Tipologizarea Sociala Si Culturala a Tatuajelor

LUCRARE DE LICENȚĂ

TIPOLOGIZAREA SOCIALĂ ȘI CULTURALĂ A TATUAJELOR

Cuprins

Introducere

Capitolul I – Definirea conceptului de tatuaj

Perioadele de evoluție a tatuajelor

Difuzia tatuajelor în lume

Capitolul II – Evoluția istorică a tatuajului în lume

2.1. Tatuarea în America

2.2. Hawaii

2.3. Borneo

2.4. Tribul Maori

2.5. Samoa

2.6. Tahiti

2.7. Thailanda

2.8. China

2.9. Japonia

2.9.1. Yakuza

2.10. Tatuajele contemporane

2.11. Tatuajele ca însemn corporal de stigmat

Capitolul III – Perspective teoretice de înțelegere a tatuajului

3.1. Body Painting-ul

3.2. Body Art-ul

3.3. Tatuajele în viziunea lumii artei

3.3.1. Formalismul

3.3.2. Expresionismul

3.4. Analogia dintre corp, piele, tatuaje

Capitolul IV – Continuitatea sau schimbările în producerea și semnificația tatuajelor

4.1. Piața tatuajelor

4.2. Etalarea tatuajelor

4.3. Mesajele transmise prin intermediul tatuajelor

4.4. Cercetări în domeniu în privința tipologiilor

Capitolul V – Tipologiile tatuajelor din Craiova

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Subiect controversat ȋn istorie, dar și ȋn prezent, atât la nivel social, cât și la nivel academic, domeniul tatuajelor a ridicat diverse semne de ȋntrebare, pornind de la personalitatea celor care aleg să se tatueze, până la utilitatea lor medicală de acum 5000 de ani. Literatura de specialitate a tratat subiectul tatuajelor din mai multe perspective, cercetările medicale au emfazat riscurile existente pentru cei cu tatuaje ȋn anumite zone ale corpului sau riscul infectării ȋn cazul utilizării unor instrumente nesterile, cercetările sociologice au tratat etnografic, socio-demografic sau simbolistic domeniul tatuajelor.

Din punct de vedere psihologic, o mare parte a studiilor s-a axat pe caracteristicile negative ale personalității, ȋn relație cu tatuajele, precum agresivitatea, comportamentele riscante, consumul de alcool și droguri, infracționalitatea sau suicidul. Studiile asupra tatuajelor, s-au desfășurat, ȋn majoritatea lor, ȋn Statele Unite, ȋnsă preocuparea față de subiect a existat și ȋn Australia și Europa, ȋn special Marea Britanie.

Ȋn România, primul studiu de acest gen, aparține legistului Nicolae Minovici, prin teza sa de licență din anul 1898, intitulată „ Tatuajele ȋn România” prin care au fost descrise atât persoanele acelei epoci, deținătoare de tatuaje, cât și caracteristicile acestora. Cecetările sale au adus un aport important, relevant pentru studiul istoric, demografic, sociologic, psihologic și etnologic.

Ȋn prezent, interesul față de tatuaje, ȋn România, nu este la fel vizibil ca ȋn țările occidentale, unde se realizează statistici demografice, cunoscându-se chiar și sumele cheltuite anual de populație pentru tatuaje.

Din punct de vedere al fenomenului, acesta a luat amploare și ȋn România, motiv pentru care cercetarea științifică ar trebui să se axeze și asupra acestui domeniu. Lipsa unor studii care să pună ȋn valoare tipologiile existente în societatea românească, în special în Craiova, au determinat realizarea acestui proiect de cercetare.

Capitolul I își propune să definescă conceptul de tatuaj. Ce este un tatuaj, ce reprezintă un tatuaj, ce scopuri estetice sau funcționale servește, ce reprezintă tatuajul pentru societățile tradiționale, cât și pentru anumite grupuri sociale. De unde își derivă tatuajele semnificația comunicativă.

Va prezenta pe scurt perioadele de evoluție a tatuajului, și o să facă referire la societatea americană, unde acest fenomen s-a observat și dezvoltat cel mai mult și într-un mod vizibil.

Ultima parte a acestui capitol va vorbi despre difuzia tatuajelor în lume, de unde a început răspândirea acestora, de către cine a fost făcută, și se va opri mai mult asupra călătoriilor exploratorilor englezi și a rolului acestor călători atât pentru exploratori, cât și pentru ținuturile explorate.

Capitolul II va aborda tatuajul din perspectiva evoluției sale istorice în lume, astfel va face referire la tatuajele din America, Hawaii, Borneo, tribul Maori, Samoa, Tahiti, Thailanda, China, Japonia și Yakuza. Va aborda și tatuajele contemporane, modul cum modelele, de-a lungul evoluției istorice, s-au schimbat ca și sensul acestora, în funcție de noile influențe.

Ultima parte a acestui capitol va aborda tatuajul din perspectiva stigmatului pus de diferite societăți. Stigmat pus pe baza unor acțiuni întreprinse de unii indivizi, fiind o formă de pedeapsă, de marginalizare a unor categorii de indivizi.

Capitolul III va încerca să clarifice perspectivele teoretice de înțelegere a tatuajului, astfel va pune în discuție următorii doi termeni: body painting-ul, ca formă non-permanentă de decorare a trupului și body art-ul ca formă permanentă de decorare a trupului.

Totodată, acest capitol își propune să explice tatuajul din punctul de vedere al artei, mai exact din perspectiva formalismului care pune accent pe textură, dimensiune, și din perspectiva expresionismului care pune accent pe sentimentele pe care le poate produce un tatuaj. Acest capitol se va opri și asupra analogiei dintre corp, piele și tatuaje.

Capitolul IV va aborda continuitatea sau schimbările în producerea și semnificația tatuajelor, de la simple imagini la forme complexe de artă, de la un public conservator, la un public plin de idei și creativitate, și cu o posibilitate financiară mult mai ridicată. Acest capitol se va opri și asupra etalării tatuajelor în public, în privat, în intimitate. O mare atenție va fi acordată și mesajelor transmise prin intermediul tatuajelor de la mesaje de dragoste, la mesaje de protest. Capitolul își va încheia prezentarea prin enumerarea unor cercetări pe baza tipologiilor.

Capitolul V își propune să identifice tipologiile tatuajelor din Craiova.

Capitolul I

Definirea conceptului de tatuaj

Tatuajele sunt definite ca introducerea unui pigment în piele prin intermediul acelor, oaselor ascuțite, cuțitelor sau altor improvizații, pentru a putea crea un model decorativ. Tatuajele reprezintă o formă permanentă a modificării corporale, fiind răspândite pe teritoriul tuturor continentelor și chiar pe teritoriul unor insule.

Cea mai veche descoperire a practicii tatuajelor datează din era Neolitică, mumii și alte artefacte descoperite datând din anii 6000 Î.Hr. în Europa și 4000 Î. Hr. în Egipt. Arta tatuajelor probabil că a fost răspândită din Estul Mijlociu până la insulele Pacificului, iar mai apoi în America prin intermediul Indiei, Chinei și Japoniei. În perioada anului 1000 Î.Hr. tatuajele, teoretic, erau prezente în toată lumea. Cuvântul "tatuaj" a fost adus în Europa de către marinarii care  au întâlnit această practică în rândul locuitorilor din Tahiti, Hawaii, Samoa. Cuvântul "tatau" provine de la populația din Tahiti, semnificația acetuia fiind "semnul" și a fost tradus în cuvântul modern "tatuaj". Înainte de a căpăta semnificația modernă, această artă era denumită "arta de a înțepa", deoarece tatuajele erau realizate prin împungerea unui ac înmuiat în cerneală  prin piele. În zilele noastre, majoritatea tatuajelor sunt realizate prin intermediul unor mașini electrice. 

Ca și multe alte forme de identitate culturală, tatuajele servesc atât un scop estetic, cât și un scop funcțional. Acestea pot fi frumoase în sine și ca design, dar de asemenea, pot exprima o multitudine de sentimente despre utilizator și locul ocupat de acesta într-o societate. Fie că este folosit într-o manieră punitivă (tatuajele prizonierilor sau al sclavilor) sau ca mijloc de a comunica apartenența unui clan, cult, sau a unui trib, afiliația, religia, statusul social sau disponibilitate matrimonială; tatuajele, istoric au reprezentat un semn social.

Acestea reprezintă un semn al apartenenței sau izolării unui grup social. Sunt unul dintre cele mai simple semne de reprezentare a speciei umane ca fiind o ființă socială. De fapt, arta tatuajelor este una dintre cele mai persistente și universale forme de artă a corpului. 

