț ă de intemperii și față de
acțiunile novice ale omului, ca și relațiile de prietenie posibilă între copii și animale,
constituie un fond valoros, inepuizabil din punct de vedere educativ.
În concluzie, putem spune că există diverse activități și acțiunile ce le desfășurăm în
grădinițe prin care copiii își pot însuși numeroase noțiuni și cunoștinte despre problematica
conținutului geografic raportat la mediul înconjurător. (Managementul educației ecologice .
Ghid… 2012, p.60).

 Obiective :
 Oferirea copiilo r de multiple și noi oportunități de cunoaștere și înțelegere a legăturilor
dintre om și natură;
 Stimularea curiozității privind explicarea și înțelegerea lumii înconjurătoare ;
 Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, mod elaje din
mediul înconjurător;
 Realizarea unor corespondențe între diferitele elemente de limbaj plastic și forme,
obiecte din mediul înconjurător (natură);
 Formarea capaci tății de a sesiza transformările din natură, relațiile dintre viețuitoare,
unitate a dintre organism și mediu;

Obiectivele proiectului rezultă din premisele argumentului și din obiective specifice
ale domeniilor de conținu t – Științe, Estetic și creativ din Metodica predări activității
instructiv -educative în grădinițe din anul 2010.

 Avantaje :
 pentru preșcolar:
– dobândește cunoștințe profunde și solide;
– identifică cu mai mare ușurință relațiile dintre idei și concepte;

63 – stabilește corelații între temele abordate în grădiniță și cele din afara ei;
– parcurge teme care -l interesează ș i le studiază mai mult timp;
– comunică și stabilește relații cu ceilalți membri ai grupului;
– învață să rezolve sarcini prin cooperare;
– își formează sentimentul de apartenență la grup;
– devine mai responsabil în procesul învățării.
 pentru educatoare:
– stimulează interesul pentru abordarea unor noi conținuturi și metode;
– își organizează mai bine planificarea;
– poate utiliza o gamă largă de activități pentru a prezenta tema în profunzime a sa;
– încurajează copiii să producă idei originale pentru activități. (Chiriac M., p.9.
http://www.timtim -timy.ro ).

ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE

Săptămâna 1: Localitatea mea de pe malul Dunării
 Luni – 12 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimine ață (ID): Știu unde locuiesc?
– Rutine
– Tranziții
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Bibliotecă: ”Citim imagini cu satul meu!”
– Științe: ”Câte case sunt pe strada mea?” – fișe de lucru
– Construcții: ”Construim o grădiniță!”
3) Activități pe domenii experiențiale (ADE):
– Domeniul științe: (DȘ): ”Cochirleni2, loc alitate cu specific pescăresc” – metoda
convorbirii (convorbirea).
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): Plimbare pe strada grădiniței.

2 Din punct de vedere istoric, este un a dintre vechile localități românești, înregistrat ca atare încă din sec.
17. În trecut, a fost o unitate administrativ -teritorială autonomă (comună) iar în prezent face parte din
comuna Rasova și situat ă în partea de vest a județului, la 65 Km de municipiul Constanța spre vest, în
podisul Medgidiei, pe malul drept al Dunării și în re giunea de SE a României ( Magiru M., 2010, p.25). Are o
suprafață de 2632 ha și o populație de peste 1000 de locuitori, după date le statistice din anul 2000 .

64  Marți – 13 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): Imi place satul meu, pentru ca…? metoda
brainstor ming
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Științe: ”Ce sunt apele curgătoare ?”
– Joc de rol : ”Cu cortul pe malul Dunării ” (anexa nr.1 )
– Joc de masă: puzzle – imagine cu Dunăre (anexa nr. 2)
3) Activit ate integrată (DLC, DEC ): Domeniul Limbă și comunicare, Domeniul estetic și
creativ: ”Povestea Dunării” lectura educatoarei, tema plastic ă: linia -subiectul ”Valurile
Dunării”.
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): ”Podul de piatr ă”.

 Miercuri – 14 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): Ce ne povestește Dunărea?
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Bibliotecă: ”Cărticica mea în forme și culori marine”
– Artă: ”Satul meu” desen
– Construcții: Ba rca – materiale la alegere
3) Activit ate integrată (DȘ): ”Așază căsuțele după culoare!” – mulțimi de elemente după
criterii dați (culoare).
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): Jocuri în aer liber

 Joi – 15 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ”Vecinii mei”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Joc de masă : ”Labirintul Dunării ” fișă
– Joc de rol: ” La plimbare pe malul Dunării ”
3) ADE: Domeniul om și societate (DOS): ”Dunărea la Cochirleni” machetă
4) ALA 2: ”Înoată, înoată!” – concurs

65  Vineri – 16 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ”Bună dimineața Dunării!”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Științe: prezentare ppt ”Dunărea de la izvor până la mare ”
– Construcț ii: ”Pluta ” cu material la alegeri
– Joc de rol: ”De-a marinarii”
3) ADE : Activit ate integrată (DEC , DPM ): ”Timbrul vocal” – audiții muzicale – muzică
populară dobrogeană (Elena Roizen, Aurel Sava), Domeniul psiho -motric – euritmie.

