Tipuri de Personalitate Umana.comportamentul Consumatorului

I.1 Definirea personalității

Unul dintre conceptele cele mai importante si mai controversate ale psihologiei și științelor educatiei este conceptul de personalitate .Condorm dex-ului substantivul ,,personalitate” semnifică:

Personalitatea= Ceea ce este propriu, caracteristic fiecărei persoane și o distinge ca individualitate conștientă și liberă; ansamblu de însușiri stabile ce caracterizează mental și comportamental o persoană; felul propriu de a fi al cuiva,

Persoană cu aptitudini și cu însușiri deosebite, cu autoritate și prestigiu, care aduce o contribuție valoroasă în domeniul social-politic, cultural-științific

            În acceptiunea specialiștilor contemporani personalitatea este rezultatul interactiunii tuturor proceselor psihice și se referă la organizarea dinamică a unor aspecte de factură cognitivă, afectiv-motivationala si comportamentală într-o structura bio-psiho-socio-culturala de o înalta complexitate, organizare si specificitate, structura dotata cu capacitatea de autoreglaj.

Oamenii de stiință spun că jumatate din variațiile personalității umane sunt definite de factorii genetici. Personalitatea este construită din două trăsaturi complet diferite: caracterul si temperamentul. Cei mai mulți dintre noi suntem un amestec unic al celor patru tipuri de personalitate, si toate trăsaturile acestora sunt prezente, într-o anumită măsură.Unele trăsaturi de personalitate sunt însă predominant, iar acestea dictează personalitatea noastră de bază.

Diferența dintre caracter si temperament: trăsăturile de caracter se nasc în urma experințelor de viață pe care le-am avut fiecare dintre noi, și sunt influențate de preferințe obiceiurile, și valorile părinților noștrii, de normele societății în ceea ce privește exprimarea iubirii si urii, de ceea ce considerau a fi normal și acceptabil persoanele apropiate și multe alte aspect culturale. Temperameuntul, spre deosebire de carcter. Este trăsătura care echilibreazp personalitatea. Trăsăturile de temperament sunt tendințe innacute, moștenite de la părinți și se manifestă prin modul personal de a vedea lucrurile, de a gândi și de a simți care își face apariția în copilăria timpurie.

2. Etimologia conceptului de personalitate

Din punct de vedere etimologic, conceptul de personalitate provine din latinescul "persona", care se referea la masca pe care actorii o purtau în reprezentațiile lor teatrale. Analizând conceptul de personalitate în contextul lumii antice, Guilford sesizeaza în scrierile lui Cicero patru sensuri principale ale acestui termen:

personalitatea se referea la un set de calităti și însusiri personale, de factură psihică și fizică, ce definesc individualizeaza și exprimă persoana asa cum este ea în realitate;

personalitatea era considerata în sensul sau etimologic de masca, respectiv de modalitate a persoanei de a se înfatisa altora, de a prezenta deliberat o imagine de sine care nu se suprapune decât în mica masura sau deloc cu realitatea;

personalitatea era identificata cu rolul social, politic sau economic deosebit al unei anumite persoane, existând în acest context o anumita juxtapunere cu conceptul de "personaj de exceptie" într-un anumit domeniu;

personalitatea avea ca referential mai ales un ansamblu de calitati de ordin etic (onestitate, demnitate, sobrietate) prin intermediul carora persoana respectiva se impunea în planul valorilor morale;

Factorii si treprele personalității umane

1. Treptele personalității

 Aristotel a fost unul din primii care a evidențiat tangețial acest subiect, luând în considerație că din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia a fost considerată parte componentă a filozofiei.Personalitatea având un loc primordial în domeniul psihologiei. Existența personalității are câteva trepte:

Percepere

Sectionalizare

Creare

Dezvoltare

Modernizare

Declin

Perceperea face parte din compartimentul introductiv al existenței sale fizice și intelectuale. Perceperea are referire la vârsta pre-natală și natală, când copilul conceput și nou-născut "admiră" lumea din jur, o studiază, o adaptează și o însușește, reușind astfel să cunoască bazele personalității.

Secționalizare : face parte din compartimentul post-introductiv al existenței omenești ca personalitate, datele stocate din compartimentul percepere sunt analizate, sortate și aranjate în ordinea lor cronologică a acțiunii, în felul corect al derulării acțiunii cursiv, clar.

