Titlu: OBICEIURI ȘI TRADIȚII ÎN DOBROGEA [307204]
UNIVERSITATEA TEHNICĂ DE CONSTRUCȚII BUCUREȘTI
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
STUDII POSTUNIVERSITARE DE CONVERSIE PROFESIONALĂ
Specializarea: EDUCAȚIE TEHNOLOGICĂ
DISERTAȚIE
Titlu: OBICEIURI ȘI TRADIȚII ÎN DOBROGEA
Coordonare științifică:
Lector Universitar Dr. Ec. Elena Manolescu
Masterand: [anonimizat] 2019
Cuprins
Întroducere……………………………………………………………………………….4
CAPITOLUL I Monografie………………………………………………………………….5
Prezentare generală………………………………………………………………….5
Demografie………………………………………………………………….6
Relieful în județul Constanța………………………………………….9
Faună și floră în județul………………………………………………..10
Orașul Constanța……………………………………………………………………11
Economia orașului Constanța……………………………………….13
Cultură, artă și obiective turistice în orașul Constanța……..14
Învățământ…………………………………………………………………19
CAPITOLUL II Obiceiuri și tradiții în Dobrogea……………………………..26
2.1 [anonimizat]……………………………………………..26
2.1.1 Descolindatul ……………………………………………………………29
2.2 Obiceiuri de Paște……………………………………………………………..31
2.3 Tradiții din timpul anului……………………………………………………32
2.4 Obiceiuri de nuntă……………………………………………………………..35
2.5 Obiceiuri și tradiții la nașterea copilului…………………………………36
2.6 Gastronomie………………………………………………………………………37
2.7 Studiu de caz………………………………………………………………………41
CAPITOLUL III Aspecte metodologice…………………………………………….53
3.1 Structura conținutului disciplinei Educație tehnologică…………..53
3.2 Proiectarea activității………………………………………………………….54
3.2.1 Proiect de lecție Gestionarea bugetului de timp…………………..53
3.2.2 Proiect de lecție Plan de afaceri…………………………………………62
3.2.3 Proiect excursie școlară……………………………………………………..66
3.3 Concluzii și aport personal………………………………………………………72
Bibliografie…………………………………………………………………………………..74
Anexe 1………………………………………………………………………………………75
Anexa 2………………………………………………………………………………………76
Anexa 3………………………………………………………………………………………77
Anexa 4………………………………………………………………………………………78
Anexa 5……………………………………………………………………………………….79
Anexa 6……………………………………………………………………………………….80
Introducere
” Trecutul istoric atât de bogat al provinciei noastre cu toate neprețuitele lui vestigii; așezările ei între cursul inferior al Dunării și Marea Neagră, cu tot interesul ce înfățișează pentru dezvoltarea noastră economică și pentru stăpânirea gurilor marelui fluviu; pământul ei chiar de o deosebită alcătuire, cu faună și flora lui deosebită; în sfârșit, varietatea de origină a locuitorilor ei, cu credințele, obiceiurile, portul, năzuințele și manifestările lor intelectuale oferă într-adevăr cercetătorilor, în toate direcțiunile – istoricului și arheologului, geografului și geologului, economistului și sociologului, omului politic și literatului, câmp vast de rodnică activitate și material prețios de studiu.” scria Ioan N. Roman în revista Arhiva Dobrogei.
În prezenta lucrare, în primul capitol întitulat Monografie – am prezentat date generale referitoare la: istoria Dobrogei relief, climă, floră și faună, demografie. Dar și prezentarea generală a orașului Constanța (unul din cele mai vechi orașe din țară), cu unele obiective mai puțin cunoscute, economie, cultură și învățământ.
În capitolul doi întitulat Diversitate etnică în Dobrogea am prezentat datini și obiceiuri din Dobrogea, grupate în obiceiuri și tradiții de iarnă, de Paște, de peste an, obiceiuri de nuntă și botez.
Studiu de caz – Obiceiuri și tradiții de Mărțișor – tehnici de realizare a mărțișoarelor, unde am prezentat tradițiile și obiceiurile legate de această sărbătoare. Sărbătoarea mărțișorului este specifică zonei balcanice și reprezintă venirea primăverii, bucurie, iubire și credință. Proba practică am realizat-o ca o activitate extracurriculară, unde am prezentat itoricul, legenda mărțișorului si am confecționat felicitări, brățări si mărțișoare folosind thnica quillinq, împletituri cu noduri.
Capitolul trei este dedicat activității didactice și concluzii.
Capitolul I
Monografie
1.1 Prezentare generală
” Așezată între Dunărea inferioară și Marea Neagră, într-o regiune care a oferit omului dintotdeauna cele mai prielnice posibilități de trăi, Dobrogea constituie o parte integrantă și unitară a vetrei carpato-dunăreano-pontice, în care istoria a pulsat cu deosebită vigoare din timpuri imemoriale. Cercetările arheologice și speologice efectuate în ultimele decenii pe terasele apelor, în peșteri sau pe văile mai bine adăpostite, au permis constatări de un mare interes privind începuturile activității omenești.” scrie Adrian Rădulescu în primul capitol al cărți Istoria Dobrogei.
Dacă spunem Dobrogea, ne poartă gândul la mare, peisaje de o frumusețe rară, la Delta Dunării care este cunoscută pentru o varietate mare de plante și păsări, dar găsim și legende, balade, basme sau colinde populare. Una din aceste legende spune că o frumoasă și vitează prințesă (numită Sora Soarelui), avea un palat mare la malul mării. „De zici Dobrogea/Zici pe dată și Marea/Căci de Dunăre e-ncinsă/Și de Mare e cuprinsă”. În acea perioadă mulți doreau să distrugă cetatea fetei, dar alții doreau să o ia de nevastă. Printre cei din urmă se află și Gheorghe, care aflase de frumusețea Sorei Soarelui. Când ajunge la cetate Gheorghe aceasta era atacată pe uscat dar și pe mare. Frumoasa prințesă aflând de sosirea sa, îi trimite solie cu propunerea de căsătorie. „Nu strica, Gheorghe, cetatea/Că la vremi de neputință/Ne va fi de trebuință/Vino-n poartă boierește/Și descalecă domnește/Să fii domn cetății mele/Și eu doamnă, dumitale”. Bineînțeles că Gheorghe acceptă propunerea și împreună cu oștirea reușește să îi pună pe fugă pe atacatori. Sora Soarelui se căsătorește cu viteazul Gheorghe și rămân să stăpânească cetatea de la Malul Mării până la adânci bătrâneți.
Dobrogea cunoscută în antichitate ca Sciția Mică, cuprinde județele Constanța și Tulcea și este limitată de cursul inferior al Dunării care înconjoară la vest Podișul Dobrogei de Sud, la nod-vest Podișul Casimcea și Munți Măcin, la nord-est Brațul Chilia, la est Marea Neagră și are o suprafață de 15.570 kmp. În această zonă întâlnim râuri puține și cu debite scăzute (unele seacă vara) care se varsă în Marea Neagră. Această zonă este cunoscută pentru lagunele (văi inundate) sărate Sinoe, Techirghiol; dulci Babadag, Razim, Tașaul, Agigea, Tatlageac.
În cea mai mare parte a Dobrogei întâlnim temperaturi medii de 10ș – 11șC, precipitații scăzute, bate Crivățul, geros iarna și uscat vara. În zona litorală climatul este mai moderat, cu brize diurne și insolație puternică. În nordul Dobrogei la altitudini de 300 m este un climat cu temperaturi mai scăzute 9ș-10ș C și precipitații mai bogate.
Demografie
În urma cercetărilor arheologice sa constatat că Dobrogea a fost locuită din cele mai vechi timpuri. A cest teritoriu a fost colonizat încă din sec. VI- IV î. Hr. de greci, apoi de perș, în anul 46 de români, turci (Imperiul Otoman).
În 1900 harta etnică a Dobrogei arăta așa
Harta etnică a Dobrogei Fig.1.1
M. D. Ionescu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea, Buc., 1904
Constanța este reședința județului cu același nume, din partea de sud-est a României, care se învecinează la nord cu județul Tulcea, la est cu Marea Neagră, la sud cu Bulgaria și la vest cu fluviul Dunărea. Suprafața județului Constanța este de 7 071 km 2 și ocupă locul 8 între județele României. Din punct de vedere teritorial administrativ este împărțită în 3 municipii, 9 orașe, 57 comune.
Fig.1.2 Harta Județului Constanța
Cele mai mari orașe din Constanța
1.1 Date recensământ 2011 Direcția de Statistică Constanța
Conform informațiilor publicate de Direcția Județeană de Statistică Constanța la data de 1 iulie 2017, datele statistice referitoare la populația cu domiciliul în județ sunt următoarele:
Total persoane =768.170, din care: 395159 femei și 373.011barbati
Densitate = 108,6 locuitori pe kmp.
Populație urbană = 532.864
Populație rurală = 235.306
1.2 Date statistice a populației în funcție de etnie
1.1.2 Relieful în județul Constanța
Litoralul românesc este cunoscut pentru unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din țara noastră, de o frumusețe aparte, cu o lungime totală de 245 de kilometri.
Relieful în județul Constanța este în mare parte de podiș cu altitudine mică, sub 200m, doar în nordul județului altitudinea pe alocuri atinge și 250m. Podișul Casimcea se află partea de nord a județului, iar în partea de sud se întinde Podișul Dobrogei de Sud care seamănă cu o câmpie înaltă și are un aspect calcaros.
La nord litoralul Mării Negre este alcătuit din cordoane de nisip care separă lacurile de mare, iar în partea sudică găsim o faleză abruptă alcătuită din calcare și loess cu înălțimi de 15-30 m. O trăsătură aparte a județului este prezența lacurilor naturale și de luncă, precum și a lagunelor (Oltina, Sinoe, Tașaul, Techirghiol, Mangalia).
Fig.1.3 Litoralul Românesc
În județul Constanța regimul climatic este temperat continental și este influențat de poziția sa geografică dintre Dunăre și Marea Neagră. Valorile temperaturilor medii anuale variază între 100C în nordul și centrul județului și peste 110C în sud. Variațiile temperaturilor multianuale nu depășesc 40C. Precipitațiile anuale variază între 400 litri/m2 și 500 litri/m2, zona cea mai săracă în precipitații.
1.1.3 Faună și flora din județul Constanța
În județul Constanța s-au dezvoltat specii de plante care s-au adaptat condițiilor climatice de umiditate redusă, caracteristice vegetației de stepă și celei de nisipuri (de-a lungul litoralului Mării Negre). Specificul faunei este determinat de condițiile naturale ale județului – în zona litoralului întâlnindu-se diferite specii de reptile și mai multe specii de pescăruși. Printre animalele care trăiesc pe teritoriul județului se numără iepurii, dihorii, lupii, vulpile etc.
În județul Constanța găsim peste 10 rezervații naturale dintre care.
Masivul geologic Cheia (rezervație mixtă geologică și botanică) – pe malul stâng al Văii Casimcea. Rezervația are o suprafața de 285 ha și are circa 565 specii rare de
floră
Fig.1.5 Cheia
Rezervația Fântânița Murfatlar – Rezervația este în pădurea Murfatlar și are o suprafața de 19,70 ha. Și găsim specii rare cum ar fi: usturoiul, inul dobrogean, colilia, spinul de Murfatlar, zambilă, precum și specii cu areal exclusiv dobrogean: cimbrul, migdalul pitic, bujorul de stepă, ricinul, etc., tot aici trăiește broasca țestoasă dobrogeană.
Fig.1.6 Bujorii de la Murfatlar
Dunele litorale de la Agigea – Rezervația se află în comună Agigea, la o distanță de 50 m de litoralul Mării Negre. Suprafață este de circa 25 ha, și găsim cam 120 de specii de plante ocrotite, printre care se numără varza de nisip, troscotul de nisip, pelinul de nisip, rogozul de nisip, lucernă, castravetele de nisip și volbură de nisip etc.
Fig.1.7 Agigea
În județul Constanța se găsesc 12 peșteri și grote: peștera Sfântul Andrei, Ioan Cassian, Lui Adam, La Movile, Limanu, Gura Dobrogei, Adăpostul Rândunelelor, Babei, Ghilingic, Mireasa, Cariera Noua, Canaraua Hârșovei. Dintre aceste, doar 2 sunt amenajate în ansambluri monahale mănăstirești și incluse în circuitul turistic organizat, restul sunt neamenajate, neconservate sau în stadiu de degradare. Peștera Limanu este declarat rezervație speologic din anul 1959.