Săptămâna 2: Viața acva tică
 Luni – 19 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ”Ce ne povestește zana albastră ?”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Bibliotecă: ” Citire de imagini din cărți, reviste… ”
– Științe: ” Selectăm imagini cu pești ”
– Construcții: ” Barca ”
3) Activități pe domenii experiențiale (ADE):
– Domeniul științe: (DȘ): ” Viețuitoarele adâncurilor” (lectura educatoarei) .
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): ”Din piatră în piatră” .

 Marți – 20 februarie 2018
5) Activități de d ezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ”De vorbă cu broscuța Oac”
6) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Științe: ” Curiozități acvatice ”
– Joc de rol: ” De-a pescarii ”
– Joc de masă: ”Labirint în apa mării”
7) Activit ate integrată (DLC, DEC): Do meniul Limbă și comunicare, Domeniul estetic și
creativ: ” Mica Sirenă ” lectur a educatoarei ( anexa nr.3 ), ”Acvariul” pictură
8) Activități liber -alese 2 ( ALA 2):
– Joc de mișcare: ”Barza și broștele ”.

66  Miercuri – 21 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare p ersonală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ”Scrisoare de la Ariel”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Bibliotecă: ” Peștișorul auriu ” (poveste)
– Artă: ” Marea cu valuri ”
– Construcții: ”Acvariul”
3) Activitate integrată (DȘ): ” Numărul și cifra 3 ”
4) Activităț i liber -alese 2 ( ALA 2): ”Ghici, ghicitoarea mea!”

 Joi – 23 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Mesaj într -o sticlă ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Joc de masă: ” Viețuitoare acvatice ” joc mozaic
– Nisip și apă : ”Acvariul meu ”
– Joc de rol: ”De -a marinarii”
3) ADE: Domeniul om și societate (DOS): ” Poluarea apelor ” metoda convorbirii
(convorbire)
4) ALA 2: Jocuri inițiate de copii

 Vineri – 24 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Peripețiile lui Nemo ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Nisip și apă : ”Pe malul Dunării”
– Artă: ”Peștișori colorați”
– Bibliotecă: ”Cărticica mea în forme și culori marine”
3) ADE : Activit ate integrată (DEC, DPM): ” Petrecerea broscuțelor ” – cântec ( anexa 4 ),
Domeniul psiho -motric – Săritura în adâncime”; joc: ”Broscuțele sar în lac” .
4) ALA 2: Jocuri liber alese

67 Săptămâna 3: Sunt un mic ecologist
 Luni – 26 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnir ea de dimineață (ID): ” O plimbare în natură ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Științe: ”Poluarea – o problemă globală”
– Bibliotecă: ” Așa da – așa nu! ” – fișe de lucru ( anexa nr.5 )
– Construcții: Vaporașul ”ECO ”
3) Activități pe domenii experiențiale (ADE):
– Domeniul științe: (DȘ): ” Poluarea apei și efectele sale ” – metod a convorbirii
(convorbire pe suport ilustrat – ppt)
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): Joc de mișcare: ”Ștafeta ecologiștilor ”.
 Marți – 27 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Ce i-aș cere peștișorului de aur? ” – brainstorning
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Științe: ” Apă curată, apă murdară ” – experiment
– Joc de rol: ” Mici ecologiști ”
– Joc de masă: ” Ajută fluviul să se verse în mare !” – fișe de lucru
3) Activitate integrată (DLC, DEC):
”Micul ecologist” – memorizare
”Parada ECO” – confecție costume din materiale reciclabile
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): Activitate în curtea grădiniței (strângem peturi) și în
curtea școlii
 Miercu ri – 28 februarie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Ce ne dă natura? ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Bibliotecă: ” Văi și dealuri ” linia șerpuită
– Artă: ” Albumul Dunării” – colaj
– Construcții: ” Containere p entru deșeuri ”
3) Activitate integrată : DȘ (matematică ): ”Sortăm obiecte ” – după criterii dați
4) Activități liber -alese 2 ( ALA 2): joc de mișcare

68  Joi – 01 martie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Bună dimineaț a, micilor ecologiști! ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Joc de masă: ” Ajută vaporașul să ajungă în Delta Dunării ”
– Nisip și apă: ” Delta Dunării – paradisul păsărilor ” (anexa nr.6 )
– Joc de rol: ”De -a scafandri ”
3) ADE: Domeniul om și societate (DOS): ” Peștișorul ne roagă… ” poveste creată de
educatoare împreună cu copii – măsuri împotriva poluării
4) ALA 2: Concursul ecologiștilor

 Vineri – 02 martie 2018
1) Activități de dezvoltare personală (ADP):
– Întălnirea de dimineață (ID): ” Bună dimineața Dunăre A lbastră ”
2) Activități liber -alese 1 (ALA 1):
– Nisip și apă: ” Malul Dunării ”
– Artă: ” Acvariul” – confectii , decorare, lipire – lucrare colectivă
– Bibliotecă: ” Albumul Dunării ” legarea colajelor într -un album
3) ADE : Activit ate integrată (DEC, DPM): ” Timbrul instrumental ” – audiție ”Valurile
Dunării” , Domeniul psiho -motric – Săritura în adâncime”; joc: ” Barza și Broscuțele”

