TITLUL I. CONTRACTUL DE VÂNZARE Capitolul I. No țiune, reglementare și caractere juridice PARTEA I. COMENTARII 1. Consecin țele adopt ării unui nou… [608125]

I. COMENTARII 1
TITLUL I. CONTRACTUL DE VÂNZARE
Capitolul I. No țiune, reglementare
și caractere juridice
PARTEA I. COMENTARII
1. Consecin țele adopt ării unui nou Cod civil. Preciz ări generale.
Noul Cod civil a intrat în vigoare datorit ă voin ței poli i ce, și nu, a șa
cum era fi resc, în urma preg ăi rii mediului juridic și a unor dezbateri
academice și profesionale care s ă îl valideze. Judec ătorii care aplic ă și
interpreteaz ă norma juridic ă, mediul de afaceri, societatea au, în ce-
pând cu 1 octombrie 2011, aproape 3000 de norme juridice de drept
material noi. Prezentat de autorii s ăi ca lucrare de referin ță, noul
Cod civil a n ăscut polemici, a fost des fi ințat prin cri i ci, apreciindu-se
că „nu r ăspunde corespunz ător exigen țelor de legalitate, rigoare și
coeren ță”[1] și fi ind califi cat ca „un adev ărat e șec legisla i v”[2].
Prac i cienii și-au dorit un instrument avansat de reglementare,
care s ă dureze în i mp cel pu țin cât Codul lui Napoleon. Din iunie
2011, când semnalul poli i c a fost clar c ă o nou ă realitate juridic ă se
instau reaz ă, s-au publicat sute de lucr ări, s-au organizat conferin țe
și seminarii, instan țele au fost invadate cu CD-uri ce con țin opinii ale
„autorilor”codului, s-au pus întreb ări și s-au c ăutat r ăspunsuri în miile
de ar i cole de drept material.
Cu scopul de a a fl a unde este adev ărul, am ales ca obiect de studiu
contractul de vânzare. Încep cu o clari fi care de ordin general, necesar ă,
subliniind c ă noul Cod civil (în con i nuare, NCC) aduce în prim plan o
schimbare major ă în materia contractelor în general, ins i tuind un
regim juridic comun contractelor civile și comerciale, ca urmare a
abrog ării Codului comercial. Ne raliem opiniei autorilor care subliniaz ă
că noțiunea de „contract special” este dominat ă de dou ă ani nomii:
opozi ția dintre regulile generale și regulile speciale, pe de o parte,
iar, pe de alt ă parte, opozi ția dintre contractele numite și contractele
[1] G. Chiorni ță, A. Tabacu , Raportul juridic de obliga ție în noul Cod civil, în Noile
coduri în evolu ția dreptului românesc, Ed. Universul Juridic, Bucure și , 2011, p. 59.
[2] D. Chiric ă, O privire asupra noului Cod civil. Titlul preliminar, în P .R. nr. 3/2011,
p. 113-138.

2 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
nenumite[1]. De al f el, dreptul contractelor speciale se a fl ă situat între
teoria general ă a obliga țiilor și organizarea par i cular ă a unui contract
individual[2].
Secțiunea 1. Domeniul de aplicare
2. Sediul materiei. Noua reglementare aloc ă insi tuției vânz ării un
num ăr de 112 ar i cole, de la art. 1650 pân ă la art. 1762, care formeaz ă
Capitolul I al Titlului IX „Diferite contracte speciale” din Cartea a V-a
„Despre obliga ții”. În materia contractului de vânzare apar modi fi cări
importante cu privire la denumire, obiect, condi ții de validitate și
efecte.
Reglement ări mai ales cu privire la diferite feluri de vânz ări (respec i v
variet ăți de vânzare c ărora le sunt aplicabile reguli speciale) se g ăsesc
și în alte acte norma i ve, cum ar fi vânzarea locuin țelor proprietate de
stat în condi țiile Legii nr. 85/1992, ale Legii nr. 112/1995 sau ale Legii
nr. 10/2001 etc. De asemenea, reglement ările din materia vânz ărilor
de consuma ție reprezint ă, în esen ță, transpuneri ale direc i velor euro-
pene în domeniul dreptului privat: O.G. nr. 130/2000 privind protec ția
consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distan ță,
Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate
între profesioni și și consumatori, Legea nr. 296/2004 privind Codul
con sumului, Legea nr. 240/2004 privind r ăspunderea produc ătorilor
pentru pagubele generate de produsele cu defecte etc.
3. Denumire. Defi niția vânz ării. În ceea ce prive ște denumirea,
art. 1650 NCC reglementeaz ă contractul de vânzare, iar nu de vânzare-
cump ărare. Dar de fi niția vânz ării din noul Cod civil nu este diferit ă în
conținut fa ță de defi niția prev ăzută de Codul civil din 1864, deoarece,
în esen ță, contractul de vânzare presupune transferul dreptului de
pro prietate asupra unui bun de la vânz ător la cump ărător în schimbul
plății unui pre ț.
Potrivit art. 1650 NCC, vânzarea este contractul prin care vânz ătorul
transmite sau, dup ă caz, se oblig ă să transmit ă cump ărătorului pro-
prietatea unui bun în schimbul unui pre ț pe care cump ărătorul se
oblig ă să îl pl ăteasc ă. Poate fi , de asemenea, transmis prin vânzare un
dezmembr ământ al dreptului de proprietate sau orice alt drept.
Elementul inovator îl reprezint ă expresia „ se oblig ă să transmit ă
cump ărătorului ”. Aceast ă formulare adaug ă pe lâng ă transferul pro-
[1] Ph. Malaurie, L. Aynès, P .-Y. Gau i er, Contracte speciale, Ed. Wolters Kluwer, Bucu-
reși , 2009, p. 3; L. U ță, Contracte civile și comerciale, Ed. Hamangiu, Bucure și , 2011,
p. 5.
[2] Ph. Malaurie, L. Aynès, P .-Y. Gau i er, op. cit ., p. 3.

I. COMENTARII 3
priet ății simultan cu realizarea acordului de voin țe, sugerând o ipotez ă
disi nct ă de antecontractul de vânzare, care presupune obliga ția vân-
ză torului de a transmite la un moment ulterior realiz ării acordului p ăr-
ților dreptul de proprietate asupra unui bun.
Doctrina juridic ă veche a considerat de fi niția vânz ării din art. 1294 al
Codului civil din 1864[1] incomplet ă. Textul art. 1650 alin. (2) NCC vine s ă
consacre legisla i v o realitate juridic ă și aduce o modi fi care semni fi cai vă
în privin ța obiectului vânz ării: se poate transmite prin contractul de
vân zare și un dezmembr ământ al dreptului de proprietate sau orice alt
drept decât cel de proprietate, respec i v un drept de crean ță[2], un alt
drept real sau un drept din domeniul propriet ății intelectuale.
De al f el, pornind de la împrejurarea c ă transmiterea dreptului
de proprietate nu este de esen ța, ci doar de natura contractului de
vân zare[3], doctrina a precizat c ă, de și Codul civil din 1864 se refer ă
la transmiterea propriet ății, este vânzare și contractul prin care, în
schimbul unui pre ț, s-a transmis un alt drept decât dreptul de pro prie-
tate, precum un drept real (de exemplu, nuda proprietate, uzufruc tul[4],
un drept de super fi cie), un drept de crean ță, un drept de proprietate
intelectual ă, vânzarea mo ștenirii, care este vânzarea unei universalit ăți
ce cuprinde drepturi și datorii. De al f el, defi niția vânz ării cuprins ă
în art. 1582 din Codul civil francez folose ște termenul de „ livrer une
chose ”, iar în Codul obliga țiilor elve țian, în art. 184, legiuitorul se refer ă
la „livrer la chose vendue ”.
Nu pot forma obiectul vânz ării drepturile personale nepatrimoniale
(de exemplu, dreptul la via ță, dreptul la nume etc.), drepturile patri-
[1] Art. 1294 C. civ. 1864 arat ă că vânzarea-cump ărarea este o conven ție prin care
dou ă părți se oblig ă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și
aceasta a pl ăi t celei dintâi pre țul lui.
[2] Regulile privitoare la transmisiunea crean țelor sunt stabilite de art. 1566-1592
NCC. Potrivit art. 1569 alin. (1) NCC, nu pot face obiectul unei cesiuni crean țele care sunt
declarate netransmisibile de lege.
[3] Fr. Deak , Tratat de drept civil. Contracte speciale. Vol. I. Vânzarea-cump ărarea.
Schimbul, ed. a IV-a actualizat ă de L. Mihai, R. Popescu , Ed. Universul Juridic, Bucure și ,
2006, p. 13.
[4] În condi țiile art. 714 NCC, care prevede c ă, în absen ța unei prevederi contrare,
uzufructuarul poate ceda dreptul s ău unei alte persoane f ără acordul nudului proprietar,
dispozi țiile în materie de carte funciar ă fi ind aplicabile. Uzufructuarul r ămâne dator
exclusiv fa ță de nudul proprietar numai pentru obliga țiile n ăscute înainte de cesiune. Pân ă
la no i fi carea cesiunii, uzufructuarul și cesionarul r ăspund solidar pentru îndeplinirea
tutu ror obliga țiilor fa ță de nudul proprietar. Dup ă noi fi carea cesiunii, cesionarul este
dator fa ță de nudul proprietar pentru toate obliga țiile n ăscute dup ă noi fi carea cesiunii.
În acest caz, uzufructuarului i se aplic ă, în mod corespunz ător, dispozi țiile legale din
materia fi deiusiunii. Dup ă cesiune, dreptul de uzufruct con i nuă, dup ă caz, pân ă la
împlinirea termenului ini țial sau pân ă la decesul uzufructuarului ini țial.

