Titlul lucrarii NUMELE PERSONAJULUI IN BASMUL ROMANESC [628867]

1 Universitatea Craiova
Catedra de Lingvistica
Titlul lucrarii NUMELE PERSONAJULUI IN BASMUL ROMANESC
Doctorand: [anonimizat] , caracteristică unei anumite
intenții de comunicare și purtătoare a unei informații nu numai lingvistice, ci și
psiho -socio -culturale. Vechimea numelor și stabilitatea lor în limba noastră
expresivă este legată de istoricitatea esențială a limbii ca obiect cultural și de
importanța pe care au avut -o, în timp, povestirile cu caracter imaginar -alegoric.
Sensul numelor de perso naj din basm se împlinește prin studierea structurii de
suprafață – semnificantul și structurii de adâncime – semnificatul – in strânsă
legatura cu semnificatorul . În ciuda stabilității, aceste nume au suportat, în timp,
sub influența recurenței, adaptări repetate prin resemnantizare , conform intenției
de comunicare și cadrului general al comunicării , caracterizat de parametri
istorici, emoționali și sociali, devenind nume universal plurivoce , ca sens , și
universal plurifone, ca formă.
Ca pen tru orice lucrare de onomastică, metodele necesare cercetării sunt cele care
îmbină științele textului literar și științele limbii. Numele personajului se
structurează ca o realitate materială a limbii, sunt impulsuri interioare ale gândirii,
intuiț ii, percepții, credințe și sentimente, turnate în substanța sonoră a limbii,
conform configurației vocalismului ei și raportate la comanda socială exterioară.
Valoric, numele personajului din basm se încadrează în principiul economiei
instrumentale , adică acela al creării si utiliz ării inteligente a mijloacelor de
expresie lingvistică , un rezultat al codificării substanței semantice, prin care se
acționează persuasiv deschiderea – in cadrul unei semioze pozitive – și inchiderea –
în cadrul unei semioze n egative, potrivit pactului ficțional cu receptorul.
În acest sens, numele unui personaj reprezintă metaforic cronotopul auroral al
limbii, adică măsura unui fragment de viață surprins pentru eternizarea lui intr -o
formă lingvistică stabilă ce reuneșt e gandirea, simțirea și rostirea memorabilă.
Sunt nume acordate unor personaje imaginare prin care străbat cronotopic ethosul ,
etnosul , logosul și pathosul unui popor pe traiectoria devenirii lui istorice și
culturale.

2 Fără a fi exhaustivă, cercetarea de față aduce precizări teoretice care vizează
repere mitolinvistice și antropolingvistice și analiza practică a structurii lingvistice
a numelor de personaje prezente in corpusul de studiu din anexa I. (278, preluate
din studii de referin ță – L.Șăine anu,O.Birlea,G.Călinescu și colecțiile de basme
citate ).
În acest sens, am considerat oportună studierea diacronică și sincronică a numelui
personajului din basmul romanesc, identificat ca element lingvistic de rezistență
intr-un eveniment de comunicar e intențională . Numele este, astfel, un rezultat al
acțiunii de premeditare a conținutului unui mesaj in sensul codificării și
instrumentalizării lui expresive de catre un emițator autoriza t într-o intrigă de tip
euforic . Numele personajului din basm se r ealizează astfel ca fiind un raport
constant între o structură de adâncime, imobilă – funcția – si o structură de
suprafață, mobilă – identitatea. Aparent o serie finită , azi, potrivit lui
A.J.Greimas , numele personajului din basm iși dobândește consa crarea prin
recurență, după principiul folcloric sursă și reflux sau sursă și transmițător.
Numele personajului devine prin adaptare sistematică reperul unei ample strategii
demonstrative pentru inițiere comportamentală si sapiențială pe diferite paliere ale
istoriei, devenind un cuantificator modal al efectului de mit pe axa : fantastic ,
probabil -posibil, real . Argumentarea în acest sens se poate face în măsura în care
studiem impactul alegoriei fantastice reprezentand un univers al comunicăr ii,
instituționalizat istoric prin fenomenul povestitului , fapt lingvistic, social și
cultural, caracteristic tuturor societăților primitive.
Fără a răspunde enigmelor legate de nașterea și circulația basmelor, am
considerat oportună prezentarea succ intă a interesului unanim manifestat de epoca
modernă față de toate producțiile folclorice și, în special de basm. Considerate ca
aparținând culturii minore, intuitive, cultura extra – muros , opusă sistematic
culturii majore -intra muros, aceasta din u rmă mult mai deschisă valorilor cu suport
teoretic, basmul și numele personajelor sale ies din anonimat grație culegătorilor,
dar, cele mai reușite dintre colecțiile lor vor fi cele care se vor dovedi a fi un
plagiat al oralității , după cum le nume ște G.Călinescu. Pentru a putea redacta un
basm, P.Ispirescu mărturisește ca învăța mai întâi să -l povestească, exercițiile
repetate de expresivitate orală fiind obligatorii.
În Europa, basmul rămâne o producție minoră circumscrisă unei intenți i de ieșire
reconfortantă din real . Puritanii englezii au rejectat multe din elementele
considerate astăzi terifiante , încercând, în același timp, o ameliorare a
fenomenului receptării, în sensul creșterii audienței. Francezii îl preiau în jocuri
rafinate de curte, in mici feerii sau bagatele corespunzând modei rococo, germanii
îl adaptatează unei demonstrații didactice pentru copii și populația rurală.
Romanticii vor fi cei care vor descoperi încărcătura de informație mitologică,
etică s i estetică, bogația simbolurilor și amploarea conotațiilor, intraductibilitatea