Tatuajele își derivă semnificația comunicativă din corespondența semn-înțeles. Acestea comunică prin culoare, stil, metodă de execuție și zonă ocupată pe corp. Tradițional înscrise pe zone vizibile ale corpului, tatuajele au fost create pentru a fi "citite" de către alții. În zilele noastre, în special  în emisfera vestică, în regiuni precum Statele Unite, tatuajele au căpătat o importanță artistică, devenind mai abstracte, pierzându-și o parte din funcția comunicativă în acest proces. Tatuajele, pentru majoritatea clasei mijlocii a Americii de Nord, au devenit un mijloc de exprimare personală. Pentru mulți tatuajele sunt mai degrabă o modalitate de exprimare privată, iar acești indivizi, în special sexul feminin, tind să prefere tatuajele mai micuțe, făcute în locuri private.

În societățile tradiționale tatuajele erau puternic înrădăcinate în instituțiile sociale, având un rol decorativ și funcțional, comunicând statusul social, devotamentul sau afiliația religioasă, statusul matrimonial și alte semnificații pentru lumea publică. Adesea, dobândite în timpul ritualurilor ce marcau diferite etape ale persoanei, tatuajele ca și alte forme ale modificărilor corporale, au fost și sunt componente importante ale societății. În societățile moderne tatuajele sunt folosite ca o marcă socială, delimitând membrii societății, precum soldații și marinarii, membrii ai unei găști, sau membrii unei fraternități ce le utilizează pentru a marca afiliația unui grup. La nivel de societate, precum societățile Greco-Romane, tatuajele erau de cele mai multe ori involuntare, folosite pentru a marca sclavii, prizonierii și câteodată soldații, o tradiție ce a continuat până în secolul XX, cu practica naziștilor, a tatuajelor asupra evreilor și prizonierilor din Auschwitz cu numere de identificare. Astăzi, prizonerii din pușcăriile europene, rusești și americane se tatuează singuri, marcându-și statusul.

În timp ce tatuajele au fost un aspect central în multe societăți, în țările vestice, datorită tradiției de utilizare a tatuajelor pentru a marca criminalitatea sau pe cei care au un status inferior, arta tatuajelor a fost desconsiderată, folosită în special de grupuri cu statut social scăzut, dar nesocotit de clasele mijlocii și superioare. În zilele noastre, arta tatuajelor experimentează o perioadă renascentistă, pe măsură ce artiștii provin din clasa mijlocie (mulți dintre aceștia au studii în artele fine), tatuajele devenind mai sofisticate, multe persoane din clasa mijlocie deținând un tatuaj. În adiție, semnificația tatuajelor s-a schimbat pe măsură ce noile generații împrumută atât modelele și metoda de executare, cât și semnificațiile acestora din culturile non-vestice, convertind arta tatuajelor într-o capodoperă culturală. 

Modificările permanente ale corpului și decorarea non-permanentă a corpului în ambele culturi, tribale și moderne, împărtășesc sprijinul social riguros a grupului de referință semnificativ pentru purtător. Indiferent de scopul modificării, de protecție față de forțele supranaturale, de comunicare a disponibilității sexuale, demonstrație de curaj, de a simboliza apartenența la un grup, toate tipurile de modificări ale corpului au o funcție decorativă. Transformarea face ca trupul să fie din punct de vedere estetic mai plăcut pentru individ și o referință relevantă pentru grup.

Cei care aleg să-și modifice corpul în moduri care violează normele sau care resping modificările culturale prescrise riscă să fie definiți ca social sau moral inferior. Alegerea de a fi un deviant fizic simbolic demonstrează nerespectarea normelor în vigoare. Afișare publică a devianței fizic simbolic comunică, în mod eficient, o bogăție de informații care modelează situația socială în care are loc o interacțiune.

Cel mai important lucru de reținut cu privire la permanența lor este că sensul lor este derivat din cultura și societatea care le prezintă, și ele pot fi recodificate. Ce este relevant, însă, este că, a grupului de referință semnificativ pentru purtător. Indiferent de scopul modificării, de protecție față de forțele supranaturale, de comunicare a disponibilității sexuale, demonstrație de curaj, de a simboliza apartenența la un grup, toate tipurile de modificări ale corpului au o funcție decorativă. Transformarea face ca trupul să fie din punct de vedere estetic mai plăcut pentru individ și o referință relevantă pentru grup.

Cei care aleg să-și modifice corpul în moduri care violează normele sau care resping modificările culturale prescrise riscă să fie definiți ca social sau moral inferior. Alegerea de a fi un deviant fizic simbolic demonstrează nerespectarea normelor în vigoare. Afișare publică a devianței fizic simbolic comunică, în mod eficient, o bogăție de informații care modelează situația socială în care are loc o interacțiune.

Cel mai important lucru de reținut cu privire la permanența lor este că sensul lor este derivat din cultura și societatea care le prezintă, și ele pot fi recodificate. Ce este relevant, însă, este că, deși marca în sine poate fi mai mult sau mai puțin permanentă, sensul său este legat de societate și, prin urmare, tranzitorie.

Cele mai sofisticate, decorative tatuaje în societățile tribale au fost, și într-o măsură limitată, încă sunt, practicate de către maori din Noua Zeelandă. Ambii, bărbați și femei erau tatuați, dar cu modele diferite și în grade diferite. Femeile primeau, de obicei, marcaje moko limitate pe buză și zona bărbiei, în timp ce bărbații purtau tatuaje extensive faciale și pe corp, constând în verticile, modele geometrice și în alte modele ornamentale non-reprezentative.

Funcția dominantă a tatuajelor în toate societățile tribale a fost de a arăta statutul purtătorului sau identitatea socială. De obicei, durerosul proces de tatuare era parte a ritualurilor de trecere la statutul de adult. Astfel, cel care nu rezista durerii procesului era considerat un băiețel, o persoană imatură.

Ca formă de artă decorativă, tatuajul a fost și continuă să fie practicat cel mai frumos și cu cea mai mare pricepere în Japonia.

1.1. Perioadele de evoluție a tatuajelor

În evoluția sa tatuajul și practica acestuia au trecut prin mai multe etape sau ere:

1. Era colonistă – 1760-1870

Istoria modernă a tatuajului în America de Nord își are originea în călătoriile pe mare ale europenilor în Polinezia, Micronezia sau Melanezia. Deși, inițial tatuarea era văzută ca un ritual străin, înfricoșător și profan care transforma pielea într-un mod dureros, fascinația exploratorilor pentru aceasta a crescut atât de mult încât la sfârșitul anilor 1770 sălbaticii tatuați erau aduși în Europa ca o dovadă a primitivismului Lumii Noi.

Contactul cu europenii a avut efecte și asupra imaginilor tatuate, iar tatuajele și-au pierdut din semnificația spirituală, fiind purtate din ce în ce mai mult în scopuri decorative.

2. Era circului – 1880-1920

Întorși acasă, mulți marinari au început să se vândă carnavalelor drept „oameni sălbatici vii”, dar ei nu erau tratați ca primitivi, ci li se oferea posibilitatea să povestească felul în care își făcuseră tatuajele.

La începutul anilor 1900, pentru a spori gradul de exotism al tatuajelor, bărbații tatuați au început să fie înlocuiți de femei, spectacolul s-a transformat într-un fel de show pornografic.

Era carnavalului a permis conceptualizarea tatuajului ca formă a devianței sociale. Prezentarea stilurilor alternative de corp a dus, în fapt, la sanctificarea corpului, corpurile marcate fiind considerate vicioase, subumane sau sălbatice.

3. Era clasei muncitoare – 1920 – 1950

În același timp cu spectacolele de circ, saloanele de tatuaj au început să apară în zonele mărginașe ale orașelor și au devenit un loc de întâlnire al persoanelor aflate la marginea societății.

Artiștii tatuatori ai acelei perioade și-au construit propriile stiluri de tatuare, incluzând stilul hiper-patriotic, azi numit tradițional. Popularitatea tatuajelor a crescut și a devenit o practică obișnuită pentru membrii clasei muncitoare din America de Nord. A fost perioada în care tatuajele au fost cel mai puțin stigmatizate, fiind o formă prin care clasa muncitoare își exprima patriotismul.

4. Era rebelilor – 1950 – 1970

În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, tatuajele au făcut un pas înapoi spre o reputație proastă. Foarte multe persoane considerate deviante social au adoptat tatuajul ca formă de protest față de situația în care se găseau.

Această formă de utilizare a tatuajelor, pare să se fi răspândit în închisori, fapt care a transformat tatuajul într-un simbol al devianței.

Cam în același timp, tatuajul a devenit extrem de important și pentru grupurile de motocicliști. Unul din rezultatele interesului motocicliștilor pentru tatuaje a fost expunerea negativă în presă, fapt care a făcut ca acestea să fie considerate ca indicând o predispoziție către crimă.

În perioadă 1950-1960, perioadă ce poate fi numită „era întunecată”, tatuajul s-a mutat din zona clasei muncitoare în rândul persoanelor aflate în afara legii.

5. Era „New Age” – 1970 – 1990

Revoluția sexuală, mișcarea drepturilor civile și mișcarea de emancipare a femeilor au făcut să crească gradul de permisivitate socială.