Orașului Constanța
Dobrogea constituie una dintre cele mai interesante zone etnografice ale țării, aici întâlnim cel mai mare număr de grupări etnice.
Numită în antichitate Sciția Mică, locuită de traco – geți, suportă năvăliri succesive ale sciților, iar din sec. VII î. Hr. Aici se înființează primele colonii grecești – Histria, Callatis, Tomis.
Tomisul a fost cucerit de romani în anul 71 î e n împreună cu celelalte cetăți pontice. Perioada de înflorire a Tomisului se situează la mijlocul secolului I e.n., când, o dată cu instaurarea stăpânirii romane asupra ținutului dintre Istros (Dunăre) și Pontul Euxin (Marea Neagră) cetatea ajunge la rangul de capitală. În această perioadă au fost înălțate temple și edificii mărețe, piețe publice și terme (băi), ateliere de prelucrat marmură, s-au construit străzi și cartiere noi. Aici, în Cetatea Tomis și-a petrecut ultimii ani ai vieții marele poet Ovidiu, ce a consemnat în operele sale prețioase informații despre viața și obiceiurile băștinași. În 330 Constantinopolul devine capitala Imperiului Roman de Răsărit și cetatea Tomis a fost re denumită Constanțiana, după sora vitregă a Împăratului Constantin cel Mare.
Fig.1.8 Inscripție de pe statuia lui Ovidius
CONSTANTA VECHE: Piața Ovidiu, inima orașului. Ce a fost, ce este și cum ai vrea să fie?
Ulterior, Constanța a intrat sub conducerea otomană, devenind un simplu sat locuit de pescari greci, de crescători de cai și oi și tătari. Constanța a redevenit oraș după construirea căii ferate Constanța – Cernavodă (inaugurată în 1860) și a portului în 1865.
După războiul de independență (1877-1878), când Dobrogea a devenit o parte a Regatului României, „sătucul turcesc Kiustenge redevine iar Constanța romană” și principalul port al statului, crescând continuu, deținând acest rol până astăzi. Anghel Saligny construiește Podul de la Cernavodă în anul 1895 și tot atunci se pun bazele Serviciului Maritim Român.
Orașul Constanța a suferit mult în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). Multe clădiri de mare valoare istorică au fost distruse de către forțele germane și bulgăre. Aceste evenimente au pus capăt celei mai rapide perioade de dezvoltare din întreaga istorie a Constanței. Totuși, după război, orașul Constanța și-a păstrat rolul. În perioada interbelică 70% din traficul maritim românesc s-a concentrat în portul constănțean. În această perioadă s-a construit șantierul naval care a fost până la cel de-al Doilea Război Mondial cea mai puternică întreprindere a regiunii.
În Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au căzut în paragină sau au fost demolate, dar Cazinoul, unicul exemplu al arhitecturii art nouveau din România, (a fost încercată o renovare dar se pare că procesul este foarte dificil) și astăzi este considerat că simbolul municipiului. Geamia veche și sinagoga veche se mai pot încă vedea (a doua nu mai are acoperiș), iar Moscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate vizita. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel Pașa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză. Fosta primărie, astăzi Muzeu de Istorie Națională și Arheologie, a fost de asemenea păstrată, iar clădirea Muzeului Marinei a fost deschis oficial la 3 august 1969 la Constanța, amplasat în sediul fostei Școli Navale și prezintă istoria marinei române.
Fig.1.9 Cazinoul din Constanța
1.2.1 Economia orașului Constanța
Constanța este un centru industrial, comercial și turistic de importanță națională. Aici se află cel mai mare por al țării și cel deal șaisprezecelea din Europa. În apropierea Portului Constanța sunt situate cele două porturi satelit Midia și Mangalia, care fac parte din complexul portuar maritim românesc aflat sub coordonarea Administrației Porturilor Maritime SA Constanța. Portul Constanța acoperă o suprafață totală de 3.926 ha, din care 1.313 ha uscat și 2.613 ha apă.
Fig.1.10 Portul Contanța
http://www.portofconstantza.com/apmc/portal/static.do?package_id=infgen_port_maritim&x=load
Industria județului se bazează pe activități ce utilizează tehnologii moderne de prelucrare în industria lemnului, textile, confecții, industria alimentară, materiale de construcții, acestea reprezentând ramuri de vârf ale economiei naționale. Industria prelucrătoare este mediu dezvoltată, având profil preponderent în chimie și petrochimie. Sectoarele industriale mai importante care s-au dezvoltat în județul Constanța, ca o consecință a evoluției istorice a regiunii precum și a cerințelor pieței sunt:
Construcțiile navale – Șantierele navale existente în Constanța, Midia și Mangalia pot construi nave noi până la 250000 tdw și pot efectua lucrări de reparații motoare, echipamente navale electrice și electronice, proiectare, inginerie navală, operațiuni de comerț exterior.
Industria alimentară deține un loc important în economia județului, având agenți economici reprezentativi în toate subramurile sale: morărit și panificație, vin și băuturi alcoolice, lapte și produse lactate, carne și produse din carne, ulei comestibil, conserve și sucuri naturale din fructe și legume, semiconserve, conserve carne și pește.
Industria chimică și petrochimică asigură prelucrarea a peste 4 milioane de tone de petrol și produse petroliere pentru a obține combustibili, hidrocarburi aromatice, gaze lichefiate.
Industria materialelor de construcții asigură elementele necesare specifice: ciment, prefabricate, plăci compozite, poliester, adezivi, vopsele.
Industria textilă și de confecții are reprezentanți importanți și în județul Constanța.
Industria prelucrătoare a lemnului produce o varietate de modele de mobilă atât pentru casă cât și pentru grădini sau birouri.
Stema județului Constanța reprezintă – o corabie pe mare, un vultur care se hrănește cu un pește și Tropaeolum Traiani, monumentul de la Adamclisi, sunt principalele desene care se află pe stema județului Constanța
Fig.1.11 Stema Primăriei Constanța
1.2.2 Cultură, artă și obiective turistice în orașul Constanța
Constanța este cunoscută și ca oraș turistic. Plaja Constanței se întinde pe toată partea de est a orașului, de la Portul Tomis la Stațiunea Mamaia.
Stațiunea Mamaia este situată în partea de nord a Constanței și este considerată principala atracție a litoralului.
În Constanța se pot găsi exemple de stiluri arhitectonice diverse. Multe imobile decorate, ridicate în perioada 1878-1930, au căzut în paragină sau au fost demolate. Cazinoul, unicul exemplu al arhitecturii art nouveau din România, (a fost încercată o renovare dar se pare că procesul este foarte dificil) și astăzi este considerat că simbolul municipiului. Geamia veche și sinagoga veche se mai pot încă vedea (a doua nu mai are acoperiș), iar Moscheea nouă construită în 1910 în stilul maur se poate vizita. Edificiul roman din secolul II sau Farul zis Genovez (construit în 1860 de inginerul francez Michel Pașa, pe soclul genovez din Evul Mediu) sunt, împreună cu biserica grecească de pe Bd. Mircea cel Bătrân, cele mai vechi clădiri din oraș. Există și diverse monumente, spre exemplu statuia lui Ovidiu și bustul lui Mihai Eminescu situat pe faleză.
În oraș putem găsi și obiective turistice mai puțin cunoscute cu ar fi:
BISERICA ELENĂ “METAMORFOSIS” – este un lăcaș de mici dimensiuni amplasat în zona istorică a orașului, pe strada Mircea cel Bătrân, aproape de plaja Modern. Povestea biserici începe în urmă cu un secol și jumătate, când Dobrogea era parte a Imperiului Otoman, și a reprezentat primului lăcaș de cult creștin din Constanța. Construcția bisericii a început în anul 1862 cu acordul sultanului Abdul Aziz Bin Mehmet Han care a răspuns la cererea comunității elene de a construi un lăcaș de cult în zona. Clădirea are o formă dreptunghiulară, nu are turle, întrucât acest lucru a fost prevăzut în mod expres în aprobare, ca bisericile creștine din Imperiul Otoman să nu fie mai înalte decât moscheele musulmane, respectiv, biserica creștină să nu depășească în înălțime minaretul geamiei din Constanța. Biserica greacă din Constanța este prima biserică din oraș. Biserica catolică a fost înființată în 1872, cea armeană, în 1880, abia în 1895 se inaugurează prima biserică românească, iar în 1907, cea bulgară. Până la fondarea diferitelor dogme bisericești toți creștinii orașului se duceau la biserica greacă.
Fig.1.12 Biserica Elenă
https://www.litoralulromanesc.ro/biserica_greaca.htm
Strada Vântului – Este cea mai îngustă stradă din oraș. Are 2 metri lățime și 100 de metri lungime. În trecut era granița simbolică dintre greci și armeni. Pe această stradă sunt multe clădiri monumente istorice.
Fig.1.13 Strada Vântului
Fotografie realizată de Daniela Slav
Teatrul Elpis- Este primul teatru din Constanța. A fost construit de greci. În acest teatru, compozitorul George Enescu a susținut două spectacole.
Fig.1.14 Teatrul Elpis
https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/actualitate/teatrul-elpis-atunci-si-acum-679731.htm
Muzeul de istorie națională și arheologie- a fost înființat în
1878 de Remus Opreanu primul prefect român din Dobrogea și inspectorul școlar Ion Bănescu. Muzeul funcționează în clădirea construită de Ion Mincu (1912-1921) în stil brâncovenesc din 1977, până atunci clădirea a găzduit primăria municipiului.
Fig.1.15 Muzeul de Istorie
https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/constanța/muzeul-de-istorie-nationala-si-arheologie-constanta/
Fig.1.16 Muzeul de artă Populară
https://www.litoralulromanesc.ro/muzeul_de_arta_populara.htm
Muzeul de Artă Populară din Constanța aflat în zona peninsulară adăpostește o colecție importantă a portului popular autohton și nu numai. Clădirea a fost construită în 1893 și a servit o perioadă că sediu al Primăriei cu denumirea de Palat Comunal. La început a fost conceput ca un exponat de etnografie dobrogeană și în 1975 a fost organizată prima expoziție care prezenta viața satului dobrogean. După 1990 când a Muzeul are personalitate juridică a devenit o prezență remarcată în lume în tradiții, obiceiuri folclor și port românesc.
Edificiul cu mozaic a fost descoperit în 1959 în urma unor modificări edilitare și se află situat în apropierea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie. Mai târziu cercetările au atestat construcția cea mai mare Romană din sec. IV e.n. și se presupune că a fost construit în perioada împăratului Constantin cel Mare 306-337. Construcția a fost realizată pe trei terase și asigură legătura dintre port și orașul antic. Fiecare treaptă avea mai multe încăperi, în prezent sunt scoase la lumină doar ce se află la treapta întâi restul sunt acoperite de apa mării.
Fig.1.17 Edificiul de mozaic Roman
https://ecomareaneagra.wordpress.com/litoralul-romanesc/constanța/edificiul-roman-cu-mozaic/
Microrezervația Naturală Constanța este situată în cadrul Complexului Științele Naturii care are o suprafață de 6h din care 2h apă cu vegetație specifică. Aici putem întâlni păsări acvatice (pelicani, lebede, rațe și gâște sălbatice), păsări terestre (fazani, păuni) și mamifere (cerbi lopătari, căprioare). Aici sunt îngrijite și animale abandonate de stăpâni. Sunt organizate campanii unde participă locuitorii orașului pentru hrana păsărilor și mamiferelor din rezervație.
Microrezervația Naturală Constanța Fig.1.18
(https://www.litoralulromanesc.ro/microrezervatie_constanta.htm)
Muzeul de Artă situat în centrul orașului și este a doua instituție de acest gen din țară după Muzeul de Artă din București. Clădirea a fost construită în perioada 1891- 1993 și a fost prima școală înființată în Constanța la inițiativa Principelui Ferdinand și Principesa Maria și a adăpostit două instituții de învățământ – școala de fete și școala de băieți. Școala a funcționat până 1985 când a fost transformată în muzeu.
Fig.1.19 Muzeul de Artă
(https://www.litoralulromanesc.ro/muzeul_de_arta.htm)
Catedrala Sfinții Petru și Pavel construită între anii 1883-1885, a reprezentat primul lăcaș de cult după eliberarea de sub dominația Imperiului Otoman. Catedrala este construită din cărămidă și beton după planurile arhitectului Ioan Mincu. Pictura are o poveste interesantă, aceasta a fost realizată de pictorul Demetrescu Mirea, care nu a respectat tradițiile vremii, reprezentând figurile sfinților cu chipuri ale personalităților vremii. Acest fapt a generat un scandal și preoții nu au efectuat slujbei de sfințire. După acest scandal, catedrală a fost sfințită după un deceniu, cu pictura existentă. Astăzi nu mai există pictură originală din cauza distrugerilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Catedrală a fost reconstruită și resfințită în 1951.