4 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
moniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul real de uz,
dreptul la între ținere, dreptul de preemp țiune[1], dreptul de abita ție al
soțului supravie țuitor, dreptul la pensie) ori anumite drepturi cons i –
tuite intuitu personae[2].
4. Elemente de noutate în materia vânz ării. În noul Cod civil,
insi tuția vânz ării se contureaz ă din coroborarea art. 1650 cu art. 1673,
care reglementeaz ă transmiterea propriet ății dreptului vândut și cu
art. 1674, care reglementeaz ă momentul transmiterii propriet ății.
În ceea ce prive ște capacitatea de a încheia contractul de vânzare,
remarc ăm, ca elemente de noutate: inciden ța no țiunii de capacitate
de exerci țiu an i cipat ă, în cazurile în care, pentru mo i ve temeinice,
instan ța de tutel ă poate recunoa ște minorului care a împlinit vârsta de
16 ani capacitate deplin ă de exerci țiu, precum și eliminarea interdic ției
vânz ării între so ți, în virtutea principiului independen ței patrimoniale
a so ților, potrivit art. 317 NCC. De asemenea, a fost eliminat retractul
lii gios, apreciindu-se c ă, prin exercitarea retractului li i gios, se poate
ajunge, prac i c, la exproprierea unei persoane de un drept al s ău.
O alt ă modifi care important ă o reprezint ă apari ția unei no țiuni
noi în domeniul promisiunii de a contracta – pactul de op țiune , ce
va fi detaliat ă cu ocazia analizei art. 1668-1670 NCC[3]. Sinte i zând,
alături de promisiunea unilateral ă și bilateral ă de a contracta, în
art. 1278 NCC este reglementat și pactul de op țiune, care îmbrac ă forma
unei conven ții prin intermediul c ăreia promitentul nu se mai oblig ă
să încheie contractul în viitor, ci î și exprim ă actual consim țământul la
încheierea contractului, as f el încât ulterior va fi necesar ă doar mani-
festarea voin ței benefi ciarului. Desigur, pactul de op țiune trebuie s ă
îndeplineasc ă condi țiile de validitate a oric ărei conven ții și să cuprind ă
toate elementele viitorului contract, as f el încât pentru încheierea
valabil ă a contractului s ă fi e necesar ă doar acceptarea ulterioar ă a
benefi ciarului.
În privin ța obliga țiilor vânz ătorului, vom analiza modalitatea de solu-
ționare a dezacordului asupra calit ății bunului , introdus ă prin art. 1691
NCC. Asf el, când cump ărătorul contest ă calitatea sau starea bunului
pe care vânz ătorul i l-a pus la dispozi ție, pre ședintele judec ătoriei de
la locul prev ăzut în contract pentru executarea obliga ției de predare,
la cererea oric ăreia dintre p ărți, va desemna un expert în vederea
constat ării calit ății bunului, putând dispune, prin aceea și hot ărâre,
chiar sechestrarea sau depozitarea bunului – art. 1691 alin. (2) NCC.
[1] Potrivit art. 1739 NCC, dreptul de preemp țiune este indivizibil și nu se poate ceda.
[2] Fr. Deak , op. cit., p. 13.
[3] A se vedea infra , paragrafele nr. 31.2-31.4.

I. COMENTARII 5
Dac ă păstrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona
cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea pe cheltuiala
proprietarului, în condi țiile stabilite de instan ță.
În aceea și materie, a efectelor contractului de vânzare, subliniem,
în leg ătură cu garan ția contra evic țiunii, opțiunea cump ărătorului de a
înlătura el însu și evic țiunea , plăi nd ter țului eving ător o sum ă de bani
sau dându-i un alt bun în schimb, având ulterior un drept de regres
împotriva vânz ătorului, potrivit art. 1704 NCC.
Secțiunea a 2-a. Caracterele juridice
ale vânz ării
5. Enumerare. Modul în care a fost reglementat contractul de
vânzare impune o trecere în revist ă a caracterelor sale juridice, raportat
la par i cularit ățile din cod. Vânzarea este un contract sinalagma i c, cu
i tlu oneros, comuta i v, consensual și transla i v de proprietate.
6. Contractul de vânzare are caracter sinalagma i c (bilateral).
„Obli ga țiile n ăscute din acesta sunt reciproce și interdependente”
(art. 1171 NCC); as f el, vânz ătorul are obliga ția de transmitere a
propriet ății bunului, de predare a bunului vândut și de garantare a
cump ărătorului contra evic țiunii și contra viciilor lucrului vândut, iar
cump ărătorul are obliga ția de plat ă a pre țului vânz ării, de preluare a
bunului cump ărat și de a suporta cheltuielile vânz ării.
7. Vânzarea este un contract cu i tlu oneros. „Fiecare parte urm ă-
rește s ă își procure un avantaj în schimbul obliga țiilor asumate”
[art. 1172 alin. (1) NCC]. Vânzătorul urm ărește primirea pre țului ca
echivalent al transmiterii bunului, iar cump ărătorul urm ărește primirea
propriet ății bunului în schimbul pre țului.
8. Contractul de vânzare este un contract comuta i v. „La mo-
mentul încheierii sale, existen ța drepturilor și obliga țiilor p ărților este
cert ă, iar în i nderea acestora este determinat ă sau determinabil ă”
[art. 1173 alin. (1) NCC] și nu depinde de un eveniment viitor și incert,
ca în cazul contractelor aleatorii. Cu caracter de excep ție, contractul
poate dobândi caracter aleatoriu în cazul vânz ării drepturilor li i gioase
în condi țiile art. 1653 alin. (3) NCC sau al vânz ării în condi țiile art. 1698
alin. (2), când cump ărătorul a cunoscut pericolul producerii evic țiunii
și a cump ărat pe riscul s ău.
9. Contractul de vânzare este un contract consensual. Conform
art. 1178 NCC, un contract se încheie prin simplul acord de voin țe
al p ărților, capabile de a contracta, dac ă legea nu impune o anumit ă
formalitate pentru încheierea sa valabil ă. În principiu, vânzarea ia