II.5.1. Interpretarea proiectului tematic
Din punct de vedere al orarului , proiectul tematic a avut urm ătorul orar de activit ăți:
Luni
1. Activit ăți de dezvoltare personal ă
2. Activit ăți liber alese de tip 1 3. Activit ăți pe domenii experien țiale
4. Activit ăți liber alese de tip 2

Marti
1. Activit ăți de dezvoltare personal ă
2. Activit ăți liber alese de tip 1 3. Activit ăți integrate
4. Activit ăți libe r alese de tip 2

Miercuri
1. Activit ăți de dezvoltare personal ă
2. Activit ăți liber alese de tip 1 3. Activit ăți integrate
4. Activit ăți liber alese de tip 2

69
Joi
1. Activit ăți de dezvoltare personal ă
2. Activit ăți liber alese de tip 1 3. Activit ăți pe domenii exp erien țiale
4. Activit ăți liber alese de tip 2

Vineri
1. Activit ăți de dezvoltare personal ă
2. Activit ăți liber alese de tip 1 3. Activit ăți pe domenii experien țiale

Distribu ția orarului proiectului tematic, desf ășurat pe trei s ăptămâni este
reprezentată în fig. III.6.
Fig.III.6 – Distribuția orarului

Din punct de vedere al orelor activit ăților de învățare într-o săptămănă, lotul de
subiecți avea 19 ore din care :
 5 ore de activități de dezvoltare personală x 3 săptămâni = 15 ore de activități;
 5 ore de activităț i liber -alese de tip 1 x 3 săptămâni = 15 ore de activități;
 4 ore de activități liber -alese de tip 2 x 3 săptămâni = 12 ore de activități;
 3 ore de activități pe domenii experiențiale x 3 săptămâni = 9 ore de activități;
 2 activități integrate x 3 săptămâni = 6 activități .

70 Prin urmare, în cele 19 ore săptămânale x 3 săptămâni = 57 ore de act ivități de
învățare , lotul de subiecți – 17 preșcolari de grupă mică, și-au dezvoltat cuno ștințe diverse
și corect stiintific despre orizontul local și determinarea unor comportamente responsabile
in mediu .
Distribu ția orelor activit ăților de învățare, desf ășurată pe trei s ăptămâni este
reprezentată în fig. III.7.
Fig.III.7 – Distribuția orelor activităților de învășare pe 3 săptămâni

Din punct de vedere al centrelor de activitate , am realizat cu copii 9 centre de
activitate din cadrului centrului Bibliotec ă; 6 din centru l Științe; 8 din centrul
Construc ții; 7 din centrul Art ă; 4 din centrul Nisip și Apă și 12 din cadrul centrului
Joc, în care acesta a vizat 7 jocuri de rol, 6 jocuri de mas ă, 4 jocuri de mi șcare, 3
jocuri liber -alese .
În centru de activitate – Bibliotecă , am desfășurat cu copiii activități din sfera
limbajului și a comunicării, prin care copiilor li s -a dezvoltat înțelegerea simbolurilor;
îmbogățirea cunoștințelor despre lume și extinderea vocabularului; și -au dezvoltat
imaginația prin povestiri și repove stiri, convorbiri, jocuri de rol sau dramatizări.
În centrul de activitate – Științe , am desfășurat cu copii activității din sfera
orizontului local prin conținutul geografic al mediului înconjurător din satul Cochirleni, sat
de pe malul Dunării.

71 În acest centru, copiii, prin participarea la procesul științific de explorare, observare
și experimentare, și -au dezvoltat abilități pe care le vor folosi toată viața: observarea,
clasificarea, comunicarea. ( adap. Colceriu L., 2010, p.41).
În centrul de activitate – Artă am desfășurat activități de desen, picturǎ, modelaj și
activități practice. Acest centru are influențe asupra dezvoltării copilului în toate
domeniile.
Pe lângă bucuria, emoțiile și satisfacțiile copiilor, Centrul „Arte” le oferă celor mici
cadrul în care ei învață să comunice, stimulându -le curiozitatea, imaginația, creativitatea,
dar și spiritul de inițiativă.
În acest Centru copilul și -a dobândit: cunoștințe și deprinderi eleme ntare de
utilizare a instrumentarului de lucru; abilitați ce țin de motricitatea fină și senzorio –
motorie; inițiativă, perseverență în activitate, creativitate; abilități de comunicare prin
limbajul artistic; expresivitate emoțională și socială; deprinderi igienice privind condițiile
de muncă. ( Ibidem , p.43).
În centrul de activita te – Construcții , am desfășurat cu copii activității de
construcții, prin care și -au dezvoltat gândirea, dezvoltarea fizică, socio -emoțională,
creativitatea și perseverența.
Copii au fost atașați în mod firesc de acest centru, deoarece era activ, creator și
distractiv.
Dezvoltându -și gândirea creatoare, imaginația, copiii și -au format concepte
științifice, matematice referitoare la mărime, formă, înălțime, volum, spațiu, direcție,
echilibru, stabilitate, balans, măsurare, numărătoare, asemănare, diferență , ordonare.
(Ibidem , p.44).
În centrul de activitate – Nisip și Apă , am desfășurat cu copii experiențe care le -a
asigurat o dezvoltare fizică și cognitivă conform stadiului de dezvoltare – preșcolaritatea:
subst adiul – preșcolaritatea mică 3 -4 ani.
Acest centru a fost interesant, deoarece copiilor li s -a oferit posibilitatea de a
explora senzația atingerii nisipului iar apa a fost înlocuită cu zăpadă, pe care copii au
modelat -o și au putut observa în același tim p fenomenul topirii. ( Ibidem , p.45).
În centrul de activitate – Joc de rol , am desfășurat cu copii diverse jocuri (de masă,
de mișcare, liber -alese) prin care acesteia și -au refăcut locuri, întâmplări care le erau
familiare; imitau compor tamentul părinților sau jucau roluri ale unor personaje cunoscute;
reproduceau lumea așa cum o înțelegeau ei, inventau și interpretau situații bazate pe roluri
reale sau imaginare. (Ibidem , p.43).