Fig.1.20 Catedrala Sfinții Petru și Pavel
(Foto Pavel Sorin. Data 11.09.2011 aparat Microsoft Lumia 640 LTE https://www.biserici.org)
1.2.3 Învățământ
În Dobrogea au fost descoperite mărturii care arată existența primei școli pe teritoriul țării, din perioada secolului al-II î.e. n așa cum este menționat în capitolul Instruirea și educația la geto-dacii (volumul I al Istoriei învățământului din România de la origini până la 1821) – „Un gimnaziu local se găsea pe malul lacului Sinoie atestat încă din sec. II. Î.e.n. prin două fragmente epigrafice și câteva inscripții aflate și acum la Histria, vestigii care descriu modul de organizare al gimnaziului”. În perioada romane secolele II -III e.n., documentele de la Tomis menționează mai mulți conducători de gimnaziu și de asemenea există mărturii a elevilor grupați în clase.
În perioada ocupației otomane, populația (etnia) românească dorea conservarea identității naționale prin cunoștința de carte și a culturii românești așa cum menționează Ion Ionescu de la Brad în 1850 „Așa, pretutindeni românii din Dobrogea simt nevoia de dascăli, pentru a da învățătură fiilor lor. În câteva sate am găsit dascăli, pe care-i țin ei, cu cheltuiala lor. (…) au umblat și nu s-au lăsat până n-au furat din țara Românească un biet dascăl pe care-l țin românii în sânul lor mai bine de cum n-ar fi în sânul lui Avram “.
După apariția legii de organizare a Dobrogei din 9 martie 1880, care prevedea și organizarea învățământului în conformitate cu legea din 1864 a lui Alexandru Ioan Cuza, care prevedea înființarea de școli în toate comunele, obligativitatea studierii limbii române și învățământ gratuit indiferent de sex. Cu toate că nu existau clădiri și profesori (dascăli) calificați a fost aplicat principiul lui Mihail Kogălniceanu” E mai bine să avem școale chiar în bordee decât să amânăm înființarea școalelor până vom avea palate “.” Învățători din toate regiunile românești, Muntenia, Moldova și Transilvania vin să slujească în școlile românești care își deschid porțile în Dobrogea”.
În data de 6 februarie 1879 este înființată prima școală românească în Constanța unde director a fost Costache Petrescu. Instituția a foste organizată în Școala de băieți și Școala de fete ambele se aflau pe strada Traian. Între ani 1880-1881 dascălul Costache a înființat o școală pentru adulți cu program seral, tot pe strada Traian. În 12 septembrie 1896 a fost înființat primul gimnaziu clasic de primarul Mihai Coiciu, cu clasele I-II a ciclului inferior cu 73 de elevi. Gimnaziul clasic de băieți a fost transformat în 1911 în liceu (Liceul” Mircea cel Bătrân”). Tot la începutul secolului XX a apărut și școala secundară de fete” Domnița Ileana” cunoscută azi că Liceul Teoretic” Mihai Eminescu”. În acest sens Mihail Kogălniceanu preciza „toți cunoscătorii Dobrogei și toți admiratorii ei vorbesc de populațiunea dobrogeană, de dorul ei de cultură și de jertfele pe care le-au făcut a înmulți școlile “ și că „nu numai populațiunea românească a fost cuprinsă de dorul de a avea școli, dar și toți ceilalți cetățeni români de diferite origini au contribuit deopotrivă la această operă “
Astăzi în orașul Constanța găsim 74 de unități de învățământ de stat.
La aceste se adaugă și unitățile de învățământ privat.
Școala este cea care pune bazele educației, cea care contribuie la dezvoltarea personalității copilului, într-un spirit bazat pe idealuri pozitive.
Colegiul Național de Arte „Regina Maria” Constanța funcționează, ca unitate școlară cu profil artistic, din anul 1956, sub denumirea de Școală de Muzică și Arte Plastice, în sediul unei Școli Grecești din oraș inițial. În prezent găsim Colegiul Național de Arte „Regina Maria” pe bulevardul A. Lăpușneanu nr.11.
Instituția și-a menținut rolul de centru de formare inițială și continuă în domeniul artistic, pentru toate generațiile de absolvenți, de la înființare până în prezent. Că bază de formare inițială, unitatea școlară a funcționat pentru ciclurile primar și gimnazial până în anul 1961, când și-a extins cifra de școlarizare cu clase de liceu, iar în anul 1968, cu profil uman și real, specializările muzică și arte plastice. În anul 1984, se mută în clădirea nouă, modernă, proiectată de arhitectul Dan Panaitescu, sub denumirea de Școală cu clasele I-VIII Nr. 42, cu profil artistic, muzică, arte plastice și coregrafie. În anul 1990, Liceul de Artă și-a redobândit identitatea de unitate școlară liceală, cu clasele I-XII, filieră vocațională, specializările – muzică, arte vizuale și coregrafie.
Fig.1.21 Colegiul de Artă” Regina Maria
Când pășești în colegiu Regina Maria nu știi la ce să te oprești mai întâi. Să admiri lucrările expuse pe simezele școlii făcute de elevii de la arhitectură, ori de la arte plastice, să te oprești pe hol în fața vreunei uși și să tragi cu urechea la muzica ce străpunge, ferestre și ziduri învăluind întreaga clădire într-un fond muzical care fără să vrei îți fură atenția lăsând-o să plutească, sau să intri în clasele în care și să te lași prins de bucuria dansului atât de grațios al micilor balerini, viitori soliști sau coregrafi.
Colegiul de Arte “Regina Maria” din Constanța are norocul de a beneficia de una dintre cele mai elegante și mai bine dotate săli de festivități liceale din țară și poartă numele de sala “Sergiu Celibidache”.
Fig.1.22 Sala de festivități
Colegiul de Arte “Regina Maria” are numeroase ateliere arte plastice, galerie artă expoziții, săli balet, sală audiție, cabinet cor, cabinete speciale pentru instrumente, cabinete teoria muzicii. În colegiu studiază 1200 de elevi. Colegiul oferă un învățământ pluridisciplinar: practică artistică și cultură generală.
Fig. 1.23 Sală de desen
Picturile de șevalet realizate în diverse stiluri. Astfel se utilizează suporturi diverse pe care se aplică culoarea precum: hârtia, cartonul, sticlă, pânza.
Educația artistică reprezintă o latură esențială a educației estetice.
Fig.1.24 Grafică
Secția de coregrafie a Colegiului Național de Arte, Regina Maria’’, și-a redobândit identitatea în anul 1990, când Liceul de Artă de atunci a devenit unitate școlară cu filieră vocațională. Astfel absolvenții colegiului îmbină cursurile de cultură generală specifice cu pregătirea și desăvârșirea acestora ca viitori balerini.
Fig.1.25 Coregrafie
În cadrul secției de coregrafie se studiază pe dans contemporan.
Fig.1.26 Dans
Dacă ne plimbăm pe culoarul de la etajul trei al Colegiului, Regina Maria” Constanța ne întâmpină sonorități de la cele calde și plăcute ale flautului, sau sonoritatea duioasă a oboiului, sau cea veselă a clarinetului până la claritatea sunetului trompetei sau dulceața sonorității unui corn francez, lăsându-ne convinși de promptitudinea și ritmicitatea numeroaselor instrumente de percuție.
Elevii Colegiului Național de Arte” Regina Maria” Constanța studiază, pe lângă disciplinele de specialitate, și pe cele de cultură generală. În cadrul colegiului întâlnim și câte un laborator de fizică, chimie, biologie, cabinet de istorie, sală de sport, teren de sport, bibliotecă cu sală de lectură, cabinet medical, psiholog și numeroase săli de clasă.
Fig.1.27 Meci de baschet Fig.1. 28 În curtea interioară se află terenul de sport
Construcția care găzduiește astăzi Colegiul de Arte” Regina Maria” s-a desfășurat pe o perioadă de șapte ani începând din 1977, atunci când s-au pus bazele Școlii NR.42, destinația inițială a clădirii. Suprafața utilă a clădirii este de 2,831 mp, spațiu în care sunt găzduite 24 de săli de clasă, 98 de cabinete, o cancelarie, patru birouri, o bibliotecă, un cabinet medical, o sală pentru orchestră și una destinată concertelor.
Sălile de clasă nu sunt foarte mari dar asigură iluminatul natural, pentru schimbul unu și parțial pentru cel de după amiază, unde se folosește și cel artificial. În sălile de clasă găsim parțial bănci moderne, dar și tradiționale. Atelierele sunt dotate în mare parte cu diferite materiale și ustensile de ultimă generație. În sălile de clasă și ateliere este asigurată o temperatură optimă pentru desfășurarea activității (21 C)
Schema etajului I de la Colegiul Național Regina Maria. La parter găsim sala de spectacol, săli de clasă, biblioteca, sala de sport și un hol generos la intrare folosit pentru expunerea lucrărilor realizate de copii. La etajul III găsim sălile de clasă pentru instrumente, laboratoare de arte și sălile de balet.
Capitolul II
Obiceiuri și tradiții în Dobrogea
2.1 Obiceiul iarnă – Colindatul
” Cele mai multe din obiceiurile, credințele și năravurile aflate la noi, având cea mai mare parte originea lor de la romani, sunt păstrate și de frații noștri din Dobrogea; așa vedem: plugușorul, buhaiul, colinda religioasă cu florile dalbe și cea lumească cu Lerumi Doamne, sau și fără aceste cuvinte, păpușele, irozii, steaua, serbarea zilei de 1 Mai, obiceiurile de la înmormântări și nunți, tăierea porcilor la Ignat, credința în descântece, farmece, vrăji, în prevestirea cucuiveicilor, în pocnetul icoanelor, în șerpii de casă, iele, năluci, miazănoapte, stafii, strigoi, vârcolaci, zmei, balauri, în deochi, că Sfântul Ilie gonește dracii când tună, și alte multe care s-a păstrat de români ori unde s-au aflat ei “, scrie T. Burada în monografia” O călătorie în Dobrogea” apărută în 1880 la Iași.
Dobrogea este teritoriul care, de-a lungul timpului a fost cotropit de greci, perși, Imperiul – bizantin, Imperiul vlaho-bulgar, Imperiul otoman și fiecare din aceste etnii au păstrat tradițiile specifice marilor sărbători religioase și a obiceiurilor din viața de zi cu zi, care au influențat obiceiurile locului.
Sărbători specifice etniilor dobrogene.
Obiceiuri specifice de iarnă care încep cu sărbătoarea Sfântului Andrei, numit ocrotitorul românilor și care a poposit o vreme în Dobrogea. Această sărbătoare este încărcată de simboluri, superstiții și reprezintă prima sărbătoare de iarnă numită” cap de iarnă”. În noaptea de Sfântul Andrei, tradiția spune că tocurile ferestrelor și ușilor se ung cu usturoi pentru a se ferii oameni și animalele de strigoi, moroi, duhuri rele. Tot în această noapte se pot face și farmece de dragoste, pentru că în această noapte se deschid cerurile și se poate trece dintr-o lume în alta. Fetele nemăritate își pot afla ursitul prim mai multe metode, cea mai cunoscută este cea cu busuioc sfințit pus sub pernă, pentru a visa ursitul. Altă metodă ar fi, ca într-o cană de lut încinsă pe cărbuni se aruncă o verighetă și se poate vedea chipul ursitului. Tot de Sf. Andrei, oamenii aflau cu vă fi următorul an din punct de vedere meteorologic, sfărâmau 12 cepe, una pentru fiecare lună, în podul casei și după 25 decembrie cepele care s-au înmuiat anunțau lunile cu ploaie, iar care încolțeau anunțau lunile de bogăție.
Un alt obicei de Sf. Andrei este” Bocetul Andreiului” – fetele confecționau o păpușă din cârpe, o așezau pe laviță și o jeleau, acest obicei reprezenta că își luau adio de la anul care urma să se încheie. O dată cu această sărbătoare femeile nu mai torc lâna și nu mai țes în război. Tradiția spune că în seara de Sf. Andrei se mănâncă plăcintă de dovleac.
