Tipuri de Structuri Organizatorice

Structura ierarhica a aparut intaia oara în cadrul armatelor Imperiului Roman, fiind o modalitate de sructurate a legiunilor. F. Faylor este cel care folosește pentru prima dată acest tip de structură în domeniul industriei.

Printre trasăturile de baza ale acestei structure organizatorice se numară claritatea și simplitatea. De asemenea, cuprinde un numar mic de compartimente, iar majoritatea sunt cele cu un caracter operațional.

Trebuie precizat și faptul că structura ierarhică este specifică firmelor de mici dimensiuni care dispun de o dotare tehnică relativ redusă și un nivel de complexitate de asemenea redus.

În ceea ce privește comunicarea angajat – șef, se caracterizează prin existenta unui singur șef pentru fiecare subordonat. Practic fiecare angajat al firmei trebuie să raspundă pentru activitatea desfasurată în fața unei singure personae. Comunicarea dintre cei doi este una directă (verticală).

În cazul în care intreprinderea se dezvoltă, în cadrul acesteia pe laga compartimentele operaționale apar altele noi, cunoscute sub numele de compartimente de munca funcționale. De exemplu, un șef de echipă este conducătorul unei astfel de compartiment. El are o autoritate delegata și este practic o persoana interpusa între se șef si subordonați.

În privința avantajelor, structura ierarhică este una care permite realizarea unei comunicări reale, rapide si eficiente de la șef la angajat si invers si, mai mult decât atât, fiecare subordonat isi cunoaște cu exactitate responsabilitatea. De asemenea, activitățile desfășurate de o firma cu o astfel de structură organizatorică sunt bine organizate , asigurându-se disciplina la locul de muncă. Cheltuielile pentru conducerea firmei sunt reduse.

Ca și dezavantaje, trebuie precizat faptul că structura ierarhică poate fi inplementară doar în întreprinderile de mini dimensiuni. În privința comunicării necesare intre compartimente aflate la egalitate din punct de vedere ierarhic, aceasta se realizează într-o manieră dificilă si uneori ineficientă.

În plus, a o astfel de structură organizatorică impune prezența unor conducatori cu o pregătire UNIVERSALA, în sensul că aceasta trebuie să fie cât mai diversă.

Structura funcțională

A fost creeată cu scopul inlăturării pe cât posibil a dezavantajelor prezentate de structura ierarhică. Creatorul său est H. Fayol, dezvoltătorul primei teorii a managementului. El consideră necesară apariția acestei noi structuri organizatorice întrucât uneori atât din punct de vedere al numărului de angajați, cât si al gradului de complexitate a activității desfașurate în cadrul acesteia..

Subordonații sunt obligați sa răspundă atât in fața șefilor (patronilor) cât și în fața conducatoriilor compartimentelor funcționale. Din această cauyă apar așa nimitele conflicte de competenșă între șefii specializați. Astfel se remarcă o o împărțire a sarcinilor din punct de vedere ierarhic între compartimeltele specializate.

Un avantaj al structurii funcționale este Acela că pe langă compartimentele operaționale există și cele funcționale, iar managerii pot avea o specializare doar într+un anumit domeniu. Mai mult, deciyiile pe care întreprinyatorul le ia au baye științifice.

Un deyavantah însă al acestei structurii este de subordonare a angajțiilor și a compartimentelor. Cheltuielile pentru conducerea firmei sunt mari.

Structura ierarhică – funcționala sau mixtă presupune ocombinație între celelalte două tipuri de structuii organizatorice prezentate anterior si apare ulterior anului 1920, odata cu apatiția marilor întreprinderi

Este întâlnită în formele care desfasoră activități complexe și numeroase;

Presupune constituirea unor compartimente ierarhice care pot emite dispouziții și ordine, dar si a unor compartimente funcționale care nu pot da astfel de ordine sau dispoziții;

Subordonații răspund doar în fața șefului ierarhic, fiind desființată dubla subordonare ( se aplică principiul unității în privința deciyiilor luate și acțiuniilor desfășurate)

Componentele structurii organizatorice

Componentele de bază a unei structui organizatorice care sunt în orice organizația, indiferent de caracterul acestuia sunt :

Postul;

Funcția;

Compartimentul;

Ponderea ierarhică ( aria de control);

Nivelul ierarhic ;

Relațiile oragnizatorice;

Postul – reprezintă cel mai important element al structurii organizatorice și cuprinde totalitatea obiectivelor, atribuțiilor, responsabilitățiilor și competențelor incredințate angajaților întreprinderii respective

Obiectivul postului este un element care are un rol esențial în atingerea scopului fundamental al sistemului respectiv.