72
Totodată, a reprezentat cea mai important ă sursă de învățare prin care copii au
învățat să interacționeze cu ceilalți, să exploreze mediul, să găsească soluții la situațiile
problemă, să își exprime emoțiile și care le-a influențat întreaga conduită și le -a prefigurat
personalitatea în plină form are.
Distribu ția centrelor de activitate , desf ășurată pe trei s ăptămâni este reprezentată în
fig. III.8 . Fig.III. 8 – Distribuția centrelor de activitate

Prin aceste centre de activitate a proiectului tematic s-a creat un mediu de învățare
în care lotul de subiecți și-a dezvoltat cuno ștințe corecte științific despre orizontul local și
determinarea unor comportamente responsabile în mediu.

Din punct de vedere al lipsei copiilor în cadrul celor 15 zile ale proiectului tem atic, au
existat situa ții în care subicții din lot, copii din grupa la care sunt educatoare, au lipsit
de la activit ățile de învățare din motive medicale sau familiare.
Astfel avem în cele 15 zile de activit ăți au lipsit :
 6 copii intr -o zi (joi în săptămâna 3);
 3 copii în 4 zile (joi și vineri în saptamana 1, mar ți în săptămâna 2, vineri în săptămâna
3);
 2 copii în 3 zile (luni în săptămâna 1, luni și vineri în săptămâna 2, marti în săptămâna
3);
 1 copil în 6 zile (mar ți și miercuri în săptămâna 1, mi ercuri și joi în săptămâna 2, luni
și miercuri în săptămâna 3);

73
Distribu ția copiilor care au lipsit în cele 15 zile ale proiectului tematic este
reprezentat ă în fig.III.9 .
Fig.III. 9 – Distribuția lipsei copiilor in cele 15 zile de proiect

Din punct de vedere al prezen ței copiilor în cadrul celor 15 zile ale proiectului
tematic, au fost prezen ți:
 12 copii intr -o zi (joi în săptămâna 3);
 15 copii în 4 zile (joi și vineri în săptămâna 1, mar ți in săptămâna 2, vineri în
săptămâna 3);
 16 copii în 3 zile (luni în săptămâna 1, luni și vineri în săptămâna 2, mar ți în
săptămâna 3);
 17 copii în 6 zile (mar ți și miercuri în săptămâna 1, miercuri și joi in săptămâna 2, luni
și miercuri în săptămâna 3);
Distribu ția copiilor care au fost prezen ți in ce le 15 zile ale proiectului tematic este
reprezentat ă în fig.III. 10.
Fig.III. 10 – Distribuția prezentei copiilor în cele 15 zile de proiect

74
Concluzion ând, din totalul zilelor de activitate din cadrul proiectului tematic, lotul
de subiec ți alcătuit din 17 pre școlari de grupa mic ă a reprezentat numărul corespunz ător
lotului doar în 6 zile de activitate, în celelalte zile reie șind num ărul din figura III.8.
În fig.III. 11 sunt prezentate imagini din timpul activit ăților de învățare din cadrul
proiectul ui tematic „ Sunt copil de apa dulce ”
Fig.I II.11 – Imagini din timpul activit ăților de învățare