Ucrainenii sărbătoresc pe stil vechi (13 zile mai târziu) sărbătoarea Sf. Andrei și unul din obiceiurile specifice este că fetele nemăritate pot afla ursitul sau din ce zonă va fi viitorul soț. Ele prepară o turtă într-un mod distractiv, mergeau la Dunăre luau apă în gură și adăugau mălai când ajungeau acasă, pentru prepararea turlei direct în cavitatea bucală. Dacă nu reușeau din prima, repetau procedeul. Rușii lipoveni nu au obiceiuri de Sf. Andrei.
O altă sărbătoare iubită de copii este Sf. Nicolae pe 6 decembrie, unde a ceștia curăță ghetuțele și le așază la ușă, sperând să primească dulciuri. Copii cuminți primesc daruri și cei neascultători primesc o nuielușă. Tot de Sf. Nicolae se constituie ceata de colindători și încep repetițiile (acestea sunt zilnice, individual sau în grup pentru sincronizare în interpretare). Se stabilește rolul fiecăruia în ceată (numărul membrilor este în funcție de tradiția locului, dar în totdeauna număr par 10-12) cum a fi: șeful cetei (ales prin vot de membrii grupului), ajutorul (la Cochirleni) sau susținătorul (la Ciobanu) care poate prelua atribuțiile șefului cetei, capul de chez (la Rasova) care răspunde de repertoriul cetei, casierul (dar putem întâlni și contabilul la Canlia sau socotitorul la Ion Corvin), cărăușul sau măgarul (care are rolul de a căra sacul cu daruri), țuicarul – numai la Ciobanu (care are rolul de a căra băutura), pisica (care are rolul de a cerceta dacă gazda nu a uitat cârnați afară), colăcarul (la Oltina și Cochirleni).
Tot în această perioadă este pregătită și gospodăria, fiecare membru al familiei are sarcinile lui în funcție de sex și vârstă. Tata (capul familiei) ajutat de băieții mari reperă gardurile, porțile casei și a anexelor, sparg lemne (pentru cele trei zile de Crăciun, pentru că este păcat să lucreze în aceste zile), tăierea porcului și conservarea acestuia. Femeile, ajutate de fețele mari se ocupă de curățenie, prepararea cârnaților, a mâncărurilor specifice și cocăturilor.
În ajun de Crăciun, cete de copii și tinerii pornesc la colindat din zori și până a doua zi în zori. Inițial cetele erau alcătuite doar din tineri necăsătoriți, fetele nu mergeau la colindat, ele primeau colindătorii. Acum întâlnim în satele Dobrogene trei tipuri de cete sau grupuri: grupuri de copii, grupuri de tineri și grupuri de bărbați însurați.
În Ajunul Crăciunului copii colindă cu” Bună dimineața”, dar pot umbla și cu” Portocala” sau” Foaie verde portocală” la Seimeni, Dunărea, Negureni.
” Foaie verde portocală
Noi suntem copii de școală
Și-am pornit să colindăm
Pe la case să urăm
Bună dimineața la Moș Ajun
Ne dați ori nu ne dați?”
La Mereni rar se colindă din casă în casă, copii se strâng într-un loc bine stabilit, unde vin și gospodarii cu daruri pentru colindători. În Băneasa și Rasova se colindă cu” Chiti-mitii” care reprezintă colindul original:
” Chiti-miții după sac
Zgâii ochii la colac
Dați colacu și hornacu
Că plecăm la altă casă
Că e fată mai frumoasă
Și slănină mai gustoasă”
Obiceiul de colindat este însoțit în satul Adamclisi, de jocul caprei numit țurcă. Unul din tineri este costumat, cu un costum care întruchipează o barză cu coarne de cerb sau un cerb cu cioc de barză și joacă alături de colindători, aceștia sunt răsplătiți cu colaci, cozonac, fructe, țuică fiartă și bani.
Un alt obicei răspândit în Dobrogea este colindatul cu măști în seara de ajun, când se merge cu ursul și oleleul. Unul din tineri este costumat în urs sau poartă doar o mască cu coarne care are rolul de a înspăimânta. Oleleul merge doar în gospodăriile oamenilor înstăriți, unde este ospătat și primește bani. Tot tradiția spune că cel care a interpretat oleleul nu poate merge la biserică anul care vine.
Fig.2.1 Colindători cu măști
www.romania-travel-guide.com/atractii/traditii-locale/traditii-si-obiceiuri-din-dobrogea.html
În dimineața zilei de Crăciun – Sărbătoarea Nașterii Domnului, dobrogenii merg la biserică, îmbrăcați în haine de sărbătoare, după slujbă sărbătoresc în jurul mesei cu familia și prieteni. După Crăciun încep pregătirile pentru Anul Nou, unde se merge cu Sorcova și Plugușorul. În Tulcea există și dansul cailor, care este un simbol al forței și al tinereții (este un dans dinamic, care arată legătura dintre cal și călăreț). Copii merg cu boabe de grâu din casă în casă cu urări de sănătate și belșug pentru gazde, obicei este numit semănat. La casele unde sunt fete de măritat merg flăcăi tineri și frumoși cu semănatul.
Sărbătorile de iarnă se termină cu Boboteaza. În ajunul Bobotezei se ține post, bătrâni țin post negru pentru iertarea păcatelor, fetele nemăritate pun busuioc sub pernă pentru a afla ursitul.
2.1.1 Descolindatul
” Potrivit concepției populare, colindătorii ne apar ca un fel de vrăjitori cu puterea de a săvârși adevărate miracole, aducând la fiecare casă colindată sănătate și fericire. Ei sunt depozitarii magici ai norocului, ai bogăției și belșugului, ai sănătății și longevității. Cu un cuvânt, a tot ceea ce poate fi imaginat cu bine sau cu fericire. Într-o asemenea calitate, colindătorilor li se atribuie, pe tot timpul cât ei exercită această funcție, puterea de a distribui gazdelor urâte din acele bunuri care constituie fericirea traiului pe pământ. Această miraculoasă transformare de bunuri materiale și spirituale asupra gazdelor reușesc ei s-o realizeze prin urările directe sau indirecte, pe care le pronunță la adresa lor.”
Colindatul afară, fără contact vizual cu gazda, dădea posibilitatea gazdei să ignore ceata și celor din ceată la descolindat și la anumite manifestări foră a exista o vină individuală. Așa încercau cetele de colindători să pedepsească gazdele pentru ofensa adusă, prin decolindat de oarece nu au apreciat intențiile lor.
Purificarea morală a satului, de sărbători se realiza prin” orăcălia” strigarea peste sat.” La Lăsarea secului, când începeau pregătirile pentru întâmpinarea sărbătorii Învierii Domnului, același rol îl îndeplinea și descolindatul pentru Crăciun și sărbătorile imediat următoare: Anul Nou și Boboteaza. Aceste conotații explică și aprobarea unanimă a locuitorilor care, nu numai că nu se revoltau când aflau ceea ce au pățit uni din consătenii lor, dar chiar luau apărarea colindătorilor făptași, apărându-i la nevoie. Gazdele neospitaliere erau judecate fără cruțare nu numai de către membrii cetelor, ci și de opinia satului, informată de colindători, pe diferite căi, riscând să fie excluse, la nivelul comunicării culturale, din comunitate.” Petru Caraman în acest sens menționează” În consecință, chiar numai actul de a se răspândi prin sat zvonul că” Cutare „gospodar i-a alungat pe colindători ori că le-a împărțit prea puține daruri sau de rea calitate constituie o temută răzbunare din partea colindătorilor asupra gazdelor la care au colindat sau au avut intenția să colinde sau au fost împiedicați”.
Descolindatul a apărut în Dobrogea de sud cum precizează Petru Caraman în lucrarea” Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei”, ca text erau mai scurte decât colindele și se caracterizau prin urări inverse decât la colindat pentru gospodar.
” Dați-ne măcar parale!
Că vă luăm ușa-n spinare.” În satul Strungă
La Hârșova colindătorii ne primiți aruncă porta pe o uliță din sat, iar la Cașla” ei o urcă într-un copac mai înalt din ogradă sau din grădina casei. Spre a le izbuti din plin această șotie, e nevoie să facă totul în cea mai mare liniște, ca să n-audă cei din casă și le răstoarne planul. În acest scop, pe când cea mai mare parte a cetei se ostenește cu urcatul porții, unul dintre colindători stă la pândă”.
În ale sate colindători care nu au fost primiți de gazde obișnuiau să scoată o roată de la car (în Peștera), scoaterea vitelor din curte (la Vadu Oii și Comana), împrăștierea clăilor (la Cernavodă), rupera crengilor la pomi (Gârliciu), murdărirea casei cu găinaț (Topalu), murdărirea porților și a ferestrelor (la Gârliciu, Hârșova) și alte pozne.
2.2 Obiceiuri de Paște
Paștele reprezintă cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Învierea Domnului este pregătită printr-o perioadă îndelungată de post (40 zile) și aduce multe obiceiuri și practici magice. Postul mare are ca scop și purificarea naturii și există în Dobrogea obiceiul numit Olăria sau Hurhumbalul când sătenii aprind focul din resturi vegetale, simbolizând curățarea naturii și înlocuirea culturilor vechi cu lele noi. Un alt obicei din satul dobrogean îl reprezintă urcarea pe un deal a unei roți înfășurate în paie de unde îi dau drumul, ce exprimă cursul soarelui.
De lăsatul secului copii participă la bătaia alviței. De grindă este legată o bucată de alviță și cine participă trebuie să muște din alviță fără să folosească mâinile. Cei care mușcă din alviță își pun o dorință.
Lăzărelul este un alt obicei din Sâmbăta Floriilor, aceasta mai este numit și Sâmbăta lui Lazăr. Lazăr sau Lăzărelul este ca un zeu al vegetației care moare și renaște în fiecare an, exprimând regenerarea naturii. La acest ceremonial participă copiii, care sunt responsabili cu dansul ritualic și mamele care formează grupul de colindători.
La acest obicei se vorbește despre Lazăr care moare în pădure. Mama și surorile fecioare îl bocesc pe Lazăr și din mormântul său se înalță un copac falnic. Și tot tradiția spune că Lazăr ar fi frate cu cucul, de care s-a rătăcit și de atunci se strigă ne încetat unul pe altul.
Din prima zi a săptămânii mari și până ultima zi de post, oamenii repară, văruiesc casele, se face curat la animale pentru că totul trebuie să fie curat de Paști. Fetele de măritat, conform tradiției, trebuie să se grăbească pentru a termina treburile. În cazul în care nu reușesc, Joimărița, o femeie fioroasă pedepsește lenea fetelor prin pârlirea părului și arderea mâinilor și a fuioarelor de cânepă ne toarse. Tradiția spune că luni este ziua pentru curățenie, marți nu se muncește, pentru a nu seca grânele și laptele vacilor. Cine muncește în această zi, se spune că va avea recolte puține, vacile vor da lapte puțin și gospodarul va avea dureri de cap și va fi chinuit de boli tot anul. În Joia Mare sau Neagră este sărbătoarea morților, când se spune că sufletele acestora se întorc la casele lor și din acest motiv familiile merg și curăță mormintele. Tot în Joi Mari se aprind și focurile în cimitir, ca cei decedați să aibă lumină și căldură și se împarte pâine, vin și apă. Tot în această zi se vopsesc ouăle și se pregătește pască. Vinerea numită și Vinerea Seacă este ziua în care se ține post negru, nu se muncește, deoarece tot ce se lucrează în această zi se strică. Sâmbătă este ziua în care se prepară mâncarea pentru ziua de Paște.
Încondeierea ouălor nu este specific dobrogean, acestea fiind un obicei adus de cei care sau stabilit aici din celelalte zone ale țării. Vopsitul ouălor se realiza cu culori naturale obținute din fierberea frunzelor, florilor, tulpina plantelor sau coaja acestora.
Prima zi de Paște, este sărbătorită în familie, după întoarcerea de la biserică cu lumină și bucatele sfințite. În prima zi de Paște există și un ceremonial al ciocnitul ouălor, se începe cu ciocnitul ouălor roșii și apoi a celelalte culori. Întotdeauna cel mai învârstă ciocnește cu cel mai tânăr. În prima zi de Paști nu se consumă ouă ne vopsite.
