Titular disciplină: PRODEA COSMIN [618489]

UNIVERSITATEA BABE Ș-BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE EDUCA ȚIE FIZIC Ă ȘI SPORT

Titular disciplină: PRODEA COSMIN

DIDACTICA EDUCA ȚIEI FIZICE
ȘCOLARE

SUPORT DE CURS
EDIȚIE REVIZUIT Ă

CLUJ -NAPOCA
2016

Didactica EFS

Pag. 2

Didactica EFS

Pag. 3 C U P R I N S

Forme de organizare a practic ării exerci țiilor fizice de
către elevi ………………………….. ………………………….. ……………… 5
Lecția de educație fizică ………………………….. …………………….. 6
Lecția, formă de bază a organizării procesului
instructiv -educativ în educația fizică ………………………….. .. 6
Tipologia lecției de educație fizică ………………………….. …… 7
Conținutul lecției de educație fizică ………………………….. …. 8
Structura lecției de educație fizică ………………………….. ….. 9
Metodica organizarii activit ății de exersare pentru
consolidarea și perfecționare deprinderilor motrice ………… 15
Metoda frontală sau simultană ………………………….. ……… 15
Activitatea pe echipe (grupe, ateliere) ………………………… 16
Activitatea pe perechi ………………………….. …………………… 17
Activitatea individuală ………………………….. …………………… 18
Particularități ale lecției de educație fizică desfășurate
în condiții speciale ………………………….. ………………………….. .. 19
În aer liber ………………………….. ………………………….. ……….. 19
În spații i mprovizate ………………………….. ……………………… 20
Efortul și repausul în lecția de educație fizică ………………… 21
Programarea efortului ………………………….. …………………… 22
Evoluția curbei efortului ………………………….. ………………… 22
Dinamica efortului ………………………….. ………………………… 22
Parametrii efortului ………………………….. ………………………. 23
Căi de determinare a nivelului efortului ……………………… 24
Interpretarea oboselii ………………………….. …………………… 24
Procedee de aprecier e a acomodării organismului la
efort ………………………….. ………………………….. ………………… 25
Densitatea lecției de educație fizică ………………………….. ….. 27
Tipuri de densitate ………………………….. ……………………….. 27
Cauzele care duc la o slabă densitate ……………………….. 28

Didactica EFS

Pag. 4 Măsuri pentru îmbunătățirea densității ……………………… 29
Pregă tirea și conducerea lecției ………………………….. ………… 30
Predarea conținutului lecției ………………………….. …………. 31
Manevrarea și conducerea colectivului de elevi ………….. 33
Analiza lecției ………………………….. ………………………….. …… 34
Planificarea și evidența în educația fizică ………………………. 37
Programarea ………………………….. ………………………….. ……. 37
Planificarea ………………………….. ………………………….. ……… 38
Complexitatea și dificultatea planificării …………………….. 38
Variabile care determină dificultatea și complexitatea
planificării ………………………….. ………………………….. ……….. 39
Argumente ale complexității și dificultății acestei
activități ………………………….. ………………………….. ………….. 40
Cerințe generale în elaborarea documentelor de
planificare ………………………….. ………………………….. ……….. 41
Formele și documentele de evidență ………………………….. … 42
Documentele de pl anificare ………………………….. ………….. 43
Planul tematic anual al catedrei ………………………….. ……. 43
Metodologia elaborării planului calendaristic
semestrial ………………………….. ………………………….. ……….. 47
Conținutul și metodologia elaborării planului de lecție ……. 52
Planul (proiectul) didactic ………………………….. ……………… 53
Proiectarea demersului didactic ………………………….. ……….. 57
Eșalonarea anuală a unităților de învățare …………………. 59
Planificarea calendaristică ………………………….. ……………. 60
Proiectarea unei unități de învățare ………………………….. …… 62
Evaluarea în educație fizică și sport ………………………….. ….. 64
Faze ale evaluării ………………………….. …………………………. 65
Importanța sistemelor naționale unitare de evaluare
în învățământul gimnazial și liceal ………………………….. … 72
Sistemu l Național Școlar de Evaluare (S.N.Ș.E .) …………….. 74
Fișa individuală ………………………….. ………………………….. .. 77

Didactica EFS

Pag. 5
Forme de organizare a practic ării exercițiilor
fizice de c ătre elevi

În regimul zilei de școală:
Cuprinse în planul de învățământ:
1. Lec ția de educa ție fizic ă;
2. Cercul sportiv.
3. Activitatea de performan ță din clasele și școlile cu
program de educa ție fizic ă.
Necuprinse în planul de învățământ, dar obligatorii:
1. Gimnastica de înviorare;
2. Gimnastica compensatorie în atelierele școlare;
3. Gimnastica în regimul zilei de școală.
4. Momentul de educa ție fizic ă;

În timpul liber al elevilor:
Activitatea sportiv ă de mas ă
Competi țional ă:
 campionatul școlii;
 crosuri, cupe tradi ționale;
 campionate r epublicane școlare;
Necompeti țional ă:
 activitate turistic ă;
 serbări sportive, tabere;
 sporturi tehnico -aplicative.
Activitate sportiv ă de perfoman ță
 activitatea în cadrul cluburilor și asocia ților sportive;

Didactica EFS

Pag. 6 Lecția de educa ție fizică

Defini ție:
Lecția este calea pedagogic ă unitar ă cu ajutorul c ăreia se
organizeaz ă procesul instructiv -educativ al elevilor, organiza ți
pe clase, grupe sau individual.
Ca form ă de organizare a procesului de învățământ lec ția a
fost introdus ă în practic ă de pedagogul ceh I.A. Komenski.
Defini ția lec ției de educa ție fizic ă:
Lecția de educa ție fizic ă este principala form ă de
organizare a procesului instructiv -educativ și constituie cadrul
pedagogic unitar prin intermediul c ăruia elevii acumuleaz ă
cuno ștințe, priceperi și deprind eri care conduc la formarea de
capacit ăți, competen țe și atitudini specifice educa ției fizice și
sportului ca disciplin ă de învățământ.

Lecția, form ă de baz ă a organiz ării procesului
instructiv -educativ în educa ția fizic ă

Argumente:
– activitatea este o bligatorie pentru to ți elevii constitui ți în clase
relativ constante și omogene;
– este condus ă în mod nemijlocit de un specialist cu preg ătire
corespunz ătoare unde își valorific ă experien ța metodic ă;
– are o durat ă stabilit ă fiind inclus ă într-un orar cu câte 2-3 ore
pe săptămână;
– are un volum precizat s ăptămânal, de la pre școlari p ână la
învățământul superior;
– conținutul este stabilit de programa școlar ă asigur ând o
îndeplinire unitar ă a obiectivelor educa ției fizice;

Didactica EFS

Pag. 7 – constituie o component ă în cadr ul unui sistem de lec ții.
Cerin țe generale:
1) precizarea clar ă a temelor, obiectivelor instructiv -educative
și a obiectivelor opera ționale;
2) alegerea celor mai eficiente mijloace care trebuie s ă fie
atractive pentru îndeplinirea obiectivelor;
3) dozarea corespun zătoare a efortului în lec ție de unde rezult ă
o dirijare ștințiifică a acesteia;
4) alegerea celor mai potrivite metode și procedee metodice în
funcție de teme și obiective (metode verbale, intuitive și
practice, exersarea par țială și global ă, etc.);
5) stabilir ea unei leg ături str ânse între func ția formativ ă și cea
informativ ă, între latura instructiv ă și cea educativ ă
(formarea unor tras ături psiho -sociale);
6) folosirea integral ă și eficient ă a timpului alocat lec ției
(îmbun ătățirea densit ății lec ției de educa ție fizică,
organizarea exers ării, preg ătirea condi țiilor materiale,
dozarea volumului și intensit ății efortului, asocierea
rațional ă a temelor, respectarea curbei efortului, etc.);
7) stimularea activit ății individuale, premis ă pentru o activitate
independent ă;
8) conceperea lec ției ca unitate, parte, verig ă a unui sistem
(ciclu) tematic de lec ții.

Tipologia lec ției de educa ție fizic ă

Criterii de clasificare:
I. În func ție de etapele învățării motrice avem:
1. Lecție de inv ățare;
2. Lecție de consolidare (fixare);
3. Lecție de perfec ționare;

Didactica EFS

Pag. 8 4. Lecție de verificare;
5. Lecție mixt ă.
II. În func ție de num ărul de ramuri sportive abordate în
lecție avem :
1. Lecție monosport;
2. Lecție bisport.
III. În func ție de amplasarea lec ției în cadrul unui
semestru școlar avem:
1. Lecție introductiv ă de organizare;
2. Lecție bilan ț.
Un alt tip de lec ție întâlnit mai ales în antrenamentul
sportiv, dar nefiind exclus ă din cadrul educa ției fizice în care se
abordeaz ă numai teme din calit ăți motrice se nume ște lecție
de preg ătire fizic ă general ă.

Conținutul lec ției de educa ție fizic ă

– este determinat de tipologie, teme și obiective;
– reprezint ă ansamblul mijloacelor, metodelor și procedeelor
metodice;
– presupune o dozare corespunz ătoare a efortului și alegerea
forma țiilor de lucru;
– ține seama de prevederile programei școlare;
– între con ținut și structur ă este o unitate organic ă.

Didactica EFS

Pag. 9 Structura lec ției de educa ție fizic ă
– este reprezentat ă de succesiunea unor p ărți, secven țe, etape,
momente, evenimente sau verigi necesare realiz ării temelor și
obiectivelor;

Evolu ția istoric ă a structurii lec ției de educa ție fizic ă:
a) Pe trei p ărți:
 Partea preg ătitoare;
 Partea fundamental ă;
 Partea de încheiere.
b) Pe patru p ărți:
 Partea organizatoric ă;
 Partea preg ătitoare;
 Partea fundamental ă;
 Partea de închei ere.
c) Pe verigi:
1. Organizarea colectivului de elevi;
2. Preg ătirea organismului pentru efort;
3. Influen țarea selectiv ă a aparatului locomotor;
4. Dezvoltarea calit ăților motrice, vitez ă și/sau
îndem ânare;
5. Învățarea, consolidarea, perfec ționarea și verificarea
deprinderilor și priceperilor motrice;
6. Dezvoltarea calit ăților motrice for ță și/sau rezisten ță;
7. Liniștirea organismului dup ă efort;
8. Aprecierii asupra desf ășurării lec ției și recomand ări
pentru activitatea viitoare.

Preciz ări:
– unele din aceste verigi au ca racter permanent, iar altele apar
sau lipsesc în func ție de teme și obiective, de locul desf ășurării
lecției și de condi țiile climaterice specifice zonei;

Didactica EFS

Pag. 10 – verigile cu caracter permanent indiferent de tipul lec ției sunt
verigile 1,2,3,7 și 8.
– structura lecției pe p ărți și pe verigi rezolv ă în egal ă măsură
acelea și obiective ale educa ției fizice.

1. Organizarea colectivului de elevi
Durata:
– 3-5 minute (ca medie)
Obiective:
– asigurarea unui început organizat al lec ției;
– captarea aten ției, ridica rea st ării emo ționale;
– cunoa șterea ”variabilelor” de moment (efectiv, echipament,
stare de s ănătate);
– conștientizarea de c ătre elevi a con ținutului lec ției.
Sisteme de ac ționare:
– raport (dac ă este cazul)
– verificarea echipamentului
– verificarea pr ezen ței
– exerci ții de front și forma ții
– jocuri și exerci ții de aten ție.
Forma ții de lucru:
– în linie pe 1 sau 2 r ânduri;
– careu, semicerc, etc.

2. Preg ătirea organismului pentru efort
Durata:
– 5-7 minute.
Obiective:
– activizarea treptat ă a mar ilor func țiuni ale organismului;
– asigurarea excitabilit ății optime a Sistemului Nervos Central;
– educarea percep țiilor temporale și spa țiale;
– creșterea interesului și a st ării emo ționale;

Didactica EFS

Pag. 11 Sisteme de ac ționare:
– mers și variante de mers;
– alerga re și variante de alergare
– jocuri de mi șcare, ștafete, parcursuri aplicative;
– pași de dans, exerci ții ritmice.
Forma ții de lucru:
– coloan ă câte 1 sau 2;
– alte forma ții specifice sistemelor de ac ționare.

3. Influen țarea selectiv ă a aparatului lo comotor
Durata:
-5-6 minute ( în unele situa ții7-8 minute).
Obiective:
– educarea atitudinilor corporale, prevenirea și corectarea
viciilor de postur ă și a deficien țelor fizice;
– asigurarea tonicit ății, troficit ății și suple ței musculare;
– mărirea mob ilității articulare și întărirea sistemului
ligamentar;
– educarea percep țiilor spa țio-temporale;
– educarea respira ției.
Sisteme de ac ționare:
– exerci ții pentru educarea atitudinilor corporale;
– exerci ții analitice pentru segmentele și părțile corpu lui;
– exerci ții libere, cu obiecte, cu și la aparate, cu partener;
– exerci ții de respira ție.
Forma ții de lucru:
– coloan ă de gimnastic ă, semicerc, cerc, etc.