75 CONCLUZII

Concluzionând, putem afirma fără tăgadă faptul că, viața socială a satului
Cochirleni, de pe malul Dunării este intim le gată de viața culturală iar cultura tradițională,
constituie un patrimoniu inconfundabil al satului, constatând astfel ca, dacă unele tradiții
au dispărut ca efect al “modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul arealului
local se mențin încă tezaure de etnografie și folclor autentic.
Proiectul tematic „Sunt copil de apă dulce” s-a dorit o activitate plăcută,
deconectantă pentru copii, dar care să reactualizeze/consolideze: abilitățile motrice ,
capacitatea de lucru (joc) în echipă , capacit atea de a -și evalua rezultatele propriei activități
Astfel, am urmărit ca cei implicați în proiectul tematic „ Sunt copil de apă dulce ”: să
identifice asemănări și deosebiri între unele elemente componente ale lumii înconjurătoare
(obiecte), precum și inter dependența dintre ele; să cunoască efectele activității omului
asupra mediului înconjurător.
Organizarea mediului de învățare din cadrul proiectului tematic mi -a oferit
oportunitatea de a -i observa mai bine pe copii în intracțiunea lor cu materialele. În
organizarea pe Centre a mediului de învățare, am asigurat: securitatea și protecția copiilor;
confortul prin mobilier, canapele, pernuțe; existența unui material adecvat situațiilor de
învățare; poziționarea adecvată a Centrelor, respectând reguli specific e. (adap. Colceriu L.,
2010, p.40).
Putem concluziona că va trebui să creăm un mediu atractiv, plăcut, securizant,
funcțional, care să invite copiii la joc și activitate, unde ei să se simtă stăpâni și în
siguranțǎ. ( adap. Ghid de bune practici… , 2008, p.44).
Prin proiectarea și desfășurarea proiectului tematic „ Sunt copil de apă dulce ” în
perioada 12 februarie – 02 martie 2018, atât ipoteza cercetării – Prezumăm că
introducerea unor informații cu conținut geografic legate direct de Dunăre în activități le
educative din grădiniță va spori bagajul de cunoștințe (achiziții cognitive) corect, cât și
obiectivele cercetării – dezvoltarea unor cunoștințe diverse și corecte științific despre
orizontul local; determinarea unor comportamente responsabile în mediu s-au confirmat ,
ceea ce a însemnat c ă Dunărea, ca element geografic dominant al orizontului local a
reprezentat posibilitatea de integrare a proiectului în grupa de copii, grupă la care sunt
educatoare în grădiniță din satul Cochirleni.
În urma introducer ii unor conținuturi geografice în activitatea didactică și
observarea comportamentelor preșcolarilor din grupa mică (3 -4 ani) copiii și -au format

76 deprinderi și atitudini favorabile ocrotirii și protejării naturii în vederea prevenirii unor
tendințe negativ e de distrugere pentru a gospodări eficient resursele pământului și de a -și
asuma răspunderi pentru menținerea calității mediului.
Contactul nemijlocit al copiilor cu activitățile proiectului au sporit eficient demersul
educațional prin asimilarea unor cu noștințe noi, dobândirea unor comportamente de a fi
mai buni, mai sensibili, de a fi mai protectori, de a acționa mai disciplinat, de a fi mai
responsabili, plini de inițiativă și promți în respectarea unor reguli.
Din experiența pe care am acumulat -o, prin participarea la acest proiect” Sunt copil
de apă dulce” am înțeles că pentru a obține rezultate deosebite, este necesară pasiune din
partea cadrului didactic în tot ceea ce face dar și implicarea comunității locale în procesul
de educare și instruire a copiilor. ( adap. Apud , *** Zâmbet …, 2011, p.24).
Preșcolarii care au participat direct la acest proiect au realizat activitățile de
învățare în procent de 100%, demonstrând că folosesc corect instrumentele de lucru
specifice.
A existat un număr mic de pr eșcolari care prezentau superficialitate în rezolvarea
activităților de învățare, aceștia având înclinații spre alte tipuri de activități. Se impunea:
menținerea climatului, a atmosferei sau a ambianței psihosociale în măsură să angajeze și
să stimuleze in dependența și spontaneitatea creatoare a copiilor.
Un prim aspect care s -a desprins pe parcursul proiectului tematic a fost existența
unei triade indisolubile care alcătuiește cunoașterea: a observa, a înțelege, a exprima.
Am reușit să -i deprind pe copii s ă observe și să se exprime din punct de vedere
practic în activitățile propuse, deci să cunoască activ lumea și viața, fără a pierde din
vedere necesitatea utilizării unor materiale didactice variate și de calitate. ( adap.
Managementul educației ecologice . Ghid… 2012, pp.42 -45).

