Tipuri de Variabile, Ipoteze, Esantionare

=== 03ffbf8fa8318cbfd5f4dd6d7da4d96c97b93ce3_115218_1 ===

Suceava,

2018

FACULTATEA DE

SPECIALIZARE

TIPURI DE VARIABILE, EȘANTIONARE, IPOTEZE

Coordonator,

Prof. univ. dr.

Autor,

Suceava,

2018

Pagina de gardă

CUPRINS

§Titlul 1.

1.1.Precizarea variabilelor independente și dependente pentru două studii din domeniul de masterat ………………………………………………………………5

1.2.Identificarea posibilelor variabile mediatoare și moderatoare în relația dintre variabilele independente și cele dependente…………………………………….…6

§Titlul 2.

Formularea unui exemplu de studiu în care luăm în considerare stima de sine a elevilor ca variabilă independentă și un alt exemplu în care stima de sine să fie variabilă dependentă…………………………………………………………………………………….6

§Titlul 3. Formularea a două ipoteze pentru studiile descrise la exercițiul anterior……………………………………………………………………………..7

§Titlul 4. Analizarea diferitelor modalități de eșantionare……………………..9

4.1. pentru un studiu realizat pe un eșantion de 100 de profesori din învățământul primar

4.2. pentru un studiu realizat pe un eșantion de 100 de elevi de clasa a III-a.

§Bibliografie…………………………………………………………………….12

TIPURI DE VARIABILE, EȘANTIONARE, IPOTEZE

§Titlul 1.

1.1.Precizarea variabilelor independente și dependente pentru două studii din domeniul de masterat

Studiu 1. Violența în școli

Variabilele cercetării:

Variabila independentă (Vi) – program de consiliere focalizat pe metode interactive în vederea diminuării comportamentelor violente

Variabila dependentă (Vd) – modificările comportamentale ale participanților la studiu prin reducerea sau eliminarea comportamentelor violente

Grafic nr.1. Studiu privind violența verbală și fizică în școli, realizat pe eșantion participanți clasele primare și școala generală

Studiu 2. Idei preconcepute privitoare la succesul școlar

Variabilele cercetării:

Variabila independentă (Vi) – program de consiliere focalizat pe metode interactive în vederea conștientizării noțiunii de recompensă școlară.

Variabila dependentă (Vd) – modificările comportamentale ale participanților la studiu prin reducerea sau eliminarea înțelegerii eronate a performanței școlare și metodelor sale de evaluare.

Evaluarea include trei operații principale: măsurarea, aprecierea și decizia.. Măsurarea presupune o cântărire obiectivă a competențelor etalate de elevi pe baza unor probe cât mai exacte. Aceste competențe au naturi diferite și de aceea permit grade de cuantificare variate, pornind de la natura achizițiilor avute în vedere. Aprecierea se referă la exprimarea unei judecăți de valoare în raport cu rezultatele măsurării. Aprecierea este o operație mult mai complicată, întrucât ea antrenează palierele valorizante ale profesorilor interiorizate în urma unei experiențe didactice, dar luând în considerație și o serie de cadraje circumstanțiale. În orice caz, personalitatea profesorului „colorează” într-un grad mai mare natura concluziilor și ratificărilor avansate.

1.2.Identificarea posibilelor variabile mediatoare și moderatoare în relația dintre variabilele independente și cele dependente

Variabile mediane în studiile anterioare alese pot fi: capacitatea profesorului, educația cadrelor didactice, experiența profesorului, raportul profesor-elev și dimensiunea școlii. Rezultatele au arătat că coeficienții mediani s-au schimbat dramatic pentru majoritatea variabilelor din ipotezele specificate, fără un model recunoscut. Deși puține studii au fost considerate ca având o specificație superioară (studii longitudinale), variabilele mediane pentru aceste modele au fost negative pentru cheltuielile pentru elevii de școală, educația profesorilor, raportul profesor-elev și dimensiunea școlii. Atunci când variabilele mediane ale studiilor sunt comparate cu coeficienții din întregul eșantion, se descoperă și alți coeficienți mediani ca: salariului profesoral care indică faptul că o majorare a salariului ar putea stimula activitatea profesorală, în perspective de motivația elevilor și supravegherea lor pentru a evita violența în șscoli.