3 emoției, surprinsă în clișee lingvistice, toate acestea venind dintr -un ev arhaic,
conservator și repetitiv .
Pentru basmul românesc a trebuit să semnalăm în Prolegomen e faptul că el ne
parvine prin scris, că prima culegere de basme este realizată de frații Albert și
Arthur Schot in 1845, in Banat , o zona multiculturala in care locuitorii sunt, în
marea lor majoritate bilingvi , și, că, incepand cu 1862, asistăm la o a devarată
avalanșă de colecții de basme, unele mai bune, altele mediocre , după aprecierea
eminentului om de știinta B.P.Hasdeu , colecții care vor ocupa în literatura română,
mult timp, spațiul destinat literaturii pentru copii și tineret – o literatură a libertății
și a aventurii proiectate demonstrativ in ficțional, dată fiind perioada puțin
permisivă în ceea ce privește libertatea de opțiune în formnarea și afirmarea
subiectivității.
Numele personajului din basm, categoric anterior acestor text e, are o istorie
care îl duce intr -un trecut indepărtat, dar reperabil, foarte aproape de originile
nașterii limbii și poporului român. Cercetatorii situează forma devenită stabilă a
basmului romanesc in perioada de dezvoltare a limbii și culturii noa stre numită
straromană. Aceste nume presupun un context genetic și generic , ele functionează
in limitele unui mental arhaic animist devenit prin recurență implicit cultural,
impus prin efectul de mit , conservat de matricea enunțiativă universală : A fost
odata… prin care devine nume cuprinzator si atributiv . Numele personajului
devine astfel un fel de sediment mnezic -argumentum a loco și argumentum a
tempore , pentru conformismul unifiant și integrator al unei opere definitiv
fixată in șablo nul funcțiilor proppiene și pentru neconformismul
particularizant , modelator și valorizator al limbii, rezultat al adaptării.
Numele personajelor din basm sunt întrupări ale mitologiei populare românesti,
ele aparțin imaginarului universal și au fost invocate constant in epifaniile legate
de lupta dintre lumină și intuneric , devenită prin timp lupta dintre frumos și urat,
bine și rău . Astfel, Soarele si Luna sunt numite Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana.
Baba -Cloanța, Inia Dinia , Muma -Pădurii, Jumatate, uriașii binevoitori sunt
reprezentări ale forțelor htoniene, bivalența lor fiind adaptată șabloanelor
universale ale devenirii prin călatoria inițiatică la momentele intrigii euforice .
Fenomenul receptării basmului pune în permanen ță sub semnul intrebării
creditarea pactului ficțional cu cititorul, care, potrivit intenției autorului, impune
suspendarea neincrederii exprimată expresiv prin opozițiile basm -basnă si basm
–poveste . Mutațiile de ordin istoric, social și cultural a u transformat structura
exterioară, reprezentând identitatea eroului, adaptand -o sistematic și expresiv la
substanța ideatică a basmului pe axa : erou mitic – erou istoriat -erou producător –
numele funcționand ca un stimul stereotip prin care se pot accesa deliberat și
pragmatic structurile polarizante ale mentalului, de la numele invocat