77 BIBLIOGRAFIE

1) Albu E. (2007). Psihologia vârstelor . Pentru uzul studenților. Târgu Mureș: Univ.
Petru Maior – Departamentul I.F.R.D.
2) Boca C. (coord.), Batiste J., Flueraș V. (2009). Noi repere ale educației timpurii î n
grădinița . București: Ed. Educația 2000+. Online: http://proiecte.pmu.ro/c/document
_library/get_file? P_l_id=16980&folderId=21042&name=DLFE -2003.pdf . Accesat în
data de 18.02.2018.
3) Briceag S. (2014). Psihologia vârstelor . Curs universitar. Bălți: Univ. de Stat Alecu
Russo – Ministerul Educației al Republicii Moldova.
4) Bernat S.E., Molnár Z. (2007). Educație multiculturală . Clasa a III -a și a IV -a. Ediția a
II-a. Cluj -Napoca, Fundația CRDE, 2006. Online: http://www.divers.org.ro/fileadmin/
documente/educ ație_multiculturala_manual.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
5) Căeșcu M. (prof. Psiholog CJRAE Constanța, Vasile A. Psihopedagog). Specificul
dezvoltării competențelor sociale și emoționale la vârsta preșcolara . Proiect
educațional de intervenție psihologi că „Inimioare, inimioare” (articol). (2013). În
Frunză V., Enache R., Căeșcu M. (2013). Psihologul și provocările lumii
contemporane . Constanța: Ediție electronică pe suport fizic – CD-Rom.
6) Chiriac M. Integrarea – o nouă abordare a curriculumului preșcola r. Online:
http://www.timtim -timy.ro/sites/all/themes/timtimtimy/pdf/Simpozion_2012 –
2013/Metodica%20activitatilor%20didactice/Chiriac%20Maria/Chiriac_Maria_integra
rea-o_noua_abordare_a_curriculumului_prescolar.pdf . Accesat în data de 18.02.2018.
7) Crețu T. (2005). Psihologia copilului . Program universitar de formare a profesorilor
pentru învățământul primar adresat cadrelor didactice din mediul rural. Formă de
învățământ ID – semestrul I. București: Ministerul Educației și Cercetării.
8) Crețu T. (2009). Psiho logia vârstelor . Ediția a III -a revăzuta și adăugita. Iași: Ed.
Polirom.
9) Colceriu L. (2010). Metodica predării activității intructiv -educative în grădinițe .
Detalierea temelor pentru definitivat conform programei valabile din 2008. Online:
https://ro.scri bd.com/doc/35713179/Metodica -Predarii -Activitatilor -Instructiv –
Educative -in-Gradinita -de-Copii . Accesat în data de 17.02.2018.
10) ***Dezvoltare teritorială durabilă a teritoriului Dunării din România . (2012).
Comitetul consultativ privind Coeziunea Teritoria lă. Document de consultare. Online:

78 http://www.mdrap.ro/userfiles/espon/dimensiune_teritoriala/reuniune2/materiale05.
pdf. Accesat în data de 30.08.2017.
11) Dincă M. (prof. Univ. Dr.). Modul: Psihologia copilului și a adolescentului . Curs
pentru învățământ la distanță. București: Univ. Titu Maiorescu – Facultatea de
Psihologie. Departamentul de învățământ la distanță. Online: https://anatolbasarab.
ro/wp -content/uploads/2014/09/PSIHOLOGIA -COPILULUI -SI-
ADOLESCENTULUI -ID.pdf . Accesat în data de 10.07.2017.
12) Drag u A., Cristea S. (2002). Psihologie și pedagogie școlară . Ediția a II -a. Revăzută și
adăugită. Constanța: Ed. Ovidius University Press.
13) Glava A., Tătaru L., Chiș O., Chiș V. (2014). Piramida cunoașterii: repere metodice
în aplicarea curriculumului preșcol ar. Pitești: Ed. Diamant.
14) Găișteanu M. Psihologia copilului . Online : http://sspt.md/bibliotecă/cărți/dezvoltarea –
copilului.pdf . Accesat în data de 10.07.2017.
15) ***Ghid de bune practici pentru educația timpurie a copiilor intre 3 -6/7 ani . Online:
http://ww w.isj.albanet.ro/_documente/151_Ghid_de_bune_practici.pdf . Accesat în
data de 18.02.2018.
16) Ielenicz M., Popescu M. (2003). Relieful Podișul Dobrogei – Caracteristici și evoluție .
În Analele Universității București. Geografie. Online: http://www.annalsrevie w. Geo.
unibuc.ro/2003/Complete_Version_2003.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
17) Imbrișcă H. Metode de învățare în grupuri mici în activitățile de cunoașterea mediului
din grădiniță . În Romanian Journal of Education Volum 2 Page 31 -55. Online:
http://dppd. ubbcluj.ro/rojed/articol_2_4.pdf . Accesat în data de 17.02.2018.
18) ***Influența turismului rural în dezvoltarea social -economică a comunelor din cadrul
grupul de acțiune locală Dobrogea Centrală . (2013). Online: http://galdc.ro/docs/
GAL -INFLUENTA -TURISMULU I -RURAL.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
19) Magiru M. (2010). Arhitectura tradițională din Dobrogea . În Revistă de cercetare
etnografică. Nr.2. Constanța: Muzeul de Arta Populară.
20) ***Managementul educației ecologice . (2012). Ghid ECO pentru pici, părinț i și
bunici. România: Sălaj – Zalău.
21) Marin I. (2003). Peisajele Dobrogei: tipuri, repartiție, culturalitate, vulnerabilitate . În
Analele Universității București. Geografie. Online: http://www.annalsreview.geo.
unibuc.ro/2003/Complete_Version_2003.pdf . Acc esat în data de 30.08.2017.
22) Neacșu I., Căprioara D. (2015). Fundamentele cercetării în științele educației . Ediția I.
Manuscris. București: Ed. Universitară.