§Titlul 2. Formularea unui exemplu de studiu în care luăm în considerare stima de sine a elevilor ca variabilă independentă și un alt exemplu în care stima de sine să fie variabilă dependentă

 Variabila independentă este cauza suspectată a unei relații de tipul cauză-efect. În termeni de cauză și efect, variabila dependentă este suspectată ca fiind un efect. Pot exista mai multe variabile dependente examinate de către un experimentator – mai multe posibile efecte ale manipulării. Valorile acestor variabile pot depinde de manipularea variabilelor independente. Pentru a reține acest termen, ne putem gândi la variabila independentă ca la cea care poate fi manipulată independent (de una singură), în timp ce unele modificări sunt observate la alte variabile. Variabilele măsurate pentru a vedea posibilele efecte ale unei manipulări sunt variabile dependente. Valorile acestor variabile pot depinde de manipularea variabilelor independente.

Studiul ales reflectă relația dintre stima de sine a elevului, ca variabilă dependentă și variabilele independente:motivația, împlinirea și programa de învățământ.

Motivația: Deși este adevărat că mulți studenți, după câțiva ani de școlarizare tradițională, ar putea fi descriși ca motivați de note, ceea ce contează este natura acestei motivații. Motivația extrinsecă legată de o dorință pentru note mai bune nu doar diferă de motivația intrinsecă, dorința pură de a învăța, dar cel mai adesea o erodează. Dacă voința elevilor de a învăța este un scop principal pentru noi, atunci notarea poate fi problematică prin însăși natura sa .

Împlinirea: Accentul prea mare pus pe evaloare poate submina căutarea excelenței. Această concluzie este bazată pe descoperiri empirice. Pe scurt, cu cât studenții sunt concentrați pe cât de bine învață, cu atât mai puțin vor fi interesați de ceea ce învață, ceea ce înseamnă că toate evaluările trebuiesc făcute cu mare atenție astfel încât studenții să nu mai fie atât de preocupați de propria lor împlinire (cât de bine se descurcă ei sau mai rău, cât de bine se descurcă alții). Chiar și cel mai bun profesor se poate lovi de o clasă de clasă plină de studenți care sunt atât de preocupați să-și monitorizeze propriile competențe legate de citit încât nu mai sunt impresionați de poveștile pe care le citesc.Consultanții în împlinire se îngrijorează asupra faptului că notele nu reflectă performanța studentului în mod corespunzător. Psihologii educaționali se tem că notele fixează atenția studenților asupra propriei performanțe. Cuantificarea: Atunci când oamenii întreabă: Nu este important să măsurăm cât de bine învață studenții, cât de bine predau profesorii? Ar trebui să-și regândească alegerea față de verbul folosit. Cu siguranță că există valoare în evaloarea calității de învățare și de predare, dar asta nu înseamnă că este întotdeauna necesar sau chiar posibil a se măsura aceste lucruri, adică a le transforma în numere.

Programa: Rezultatul alinierii evaluării elevilor la scopurile cuiva sau la o programă este acela că profesorii pot măsura destul de exact modul în care studenții stăpânesc o colecție de fapte și competențe a căror valoare este discutabilă, chiar dacă până acum este pusă sub semnul întrebării. Înlocuirea numerelor care reprezintă notele cu evaluări narative sau cu niște conferințe student-profesor nu este o fantezie utopică. În mod natural, vor fi ridicate obirecții însă de îndată ce studenților și părinților acestora le va fi prezentată cercetarea relevantă, abolirea notelor se va dovedi nu doar realistică ci și o enormă îmbunătățire asupra status-quo-ului. Absența notelor este o condiție necesară pentru promovarea unei gândiri depline și a dorinței de a se angaja în această gândire. Putem da exemple de formule ce vor să îmbunătățească tehnicile de notare, dar niciuna nu se adresează în mod direct problemei notelor: -Nu este de ajuns să înlocuim literele sau numele cu etichete: Atunci când studenții sunt sortați în anumite categorii, ei sunt tot natați.

Nu este de ajuns să spunem studenților în avans exact ce se așteaptă de la ei. Profesorii pot crede că sunt corecți cu studenții dacă specifică exact ceea cde trebuie învățat pentru a obține un calificativ satisfăcător. Această strategie nu face decât să reintroducă presupunerea că școala este un test și nu o aventură în idei.