Creare :face parte din compartimentul cel mai important al existenței personalității umane. Acestei etape îi revine partea cea mai importantă a realizării personalității. În cadrul acesteia, toate datele stocate, analizate, sortate și aranjate în ordine cronologică, sunt reanalizate, respectiv filtrate și adaugate unui dosar personal al persoanei, care în susținerea ideii de Existențialism, face concluzii în urma diferitor acțiuni și situații petrecute de-alungul experienței individului, creându-se astfel intimitatea și personalitatea, caracterele definitorii și trăsăturile distinctive ale acesteia.

Dezvoltare : în treapta ce urmează, individul își sistematizează gîndirea, formîdu-și un reflex parasimpatic, căruia îi revine rolul de "degajare" a experienței. În timpul dezvoltării, se shimbă în totalitate uneori întregul proces de existență a personalității, aceasta căutandu-ți perfecțiunea în domeniul ales, fie el de oricare tip, individul caută să se perfecționeze, acest proces avându-și durata pe întreaga viața a omului.

Modernizare – această treaptă face parte din "feedback"-ul pe care-l primește individul, acesta compară reflecțiile sale cu cele exterioare, în dependență de totalitatea progresiei acestuia, acest "feedback" îl face să schimbe caractere distincte sau chiar pagini întregi în personalitatea deja creată, fapt care degenerează de fapt într-o schimbare incontrolabilă uneori, care duce la Declin.

Declin – este faza finală a existenței personalității omenești, este însoțită de apusul existenței fizice. Este perioada în care puterea și motricitatea personalității scade, fiind supusă unui impuls intensiv de neputință, care nu face decît să grăbească procesul invers al Perceperii, acesta fiind caracterizat prin întarzierea logică și necronologica a individului, incapabilitatea acestuia de a efectua cele două activități vitale personalității: Dezvoltare și Modernizare.

Necesar a fi precizat că aceste etape diferențiază de la individ la individ, nu sunt o legitate caracteristică tuturor, însa aceste trepte sunt înregistrate pe parcursul vieții tuturor indivizilor, diferită fiind doar cronologia acestora.

II. 2. Factorii personalității umane

Stabilitatea temporala a nucleului bazal al personalitatii umane se datoreaza cu precadere permeabilitatii sale reduse la influentele factorilor situationali, conjuncturali ai existentei individuale. Relativ la nucleul bazal al personalitatii, cercetarile în domeniu au reliefat existenta unei structuri comune de baza a personalitatii, structura ce cuprinde 5 factori principali: extraversiune, amabilitate, constiinciozitate, stabilitate emotionala si cultura. Structura formata de factorii de personalitate anterior enuntati este cunoscuta în literatura de specialitate sub numele de Big Five.

Prezentam în Tabelul 1.1. factorii componenti ai structurii de baza a personalitatii umane si scala trasaturilor caracteristice aferente acestora.

Tabelul 1.1. Modelul celor 5 factori ai structurii bazale a personalitatii (dupa Birch, A, Hayward, S., 1999)

Cele 4 tipuri principale de personalitate

Inca de pe vremea Greciei Antice se stie ca existau patru tipuri de personalitate: sangvinic, flegmatic, coleric si melancolic. Aceste patru tipuri de personalitate sunt, mai mult sau mai putin, prezente in fiecare dintre noi si definesc modul in care gandim, simtim si ne purtam. 

Cu mult timp in urma, fiecare din aceste tipuri de personalitate a fost asociat cu existenta unei umori dominante, prezente in organism: tipul sangvin – sange, tipul flegmatic – flegma, tipul coleric – bila galbena si tipul melancolic – bila neagra. Cercetarile recente arata ca aceste patru tipuri de personalitate de baza sunt asociate cu anumite substante chimice, cum ar fi dopamina pentru tipul sanvinic, estrogen pentru tipul flegmatic, testosteron pentru tipul coleric și serotonina pentru tipul melancolic.

Caractersticile celor 4 tipuri de personalitate

Sangvinicul

Personalitatea sangvinica este caracterizata prin spontaneitate, optimism, entuziasm, energie la cote maxime, flexibilitate in modul de gandire, cautarea de nou, impulsivitate si curiozitate. Toate aceste trasaturi sunt asociate cu anumite gene influentate de nivelul de dopamina. Oamenii sangvinici au de obicei fete expresive. Cuvintele lor preferate sunt ''aventura'', ''energie'', ''nou'', ''distractie'', ''activitate'', ''calatorie''. 

