,,titlul romanului, Patul lui Procust este prima și cea mai cuprinzătoare metaforă simbolică a [630459]

UNIVERSITATEA PETROL –GAZE DIN PLOIEȘTI
FACULTATEA: LITERE ȘI ȘTIINȚE
DEPARTAMENTUL: FILOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDII: LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ –
LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ENGLEZĂ
FORMA DE ÎNVĂ ȚĂMÂNT: IF
LUCRARE DE LICENȚĂ
TEMA: ,,TEM A IUBIRII ÎN ROMANELE LUI CAMIL
PETRESCU ȘI LIVIU REBREANU ”
Conducător științific:
LECT. UNIV. DR. ISPAS LUCIA
Absolvent: [anonimizat]
2017

2CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………2
ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……3
I.VIZIUNEA IUBIRII ÎN ROMANUL INTERBELIC. GENERALITĂ ȚI………………………….. .9
II. POVE ȘTI DE IUBIRE REFLECTATE ÎN ROMANUL INTERBELIC ………………………….. ….24
1.NEPOTRIVIREA CARACTERELOR LA CAM IL PETRESCU ÎN PATUL LUI PROCUST
24
2. TRĂDAREA ÎN IUBIRE LA CAMIL PETRESCU ÎN ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE,
ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..33
3.DRAGOSTEA CONDI ȚIONATĂ ÎN IONDE LIVIU REBREANU ………………………….. .43
4.IUBIREA NECONDI ȚIONATĂ ÎN ADAM ȘI EVA. MITUL ANDROGINULUI …………..53
5.PLATITUDINEA IUBIRII LA LIVIU REBREANU ………………………….. …………………….. 61
III. EL ȘI EA. ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ ………………………….. ………………………….. …………………. 69
1.DON JUANUL ȘI EROINA ENIGMATICĂ VS. INTELECTUALUL ȘI FEMEIA OPACĂ
69
2.PORTRETUL INTELECTUALULUI LUCID ȘI FEMEII INFIDELE …………………………. 83
3.ȚĂRANUL ARDELEAN ȘI FEMEIA DOCILĂ VS. POETUL INTELECTUAL ȘI
IUBIRILE EFEMERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 90
4. ÎNFĂȚIȘĂRI DIFERI TE. SUFLETE PERECHE ………………………….. ………………………… 103
5.PUTEREA SEDUC ȚIEILA LIVIU REBREANU ÎN ROMANUL JAR…………………….. 108
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …115
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 118

3ARGUMENT
Am ales ca subiect de studiu pentru lucrarea de fa ță iubirea în romanul interbelic, prin
care mi-am propus să prezint natura rela țiilordintre personaje, tipurile de influen țe care
determină schimbări, atât în comportamentul acestora, cât și în cadrul cuplului din care fac
parte, precum și o analiză psihologică a protagoniștilor implicați în actul iubirii. De
asemenea, mi -am propus o inve stigare amănun țită a cauzelor interioare sau exterioare și a
factorilor psihologici care ar putea duce la crearea problemelor de cuplu și chiar la eșecul
personajelor de a cunoa ște absolutul și desăvârșirea deplină prin iubire.
Am optat pentru analiza ace stei teme, deoarece consider că reprezintă un aspect
important al crea ției interbelice, pașii parcurși în scopul cunoașterii sentimentului absolut
constituind nucleul romanului. Totodată, subiectul abordat este unul actual, fiindcă
cercetători, printre car e Gheorghe Glodeanu, Livia Iacob și Alexandru Protopopescu au
continuat și în zilele noastre să abordeze în lucrările lor problematica romanului interbelic,
orientându -seși asupra relațiilor dintre personajele implicate într -un cuplu, factor principal
pentru anticiparea sau determinarea evolu ției acestora. Noutatea pe care exegețiio aduc este
că ace știa au sintetizat criticile făcute anterior, oferind o imagine de ansamblu a romanului
românesc interbelic, respectiv aromanelor lui Camil Petrescu și LiviuRebreanu. Motivul
blestemului și al morții prezent în opera lui Rebreanu a fost remarcat și amplu discutat în
studiile critice actuale, romanul Ionfiind perceput ca pe o relatare a demitizării satului, ca pe
o boală distrugătoare a unor personaje, și chiar a unei întregi comunități. De asemenea, s -a
vorbit despre karma care condi ționează destinul cuplurilor în Adam și Eva și despre soarta
tinerei fet e constrânsă de dorin țele egoiste ale părinților în Jar. În cazul lui Camil Petrescu ,
se analizează autenticitatea operelor sale ,văzută prin prisma criticilor anterioare ,și
elementele de noutate pe care autorul le aduce pe scena literaturii române ști.

4Studiul întocmit conține argumente menite să susțină ideile prezentate. Pentru
aceasta, am folosit atât studiile critice și articolele care s -au realizat pe tema romanului
românesc interbelic, cât și studii de psihologie și de religie prin intermediul căror a am urmărit
să expun tabloul psiho-moral al personajelor actante la jocul iubirii, respectiv să reliefez rolul
important al prezen ței divine în viețile acestora. De o importanță majoră sunt cercetările
efectuate de G. Călinescu, Tudor Vianu, Eugen Lovines cu, Pompiliu Con stantinescu și mulți
alții, înalecăror lucrări se regăse ște o analiză aprofundată a romanelor lui Camil Petrescu și
Liviu Rebreanu. Criticii ale căror studii sunt mai actuale continuă să abordeze tematica iubirii
în romanul interbelic, si ntetizând informa țiile specificate anterior și comentând percepțiile
predecesorilor săi.
Lucrarea este organizată în trei capitole care abordează, pe rând, tema erosului într -o
serie de romane apar ținând perioadei interbelice, pov eștile de iubire reflecta te în operele lui
Camil Petrescu și Liviu Rebreanu, ultima parte fiind dedicată conturării portretului
psihologic al protagoni știlor implicați în actul iubirii. Toate acestea sunt su puse unei atente
analize, realizată pe baza informa țiilor oferite de anumiți psihologi, respectiv noțiunilor
extrase din căr țile bisericești ortodoxe.
În primul capitol, intitulat ,,Viziunea iu birii în romanul interbelic. Generalită ți”,am
tratatla modul general mai multe romane care apar țin perioadei specificate. A m ales să
deschidacest capitol cu un citat din Biblie reprezentativ pentru tema mea de licen ță, deoarece
oferă un posibil mod de definire a dragostei privită ca sentiment divin , de o puritate absolută,
menit să călăuzească sufle tele spre mântuirea pe care și-o doresc cu ardoare. Lumea din
care fac parte le atribuie personajelor un statut social și le formează portretul psiho -moral.
Personajele gravitează în jurul acestui nucleu social care le determină într -o mai mică sau
mai m are măsură destinul. Astfel, ele se pot clasifica în două tipologii: cea a inadaptatului și
cea a integratului în universul social, ceea ce determină și relațiile inter umane, în special cele
de cuplu. În romanul lui Liviu Rebreanu, Ion, societatea formează un personaj grotesc menit
să creeze un dezechilibru emo țional celor cu care intră în contact, inclusiv eroinei, Ana, pe
care o condamnă în mod indirect la moarte. În cazul altor protagoni ști–Apostol Bologa din
Pădurea spânzura ților și Ștefan Gheorghidiu dinUltima noapte de dragoste, întâia noapte
de război -intervine experien ța apocaliptică a războiului ,care are rolul de a -i iniția și de a le
schimba viziunea asupra e șecului pe care l -au avut anterior în dragoste. În Patul lui Procust ,

5o posibilă la șitate a personajului masculin sau refuzul de a se maturiza îi înlătură șansa de a
accede pe o treaptă superioară prin eros, pe când în Maitreyi,sfârșitul eroilor este determinat
de opoziția părinților fetei, iar în romanul Jarde nepotrivirea caracterelor. Prin intermediul
romanului Adam și Eva, Rebreanu aduce în aten ția publicului cititor mitul reîncarnării,
condiție vitală pentru ca cei doi îndrăgostiți să poată cunoaște împlinirea prin iubire.
Personajele Hortensiei Papadat -Bengescu trăiesc într -o societate în care predomină adulterul,
ceea ce duce la crearea triunghiurilor conjugale cauzate de nefericirea, de neîmplinirea în
relația de cuplu. Otilia alui G. Călinescu este, de asemenea, implicată într -un triunghi
conjugal. O scilează între Felix și Pascalopol și, în cele din urmă, îl alege pe cel mai în vârstă
a cărui situa ție materială ar putea -o ajuta să -și clădească un viitor, dar de care se va des părți
însă din cauza concep țiilor alimentate de discrepanța dintre genera ții.Și trilogia lui Anton
Holban prezintă trei pove ști de iubire diferite -având în centru acela și erou-,care e șuează
din cauza aparentei indiferen țe a personajului Sandu față de sentimentele iubitei (în O moarte
care nu dovede ște nimic), a incompatibilită ții celor doi (în Ioana)și, respectiv, a capriciilor
feminine (în Jocurile Daniei ). Ragaiac din Rusoaica își ratează șansa la dragoste prin iluzia
pe care și-o creează, prin tiparul rusoaicei perfecte pe care și-o dore ște, dar pe care nu o va
găsi nicioda tă. Toate cele men ționate înlătură posibilitatea unui final fericit pentru
protagoni știi romanului interbelic, care se lasă înrobiți de propriul egocentrism, de patima
adulterului sau de iluzia femeii dorite pe care și-o închipuie.
În continuarea studiului efectuat, am ales să mă opresc asupra romanelor lui Camil
Petrescu –Patul lui Procust șiUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război –și Liviu
Rebreanu –Ion,Adam și Eva șiJar–, deoarece consider că reflectă foarte bine ceea ce mi –
am propus să analizez, tema iubirii. Totodată, personajele romanelor sunt potrivite pentru
realizarea acestei analize, iar parcursul rela ției lor, determinat de anumite circumstanțe și de
comportamen tul protagoni știlor,este relevant pentru întocmirea studiului. Conform
cercetărilor psihologice pe care le -am folosit în argumentare, am determinat și analizat
factorii psihologici care au condus la implicarea în rela ții nepotrivite. Astfel, protagoniștii
Ladimași Ștefan Gheorghidiu sunt incapabili să observe adevăratele intenții ale partenerelor
din cauza ata șamentului emoțional. Cei doi sunt implicați în legături toxice cauzate de o
părere deformată a femeilor pe care le iubesc. De și găsește refugiu în biserică pentru o
perioadă, Ladima î și vede în cele din urmă cheia salvării doar prin actul sinuciderii. Spre

6deosebire de personajul din Patul lui Procust , Gheorghidiu găse ște forțele necesare pentru a
discerne adevărul și pentru a încheia relația cu feme ia care i-a provocat atâta suferin ță. În
cadrul cuplului Fred Vasilescu și doamna T., se observă o compatibilitate care s -a fi putut
materializa printr -o căsătorie. Unii cercetători în domeniul psihologiei încurajează acest act,
fiind de părere că duce la dezvoltarea personală și la o mai bună cunoaștere de sine. Deși
doamna T. -femeia superioară și independentă care își cunoaște dorințele –aspiră la o
posibilă căsătorie cu Fred, acesta refuză prompt și se distanțează de iubita sa atunci când
relația devi ne serioasă. În Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , Gheorghidiu
se complace pentru o lungă perioadă într -un mariaj care nu se poate finaliza decât printr -o
despărțire. Intelectual lucid, distanțat de societatea degradată în care trăiește, a cesta este
incompatibil cu so ția materialistă, care își dorește să se facă remarcată în lumea mondenă.
Încercarea de a salva mariajul cu orice pre ț duce la crearea unei relații obsesive între cei doi ,
care, conform psihologilor, ajunge să domine întreaga e xistență a individului, respectiv a lui
Ștefan Gheorgidiu.
Liviu Rebreanu creionează pove ști de iubire diverse în romanele sale. În analiza
acestora, am folosit studiile realizate de Erich Fromm, Paul Hauck, Brenda Schaeffer și
Théodule Ribot pentru a ilu stra condi țiile care trebuie îndeplini te în scopul reu șitei
desăvâr șiriiprin eros. Ion î și refuză dreptul de a forma o familie alături de femeia iubită în
detrimentul pământului pe care aspiră să -l dețină. Astfel, căsătoria cu Ana este condiționată
de ave rea tatălui ei. Dorin ța de a avea atât terenurile mult râvnite, cât și pe Florica determină
faptele săvâr șite de către personaj, care au ca urmare dezeroizarea acestuia. Celălalt
protagonist al romanului, Titu Herdelea, se remarcă prin iubirile efemere pe care le trăie ște
intens. Laura, sora acestuia, reprezintă modelul fetei care trece printr -o transformare și
maturizare bruscă în urma căsătoriei. Opera Adam și Eva se remarcă prin noutatea pe care
Rebreanu o aduce literaturii române, anumereinterpretarea mitului reîncarnării. Existen ța lui
Toma Novac este formată din șapte vieți de -a lungul cărora încearcă să -și găsească jumătatea,
conform mitului androginului. Erosul este văzut ca o necesitate primordială în scopul
cunoa șterii desăvârșite și a împlinirii absolute. Romanul Jarare ca tematică iubirea himerică,
efemeră, care cauzează eroinei Liana dezamăgiri și un impact emoțional puternic. Aceasta
nu găsește altă modalitate de evadare din încorsetarea existenței sufocante, decât prin
sinucidere. În căr țilereligioase, iubirea este văzută ca sentiment divin, vital mântuirii. Aici,

7iubirea este tipic adolescentină, iar comportamentul taciturn al bărbatului denotă dezinteres
și lipsa unor sentimente profunde fa ță de iubita sa.
În ultima parte a lucrării mi -ampropus să studiez îndeaproape gama largă de eroi și
eroine pe care o oferă romanul interbelic și care participă la jocul iubirii. Astfel, am observat
că scriitorul Camil Petrescu le atribuie personajelor masculine din Patul lui Procust șiUltima
noapte de dragoste, întâia noapte de război statutul de intelectuali lucizi, incompatibili cu
femeile inferioare, opace, materialiste pe care le iubesc. Doamna T. se distinge de această
categorie prin caracterul superior ,care, însă, nu îi va aduce bucuria de a se î mplini prin iubire
din cauza indeciziei lui Fred Vasilescu. În căr țile de religie este condamnat actul sinuciderii
–la care recurg personajele petresciene –și sunt specificate soluții pentru rezolvarea
situațiilor care au dus în acest punct, așa cum și Ș tefan Gheorghidiu găse ște puterea de a trece
peste impasul în care se află.
Și personajele lui Liviu Rebreanu au parte de expe riențe definitorii, faptelelorfiind
relevante pentru sfâr șitul acestora. Studiile psihologice reflectă ideea conform căreia
acțiunile celor din jur, modelul oferit de ceilalți are repercusiuni asupra individului. Astfel,
Ion estețăranul inteligent, parșiv, care știe că doar acumularea unei cantită ți considerabile de
teren îl poate face respectat printre săteni. Femeia devine obiectul dorin țelor pătimașe ale
bărbatului șiacestao folose ște fără remușcări până în momentul în care își atinge obiectivul.
Titu Herdelea reprezintă tipul int electualului apreciat printre pripăseni ,datorită calită ților
sale de scriitor. Este pătima ș și nu ezită să se aventureze în relații efemere cu rol inițiatic.
Surorile acestuia, Laura și Ghighi,întruchipează tiparul feminin, fiind două firi bovarice și
romantice,care visează la o iubire pătima șă. Laura ac ceptă în final mariajul cu George Pintea
și cunoaște împlinirea deplină alături de soțul ei. Același destin pare să îl aibă și Ghighi ,care
urmează parcursul surorii sale. În Adam și Eva, indiferent de ip ostaza în care apar cei doi
protagoni ști, menirea acestora de a se întregi prin iubire și de a reprezenta mitul androginului
determină întâlnirea lor în fiecare dintre cele șapte existențe. Femeia este înfățișată ca
imagine a desăvâr șirii, ca simbol al izb ăvirii eroului. Inocen ța Lianei din Jareste cheia
propriei pieiri. Fragilitatea eroinei nu poate rezista în fa ța cruzimii și indiferenței lui Dandu.
La fel ca în cazul lui Ladima, am observat alegerea acesteia de a se refugia în biserică,
sperând la îndre ptarea situa ției în care se află. Totodată, asemenea Anei din Ionroste ște
aceeași replică, considerând că existența ei este urmărită de ghinion, și are parte de același

8final tragic în care, parcă sub influen ța unei hipnoze, se îndreaptă către obiectul ca re urmează
să-i curme existen ța: revolverul în cazul ei și ștreangul în cazul Anei.
Toate cele precizate reprezintă viziunea de ansamblu a ceea ce mi -am propus să
urmăresc pe parcursul întocmirii studiului. Am analizat informa țiile din roman privitoare l a
relația de cuplu, încercând să mențin comparația între elementele descoperite și comentariile
criticilor, psihologilor șispeciali știlordin domeniul religiei. De asemenea, am descoperit și
susținut cu exemple edificatoare asemănări și deosebiri între romanele lui Camil Petrescu și
cele ale lui Liviu Rebreanu ,întreeroiipe care îi creion ează, precizând elemente comune ce
se regăsesc atât în caracterul acestora, încondiția lor, cât și în poveștile de iubire pe c are le
trăiesc.

9I.VIZIUNEA IUBIRII ÎN RO MANUL INTERBELIC.
GENERALITĂ ȚI
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu
pizmuie ște, nu se laudă nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu
necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește
răul. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduie ște, toate le
rabdă. Dragostea nu cade niciodată1.
Iubirea este văzută în opera interbelică ca fiind unul dintre cele mai înăl țătoare
sentimente, dar totodată șicel mai greu de atins. Scriitorii din această per ioadă abordează
frecvent în operele sale această temă. Eroii lor tânjesc și doresc cu ardoare să cunoască
împlinirea prin eros. Apogeul însă nu este atins, fie din cauza unor iluzii pe care bărbatul
visător și le creează ca în Patul lui Procust de Camil Pe trescu șiRusoaica de Gib Mihăescu,
fie din cauza eroinelor a căror prioritate o constituie interesul material ca în romanele Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu sau Enigma Otiliei de G.
Călinescu sau chiar a eroilor care s e confruntă cu această dorin ță cum este în cazul lui Ionde
Liviu Rebreanu, fie din pricina destinului potrivnic care face imposibilă concretizarea relației
celor doi îndrăgosti ți-așa cum se întâmplă în romanul lui Liviu Rebreanu, Adam și Eva –
sau a nai vității eroinei din Jarcare speră să fie iubită.
Analizând romanul românesc interbelic, Pompiliu Constantinescu afirmă în lucrarea
sa că:
Prin datele stilistice de la care porne ște, romanul e genul literar în care se
reflectă mai mult societatea; teatrul își poate, la nevoie, resuscita personagii din
alte vremi, lăsându -le joc liber pasiunii; categoria socială –îi e mai pu țin
necesară; spectacolul conflictelor interne acaparează, dincolo de mediu,
interesul contemplativ al cititorului2.
1***,Noul Testament: Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel , Ed.Institutului biblic și de
misiune al bisericii ortodoxe române, Bucure ști, 1997, p. 1304 -1305
2Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic , Ed.Minerva, Bucure ști, 1977, p . 14

10Într-adevăr, pe rioada interbelică a adus pe scena literaturii o perspectivă mai complexă asupra
romanelor. Mediul social reprezintă mecanismul central al fiecărui roman, factorul principal
care exercită cea mai mare influen ță asupra personajelor și care determină evoluți a lor de-a
lungul întregii ac țiuni.Aceasta se remarcă îndeosebi în romanul interbelic, în care un număr
relativ mare de personaje gravitează în jurul nucleu luisocial, destinul, comportamentul lor,
conflictele interioare și exterioare fiind determinate de lumea din care fac parte. Cei mai mul ți
dintre ace ști eroi se agață de unica speranță care îi mai poate izbăvi, care îi mai poate salva
din această lume a depravării: împlinirea prin iubire. Pove știle de dragoste croite de -a lungul
acestor romane aduc în atenția cititorilor diferite tipuri de eroi și eroine. În unele dintre ele,
sentimentul suprem este împărtă șit, pe când în altele nu, ceea ce creează drama celuilalt și
generează un conflict interior care va duce treptat la moartea lăuntrică a acestuia.
Societatea are rolul de a forma personajul, de a -i contura portretul psiho -moral,
reprezentând cea mai importantă influen ță în dezvoltarea ulterioară a personalității și în
alcătuirea concep țiilor sale morale. Astfel, individul este nevoit să se adapteze m ediului în
care trăiește, fie reușind să se integreze, fie dorind să rămână în umbra societății, de cele mai
multe ori fiind învins de aceasta. Pompiliu Constantinescu ne împărtă șește ideea că eroul
romanului
se compune și se descompune, după normele mecanicei sociale, între
mimetism sau inadaptare. El nu luptă cu for țele interne proprii; conflictul cu
ambianța îi absoarbe toată energia, fie că va cădea învins, fie că va triumfa.
Această lipsă de gratuitate a a ctelor lui a dus la un fel de contabilitate psihică,
în partidă dublă, limitând cazurile de con știință la bilateralitate: dezadaptat –
parvenit, din punct de vedere social, abulic-voluntar, psihologice ște3.
Așadar, personajele romanelor pot fi clasificate î n două tipologii: cea a inadaptatului
și cea a integratului în societate. În func ție de statutul său în raport cu societatea, integrat sau
inadaptat, un personaj poate fi influen țat în relațiile în care se află cu celelalte personaje, în
special cele de se x opus.
Perioada interbelică este ,,o perioadă de intense căutări și variate experiențe
estetice”4. Scriitorii urmăresc să construiască personaje cât mai variate, cu un psihic complex,
cu trăsături fizice bine definite și cu un comportament care urmează să influențeze relația sa
cu celelalte personaje din roman.
3Ibidem, p. 15 -16
4Gheorghe Glodeanu, Poetica romanului românesc interbelic , Ed.Libra, Bucure ști, 1998, p. 5

11Conform criticului Tudor Vianu, ,,literatura care se ridică astăzi e îndreaptă cu un
ochi mai în țelegător către problemele integrale ale societății, sporește numărul temelor ei,
lărge ște câmpul obse rvației, adâncește conflictele”5. Astfel, în romanul interbelic este
regăsită o gamă largă de teme, de la social, politic, religios până la tema iubirii sau a timpului.
Este creionat un întreg univers în al cărui centru se află personajele, sub diferite as pecte și
tipologii, care contribuie în totalitate la desfă șurarea firului epic, la construirea relațiilor și
conflictelor de diferite tipuri și, bineînțeles, la propria lor evoluție de -a lungul romanului.
În romanul lui Liviu Rebreanu, Ion, autorul urmăre ște evoluția psihologică a
personajului principal și modul în care aceasta îi influențeaza relațiile cu celelalte personaje.
De asemenea, Ion, prin comportamentul și gesturile sale influențează și viețile personajelor
cu care interac ționează. ,,Ion e o sint eză a sămănătorismului și totodată înseamnă lichidarea
lui”6. Acest personaj reprezintă un simbol al țăranului inteligent , pe de-o parte cu o dorin ță
arzătoare, aceea de a avea cât mai mult pământ, iar pe de altă parte, care dore ște împlinirea
prin iubire. Aceste două dorin țe majore ale sale reprezintă centrul de interes al romanului,
guvernând întreaga ac țiune. Eroul romanului are de ales: fie se căsătorește cu Ana, fiica lui
Vasile Baciu, pe care nu o iube ște, dar de care s -ar putea folosi pentru a -și îndeplini scopul
de a avea pământ, fie ar putea duce o via ță liniștită lângă Florica, cea pe care o iubește, dar
lângă care ar duce o via ță plină de neajunsuri materiale. Decizia sa are repercusiuni asupra
vieții celorlalți săteni. Ion oscilează între cele do uă posibilită ți, dar, în final, se lasă condus
de pasiunea pentru pământ, ajugând să încalce orice normă morală în vederea îndeplinirii
visului său. A șa cum afirma și criticul Tudor Vianu,
Este înIono complexitate de situa ții și interese mărunte care se ciocnesc și a
căror măre ție o alcătuiește forfota neobosită a vieții. Între acestea, Ion,
personajul care î și împrumută numele romanului, este singurul care
individualizează instinctele de rezisten țăale rasei . El este un erou, dar un erou
care n-are con știința scopului căruia îi servește7.
Pedeapsa lui pentru toate faptele săvâr șite nu întârzie să apară și astfel, în finalul romanului
Ion este omorât, nu înâmplător cu o sapă, simbol al lucrului păm ântului.
Conform criticului Pompiliu Constantinescu,
satul românesc trăie ște, în romanul d -lui Rebreanu în exponen ții lui tipici,
frământați de pasiunile rudimentare și limitate ale mediului. Florica și Ion sunt
5Tudor Vianu, Scriitori români din secolul XX , Ed.Academiei, Bucure ști, 1963, p. 10
6Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 22
7Tudor Vianu, op. cit., p. 18

12elementele de dezechilibru social: cea dint âi, cu un început de autonomie,
ultimul alcătuit dintr -o dublă compozi ție sufletească. […] Învingând socialul,
considerând femeia ca un mijloc al ambi ției lui, își complică destinul, prin
gratuitatea iubirii pentru Florica8.
El consideră personajele Flor icași Ion un dezechilibru al societății în care trăiesc din cauza
încălcării normelor morale. Florica, având statutul de femeie măritată, nu -l respinge pe Ion
așa cum ar fi trebuit, iar acesta din urmă, incapabil să accepte că femeia iubită nu -i mai
aparține, decide să săvâr șească fapta care îi va aduce sfârșitul. Autonomia Floricăi este dată
de independen ța pe care aceasta își dorește să o capete construindu -și propria familie, iar
dubla compozi ție sufletească a lui Ion rezultă din cele două pasiuni ale s ale: pământul și
femeia pe care o iube ște.
,,Calitățile cele mai frapante ale lui Liviu Rebreanu se manifestă totuși pe linia
tradițional naturalistă, comportând acea arhitectură epică solidă, prin care Ions-a impus dintr –
o dată, ca o revela ție, dând pen tru totdeauna romanului nostru siguran ța aptă oricăror
întreprinderi majore”9. Deși romanul Ionse încadrează în tiparul sămănătorist, în operă sunt
prezente și personaje -simbol al intelectualită ții. Un personaj reprezentativ pentru această
categorie este Titu Herdelea, fiul învă țătorului Herdelea, a cărui familie ,,jura că tânăr mai
deștept ca dâns ul nu se pomene ște în împrejurime”10. El se bucură de statutul de poet al
satului, atrăgând admira ția celorlalți săteni: ,,domnii din Armadia și cu deosebire doamnele
și domnișoarele au citit cu mirare și invidie numele băiatului învățătorului din Pripas su b o
poezie tipărită. În curând tot jude țul l-a consacrat poet”11. În roman, ,,burghezia e înfă țișată
prin preotul Belciug, prin învă țătorul Herdelea, prin fetele și ginerii lui; țărănimea înstărită,
prin Baciu, socrul lui Ion, prin George, rivalul lui, șiprin Ana”12. Pe tot parcursul firului epic
se remarcă această diferen ță dintre burghezie și țărănime, romanul fiind construit pe aceste
două planuri care interferează, avându -i ca personaje principale pe Titu Herdelea,
reprezentant al burgheziei și pe Ion a l Glanetașului, reprezentant al țărănimii.
Fiind roman obiectiv, naratorul relatează totul la persoana a III -a, perspectiva narativă
fiind ,,dindărăt”. Acesta are cuno ștință de toate evenimentele și întâmplările prezente în
8Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 22-23
9I. Negoițescu,Istoria literaturii române , vol. I (1800 -1945), Ed. Minerva, Bucure ști, 1991, p. 196
10Liviu Rebreanu, Ion, Ed. Pentru Lit eratură, 1966, p. 55
11Ibidem, p. 56
12Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 22

13roman și știe tot ceea ce se afl ă în sufletul personajelor, modul lor de gândire etc. El nu se
implică emo țional în operă, nu favorizează anumite personaje sau defavorizează pe altele, nu
încearcă să găsească justificări pentru faptele personajelor, dar nici nu le condamnă. Ac țiunea
roma nului, întâmplările de o mai mică sau mai mare importan ță, faptele personajelor, relațiile
și conflictele dintre acestea sunt tratate cu veridicitate, astfel încât cititorul să î și poată forma
o cât mai bună viziune a satului ardelenesc descris și să se po ată integra mai bine în u niversul
pe care Rebreanu a dorit să-l expună.
,,Construind pe dimensiuni mari, d. Rebreanu aduce aspectul crea ției-bloc, de tehnică
balzaciană ( Ion)–sau își strânge fibrele de atenție în analiza crizei morale, a cazului de
conștiință, metodic și bogat înlănțuit, halucinant prin tenebrele lui interioare ( Pădurea
spânzuraților)”13. ÎnIonsecvențele epice multiple se întrepătrund, ceea ce conferă romanului
complexitate. Aceste secven țe, precum și diversificarea temelor îi dau romanu lui conforma ția
unui roman ,,balzacian”. În Pădurea spânzura ților este urmărită cu o aten ție amănunțită
evoluția psihologică a personajului Apostol Bologa. Acesta se înrolează în război din proprie
inițiativă, mânat de un orgoliu masculin, de un capriciu, deoarece logodnica sa, Marta admira
pe acei războinici curajo și, iar acesta își dorea să o impresioneze pentru a se putea bucura de
toată aten ția ei. Romanul urmărește inițierea sa pe durata războiului, eveniment care îl
marchează și îl maturizează pe toat e planurile. Războiul este pentru Apostol Bologa ca o a
doua naștere, ca un al doilea început în viață. Momentul care îl marchează este acela în care
decide să dezerteze mai degrabă, decât să î și trădeze țara. Un alt moment se referă la relația
sa cu Marta . În cele din urmă, eroul î și dă seama că logodnica sa nu îl iubește atunci când îi
observă gesturile în compania unui ofi țer. După acest episod, Bologa decide să rupă logodna,
dar râmâne cu cicatrici suflete ști gândindu -se la gestul său nesăbuit, acela de a se înrola în
război pentru a -și atrage admirația unei femei căreia niciodată nu i -a păsat de el. Însă, acest
episod nu are impactul a șteptat asupra eroului, acesta dându -și seama că gestul pe care l -a
făcut a fost provocat nu din gelozie (căci realizeaz ă că sentimentele lui pentru Marta nu erau
atât de puternice, ele fiind mai mult o iluzie), cât mai degrabă datorită sentimentelor pe care
le nutrea fa ță de Ilona, femeia prezentă mereu în gândurile lui. Iubirea lor se concretizează
printr-o logodnă, dar A postol Bologa nu se va bucura mult de femeia pe care o consideră
13Ibidem, p. 11

14sufletul său pereche, deoarece va fi prins dezertând și va fi condamnat pentru fapta sa la
spânzurătoare.
O situație asemănătoare întâlnim și în opera lui Camil Petrescu Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război . Dacă în prima parte a romanului, frământările suflete ști
ale luiȘtefan Gheorghidiu se datorau soției sale, Ela, în cea de -a doua parte, povestea de
iubire a celor doi trece pe un plan secundar, războiul constituid centrul d e interes. Trecând
prin această experien ță care are rolul de a -l iniția, eroul realizează că problemele pe care le –
a avut cu so ția sa, toate neînțelegerile, toate gesturile ei de trădare -din cauza cărora
Gheorghidiu ajunsese la concluzia că a fost în șelat-erau prea pu țin importante în comparație
cu experien ța pe care a trăit -o în război. De și atunci când s -au căsătorit, ace știa păreau să se
bucure de o frumo asă poveste de iubire, în ciuda sau, mai bine spus, datorită traiuluimodest,
cu timpul, după ce Ștefan a dobândit o moștenir e, Ela a început să se schimbe -în viziunea
lui-, fiind din ce în ce mai interesată de lumea mondenă. Din gesturile ei nefiresc de apropiate
față de dl. G., Ștefan deduce chia r că ar fi fost în șelat. Rănit în orgoliu, el nu înârzie să -i
plătească s oției cu aceeași monedă și aduce o femeie în casa lor, fapt ce duce la cearta celor
doi. Ela este tipul femeii cochete, care dore ște să iasă în evidență și să fie cât mai bine văzută
în societate, în timp c eȘtefan este tipul intelectualului. Datorită diferențelor de caracter, de
ideiși opinii, precum și de aspirații a celor doi, relația lor de iubire are un sfârșit previzibil,
care nu întârzie să apară, concretizându -se printr-un divorț.
ÎnPatul lui Procu st, Camil Petrescu înfă țișează cu o notă dramatică relația dintre cele
trei personaje care formează un triunghi amoros, Fred Vasilescu -doamna T. -Ladima.
analismul, pornit din acelea și stranii experiențe individuale, capătă la d. Camil
Petrescu, o acu itate deosebită; gelozia lui Gheorghidiu sau senzualitatea
Emiliei, din Patul lui Procust , cași gelozia lui Ladima dau omului precădere,
fiind văzut în resorturile lui cele mai tainice, cu o aspră luciditate14.
Deși Fred Vasilescu o iubește pe doamna T., iar iubirea îi este împărtă șită, acesta nu are
curajul de a se implica într -o relație de durată sau chiar într -un mariaj și să riște să -și piardă
statutul de Don Juan. Astfel, amândoi au de suferit din cauza imaturită ții de care Fred dă
dovadă. De asemene a, Ladima o iube ște orbește pe Emilia, sperând că și ea simte ceva pentru
el, însă aceasta este o fiin ță opacă, lipsită de sentimente, care se folosește de bărbați în
vederea atingerii propriului țel.
14Ibidem, p. 38

15Povestea de iubire ilustrată în romanul lui Eliade, Maitreyi este de o inocen ță rar
întâlnită în romanul interbelic. Chiar dacă la început, Allan nu simte nicio atrac ție față de
copila bengaleză Maitreyi, cu timpul, aceasta reu șește să-i stârnească interesul prin
simplitatea ființeiei care totodată, în mod paradoxal, pare complicată, fiind diferită din toate
punctele de vedere fa ță de fetele cu care Allan a avut contact până atunci. Acesta a văzut -o
prima dată în ma șină,moment în care o percepe neatrăgătoare . O mare probabilitate aprimei
păreri pe care Al lanși-a format-odespre aceasta o constituie șocul, după cum el însu și
menționează, deoarece nu mai văzuse înainte o femeie bengaleză atât de aproape.
Treptat, eroul romanului dezvoltă o afec țiune pentru Maitreyi care, copleșită, se lasă
sedusă de îmbiet oarea vrajă a dragostei. De și provin din medii culturale diferite, fapt ce
indică incompatibilitatea într -o posibilă rela ție de cuplu, acest lucru nu constituie o piedică
în calea dragost ei. Orbiți de iubirea ce pune stăpânire pe întreaga lor ființă, aceșt ia săvâr șesc
impruden țe pe care, mai târziu, le vor regreta amarnic. În momentul în care familia se opune
relației și îl alungă pe Allan, Maitreyi începe să trăiască o dramă din care va căuta cu disperare
un mijloc de evadare. În încercarea de a găsi solu țiiși sufocată de propria -i disperare, ea
ajunge să se dea unui vânzător de fructe, încălcând toate regulile cultului ei și propriile -i
principii numai pentru a fi alături de omul iubit. Cât despre Allan, acesta încearcă în zadar să
o uite pe Maitreyi. Căl ătorește fără o țintă anume, fără o destinație, zdruncinat de toate
evenimentele care au avut loc și de finalul neașteptat. O caută , sperând că o să găsească măcar
o parte din tot ceea ce a însemnat ea și în alte femei, însă fără succes. Este chinuit de pr opriile
sentimente, este îndurerat de pierderea sa și își dă seama că niciodată nu va mai putea întâlni
o feme ie unică a șa cum a fost fata bengaleză .
Acțiunea romanului este relatată la persoana I, sub forma unui jurnal. Allan
rememorează amintirile, întâm plările, trăirile pe care le -a avut în tinere țe alături de Maitreyi.
Deoarece Lucien Metz vine în India să scrie o carte și are nevoie să știe mai multe despre
femeile care trăiesc acolo, Allan îl duce în casa lui Narendra Sen. Aici este fascinat de
Maitre yi datorită timidită ții specifice unei femei care trăiește în societatea respectivă,
timiditate și reținere care se pot observa, de asemenea, și la mama și la sora acesteia, Chab ù.
Protagonistul ajunge să locuiască în casa lui Narendra Sen și să se îndrăgo stească de fiica
acestuia, urmând ca cei doi să se și logodească.