6 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
naștere prin simplul acord de voin țe al p ărților, nu este un contract
solemn, deoarece nu presupune, pentru încheierea sa valabil ă, în-
deplinirea vreunei formalit ăți și nici un contract real, ne fi ind necesar ă
predarea bunului pentru încheierea contractului.
Excep țiile de la caracterul consensual al vânz ării sunt reglementate
expres de legiuitor, atunci când legea prevede cerin ța încheierii con-
trac tului într-o anumit ă form ă.
O prim ă excep ție este vânzarea terenurilor de orice fel (cu și fără
construc ții), care trebuie încheiat ă în form ă auten i că, sub sanc țiunea
nulit ății absolute. Asf el, potrivit art. 1242 alin. (1) NCC, „este lovit de
nulitate absolut ă contractul încheiat în lipsa formei pe care, în chip
neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabil ă”, iar art. 1244
NCC prevede c ă „trebuie s ă fi e încheiate prin înscris auten i c, sub
sanc țiunea nulit ății absolute, conven țiile care str ămut ă sau cons i tuie
drepturi reale care urmeaz ă a fi înscrise în cartea funciar ă”. Ari colul
877 NCC s i puleaz ă că „drepturile reale imobiliare înscrise în cartea
funciar ă sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modi fi că și se
si ng numai cu respectarea regulilor de carte funciar ă”. Prin imobil, în
sensul c ărții funciare, se în țelege „una sau mai multe parcele de teren
alăturate, indiferent de categoria de folosin ță, cu sau f ără construc ții,
apar ținând aceluia și proprietar, situate pe teritoriul unei unit ăți
administra i v-teritoriale și care sunt iden i fi cate printr-un num ăr
cadastral unic” [art. 876 alin. (3) NCC]. Mai mul ți proprietari nu pot fi
înscri și în aceea și carte funciar ă, decât dac ă se afl ă în coproprietate pe
cote-p ărți ori în dev ălmășie [art. 878 alin. (3) NCC]. În conformitate cu
dispozi țiile art. 885 alin. (1) NCC, „drepturile reale asupra imobilelor
cuprinse în cartea funciar ă se dobândesc, atât între p ărți, cât și față de
terți, numai prin înscrierea lor în cartea funciar ă, pe baza actului sau
faptului care a jus i fi cat înscrierea”, iar potrivit art. 888 NCC, „înscrierea
în cartea funciar ă se efectueaz ă în baza înscrisului auten i c notarial, a
hotărârii judec ătore și rămase defi nii vă, a cer i fi catului de mo ștenitor
(…)”.
Aceste norme generale presupun, în materia vânz ării de imobile,
că „str ămutarea propriet ății de la vânz ător la cump ărător este supus ă
dispozi țiilor de carte funciar ă” (art. 1676 NCC).
Ca norm ă special ă, eviden țiem c ă, în cazurile anume prev ăzute
de lege, vânzarea nu poate fi opus ă ter ților decât dup ă îndeplinirea
formalit ăților de publicitate respec i ve (art. 1675 NCC).
De asemenea, în cazul contractelor electronice , potrivit art. 1245
NCC, „contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse
condi țiilor de form ă prev ăzute de legea special ă”. Preciz ăm c ă, prin
art. 5 și art. 6 din Legea nr. 455/2001, înscrisul în form ă electronic ă,

I. COMENTARII 7
căruia i s-a încorporat, ata șat sau i s-a asociat logic o semn ătură elec-
tronic ă exi nsă, bazat ă pe un cer i fi cat califi cat nesuspendat sau nere-
vocat la momentul respec i v și generat ă cu ajutorul unui dispozi i v
securizat de creare a semn ăturii electronice, este asimilat, în ceea ce
prive ște condi țiile și efectele sale, înscrisului sub semn ătură privat ă,
iar înscrisul în form ă electronic ă, căruia i s-a încorporat, ata șat sau i s-a
asociat logic o semn ătură electronic ă, recunoscut de c ătre cel c ăruia i
se opune, are acela și efect ca actul auten i c între cei care l-au subscris
și între cei care le reprezint ă drepturile[1].
O alt ă excep ție de la caracterul consensual o reprezint ă vânzarea
moștenirii , în art. 1747 alin. (2) NCC fi ind prev ăzut c ă acest contract se
încheie în form ă auten i că, sub sanc țiunea nulit ății absolute.
Rezult ă că, în anumite situa ții, contractul de vânzare nu este valabil
decât dac ă este încheiat în forma special ă prev ăzută de lege.
Referitor la forma contractului, în literatura de specialitate[2] s-a
apreciat c ă dispozi țiile art. 1242 alin. (2) NCC, potrivit c ărora „dac ă
părțile s-au învoit ca un contract s ă fi e încheiat într-o anumit ă form ă,
pe care legea nu o cere, contractul se socote ște valabil chiar dac ă
forma nu a fost respectat ă”, sunt aplicabile, de exemplu, vânz ării unui
autoturism, în care p ărțile au convenit încheierea contractului în form ă
auten i că, dar l-au perfectat prin înscris sub semn ătură privat ă.
10. Vânzarea este un contract transla i v de proprietate sau un act
cons i tui v de obliga ții? Se pune problema dac ă, în concep ția noului
Cod civil, vânzarea este un contract transla i v de proprietate sau un
act cons i tui v de obliga ții, printre care și obliga ția de a transfera pro-
prie tatea, iar acest transfer are loc printr-un alt act juridic. Pân ă la
1 octombrie 2011, data intr ării în vigoare a noului Cod civil, s-a aplicat
principiul consensualismului, dup ă modelul francez, efectul transla i v
de proprietate producându-se din momentul realiz ării acordului
de voin ță, când proprietatea trecea la cump ărător. În chip diferit, în
siste mul german, vânzarea este un act cons i tui v de obliga ții, prin care
nu se transfer ă dreptul de proprietate.
Prin defi niția formulat ă prin art. 1650 NCC au fost consacrate ambele
sisteme: „ Vânzarea este contractul prin care vânz ătorul transmite sau,
dup ă caz, se oblig ă să transmit ă cump ărătorului proprietatea unui bun
în schimbul unui pre ț pe care cump ărătorul se oblig ă să îl pl ăteasc ă”.
[1] Legea nr. 455/2001 privind semn ătura electronic ă și Legea 365/2002 privind
comer țul electronic transpun dispozi țiile Direc i velor 1999/93/C E și 2000/31/C E.
[2] G. Boroi, L. St ănciulescu , Insi tuții de drept civil în reglementarea noului Cod civil,
Ed. Hamangiu, Bucure și , 2012, p. 330.

8 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
Transmiterea imediat ă a dreptului de proprietate (la momentul
încheierii vânz ării), indiferent dac ă s-a f ăcut predarea lucrului vândut
sau plata pre țului, opereaz ă numai dac ă sunt întrunite urm ătoarele
condi ții[1]:
– vânz ătorul este proprietarul lucrului vândut;
– obiectul contractului este un bun determinat individual;
– lucrul vândut exist ă;
– părțile sau legea s ă nu fi amânat transferul dreptului de pro-
prietate.
10.1. Caracterul transla i v de proprietate al contractului de vân-
zare a bunurilor mobile. Contractul de vânzare a bunurilor mobile
este, în principiu, un contract transla i v de proprietate, fi ind p ăstrat
principiul clasic al vânz ării transla i ve de proprietate. Asf el, potrivit
dispozi țiilor art. 1674 NCC, „cu excep ția cazurilor prev ăzute de lege ori
dacă din voin ța părților nu rezult ă contrariul, proprietatea se str ămut ă
de drept cump ărătorului din momentul încheierii contractului, chiar
dacă bunul nu a fost predat ori pre țul nu a fost pl ăi t înc ă”. Textul este
o aplica ție par i cular ă a dispozi ției cu caracter general cuprins ă în
art. 1273 alin. (1) NCC, care arat ă că „drepturile reale se cons i tuie și se
transmit prin acordul de voin ță al p ărților, chiar dac ă bunurile nu au fost
predate, dac ă acest acord poart ă asupra unor bunuri determinate, ori
prin individualizarea bunurilor, dac ă acordul poart ă asupra unor bunuri
de gen”. Din formularea consacrat ă de art. 1273 alin. (2) NCC, rezult ă
că fructele bunului sau ale dreptului transmis se cuvin dobânditorului
de la data transferului propriet ății bunului ori, dup ă caz, a cesiunii
dreptului, afar ă de cazul în care prin lege sau prin voin ța părților se
dispune al f el. Dispozi țiile în materie de carte funciar ă, precum și dis-
pozi țiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri
mobile r ămân aplicabile, conform art. 1273 alin. (3) NCC.
Cu privire la riscul contractului, legiuitorul subordoneaz ă regula
res perit domino – adic ă riscul pierii fortuite a bunului este suportat
de proprietar – regulii res perit debitori – riscul este al debitorului
obli ga ției imposibil de executat, dac ă bunul vândut piere fortuit
înainte de predarea lui cump ărătorului. Asf el, „în lips ă de s i pula ție
contrar ă, cât i mp bunul nu este predat, riscul contractului r ămâne
în sarcina debitorului obliga ției de predare, chiar dac ă proprietatea
a fost transferat ă dobânditorului. În cazul pieirii fortuite a bunului,
debitorul obliga ției de predare pierde dreptul la contrapresta ție, iar
dacă a primit-o, este obligat s ă o res i tuie” [art. 1274 alin. (1) NCC].
Cu toate acestea, creditorul pus în întârziere preia riscul pieirii fortuite
[1] G. Boroi, L. St ănciulescu , op. cit., p. 332.