Tatuajele s-au mutat din rândul clasei muncitoare și a delincvenților, în rândul clasei de mijloc, care a contribuit la îndepărtarea de stilul tradițional al tatuajelor. Saloanele de tatuaj s-au mutat din ghetouri în zonele centrale ale orașelor.

1.2. Difuzi tatuajelor în lume

Încă din anii 2000 Î.Hr. tatuajele s-au răspândit din Orientul Mijlociu către insulele din Pacific prin India, China și Japonia. Teoriile despre cum a avut loc difuzia tatuajelor în cultura insulelor Pacificului variază. Este foarte probabil ca această practică să fi fost efectuată de către Ainu, un grup caucazian normand care populează în prezent pe insula de nord a Japoniei. Exploratorii samoa ar fi putut să adopte practica tatuajelor după întâmpinarea și confruntarea cu aceasta în călătoriile lor occidentale, urmate de introducerea ei în Fiji, Australia, Noua Zeelandă și insulele Hawaii. O altă explicație alternativă a difuziei susține că această practică a fost adusă în Polinesia și Noua Zeelandă de către exploratorii din America de Sud în călătoriile lor occidentale.

Căpitanul James Cook (1728-1779) a fost un explorator englez, care a făcut trei călătorii în Oceanul Pacific. El a fost primul european care a explorat Australia si Hawaii și a navigat în jurul Noii Zeelande. Mulțumită căpitanului Cook tatuajele polineziene au fost aduse în Europa, și mai târziu în America, aprinzând o renaștere a tatuajelor occidentale. Cook a fost primul care a dat curs tatuajelor din Polinesia, prima dată în 1769, pe timpul șederii sale în Tahiti. Tot în această perioadă, el a vizitat și Noua Zeelandă, unde el și echipajul său au fost primii europeni care au descris tribul Moko, iar în anul 1778, a fost prima lui întâlnire cu tatuajele hawaiiene. Cook a fost primul occidental care a utilizat cuvântul tahitian ta-tu sau tatau pentru a descrie această practică, înainte această practică fiind cunoscută în Europa ca înțepături sau semne. Echipajul lui Cook a remarcat că tatuajele polineziene cuprindeau linii, stele, figuri geometrice, precum și figuri ale unor animale și oameni, fiind purtate atât de femei, cât și de bărbați. În plus, oamenii din echipajul lui Cook au început să fie tatuați de către localnici, aceștia jucând un rol major în aducerea tatuajelor în Europa. Pe lângă acest rol, ei au mai jucat un rol important, dar în ceea ce privește tatuajele polineziene. Dacă la început acestea constau în linii, plante, animale, călătorii din secolul al XIX-lea au remarcat că pe lângă tatuajele enumerate anterior, au fost găsite modele cu puști și tunuri, precum și date și cuvinte de comemorare a șefilor.

Indiferent de forma sa de difuzie, tatuajele au fost o formă decorativă bine stabilită.

Capitolul II

Evoluția istorică a tatuajului în lume

2.1. Tatuarea în America

Tatuarea a fost practicată în USA înainte de sosirea europenilor în America, de un număr semnificatic de triburi nativ americane. Cu toate că, tehnica tatuării exista înainte de venirea europenilor, aceasta a avut un impact mult mai mic asupra dezvoltării tatuării printre euro-americani. Tatuarea în SUA își trasează originea pornind de la două fenomene: practicarea, a început de la europeni, de la marinari și alți exploratori care au adus cu ei descrieri despre tatuaje din expedițile lor, tatuaje pe proprile trupuri, și populația nativă tatuată; și afișajul nativilor tatuați și mai târziu, a europenilor tatuați la festivaluri și carnavaluri.

Încă din secolul al XV-lea, și cu mai mare intensitate în secolul al XVIII-lea, exploratorii europeni, influențați de ceea ce observaseră de-a lungul călătoriilor lor, au adus informații despre tatuare și despre felul cum aceasta era practicată. În secolul al XIX-lea, oamenii tatuați pentru aș câștiga existența au început să intre pe calea carnavalului, în lumea circului, astfel P.T. Barnum a adus în prim plan oamenii tatuați, ca atracție în circurile din America. Circurile și carnavalurile au adus oamenii tatuați din orașe în sate, unde majoritatea oamenilor nu văzuseră în viața lor un tatuaj, influențând nenumărați bărbați și femei să își lase orașele și satele și să se alăture lumii circului, devenind tatuați.

Design-ul tatuajului a fost și el, la rândul său, influențat de ceea ce era popular printre clienții europeni, precum insigna militară, inima, trandafirii, și de ceea ce era în mod special relevant pentru cetățenii USA- imaginile pariotice. Modelele asiatice au devenit și ele importante în vest, marinarii realizându-și tatuaje în China sau Japonia înaintea celui

de-al doilea război mondial, precum dragoni, caractere chinezești, tigri. Clasicul tatuaj american consta în vultur sau ancoră, precum și tatuarea cuvântului mamă, al soției sau al prietenei, fiind un tatuaj a cărui sens era ușor de înțeles. Imaginile au fost derivate din cultura populară, plasarea a fost vizibilă, liniile și culorile erau îndrăznețe.

După cel de-al doilea război mondial, popularitatea tatuajelor a început să scadă, dar cu toate acestea tatuajul american tradițional continua să fie practicat printre oamenii din clasa muncitoare. Tatuarea în această perioadă a devenit o formă de sfidare, o provocare atât pentru valorile moderne ale clasei mijlocii, cât și pentru cele conservatoare ce inspirau patriotism și iubire. Pe măsură ce grupurile marginale au început să poarte tatuaje în număr cât mai mare, precum hipioții în anii 1960, punk-iști în anii 1970-1980, tatuajele în sine au devenit o marcă a discriminalității, situație care nu se va schimba înainte de anii 1970 o dată cu renașterea tatuajului american.

2.2. Hawaii

Cuvântul hawaiian pentru tatuaj este kakau i ka uhi, care înseamnă grevă pe negru, explicând modul cum este realizat tatuajul. Tatuajele hawaiiene, așa cum erau ele practicate în timpul lui Cook, erau realizate prin scufundarea unui obiect special – realizat dintr-un pieptăne făcut din dinți sau oase ascuțite legate la o carapace de țestoasă sau o scoică și legate de un mâner – în cerneală neagră. Artistul tatuator plasează

instrumentul pe piele, lovindu-l cu ajutorul unui ciocan de lemn pentru a-l imprima. Colorantul folosit pentru tatuare era realizat din resturile arse ale unei piulițe kukui amestecate cu suc de trestie de zahăr. Modelele principale din acea perioadă erau liniile, stelele, hașurile, triunghiurile, galoanele, arcadele, modele de tablă de șah și șopârle.

Tatuajele probabil serveau ca dispozitive de apărare

pentru războinici, și mai ales în războaie tatuajele erau purtate pe partea frontală a corpului, pe mâna care arunca sulița, pe picioare și pe mâini; părți care necesitau protecție de-a lungul unei bătăli, deoarece spre diferență de celelalte componenete ale corpului, ele nu erau acoperite de o manta. Tatuajele protejau războinicul și împotriva altor pericole, precum mușcătura de rechin. Și femeile purtau tatuaje pe mâini, brațe, piept și alte zone dar în scopuri decorative.

Tatuajele mai erau folosite și pentru a nota genealogia unei persoane și pentru doliu. Acest lucru era văzut mai ales când un membru al unei clase înalte sau un șef murea, ambii –bărbatul și femeia- erau tatuați pentru a comemora pierderea și pentru a-și aminti de respectiva persoană mereu. Tatuajele notau și orașul din care proveneau persoanele, strămoșii lor și zeii la care aceștia se rugau.

2.3. Borneo

Tatuarea a fost pentru mult timp practicată de mulți dintre indigeni Dayaks, iar pentru mulți dintre aceștia în natură existau spirite și magie; cu toate acestea, astăzi, tatuajul tradițional este pe cale de dispariție în Borneo. Există un mit care explică originea tatuajului în Borneo: „telling of a bird which fell into a bowl of ink and began to peck at a warrior, until his body was covered with tattoo designs.” (povestirea unei păsări care a căzut într-un bol de cerneală și a început să ciugulească la un războinic, până când corpul său a fost acoperit cu desene, modele de tatuaj).

Tehnicile de tatuare din Borneo sunt asemănătoare cu cele din Samoa, în care acul este atașat la capătul unui băț, în mod perpendicular, iar un ciocan de lemn conduce acul în mare viteză. Cerneala este făcută din cărbune sub formă de praf sau de funingine, și este gândit să alunge spiritele rele, mai ales atunci când alte substanțe sacre sunt amestecate în pigment. Tatuatorul poate fi femeie sau bărbat, femeile moștenesc poziția de la mamele lor. În ambele cazuri, spiritele guvernează actul de tatuare și artistul trebuie să apeleze la spirite pentru a-i ghida. Unele triburi folosesc modele din blocuri realizate din lemn pentru a imprima modelul pe corp înainte de tatuare, în timp ce alte triburi folosesc mâna liberă pentru proiectare.