16La început, Allan percepe dragostea familiei Sen fa ță de el ca un îndemn în a se
apropia de Maitreyi, dar, mai târziu, se dovede ște că familia iubitei sale l -a văzut ca pe un fiu
și chiar a avut inten ția să-l adopte. Un factor care a încurajat la apropierea lui Allan de
Maitreyi a fost chiar iluzia pe care acesta și-a creat-o privitor la inten țiile familiei fetei.
Ulterior, speran țele, odată cu iluziile lui sunt spulberate atunci c ând, din ca uza impruden ței,
familia află de povestea lor de iubire, iar Allan este nevoit să plece. Această întâ mplare
provoacă o mare suferin ță datorată despărțirii definitive de Maitreyi, atât lui, cât și ei. Mai
târziu, tânăra bengaleză încearcă să îl contacteze, dar el nu-i răspunde. Astfel, marea iubire
pe care i-o poartă determină un gest necugetat, iar aceasta se dă vânzătorului de fructe în
scopul de a fi alungată de acasă pentru a putea merge la iubitul s ău. Consecin ța la care spera
nu are loc, iar eroina rămâne însărcinată.
Pentru Allan, fiecare apropiere a Maitreyiei de un alt bărbat, sârne ște o gelozie feroce
în sufletul său , mai ales în momentul în care fata îi poveste ște deprimeleiubiri: copacul și
gurul. De și această gelozie, precum și faptul că nu poa te suporta să stea fără ea denotă
sentimentele pe c are le nutre ște pentru eroină , Allan se apropie fizic de două femei: cea de la
hotel din Himalaya și Geurtie, prietena lui, femei în care încearcă să o regăsească pe Maitreyi,
dar nu izbute ște. Astfel, înc ă o dată este ilustrată unicitatea pe care Allan o vede la iubita sa,
ea reprezentând la momentul respectiv întregul lui univers. După experien ța despărțirii
inevitabile , Allan ajunge un om schimbat, marcat fiind de acest eve niment din via ța lui,
dorind-ope Maitreyi în continuare și întrebându -se dacă o să o mai vadă vreodată.
Această poveste de dragoste tragică trimite cu gândul la Romeo și Julieta, capodopera
lui Shakespeare. Asemănarea o reprezintă opozi ția familiei, prezentă în ambele opere,
factorul p rincipal care duce la despăr țirea celor doi, precum și pasiunea și intensitatea iubirii
celor două cupluri.
Povestea de iubire din romanul Adam și Eva al lui Liviu Rebreanu este conturată în
jurul unei idei predominante în roman, aceea a reîncarnării. Reîn carnarea, care însemnă
revenirea la via ță, renașterea sub o altă formă, simbolizează în roman șansa la împlinirea prin
iubire, la atingerea absolutului prin acest sentiment unic. Personajul principal, Toma Novac,
este un beneficiar al acestei oportunită ți.Trăindșapte vieți pe pământ, el își întâlnește
jumătatea în fiecare dintre acestea, nereu șind însă să fie împreună și să se bucure de
posibilitatea unei rela ții alături de sufletul pereche. După toate obstcolele întâmpinate în

17fiecare dintre cele șapte vieți, obstacole menite să împiedice împlinirea prin eros a celor doi
îndrăgosti țipână la momentul potrivit , în ultima via ță pe care Toma Novac o trăiește pe
pământ, sentimentele puternice de care se bucură împreună cu femeia iubită reu șesc să
depă șească a ceste încercări , iar rodul iubirii celor doi e ste copilul pe care Ileana, îl poartă în
pântece.
Perspeciva narativă obiectivă are ca instan ță un narator omniscient și omniprezent.
Adam și Eva celebrează dragostea perfectă, irepetabilă, cu puterea de inca ntație
a unui psalm. De la o poveste la cealaltă, puterea de a iubi primește alte valențe,
se redimensionează crescând. Fiecare dintre cele șapte capitole pot părea de
sine stătătoare, dar de fapt sunt unite prin căutarea mistuitoare a partenerului,
prin d orința de întregire a două persoane într -o singură ființă, într -o făptură
unică, unitară și suficientă sieși. Toate acestea amintesc de mi tul platonician al
androginului15.
În fiecare dintre cele șapte capitole, personajul feminin și cel masculin se caută neîncetat în
vederea împlinirii prin iubire și reîntregire. Moartea lui în cea din urmă viață ilustrează un
sfârșit inevitabil și vine ca o sancționare dela abaterile morale: ,,Toma Novac, mânat de
aceeași selecție a instinctului, în stratul lui impermea bil de mistică elec țiune, moare ucis,
contrariat și el de voința lezată a soțului celei pe care o iubea”16.
Romanul Jaraduce în aten ția publicului cititor o poveste de iubire a cărei re ușiteeste
imposibilă din cauza diferen țelor considerabile a caracterelor celor doi protagoniști. Liana,
copila sensibilă, naivă, obi șnuită să fie adorată de către cei din jurul său se confruntă cu
dezamăgirea de a fi respinsă de către omul pentru care a sacrificat totul. Dandu , asemenea
eroului lui Camil Petrescu din Patul lui Procust , Fred Vasilescu, întruchipează toate calită țile
necesare unui Don Juan de succes. O seduce pe Liana în scopul de a -și satisface propriile
plăceri, după care o abandonează unui destin nefast. Fiin ță fragilă, eroina romanului nu
reușește să facă față eșecului în iubire, nu poate îndura durerea provocată în urma despărțirii
de omul alături de care era convinsă că va rămâne pentru totdeanuna, a șa că, într -un moment
de disperare, se sinucide cu revolv erul pe care îl luase de laDandu și care reprezenta tot ceea
ce i-a mai rămas de la el în urma pove știi de dragoste trăite. Și de această dată obiectivitatea
romanului permite naratorului să observe îndeaproape trăirile eroinei și perspectivele la care
15Clara Mărgineanu (2009), ,,Adam și Eva”, un roman -fior pătimind a speran ță…, [accesat: 20 octombrie
2016], disponibil pe internet la adresa: http://jurnalul.ro/cultura/arte -vizuale/adam -si-eva-un-roman-fior-
patimind-a-speranta-508274.html
16Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 24

18segândesc cei din jur pentru viitorul acesteia, precum și să observe emoțiile care au condus
la actul săvâr șit.
Și Hortensia Papadat -Bengescu se remarcă în literatura română datorită interesului
pe care îl acordă în alcătuirea romanului de analiză psihologic ă. Comportamentul
personajelor, modul în care gândesc, aspira țiile lor se observă în special în relațiile de iubire
dintre acestea. Personajele Hortensiei trăiesc într -o societate în care predomină moravurile
specifice, iar normele morale nu sunt respectat e. Astfel, ,,ocupându -se de literatura d -nei
Hortensia Papadat -Bengescu, d -l G. Ibrăileanu observa odată că ea alcătuie ște contribuția
literară a ceea ce se nume ște <<lumea bună>>”17.
În roman sunt prezentate și triunghiurile conjugale: cel format din Lina –dr. Rim –
Sia, prințul Maxențiu –Ada Razu –Lică Trubadurul. Primul triunghi conjugal aduce în prim –
plan mariajul celor două personaje, Lina și dr. Rim. În acest triunghi este încălcată o deosebit
de gravă normă morală, respectiv rela ția dintre Rim și f iica soției sale, Sia. Deși Lina își
dorește o căsnicie trainică alături de soțul său, acesta își consolidează o relație, fiind lipsit de
remu șcări, alături de Sia. Cauza rela țieinefirești între tată și fiica lui vitregă este și indiferența
mamei fa ță de propriul copil, indiferență care, după cum este ilustrat în roman, nu rămâne
fără consecin țe. În cel de -al doilea triunghi conjugal, din care fac parte prin țul Maxențiu,
soția sa,Ada Razu și amantul acesteia, Lică Trubadurul, este prezentată dezintegrarea treptată
a unei căsnicii. Ada și Maxențiu nu s -au căsătorit din iubire, ci din interes. Inevitabil, acest
detaliu prezentat în roman, duce mai devreme sau mai târziu la dezbinare a mariajului lor.
Împlinită pe plan material, Ada dore ște și împlinirea prin iubire și astfel, fără niciun fel de
remu șcare, se îndrăgostește de Lică.
Pompiliu Constantinescu afirmă că
Lenorași Maxențiu reprezintă cele două axe pe care și -a construit geo metria
în spațiu a romanului. Fără a prezenta, ca d. Rebreanu, o <<filozofie>> asupra
vieții […] romanele d -nei Papadat -Bengescu urmăresc și ele vechiul conflict al
individului cu societatea, pe latura conven țiilor sociale, a bunei educații și a
încruci șării prin mezalian ță18.
Acest conflict este reliefat prin opozi ția comportamentelor, gesturilor personajelor din roman
și comportamentul impus de societate. Personajele Hortensiei reprezintă acea parte a
17Tudor Vianu, op. cit, p. 17
18Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 25

19societății lipsită de o educație corespunzătoare pentru respectarea normelor morale, astfel,
formându -se un cerc care se desprinde de traiul normal al societă ții.
La Hortensia, personajul feminin ocupă pozi ția cea mai importantă în roman, autoarea
urmărind evolu ția lor psihologică. Însă, adesea lipsite d e experien ță și maturitate, acestea
tratează cu neseriozitate rela țiile de iubire în care se implică. Așadar, Tudor Vianu
menționează în lucrarea sa că
Pe când în via ța bărbatului adolescența este un moment care se întrece, femeia
rămâne ve șnic adolescen tă dacă nu devine mamă. Eroinele doamnei Bengescu
nu cunosc maternitatea. Ele rămân ve șnic diletante și adolescente în sensul că
motivul care le mi șcă: iubirea, nu se constituie niciodată într -un sentiment cu
serioase consecin țe pentru viață, ci se menține de obicei în forma unei nostalgii
amoroase, <<o iubire a iubirii>> –cum se caracterizează situa ția sentimentală
a primei tinere ți19.
Perspectiva obiectivă din care este relatat romanul înso țită de adăugarea unor personaje –
reflector, ajută la conturarea psihicului personajelor, deoarece acestea relatează din
perspectivă proprie, iar astfel se poate deduce modul în care ele percep anumite fapte, gesturi,
întâmplări etc.
G. Călinescu, în romanul său Enigma Otiliei selectează personaje tipice spa țiului
burghez. Titlul anun ță eroina în jurul căreia se desfășoară întreaga acțiune, personajul
feminin, Otilia, considerată o fiin ță enigmatică datorită indeciziei de care dă dovadă.
Și aici apare triunghiul conjugal, forma t din Felix –Otilia –Pascalopol. Acesta din
urmă, fiind mai în vârstă decât Otilia și urmărindu -i evoluția încă de când aceasta era un
copil, începe să aibă sentimente din ce în ce mai puternice fa ță de ea și ajunge în ipostaza în
care îi este indiferent dacă aceasta îi va fi so ție sau dacă o va cre ște ca pe o fiică, atât timp
câtîi va putea fi aproape . Felix, un tânăr student la medicină, -care este de asemenea
îndrăgostit de Otilia -este mai apropiat de vârsta acesteia, dar nu dispune de aceea și
maturitateși condiție financiră ca Pascalopol. Otilia, ființă sensibilă și fragilă, încă o copilă,
este incapabilă să facă o alegere între cei doi până la un moment dat. Ea dă de în țeles că ar
avea anumite sentimente fa ță de Felix, dar nu este niciodată decis ă. În cele din urmă alege să
se căsătorească cu Pascalopol, dar inevitabil, datorită diferen ței de vârstă și de perspective,
aceștia se despart.
19Tudor Vianu, op. cit., p. 17

20Perspectiva narativă a romanului este obiectivă, ac țiunea operei lui G. Călinescu fiind
relatată la persoana a III-a de către un narator omniscient și omniprezent care cunoaște faptele
personajelor și conflictele care au loc în sufle tele lor. Modernitatea operei și influența
balzaciană sunt eviden țiate de tema roma nului, aceea a mo ștenirii lăsate de mo ș Costache,
moștenire care generează un întreg conflict între personaje, rudele acestuia.
Referitor la trilogia lui Anton Holban: O moarte care nu dovede ște nimic,Ioana și
Jocurile Daniei , acestea tratează tema iubirii, caracterizându -se printr-o interdependen ță a
unuiafață de celălalt, întrucât poveștile de iubire trăite de protagonistul trilogiei, Sandu, par
să se continue în romaul următor.
În primul roman, O moarte care nu dovede ște nimic , Anton Holban prezintă povestea
de iubire dintre personajul masculin, Sandu, și cel feminin, Irina. Deși Sandu nu este sigur
de sentimentele lui fa ță de Irina, aceasta îl iubește, dar, indignată fiind de nehotărârea lui și
supusă presiunii familiei, acceptă să se căsăorească cu un alt bărbat. Titlul este sugestiv
pentru finalul ro manului. Rănită în dragoste, con știentizând imposibilitatea de a fi împreună
cu omul iubit, aceasta se presupune că recurge la un gest necugetat și că se sinucide
aruncându -se de pe stâncă.
În acest roman, se observă o asemănare între Sandu și eroul romanu luiPatul lui
Procust , Fred Vasilescu, prin atitudinea similară pe care o au fa ță de femeia iubită. Cu toate
acestea, spre deosebire de Sandu care nu reu șește să-și deslușească, să -și clarifice propriile
sentimente, Fred este sigur pe ceea ce simte fa ță dedoamna T., dar lipsit de maturitatea și
curajul necesar pentru a se implica într -o relație serioasă, refuză să se destăinuie în fața femeii
iubite.
Ioanaaduce în aten ția cititorilor o poveste de iubire consumată, dar ai cărei
protagoni ști, Sandu și Ioana , încearcă să se reapropie, însă fără s ucces . Străduindu -se să
reconsolideze bazele unui nou început, ace știa decid să plece împreună într -un loc izolat,
unde vor putea să se bucure de intimitatea necesară reapropierii. În ciuda dorin ței comune pe
care oau, acelea și probleme ale trecutului (care au condus la despărțire) îi ajung, iar iluziile
unui nou început le sunt spulberate. Incompatibilitatea celor doi provine din diferen țele de
caracter, discrepa nța ideilor și opiniilor cu privire la diferite aspect e, precum și din episoadele
de gelozie manifestate de Sandu:
O moarte care nu dovede ște nimic șiIoana ; gelozia […] cre ște în proporția
unei obsesii, în studiile analitice ale lui Holban; e drept că via ța e uneori pusă

21pe masa de discu ție a unui chirurg exasperat și exasperant care caută parcă un
organ intruvabil, dar progresul este incalculabil20.
La fel ca romanul O moarte care nu dovede ște nimic,șiIoana se aseamănă cu unul
dintre capodoperele lui Camil Petrescu, și anume Ultima noapte de dragoste, Î ntâia noapte
de război .Ștefan Gheorghidiu, și el o personalitate dominată de gelozie, este copleșit de
diferențele vizibile dintre el și soția sa, Ela, cu care împărtășește dorințe diferite, cei doi având
caractere opuse: el -ființă sensibilă, un intelec tual care dore ște împlinirea prin iubire și care
investește mult în sentimentele pe care le are față de soția sa, Ela –tipul femeii cochete, care
urmăre ște mai mult să se integreze în lumea mondenă și care socializează și își permite
anumite gesturi intim e cu alți bărbați.
Un alt tip de personaj feminin este introdus în Jocurile Daniei . Femeie cochetă care
beneficiază de o anumită pozi ție în societate și de o anumită situație financiară, eroina își
permite să -și satisfacă toate capriciile. Datorită disponi bilității sale, ea îi tratează pe cei din
jur ca pe ni ște ,,jucării” pe care le coordonează după bunul plac (de aici și titlul romanului
reprezentativ pentru modul ei de a trăi, de a se comporta fa ță de cei din jur). Această diferență
de condiție materială dintre Sandu și Dania accentuează nepotrivirea lor în cadrul cuplului.
Având în vedere firea duplicitară și comportamentul femeii, Sandu se simte de cele mai multe
ori folosit, ea îndepărtându -l de fiecare dată când se ive ște un bărbat mai deosebit. Situa ția
este similară cu povestea evocată în Patul lui Procust , cea dintre Ladima și Emilia. Ladima
își dedică întreaga existență Emiliei, o femeie de moravuri ușoare, care îl folosește pe Ladima
fără nicio remu șcare pentru a -și atrage anumite foloase material e. Nici atunci când Ladima
este demoralizat și se îmbolnăvește din cauza atitudinii ei, acesteia nu îi pasă de situația în
care se află, manifestând o totală indiferen ță. Gesturile și faptele femeii, îl aduc pe Ladima
în pragul disperării, conducând la sin uciderea lui. Spre deosebire de el, Sandu nu recurge la
acest gest, ci, dovedindu -se mai cumpătat, decide să se despartă de Dania, con știentizând
ulterior și nepotrivirea dintre ei.
Relatând la persoana întâi, în romanele sale, Anton Holban pare să se iden tifice cu
personajul principal, Sandu, deoarece și el a trăit experiențe asemănătoare de iubire pe care
le expune cititorilor în trilogia sa, dar care sunt relatate într -un mod diferit în romane, uneori
cu anumite episoade schimbate.
20Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 38

22Gib Mihăescu înfă țișează înRusoaica o poveste atipică de iubire. Visând la ,,rusoaica
perfectă”, care să se potrivească în întregime viziunii lui, Ragaiac trăie ște o ma re dezamăgire
cauzată de imaginea desăvâr șităpe care și-a construit -o. Întregul lui univers, întreaga sa
existență se concentrează în jurul acestei imagini pe care și -o formează. Rusoaica din vis
trebuie să îndeplin ească toate calită țile, să atingă perfecțiunea.
S-au încetățenit, de -a lungul timpului, despre roman și despre eroul său,
Ragaiac, câteva sentințe, devenite prejudecăți. Cea mai solidă este aceea că
locotenentul Ragaiac, ar fi ba o replică masculină a Emmei Bovary, ba un Don
Quijote, rătăcit în tranșee le Primului Război Mondial, ba chiar un Pygmalion
de Basarabia. Mai întâi ar fi de obiectat că, deși trăind sub vraja propriilor iluzii
-în care vede tot atâtea căi de evadare dintr -un cotidian cenușiu și alienant, dar,
mai ales, încasând dezamăgire după dezamăgire, Ragaiac nu se sinucide. El
doar se resemnează, ceea ce, la drept vorbind , tot un fel de sinucidere este21.
Trăind adesea prin intermediul reveriilor, Ragaiac pierde treptat contactul cu realitatea în
care trăie ște, realitate care nu este deloc compatibilă cu cea din viziunea lui. Impunându -și
deja un anumit tipar de rusoaică, el nu ajunge niciodată să cunoască fericirea împlinirii prin
iubire din cauza imposibilită ții existenței modelului exact al femeii imaginate. Astfel, nicio
femeie nu se încadrează în acest tipar, iar Ragaiac ajunge să le respingă mai dev reme sau mai
târziu, căutând în continuare rusoaica la care visează . Așadar, relația dintre el și Marusea nu
se concret izează din pricina nesiguran ței sale-dacăîntr-adevăr ea este rusoaica pe care el o
căuta.
Datorită perspectivei narative subiective, trăirile eroului sunt redate cu veridicitate și
se poate observa mai bine intensitatea acestora, evenimentele prin care trece fiind prezentate
în manieră proprie. Căutarea fără succees a rusoaicei pe care și-a creat-o duce la dezamăgirea
și la demoralizarea completă a lui Ragaiac. Aspirând la perfec țiune, trăind în lumea pe care
și-o imaginează și neorientându -se asupra une i femei de care, dacă ar fi observant -o mai
atent, s-ar fi putut îndrăgosti, acesta ajunge să rămână în singurătate.
ÎnIstoria literaturii române , I. Negoi țescu observa că ,,la Camil Petrescu și Anton
Holban analiza psihologică e programatică, pe când la Gib Mihăescu spontană.”22. Putând fi
ușor comparate datorită caracterelor asemănătoare ale personajelor, romanele lui Camil
21Șerban Cionoff (2009), Rusoaica: O dureroasă sete de pur și de ideal , [accesat: 2 noiembrie 2016], disponibil
pe internet la adresa: http://jurnalul.ro/cultura/arte -vizuale/rusoaica -o-dureroasa -sete-de-pur-si-de-ideal-
509005.html
22I. Negoițescu,op. cit., p. 197

23Petrescu și cele ale lui Anton Holban urmăresc o analiză psihologică a personajelor din
perspectiva întâmplărilor, evenimentelor șia relațiilor lor cu celelalte personaje. În romanul
lui Gib Mihăescu, analiza personajului principal din punct de vedere psihologic și
schimbările prin care trece nu sunt datorate unor anumite întâmplări sau în urma interac țiunii
cu alte personaje, ci frăm ântările și degradarea sa treptată au loc în urma spulberării iluziilor
pe care și le-a creat și pierderii contactului cu realitatea.
Romancierii perioadei interbelice abordează tema sentimentului suprem, iubirea,
croind pove ști, eroi și eroine învăluite în mister, preferând ca eventuale obstacole în cadrul
relației lor: spiritu l materialist, iluziile care îi condamnă la propria pieire și diferențele de
caracter, opozi ția celor doi relevând incompatibilitatea în relația de cuplu. Astfel, iubirea
văzută ca un ideal absolut capătă note dramatice, deoarece, în pofida eforturilor depuse de
către personaje, ea este imposibil de atins.

24II. POVE ȘTI DE IUBIRE REFLECTATE ÎN ROMANUL
INTERBELIC
1.NEPOTRIVIREA CARACTERELOR LA CAMIL PETRESCU ÎNPATUL
LUI PROCUST
Camil Petrescu pozi ționează erosul pe una dintre cele mai importante trepte în operele
sale, conferindu -i o diversitate prin prisma trăirilor, a stărilor suflete ști ale personajelor și a
experiențelor prin care acestea trec. Ideea principală pe care scrii torul o abordează în
romanele Patul lui Procust șiUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război și în jurul
căreia se concentrează întreaga ac țiune este drama intelectualului care nu se poate adapta la
societatea în care trăie ște și care nu își poate găsi împlinirea prin iubire. Acesta se bucură de
sentimentele pe care iubita, ulterior soția sa i le împărtășește, fie pentru o perioadă limitată
de timp, fie niciodată.
,,În iubire, d. Petrescu vede lupta a două categorii morale și refuzul de contopire a
două esen țe biologice”23. Aceste esen țe sunt reprezentate de partea masculină și de partea
feminină, două jumătă ți care împreună ar trebui să alcătuiască un întreg, însă, de cele mai
multe ori structura sufletului, ideile, perspectivele, opiniile, scopuril e unuia nu se potrivesc
cu cele ale celuilalt, iar contopirea celor doi devine imposibilă. În Patul lui Procust, cuplurile
Fred Vasilescu –doamna T. și Ladima –Emilia trăiesc pove ști de dragoste diferite. Deși Fred
și doamna T. se bucură la un moment dat de o frumoasă poveste de iubire și par a fi sufletele
pereche care ilustrează mitul androginului, ace știa se des part în urma unei temeri care capătă
un contur din ce în ce mai accentuat în sufletul eroului, însă sentimentele nu dispar. Ei
continuă să men țină vie flacăra iubirii lor alimentată de sentimentele pe care le nutresc unul
față de celălalt, dar separat. În cadrul cuplului Ladima –Emilia se observă statutul
intelectualului inadaptat. Fiind diferit de mul țimea care -l înconjoară și trăind la un alt nivel
23***, Camil Petrescu interpretat de… , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1972, p. 20 -21

25stările provocate de dramele prin care trece, el este reprezentat de acest statut și condamnat
să ducă o lu ptă c u lumea în care trăie ște. În urma eșecului întâlnit în carieră, în plan social,
în relațiile cu ceilalți, ia naștere în interiorul lui un conflict care îi distruge treptat speranțele
pe care și le creează. Singura lui șansă de a ieși învingător din lu pta cu mediul în care trăie ște
este împlinirea prin eros alături de femeia pe care o iube ște, Emilia. Acesta se agață de
nădejdea că eroina îi împărtă șește sentimentele ca de un unic mod de a scăpa din singurătatea
în care este condamnat să trăiască. Iluzi ile lui sunt alimentate cu atât mai mult cu cât Emilia
îi dă speran țe, primindu -l în viața ei, răspunzându -i uneori la scrisori, construind o rela ție
aparent strânsă și sinceră între el, ea și sora acesteia, Valeria. Chiar dacă este conștient de
meseria pe care o practică femeia, dovedindu -i-se în repetate rânduri faptul că aceasta îl
minte, Ladima refuză să creadă și preferă să rămână în această legătură toxică, deoarece este
unica lui scăpare din via ța mizerabilă în care trăiește. Totuși, atunci când iluz iile i se spulberă
definitiv, realizând că, din acel moment, via ța lui a devenit un nonsens în privința căruia nu
mai poate face nimic, el renun ță să mai lupte pentru existența sa și recurge la un ultim gest
de evadare, sinuciderea.
Celălalt roman, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război aduce în aten ția
cititorului un portret al inadaptatului social care însă, spre deosebire de Ladima din Patul lui
Procust, își găsește forțele necesare pentru a lupta contra celor care vor să -l manipuleze.
PerecheaȘtefan Gheorghidiu –Ela, la început un cuplu model de o potrivire ideală, ia pe
parcurs o întorsătură nefastă pentru rela ția lor. Ștefan este tipul intelectualului de o luciditate
ieșită din comun, a cărui existență este strâns legată, în prima parte a romanului, de mariajul
cu soția sa, Ela. Ulterior, acest mariaj este zdruncinat de moștenirea pe care Gheorghidiu o
primește de la unchiul său. Acest episod activează în Ela spiritul materialist și dorința de a se
integra în lumea modernă. Criticul liter ar Sanda Radian afirmă într -una din lucrările sale:
,,pentru Camil Petrescu, iubirea constituind singura certitudine posibilă, eroul judecă femeia
după setea sa de absolut”24. Astfel, pe parcursul romanului, femeia perfecta văzută de
Gheorghidiu în propria soție, capătă o multitudine de imperfecțiuni. Este uimit că Ela se poate
preta la atitudinea pe care o adoptă în timpul discu ției despre moștenire și la comportamentul
de care dă dovadă în timpul excursiei la Odobe ști, acordându -i o atenție deosebită unui tânăr
dansator, domnul G. Gesturile pe care so ția lui și le permite cu acest domn îi indică lui Ștefan
24Sanda Radian, Portrete feminine în romanul românesc interbelic , Ed. Minerva, Bucure ști, 1986, p. 74

26Gheorghidiu infidelitatea femeii. Chiar dacă o acuză de gre șelile pe care aceasta le comite
față de el, gesturi care îl rănesc și îl punîntr-o situațiedelicată în fa ța lumii și a prietenilor,
imediat după aceea, Ștefan încearcă să se convingă pe sine că toate aceste acuzații sunt o
închipuire și că femeia pe care o iubește nu ar putea fi capabilă de asemenea fapte. Acest
război lăuntric, precum și faptul că nu are nici o certitudine cu privire la infidelitatea so ției
sale ajunge să îl macine atât de mult încât generează obsesia personajulului de a -i demasca
pe cei doi presupu și amanți. Până la sfârșitul romanului, Gheorghidiu nu poate găsi nici o
dovadă c lară a trădării so ției, însă, după experiența m arcantă pe care a avut -o în război,
iubirea ce i -a purtat-o cândva Elei trece pe un loc secundar, iar acesta este pregătit să încheie
definitiv relația cu femeia care, odată , însemna totul.
Criticul Aurel Pe trescu studiază operele lui Camil Petrescu și, comparând personajele
scriitorului cu nonculorile alb și negru, ajunge la concluzia că:
Liniștea sufletească a lui Ștefan Gheorghidiu sugerează <<albul>>. Neliniștea
chinuitoare în dragoste sau ororile război ului sugerează <<negrul>>. Toată
viața stă sub semnul amărăciunii negre, iluminată când și când de <<albul>>
imaculat al dragostei sale. Emilia amestecă aceste două culori, pe care Ladima
nu va mai putea niciodată să le separe. Eroii lui Camil Petrescu vor cu o anumită
dârzenie să re țină lumea fugitivă a lucrurilor în <<alb>>, dar nu reușesc. N egrul
invadează de pretutindeni25.
Deși la începutul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, viața lui
Gheorghidiu este dominată de albul imaculat men ționat, pe parcurs, această culoare este din
ce în ce mai mult schimbată în negrul care nu avea să mai dispară. Emilia din Patul lui
Procustîi induce simultan lui Ladima speran ța unei iubiri, reprezentată de culoarea alb, și
nesiguran ța,crudul adevăr pe care acestuia îi este frică să îl accepte, ilustrat de culoarea
negru. Astfel, neputin ța de a distinge, de a separara cele două culori îi creează lui Ladima o
lume a iluziilor din care nu v a mai putea ie și decât prin recurgerea la un gest extrem.
Romanul interbelic Patul lui Procust centrează ideea men ționată, de altfel, și în titlu:
,,titlul romanului, Patul lui Procust este prima și cea mai cuprinzătoare metaforă simbolică a
ideii de degradare și înjosire”26. Pentru alcătuirea titlului romanului, Camil Petrescu s -a
inspirat dintr -o legendă din mitologia greacă în care Procust, după ce călătorii ne știutori îi
călcau pragul casei, îi a șeza pe un pat și îi scurta, dacă erau prea lungi, și îi lungea, dacă erau
25Aurel Petrescu, Opera lui Camil Petrescu , Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1972, p. 167
26Ibidem, p. 165

27prea scurți. Această idee este transpunsă și în operă sub o formă metaforică și reprezintă tema
romanului petrescian. Personajul Procust este întruchipat de societatea în care trăiesc eroii
lui Camil Petrescu. Idealurile la care aspiră ace știa sunt acceptate sau nu de comunitate , ei
fiind modela ți sau încadrați în anumite categorii sociale după bunul plac al universului
existențial.
Caracterul subiectiv al romanului oferă cititorului posibilitatea de a se familiariza cu
textul citit, de a fi un observator a l pove știlor, sentimentelor, trăirilor relatate chiar de
personajele însele, și de a-și putea forma un punct de vedere propriu, aprobator sau
dezaprobator, cu privire la faptele acestora, la comportamentul, limbajul lor sau atitudinea pe
care o adoptă în d iferite situa ții.I. Negoițescu menționează cu privire la textele lui Camil
Petrescu că:
Elși-a ales ca personaje principale intelectuali a căror dramă erotică e o dramă
de cunoa ștere: la Ștefan Gheorghidiu […] gelozia nu este decât obsedanta
dorință […]de a știexact dacă femeia îl în șeală; iar la George Ladima, din
Patul lui Procust , drama se trage din ignorarea sau dorin ța acer bă de ignorare
a aceluia și fapt27.
Cititorul descoperă aceste tipuri de personaje și încearcă să le înțeleagă dramele, privind cu
un ochi critic la desfă șurarea acțiunilor săvârșite de aceștia.
Referitor la structura compozi țională a romanului, aceasta este gândită de către autor
sub forma unui dosar al existen țelor în care multiplele voci ale instanțelor narative își expu n
propria viziune și trăirile personale ale existenței lor. Prima parte începe cu confesiunile
doamnei T. din care aflăm drama acesteia provocată de iubirea pentru Fred și totodată drama
lui Ladima stârnită de sentimentul de singurătate și respingere. Cea de-a doua parte o
constituie jurnalul intim al lui Fred Vasilescu, în care acesta, citind scrisorile trimise Emiliei
de către Ladima, -care conferă textului stilul epistolar -, rememorează modul în care l -a
cunoscut pe acest om și descrie relația sa cu do amna T. Iar ultima parte este alcătuită din
două epiloguri, unul al lui Fred Vasilescu, din care se pot afla demersurile pe care acesta le –
a făcut pentru investigarea cauzei mor ții prietenului său, și unul al autorului în care se
precizează tragicul accide nt al lui Fred Vasilescu.
În articolul său din revista ,,România literară” ,Simona Vasilache afirmă cu privire la
romanul lui Camil Petrescu că ,,misterele din Patul lui Procust se chinuie și mor neaflate, la
27I. Negoițescu,op. cit., p. 249

28poarta unui oraș, la ușa unei femei”28. Eroii principali ai operei, Fred Vasilescu și Ladima
(numele lui apărând și sub pseudonimul D.), doi intelectuali, personaje specifice stilului
petrescian, trăiesc sentimentul neîmplinirii în dragoste. Existen ța lor este dominată de mistere
ce nu pot fi deslu șite. Fred nu-și poate exprima sentimentele și uneori chiar el este confuz cu
privire la ceea ce -și dorește de la relația cu doamna T., în timp ce Ladima este chinuit de
propria soartă, de propria iluzie pe care și-o creează, transformând femeia pe care o iube ște
în ceea ce el și-ar dori să fie.
Intelectualul Ladima î și dorește să fie acceptat de societate și să fie dorit în relația cu
o femeie. Iubirea din adolescen ța sa pentru doamna T. îl marchează pentru o perioadă
îndelungată, deoarece ea sfâr șește prin a se căsători cu un inginer la îndemnul mamei sale.
După ce aceasta divor țează și se reîntoarce, Ladima devine obsedat, vizitele lui devenind
frecvente și neanunțate și își permite să caute prin lucrurle doamnei T., fără a avea
permisiunea acesteia. Stârne ște mila femeii pe care o terorizează, iar aceasta, într -un moment
de slăbiciune, i se dăruie ște contrar voinței ei. Greșeala comisă îi creează lui Ladima speranța
că, totu și, ar putea fi iubit de către eroină. După acest episod, el revine la doamna T. cu
întrebări stăruitoare privind o posibilă iubire sau cel pu țin simpatie a femeii pentru el, în
speranța că aceasta va răspunde afirmativ. Tăcerea ei îi confirmă temerile, iar acesta este
copleșit din nou de sentimentul de singurătate. De fapt, viața lui Ladi ma este construită după
o serie de coborâ șuri și urcușuri ale statutului său psihologic, provocate de elaborarea unor
iluzii, iar mai apoi nimicirea lor. Având ghinionul să se îndrăgostească de Emilia, femeia
opacă, incapabilă de a avea sentimente reale pentru cineva, acestuia îi este imposibil să -și
croiască evadarea prin iubire. Opozi ția dintre bărbatul intelectua l, Ladima, și dintre femeia
inferioară, Emilia, face imposibil ăexistențatipuluide relație pe care eroul și l -ar dori.
Diferențele evidente dintre cei doi dau naștere unei întrebări esențiale pentru lămurirea
sentimentelor lui Ladima: ,,Cum se explică, t otuși, dragostea lui Ladima pentru Emilia, într –
un context în care, în repetate rânduri, aceasta și-a dovedit infidelitatea?”29. Răspunsul la
această întrebare îl dă chiar Fred Vasilescu în roman: ,,împrumută însu și Emiliei tot ceea ce –
i trebuie ca s -o poat ă iubi și o iubește anume, pentru ceea ce i -a împrumutat chiar el”30.
28Simona Vasilache (2008), Musca din farfurie , [accesat: 19 decembrie 2016], disponibil pe internet la
adresa: http://www.romlit.ro/musca_din_farfurie?caut=Patul%20lui%20Procust
29Aurel Petrescu, op. cit., p. 180
30Camil Petrescu, Patul lui Procust , Ed. Minerva, Bucure ști, 1982, p. 272

29Doborât de atâtea ori de ac țiunile femeii, acesta nu își găsește puterea să renunțe la iluzia
unei existen țe împlinite alături de Emilia și se condamnă singur să trăiască în minciună. El
visează la o căsnicie frumoasă, visează să -și întemeieze o familie alături de cea pe care o
iubește necondiționat. Este conștient de meseria pe care ea o practică, dar continuă să -și
înlăture aceste gânduri, crezând că, dacă va reu și pe plan profesional și se va angaja undeva
unde va fi bine plătit, va reu și să obțină aprobarea ei. Aceste aspirații către un viitor mai bun
împreună i le îmărtă șește chiar Emiliei într -o scrisoare:
Dacă nu am făcut nimic care să -ți arate cât de adâncă și nestrămutată e
dragos tea mea, dacă nu ți-am cerut decât câte un sărut, a fost pentru că te iubesc
atât de mult, că nu doresc să fii a mea decât ca nevastă… Și dacă gazeta prinde,
dacă voi dobândi posibilitatea materială, îți voi cere să fii nevasta mea31.
Ladima provine di ntr-un mediu familial degradat: surorile sale nu au avut noroc în
mariaj, tatăl său a părăsit -o pe mama acestuia și își cheltuia toți banii cu o amantă, iar el, după
căsătoria doamnei T. cu un alt bărbat, refuză să î și mai dea examenele la universitate.
Suferind din cauza numeroaselor evenimente devastatoare, gândul sinuciderii îl încearcă încă
din adolescen ță, atunci când conștientizează că -și va pierde prietena și, totodată, femeia pe
care o iube ște. Ulterior, atunci când acestor î ntâmplări nefaste li se adaugă altele care îl
distrug din ce în ce mai mult lăuntric și care î și lasă o amprentă dureroasă în sufletul său
(sărăcia în care trăia din cauza inadaptării la locul de muncă și din cauza imposibilității de a –
și găsi un altul mai bun, rela ția toxică cu Emilia și a iluziilor spulberate pe care și le face de –
a lungul legăturii cu aceasta), Ladima decide să -și pună capăt vieții și, în același timp,
suferinței și se sinucide. De altfel, sfârșitul eroului este previzibil încă de la începutul
romanului. Fiind un inadaptat care nu î și poate găsi puterea să facă față condiției sale, pentru
el, iluzia erotică generează tragicul. În lucrarea sa de psihologie, John Wel wood împărtă șește
convingerea că ,,dacă ne imaginăm că trebuie să tolerăm necondi ționat tot ce face partenerul
nostru, consecin țele pot fi devastatoare. Iubirea necondiționată nu înseamnă că trebuie să ne
placă ceva ce de fapt nu ne place sau să spunem <<da>> atunci când sim țim nevoia să spunem
<<nu>>”32. Într-adevăr, pentru eroul lui Camil Petrescu, ace eptarea rela ției cu o femeie
incapabilă de a oferi iubire a avut cea mai tragică consecin ță asupra existenței sale.
31Ibidem, p. 225
32John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente, Ed. Elena Francisc, 2010, p. 60

30Ladima nu poate oferi societă ții ceea ce ea ar vrea să -i ofere și nu poate să se identifice
cu lumea în care trăie ște. Nici în iubire nu poa te adapta femeia pe care și-o dore ște după
modelul propriu și nici nu o poate obliga să -i împărtă șească sentimentele, astfel încât, ,,lipsit
de un suport moral superior, care să -l scoată din criza în care intrase, asemenea lui Ștefan
Gheorghidiu, Ladima ar e sentimentul zădărniciei.”33. Atât singurătatea la care este
condamnat să trăiască, cât și dezamăgirea în plan erotic și în cel material îi petcetluiesc
acestuia soarta: suferin ța lui nu se poate încheia decât prin sinucidere.
Referitor la rela ția dintre Fred și doamna T., ,,un anume <<mister>> învăluie
existența lor”34. Ei nu sunt capabili să -și mărturisească sentimentele. Lipsa de curaj al lui
Fred și teama de eșec duc la sfârșitul unei iubiri care, de altfel, nici nu a avut șansa să se
concretizeze. Fiin d incapabil să se implice într -o poveste de iubire, crezând într -un mod
pesimist că va e șua, eroul se izolează. Moartea lui este învăluită în mister, cauza acesteia
(accident sau sinucidere) nefiind elucidată.
La început, cei doi protagoni ști se bucură de o frumoasă rela ție împreună și par să
formeze perechea ideală. Ulterior, Fred simte că doamna T. îi invadează spa țiul propriu, că
intră prea mult în intimitatea lui, și începe să o respingă. Îi este frică să avanseze în relație,
dar nu poate să -și reprime sentimentele fa ță de ea și astfel ajunge să fie confuz în privința
adevăratelor lui dorin țe: ,,Fred o iubește și fuge de ea; e gelos, o urmărește și îi refuză ofranda,
după ce o posedase; d -na T. î și caută uitarea în aventuri silnice și de scurtă durată, a spiră la
iubirea lui Fred și e nefericită”35. Nehotărârea lui în ceea ce prive ște natura relației cu doamna
T. îi creează acesteia sentimentele de nefericire și de neîmplinire. Ea crede că nu este dorită
de Fred și încearcă să se resemneze, căutând fericire a în diverse locuri, la diverse persoane,
însă fără success.
Chiar dacă provine dintr -o familie cu o situa ție materială foarte bună, dar lipsită de
educație, acesta manifestă o înclinație spre cultură, ceea ce îl ajută să aprecieze diferențele
dintre o fem eie superioară ca doamna T. și una inferioară ca Emilia. Această calitate este
demonstrată de opozi ția sentimentelor pe care le are în prezența celor două femei: o iubește
pe doamna T. care, în concep ția lui, este femeia perfectă, și se folosește de Emilia pentru
plăcerile pe care i poate oferi trupul ei.
33Aurel Petrescu, op. cit., p. 181
34Ibidem, pag. 182
35Pompiliu Constantinescu, op.cit., 1977,p. 107

31Obișnuit doar cu relațiile pasagere pe care le -a avut în trecut, Fred Vasilescu nu știe
cum să facă fa ță tumultului de sentimente care l -au invadat din momentul în care a cunoscut –
o pe doamna T. Trăie ște fericirea sup remă până la un moment dat când relația înaintează, se
dezvoltă, iar acesta se vede prins între iubirea profundă pe care i -o poartă eroinei și teama de
posibilitatea de a deveni prizonier în propria via ță. Îi este frică că această doamnă T., av ând
o personalitate mai puternică decât el, ar putea să -l domine și să pună stăpânire pe întreaga
lui existen ță, să dicteze în propria intimitate. Îngrijo rarea constantă privind lipsa de libertate
determină întreruperea rela ției de către Fred. Totuși, aces ta nu poate să renun țe definitiv la
ea, urmărind -oși căutându -i mereu compania. Pe Ladima ajunge să -l cunoască atunci când
acesta îi ia apărarea doamnei T. la o petrecere, după ce Fred iscă o ceartă în care o critică în
public. Din acel moment, capătă o s timă deosebită pentru acest domn căruia, ulterior, dore ște
să-i destăinuiască toate tainele ce -i macină sufletul.
,,Spre deosebire însă de Fred, pe care confesia îl eliberează de povara frământărilor,
doamnei T. îi repugnă împărtă șirea unor intimități”36. Fred dore ște cu ardoare să i se
confeseze lui Ladima în momentul în care îl întâlne ște în timp ce se află în mașină în fața
casei doamnei T. și așteaptă să observe măcar o mișcare la fereastra acesteia. Pentru el,
destăinuirea celor mai ascunse secrete ale sale ar însemna eliberarea într -o mare măsură a
unei poveri cu care trebuie să se confrunte în fiecare zi. Doamna T., pe de altă parte se
interiorizează, nu vrea să îm părtășească nimănui suferințele proprii. De aceea, atunci când
Ladima umblă în sertarul d in biroul ei și îi citește scrisorile, aceasta devine extrem de
furioasă, ceea ce era de neînchipuit pentru firea ei atât de blândă.
Acțiunile și temerile lui Fred Vasilescu îl împiedică să dea curs sentimentelor sale și
să se implice într -o relație de lun gă durată sau chiar într -o căsnicie alături de doamna T. din
a căror mărturisiri se în țelege că își dorește acest lucru. În studiul psihologic Iubirea la timpul
prezent , se precizează că ,,o căsnicie bună e propice pentru dezvoltarea personală, iar
dezvolt area personală e propice pentru o căsnicie bună. Prin dezvoltare personală în țelegem
procesul continuu de a învă ța despre tine însuți, de a -ți lărgi perspectiva și participarea în
lume”37. Lui Fred îi este frică de necunoscut și rămâne ancorat în siguranța propriei
certitudini. El vrea să rămână constant, fără a face shimbări majore în via ța lui, shimbări care
36Sanda Radian, op. cit., p. 242
37Morrie Shechtman, Arleah Shechtman, Iubirea la timpul prezent , Ed. Elena Francisc Publishing, 2007, p.
20