I. COMENTARII 9
a bunului. El nu se poate libera chiar dac ă ar dovedi c ă bunul ar fi
pierit și dac ă obliga ția de predare ar fi fost executat ă la i mp [art. 1274
alin. (2) NCC[1]].
Reglementând transmiterea succesiv ă a unui bun mobil, legiuitorul
a prev ăzut c ă cel care a dobândit cu bun ă-credin ță posesia bunului
este i tular al dreptului, chiar dac ă i tlul s ău are dat ă ulterioar ă. Este de
bun ă-credin ță debitorul care, la data intr ării în posesie, nu a cunoscut
și nici nu putea s ă cunoasc ă obliga ția asumat ă anterior de înstr ăinător.
Pe de alt ă parte, dac ă niciunul dintre dobânditori nu a ob ținut posesia
efec i vă a bunului mobil corporal și crean ța fi ecăruia de predare a
bunului este exigibil ă, art. 1275 alin. (3) NCC stabile ște că va fi preferat
cel care a sesizat cel dintâi instan ța de judecat ă.
10.2. Excep ții de la caracterul transla i v al contractului de vânzare.
În privin ța bunurilor imobile , transmiterea dreptului de proprietate
asu pra acestora reprezint ă excep ția de la caracterul transla i v al con-
tractului de vânzare, în art. 1676 NCC fi ind prev ăzut c ă „în materie de
vânzare de imobile, str ămutarea propriet ății de la vânz ător la cum-
părător este supus ă dispozi țiilor de carte funciar ă”.
Noul Cod civil a prev ăzut caracterul cons i tui v de drepturi al
înscrierii[2] în cartea funciar ă, în cazul bunurilor imobile, a dreptului de
proprietate, cu respectarea dispozi țiilor prev ăzute de art. 888 NCC[3].
Drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciar ă se
dobândesc atât între p ărți, cât și față de ter ți, numai prin înscrierea lor în
cartea funciar ă, pe baza actului sau faptului care a jus i fi cat înscrierea,
conform art. 885 alin. (1) NCC. În mod corela i v, este prev ăzut în mod
expres c ă drepturile reale se pierd sau s i ng numai prin radierea lor din
cartea funciar ă, cu consim țământul i tularului, dat prin înscris auten i c
notarial [art. 885 alin. (2) NCC].
De men ționat, în leg ătură cu caracterul cons i tui v de drepturi
al înscrierii în cartea funciar ă, prevederile cu caracter tranzitoriu ale
art. 56 din Legea nr. 71/2011: „(1) Dispozi țiile Codului civil privitoare la
dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora
[1] Potrivit art. 108 din Legea nr. 71/2011, dispozi țiile art. 1274 din Codul civil privi-
toare la transferul riscurilor în contractele transla i ve de proprietate se aplic ă numai
contractelor încheiate dup ă intrarea în vigoare a Codului civil.
[2] Art. 557 alin. (4) NCC prevede c ă: „Cu excep ția cazurilor anume prev ăzute de lege,
în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobânde ște prin înscriere în cartea
funciar ă, cu respectarea dispozi țiilor prev ăzute la art. 888”.
[3] Înscrierea în cartea funciar ă se efectueaz ă în baza înscrisului auten i c notarial, a
hotărârii judec ătore și rămase defi nii vă, a cer i fi catului de mo ștenitor sau în baza unui
alt act emis de autorit ățile administra i ve, în cazurile în care legea prevede aceasta, con-
form art. 888 NCC.

10 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
în cartea funciar ă se aplic ă numai dup ă fi nalizarea lucr ărilor de cadastru
pentru fi ecare unitate administra i v-teritorial ă și deschiderea, la ce-
re re sau din o fi ciu, a c ărților funciare pentru imobilele respec i ve, în
conformitate cu dispozi țiile Legii cadastrului și a publicit ății imobiliare
nr. 7/1996, republicat ă, cu modi fi cările și complet ările ulterioare.
(2) Pân ă la data prev ăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciar ă a
drep tului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin
care s-au transmis, cons i tuit ori modi fi cat în mod valabil, se face
numai în scop de opozabilitate fa ță de ter ți”.
Alte excep ții prev ăzute de legiuitor în sensul c ă transferul imediat al
dreptului de proprietate și al riscurilor nu opereaz ă privesc:
a) Vânzarea bunului altuia, reglementat ă de art. 1683 NCC, când
vânz ătorul, la momentul încheierii contractului asupra unui bun indi-
vidual determinat, nu este proprietarul acestui bun; vânzarea este
valabil ă, legiuitorul prev ăzând chiar prin de fi niția contractului c ă vân-
zătorul transmite sau se oblig ă să transmit ă proprietatea unui bun;
b) Vânzarea bunurilor de gen care trebuie individualizate ulterior;
transferul dreptului de proprietate și al riscurilor pieirii fortuite se
produce în momentul individualiz ării acestor bunuri. În subsec țiunea
Transmiterea propriet ății sau a dreptului vândut vom analiza[1] dispo-
zi țiile art. 1678 NCC, care arat ă că „atunci când vânzarea are ca obiect
bunuri de gen, inclusiv dintr-un gen limitat, proprietatea se transfe r ă
cump ărătorului la data individualiz ării acestora prin predare, num ă-
rare, cânt ărire, m ăsurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de
natura bunului”;
c) În cazul obliga țiilor alterna i ve[2], proprietatea și riscurile se
transfer ă diferit în func ție de obiectului contractului, dac ă este un bun
individual determinat sau un bun de gen. Dac ă vânzarea are ca obiect
mai multe lucruri certe (determinate), proprietatea se transfer ă numai
în momentul alegerii, întrucât prin alegere este individualizat bunul
care urmeaz ă a fi dobândit de cump ărător. Dac ă cele dou ă obiecte
alter na i ve sunt lucruri de gen, pentru transmiterea propriet ății este
necesar ca, pe lâng ă alegere, bunul s ă fi e individualizat.
Supunem aten ției modul de reglementare a obliga țiilor alterna i ve,
apreciind c ă formularea prev ăzută de alin. (2) al art. 1461 NCC con-
travine celei din art. 1029 C. civ. 1864, care ar ăta c ă „obliga ția este
simpl ă, de și contractat ă cu mod alterna i v, dac ă unul din dou ă lucruri
[1] A se vedea infra, paragraful nr. 49.
[2] Obliga ția este alterna i vă atunci când are ca obiect dou ă presta ții principale, iar
executarea uneia dintre acestea îl libereaz ă pe debitor de întreaga obliga ție. Obliga ția
rămâne alterna i vă chiar dac ă, la momentul la care se na ște, una dintre presta ții era
imposibil de executat, potrivit art. 1461 NCC.