Modelele includ plante și animale care au puteri curative și de protecție, precum câine, porc, pasăre, flori și spirite ancestrale. Tatuajele erau purtate de bărbați și femei pe umeri, brațe, mâini, dar mai ales degete, picioare și erau capabile să protejeze purtătorul de spiritele dăunătoare, boală și rău. În plus, ele indică rangul social, astfel că doar elitele puteau purta anumite modele. Ele reprezintă prestigiul câștigat din vânătoarea de capete pentru bărbați sau din țesut, dans, și cântat pentru femei. Bărbații Iban care au participat la o vânătoare de capete pot avea degetele tatuate cu spirite, iar femeile primeau modele geometrice pe degete și imagini cu spirite pe îngheieturi. Bărbații primeau și tatuaje care simbolizau noi începuturi, ca un semn de maturitate, pe durata unui ritual de trecere alături de alți oameni din comunitate. Tatuajele sunt și decorative.

2.4. Tribul Maori

Cele mai sofisticate, decorative tatuaje în societățile tribale au fost, și într-o măsură limitată, încă sunt, practicate de către maori din Noua Zeelandă.

Populația nativă din Noua Zeelandă, numită Maori, este cunoscută în întreaga lume pentru tatuajele lor. Cu toate că tatuajele lor nu acoperă prea mult din corp precum tatuajele populațiilor din Pacificul de Sud, populația Maori și-a dezvoltat propriul stil de tatuare, care acoperă fața și fesele. Moko reprezintă tatuajul curbiliniar facial purtat de

către bărbații și femeile maori ca semn al afilierii, al

statusului. Modelul tatuajului era pentru început desenat

pe piele, și apoi sculptat în piele cu un instrument cunoscut sub numele de uhi whaka tataramoa, care funcționa la fel ca un instrument de sculptat lemnul. Tatuatorul era mereu un bărbat, care sculpta la propriu modelul în piele. După tăierea pielii, pigmentul era frecat pe piele. Un tatuaj de acoperire a bărbiei și buzele la femei dura două sau trei zile, pe când la bărbații care își acopereau întreaga față se realiza pe faze, pe parcursul a șapte ani, fiind un important ritual de trecere pentru bărbații maori, fără acest tatuaj, un bărbat era considerat ca fiind o persoană incompletă.

Tatuajele maori erau în totalitate individuale, în timp ce ele indicau statutul social al unei persoane și de rudenie, starea civilă, precum și alte informații, fiecare moko era asemenea unei amprente, nu existau două la fel.

Tatuajele faciale erau împărțite în patru zone. Pe partea dreaptă a feței, erau transmise informații despre rangul tatălui, tribul din care făcea parte tatăl și poziția. Partea stângă a feței, oferea informații despre rangul mamei, tribul din care făcea parte mama și poziția. Fiecare parte a feței este împărțită în alte opt secțiuni care conțin informații despre rang, poziția în viață, tribul din care făcea parte, descendența, ocupația, aptitudinea.

2.5. Samoa

Pe`a reprezintă tatuajul tradițional din Samoa, purtat de către bărbați și care acoperă corpul de la trunchi la genunchi. Tinerii primesc pe`a ca pe un ritual de trecere, simbolizând trecerea sa de la copilărie la maturitate, și intenția sa de a-și servi familia și comunitatea. Fără acest tatuaj un băiat nu va fi niciodată considerat bărbat, chiar având și jumătate din pe`a este considerat a fi ceva rușinos. Procesul de tatuare era unul foarte dureros, drept urmare se realiza în cinci etape și putea dura săptămâni întregi până să fie finalizat, în funcție de durere și de necesarul de timp de recuperare. Era și costisitor, astfel că bărbații nu puteau primi pe`a până când nu acumulau suficientă avere să acopere costul de rogojini țesute sau de cârpe tapa ca plată pentru tatuator. Modelul este perfect simetric, realizat din linii, săgeți, triunghiuri și alte forme geometrice, și este creat de tatuator pentru purtător, fiecare parte a modelului având propria semnificație. Întregul pe`a simbolizează un liliac ale cărui aripi se înfășoară în jurul picioarelor bărbatului.

2.6. Tahiti

În urma celei de-a doua călători a lui James Cook, care a avut loc în Tahiti, echipajul nu numai că a remarcat și desenat primele imagini cu stilurile tradiționale ale tatuajelor insulei, dar a și adus înapoi un tahitian tatuat, pe nume Omi, pentru a-l arăta, a-l afișa în public. În urma acestei călătorii, occidentalii au fost expuși cuvântului tahitian tatau, care va deveni mai târziu cuvântul englezesc tattoo, în română tatuaj. Printre tatuajele descrise de echipaj se găseau linii, stele, forme geometrice, animale, oameni și erau purtate atât de bărbați, cât și de femei.

Tatuajele tahitiene marcau rangul, rudenia, și pentru fete maturitatea sexuală, abilitatea de căsătorie.

Bărbații își tatuau întregul corp, inclusiv gâtul și urechile, fața rămânând netatuată pentru mulți dintre tahitieni. Tatuajele simbolizau rangul. Diferite tatuaje erau purtate de preoți, șefi, războinici și oameni obișnuiți. Femeile erau tatuate pe parcursul tinereții, începând cu modelul de pe braț, care indica faptul că fata era liberă să mănânce mâncare preparată și de altcineva decât mama sa, fiind urmat de alte tatuaje pe fese care demonstrau maturitatea lor sexuală.

2.7. Thailanda

Tehnica tatuării a fost practicată în Thailanda de mii de ani, tatuajele tradiționale fiind strâns legate de budism, iar multe dintre modele sunt religioase sau magice la origine, fiind purtate și tatuate de către călugări. Din cauza asocierii cu budismul, mulți oameni cred că tatuajele îl dotează pe purtător cu puteri speciale. Tatuajele sunt căutate în scopul de a-l face pe purtător mai atractiv, pentru a atrage dragostea, de a-l face mai puternic, de a-l proteja de rău. Unii tineri considerând că aceste tatuaje îi fac chiar nemuritori.

În acest sens, tatuajele sunt asemenea unor amulete. Imaginile tatuajelor populare cuprind eroi din Thai epic Ramayana, animale feroce ca lei, tigri, pantere și șerpi, litere magice și simboluri, precum și poezii și vrăji.

Anumite animale își transmit caracteristicile celui care le poartă: leii îl fac pe purtator mai demn și puternic, mistreții – feroce și dragonii putenic și înțelept. Tigrul purtat pe piept protejează purtătorul de răni.

Tatuatorii care realizează tatuajele în stilul tradițional sunt lideri respectați ai comunității, care oferă protecție spirituală și sfaturi, împreună cu tatuaje. Aceștia nu solicită taxe, dar uneori cer fructe și flori.

Thailanda este cunoscută și pentru ritualul anul Wai Khru, ce are loc la templul budist Wat Bang Phra. Acest templu este cunoscut pentru tatuajele magice create de călugări, și o dată pe an, oamenii care poartă aceste tatuaje se întorc pentru a arăta respect tatuatorului și pentru a primi binecuvântarea pentru ca puterile tatuajului să fie reactivate. Mulți participanți în cadrul festivalului devin posedați de spiritul animalului tatuat, astfel cei care își tatuează un șarpe vor șuiera, cei care își tatuează un tigru vor mârâi.

Astăzi, mulți tineri din Thailanda, influențați fiind de mass-media occidentală și turiști sunt interesați să își facă un tatuaj din Vest, mai degrabă decât unul tradițional. Cu toate acestea, vizitarea unui studio tipic de tatuaj este mult mai scump, decât vizitarea unui arjun, cel care realizează tatuajele tradiționale în Thailanda, astfel ele sunt la îndemâna multor tineri săraci.

2.8. China

Tatuajele au fost practicate în China, în special, în rândul minorităților etnice precum Drung și Dai. Fetele Drung erau tatuate cu forme geometrice pe față la pubertate, ca semn de maturitate. Femeia care realiza tatuajul, trasa modelul pe obraji, în jurul gurii, pe bărbie și între ochi cu bambus înmuiat în cerneală făcută din cenușă și apă. Aplicarea tatuajului se făcea cu ajutorul unor spini sau a altor obiecte ascuțite atașate de un instrument, ca și metoda utilizată de cei din Polinesia, aplicarea făcându-se cu ajutorul ciocanului asupra unui alt instrument de lemn, în piele. Rănile erau frecate cu cenușă, în scopul creări unei imagini permanente. Bărbații și femeile Dai erau și ei tatuați, bărbații pe corp, iar femeile pe mâini, față, brațe tot ca un semn de maturitate, de protecție împotriva spiritelor rele, ca un semn de putere la bărbați și de frumusețe la femei. Tigrii, dragonii și florile erau modelele populare.