Didactica EFS

Pag. 12 4. Dezvoltarea (educarea) calit ăților motrice
vitez ă și / sau îndem ânare
Durata:
– 7-8 minute ( în unele situa ții 10 -12 minute).
Obiective:
– dezvoltarea vitezei sub toate formele ei de manifestare;
– dezvoltarea îndem ânării, ambidextriei, coordon ării și
echilibrului.
Sisteme de ac ționare:
– exerci ții specifice dezvolt ării vitezei sau îndem ânării;
– ștafete și jocuri de mi șcare.
Forma ții de lucru:
– linie pe 1,2 sau mai multe r ânduri;
– mai multe șiruri (”grupe” sau ”echipe”).

5. Învățarea, consolidarea, perfec ționarea și verificarea
deprinderilor și priceperilor motrice
Durata:
– 10 minute ( în unele situa ții 15 -20 minute).
Obiective:
– formarea reprezent ărilor corecte;
– formarea stereotipului dinamic;
– formarea capacit ății de aplicare și generalizare;
– cunoa șterea și aprecierea rezultatelor ob ținute de elevi.
Sisteme de ac ționare:
– exerci ții preg ătitoare, ajut ătoare, analitice și globale;
– legări, combina ții, întreceri, jocuri;
– ștafete și parcursuri aplicative;
– exerci ții variate și dinamice;
– verificare curent ă, evaluare prin note, etc.

Didactica EFS

Pag. 13 Forma ții de lucru:
– pe ”ateliere”, ”grupe” dispuse în modalit ăți specifice
execut ării exerci țiilor.

6. Dezvoltarea (educarea) calit ăților motrice
forță și / sau rezisten ță
Durata:
– 5-7 minute (uneori 10 minute.).
Obiective:
– creșterea indicilor de for ță și rezisten ță.
Sisteme de ac ționare:
– procedee metodice și exerci ții speciale pentru dezvoltarea
forței și rezisten ței;
– alergare de durat ă în tempo uniform și variat;
– lucru pe ateliere, în circuit, izometria, etc.
Forma ții de lucru:
– adaptate procedeelor metodice folosite sau specifice fiec ărui
sistem de ac ționare.

7. Lini știrea organismului dup ă efort
Durata:
– 3-4 minute.
Obiective:
– revenirea treptat ă a marilor func țiuni;
– scăderea nivelului de efort;
– întărirea reflexului de postur ă.
Sisteme de ac ționare:
– exerci ții cu intensitate redus ă;
– exerci ții respiratorii și de relaxare;
– exerci ții de postur ă cu caracter educativ -corectiv.

Didactica EFS

Pag. 14 Forma ții de lucru:
– coloan ă câte 1sau 2;.
– deplasare ”liber ă” (individual ă) în spa țiul de lucru.

8. Aprecieri și recomand ări
Durata:
– 2-3 minute.
Obiective:
– formarea capacit ății de apreciere și autoapreciere;
– realizarea bilan țului lec ției.
Sisteme de ac ționare:
– aprecierea rezultatelor ob ținute și a comport ării elevilor;
– eviden țieri pozitive și negati ve privind comportarea în lec ție;
– teme pentru acas ă
– salutul.
Forma ții de lucru:
– în linie pe un r ând.

Didactica EFS

Pag. 15 Metodica organizarii activit ății de exersare pentru
consolidarea și perfecționare deprinderilor motrice

Pentru c ă în fiecare lec ție prof esorii folosesc o gam ă mare
de mijloce, pe parcursul unei singure lec ții întâlnim toate
formele de exersare: exersarea frontal ă sau simultan ă,
exersare pe echipe, exersarea pe perechi și exersarea
individual ă.

Metoda frontal ă sau simultan ă

Exersarea frontal ă presupune activitatea simultan ă a
întregului colectiv de elevi. Acest procedeu se folose ște frecvent
în lec țiile de educa ție fizic ă pentru urm ătoarele ra țiuni
metodice:
– contribuie la angrenarea tuturor elevilor în activitate,
asigur ând o bun ă densitate motric ă a lec ției;
– asigur ă acela și nivel de efort tuturor executan ților;
– favorizeaz ă atingerea unui nivel crescut de efort sub aspectul
volumului și intensit ății;
– permite reglarea minu țioasă și variat ă a efortului în mod egal
pentru to ți elevii;
– favorizeaz ă o bun ă organizare a activit ății și men ține
disciplina colectivului;
– solicit ă profesorului s ă se preocupe de asigurarea unei baze
materiale corespunz ătoare acestei activit ăți.

Dezavantajele acestei metode:
– lucrându-se cu un colectiv numeros nu se poate observa
execu ția fiec ărui elev în parte;
– nu permite prevenirea din timp a gre șelilor și corectarea lor;

Didactica EFS

Pag. 16 – creeaz ă dificult ăți în tratarea diferen țiată.

Activita tea pe echipe (grupe, ateliere)

– echipele trebuie s ă aibă o componen ță valoric ă cât mai
omogen ă;
– trebuie sa aib ă un caracter relativ stabil pe parcursul mai
multor sisteme de lec ții;
– în jocurile sportive fiecare echip ă are un elev cu un nivel mai
ridicat de preg ătire, capabil s ă îndeplinesc ă și rolul de
coordonator.

Avantajele activit ății pe echipe:
– se realizeaz ă o aplicare mai corect ă a principiului
accesibilit ății;
– se asigur ă creșterea interesului, a motiva ției și o activizare
mai bun ă a elevilor;
– sunt promovate rela țiile de grup, form ându-se de prinderile și
obișnuința de autoorganizare, cooperare, de acceptare și
respectare a liderului;
– se creeaz ă simțul de r ăspundere at ât cel colectiv c ât și cel
individual.

Cerin țe de constituire a echipelor:
– folosirea test ărilor ini țiale si periodice p entru a constitui și
modifica echipele în raport de progresul realizat;
– alegerea liderilor de echipe s ă se fac ă cu tact și
discern ământ;
– la repartizarea în echipe s ă se aib ă în vedere și criteriul
afinit ății personale.

Didactica EFS

Pag. 17
Activitatea pe perechi

– perechea sau lucrul cu partener, reprezint ă o form ă curent ă
de organizare a elevilor în lec ția de educa ție fizic ă;
– elevii care formeaz ă perechea trebuie sa fie de nivel și forțe
apropiate.

Formele activit ății pe perechi:
– unul dintre elevi execut ă, pa rtenerul ajut ă sau sprijin ă
execu ția;
– unul dintre elevi execut ă, partenerul corecteaz ă;
– unul dintre elevi execut ă, partenerul opune rezisten ță;
– unul dintre elevi execut ă, partenerul se odihne ște.

Avantajele activit ății pe echipe:
– sunt promova te formele de activitate independent ă, de
colaborare și întrajutorare;
– se dezvolt ă inițiativa, spiritul de observa ție, atitudinea critic ă și
autocritic ă;
– se intrebuin țează rațional timpul de lucru, profesorul regl ând,
după necesitate, pauzele și exers ările;
– se accentueaz ă caracterul metodologic al procesului de
instruire;
– sunt promovate rela țiile de colaborare între profesor și elevi și
între elevi.

Didactica EFS

Pag. 18
Activitatea individual ă

Acest procedeu de organizare a exers ării r ăspunde
cerin țelor învățământului modern, asigur ând elevilor
posibilitatea de a opta pentru un con ținut corespunz ător
propriilor disponibilit ăți psihomotrice, interesului si traseelor
individuale de instruire parcurse.

Situa ții de exersare individual ă:
– în cazul rezolv ării acel eași teme de c ătre to ți elevii clasei sau
grupei; în cadrul exers ării unor elemente tehnice din atletism,
jocuri sportive, gimnastic ă;
– în cadrul unor activit ăți opționale desf ășurate în lec ție;
– în cadrul execut ării exerci țiilor cu dozare diferen țiată sub
aspectul volumului și intensit ății;
– în cadrul algoritmului de dezvoltare fizic ă general ă, pentru
corectarea defic iențelor fizice;
– în cadrul execut ării unor sarcini suplimentare.

Didactica EFS

Pag. 19 Particularit ăți ale lecției de educa ție fizică
desfășurate în condiții speciale

În aer liber

– se pot desf ășura afar ă, pe timp friguros, dac ă îndeplinesc
următoarele condi ții:
 temperatura aerului s ă nu fie mai mic ă de -10 grade C;
 să nu fie v ânt peste 5 m/s;
 să nu fie precipita ții puternice;
 umiditatea aerului s ă fie cuprins ă între 35 -65Î;
 să nu fie nebulozitate și poluare.

Conținutul lec ției:
– temele sunt alese din cadrul calit ăților motrice și deprinderilor
motrice (mai ales cele din sporturile de sezon cu condi ția să nu
fie de învățare);
– exersarea s ă fie co ntinu ă;
– trebuie s ă aibă caracter dinamic, f ără exerci ții statice și pauze
mari.

Structura lec ției:
– organizarea colectivului de elevi s ă fie scurt ă sau s ă se
efectueze în interior;
– pregătirea organismului pentru efort s ă aibă o durat ă mai
mare și să fie cuplat ă cu influen țarea aparatului locomotor,
care se realizeaz ă din deplasare;
– aprecierile și recomand ările s ă fie scurte sau s ă fie făcute în
interior.

Didactica EFS

Pag. 20
În spa ții improvizate

Spațiile improvizate sunt:
– culoar (hol, coridor), sal ă de clas ă cu b ănci sau f ără bănci,
ateliere, laboratoare, etc.

Conținutul lec ției:
– teme din calit ăți motrice, deprinderi motrice de baz ă,
aplicativ -utilitare, gimnastic ă acrobatic ă (elemente statice),
sărituri specifice gimnasticii, de dezvoltare fizic ă genera lă, etc.

Structura lec ției:
– pregătirea organismului pentru efort se desf ășoară pe loc sau
cu deplasare mic ă;
– se m ărește durata influen țării selective a aparatului
locomotor;
– se recomand ă lucru pe ateliere, cu partener, cu obiecte.

Măsuri igienic e:
– aerisirea spa țiului respectiv;
– echipament corespunz ător;
– ștergerea du șumelei;
– aranjarea unor materiale sportive și instala ții.
– este interzis ă folosirea unor ”bunuri didactice” (catedr ă, bănci,
tablă) pentru practicarea efectiv ă a unor exer ciții fizice
(rostogoliri pe catedr ă sau s ărituri pe și de pe aceasta, arunc ări
la țintă în tabl ă).

Didactica EFS

Pag. 21 Efortul și repausul în lecția de educație fizică

Caracteristici generale:
– efectuarea oric ărui act motric duce la cheltuire de energie
nervoas ă și mu scular ă. Atunci c ând acest consum este mare
apare oboseala;
– înlăturarea sau diminuare oboselii se realizeaz ă prin odihn ă;
– relația dintre efort și odihn ă se nume ște dozarea efortului;
– efortul în lec ție poate fi: mic, mijlociu, submaximal și maximal ;
– factorii sau parametrii efortului sunt: volumul, intensitatea și
complexitatea;
– exist ă o interdependen ță între parametrii efortului și
componentele procesului instructiv -educativ.

Date de consum energetic în efort:
– în alergarea de viteză în timp de 10 -20 sec. se consumă între
8-39 kcal față de 2 kcal în repaus;
– acest consum susține efortul;
– în repaus inima pompează în vase 3 -4 litri de sânge pe minut,
iar în efort 30 -35 litri pe minut;
– volumul aerului respirat ajunge la 60 -120 litri pe minut față
de 4 -8 litri de aer în repaus;
– aceste creșteri se obțin pe seama accelerării F.C. și F.R.
precum și a volumului respirator și circulator;
– inima atinge capacitatea optimă de adaptare după 17 ani la
fete și 22 ani la băieți.

Didactica EFS

Pag. 22 Programarea efortului

Este condiționată de:
– experien ța didactic ă a specialistului;
– programarea se reg ăsește într-o form ă general ă în planul
tematic anual și planul calendaristic semestrial;
– este obiectiv ă atunci c ând sunt planificate teme pentru
dezvoltar ea calit ăților motrice și subiectiv ă când sunt
planificate teme din deprinderi și priceperi motrice.