În a treia zi de Paște există un obicei numit Paparuda specific comunității lipovene, care constă în stropitul cu apă a unui alai de fetelor împodobite cu flori, care intrau din curte în curte și cântau un cântec ritual, bătând din palme, paparuda dansa un dans săltăreț. Alaiul de fețe nu are un număr fix, dar una sau două fete sunt costumate (înfășurate în frunze și ghirlande de buz (brusture, alun, stejar). Ghirlandele de buz sunt prinse cu cotoarele în sus și legate cu pamblici roș. Paparuda invocă ploaia. Textul magic este:
” Paparudă-rudă,
Vino de ne udă
Cu găleata- leata
Peste toată ceata;
Cu ciubarul–barul
Peste tot poporul.
Dă-ne Doamne, cheile
Să descuiem cerurile
Să pornească ploile,
Să curgă șiroaiele
Să umple pâraiele.
Hai, ploiță, hai!
Udă pământurile
Să crească grânele
Mari cât porumbele.
Hai, ploiță, hai!”
Pe lângă forma românească, Paparudă, și cea aromână, Pirpiruna, este forma bulgară.
Un alt obicei este Coloianu în a treia miercuri după Paște, care constă în confecționarea unei păpuși de lut și este îngropată în câmp, după o perioadă este dezgropat și împrăștiat pe câmp simbolizând culturi bogate și belșug.
2.3 Tradiții din timpul anului
Dragobetele în tradiție se spune că dragobetele este un tânăr zeu dac, în funcție de zonă este sărbătorit între 24-28 februarie și 1- 25 martie. În Dobrogea este sărbătorit în 24 februarie și este considerat protector al îndrăgostiților. În Muzeul de Artă Populară din Constanța Dragobetele este reprezentat de lingura de lemn. „Lingura din lemn simboliză unitatea familiei și faptul că tinerii care alegeau să pornească pe drumul căsniciei urmau să mănânce cu aceeași lingură, împărțind toate bucuriile și necazurile vieții de cuplu. Țăranul român asocia ziua de Dragobete cu începutul anotimpului verde, motiv pentru care acestei zile i se mai spune și Dragobete Cap de primăvară. Ziua de 24 februarie este sărbătorită, cu precădere, de către fete și feciori, dar și de către tinerii căsătoriți. Dragobete nu este doar protectorul îndrăgostiților, ci și patronul păsărilor existând credința că începând cu 24 februarie, păsările ne migratoare încep să se strângă în stoluri, să se împerecheze și să-și construiască cuiburi”, a precizat Maria Magiru
Fig.2.2 Dragobete
https://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-cum-este-sarbatorit-dragobetele-in-dobrogea-368601
Drăgaica -” zeița agrară, protectoare a lanurilor înspicate de grâu și a femeilor măritate, sinonimă cu Sânziana este, în Muntenia, sudul Moldovei și Dobrogea, Drăgaica. Aceasta se naște la 9 martie, echinocțiul de primăvară în Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, crește și se maturizează miraculos până la 24 iunie, ziua solstițiului de vară.” Sărbătoarea Drăgaicei este ziua în care se pot culege plantele de leac. Fetele nemăritate culeg flori de sânziene din care fac cununi și apoi le pun la porți sau la ferestre pentru a atrage norocul și belșugul. Cele care doresc să se căsătorească culeg flori de sânziene formând un buchețel și îl pun sub pernă pentru a-și visa sortitul. Femeile măritate poartă florile în păr sau le pun în sân pentru a fi mai atrăgătoare. În unele sate este obiceiul ca fetele să aleagă pe cea mai frumoasă și mai cuminte dintre ele și apoi să umble alături de ea prin sat și astfel alaiul Drăgaicei se oprește la răscruci, unde cântă și dansează.
” Legendele povestesc că Sânzienele sunt zâne bune care vindeca bolnavii, înmulțesc animalele și păsările și apără recoltele de grindină. Însă dacă nu sunt sărbătorite cum se cuvine, Sânzienele se transformă în zâne rele, cunoscute sub numele de iele. Acestea aduc furtuni, îmbolnăvesc oamenii și lasă plantele fără leac.”
” De Drăgaică, nu se spală, nu se coase pentru că în această zi este cap de vară, iar „soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază” a afirmat Magiru.La Dunăreni, două fete îmbrăcate în haine bărbătești și două în haine femeiești de sărbătoare se apucau cruciș de mână, dansau și se opreau pe la case unde colindau. Fetele purtau o basma albă pe care o fluturau în timpul jocului tip colindând:
„Noaptea Sânzienelor
Între cer și pământ…
Iubite de Lună și vânt
Plutesc peste plaiuri…
Alături de zâne cântând
Cunune-mpletesc…
Din razele Lunii
Din florile alese
Proaspăt culese
Din rouă de seară
Cunune-mpletite”.
La Rasova – ceața era formată din nouă fete care aveau în mână și câte o coasă, Semn că Sf. Ion a fost tăiat de sabie sau (vezi Călușarii) când două cete de Drăgaică se întâlneau, se luptau între ele.
În satul Siminoc – Murfatlar, fata care reprezenta zeița (reminiscență a cultului Marii Zeițe Neolitice) este îmbrăcată în mireasă, cu rochie albă și cunună de sânziene. Și aici, grupul este însoțit de un băiat care cântă la fluier sau la cimpoi; fetele poartă și aici o coasă sau o seceră și un smoc de fire de grâu – semn că a sosit vremea secerișului. „Dacă petrecerea se continuă și seara, atunci pe locuri mai înalte din jurul satului se aprindeau focuri la care participau numai flăcăii; spunând glume, săreau peste foc. Când focurile erau aproape pe terminate, băieții coborau în sat unde urmau un alt ceremonial: înconjurau cu foc câmpurile, grădinile, casele, iar „restul de foc” rămas îl îngropau în mijlocul grădinii celui mai bun gospodar (act apotropaic, fertilizator și divinatoriu) pentru ca anul viitor să fie mai bogat. Se fac zgomote nocturne puternice, se aud chiuituri, strigături, pocnitori, pentru a alunga duhurile rele,” a subliniat Magiru.”
Rusalii cunoscută că moșii de vară și reprezintă Pogorârea Duhului Sfânt. Rusaliile se sărbătoresc trei zile și tradiția spune că: nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii sau pe lângă fântâni pentru că te poți întâlni cu spiritele rele. De Rusalii nu se muncește, cine muncește vă fi pedepsit de iele, nu e bune să te cerți că vei” fi luat de Rusalii”, nu se doarme afară în noaptea de Rusalii că vei cădea sub puterea ielelor. Și tot tradiția spune, că timp de două săptămâni de la Rusalii nu se culeg plante tămăduitoare.
Fig.2.3 Moșii de vară Fig.2.4 Fete cu cunună din spice de grâu
https://adevărul.ro/locale/călărași/traditii-sisuperstitii-rusalii-ziua-spirite-malefice-iau-mintile-oamenilor-ceminuni-fac-florile-tei-nu-cazi-prada-farmecelor-1_57456e805ab6550cb8478b7d/index.html
2.4 Obiceiuri de nuntă
În Dobrogea tradițiile de nuntă sunt variate, sunt îmbinate obiceiuri de la români și de la celelalte etnii.
La aromâni, acum 100 de ani, pregătirea părinților începea de când copii împlineau vârsta de 12-14 ani, când își făceau griji pentru rostul lor. Când băiatul cel mare creștea” era dat la o parte la casa lui” și cel mic rămânea cu părinții, acest obicei este întâlnit și la români, copilul cel mic rămâne cu părinții pentru a îngriji de ei.
Băieții mergeau în pețit la casele cu fete, adică să încerce. Nu era o rușine să fi refuzat, era datoria băiatului să întrebe, dar în unele cazuri” băteau palma” doar părinți. Pregătirea de nuntă începea o dată cu logodna. Nunta dura șape zile, începea miercuri și se termina săptămâna următoare miercuri (în zile noastre durează trei zile). Nunta are două părți: o parte este la casa mirelui și la casa miresei și partea a doua când vine nașul și ia mireasa cu neamul ei și merg la nuntă mare, la neamul mirelui. Tradiția spune că la capul miresei se așază bomboane în noaptea nunții. Invitațiile la nuntă constau în bani, pâine și vin și era repetată în joia dinaintea nunții.
La bulgari nașul vine cu mirele și neamul acestuia și cântă la ușa miresei și femeile de dincolo de ușă răspund.
” Vedeți că v-am luat mireasa!
Acuma nu aveți încotro, trebuie s-o dați!
Nu vă vom da!
Ba o dați, ba o dați!”
La lipoveni de rit vechi acceptarea băiatului de către fată se realizează prin acceptarea basmalei (șalka) de viitoarea mireasă. Logodna se realizează prin trimiși din partea mirelui la casa feței pentru a fixa data nunții și care este comunicată de către preot întregii comunități.
La turco- tătari de cele mai mute ori fetele sunt răpite de băieți și acest tip de căsătorie reprezintă o tradiție. Dacă fata nu este răpită și pețitul decurge normal, din partea băiatului este trimisă prima dată o femeie mai învârstă, care are rolul de a afla dacă părinții sunt de acord și dacă totul este bine, părinții băiatului vin la casa fetei cu daruri simbolice. Cu această ocazie părinții băiatului oferă o boccea de pânză acoperită cu o batistă brodată la un colț (mendil) numită batistă de nuntă. În boccea erau puse: grâu, zahăr, materiale pentru rochii și un fir roșu care reprezintă legământul. La rândul ei familia miresei dăruiește mirelui o cămașă, papuci, maieu și dulciuri. Aceste daruri sau ritual simbolizează înțelegerea. Dacă darurile erau acceptate se fixă data nunții, dacă unu dintre miri rupea logodna trebuia să înapoieze darurile. Dacă fata era furată ceremonia era oficiată acasă, dacă nu la Geamie.
2.5 Obiceiuri și tradiții la nașterea copilului
” Un copil se naște aducând pe lume bucurie, durere fizică, teamă, dar și miracol. Un proverb românesc că datoria fiecărui om e să crească un copil, să construiască o casă și să planteze un copac. Toate aceste obligații, odată împlinite, sunt simțite de cei car le-au adus la bun sfârșit ca forme ale dăinuirii.”
La români și aromâni există obiceiul ca imediat după nașterea copilului, familia începea să se preocupe de viitori nou-născutului. În a treia seară, de la nașterea copilului, pregăteau o masă îmbelșugată pentru Ursitoare, acestea având rolul de a stabili viitorul copilului. Din acest motiv, pe masă erau așezate bucate alese, ca Ursitoarele să prevestească un viitor bun copilului. De pe masă nu lipsește turta Sfintei Maria.
Nașterea, în tradiția poporului tătar este un eveniment important pentru familie, dar și pentru întreaga colectivitate, prilejuind manifestări cum ar fi „Loqsa–Giyîn” în traducere „adunarea în jurul lăuzei”. Moașa, numită ebanay este femeie pricepută în nașteri, numită și, „doftoroaia satului” ea își începe misiunea cu rugăciuni, precum aceasta.
” Urarea – rugăciune cuprinde invocarea divinității supreme, dar numele pomenite aparțin personajelor coranice care trebuie să-l protejeze pe nou-născut, acesta sau aceasta va trăi mult, precum sfinții numiți. Îngrijirea lăuzei era un alt moment important, ea era „strânsă” în brâu lat înfășurat peste burtă, ridicând-o chiar. Din epoca preislamică rămăseseră credințe precum punerea unei bucăți de fier peste prag, cu scopul de a feri lăuza și copilul de deochi, cel care intra în casă, călcând pe fier, „pierdea puterea” de a face rău. Tătarii credeau că acest fier are și menirea de a feri copilul de bube. Obiceiul se poate explica și ca o rămășiță a credinței în totemuri. Nașterea unui băiat era prilej de bucurie, se spunea că la nașterea fiului” râd pereții” pentru că băiatul de la 9-10 ani ajută în gospodărie, la câmp, poartă numele familiei. Tătarii mai spuneau că atunci când rostești” ul” adică băiat, se umple gura, de fapt ea se rotunjește. Când rosteau tătarii cuvântul” qîz” adică fată, fiică, gura se strânge. Nașterea unei fete se asocia cu” tristețea zidurilor”. În epoci trecute de bejenie, de sărăcie, fata era o povară, ea muncea mai puțin la câmp, ea își pregătea chiar de la naștere zestrea. O altă zicală tătară a ajuns până la noi: tătarul, musulmanul trebuie să se grăbească în aceste trei situații: să-și înmormânteze decedatul, să-și facă rugăciunea (namaz-ul) și să-și mărite fata.