Imperiul Chinez utiliza tatuajul alături de exil, ca un mod de pedeapsă pentru criminali, infractori. Tatuajul de pe față marca permanent persoana ca un criminal. Caracterele chinezești și modelele au fost populare în Vest pentru cel puțin două secole. Astăzi, tatuajele din Asia sunt, în general, asociate cu ceva exotic, făcându-le unele dintre cele mai preferate modele. Din nefericire pentru purtători, multe dintre caracterele chinezești nu au o semnificație reală în chineză sau sensul nu este cel intenționat în desenul original.

2.9. Japonia

Ca formă de artă decorativă, tatuajul a fost și continuă să fie practicat cel mai frumos și cu cea mai mare pricepere în Japonia.

Tatuajele japoneze reprezintă unele dintre cele mai vechi practici din lume. Femeile Ainu, un grup etnic care locuiește pe o insulă la capătul nordic al Japoniei, purtau tatuaje deasupra buzei superioare de sute de ani și chiar poate de mii de ani. Tatuajele au fost purtate și de fermierii din Yayoi, ca o marcă a statutului, ca în multe alte culturi polineziene. Abia la sfârșitul perioadei Edo (1804-1868) s-au înregistrat tatuajele moderne decorative sau horimono (scrijelit, gravat) ce s-au dezvoltat în Edo (Tokyo modern) care se confrunta cu o revoluție culturală. Înainte de această perioadă iubiții, curtezanele și prostituatele aveau câteodată scris numele iubitului pe partea superioară a brațului cu kanji (caracter chinezesc) sau cu caracterul pentru inochi (viață), simbolizând iubirea veșnică. Însă, influența majoră asupra dezvoltării stilului și formei sofisticate asupra tatuajelor japoneze a fost imprimarea tatuajelor pe un bloc de lemn sau ukiyo-e de către artiști ale căror modele colorate și complexe vor fi văzute mai târziu.

Tatuajul modern japonez pe întreg corpul – cuprizând fața și spatele trunchiului (cu o zonă netatuată "râu" în față unde o cămașă neînchisă sau un kimono ar rămâne deschi), și brațele și picioarele – s-a dezvoltat în cele din urmă la sfârșitul perioadei Edo. Acest tip de tatuaj numit irezumi dura între doi și cinci ani pentru a fi finalizat. Imaginile au variat de la teme tradiționale și personaje eroice la imagini stilate și simbolice precum un crap, dragon, modele florale, modele religioase toate având o semnificație simbolică în Japonia.

Tatuarea a fost practicată, în această perioadă, de către un număr semnificativ de oameni din clasa de jos, dar în particular, de către pompieri, pentru care era un semn al masculinității și un semn al solidarității de grup.

O dată ce occidentalii au început să vină în Japonia, tatuajele au fost interzise, ele fiind încă purtate de cei din Yakuza, mafia japoneză. În mod ironic, în această perioadă tatuajele japoneze au început să atragă atenția internațională, iar în ceea ce îi privește pe marinarii japonezi ei nu aveau voie sa poarte tatuaje, spre deosebire de toți ceilalți marinari din întreaga lume.

Tatuajele japoneze tradiționale încă nu sunt acceptate de către mulți din clasa de mijloc, însă sunt mulți tineri care poartă tatuaje occidentale, realizate de către artiști americani. Mulți japonezi care au tatuaje preferă să le ascundă sub haine, în încercarea de a scăpa de stigmatul greu pus pe ele.

Deși a căzut în dizgrație și este în prezent o practică stigmatizată, arta japoneză hori este încă practicată, astfel o subcultură considerabilă și activă a tatuajelor înflorește. În plus, față de importanța sa ca formă de artă tradițională, tatuarea japoneză este un fenomen modern semnificativ datorită impactului major asupra formei și a conținutului.

2.9.1 Yakuza

Yakuza se referă la mafia japoneză și la membrii acesteia, care alcătuiesc una dintre cele mai mari sindicate de crimă organizată din lume. Termenul de yakuza vine de la un joc de cărți japonez, Oicho-kabu, ceea ce înseamnă bun de nimic și se referă la modul cum cărțile sunt numărate. Cea mai rea mână în joc este un set din opt, nouă și trei, care se traduce prin Ya, Ku, Sa. Victoria cu o mână de Ya Ku Sa necesită cele mai bune abilități precum și ghinion, iar acum numele înseamnă avere rea pentru cei care provoacă grupul. Yakuza este cunoscută și pentru tatuajele lor elaborate pe întreg corpul. Tatuajele purtate de aceștia acoperă întregul trunchi, mâinile puțin mai jos de cot, și picioarele până la jumătatea gambei. Atunci când poartă un kimono, adesea tatuajul este invizibil, datorită râului netatuat care coboară pe mijlocul trunchiului. Dragoni, flori, peisaje montane, peisaje marine turbulente, insigne, desene și modele abstracte sunt imagini tipice utilizate pentru yakuza. Punerea în aplicare a acestor tatuaje extensive este dureroasă și poate dura sute de ore, iar procesul este considerat un test al curajului omului.

2.10. Tatuajele contemporane

Tatuajele contemporane în Occident pot fi plasate începând din anii 1970, atunci când membrii unor contra – culturi au început să poarte tatuajele ca o formă de rezistență la drept, alb, și valorile clasei de mijloc; noi artiști și noi imagini au început să apară, făcând apel la publicul tânăr. Astfel, tinerii artiști cunoscători de artă fină au început să profeseze alături de cei bătrâni, tatuatorii instruiți în mod tradițional. Acești noi tatuatori s-au inspirat din culturile exotice, precum Japonia, Borneo, Samoa mai degrabă decât din modele tradiționale nord-americane sau europene, începând prin acest proces să apeleze la publicul din clasa de mijloc. Demonstrând că tatuajele, mult stigmatizate în Occident, pot fi urmărite la culturile tradiționale în care tatuajul este folosit în mod pozitiv și în care tatuajul este încorporat în instituții sociale importante încercând să reintegreze tatuajele în societățile moderne din Occident. Noi concepte despre tatuaje s-au dezvoltat în această perioadă, concepte ce au fost împrumutate din noile mișcări, precum mișcarea pentru pace, de auto-ajutor, mișcarea feministă și mișcarea gay. În această perioadă, tatuajele au început să se mute de la o marcă a stigmatizării folosită de motocicliști, membrii de bandă, și militari către o marcă a individualismului, utilizând limbajul mișcărilor sociale din care au fost prevăzute contextele discursive și simbolice pentru schimbările care au avut loc în tatuare.

Tatuajele au avansat de la modele cu insignă, comune de sute de ani în Occident, la modele împrumutate din alte culturi care utilizează întregul corp sau porțiuni mari din acesta pentru tatuare. Modelul a avansat de la simple reprezentări animate la reprezentări abstracte, create în mod personalizat pentru fiecare client în parte. Tatuatorii contemporani preferau să lucreze cu materialele clientului, anume cu lucrarea care a fost creată de artist dar cu ajutorul clientului, și nu doar luată direct de pe perete; munca tatuatorilor încă din anii 1980 s-a bazat și pe încurajarea clienților de a fi diferiți, de a-și crea propriile modele.

Astăzi, domeniul tatuajelor este condus de tineret, dominat de tineri artiști cunoscători ai artelor fine și experți în domeniul tehnic și creativitate, iar clienții lor tineri, poartă idei îndrăznețe pe mâinile, picioarele, capul și corpul lor. În timp ce mulți dintre clienții mai vechi ai tatuajelor aleg să și-l  ascundă, mulți dintre reprezentanții noii generații ai clasei mijlocii ce nu dețin posturi ce impun respect aleg să-și expună cu mândrie  tatuajul de pe părțile vizibile ale corpului.

În acest context, tatuajele au fost parțial transformate  în opere ale artelor fine printr-un proces de redefinire și delimitare bazat pe calitățile anterioare (talentul artistului, semnificația tatuajului, stilul în care tatuajul a fost executat, etc.), și calitățile ideologice (semnificațiile care învăluie tatuajele "artistice", semnificațiile ce îndreaptă tatuajele spre o realitate superioară pe care se bazează tatuajele). În plus, anumite tatuaje ca cele ce se inspiră din stilul Microasiei, Malaeziei sau Japoniei sunt privite ca fiind pragmatice – ca fiind tatuaje de finețe, de referință și care, de fapt, definesc genul multor tatuaje americane. 

Modelele tradiționale ale tatuajelor americane (precum Mama, gravate lângă o inimă), nu mai reprezintă pâinea multor tatuatori. Asemenea tatuaje sunt privite de artiștii tatuajelor moderne ca fiind prea literale, prea transparente și evidente, prezente în activitatea și experiența zilnică pentru a putea fi considerate artă. Tatuajele moderne, artistice care treptat au căpătat căutare sunt citite mai greu ne mai având o funcție recunoscută cu ușurință. Aceste tatuaje artistice nu mai sunt parte ale unui sistem de inscripție cunoscut cu ușurință de către colectivitate prin care sunt comunicate informații asupra persoanelor către alții. Unele dintre acestea au caracter pur decorativ, iar cele care sunt menite să aibă o semnificație sunt recunoscute de apropiații persoanei. 