Flegmaticul

Personalitatile de tip flegmatic sunt in principal definite prin aptitudinile lor sociale, capacitatea de a-si exprima sentimentele si a citi alte persoane dupa expresiile fetei si limbajul corpului. Flegamticii se pricep de minune sa faca legatura intre fapte si au capacitatea de a vedea "imaginea de ansamblu" a unei probleme sau situatii. Ei au o mare capacitate de empatie, de a-i ingriji pe ceilalti, sunt agreabili si expresivi din punct de vedere emotional. Unele dintre aceste trasaturi de personaliatte sunt legate de estrogen, care este prezent atat la femei, cat si la barbati. Din punct de vedere fizic, flegmatici au pielea neteda, buze pline, fata rotunda si nas mic. Cuvintele lor preferate sunt "pasiune", "pasional", "sensibilitate" si "dulce".

Colericul

Tipul coleric este asociat cu nivelul de testosteron din organism, care, de asemenea, este prezent la barbati si femei. Colericii sunt oameni directi, concentrati asupra sarcinii pe care o au de indeplinit, duri, analitici, logici si au o mare capacitate de a elabora strategii. Sutn foarte curajosi si le place competitia. Fizic, ei au adesea maxilare patrate, pometi mari si fruntea mare. Folosesc des cuvinte ca "inteligenta", "ambitie", "provocare".

Melancolicul

Cei care apartin tipului melancolic, tind sa fie calmi, loiali si ordonati. Melancolicii sunt precauti si se poarta intotdeauna dupa normele conventionale ale societatii. Acest tip de personalitate este legat de nivelul de serotonina. Cuvintele preferate ale melancolicilor sunt "familie", "loial", "respect", "grija", "valori" si "moral".

Personalitatea si comportamentul profesional

Tipuri de personalități și influențe ale acestora asupra procesului muncii.
În literatură există mai multe clasificări ale tipurilor de personalitate. Dacă luăm în considerație tipul de temperament deosebim:

1. Tipul de personalitate colerică: se caracterizează prin manifestări inegale, atitudini extremiste, trecând cu ușurință de la entuziasm la pesimism, de la activism debordant la abandon. Având o rezistență inconstantă în activitățile de muncă datorită consumului energetic neeconomic, colericul acționează cu toată energia de care dispune la un moment dat fără să-și dozeze eforturile în funcție de mărimea dificultăților sau a obstacolelor. 
Din această cauză curba randamentului la coleric are numeroase neregularități prin intersectarea cu curba oboselii. Neliniștiți, agitați, plini de elan, acționează sub impulsul momentului fiind oamenii marilor inițiative și având o mare capacitate de mobilizare proprie și a altor persoane. Datorită însă a oboselii sau a plictiselii survenite prin scăderea caracterului de noutate, al acțiunilor întreprinse, colericul abandonezaă activitatea înainte de a o finaliza. 
Din acest motiv este necesar să fie însoțit de persoane echilibrate care să preia și să ducă la bun sfârșit lucrul început. 

Surprinzător prin tot ceea ce face, colericul dovedește în ciuda caracteristicilor sale temperamentale multă răbdare chiar și atunci când activitatea îi captează interesul mai mult timp (cazul cercetării științifice). Inconstant și impulsiv, împărțind oamenii în buni și răi, prieteni și dușmani, om al extremelor și nu al nuanțelor, colericul este un factor de stres pentru cei din jur, creind stări tensionale în colectivul de muncă.

  2. Tipul de personalitate sangvinică are o mare rezistență în activitatea de muncă în sensul nu al unei robusteți fizice deosebite, ci al rezistenței față de fenomenul de oboseală. Reacțiile persoanelor aparținând acestui temperament sunt rapide și adecvate stimulilor, semnalelor venite din mediu sau de la echipamentul tehnic, având o bună adaptabilitate și stăpânire de sine.
Sangvinicul acționează prompt pentru găsirea de soluții, pentru depășirea dificultăților și învingerea obstacolelor, dar măsurile luate de el în acest sens au adesea un caracter de moment, nu sunt de durată și profunzime.

În relațiile interpersonale se remarcă ca o persoană agreabilă, deschisă sufletește, cu valențe pentru integrarea în grup și închegarea de prietenii. Robust psihic, suportă mai ușor decât alte temperamente dificultățile muncii și ale vieții. Cu persoanele aparținând acestui temperament se poate discuta în mod deschis, direct, ei având tăria de a privi adevărul în față. Mobil, agreabil, prompt, cu resurse energetice deosebite, sangvinicul reușește cu eforturi mai mici și de aceea nu este deosebit de perseverent, uneori manifestând chiar o anumită superficialiate în muncă și în raporturile interumane.