Evolu ția curbei efortului

– în primele 3 verigi ale lec ției prezint ă o curb ă ascendent ă
până ce frecven ța cardiac ă (F.C.) atinge 120 -140
pulsa ții/minut;
– în verigile în care se rezolv ă temele de lec ție, curba efortului
este oscilant ă, cu cre șteri și cobor âri în func ție de obiectivele
lecției (F.C. variaz ă între 130 -180 pulsa ții/minut);
– cele mai ridicate v ârfuri se ob țin la teme de dezvoltare a
calităților motrice, în întreceri și jocuri;
– curba efortului înregistreaz ă o descre ștere treptat ă în
ultimele dou ă verigi.

Dinamica efortului

Depinde de:
– depinde de succesiunea și conținutul verigilor lecției;
– factorii sau parametrii efortului;
– gradul de oboseală fizică și nervoasă a elevilor;
– temperatura aerului;
– eterogenitatea claselor.

Didactica EFS

Pag. 23
Dirijarea sau reglarea efortului se face prin:
– programarea volumului, intensit ății și complexit ății efortului;
– mărimea și natura pauzelor dintre repe tări;
– stabilirea doz ării efortului în lec ție este o activitate de baz ă a
specialistului;
– odihna dintre repet ări trebuie s ă asigure lichidarea efectelor
oboselii;
– durata odihnei nu se prelunge ște dincolo de faza de
supracompensare (suprarestabilire );
– efortul nu trebuie repetat nici pe un fond de nerestabilire,
deoarece ar duce la epuizare.

Parametrii efortului

1) Volumul:
– este latura cantitativ ă (num ăr repet ări, durat ă, distan ță). Se
refer ă în principal la dezvoltarea rezisten ței și for ței, la
formarea deprinderilor motrice, mai ales în faza de ini țiere a
lor.
Poate fi:
 mic;
 mediu;
 submaximal;
 maximal.

2) Intensitatea:
– este latura calitativ ă (frecven ța, tempoul, durata pauzelor,
viteza de execu ție, etc.). Se refer ă în principal la de zvoltarea
forței și vitezei și la fixarea deprinderilor motrice, mai ales în
faza de aplicare;
– este apreciat ă în procente, frac ții sau calificative;

Didactica EFS

Pag. 24 – până la o durat ă de 3minute intensitatea are rol determinant.
Peste aceast ă durat ă, efortul se încarc ă pe seama volumului;
– volumul se afl ă în raport invers propor țional cu intensitatea.
Poate fi:
 maximal ă (180 pulsa ții/minut);
 submaximal ă (160 -180 pulsa ții/minut);
 medie (120 pulsa ții/minut);
 mică (sub 120 pulsa ții/minut).
3) Complexitatea:
– are rol în dezvoltarea îndem ânării, a învățării și form ării
priceperilor motrice (coordonarea mi șcărilor).

Căi de de terminare a nivelului efortului

1. Investigarea F.C. și F.R. pe 10, 15, 20 secunde F.C. poate
ajunge la 1 ½ peste valoare ei. C ând se dep ășește aceast ă
valoare, intensitatea efortului trebuie s ă scad ă;
2. Observarea subiec ților prin:
 coloritul pielii;
 respira ție, aten ție;
 transpira ție, stare general ă;
 gradul de coordonare a mi șcărilor.

Interpretarea oboselii

– oboseal ă ușoară:
 ușoară înroșire a pielii;
 transpira ție ușoară;
 respira ție accentuat ă;
 siguran ță în execu ția mi șcărilor;
 aten ție bun ă;
 stare general ă bună.

Didactica EFS

Pag. 25 – oboseal ă mijlocie (medie):
 înroșirea puternic ă a pielii;
 transpira ție abundent ă deasupra taliei;
 respira ție accelerat ă;
 mișcări nesi gure, mers cl ătinat;
 dureri în genunchi, palpita ții.
– oboseal ă pronun țată:
 paloare exagerat ă;
 transpira ție puternic ă sub talie;
 inspira ție și expira ție pe gur ă;
 mers cl ătinat, nesigur;
 dureri de cap , grea ță, senza ție de vom ă, etc.

Procedee de aprecier e a acomod ării
organismului la efort

1.Testul Ruffier
– efort standard: 30 genuflexiuni în 45 secunde.
Puls 1: – în repaus, înainte de efort pe 15 secunde;
Puls 2: – după cele 30 genuflexiuni, pe 15 secunde;
Puls 3: – după 30 secunde de la P2, pe 15 secu nde.
Formula de calcul:
TR=[(P1+P2+P3) – 200]/10
Interpretare:
– valori sub 0 = capacitate de efort excep țional ă;
– valori între 0 -5 = capacitate de efort foarte bun ă;
– valori între 5 -10 = capacitate de efort bun ă;
– valori între 10 -15 = capacitate d e efort slab ă;
– valori peste 15 = capacitate de efort foarte slab ă.

Didactica EFS

Pag. 26 2.Proba vegetativ ă
– valoarea pulsului în clinostatism;
– valoarea pulsului în ortostatism, dup ă un minut de sta ționare.
Interpretare:
– diferen țe între 12 -15 = adaptare la efort norma lă;
– diferen țe peste 15 = stare nefavorabil ă.

Didactica EFS

Pag. 27 Densitatea lec ției de educa ție fizică

Caracteristici:
– este indicativul care subliniaz ă calitatea lec ției, eviden țiind
modul de verificare a timpului din lec ție din punct de vedere al
volumului, intensit ății și complexit ății efortului;
– este rela ția dintre timpul cheltuit pentru realizarea
conținutului lec ției și durata integral ă a acesteia.

Tipuri de densitate

– Pe seama volumului:
1) densitate motric ă;
2) densitate pedagogic ă;
– Pe seama intens ității și complexit ății:
3) densitate fiziologic ă (func țional ă).

1) Densitatea motric ă:
– vizeaz ă activitatea motric ă a subiectului și reprezint ă timpul
efectiv de lucru a subiectului, folosit pentru rezolvarea
momentelor lec ției raportat la întreaga du rată a lec ției:
D.M. = timpul de lucru al subiectului/50 minute X 100

2) Densitatea pedagogic ă:
– se refer ă la activitatea profesorului și reprezint ă timpul folosit
de specialist pentru rezolvarea momentelor didactice raportat
la întreaga durat ă a lec ției;
– include timpul afectat demonstra ției, explica ției, corect ărilor,
indica țiilor metodice, organiz ării colectivului, organiz ării
materiale și odihnei subiectului:
D.P. = timpul consumat cu m ăsuri didactice/50 minute X 100

Didactica EFS

Pag. 28 – D.M. + D.P. = durata integr ală a lec ției (teoretic și ideal)
Notă: acest lucru este imposibil de realizat.
– raportul dintre densitatea motrica și densitatea pegdagogic ă
este determinat de tipul fiec ărei lec ții;
– densitatea motric ă poate fi foarte bun ă în acele lec ții în care
temele din deprinderi și priceperi motrice vizeaz ă obiective de
consolidare sau de perfec ționare;
– o densitate bun ă este atunci c ând este egal ă cu 60 -65% din
timpul lec ției și dureaz ă 30-35 minute.

3) Densitatea fiziologic ă:
– reprezint ă timpul afectat ex ecuției exerci țiilor în raport cu
intensitatea și durata lec ției;
– se apreciaz ă prin valorile F.C. și F.R. în succesiunea verigilor
lecției care dau curba sau dinamica efortului.

Cauzele care duc la o slab ă densitate

De natur ă organizatoric ă:
– defici ențe în alegerea forma țiilor de lucru și a modalit ăților de
acționare;
– lipsa unor condi ții materiale;
– loc de desf ășurare impropriu;
– starea necorespunz ătoare a instala țiilor și materialelor
sportive.
De natur ă metodic ă:
– explica ții prea lungi și neclare;
– demonstra ții neconving ătoare;
– modele de ac ționare inaccesibile, ira ționale;
– lipsa de atractivitate a lec țiilor;
– folosirea unor improviza ții;
– lipsa de preg ătire a lec ției.

Didactica EFS

Pag. 29 Măsuri pentru îmbun ătățirea densit ății

– motiva ție puternic ă la elevi;
– metode și procedee metodice de exersare eficiente;
– forma ții de lucru corespunz ătoare;
– promovarea lucrului pe grupe mici sau a lucrului individual;
– sarcini suplimentare;
– explica ții concise și clare;
– caracter atractiv al lec țiilor.

Didactica EFS

Pag. 30 Pregătirea și conducerea lec ției

Ce implic ă algoritmul preg ătirii lec ției:
– elaborarea planului de lec ție;
– pregătirea materialului și instala țiilor didactice;
– amenajarea spa țiului de lucru.

Ce cuprinde algoritmul conducerii lec ției:
– predarea con ținutului lec ției (explica ția și demonstra ția,
folosirea reglatorilor metodici, observarea subiec ților,
corectarea gre șelilor, sprijinul și ajutorul, aprecierea execu țiilor,
aplicarea celor învățate, etc.);
– manevrarea și conducerea colectivului de elevi;
– comanda;
– plasamentul profesorului;
– ținuta profesorului.

Etape în preg ătirea lec ției:
– studierea programei școlare și literaturii de specialitate;
– verificarea st ării terenurilor, a instala țiilor și preg ătirea
materialelor didactice necesare;
– întocmirea conspectului de lec ție.

Etape în elaborarea conspectului de lec ție:
1. Precizarea temelor, obiectivelor instructiv -educative și
opera ționale;
2. Stabilirea strcturii lec ției;
3. Alegerea exerci țiilor, a forma țiilor și a modalit ăților de
organizare a activit ății clasei. Se stabilesc în primul r ând
exerci țiile destinate realiz ării temelor, apoi cele din primele 3
verigi și pentru ultimele 2 verigi;

Didactica EFS

Pag. 31 4. Precizarea volumului, și intensit ății efortului (num ăr de
repet ări, timpul de lucru, pauza și dinamica efortului, spa țiul de
lucru, etc.);
5. Stabilirea metodelor de predare încadrate în sisteme de
acționare;
6. Alegerea materialului de care este nevoie;
7. Calcularea și repartizarea timpului pentru fiecare moment.

Conducerea lec ției:
– Înainte de începe rea lec ției profesorul își concentreaz ă
aten ția spre:
 colectivul de elevi;
 conținutul lec ției;
 comportarea sa.
– Pe m ăsură ce cap ătă experien ță, posibilit ățile de a st ăpâni
clasa și con ținutul obiectivului vor cre ște;
– De asemenea va ști să foloseasc ă eficient indica țiile și
comenzile, va alterna modalit ățile de a conduce colectivul de
elevi;
– Demonstra ția și explica țiile vor c âștiga în calitate și se va
lărgi conlucrarea cu elevii;
– În lec ție profesorul va urm ări cu aten ție manevrarea și
transportul aparatelor, distribuind ra țional sarcinile;

Predarea con ținutului lec ției

1. Demonstra ția:
– formeaz ă în mintea elevilor repezent ări cât mai fidele și clare
a modelului execu ției;
– trebuie s ă fie cât mai corect ă;
– este realizat ă în mod direct de c ătre profesor sau pe cale indirect ă
cu ajutorul materialelor intuitive sau a elevilor bine preg ătiți;

Didactica EFS

Pag. 32
2. Explica ția:
– poate precede, însoți sau succede demonstra ția;
– trebuie s ă fie concis ă, clar ă și conving ătoare.

3. Prin folosirea reglatorilor m etodici se ob ține:
– localizarea corect ă a efectelor exerci țiului;
– însușirea corect ă a fazelor mi șcării;
– îmbun ătățirea orient ărilor spa țiale și a amplitudinii mi șcării

4. Observarea execu ției, asigurarea și corectarea
greșelilor:
– profesorul tre buie s ă-și formeze capacitatea de a observa
execu țiile elevilor și să sesizeze gre șelile comise de ace știa;
– profesorul va corecta prima dat ă greșelile tipice și apoi pe
cele individuale;
– va acorda ajutorul și va asigura execu țiile elevilor.

5. Apre cierea execu ției elevilor:
– este foarte important ă informa ția asupra execu ției de aceea
profesorul trebuie s ă o fac ă imediat dup ă aceasta;
– se face sub forma laudelor sau calificativelor – bine, slab, etc;
– în faza de învățare, p ână la consolidarea st ereotipului
dinamic fiecare execu ție trebuie observat ă și apreciat ă de
profesor.

6. Crearea condi țiilor pentru aplicarea elementelor
învățate în activitatea global ă sau de întrecere:
– în faza de consolidare și perfec ționare elementele trebuie
integrate în activitatea global ă.

Didactica EFS

Pag. 33 Manevrarea și conducerea colectivului de elevi

– colectivul trebuie sa știe s ă facă deplas ările at ât sub
comanda direct ă a profesorului c ât și sub form ă liberă;
– în cadrul lec ției profesorul nu trebuie s ă exagereze cu
manevra rea colectivului sub comand ă;
– profesorul trebuie s ă-i învețe pe elevi și cu sarcini de natur ă
organizatoric ă;
– de asemenea elevii trebuie învățați să acorde asigurarea și
ajutorul.