Nu numai estetica tatuajelor este fundamental diferită, dar și mentalitatea asupra tatuajelor este diferită îndreptându-se spre o atitudine mai cinică, mai puțin ideală asupra semnificației tatuajelor, asupra generației tinere devenind una care respinge societatea modernă și valorile sale într-o măsură mai mare spre deosebire de generația precedentă. Tatuajele pentru mulți din noua generație pot fi văzute ca o metodă prin care se schimbă mentalitatea prin intermediul unor tatuaje scumpe și la modă – cel mai căutat lucru pentru un consumator.

2.11. Tatuajele ca însemn corporal de stigmat

În societățile din întreaga lume, criminalii, infractorii au fost marcați de către stat pentru a-i pedepsi, pentru a-i identifica fiind criminali, pentru a-i stigmatiza pe tot parcursul vieții. Primele societăți care au folosit tatuajele ca o formă de pedeapsă au fost tracii, perșii, grecii și romanii pentru a-i marca pe fugari, sclavi și criminali. Perșii își tatuau sclavii și prizonerii cu numele celui care îi captura, cu numele stăpânului, și uneori cu numele împăratului, și sclavii romani erau marcați pe fețe cu crima pe care o comiseseră sau cu pedeapsa pe care o primeau, fiind de cele mai multe ori trimiși în mină. Tatuajele ca formă de pedeapsă au fost utilizate și în Germania, Anglia, Franța pentru a-și marca sclavii, prizonierii, adulterii, dezertorii. În India, criminalii aveau și ei tatuat statutul de criminal, astfel mulți dintre aceștia încercau să și-l acopere, să-l îndepărteze, sau să îi schimbe marcajele cu ajutorul părului lung sau a turbanelor care să le acopere din față.

Tatuajele erau o formă preferată de pedeapsă, deoarece aveau două cauze: una de scurtă durată, și anume durerea, și alta de lungă durată, și anumea că aveau să trăiască cu acel semn întreaga viață, fiind recunoscut cu ușurință de cei din jur.

Cesare Lombroso în lucrarea „Criminal Man”, a stabilit o referință a tatuajelor ca fiind o activitate, „aceasta apare numai în rândul claselor de jos –la țărani, marinari, muncitori, păstori, soldați, și chiar mai fregvent în rândul criminalilor”. Lombroso a observat că purtând tatuaje, o persoană este mai predispusă să comită o crimă, precum și faptul că infractorii și persoanele tatuate au o toleranță mult mai mare la durere decât altele.

Goffman a folosit termenii „discreditat” și „discreditabil” pentru a diferenția diferite grade de dezonorare (degradare). Prin discreditabil se definește dezonorarea ce este "invizibilă" pentru omul obișnuit, exemple ale acesteia fiind homosexualitatea sau diferite defecte fizice ce pot fi bine mascate. Prin discreditat se definește dezonoarea ce este "vizibilă" sau imposibil de ascuns, sau care a fost descoperită. Criminalitatea sau condamnările în trecut reprezentau dezonoruri, iar tatuajele lucrează în defavoarea sa, a persoanei în cauză, transformându-l din discreditabil în discreditat, în special dacă acestea sunt prezente într-un număr mare exprimându-și deschis criminalitatea, infracționalitatea. Cel mai important lucru rămâne modul în care tatuajele reduc drastic șansele „trecerii” prin societate, prin ascunderea stigmatului, făcând ca persoana discreditabilă să devină una discreditată.

N. Minovici ilustrează cel mai bine relația dintre tatuaje și statutul de stigmat prin studiul realizat în anul 1898 intitulat „Tatuaje în România”: „Nu numai din statistica noastră, dar și din a celorlalți autori reiese că din categoriile inferioare ale societății, cei care se tatuează sunt criminali. Larga răspândire printre ei face ca azi, văzând un individ tatuat, mai că suntem gata să-l întrebăm în ce penitenciar a făcut tatuajul, știind foarte bine că acest obicei se practică în închisori.”

Dacă abuzurile ar fi reglate pe cale legislativă, la nivel social acuzele se vor extinde și asupra stilului de viață, asupra mediilor care acceptă și încurajează comportamentul violent, vizând și comportamentul corporal, despre care se spune c-ar viza la nivel vizual caracterul deviant al unui individ.

„Deși actul tatuajului ca atare nu ne permite să conchidem că o categorie specială de oameni s-ar distinge din punct de vedere psihologic de ceilalți, cu toate acestea la noi în țară el se constată mai mult la delicvenți. Din zece indivizi, 8 sunt deținuți ”. Acest model a fost susținut și de regimul comunist, care nu permitea introducerea tehnici tatuării, și mai ales construirii unor spații specifice, mai ales adoptării unor elemente noi din cultura occidentală, unde tehnica tatuării avansase progresiv, ajungând să fie promovată de artiști ca fiind o formă decorativă.

Capitolul III

Perspective teoretice de înțelegere a tatuajului

3.1. Body Painting-ul

Body painting-ul reprezintă o decorațiune a corpului în care diferite părți ale trupului sau chiar întregul corp este pictat cu vopsea non-toxică, lut, henna sau coloranți. În societățile tradiționale trupul sau fața pictată sunt folosite în executarea unor ritualuri și ceremonii, în timpul unor vânători importante, precum și în cadrul altor momente importante, semnificative. Modelele utilizate arată, de cele mai multe ori, afilierea grupurilor, în care fiecare trib sau grup utilizează diferite culori și modele, dar în primul rând acestea nu sunt folosite pentru a marca poziția socială sau apartenența la un grup. În acest sens, pictura pe corp („body painting”), spre deosebire de alte modificări ale corpului și decorațiuni practicate în întreaga lume, este folosită pentru a-i face purtătorului o prezență diferită față de cea normală, mai degrabă, decât pentru a marca o poziție permanentă în societate pe corpul său.

În ceea ce privește culorile, acestea aveau un sens simbolic atașat de ele, astfel roșul era utilizat pentru a reprezenta sângele și pentru a simboliza fertilitatea și mortalitatea, albul era asociat cu supranaturalul și era ritualic utilizat ca culoare de doliu și de purificare, negrul simboliza impuritățiile și răul.

Body painting-ul este utilizat frecvent în societățile tradiționale, în cadrul ritualurilor de trecere, cum ar fi ritualurile de inițiere, care marchează trecerea de la copilărie la maturitate. În aceste ritualuri, băieții sunt pictați pentru a demonstra statutul lor, și uneori sunt vopsiți și împodobiți să semene cu animale sau spirite, iar pictura de pe corp este văzută ca o formă de protecție temporală, până când inițiatul finalizează ritualul și reapare ca bărbat. Totodată, și morții sunt pictați, având rolul de a-i ajuta la tranziția dintre lumea celor vii în lumea de dincolo.

Astăzi, body painting-ul este folosit printre populația indigenă din Australia, Polinesia, Melaezia, în unele părți din Africa, și multe triburi nativ americane care îl practicau. Mehndi este o formă decorativă de body painting utilizată în India și în Estul Mijlociu, în special pe mirese și invitații acesteia. În Papua Noua Guinee cele mai multe triburi folosesc body painting-ul în scopuri ceremoniale, precum și în sensul reîntăriri apartenenței la un grup. Mulți dansatori tradiționali nativ-americani își pictau trupurile și fețele pentru reprezentație cu modele precum săgeți, stele, linii. Alte triburi utilizau pictura în îmbinare cu tatuajele permanente. Multe comunități aborigene din Australia își pictează triburile de sute de ani ca o cale de a demostra importanța poziției sociale, ca totem al cuiva. Băieții din triburile Nuba și Masai din Africa, ambele triburi pastorale, poartă body painting-ul la ceremonii și ritualuri pentru a demonstra puterea și atractivitatea lor.

Astăzi, body painting-ul este practicat de către artiști specializați de pictură pe corp sau față, ca și makeup artists și artiști plastici. Acești artiști își afișează munca lor asupra unor modele, în cadrul unor festivaluri și competiții din întreaga lume, precum și în reviste, filme. Acesta este văzut ca o formă de artă, precum și de expresie individuală.

3.2. Body Art-ul

Pielea reflectă relația dinamică dintre interior și exterior, între sine și societate, între proiectele de identitate personală și culturile de piață. Ea reprezintă locul de întâlnire între structură și agenție, primul loc de inscripționare a ideologiei și un text pe care indivizii îl scriu ca fiind propria lor poveste. Tatuajele refigurează corpul, schimbă identitatea în zonele liminale între subiect, a tatuajului, a identității, și obiect, a privirii, a stigmatului social. Tatuarea oferă o arenă productivă de investigare a pielii, pentru că este prea încărcată de ambiguități. Tatuajele sunt permanente, viața nu este. Tatuajele sunt personale. Unele tatuaje par de masă, altele transgresive. Tatuajul este atât un act privat, cât și un act public.