  3. Tipul de personalitate flegmatică are și el o mare rezistență în activități, însă întregul său comportament este dominat de inerție. Aceasta face ca atât startul cât și sfârșitul activității să aibe o latență foarte mare. Reacțiile lui sunt lente însă adecvate. Înclinat spre meditație, spirit analitic și înzestrat cu multă răbdare, flegmaticului i se pot încredința lucrări de anvergură, care se pot realiza în tempoul propriu și nu presat de termene scurte. Cântărește mult până să adopte o decizie, dar odată decis trece hotărât la acțiune și este perseverent până la încăpățânare în îndeplinirea ei. Refuză compromisurile luptându-se pentru propriile idei. Adaptabil mai greu la situații noi preferă lucrurile cunoscute, este reticent față de inovații, fiind cunoscut ca o persoană cu manifestări conservatoare. În cazul raporturilor interpersonale, este reținut și reticent, și din acest motiv se integrează mai greu în colectivitate. Are prieteni puțini, aleși după îndelungate reflexii, față de care manifestă devotament.

Sunt lenți, calmi, meticuloși. Nu ocolesc detaliile și nu abandonează activitatea până nu ajung la rezultat, deși pentru aceasta cheltuiesc mai mult timp decât sangvinicii și colericii. Schimbă greu activitatea, sunt atașați de ceea ce fac și sunt disciplinați. Se adaptează greu la situații noi. De regulă au sentimente foarte durabile și stabile.

  4. Tipul de personalitate melancolică este puțin rezistent din punct de vedere nervos. Persoanele aparținând acestui tip obosesc ușor și sunt susceptibile la stări depresive în condiții de suprasolicitare, sau stări conflictuale.

Este un excelent muncitor pentru activitățile de rutină, desfășurate în condiții cunoscute și obișnuite, care nu necesită decizii prompte și reacții rapide, ei putând desfășura activități de mare finețe, dar fără presiune exterioară. Înzestrat cu multă răbdare, melancolicul are înclinație spre analiză, precizie și minuțiozitate. Fire anxioasă, întră în panică în fața unor situații noi față de care reacțiile lui sunt lente, nu întotdeauna adecvate și uneori chiar paradoxale. Timid în relațiile interpersonale, subapreciindu-și posibilitățile se integrează cu dificultate în grup, atașându-se mai degrabă de persoane și nu de colectivitate. El trebuie încurajat chiar prin supraestimarea calităților sale pentru a putea face față muncii și problemelor care apar.

 C.G.Jung (1997) luând drept criteriu relaționarea la mediu clasifică tipurile de personalitate în:
  1. Tipul de personalitate extrovertită care se caracterizează prin expansivitate, sociabilitate, tendințe spre relaționare și contact, comunicativitate, etc. Persoanele aparținând acestui tip de personalitate
lucrează bine în grup și își asumă cu ușurință responsabilități sociale. Preferă mișcarea, au un control redus al sentimentelor, sunt optimiști, veseli și au un simț practic deosebit.
  2. Tipul de personalitate introvertită: persoanele care fac parte din această categorie sunt introspectivi, liniștiți, rezervați, distanți. Au o lume interioară foarte bogată. Ei evită riscurile și responsabilitățile sociale. Serioși, exigenți, își controlează bine sentimentele și atitudinile.

  Personalitate și comportament profesional  În funcție de tipul de personalitate se pot defini mai multe tipuri de comportament profesional:

  1. Ambițiosul: are un dezvoltat spirit de competiție, lucrează într-un ritm alert, având un randament mare în muncă, își asumă responsabilități, poziția în sistemul (organizația) din care face parte este importantă pentru el, manifestând tendințe de ascensiune socială

  2. Conformistul: are o personalitate care aderă la normele grupului, evită să-și exprime ideile, fiind de acord cu ceilalți, este loial șefului, îl preocupă beneficiile companiei și caută căi de reducere a costurilor, nu declanșează conflicte, manifestă dorința de a fi în asentimentul celorlalți.

  3. Dependentul: este interesat de stabilitatea locului de muncă, având nevoie de un mediu securizant și de un salariu fix, evită în mod sistematic situațiile de competiție, nu este preocupat de ascensiunea socială.