32ar putea să -i influențeze traiul cu care a fost obișnuit. Astfel, ratează posibilitatea unui mariaj
fericit alături de doamna T.
Nedorind să se mai implice în această rela ție, dar totuși implicat în propriile
sentimente, Fred Vasilescu rămâne marcat de acest episod din via ța lui. Acesta își găsește
sfârșitul într-un tragic accident de avion, însă cauza mor ții rămâne neclarificată, crezându -se
totodată că s-a sinucis. Testamentul acestuia șochează prin conținutul său imprevizibil: ,,las
tot ce am, tot ce mi se cuvine, doamnei Maria T. Mănescu. Rog pe părin ții mei s-o socotească
drept fiică a lor”38. Astfel, a bia la sfâr șitul romanului lui Camil Petrescu, cititorii săi pot afla
intesitatea cu care Fred Vasilescu a fost capabil să o iubească pe această doamnă T.
38Camil Petrescu, op. cit., p. 267

332.TRĂDAREA ÎN IUBIRE LA CAMIL PETRESCU ÎNULTIMA NOAPTE DE
DRAGOSTE, ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI
În celălalt roman al lui Camil Petrescu, Ultimanoapte de dragoste, întâia noapte de
război , ne este înfă țișată o altă poveste de dragoste a unui intelectual definit prin profunda sa
luciditate. Potrivit criticului literar G. Călinescu, ,, Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte d e războiîși face despre femei o imagine irealizabilă”39. El ar vrea
să aibă o femeie capabilă să -l iubească în modul în care dore ște el, o femeie intelectuală și
totodată frumoasă.
Cele două păr ți în care autorul a ales să -și împartă opera, respectiv ,,Ultima noapte de
dragoste ”și,,Întâia noapte de război ”marchează etapele care au avut un rol esen țial în
inițierea personajului principal și, todată, cele două mari teme ale romanului: iubirea și
războiul. Prima parte a romanului îl înfă țișează pe Gheorghid iu în ipostaza bărbatului în șelat,
victimă a propriei iubiri, a obsesiei și a societății în care trăiește. Cea de -a doua parte
evidențiază un Ștefan Gheorghidiu transformat, inițiat după experiența apocaliptică a
războiului, un erou pentru care, cândva, dr ama propriei pove ști de dragoste constituia
întreaga sa existen ță, dar care acum cunoaște adevărata importanță a evenimentelor prin care
a trecut. Episoadele, trăirile, frustrările, evenimentele sunt relatate la persoana I, de însu și
personajul principal, Ștefan Gheorghidiu, ceea ce conferă subiectivitatea romanului.
,,Cuplul Ștefan Gheorghidiu –Ela este un unic prilej când, de și pentru scurt răgaz,
avem posibilitatea să asistăm la un regim de perfectă reciprocitate erotică.”40. Această
reciprocitate dispar e treptat, pe măsură ce Ela începe să se schimbe, iar trăinicia și
perfecțiunea cuplului nu mai există, fiind distrusă de dorințele și de infidelitatea ei, precum
și de gelozia lui Ștefan, gelozie care nu se știe dacă este întemeiată sau nu. Replica căpita nului
Corbu de la începutul romanului: ,,dragostea -i frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoa ște
39G. Călinescu, Istoria literaturii române , Ed. Litera, Bucure ști, 2001, p. 293
40Aurel Petrescu, op. cit., p. 175

34nici o silnicie”41face referire la proverbul ,,Dragostea cu sila nu se poate!”, indicând punctul
lui de vedere, acela că dragostea nu ar trebui să fie condi ționată de absolut nimic.
Povestea de iubire dintre Ștefan Gheorghidiu și Ela începe încă din timpul facultății,
pe vremea când el era student la Filosofie, iar ea la Litere. Fiind una dintre cele mai frumoase
studente, Gheorghidiu este cople șit atunci când a ceasta începe să îi acorde aten ție,
frecventând cursurile de filosofie numai pentru a fi aproape de el:
Pe când eu căutam să ascund oarecum dragostea noastră, ea ținea s-o afișeze
cu ostenta ție, cu mândrie; încât, deși nu -mi plăcea, începusem totu și să fiu
măgulit de admira ția pe care o avea mai toată lumea pentru mine, fiindcă eram
atât de pătima ș iubit de una dintre cele mai frumoase studente, și cred că acest
orgoliu a consti tuit baza viitoarei mele iubiri42.
Iubirea Elei pentru el îl ridică în ochii celorlalte persoane. Ștefan Gheorghidiu recunoaște că,
la început, nu îi acorda o mare aten ție acesteia , deși se simțea flatat și era încântat că o fată
atât de frumoasă are o afec țiune față de el. Mândria provocată de interesul fetei îl îndeamnă
peȘtefan să înceapă, la rândul său, să -i împărtă șească sentimentele.
Relația lor se concretizează într -o căsnicie fericită, până în momenul în care
Gheorghidiu află că ar putea fi părta ș la moștenirea lăsată de unchiul să u, Tache. În romanul
petrescian, ,,interesul material este acela care generează prietenia, spiritual de familie,
simpatia în societatea burgheză”43. Astfel, atunci când Șt. Gheorghidiu primește o mare pa rte
din mo ștenirea unchiului , restul familiei sale, în frunte cu unchiul lui, Nae Gheorghidiu, se
vor opune vehement deciziei precizate în testament. Pentru a înceta conflictul creat, Ștefan
cedează o parte din mo ștenire în favoarea familiei sale, stârnind revolta Elei, care nu înțelege
acțiunile soțului ei. Episodul mo ștenirii este cel în care femeia izbucnește și își face cunoscută
o latură pe care Gheorghidiu nu o știa până atunci: ,,aș fi vrut -o mereu feminină, deasupra
discuțiilor acestea vulgare, plăpândă și având nevoie să fie ea protejată, nu să interv ină atât
de energic, interesată”44.Ștefan vede în ,,interesul pentru afaceri al soției, <<vechiul instinct
al femeii pentru bani>>”45. Încă din acel moment, eroul romanului începe să -și pună întrebări,
fără răspuns însă, cu privire la caracterul adevărat a l soției sale.
41Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , vol. I, Ed. Agora, Bucure ști, 2012, p. 8
42Ibidem, p. 17
43Aurel Petrescu, op. cit., p. 158
44Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ,ed. cit., vol. I p. 27
45Aurel Petrescu, op. cit., p. 176

35Episodul mo ștenirii constituie punctul în care viața celor doi se schimbă radical. De
la situația materială modestă cu care se obișnuiseră să trăiască, ei încep să ia parte la
petrecerile din lumea mondenă. În timp ce lui Gheorghidiu îi disp lăcea noul mod de via ță,
pentru Ela, această schimbare a reprezentat trecerea pe o treaptă superioară în societate.
Traiul actual părea să -i ofere satisfac ția unei vieți pe care și -o dorea cu ardoare. Atingerile
pe care aceasta i le permite unchiului so țului său, Nae Gheorgidiu, și gesturile pe care le face
față de invitații acestuia denotă dorința de a se integra și de a se face remarcată și plăcută în
lumea mondenă. Pentru ea, atitudineape care o adoptă va însemna în ochii lui Ștefan
Gheorghidiu un prim pas către degradare.
După ce Ela o cunoa ște pe Anișoara, verișoara lui Ștefan Gheorghidiu,
comportamentul ei începe să se schimbe treptat. Ștefan observă că aceasta acordă acum o
mai mare aten ție stilului vestimentar, inclusiv modului în care el obi șnuia să se îmbrace.
Inițiază deseori discuții despre modă sau despre hainele cu care soțul său ar trebui să -și
accesorizeze garderoba, în timp ce ea adoptă maniera vestimentară în care se prezintă
Anișoara și culorile pe ca re aceasta le purta adesea .
Tot prinintermediul verișoareiîl cunoa ște pe un anume dansator și avocat, domnul
G., alături de care ea, so țul ei și câțiva prieteni pleacă într -o excursie la Odobe ști. Această
excursie va însemna pentru Ștefan Gheorghidiu cauza suferinței și a morții sale lăuntr ice. El
constată cu dezamăgire că ,,pe drum, nevastă -mea n-a trait decât prezen ța lui”46. Adorit
neapărat să stea alături de el în ma șină cu riscul de a deranja pe toată lumea, caută de multe
ori prilejul să rămână sin guri, sunt nedespăr țiți la toate dansu rile de la petrecerea organizată,
și își permite cochetării și gesturi intime cu acesta.
La început, Ela frecventa cursurile de filosofie numai pentru a fi aproape de cel de
care se îndrăgostise și care avea să -i devină so ț. Acum, Gheorghidiu descoperă cu stupoare
că aceasta îl ascultă pe G. cum vorbe ște despre motoare cu aceeași pasiune cu care asculta
odinioară și cursurile la care el era prezent. Distrus din punct de vedere moral ,Ștefan este
nevoit să rămână la masă cu ceilal ți oameni, în ciuda voinței lui,și să mențină pe chip o
expresie imună la comportamentul so ției sale, deoarece consideră că aceasta ar trebui să fie
datoria lui de so ț. Așadar, postura în care se află el atunci când Ela își permite anumite gesturi
intime cu G. este cu atât mai deli cată cu cât aceasta ocupă locul de so ție în viața lui, nu de
46Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ,ed. cit., vol I, p. 72

36iubită, nu de amantă: ,,va fi tovară șa și moștenitoarea lui, a memoriei lui, îi vor spune copiii
lui mamă”47. Relația fiind oficializată în mod legal, lui Ștefan îi este greu să reacționeze așa
cumși-ar dori. El nu poate să se lase ghidat de propriul impuls, d eoarece con știentizează că
nu va face decât să dea amploare spuselor mul țimii care îi privesc cu atenție. Simțindu -se
umilit, Gheorghidiu ini țiază o discuție cu soția lui după încheierea petr ecerii. El o anun ță că
își dorește despărțirea și îi enumeră motivele din cauza cărora s -a simțit trădat. Însă,
,,cuvântul e oricând un mijloc imperfect de comunicare. Tot ce e sens, tot ce e adevăr, tot ce
e conținut real scapă, printre silabe și propoziț iuni, ca aburul prin țevile plesnite”48. Ori de
câte ori Ștefan încearcă să -i explice so ției sale ce îi displace în atitudinea ei față de G. și ce
gesturi de -ale ei îl deranjează, acesta se găse ște în neputința de a seargumenta și de a-i
transmite ceea ce dorește să-i transmită. Este incapabil să transpună în cuvinte ceea ce simte
în sufletul său atunci când î și vede soția lângă un alt bărbat. Fără a avea o dovadă clară, acesta
îi dă posibilitatea Elei de a -i zdruncina toate iluziile pe care și le-a făcut î n legătură cu ea și
cu presupusul amant.
La întoarcerea spre casă, Ștefan are un nou șoc. Ela îi dovedește că discuția pe care
au purtat-o nu a avut niciun efect asupra ei și continuă să nesocotească spusele soțului său:
,,mai târziu a adormit, sau s -a pre făcut că doarme, rezemându -se cu capul pe pieptul meu,
ceea ce însă nu mi se părea decât un pretext ca să -i abandoneze lui cealaltă jumătate de corp.
Nimic nu mi s -a părut mai simbolic decât această a șezare a ei”49. Nici după ce Gheorghidiu
îi face observa ții cu privire la comportamentul ei, amenin țând-o chiar cu despăr țirea, Ela nu
poate renun ța sau măcar abține față de soțul ei de la micile cochetării pe care le are cu G.
Rănit în orgoliu, Gheorgidiu nu ratează ocazia de a o pune pe Ela în aceea și situație
în care s-a aflat și el pe parcursul excursiei la Odobești. La următoarea petrecere, profitând
de faptul că dansatorul G. nu se află acolo, acesta cochetează cu o doamnă, gesturile sale
fiind chiar mai extreme decât cele făcute anterior de Ela care, acum, afișează un aspect de
soție profund rănită. Ea însă nu încetează cu înțepăturile cu care ajunseseră să se rănească
reciproc, și, refuzând să pună capăt acestui război al orgoliilor, îi plătește cu prima ocazie cu
care-l întâlne ște pe G. Refuzând să plece acasă cu so țul ei, Ștefan, tulburat de aceste
47Ibidem, p. 78
48Ibidem, p. 86
49Ibidem, p. 87

37evenimente, î și aduce o femeie în casă. Ela, furioasă, pleacă, iar cei doi se despart pentru o
vreme.
În toată această perioadă a separării, în sufletul lui Ștefan se dă un război între iluzie
și realitate. În durerat, acesta încearcă să se convingă că poate Ela nu îl în șeală, căutând să
formuleze diverse scuze pentru comportamentul acesteia. Înnebunit de dor și totodată de un
impuls obsesiv, Gheorghidiu începe să o caute la cursele de cai, prin restaorante, pe străzi în
speranța că ar putea să o revadă. După o scurtă întrevedere, cuplul se împacă, dar nimic nu
avea să mai fie ca înainte. Rela ția dintre cei doi se răcește. În scurt timp, Ela descoperă că
este însărcinată și, în ciuda rugăminților soțului ei de a păstra copilul , aceasta avortează.
Atunci când Ștefan Gheorghidiu se întoarce de la Azuga mai devreme, fără știrea
soției sale, constată cu teamă că ea nu este a casă. În toată perioada în care nu a știut absolut
nimic despre locul în care s -ar putea afla femeia iubită, Gheorghidiu a trecut prin momente
de o maximă intensitate, servitoarea fiind incapabilă să -i ofere un răspuns pentru absen ța
soției sale. A așteptat -o până diminea ța, înmomentul în care și-a făcut apari ția. Obosit de
încercările femeii de a -și ascunde adevăratele fapte și de toată această dramă, Ștefan o
gone ște, spunându -i că va cere întocmirea actelor de divor ț. Mai târziu însă, găsește un bilet
prin care află că, de fa pt, în acea noapte ,Anișoara a chemat -o pe Ela să doarmă la ea. De și
pune la îndoială dovada găsită, acesta cedează și se împacă iar cu soția sa.
Plecat în război, Ștefan Gheorghidiu primește o scriso are de la Ela prin care îl
înștiințează că dorește neapă rat să vină acasă pentru câteva zile. Eroul este teribil de
entuziasmat de această scrisoare și, deoarece nici la insistențele sale nu primește permisiunea
de a pleca, el este hotărât chiar să dezerteze. În final, Gheorgidiu ajunge la so ția sa, moment
pe care avea să -l regrete atunci când î și dă seama că femeia in sistase să vină numai pentru a –
l convinge să -i treacăo parte din avere pe numele ei. Atunci când con știentizează că venirea
lui acolo a fost o gre șeală, furios, acesta se scuză că trebuie să plece . Însă, pe drum are parte
de o nouă lo vitură: îl zăre ște pe domnul G. și își imaginează că acesta a venit aici, la
Câmpulung, pentru Ela și că amândoi au conspirat împotriva lui: ,,Nu mă mai îndoiam acum,
venise pentru ea aici, îi era deci sigur amant. Poa te că împreună hotărâseră chemarea mea de
pe graniță, pentru actul de donație”50. Orbit de momentul de furie și nebunie, acesta decide
să-i prindă pe cei doi împreună și să îi omoare, chiar dacă asta înseamnă că ar putea să fie
50Ibidem, p. 148

38arestat. Planurile lui sunt î nsă spulberate de întâlnirea cu colonelul care îi ordonă plecarea
imediată. În drum spre unitate, el îi poveste ște despre Gregoriade, pe care Gheorghidiu îl
cunoa ște ca dom nul G.,și îi dezvăluie detalii din relațiile lui cu femeile. Așa, eroul află de
falsitatea scrisorii pe care a găsit -o, aceea în care Ani șoara îi cerea Elei să doarmă la ea acasă,
acesta fiind un plan gândit de to ți trei pentru ca el să nu afle despre aventura soției sale.
Îndurerat de evenimentele întâmplate, de ceea ce descoperise și de faptul că nu a reu șit să-i
prindă pe cei doi împreună, Ștefan ajunge la unitate, unde află că un nou capitol al vieții sale
avea să înceapă: experien ța războiului.
Războiul reprezintă o altă etapă ini țiatică a existenței sale, de data aceasta mult mai
dură decât ceea ce trăise el până atunci. De și înainte de război, Gheorghidiu, nu se putea
gândi la ceva mai important decât deznodământul pove știi sale de dragoste (,,Până când nu
s-a luminat încă de ziuă, trebuie să se hotărască, să se sfâr șească totul. Re stul pe lumea
aceasta nu are nici o importan ță.”51), în urma lui, această experien ță trece în umbră, iar
semnifica ția pe care o avea în sufletul eroului se estompează (,,îmi aduc aminte cât am suferit
din cauza ei. Acum totul e, parcă, din alt tărâm, iar în tre noi abia dacă e firul de a ță al gândului
întâmplător”52). Războiul apocaliptic la care a luat parte îl înva ță pe Gheorghidiu câtă
importanță ar trebui să acorde anumitor evenimente din viața sa și transformă eroul romanului
într-un personaj complet și complex. A șa cum afirmă și criticul Aurel Petrescu: ,,după război,
eroul nu va mai fi răscolit de durerea căsniciei lui nereu șite. Trăise, între timp, o experiență
mult mai cumplită. Glasul său capătă astfel, în finalul romanului, timbrul unei voci străine,
care presară peste vechiul jăratic cenu șa indiferentă a banalității”53. Biletul anonim pe care
Gheorghidiu îl prime ște la finalul romanului și în care cineva îl anunță despre infidelitatea
Elei cu domnul G. pare să nu -l mai afecteze. După experien ța trăită, acest bilet nu mai avea
nicio semnifica ție pentru el. Liniștit, acum este capabil să -i comunice so ției sale dorința de a
divorța, convins că, din acel mment, nu va mai fi urmărit de umbrele trecutului.
Deși la început, pentru Ștefan, Ela părea cea mai fr umoasă femeie și nu contenea să –
i cont emple cu orice prilej gingă șia, odată ce începe să -i descopere defectele, frumuse țea
soției se modifică în ochii lui, iar perfecțiunea devine imperfecț iune. Femeia ajunge să -și
piardă din frumusețe pe măsură ce sufletu l i se urâțește. Credința acestuia că Ela este femeia
51Ibidem, p. 166 -167
52Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ,ed. cit.,vol. II, p. 93 -94
53Aurel Petrescu, op. cit., p. 178

39perfecta începe să se spulbere încă din momentul în care ea se luptă pentru câ știgul unor
bunuri materiale, mo ștenirea. ,,Iubirea nu poate dura în atmosfera unei lumi în care domină
instinctul proprietă ții”54și astfel, schimbarea Elei din femeia iubitoare în femeia dornică de
avere și vrăjită de atmosfera lumii mondene determină în final sfârșitul căsniciei lor, cândva
ideale.
În prima parte a romanului, Ștefan Gheorghidiu este intelectualul care crede c ă
revelația supremă constă în împlinirea prin iubire. El este convins că, fără Ela, viața lui nu va
mai avea nici un sens și de aceea, incapabil să renunțe la soția sa, acesta se gândește mereu
la eași o urmărețste obsesiv: ,,În spatele oricărei relații o bsesive și adesea destructive […] se
streacoară convingerea că o astfel de adic ție servește unui scop înalt”55. Asta crede și Ștefan
Gheorghidiu și, prin urmare, înainte de a trăi experiența războiului, acesta se concentrează
numai asupra rela ției toxice de care nu vrea să se desprindă. După cum men ționează și Brenda
Schaeffer, ,,ne cufundăm în obsesii pentru a dobândi controlul asupra vie ții când, de fapt,
procedând a șa, nu facem decât să le permitem unor forțe exterioare să ne domine”56.
Gheorghidiu se conf runtă cu propriile lui temeri: teama de a rămâne singur, de a o pierde pe
Ela. Conștientizează gravitatea fapelor ei, însă se găndește și la cei doi ani frumoși petrecuți
împreună și astfel, aceste două realități opuse îi creează dilema și conflictul inter ior. Atunci
când simte că pierde controlul asupra căsniciei sale, eroul se lasă dominat de un impuls
obsesiv și începe să -și creeze un scop din dorința de a -și salva mariajul, urmărind -o insistent
pe Ela și apelând la rude și prieteni pentru a afla ceva de spre ea. Pentru el, toate acestea
reprezentau o dovadă de iubire și de aceea este rănit atunci când își dă seama că Ela nu -i
apreciază eforturile. Face tot ce -i stă în putin ță pentru a -i satisface capriciile femeii, se
îngrijorează pentru ea și pentru abse nțele ei de acasă, însă aceasta rămâne tot nepăsătoare și
nemulțumită. Mai târziu, în timpul armatei, atunci când filosofează împreună cu camarazii
asupra vie ții și a iubirii, acesta afirmă având experiența mariajului eșuat: ,,o femeie își dă
sufletul și pe urmă și-l reia intact. Și de ce nu? Are dreptul să ia înapoi exact cât a dat”57.
Replica lui denotă faptul că a învă țat o lecție importantă, și anume că nu poate obliga o
54Ibidem, p. 162
55Brenda Schaeffer, Dragoste sau dependen ță? Cum să recunoști iubirea sănătoasă , Ed. Trei, 2012, p. 45
56Ibidem, p. 45 -46
57Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ,ed. cit.,vol. I, p. 14

40femeie, oricât de mult și-ar dori asta, să rămână lângă el în condi țiile în care ace asta nu îl mai
iubește.
În discuția despre filosofie pe care o poartă în pat cu soția sa, Ștefan afirmă: ,,Îmi spui
uneori că mă iube ști. Și eu trebuie să cred asta…deși știu că e ceva foarte relativ… Cine
știe…?”58și apoi:
Când îmi dau seama acum cât de puțin bănuiam ce sens profund avea să aibă
într-o zi această afirma ție pentru mine, ce înnebunitoare problem ăfără soluție
avea să-mi puie, cât aveam să -mi repet întrebarea la nesfâr șit, îmi vine să surâd
melancolic de seninătatea cu care glumeam atunci, cum ar glumi, fără să știe
nimic, cei al căror tren a și pornit pe o linie p e care alt tren vine dimpotrivă59.
Această discu ție este purtată de cei doi îndrăgostiți în vremea când aceștia încă se iubeau. Pe
atunci, Ștefan Gheorghidiu nici nu ar fi putut să se gândească măcar la ceea ce avea să -i
rezerve viitorul. Nu ar fi putut concepe că va veni un timp în care soția sa nu-l va mai dori și
că va e șua în iubirea de care era atât de sigur. Unchiul său îl previne asupra a ceea ce avea să
urmeze: ,,Ce știi tu? Cum crezi că se ține o femeie ca nevastă -ta? Cu ciorapi de sfoară cum
aiținut-o până acum?”60. Însă Ștefan era ferm convins că Ela este împlinită și fericită în viața
pe care o ducea alături de el, iar cuvinte ca materialismul îi erau străine. Nu ar fi crezut
vreodată că vorbele unchiului său se vor adeveri, iar so ția lui iubită va trece printr -o
schimbare radic ală.
Studiind opera scriitorului, Aurel Petrescu afirmă cu privire la personajele romanelor
sale că:
Eroii lui Camil Petrescu, ac ționând într -un mediu propice, dobândesc de -a
lungul existen ței lor o energie suplimentară. Ei vor, deși nu ajung niciodată, s ă
substituie prin propria energie, cu preaplinul lor sufletesc, condi ția socială
nefavorabilă și să ajungă la ținta spre care menirea lor îi îndreaptă. Ca
intelectuali, ei trăiesc o continuă resuscitare lăuntrică61.
Ca intelectuali, G. D. Ladima din Patullui Procust și Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război trăiesc drama inadaptatului social. Primul nu se poate
adapta propriei existen țe, propriei singurătă ți și, deoarece nu găsește o cale de scăpare, se
58Ibidem, p. 59
59Ibidem
60Ibidem, p. 30
61Aurel Petrescu, op. cit., p. 176
61Ibidem, p. 160

41sinucide, în timp ce al doilea nu se poate adapta la modul și lumea în care soția sa își dorește
să trăiască, lumea mondenă, dar găse ște o cale de evadare.
ÎnUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război ,
Până la dizolvarea totală a cuplului erotic, ne sunt înfă țișate diferite grade ale
disoluției. Ela își pierde simțul pudoarei, înlesnind sentimentul de gelozie al lui
Ștefan Gheorghidiu. Începând cu acest moment, eroina încetează de a mai avea
un <<suflet frumos>>, iar amorul de a mai fi <<exemplar>>62.
Deși la început o pereche ideală, Ela și Ștefan Gheorghidiu pierd pe parcurs acea legătură
sacră dintre so ț și soție care îi unea. Din momentul în care acesta observă cu uimire că eroina
lui nu-i mai îmărt ășește opiniile, criticându -lși dându-i dreptate Ani șoarei, Gheorghidiu
simte că s -a rupt ceva în rela ția lor. Atunci când Ela începe să -i acorde o aten ție deosebită
altui bărbat, ea îi activează, aparent incon știent, gelozia lui Gheorghidiu, iar relația lor începe
să se răcească din ce în ce mai mult cu fiecare gest al femeii, amplificând drama
intelectualului și finalizându -se în cele din urmă cu despăr țirea definitivă a celor doi.
,,Romanul de iubire al lui Gheorghidiu se desfă șoară pe axele unei realit ăți interne, alcătuită
din ardoarea erotică și din prăbușiri de straturi morale prin invazia treptată a geloziei”63, astfel
încât conflictul interior al acestuia este amplificat p e măsură ce descoperă că modelul soției
pe care și-o dorea nu îl regăse ște în femeia de alături.
Romanul Patul lui Procust este centrat în jurul dorin ței de a-l modela pe celălalt astfel
încât să se conformeze tiparului fiecăruia. Astfel ,Ladima încearcă să o transforme pe Emilia
în fem eia perfectă, creându -și diferite iluzii, iar Fred Vasilescu își dorește să nu spulbre
această vrajă provocată de prezen ța doamnei T. descoperind că, de fapt, aceasta ar putea să
decadă din femeia superioară în cea inferioară dominată de dorin ța pentru ban i, asemenea
Emiliei. Această idee este sus ținută și de criticul Aurel Petrescu: ,,Romanul oferă sugestia că
familiași indivizii ce o compun trăiesc stăpâniți cu exclusivitate de interesul material. Iubirea
este supusă <<patului lui Procust>>”64. În timp ce Emilia se ghidează după propriile interese
materiale, Ladima speră la împlinirea prin iubire. Acesta nu dore ște nimic altceva decât ca
sentimentele pe care le nutre ște față de femeia iubită să -i fie împărtă șite. Dorințele lui Ladima
62Ibidem, p. 176
63***,op. cit., p. 20
64Aurel Petr escu,op. cit., p. 161

42se dovedesc imposibil de îndeplinit, deoarece, fiind două caractere op use, cu scopuri diferite,
elva fi incapabil să -i satisfacă dorin țele materiale.
Stilul subiectiv abordat de Camil Petrescu în romanele sale îi oferă posibilitatea
expunerii unor drame interioare ale intelec tualilor inadapta ți, superiori, unici în societatea în
care trăiesc. Acest statut este dat d e superioritatea con științei și modului lor de a gândi și de
a vedea lucrurile diferit fa ță de ceilalți. Ei își doresc acceptarea și împlinirea prin iubire, însă
nureușesc nici să se integreze, iar în iubire eșuează. Intelectualul este predestinat spre
eșecuri, însă acesta poate alege să le accepte și să le depășească , asemenea lui Ștefan
Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , sau să se lase înrobit,
înfrânt, ca în cazul lui Ladima din Patul lui Procust .

433.DRAGOSTEA CONDI ȚIONATĂ ÎN IONDE LIVIU REBREANU
Un romancier din a cărui lucrări se poate observa o analiză minu țioasă a stărilor
sufletești, psihologice ale individului, lupta acestuia pentru supremație în cadrul societății în
care trăie ște, stările de angoasă datorate factorilor potrivnici scopurilor pe care dorește să le
atingă și obstacolele pe care este nevoit să le înfrunte pentru a accede pe drumul iubirii este
Liviu Rebreanu. Astfel, personajele sale sunt supuse unor succesiuni de întâmplări cu rol
inițiatic, conflicte, atât interioare, cât și exterioare, eșecuri, atât în plan social, cât și în cel
erotic.
Tudor Vianu identifică în studiul său critic o calitate remarcabilă a scriitorului, și
anume senza ția organică a personajelor pe care acesta nu ezită să o prezinte în romanele sale,
în mod repetat și detaliat:
Senzația organică ocupă un mare loc în toate romanele lui Rebreanu, în care
viziunea naturalistă a omului re ține în primul rând aspectul lui animalic.
Sudoarea, setea, frigul, zecile de fiori care zgâl țâie trupul omului, toate
acompaniamentele organice ale emoțiilor, reapar în nenumăratele descrieri pe
care scriitorul le dore ște puternice, direct e, zguduitoare65.
Astfel, atât în romanul Ion, cât și în romanul Adam și Eva aceste trăiri fizice apar frecvent.
ÎnIon, scriitorul descrie stările prin care trec pripăsenii în urma unor evenimente cu un
puternic impact emo țional care le declanșează aceste condiții. Prin urmare, sunt ilustrate
trăirile lui Ion în lupta sa interioară dintre pământ și iubire, acestea fiind evidențiate cel mai
bine în episodul în care, după nuntă, Vasile Baciu refuză să î și treacă toate pământurile pe
numele ginerelui său ,stârnind agonia acestuia și în momentul în care, împlinindu -și marea
dorință de a avea pământ, tânjește acum după dragostea Floricăi. În cel din urmă episod sunt
descrise detaliat stările fiziologice ale eroului datorate frământărilor pe care le are în
încercarea de a -și redobândi femeia iubită. De asemenea, sunt ilustrate și stările învățătorului
Herdelea provocate de temerile ce îl domină atunci când află că judecăto rulștie de jalba pe
care el a întocmit -o sau în timpul inspec țiilor care se desfășoră la școala sa. Cea mai vie
65Tudor Vianu, Arta prozatorilor români , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1973, p. 317 -318

44imagine rămâne totu și cea a țăranilor, năpădiți de sudori, de sete, de oboseală în momentul
în care î și lucrează pământul.
În cel de-al doilea roman,Adam și Eva , Rebreanu conturează trăirile personajului
Toma Novac de -a lungul celor șapte vieți, trăiri care ies la suprafață în momentul în care își
regăsește jumătatea. În fiecare existență, eroul se confruntă cu anumite stări confuze,
precedente momentului culminant în care întâlne ște femeia iubită, ace stea concretizându -se
abia în secven ța reîntâlnirii celor doi.
În romanul său care a avut un succes răsunător, Ion, scriitorul ne oferă ocazia de a
asista la un spectacol grandios creat de persona jele tipice lumii țărănești din acea perioadă.
Universul realistic creionat serve ște la redarea exactă a detaliilor specifice satului Pripas, a
lumii ardelene ști a începutului secolului al XX -lea, a statutului bărbatului, respectiv al femeii
și a relațiilor interumane din perioada respectivă.
Statutul obiectiv al naratorului îi permite acestuia să fie un observator al societă ții pe
care o prezintă, fără însă să se îndepărteze de la examinarea propriilor crea ții literare, a
personajelor. Și criticul Tudor V ianu afirmă în lucrarea sa că ,,<<obiectivitate>> nu poate
însemna dealtfel nu știu ce înstrăinare de propriul tău subiect. Obiectivitatea nu privește decât
discrețiunea artistică a mijloacelor de realizare”66, ceea ce înseamnă că instan ța narativă își
prezintă într -un mod voalat punctul de vedere cu privire la anumite ac țiuni sau
comportamente ale personajelor. Ca urmare a optării pentru viziunea obiectivă a autorului,
personajele sunt redate exact a șa cum sunt, cu calitățile și defectele care îi carace rizeză, fără
să fie trecute prin filtrul unui singur personaj, iar ac țiunile lor sunt redate cu veridicitate,
astfel alcătuindu -se o monografie realistă a satului românesc.
Sursa principală de inspira ție a romanului a fost povestea de dragoste dintre Ion ș i
Rodovica, vecinii lui Liviu Rebreanu și, de asemenea, alți săteni care au locuit în același sat
cu cel al scriitorului, după cum el însu și afirmă: ,,<< mulți alți eroi din roman sunt închipuiți
și formați după ceea ce eu am perceput din contactul cu satu l copilăriei mele fericite din
Maieru>>”67. Astfel, el transpune pove știle sătenilor în romanul său, desigur, cu oarecare
schimbări mai mult sau mai pu țin semnificative . ,,Numai harul scriitorului, imensa lui
capacitate de a -și însufleți eroii, puteau să ex plice laturile contradictorii ale propriei sale
66Tudor Vianu, Arta prozatorilor români ,ed. cit.,p. 224
67Nicolae V. Ilie șiu,Mișcarea literară ,anul IV, nr. 1 (21), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița -Năsăud, Bistri ța,
2007,p. 120

45personalită ți”68, astfel încât, în roman, talentul său de compozitor se împlete ște cu spiritul de
observație asupra lumii satului și mai ales a indivizilor care o alcătuiesc.
Rebreanu mărturise ște că romanul a fost conceput ,,ca <<o tulpină>> ce <<se
desparte în două ramuri viguroase ce -și încolăcesc brațele din ce în ce mai fine în toate
părțile>>”69. În acest caz, tulpina reprezintă lumea țărănească, cele două ramuri poveștile lui
Ionși, respectiv, a lui Tit u Herdelea, eroii principali ai romanului care interac ționează cu
toate celelalte personaje, creându -se astfel diferite pove ști ale țăranilor în care aceștia sunt
implicați în mod direct. De asemenea, deciziile pe care ei le iau pe parcursul operei
influențează în mod direct și celelalte personaje, provocându -le anumite stări, reac ții sau
chiar contribuind la schimbarea destinului acestora.
Romanul este structurat în două păr ți ample, menite să ilustreze destinul eroului:
,,<<glasul pământului>> (impuls ata vic alțărănimii tradiționale) și <<glasul iubirii>>
(pulsiune a profunzimii incon știente, irepresibilă și determinantă pentru finalul tragic al
protagonistului)”70. În prima parte a romanului este dominantă dorin ța eroului, Ion, pentru
pămât. Se simte disc riminat din cauza faptului că, de și odată au avut pământuri, tatăl său le –
a vândut pe toate pentru a -și putea procura băutură. Așadar, Ion face tot ce îi stă în putință
pentru a dobândi cât mai mult teren , chiar dacă aceasta presupune să încalce anumite no rme
moraleși chiar să fie nevoit să renunțe la o viață alături de femeia iubită. În cea de -a doua
parte a romanului, după ce î și atinge scopul mult dorit, Ion se concentrează acum pe iubirea
sa pentru Florica, iubire pătima șă care îi va aduce sfârșitul.
Protagonistul este anun țat încă din titlul romanului, personajul eponim fiind prezentat
ca o figură dominantă în textul lui Rebreanu. Tema romanului ilustrează via ța satului,
scriitorul zugrăvind universul rural, cel al satului transilvănean, în centrul căr uia se află pe
de-o partețăranul viclean care luptă cu toate forțele pentru a avea pământ, iar pe de altă parte
tânărul poet, Herdelea, a cărui existen ță și ale cărui povești de iubire trecătoare și dorințe
patriotice sunt urmărite îndeaproape.
Ion este e roul complex, tipul țăranului inteligent înzestrat cu pasiune și voință de
nestrămutat. Fiin ță dominatoare și lacom ă, elîși dorește să posede pământurile care crede că
i se cuvin și totodată să cunoască și împlinirea prin iubire alături de Florica. Acest lucru nu
68Niculae Gheran, Tânărul Rebreanu , Ed. Albatros, Bucure ști, 1986, p. 240
69Livia Iacob, Romancieri interbelici , Ed. Institutul European, Ia și, 2006, p. 49
70Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania… , Ed. Funda ției culturale române, București, 1996, p. 309

46este posibil, având în vedere sărăcia în care trăie ște fata, așadar, Ion începe să ia în
considerare o posibilă căsătorie între el și Ana a lui Vasile Baciu. Fiind convins că este cea
mai bună cale spre posesia pământurilor, hotărârea lui este de neclintit și nu se va opri până
în momentul în care planul său se va finaliza cu succes. Egoismul îi înlătură orice urmă a
rațiunii și as tfel, eroul va fi nepăsător în fa ța durerii și a chinurilor Anei, a trădării sale față
de învățător și chiar a promisiu nilor pe care i le făcea altădată Floricăi. În fa ța aspirațiilor
sale, nimeni și nimic nu mai contează, acesta privindu-i pe cei din jur doar ca pe un mijloc
spre a-și îndeplini scopurile și, atunci când nu îi mai sunt de niciun folos, îi tratează cu
indiferență și dispreț. Acțiunile lui provoacă probleme, durere și suferință celorlalți. Astfel,
chiar și atunci când Ana îi împărtă șește gândurile sale și îl anunță că are de gând să se
sinucidă, Ion rămâne nepăsător. Poate dacă ar fi încercat să o lini ștească , să o aline spunându –
i cuvinte care să o determine să -și schimbe decizia, ar fi putut preveni catastrofa. Deoarece
acest lucru nu se întâmplă, so ția sa moare spânzurată în grajdul din curtea Glaneta șului.
Simțindu-se liber de or ice obliga ție, având terenu rile lui Vasile Baciu în posesie , Ion î și
dorește ca Florica, căsătorită acum cu George, să redevină a lui. Ultimele pagini ale
romanului prezintă protagonistul lipsit de orice urmă de judecată, aflat parcă sub influen ța
unei vrăji, nerăbdător să ajungă la iubita sa. Este prins de către George care îl omoară cu sapa
fără să stea pe gânduri, sfâr șitul protagonistului survenind ca o pedeapsă a faptelor săvârșite.
Erich Fromm afirmă în studiul său psihologic că ,,noi suntem to ți parte din Unul;
suntem Una. A șastând lucrurile, nu ar trebui să conteze pe cine iubim. Iubirea ar trebui să
fie, eminamente, un act de voin ță, de decizie, ȋn sensul punerii complete a vieții mele ȋn slujba
vieții altei personane”71. Ion încercă să -și estompeze dragostea pentru Florica -deși ea este
femeia cu care ar dori să -și împartă existența –în detrimentul pământului pe care și-l dore ște
cu ardoare. Abia la sfăr șitul romanului aceasta își face prezența cu și mai multă pasiune, iar
protagonistul decide că fără femeia iubită nu va fi împlinit niciodată complet.
Ion simte la început o atrac ție pentru Ana datorită pământurilor pe care aceasta i le –
ar putea oferi prin căsătorie. De aceea are anumite momente în care con știința sa îl îndeamnă
să nu o mai critice, deoarece, chiar a șa cum este –neatrăgătoare m ai ales din punct de vedere
fizic-are de câ știgat de pe urma ei: ,,Nimeni nu iubește necondiționat pe cineva, contează
71Erich Fromm, Arta de a iubi , Ed. Anima, 1956, p. 28