79 23) ***Planul de management al riscului de inundații . Administrația Bazinală de Apă
Dobrogea – Litora l. Online: http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/6_
P.M.R.I.%20Dobrogea%20Litoral%20draft.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
24) Posea G. (2006). Geografia fizică a României . Partea I. Date generale. Poziție
geografică. Relief. Evaluare – Teste gril ă. Ediția a II -a. București: Ed. Fundației
România de Mâine . Online: https://www.scribd.com/document/56137226/ 47295461 –
Geografia -Fizica -a-Romaniei . Accesat în data de 30.08.2017.
25) Rădulescu I. (1974). Județele Patriei – Județul Constanța . București: Ed. A cademiei
Republicii Socialiste România.
26) Sălceanu C. (2015). Psihologia dezvoltării umane . Craiova: Ed. Sitech.
27) Silvaș A. (lect. Univ.). (2008). Fundamentele pedagogiei și teoria și metodologia
curriculumului . Curs pentru uzul studenților. Târgu Mureș: Un iv. Petru Maior –
Departamentul de pregătire a personalului didactic. Online: http://www.bp –
soroca.md/pdf/Fundamentele_pedagogiei_Lector_dr_%20A_Silvas.pdf . Accesat în
data de 20.02.2018.
28) ***Strategia UE pentru regiunea Dunării. Eforturi unite în abordare a provocărilor
comune . (2011). Uniunea Europeană. Politică regională. Panoramă. Inforegio 37.
Online: http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag37/
mag37_ro.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
29) Sion G. (2007). Psihologia vstelor . Ediția a IV -a. București: Ed. Fundației România de
Mâine .
30) Șchiopu U., Verza E. (1997). Psihologia vârstelor . Ciclurile vieții. Ediția a III -a
revizuită. București: Ed Didactică și Pedagogică.
31) Verza E. (1993). Psihologia vârstelor. București: ED. Hyperion .
32) Verza E., Verza F.E. (1994). Psihologia vârstelor . București: Pro Humanitate.
33) Zaharia L., Pisota I. (2003). Apele României . În Analele Universității București.
Geografie. Online: http://www.annalsreview.geo.unibuc.ro/2003/Complete_Version_
2003.pdf . Accesat în data de 30.08.2017.
34) Zâmbet de copil . (2011). Nr.3 mai. Revista grădiniței cu program prelungit nr.17.
Tulcea.

80 Webgrafie:
 http://adevărul.ro/locale/hunedoara/misterele -dunarii -antichitate -fluviul –
amazoanelor -malurile -caruia -locuiau -razboinici -trupurile -tatuate -1_56c8b1885
ab6550cb804f8f2/index.html . Accesat în data de 30.08.2017.
 https://www.agerpres.ro/economie/2017/08/06/daea -suprafata -contractata -pentru –
irigatii -a-ajuns -la-666-629-hectare -de-aproape -6-ori-mai-mare -decat -in-2016 -13-16-
48. Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.cimec.ro/AER/Prezentarea%20Atlasului%20Etnografic%20Roman/Prezen
tareaAtlasuluiEtnograficRoman.html . Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/fluviul -dunarea.html . 1. Accesat în data de
30.08.2017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/zona -dunareana. html . 2. Accesat în data de
30.08.2017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/vegetatia -in-judetul -constanta.html . 3.
Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/clima -judetului -constanta. html . 4. Accesat
în data de 30.08.2017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/fauna -judetului -constanta.html. 5. Accesat în
data de 30.08.2 017.
 http://www.constanta -tours.com/2014/10/solurile -in-judetul -constanta.html . 6. Accesat
în data de 30.08.2017.
 http://www.cugetliber.ro/stiri -economie -a-fost-inaugurat -primul -sistem -de-irigatii -cu-
alimentare -din-canalul -dunare -marea -neagra -269122 . Acces at în data de 30.08.2017.
 http://www.ddbra.ro/activitati/agricultura . 1. Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.ddbra.ro/activitati/pescuit . 2. Accesat în data de 30.08.2017.
 http://lectiidegeografie.blogspot.ro/2012/01/dunărea.html . Accesat în data de
30.08.2017.
 http://www.info -delta.ro/dunarea -14/. Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.rador.ro/2017/06/29/documentar -ziua-internationala -a-dunarii/ . Accesat
în data de 30.08.2017.
 http://www.wwf.ro/ce_facem/dunrea_i_delta_dunrii/?gclid=EAIaIQobChMI hPLRhuz
O1gIV1sqyCh34awpUEAMYAiAAEgKXovD_BwE . Accesat în data de 30.08.2017.
 http://www.wikiwand.com/ro/Dun%C4%83rea . Accesat în data de 30.08.2017.

81

ANEXE

Anexa nr.1
Cu cortul pe malul Dunării

Sursa: http://musafiri.casajurnalistului.ro/cu -pluta -pe-dunare/ .

Anexa nr.2
Imagine joc puzzle cu Dunărea în România

Sursa: poză – http://stiri.tvr.ro/ziua -dunarii -2015 -ape-curate -si-un-rau-mai-sigur -dupa -21-
de-ani-de-cooperare_62100_foto.html#view si
puzzle PNG – https://sofiagleekberry.deviantart.com/art/Puzzle -PNG -326176716 .
Prelucrare imagine prin power point 2010.