4 apotropaic – la numele evocat – istoric și demonstrativ, acest demonstrativ fiind
didactic , ludic și estetic.
Cercetarea noastră studiază paradigma numelu i personajelor principale pornind
de la registrul grav – sermo gravis pâna la sermo humilis , remarcând semele fixe și
semele mobile care au permis adaptări repetate ale identitații funcției șablonate.
Prin resemantizări consecutive necesității de ada ptare la situatia de comunicare,
numele imaginar , suspect de semidivinitate devine nume reperabil , candidat
la notorietate .
Considerând aceste precizări teoretice asupra funcției numelui deosebit de
interesante , am studiat structura numelor de personaje, pornind de la categoria
morfologică de bază, substantivul comun, analizând clasificarea lui istorică și
semantică, apartenența la categoria concret , derivarea cu sufixe diminutivale
și augmentative, conversia, opozițiile de gen și numar , articulat – nearticulat.
Am identificat, astfel, nume monolexematice : Măr, Păr, Afin, Dafin, Neghiniță,
Aflatul, Măzărel, Cotoșman, Greuceanu, Arăpușca, Lăptița, Stăncuța, Ocheșica,
Pipelcuța, Flămanzilă, Gerilă, Setilă, Ochilă, Tăleruș si nume plurilexematice :
Muma -Pădurii, Sfarmă -Piatră , Impăratul Roșu, Impăratul Galben , Impăratul
Verde, Zâna Zânelor, Statu -Palmă -Barba -Cot, Baba – Cloanța, Stan Bolovan etc.
Formate pe baza unor afinități significative ce reprezintă manifestarea unor
intuiții e stetice in limba ce se adaptează cronotopic mentalului colectiv și care
se implinesc semantic prin mobilitatea evidentă a conotațiilor, sintagmele
nominale – nume de personaje – au la baza construcții :
-cu substantiv in genitiv , prin reduplicar e se obține efectul de superlativ al
ierarhiei, al stării sau al calitătii – Floarea Florilor, Zâna Zânelor, Zmeul
Zmeilo r. Același efect il obtțne și postpunerea lexemului pamânt in genitiv :
Faurul -Pamântului, Zmeoaica –Pamântului, Foamea –Pamântului, Se tea-
Pamântului ;
-cu substantiv in acuzativ , in acest caz se pune problema alegerii
prepozitiei, in nume ca Galben – de- Soare sau Galben – de sub –Soare, Voinic –de-
Tei,Voinic – de -Plumb,Omul -de- Piatră, prepozițiile subliniind, indiscut abil,
legatura parte -intreg.
– prin juxtapunerea adjectivului calificativ – de consacrare – l-am numit
noi : frumos, viteaz, voinic, nebun , isteț, năzdrăvan care se constituie ca
indice cuantificator al starii de imaginar – posibil -real pe axa mitic -eroic –
ludic ;
– juxtapunerea adjectivului calificativ nume de culoare .

Analizând paradigma adjectivului nume de culoare, observăm că fiecare din cele
cinci culori : alb, negru , roșu si galben pot organiza semantic nume de personaje,
prin relatii de sele ctie si afinitate . Juxtapunerea adjectivului nume de culoare