47întotdeauna ce face cel în cauză pentru noi”72. Prin urmare, Ion îl provoacă pe Vasile Baciu,
cunoscându -i slăbiciunile. Are un scop pre cisși nu se înlătură de la nimic spre a -l îndeplini.
Înver șunarea bărbatului de a nu -i da fata îl întărâtă și mai mult pe erou și îi întărește decizia.
Nuține cont că la mijloc este sufletul nevinovat al Anei și continuă până ce își va finaliza
planul cu succes . Tatăl eroinei con știentizează gravitatea situați ei în care se află averea, dar
nușifata sa. Știe că Ion nu nutrește sentimente pentru Ana, ci că aceasta este doar un pion în
planul său diabolic de a -i furaterenurile. La un moment dat, î și aduce aminte că, la rândul
său, s-a căsătorit cu mama Anei, el fiind sărac, iar ea având o situa ție materială foarte bună,
însă știe că, pe când acesta i -a fost recunoscător, și-a respectat și și-a iubit soția pentru cele
ce i-a oferit, Ion nu va face acest luc ru.
Atracția înșelătoare de la inceput a eroului pentru Ana este condiționată de averea
care i se cuvenea de la tatăl ei. Spre deosebire de ce -a de-a doua parte a romanului în care
eroina de vine inexistentă pentru so țulcare se gânde ște la o altă femeie, î n prima parte Ana
este importantă pentru Ion atât timp cât îi asigură drumul spre de ținerea pământurilor. Totuși,
acesta nu î și poate lua gândul de la Florica, oscilația dintre împlinirea prin iubire și împlinirea
pe plan material devenind vizibilă în cita tul:
Să se însoare cu o fată care nu i -e dragă, oricât caută să se prefacă, numai
pentru că are avere?…Î și aminti de Florica. Ce bunătate de fată. Și frumoasă…
Și cât a iubit -o până ce nu i -a trăsnit prin minte gândul să ia pe Ana!… Pe Florica
i-arda-o vădana lui Maxim Oprea cu amândouă mâinile, ar fi mul țumit, ar avea
copii, s-ar trudi împreună și poate c -ar agonisi mai mu lt decât luând -o pe
cealaltă…73.
Ion analizează până în ultimul moment situa ția la care este supus și, gândindu -se laFlorica,
ezită în luarea unei decizii definitive în ceea ce prive ște iubirea lor. Câteodată, iubirea iese
din planul secundar și, într-un moment de sinceritate, eroul î și mărturisește dragostea
nestrămutată fa ță de Florica și chiar îi promite că o va lua d e soție. Ulterior, prin căsătoria lui
cu Ana, se dovede ște că nu a făcut altceva decât să o amăgească, părăsind -oși trădându -i
iubirea pentru o situa ție materială mai bună. De altfel, când ptima pentru pământ devine mai
acerbă, Ion se convinge că ,,dragos tea e numai adaosul. Altceva trebuie să fie temelia”74.
72Paul Hauck, Cum să iube ști pentru a fi iubit , Ed. Polimark, Bucure ști, 1995, p. 33
73Liviu Rebreanu, op.cit.., p. 71
74Ibidem, p. 82

48Florica este uitată în momentele în care problemele eroului cu socrul său devin din ce
în ce mai serioase în lupta lor pentru pământuri. Imaginea ei apare din nou, devenind mai vie
și mai puternică at unci când soția lui moare, –sfârșindu-și condamnarea la viața mizerabilă
pe care a dus -o–iar acestuia îi revin toate teren urile. Fiind stăpân pe averea lui Vasile Baciu
și scăpând de toate problemele cu care s -a confruntat, acum Ion este liber să se gân dească și
la împlinirea în cadrul familiei pe care și-o dore ște alături de Florica: ,,prezentă de la început,
dragostea pentru Florica stăvile ște puțin și în dezbateri sumare marea lui pasiune pentru
pământ și nu se afirmă, năprasnică, decât atunci când i s-a potolit setea de pământ”75. Însă,
și de această dată, întâlne ște o nouă piedică în calea dragostei, iubita sa fiind acum căsătorită
cu cel care îi era predestinat fostei sale so ții, George Bulbuc. Conform psihologului Brenda
Schaeffer, ,,dacă obiectul i ubirii dependente al unei personae este totodată și obiectul
dorințelor sale romantice sau sexuale, el/ ea se va manifesta cu mare intensitate atunci când
persoana/ obiectul se retrage sau amenin ță că o va face”76. Așa se explică și pasiunea eroului
pentruFlorica-manifestată cu precădere atunci când aceasta se căsătore ște cu George –care
îl îndeamnă la săvâr șirea unor gesturi necugetate. Sfârșitul lui Ion reprezintă o consecință a
faptelor sale, deoarece, atunci când Florica era o femeie liberă care nu a ștepta nimic altceva
decât oficializare adragostei lor, acesta a ales pământul în detrimentul iubirii. Moartea lui
demonstrează faptul că nu po ți avea tot ceea ce îți dorești, ci că alegerea pe care o faci te -ar
putea costa fericirea adevărată. Fericirea l ui Ion datorată pământului este doar o iluzie,
deoarece acesta este con știent că nu ia nimic cu el pe lumea celaltă și că trebuie să
agonisească pentru urma șii lui. Însă, temelia care stă la baza acestei teorii este o familie
trainică din care să rezulte c opiii cărora le va reveni averea părin ților, reușita formării acestui
tip de familie fiind de fapt fericirea adevărată. L ăsându-se înrobit de dorin ța pentru pământ,
Ion neglijează ordinea aceasta firească și, astfel, pierde șansa unei existențe împlinite d in
toate punctele de vedere.
Ana Muntean și Anca Munteanu afirmă în studiul lor psihologic că ,,scopul familiei,
ca grup social, în raport cu membrii săi este unul dublu: dezvoltarea capacită ții de autonomie
a membrilor familiei și creșterea sănătoasă a noilor genera ții”77. În mariajul său, Ion nu ia în
considerare acest concept, ceea ce îl leagă de femeia de lângă el fiind doar beneficiile
75E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane , vol. III, Ed. Minerva, Bucure ști, 1981, p. 244
76Brenda Schaeffer, op. cit.,p. 35
77Ana Muntean, Anca Munteanu, Violență, Traumă, Reziliență , Ed. Polirom, Bucure ști, 2011, p. 53

49materiale, pământurile. Astfel, rela ția lor rămâne un exe mplu negativ, care nu ajută la
dezvoltarea benefică a societ ății, a viitoarelor generații. Ion contribuie, chiar dacă în mod
indirect, la moartea Anei și totodată a copilului lor care, având încă nevoie de mama care îl
alimenta, nu va mai supravie țui. Opinia lui Rudolf Steiner este aceea că ,,omul caută, sub
influența unor factori karmici, diferite accidente sau cauze exterioare de îmbolnăvire”78. Așa
și cititorii romanului Ionpercep moartea copilului acestuia ca pe o cauză a faptelor săvâr șite
de erou. Ion se gânde ște la copil ca la o sursă de venit, nu are sentime nte paterne. De aceea,
moartea copilului este văzută ca un blestem, ca o pedeapsă cu scopul de a -l sancționa.
Icu Crăciun dezvăluie într -un articol din ,,Mi șcarea literară” dedicat studiului
romanului Ioncă ,,țăranii prozatorului acționează în partea a do ua,Glasul iubirii , sub
imperiul a trei instincte: foamea, atracția sexuală și frica de moarte, ultima trăită emoțional
de către Dumitru Moarcă ș, cu deosebire de Ana lui Vasile Baciu”79.Ana prive ște actul morții
ca o izbăvire, ca o posibilitate de evadare dintr-o existență care i-a adus numai suferin țe.
Gândul sinuciga ș apare în momentul în care asistă la scena sinuciderii lui Avrum, iar ulterior
la momentul mor ții lui Dumitru. În ambele situații, eroina încearcă să descopere taina morții,
văzând-o ca pe o curmare a tuturor chinurilor .
Dezeroizarea lui Ion se observă cu precădere încă din momentul în care î și tratează
soția ca pe un obiect care reprezintă cheia sigură către succes. Nici în momentul în care Ana
se sinucide, acesta nu are nicio urmă de regret, gândindu -se cum a putut el să trăiască până
acum lângă acea femeie neatrăgătoare. Î și privește copilul în același mod în care a privit -oși
pe mama acestuia, ca peo sursă sigură a posesiei pământurilor. O altă etapă a dezeroizării se
produce în momentul în care trădează încrederea în vățătorului Herdelea și nu are nicio urmă
de remu șcare, iar ultima etapă are loc atunci când vrea să se reapropie de Florica, încălcând
orice principiu moral, refuzând să ținăcont că acum femeia are propria ei familie. În gelozia
sa, Ion este condus de ,, ideea de posedare (iubitul trădat) sau de priva țiune (candidatul
înlăturat, omul frustrat de o succesiune la care spera), elementul de amărăciune care
acționează în sensul deprimării”80, așa că face tot ce îi stă în putință să redobândească ceea
ce el este convins că îi apar ține, Florica.
78Rudolf Steiner, Manifestările karmei , Ed. Univers enciclopedic, Bucure ști, 1999, p. 110
79Icu Crăciun, Mișcarea literară , anul XII, nr. 1 (45), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița -Năsăud, Bistri ța, 2013,
p. 131
80Théodule Ribot, Logica sentimentelor , Ed.Științifică și Enciclopedică, București 1988, p. 88

50Rolurile ini țiale, Ion –Florica și George -Ana, se inversează ulterior în roman. Dacă
Ana nu s-ar fi lăsat înrobită de iubirea pătima șă ce i-o purta protagonistului și dacă ar fi fost
capabilă să accepte faptul că acesta n u simte nimic pentru ea, atunci poate că destinul ei ar fi
fost altul. Dacă și-ar fi ascultat tatăl și s-ar fi căsătorit cu George, exista o foarte mare
probabilitate ca, în timp ,aceasta să fi învă țat să-l iubească și ar fi construit o familie frumoasă
împreună. La fel și Ion și Florica, după cum el însuși afirmă, țărani muncitori amândoi, ar fi
putut agonisi o mică avere și ar fi putut avea o familie frumoasă, cunoscând împlinirea în
plan erotic. Datorită egocentrismului său, Ion înlătură toate aceste pos ibilități de concepere a
romanului, ceea ce aduce atât pieirea sa, cât și a Anei.
Celălalt protagonist al romanului, Titu Herdelea, este prezentat în roman ca tipul
intelectualului care se distinge din lumea țărănească. Poet cu o reputație deosebită în
societate, Titu se remarcă în opera lui Rebreanu datorită experien țelor trăite în cadrul iubirilor
efemere pe care le are și datorită spiritului său patriotic. Deși în prima parte a romanului nu
ține cont în alegerea femeii iubite de etnia acesteia, în cea de -a doua parte în care patriotismul
său bine con turat iese la suprafa ță, îidevinecu neputin ță să se uite la o femeie străină din
cauza dușmăniei sale față de aceștia.
Prima sa iubire, Lucre ția Dragu, fata învățătorului din Armadia, este una inocentă.
Titu visează la ea și chiar compune poezii în care îi surprinde trăsăturile delicate. Mai târziu,
atunci când în tabloul destinului său î și face apariția Roza Lang, domnișo ara Dragu ocupă un
plan secundar în inima eroului. Și Titu, la fel ca și Ion, încalcă normele morale îndrăgostindu –
se de o femeie căsătorită și invadând intimitatea celor doi soți, prefăcându -se prietenul
familiei. Ardoarea cu care eroul o iube ște pe Roza Lang se datorează tocmai faptului că
aceasta este implicată într -un mariaj, ceea ce face ca rela ția lor să fie mai pasională:
Într-adevăr, Titu, căzut în mrejele iubirii pătima șe, nu mai trăia decât pentru
Roza Lang. După câteva întâlniri, femeia îi cuce rise toate gândurile și toate
simțurile. Ea îl preocupa ziua -noaptea, tulburându -l, chinuindu -lși fericindu -l.
Restul lumii, pentru d ânsul, parcă nici nu mai exista81.
Relația interzisă, precum și maturitatea și frumusețea femeii sunt trăsăturile care îl atrag. Titu
nu se mai poate concentra la nimic altceva în afară de imaginea Rozei care îi rămâne
imprimată în minte și în suflet și astfel, ajunge chiar să își neglijeze familia și problemele
acestora. În momentul în care merge să lucreze în Gargalău în s lujba notarului de acolo,
81Liviu Rebreanu, op. cit., 1966, p. 167

51îndepărtându -se de femeia iubită pentru o perioadă lung ă de timp, dragostea lui începe
ulterior să se diminueze, iar în final, Titu se confruntă chiar cu propria dilemă: cum a putut
iubi o femeie ca ea? Mai târziu, o cunoa ște în Lușca pe învățătoarea Virginia Gherman, iar
faptul că aceasta este româncă contribuie într -o mare parte la sentimentele pe care Titu le
nutrește față de ea. Este gelos atunci când află că frumoasa învățătoare mai are și alți
pretenden ți în afară de el. Deși leagă o prietenie foarte strânsă, rela ția celor doi nu se
concretizează, iar Virginia se căsătore ște cu un plutonier ungur.
Dezamăgit de e șecurile pe care le -a avut în dragoste, Titu se concentrează acum pe
îndemnul inimii sale, acela de a merge în Români ași de a-și construi o viață printre semenii
săi. Toate pove știle de iubire trecătoare ocupă un rol în inițierea și în maturizarea băiatului
visător. Astfel, în finalul romanului, Titu î și are fixat un țel pe care dorește cu ardoare să -l
atingă, fiind con vins că dacă va reu și își va găsi fericirea deplină.
O transformare și o maturizare semnificativă o suferă și sora lui Titu, Laura, în urma
căsătoriei cu George Pintea. Aurel Ungureanu este bărbatul de care ea se îndrăgoste ște pe
vremea când era doar o cop ilă. Pe atunci, aceasta era indignată de stăruin ța scrisorilor lui
Pintea care păreau să distrugă puritatea rela ției dintre ea și Aurel, astfel că de fiecare dată îi
răspundea cu indiferen ță. Atunci când părinții săi încercau să o convingă de potrivirea di ntre
eași Pintea și insistau să -i răspundă la scrisori, Laura spunea că: ,,<<Iubirea e un lucru ginga ș
–zicea ea melancolic –și se sfarmă dacă o atingi cu îndemnuri grăbite>>”82. Eroinacredea
că iubirea este un sentiment profund și că este nevoie de tim p pentru a nutri acest sentiment
pentru cineva. Nehotărârea lui Aurel însă, precum și comportamentul său o determină să ia
decizia de a se căsători cu Pintea, de și, la momentul respectiv nu îi era pe plac mai ales din
cauza faptului că i se părea că este m ai mic de înăl țime decât ea. Dragostea sinceră a
bărbatului începe să o atragă din ce în ce mai mult și, ulterior, Laura își va găsi liniștea și
împlinirea în bra țele sale protectoare. Acum își amintește amuzată de momentele în care îl
respingea pe so țul său în detrimentul altui bărbat. Cei doi reu șesc să-și formeze un cămin
trainic, iar Laura dă na ștere unei fetițe, rămânând ulterior însărcinată cu cel de -al doilea copil.
Laura înfă țișează parcursul unei femei de la copila imatură la femeia capabilă de a își
formași de a avea grijă de propria familie. Își găsește împlinirea alături de soțul său și înțelege
copilăriile de care a dat dovadă la început. Devine astfel un model și pentru sora sa mai mică,
82Ibidem, p. 77

52Ghighi, care pare să -i calce pe urme, iar finalul desch is al romanului ne oferă posibilitatea
unei căsătorii între cei doi.
Liviu Rebreanu propune pove ști care să îl introducă pe cititor în lumea rurală, a
satului ardelenesc tipic pentru începutul secolului al XX -lea. Spiritul său contemplativ îi
permite să ob serve îndeaproape toate detaliile specifice acestei societă ți, detalii transpuse în
romanul său, și să țeasă istorisiri specifice acelei perioade, menite să arate condiția sătenilor,
relațiile dintre aceștia, precum și natura relației dintre bărbat și feme ie condusă de anumite
cerințe. Romanul urmărește destinul a doi protagoniști, Ion Glanetașu și Titu Herdelea, eroi
care declan șează și destinul celorlalte personaje. Cititorul asistă la creionarea unui spectacol
lugubru determinat de dorin ța acerbă a lui I on pentru pământ, astfel ajungându -se, după cum
afirmă Livia Iacob, la ,,demitizarea lumii satului, făcută, desigur, cu arma cea mai la
îndemână care este dezeroizarea protagonistului”83.
83Livia Iacob, op. cit., p. 39

534.IUBIREA NECONDI ȚIONATĂ ÎN ADAM ȘI EVA. MITUL
ANDROGINULUI
Inovația pe care o aduce Liviu Rebreanu în literatura română se remarcă prin temele
abordate în romanele sale specifice lumii țărănești, universului rural pe care îl descrie într -o
manieră cu un puternic impact realist, dar și odată cu apariția romanului Adam și Evacare
tratează teme și motive specifice spațiului mitic, apropiindu -se mai mult de litera tura
fantastică. De această dată , Liviu Rebreanu aduce în aten ția publicului cititor cuplul arhetipal,
perechea menită să întrunească mitul androginului de -alungul așapte existențe pământești,
și totodată aspectul mitic al reîncarnării.
Romanul este proiectat pe șapte capitole, denumite după identitatea iubitei din via ța
respectivă, menite să ilustreze existen țele personajului Toma Novac de -a lungul evolu ției
istorice a pământului. A șa cum afirm ăElisabeta Lăsconi în sudiul său, romanul lui Rebreanu
,,arată tentativa scriitorului de a absorbi tradițiile într-o istorie a sufletelor pereche care se
caută de-a lungul a șapte existențe”84. Prima parte a romanului este reluată și în ultima parte
–momentul mor ții protagonistului -accentuând ideea de simetrie și de început și sfârșit al
unui nou ciclu al vie ții. Fiecare capitol începe și se sfârșește cu un scurt pasaj în care sunt
prezentate trăirile personajului principal și transformările sufletului din momentul în care
părăse ște materia fizică, trupul care l -a încătu șat, și până în momentul în care reușește s ă se
contopească cu unul nou, toate acestea fiind necesare procesului reîncarnării:
Starea corporală nu este pentru spirite decât tranzitorie. Spiritul schimbă
învelișul (corpul) cum schimbăm noi o haină, ele părăsesc corpul ce se uzează.
Sufletul se deg ajează din corpul uman și intră în lumea spiritelor. Sufletul ca
principiu al vieții materiale, ființa pentru care corpul nu este decât un acoperiș,
își păstrează individualitatea și după moarte ,devenind spirit85.
Sunt descrise zbuciumările spiritului și modul în care claritatea propriei conștiințe dispare
treptat până când ajunge într -un alt corp. Toate aceste reîncarnări ale personajului
84Elisabeta Lăsconi (2008), Istorii ale sufletelor pereche , [accesat: 2 martie 2017 ], disponibil pe internet la
adresa:http://www.romlit.ro/istorii_ale_sufletelor_pereche
85Iacob Naro ș,Mișcarea literară , anul X, nr. 3 (39), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița -Năsăud,Bistrița, 2011

54simbolizează ,,cele șapte trepte ale inițierii spre sac ru, tipologizarea form elor de mâ ntuire a
omului prin platoniciana căutare a celuilalt, grefată pe o metafizică a erosului”86. Perspectiva
narativă obiectivă oferă naratorului posibilitatea de a reda evenimentele și trăirile
personajelor, concentrându -se pe cele ale eroului mascu lin. Personajul femnin apare în
fiecare dintre cele șapte capitole, dar ca o identitate care este menită să îl completeze. Astfel ,
trăirile ei interioare nu sunt atât de minu țios conturate ca în cazul lui Toma. Deși parcursul
bărbatului este prezentat de f iecare dată încă din momentul na șterii și până în cel al morții,
eroina î și face apari ția numai atunci când întâlnirea lor se produce, iar procesul reîncarnării
ei nu este men ționat.
Titlul romanului aduce în aten ția cititorilor cele două personaje biblice , Adam și Eva,
primii oameni crea ți de Dumnezeu. Aceștia reprezintă esența mitului androginului, ei înșiși
fiind două jumătă ți ale căror suflete formează un întreg. Protagoniștii fiecărei vieți reprezintă
întruchiparea lui Adam și respectiv a Evei. Așadar, Toma Novac este omul rătăcit pe pământ
al cărui scop în fiecare dintre cele șapte existențe este de a -și căuta iubita, jumătatea care să –
i completeze sufletul astfel încât să reu șească să atingă absolutul prin iubire: ,,Bărbatul și
femeia se caută în vălm ășagul imens al vieții omenești. Un bărbat din milioanele de bărbață
dorește pe o singură femeie, din milioanele de femei. Unul singur și una singură! Adam și
Eva! Căutarea reciprocă, incon știentă și irezistibilă, e însuși rostul vieții omului”87. Procesul
căutării și accederii pe treapta superioară la care își dorește să ajungă nu se finalizează cu
succes decât în ultima via ță a sa în care reușește să creeze o legătură puternică cu femeia
iubită, Ileana, și să lase pe pământ un urmaș c a simbol al iubirii, s entiment suprem care se
dorește atins.
Rebreanu alcătuie ște acest roman în jurul temei iubirii, erosul fiind văzut ca o
necesitate primordială în scopul cunoa șterii desăvârșite și a împlinirii absolute. Conform
mitului androginului, Toma Novac î și caută su fletul pereche, însă de fiecare dată povestea
lor de dragoste are un final tragic, cei doi fiind despăr țiți prin moarte. Separarea lor definitivă
pe pământ în cea din urmă existen ță poate surveni ca o pedeapsă în urma abaterii de la
normele morale, dar tot odată ca o împlinire a desti nului: prin unirea lui cu Ileana , reușește să
aibă un fiu. După cele afirmate de Aleman, aceasta este o condi ție necesară care trebuie
86Mircea Muthu, Livu Rebreanu la timpul viitor , [accesat: 3 martie 2017], disponibil pe internet la adresa:
http://convorbiri -literare.ro/?p=3938
87Liviu Rebreanu, Adam și Eva, Ed.Mondoro, Bucure ști, p. 15

55îndeplinită în ultima via ță, deoarece sufletul numai atunci se poate odihni –după ce va lăsa
un urmaș care să reînceapă cursul celor șapte existențe.
Protagoni știi primei prezențe pe pământ sunt Mahavira, căsătorit cu fata aleasă de
către părin ții săi, și Navamalika. Rolul eroului –care face posibilă întâlnirea cu femeia iubită
–este de înso țitor al brahmanului care merge la regele Arjuna pentru a -i reproșa viața
dominată de desfrâuri în care trăie ște alături de numeroase femei. Îndrăgostit de Navamalika,
fecioara promisă regelui, pieirea sa –care se produce în mod brutal –nu va întârzia să ap ară
în momentul în care î și mărturisesc dragostea prin sărutări, fiind prinși de cătresoldați.
Următoarea existen ță este dedicată lui Unamonu și lui Isit. De data aceasta ,personajul este
căsătorit cu propria soră, Neferura, cu care are la rândul său încă doi copii, Merit și Senusret,
care urmează să se căsătorească când vor împlini vârsta necesară. Rebreanu ilustrează aici un
aspect important al epocii respective, și anume promiscuitatea î n care trăiau oamenii în acele
vremuri, în scopul de a păstra purit atea sângelui neamului lor. Și Isit este de asemenea
concubina regelui Dadefra cu care are trei copii. Întâlnindu -și jumătatea, își înșeală propria
soră. Gândurile lui sunt dominate numai de imaginea desăvâr șită a femeii de care este
îndrăgostit. Și de ace astă dată încercările disperate de a fi împreună e șuează, iar Unamonu
moare în timp ce încearcă să î și salveze iubita prizonieră în castelul regelui. Următoarea
reîncarnare prezintă întâlnirea protagoni știlor Gungunum și Hamma, care are loc încă din
vremeacând ace știa sunt doar niște copii. Războiul ce avea să vină cauzează separarea celor
doi, Hamma fiin d luată de către Iluma -Ilum în C asa femeilor sale. Deoarece Gungunum
ajunge prizonierul acestuia, este ucis fără a mai apuca să î și vadă măcar o dată iubita mult
dorită. Axius și Servilia reprezintă următoarea pereche a ciclului reîncarnărilor. Întrucât
fratele său moare, Axius rămâne singurul mo ștenitor masculin al familiei. Așadar, tatăl său
îl logode ște, copil fiind, cu Chrysilla Autronia –cu care seși căsătoreș te mai târziu, urmând
să aibă patru copii-în scopul de a oferi surorilor acestuia șansa spre un mariaj mai bun. De
această dată, Se rvilia este sclava so ției sale. Tulburat de prezența acesteia și de emoțiile care
apar atunci când se află î n preajma ei, Axius este aspru cu ea și ordonă chiar să fie biciuită.
Crede că se află sub influen ța unei vrăji cu ajutorul căreia servitoarea a reușit să -l seducă și
se consultă cu mama sa în această privin ță, însă fără rezultat. Inițiază o călătorie spre Orient,
sperând că distan ța îi va mulcomi patosul, dar în zadar. Reușește să stârnească furia soției
sale rostind numele Se rvilieiîn momentul în care se întoarce, iar aceasta o ucide stăpânită de

56gelozia care o caracterizează. Traumatizat din pricina eve nimentului nefast, Axius se
sinucide în baie, imediat după moartea iubitei sale. Cea de -a cincea existen ță îi înfățișează pe
Hans căruia ,după călugărie ,i se dă numele Adeodatus și pe femeia iubită prezentă aici în
icoana fecioarei Maria. Alexandru Protop opescu observă că de această dată ,,Rebreanu nu și-
a mai împovărat personajul cu […] specula ții spiritualiste mulțumindu -se să-l arate
psalmodiind aplecat pe Biblie în numele sacrificiului”88. Îndrumat de către părin ți către
monahism, acesta cre ște având al ături icoana Fecioarei Maria care îl ajută să treacă peste
încercările care se ivesc în calea sa pe parcursul ini țierii în călugărie. Curând, va deveni
nedespărțit de această icoană de care se simte atras și în prezența căreia se confruntă cu
confuzia sent imentelor s ale față de Fecioara din imagine care repre zintă chintesen ța credinței
lui. Strădaniile diavolului de a -l ispiti e șuează până la un moment dat datorită legăturii strânse
pe care o are cu divinitatea. Se lasă păcălit de acesta atunci când ia form a Maicii Domnului
și apare în chilia sa. Fermecat de prezen ța Acesteia și cuprins de o stare de frenezie este inapt
în a-și mai face semnul crucii și, încercând să o sărute, își găsește sfârșitul iminent, urmând
să se reîncarneze pentru a șasea oară în per sonajul Gaston. Acesta se căsătore ște cu fiica unui
prieten de familie, Antoinette, incompatibilitatea dintre ei fiind vizibilă în urma opiniilor
contradict orii. Întâlnirea iubitei sale, Y vonne, are loc la sfâr șitul romanului în timpul
judecății la care ac easta este supusă în urma statutului de călugări ță,și deci a inamicului
ateului Lebon. Este osândită la moarte alături de Gaston care încearcă să -i ia apărarea,
stârnind furia bărbatului. În cea din urmă existen ță care ilustrează povestea de iubire a
protagoni știlor Toma Novac și Ileana, apare un alt cuplu androginic și anume cel format din
tatăl eroului și mama acestuia, Florica, cea de -a treia so ție a lui,pe care a iubit -o enorm:
,,Servitoarea nu -i ieșea din suflet, parcă ar fi fost acolo de când lumea”89. Momentul în care
o zărește pe Ileana pe Calea Victoriei la brațul soțului ei, Poplinski reprezintă revelația
scopului său pe pământ. Vie țile lor se intersectează în momentul în care Toma o urmărește
până la locuin ța acesteia și, ulterior, se împrieteneș te cu soțul ei pentru a -i putea fi aproape.
Cei doi se implică într -o relație în urma căreia rezultă un copil și decid să fugă împreună. În
cele din urmă sunt surprin și de către Poplinski ,care, încercând să î și apere demnitatea
88Al. Protopopescu, Romanul psihologic românesc , Ed. Paralela 45, 2002, p. 88
89Liviu Rebreanu, Adam și Eva,ed. cit., p. 173

57masculină și să se răzbu nepe cel care i -a sedus so ția,îl omoară chiar cu revolverul pe care
acesta i-l dăruise, și astfel sfârșește ciclul existențelor sale pe pământ.
În momentul mor ții, Toma Novac are revelația vieților anteroare, deslușind înțelesul
conversațiilor pe care le -a purtat cu Aleman, taina vie ții și a morții. Apariția luminii în ochii
muribundului este explicată astfel în romanul lui Rebreanu:
în clipa de spărțirii de învelișul material, sufletul dobândește conștiința pură
atotcuprinzătoare prin care, ridicându -se deasupra timpului și spațiului, poate
contempla simultan toate vie țile sale în afară de lumea spirituală. Contemplarea
fiind preludiul eternită ții se manifestă în ochii muribundului ca o străfulgerare
de lumina incomparabilă. E culmina ția vieții pământești în revelația fericirii
veșnice90.
Aces t semn reprezintă îndeplinirea m isiun ii pământe ști și întâlnirea cu d ivinitatea. Conform
lui Rudolf Stein er, ,,iubirea și lumina sunt cele două elemente, cele două componente care
împânzesc întreaga existen ță pământeană: iubirea ca existență pământeană sufletească,
lumina ca existen ță pământeană materială exterioară”91, ceea ce explică interdependen ța
dintre a ceste două entită ți. Zărirea numărului sfânt, cifra șapte, simbol al numărului
existențelor sale, este tot o parte din procesul încheierii ciclului reîncarnărilor. De asemenea,
această cifră mitică, credin ța că omul trăie ște șapte vieți coincide cu numărul de zile în care
Dumnezeu a creat lumea, și astfel,poate avea o interpretare b iblică. Întreaga ac țiune a
romanului este centrată în jurul acestui număr: călătoria lui Mahavira împreună cu brahmanul
durează șapte luni și șapte zile, toi agul acestuia din urmă are șapte noduri, iar regele are
șaptezeci și șapte de femei la curtea sa; vraja prin care Unamonu o putea salva pe Isit din
castelul regelui trebuie rostită de câte șapte ori pe zi timp de șaptezeci de zile; Adeodatus
petrece șapte săptămâni în singurătate înainte de a fi călugărit, întunericul apocaliptic se abate
asupra pământului după șapte zile, iar călugărul care a picat pradă ispitei se întoarce la
mănăstire după șapte săptămâni; tatăl lui Toma Novac petrece șapte zile în agoni e înainte de
a deceda, iar acesta î și regăsește iubita în a șaptea zi de la momentul în care o vede ultima
oară. Însă, chiar dacă numărul sfânt este evocat de nenumărate ori în opera lui Rebreanu,
Aleman afirmă că ,,nu numărul, ci principiul e totul!”92, ilustrând importan ța și menirea
existențelor pe pământ.
90Ibidem, p. 183
91Rudolf Steiner, op. cit., p. 163
92Liviu Rebreanu, Adam și Eva,ed. cit., p. 183

58ÎnAdam și Eva , oniricul, lumea viselor capătă o foarte mare importan ță, este o
edificare a dilemelor personajului masculin. Gungu num visează că iubita îl mustră, deoarece
a încetat să se mai gândească la ea. De asemenea, după prima întâlnire cu Ileana în fa ța
magazinului, Toma Novac o visează în toate cele șase vieți anterioare, amintindu -și vag de
fiecare identitate a ei:
Avu visuri numai cu ea. I se arătă sub înfă țișări diferite, ca o ademenire, și se
pierdea mereu în clipa când era s -o dobândească. Alerga după ea prin țări
necunoscute, în epoci bizare, aci păstor indian, aci mare dregător egiptean, apoi
scriitor într -un templu atenian sau cavaler roman, călugăr medieval,
revoluționar provincial… Și ea îi apărea mereu, îl chema, îl îndemna93.
Încălcarea principiilor morale nu mai capătă o conota ție atât de negativă aici,
împlinirea prin iubirea absolută, întregirea celor două jumătă ți care formează mitul
androginului fiind mai presus de orice etică care ar trebui respectată. De și Navamalika
urmează să fie femeia regelui, Unamonu are deja o familie, iar Isit este una dintre concubinele
regelui, Hamma apar ține lui Iluma -Ilum, Axius este căsătorit cu stăpâna iubitei sale, Hansse
îndrăgoste ște de Fecioara Maria ispitit fiind de diavol, Gaston are o soție, iar eroina ultimei
existențe este căsătorită, acestea nu împiedică eroul de la atingerea obiectivului său. În ultima
viață chiar leagă o relație de prietenie cu soțul femeii pe care o iubește și îi înșeală încrederea
acestuia. Însă, după cum afirmă și psihologul John Welwood ,,lumina iubirii necondiționate
trezește semințele adormite ale potențialului din sufletul nostru”94,și astfel, eroul nu mai ține
cont de nimic și pare să nu aibă conștiența faptelor sale în momentul în care cunoaște iubirea.
Degradarea acestor lumi cauzată de abomina țiile caracteristice fiecărei perioade istorice se
produce și în urma faptelor celorlalte personaje: regii care își satisfac poftele animalice cu
orice femeie doreau, pe cele mai multe luându -le la curtea lor, căsăto ria între fra ți, societatea
dominată de despotism, Ululai, înso țitorul lui Gungunum, care ,deși are o familie, se lasă
înrobit de păcatul plăcerilor trupe știîmpreună cu alte femei , tatăl lui Toma Novac ,care î și
părăsește soția în momentul în care o întâl nește pe mama acestuia etc.
Toate obstacolele ce stau în calea iubirii au un caracter ini țiatic pentru eroul
romanului ,care în cea de -așaptea viață reușește să cunoască împlinirea prin iubire alături de
Ileana înainte să moară. Revela ția pe care o au cei doi protagoni ști în momentele regăsirii
93Ibidem, p. 189
94John Welwood, Iubiri perfecte. Rela ții imperfect e, Ed. Elena Francisc, 2007, p. 40

59reprezintă dovada iubirii infailibile, imbatabile: ,,Î și dădeau seama amândoi că sufletele lor
se căutau de mult, poate de mii și mii de ani”95. O singură existen ță nu ajunge pentru ca relația
lor să se concretizeze, astfel încât sunt nevoi ți să înfrunte fiecare despărțire spre a reuși să își
împlinească idea lul spre care tind cu ardoare. Î nsă,de fiecare dată ace știa caută să se
regăsească, iar ,,aceasta este marea iubire, iubirea absolută –deschidere și căldură
necondiționată și pură –care se află chiar în nucleul fiin ței noastre”96și prin intermediul
căreia pot ajunge la o armonie sufletească deplină. Plenitudinea văzută ca o stare necesară
mântuirii sufletului se poate realiza numai prin eros.
Poveștile de iubire sunt prezentate în roman în locuri distincte și de-a lungul anumitor
perioade istorice desfă șurate cronologic. Fiecare capitol face trecerea de la dragostea care
există între cei doi încă de la începuturile lumii și până în perioada contemporană. Perioade le
și spațiile diferite ale existenței celor două suflete par să accentueze ideea conform căreia
dragostea rămâne la fel de puternică în urma trecerii timpului și că indiferent de locul în care
se aflăși de circumstanțe , destinul ajută mereu la reîntâlnir ea acestora,,,ceea ce se schimbă
este numai decorul, civiliza țiile și epocile în care se realizează ideea căutării infructuase a
eternei perechi omene ști”97. Protagonistul trăiește pe rând în India, Egipt –atunci când
căsătoriile între rude erau permise și chiar necesare pentru continuitatea existen ței pure a
familiilor celor doi, Vechiul Bailon –în timpul războiului, Roma –în momentul venirii lui
Mesia pe pământ, Germania, Fran ța–în timpul revolu ției și România. Deși parcurge toate
celeșapte existenț e, Toma Novac nu î și amintește despre viața precedentă. Explicația pe care
o oferă Erwin Schrödinger în legătură cu acest aspect este aceea că ,,orice succesiune de
evenimente la care participăm prin senza ții, percepții și, uneori, prin acțiuni, dacă se re petă
foarte des și în același mod, iese treptat din domeniul conștiinței”98. Astfel, legătura mistică
–cu femeia pe care o regăse ște în fiecare viață -pe care nu o poate în țelege la început este
deslușită în momentul morții sale. Sentimentul de neliniște pe care îl are de fiecare dată înaite
de a-și întâlni jumătatea este ca un déjà vu pe care este incapabil să îl pri ceapă până în acest
moment.
95Liviu Rebreanu, Adam și Eva,ed. cit., p. 11
96John Welwood, Iubiri perfecte. Rela ții imperfect e,ed. cit., p. 25
97E. Lovinescu, op. cit., p. 252
98ErwinSchrödinger,Ce este via ța? Și Spirit și materie , Ed. Politică, Bucure ști, 1980, p. 120

60Mitul reîncarnării în jurul căruia este construit romanul este preluat din credin ța
indienilor, aceea că, după moarte, sufletul migrează într -un alt trup și,astfel, omul are
privilegiul de a trăi o succesiune de vie ți pe pământ, fără a -și aminti însă de cele anterioare.
Deși Toma Novac nu are conștiința existențelor precedente , de fiecare dată când î și revede
iubita are ciudatul și inexplicabilul sentiment că a mai cunoscut -o cândva. Această trăire este
posibilă, deoarece
lumea spirituală este un spirit unic, care stă precum o lumină în spatele lumii
corporale și care, când o făptură prinde viață, strălucește prin ea ca printr -o
fereastră. După felul și mărimea ferestrei, în lume intră lumină mai multă sau
mai puțină. Iar l umina însă și rămâne neschimbată99
asemenea dragostei celor doi protagoni ști. În roman este precizat faptul că ,,ceea ce leagă
cele șapte re încarnări succesive rămâne subcon știentul ca principiu metafizic al
predestinării”100. Rațiunea dispare în momentul în care sufletul părăsește corpul, urmând ca
vălul con științei să reapară atunci când acesta posedă un altul. Moartea este văzută ca o
prăbu șire în neant a sufletului inert, incapabil de a -și înțelege prezența.
Conform afirma țiilor criticului Șerban Cioculescu, ,,<<Adam și Eva>> este cartea
preferată a autorului, a șa cum divulgă într -unul din interviurile sale. În acest fapt se ascunde
fără îndo ială satura ția de cotidian a romancierului realist și oarecare bovarism, adică nevoia
de a se concepe altul decât este în realitate”101. Romanul se concentrează pe ideea
metempsihozei ,,văzută ca un fel de împlinire a unită ții spiritului, care se degradează,
desfăcându -se în materie și se recompune prin iubire, câștigându -și astfel din nou
puritatea”102. Așadar,iubirea este calea împlinirii desăvâr șite, cheia salvării spirituale.
Grandoarea sentimentului etern care dăinuie între cei doi protagoni ști, întruchip ări ale
personajelor mitice, este ilustrată ca fiind singura modalitate a mântuirii sufletului. Rebreanu
abordează pe lângă tema iubirii, aspecte ce țin de filosofie, știință, religie, ceea ce conferă
complexitate operei sale. Spectacol pe care scriitorul îl oferă este dirijat de destinul eroului
Toma Novac, neajutorat în fa ța erosului copleșitor, care are menirea de a -și regăsi jumătatea
în fiecare dintre cele șapte vieți ,în scopul de a cunoa ște împlinirea absolută, de a concretiza
relația cu femeia pe ca re o iube ște,și astfel,să dea naștere unui nou ciclu al vieții.
99Ibidem, p. 161
100Liviu Rebreanu, Adam și Eva, ed. cit., p. IV
101Șerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane , Ed. Minerva, Bucure ști, 1972, p. 324
102Ov. S. Crohmălniceanu, Liviu Rebreanu , Ed. de stat pentru literatură și artă, București, p. 78