Concluzionăm că pe măsură ce programa corespunde preferințelor elevului, acesta va fi mai motivat și împlinit, prin urmare, va avea o stimă de sine mai ridicată. Dimpotrivă, atunci când modul de studiere a materiilor, implicit formularea programei nu corespunde înclinațiilor elevului, stima de sine va scădea. Odată cu dobândirea senzațiilor de motivare și împlinire, elevul își îmbunătățește viziunea despre capacitățile sale, obiectiv la care contribuie și abilitatea profesorului de a-l îndruma.

De asemenea, stima de sine este o variabilă independentă în situația în care programa, eforturile profesorului de a-l motiva implică rezultate ce implică stima de sine.

§Titlul 3. Formularea a două ipoteze pentru studiile descrise la exercițiul anterior

Ipoteza nr.1: Cu cât intervenția realizată în cazul elevilor cu probleme de comportament este mai elaborată, structurată și pornește din mai multe direcții (cadre didactice, colegi, părinți) cu atât acestea determină modificări comportamentale care duc la diminuarea sau chiar eliminarea manifestărilor agresive din câmpul școlii.

Ipoteza nr.2: Cu cât elevii sunt mai informați asupra sistemului de evaloare și li se explică greșelile pe care le fac, cu atât vor fi mai motivați.

§Titlul 4. Analizarea diferitelor modalități de eșantionare:

4.1. pentru un studiu realizat pe un eșantion de 100 de profesori din învățământul primar

4.2. pentru un studiu realizat pe un eșantion de 100 de elevi de clasa a III-a.

Eșantionarea deciziilor de proiectare reprezintă aspecte importante ale designului cercetării și include atât centrul de interes al planului de eșantionare utilizat, cât și mărimea eșantionului care va fi necesară. Probabilitatea planurilor de eșantionare se pretează la modele de generalizabilitate și nonprobabilitate de eșantionare, , oferă comoditate și informații în timp util. Unele planuri de probabilitate sunt mai eficiente decât altele. De asemenea, facilitează înțelegerea implicațiilor costurilor diferitelor modele și a distincției dintre precizie și încredere față de costuri. Acest lucru permite managerilor să înțeleagă riscul pe care îl iau în implementarea schimbărilor pe baza rezultatelor studiului de cercetare. Aceste cunoștințe ajută, de asemenea, managerii să evalueze generalizabilitatea constatărilor și să analizeze implicațiile încercării recomandărilor făcute în cadrul propriului sistem. Deoarece este imposibil să se prevadă când se ajunge la saturația teoretică, nu putem determina câți subiecți vor reprezenta un număr suficient la începutul studiului. În schimb, regula generală în cercetarea calitativă este aceea că conuăm eșantionarea până când nu mai primim informații noi. Mărimea eșantionului este, prin urmare, cel puțin parțial, dependentă de eterogenitatea populației. Eșantionarea teoretică poate sau nu să înceapă cu prelevarea de probe, dar eșantionarea subiecților suplimentari este îndreptată de cadrul teoretic în curs de dezvoltare. Eșantionarea teoretică are loc atunci când "analistul colectează, codifică și analizează datele sale și decide ce date să colecteze în continuare și unde să le găsească, pentru a-și dezvolta teoria așa cum apare".Mărimea eșantionului este determinată de nivelul de precizie și de încredere dorit în estimarea parametrilor populației, precum și de variabilitatea populației în sine. Considerațiile privind costurile joacă , de asemenea, un rol important. Generalizabilitatea rezultatelor