5 instituie o autoritate a luminii, a VIZIBILULUI, ca spațiu, volum și contur, dar și
a INVIZIBILULUI, ca temperament, caracter , comportament Roșul este, de
exemplu, un indice al caracterului impulsiv, nestatornic, instinctual, el va fi
intotdeauna un avertisment în basm. Culoarea alb este o culoare de adevăr , verdele
este mediul inconjurator, viul oamenilor , ierburi de hrană și leac, galbenul este
strălucirea metalului topit, negrul este i ntuneric, neștiintă, iad.
Numele construit prin sintagma verbală are, cel mai adesea, o structură de
tipul : verb predicativ tranzitiv + complement direct : Sfarmă -Piatră, Clatină –
Munți, cu variantele c Scutură -Munți si Bate–Munți –in–Capete, Str ambă -Lemne
sau verb intranzitiv + complement circumstanțial de mod exprimat prin
adverb . Numarul de adverbe intâlnite in aceste structuri denomninative este foarte
redus, cele întâlnite fiind : bine și repede . Aceste nume sunt zoonime , ele
motivand o evidență a legăturii pragmatice om – animal domestic, intr -o perioadă
istorică în care populațiile din nordul și sudul Dunarii erau cunoscute ca mari
crescători de oi, oaia era un element vital, laptele și branza constituind adeseori
obiecte ale trocului.
Aleargă -Repede, Aude -Bine, Vede -Bine sunt numele câinilor ce apără casele
Sfintelor Miercuri, Vineri și Duminică.
Numele personajelor realizează relații de sinonimie , o sinonimie a
echivalenței , a vecinătățtii sau a asemănării , ine vitabil ă, demonstrabilă
paradigmatic prin adaptările subiective succesive ce apar in comunicarea orală in
segmentul sursă -reflux și care se manifestă în toate compartimentele limbii, nu
numai in vocabular, ci și fonetic, morfologic și sintactic. În reg istrul expresiv
subiectul emițător găsește posibilități nelimitate de adecvare a conținutului – stabil –
la forma – evident eliberată de constrângeri. Astfel, din noi cerințe de identificare ,
izolare și insolitare apar nume noi , nume ce se desfășoară p rin expansiune,
utilizând rima interioară, nume inhorbotite , le-am numit noi, precum cel al lui
M.Pompiliu : Ileana Cosânzeana -floarea din cosiță -i cânta noua impărății ascultă
cu varianta regională : Ileana Cosânzeana, din cosiță ruja -i cânta, stă Soarel e și-
asculta din basmul lui A.Vasiliu Povestea lupului năzdrăvan și a Ilenei
Cosănzene . In aceeași serie se inscriu și nume ca Petrea Făt-Frumos , steblă de
busuioc naăscut la miezul noptii, identificat de O.Birlea și variantele de nume
găsite pentru a delimita și anula expresiv in registrul comic numele căzut in
derizoriu al zmeului mic – piticul răutacios.
Structura numelui personajului din basm presupune și o relație de antonimie ,
aceasta fiind un procedeu caracteristic literaturii demonstra tive, precum basmul și
mitul , ficțiuni ce structurează intreaga cultură arhaică pe principiul dualității
generice . Numele personajelor realizează arhetipal și simbolic mai multe nuclee
semantice de opoziție precum : divin -muritor ; frumos -urât ; bine -rău ; luminos –
întunecat ; harnic – leneș ; isteț -prost.

6 Numele personajelor realizează insă și relații de pseudo -antonimie stabilind
relații de contradicție, de contrarietate și complementaritate.
Evident toate aceste nume se realizează ca variante, fiind certitudinea unor
operații mentale superioare de selecție repetată pentru adecvarea formei la
conținut. Nașterea numelui este astfel legată nu numai de zămislirea sunetului
semnificativ – latura sonoră, sensul material, verbal si intonați onal, acesta din
urma improvizatoric , deci spontan – ci și de orientarea sa axiologică. Numele
personajului operează in plan mental aprecierea și valorizarea bahtiana, numele
personajului se constituie intr -un un decodor mental ce acționeaza asupra
compo nentelor volitiv – afective ale personalității, generând comportamente și
atitudini general umane față de o judecată de valoare prin închidere sau
deschidere , condamnare sau consimțire , recunoaștere și admirație, venerație sau
sancțiune, ajungând pâna la eliminarea elementului perturbator al valorii.
Un alt capitol al lucrării este consacrat cercetarii câmpurilor lexico -semantice –
fragmente , subansambluri, mulțimi din ansamblul lexical al unei limbi având
primele doua seme comune și funcționând ca un arhilexem sau hiperonim.
Subsumate unei viziuni valorice, campurile lexico -semantice ale numelui
personajului sunt tributare unui camp conceptual ca un summum de experiența
tipizată , asimilată si organizată si unei libertăți de alegere si interpretare
subiectivă. Inventarul de nume ale personajului corespunde unor nuclee de
interes semantic argumentat și codificat potrivit intențiilor și registrului de
comunicare. Numele de personaje compun câmpuri lexico -semantice
monoparadigmatice cum sunt cele an alizate având ca hiperonim sau arhilexem
numele comun plantă, numele construite cu ajutorul adjectivelor nume de
culoare , nume ce reprezintă fenomene meteorologicesi diviyiuni cronologice ale
zilei, numele in componența cărora se intâlnesc eleme nte ale corpului uman( cap,
mâna, barbă, cot, deget, limbă, ochi, inima) și câmpuri lexico -semantice
pluriparadigmatice , neomogene, cum este cel al autorității in care analiz ăm
numele acordate impăratului , moșului , babei , Sfintelor și cel al gradelor de
rudenie : nume ce evocă prezența unui strămoș , unchi sau matușă : Fătul -Babei,
Fata moșului și fata babei, Țugulea fiul unchiașului și al mătușii.
Lucrarea analizează și paradigmele devenirii eroilor principali : Făt-Frumos ,
Ileana Cosânzeana și zmeul, numele lor punând in evidență direcțiile de
resemantizare in funcție de orientarea pragmatică si istorică a orizonturilor de
așteptări ale receptorului.
Direcțiile de resemantizare a numelui personajului din basmul roânesc urmaresc
triada erou mitic , cavaler feudal și erou producator a lui G.Durand.
Astfel, numele personajului din basm instituie in subliminal ideea de divin sau
semidivin, numele din aceasta categorie reiterează sistematic descendența divină
sau semidivină a eroulu i prin evocarea frumuseții ca perfecțiune și armonie de