Comanda:
– trebuie s ă fie clar ă, ferm ă, cu voce plin ă, modulat ă și plăcută;

Plasamentul profesorului în lec ție:
– el trebuie s ă se plaseze astfel încât să poat ă supraveghea
întreg colectivul;
– profesorul trebuie s ă fie văzut și auzit de c ătre to ți elevii;
– profesorul trebuie s ă aleag ă locul cel mai potrivit pentru
fiecare forma ție de lucru.

Ținuta profesorului:
– el tebuie s ă se impun ă atât prin ținuta sa vestimentar ă cât și
prin întregul s ău comportament;
– este necesar un echipament adecvat activit ățiilor sportive;
– în rela ție cu elevii trebuie s ă manifeste mult tact, bl ândețe și
înțelegere dar în acela și timp exigen ț și intrensigen ță față de
abateri;
– să fie punctual și să manifeste respect fa ță de personalitatea
elevului.

Didactica EFS

Pag. 34 Analiza lec ției

Aceasta implic ă:
 observarea fenomenului;
 evaluarea activit ății;
 expli carea unor aspecte observate și consemnate;
 sugerarea sau recomandarea unor remedieri;
– Pentru ca analiza s ă fie exact ă este necesar ă o documenta ție
teoretic ă (cunoa șterea mecanismelor învățării, a
comportamentului elevilor, a obiectivelor educa ționale,
opera ționale și a finalit ăților educa ției fizice );
– Criterii de evaluare a eficien ței lec ției:
 modul cum elevii realizeaz ă obiectivele instruirii;
 modul cum elevii st ăpânesc și aplic ă bagajul motric
însușit;
 măsura în care sunt atinse obiectivele de tip cognitiv,
social, moral și psihomotric;
 performan țele de la probele de control;
 nivelul reactivit ății la efort.

Aspectele vizate de analiza lec ției:
– dacă temele sunt în concordan ță cu programa, dac ă s-a
realizat leg ătura între temele predate anterior și cele care se
predau;
– dacă mijloacele folosite sunt specifice temei, dac ă sarcinile
sunt accesibile;
– dacă indica țiile metodice scot în eviden ță esen țialul, sunt
înțelese și aplicate de elevi, dac ă exist ă o leg ătură logic ă între
momente;
– calitatea demonstra țiilor și explica țiilor, eficien ța comenzilor;
– dozarea efortului, alternan ța lui cu odihna;

Didactica EFS

Pag. 35 – ținuta profesorului și a elevilor, dac ă se corecteaz ă greșelile,
dacă se lucreaz ă diferen țiat;
– asigurarea condi țiilor de lucru, organizarea colect ivului,
prevenirea accidentelor;
– dacă folose ște notarea curent ă, dac ă se dau teme pentru
acas ă și cum se urm ărește îndeplinirea lor;
– tactul, m ăiestria, stilul de munc ă, priceperea, creativitatea,
relațiile cu elevi;
– disciplina elevilor, atitudinea față de profesor și lecție, nivelul
de preg ătire, gradul de însușire a temelor, etc.

Date despre efort:
– dozarea efortului (observarea elevilor, respira ția, culoarea
obrajilor, transpira ția, dificultatea în execu ție);
– reglarea efortului:
 modific ări ale poziției de lucru;
 modific ări în amplitudine, vitez ă, tempou;
 reducerea sau cre șterea num ărului de repet ări;
 reducerea sau m ărirea pauzelor de odihn ă;
 lucrul cu sarcini suplimentare;
 alerg ări cu încărcături sau la deal, pe teren variat,
accidentat, etc.

Rela ția profesor -elev:
– ce rela ții exist ă (autocrate, pedocentriste, democratice, etc.);
– dacă exist ă o participare activ ă, direct ă a elevului;
– dacă elevul exerseaz ă individual;
– densitatea muncii elevului;
– dacă profesorul observ ă atent activita tea elevilor, îi ajut ă,
coopereaz ă, îndrum ă, controleaz ă, evalueaz ă, stimuleaz ă, etc.;
– atitudinea profesorului, ținuta, comanda, demonstra ția,
explica ția, terminologia;

Didactica EFS

Pag. 36 – dacă se realizeaz ă ´´cuplul educativ´´ profesor -elev;
– modul cum profesorul este apreciat de elevi, colegi, director,
părinți, etc.

Cine poate participa la analiza lecției:
– profesorii pot fi asistați, analizați și îndrumați de
factoriautorizați, care au implicații în procesul de instruire și
educație;
– aceștia sunt:
 inspectorul ș colar de specialitate;
 directorul școlii;
 comisia metodică a profesorilor de educație fizică;
 inspectorul de specialitate din minister;
 metodiști ai centrelor de perfecționare a cadrelor (cu
ocazia inspecțiilor pentru acordarea gradelor
didactice).

Didactica EFS

Pag. 37 Planificarea și evidența în educa ția fizică

Programarea

Defini ție:
– este o ac țiune de stabilire a unor programe (planuri), în care
sunt fixate etapele activit ății pe o anumit ă perioad ă de timp,
alegându-se varianta care este cea mai eficient ă (Dicționarul de
economie politic ă).
– stabilirea algoritmului optim pentru finalizarea unei activit ăți
și traducerea ei în opera ții fizice adecvate (Dic ționarul de
psihologie).

Caracteristici:
– programele sunt rezultatul program ării. Ele se stabilesc în
funcție de modelele fixate pe baza comenzii sociale și cuprind
acțiunile menite a îndeplini obiectivele propuse, av ând termene
precise de realizare;
– exist ă o programare pe termen scurt (operativ ă) și alta pe
teremen lung;
– după cum s -a văzut programarea poate fi liniar ă, dinamic ă
sau ramificat ă.
– cea liniar ă const ă în stabilirea algoritmului optim pentru
finalizarea unei activit ăți simple, iar cea dinamic ă se realizeaz ă
când solu ția se gase ște treptat, într-o succesiune de opera ții.
În cazul acesteia se folosesc programe principale și secundare;
-în domeniul nostru programarea este finalizat ă în programele
de specialitate.

Didactica EFS

Pag. 38 Planificarea

Defini ție:
– este o transpunere în practic ă, pe diferite intervale de timp, a
program ării din care deriv ă.
Caracte ristici:
– ea presupune elaborarea în detaliu și cu precizie a obiectivelor
urmărite, precum și a metodologiei utilizate (metode, mijloace,
forme de organizare, modalit ăți de evaluare, etc.);
– ea valorific ă în func ție de o multitudine de variabile (cla să,
sex, nivel de preg ătire, baz ă material ă, semestru, etc.),
conținutul programei de specialitate;
– ea nu este fix ă, nemodificabil ă. Suport ă modific ări, chiar în
funcție de r ăspunsul elevilor;
– în func ție de r ăspuns se intensific ă sau se reduc stimuli i;
– prin planificare se realizeaz ă o eșalonare a obiectivelor
propuse și a probelor prin care se evalueaz ă randamentul
elevilor.

Complexitatea și dificultatea planific ării

Caracteristici:
– planificarea și eviden ța sunt activit ăți specific umane, care
determin ă eficien ța în educa ție fizic ă și sport;
– complexitatea se refer ă în special la activitatea de planificare
și mai pu țin la eviden ță;
– dificultatea și complexitatea deriv ă din însăși defini ția ei și
anume: ”este un ansamblu de previziuni exprim ate în obiective
și decizii care sunt concretizate în măsuri, mijloace și acțiuni în
vederea organiz ării și desf ășurării activit ății de educa ție fizic ă și
sport pe durata unui an școlar sau semestru.

Didactica EFS

Pag. 39 Operații ale planificării:
1) precizarea modelului care tre buie realizat, adică finalitățile
instructiv -educative;
2) eșalonarea acestor obiective și stabilirea ponderii lor în
intervalul de timp pentru care se face planificarea;
3) stabilirea conținutului și a metodologiei realizării acestuia
(inclusiv dozarea efortulu i);
4) stabilirea modalităților de evaluare a îndeplinirii lor.
Orice planificare științifică trebuie să asigure un coeficient
de realizare de peste 80% din prevedere (previziune).

Variabile care determin ă dificultatea și
complexitatea planific ării

a) in tervalul de timp pentru care se realizeaz ă:
 mai u șor este de întocmit o planificare pe teremen
scurt, dec ât pe o perioad ă mai lung ă de timp;
b) con ținutul și structura activit ății:
 una mai simpl ă în con ținut și structur ă este mai u șor
de prev ăzut și reali zat, dec ât alta mai complex ă;
 planificarea necesit ă o cunoa ștere temeinic ă a
structurii con ținutului și legit ăților specifice activit ății
care se proiecteaz ă;
c) preg ătirea profesional ă, experien ța acumulat ă,
competen ța metodic ă:
 este o corela ție între cu noștințe, competen ța și
experien ța acumulat ă
d) cunoa șterea principiilor de conducere a unei activit ăți:
 planificarea este un indicator principal al conducerii unei
activit ăți;

Didactica EFS

Pag. 40  dacă ea este științifică atunci și conducerea va fi
științifică;
 planificarea și conducerea activit ății de educa ție fizic ă
nu se poate face dec ât de pe pozi țiile g ândirii
cibernetice (cunoa șterea, controlul, eliminarea
dificult ăților, a gre șelilor și erorilor);

Argumente ale complexit ății și dificult ății acestei
activit ăți

1) Educa ția fizic ă este singura disciplin ă care se pred ă atât în
interior c ât și în aer liber;
2) Predarea în aer liber este determinat ă de condi țiile geografice,
climaterice și atmosferice specifice zonei în care se lucreaz ă;
3) Predarea se realizeaz ă într-o gam ă extrem de variat ă de
condi ții materiale;
4) Eterogenitatea colectivelor de elevi determin ă necesitatea
tratării diferen țiate ca e șalonare a sistemelor de ac ționare și ca
dozare. Eterogenitatea se datore ște urm ătoarelor aspecte:
 unii încep școala la 6 -7 ani și chiar 8 ani;
 nivel diferit de dezvoltare fizic ă;
 nivel diferit de dezvoltare a calit ăților motrice;
 deprinderi și priceperi motrice însușite neuniform;
5) Existen ța S.N. Ș.E., precum și a unor prevederi speciale ale
programei actuale care determin ă orient ări și pon deri în
planificare;
6) Modelul intermediar și cel final este structurat pe
următoarele componente:
 deprinderi și priceperi motrice;
 calități motrice.
7) lipsa manualelor.

Didactica EFS

Pag. 41
Cerin țe generale în elaborarea documentelor de
planificare

1) Concordan ța documentelor de planificare cu prevederile
programei de specialitate și ale altor documente de stat
(instruc țiuni, hot ărâri, regulamente):
 respectarea acestora este obligatorie și reprezint ă
´minimalul´;
 depășirea acestor prevederi este permis ă, nerealizarea
fiind sanc ționat ă;
2) Concordan ța lor cu particularit ățile de v ârstă, sex și
pregătire a elevilor:
 este necesar ă o cunoa ștere temeinic ă a subiec ților;
 realizarea ei reclam ă colaborare cu al ți factori (p ărinți,
colegi, dirigin ți, cadre medical e, etc.);
 reclam ă efort, tact și măiestrie, corela ții și legături.
3) Concordan ța lor cu posibilit ățile materiale existente;
4) Concordan ța cu specificul geografic al zonei și condi țiile
climaterice:
 inițiere în unele ramuri sau probe sportive de sezon;
5) Concordan ța cu op țiunile elevilor pentru practicarea unor
ramuri:
 opțiunile s ă concorde cu baza material ă;
6) Concordan ța lor cu unele tradi ții existente în unitatea
școlar ă sau în zon ă.

Didactica EFS

Pag. 42 Formele și documentele de eviden ță

Prerogative ale eviden ței:
– să fie ob iectiv ă, adev ărată, real ă;
– să fie realizat ă la timp și sistematic, atunci c ând trebuie
(înainte, în timpul sau imediat dup ă activitate);
– este o activitate de tip uman;
– datele de eviden ță sunt de mare ajutor planific ării.