  4. Profesionistul: caută o profesie corespunzătoare aptitudinilor sale profesionale și nivelului de cunoștințe de care dispune, în care meritele să-i fie recunoscute și în care să existe condiții pentru schimb de experiență; vrea să fie în contact cu noile descoperiri; este creativ, preferă probleme abstracte, teoretice; apreciază un șef competent cel puțin egal, dacă nu superior; dispune de o motivație cognitivă.

  5. Omul companiei:  vrea să lucreze într-o organizație cunoscută, cu clădiri și utilități moderne, fără program fix, unde activitatea să aibă un status ridicat; confortul, condițiile de lucru foarte bune sunt aspecte vizate atunci când caută un loc de muncă (birou elegant, grup recunoscut, securitate, climat geografic plăcut).

 6. Tigrul orientat spre sarcină: preferă un ritm alert, dinamic chiar situațiile tensionate; este potrivit pentru activitățile care cer luarea deciziilor într-un timp scurt, asumarea responsabilităților; obține satisfacții reale prin munca sa.

  7. Analistul: îi place să lucreze singur; este un spirit reflexiv, analizează problemele în profunzime, căutând soluția optimă; face totul cu pasiune, preferând problemele interesante; în echipă este omul căruia i se cere frecvent ajutorul.

 8. Tehnicianul: este priceput în ceea ce face; execută operațiile în ordine, preferă să lucreze în probleme de natură aplicativă, să utilizeze îndemânările tehnice decât să descopere lucruri noi; dorește opoziție într-un grup de lucru permanent cu sarcini bine circumscrise.

  9. Omul de echipă: își pune cel mai bine în valoare aptitudinile când lucrează în grup, în situații de rezolvare a unor probleme; elaborează planuri, are o bună viziune de ansamblu; este bine organizat, găsește soluții de ieșire din situații dificile; este autonom; caută o profesie care să-i dea libertatea de care are nevoie (program lejer, climat de lucru liber); preferă o muncă în care să nu fie nevoit să adere la politica companiei; preferă situațiile necompetitive, unde salariul și promovările vin automat.

  10. Business man-ul: are un spirit practic, este inteligent, dinamic, energic, preferă să lucreze într-o organizație eficientă din punct de vedere administrativ; preferă poziția de lider sau de membru al unei echipe lider, este interesat de politica firmei; își exprimă ideile chiar dacă există divergențe de opinie; îi place să dezvolte idei și tehnici noi. 

Tipuri de personalitate Carl Jung

Teoriile psihologului si medicului elvetian Carl Gustav Jung stau la baza majoritatii sistemelor de personalitate de mare prestigiu de astazi. Desi Jung este cel mai mare teoretician din toate timpurile care si-a concentrat atentia asupra vietii si modului in care oamenii relationeaza cu aceasta, aici vom face referire doar la teoriile sale privind intelegerea personalitatii.

Jung este unul dintre marile personalitati care s-au inspirat din modelul grecesc antic al celor patru temperamente sau umori si interpretarea acestora de-a lungul secolelor. Cercetarile sale in aceasta privinta sunt incluse in volumulTipuri psihologice, publicat in anul 1921. Acesta face parte dintr-un set mai larg de idei privind energia psihica, in cadrul caruia Jung a dezvoltat concepte importante pentru psihoterapie si psihanaliza clinica – diagnosticul si terapia psihiatrica.

Jung a abordat tipurile psihologice din perspectiva psihanalizei; acesta era un colaborator principal al lui Sigmund Freud, un alt ganditor prolific in domeniul psihanalizei, psihologiei si comportamentului uman. Oameni de stiinta pasionati, Jung si Freud erau preocupati de descoperirea, dezvoltarea si cunoasterea profunda a mintii umane si a modului in care aceasta functioneaza.

Dovada a durabilitatii valorii si importantei teoriilor lui Jung sunt faptul ca structura tipurilor psihologice continua sa fie o baza a celor mai importante sisteme si instrumente psihometrice utilizate astazi, inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

Tipuri de atitudini generale: introvertit si extravertit

Jung a impartit energia psihica in doua `tipuri de atitudini generale` de baza: introvertit si extravertit. Aceste tipuri sunt imbinate cu celelalte, explicate mai tarziu, pentru a crea tipurile de personalitate Jung. In plus, `tipuri de atitudini generale` introvertit si extravertit ale lui Jung apar ca doua caracteristici total opuse in cadrul mai multor sisteme de personalitate moderne, inclusiv Myers Briggs® si Keirsey.