Atribuțiile sau sarciniile angajațiilor sunt reprezentate de anumite procese de muncă, ce pot acea un caracter sinplu sau unul mai complex, prin care practic fiecare membru al întreprinderii își adduce aportul în scopul atingerii obiectivului postului

Responsabilitatea constă în acea raspundere a angajatului de a-și duce la bun sfarșit sarcinile încredințate cu scopul realizării obiectivului postului respentiv

Competența reprezintă limitele pe care funcționarul trebuie să le respecte în cadrul procesului de muncă. Aceste limite sunt de fapt cunoscute sub numele de autoriatate formală. Exista două tipuri de competențe care formează autoriatea formală:

Competența ierarhică:

Competența funcțională;

De asemenea mai exista un tip de competență, și anume competența profesională care se referă la gradul de pregatire al angajatului, experiența dobandită de acesta, prestigiul pe care îl are în domeniul în care profeseaza.

Acest tip de competență este pe langă o condiție de angajare, este și una pe baza căreia angajatului respectiv îi sunt atribuite sarcini sau îi sunt recunoscute anumite merite în procesul de atingere / îndeplinire a obiectivelor firmei.

Funcția – se referă la acele criterii în funcție de care se stabilesc trăsăturile unui post. Generic vorbin ne putem gândi la acele posturi care au aceeași natura daca ne referim la mărime sau arie de cuprindere, la responsabilitatea și autoritatea acestora. Din punct de vedere al atribuțiilor și competentelor atribuite fiecărui post funcțiile se clasifică în două categorii:

Functții de conducere sau manageriale – care se referă la acele responsabilități și sarcini de natura complexă, fiind necesara existent unor abilități de conducere și coordonare a unui anumit număr de subalterni.

Funcții de execuție – care se refera la atribuții cu un caracter individual pe care angajatul trebuie să le pună în aplicare pentru executarea deciziilor, ordinelor celor care ocupă funcții de conducere.

Compartimentul – reprezintă o unitate organizatorică existentă în cadrul întreprinderilor, care este formată dintr-un anumit număr de persoane. Acestea au în comun faptul că desfasoară activități de aceeași natură, cu un specific comun, cu tehnici și metode caracteristice și specific unei sarcine clare și precise. Compartimentele pot fi împărțite la randul lor în două categorii:

Compartimente funcționale – care au un rol esențial în stabilirea starategiilor, obiectivelor, politiciilor firmei ( de exemplu : compartimentul de contabilitate) ;

Compartimentele operaționale – sunt acelea care pun în aplicare deciziile luate pentru atingerea obiectivelor firmei ( de exemplu : compartimentul de import – export);

Factorii care influenteaza stuctura organizatorica

Felul in care funcționeaza și iși desfășoara activitatea o structura organizatorica depinde de o serie de factori. Acestia pot fi de mai multe feluri:

1. Factori de mediu (din afara fimei sau exogeni) – se refera la situatia mediului de faceri din tara in care se afla intreprinderea (factori nationali) ; de asemenea, este importanta si situatia economica, politica, sociala, culturala, tehnologica existent in plan mondial (factori internationali)

a) Factorul economic impune adaptarea intreprinderii la conditiile mediului in care aceasta isi desfasoara activitate

b) Factorul politic isi lasa amprenta intr-un mod essential asupra structurii organizatorice

c) Progresul ethnic influenteaza activitatea firmei prin usurarea procesului de munca datorita evolutiei tehnologiei

2. Factori corporationali (din interiorul firmei sau endogeni) – se refera la complexitatea sctivitatii desfasurate, dimensiunea intreprinderii, strategia de afaceri, gradul de internationalizare a activitatii, cultura de afecri a tarii.