Forme de eviden ță:
a) Ev iden ța preliminar ă care este format ă din toate datele
necesare întocmirii planific ării la început de an școlar. Aceste
date sunt:
 starea de s ănatate a elevilor;
 situa ția la educa ție fizic ă în anul școlar precedent;
 rezultatele din competi ții sportive și activitatea sportiv ă
de mas ă;
 nivelul indicilor calit ăților motrice;
 dotarea material ă a școlii;
 nivelul general de dezvoltare intelectual ă;
b) Eviden ța curent ă cuprinde datele ob ținute în timpul
activit ății. Acestea sunt:
 frecven ța elevilor și situa ția sc utirilor medicale;
 rezultatele de la probele de control sau la notarea
curent ă;
 participarea la preg ătire în cadrul cluburilor și
asocia țiilor sportive;
 activit ățile din cadrul cercurile sportive.
c) Eviden ța bilan ț este format ă din mediile semestriale și
anuale, precum și dintr -o succint ă caracterizare a clasei. Toate
aceste date sunt trecute în registre, dosare, fi șe, tabele sau
caietul profesorului. Acestea sunt documente neoficiale.

Didactica EFS

Pag. 43 Recomand ări:
– Singurul document oficial este catalogul clasei în care se trec
notele și absen țele;
– Sporirea num ărului de lec ții în care profesorul s ă se prezinte
în fața clasei cu catalogul;
– Să existe o concordan ță între notele și absen țele din caiet cu
acelea din catalog.

Documentele de planificare

Particularit ăți:
– documentele de planificare vizeaz ă lecția de educa ție fizic ă și
condi ționeaz ă calitatea și eficien ța ei;
– elaborarea lor solicit ă mult timp, competen ță profesional ă,
pasiune și respect fa ță de profesie;
– pentru a fi întocmite corect s ă se însușeasc ă temeinic
metodologia de elaborare a lor;
– la nivelul catedrei trebuie s ă existe și un plan anual de activitate.

Documentele de planificare individuale ale profesorului de
educa ție fizic ă sunt:
1) Planul tematic anual;
2) Planul calendaristic semestrial;
3) Planul (proiectul) de lec ție.

Planul tematic anual al catedrei

Cuprinde:
– Activitatea didactic ă;
– Activitatea metodico -științifică;
– Activitatea administrativ ă (bază material ă și echipament);

Didactica EFS

Pag. 44 – Activitatea social ă și de protec ția muncii.

Conținutul și metodologia general ă de elaborare a
planului tematic anual

Caracteristici:
– este documentul care se elaboreaz ă primul de c ătre profesor
și se refer ă la con ținutul tematic al lec țiilor pentru o clas ă sau
pentru un an de studii;
– se elaboreaz ă numai sub form ă grafic ă și const ă în stabilirea
ciclurilor (sistemelor) de lec ții pentru fiecare component ă a
modelului de educa ție fizic ă, din care se stabilesc teme,
obiective instructiv -educative și opera ționale. Aceste teme sunt
eșalonate pe semestre.
– pentru fiecare component ă se stabilesc urm ătoarele:
 num ărul sistemelor de lec ții;
 mărimea fiec ărui sistem;
 eșalonarea sistemelor în structura semestrelor;
 timpul prev ăzut (în minute).
– având la baz ă toate acestea, se mai nume ște și graficul de
eșalonare a sist emelor de lec ții. Pentru elaborarea lui trebuie
să se cunoasc ă foarte bine programa școlar ă;
– temele se stabilesc din cele dou ă componente:
 deprinderi și priceperi motrice;
 calități motrice;
– la clasele mici se stabilesc și teme din deprinderile motric e de
bază și aplicativ -utilitare, iar la celelalte se stabilesc teme din
deprinderile specifice ramurilor de sport;
– exemple de teme din deprinderile motrice:
a) cele de baz ă (mersul, alergarea, s ăritura și aruncarea);
b) cele aplicativ -utilitare (t ârârea, aru ncarea și prinderea,
cățărarea, escaladarea, transportul de greut ăți, etc.);

Didactica EFS

Pag. 45 c) cele specifice (alergarea de vitez ă, săritura în lungime cu
elan, rostogolire înainte și înapoi, pasa cu o m ână de la um ăr,
aruncarea la poart ă din s ăritură, serviciul de joc, aru ncarea la
coș, etc.).

Metodologia elabor ării planului tematic anual

Indica ții metodice:
– atletismul, baschetul, gimnastica sunt discipline sportive și nu
teme de lec ție;
– orice tem ă presupune o ac ționare special ă, direct ă;
– temele se rezolv ă în 30 -35 minute. Timpul care revine fiec ărei
teme este determinat de num ărul de teme de lec ție, nivelul de
pregătire, baza material ă, etc.;
– combinarea și eșalonarea lor depinde de fiecare profesor;
– la eșalonarea probelor de atletism, pasul lansat în tempo
moderat va fi abordat primul;
– în aer liber se programeaz ă temele din calit ățile motrice,
atletism și din jocuri sportive;
– în interior se aleg teme din calit ățile motrice, gimnastic ă,
sărituri și dac ă sunt condi ții și din jocuri sportive;
– în interio r se aleg teme din calit ățile motrice, gimnastic ă,
sărituri și dac ă sunt condi ții și din jocuri sportive;
– deprinderile și priceperile motrice de baz ă și aplicativ -utilitare
se pot utiliza în orice semestru, at ât în aer liber c ât și în
interior;
– lecțiile pot avea una sau mai multe teme. Cele cu o tem ă sunt
foarte rare și se refer ă la ini țierea elevilor în practicarea unor
sporturi de sezon sau un joc sportiv, dac ă baza material ă este
foarte bun ă;
– nu se pot programa lec ții cu o tem ă numai din calit ăți motrice;
– cele cu dou ă sau trei teme sunt cele mai frecvente;

Didactica EFS

Pag. 46 – câteva variante cu dou ă teme:
a) calități motrice plus deprinderi motrice;
b) două teme din calit ăți motrice;
c) ambele teme din deprinderi.
– în practic ă cele mai rar întâlnite sunt lec țiile cu două teme din
calitățile motrice (a șa zisele lec ții de preg ătire fizic ă general ă) și
cele cu ambele teme din probe atletice;
– variante de timp alocat pentru ele:
a) 10’+20’;
b) 15’+15’;
c) 10’+25’.
– sunt posibile și alte variante de repartizare a timpului;
– important este ca suma timpului alocat celor dou ă teme s ă
nu dep ășeasc ă 30-35 minute;
– lecțiile cu trei teme sunt cele mai frecvente;
– variante cu trei teme:
a) 1 calitate + 2 deprinderi;
b) 2 calit ăți + 1 deprindere;
c) 3 teme din deprinderi.
– timpul fiec ărei teme depinde de:
 complexitatea ei;
 nivelul la care este.
– variante de timp:
a) 10’ + 10’ + 5’;
b) timp egal pentru fiecare;
– timp repartizat pe calit ăți:
 V = 5 -7-10’;
 F = 8 -10’;
 R = 6 -8-10’;
 I = 8 -10’;
 M = 6 -8-10’.

Didactica EFS

Pag. 47 Metodologia elabor ării planului calen daristic
semestrial

Generalit ăți:
– deriv ă din planul tematic anual;
– precizeaz ă următoarele elemente:
 obiectivele specifice fiec ărei teme;
 sistemele de ac ționare stabilite pentru fiecare component ă
a modelului.

Forme:
– descriptiv ă (liniar ă);
– grafică.

Conținut:
– indiferent de form ă el con ține:
 A) anexa;
 B) planul propriu -zis.

Anexa planului

Cuprinde:
– sistemele (mijloacele, modelele, algoritmii, operatorii
alrgoritmici, structurile și complexele de exerci ții, etc.) pentru
realizarea componentelor modelului de educa ție fizic ă (calit ăți
motrice, deprinderi și priceperi motrice, capacitate de
organizare și dezvoltare fizic ă armonioas ă);
– sistemele de ac ționare din anex ă sunt selec ționate dup ă
criteriul eficien ței (verificate în prealabil și prezentate în
literatura de specialitate și altele pe care le experimenteaz ă
profesorul pe proprii elevi);

Didactica EFS

Pag. 48 – ele trebuie s ă fie foarte bine descrise și dozate.

Descrierea sistemelor de ac ționare implic ă:
– denumirea actului sau ac țiunii motrice;
– poziția ini țială, intermediar ă sau final ă;
– semnalele la care se începe sau la care se înceteaz ă
acțiunea;
– tempoul de execu ție;
– forma țiile de lucru și modul concret de exersare.

Dozarea se refer ă la:
– precizarea limitel or (inferioar ă și superioar ă) de execu ție
(num ăr de repet ări, distan ță, minute sau secunde);
– stabilirea pauzelor dintre execu ții (durata și natura acestor
pauze);
– ele se codific ă prin litere și cifre.

Precizare metodic ă:
– un profesor își elaboreaz ă o singur ă anex ă a planului
calendaristic pentru toate clasele. Aceast ă anex ă să fie
actualizat ă și îmbun ătățită la anumite intervale de timp.

Tipologia sistemelor de ac ționare:
– simple, formate dintr -un singur act, codificat, descris și dozat;
– comp lexe, când sub acela și cod cifric se introduc mai multe
acțiuni motrice care conduc la îndeplinirea aceluia și obiectiv de
instruire. Pot fi introduse 2 -3 sau mai multe exerci ții. Fiecare
din aceste exerci ții prime ște o dozare fix ă, fără limite inferioare
și superioare. În cazul deprinderilor și priceperilor motrice,
sistemele de ac ționare trebuie s ă fie ordonate și aplicate într-o
succesiune logic ă și eficient ă la nivel maxim.

Didactica EFS

Pag. 49 Planul calendaristic semestrial
(planul propriu -zis)

Elemente de con ținut:
1) Indicatorii de recunoa ștere și analiz ă a planului:
 clasa;
 colectivul;
 semestrul;
 zona geografic ă;
 dotare material ă.
Acest element mai poart ă denumirea de resurse temporale,
spațiale și socio -materiale și umane.
2) Probele de control;
3) Succesiunea lecțiilor din semestrul respectiv (num ărul
acestora);
4) Temele și obiectivele specifice lec țiilor în succesiunea lor;
5) Sistemele de ac ționare cu care se opereaz ă în lec ții și
dozarea precis ă a lor;
6) La forma grafic ă apar și componentele tematice a le
modelului de educa ție fizic ă și sportiv ă școlar ă.

Forma descriptiv ă cuprinde:
– semestrul, clasa, efectivul, dotarea material ă, loc de
desfășurare, probe de control, etc.;
– num ăr curent, s ăptămâna, teme și obiective, sisteme de
acționare (coduri și dozare), observa ții, etc.

Forma grafic ă cuprinde:
– semestrul, clasa, efectivul, zona geografic ă;
– probele de control:
 S.N.Ș.E. fără notă;
 S.N.Ș.E. cu not ă;

Didactica EFS

Pag. 50  neincluse în S.N.Ș.E.
– componentele tematice ale modelului de educa ție fizic ă;
– sistemele de acționare care sunt selec ționate din anexa
planului în func ție de:
 nivelul de preg ătire al elevilor;
 faza (etapa) instruirii;
 dotarea material ă;
 timpul afectat pentru realizarea lec ției.
– unele coduri mai lungi în litere nu încap în căsuțe;
– modalit ăți de consemnare a sistemelor de ac ționare: 3/2X;
3(2X); 5/7’; 6(4’); 8(3’); 10/8’; 7/3X; 8/2X; 9/2’.
– sistemele de ac ționare pentru dezvoltarea calit ăților motrice
primesc în programarea lor e șalonat ă o dozare în cre ștere, mai
ales pentru rezisten ță și forță;
– cele pentru însușirea deprinderilor și priceperilor motrice
primesc în programarea lor e șalonat ă o dozare în cre ștere. În
tot procesul form ării sale deprinderea are o dozare în cre ștere,
adică de la mai pu țin la mai mult.

Preciz ări metodic e:
– respectarea principiului continuit ății și sistematiz ării, care se
bazeaz ă pe a șa numitele sisteme de cicluri de lec ții tematice.
La deprinderi ele sunt în num ăr de 6 -8, iar pentru calit ăți
motrice de la 10 -12, succesiune care se finalizeaz ă cu o pro bă
de verificare;
– calitățile motrice se programeaz ă în toate semestrele școlare,
câte una sau dou ă în lec ții. Chiar și viteza poate fi dezvoltat ă în
semestrul al II -lea. Se începe de obicei cu acea calitate motric ă
la care s -a constatat cel mai slab nive l;
– probele atletice se programeaz ă numai în aer liber. Alergarea
de rezisten ță să precead ă alergarea de vitez ă. Să nu fie

Didactica EFS

Pag. 51 programate în aceea și lec ție teme de vitez ă cu teme de
alergare de vitez ă, la fel și în cazul rezisten ței;
– elementele și procede ele tehnice din gimnastic ă și sărituri cu
sprijin la aparate se programeaz ă numai în interior;
– procedeele tehnice și acțiunile tactice din jocurile sportive se
pot programa at ât în interior, c ât și în aer liber. Aproximativ 50 –
60Î din lec țiile de educa ție fizic ă dintr -un an școlar pot avea
teme din jocurile sportive;
– sporturile de iarn ă se programeaz ă de regul ă în perioada în
care se programeaz ă și gimnastica;
– înotul (acolo unde se poate) se programeaz ă în semestrul al
II-lea în locul jocului sport iv, dar în propor ție de 80 Î din num ărul
lecțiilor pentru joc.