 
Cele `patru tipuri functionale`

Pe langa cele doua atitudini – introvertit si extravertit, Jung a mai dezvoltat si un cadru de `patru tipuri functionale` ale psihicului. Acestea sunt:
– reflexiv si
– afectiv,
acestea ajutandu-ne sa decidem si judeca (au fost numite functii `rationale`), precum si
– senzorial si
– intuitv,
despre care Jung a spus ca sunt necesare pentru a percepe si judeca (a aduna informatia si a decide), in scopul de a supravietui si a avea un comportament normal. Potrivit psihologului elvetian, fiecare dintre noi prefera una din doua modalitati prezente in fiecare pereche.

Cele opt tipuri psihologice ale lui Jung

Informatia prezentata pana acum duce la cele opt Tipuri Psihologice majore ale lui Jung, construite adaugand cate unul din cele patru tipuri functionale la un tip de atitudine generala introvertita sau extravertita. Astfel sunt realizate cele opt tipuri psihologice principale. Acestea nu includ functiile auxiliare si prin urmare nu reprezinta tipuri de personalitate complete.

Cele 16 tipuri de personalitate ale lui Jung

Aceste tipuri reies din teoria lui Carl Gustav Jung, desi psihologul elvetia nu le-a evidentiat in mod special. Acestea ne ajuta sa avem o privire de ansamblu completa asupra teoriei lui Jung si sunt legate in mod direct de interpretarea Myers Briggs si echivalentele aferente acestor tipuri (pentru echivalentele respective Myers Briggs a utilizat doua dimensiuni aditionale: Judecativ – Perceptiv, pentru a determina dominanta intre cele doua tipuri funtionale preferate, dupa atitudinile introvertit sau extravertit).

Extravertit Reflexiv Senzorial – ET(S)

Extravertit Reflexiv Intuitiv – ET(N)

Extravertit Afectiv Senzorial – EF(S)

Extravertit Afectiv Intuitiv – EF(N)

Extravertit Senzorial Reflexiv – ES(T)

Extravertit Senzorial Afectiv – ES(F)

Extravertit Intuitiv Reflexiv – EN(T)

Extravertit Intuitiv Afectiv – EN(F)

Introvertit Reflexiv Senzorial – IT(S)

Introvertit Reflexiv Intuitiv – IT(N)

Introvertit Afectiv Senzorial – IF(S)

Introvertit Afectiv Intuitiv – IF(N)

Introvertit Senzorial Reflexiv – IS(T)

Introvertit Senzorial Afectiv  IS(F)

Introvertit Intuitiv Reflexiv – IN(T)

Introvertit Intuitiv Afectiv – IN(F)

Cu ajutorul acestor informatii despre tipurile functionale si de atitudini, fiecare dintre noi poate identifica si intelege mai bine propriul tip de personalitate Jung.

Desi teoriile lui Jung sunt utilizate pe scara larga in testele psihometrice si de personalitate, acestea au fost initial destinate cercetarilor clinice pentru intelegerea si tratarea afectiunilor mintale, precum si imbunatatirea calitatii existentei umane. Prin urmare Jung a pus un accent mai profund pe subconstient decat se obisnuieste in psihometria moderna si teoriile comerciale ale personalitatii.

Daca privim dincolo de acest model de categorisire a personalitatilor, putem observa ca acceptarea si constientizarea celor patru functii sunt importante pentru a beneficia de o existenta sanatoasa, chilibrata. In schimb, reprimarea uneia dintre aceste patru functii, de catre sine sau de cineva din exterior, este nesanatoasa si duce mai devreme sau mai tarziu la aparitia unor probleme.

Dovada celor spuse anterior este conditionarea parintilor care isi forteaza copiii sa adopte un anumit comportament sau cazurile in care adultii isi reprima sau neaga sentimentele. Alte exemple de iesire la suprafata si patrundere a subconstientului in comportamentul constient sunt starile aflate sub influenta alcoolului sau a stresului. Subconstientul este un element principal in teoriile analizei tranzactionale; acestea, impreuna cu teoriile lui Jung, ofera o perspectiva importanta asupra personalitatii si comportamentului.

Scopul studierii si invatarii acestor idei duce chiar la obiectivele lui Jung si la recomandarile acestuia de a incerca sa dezvoltam functiile care au fost reprimate si de a accepta toate cele patru functii ca facand parte integranta a unei persoane normale.