Cu toate acestea, cel mai important lucru de reținut cu privire la permanența lor este că sensul lor este derivat din cultura și societatea care le prezintă, și ele pot fi recodificate.

Deși tatuajul este inclus în tehnicile body art-ului acesta nu se limitează în arsenalul său de tehnici doar la atât. Body art-ul este o categorie de modificări corporale duse la extrem și care urmărește schimbarea percepției publicului cu privire la corpul uman prin desacralizarea, sau din contră, sacralizarea acestuia. Printre practicile utilizate de către acest fenomen cultural se numără și implantul subdermal, găurirea pielii, piercingul, despicarea limbii, modificarea formei corpului prin încorsetare sau alte metode mutilante.

3.3. Tatuajele în opinia viziunea lumii artei

Teoreticienii lumii artei consideră că ceva este artă atunci când arta în sine – completată de o istorie a artei, de o tradiție a artei și de experți ai artei – susține că este artă. Până în prezent, tatuajele nu au fost acceptate în lumea tradițională a artei, drept urmare după standardele lumii artei, tatuajele nu sunt artă. Cele mai influente teorii sunt formalismul și expresionismul.

3.3.1.Formalismul

Formaliștii consideră că arta ar trebui apreciată numai pentru calitățile sale de artă – calitățile sale formale. Cu alte cuvinte, o piesă de artă trebuie considerată artă datorită abilităților sale de a fi artă, și nu din cauza a ceea ce crede lumea artei. Formaliștii consideră intenția artistului, contextul istoric al artei, la fel de bine ca și potențialul înțeles și sentimente generate de privit, ca fiind elemente de distragere de la muncă în sine. Aceștia consideră că, ar trebui să acordăm atenție muncii în sine. Formalismul în estetică este de părere că ceea ce contează în artă este forma, culoarea, compoziția, textura, dimensiunea, armonia și organizarea, și modul în care aceste părți muncesc împreună pentru a crea un întreg într-o piesă de artă.

Pentru un formalist, dacă un tatuaj demonstrează proprietăți fizice – când este privit dintr-o perspectivă estetică – care lucrează împreună pentru a genera un întreg, este artă. Unele tatuaje nu pot fi artă, la fel cum nici unele tablouri nu pot fi artă, adică componentele nu funcționează împreună în mod eficient, pentru a crea un ansamblu. Formaliștii, ar vedea tatuajul doar ca o piesă de artă vizuală, și faptul că acesta este plasat pe piele ar fi irelevant, probabil doar o distragere de la calitățiile formale.

3.3.2. Expresionismul

În timp ce formalismul crede că în calitate de spectatori noi ar trebui să ne axăm pe artă și nu pe context, expresionismul crede că arta ar trebui să exprime o anumită emoție. În timp ce formalismul crede că sentimentele au puțină sau chiar deloc de-a face cu valoarea unei arte, expresionismul crede că emoția este esențială. Pentru cel din urmă, o lucrare care ne poate face să simțim ceva profund este de mai mare valoare decât una care nu o face.

Expresionismul ar considera probabil că unele tatuaje sunt artă, iar altele nu. Un tatuaj care ne atrage și ne „mișcă” profund pentru această categorie este considerat a fi artă. Expresionismul poate oferi o puternică perspectivă tatuajelor ca lucrări de artă. Faptul că tatuajul în sine este pe persoană poate adăuga relevanță și context unei imagini care, de la sine, are un înțeles mai mic.

De exemplu, una dintre persoanele cu care am intrat în contact pentru a-mi realiza lucrarea de licență, avea scris pe antebrațul drept un nume, de aproximativ 30 cm „Jesus”. Acest nume pentru mine nu a însemnat nimic, până nu am aflat povestea. Anume, persoana în cauză crescuse fără tată, iar în unul dintre cele mai grele momente din viața lui, o persoană pe numele de „Jesus” la înfiat, ajutându-l să treacă mai departe peste obstacole, și care are grijă de el ca pe propriul lui copil. După ce am aflat acest lucru atunci opinia mea despre tatuajul respectiv s-a schimbat, el transmițând o emoție profundă.

Aceste teori ne ajută să înțelegem ce înseamnă pentru noi arta și modul în care tatuajele se încadrează în lumea artei. Teoriile artei ne ajută să recunoaștem că tatuajele au nevoie să participe în lumea artei, pentru estetica lor, merită să fie apreciate și recunoscute. Formalismul ne ajută să demonstrăm că tatuajele în sine, indiferent de context, pot fi apreciate ca un obiect de artă. Formalismul ne amintește să nu ne pierdem în faptul că imaginea este pe o persoană. Expresionismul ne încurajează să luăm în considerare faptul că tatuajul este pe persoană.

Implicarea profund investită pe care o avem cu arta este demonstrată de Hans – Georg Gadamer (1900-2000), prin trei analogi: joc, festival și simbol.

„Arta ca joc”: arta nu poate fi redusă la intenție, materiale sau convenții. Din acest punct de vedere, tatuajele funcționează ca artă pentru următoarele două motive: primul, frumusețea unui tatuaj nu poate fi redusă la intenție, materiale sau convenții. Un tatuaj este mai mult decât o cerneală, mai mult decât un ac, mai mult decât intențiile artistului sau purtătorului. Al doilea motiv, tatuajele fac o cerere cu privire la persoana care le-au asistat, cunoscut, iar această cerere poate fi orice gamă de emoții, de la șoc la bucurie sau stimulare erotică. Atunci când vedem un tatuaj, primul moment este, adesea, preluat de acțiunea de a ne imagina ce este, iar al doilea moment este preluat de acțiunea de a ne da seama ceea ce înseamnă, apoi se simte o hotărâre de calitate sau gust. Un alt moment de investigații adânci se simte atunci când întâlnești un tatuaj care te face să vrei să știi mai multe despre persoana care îl poartă. Din acest punct de vedere, putem vedea caracterul dialogic al tatuajelor.

„Arta ca festival”: există câteva moduri în care tatuajele expun festivalul. Primul, persoanele tatuate și artiștii tatuatori, adesea, formează o comunitate între ei, pentru a împărtăși din experiența și semnificația tatuajelor și pentru a sărbători toate lucrurile tatuate. O dată ce veți căpăta un tatuaj, vă alăturați aceste comunități. Al doilea, în obținerea unui tatuaj îți dai seama că ești parte din ceva mai mare decât tine. Într-un sens, tatuajul este o formă de artă care a fost prin jur pentru o lungă perioadă de timp în diferite culturi și pentru diferite scopuri – există multe motive diferite pentru care să îți faci un tatuaj. O persoană tatuată știe că tatuajele sale își pot schimba sensul, înțelesul dacă ar călători în diferite națiuni, culturi, grupe de vârstă.

„Arta ca simbol”: arta ca simbol implică un act de auto-recunoaștere, de care ne apropriem încercând a ne înțelege pe noi înșine. În acest sens, tatuajele sunt simboluri, și la fel ca arta tatuajele sunt umplute cu semnificații. Când privim un tatuaj, o facem în auto-reflecție – de admirație, inspirație, șoc sau dezgust – dar toate drumurile duc la auto-reflecție. Unii oameni admiră arta și visează la lucruri similare pentru ei, în timp ce alții realizează sau reafirmă că tatuajele nu sunt pentru ei. Oricum, auto-reflecția este implicată și caută o mai bună înțelegere a noastră prin intermediul operelor de artă pe piele înaintea noastră.

3.4. Analogia dintre corp, piele, tatuaje

Pielea, organul cel mai vizibil al organismului uman rămâne deosebit de marginalizat în acest domeniu. Cu toate acestea, pe post de consumatori suntem zilnic ocupați cu pielea noastră. O îmbrăcăm, o expunem soarelui, o epilăm, o exfoliem, o înfrumusețăm cu cosmetice, o spălăm, o tatuăm, îi facem piercinguri și cicatrici. Dar pielea nu este importantă doar pentru că este obiectul conceptului de consumator.

Aceasta reprezintă dinamica dintre mediul extern și intern al organismului, dintre societate și individ, dintre proiecte personale și tendințe de marketing. Reprezintă locul de întâlnire dintre structură și agenție, un loc primar pentru incriptarea ideologiei și a unui text în care indivizii își scriu singuri poveștile. Liminalitatea pielii, se află într-o condiție ambiguă, contrar creării unui mediu puternic pentru explorarea pe viitor a identității și consumului acestora.

În timp ce domeniul tatuajelor a devenit fără îndoială un domeniu profitabil, acestea rămân o practică relativ marginalizată, percepute ca un semn care chiar dacă nu este inscripționat pe corpurile celor cu comportamente criminale, acestea reprezintă o practică deviantă asupra corpurilor indivizilor. Tatuajele sunt asociate cu precizie comportamentelor deviante, iar datorită trecutului întunecat, îi este atribuit artei tatuajelor caracterul său de opoziție.