Preciz ări legate de probele de control:
– la ora actual ă exist ă două categorii de probe:
1. prevăzute în S.N.Ș.E.
2. neprev ăzute în S.N.Ș.E.
– ambele categorii se reg ăsesc în planul propriu -zis;
– ele nu constituie scopuri în sine, ci trebuie s ă îndeplineasc ă
și rolul de sisteme de ac ționare pe parcursul unor lec ții
(exemplu -proba de 50m). Evident c ă dozarea difer ă:
 ca prob ă de control sunt programate 1 -2 încerc ări;
 ca sistem de ac ționare num ărul de repet ări este mai
mare (3 -4);
– nici rela ția dintre probele de control prev ăzute în S.N.Ș.E. și
componentele modelului nu este pe deplin înțeleas ă;
– deosebirea dintre cele cuprinse în S.N.Ș.E. și cele necuprinse
const ă în modul de realizare a not ării. La cele din S.N.Ș.E.
primesc note to ți elevii, iar la celelalte numai o parte din ei.

Didactica EFS

Pag. 52 Conținutul și metodologia elabor ării
planului de lec ție

Generalit ăți:
– se mai nume ște și proiect didactic, cumul ând în detaliu
conținutul și modul de desf ășurare a lec ției care urmeaz ă;
– este o activitate, o g ândire, o pl ănuire a profesorului
referitoare la tot ceea ce urm ărește să realizeze;
– proiectarea didactic ă presupune elaborarea unor r ăspunsuri
logice, exacte, prompte și concrete la întreb ările care apar din
perspectiva realiz ării lec ției care urmeaz ă;
– aceste solu ții constituie a șa numitele etape ale proiect ării
didactice. Fiecare etap ă presupune opera ții, cerin țe, condi ții.

Etapele proiect ării didactice sunt:
1) Precizarea obiectivelor de instruir e cu respectarea
următoarelor cerin țe:
 să fie m ăsurabile, obiectivizate și precise;
 să corespund ă fazei în care se afl ă instruirea;
 să fie în concordan ță cu prevederile programei școlare;
 să fie posibil ă realizarea lor în timpul avut la dispozi ție;
2) Ana liza resurselor umane, materiale, climaterice și
geografice care presupune urm ătoarele opera ții:
 analiza colectivului de elevi (num ăr de elevi, nivel de
pregătire motric ă și intelectual ă, câți băieți și câte fete,
etc.);
 analiza posibilit ăților materiale d e care dispune (baza
sportiv ă, materiale didactice, instala ții sportive) și a
condi țiilor geografice și climaterice probabile;
3) Elaborarea strategiilor metodico -organizatorice având ca
opera ții urm ătoarele:

Didactica EFS

Pag. 53  repartizarea timpului afectat lec ției pe fiec are verig ă;
 stabilirea ordinei de elaborare a temelor de lec ții;
 selec ționarea mijloacelor și metodelor sau procedeelor
metodice necesare realiz ării momentelor lec ției;
 stabilirea doz ării mijloacelor și metodelor sau
procedeelor metodice;
 stabilirea forma țiilor de lucru și a procedeelor de
organizare a exers ării elevilor.
4) Stabilirea unui sistem concret de evaluare care presupune
elaborarea modalit ății concrete de verificare și apreciere a
calității activit ății desf ășurate de elevi și profesor în lec ția
respectiv ă:
 probele de control în condi ții standard sau variabile;
 joc bilateral;
 concurs;
 combina ții sau structuri executate global sau par țial.

Planul (proiectul) didactic

Elementele care trebuie luate în considera ție:
1) Resursele temporale, spa țiale și socio -materiale sau
indicatori de recunoa ștere:
 clasa de elevi;
 efectivul (b ăieți și fete);
 data de desf ășurare a lec ției;
 locul de desf ășurare cu dimensiunile sale;
 materialele didactice și instala țiile specifice.

2) Temele și mai ales obiectivele spe cifice fiec ărei teme:
 ele deriv ă din planul calendaristic semestrial;
 apar țin calit ăților motrice și deprinderilor motrice;

Didactica EFS

Pag. 54  temele se men țin pe parcursul unui ciclu sau sistem de
lecții;
 elementele care difer ă de la o lec ție la alta sunt tocmai
obiectivele . Înainte se numeau sarcini sau scopuri
didactice;
 obiectivele reprezint ă ceea ce se realizeaz ă concret din
tema respectiv ă;
 obiectivele sunt m ăsurabile, palpabile, obiectivizate;
 modul lor de formulare și realizarea lor constituie un
indicator de baz ă în aprecierea competen ței
profesionale;
 pentru calit ățile motrice vizeaz ă:
a) dezvoltarea;
b) îmbun ătățirea;
c) educarea;
-unei forme sau mai multor forme de manifestare.
d) cultivarea;
e) verificarea.
Trebuie s ă se localizeze nivelul de manif estare al calit ății
respective (membre, trunchi, întregul corp, grupe mari
musculare, etc.)
 pentru deprinderi și priceperi motrice trebuie s ă se precizeze
etapa (faza) în care se afl ă procesul instructiv -educativ:
a) învățare:
– însușire primar ă;
– inițiere;
– învățare propriu -zisă;
b) fixare (consolidare);
c) perfec ționare;
d) verificare.

Didactica EFS

Pag. 55 În cazul acestora s ă se precizeze accentul care se pune pe
una sau mai multe faze din execu ția biomecanic ă a actului
motric.

Preciz ări:
– ramurile spor tive nu sunt teme;
– circuitul, izometria, lucrul pe ateliere nu sunt teme, ci
procedee metodice de dezvoltare a unor calit ăți motrice;
– ștafetele, parcursurile aplicative, jocurile de mi șcare nu sunt
teme, ci mijloace, modalit ăți de realizare a unor te me.

3) Repartizarea timpului pe momentele lec ției:
 se începe cu stabilirea timpului pentru rezolvarea temelor de
lecție;
 se aloc ă apoi timpul necesar realiz ării celorlalte verigi;

4) Elemente de con ținut ale lec ției:
 sunt formate din mijloacele (sisteme le de ac ționare)
preconizate a fi folosite, din metodele și procedeele metodice
utilizate și din alte m ăsuri didactico -metodice;

5) Dozarea efortului:
 fiecare element de con ținut va fi dozat precis;
 intensitatea și complexitatea efortului rezult ă din desc rierea
sistemelor de ac ționare;
 volumul este precizat în planul de lec ție:
– num ăr de repet ări;
– lungimi;
– lățimi;
– diagonale;
– minute.

Didactica EFS

Pag. 56 6) Forma țiile de lucru și procedeele de organizare a exers ării
subiec ților:
 sunt importante pentru a se cunoa ște precis timpul care se
consum ă cu exersarea anumitor sisteme de ac ționare de c ătre
elevi;
 ele se materializeaz ă prin cuvinte sau prin reprezentare
grafic ă;
 indica țiile metodice se refer ă la:
– tratarea diferen țiată a elevilor;
– teme pentru acas ă;
– unele manevr ări speciale ale elevilor;

7) Observa ții:
 aceast ă rubric ă se completeaz ă numai dup ă ce lec ția s-a
desfășurat;

8) Rubricile planului de lec ție:
a) Verigile lec ției și durat ă;
b) Conținutul lec ției;
c) Dozare și codificare;
d) Indica ții organizatorice și metodice, forma ții de lucru și
corect ări;
e) Observa ții.

Didactica EFS

Pag. 57 Proiectarea demersului didactic

Elaborarea unei corecte proiect ări didactice, care
reprezint ă o activitate complex ă și de mare responsabilitate,
presupune intreprindrea unor m ăsuri de informare, analiz ă și
corect ă înțelegere a documentelor care reglementeaz ă în
general, activitatea didactic ă din învățământ și în special pe
cea din domeniul educa ției fizice.

Astfel de activit ăți pot fi:
– cunoa șterea principalelor orient ări și pârghii de aplicar e în
practic ă a componentelor reformei învățămîntului în general și
pentru fiecare ciclu curricular în parte;
– studierea și interpretarea reglement ărilor transmise în
rețeaua școlar ă de către Consiliul Na țional pentru Curriculum;
– cunoa șterea structuri i planurilor de învățământ și ce ofer ă
ele, ca forme de activitate pentru educa ția fizic ă și sport;
– cunoa șterea schemelor orare de la toate clasele care îi sunt
repartizate, prin încadrare, profesorului de educa ție fizc ă și sport;
– discutarea cu condu cerea școlii despre sprijinul pe care
aceasta poate s ă-l acorde catedrei de educa ție fizic ă, din punct
de vedere organizatoric, material și financiar.
Odat ă rezolvate aceste probleme, de ordin general, se
poate trece la rezolvarea problemelor specifice di sciplinei, care
se pot aplica în practic ă atât de c ătre catedra de specialitate,
cât și de fiecare profesor în parte.

Astfel de m ăsuri pot fi:

La nivelul catedrei
– studierea și dezbaterea programei școlare cu particularit ățile
specifice pentru fiecare an de studiu;

Didactica EFS

Pag. 58
– selec ționarea din cadrul con ținuturilor obligatorii din
program ă a ramurilor/probelor sportive care urmeaz ă să fie
predate în școala respectiv ă;
– înțelegerea corect ă a orient ărilor cuprinse în con ținutul
obiectivelor de referin ță și cum se vor reflecta ele în activitatea
de proiectare propriu -zisă;
– elaborarea con ținuturilor probelor de evaluare la gimnastica
acrobatic ă, la s ăritura la un aparat și la jocurile sportive pentru
care s -a optat, precum și scala de notare a elevilor pentr u toate
probele prev ăzute în S.N.{.E.;
– elaborarea unui proiect de orar care s ă asigure utilizarea
intensiv ă (pe tot parcursul zilei) a bazei sportive existente;
– modalit ățile de utilizare și ordine de acces pe amenajerile din
baza sportiv ă, atunci c ând sunt progrmate dou ă lecții
concomitent;
– analiza situa ției climaterice din zon ă și stabilirea unor
conținuturi alternative pentru perioadele de timp presupuse a
avea o mare instabilitate, de exemplu în lunile noiembrie și
martie;
– cunoa șterea tradi țiilor locale și a op țiunilor elevilor;
– stabilirea calendarului sportiv intern;
– stabilirea orient ărilor metodice necesar a fi reflectate în
documentele de planificare.

La nivelul profesorului de educa ție fizic ă și sport
– cunoa șterea componen ței num erice și pe sexe a elevilor de la
fiecare clas ă;
– cunoa șterea numelor elevilor ”scuti ți par țial sau total de efort
din motive medicale”;

Didactica EFS

Pag. 59 – cunoa șterea semestrial/anual a cuantumului formelor de
organizare a activit ății acestora c ât și portofoliul în baz a cărora
vor fi evalua ți;
– analiza și interpretarea rezultatelor de la probele de evaluare
din anul precedent, a șa cum reies din fi șele individuale de
evaluare;
– identificare cauzelor care au generat grup ări de valori a
notelor extreme (prea mici sau p rea mari);
– o parte din aceste cauze pot fi:
 utilizarea unor sisteme de ac ționare inadecvate;
 sisteme de lec ții prea lungi sau prea scurte;
 conceperea lec țiilor necorespunz ător;
 frecven ța slab ă a unor grupuri de elevi la lec ții.
– elaborarea unor docume nte de planificare stabile cu
valabilitate pe durata treptei de școlarizare (4 ani).
Numai dup ă realizarea în bune condi ții a tuturor aspectelor
mai sus men ționate putem spune c ă suntem înarma ți cu datele
necesare pentru elaborarea unui sistem de planific are pe care
ulterior trebuie s ă-l aplic ăm în activitatea practic ă, acestea
nerămânând doar un set de documente ”model”, ci se vor oferi
persoanelor cu atribu ții de îndrumare și control.