615.PLATITUDINE A IUBIRII LA LIVIU REBREANU
În romanul Jar, Liviu Rebreanu aduce în aten ția publicului iubirea himerică, efemeră,
cu decepțiile și dezamăgirile pe care le presupune. De data aceasta, scriitorul î și introduce
cititorii în universul spa țiului burghez în care relațiile familiale, precum și drama fetei
îndrăgostite care î și dăruiește fecioria înainte de căsătorie sunt atent analizate. Acțiunea
romanului, precum și conturarea portr etelor personajelor pornesc de la o întâmplare veridică:
,,pretextul relatării este furnizat de conversa ția cu o tânără fată care i -a declarat scriitorului
că nu o interesează dragostea, ba chiar că se consideră imună la acest sentiment”103. Pornind
de la acest episod, Rebreanu creionează personajul feminin, Liana, personaj principal al cărei
destin va fi atent urmărit pe parcursul romanului.
Titlul operei este semnificaiv pentru trăirile zbuciumate ale Lianei. Jarul este un
simbol metaforic al iubirii care s -a stins. După cum afirmă Crohmălniceanu în lucrarea sa,
,,acest <<jar>> cuprinde o mare cantitate de cenu șă, care vădește influența dezastruasă a
nauralismului asupra operei lui Rebreanu”104. Astfel, romanul prezintă o poveste a unei iubiri
comune-a unei fecioare care este sedusă și abandonată de către bărbatul pe care îl iubește –
,și pe parcursul căreia sunt evidențiate instinctele sexuale.
Caracterul obiectiv al romanului permite scriitorului să observe îndeaproape trăirile
și evoluția personajelor tr ansformate în obiect de studiu de -a lungul unui an de zile. Structura
romanului este simetrică, începe și se încheie cu luna octombrie, această circularitate oferind
imaginea completă a eroinei, pe de -oparte o Liana caracterizată de candoare a, copilăria și
naivitateaspecifice fetei burgheze, iar pe de altă parte o Liana incapabilă să facă fa ță propriei
decepții în dragoste.
Romanul lui Rebreanu prezintă lumea instinctelor, a psihologiei erotice, după cum
însuși Șerban Cioculescu afirmă: ,,Din întreg romanul, construit de altfel cu
conștiinciozitatea sa obișnuită, cu arhitectura sa solidă, autorul nu se realizează decât în
103Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 107
104Ov. S. Crohmălniceanu, op. cit., p. 136

62crâncenul instinct sexual al locotenentului Dandu”105. Încă din momentul apari ției în acțiunea
romanului, principalul scop al bărbatului este seducerea Lianei. Pentru a o cuceri, apelează
la diverse strategii și se încrede în șarmul propriu. După ce dorința sex uală îi este satisfăcută
și eroina se află în posesia sa, interesul pentru aceasta scade, devenindu -i ulterior indiferentă.
Femeile sunt prezen țe efemere în viața lui Dandu. El nu o deosebește cu nimic pe Liana de
femeile cu care a fost sau cele cu care va fi. Fiecare dintre ele este tratată la fel, este sedusă
și abandonată în momentul în care nu îi mai stârne șteinteresul.
Iubirea este cu adevărat minunea care dă sens vie ții omului; iubirea este cea
care na ște iubiri; iubirea este minunea prin care rupi părți din sufletul și viața
ta, ca să-i viezi pe al ții; iubirea este minunea de a fi și a rămâne permanent în
cele ale dragostei, de aici vine și termenul <<îndrăgostit>>106.
Iubirea dintre Liana Rosmarin și Victor Dandu este tipic adolescentină, lipsită d e esență,
bazându-se doar pe instinctele sexuale. De și Liana pretinde mai mult de la Dandu, și anume
sentimentul de iubire pură, aten ția lui, înțelegere, comunicare, acesta se concentrează numai
pe atingerea propriilor scopuri. Comportamentul taciturn al l ui Dandu poate fi o dovadă a
dezinteresului său pentru o rela ție serioasă. Datorită intereselor opuse ale celor doi, se creează
un antagonism care va duce la distan țarea treptată a bărbatului. Eroul nu dorește să se mai
implice în această rela ție și astfel , fără nicio urmă de remu șcare, renunță la femeia care a
făcut nenumărate sacrificii pentru el.
La începutul romanului, Liana este o tânără domni șoară care, în ciuda insistențelor
părinților ei de a se căsători, se concentrează mai mult asupra studiului șinuacordă suficient
interes acestui aspect. Admirată și dorit ă de către bărba ții din jur , eroina adoptă un
comportamen t pueril fa ță de curtenitorii săi , socializează cu to ți și le dă speranțe în mod
conștient sau inconștient. Analizându -și situația și con știentizând că, la un moment dat, va
trebui să se căsătorească, Liana se gânde ște la bărbatul care ar fi cel mai potrivit pentru a -i
deveni so ț:
Pe Alistar l -a eliminat fără ezitare. Un bătrân, aproape de vârsta tatălui ei, prin
ce s-o cucerească? […] Re mus Oloman era mai inteligent, nici nu i -a făcut curte
și nici ea nu s -a înfiorat de vreun farmec deosebit al lui. De ceilal ți nu merita
să se ocupe. […] Rămânea singur Dandu, care a fost insistent până la bădărănie.
Ca înfățișare ar fi nesinceră cu sine î nsăși dacă n-ar recunoa ște că e bine. Dar
105Șerban Cioculescu, op. cit., p. 327
106Arsenie Boca, Taina căsătoriei , Ed. Crist impuri, 2012, p. 116

63încolo cât e de inferior! Cum să iubească ea asemenea animal? Ar însemna să
se înjosească. Iubirea nu poate fi o vulgară chemare a cărnii înfierbântate107.
Deși la început conștientiza pericolul apropierii de Dandu și intențiile meschine ale acestuia,
eroina se îndrăgoste ște de el și încearcă să se covingă că este ceea ce ea spera să fie.
Dobândind o oarecare experien ță de cuceritor de-a lungul rela țiilorpasagere, Dandu
pare să știe cu exactitate pașii pe care trebuie să îiurmeze spre a -și îndeplini scopul. Acesta
începe prin a -i dărui Lianei numeroase buchete de flori ,prin care reu șește să câștige
afecțiunea fetei, cât și simpatia familiei. Prin acest gest, eroul dorește să își exprime anumite
intenții, dar și așteptări față de Liana. De altfel, ,,ce urmărim noi prin cadou? Urmărim să
producem celuilalt bucurie, urmărim să -i transmitem iubirea noastră”108. Astfel, Dandu
reușește să se infiltreze în familia și în inima Lianei.
Deși află de la Angela că iubitul ei este renumit pentru rela țiile efemere pe care le -a
avut, eroina refuză să creadă aceste atrocită ți. Ea dorește să fie singura iubire a lui Dandu,
să-i fie recunoscută unicitatea. Atitudinea ostilă a Lianei fa ță de aceasta se amplifică în
momentul în care Angela îi vorbe ște cu emfază despre dorința de a -l fi acaparat pe Dandu în
cazul în care ea nu ar fi fost îndrăgostită de el. Modul în care acest personaj este perceput de
către eroină la începutul romanului pare să anticipeze dramele ce vor surveni. Momen tul în
care Lian a îi zăre ște pe cei doi la cinema este momentul confirmării presupunerilor pe care
deja le avea. Ra țiunea fiind însă înlocuită de iubirea profundă, hi merică pe care i -o poartă, ea
se lasă din nou am ăgită de minciunile lui Dandu. În e pisodul în care aceasta îi descoperă
invențiile-și află că, în loc ca el să fie acasă la părinții lui așa cum i -a spus, se află la mare
împreună cu Angela –se produce decăderea ei spirituală în urma șocului suferit.
Un cuplu prin inermediul căruia se observă e voluția concepțiilor Lianei este cel
format din Leli ța și soțul ei, maiorul. Deși la început eroina nu poate înțelege posesivitatea
nejustificată a femeii, ulterior, atunci când formează un cuplu cu Dandu, experimentează și
ea trăirile acesteia. Însă, spre deosebire de Leli ța care nu are motive întemeiate de îngrijorare
asupra infidelită ții soțului ei, Liana refuză să vadă semnele clare ale trădării.
Îndrăgostită fiind de Dandu și refuzând să observe faptele acestuia, Liana își creează
un univers iluzoriu î n care predomină o atmosferă extatică ,datorată pasiunii pentru om ul
107Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1985, p. 57 -58
108Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală , Ed. Anastasis, 2011, p. 56

64iubit. Perseveren ța bărbatului , precum și încercările și micile gesturi care au rolul de a o
cuceri reu șesc să îi stârnească interesul și, curând, să îi câștige dragostea. Atitudinea
dionisiacă pe care o adoptă Liana pe parcursul rela ției cu acesta o împiedică să -i observe
adevăratele inten ții. I se dăruiește trup și suflet, crezând că ,pentru iubitul ei, acest sacrificiu
este o dovadă pură a iubirii eterne pe care i -o poartă și că, la rân dul său, și el simte la fel
pentru ea. Renun ță la facultatea pentru care s -a trudit atât de mult pentru nop țile petrecute
alături de Dandu. Ulterior, atunci când bărbatul începe să se distan țeze,ia vina asupra ei,
continuând să se blameze pentru ceva ce n u a comis ,doar pentru a păstra aparen ța iluziei pe
care și-a creat-o despre perfec țiunea lui: ,,acuma ea umbla prin viață solitară, într -un fel de
vid particular în care nu poate pătrunde nimeni afară de el. Se complăcea atât de mult în
situația aceasta î ncât ar fi dorit să continue până la sfâr șitul sfârșitului”109. Liana credea că
iubirea este între ținută de obstacolele care se ivesc în calea ei, de suferințele îndurate ,astfel
încât î și găsea alinarea în aceste gânduri ori de câte ori Dandu dezamăgea prin faptele sale
sau cei din jurul său încercau să îi separe.
Curând, momentele de bucurie inefabilă pe care le trăie ște alături de Dandu se vor
transforma în suferin ță și dezamăgire în momentul în care Liana are dovada clară a
infidelitățiiiubitului ei. Su ferința îi este cu atât mai mare cu cât î și dă seama că ,,el a părăsit –
o, după ce s -a săturat de ea, ca pe orice feti șcană ieftină care trebuie să se socotească mândră
că un locotenent ferche ș i-a făcut onoarea să se amuze cu ea”110. Liana i s -a dăruit cu to ată
ființa ei, a renunțat până și la demnitate și la fecioria atât de importantă pentru o fată
necăsătorită în cadrul societă ții burgheze pentru a -i satisface plăcerile și dorințele acestuia,
însă el a înlăturat -o ca pe un obiect de care te descotorose știatunci când nu mai ai nevoie sau
găsești altceva mai bun. Intensitatea trăirilor ei crește insuportabil, deoarece este nevoită să
își interiorizeze emoțiile până în momentul în care decide să se destăinuiască bunicii bolnave
în care găse ște un bun sfătuito r. Când însă aceasta moare, Liana se simte abandonată în
propria dramă din care este incapabilă să găsească un mod de evadare. ,,Pe îndrăgostit nu -l
poate salva decât un șoc primit cu violență din exterior”111, însă pentru eroină, acest șoc–al
morții bunicii ei–pare să amplifice agonia cauzată de despăr țirea de Dandu.
109Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 105
110Ibidem, p. 162
111JoséOrtega y Gasset, Studii despre iubire , Ed. Humanitas, 1995, p. 42

65Liana este cuprinsă de frenezie în momentul în care merge acasă la Dandu și îi
cerșește iubirea, imploră pentru continuitatea prezenței ei în viața lui, chiar de -ar fi
nestatornică. Nonșalanța cu care Dandu tratează despărțirea celor doi activează furia și
frustrarea Lianei ,care i-a fost întru totul devotată ,până în ultimul moment. Mâniată de
comportamentul bărbatului, eroina îl amenin ță că faptele sale nu vor rămâne nepedepsite și
că, dacă trebuie, va apela chiar și la superiorii săi pentru a -l destitui din func ție sau pentru a –
l obliga să o ia de so ție. La Dandu, nimicnicia iubirii determină indolența de care dă dovadă
pe parcursul schimbului de replici cu cea pe care, odată, a dor it-o. Singura explica ție pe care
poate să o ofere pentru această despăr țire este motivul inferiorității: ,,Ce vrei, Liana? E
înjositor pentru un bărbat să se simtă atât de inferior fa ță de femeia lui, și intolerabil. Mi -ar
fi imposibil să trăiesc mereu a șa…”112. Dorința de aservire a Lianei se manifestă într -un
moment de disperare. Se înjose ște conștient în fața celui pe care îl iubește -implorând pentru
o nouă șansă –,înrobită de propria dependen ță: ,,Mi-ai otrăvit sângele și nu mai pot fără
otrava ta… ”113. Paul Hauck afirmă că
nu este deloc ridicol cel care de -a dreptul agonizează în urma unei neîmpliniri
în dragoste. Suferința acestor oameni este specifică, dar intensă. Nu e suficient
ca ei să se deprindă să nu se mai blameze după ce starea depresivă le-a trecut;
pentru păstrarea sănătății lor, ei trebuie să se debaraseze de acea dragoste114.
Are un moment în care regretă umilin țele prin care a trecut din proprie voință, atunci când
implora înduplecarea lui Dandu de a continua rela ția sau măcar să o păstreze în via ța lui
pentru anumite ocazii când el va dori să o viziteze.
Perioada de aparentă acalmie, înainte de scena mor ții, este doar un preludiu al
evenimentului inevitabil. Liana pare că î și revine după despărțirea de iubitul ei, însă, la fel ca
peparcursul rela ției lor, ,,era ca o somnambulă care trebuie să meargă pe marginea prăpastiei
incon știentă de primejdie”115. Al. Protopopescu observă că ,,cea mai pregnantă imagine a
Lianei din <<Jar>> constă de asemenea în momentul dobândirii singurătă ții, p remergător
sinuciderii. Dureroasa victorie a subiectivită ții eliberate este simbolic plasată de autor chiar
în timpul unei sindrofii sufocante”116. Deși înconjurată de admirația mulțimii prezente la
112Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 166
113Ibidem, p. 173
114Paul Hauck, op. cit., p. 16-17
115Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 125
116Al. Protopopescu, op. cit., p. 92

66petrecere, Liana se simte solitară, izolându -se în lumea pr oprie. Apari ția Angelei la sindrofie
intensifică chinul lăuntric al eroinei, în special în timpul conversa ției pe care o poartă cu
aceasta despre Dandu, posibil viitor so ț al Angelei.
Sfârșiul tragic al romanului o înfățișează pe Liana ,care, după petrecer ea de la care
Dandu a absentat, pare să se afle într -o stare de letargie din care este incapabilă să evadeze.
Acțiunile ei devin mecanice. Deși obosită după sindrofie, aceasta nu poate adormi, fiind
stăpânită de un sentiment de agita ție, neliniște sufletea scă. Scena mor ții pare să fie desprinsă
dintr-un vis neplăcut. Totul se petrece parcă incon știent, sub influența unui farmec. Doborâtă
de evenimentele din ultima vreme și confruntându -se cu neputin ța de a găsi o soluție pentru
salvarea iubirii pierdute, Li ana decide să î și curme existența cu revolverul pe care, nu
întâmplător, îl are de la Dandu. Astfel, obiectul sinuciderii este un simbol al unei legături
amoroase sortite pieirii. Moartea eroinei este privită ca o eliberare dintr -un trecut care o
urmăre șteobsesiv: ,,problema e cea a mântuirii omene ști prin propria patimă devenită […]
instrument de autoanulare, după ce a fost mod de ac țiune al personajului în exterior”117. Prin
actul său, Liana a reu șit să își salveze sufletul de la eșecul împlinirii prin ero s. Pentru prima
dată, aceasta se pozi ționează pe sine pe planul principal și nu mai ține cont de dorințele
celorlalți. Astfel, nu se gândește la suferința părinților săi și nici la cea a viitorului ei so ț,
bărbatul care o iube ște cu adevărat.
Incon știent la început, Liana îi dă speran țe deșarte lui Alistar și îl îndeamnă să
continuie în încercarea de a o cuceri. De și implicată în relația cu Dandu și deși consideră
insistențele bărbatului drept o profanare a iubirii ei, fiind convinsă că ,,nimeni nu poate i ubi
adevărat decât o dată în via ță”118, aceasta continuă să păstreze legăturile cu el, ba chiar să îi
promită că se vor căsători. Dezamăgită de trădarea lui Dandu, Liana se îndreaptă cu pa și
nesiguri spre o existen ță alături de Alistar. Nesinceritatea sentim entelor ei însă ,este un factor
care va duce la cedarea și, în cele din urmă, la sfârșitul tragic al eroinei. Alistar reprezintă
personajul ce este menit să o salveze din legătura ,,nesănătoasă ”pe care o are cu Dandu. Dă
dovadă de respect fa ță de ea și îi dă timpul de gândire necesar pentru a -i confirma sau nu
aceeptul prezen ței în viața ei în calitate de soț. El nu are niciun interes ascuns în ceea ce o
privește pe Liana, aceasta însă îi refuză dragostea și continuă să se complacă în situația în
117Ibidem, p. 91
118Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 77

67care se a flă. De și moartea ei pare să provoace un efect asupra lui Dandu, Alistar este cel
devastat de gestul necugetat al eroinei, considerâ ndu-se vinovat pentru faptele acesteia ,
deoarece Liana nu a avut curajul să -i povestească despre suferin țele din relația ant erioară.
Cât timp este î ndrăgostită și dorită de către Dandu , Liana trăie ște într-o permanentă
stare de beatitudine și nimic din jurul ei nu pare să o mai afecteze. El reprezintă centrul
universului ei, iar ceilal ți simple prezențe ale existenței sale: ,,c ând află un suflet care nu este
apărat, erosul îl subjugă cu totul și-l convinge să le dispre țuiască pe toate celelalte, făcându –
l să nu fie interesat decât de el”119. Personaj diabolic al romanului lui Rebreanu, Dandu, fiin ță
opacă,motivată doar de dorin țele sale sexuale, o seduce pe Liana pentru ca, după ce aceasta
nu-i va mai atrage aten ția să o părăsească.
,,Erosul se manifestă ca exacerbare a unei dorin țe iraționale, care ia ființă […] cu
repeziciune în suflet, dar se potole ște foarte încet”120, ceea ce se întâmplă și în cazul Lianei.
Sfârșitul poveștii de dragoste dintre ea șiDandu pare a fi o resemnare fatalistă. Finalizarea
relației celor doi poate fi anticipată chiar de la începutul romanului prin prisma diferențelor
vizibile dintre ei, a caracterelor și a modului în care percep lucrurile. De altfel, ,,dragostea
moare din cauză că na șterea ei a fost o greșeală”121.
În romanul Jar, iubirea se bazează numai pe atrac ție fizică. Cei doi îndrăgostiți nu
găsesc niciodată subiecte comune de discuție, iar Dandu pare absent în conversațiile lor; este
mereu tăcut și indiferent, excluzâ nd momentele în care inten ționează un contact fizic cu
Liana. De și conștientă de intențiile lui, eroina continuă să spere că acesta o iubește sincer,
continuă să î și dorească o legătură eternă alături de iubitul ei:
Numai uneori îi fulgera prin creieri întrebarea: unde are s -o ducă dragostea
aceasta? O alunga însă ca pe o tenta ție de a-i murdări comoara cea mai scumpă.
Iubirea adevărată nu poate avea nici un scop; scopul în sine presupune ceva
utilitar. Nici scop, nici sfâr șit–iubirea e dincolo de timp și spațiu122.
Chiar dacă în ziua nun ții fratelui ei, Mircea, Liana își conștientizează aspirația ascunsă, și
anume aceea de a se căsători și ea la rândul ei ,și deși își exprimă cu su btilitate inten țiile față
119Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoa ște-te pe tine însu ți sau Despre virtute , Ed. Sophia și Metafraze,
Bucure ști, 2012, p. 336
120Ibidem, p. 336
121JoséOrtega y Gasset, op. cit., p. 22
122Liviu Rebreanu, Jar.Amândoi,ed. cit., p. 91

68deDandu, întârzierea acestuia de a -și lua un angajament o îndeam nă să renun țe la dorința sa
și să se mul țumească cu o relație neoficializată.
Gheorghe Glodeanu prive ște opera lui Rebreanu ca pe o ,,carte a iubirii văzute ca o
maladie primordială, distrugătoare”123. Prin intermediul romanului Jar,Liviu Rebreanu
urmăre ște să redea drama unei tinere fete burgheze ,cauzate de e șeculîn iubire șide cerințele
societății pe care nu le mai poate îndeplini. După c e relația ei eșuează, Liana încearcă fără
succes să-l convingă pe Dandu să o ia de so ție pentru a -și păstra imaginea în societate. Toate
acestea, precum și lipsa comunicării și înțelegerii de către părinți și apropierea nunții pe care
nuși-o dore ște o înd eamnă să -și pună capăt suferinței, moartea fiind văzută aici ca o
modalitate de salvare din încorsetarea existen ței sufocante.
123Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 107

69III. EL ȘI EA. ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ
1.DON JUANUL ȘI EROINA ENIGMATICĂ VS. INTELECTUALUL ȘI
FEMEIA OPACĂ
În studiul său privitor la modalită țile în care poți iubi pe cineva, conștient sau
incon știent, John Welwood afirma că trebuie ,,să lăsăm laturile opuse ale naturii noastre –
iubirea necondi ționată și cea condiționată, pasiunea și frica –să coexiste, fără să lăsăm una
să o nege pe cealaltă”124. În romanul interbelic, scriitorii antrenează în jocul iubirii personaje
cu diferite tipuri de caracter, de obicei incompatibile sau compatibile pentru o scurtă perioadă
de timp. Analizând cele două tipuri de iubire din punct de vede re psihologic, John Welwood
ajunge la concluzia că, dacă ne asumăm pe de -o parte iubirea condi ționată și, pe de altă parte,
pe cea necondi ționată, vom ajunge la un echilibru benefic pentru relațiile noastre. Bineînțeles,
stabilitatea într -o relație este în mare măsură determinată de un factor foarte important:
comunicarea. Această comunicare nu poate func ționa decât dacă există o compatibilitate între
caracterele celor doi parteneri de cuplu. Astfel, în romanele de tip interbelic se regăse ște o
gamă variată de eroi și eroine, modele diverse de caractere, care ajung să ia parte la acest joc
al iubirii, compatibilitatea fiind determinată de propria lor fire, de modul de a gândi, de a
vorbi, de a se comporta cu persoana pe care o iubesc sau cu cea de către care sunt iubiți.
Camil Petrescu concepe în romanele sale subiective un tip aparte de personaje care –
și expun dramele interioare. Pe de -o parte, în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război , autorul îi rezervă numai eroului masculin dreptul de a -și expune părerile, gândurile,
trăirile, sentimentele. Eroina romanului nu are drept la replică, a șa încât cititorului îi este
imposibil să afle adevărul din spatele afirma țiilor lui Ștefan Gheorghid iu, rămânându -i doar
posibilitatea de a -l crede sau de a -și forma propria părere conform șirului de evenimente
prezentate. Pe de altă parte, în Patul lui Procust , atât personajele masculine, cât și cele
124John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 62

70feminine sunt lăsate să î și exprime liber punctul de vedereși propriile experiențe. Astfel,
aflăm povestea cuplului Fred Vasilescu –doamna T. ,trăirile și frustrările fiecăruia, la fel
cumși din ipostaza lui Ladima aflăm experiențele trăite cu fiecare dintre cele două femei
prezente în via ța sa: doamna T. , iubirea din adolescen ță a acestuia și Emilia Răchitaru, femeia
care va ocupa cel mai important rol al existen ței lui.
În articolul său din cadrul revistei ,,România literară”, Ioana Pârvulescu consideră că
la Camil Petrescu bărbatul, nevinovat, se chinuiește pe sine […] iar femeia,
vinovată, e bănuită și inocentată de el la nesfârșit: Ștefan Ghorghidiu din Ultima
noapte… față de Ela, Ladima din Patul lui Procust față de Emilia […] Bărbatul
e orb pentru că refuză să vadă răul125.
Eroii petrescieni masculini se confruntă cu propria dramă, deoarece refuză să observe în
femeia de alături defectele, admirându -i numai perfec țiunea pe care ei înșiși și -o creează din
propria iluzie. Atunci când î și dau seama de adevăratul caracter al eroinelor, ace știa se declară
învinși în propria luptă, renunțând să mai vadă un sens al existenței, asemenea lui Ladima,
fie continuând să meargă mai departe, deoarece au cunoscut experien țe mult mai terifiante,
asemenea lui ȘtefanGheorghidiu.
În romanul Patul lui Procust , Camil Petrescu î și înzestrează personajele cu calități
sau defecte specifice pentru a releva adevăratul lor caracter. Astfel, Fred Vasilescu este tipul
eroului intelectual lucid, care beneficiază de sentimentele p ureși sincere ale femeii pe care o
iubește, dar căreia este incapabil î na-i acorda o șansă până la capăt, iar Ladima este o victimă
a amorului, un intelectual care nu se poate integra în societate. Prin intermediul eroinelor,
doamna T. și Emilia Răchitar u, scriitorul a dorit să eviden țieze opoziția dintre femeia
superioară, independentă, sensibilă, capabilă de iubire și femeia inferioară, opacă,
indiferentă, materialistă, incapabilă de a avea sentimente pentru cineva.
Deși Camil Petrescu îi oferă șansa lu i Fred Vasilescu la împlinirea prin iubire, acesta
pare să o refuze. Aurel Petrescu îl caracterizează ca fiind un ,,fiu de bogăta ș, duce o viață
mondenă. În ciuda acestei situa ții, este și el pătruns de idealitatea iubirii. Se teme asemenea
partenerei, de mirajul pasiunii, care poate să -l transforme într -o victimă a amorului”126.
Condiția sa materială bună îi permite să ducă o viață lipsită de griji în care poate să obțină tot
ceea ce își dorește. Acest fapt are influențe și asupra relațiilor lui conjugale, d eoarece nu
125Ioana Pârvulescu (2007), Jocul orbirii , [accesat: 27 decembrie 2016], disponibil pe internet la adresa:
http://www.romlit.ro/jocul_orbirii?caut=Patul%20lui%20Procust
126Aurel Petrescu, op. cit., p. 183

71obișnuia să rămână prea mult timp lângă o singură femeie. Întâlnirea lui cu doamna T. are un
impact emo țional puternic asupra existenței sale: ,,femeia aceasta e tovarășul care m -a oprit
din drum, numai ca să privească el ceva, și de atunci am î nceput să văd și eu o mulțime de
lucruri”127. Aceasta îi modifică perspectiva asupra vie ții și a tot ceea ce cunoștea el până
atunci. Ca a oricărui îndrăgostit, via ța lui Fred se schimbă dup ă ce o întâlne ște pe eroină ,
acesta devenind mai fericit decât era î nainte și bucurându -se de lucrurile mărunte.
Prima lor întâlnire are loc în momentul în care Fred vizitează magazinul doamnei T.,
spunându -i acesteia că dore ște să-și decoreze apartamentul. Încă de la primul impact, acesta
observă la ea anumite gesturi, u n anumit rafinament necaracteristic pentru o simplă
vânzătoare. Părerea lui este confirmată atunci când observă munca depusă de către această
doamnă misterioasă în apartamentul său și stilul bine gândit pe care l -a abordat în aranjarea
fiecărei camere, fii ndu-i profund recunoscător. Recurgând la atitudinea sa de Don Juan, Fred
Vasilescu încearcă încă din acea noapte să o ademenească pe eroină în mrejele sale: ,,Am
descoperit atunci un corp de femeie despre care pot spune că la fel n -am mai întâlnit
niciodat ă”128. Din afirma țiile lui se deduce unicitatea iubitei în fața celui îndrăgostit. În acea
clipă se produce o transformare a lui Fred Vasilescu: trece de la statutul de Don Juan, de
cuceritor, la statutul de bărbat îndrăgostit care, de data aceasta, este el însuși cel fermecat de
femeie.
Pentru o perioadă de timp, rela ția lor are un parcurs frumos, iar ei par că sun t perechea
ideală care întrune ștemitul androginului. Însă, atunci când Fred se simte amenin țatcu
propria-i intimitate, speriat, începe să se ret ragă. Î și refuză în repetate rânduri iubita atunci
când aceasta îi spune că î și dorește să -l viziteze la el acasă. În momentul în care doamna T.
decide să ac ționeze, își ia bagajele și merge acasă la Fred Vasilescu, el, uluit de insisten țele
eroinei și gândindu-se că,dacă ar primi -o acum în casă ,această fiin ță ar putea pune stăpânire
pe întreaga lui existen ță, o minte spunându -i că a șteaptă o femeie. Din acest moment va
începe drama amândurora.
Conform studiilor publicate despre iubire, ,,cu to ții ne con fruntăm cu obstacolele care
se opun unei rela ții sănătoase și împlinite. E posibil să ne îndoim că suntem demni de a fi
iubiți. Poate că nu ne simțim niciodată pregătiți să ne asumăm un angajament. Sau poate că
127Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 162-163
128Ibidem, p. 295

72nu găsim niciodată perechea <<potrivită>>”129.Acesta este și cazul lui Fred Vasilescu. Deși
aparent acesta a găsit femeia ideală , el se confruntă cu teama că doamna T., după mai mult
timp petrecut împreună, ar putea să se tr ansforme din femeia perfectă pe care o consideră
într-una inferioară. O altă t eamă a lui este cea a responsabilită ții. Având numai relații
pasagere în trecut, acesta nu are curajul de a trece la o etapă superioară a rela ției. Se teme că
această legătură ar putea degenera, ulterior, într -un mariaj, iar atunci el va trebui să -și accepte
un rol mult mai responsabil decât cel de care s e bucură în prezent. Dominat de propriile frici,
Fred Vasilescu î și distruge dreptul la o existență pe care și -o dore ște și care l-ar putea împlini,
așa cum afirmă și Sanda Radian în lucrarea sa: ,,orgoliosul personaj masculin se teme de
superioritatea femeii pe un plan sau altul până la a respinge iubita pe care o dore ște”130
La Fred Vasilescu, teama și iubirea sunt două forțe op use care îi domină simultan
viața. El este îngrijorat de faptul că ar putea pierde controlul asupra propriei existențe. Se
teme de caracterul puternic și independent al d oamnei T. care l -ar putea subjuga , însă nu este
capabil să renun țe la ea. Astfel, iubi rea perfectă de la început se transformă într -un joc ale
cărui reguli sunt reprezentate de dorin țele eroului. Atunci când pleacă cu prietenii săi la o
petrecere unde o zăre ște pe doamna T., în sufletul lui se declanșează gelozia. Îi este cu
neputință să o vadă în compania altui bărbat, dansând și vorbind cu acesta. Invidia îl
îndeamnă să o critice în fa ța tuturor celor prezenți, dezvăluind relația p e care au avut -o,
momentîn care îl întâlne ște pe Ladima care îi ia apărarea femeii, condamnându -l pe erou
pentru gestul făcut. Atitudinea vehementă a acestuia îi stârne ște lui Fred curiozitatea și
admirația pentru Ladima. Un alt episod este acela în care Fred Vasilescu, stăpânit de dor,
așteaptă neputincios în fața ferestrei iubitei sale. Și aici eroul Ladima îș i face apari ția, iar
Fred ar dori să -și expună trăirile, cele mai adânci temeri bărbatului. Pentru el, destăinuirea
amalgamului de sentimente ar însemna eliberarea unui secret care a pus stăpânire pe via ța
lui.
Fred Vasilescu se condamnă singur la statutu l de prizonier al propriei existen țe. El
afirmă privitor la doamna T.: ,,A ș fi vrut să -i spun că de un an și jumătate viața mea e o viață
de spion și condamnat…”131. De teama că ar putea avea un e șec colosal în iubire, acesta își
tăinuie ște cu regret senti mentele puternice pe care i le poartă eroinei: ,,Nici măcar o floare
129John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 38
130Sanda Radian, op. cit., p. 43
131Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 126

73anonimă nu -i puteam trimite… Ar fi știut de unde vine și asta însemna pentru mine
prăbu șirea”132. Fred recunoa ște că: ,,Aveam superstiția stupidă că dacă îi ofer măcar o floare,
dragostea n oastră se termină… Și, de aceea, luptând cu mine însumi, în doi ani nu -i oferisem
nimic”133. Contrar instinctului său de a face lucruri măre țe pentru femeia pe care o iubește și
să-i ofere cee a ce ea și-ar putea dori, este incapabil de asemenea gesturi. Se t eme că dacă îi
va îndeplini o dorin ță doamnei T., aceasta va avea mereu pretenții ridicate de la el. Este foarte
probabil ca Fred Vasilescu să creadă că doamna T. ar putea sta lângă el, fiind influen țată de
statutul lui material și să se teamă că, mai târz iu,s-ar dovedi că are acela și caracter odios ca
al Emiliei.
John Welwood este de părere că ,,ne împiedicăm să vedem treptele cele mai apropiate
aflate chiar în fa ța noastră”134. Neîncrederea în sine îi induce lui Fred o stare de neîmplinire
sufletească, de permanentă nemul țumire față de sine. Aceasta scade pe măsură ce Fred
constată că în grupul lui de a șa-ziși prieteni, el nu se poate integra și nu poate fi remarcat
decât prin prisma statutului său social. Atunci când încearcă să renun țe la statutul de „băi at
de bani gata” și să fie natural în încercarea de a se apropia și altfel de prietenii săi, el se
lovește de respingerea acest ora. În rela ția cu doamna T., refuză să treacă la o etapă superioară
și,astfel,este incapabil să -și croiască un drum spre împli nirea sufletească alături de persoana
iubită. Fred Vasilescu, asemenea doamnei T. ,suferă din pricina neputin ței de a-și mărturisi
sentimentele, de teama de e șec în relație.
Criticul lit erar Aurel Petrescu afirma că
Fred Vasilescu, citind scrisorile de dragoste ale defunctului Ladima trimise
Emiliei, se recunoa ște din ele, în mod ciudat, pe sine. Desigur că acest amănunt,
care face lumină asupra structurii suflete ști foarte asemănătoare cu cea a lui
George Demetru Ladima, ne invită la imaginarea unui sfâ rșit tot atât de
dramatic pentru Fred, ca și pentru poetul nefericit în dragoste135.
Pe parcursul lecturării scrisorilor trimise de Ladima Emiliei, Fred se gânde ște cu teamă că ,
dacă va da șansa unei relații între el și dna. T., aceasta se poate sfârși tot atât de tragic ca cea
dintre Ladima și Emilia. Ambilor eroi petrescieni li se atribuie necesarul pentru realizarea
tiparului intelectualului: luciditate, sensibilitate, o gândire superioară celorlal ți. Cei doi
132Ibidem, p. 241
133Ibidem, p. 246
134John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 38
135Aurel Petrescu, op. cit., p.184

74visează la împlinirea prin eros: unul are opo rtunitatea să -și îndeplinească dorințele,
aspirațiile, dar teama îl împiedică pe drumul spre propria fericire, pe când celuilalt nu i se
oferă această șansă unică, el fiind chinuit de propriile iluzii. Și Ladima și Fred își creează
aceste închipuiri, fieca re în subcon știentul său. Diferența este că, pe când Ladima își
imaginează în Emilia femeia ideală și o modelează conform propriului tipar, Fred Vasilescu,
deși are norocul să întâlnească eroina perfectă, jumătatea care îl completează, își închipuie
că femeia ar putea deveni dintr -una superioară, una inferioară, asemenea Emiliei. Fiind
dominat în mod egal de cele două for țe, iubirea și teama de eșec, Fred rezistă cu greu presiunii
care îl împresoară. De aceea, accidentul de avia ție pe care îl suferă la sf ârșitul romanului este
pus sub semnul îndoielii. Cauza acestuia, accident sau sinucidere, nu se specifică în text.
Frământat de propriile gânduri care apar după ce îi cite ște scrisorile lui Ladima, Fred ar fi
putut decide să -și pună capăt vieții, însă ace astă presupunere rămâne incertă.
Tiparul personajului Fred Vasilescu se identifică perfect într -unul dintre citatele
prezente în cartea în care se studiază inclusiv obstacolele care pot sta în cal ea concretizării
unei iubiri:
Granița unde se întâlnesc contrariile este ascu țită, ca omuchie de cu țit, fiindcă
taie în obiceiurile și rutinele confortabile și familiar epe care le identificăm
drept <<eu>>, <<modul meu de a fi>> . Întâlnim această muchie de fiecare dată
când simțim asprimea contactului, senzația ascuțită și pătrunzătoare de a fi
atinși, afectați, străpunși de un altul . […] Când ne deschidem către un altul
întâlnim necunoscutul; ne sim țim vulnerabili, nesiguri, nu știmce să facem mai
departe. Să ne deschidem? Să ne protejăm? Pu țin din fiecare? Ce se va alege
din noi dacă nu ne mai ancorăm în vechile noastre strategii? Unde vom
ajunge?136
Cu cât Fred înaintează în rela ția cu doamna T., cu atât frica de un eșec, de a nu fi acceptat,
de a pierde la un moment dat femeia iubită sau de a -și schimba viața aproape radical îl
distruge treptat psihic și îi sporește teama. Progresul unei relații generează în sufletul lui frica
că tot ceea ce a fost el sau iubita lui odată s -ar putea distruge. Tensiunea constantă pe care o
simte Fred devine din ce în ce mai incomodă și îi paralizează orice gând de a acționa și de a –
și mărturisi sentimentele fa ță de femeia pe care o iubește.
Spre deosebire de eroul masculin petrescian, doamna T. nu se teme să se deschidă în
fața unei noi relații, deși poate ar fi mai îndreptățită să nu facă acest lucru, având experiența
unui mariaj e șuat. În studiile critice, aceasta este văzută ca ,,o femeie superioară, pudică,
136John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 64-65