I. COMENTARII 11
promise nu poate fi obiectul obliga ției”. Noua reglementare a fost
crii cat ă, apreciindu-se c ă este de neconceput ca o obliga ție să fi e con-
si derat ă alterna i vă, de și una dintre presta ții, chiar de la na șterea sa,
este imposibil de executat, deci nu poate fi apreciat ă ca o veritabil ă
presta ție, care s ă cons i tuie obiect al obliga ției alterna i ve, cu atât mai
mult atunci când acest lucru este cunoscut p ărților[1]. S-a apreciat c ă
formularea din Codul lui Napoleon este mai riguroas ă și că atunci când
ambele p ărți au cunoscut faptul c ă una dintre presta ții este imposibil
de executat, obliga ția este simpl ă, și nu alterna i vă.
În ceea ce prive ște suportarea riscurilor, art. 1464 NCC prevede
că de bitorul care are alegerea presta ției[2] este obligat, atunci când
una din tre presta ții a devenit imposibil de executat chiar din culpa
sa, s ă execute cealalt ă presta ție. Dac ă, în acela și caz, ambele presta ții
devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una din tre
presta ții este cauzat ă de culpa debitorului, acesta este ținut s ă plă-
teasc ă valoarea presta ției care a devenit ul i ma imposibil de executat.
Dac ă toate presta țiile devin imposibil de executat f ără culpa debitorului
și înainte ca acesta s ă fi fost pus în întârziere, obliga ția se s i nge
(art. 1466 NCC);
d) Vânzarea bunurilor viitoare; aceast ă vânzare reprezint ă o alt ă
excep ție de la transferul imediat al dreptului de proprietate și al ris-
curilor, cump ărătorul dobândind proprietatea în momentul în care
bunul individual determinat a fost executat sau terminat, iar în cazul
bunurilor de gen, prin individualizare. Este cazul bunurilor care urmeaz ă
a fi confec ționate sau al recoltelor viitoare. În privin ța construc țiilor, le-
giui torul a prev ăzut, în art. 1658 alin. (1) NCC, c ă sunt aplicabile dis po-
zițiile corespunz ătoare în materie de carte funciar ă;
e) Contractele în care p ărțile au amânat transferul propriet ății
printr-o clauz ă special ă pentru un moment ulterior încheierii contrac-
tului. Preciz ăm c ă momentul ulterior al transferului dreptului de pro-
prietate nu trebuie confundat cu momentul pred ării bunului dup ă
încheierea contractului. P ărțile pot amâna printr-un termen suspensiv
transferul propriet ății – de exemplu, pân ă la data pl ății pre țului bu-
nu lui vândut – sau pân ă la realizarea unei condi ții suspensive. De al f el,
legiuitorul a reglementat expres rezerva propriet ății prin art. 1684 NCC,
stabilind c ă „si pula ția prin care vânz ătorul î și rezerv ă proprietatea
bunului pân ă la plata integral ă a pre țului este valabil ă chiar dac ă bunul
[1] G. Chiorni ță, A. Tabacu , op. cit., p. 56.
[2] Art. 1462 NCC prevede c ă: „(1) Alegerea presta ției prin care se va s i nge obliga ția
revine debitorului, cu excep ția cazului în care este acordat ă în mod expres creditorului.
(2) Dac ă partea c ăreia îi apar ține alegerea presta ției nu î și exprim ă opțiunea în termenul
care îi este acordat în acest scop, alegerea presta ției va apar ține celeilalte p ărți”.

12 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
a fost predat. Aceast ă si pula ție nu poate fi îns ă opus ă ter ților decât
dup ă îndeplinirea formalit ăților de publicitate cerute de lege, dup ă
natura bunului”.
Dac ă în cazul condi ției suspensive[1], aceasta are ca efect amânarea
transferului propriet ății pân ă la realizarea evenimentului, termenul
suspensiv[2] afecteaz ă transferul propriet ății numai dac ă părțile au
prev ăzut expres acest lucru. Dac ă părțile nu au prev ăzut în contract
acest aspect, termenul suspensiv va afecta numai executarea obli-
gațiilor din contract, nu și transferul propriet ății.
Cu privire la ins i tuția termenului, trebuie subliniat elementul
de noutate adus prin dispozi țiile art. 1415 NCC, respec i v stabilirea
judiciar ă a termenului[3]. Posibilitatea stabilirii judiciare a termenului
era recunoscut ă, pân ă la momentul adopt ării noului Cod civil, numai
sub forma termenului de gra ție, iar lipsa de rigoare a p ărților în în-
cheie rea unor conven ții poate face necesar ă interven ția instan ței sub
aspectul fi xării unui termen, dac ă acesta este impus chiar de natura
obliga ției.
Cu privire la condi ția suspensiv ă, trebuie men ționate dispozi țiile
art. 1407 alin. (3) NCC, care arat ă că „atunci când condi ția suspensiv ă
produce efecte retroac i ve, în caz de îndeplinire, debitorul este obligat
la executare ca și cum obliga ția ar fi fost simpl ă. Actele încheiate de
proprietarul sub condi ție suspensiv ă sunt valabile și, în cazul îndeplinirii
condi ției, produc efecte de la data încheierii lor”. Acest text are ca
scop consacrarea valabilit ății actelor juridice încheiate de proprietarul
sub condi ție suspensiv ă (deci cel care, prac i c, nu are un drept real
[1] Condi ția este suspensiv ă atunci când de îndeplinirea sa depinde e fi cacitatea
obliga ției, potrivit art. 1400 NCC.
[2] Termenul este suspensiv atunci când, pân ă la împlinirea lui, este amânat ă
scaden ța obliga ției, potrivit art. 1412 alin. (1) NCC.
[3] Atunci când p ărțile convin s ă amâne stabilirea termenului sau las ă uneia dintre ele
sarcina de a-l stabili și când, dup ă o durat ă rezonabil ă de i mp, termenul nu a fost înc ă
stabilit, instan ța poate, la cererea uneia dintre p ărți, să fi xeze termenul ținând seama
de natura obliga ției, de situa ția p ărților și de orice alte împrejur ări. Instan ța poate, de
asemenea, s ă fi xeze termenul atunci când, prin natura sa, obliga ția presupune un termen
și nu exist ă nicio conven ție prin care acesta s ă poat ă fi determinat. Cererea pentru sta-
bilirea termenului se solu ționeaz ă potrivit regulilor aplicabile ordonan ței pre șe din țiale,
fi ind supus ă prescrip ției, care începe s ă curg ă de la data încheierii contractului, prevede
art. 1415 NCC.
Potrivit art. 1102 din Legea nr. 71/2011, introdus prin O. U.G. nr. 79/2011, as f el cum
a fost modi fi cat ă prin art. I pct. 22 din Legea nr. 60/2012, dispozi țiile art. 1415 NCC sunt
aplicabile ori de câte ori, potrivit legii sau contractului, debitorul sau, dup ă caz, i tularul
unui drept ori facult ăți trebuie s ă execute o obliga ție sau o presta ție, s ă accepte ori s ă
exercite un drept sau o facultate ori, dup ă caz, s ă adere la un contract, de și nici legea și
nici contractul nu prev ăd un termen în acest scop.