La tătari, ca și la români, există credința că la nașterea unui copil, pe cer se naște o stea, se scrie destinul, cartea sorții. Kader (destinul) era un dat hotărât deja, fatalismul dominând epocile ignoranței. Avem zicala mannay yazî (ce e scris pe frunte), în care se credea. Tata, hogea Șaip, avea un răspuns la toate: Știe Alla/Allanîn degenî bolar. Dacă în civilizația română există expresia” vai de steaua mea” la tătari avem echivalentul” qaderîm, yazîm.”
2.6 Gastronomie
Dobrogea are o gastronomie cu influențe geografice cât și etnice. Dacă vorbim de influențe geografice în preparatele culinare găsim o diversitate mare, dar predomină oaia și peștele, dar și carne de vită, porc, legume, lapte. Din preparatele des întâlnite avem: fierturile acre (ciorbă acrită cu borș sau zeamă de varză), ostropel, tocăniță și diverse umpluturi.
” Dar dintre toate preparatele culinare ale zonei, Batalul la proțap este, de departe, cel mai savuros preparat. Pregătit după o metodă turcească, din felii de pulpă, sărate și piperate după gust, aromate apoi cu un praf de cimbru, unse cu un pic de muștar și puse în țepuși cu felii de ceapă între ele pe grătar încins (carnea cu toate mirodeniile se lasă mai întâi la rece 24 de ore ptr. fezandare) preparatul are o savoare și mai mare dacă se asociază și cu un pahar de vin, care să-i potențeze aromele. Ghiuden-ul pregătit din carne de oaie, capră sau vacă este un cârnat uscat, presat și foarte condimentat, care alături de Babic – salam crud-uscat din carne de oaie și vită în proporții egale, puternic condimentat, vin și ele să întregească paleta de minunații gastronomic dobrogene.”
Preparate tradiționale românești
Plăcintă Dobrogeană
Ingrediente: – Pentru aluat: o cană cu apă, două sau trei linguri de ulei, sare, o lingură de oțet, 450-500 g făină; – Pentru umplutură: 1 kg de brânză ușor sărată, iaurt gras sau smântână, 6-8 ouă, sare.
Obținem o cocă nici moale, nici tare din făină, apă, ulei, sare și oțet și împărțim aluatul în 6-7 mici bucăți. Întindem separat fiecare bucată de aluat cu făcălețul. Umplutură o realizăm din brânză dată pe răzătoare într-un castron și se amestecă cu iaurt sau smântână și cu 6 ouă bătute ca pentru omletă, peste care adăugați un praf de sare.
Umplutura este întinsă pe foi și apoi acestea sunt strânse cu mâna și așezate în tavă, care prealabil a fost unsă cu ulei sau untură.
Fig.2.5 Preparat românesc
https://folclor-romanesc.ro/wp-content/uploads/2017/02/Placinta-dobrogeana-traditionala.jpg
Preparate tradiționale la aromâni
Piperchi țârgâsiti
Ingrediente: – ardei, roșii (suc de roșii), usturoi, brânză, sare și piper
Ardeii sunt tăiați cubulețe și se pun la călit în ulei.
Când ardeii s-au călit se adaugă roșii de cojite tăiate cubulețe sau sucul de roșii și se mai lasă cca. 5 minute.
Se adaugă apoi usturoiul tocat mărunt și brânza răzuita și mai fierbem cca. 5 minute.
La final, se potrivește de gust cu sare și piper. Se servește caldă.
Fig.2.6 Preparat aromân
https://gastronomietraditionala.ro/gastronomie-dobrogeana
Preparate tradiționale la bulgari
Kavarma
Ingrediente: carne de pui sau porc, ulei sau untură, ceapă, vin, ciuperci, ficat de vită sare, piper.
Carnea se taie cubulețe și se unge cu grăsime și este așezată într-un vas de lut, se adaugă ceapa tăiată.
După ce carnea se înmoaie se adaugă ficat de vițel tăiat felii, ciuperci tăiate, piper, vin, paprikă, sare după gust.
Se amestecă bine și se pune apoi la copt, la temperatură moderată.
Se servește caldă în vase de lut.
Fig.2.7 Preparat bulgăresc
https://gastronomietraditionala.ro/gastronomie-dobrogeana
Preparate tradiționale la lipoveni
Saramură de crap
Ingrediente: 2-3 crapi, roșii, ardei capia roșii, oțet, ulei, foi de dafin, piper, cimbru, și busuioc, usturoi.
Peștele curățat se frige pe grătar, împreună cu roșiile și ardeii
Separat, într-o cratiță la fierbe apa cu oțet, sare, ulei, piper, foi dafin, cimbru și busuioc.
După ce apa a dat în clocot se adaugă peștele, mujdeiul, roșiile, ardeiul copt și se mai lasă, două trei clocote, să pătrundă peștele.
Se servește cu pătrunjel presărat deasupra și însoțit de mămăliguță.
Mujdeiul – usturoiul este curățat și pișat, apoi este frecat cu o lingură de lemn, adăugând câte puțin ulei. Se amestecă până ce obținem o pastă.
Fig.2.8 Preparat lipovenesc
https://gastronomietraditionala.ro/gastronomie-dobrogeana
Preparate tradiționale la tătăresc
Șiberek
Ingrediente: – Pentru aluat: 800 g făină, 400 ml apă caldă, sare; -Pentru umplutură: 1 kg. carne de oaie sau vită tocată, 3-4 cepe, sare, piper, mentă și ulei pentru prăjit.
Se frământă o cocă din apă călduță și adăugăm făina treptat, până ce obținem un aluat nici foarte moale, nici foarte vârtos, să putem întinde ușor. Aluatul se taie în fâșii lungi care apoi se împart în bucăți mici și acestora le dăm forma de biluțe (cât o nucă).
Separat pregătim compoziția pentru umplut șuberekul. Se curăță ceapă și se taie mărunt.
Carnea tocată o punem într-un bol, adăugăm ceapa tocată, piper și sare după gust și condimentăm cu mentă.
Compoziția se amestecă totul foarte bine și pentru a putea fi întinsă mai ușor se adaugă apă caldă, asta în funcție de cantitatea de carne.
Din fiecare biluță se va întinde o foaie cât mai subțire cu ajutorul unei vergele (oklau -denumire tătărească). Pe o jumătate din foaie se adaugă o lingură de compoziție care se va întinde pe aceasta, iar cealaltă jumătate se va plia peste ea. Se apasă apoi cu degetele bine pe margini ca să le lipim.
Se prăjesc șuberekurile în baie de ulei încins, pe fiecare parte până devin aurii. Se servesc calde, după preferință alături de un iaurt zdravăn sau de airan, compot sau murături.
Fig.2.9 Preparat tătăresc
https://gastronomietraditionala.ro/gastronomie-dobrogeana
2.7 Studiu de caz
Obiceiuri și tradiții de mărțișor – tehnici de realizare a mărțișoarelor
Pentru a cunoaște și a păstra tradițiile de mărțișor am realiza activități extra curriculare în cadrul proiectului tematic „ Tradiții de Mărțișor”, la care au participat elevii claselor a-V-VIII-a, activitatea s-a desfășurat în sala de clasă, timp de două săptămâni și s-a finalizat cu o expoziție și un târg de mărțișoare.
Tema proiectului „Tradiții de Mărțișor” se înscrie în aria abilităților practice și implică elevul în căutarea, sortarea materialului necesar, culegerea de informații pentru realizarea temei propuse, dar și de cunoaștere a tradițiilor la români, moldoveni, bulgari, aromâni (macedoneni), albanezi. Proiectul a urmărit punerea în valoare a potențialului artistic și creativ al elevilor și de a stimula lucrul în echipă. Mărțișorul care reprezintă simbolul primăverii, se confecționa în casă din fire de cânepă, lână roșie și albă, care se lega în formă de 8 și se atârnau monede de aur sau argint, muguri, flori și se legau la piept sau la gât, mână, picior în funcție de zonă și se purtau toată luna martie .Se credea despre ele că vor aduce noroc fiind adevărate talismane protectoare și binefăcătoare.
În timp forma mărțișorului a evoluat, dacă la început era reprezentat de o monedă de aur sau argint la care se atârna un șnur împletit din două fire alb și roșu ( alb – reprezintă puritate, înțelepciune; roșu -sânge, foc), mai târziu a fost reprezentat de mici pietre de râu înșirate pe ată și vopsite în alb și roșu, ca în zile noastre să fie simbolizat de mărgele colorate, ceramică sau flori. Tradiția de mărțișor este specifică zonei balcanice, originară din zona istorică a Maramureșului și Bucovinei de nord și până la granița Bulgariei cu Grecia.
Necesitatea realizării proiectului.
Fig.2.10 Mărțișorul – simbolistică și tradiție la diverse etnii dobrogene
În perioada de desfășurare a proiectului, elevii au fost împărțiți în grupe de lucru și au realizat felicitări, brățări și mărțișoare folosind diferite tehnici ( quilling, fire de bumbac sau lână, paste, materiale reciclabile).
Tehnica quilling datează din secolele 14 – 16 când călugării și călugărițele din Franța și Italia foloseau această tehnică de a rula și modela hârtia aurită pentru a decora coperțile cărților și a diferitelor obiecte de cult. Mai târziu această tehnică este întâlnită în Marea Britanie pentru decorarea ceștilor de ceai și a diverselor obiectelor de mobilier.
Cu tehnica quilling au fost realizate felicitări și mărțișoare și au fost folosite următoarele materiale:
hârtie de quilling
ac pentru quilling
adeziv (lipici)
șablon pentru quilling (cu cercuri)
ace cu cap mare pentru ficsare.
foarfecă
carton
creion
Norme de protecția muncii
Nu vã jucați cu foarfecele ȋn timpul lucrului;
Nu vã bãgați acele ȋn gurã;
Nu ȋndreptați foarfecele cu partea ascuțitã cãtre coleg;
Se lucreazã numai stȃnd pe scaun;
Materialele folosite se pun ȋn ordine pe masă;
Nu se ling degetele de adeziv.
Proces tehnologic
Pentru realizarea mărțișoarelor și a felicitărilor cu tehnica quilling s-au succedat următoarele operațiuni: a fost realizat șablonul pentru modelul dorit, apoi au fost rulate fâșiile colorate de hârtie sub formă de cercuri cu ajutorul acului de quilling. Acestea au fost așezate în șablon în cercul dorit pentru a se desface și modela în forma dorită, apoi fixate și lipite cu ajutorul acelor pe pe carton.
Fig. 2.11 Epapele procesului tehnologic al realizării mărțișoarelor cu metoda quilling
Altă grupă a realizat brățări folosind tehnica împletitului cu noduri. Nodurile au fost folosite de strămoșii noștri la vânătoare, pescuit și pentru a creea haine. Există noduri marinărești, alpine, de vânătoare și de pescuit. Noi am realizat obiecte decorative (brățări) folosind tehnica nodurilor și am folosit trei sau patru fire de lână sau bumbac, de culoare albă și roșie.
Materiale folosite:
fire de lână sau bumbac de culoare roșie și albă
foarfecă
Norme de protecția muncii
Nu vã jucați cu foarfecele ȋn timpul lucrului;
Nu ȋndreptați foarfecele cu partea ascuțitã cãtre coleg;
Se lucreazã numai stȃnd pe scaun;
Procesului tehnologic
Pentru a determina lungimea brățării elevii ș-au măsurat închietura mâini cu centimetrul, pentru a determina lungimea firelor, care trebuie să fie de trei ori mai mare decât încheitura mâinii. Firele se îndoaie și se face un nod. Pentru că este nevoie de doi elevi, unul ține de nodul executat anterior, iar al doilea elev execută împletitura, apoi rolurile se inversează. La anexa 5 sunt fotografii din timpul obiectului propus.
Fig. 2.12 Epapele procesului tehnologic al realizării mărțișoarelor folosind tehnica împletitului cu noduri
Altă gupă a realizat felicitări și mărțișoare din paste făinoase, mărgele, materiale reciclabile și semințe.
Materiale folosite:
cartoane colorate
paste făinoase
mărgele
semințe de dovleac
lipici, aracet sau pistolul de lipit
foarfecă
creioane
ascuțitoare
lac sau ojă
Norme de protecția muncii
Nu vă jucați cu foarfecele în timpul lucrului;
Nu vă băgați acele în gură;
Nu ȋndreptați foarfecele cu partea ascuțită către coleg;
Se lucrează numai stând pe scaun;
Materialele folosite se pun în ordine pe masă;
Nu se ling degetele de adeziv;
Nu lăsăm sticluța de lac sau ojă deschisă.