75preocupată de idealitate”137. Se distinge prin educa ție, gesturi, limbaj, maniere, fiind
înzestrată de către autor cu un caracter deosebit. Emană frumuse țe, respect pentru cei cu care
interacționează și o bunătate nemărginită. Inteligența de care dispune doamna T. este
remarcată și evidenția tă de cei in jur prin remarcile lăudabile pe care le fac cu privire la
comportamentul ei.
Este influen țată într-o mare măsură de către mama sa să se căsătorească cu un inginer
împreună cu care părăse ște țara. Mariajul însă nu durează, deoarece doamna T. decide să
divorțeze. În acel moment ia naștere spiritul ei de femeie independentă. Astfel, întoarsă din
Germania, se implică în afaceri imobilia re. Propriul magazin reprezintă locul în care îl
întâlnește pentru prima dată pe cel care îi va marca existența, Fred Vasilescu. Având
libertatea de a -i mobila apartamentul după bunul ei plac, eroina se străduie ște să expună în
realizarea decorului cele ma i aleseși specifice nuanțe, precum și rafinamentul și gusturile
proprii. Impresionată de gestul făcut de Fred, acela de a -i încredin ța cheile apartamentului
său, ,,doamna T. […] i se dă pentru prima oară […] ca răsplată pentru că -i acordă încrederea
printr-un gest frumos, dezinteresat”138. Din cauză că nu este obi șnuită să fie tratată cu o
asemenea bunătate de către cei din jur, de obicei ea fiind cea care o feră mai mult decât
prime ștede la ceilal ți, doamna T. este copleșită și dec ide să îl răsplătească pe tânăruldomn.
În acest episod, Camil Petrescu descrie det aliat igiena strictă a eroinei . Înainte de contactul
fizic cu Fred Vasilescu, aceasta merge să -și cumpere tot ceea ce îi este necesar pentru a putea
dormi o noapte la el. De aici reiese aspectu l îngrijitși ordonat al femeii pentru care stricte țea
igienei este obligatorie.
O emoție intensă pune stăpânire pe întreaga ei ființă atunci când îl cunoaște pe Fred
Vasilescu și împreună construiesc o frumoasă relație. În această perioadă, doamna T. preferă
să preia ini țiativa și să conducă în legătura specială dintre ei: îi aduce flori lui Fred, decide în
privința majorității lucrurilor și îi induce iubitului său anumite opinii și gusturi de -ale ei.
Tocmai aceste ac țiuni ale femeii îi induc eroului teama de s chimbare și îl îndeamnă să renunțe
la conexiu nea cu cea pe care o iube ște, dar pe care o percepe mai pute rnică decât el. Odată
ceo zărește în fața ușii casei lui cu bagajele făcute, pregătită să se mute la el, eroul simte că
spațiul intim îi este invadat și, panicat, îi spune doamnei T. că a șteaptă o altăfemeie. Uluită
137Aurel Petrescu, op. cit., p. 182
138Sanda Radian, op. cit., p. 16

76și îndoită de sentimentele lui, aceasta se întoarce acasă îndurerată în urma despăr țirii
neprevăzute. De și statutul doamnei T. îi oferă o anumită superioritate față de ceilalți, aceasta
nupoate controla trădarea lui Fred și nici nu -l poate convinge să se întoarcă și să rămână
definitiv în via ța ei.
În perioada despăr țirii celor doi, Fred îi trimite o scrisoare prin care o invită la el
acasă. Plină de speran ță și emoție, aceasta îi cumpără u n buchet de flori și merge la iubitul
ei. Însă, odată ajunsă acolo, va avea parte de o nouă dezamăgire, deoarece nu îl va găsi pe
Fred acolo. Doamna T. î și cumpără singură flori, semn al neîmplinirii pe plan erotic. Probabil
această necesitate de aten ție de care nu are parte o îndeamnă să facă gestul de a -i cumpăra
flori lui Fred. Întorcându -se acasă după momentulnefericit, îl găse ște aici pe G. D. Ladima,
bărbatul care o iube ște încă din adolescență și până în prezent. Atunci când acesta îi
mărturise ște c ă i-a citit scrisorile, toată bunătatea doamnei T. se trans formă în ură și în
indignare:
M-a scos din sărite și cred că în privire îmi apăruse, ca un câine la poarta
ogrăzii, toată indignarea de care eram capabilă. Mi -a fost însă milă de el… Era
palid,mai urât ca de obicei, cu ochii tulburi și gura informă, uscată ca o
smochină. A ș fi vrut să -i pun din nou în vedere că nu trebuie să intre și să
rămână la mine când nu sunt acasă, dar mi s -a părut că mânia mea i -ar sfărâma
nervii, că l -ar deprima ca o in sultă nemeritată139.
Din cauza bunătății ei, doamna T. se lovește întotdeauna de neputința de a -și exprima punctul
de vedere dacă asta ar provoca suferin ța sau nemulțumirea altora. Această trăsătură a ei o
îndeamnă să -și calce peste orice principiu, în special cel al igienei foarte str icte pe care o
avea, și să i se ofere lui Ladima în ciuda dezgustului pe care-l simțea față de el. Bărbatul
remarcă această bunătate și profită mai mult sau mai puțin de ea, întreținând relații intime cu
doamna T., de și era conștient că ea nu -și dorește as tași că se află într -un moment de
slăbiciune: ,, Știam cât ești de bună. Întotdeauna am gândit că ești bună și cred că este ceea
ce am iubit în tine…nesfâr șita ta bunătate”140. De altfel, nici Fred nu vede posibilă nicio
interacțiune între cei doi datorită respectării cu stricte țe a regulilor doamnei T.: ,,Era peste
putință ca să fie ceva între ei, oricât de mare ar fi fost așa de invocata perversitate femeiască…
139Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 7
140Ibidem, p. 17

77Întâi era un motiv de incompatibilitate. Femeia aceasta nu putea suporta fizic nici o
urâțenie.”141
Acest gest al doamnei T. de a se dărui omului pe care nu și-l dore ște poate însemna
pentru ea trăirea unui sentiment pe care nu îl mai sim țise demult, încă din adolescența
petrecută alături de Ladima, acela de a fi supraapreciată ca femeie și adorată, divinizată de
un bărbat. Acest lucru îl sus ține și Sanda Radian în lucrarea sa: ,,Toleranța față de amorul lui
D. nu se datorează numai generozită ții și milei, ci mai cu seamă amintirilor unei adolescențe
când ea fusese prin țesa și D. sclavul, scăpând -o de mustrările și pedepsele mamei aspre”142.
Pe vremea când erau copii, Ladima o iubea atât de mult încâ t, atunci când doamna T. săvâr șea
vreo greșeală, luând cunoștință de severitatea mamei ei, acesta atrăgea toată vina asupra lui.
Camil Petrescu prezintă în romanul său două tipuri opuse de femeie, întruchipate de
doamna T. și Emilia. Prin intermediul reprezentări i acestor personaje feminine,
Patul lui Procust se întoarce, în mod original însă, la rela ția indestructibilă
între frumuse țea fizică și cea morală. Frumusețea Emiliei devine nonfrumusețe
datorită platitudinii și venalității personajului, iar cea imperfectă a doamnei T.
triumfă, transfigurată de inte ligență, bunătate și feminitate143.
Romancierul le atribuie amândurora calită țile necesare pentru a ilustra caracterul fiecăreia.
Comportamentul, gesturile și limbajul personajului întotdeauna vor învinge frumusețea
fizică, astfel observându -se superioritate ași, deopotrivă, inferioritatea eroinelor petresciene.
Emilia Răchitaru, ,,spre deosebire de superioara doamnă T., nu te sile ște mereu la
autocontrol”144. Doamna T. întruchipează tot ceea ce nu este ea. Spre deosebire de femeia ale
cărei aspira ții sunt limi tate, eroina î și dorește să -și depășească condiția, să devină o femeie
independentă, capabilă de trăirea unor sentimente absolute, al cărei ideal este împlinirea prin
eros. I. Negoi țescu afirma în lucrarea sa că ,,prostituata Emilia e persecutată de autor până la
inumanitate, încât personajul devine neverosimil, ca o teză ce n -ar implica în sine
antiteza”145. Emilia este o fiin ță opacă, incapabilă de sentimente, de trăiri interioare. Ea se
ghidează numai după scopul pe care dore ște să-l atingă : se lasă între ținută de al ți bărbați,
141Ibidem, p. 194
142Sanda Radian, op. cit., p. 98
143Ibidem, p. 201
144Ibidem, p. 70
145I. Negoițescu,op. cit., p. 249

78chiar dacă asta presupune să plătească cu propriul trup. Nu se gânde ște niciodată la ceilalți și
nu îi pasă dacă le fa ce rău celor din jurul ei, atât timp cât ob ține ceea ce își dorește.
Analizând portretul Emiliei, Sanda Radian des coperă că ,,pentru Emilia oamenii nu
există decât prin câ știgul pe care i -l oferă și atâta timp cât i -l oferă. Iar când o în șeală cineva,
se supără fără însă să se indigneze, căci nu a șteaptă de la nimeni nimic bun”146. O secven ță
reprezentativă pentru evide nțierea caracterului ei este cea în care eroina își primește în casă
verișoara, propria croitoreasă, care duce un trai modest alături de copiii săi. Când aceasta îi
cere pe o rochie mai mult ca de obicei, Emilia se întoarce în cameră, la Fred, unde i se pl ânge
că nu este tratată a șa cum ar trebui, conform milei și bunătății de care dă dovadă cu ceilalți.
Eroina î și dorește să devină artistă, însă acest vis nu este decât un paravan pentru
meseria pe care o practică. Se folose ște de orice mijloace pentru a -șiîndeplini dorin ța. Fred
o caracterizează la un moment dat ca fiind ,,fata asta blondă sau mai mult spălăcită, grăsu ță
și vulgară, pe care au avut -o toți prietenii mei, ca și mine”147. Clienții ei reprezintă o sursă de
venit sigură a șa încât își dorește să a ibă cât mai mul ți. Astfel, îl folosește pe Ladima în acest
scop. ,,Camil Petrescu vede în Emilia pe nimicitoarea unui creator de geniu […], înfierând –
o neiertător”148. Ea nu este capabilă să răspundă iubirii eroului. Gândirea acesteia este
mărginită, concent rată în jurul singurului ei țel. Este de neconceput compatibilitatea între cei
doi, el-un intelectual superior, iar ea –ființa inferioară, și, de aceea, trăsăturile care îi
diferențiază reies cu ușurință pe parcursul lecturării romanului. Aurel Petresc u îi
caracterizează în modul următor:
Emilia, gândită la polul opus, întruchipează, prin defini ție, ființa incapabilă de
trăiri superioare. Ladima este evident o excep ție. Aparent e un cavaler de
<<vieux style>>; în realitate nu este însă o relicvă a tim purilor trecute, ci într –
o oarecare măsură, în raport cu vremea sa, omul zilelor de mâine149.
Scriitorul întruchipează prin Emilia fiin ța opacă, ignorantă, care îi tratează pe cei din jur în
funcție de foloasele materiale pe care pot sau nu i le pot oferi. Având o situa ție materială
precară, Ladima nu poate între ține acest tip de femeie ,și astfel se na ște drama eroului. Totu și,
Emilia îl ține aproape de ea, profitând de iubirea oarbă pe care el i -o poartă. Se folose ște de
Ladima pentru a intra la teatru, p entru a merge la bal în scopul de a cunoa ște bărbați noi
146Sanda Radian, op.cit., p. 71
147Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 46
148Sanda Radian, op. cit., p. 75
149Aurel Petrescu, op. cit.,p.180

79potenți din punct de vedere financiar. Toate acțiu nile ei servesc unui singur obiectiv : dorinței
de a-și atrage foloase materiale, indiferent de ceea ce ar trebui să facă pentru a obține lucrul
dupăcare tânje ște.
Opoziția dintre cele două caractere denotă imposibilitatea unei relații, a unei
conexiuni solide și durabile: ,,Ladima și Emilia transcriu antiteza dintre grandoare și micime
în pasiune, dintre noble țe și josnicie, în gândire”150. Emilia este înzestrată de Camil Petrescu
numai cu ceea ce îi este necesar pentru idealurile pe care și le fixează și pentru meseria pe
care o practică. Astfel, ea dispune de o ferocitate menită să le satisfacă poftele clien ților ei,
precum și de o insens ibilitate ie șită din comun, care nu îi permite să se ridice la statutul de
femeie superioară. Spre deosebire de ea, G. D. Ladima beneficiază de calită țile obligatorii
unui intelectual superior fa ță de restul lumii. El se distinge prin reușita sa de a ating e
sentimentul suprem, iubirea. O tratează pe Emilia diferit fa ță de ceilalți, față de cum ar trebui
să fie tratată o femeie care dispune de statutul ei. Autorul investe ște în Ladima o sensibilitate
care, pe de -o parte îi va fi de folos, îl va ajuta să devi nă acel personaj superior, care îi tratează
cu bunătate pe cei din jurul său, iar pe de altă parte, fiind un intelectual inadaptat și având
parte de e șecuri pe toate planurile, îi va aduce moartea.
Intelectualul este caracterizat de către Pompiliu Constan tinescu ca o ,,epavă de
cafeneași ziarist de scurtă strălucire, victimă împinsă la sinucidere de indiferența meschină
a unei femei vulgare, actri ță lipsită de mesagiu și cocotă de profesie viageră, Emilia
Răchitaru”151. Ladima este un inadaptat respins de t oți cei cu care interacționează. Nereușita
de a se încadra cerințelor societății în care trăie ște, îl condamnă la refuz și singurătate.
Întâmpină e șecuri pe toate planurile și se demoralizează, ajungând în momentul în care
decide să pună capăt propriei exi stențe. G. Călinescu afirma cu privire la eroul lui Camil
Petrescu că este un ,,gazetar onest și fără noroc în dragoste”152. Onestitatea și sinceritatea cu
care îi tratează pe ceilal ținu îi va aduce însă nici aprecierea și nici acceptarea lui de către
aceștia.
Dezamăgit de nereu șitele sale, Ladima se agață de o ultimă speranță, împlinirea prin
iubire. Însă, asemenea lui Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război , personajul trăie ște experiența iubitei infidele, lipsită de sent imentalism, care se
150Ibidem, p.182
151Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 106
152G. Călinescu, op. cit., p. 295

80ghidează după propriile aspira ții. Așa ia naștere drama care va aduce sfârșitul intelectualului.
Pentru Fred este inadmisibil ca Ladima să fi avut sentimente fa ță de această femeie inferioară.
Îi este imposibil să conceapă o rela ție între cei doi și să admită că eroul a lăsat -osă-l
ademenească în jocurile sale și să-l folosească după bunul ei plac: ,,Ladima să o fi iubit pe
femeia cu respira ția groasă de lângă mine, de care mă încălzesc acum ca de o pernă prea
îndesată?”153. Imaginea omu lui Ladima pe care l -a cunoscut și ulterior i -a devenit prieten,
imaginea omului pe care l -a privit cu atâta admira ție, nu se potrivește cu imaginea acestui
individ care s -a sinucis din cauza iubirii pentru o prostituată.
Ladima este omul care preferă, mai degrabă, să fie el însu și și să spună ceea ce
gânde ște, decât să aibă un salariu ridicat, dar să fie condus și să -i fie implementate ideile
celorlalți. Acesta dorește să aibă libertatea de a -și exprima propriile opinii și, de aceea, se
vede nevoit să renu nțe la serviciul care i se oferise, chiar dacă este măcinat de gândul că visul
său de a agonisi o mică avere pentru a se putea căsători cu Emilia are din ce în ce mai pu ține
șanse să se îndeplinească.
În roman, în special în cazul lui Ladima, se observă o atenție deosebită acordată de
către ceilal ți stilului său vestimentar. Personajul este perceput nu după caracter, ci după
modul în care se îmbracă, ilustrând ideea contrară proverbului ,,Nu haina îl face pe om!”.
Omul nu trebuie să fie judecat după aspectu l fizic, ci după frumuse țea sufletului. În opera lui
Camil Petrescu însă, degradarea societă ții burgheze constituie principalul factor pentru care
eroul Ladima este osândit la respingere de către ceilal ți. Din această cauză, el devine un
inadaptat al socie tății pe care o disprețuiește, dar ,,disprețul pentru murdăria lumii acesteia
trebuie dus până la capăt. Nu trebuie să ne oprim la jumătatea drumului…”154. Personajele
romanului poartă discu ții frecvente, comentând înfățișarea neplăcută a lui Ladima. Chiar ș i
Fred îi adresează întrebări privind stilul lui vestimentar și încearcă să îi dea sfaturi despre
modă. Pentru Ladima, aceste aspecte lume ști nu au însă nicio relevanță. El se concentrează
mai mult asupra iubirii pe care i -o poartă Emiliei și dorinței de a -și întemeia o familie cu ea.
Totuși, cerințele acestei societăți ostile cărora li se alătură și nereușita în dragoste vor avea
în cele din urmă o consecin ță tragică pentru erou.
153Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 77
154Danion Vasile, Drumul cuvintelor , Ed. Egumenita, 2008, p. 70

81Mediul familial în care a trăit reprezintă un factor important care a dus la tulburările
psihice ale lui Ladima. Acesta î și pierde încrederea de sine și are o teamă foarte mare pentru
singurătate. De aceea, încă din adolescen ță, îndrăgostit fiind de doamna T. și aflând că
urmează să se căsătorească, amenin țat din nou de amărăciunea singurăt ății, el afirmă că se
va sinucide , după cum ne aduce la cuno ștință însăși eroina.: ,,Când a auzit că s -a hotărât
logodna mea, a venit și mi-a spus întâia oară ceea ce știam de la sora lui, că mă iubește și că
are să se omoare”155. Chiar dacă în acel moment acesta nu a ac ționat conform celor spuse,
totuși, o schimbare s -a petrecut în sufletul lui deja chinuit de durere și respingere. Mai târziu
însă,o cunoa ște pe cea care avea să -i schimbe definitiv cursul vie ții și să-l determine să -și
ducă planul l a bun sfâr șit.
Ladima este con știent de caracteru l odios al Emiliei, dar continuă să-i ignore defectele
și să o modeleze după tiparul propriu de femeie ideală. Aceasta este materialistă și, uneori,
chiar î și practică meseria din plăcere. El refuză să -i observe defectele eroinei, deoarece
când începem să vedem mai limpede ce se petrece într -o relație, e posibil să
nu ne placă ceea ce vedem. Când ne vedem defectele, lacunele partenerului sau
diverse imperfec țiuni în relația însăși, se nasc sentimente dificile. După ce am
văzut ce se petrece, e posibil să ne îndoim că putem face fa ță156.
Atunci când realizează că femeia pentru care s -a sacrificat și căreia s -a străduit să -i ofere tot
ce e mai bun nu îl iube ște, Ladima se sinucide, lăsând în urma sa o viață condamnată de la
început pieirii, de și nu ar fi trebuit să cedeze psihic în fa ța situației. O persoană cu un bun
echilibru psihic nu ar fi procedat a șa, ci, din contră , ar fi încercat să î și înfrunte problemele
și să găsească solu ții pentru a ieși din impas. Frica pe care i -o generează lui L adima toate
aceste probleme și întrebări existențiale conduce la neputința de a se adapta situației în care
se află, și ulterior, ca o ultimă încercare de evadare și de abandonare a tuturor acestor
probleme, la sinucidere.
Se întâmplă că ,,în rândul tineri lor, motivul sinuciderii cel mai des întâlnit e cel al
iubirii”157, dar ,,dacă -l iube ști cu adevărat pe celălalt, nu te sinucizi. Dacă -l iube ști cu adev ărat
pe celălalt, ajungi la o <<sinucidere>> lăuntrică –adică moare tot ce e rău în tine, moare tot
ce e murdar în tine, ca să -l bucuri pe celălalt. Prin sinucidere nu bucuri pe nimeni”158. Într-
155Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed.cit., p. 9
156John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 35
157Danion Vasile, Despre problemele tinerilor , Ed. Cartea Ortodoxă, 2008, p. 220
158Ibidem, p. 221 -222

82adevăr, gestul făcut de Ladima din iubire o lasă indiferentă pe Emilia care, de și a petrecut
atâta timp lângă acest bărbat, este lipsită de regrete. Dacă Ladima ar fi f ost, asemenea lui
Ștefan Gheorghidiu din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , capabil să treacă
peste evenimentele neplăcute din via ța lui și să le accepte ca parte a trecutului, acesta ar fi
putut să renască ca un alt om, un bărbat schimbat și care a învățat morala propriei experiențe
nefaste.
Fiind un om religios, cu credin ță în Dumnezeu, Ladima se luptă o perioadă cu propriul
gând sinuciga ș. Prietenul său, Nicolae, încearcă să -l încurajeze în această bătălie, spunându –
i: ,,George, dacă moa rtea e trimisă de Domnul în în țelepciunea lui nemărginită, e o împăcare
și o binefacere, dar omul nu trebuie să se gândească să -și ia singur viața”159. Din nefericire
însă, atunci când o zăre ște pe Emilia întâmplător la brațul altui domn, înnebunit de durere,
conștientizează că, pentru el, nu mai există nicio speranță. Până și în momentul sinuciderii se
gânde ște la aspectele care ar putea dezvălui cauza gestului său și hotărăște să le elimine: ,,nu
trebuie să fie cadavrul meu fără un ban lângă el, ca să creadă cineva că m -am sinucis din
pricina foamei”160. Cu atât mai mult nu vroia să se afle că s -a sinucis din cauza unei
prostituate, astfel încât scrie o scrisoare adresată doamnei T. pe care o pune în buzunar ca o
dovadă a actului său săvâr șit din dragost e pentru aceasta.
John Welwood afirmă că ,,moartea iubi ților sugerează că dependența de orice lucru
pe care îl folosim pentru a sim ți euforia conduce în cele din urmă la distrugere”161. Fiind
distrus în plan social, Ladima se aga ță de unica lui speranță pent ru a ie și din acea stare de
neputință și impas. Realizând că Emilia, femeia în care a avut încredere oarbă și pe care a
iubit-o necondi ționat este incapabilă să simtă ceva pentru el, în sufletul lui are loc o moarte
lăuntrică, care, mai apoi, constituie fa ctorul principal care conduce la sinuciderea acestuia.
159Camil Petrescu, Patul lui Procust ,ed. cit., p. 332
160Ibidem
161John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 86

832.PORTRETUL INTELECTUALUL UI LUCID ȘI FEMEII INFIDEL E
Deși înPatul lui Procust , Camil Petrescu prezintă un intelectual incapabil de a găsi o
cale de scăpare din ghearele societă ții și ale propriei drame, în romanul Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război , scriitorul creează un personaj a cărui experien ță va reuși
să-i schimbe viziunea și parcursul existențial. Eroul acestui roman se confruntă cu aceleași
temeri ca cele ale lui G. D. Ladima și anume, că ar putea fi î nșelat. Spre deosebire de cel din
urmă însă, Gheorghidiu, intelectual lucid, are convingerea că moartea sa nu va putea rezolva
nimic. De și este dezamăgit și chinuit de durerea provocată de soția sa, el va avea parte de o
experiență cu mult mai cumplită care îl va iniția și îi va modifica modul în care gândea odată.
În operaCamil Petrescu inerpretat de… se menționează că
psihologia lui Gheorghidiu se înrude ște cu psihologia eroilor dramatici ai d -lui
Camil Petrescu: student în filozofie, îndrăgostit de abstrac țiuni și modelat după
idealuri livre ști, Gheorghidiu e creat din partea acelorași <<suflete tari>>,
epigoni ibseniani rătăci ți în viață și neadaptați la compromisuri, stăpâni pe o
minte geometric organizată, dar descompu și de asaltul insidios al iubirii162.
Statutul său de intelectual lucid îl îndrumă să urmeze cursurile de filosofie în cadrul
universită ții unde își va întâlni viitoarea soție, pe Ela. Materia pe care o studiază îl
influențează spre a -și crea iluzii despre adevărata față a societății și despre femeia perfectă.
Se întâmplă că,
din senin, suntem impresiona ți de expresia de pe chi pul cuiva, de felul în care
vorbește, se mișcă sau ne privește. O anumită frumusețe ne pătrunde și aproape
că ne provoacă durere, trezind în noi dorin ța de a ne deschide față de celălalt și
a intra în contact cu el. Iată energia pasiunii163.
La început, Ștefan Gheorghidiu este măgulit de aten ția pe care i -o acordă una dintre cele mai
frumoase studente, frecventând cursurile de filosofie numai pentru a se putea întâlni cu el.
Acest fapt contribuie într -o mare măsură la apari ția sentimentelor lui pentru Ela, după cum
el însuși recunoaște și după cum menționează și Sanda Radian: ,,la început generozitatea și
162***,op. cit., p. 20
163John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit., p. 75

84admirația femeii cimentează o relație care altfel ar fi rămas o simplă aventură”164. Mândru că
a reușit să capteze admirația Elei și, ulterior, a celor din j ur care îl complimentează datorită
succesului său în dragoste, Ștefan Gheorghidiu decide să se căsătorească cu această tânără
femeie.
Timp de doi ani de zile, ace știa par să formeze perechea potrivită, cuplul perfect care
a atins fericirea supremă și nimeni nu putea prevedea finalul nea șteptat al relației. Îndoiala
lui Gheorghidiu apare odată cu schimbarea Elei, în momentul în care o vede dornică să se
lupte cu cei din familia lui pentru mo ștenire, fiind revoltată de faptul că eroul își apără
convingerile d oar în fa ța colegilor săi de la filosofie. Aceasta este întemeiată, spre
dezamăgirea lui Ștefan Gheorghidiu ,atunci când Ela cochetează cu al ți bărbați, în special cu
dansatorul G. Drama lui este declan șată de gesturile neobi șnuite ale femeii : îi dădreptate
verișoarei lui, Anișoara, dezaprobându -l pe el și, de când încep să participe la cât mai multe
petreceri și să-și facă cât mai multe cunoștințe din lumea mondenă, aceasta își manifestă
interesul fa ță de domnul G.
Pompiliu Constantinescu afirma pri vitor la Camil Petrescu că ,,însu șirile sale de lucid
analist s-au afirmat revelator în atenta disecare a geloziei lui Ștefan Gheorghidiu, personagiul
central din Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război ”165. Analiza eroului romanului
este atent det aliată. Intelectual lucid, care nu se poate adapta mediului din care a ajuns să facă
parte în urma primirii unei mo șteniri lăsate de unchiul său, Tache, Gheorghidiu duce o luptă
lăuntrică cu această lume nouă care pare să -i corupă so ția. ,,Criza geloziei f ace din Ștefan
Gheorghidiu victima unei susceptibilită ți exagerate”166, dezvoltându -i o obsesie
bolnăvicioasă. Zărind -o pe Ela atât de mult în preajma acestui dansator, eroul nu se mai poate
gândi la nimic altceva decât la cum să -și dovedească dacă soția sa într-adevăr îl în șeală sau
nu. Cumpăne ște mereu ambele posibilități, oscilând continuu între aceste două variante și
amplificându -și stările de angoasă. Fiecare cuvânt, fiecare gest al iubitei sale este atent
analizat și îi creează o durere din ce în ce ma i adâncă. Cercetând acest tip de obs esie, John
Welwood afirma că:
privind obiectul pasiunii –persoana iubită –ca pe o comoară pe care vrem s -o
posedăm, ne transformăm pasiunea necondi ționată în ceva condiționat și
cramponat […] Însă cramponarea de un a ltul nu face decât să ne amplifice
164Sanda Radian, op. cit., p. 15
165Pompiliu Constantinescu, op. cit., p.105
166AurelPetrescu, op. cit., p. 179

85sentimentul de sărăcie interioară și ne aruncă în brațele suferinței generate de
dependen ța și obsesia romantică167.
Această transformare o suferă și Ștefan Gheorghidiu. Simțindu -se în șelat de femeia care
reprezenta centr ul universului său, acesta este din ce în ce mai mult dominat de o furie feroce.
Nu concepe și nu vrea să accepte că soția sa nu l -ar mai putea iubi, fiind acum interesată de
altcineva.
După toate șocurile neprevăzute pe care le -a întâmpinat la Odobe ști,Gheorghidiu îi
spune mâhnit so ției sale că dorește să se despartă, enumerându -i motivele din pricina cărora
a luat o astfel de decizie. Ela însă îl îmbrobode ște, asigurându -l că n-ar trebui să aibă nicio
temere, iar acesta se lasă amăgit. Ștefan însă nu ar e curajul să -l înfrunte direct pe G. El îi cere
explicații doar soției sale. Totuși suferința lui în mom entul în care a observ at-o fiind
îndurerată din cauza unui alt bărbat nu poate fi dată uitării:
Am crezut atâta vreme că eu sunt singurul motiv de dur ere sau de bucurie
pentru femeia mea, iar azi descopeream că ochii ei sunt gata să plângă pentru
altul, că suferea și ea, plăpândă, ceea ce eu înduram ros în adânc, de două zile,
dar ea pentru un om care m ie mi se părea cel dintâi venit168.
Răzbunător, Ștefan vrea ca so ția sa să trăiască tot ce a simțit el și cochetează cu o femeie care
îi stă alături la masă, profitând de faptul că G. nu se afla acolo în acea seară: ,,Tot ce a făcut
nevastă-mea lațară, aici s -a reeditat într -o singură seară”169. Rănită în orgoliu, aceasta a ținut
să-i reîntoarcă faptele la următoarea întâlnire cu G., refuzând chiar să plece acasă cu Ștefan
în detrimentul clipelor petrecute alături de acest dansator. Înfuriat peste măsură și uimit de
limitele peste care a putut să treacă so ția în care, odată, avea o încredere nemărginită, Ștefan
aduce în patul conjugal o femeie străină. Astfel, dragostea pură și inocentă din primii ani de
căsătorie se transformă acum într -o luptă a orgoliilor și a răzbunării, distrugând tot ce era mai
frumosîn relația lor.
Stăpânit de o nelini ște și de o teamă exagerată, întreaga existență a eroului se
concentrează asupra îndoielii fidelită ții soției sale. Georgidiu are incertitudinea că femeia sa
îi este fidelă. Trece prin momente în care, în urma anumitor î ntâmplări, are siguran ța că G.
este amantul so ției sale, iar mai apoi regretă că a putut să o creadă capabilă de așa ceva,
167John Welwood, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente,ed. cit.,p. 78-79
168Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, î ntâia noapte de război ,ed. cit.,vol I,p. 77
169Ibidem, p. 90

86înlăturând toate iluziile pe care și le crease, pentru ca, peste un timp, să se întâmple din nou
ceva care să pună la îndoială încred erea în Ela.
Deși trece printr -o dramă asemănătoare cu cea a lui Ladima, Ștefan Gheorghidiu nu
se pretează la gândul sinuciderii. El vizualizează problema dintr -un alt unghi fa ță de eroul
dinPatul lui Procust : ,,Nici un moment însă nu m -am gândit să mă s inucid și eu. Femeia
aceasta, omul acesta mă min țiseră, jucaseră cu mine o comedie sinistră al cărei sfârșit nu
putea fi decât pedeapsa lor”170. Însă, de și nu se gândește la săvârșirea actului de suicid,
Gheorghidiu se gânde ște la uciderea celor doi amanți. Dezamăgit din nou de Ela în momentul
în care con știentizează că aceasta îi solicitase prezența la Câmpulung doar pentru a -l ruga să-
i treacă o parte din avere pe numele ei –deși el era hotărât chiar să dezerteze dacă ar fi fost
nevoie, doar pentru a o put ea întâlni –și zărindu-l pe G. acolo, se gânde ște că cei doi au ticluit
împreună un plan împotriva lui. Turbat de furie, Ștefan Gheorghidiu nu se mai poate gândi
la altceva decât să -și prindă soția împreună cu acest dansator și să -i omoare pe amândoi,
tentativă care eșuează, deoarece este nevoit să se întoarcă în armată chiar în ziua respectivă.
Experiența inițiatică pe care avea să o trăiască în scurtă vreme, îi schimbă însă
perspectiva asupra lucrurilor, a ceea ce contează cu adevărat. Războiul apocaliptic î și lasă o
amprentă asupra lui pe care nu va mai putea să o șteargă niciodată, și astfel ,toate episoadele
prin care a trecut din cauza so ției sale și drama neîmplinirii prin eros sunt transpuse în umbra
evenimentelor recente: ,,dacă nu ar fi i ntervenit războiul din care să iasă întregit prin
experiența prin care a trecut și care l -a adus la con știința valorilor, Ștefan Gheorghidiu ar fi
devenit un Ladima, sau s -ar fi confundat cu to ți cei ce au acceptat proza vieții burgheze”171.
Călit de acest e pisod din via ța lui, eroul este capabil acum să rupă definitiv legătura cu femeia
care, odinioară, însemna totul.
În relația cu mama sa, eroul nu se simte apropiat de aceasta: ,,Și totuși durerea ei îmi
era străină. Când a murit unchiu -meu și ne-a lăsat averea, iar pentru partea mea a început
pătimașa discuție în ceea ce privește împărțeala […] mama a stat în ceasul acela ca o străină
[…] m-a privit cu ostilitate, ca pe un străin, și străin am rămas”172. În acel moment, Ștefan
Gheorghidiu s -a simțit abandona tși renegat de propria mamă. De aceea, atunci când este
170Ibidem, p. 149
171Aurel Petrescu, op. cit., p. 180
172Camil Petrescu, Ultima noap te de dragoste, î ntâia noapte de război ,ed. cit., vol. II, p. 118

87rănit în război, iar aceasta vine să -l viziteze, el rămâne rece și impasibil la cuvintele ei,
rugându-se să plece cât mai repede cu putin ță.
Spre deosebire de Ladima, Ștefan Gheorghidiu își acceptă destinul. Danion Vasile ne
sfătuie ște: ,,Fii propriul tău erou. Astfel, nu mai ajungem la sinucidere, ajungem doar la o
înviere lăuntrică, la o schimbare greu de prevăzut…”173. Având curajul să se confrunte cu
experiențele tragice care îl vor marca și care, totodată, îl vor ini ția,eroul petrescian va învă ța
că nu trebuie să se adâncească în propria dramă până când nu va mai fi capabil să distingă
iluzia de adevăr, ci trebuie să iasă la suprafa ță, să găsească o cale de salvare orientându -se
asupra a ceea ce e ste cu adevărat important.
Conform criticului Aurel Petrescu, ,,pe Ela o caracterizează pudoarea, senza ție care
înrâure ște căsătoria și întărește familia, având axul unui instinct, tot atât de puternic ca teama
de moarte”174. La începutul romanului, ea pare a fi femeia perfectă, ideală, eroina care avea
să-i îndeplinească intelectualului Gheorghidiu dorin ța de a se împlini prin iubire.
Copilăroasă, atentă, afectuoasă, iubitoare, aceasta întăre ște bazele mariajului său. Studentă
la Litere, se îndrăgoste ște de Ștefan Gheorghidiu pentru care î și sacrifică timpul și asistă la
cursurile sale de filosofie în scopul de a fi observată de către acesta. În urma
comportamentului pe care avea să îl dezvolte mai târziu, dorin ța Elei de a -și forma o familie
alături de Ștefan poate fi considerat ădoar un capriciu. Reu șind să-i capteze aten ția și să
obțină dragostea acestuia, Ela acceptă în scurt t imp să se căsătorească cu Gheorghidiu .
Este încrezătoare în frumuse țea ei fizică, știind că este admirată de către soțul ei
datorit ă acestui aspect: ,,scriitorul nu i -a absolutizat frumuse țea fizică, punând -o adesea la
îndoială și relativizând -o, fieși numai în glumă. Dar Ela, care are conștiința propriei
frumuseți, contrazisă în orgoliul ei, capătă tocmai în acest joc al dragostei o valență nouă,
candoarea”175. Această inocen ță a ei îl va pune în dilemă pe Ște fan în momentul în care va
începe să interac ționeze cu alți bărbați, elfiind incapabil să -și dea seama dacă eroina
acționează în mod deliberat sau inconștient. Sanda Radian, studiind modelele feminine din
literatura interbelică, afirmă că femeia este un ,,obiect mediat și mediator”176. La început,
faptele Elei îi denotă eroului iubirea și afecțiunea pe care aceasta i -o poartă. Mai târziu,
173Danion Vasile, Despre problemele tinerilor , ed. cit.,p. 238
174Aurel Petrescu, op. cit., p. 174
175Ibidem
176Sanda Radian, op. cit., p. 41

88siguranța iubirii ei începe să se zdrunc ine în sufletul lui Ștefan încă din momentul în care
soția lui ia parte activ și cu îndârjire la discuția despre moștenire. Deși până atunci Ela nu a
avut ocazia să -și descopere instinctul materialist, începând cu acel moment, eroina va dori să
își facă de butul în lumea mondenă. Este ademenită de stilul noii vie ți și se lasă coruptă de
personalită țile societ ății mondene. Se implică în conversațiile cu alți bărbați la îndemnul lui
Nae Gheorgidiu și, mai apoi, cedează în fa ța cuceritorului dansator Gregoriade .
Ela este tipul femeii cochete care î și dorește cu ardoare să se integreze în această
colectivitate pe care o consideră superioară. Caracterul ei copilăros, care la început este pe
placul lui Ștefan Gheorghidiu, avea mai târziu să o conducă spre e șecul mariajului mult dorit.
Deși este conștientă și chiar atenționată de soțul său cu privire la gesturile și acțiunile sale
față de acest domn G., Ela continuă să joace rolul copilei îndrăgostite. Însă, atunci când
Ștefan se răzbună, flirtând la rândul său cu o altă femeie, Ela este peste măsură de înfuriată
și îl mustră cu privire la atitudinea sa, comportament care, de altfel, îi era specific și ei. Rănită
în orgoliu, ea nu se lasă mai prejos și, la următoarea întâlnire cu G., rămâne toată seara în
preajma ace stuia, refuzând să meargă acasă împreună cu so țul ei, fapt ce avea să -l regrete
mai târziu când îl va surprinde pe Ștefan Gheorghidiu în casa lor cu o altă femeie. Simțindu –
se înlocuită, aceasta părăse ște locuința, iar cei doi se despart pentru un timp. Ni ci în perioada
de după împăcare Ela nu renun ță la dorința sa pentru avere, presupunându -se că și-a chemat
soțul conform planului ticluit împreună cu amantul ei, pentru a -i sustrage, cu acordul lui, o
parte din avere. Toate aceste gesturi interpretabil e aleElei îi vor aduce sfârșitul căsniciei.
Așa cum este înfățișat de către criticul literar Pompiliu Constantinescu, ,,bărbatul
reprezintă o con știință intransigentă, un fel de absolut moral aplicat mai ales în iubire; femeia
e un animal cochet, inferior sufl etește, ispită a simțurilor și primejdie a echilibrului
interior”177. Astfel, se creează lupta dintre cele două sexe. De și Ștefan Gheorgidiu oferă
femeii iubite tot ce are mai bun, acesta e ste în șelat și rănit . Așa cum este înfățișată de către
narator, Ela p areo copilă care nu a reu șit să se maturizeze încă, ceea ce poate genera
plictiseala și dorința de schimbare a femeii. Neînțelegând dramele interioare ale soțului său
sau fiind indiferentă la acestea, ea îl răne ște profund și îi creează senzația că nu îl mai iube ște
și că acum este îndrăgostită de un alt bărbat. John Welwood afirma că: ,,calea de a vă elibera
de rușine și autoînvinuire este prin dezvoltarea unei relații mai prietenoase cu experiența
177Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 99

89voastră, indiferent care este aceasta”178. Astfel, Ștefan Gheorghidiu este capabil în finalul
romanului să î și accepte eșecul în mariaj și să pornească mai departe spre o nouă etapă, lăsând
trecutul în urmă.
Camil Petrescu creează un spectacol grandios în romanele sale, reprezentat de diferite
tipuri de personaje, masculine și feminine, în care subiectivitatea are un rol esențial. Prin
intermediul acesteia putem lua cuno ștință de trăirile interioare ale personajelor, de gândurile,
ideile și opiniile lor. În timp ce în romanul Patul lui Procust aflăm punctul de vede re al
ambilor parteneri implica ți în relație, Fred și doamna T., în Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război , nu este prezentată decât versiunea eroului masculin Ștefan Gheorghidiu.
Toți trei-Fred Vasilescu, Ladima și Gheorghidiu –sunt intelec tuali inadapta ți supuși unor
drame interioare asemenea stilului petrescian. Însă, ,,dacă lăsăm deprimarea să ajungă la
apogeu, ispita deznădejdii ne înconjoară și astfel de tineri ajung să se sinucidă”179. Pe când
Ladima cedează sub presiunea chinului propri ei existen țe, iar la Fred Vasilescu apare
incertitudinea cauzei mor ții lui, Ștefan Gheorghidiu reușește să -și învingă propriile drame și
învață să facă față eșecurilor cu care se confruntă.
178John Welwood, Iubiri perfecte. Rela ții imperfect e,ed. cit., p. 107
179Danion Vasile, Despre problemele tinerilor , ed. cit.,p. 220