I. COMENTARII 13
asupra bunului) în situa ția în care condi ția se împline ște. Aceast ă
norm ă presupune aplicarea principiului securit ății actelor juridice și al
men ținerii acestora, în m ăsura în care nicio norm ă legal ă nu interzice
acest lucru;
f) Vânzarea cu plata pre țului în rate și rezerva propriet ății, regle-
mentat ă prin art. 1755 NCC; aceast ă norm ă arat ă că „atunci când,
într-o vânzare cu plata pre țului în rate, obliga ția de plat ă este garantat ă
cu rezerva dreptului de proprietate, cump ărătorul dobânde ște dreptul
de proprietate la data achit ării ul i mei rate din pre ț; riscul bunului este
însă transferat cump ărătorului de la momentul pred ării acestuia”.
11. Aplicarea unor reguli de la vânzare. Vânzarea cons i tuie drep-
tul comun pentru alte contracte transla i ve de drepturi. În doctrin ă[1],
s-a mai re ținut, drept caracter al vânz ării, faptul c ă acest contract re-
prezint ă dreptul comun pentru alte contracte transla i ve de drepturi,
în condi țiile prev ăzute de art. 1651 NCC.
Marea majoritate a contractelor au ca efect transmiterea unui
drept, as f el c ă regula consacrat ă de art. 1651 NCC[2] este larg aplicabil ă.
Ea presupune ca obliga țiilor înstr ăinătorului s ă li se aplice, în mod
corespunz ător, dispozi țiile din capitolul privind obliga țiile vânz ătorului,
dacă din prevederile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare
la obliga ții în general nu rezult ă alf el. Aceast ă reglementare derog ă
de la regula aplic ării normelor prev ăzute de lege pentru un contract
spe cial numai în cazurile și condi țiile stabilite expres. Principiul este
con sacrat de art. 10 NCC, care prevede c ă „legile care derog ă de la o
dis pozi ție general ă (…) se aplic ă numai în cazurile expres și limita i v
pre v ăzute de lege”.
Trebuie amin i te și dispozi țiile art. 1168 NCC, norm ă derogatorie de
la principiul cuprins de art. 10 NCC, care arat ă că în cazul contractelor
nenumite se aplic ă prevederile generale din materia obliga țiilor, iar
dacă aceste dispozi ții nu sunt îndestul ătoare, regulile speciale privi-
toare la contractul cu care se aseam ănă cel mai mult.
Legiuitorul de la 2009 a preferat aplicarea dispozi țiilor privind
obliga țiile vânz ătorului tuturor contractelor prin care se transmite un
drept. Conform art. 10 NCC, dac ă obliga țiile înstr ăinătorului într-un
contract având ca efect transmiterea unui drept nu au fost reglementate
prin conven ția p ărților sau prin norme speciale, ar trebui s ă se aplice
regulile din partea general ă a dreptului obliga țional. Ari colul 1651 NCC
[1] G. Boroi, L. St ănciulescu , op. cit., p. 333.
[2] Potrivit art. 1651 NCC, „dispozi țiile (…) privind obliga țiile vânz ătorului se aplic ă,
în mod corespunz ător, obliga țiilor înstr ăinătorului în cazul oric ărui alt contract, având ca
efect transmiterea unui drept, dac ă din reglement ările aplicabile acelui contract sau din
cele referitoare la obliga ții în general nu rezult ă alf el”.

14 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
tran șează situa ția obliga țiilor înstr ăinătorului în cazul altor raporturi
contractuale având ca efect transmiterea unui drept.
Cu i tlu de exemplu, în contractele în care renta viager ă sau între-
ținerea se cons i tuie în schimbul transmiterii propriet ății sau a unui
dezmembr ământ asupra unui imobil, este indicat ca p ărțile s ă prevad ă
urm ătoarele: în temeiul art. 1651 NCC, înstr ăinătorul este ținut s ă
îndeplineasc ă toate obliga țiile vânz ătorului prev ăzute de art. 1672,
art. 1685 și art. 1695[1].
[1] Uniunea Na țional ă a Notarilor Publici din România, Codul civil al României.
Îndrumar notarial, vol. II, Ed. Monitorul O fi cial, Bucure și , 2011, p. 13.

II. REGLEMENTARE ȘI JURISPRUDENȚĂ 15
PARTEA A II-A. REGLEMENTARE
ȘI JURISPRUDENȚĂ
Titlul IX. Diferite contracte speciale
Capitolul I. Contractul de vânzare
Sec țiunea 1. Dispozi ții generale
§ 1. Domeniul de aplicare
Art. 1.650. No țiune. (1) Vânzarea este contractul prin care vânz Ćtorul
transmite sau, dup Ć caz, se oblig Ć sĆ transmit Ć cump ĆrĆtorului pro-
prietatea unui bun în schimbul unui pre Ħ pe care cump ĆrĆtorul se oblig Ć
sĆ îl pl Ćteasc Ć.
(2) Poate fi , de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembr Ćmânt al
dreptului de proprietate sau orice alt drept.
Reglementarea anterioar ă: C. civ. 1864 ► Art. 1294. Vinderea este o conven ție prin
care dou ă părți se oblig ă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui
lucru și aceasta a pl ăi celei dintâi pre țul lui.
JURISPRUDEN ĥą
1. Defi niția vânz ării-cump ărării prive ște contractul prin care se str ămut ă/
transmite în schimbul unui pre ț orice drept, și nu doar cel de proprietate,
precum un alt drept real sau un drept de crean ță. Rezolu țiunea contractelor
sinalagma i ce se jus i fi că atunci când neîndeplinirea culpabil ă a unei
obli ga ții lipse ște de suport juridic obliga ția reciproc ă, impunând as f el
desfi ințarea întregului contract. P ărțile și-au îndeplinit obliga țiile n ăscute
din contractul de vânzare: prin chiar actul în cauz ă s-a transmis (nuda)
proprietate asupra apartamentului – art. 1295 C. civ. 1864 [art. 1674-1675
NCC, n.n.], iar pre țul a fost achitat anterior auten i fi cării (C.A. Constan ța,
s. civ., min. și fam., mun. și asig. soc., dec. nr. 337/2009, în D. Anghel,
L. Harabagiu, Contractul de vânzare. Prac i că judiciar ă și reglementarea
din noul Cod civil, Ed. Hamangiu, Bucure și , 2011, p. 423 ).
2. Uzufructul este un drept real principal, esen țialmente temporar, care
confer ă i tularului s ău, numit uzufructuar, dreptul de a exercita asupra bu-
nului atributele posesiei și folosin ței, cu obliga ția de a-i conserva substan ța
și de a-l res i tui proprietarului la încetarea uzufructului. Cons i tuirea uzu –

16 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
fruc tului se realizeaz ă, cel mai adesea, prin acte între vii. În ipoteza cons i –
tuirii indirecte (reten ția), proprietarul bunului înstr ăineaz ă nuda proprietate
și, printr-o clauz ă inserat ă în contract, re ține pentru sine uzufructul. Odat ă
cons i tuit uzufructul, uzufructuarul are dreptul s ă foloseasc ă lucrul și
să-i culeag ă fructele, drept consacrat de art. 521 C. civ. 1864 [art. 709
NCC, n.n.], iar nudul proprietar trebuie s ă se ab țină de la orice act sau
fapt prin care ar împiedica sau tulbura exerci țiul normal al uzufructului
(art. 539 C. civ. 1864). Nu poate fi considerat ă fapt de tulburare a exerci țiului
uzufructului folosirea de c ătre nudul proprietar a unei p ărți din imobil, cu
acceptul uzufructuarului. În asemenea situa ții, ac țiunea uzufructuarului
privind rezolu țiunea contractului de vânzare-cump ărare, pe mo i v c ă
nudul proprietar nu i-a respectat dreptul de uzufruct cons i tuit prin clauza
inserat ă în contract, nu este întemeiat ă, nefi ind îndeplinite condi țiile la
care se refer ă art. 1020-1021 C. civ. 1864 ( C.A. Ia și, dec. civ. nr. 1531/1998,
în C. Bîrsan, P . Perju, M.-M. Pivniceru, Codul civil adnotat, vol. I, art. 1-649,
Ed. Hamangiu, Bucure și , 2008, p. 374 ).
3. Prin ac țiunea formulat ă, reclamanta și-a revendicat dreptul de uzufruct,
făcând dovada acelei calit ăți și a faptului c ă nu se poate exercita acel
drept asupra p ărții de imobil st ăpânite de pârâ ți. Nu se pune problema c ă
părțile au unit ăți loca i ve dis i ncte, atâta vreme cât prin contractul încheiat
reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra lucrului vândut,
iar nu asupra p ărții din imobil care i-a r ămas. Proprietarul nu poate v ătăma
dreptul uzufructuarului în niciun mod, or, pârâ ții folosesc partea din imobil
asupra c ăreia reclamanta are drept de uzufruct viager, împiedicând-o în
exercitarea acelui drept, ceea ce jus i fi că admiterea ac țiunii ( C.A. Pite și ,
dec. nr. 2728/1998, în C. Bîrsan, P . Perju, M.-M. Pivniceru, Codul civil
adno tat, vol. I, p. 374-375 ).
4. Reclamantul, care prin actul de vânzare-cump ărare și-a rezervat un
drept de uzufruct asupra imobilului înstr ăinat recuren ților, p ăstreaz ă
drep tul asupra întregului bun, chiar dac ă soția sa, bene fi ciara uzufructului
cons i tuit prin acela și act, este în prezent decedat ă. Este de principiu c ă,
atunci când uzufructul s-a cons i tuit în favoarea a dou ă persoane, dup ă
decesul uneia, cealalt ă păstreaz ă dreptul asupra întregului bun, uzufructul
durând pân ă la decesul ul i mului bene fi ciar. Deoarece, potrivit art. 521
C. civ. 1864 [art. 709 NCC, n.n.], principalul drept al uzufructuarului este
folosin ța lucrului și culegerea fructelor, recuren ții nu au un drept legi i m
pentru p ăstrarea folosin ței unei p ărți din imobil. Ei pot folosi bunul ca
tolera ți, cu îng ăduin ța uzufructuarului, dar numai cât i mp uzufructuarul
este de acord cu acest fapt, nerezultând din con ținutul art. 517 și urm.
C. civ. 1864 [art. 703 NCC, n.n.], c ă nudul proprietar ar avea dreptul de
a se folosi de lucru pe durata uzufructului. Cum în prezent reclamantul
(uzufructuarul) nu mai accept ă ca recuren ții să locuiasc ă în imobil, în mod