Procesul tehnologic
Elevii au ales modelul, au desenat pe carton și cu ajutorul pistolului de lipit au aplicat pastele, mărgelele și semințele pe carton. În anexe am adăugat fotografii din timpul desfășurării proectului.
La începutul activității au fost prezentate normele de protecția muncii.
La efectuarea lucrărilor se utilizează aparate cu mânere electroizolante, corespunzătoare normelor de electrosecuritate.
Racordurile dintre aparatele electrice se va face, în mod obligatoriu, prin conductoare perfect izolate.
Este interzisă lăsarea fără supraveghere a aparatului aflat sub tensiune.
După terminarea lucrului acesta va fi scos obligatoriu de sub tensiune.
Uneltele de mână vor fi adaptate la dimensiunile antropometrice (formă, lungime, grosime) ale mâinii și posibilităților efortului fizic mediu al elevilor.
folosirea și mânuirea corectă a sculelor, uneltelor, mașinilor, materialului de prelucrat etc. și poziția normală (neforțată) în timpul lucrului;
păstrarea ordinii și curățeniei la locul de muncă;
Fig.2.13 Epapele procesului tehnologic al realizării mărțișoarelor folosind paste făinoase, semințe și materiale reciclabile
Proiectului tematic „ Tradiții de Mărțișor”
Argument: Primăvara. Iubire. Sinceritate. Simplitate. Dăruire.
Legendele ne amintesc de semnificațiile culorilor mărțișoarelor și de rolul important pe care îl aveau micile obiecte considerate adevărate talismane aducătoare de noroc și sănătate. Mărțișoarele ne sensibilizează pe toți în fiecare an. Ele marchează începutul primăverii și momentul în care în fiecare dintre noi se petrece o schimbare. Suntem emoționați de mărțișoarele din jurul nostru și ajungem să ne oprim în loc și să privim. Tema “Mărțișorul” se înscrie în cadrul obiectului abilități practice, dar este mult mai complexă deoarece îl provoacă pe elev să se implice afectiv și efectiv în realizarea temei, în căutarea și sortarea materialelor necesare, în culegerea de informații și curiozități referitoare la teme aleasă. În cadrul acestor activități se îmbină cât mai armonios utilul cu plăcutul, copilul construind noi produse utilizând toate formele de activitate: jocul, învățarea, munca și creația.
Descrierea proiectului:
Grupul țintă: elevii claselor a V a – a VIII a, mămici, bunici, cadrele didactice
Durata: 2 săptămâni
Resurse umane: copiii, cadre didactice, părinții,
Resurse materiale: planșe, creioane colorate, hârtie glasată, lipici, coli xerox, șnur de mărțișor, hârtie creponată, acuarele, pensulă, plastilină, cd -uri, mărgele.
Scopul: – păstrarea și transmiterea tradițiilor specifice 1 Martie și 8 Martie;
– Promovarea lucrărilor efectuate de copii.
Obiectivele proiectului:
– Să afle despre simbolurile primăverii;
– Să cunoască tradiții de mărțișor;
– Să știe ce reprezintă culorile alb-roșu din șnurul mărțișorului;
– Să știe pe cine sărbătorim de 8 MARTIE;
Inventar de probleme:
Centrul tematic:
În sala de clasă, au fost expuse câteva materiale care ilustrează diferite peisaje de primăvară, imagini cu familia, șnur de mărțișor etc. cu scopul de a stârni curiozitatea copiilor.
Finalitatea proiectului:
Evaluarea proiectului: – expoziție cu lucrările copiilor
– Fotografii în albumul clasei
– Un recital de poezii și cântece pentru mămici.
– Oferirea în cadru festiv de mini atenții făcute de copii pentru mămici.
Metode: conversația euristică, observația, explicația, demonstrația, exercițiul, povestirea, lectură, problematizarea, aplicația, munca pe echipe.
Responsabili
Preda Mihaela Anca
Zanfir Claudia Mariana
Văduva Alina Otilia
CONȚINUTUL PROIECTULUI
1 Martie reprezintă din zăpada rămasă apar primele fire de ghiocel, floare care reprezintă venirea primăverii. Tot în această perioadă frigul începe să se mai domolească iar razele soarelui să ne bucure și ziua să fie mai lungă. Reînvierea și regenerarea naturii este invocată prin Mărțișorul pe care fiecare român îl dăruiește tuturor celor dragi, o mică atenție prin care le spunem semenilor că sperăm ca primăvara să le aducă fericire și noroc.
Un obicei pe care toți dintre noi îl cunoaștem, Mărțișorul este o tradiție înrădăcinată în cultura română. De 1 Martie se obișnuiește ca toți să oferim și să primim acele mici simboluri ale primăverii, și anume mărțișoarele.
Conform unor legende, povestea mărțișorului este următoarea: Într-o bună zi soarele a coborât în sat, la horă, unde a luat chipul unui fecior, zmeu, care îi observă fiecare mișcare la răpit dintre oameni și la închis într-o temniță. Toată lumea sa întristat, păsările au refuzau să cânte, râurile să curgă, iar copiii să râdă. Nici o persoană nu cuteza să înfrunte pe zmeu. Dar, într-o bună zi, un tânăr se hotărî să plece să salveze soare. Mulți oameni l-au condus, oferindu-i tânărului puterilor lor pentru a-i fi de folos în luptă sperând că astfel acesta va putea să îl învingă pe zmeu și să elibereze soarele.
Drumul tânărului a durat nu mai mult nici mai puțin de 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. Într-un final acesta găsi castelul zmeului și începură lupta. Și au luptat ei zile la rând pană când zmeu este doborât. Lipsit de vlagă și sleit de puteri, tânărul eliberează soarele, care se ridica sus pe cer, vestind lumii că s-a întors pentru a înveseli și a bucura lumea. Toată natura revine la viață, oamenii își recapătă zâmbetele, însă viteazul nu mai apucă să vadă primăvara. Sângele care îi țâșnea din răni se prelingea încet pe zăpadă. Iar când zăpada începu a se topi, flori albe (ghioceii) începeau să răsară. Până și ultima picătură de sânge din trupul tânărului se scurse în zăpadă. De atunci, tinerii obișnuiesc să împletească doi ciucurași, unul alb și unul roșu, pe care le oferă fetelor care le sunt dragi sau celor apropiați. Roșul semnifica dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sângelui tânărului, în timp ce albul înseamnă sănătate și puritate, care se trage din ghiocel.
Fig.2.10 Felicitări și mărțișoare
Capitol III
Aspecte metodice
3.1 Structura conținutului disciplinei Educație tehnologică
Dezvoltarea tehnologică și trecerea de la societatea industrializată la cea informatizată și robotizată, determină o atenție corespunzătoare educației tehnologice.
” Realizarea unei culturi de bază în perioada învățământului general reclamă includerea educației tehnologice în contextul acestuia, vizând cultivarea unei viziuni de ansamblu asupra tehnologiei, formarea unei atitudini active morale și responsabile în raport cu dezvoltarea și exploatarea acesteia – premisă pentru o viață socio-profesională adecvată, într-un univers super tehnologizat. Includerea educației tehnologice în planurile de învățământ pentru ciclul gimnazial, printr-o eșalonare corespunzătoare, poate conduce la realizarea progresivă a multiplelor sale obiective educative și să facă din această disciplină una din cele mai interesante și atractive activități ale procesului instructiv-educativ.”
Având în vedere aceste schimbări din societate idealul educațional exprimă așa cum afirmă teoreticienii pedagogiei “cerințele și aspirațiile unei societăți într-o anumită etapă istorică sub forma unui model dezirabil de personalitate umană” (Miron Ionescu). Acest fapt determină identificarea și promovarea unor direcții de restructurare a realității educaționale: – introducerea unor noi tipuri de educație;
– Asigurarea unei repartiții mai judicioase a celor două tipuri de învățare: învățarea de menținere și învățarea inovatoare;
– Introducerea progresivă a principiilor noii paradigme educaționale;
– Un raport cât mai optim între educația formală, nonformală și informală;
– Egalitatea între muncă și învățare.
” Studiul disciplinei Educație tehnologică și abilități practice îl ajută pe elevul de gimnaziu să exploreze meserii, să-și descopere înclinația, chemarea, către un anumit domeniu, meserie, activitate și să facă alegeri informate privind propriul parcurs educațional și profesional.
Structura programei școlare include, alături de Nota de prezentare, următoarele elemente:
– Competențe generale
– Competențe specifice și exemple de activități de învățare
– Conținuturi
– Sugestii metodologice
Programa de Educație tehnologică și abilități practice pentru învățământul gimnazial ia în considerare contextul provocărilor din societatea contemporană privind nevoia de creștere a competențelor forței de muncă și a angajabilității, în condiții de competitivitate și dezvoltare durabilă. Din această perspectivă, programa școlară contribuie la profilul de formare al absolventului prin propunerea unor activități de învățare care să structureze competențe de bază ale elevilor privind gestionarea eficientă a consumului de resurse, promovarea tehnologiilor eco-eficiente și a interesului pentru domenii de specializare inteligentă în sectoare economice cu potențial competitiv.”
3.2 Proiectarea activității didactice
3.2.1 Proiect de lecție – Gestionarea bugetului individual de timp
PROIECTAREA ACTIVITĂȚII DIDACTICE
Școala Gimnazială” M. Dragomirescu” Dată: 21.03.2019
Clasa: VI Mediu de instruire:
Nr. elevi: 20 sala de clasă
Disciplina de învățământ: Educație tehnologică
Tip lecție: mixtă
Titlul lecției: GESTIONAREA BUGETULUI INDIVIDUAL DE TIMP
Necesitatea studierii temei: Timpul este prețios și din acest motiv este necesar să îl gestionăm cu foarte mare grijă.
Structurarea conținutului: GESTIONAREA BUGETULUI INDIVIDUAL DE TIMP
Competențe derivate ale lecției:
B. Desfășurarea lecției
Probă de evaluare
Fiecare elev va întocmi unui program de activități pentru o zi.
Bibliografie:
1. Bunaciu, M.C., Capotă, V., Dinescu, M., Marinescu, I., Educație tehnologică- manual pentru clasa a VI-a, Editura Corint, București, 2005
2. Lichiardopol, G., Stoicescu, V., Educație tehnologică- manual pentru clasa a VI-a, Editura Aramis Print s.r.l., București, 2005
3. M.E.C.I., Programă școlară, Educație tehnologică, clasele a V-a – a VIII-a, București, 2009
4. Manualul profesorului de educație tehnologică, Mariana Marinescu, Editura Pro Universitaria, 2014.
5. Lenuța Nedelcu Proiectarea activității didactice, Educație tehnologică, clasele V-VIII Editura Performantica, Iași, 2010
FIȘA DE LUCRU- TEMA DE CLASĂ
FIȘA DE LUCRU -TEHNICA CIORCHINELUI
În centru se vor scrie cele două cuvinte. Se pot scrie următoarele cuvinte: apă potabilă, excursie în Dobrogea, mașină sport, adăpost, spațiu de joacă, adidași de firmă, nevoi fizice, egalitate, dragoste, securitate, libertatea de a alege, telefon mobil, nevoi sociale și culturale, nevoi emoționale sau psihologice, să fie ascultat, hrană, îmbrăcăminte, vilă cu piscină, protecție față de abuzuri, educație etc.
Se poate obține următoarea schemă aplicând metoda ciorchinelui.
Creați și voi o astfel de fisă având în mijloc cuvântul “buget”
Schița lecției
Gestionarea bugetului individual de timp
Gestionarea bugetului individual de timp înseamnă:
ținem cont de vârstă și de caracteristicile individuale;
avem în vedere "curba de efort" zilnică/săptămânala;
alternăm perioadele de efort cu pauzele;
relaxare prin odihnă activă.
Timpul poate fi împărțit:
timp necesar- folosit în activități legate de școală, servici, etc;
timp liber- folosit pentru activități recreative;
timp de odihnă.
Hoții de timp:
televizorul;
calculatorul;
muzica;
telefonul sau rețelele de socializare;
prietenii, etc.
Programul – un plan de activitate în care sunt stabilite activitățile propuse a fi rezolvate într-o perioadă dată (zi, săptămână).
Pentru a valorifica cât mai bine timpul este necesar să se întocmească un program de activități care să ia în considerare următoarele:
obiectivele propuse pe domenii de activități;
sarcinile care trebuie îndeplinite;
existența unor priorități și ordonarea lor în funcție de acestea;
timpul alocat desfășurării fiecărei activități;
evaluarea îndeplinirii sarcinilor.