903.ȚĂRANUL ARDELEAN ȘIFEMEIA DOCILĂ VS. POETUL
INTELECTUAL ȘI IUBIRILE EFEMERE
Capodopera lui Liviu Rebreanu, romanul Ion, se remarcă în literatura română datorită
tipologiei personajelor pe care o prezintă, prin intermediul trăsăturilor realiste pe care
scriitorul le atribuie personajelor care prind via ță întabloul specific țărănesc. Pompiliu
Constantinescu este de părere că ,,<<Ion>> e epopeea țăranului român, este expresia tipică –
în sens clasic –a instinctului central și unic al omului sclav al pământului”180. Statutul de
epopee pe care criticul i -lconferă operei lui Rebreanu rezultă din con ținutul voluminos al
romanului care cuprinde pove știle mai multor săteni, strâns legate și influențate de cei doi
protagoni ști, Ion și Titu. Omul spațiului rural este ghidat și dominat de propriul instinct
pentru pământ. Interesele materiale reprezintă subiectul principal generator de conflicte și de
schimbări în comportamentul indivizilor. Pentru a putea fi de ținător al acestor bunuri
materiale care creează o ierarhie în societate, o delimitare a oamenilor înstări țiși a celor
săraci,și care asigură un loc în partea de sus a acestei ierarhii, omul este capabil să renunțe
la propria umanitate, asemenea personajului Ion.
,,Scriitorul este de părere că romanul înseamnă viață, <<o proiecție în afară a trăirilor
mele,organizate într -un cosmos nou>>, sau <<o lume nouă născută din lumea
subconștientului meu>>, ori <<o viață de ficțiune izvorîtă dintr -o viață adevărată: a
mea!>>”181. Astfel, autorul reușește să transpună în operele sale fie o poveste pe care o
concretizează în urma unor idei, ac țiuni sau personaje pe care și le imaginează, fie o poveste
care ia na ștere în urma unor trăiri pe care le -a avut în existen ța proprie. În crearea romanului
realist,Ion, Rebreanu împlete ște aceste două aptitudini, având în vedere -ca punct de pornire
–povestea de iubire pe care o observă de -a lungul copilăriei sale, cea dintre Ion și Rodovica,
pe care însă o trece prin filtrul imagina ției sale, determinând schimbări ale veridicității
180Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 40
181Zanfir Ilie (2014), Liviu Rebreanu d upă 70 de ani –considera ții finale,[accesat: 12 martie 2017],
disponibil pe internet la adresa: http://convorbiri -literare.ro/?p=3339

91evenimentelor. De asemenea, personalitatea sa est e transpusă în celălalt erou al romanului,
personajul Titu, și acesta un părtaș al relației dintre Ion și Ana.
Portretizarea personajelor la Liviu Rebreanu este atent analizată de Ionel Popa care
afirmă într -un articol că ,,interesul scriitorului se îndreaptă preponderent spre lumea
interioară a personajului, spre l umea obscură a psihismului frămâ ntat de obsesii și angoase
toate exteriorizându -se în reacții fiziologice <<verbale>> și în gesturi (comportamente)”182.
El preferă să supună psihicul personaj elor unei atente observa ții spre a le reda sub forma unor
imagini cât mai viu descrise trăirile, emo țiile, frământările, atitudinile, ideile și modul de a
gândiși de a percepe anumite probleme existențiale. Exteriorizarea trăirilor și a dorințelor lui
Ionse produce adesea prin descărcări cu caracter violent: bătaia cu George de la horă,
încăierarea cu Simion Lungu în urma sustragerii unei por țiuni din pământul care odată i -a
aparținut, agresivitatea pe care o manifestă atât față de soția sa, Ana, cât și f ață de socrul său
care ref uză să-i dea toate terenurile sale.Și în cazul celorlalți țărani, exprimarea opiniilor are
un caracter răsunător: Vasile Baciu î și diminuează frustrările prin bătăile pe care i le
administrează fiicei sale, Titu Herdelea decide s ă-și manifeste spiritul patriotic declarând
tuturor pasiunea sa și susținând cu vehemență partidul român etc. Așadar, acest tumult de
sentimente, trăiri, păreri contradictorii îi conferă romanului o imagine de ansamblu a spa țiului
țărănesc ardelean, Rebrea nu dorind să ilustreze în planul principal problematica țărănimii sub
toate aspectele sale.
Ion este construit după o structură specifică personajului masculin autonom. El este
reprezentantul condi ției țărănimii preocupate de posesia pământurilor cu scopu l de a-și atrage
respectul celorlal ți și de a se simți deținător al puterii. Scris invers, numele personajului se
transformă în cuvântul ,,Noi”, exprimând o întreagă comunitate și sugerând țărănimea văzută
ca o colectivitate în care fiecare individ preia c âte ceva din personalitatea eroului.
Comportamentul lui Ion, temperamentul său feroce și firea sa posesivă pot fi
interpretate și din punct de vedere al eredității, al moștenirii genelor părinților. Deși mama
eroului, Zenobia, reprezintă femeia muncitoare și strângătoare, tatăl acestuia, Glanetașu, este
prezentat ca un țăran indolent care a risipit zestrea soției sale din cauza patimei băuturii.
Totuși, pe când Zenobia este o fire malițioasă, insensibilă și răutăcioasă cu nora sa, Glanetașu
este o fire blâ ndă, miloasă și iubitoare. Ion moștenește comportamentul mamei sale, atât
182Ionel Popa, Mișcarea literară , anul IX, nr. 3 (35), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița -Năsăud, Bistri ța, 2010

92hărnicia, cât și cruzimea. Contrastul tată –fiu este evident în roman. Ion îi adreasează acestuia
nenumărate repro șuri și, de multe ori este pregătit să recurgă chiar și la violență fizică, atât
față de el cât și față de mama sa, însă Glanetașu nu ripostează, ci încearcă de fiecare dată să –
l tempereze. Comportamentul eroului fa ță de părinții săi denotă o latură inumană a acestuia ,
care va domina frecvent pe parcursul ac țiunii romanului.
În urma cercetărilor psihologice s -a ajuns la concluzia că ,,manifestarea în
comportament a agresivită ții ține atât de temperament, ca un dat înnăscut, cât și de
experiențele din timpul vieții, de c eea ce s-a învățat”183. Ion a dezvoltat un comportament
agresiv, această atitudine având -o nu numai fa ță de Ana, cât și față de sătenii cu care se ia la
bătaie, nu atât în urma a ceea ce a văzut în familie, căci tatăl său era o fiin ță pașnică, cât în
urma modelului negativ pe care i -l oferă societatea, respectiv satul Pripas. Eroul observă
adesea certuri care au loc între țărani pentru pământ, cât și comunitatea care promovează o
ierarhie a țăranilor, unde cei înstăriți sunt respectați și superiori celor nevo iași. De asemenea,
îl vede pe tatăl Anei bătând -oși, la rândul său, procedează în același mod brutal.
G. Călinescu afirmă că ,,purtarea lui Ion fa ță de Ana e josnică, nu însă cu mult în
afara concep ției țărănești. În societatea rurală femeia reprezintă do uă brațe de lucru, o zestre
și o producătoare de copii”184. Astfel, criticul ne oferă o imagine de o cruzime înfiorătoare,
dar autentică a societă ții țărănești de la începutul secolului al XX -lea, în care acest tip de
relație dintre bărbat și femeie era ades ea întâlnit. Femeia era considerată inferioară bărbatului
și, dacă cuteza să î și contrazică soțul, era aspru pedepsită. Pentru Ion, Ana nu este nici măcar
inferioară. Aceasta există pentru el atâta timp cât folose ște la îndeplinirea scopului său, după
aceea devenindu -i indiferentă și inexistentă.
Ion este introdus în roman ca un reprezentant al țărănimii Ardealului, fiind prezentate
atât calită țile, cât și defectele sale, acestea din urmă având drept consecință chiar
dezumanizarea și pieirea în cele din urm ă a eroului. Este inteligent și harnic, întruchipând
ceea ce tatăl său ar fi trebuit să fie –stâlpul familiei. Nu ezită niciodată să se trezească de
dimineață pentru a merge la lucru și muncește pământul cu pasiune, refuzând să se lase
cople șit de oboseal ă. Pe parcursul romanului însă, ,,inteligen ței îi ia locul o viclenie sumară,
tăriei de caracter, cruzimea, hărniciei și stăruinței, o tenacitate calculată, inumană”185.
183Ana Munte an, Anca Munteanu, op. cit., p. 29
184G. Călinescu, op. cit., p. 288
185Ov. S. Crohmălniceanu, op. cit., p. 39

93Așadar, eroul înzestrat cu virtuțile potrivite unui țăran sârgu incios și inteligent se
metamorfozează până la dezeroizare. După cum observă Tudor Vianu, ,,sunt în <<Ion>> și
câteva momente de poten țare simbolică, în care personagiul principal este împins, dincolo de
planul realist, în lumina tare a apoteozei, dar cununa eroică este ridicată a tunci de pe
conștiința omului, pentru a fi așezate pe instinctele lui, viguroase și nezdruncinate”186.
Această divinizare reiese în urma orientării scriitorului spre spa țiul psihologic, spre lumea
interioară a eroului, menită să ilustreze un univers lăuntric dominat de instincte, dorin țe și
idealuri. Supus în fa ța acestei analize interioare, cititorul descoperă forța trăirilor
protagonistului, sinceritatea inten țiilor și modul de a gândi al acestuia. Ion este înfățișat
publicului fără nicio mască care i -ar putea ascunde adevăratul caracter și astfel, spectatorul
este liber în a -și forma propriile opinii cu privire la personajul prezentat.
Lăsat în voia propriilor instincte și dorind cu ardoare posesia pământurilor, Ion are o
evoluție spectaculoasă pe parcursu l romanului. Este aproape imposibil de anticipat finalul
neașteptat al eroului, având în vedere calitățile și modul în care acesta este prezentat la
început. Sclav al pământului, protagonistul întrece orice limite și nu ține cont de nimic pe
parcursul drum ului său spre îndeplinirea obiectivului pe care și-l dore ște atins . Centrul său
de interes, cauza fericirii sale de moment o reprezintă aceste proprietă ți: ,,Apoi încet,
cucernic, fără să -și dea seama, se lăsă în genunchi, își coborî fruntea și -și lipi buz ele cu
voluptate de pământul ud. Și-n sărutarea aceasta grăbită sim ți un fior rece, amețitor…”187.
Gestul lui Ion reprezintă o dovadă a patimei sale, această sărutare fiind momentul -cheie în
care legătura dintre el și pământurile mult dorite se concretizea ză prin această atingere fizică.
Idealul său îl îndepărtează de capacitatea de a rela ționa cu ceilalți. Ion se
interiorizează și își creează o lume proprie ghidată de egoismul său. Oamenii prezintă o
importanță pentru el atâta timp cât îl pot ajuta să -și îndeplinească scopul. Devine violent cu
Ana în momentul în care Vasile Baciu refuză să îi scrie proprietă țile pe numele său și
indiferent atunci câ nd,ținta fiind atinsă, soția lui nu mai reprezintă centrul de interes.
Dragostea pentru Florica i -ar fi putut salva sufletul și ar fi putut preveni comiterea faptelor
sale inumane daca acesta ar fi ales -o în detrimentul materialismului. Însă ,Ion decide
186Tudor Vianu, Arta prozatorilor români ,ed. cit., p. 316
187Liviu Rebreanu, Ion,ed. cit., p. 329

94împlinirea prin iubire alături de Florica abia în momentul în care întră în posesia terenurilor .
Șerban Ciocule scu, analizând personajul principal al romanului Ion, afirmă în studiul său că:
el începe a se diferen ția, îmbogățindu -și valențele sufletești prin fatalitatea
amorului care îl duce somnambulic spre moarte, sub loviturile de sapă ale
rivalului său, George […]. Prin această dualitate morală, hăr țuit între două
fatalități, una tipică, alta individuală, Ion al Glanetașului este o înfățișare
evoluată a țăranului188.
După dobândirea pământurilor pe care și le-a dorit cu atâta patimă, iubirea fa ță de Florica
pare să se amplifice, să capete dimensiuni sufocante în sufletul eroului. Pedeapsa pentru
suprimarea sentimentului suprem și alegerea ,în schimb ,a proprietă ților lui Vasile Baciu nu
întărzie să apară și astfel, atunci când este pregătit să aleagă iubirea, Ion întâmpină un nou
obstacol: căsătoria Floricăi cu George. Această pedeapsă pare să survină și în urma încercării
lui Ion de a -l despărți pe feciorul lui Toma de Ana, cea care era menită de la început să -i
devin ă soție. Și de data aceasta, eroul își pune egoismu l pe primul plan și, fără a-i păsade
mariajul celor doi, în cearcă să recâ știge femeia pe care o iubește , fiind pregătit să comită
adulterul. Acest lucru nu se întâmplă, iar păcatele eroului sunt aspru sanc ționate de către
George care îi va aduce sfârșitul prin aplicarea loviturilor de sapă, nu întâmplător un obiect
al muncii pământului.
,,După N. Iorga și G. Călinescu, toată lumea a sesizat adierea blestemului și a morții
peste opera lui Rebreanu”189, așa cum afirmă criticul Al. Protopopescu. Ion es te văzut ca un
lider al tinerilor țărani, așa cum reiese din episodul de la horă. Este harnic, muncește pământul
cu spor, însă această patimă îl va conduce la dezumanizare: se bate cu George din cauza
orgoliului și pentru a -și descărca furia (deși o doreș te pe Ana datorită terenurilor pe care tatăl
ei le deține, este supărat atunci când George vorbește cu Vasile Baciu și pare să -i saboteze
planurile), îi fură o parte din pământul lui Simion Lungu și riscă să stea la închisoare,
deconspiră ajutorul învă țătorului fără să aibă remu șcări, gândindu -se doar la propriile
interese, profită de naivitatea și bunătatea Anei și îi nimicește sufletul, îl ruinează pe Vasile
Baciu. De asemenea, nu ține cont de legătura sfântă creată prin căsătorie, atât în momentul
când se căsătore ște cu Ana, cât și în momentul în care decide să se infiltreze în mariajul
Floricăi. Este indiferent și față de fiul său pe care îl privește doar ca pe o metodă necesară
188Șerban Cioculescu, op. cit., p. 322
189Al. Protopopescu, op. cit., p. 89

95pentru a-și păstra pământul. Este insensibil în momentul morț ii acestuia, fii nd stăpânit numai
de fr ica de a nu i se lua proprietă țile. Toate aceste acte pe care le săvâr șește, atitudinea lui,
comportamentul inuman de c are dă dovadă vor duce la na ștereaunui blestem cu care Ion se
va confrunta până în clipa în care va sfâr și ucis,ca o sancțiune a existenței pe care acesta a
ales s-o îmbrățișeze.
Eroina romanului, Ana, ilustrează ,,condi ția de înrobire și înjosire a femeii în
societatea capitalistă”190. Ea este o marionetă în mâinile păpu șarului său, mai întâi a tatălui
și apoi a so țului ei. După cum descoperă Karen Horney în analiza pe care o dedică conflictelor
interioare, unele persoane simt o nevoie acută pentru afec țiunea pe care o caută la cei din
jurul lor. A șadar, în urma clasificării pe care o face autoarea, Ana se încadreaz ă în acest tip
docil despre care se spune că ,,manifestă o marcantă trebuin ță de afecțiune și de aprobare și
o trebuin ță specială de <<partener>>, adică de prieten, iubit, soț sau soție, <<care să
împlinească toate speran țele de viață>>”191. Din nefericire p entru eroina romanului Ion, ea
nu reu șește să stârnească sentimente de dragoste în sufletele persoanelor pe care le iubește și
de la care are tot dreptul să le pre tindă: tatăl, respectiv so țul său.
Încearcă zadarnic să le facă pe plac celor doi bărba ți car e însă o maltratează cu
brutalitate. De și este o gospodină în casa tatălui ei -ținând locul mamei care decedase –și
îndepline ște cu succes toate treburile casn ice, Ana refuză să urmeze dorința acestuia de a se
apropia de George, urmându -și inima și alegâ nd să î și canalizeze întreaga existen ță în direcția
lui Ion. Ulterior ,va regreta această aleger e atunci când inten țiile bărbatului se vor adeveri,
precumși faptul că el nu are niciun sentiment pentru femeia care îl iubește necondiționat, din
contră, o ab uzează atât fizic, asemenea tatălui ei, cât și psihic.
Evenimentele de violen ță domestică se însoțesc cu toate formele de durere
fizicăși mentală acută. […] Poate că suferința mentală cea mai periculoasă,
pentru că este constantă, este cea provocată de i deea că în orice moment victima
se află la bunul plac al agresorului și fără putință de apărare. Conștiința acestei
situații determină la victimă permanenta autoculpabilizare și căutare, conștient
și inconștient, de soluții pentru a preveni i ncidentele vio lente, torturante192.
Astfel, de fiecare dată când este abuzată de către so țul său, Ana încearcă să ia asupra ei
greșeala, declar ându-se vinovată pentru modul în care este tratată. Acest act se produce în
190Ov. S. Crohmălniceanu, op. cit., p. 39
191Karen Horney, Conflictele noastre interioare , Ed. Iri, Bucure ști 1998, p. 43
192Ana Muntean, Anca Munteanu, op. cit., p. 55

96urma refuzului său de a vedea adevăratele inten țiiale bărbatului, deoarece conștientizare aar
fi de nesuportat. Preferă să se autoculpabilizeze și să aștepte cel mai probabil o îndreptare
din partea so țului, care însă nu va veni niciodată. Ulterior, fiind u-iimposibil să mai tr eacă
neobservate ges turile e vidente ale bărbatului față de Florica și admițând faptul că acesta s -a
căsătorit cu ea doar pentru a avea dreptul la proprietă țile pe care le deține, Ana se află în fața
unui impas din care este incapabilă să găsească o solu ție de evadare, alta decât cea a
sinuciderii. Spre deosebire de primul moment în care Ana surprinde o apropiere dintre Ion și
Florica, cel de la nunta lor, atunci când se gânde ște că probabil i s -a părut, în momentul de la
nunta lui George cu Florica, în care eroul o fixează cu o privir e pătima șă, Ana își dă seama
că soțul ei nu a iubit -oși nu o va iubi niciodată.
Eroina este o întruchipare a suferin ței în roman, o victimă a societății în care trăiește
și a propriei iubiri. Se men ționează în roman că mama sa i -a fost singura sursă de al inare.
Lipsită de această dragoste maternă de la o vârstă fragedă, Ana speră să găsească în Ion omul
care să-i ofere toată iubirea și înțelegerea de care nu a avut parte. După căsătorie însă, acesta
se dovede ște a fi fost o iluzie pe care ea și -a creat-o în disperarea de a găsi și de a se împlini
prin eros. Destrămar ea încrederii pe care a avut -oîn omul care reprezenta centrul universului
eiși pentru care a făcut o multitudine de sacrificii este de neîndurat. Existența sa devine
fantomatică și numai în mo mentele în care asistă la moartea lui Avrum și a lui Dumitru are
revelația unei soluții pentru stoparea suferinței.
Fiind singurul părinte care i -a mai rămas după moartea mamei sale, tatăl Anei ar fi
trebuit să fie un sprijin pentru ea și un suport moral. În schimb, Vasile B aciu este dezamăgit
de fiicape care o dore ște supusă și în care vede doar un mijloc pentru a -și descărca furia: ,,Ai
să zici dumneata: da de ce e ști amărât, bețivule? Apoi cum să nu fiu, domnule părinte? Că o
fată am și eu și nu -mi place deloc fata pe care o am”193. Respinsă de tată, repudiată de so ț,
tratată cu nenumărate repro șuri de către soacră și negăsind alinare nici în copilul care
seamănă din ce în ce mai mult cu Ion, Ana renun ță la o existență dominată de suferință și se
sinucide. La înmormântarea ei, ,,Ion îngenunchea deoparte, Vasile de cealaltă parte a
coșciugului, amândoi cu capetele goale, plecate, ca niște vinovați. […] Glanetașu, zdrobit,
cu obrajii în palme, plângea cu sughi țuri, bolborosind dureros: <<Draga tatii… Draga
193Liviu Rebreanu, Ion,ed. cit.,p. 24

97tatii…>>”194. Cei doi uciga și indirecți ai Anei sunt poziționați strategic de către Rebreanu,
amândoi lângă co șciugul femeii, poziția lor fiind relevantă pentru vinovăția pe care o prezintă
în acest caz. Ace știa nu sunt îngândurați însă din pricina evenimentului tragic, ci din cauza
incertitudinii persoanei în a cărei posesii vor intra pământurile. Cel care este îndurerat de
curmarea unei vie ți atât de tinere și a unei fete nevinovate este Glanetașu, singurul care a
tratat-o pe Ana cu respectul cuvenit.
Un alt personaj feminin al romanul ui este Florica. De și trăirile ei nu sunt atent
analizate de autor , ea deține un rol important în roman, deoarece reprezintă cheia eroului spre
fericire. Este femeia atrăgătoare, ispititoare, care însă nu are pământuri. Orfană de tată,
aceasta locuie ște îm preună cu mama sa într -o casă sărăcăcioasă. Se îndrăgoste ște de Ion și
speră că acesta, cu timpul, o va lua de so ție și își vor forma propria familie împreună.
Dezamăgirea ei în momentul în care eroul începe să o curteze pe Ana este vizibilă la horă.
Totu și, Ion continuă să o viziteze, promi țându-i că o va lua de so ție, ceea ce nu face decât să
sporească speran țele deșarte ale fetei. În perioda în care Ion se luptă să dobândească
pământurile lui Vasile Baciu, Florica este eliminată din ac țiune, fiind prezen tă doar uneori în
gândurile eroului. Ea reapare atunci când se căsătore ște cu George. Deși pare fericită,
gesturile sale trădează persisten ța sentimentelor pentru Ion. Curând, ea va stârni gelozia
soțului ei, trans formându -se în femeia pe cale de a săvâr șiadulterul. Acest act însă se
presupune că nu are loc, deoarece țăranul este prins și omorât de către George. Sentimentele
sale în urma mor ții bărbatului iubit nu au un ecou deosebit în descrierea evenimentului tragic,
fiind prezentate neclar și neexterior izate, dar spaima și buimăceala ei denotă starea de
suferință. La finalul romanului se naște o mare întrebare în urma detaliului precizat, acela că
Florica este însărcinată: Cine este tatăl copilului, Ion sau George? A comis Florica adulterul?
Rebreanu, t ot prin expresionismul său a creat ceea ce putem numi <<personajul
din umbră>>; a nu se confunda cu tradiționalul <<personaj secundar>>. Noul
tip de personaj, pe lângă faptul că este personaj de sine stătător, deci cu un statut
social, civic, psihic bine d efinit, se impune prin multiplele și importantele
funcționalități în drama romanului. Într -un roman pot exista unul sau mai multe
<<personaje di n umbră>>. Un personaj din umbră cu funcție catalizatoare este
spre exemplu, Titu Herdelea din <<Ion>>195.
194Ibidem, p. 350
195Ionel Popa, Mșcarea literară , anul III, nr. 2 (10), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița -Năsăud, Bistri ța, 2004, p.
110-111

98Elnu este implicat direct în problemele țăranilor, dar, fiind prieten cu Ion, îl determină pe
acesta, uneori con știent, alteori inconștient, să săvârșească anumite fapte, ceea ce declanșează
conflictele exteriore dintre erou și ceilalți săteni. Astfel, acți unea romanului suferă o
schimbare colosală în mo mentul în care Titu îl îndeamnă pe Ion să-l forțeze cumva pe Vasile
Baciu spre a i -o da pe Ana de so ție. Totul se de clanșează atunci când acesta își exprimă
părerea,ceea ce produce conturarea planului lui Io n. Chiar și în incipitul romanului, la horă,
eroul încearcă să îi amplifice furia țăranului pentru a stârni o bătaie. Așadar, poetul este
observatorul din umbră –Liviu Rebreanu identificându -se cu acest personaj –care dirijează
involuntar evolu ția subiec tului romanului.
Titu este descris de către Eugen Lovinescu ca ,,poetul pierde -vară, sentimental și
entuziast”196. El nu contribuie activ la dezvoltarea societă ții, refuzând să aibă o slujbă,
deoarece sus ține că menirea sa este cea de scriitor. De aceea ,arenumeroase contraziceri cu
familia sa, repro șându-le că nu sunt capabili să -l înțeleagă. Personaj bovaric, Titu se implică
în repetate rânduri în rela ții amoroase ,care,la început ,stârnesc flacăra pasiunii eroului, iar
ulterior, acele femei devin incapab ile în a-i satisface interesul, găsindu -le comune.
Poetul este menit să reprezinte tipul intelectualului în societatea în care trăie ște. Este
văzut ca o persoană superioară țărănimii și apreciat de toți cei din sat. Poeziile sale sunt citite
și recunoscute , stârnind bucuria acestuia. I. Negoi țescu constată că
în <<Ion>>, modestul și simpaticul fante de provincie ardelenească e la el
<<acasă>>. Aici trăie ște o viață de personaj adevărat, chiar dacă la dimensiuni
reduse; <<poet>> fără orizonturi precise, de treabă și <<obiectiv>> (judecă mai
calm decât ai lui pe du șmanul familiei, popa Belciug); iubitor de țărani –fără a
se arăta pre ainteresat de dân șii, simțindu -se totu și mai aproape de ei dec ât
îngust ambi țioasele-i surori197.
Foarte multe episoade ale romanului îl prezintă pe observatorul Titu analizând obiectiv
diferite situa ții, iar atunci când nu este prezent pentru a -și exprima părerea, lipsa sfatului său
se face sim țită de către ceilalți membri ai familiei. Opinia sa este consultată și în momentul
în care Laura refuză să se căsătorească cu Pintea sau în conflictul dintre familia Herdelea și
preotul Belciug. Maturitatea de care dă dovadă în cugetarea sa denotă latura specifică
tânăruluiintelectual.
196E. Lovinescu, op. cit., p. 245
197I. Negoițescu,op. cit., p. 214

99Portretul fizicîieste conturat de către Rebrenu î ntr-un fragment al romanului: ,,Titu
era mândria familiei Herdelea. Avea douăzeci și trei de ani și era înalt, cam deșirat, cu o față
lătăreață, ochi albaștri spălăciți și o frunte largă. Mustățile nu -i prea cre șteau și de aceea le
rădea, zicând că se poar tă după moda anglo -americană”198. Acest portret pare să fie specific
unui tânăr intelectual visător cu aspira ții înalte. Fiind singurul băiat între cele două surori,
Laurași Ghighi, pretențiile familiei cresc. În ciuda faptului că părinții săi ar fi vrut ca Titu
să-și continuie studiile și să -i ia locul lui Herdelea în învă țământ, eroul se simte ghidat într –
o cu totul altă direc ție, ceaa poeziei. Atracțiile de moment către anumite fete îi stârnesc
inspirația, ea sau, mai exact, calitățile care l -au atras la ea, reprezentând muza poeziei.
Lucreția Dragu se dovedește a fi una dintre ele până în momentul în care întâlnește o altă
femeie, Roza Lang. Aceasta din urmă reprezintă o aventură pentru tânărul poet cu atât mai
mult cu cât este și căsătorită. Femeia adul terină provoacă curiozitatea și pasiunea lui Titu.
Eroul merge des să o viziteze, de și este conștient că pericolul ca soțul Rozei să afle despre
relația lor secretă este mare. Frământările, emoțiile și trăirile sufletești ale poetului sunt
prezentate aseme nea cu ale unui adolescent profund îndrăgostit. Titu neglijează chiar și
problemele familiei și lipsește adesea de acasă pentru a se întâlni cu doamna Lang. Toate
acestea fiind observate de către părin ții vigilenți, Herdelea îl trimite pe Titu în Gargalău să
lucreze în slujba cuno știnței sale, notarul ,și astf el să îl îndepărteze de femeie. Supărat la
început din pricina obstacolelor care stau în calea întrevederii sale cu Roza, mai târziu, eroul
își dă seama de incompatibilitatea dintre ei și chiar se amuz ăși se simte dezgustat la gândul
că a putut iubi această femeie atunci când o revede. În Lu șca cunoaște un alt personaj feminin,
Virginia Gherman, o învă țătoare căreia îi va purta un mare respect și de care, ulterior ,se va
îndrăgosti ,determinat de tiparul de româncă perfectă pe care Titu și-l imaginează. Suferă
însă o dezamăgire cruntă în momentul în care î și dă seama că femeia nu este tocmai idealul
pe care el și l-a închipuit, ea, oricum, orientându -se către un alt bărbat cu care se vași căsători.
Poetul se autodescoperă în cea de -a doua parte a romanului și își dorește cu ardoare
autonomia românilor și decăderea ungurilor. Este revoltat în momentul în care este trimis de
către notar în sat pentru a pretinde oamenilor o sumă de bani , deși sărăcia nu le permitea să
plătească. La un moment dat, refuză să meargă la casele românilor, ci doar ungurilor le cere
suma specificată de notar pe baza calculelor efectuate, urmând să -și dea demisia în urma
198Liviu Rebreanu, Ion,ed. cit.,p. 55

100contrazicerilor cu acesta. Acest spirit p atriotic îl va purta pe diferite meleaguri până ce eroul
va ajunge să treacă grani ța în România. În drumul său spre a -și îndeplini idealul este deseori
descurajat, fiind numit un visător care a pierdut contactul cu realitatea, însă Titu nu se lasă
influențatși continuă demersurile spre înfăptuirea scopului său.
Ion întruchipează tot ceea ce lui Titu îi lipse ște: ,,mândria flăcăului, istețimea și
stăruința lui de a împlini ceea ce își punea în gând, voința lui încăpățânată îi plăcea tocmai
pentru că toate a cestea lui îi lipseau, măcar că ar fi dorit mult să le aibă.”199. În compara ție
cu Ion, tânărul intelectual nu prezintă o hotărâre decisivă. Este mai indolent, neavând tăria
de caracter și spiritul de lider pe care îl are Ion. Titu nu ar fi capabil să dea do vadă de cruzime
sau să săvâr șească faptele pe care le -a comis pătimașul țăran.
Laurași Ghighi, fiicele învățătorului Herdelea, sunt alte două personaje feminine
importante ale romanului, fiind prezentate ca și ,,gospodine romanțioase”200. Într-adevăr
aceste a, două firi bovarice și romantice, visează adesea la o iubire pătimașă. Laura se
îndrăgoste ște de Au rel Ungureanu și speră ca el să-i împărtă șească sentimentele. Stângăcia
celor doi denotă, cu precădere din partea bărbatului, o incertitudine a propriilor sentimente.
Eroina îi dezvăluie acestuia inten ția admiratorului său, Pintea, de a o lua de soție, nădăjdui nd
că Aurel se va opune. Consecin ța la care spera nu se întâm plă, iar Laura este profund
dezamăgită și îndurerată. Copilăriile sale sunt aspru sancțio nate de către părin ții ei,care nu
înțeleg de ce se înverșunează împotriva unui mariaj cu un bărbat care o iubește sincer și care
nici măcar nu pretinde zestre. După cum afirmă Sanda Radian,
părăsirea iluziilor tinere ții de către Laura sau Ghighi din <<I on>> corespund
purși simplu mentalității curente că dragostea romanțioasă nu -i tot una cu
întemeierea căminului, fata fiind datoare în primul rând să rezolve nevoile
materiale ale viitoarei căsnicii și eventual ale membrilor familiei sale201.
Eroina acceptă în final mariajul cu George Pintea, considerând -o decizia cea mai potrivită.
Din acest moment, și în special după momentul primei întâlniri, nesiguranța Laurei începe să
dispară treptat, lăsând loc sentimentelor sincere de respect și iubire. Deși este îndemnat de
familia sa să se mai gândească în privin ța fetei, Pintea refuză categoric, admițând că Laura
este pentru el femeia perfectă.
199Ibidem, p. 97
200E. Lovinesc u,op. cit., p. 245
201Sanda Radian, op. cit., p. 24

101Unul dintre momentele pe care Liviu Rebreanu le zugrăve ște în umbra unui sentiment
nostalgic este cel în ca re are loc căsătoria Laurei cu Pintea, aceasta fiind nevoită să -și
părăsească căminul și să-și urmeze soțul alături de care își va clădi o nouă viață:
Vedea cum rămân în urmă râpile, livezile, lanurile, pădurile, dealurile care au
fost martorii tinere țiiei, care i-au fost atât de dragi și pe care îi părăsește acuma
poate pentru totdeauna. Tot hotarul se legăna și parcă-i zicea adio, mut și totuși
înțelegător… George i se părea mai străin ca oricând și se mira cum pleacă ea
alături de un străin într -o lume străină și necunoscută, lăsând aici lumea care o
iubea și pe care o iubea. Prin minte îi fulgera întrebarea înfricoșată: <<Cine -i
străinul acesta?>>202.
Părăsirea locului în care a copilărit declan șează tristețea Laurei, melancolia fetei care plea că
deacasă și carenu are cuno ștința aceea ce îi prevede viitorul. Însă, prezen ța lui Pintea lângă
eași cuvintele de dragoste pe care i le șoptește o liniștesc și îi redau siguranța și încrederea
în omul care de -acum îi va fi alături în fiecare moment și împ reună cu care va confrunta toate
necazurile.
G. Călinescu afirma că ,,Laura a trecut prin criza idealistă, dezamăgită s -a căsătorit
cu un altul, pentru a cădea în orgoliul casnic. Ghighi reia întocmai acelea și ipostaze ale fetei
de toate zilele”203. La sfâr șitul romanului, sora Laurei este prezentată ca o tânără femeie.
Experiența surorii sale a determinat -o să-i urme ze modelul. Curtată de Zăgreanu, de și are
rețineri în a -și mărturisi sentimentele față de el, Ghighi speră că acesta îi va propune o cerere
încăsătorie și că își va forma și ea o familie asemenea Laurei.
Autorul romanului Ionconstruiește o societate țărănească specifică perioadei
respective, în care țăranul Ion este reprezentant al întregii țărănimi preocupate de posesia
pământului. După cum mărturise ște Crohmălniceanu, ,,Rebreanu își mărturisea în conferința
<<Literatura și iubirea>> credința că oamenii sunt mânați de instincte primare, foame,
dragoste, frică de moarte. Aici nu -și mai află loc rațiunea decât într -un plan secundar”204.
Scriitorul își imaginează acest personaj ca pe un sclav al pământului, prezentându -i evoluția
spre stadiul de degradare a propriei umanită ți, dezeroizându -l în mod con știent. În tot acest
spectac ol al dezumanizării societă țiițăranilor, observator este tânărul inte lectual Titu
Herdelea, instan ță care, provocându -l pe Ion, cauzează destinul tragic al romanului. Femeia
202Liviu Rebreanu, Ion,ed. cit.,p. 228
203G. Călinescu, op. cit., p. 289
204Ov. S. Crohmălniceanu, op. cit., p. 53

102este văzută în romanul său ca fiind inferioară bărbatului, utilă doar pentru treburile
gospodăre ști și pentru aducerea zestrei și, ulterior, a copiilor .
Capitolele romanului ,,pregătesc, în alcătuirea lor complicată, ie șirea din scenă a
protagoni știlor”205. Cititorul este invitat să urmărească evolu ția personajelor, deoarece Ion
este conceput ca o reprezenta ție a sătenilor dominați de instinctele care le v or decide natura
relațiilor cu celelalte personaje, conflictele, atât interioare cât și exterioare, și faptele pe care
le vor comite pentru a -și atinge scopul.
205Livia Iacob, op. cit., p. 49

1034.ÎNFĂȚIȘĂRI DIFERITE. SUFLETE PERECHE
În romanul Adam și Eva , autorul abordează ,,temele psihologiei infernale, rafinate
prin credin ța socrateană că în Hades cutreieră sufletele <<care au părăsit trupurile fără să fie
pe deplin cură țate>>”206. Astfel, opera lui Rebreanu devine o continuă căutare a sufletului
pereche care aspiră la împlinirea abs olută prin eros. De și fiecare capitol reprezintă o poveste
de iubire independentă fa ță de celelalte, acestea au o continuitate dată de reîncarnările
personajului Toma Novac ,al cărui suflet umblă pe pământ cu scopul de a găsi un altul care
să-l completeze.
Chiar dacă fiecare istorisire este centrată în jurul celor doi protagoni ști, întruchipări
ale lui Adam și ale Evei, ,,Toma este singurul care are maturitatea de a -și fixa
<<necesitățile>> sufletești, care are conștiința unei finalități a existenței sale”207. De fiecare
dată, sfâr șitul acestuia se produce din cauza imposibilității de a fi împreună cu iubita sa,
moartea devenind inevitabilă din momentul întâlnirii celor doi. Eroul este atras pe rând de
toate identită țile Ilenei, iar episoadele în care o întâl nește pentru prima dată sunt o revelație
a întregii existen țe de până atunci.
Toma Novac, după cum este specificat în roman, reprezintă un ,,nume androginic,
înseamnă <<geamănul>>”208. Această semnifica ție face referire la rolul acestuia pe pământ
–acela de a găsi și de a se împlini alături de sufletul pereche -și la cele șapte reîncarnări în
care întruchipează șapte identități diferite. Așa cum observă și criticul Mircea Zaciu,
eroul apare în ipostaze quasiidentice […]: păstor indian (Mahavira), mare
dregător egiptean (Unamonu), scrib într -un templu babilonian (Gungunum),
cavaler roman (Axius), călugăr medieval (Adeodatus), revolu ționar și medic în
Franța anilor Teroarei (Gaston) și, în fine, filozof român (Toma Novac)209.
Personalită țile atât de diferite reflectă un singur erou, un singur Adam. Toma este pe rând
călugăr, cavaler, păgân a cărui credin ță se află numai în domeniul științei, renegând pe
206Al. Protopopescu, op. cit., p. 96
207Cristina-Maria Frumos, Mișcarea literară , anul IV, nr. 3 -4 (15-16), 2005, Ed. Consiliul Jude țean Bistrița –
Năsăud,Bistrița
208Liviu Rebreanu, Adam și Eva,ed. cit., p. V
209Mircea Zaciu, op. cit., p. 301