7 sorginte divină, a protecției exersata de animalele – totem, părinți genitori sau
hrănitori.
Numele figural -evocator, născut din rațiuni istorice de apărare, organizare și
consolidarizare a formatiunilor statale incipiente, suspect de a fi eponim -potrivit
lui N.Iorga, permite apariția unui prenume insoțit de deicticul personal cel.
Praslea cel Voinic , George cel Viteaz , Ciobanașul cel Isteț realizează
identificarea individului p rin insolitareade tip : destin ilustru, memorabil,
exemplar, evocat constant si demonstrativ . Acest deictic al insolitarii , o
caracteristică a numelor proprii ilustre in Europa feudalității timpurii, asociat
numelor comune precum prâslea , ciobanas ul, croitorașul aduce în subliminal
ideea de destin posibil , accesibil.
Numele in registrul ludic , apărut ulterior din necesități de socializare și
dezinhibare , confirmă o altă strategie a persuasiunii care îl determină pe emițător
să pună temporar și demonstrativ sub semnul intrebării valoarea reprezentată prin
numele eroului, acesta devenind, astfel, doar un candidat la popularitate .
Evocarea din rațiuni estetice a unor nume de personaje populare în basm de
autor sau in alte opere litera re aparținând altor genuri produce intotdeauna un
anamnesis cultural și afectiv valorizator .

Ultimul capitol cercetează numele personajului din perspectiva funcției expresiv
emotive a limbii, ca moment al evoluției limbii literare. Numele perso najului se
remarcă printr – o expresivitate neintențională, rafinată de recurență ca rezultat al
adaptării perpetue a conținutului la formă. Am acordat atenție diminutivului
subliniind valorile lui etice si estetice , ca marcă a afectivului, raportulu i
denotativ -obiectiv, restrans și conotativ – subiectiv, nelimitat și dimensiunii
limbajului poetic specific oralității primare, cercetând într -o alegorie universală
insemnele etnicității noastre conceptual – lingvistice din numele unor personaje
ce r eprezintă metafora mitologică transpusă folcloric și supusă devalorizărilor
succesive datorate recurenței, epitetul, sinecdoca și metonimia , catahreza si
personificarea.
Prestigiul de care s -au bucrat în epocă a făcut ca numele personajelor să fie
păstrate și dincolo de text prin antonomază .

Numele personajului din basm se reali zează semantic nu numai la nivelul
textului ca :
-stări ale semnificatului stari care tin de continutul conceptual generic ;
-stări ale semnificantului – fonem, morfem, lexem, enunt, paragraf ;
-stări ale semnificatorului – Agentul – prim , secund sau terț,