Eșalonarea anual ă a unit ăților de învățare

– acest document ajut ător reprezint ă o modalitate de
concretizare a întregii concep ții privind: construirea unit ăților de
învățare, num ărul lec țiilor pentru fiecare dintre acestea,
modalitatea de plasare a lor în așa fel încât cele finalizate cu
evaluare s ă beneficieze de condi ții favorabile, iar prin modul de
înlănțuire s ă favorizeze transferul deprinderilor sau s ă asigure
influen țarea favorabil ă a calit ăților motrice profund implicate în
conținutul unit ăților de învățare care urmeaz ă;

Didactica EFS

Pag. 60 – cuplarea pe vertical ă a unit ăților de învățare trebuie s ă aibă în
vedere evitarea împerecherii a dou ă unități cu acela și specific
de efort, cu solicitare similar ă a unor lan țuri musculare sau
cuprinz ând deprinderi care au influen țe negative una fa ță de
alta;
– la esalonarea unit ăților de învățare se va avea învedere ca
acestea s ă se încheie înaintea perioadelor de vacan ță școlar ă;
– se vor eviden ția priorit ățile ce trebuiesc acordate, sub
aspectul volumului, con ținuturilor obligatorii men ționate în nota
de prezentare a programei, (adic ă 2 probe atletice, un joc
sportiv, ginmastic ă acrobatic ă și săritură la un aparat,
dezvoltarea calit ăților motrice), care au prev ăzute și probe de
evaluare;
– distribuirea volumului de ore în cele dou ă semestre pentru
fiecare unitate de învățare se va face pe baza resurselor
existente.

Planificarea calendaristic ă

Este un document administrativ care asocieaz ă într-un
mod personalizat elemente ale programei (obiective de
referin ță și con ținuturi) cu alocarea de timp considerat ă optim ă
de c ătre profesor pe parcursul unui semestru, corespunz ător
prevederilor e șalonării semestriale a unit ăților de învățare;
În elaborarea planific ării se recomand ă pararcurgerea
următoarelor etape:
 realizarea asocierilor dintre obiectivele de referin ță și
conținuturi;
 împărțirea în unit ăți de învățare;
 stabilirea succesiunii de parcurgere a unit ăților de
învățare;

Didactica EFS

Pag. 61  alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare
unitate de învățare, în concordan ță cu obiectivele de
referin ță și con ținuturile vizate;

Școala . . . . . . . . . Profeso r . . . . . . . . . . . . . . . . .
Disciplina . . . . . . . Clasa/Nr.de ore s ăpt/ . . . . . . .
Anul/semestrul . . . . . . . .. . .

Plan calendaristic

UNITATEA
DE
ÎNVĂȚARE OBIECTIVE
DE
REFERIN ȚĂ CONȚINUTURI NR. DE
ORE
ALOCATE SĂPTĂMÂNA OBS.

Tabelul:
 unitățile de învățare se indic ă prin titluri sau teme
stabilite de profesor;
 la rubrica obiective de referin ță se trec numele și
numerele acestora din programa școlar ă;
 conținuturile selectate sunt cele extrase din lista de
conținuturi ale programei;
 num ărul de ore alocate fiec ărei unit ăți de învățare
reprezint ă num ărul de lec ții în care se realizeaz ă
unitatea respectiv ă, știind c ă de regul ă în acea și
lecție va mai fi abordat ă și o a doua unitate de
învățare;
 eventualele modific ări dete rminate de aplicarea
efectiv ă la clas ă se consemneaz ă în rubrica
observa ții.

Didactica EFS

Pag. 62 Proiectarea unei unit ăți de învățare

Unitatea de învățare este o componentă a procesului
didactic, coerentă din punct de vedere tematic, desfășurată în
mod continuu pe o peri oadă de timp determinată.
În programele de educa ție fizic ă distingem categorii de
conținuturi obligatorii, alternative și opționale aferente realiz ării
obiectivelor de referin ță proprii fiec ărei clase. Este foarte
important s ă se înțeleag ă că unele catego rii de con ținuturi
contribuie direct la realizarea unui obiectiv de referin ță (probele
și ramurile de sport), pe c ând alte obiective de referin ță, cum
sunt cele viz ând favorizarea întreținerii și îmbun ătățirii st ării de
sănătate sau dezvoltarea tr ăsăturilo r de personalitate, sunt
consecin ța demersului didactic prin utilizarea mai multor
categorii de con ținuturi.
Pot s ă se constituie astfel în unit ăți de învățare și alte
conținuturi din programa școlar ă, în func ție de clas ă, cum ar fi:
”capacitatea de organ izare”, ”dezvoltarea fizic ă armonias ă” sau
”calit ăți motrice de baz ă”.

Școala . . . . . . . . . Clasa/Nr. de ore sapt. . . . . . .
Disciplina . . . . . . Saptamana/Anul . . . . . . . . .

Proiectul unei unit ăți de învățare

Unitatea de învățare . . . . . . . . . . .
Nr. de ore alocate . . . . . . . . . . . . . .
NR.
LECȚIEI OBIECTIVE
DE
REFERIN ȚĂ DETALIERI
DE
CONȚINUT ACTIVIT ĂȚI
DE
ÎNVĂȚARE RESURSE EVALUARE

Didactica EFS

Pag. 63
Tabelul:
 în prima rubric ă se înscrie num ărul lec ției;
 la rubrica obiective de r eferin ță se trec numele și
numerele acestora din programa școlar ă;
 în rubrica detalieri de con ținut se precizeaz ă în mod
concret con ținuturile care asigur ă realizarea
obiectivului opera țional respectiv;
 următoarea rubric ă este destinat ă prezent ării
activit ăților de învățare (redactarea sistemelor de
acționare);
 rubrica resurse este destinat ă preciz ării mijloacelor
de învățământ, instala țiilor, cronometrelor, gardurilor,
etc.;
 în rubrica evaluare se vor insera tipurile de evaluare
și instrumentele de evaluar e.
Deși denumirea și alocarea de timp pentru unitatea de
învățare se stabile ște la începutul anului școlar prin planificare,
este recomandabil ca proiectele de unit ăți de învățare s ă se
completeze ritmic pe parcursul unui an școlar, av ând în avans
un inter val de timp considerat optim pentru ca acesta s ă
reflecte c ât mai bine realitatea.
Conceptul de unitate de învățare are rolul s ă materializeze
conceptul de demers didactic personalizat , flexibiliz ând
proiectarea și definind în acest sens pentru practica di dactic ă
premise mai bine fundamentate din punct de vedere pedagogic
Proiectarea unit ăților de învățare pe clase, ramuri și probe
sportive poate fi elaborat ă de fiecare profesor în parte sau de
colectivul de catedr ă din școală.

Didactica EFS

Pag. 64 Evaluarea în educație fizi că și sport

Defini ție:
– în sens larg prin evaluare înțelegem o activitate prin care sunt
colectate, asamblate și interpretate informa ții despre starea,
funcționarea și/sau evolu ția viitoare probabil ă a unui sistem
(fie acesta un elev, student, cadru did actic, institu ție sau sistem
de învățământ) activitate a c ărei specificitate este conferit ă de
unele caracteristici.

Caracteristici:
– este înțeleas ă ca o component ă stabil ă a procesului de
învățământ, av ând preponderent un rol reglator at ăt pentru
activitatea de instruire a elevilor c ât și pentru îmbun ătățirea
strategiilor didactice;
– act necesar și obligatoriu în conducerea unui proces;
– are obiective precise;
– se desf ășoară pentru cunoa șterea rezultatelor subiec ților, a
progresului realizat;
– cunoa șterea subiec ților este un proces permanent, ritmic și
evolutiv;
– finalizarea sa duce la optimizarea procesului instructiv –
educativ;
– eficien ța lui cre ște dac ă se realizeaz ă multidisciplinar;
– stă la baza dirij ării (corect ării) acestui proces.

Termeni și defini ții:
Docimologia: este știința examin ării și aprecierii și vine din
grecescul ´´dokine´´=prob ă și ´´logos´´= știință;
Docimastica: ramur ă a docimologiei care se ocup ă cu
pregătirea examinatorilor și este știința examin ării;
Dokimasia: verifi care, examen.

Didactica EFS

Pag. 65 Faze ale evalu ării
1) verificare;
2) apreciere;
3) notare.

1) Verificarea:
– act didactic care eviden țiază volumul și calitatea cuno ștințelor
și abilit ăților la un moment dat;
– este actul prin care subiectul este supus unei probe în scopul
aprecier ii preg ătirii sale din punct de vedere cantitativ și
calitativ în raport cu sarcina propus ă;
– uneori probele sunt însoțite și de norme (baremuri) care
exprim ă cifric scala valoric ă a probei;
– natura probelor este diferit ă;
– se realizeaz ă în procesul instructiv -educativ în mod curent și
periodic.

2) Aprecierea:
– reprezint ă o judecat ă de valoare cu caracter de ierarhizare
unor valori pe baza compara ției;
– act didactic de estimare a valorii, nivelului, performan țelor,
capacit ăților la un moment dat;
– acesta constituie o form ă de reflectare a realit ății obiective în
conștiința profesorului;
– urmeaz ă verific ării și este necesar ă pentru a lua decizii
optime;
– dacă rezultatele sunt m ăsurabile, aprecierea este obiectiv ă
(adev ărată);
– dacă ele sunt mai pu țin m ăsurabile (este cazul elementelor
tehnice și tactice) aprecierea este subiectiv ă;
– în acest caz depinde de:
 pregătirea profesional ă;

Didactica EFS

Pag. 66  experien ța didactic ă;
 modelul de execu ție a probei;
– uneori imaginea modelului poate fi denaturat ă, fals ă;
– aceasta este curent ă și intr ă în algoritmul conducerii lec ției.

3) Notarea:
– act didactic în care se m ăsoară și se valideaz ă rezultatul
pregătirii elevului, care este reprezentat sintetic prin simboluri
conven ționale (note sau calificative);
– este r ezultatul unit ății dialectice dintre verificare și apreciere;
– se materializeaz ă prin acordarea de note sau calificative;
– nota este o cifr ă de la 1 la 10 și ea trebuie s ă fie obiectiv ă și
să îndeplineasc ă mai multe func ții, care sunt și ale evalu ării.

Defini ția notei:
– nota este expresia unei m ăsurători, o cifr ă sau un calificativ
care trebuie s ă reprezinte ce știe și ce poate un elev;
– nota trebuie sa fie c ât mai obiectiv ă.

Principalele func ții ale notei :
1) didactic ă:
 cât a recep ționat subie ctul și cum a fost transmis ă
informa ția;
 totul trebuie raportat la cerin țele programei;
 reper pentru optimizarea procesului de instruire;
 aceasta trebuie s ă fie individualizat ă adică să reflecte
particularit ățile biomotrice, starea de s ănătate, nivelul
aptitudinilor, precum și progresul realizat de elev pe o
anumit ă perioad ă de timp.
2) educativ ă:
 să determine la subiec ți o atitudine activ ă, con știent ă,
pozitiv ă;

Didactica EFS

Pag. 67  să nu fie o cale de îndep ărtare;
 să fie motivat ă valoarea notei;
 nota este optim ă când se g ăsește la concruen ța
trinomului profesor – colegi – subiect.
3) social ă:
 să cuprind ă evolu ția ulterioar ă optmi ă a absolventului
prin aplicarea celor însușite în via ța social ă;
– între cele 3 func ții trebuie s ă existe o corela ție.

După alți autori:
– de diagnostic;
– de prognoz ă;
– de reglare;
– motiva țional ă.

Funcțiile notelor:
– de măsurare;
– de ierarhizare;
– de control;
– de orientare generală;
– de orientare școlară și profesională;
– de reglare (motivația efortului).

Criteriile notării ob iective:
– evaluarea cantității;
– evaluarea calității;
– evaluarea deprinderilor practice;
– evaluarea greșelilor;
– evaluarea rezultatelor pe parcurs;
– evaluarea rezultatelor finale.

Didactica EFS

Pag. 68 Tipuri de evaluare

a) dup ă momentul aplic ării:
– inițială;
– curent ă;
– periodic ă;
– finală, cumulativ ă, sumativ ă;
b) dup ă modul de efectuare:
– orală;
– scris ă;
– practic ă;
c) dup ă scop:
– formativ ă;
– pentru plasament ( în grupe omogene);
– a capacit ății;
– sumativ ă (pe o perioad ă mai îndelungat ă).

Autoevaluarea:
– evaluarea obiectivă dezvoltă la elevi capacitatea de
autoevaluare;
– nota devine mijloc de autocontrol și autoreglare;
– notarea trebuie să dezvolte:
 curiozitatea;
 aspirația pentru sine;
 aspirația pentru grup.

Criterii de evaluare:
– reprezintă elemente esențiale de ordin cantitativ și calitativ
pe baza cărora se face aprecierea și evaluarea;
– criteriile decurg din obiectivele educației fizice, iar evaluarea
trebuie privită în sistem ( întâi a fost o etapă tehnicistă, apoi
una educativă ).