dintr-un studiu al eșantionului la populație depinde de reprezentativitatea acesteia – adică de sofisticarea designului de eșantionare utilizat și de dimensiunea eșantionului. Datele sunt utilizate atât pentru estimarea parametrilor populației, cât și pentru testarea ipotezelor. Atenția se concentrează și asupra faptului de a nu generaliza rezultatele studiului pentru populațiile care nu sunt reprezentate de eșantion. Deși planurile de eșantionare de nonprobabilitate au limitări în ceea ce privește generalizabilitatea, acestea sunt deseori singurele modele disponibile pentru anumite tipuri de investigații, ca în cazul cercetării exploratorii sau în cazul în care informațiile sunt necesare rapid sau sunt disponibile numai cu anumite grupuri speciale. Conștientizarea modelelor de eșantionare și dimensiunea eșantionului ajută managerii să înțeleagă de ce cercetătorii folosesc o anumită metodă de eșantionare. Prin aceeași logică, este de asemenea posibil să se aleagă o metodă de eșantionare a probabilității și dimensiunea eșantionului de utilizat, pentru a obține estimări ale eșantionului supuse unor niveluri predeterminate de erori de eșantionare. Prin urmare, selectarea probelor poate fi configurată în mod confortabil pentru a furniza estimări ale eșantionului care sunt suficiente pentru utilizarea dorită. Această caracteristică a eșantionării de probabilitate a avut implicații importante pentru utilizarea economică a metodelor de eșantionare. Aceasta este o problemă comună în unele studii de cercetare. Termenii de eșantion aleatoriu sau eșantion de probabilitate sunt aplicați la eșantionul selectat printr-o procedură care asigură că fiecare unitate din populația vizată are exact acea șansă sau probabilitate de selecție predeterminată în conformitate cu metoda de selecție a probelor aleasă. Aceste procese sunt cunoscute ca eșantionare de probabilitate. Ele oferă probe în care proporțiile unităților de eșantion de diferite categorii și dimensiuni sunt cele mai susceptibile de a fi în concordanță cu cele pe care le-am putea aștepta având în vedere proporțiile corespunzătoare din populație și metoda specifică de eșantionare utilizată. Mai mult decât atât, metodele de eșantionare a probabilității oferă o bază logică pentru calcularea probabilității ca proporțiile selectate să difere de proporțiile așteptate de nu mai mult decât anumite sume specificate. Pentru eșantioanele estimate bazate pe o probă de probabilitate, este posibilă în mod similar să se calculeze probabilitățile ca aceste estimări diferă prin sume specificate de măsurile corespunzătoare pentru întreaga populație inclusă în eșantion. În astfel de condiții de probabilitate se exprimă erorile de eșantionare la care se supun estimările eșantionului.

Metodele de selecție implică întocmirea listei complete ale tuturor numelor angajaților unității care cuprinde populația care urmează a fi prelevată, folosind un proces riguros de selecție care asigură că fiecare unitate din populația eșantionată are tocmai șansa sa de selecție desemnată, constituind eșantionul, indiferent de dificultățile care pot apărea în supravegherea acestora. Unele unități pot să aibă puțină sau nici o șansă de selecție, în timp ce altele, de obicei cele mai convenabile, proeminente sau tractabile, sunt cel mai probabil să fie selectate, dar cu probabilități necontrolate și necunoscute. Astfel de eșantioane sunt denumite eșantioane de neprobabilitate. În eșantioanele astfel selectate, proporțiile unităților de eșantion de diferite categorii au fost folosite luând în calcul imprevizibilitatea și urmând în mod consecvent estimări ale eșantionului bazate pe astfel de considerenteDeseori, este mai ușor, mai rapid și mai ieftină simplificarea acestor procese adesea obositoare și, uneori, costisitoare de probabilitate de eșantionare. În mod inevitabil, totuși, nu poate exista niciun control asupra probabilității cu care sunt selectate unitățile care formează populația..

§Bibliografie

Cucoș, C. , Teoria și metodologia evaluării, editura Polirom, Iași, 2008,

Elias, Maurice, Tobias, Steven și Friedlander, Brian., Cum stimulăm inteligența emoțională a adolescenților, Editura Curtea Veche, București, 2003,

Denham, Susan., Emotional Development in Young Children, New York, The Guilford Press, 1998,

David, Daniel, Tratat de psihoterapii cognitive și comportamnetale, Editura Polirom, Iași, 2006,

Vernon A, Consilierea în școală, Editura ASCR , Cluj Napoca, 2006,

Alfie Kohn, Grades – When schools cling to letter and number ratings, students get stuck in a system that undermines learning in Educational Leadership, 2011, e-book.

E.K. Foreman, Survey Sampling Principles, Ed. Springer, New York, U.S.A., 2013,

Arthur J. Wilburn, Practical Statistical Sampling for Auditors, ed. Willey, London, UK, 2017,

 Uma Sekaran, Roger Bougie, Research Methods for Business: A Skill Building Approach, ed. Willey, London, UK, 2016,

https://www.unicef.org/romania/ro/Violenta_in_scoala.pdf

http://www.scientia.ro/homo-humanus/introducere-in-psihologie-russell-a-dewey/4530-variabilele-independente-dependente-si-subiect.html