8 ca mișcare, transformare, reinvestire de sens prin adaptări repetate la interese de
comunicare diferite,corespunzătoare unor perioade istorice și cul turale relativ
intinse ca spațiu și timp.
Concluziile pun în evidență structura semantică stabilă a numelui personajului ce
realizează o caracterizare compactă a raportului funcție -identitate.
Pluridenominația sau polionomasia fenomen caracteristic pr oducțiilor orale
reprezintă in plan mental, potrivit lui E.Coșeriu , nevoia de adecvare intre un statut
ideatic ideal și un indice de stabilitate in interpretare la necesitățile limbii.
Numele personajului din basm reprezintă într -o lectură modernă o ade varată
școala a cunoașterii și emancipării emoționale, o adevarată cale regală a călătoriei
inițiatice, condiție și prag al atingerii seninătății.
Cercetarea noastră a pus în evidență literaritatea numelui personajului din basm
relevând axa mimetică , expresivă si retorică , raportându -se la valorile oralității
primare . Doar limba poate dezvalui cum istoria imaginarului poate deveni istoria
cugetării și cum , din legitimat , numele personajului poate deveni legitimator .

Astăzi basmul est e considerat un produs defazat .
Departe de plinătatea oralității subiectului emițător, intriga sablonată proiectată in
fantastic nu mai este un mod de cunoaștere a lumii reale și de poziționare valorică
a sinelui. Saturația prin uzitare și factura improvizatorică de necontrolat au dus,
de altfel, la degradarea tuturor producțiilor populare.
Basmul nu mai reprezintă astazi interes ca produs estetic generator de emoție,
deși literatura fantasy este o alternativă pentru tineretul de pretutindeni, adepți ai
aventurii fără frontiere . Asistăm la succesul unor producții care folosesc
strategiile de reconfortare psihologică ale basmului. Anularea unor conflicte reale
și reabilitarea unui eu vulnerabilizat de constrângerile sociale prin intermediul
fantasticului este o reteta de succes pentru multi scriitori contemporani :
J.R.Rolling , autoarea lui Harry Potter , J.R.R. Tolkien , F.Herbert, T. Pratchett .
Numele din basmul universal vehiculează un conținut de gândire și trăire
valorificat in limbă . El se înscrie într -un sistem de reprezentări simbolice în
continuă adaptare istorică pe axa initiere – evocare – joc, conform tiparelor
imaginarului arhaic universal și efectului literaritătii lui. Este ceeea ce
J.Starobinsky numește algoreza ascendentă, adica saltul de la ignoranța primitivă
la cunoașterea codificată . Numele personajului realizează la nivelul textului
euforic o caracterizare relativ stabilă și compactă prin cumul de seme fixe și mobile
care ii permit să funcționeze ca vector de mișcare, ca un deget intins , potrivit
conceptului de toposensitivitate al lui U. Eco, spre finalitatea cu happy -end.

9 În careul semiotic al semnificației narative, potrivit analizei lui A.J.Greimas,
numele personajului construiește relații de
-contrarietate, ca fiind situat intre real și fantastic ;
-contradicție -ca fiind situat pe axa real-non-real ;
-complementaritate -ca fiind situat pe axa real-non-fantastic .
Conținutul semantic al numele personajului se realizează în tr-un climat afectiv
de siguranță, el se instalează în structurile decizionale ale sinelui permitand saltul
cognitiv de la cunoasterea si interpretarea literală la interpretarea metaforică ,
în sensul ca permite recunoașterea și poziționarea corectă prin aderarea la valori.
Din perspectiva basmului românesc de autor sau cult, numele personajului
dezvăluie apartenența la un sistem estetic și filozofic personal, pentru care basmul
popular este un element de provocare.
Astăzi, pentru cercetător, semnificațiile numelui personajului din basmul cult
sunt prilej de amamnesis estetic. Numele poate fi astfel un interludiu liric,
ancorat puternic in mitologie și in poetica romantică , asa cum il găsim in basmul
lui M.Eminescu , un exercitiu de genia lă virtuozitate lingvistică la I. Creanga ,
un mijloc de persuasiune didactica la I. Slavici , incursiuni umoristice la
I.L.Caragiale sau evocator de simboluri culturale la Al.Odobescu,
B.St.Delavrancea, V.Colin, V. Eftimiu .
Numele personajelor din basmul cult preia prin incarcatura de seme specifice
funcțiilor fixe ale personajelor semnificatul, plasându -l demonstrativ in cronotopul
specific ales de autor : mitic , istoric , ludic , acordându -i deplina libertate a
semnificantului . Numele acestea se a daugă firesc paradigmei numelor eroilor
populari, identificator , provocator și memorabil , expectativ , ca o recunoaștere a
conținutului și expresivității lui poetice.