Didactica EFS

Pag. 69 – performanța optimă;
– acestea indică obiectul aprecierii, adică ce anume trebuie
apreciat și notat;
– reprezintă punctul de plecare într -o evaluare unitară;

Sistemul criteriilor de evaluare

 criteriul performanței motrice:
– acesta presupune folo sirea unor tehnici care permit
măsurarea randamentului elevilor oferindu -le acestora
posibilitatea unei analize cu caracter individual în sfera
dezvoltării fizice și motrice.
 criteriul progresului:
– acest criteriu vizează progresul realizat de elevi față de
îndeplinirea cerințelor;
– acesta îmbină cele două tendințe ”obiectivizarea” și
”individualizarea” aprecierii care are ca sistem de referință
nivelul inițial de pregătire a elevului.
 criteriul aprecierii nivelului însușirii deprinderilor și
priceperil or motrice prevăzute de programă:
– acest criteriu are în vedere capitolele programei în care
randamentul nu se poate estima prin măsurători exacte;
– în acest caz aprecierea poate controla următorii
parametrii:corectitudinea tehnicii de execuție, preciz ia,
specificul ritmului, amplitudinea mișcării, estetica mișcării și
expresivitatea;
– acest criteriu vizează latura calitativă a randamentului.
 capacitatea de aplicare:
– a cunoștințelor, priceperilor motrice și organizatorice în
condiții analoage sau c oncrete de desfășurare a ramurilor
sportive în condiții variate și diversitate impuse de practica
sportivă și de viață;

Didactica EFS

Pag. 70  criteriul ”atitudinii față de obiectul de învățământ –
educație fizică:
– acesta se referă la poziția, interesul elevului față de educa ție
fizică și comportamentul lui în această activitate.
 criteriul participării elevului în activitatea extrașcolară
de practicare a exercițiilor fizice:
– considerând educația fizică o activitate largă acest criteriu
formulează unele cerințe care obligă e levii la încadrarea în una
din formele de activitate extrașcolară, de masă sau de
performanță care sunt luate în considerare la aprecierea
generală a activității elevului.

Metode și tehnici de verificare,
apreciere și notare

– sistemul de evaluare impli că folosirea unor metode și tehnici
adecvate, de care depinde asigurarea caracterului obiectiv și
stimulativ al notării;
– acestea depind de natura obiectului evaluat.

Metode și tehnici de verificare :
– observarea curentă a subiecților și înregistrarea datelor
observației (reacție la efort, atitudini comportatentale);
– trecerea unor probe de control (incluse sau neincluse în
S.N.Ș.E.);
– executarea unor deprinderi și priceperi motrice în condiții
analoage probei, ramurii sau activității respective;
– îndeplinirea unor sarcini speciale de natură organizatorică,
didactică sau metodică;
– executarea unor deprinderi și priceperi motrice în condiții de
concurs, competiție și întrecere.

Didactica EFS

Pag. 71 Metode și tehnici de apreciere și notare:
– notarea pe baza unor b aremuri stabilite la nivel național sau
local (metoda absolută);
– aprecierea și notarea prin comparație la nivel de clasă și
școală (metoda selectivă sau relativă);
– aprecierea și notarea progresului individual;
– aprecierea și notarea nivelului de e xecuție a deprinderilor și
priceperilor motrice prevăzute în programă (nivelul tehnicii și
tacticii).

Testele

Sunt instrumente metodologice obiective de evaluare,
măsurare, diagnosticare, dup ă criterii științifice.

Tipuri de teste:
a) dup ă momentul apl icării:
– inițiale;
– temporale;
– intermediare;
– finale;
b) dup ă scop:
– de progres;
– de notare, cuantificare, normare;
– sintetice (sinteza materiei);
– grilă (forme particulare de teste).

Tipuri de examinatori:
a) dup ă gradul de exigen ță:
– foarte exigen ți;
– exigen ți;
– indulgen ți.

Didactica EFS

Pag. 72 b) dup ă comportamentul docimologic:
– indiferen ți;
– autoritari;
– optimi ști.

Importan ța sistemelor na ționale unitare de
evaluare în învățământul gimnazial și liceal

Evolu ție:
– în anul școlar 1973 s -a instituit primul sistem na țional de
evaluare denumit ”Sistemul unitar de verificare și apreciere”
(S.U.V.A.);
– acest sistem a contribuit la reglementarea unei probleme de
o importan ță deosebit ă teoretic ă și practic ă pentru educ ția
fizică școlar ă și anum e introducerea aprecierii obiective a
pregătirii elevilor la educa ție fizic ă;
– în anul 1986 acest sistem (S.U.V.A.) s -a modernizat
transform ându-se în ”Sistemul unitar de verificare și apreciere
a nivelului de preg ătire fizic ă a elevilor și depistarea ta lentelor
pentru activitatea sportiv ă de performan ță” pe scurt S.U.V.A.D.
– pe baza rezultatelor ob ținute de elevi se poate face o
apreciere la nivel na țional a poten țialului biomotric al acestora,
compar ând aceste rezultate cu cele din anii anteriori și cu cele
din alte țări;
– pe lângă acest sistem de probe profesorii stabilesc și alte
probe la finalul fiec ărui sistem de lec ții.
Categorii de probe ale S.U.V.A.D.:
– probe pentru verificarea calit ăților motrice de baz ă;
– probe pentru verificarea însușirii unor ramuri sau probe
sportive.

Didactica EFS

Pag. 73 Caracteristicile S.U.V.A.D.:
– probele din S.U.V.A.D. se programeaz ă pe parcursul anului
școlar, a șa cum indic ă instruc țiunile;
– probele din S.U.V.A.D. trebuie s ă fie trecute de to ți elevii ap ți
pentru efort fizic în cadrul lec țiilor, ace știa primind note în mod
obligatoriu;
– probele obligatorii ar urma s ă se adreseze calit ăților motrice
de baz ă și motricit ății generale a elevilor;
– probele stabilite de fiecare profesor vizeaz ă nivelul de
însușire de c ătre elevi a u nor deprinderi și priceperi motrice
specifice ramurilor sau probelor sportive prev ăzute de
program ă și practicate în unitatea școlar ă respectiv ă.

Didactica EFS

Pag. 74 Sistemul Na țional Școlar de Evaluare (S.N. Ș.E.)

Notă de prezentare:
– încep ând cu anul școlar 1999 -2000 de introduce noul sistem
de evaluare în învățământul primar, gimnazial, liceal și
profesional;
– S.N.Ș.E. reprezint ă o parte component ă a reformei, care are
ca principal obiectiv determinarea efectelor rezultate ca urmare
a aplic ării noilor curriculum uri.
– criteriile de evaluare prev ăzute în sistemul na țional vizeaz ă
nivelul realiz ării obiectivelor cadru și a standardelor finale de
performan ță proprii fiec ărui ciclu de înv ățământ, c ât și a
obiectivelor de referin ță stabilite pentru fiecare clas ă în
domeniul dezvolt ării capacit ății motrice generale și specifice
practic ării ramurilor de sport prev ăzute în programa școlar ă.
– varietatea instrumentelor cuprinse în sistemul de evaluare
asigur ă și elevilor posibilitatea de a opta pentru sus ținerea
unora di ntre acestea, corespunz ător propriilor posibilit ăți
psihomotrice, interesului și traseelor individuale de instruire
parcurse.
Sistemul cuprinde:
 metodologia de aplicare a sistemului;
 capacit ățile și competen țele supuse evalu ării;
 instrumentele de evalu are (probele de control);
 criteriul minimal de promovabilitate;
 descrierea probelor.

Metodologia de aplicare a sitemului de evaluare:
– sistemul na țional vizeaz ă evaluarea principalelor capacit ăți și
competen țe necesar a fi realizate în aria curricular ă educa ție
fizică și sport (trunchiul comun).

Didactica EFS

Pag. 75 – în func ție de schema orar ă adoptat ă, sistemul se
completeaz ă și cu evaluarea altor componente și capacit ăți
prevăzute în programe;
– pentru fiecare capacitate/competen ță sistemul prevede 2 -3
variante de inst rumente de evaluare (probe), din care elevul
poate opta pentru una dintre ele:
 în înv ățământul primar, 2 evalu ări la calit ățile motrice,
2 evalu ări la deprinderi motrice de baz ă și 2 evalu ări la
deprinderi sportive elementare;
 în înv ățământul gimnazial, 1 -2 evalu ări la for ță, 1-2
evalu ări la atletism și câte o evaluare la gimnastic ă și
joc sportiv;
 în înv ățământul liceal și profesional, c âte o evaluare la
forță, atletism, gimnastic ă și joc sportiv.
– programarea evalu ărilor pe semestre va fi realizat ă de
cadrele didactice în func ție de condi țiile de desf ășurare a
procesului de învățământ.
– în aplicarea sistemului de evaluare exist ă două categorii de
opțiuni: op țiunile profesorului și opțiunile elevului.
Profesorul poate opta în func ție de condi țiile de lucru pentru:
 alergare de vitez ă și de rezisten ță sau navete;
 1-2 din probele din atletism;
 o săritură din gimnastic ă;
 1-2 jocuri sportive;
 ramuri de sport alternative celor obligatorii.
Elevul poate opta în func ție de ofert ă, interes și
disponibili tăți, pentru:
 prob ă sau un cuplu de probe pentru for ță;
 1-2 probe de atletism și variante de evaluare ale
acestora;
 un joc sportiv și varianta sa de evaluare;

Didactica EFS

Pag. 76  gimnastica acrobatic ă și varianta sa de evaluare sau o
ramur ă de sport alternativ ă în locul acest eia;
 o săritură din gimnastic ă.
– calificativele/notele se acord ă pe baza rezultatelor ob ținute la
susținerea probelor și tinând seama de criterile privind starea
de s ănătate, disponibilit ățile motrice, atitudinea fat ă de
procesul de învățământ și progres ul realizat, prev ăzute în fișa
individual ă;
– sistemul na țional prevede bareme minimale echivalente
calificativului suficient și notei 5;
– pentru acordarea calificativelor/notelor superioare și
inferioarese vor elabora scale de notare proprii;
– la gim nastica acrobatic ă și joc sportiv sistemul va cuprinde
variante de probe cu dificult ăți diferite la care aprecierea va fi
făcută din nota maxim ă 8, 9 sau 10;
– în cadrul perioadei de evaluare sumativ ă semestrial ă se vor
programa cu prec ădere probe de con trol care necesit ă o
perioad ă mai îndelungat ă de preg ătire și acumulare, cum sunt:
alergarea de rezisten ță, jocul sportiv, etc.;
– sistemul de evaluare va fi adus la cuno ștința tuturor elevilor și
afișat la loc vizibil;

Didactica EFS

Pag. 77 Fișa individual ă

– este folosit ă pentru înregistrarea rezultatelor și notelor
obținute de elevi la probele de evaluare;
– pe lângă datele personale ale elevului și probele prev ăzute de
sistemul na țional de evaluare, fi șa individual ă va cuprinde și
probele de evaluare stabilite de profesor în vederea not ării
curente;
– de asemenea vor fi eviden țiate date semnificative care pot
influen ța notarea elevului, acestea fiind marcate în fiecare an
școlar cu un semn conven țional;
– folosirea fi șei asigur ă:
 aprecierea operativ ă și obiect ivă a evolu ției elevului pe
parcursul ciclului de învățământ;
 constatarea op țiunilor anuale ale elevilor pentru
diferite probe de evaluare;
 argumentarea not ării elevilor;
 transmiterea informa ției despre clas ă în cazul
schimb ării cadrului didactic sau trans ferării elevului;
 autoevaluarea cadrului didactic și evaluarea obiectiv ă
a acestuia de c ătre organele competente.

Didactica EFS

Pag. 78 B I B I L O G R A F I E

1. Badiu, T. – ”Teoria și metodica educa ției fizice și sportului”
(culegere de teste), Editura Evrika, 19 98.
2. Buruc, Maria, – ”Teoria și metodica educa ției fizice și
sportului” Editura Servo -Sat, Arad, 2000.
3. Cârstea, G. – ”Educa ția fizic ă – teoria și bazele metodicii”,
A.N.E.F.S., Bucure ști, 1998.
4. Cob ârzan, H., Prodea, C. – ”Metodica educa ției fizice și
sportive școlare”, U.B.B., curs, 1999.
5. Dragnea, A., Bota, A. – ”Teoria activit ăților motrice”, E.D.P.,
Bucure ști, 1999.
6. Dragnea, A. – ”Teoria educa ției fizice și sportului”, E.D.P.,
Bucure ști, 1999.
7. Scarlat, E., Scarlat, M. B., – ”Educa ția fizică și sport”, E.D.P.
, Bucure ști, 2002.
8. M.E.N. – ”Evaluarea în înv ățământul primar”, Bucure ști,
1998
9. M.E.N. – ”Sistemul na țional școlar de evaluare la educa ția
fizică și sport”, Bucure ști, 1999
10. M.E.N. – ”Programele școlare la educa ția fizi că pentru
ciclul primar, gimnazial și liceal”, Bucure ști, 1998, 1999, 2001