Anexa nr.3

Mica Sirena – lectura educatoarei
”…Mica Sirenă trăia într -un castel aflat pe fundul mării, împreună cu tatăl ei,
regele mărilor, și cu cele cinci surori ale sale. În seara zilei când împlinea cincisprezece
ani, Mica Sirenă înotă spre o corabie mare, pe care o zărise pe apă. Pe vas era și un prinț
chipeș.
Din senin, o furtună îngrozitoare se stârni, iar corabia fu răsturnată. Prințul
căzuse în apă, își pierduse cunoștința și era cât pe ce să se înece. Mica Sirenă înotă până
la el și, ținându -i capul de asupra apei, îl duse la mal. După ce trecu furtuna, ea îl lăsă pe
prinț pe plajă și se întoarse în mare.
La ivirea zorilor, prințul fu găsit de câțiva oameni care îl readuseră î n simțiri; le
mulțumi acestora, eștiind că îi datorează viața Micii Sirene, car e îi urmărea din larg. Ea
se întoarse la castel și le împărtăși surorilor durerea ei.
– Vino, surioară, o îndemnară ele, ridicându -se împreună la suprafața apei și
arătându -i palatul unde locuia prințul.
Mica Sirenă și -ar fi dorit să se cunoască și să se î ndrăgostească unul de celălalt,
dar știa că nici un prinț nu ar fi iubit -o cât timp ea avea coadă de pește în loc de picioare.
Așa că merse la vrăjitoarea mărilor, să -i ceară ajutorul.
– Te voi transforma în om, îi spuse vrăjitoarea, dacă îmi dai în schimb glasul tău.
Și ia aminte: odată devenită om, nu vei mai putea fi niciodată sirenă și niciodată nu -ți vei
mai putea vedea familia din castelul de sub ape. Iar dacă nu vei reuși să câștigi dragostea
prințului, inima ți se va frânge și vei muri.
Mica Sirenă acceptă și vrăjitoarea îi dădu o licoare magică pe care o bău. Apoi
leșină. Când răsări soarele, se trezi pe o plajă și văzu că nu mai avea coadă de pește, ci
picioare grațioase. În fața ei stătea prințul. Ea nu putea vorbi, însă el îi spuse că va avea
grijă de ea pentru totdeauna. Pe măsură ce treceau zilele, dragostea ei pentru el creștea
tot mai mult, însă prințul o iubea ca pe un copil și nici prin cap nu -i trecea să și -o facă
soție.
În cele din urmă, prințul se căsători cu o prințesă. Nunta se ținu pe un vas fastuos,
iar Mica Sirenă, cu inima frângându -i-se, urmărea, cuprinsă de tristețe, sărbătorirea. Cum
se uita amărâtă în larg, își văzu deodată surorile ieșind din apă. Părul lor lung nu mai
flutura în bătaia vântului, căci le fusese tăiat.
– Ne-am da t părul vrăjitoarei, spuseră ele, pentru ca tu să nu mori astă – seară.
Vrăjitoarea ne -a dat un cuțit: trebuie să -l înfigi în inima prințului înainte de răsăritul
soarelui, iar când sângele lui cald va cădea pe picioarele tale, ele se vor transforma la loc
în coadă de pește, iar tu vei redeveni sirenă.
Dar Mica Sirenă nu avu puterea să -l ucidă pe prinț. Aruncă în valuri cuțitul, apoi
se aruncă și ea. Trupul i se risipi în spuma mării, iar spiritul i se ridică la suprafața apei,
încălzit de soarele care răsăr ea. I se alăturară fiicele văzduhului, spirite cu suflete
nemuritoare, care trăiesc fericite la suprafața apei, și deveni și ea o fiică a văzduhului … .”
Sursa: https://www.libertatea.ro/stiri/reportaj/o -poveste -pentru -tine-mica -sirena -de-hans-
christian -andersen -362272 .

Anexa nr.4
Petrecerea broscuțelor – cântec
Strofa 1 :
Ce petrecere frumoasă,
E la margine de lac.
Broscărimea bucuroasă,
Are vin și cozonac.
Refren – bis
Oac, oac, diri -diri-dam
Oac, oac, oac , oac, diri -diri-dam Strofa 2:
Un broscoi cântă la cobză,
Și o broascuță la țambal.
O broscută mica, strâmbă,
Vrea să joace sus pe deal.
Refren – bis
Oac, oac, diri -diri-dam
Oac, oac, oac , oac, diri -diri-dam
Strofa 3:
Dintr -o trestie înaltă ,
A ieșit un câine șchiop .
Brosc ărimea speriat ă
A luat -o la galop. Refren – bis
Oac, oac, diri -diri-dam
Oac, oac, oac , oac, diri -diri-dam
Sursa: http://www.versuri.ro/versuri/cutiuta -muzicala -oac-oac-_1we1.html .

Anexa nr.5
Fișe de lucru – AȘA Da, A ȘA Nu
Ocrotim natura (***Managementul educației ecologice . Ghid… . 2012, pp.35-36)
1. Descrie imaginile de mai jos:

2. Colorează imaginile în culorile potrivite:

Așa DA! Așa NU!

Anexa nr. 6
Delta Dunării – paradisul păsărilor

Sursa: http://s2.bizwiz.ro/?mmid=06455e55855054da5 .