II. REGLEMENTARE ȘI JURISPRUDENȚĂ 17
corect s-a dispus evacuarea pârâ ților-recuren ți, care nu i-au opus acestuia
un drept legi i m pentru folosirea bunului ( C.A. Ia și, dec. civ. nr. 687/2000,
în C. Bîrsan, P . Perju, M.-M. Pivniceru, Codul civil adnotat, vol. I, p. 315 ).
5. Nuda proprietate confer ă numai un drept de dispozi ție asupra bunului
imobil, iar uzufructul confer ă i tularului acestui drept celelalte preroga i ve,
respec i v folosin ța și posesia. În conformitate cu dispozi țiile art. 517
[art. 709 NCC, n.n.], art. 518 [art. 704 NCC, n.n.] și art. 534 C. civ. 1864
[art. 715 NCC, n.n.], uzufructuarul se poate bucura el însu și sau poate
închiria altuia ori ceda exerci țiul dreptului s ău, iar nudul proprietar nu se
mai poate prevala de dispozi țiile art. 480 C. civ. 1864 [art. 555 NCC, n.n.],
pentru a cere evacuarea celui care, cu îng ăduin ța uzufructuarului, folose ște
bunul imobil. Asf el, s-a re ținut din extrasul de carte funciar ă că imobilul a
fost cump ărat de reclamant ă de la vânz ătoarea care și-a p ăstrat un drept
de uzufruct viager asupra imobilului. Întrucât reclamanta are numai nuda
proprietate, ea poate uza numai de unul dintre atributele de proprietate,
respec i v dispozi ția imobilului. Uzufructuara a acceptat ca pârâtul, care
este concubinul s ău, s ă locuiasc ă împreun ă cu ea în imobilul în li i giu.
În aceste condi ții, s-au ignorat dispozi țiile art. 517 [art. 709 NCC, n.n.],
art. 518 [art. 709 NCC, n.n.] și art. 534 C. civ. 1864 [art. 715 NCC, n.n.],
potrivit c ărora uzufructuarul poate închiria sau ceda exerci țiul dreptului
său, cu atât mai mult cu cât, în spe ță, poate tolera folosin ța imobilului de
către o alt ă persoan ă. Prin urmare, în cauz ă nu erau incidente dispozi țiile
art. 480 C. civ. 1864 [art. 709 NCC, n.n.], reclamanta neavând dreptul la
o as f el de ac țiune legat ă de folosin ța imobilului, atributele legate de
folosin ța imobilului fi ind conferite prin lege exclusiv uzufructuarului
(C.A. Timi șoara, dec. civ. nr. 477/1999, în C. Bîrsan, P . Perju, M.-M. Pivniceru,
Codul civil adnotat, vol. I, p. 316 ).
6. Din dispozi țiile art. 517 C. civ. 1864 [art. 709 NCC, n.n.] rezult ă că uzu-
fructul este un drept real principal derivat, esen țialmente temporar, asu-
pra unui bun ce apar ține în proprietate unei alte persoane, ce confer ă
i tu larului s ău, numit uzufructuar, atributele de posesie și folosin ță, cu
obliga ția de a-i conserva substan ța și de a-l res i tui proprietarului la înce-
tarea uzufructului. Potrivit dispozi țiilor art. 557-558 C. civ. 1864, acest
drept înceteaz ă în situa țiile expres prev ăzute de lege, iar în cauz ă nu se
eviden țiază niciuna din aceste situa ții. Dimpotriv ă, pârâtul asigur ă o bun ă
conservare a imobilului, iar reclamantul nu a f ăcut dovada exercit ării
abuzive a dreptului de uzufruct de c ătre pârât, în sensul de a-i aduce stric ă-
ciuni ori de a-l l ăsa s ă se degradeze din lips ă de între ținere. Simplul fapt al
desfacerii c ăsătoriei sale cu cel ălalt uzufructuar nu poate duce la s i ngerea
dreptului de uzufruct al pârâtului. Instan ța de apel a ignorat dovezile
din care rezult ă cu cer i tudine c ă pârâtul s-a ocupat de buna între ținere
a apar tamentului ce cons i tuie obiectul dreptului de uzufruct, a achitat

18 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
toate taxele aferente și, chiar dac ă nu locuie ște efec i v în imobil, legea
îi permite s ă benefi cieze de fructele civile ale bunului ( C.A. Timi șoara, s.
civ., dec. nr. 2305/2002, în C. Bîrsan, P . Perju, M.-M. Pivniceru, Codul civil
adnotat, vol. I, p. 316-317 ).
7. Cesiunea unei crean țe, făcută cu i tlu oneros, fi ind o vânzare, dup ă
acesta reiese din termenii art. 1396 și art. 1397 C. civ. 1864 [art. 1585
NCC, n.n.], și o vânzare neputând avea fi ință fără un pre ț determinat sau
determinabil dup ă clauzele contractului, de aici rezult ă că e nul ă orice
cesiune de crean ță în care p ărțile nu au s i pulat niciun pre ț (Trib. Putna,
C. Jud. 58/904, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, vol. III, Ed. All Beck,
Bucure și , 2002, p. 375 ).
8. Orice crean ță poate forma obiectul unei cesiuni, iar pentru validitatea
cesiunii nu este necesar consim țământul debitorului cedat, el devenind
terț față de conven ția dintre cedent și cesionar, fi ind obligatorie doar
noi fi carea f ăcută de una dintre p ărțile contractante debitorului cedat,
obliga ție îndeplinit ă de c ătre cedent. Lipsa de interes a debitorului cedat
în promovarea ac țiunii a fost în mod corect re ținut ă, deoarece este lipsit
de relevan ță pentru el c ătre cine face plata la care a fost obligat prin i tlul
executoriu, în condi țiile în care nu și-a executat de bun ăvoie obliga ția.
Opera țiunea de cesiune de crean ță a avut loc pe parcursul execut ării
silite, procedur ă pornit ă la cererea pârâtei cedente, tocmai din cauza
neexecut ării obliga ției de bun ăvoie de c ătre debitorul recurent. Imobilul a
fost vândut la licita ție, iar prin cesiunea de crean ță persoana creditorului
s-a schimbat, debitorul fi ind ținut s ă achite debitul c ătre noul creditor,
asf el c ă nu se poate reveni la situa ția anterioar ă, în sensul ca imobilul
să reintre în patrimoniul apelantului debitor ( C.A. Timi șoara, s. civ., dec.
nr. 952/2008, în Jurindex și în Contractul de vânzare, p. 418 ).
9. Pentru a se determina natura și caracterul unui contract, nu e de
ajuns numai a se stabili c ă s-a convenit asupra unui lucru comerciabil și
s-a fi xat un pre ț, pentru ca numai printr-acesta contractul s ă cons i tuie o
adev ărată vânzare. Ci urmeaz ă a se examina inten țiunea și scopul ce și-au
propus p ărțile în momentul contract ării pentru a se putea cali fi ca natura
contractului. Pre țul si pulat într-o conven țiune nu-i imprim ă necesarmente
și caracterul de vânzare, deoarece și o dona țiune poate fi făcută sub
condi țiunea unor redeven țe și chiar a unei sume num ărate, destul numai
ca obliga țiunea principal ă să fi avut de obicei o libertate ( Apel Buc. I, 60
Mar i e 8/82, Dreptul 45/82, în C. Hamangiu, Codul civil adnotat, vol. III,
p. 373 ).
10. Contractul, ca acord de voin ță al p ărților, se încheie doar ca urmare a
unei concordan țe depline între oferta de a contracta și acceptarea acelei
oferte. Simpla ofert ă de a contracta f ăcută de c ătre una dintre p ărți nu