104Dumnezeu și filosof neîncrezător ,care î și pune mereu întrebări ale căror r ăspunsuri nu apar
decât la sfâr șit,șicare își dorește să deslușească taina vieții și a morții. Îl întruchipează pe
Mahavira care î și slujește supus brahmanul, pe Unamonu, bărbatul blând, dedicat soției și
surorii sale până în momentul în care o întâlne ște pe Isit, pe Gungunum care este atras de
învățătură și astfel ajunge în slujba reginei Barnamtara, pe Axius ,preocupat să descifreze
tainele filosofiei, pe călugărul Adeodatus care încearcă să î și protejeze credința în ciuda
ispitirilor diavolului, pe Gas ton, ateu cu convingeri puternice și pe Toma Novac, student în
filosofie, asupra căruia Tudor Aleman exercită o mare influen ță, eroul fiind atras de
concepțiile acestuia asupra sufletului.
Deși acțiunea din cadrul fiecărei povestiri este desfășurată în spa țiiși perioade de
timp diferite, iar personajul Toma nu este niciodată acela și din punct de vedere al
caracterului, al ocupa ției și al traiului pe care îl are ,menirea lui este aceea și: trebuie să își
caute jumătatea și să cunoască împlinirea deplină. Ace sta are un sentiment ciudat atunci când
este în prezen ța anumitor locuri pe care pare să le cunoască, alimentându -i dorul de femeia
pe care o iube ște, dar pe care nu o conoaște încă. De exemplu, Axius, în timpul călătoriei sale
în Orient, are senza ția că amai fost în anumite locuri, de și el nu mai călătorise niciodată. De
fapt, el a trăit în acele locuri în decursul vie ților anterioare. După cum afirmă și Gheorghe
Glodeanu în lucrarea sa, ,,ingeniosul experiment narativ se bazează pe impresia de déj àvu
pecare o degajează întâlnirea accidentală pe străzile Ia șului cu o misterioasă necunoscută”210.
Protagonistul este incomplet și nu reușește să își găsească liniștea până în momentul în care
întâlne ște versiunea Ile nei. Fiecare ac țiune are menirea de a -l ghida către ea, iar eforturile
sale de a le îndepărta –așa cu m Axius încearcă în cazul Se rviliei-sunt în zadar: ,,Omul nu
scapă de karma sa. […] Când înlăturăm unele influen țe noi nu facem decât să creăm
necesitatea de a căuta alte ocazii și influențe”211.
Spre deosebire de personajul masculin, a cărui existen ță este detaliată în fiecare dintre
celeșapte povestiri și a lecărui trăiri sunt minu țios prezentate, cel feminin apare în roman ca
o imagine a desăvâr șirii, simbolizând cheia mântuirii eroului. Confor m afirmațiilor Sandei
Radian, ,,personajele feminine sunt schematice, au un caracter pur demonstrativ, le lipse ște
viața”212. Aceasta este menită să -l ajute să-și împlinească destinul și să formeze împreună cu
210Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 104
211Rudolf Steiner, op. cit., p. 146
212Sanda Radian, op. cit., p. 183

105el cuplul androginic. De și Toma Novac experiment ează caractere diferite la fiecare identitate
în parte, acest lucru nu se întâmplă și în cazul Ile nei: ,,Perindarea tipurilor feminine din
diverse epoci apare strict decorativ, ține de o tendință spre exotism, eroinele nu se
diferențiază ca personalitate u na de alta”213.
Totuși, eroina romanului are o foarte mare importanță, deoarece fără ea, existența lui
Toma nu ar mai fi posibilă. Perechea androginică este formată deopotrivă de partea masculină
și de cea feminină, iar dispari ția uneia dintre ele ar provoc a destrămarea mitului androginului.
De asemenea, numele acesteia dă titlul fiecărui capitol al operei lui Rebreanu, simbolizând
fie un nume de floare –Navamalika -, reliefând gingă șia fetei, fie un nume specific perioadei
istorice și locului din care face parte.
Ileana întruchipează pe rând fecioara promisă regelui, una dintre femeile de la curtea
acestuia, copila inocentă, servitoarea so ției bărbatului pe care îl iubește, pe Fecioara Maria
din icoană, călugări ța osândită la moarte, femeia basarabeancă căs ătorită. Este dorită de
regele Arjuna, de conducătorul Dadefra care o divinizează și despre care se zvonește chiar
că s-ar afla sub influen ța unei vrăji de -a eiși din pricina căreia își otrăvește soția, de Iluma –
Ilum care o prime ște în Casa femeilor sale, de propriul so ț căruia îi este infidelă . De fiecare
dată, aceasta este cauza indirectă a mor ții protagonistului care eșuează în încercarea de a fi
împreună. De și capătă înfățișări diferite pe parcursul celor șapte vieți, Ileana trezește aceleași
emoții în sufletul eroului care o divinizează.
Frumusețea iubitei este dată de semnificația pe care aceasta o capătă în ochii lui Toma
Novac. După cum ,,în vocabularul platonician, <<frumuse țea>> este numele concret a ceea
ce noi în șine, într-un mod mai generic, o bișnuim să numim <<perfecțiune>>”214, Ileana
întruchipează de fiecare dată perfec țiunea absolută pentru cealaltă jumătate menită să o
completeze. De și femeia capătă aspecte fizice diverse, trăsăturile ei fiind per cepute de către
narator ca unele comune, pe r ând, Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne și
Ileana sunt supuse tehnicii cinematografice. Naratorul prezintă în descrierea făcută detalii ale
portretului fizic, apropiindu -se din ce în ce mai mult până la surprinderea ochilor femeii,
tablou des ăvârșit în care se concentrează toată vraja și misterul ființei ei: ,,în blândețea lor
tainică, Mahavira î și citi într -o singură clipire tot trecutul și viitorul”215. Ochii iubitei îl ajută
213Ibidem, p. 36
214JoséOrtega y Gasset, op. cit., p. 28
215Liviu Rebreanu, Adam și Eva,ed. cit., p. 29

106să se cunoască pe sine, să se identifice cu entitatea care a fost șicu cea care va fi. De și Ileana
areșapte înfățișări diferite, privirea ei rămâne aceeași privire ademenitoare, capabilă să îl
seducă încă din prima clipă în care o întâlne ște: ,,Servilia nu era mai frumoasă decât Chrysilla
și nici barem interesantă. Numai în ochi avea o licărire ciudată sau, cel pu țin, lui i se părea.”216
Ochii reprezintă în Adam și Eva legătura cea mai puternică cu divinitatea. Eroul caută să
descifreze în ochii iubitei misterul existen ței. De altfel, în fiecare viață a sa, Toma Novac are
revelația divină a unei mari iubiri numai după ce îi întâlnește ochii, iar astfel, după o singură
întrepătrundere a privirilor, imaginea aceastora pune stăpânire pe toată fiin ța lui, iar întregul
univers se concentrează numai asupra lor.
Femeile pe care le cunoa ște înainte de a întâlni reîncarnările Ile neiși chiar și cele care
îi devin so ții reprezintă un simulacru al adevăratei iubiri. Neferura, sora și soția lui Unamonu,
este frumoasă, dar aspră la suflet; Chrysilla, so ția lui Axius, este o femeie geloasă capabilă
să ucidă orice femeie carear încerca să îi seducă so țul, așa cum s-a întâmplat în cazul unei
servitoare în privin ța căreia i s -a părut că ar nutri sentimente pentru Axius, și,în cele din
urmă,a Serviliei; Margareta, fata alături de care a copi lărit, reprezintă ispita pe care
Adeodatus o întâlne ște în drumul său; Antoinette, soția lui Gaston, este o femeie
credincioasă, însă incompatibilă cu credin țele acestuia, iar femeile pe care le întâlnește Toma
Novac până în momentul regăsirii adevăratei i ubiri sunt prezen țe efemere, incapabile să -i
stârnească interesul. Toate aceste prezen țe feminine în viața sa au rolul de a evidenția
unicitatea sufletului pereche, singurul care îl poate călăuzi spre împlinirea erotică.
Liviu Rebreanu reu șește și de aceas tă dată să conceapă o poveste inedită de iubire
bazată pe succesiunea încarnărilor celor doi îndrăgosti ți. Deosebirea dintre protagoniștii
romanelor Ion, respectiv Adam și Eva, conform criticului Pompiliu Constantinescu, este
aceea că
Ion însumează voința nudă, dincolo de bine și de rău, mânată de fatalitatea
iubirii tot atât de oarbe ca și instinctul de proprietate […] Toma Novac –dacă
romanul izbutea –reprezintă tendin ța voluntară de a transcede realitatea, într -o
contopire supremă cu spiritul co smic217.
Cunoașterea propriei identități se produce la acesta din urmă prin intermediul sentimentului
suprem, iubirea. Eroina reprezintă călăuza care are menirea să -l ghideze spre împlinirea
216Ibidem, p. 112
217Pompiliu Constantinescu, op. cit., p. 41

107deplină pentru ca ,astfel,să își poată îndeplini scopul pe pămân t, obictivul androginic, și,
ulterior, să se întâlnească cu divinitatea.

1085.PUTEREA SEDUC ȚIEI LA LIVIU REBREANU ÎN ROMANUL JAR
Romanul Jareste considerat de G. Călinescu ,,romanul -poem al fetei seduse”218. Este
o poveste de iubire tipic adolescentină între fata bovarică, care visează la o iubire ve șnică, și
Don Juanul incapabil de sentimente profunde, care o seduce numai pentru a o părăsi atunci
când aceasta nu mai prezintă niciun interes pentru el. Fiind două caractere opuse cu aspira ții
diferite, pov estea lor de dragoste nu are nicio șansă de supraviețuire.
Liana, personajul principal al romanului, întruchipează un tipar al perfec țiunii
feminine, fiind descrisă ca o fată ginga șă, plăpândă, a cărei delicatețe și eleganță atrag
admirația celor din jur: ,,micuță, blondă, fragilă ca o jucărie, cu ochii ei mirați și plini de
taine”219. Precizarea acestei fragilită ți încă de la începutul romanului pare să fie ca o
anticipare a evenimentelor care vor avea loc. Din cauza inocen ței și naivității sale, vitalitatea
specifică eroinei la început dispare treptat și se transformă în suferința pe care este
condamnată să o îndure în urma e șecului pe plan erotic.
Familia Lianei are un rol important în dezvoltarea eroinei pe parcursul romanului
datorită ideilor pe care i l e induce. Părin ții Rosmarin, bunica și cei doi frați, Bebe și Mircea
întruchipează fiecare un anumit temperament care determină într -o mai mică sau mai mare
măsură ac țiunile Lianei. Mircea reprezint ă la un moment dat –atunci când se căsătore ște–
un model pentru sora sa, edificându -i dorința de a-și întemeia propria familie. Tatăl,
Alexandru Rosmarin, este adesea preocupat de modalită țile prin care își poate păstra slujba
pe care o are, neglijând problemele fetei sale. Mama, Didina, este o fire exuberantă, alcărei
interes major este să î și căsătorească fiica, de preferat cu un locotenent și, deci, se interesează
prea puțin sau chiar deloc de trăirile interioare ale acesteia. Singurul sprijin moral este bunica
sa,care nu ezită să -i ofere un sfat sau alinare atunci când Liana merge să îi ceară ajutorul.
Imposibilitatea de adaptare a părin ților la schimbările și condițiile actuale ale
societății se observă în replica lui Mircea adresată tatălui său: ,,Ce să -ți fac d acă tu prive ști
218G. Călinescu, op. cit.,p. 290
219Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 105

109lumea cu ochelarii de acum treizeci de ani? Lumea se schimbă, merge înainte.”220Concepțiile
acestora sunt total diferite de cele ale copiilor lor. De aceea, ei se simt ru șinați față de cei din
jur în momentul în care fiul lor cel mare se mut ă de unul singur și indignați de amânarea
Lianei cu privire la mariajul mult a șteptat. Aceste contradicții și refuzul părinților de a o
înțelege și de a -i sprijini deciziile duce la atitudinea refractară, de nesup unere a fetei în fa ța
celorcare o doresc c ăsătorită cât mai curând.
Părinții eroinei încearcă să -i ghideze viitorul și să-i cultive propriile concep ții. Aceștia
nu rezonează cu asprira țiile fetei lor, pe care le consideră nefondate. De aceea, de multe ori
Liana încearcă să -i confrunte, ceea ce den otă comportamentu l asertiv în fa ța părinților ,pe
care nu îi lasă să o manipuleze. Relevant pentru aceste episoade în care fata încearcă să
stârnească revolta lor este gestul său ostentativ în momentul în care îi anun ță că nu va mai
participa la examene. S peranța că aceștia îi vor reproșa decizia sa necugetată se stinge î nsă
odată cu acceptarea hotărâriide către cei care vedeau în studiile ei o posibilitate spre un
mariaj promi țător: ,,Liana din <<Jar>> învață, dar familia care o ține la facultate vede în
licența ei doar o patalama care să -i faciliteze o mai bună căsătorie”221.
Liana, asemenea Anei din Ion,reprezintă tipul docil, cu deosebirea că ea are parte de
afecțiunea pe care o dorește, atât din partea familiei și a prietenilor, cât și din partea celor din
jur, spre deosebire de aceasta din urmă:
Mamă-sa o sorbea din ochi de dragoste și admirație. Rosmarin clipea mișcat,
aprobându -i fiece cuvânt. Până și Tinca, de obicei posacă, avea un zâmbet pe
fața-i lătăreață. Liana era răsfățata casei mai mult chi ar decât Bebe. Baremi
bunica o diviniza mai ales pentru inima ei fără p ereche de bună și de
simțitoare222.
Pentru Liana, ,,rela ția sexuală ca atare –în afară de func ția biologică –are valoarea dovezii
de a fi dorit”223. La început, acesteia îi este teamă de implicarea emo țională, dar ,ulterior, se
îndrăgoste ște și, ghidată de pasiunea care o domină, i se dăruiește iubitului său. Mai târziu,
când Liana simte că Dandu se gânde ște la alte femei, actul sexual capătă conotația unei
certitudini a posesivită ții pe care aceasta o are asupra lui, devine metoda prin car e îl poate
încătu șa, transformându -se într-un substitut al iubirii.
220Ibidem, p. 21
221Sanda Radian, op. cit., p. 68
222Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 16
223Karen Horney, op. cit., p. 52

110O altă trăsătură care contribuie la definirea portretului moral al eroinei este
solicitudinea pe care o manifestă fa ță de prietenul p oet. Diversitatea temelor pe care le
abordează în conversa țiile frecvente denotă o compatibilitate a ideilor celor doi. Astfel, chiar
și în prezen ța lui Dandu, aceasta preferă discu țiile cu amicul său. Stabilind cu el o legătură
de prietenie strânsă încă d in clipa în care s -au cunoscut, Liana se încred e în Oloman și,
asemenea modului în care i s -a destăinuit bunicii ei, i se confesează și acestuia în spe ranța că
vaușura povara secretului. Ulterior evenimentelor care au avut l oc pe parcursul romanului,
Olomanva rămâne singura persoană care va ști despre misterul din spatele sinuciderii eroinei.
Puritatea Lianei de la începutul operei îi oferă o notă de candoare: ,,sufletul fecioarei
este senin și neînvălurat, asemenea suprafeței unui lac liniștit”224. Aceasta renunță la inocența
ei din dorin ța de a nu pierde persoana iubită. Sacrificiul făcut din iubire îi aduce mulțumirea
și fericirea pentru o scurtă perioadă, până în momentul în care î și dă seamă că a fost înșelată
și folosită de către Dandu în tot acest tim p în scopul satisfacerii propriilor plăceri și capricii.
Eroina romanului este incapabilă să renun țe la durerea provocată de iubirea pentru omul
nepotrivit. Teama că l -ar putea pierde este devastatoare și nu poate concepe ca Dandu să
dispară din via ța ei: ,,când omul se află în pragul disperării nu mai aleargă nicicum să -și caute
vindecarea, ci î și lasă patima netămăduită, ca să -i infesteze și să-i devoreze inima și să-i strice
sufletul”225. De data aceasta, frumuse țea sa ademenitoare nu a fost destul pentru a-și convinge
bărbatul iubit să rămână alături de ea. Chiar și după respingerea lui Dandu, Liana imploră
pentru continuarea rela ției lor și acceptă ca ființa ei să fie stăpânită de către acesta ,în cazul
în care ar dori.
Refugiul Lianei în biserică în mome ntul despăr țirii de Dandu survine ca o ultimă
speranță pentru supraviețuirea legăturii dintre ei. Eroina speră că rugăciunea este cheia
salvării de la realitatea cruntă pe care o trăie ște. Astfel, legătura cu divinitatea devine o reală
nădejde în vederea c reionării viitorului pe care și-l dore ște alături de Dandu, s perând că
credința o va mântui . Deznădejdea o îndeamnă să apeleze la orice sursă care i -ar fi putut
aduce fericirea, care i l -ar fi putut aduce înapoi pe Dandu. Destinul rela ției lor însă nu mai
poate fi modificat, iar inevitabilul se produce.
224Sfântul Nectarie din Eghina, op. cit., p. 418
225Ibidem, p. 114

111Deznădăjduită, asemenea Anei din Ion, personajul feminin al romanului Jarroste ște
aceeași replică, crezând cu tărie că este condamnată la o existență nefericită: ,,Norocul meu!…
Norocul meu!…”226.Ghinionul nereu șitei în plan erotic o metamorfozează într -o ființă opacă,
lipsită de tumultul de emo ții care o caracterizau la început. Întocmai eroinei din romanul
anterior precizat, momentul în care Liana î și exteriorizează acest gând este cel premergăto r
morții inevitabile.
Momentul mor ții este văzut în opera lui Rebreanu ca o capitulare a spiritului. După
întâlnirea cu Angela și după ce ascultă mărturisirile acesteia, Liana renunță să continue să -și
ascundă trăirile și cedează în fața suferinței pe care este nevoită să o îndure în urma
despărțirii. Episodul sinuciderii se desfășoară asemănător cu cel din romanul Ion. Cele două
personaje feminine par să se afle sub influen ța unei hipnoze în timp ce se îndreaptă către
obiectul care le va aduce deznodământu l existenței lor, ștreangul în cazul Anei și revolverul
în cazul Lianei. Sfâr șitul iminent al eroinei din Jarsimbolizează evadarea dintr -o existență
în care a e șuat în a cunoaște împlinirea absolută prin iubire.
Liana alege gre șit omul cu care să se impli ce într-o poveste de dragoste. De și este
conștientă de comportamentul lui Dandu și de intențiile pe care le -ar putea avea în legătură
cu ea, aceasta refuză să se gândească la defectele sale. Chiar dacă este implicată în rela ția cu
Dandu, Liana îl amăge ștepe Alistar și îi dă speranțe deșarte. Îl seduce fără scopul de a forma
un cuplu cu el pe omul care o iube ște cu adevărat și dorește să îi ofere fericirea și un trai lipsit
de griji, ceea ce denotă caracterul infantil al eroinei.
Alistar întruchipează tiparul personajului masculin integru, cinstit. Spre deosebire de
Dandu, acesta nu are inten ții ascunse față de Liana. Tot ceea ce își dorește este să se
împlinească alături de ea și să își formeze propria famil ie. Fiind mai în vârstă , acesta are
anumite r ețineri, însă eroina îl încurajează în dorința lui de a o cuceri. Necunoscând motivele
fetei în momentul în care acceptă să se căsătorească cu el, Alistar este stăpânit de un
sentiment suprem de fericire și satisfacție. Bucuria lui este însă de scurtă dura tă. Chiar în ziua
de dinainte de a alege verighetele , Liana se sinucide și nu lasă în urma ei niciun indiciu care
să-i clarifice actul necugetat. Astfel, el î și asumă întreaga vină pentr u ceea ce i s -a îmtâmplat .
Misterul din spatele sinuciderii eroinei ro manului este ,de fapt,eșecul relației cu
Victor Dandu. Acesta este un personaj notoriu al societă ții, cunoscut pentru aventurile
226LiviuRebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 159

112amoroase pe care le -a avut de -a lungul timpului. Finalul romanului nu specifică dacă el
presupune sau nu motivul mor ții Lianei , dar lacrimile sale exprimă regretul cu privire la fapta
săvâr șiă de către aceasta și ,deci,o posibilă persistare a sentimentelor lui fa ță de ea.
Dandu este un personaj laconic al romanului, nu î și exprimă trăirile, iar în prezența
Lianeiși în conversaț iile cu aceasta este tăcut și reținut. Este apatic, impasibil ceea ce denotă
că urmăre ște doar să -și atingă propriile scopuri și să -și satisfacă propriile nevoi, fără să țină
cont și de ceea ce își doresc cei din jurul său sau de faptul că ar putea să le p rovoace suferin ță
prin acțiunile sale. Reprezintă tipul Don Juanului, relațiile sale pasagere confirmând firea sa
pasională, dar care se plictise ște repede. ,,Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor, ci
bărbatul căruia femeile îi fac curte”227, după cum se afirmă într -un studiu psihologic despre
iubire. Astfel, se prezintă în roman două personaje feminine care râvnesc la dragostea lui
Dandu: Liana și Angela. Prima reușește să se facă dorită de către acesta și să -i capteze aten ția
pentru o perioadă în care formează chiar un cuplu. După ce interesul pentru ea începe să
dispară treptat, Dandu se reorientează către Angela. Se dovede ște a fi insidios, viclean și
duplicitar, deoarece îi ascunde Lianei aventura pe care o are cu cealaltă femeie. Devine chiar
impulsiv în momentul în care aceasta, aflând adevărul despre sentimentele și intențiile lui în
tot acest timp, insistă să o păstreze în via ța lui. Mo tivul invocat pentru cauza despărțiriieste
inferioritatea bărbatului în fa ța femeii: ,,cel mai sincer și br utal își dezvăluie simțămintele
primitivul locotenent Victor Dandu din <<Jar>> de Rebreanu de și cuvintele sale sunt luate
de eroină doar drept un pretext ca să nu se căsătorească cu ea”228. Liana este neîncrezătoare
în afirmațiile lui și consideră că a reprezentat pentru el mijlocul prin care acest a a putut să -și
atingă obiectivele . Umilită și răpusă de durerea eșecului și de versatilitatea lui Dandu, eroina
își găsește scăparea prin unicul gest de a -și curma existența.
Relația bărbatului cu Angela, cumn ata Lianei în urma căsătoriei fratelui ei cu sora
aesteia,ilustrează degradarea societă ții burgheze și caracterul înjositor al personajului
masculin. Dandu nu ține cont de aspectele morale pe care ar fi trebuit să le dețină. Acționează
din impuls și dupăpropriile dorin țe. Deși ar fi putut alege o altă femeie, acesta decide să
rămână cu ea în detrimentul Lianei. Nu îl interesează nici antipa tia pe care știe că eroina o
afișeazăfață de cumnata sa din cauza comportamentului infatuat al acesteia ,care se cre de
227JoséOrtega y Gasset, op. cit., p. 24
228Sanda Radian, op. cit., p. 67

113superioară celorlal ți. Mai mult, continuă să o mintă cu nerușinare în privința părerii pe care
o are despre Angela, jignind -o în fața Lianei pentru a nu fi suspectat de infidelitate. Adevărul
însă iese la iveală, iar eroina este obligată se confrunte cu trădarea bărbatului care se arată
nepăsăor în fa ța faptelor sale.
Fiind locotenent de avia ție,este apreciat de mama Lianei care o încurajează pe aceasta
spre a-i accepta avansurile. La început, comportamentul lui stârne ște indignarea eroinei: ,,În
realitate Dandu era exact antipodul celui visat de ea înainte de a -l fi cunoscut”229. Gesturile
lui Dandu sunt grote ști și reprezintă latura sa animalică controlată de nimic altceva în afară
de dorința pentru contactul fizic: momentul în care atinge insistent spat ele gol al Lianei în
timpul dansului, continuând chiar și atunci când este respins, secvența în care îi mărturisește
cu obrăznicie că o dore ște și încearcă să o ademenească în apartamentul său, episoadele în
care ace știa rămân singuri în casa Lianei, iar D andu o cople șește cu atingeri pasionale etc.
Gesturile aparent tandre, specifice unui bărbat gentil –momentele în care îi trimite flori acasă
-maschează un interes ascuns. Ulterior, reu șește să o seducă pe Liana, care se îndrăgostește
de el irevocabil, u rmând ca, tot acesta să aducă și sfârșitul tragic al eroinei.
Victor Dandu se aseamănă prin tipul Don Juanului pe care îl întruchipează cu unul
dintre personajele lui Camil Petrescu, Fred Vasilescu din romanul Patul lui Procust . Spre
deosebire însă de erou l romanului Jar, Fred o iube ște pe doamna T. Trăirile acestuia din
perioada despăr țirii de ea sunt prezentate detaliat și ilustrează dragostea profundă pe care i -o
poartă. Dandu este diabolic, iar gesturile și comportamentul său trădează ființa opacă care
este cu adevărat, incapabilă să nutrească sentimente pure -fără vreun interes ascuns -pentru
cineva.Prin agresivitatea cu care î și tratează fosta iubită și dezinteresul pe care îl manifestă
în ciuda celor întâmplate, comportamentul eroului devine simila r cu cel al personajului Ion.
Liana este o figură debordantă, exuberantă, în timp ce Dandu preferă să nu î și exprime
trăirile sau opiniile. Incompatibilitatea dintre cei doi este a șadar vizibilă încă de la începutul
romanului, iar destinul rela ției lor poa te fi cu u șurință anticipat. Eroina tinde spre idealuri
înalte, nu se încadrează în tiparul pe care societatea îl promovează. Înainte de a -l fi întâlnit
pe Dandu și chiar până la momentul nunții fratelui ei mai mare, Liana nu își dorește să se
căsătorească așa cum ar fi trebuit și cum visează orice fată de vârsta ei. După ce acesta
reușește să o seducă, tot ceea ce ea își dorește este să ajungă la o stare de plenitudine, visează
229Liviu Rebreanu, Jar. Amândoi ,ed. cit., p. 178

114să se împlinească prin iubire alături de omul de care este îndrăgostită, în tim p ce el î și dorește
doar să-și satisfacă plăcerile trupești. La început confuză de atitudinea bărbatului, mai târziu,
Liana își dă seama care au fost intențiile lui în tot acest timp. Aceasta cere cu dispe rare
lămurirea faptelor sale, însă eleste incapabi l să-i ofere răspunsul a șteptat și, la fel ca Ion din
romanul cu acela și nume al lui Rebreanu, devine ucigașul indirect al femeii care îl iubește cu
pasiune.
Și de această dată ,scriitorul Liviu Rebreanu a șează sub lumina reflectorului o poveste
de dragost e aparte,a cărei consecin ță este damnarea personajului feminin. Liana aspiră la un
ideal pe care nu îl poate atinge. Sentimentul suprem pe care speră să îl conoască în scopul
împlinirii desăvâr șite este înlocuit de iubirea utopică pentru un bărbat ticălos, limitat de
dorințele sale carnale. Supusă la chinul cauzat de eșecul în iubire, la remarcile și dorințele
părinților străini de trăirile interioare ale fiicei lor, Liana își vede mântuirea prin propria
moarte,care nu întârzie să apară. Calamitatea care se abate asupra familiei este o
repercusiune a refuzului de a comunica și de a încerca să -și înțeleagă propria fiică. Sfârșitul
eroinei este unul inevitabil. Condamnată încă din momentul în care acceptă avansurile
meschine ale lui Dandu, aceasta se confruntă cu deg radarea treptată a rela ției lor,care va
provoca finalizarea unei existen țe eșuate în plan erotic.

115CONCLUZII
La finalul celor trei capitole al e cercetării mele se poate obțineo viziune de ansamblu
asupraimportanțeitemei erosului în literatura interbelică, mai exact în romanele lui Camil
Petrescu, respectiv Liviu Rebreanu. Iubirea este sentimentul suprem, divin, menit să croiască
calea personajelor spre mântuire, spre atingerea scopului existen ței pământești. Eroii operei
interbelice hotărăsc să se lase călăuzi ți de glasul lăuntric al iubirii sau să se îndepărteze,
mânați de alte interese. Astfel, protagoniștii romanelor se ghidează după propriile instincte,
deciziileacestora influen țându-le destinul.
Am ales să-mi deschid crecetarea cu prezentarea, în linii mari, a unui ansamblu de
romane specifice perioadei interbelice, care au în centru tema iubirii. Scriitori precum Camil
Petrescu și Liviu Rebreanu –ale căror romane le -am analizat amănun țit pe parcursul lucrării
-, Mir cea Eliade, G. Călinescu, Hortensia Papadat -Bengescu, Anton Holban și Gib Mihăescu
creează eroi și eroine învăluiți în mister, poziționându -i într-un anumit context social care să
le influen țeze într-o mai mică sau mai mare măsură parcursul. De asemenea, r omancierii
croiesc pove ști de iubire în mijlocul cărora îi plasează în scopul de a le urmări acțiunile și de
a lăsa la atitudinea cititorilor să reflecte zeasupra asemănărilor și deosebirilor dintre
caracterele acestora, asupra comportamentului lor și asupra cauzelor care au condus la
despărțire.
În cel de-al doilea capitol am vorbit în detaliu despre aceste pove ști de iubire ilustrate
în romanele lui Camil Petrescu și Liviu Rebreanu. În ambele romane petresciene, Patul lui
Procust șiUltima noapte de dragoste, întâia noapte de război , se regăse ște dorința de a -l
modela pe celălalt ,astfel încât să se conformeze tiparului fiecăruia. Ladima și-o închipuie pe
Emilia femeia perfectă, sfioasă, inteligentă, pe când aceasta este o fiin ță opacă, incapabilă să
ofere dragoste. La fel și Ștefan Gheorghidiu vede în Ela ființa inocentă, iubioare, fiind atras
de candoarea care pare să o definească la început. Pe parcursul romanului însă, ea se

116dovede ște a fi femeia materialistă și infidelă, ghidată de propriile inter ese meschine. Romanul
Ional lui Liviu Rebreanu este centrat în jurul dorin ței de posesie, atât a pământurilor, cât și
a persoanei iubite. În opozi ție cu Titu Herdelea, protagonistul precizat în titlul romanului nu
ezită să provoace necazuri și suferințe î n jurul său dacă aceasta îl poate ajuta în a -și îndeplini
obiectivele. În Adam și Eva iubirea care îi leagă pe cei doi protagoni ști de-a lungul a șapte
existențe diferite este condiția divină, esențială pentru întregirea mitului androginului și
accederea p e o treaptă superioară. Totodată, Rebreanu creează o poveste de dragoste tipic
adolescentină în romanul Jar,prin care dore ște să arate cum bucuria inefabilă, extazul
provocat de fiorii iubirii se poate transforma în suferin ța care nu întărzie să determine
sfârșitul tragic al eroinei.
Prin intermediul ultimului capitol mi -am propus să ilustrez atât portretul fizic, cât și
cel moral, care, de asemenea, este un factor important ce determină rela țiile în cuplu. Statutul
intelectualului la Camil Petrescu genere ază neputin ța de adaptare în societate și în cadrul
relației care se dorește a fi pretată conform propriilor tipare. De asemenea, nehotărârea
bărbatului care iube ște, dar care nu vrea să se angajeze într -un mariaj care l -ar putea priva de
libertatea cu car e se obișnuise, este definitorie pentru existența acestuia. Eroinele autorului
simbolizează cheia destinelor personajelor masculine și viceversa. Acestea sunt fie ființe
superioare, inteligente, capabile să se angajeze în jocul iubirii și să ofere sentimen te autentice,
fie inferioare, opace, care se lasă călăuzite de propriile instincte și interese. Personajul lui
Liviu Rebreanu, Ion, de asemenea, se încadrează în categoria celor care ac ționează conform
propriilor dorin țe și nevoi, fiind format de spațiul r ural în care trăie ște și care îi oferă același
model. Toma Novac, însă, este ghidat doar de sentimentul suprem, fiecare ac țiune a sa
reprezentând încă un pas făcut spre iubita pe care este menit să o regăsească. El simboliează
jumătatea care, împreună cu f emeia dorită, formează mitul androginului. Eroina din Jarse
angajează într -un joc al seduc ției căruia candoarea, gingășia și inocența fetei nu îi pot face
față. Confruntându -se pe parcursul romanului cu părin ții care nu rezonează cu aspirațiile ei,
cu cruzimea, brutalitatea și indiferența bărbatului de care s -a îndrăgostit, dar care nu este
capabil să îi răspundă cu acela și sentimente, Liana cedează presiunii propriei existențe și se
sinucide cu singurul obiect care i -a rămas de la iubitul care a condamnat -o în mod indirect la
moarte.

117Ajutată în argumentare de studiile de ps ihologie și de religie realizate pe această temă
a iubirii, am explicat condi ția psihologică a personajelor care nu doresc să admită adevăratul
caracter al femeilor p e care le iubesc –ca în cazul eroilor petrescieni Ladima și Gheorghidiu
–și viceversa –asemenea Lianei din Jar-, a protagoni știlor care își refuză șansa la împlinirea
prin eros –asemenea lui Fred Vasilescu, respectiv a celor care sacrifică totul în numele iubirii
și care înfruntă toate obstacolele care le ies în cale în scopul cunoa șterii desăvârșirii absolute
–așa cum se întâmplă în legătura mitică dintre Toma Novac și Ileana. De asemenea, pentru
a-mi atinge obiectivul propus, am urmărit să exemplific în analiza mea î nce mod personajele
din cuplu se completează unul pe celălalt sau, din contră, se influen țează în mod negativ .

118BIBLIOGRAFIE
SURSE PRIMARE
1.Petrescu, Camil,Patul lui Procust , Ed. Minerva, Bucure ști, 1982
2.Petrescu, Camil,Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , vol. I, Ed.
Agora, Bucure ști, 2012
3.Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , vol. II, Ed.
Agora, Bucure ști, 2012
4.Rebreanu, Liviu,Adam și Eva, Ed. Mondoro, Bucure ști,[s.a.]
5.Rebreanu, Liviu,Ion, Ed. Pentru Literatură,[s.l.],1966
6.Rebreanu, Liviu,Jar. Amândoi , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1985
SURSE SECUNDARE
1.***, Camil Petrescu interpretat de… , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1972
2.***, Noul Testament: Întâia epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel ,Ed.
Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe R omâne, Bucure ști, 1997
3.Boca,Arsenie, Taina căsătoriei , Ed. Cristimpuri, [s.l.],2012
4.Călinescu, G.,Istoria literaturii române , Ed. Litera, Bucure ști, 2001
5.Cioculescu, Șerban,Aspecte literare contemporane , Ed. Minerva, Bucure ști, 1972
6.Constantinescu, Pompiliu, Romanul românesc interbelic , Ed.Minerva, Bucure ști,
1977
7.Crohmălniceanu, Ovidiu S., Liviu Rebreanu , Ed. de stat pentru literatură și artă,
Bucure ști, [s.a.]
8.Fromm,Erich,Arta de a iubi ,Ed. Anima, [s.l.],1956
9.Gheran,Niculae, Tânărul Rebreanu , Ed. Albatros, Bucure ști, 1986
10.Glodeanu, Gheorghe, Poetica romanului românesc interbelic , Ed.Libra, Bucure ști,
1998

11911.Hauck,Paul, Cum să iube ști pentru a fi iubit , Ed. Polimark, Bucure ști, 1995
12.Horney,Karen,Conflictele noastre interioare , Ed. Iri, Bucure ști 1998
13.Iacob,Livia,Romancieri interbelici , Ed. Institutul European, Ia și, 2006
14.Lovinescu, Eugen,Istoria literaturii române contemporane , vol. III, Ed. Minerva,
Bucure ști, 1981
15.Muntean, Ana șiMunteanu, Anca,Violență, Traumă, Reziliență , Ed. Polirom,
Bucure ști, 2011
16.Negoițescu,Ion,Istoria literaturii române , vol. I (1800 -1945), Ed. Minerva,
Bucure ști, 1991
17.Ortega,José y Gasset, Studii despre iubire , Ed. Humanitas, [s.l.],1995
18.Petrescu, Aurel,Opera lui Camil Petrescu , Ed. Didactică și Pedagogică, București,
1972
19.Protopopescu, Alexandru, Romanul psihologic românesc , Ed. Paralela 45, [s.l.],2002
20.Radian,Sanda,Portrete feminine în romanul românesc interbelic , Ed. Minerva,
Bucure ști, 1986
21.Ribot, Théodule ,Logica sentimentelor , Ed.Științifică și Enciclopedică, București ,
1988
22.Schaeffer, Brenda,Dragoste sau dependen ță? Cum să recunoști iubirea sănătoasă ,
Ed. Trei, [s.l.],2012
23.Schrödinger, Erwin,Ce este via ța? Și Spirit și materie , Ed. Pol itică, Bucure ști, 1980
24.Sfântul Nectarie din Eghina, Cunoa ște-te pe tine însu ți sau Despre virtute , Ed. Sophia
și Metafraze, Bucure ști, 2012
25.Shechtman, Morrie șiShechtman ,Arleah,Iubirea la timpul prezent , Ed. Elena
Francisc Publishing, [s.l.],2007
26.Steiner,Rudolf, Manifestările karmei , Ed. Univers enciclopedic, Bucure ști, 1999
27.Tănase,Nicolae,Soțul ideal, soția ideală , Ed. Anastasis, [s.l.],2011
28.Vasile,Danion,Despre problemele tinerilor , Ed. Cartea Ortodoxă, [s.l.],2008
29.Vasile,Danion,Drumulcuvintelor , Ed. Egumenita, [s.l.],2008
30.Vianu,TudorArta prozatorilor români , Ed. Eminescu, Bucure ști, 1973
31.Vianu,Tudor,Scriitori români din secolul XX , Ed.Academiei, Bucure ști, 1963

12032.Welwood, John, Călătoria inimii. Calea iubirii con știente, Ed. Elena Francisc, [s.l.],
2010
33.Welwood, John,Iubiri perfecte. Rela ții imperfect e, Ed. Elena Francisc, [s.l.],2007
34.Zaciu,Mircea, Ca o imensă scenă, Transilvania… , Ed. Funda ției culturale române,
Bucure ști, 1996
SURSE WEB
1.Cionoff, Șerban (2009), Rusoaica: O dureroasă sete de pur și de ideal , [accesat: 2
noiembrie 2016], disponibil pe internet la adresa: http://jurnalul.ro/cultura/arte –
vizuale/rusoa ica-o-dureroasa -sete-de-pur-si-de-ideal-509005.html
2.Crăciun, Icu, Mișcarea literară , anul XII, nr. 1 (45), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița –
Năsăud, Bistri ța, 2013
3.Frumos, Cristina -Maria,Mișcarea literară , anul IV, nr. 3 -4 (15-16), 2005, Ed.
Consiliul Jude țean Bistri ța-Năsăud,Bistrița
4.Ilie, Zanfir (2014), Liviu Rebreanu după 70 de ani –considera ții finale, [accesat: 12
martie 2017], disponibil pe internet la adresa: http://convorbiri -literare.ro/?p=3339
5.Ilieșiu, Nicolae V., Mișcarea literară , anul IV, nr. 1 (21), Ed. Consiliul Jude țean
Bistrița-Năsăud, Bistri ța, 2007
6.Lăsconi, Elisabeta (2008), Istorii ale sufletelor pereche , [accesat: 2 martie 201 7],
disponibil pe internet la adresa: http://www.romlit.ro/istorii_ale_sufletelor_pereche
7.Mărgineanu, Clara (2009), ,,Adam și Eva”, un roman -fior pătimind a speran ță…,
[accesat: 20 octombrie 2016], disponibil pe internet la adresa:
http://jurnalul.ro/cultura/arte -vizuale/adam -si-eva-un-roman-fior-patimind-a-
speranta-508274.html
8.Muthu, Mircea ,Livu Rebreanu la timpul viitor ,[accesat: 3 martie 2017], disponibil
pe internet la adresa: http://convorbiri -literare.ro/?p=3938
9.Naro ș, Iacob,Mișcarea literară , anul X, nr. 3 (39), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița –
Năsăud, Bistri ța,2011
10.Pârvulescu, Ioana (2007), Jocul orbirii , [accesat: 27 decembrie 2016], disponibil pe
internet la adresa: http://www.romlit.ro/jocul_orbirii?caut=Patul%20lui%20Procust

12111.Popa,IonelMșcarea literară , anul III, nr. 2 (10), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița –
Năsăud, Bistri ța, 2004
12.Popa, Ionel, Mișcarea literară , anul IX, nr. 3 (35), Ed. Consiliul Jude țean Bistrița –
Năsăud, Bistri ța, 2010
13.Vasilache, Simona (2008), Musca din farfurie , [accesat: 19 decembrie 2016],
disponibil pe internet la adresa:
http://www.romlit.ro/musca_din_farfurie?caut=Patul%20lui%20Procust