Organizarea timpului familiei
A petrece timpul în familie înseamnă a avea activități comune.
Bugetul de timp al familiei trebuie planificat în cele mai mici amănunte: pe zile, ore și chiar minute.
Sunt activități gospodărești la care trebuie să participe toți membrii familiei.
La sfârșit de săptămână, familia își organizează un program care să cuprindă și activități comune ale tuturor membrilor familiei:
excursii;
ieșiri la iarbă verde;
vizită la un muzeu;
vizionarea unui film sau spectacol;
plimbare în parc;
jocuri.
Program de activități
3.2.2 Proiect excursie școlară
Școala Gimnazială” Nicolae Titulescu” Constanța Dată: 25.05.2019
Clasa: a V a -a VI a Mediu de instruire:
Nr. elevi: 40 Lecție practică, în natură cu caracter recreativ
Disciplina de învățământ: Educație tehnologică și aplicații practice
Titlul lecției: Excursie – Să descoperim frumusețile Dobrogei
Itinerar: Constanța – Histria – Enisala- Capidava- Constanța
Distanță: 420 km
Necesitatea studierii temei:
1. Consolidarea și aprofundarea cunoștințelor obținute la orele de curs, privind protejarea mediului înconjurător, relația om natură, istoria locului, obiceiuri și tradiții.
2. Implicarea elevilor în activități extracurriculară pentru stimularea creativității, cunoașterea și aprecierea valorilor culturale, istorice și a frumuseți mediului înconjurător.
3. Dezvoltarea orizontului de cunoaștere a elevilor, prin îmbinarea cunoștințelor de geografie, istorie, biologie, literatură, religie, desen, etnografice, ecologice.
B. Competențe generale:
Cultivarea sentimentelor de mândrie patriotică, aprecieri pentru frumusețile zonei și a monumentelor naturale și istorice.
Formarea deprinderilor de a observa aspecte de poluare a mediului înconjurător și dezvoltarea simțului ecologic.
Cultivarea și prețuirea obiceiurilor și tradițiilor poporului român.
Competențe operaționale ale excursiei:
Informarea asupra itinerariului și a obiectivelor ce urmează a fi vizitate
Observarea obiectivele istorice și culturale din Dobrogea.
Identificarea plantelor și animalelor specifice zonei vizitate
Dezvoltarea simțului de orientare geografică.
Îmbogățirea cunoștințelor legate de ecologie.
Valorificarea intra și interdisciplinar a informațiilor dobândite
Etapele excursiei:
Pregătirea excursiei:
Anunțarea excursiei: Excursia a fost anunțată cu o lună înainte de data plecării.
Pregătirea elevilor s-a realizat în cadrul orei de dirigenție și o ședință cu părinții, unde a fost scopul, traseul și obiectivele istorice ce urmează a fi vizitate. Se precizează materialul necesar pentru fiecare elev pentru activitatea extrașcolară.
Este stabilit mijlocul de transport – autocar, prețul, bani necesari pentru vizitarea obiectivelor istorice, pentru hrană și cheltuieli diverse.
Se stabilesc cadrele didactice și elevii care participă.
Sunt folosite fotografii, clipuri publicitare, secvențe din filme pentru a trezii curiozitatea și interesul elevilor pentru a vedea frumusețile naturii și a obiectivelor istorice.
Elevilor li se aduce aminte că informațiile dobândite vor fi valorificate în cadrul unor lecții de recapitulare.
Desfășurarea excursiei:
Moment organizatoric.
Verificarea tabelului cu elevii înscriși în excursie. Organizare, gruparea elevilor pentru ocuparea locurilor în autocar;
Prelucrarea regulamentului de ordine și disciplină în timpul excursiei și responsabilitățile ce revin fiecărui elev în parte;
Ora plecării 8 din Constanța și deplasarea spre Histria. Trecem prin Mamaia, Năvodari pe traseul drumului județean 226 spre Istria, unde, după ce trecem de lacul Nuntași, avem un indicator la dreaptă spre cetatea Histria.
De la 10 – 11 vizităm cetatea Histria.
La ora 11 ne îmbarcăm în autocar și plecăm spre cetatea Enisala. Revenind pe DJ 226 și trecem prin Istria și ajungem în E87, pe care îl părăsim după localitatea Baia spre Jurilovca și Enisala.
De la 12.45-13.45 vizităm cetatea Enisala.
La ora 13.45 continuăm plimbarea pe malul lacului Razim, pe Dj222 și DJ222C și ajungem la Murighiol, pentru a lua masa de prânz la unul din restaurantele cu specific pescăresc.
La 15.25 revenim la autocar și continuăm călătoria spre Capidava. De la Murighiol am plecat în direcția Tulcea spre cetatea Capidava, drum durează aproximativ de 2 ore. Cu o istorie milenară, cetatea Capidava, are ziduri de incintă impunătoare, păstrate din vechime, și care, înainte de restaurare, atingeau până la 6 metri.
La 18.15 plecăm spre Cheile Dobrogei unul dintre cele mai frumoase și spectaculoase locuri din România. Pentru a ajunge, trebuie să ne întoarcem spre Tichilești, la intersecția cu E60 am făcut dreaptă spre Crucea. La ieșirea din Crucea, am luat-o pe 226B spre Pantelimon până ne-am întâlnit cu DJ222 în satul Grădina. De aici coborâm spre sud, spre satul Târgușor, drumul trecând printre formațiunile impresionate de piatră, formate din calcare din perioada jurasicului. De aici am mers spre Mihail Kogălniceanu și înapoi la Constanța la ora 21.20.
Proba de evaluare:
La sfârșitul excursiei elevii vor realiza:
la ora de Limba și Literatura Română un eseu, la ora de desen lucrări artistice cu obiectivele vizitate și itinerariul parcurs;
la ora de Educație tehnologică pliante, colaje din materiale reciclabile cu tema” Cum protejăm mediul înconjurător”;
la Biologie completa ierbarul sau colecția de roci;
la Istorie, Geografie completarea portofoliului personal cu fotografii și pliante.
H. Bibliografie:
Cerghil I. – Metode de învățământ, E.D.P., București 1976
Miron Manuela – Elemente de bioecologie și didactica predării științelor naturi, Editura Stef, Iași 2006
FIȘA DE LUCRU Nr. 1
FIȘA TEHNICĂ A CIRCUITULUI TURISTIC
FIȘĂ DE LUCRU NR. 2
ANALIZA DE PREȚ A CIRCUITULUI TURISTIC
Prețul total al excursiei: (133) x 40. de elevi -5320 LEI
3.2.3 PROIECT DE LECȚIE PLAN DE AFACERI
Școala Gimnazială” Mircea Dragomirescu” Medgidia Dată: 20.05.2019
Clasa: a VIII a Mediu de instruire: sala de clasă
Nr. elevi: 20
Disciplina de învățământ: Educație tehnologică
Titlul lecției: Plan de afaceri
Necesitatea studierii temei: Ce este un plan de afaceri, care sunt etapelor de întocmire a planului de afaceri, a condițiilor de elaborare și înființarea unei afaceri.
Structurarea lecției
Contextul în care se realizează învățarea:
Obiectivele operaționale ale lecției:
Desfășurarea lecției:
FIȘA DE LUCRU 1
Completați schema de mai jos, cu elementele de bază necesare pentru a porni o afacere.
FIȘA DE LUCRU 2
Completați spațiile libere ale schemei, elementele care stau la baza întocmirii unui plan de afaceri:
3.3 Concluzii și aport personal
Dobrogea este o străveche vatră de istorie și cultură. Dobrogea are zonele cu cele mai multe etnii, în care tradițiile și obiceiurile au rămas încă nealterate. De Crăciun, chiar dacă, nu în toate satele se mențin tradițiile și obiceiurile străvechi, mai găsim sate unde acestea sunt transmise din generație în generație, care duc mai departe frumusețea și specificul zonei.
Din acest punct de vedere, consider că tinerii trebuie să cunoască tradiția și obiceiurile poporului român, care sunt diverse și interesante.
În această lucrare am prezentat obiceiuri și tradiții de iarnă, de Paște, de peste an, de nuntă și de la nașterea copilului. În cea mai mare parte informațiile au fost culese din cărți și broșuri procurate de la Muzeul de Artă Populară Constanța, dar și din reviste de la Centrul Cultural Teodor T. Burada și informații și materiale de la colegele de etnie turcă.
Obiceiurile și tradițiile, întâlnite în Dobrogea, dar și cele întâlnite în celelalte regiuni ale țării, consider că trebuie promovate și cunoscute, de copii și tineri pentru păstrarea și transmiterea lor mai departe.Dobrogea este un spațiu multicultural bine definit, unde conflictele sunt puține și există un respect reciproc.
Această zonă oferă o multitudine de posibilități de investiții, în turism (care reprezintă o paletă variată de oportunități de la divertisment, la turismul balnear), cu o gastronomie variată, posibilitatea de a practica diverse activități de agrement și sportive, dar și posibilitatea de a cunoaște cultura și istoria locală. Muzeul de Artă Populară din Constanța prezintă o gamă variată de costume populare, obiecte folosite în gospodărie, dar organizează periodic expoziții tematice.
Contribuțiile personale la această lucrare sunt: scheme, grafice, fotografii, studiu de caz, cu realizarea de felicitări și mărțișoare. Unele din obiectele realizate în cadrul proiectului au fost trimise la diverse concursuri școlare, unde au fost obținute premii. În cadrul proiectului am prezentat obiceiuri și tradiții de mărțișor, dar și legenda mărțișorului. În cadrul proiectului am prezentat tehnici de realizare a mărțișoarelor, etapele procesului tehnologic, norme de protecția muncii.
Am ales această temă pentru că o întâlnim în zona balcanică și este specifică românilor, dar și etniilor întâlnite în Dobrogea ( bulgari, aromâni). Mărțișorul este întâlnit azi în diverse forme și din acest motiv am realizat mărțișoarele folosind tehnica quillinq, împletituri cu noduri, semințe, mărgele și materiale reciclabile.
În cadrul proiectului elevii au învățat cum se realizează un șablon, care sunt etapele procesului tehnologic pentru realizarea unui produs. În anexe sunt prezentate fotografii din timpul desfășurării proectului.
Proiectul s-a finalizat cu un târg de mărțișoare.
Promit că în viitor, voi urmări și voi cultiva mul mai mult evenimentele cultural artistice și manifestările culturale cu această tematică.
Bibliografie
Adam, Ioan, Constanța pitorească, Editura Minerva, București, 1908
Carmen Neamțu, Violetă Jugănaru, (2005), Educație tehnologică, manual pentru clasa aVa, ed. LVS Crepuscul, Ploiești
https://www.academia.edu/10260592/Brosura-Etnii
5. http://www.cnareginamaria.ro/scurt-istoric-al-colegiului
6. http://www.murfatlarorasul.ro/atractie/rezerva-ia-naturala-fantani-a
7. https://locuridinromania.ro/judetul-constanta/comuna-targusor/pestera-la-adam.html
8. Ioan Adam, Constanța pitorească, Ed. Minerva, București, 1908, p. 29
9. Ionescu, M.D., Cercetări asupra orașului Constanța, Tipografia Thoma Basilescu, București, 1897
Lascu Stoica (coord.), Valori ale civilizației românești în Dobrogea, Editura Poligraf, Constanța, 1993
Lăzărescu, Cezar, Urbanismul în România, Editura Tehnică, București, 1977
Lichiardopol, Stoicescu, Neacșu, (2005), Educație tehnologică, manual pentru clasa aVa, Ed. Aramis, București
Adrian Rădulescu, Constanța, Ed. Sport-Turism, Constanța, 1985, p. 150
Rădulescu Adrian, Lascu Stoica, Hașotti, Puiu, Constanța, Editura Sport-Turism, Constanța, 1985
Șerbănescu, Mihail, Constanța, priveliști dobrogene, Editura Romart Design, Constanța, 2009
Gheorghe Vlăsceanu, Ioan Ianoș, Orașele României, Casa Editorială Odeon, București, 1998, p. 69
Vlăsceanu, Gheorghe, Ianoș Ioan, Orașele României, Casa Editorială Odeon, București, 1998
www.gândul.info
www.hotnews.ro
www.românialiberă.ro
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 3
Anexa 4
Anexa 5
Anexa 6
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Titlu: OBICEIURI ȘI TRADIȚII ÎN DOBROGEA [307204] (ID: 307204)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.