II. REGLEMENTARE ȘI JURISPRUDENȚĂ 19
produce efecte juridice în lipsa consim țământului valabil exprimat și a
accept ării acesteia de c ătre cealalt ă parte ( I.C.C.J., s. com., dec. nr. 35/2009,
www.scj.ro ).
11. Lipsa discern ământului în exprimarea voin ței nu relev ă inexisten ța
consim țământului, ci un simplu viciu al acestuia, care nu atrage decât
nulitatea rela i vă a actului. Prin urmare, ac țiunea vânz ătorului este prescrip-
i bilă în termenul de 3 ani prev ăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Terțul fa ță de contractul de vânzare-cump ărare nu are calitate procesual ă
prin invocarea dreptului la ac țiune oblic ă, în temeiul art. 974 C. civ. 1864
[art. 1560 NCC, 116 LP A, n.n.], în lipsa unei crean țe, lichide și exigibile, care
să-i confere calitatea de creditor al p ărții care cere anularea contractului
de vânzare-cump ărare. Este adev ărat c ă nulitatea rela i vă poate fi invocat ă
și de creditorii chirografari, pe calea ac țiunii oblice, în conformitate cu
pre vederile art. 974 C. civ. 1864, îns ă reclamanta și-a înstr ăinat defi nii v
dreptul de proprietate asupra imobilului în li i giu, printr-un contract
de vânzare-cump ărare, și nu de între ținere. Or, ca urmare a înstr ăinării
apartamentului, reclamanta nu are un i tlu executoriu prin care s ă-i fi e
constatat ă crean ța, nu are calitatea de creditoare și, pe cale de consecin ță,
nu are calitate procesual ă aci vă în a solicita, pe calea ac țiunii oblice,
consta tarea nulit ății contractului de vânzare-cump ărare, pentru lipsa
discern ământului ( I.C.C.J., s. civ. și de propr. int., dec. nr. 3255/2005, www.
scj.ro și în Contractul de vânzare, p. 72 ).
12. Nulitatea contractului de vânzare-cump ărare este opozabil ă și ter ților
dobânditori cu i tlu oneros și de bun ă-credin ță, pentru c ă desfi ințarea
acestui act s-a întemeiat, în principal, pe lipsa discern ământului vânz ăto-
rului în momentul încheierii acestuia. Interesul ocro i rii persoanei lipsite
de discern ământ, chiar dac ă este vorba de o persoan ă major ă – nepus ă sub
interdic ție judec ătoreasc ă – trebuie s ă primeze fa ță de interesul securit ății
circuitului civil, care impune ap ărarea ter ților de bun ă-credin ță. Acestora le
rămâne o ac țiune personal ă, fundamentat ă pe contract, pentru acoperirea
prejudiciului cauzat prin des fi ințarea actului respec i v. Este neîntemeiat ă
crii ca referitoare la faptul c ă vânz ătorul a avut discern ământul p ăstrat în
momentul încheierii actului de vânzare-cump ărare, în condi țiile în care
din raportul de exper i ză medico-legal ă psihiatric ă efectuat rezult ă că
vân z ătorul a avut discern ământul abolit în momentul încheierii actului
respec i v (C.S.J., s. civ., dec. nr. 3841/2003, www.scj.ro ).
13. Potrivit prevederilor art. 953 C. civ. 1864 [art. 1206 NCC, n.n.], coroborate
cu cele ale art. 954 C. civ. 1864 [art. 1207 NCC, n.n.], este anulabil ă con-
venția care are la baz ă vicierea consim țământului prin manopere frau-
duloase folosite de una dintre p ărțile contractante, manopere ce au pro-
vocat eroarea celeilalte p ărți asupra substan ței obiectului contractului.

20 CONTRACTUL DE VÂNZARE. NOȚIUNE ȘI CARACTERE JURIDICE
Eroarea asupra substan ței obiectului actului juridic are în vedere, din
punct de vedere subiec i v, acea calitate a obiectului sau alte elemente
ale acestuia (în spe ță, anul fabrica ției vehiculului de care depindea posi-
bilitatea înmatricul ării pentru circula ția pe drumurile publice) pe care
părțile le-au avut în vedere atunci când au încheiat conven ția și a c ăror
existen ță, presupus ă sau real ă, le-a determinat s ă contracteze ( C.S.J., s.
com., dec. nr. 1574/1997, în Contractul de vânzare, p. 75 ).
14. Din dispozi țiile art. 1173 C. civ. 1864 rezult ă că actul auten i c (de
vânzare) se bucur ă de prezum ția de validitate, iar proba contrar ă trebuie
făcută de cei care îl contest ă. Conform art. 948 [art. 1179 NCC, n.n.],
raportat la art. 966 și urm. C. civ. 1864 [art. 1236 NCC, n.n.], cauza actului
juridic trebuie s ă existe, s ă fi e real ă, licit ă și moral ă. Pe de alt ă parte,
art. 967 C. civ. 1864 [art. 1239 NCC, n.n.] ins i tuie prezum țiile rela i ve de
existen ță și validitate a cauzei actului juridic. Întrucât în favoarea pârâ ților
func ționeaz ă de drept prezum ția rela i vă, revenea reclamantului sarcina
de a proba nevalabilitatea cauzei actului juridic (contract de vânzare)
încheiat. Instan ța apreciaz ă că probele administrate în cauz ă nu sunt de
natur ă să înlăture prezum țiile men ționate ( Trib. Ia și, dec. nr. 570/2010,
www.jurisprudenta.com ). Not ă. În noul Cod civil, potrivit art. 1236
alin. (1), cauza trebuie s ă existe, s ă fi e licit ă și moral ă. Noua reglementare
păstreaz ă și prezum țiile de existen ță și de validitate a cauzei, art. 1239
alin. (2) NCC prev ăzând c ă existen ța unei cauze valabile se prezum ă pân ă la
proba contrar ă. În plus, conform alin. (1) al aceluia și ari col, contractul este
valabil chiar atunci când cauza nu este expres prev ăzută.
15. O cauz ă de nulitate prive ște lipsa cauzei contractului de vânzare-cum-
părare, vânzarea fi ind fi ci vă, deoarece, în realitate, bunul nu s-a transmis
din posesia vânz ătorului în posesia cump ărătorului și nu s-a pl ăi t niciun
preț, împrejur ări recunoscute de p ărțile în li i giu, iar potrivit dispozi țiilor
art. 966 C. civ. 1864 [art. 1236 NCC, n.n.], obliga ția fără cauz ă sau fondat ă
pe o cauz ă fals ă sau nelicit ă nu poate avea niciun efect ( C.A. Craiova, s.
min. și fam., dec. nr. 117/2007, în Contractul de vânzare, p. 49 ).
16. În contractul de vânzare-cump ărare, contract numit, dac ă scopul me-
diat este licit (scopul imediat fi ind prev ăzut de lege), și cauza este licit ă.
Pentru a cons i tui mo i v de nulitate absolut ă, reaua-credin ță a p ărților
trebuie raportat ă la cauz ă, ca element esen țial al contractului, și nu apre-
ciată în mod abstract. De și prejudiciul cauzat bene fi ciarului pro misiunii
de vânzare-cump ărare este incontestabil și a putut fi prev ăzut de p ărți,
el nu a reprezentat scopul tranzac ției, as f el încât cauza este licit ă și be-
ne fi ciarul promisiunii de vânzare-cump ărare nu este îndrept ățit decât
la desp ăgubiri, în condi țiile dovedirii tuturor elementelor r ăspunderii
civi le. Indiferent de pozi ția promitentului-vânz ător, dac ă ter țul a fost