Tatuajele reconfigurează corpul schimbând identitatea, zonele limitate dintre subiect (al tatuajului, al identității) și obiect (al aspectului, al stigmei sociale). Sanders descrie tatuajele ca fiind "un simbol expresiv", achiziția cărora este motivată de decorare, protecție, ritualizare și identificare. Veliquette a recunoscut faptul că "renascentismul tatuajelor" a diversificat baza clienților tradiționali, expansionând piața artei pielii și expunând practicile tatuajelor unei clienteli de bază.

Pentru Bengtsson tatuajele cu greu capturează esența individului și astfel ca o consecință, artiștii tatuatori și indivizii tatuați recurg la stilizarea design-ului care demonstrează autenticitatea. Cu toate acestea, Bengtsson poziționează tatuajele contemporane ca o practică de lux, fără a acumula valoare în timp și datorită tehnologiei actuale pentru îndepartarea tatuajelor, pur decorativă. În timp ce cererile pentru tatuaje sunt foarte mari, acestea fiind justificate prin considerarea acestora de a fi la "modă", Bengtsson nu reușește să explice circumstanțele în care există persoane "colecționare de tatuaje" sau persoane de sex feminin cu o multitudine de tatuaje a căror atitudine față de modă este problematică.

Pentru a ilustra interconectivitatea dintre piele, identitate și bun de consum, ne este de ajutor lucrarea lui Goulding and Follett, prin a acorda o considerare mai mare persoanelor de sex feminin cu o multitudine de tatuaje, ale căror tatuaje intră în conflict cu teza modei, și ar putea sau nu fie considerată o femeie tradițională. Prin acestea începe procesul de valorificare a pielii în cultura consumatorului prin schițarea limitelor sale.

În acest fel, putem exploata trei metafore ale pielii: pielea ca un container, pielea ca o suprafață de proiecție, pielea ca o copertă ce va fi modificată.

Aceste trei metafore interacționează cu relația dintre identitate și consum, facilitând informațile cu privire la teoria culturii consumatorului și facilitează integrarea conceptului de piele pentru viitoarele cercetări în domeniu.

Pielea ca un container (recipient)

Majoritatea tatuajelor individualizate sunt considerate ca fiind discrete. Cu cât sunt mai puțin rigide regulile morale și legăturile comunității, cu atât mai mult sunt întrepătrunse legăturile dintre "containerul" individualizat și sine. Actul de tatuaj fiind astfel analizat pare a fi un atac nenatural asupra suveranității de sine. Tatuajele pot reprezenta o cale spre vulnerabilitatea unei persoane, astfel interpretarea propriei peroane sau a unui grup de persoane este expusă, pentru ca toată lumea să poată vedea. Alegerea unui tatuaj nu este niciodată o alegere individuală, această alegere ține cont de producătorii culturali și de consumatorii de cultură ce colaborează și interacționează pentru stabilirea unei semnificații simbolice.

Pielea ca suprafață de proiecție

Condiția contemporană a societății este înclinată spre a considera tatuajele ca o modalitate de comunicare și conectivitate, spre deosebire de conceptele societății trecute ce considera tatuajele ca fiind un factor de izolare și de alienare a individului în societate. Pielea este considerată a fi reflexia caracterului moral a individului. Ideea că pielea poate fi "citită" reprezintă un motiv standard în domeniul publicității. Întrucât tatuajele sunt văzute, atrag atenția asupra lor și de aceea estetica lor trebuie să fie impecabilă, în special datorită faptului că tatuajele sunt însoțite de preconcepții morale.

Pielea ca o copertă ce va fi modificată

Conceptele contemporane asupra pielii au înglobat paradigma plasticității permițând crearea corpului ca un semn, sistem, sau semnificații ce sunt integrate și capabile de a fi citite. În acest sens, o persoană trebuie să se îngrijească pentru a avea o piele sănătoasă pentru a putea expune tatuajul, în adevărata sa valuare.

Există trei obstacole în crearea unui tatuaj: nu toată lumea este capabilă să realizeze un tatuaj de sine conceput; tatuajele sunt opere plastice ce își vor pierde valoarea o dată cu îmbătrânirea pielii; înțelegem corpul ca fiind un instrument al minții, iar tatuajele ca o extensie a acesteia, astfel vom observa acestea ca accentuând caracteristicile morale ale individului.

Capitolul IV

Continuitatea sau schimbările în producerea și semnificația tatuajelor

Tatuajele sunt caracterizate de inițiativă personală, decentralizare, competiție locală și interacțiune minimă între creatorii inițiali. Materialele, relativ simplu de procurat sunt accesibile oricui are acces la distribuirea acestora, iar tehnicile sunt simplu de dobândit. Astfel, artiștii tatuatori au tendința de a fi individualiști, secretoși și competitivi. Având în vedere organizarea aparent descentralizată a universului socio-ocupațional ce înconjoară industria tatuajelor, cineva s-ar aștepta la o vastă diversitate stilistică spre deosebire de simplitatea conservatoare, plină de clișee ce până recent a dominat această industrie.

Artiștii au preferat mai degrabă să accentueze și să-l transforme într-un produs de larg consum, în loc să dezvolte natura artistică a acestuia. Dorința de a maximiza profitul impuneau artistului să cedeze o mare parte din viziunea sa creativă, pentru a putea face față cererii clienților.

Clientul obișnuit avea noțiuni elementare despre tatuaje și le definea ca având funcționalitate limitată, aceea de decorațiune și/ sau de asociere simbolistică sau exprimarea de sine. Majoritatea clienților alegeau să cumpere "imagini" ca cele ale prietenilor, membrilor familiei sau apropiaților. În alte cuvinte, tatuajele erau supuse unei cereri limitate din partea consumatorilor, găsindu-se în situația în care artistul trebuia să educe sau să propună concepte inovative clientului. În adiție, cu orientarea dominant economică a producătorului și cererea stilistă, conservativă a clientului, tatuajele au fost previzibile datorită structurii centralizate și influenței exercitate de câteva firme de profil. Aceste firme publicau reviste ce conțineau interviuri, poze ale tatuajelor și diferite subiecte de discuție. De asemenea, sunt răspunzătoare pentru organizarea anuală a expoziției artiștilor tatuatori și a entuziaștilor tatuajelor. Operele ce sunt expuse în reviste sau expoziții au continuat să fie banale, însă calitatea acestora s-a îmbunătățit considerabil. Astfel, majoritatea artiștilor au avut o expunere limitată a diversității stilistice, iar evoluția a vizat mai degrabă abilitatea tehnică și nu cea stilistică.

Aceste perspective dominante, experiența și preferințele limitate ale clientului, stabilirea trend-urilor de către principalii producători, dar și monopolul asupra resurselor esențiale au redus potențialul inovator al tatuajelor. Schimbarea în stil este relativ recentă și este datorată noii generații de artiști cu o mentalitate, perspectivă diferită ce își atrag clinții dintr-o gamă variată de clase sociale ce au experimentat funcționalitatea tatuajelor. Noua "artă fină" încurajează controlul valorii artistice, al inovației și esteticii în detrimentul celui economic. Majoritatea artiștilor își îndreaptă energia spre un tatuaj de anvergură mare, unic, refuzând adesea clienții ce doresc un tatuaj clasic. La fel ca și artiștii profesioniști, artiștii tatuatori se confruntă cu conflictul dintre a fi un artist cu spirit inovativ sau un om de afaceri de succes.

4.1. Piața tatuajelor

Clientul este un element central al sistemului ce orbitează în jurul producției culturale. Clienții reprezintă deci, o "pușculiță" pe care autorii sistemului i-au identifitat, definit și pentru care aceștia reprezintă un interes financiar. Caracterul permanent schimbător al acestei piețe a avut impact asupra stilului tatuajelor și redefinirea acestuia ca un domeniu artistic.

Provenind dintr-un domeniu socio-economic mai bogat decât cel al tatuajelor clasice, noul client are un buget mai mare, iubește funcționalitatea creativă, estetică în detrimentul celei de afiliere, exprimare de sine și împarte dorința artistului de a crea o imagine creativă și unică.

Publicul țintă, considerat conservator, a fost schimbat cu unul mai divers ce îndreptă arta tatuajelor spre o diversitate de stiluri. Tatuajele nu încurajează un sistem birocratic și impersonal în care administratorii, șefii galeriilor sau criticii reprezintă audiența generală, fiind folosiți pentru a dicta cerințele stilistice. În schimb, artistul tatuator lucrează direct cu clientul, care datorită controlului exercitat de acesta, acest sistem poate fi definit cel mai bine ca o încrucișare dintre sistemele furnizoare de servicii și cele de patronaj.

4.2. Etalarea tatuajelor

În lucrarea „Tatuajele nu se lasă la garderobă. Practici corporale de etalare a însemnelor corporale voluntare”, Monica Oancea vorbește de trei tipuri de etalare a tatuajelor: „etalarea publică, etalarea privată și etalarea intimă”.

Etalarea publică a tatuajelor se referă la acele tatuaje care sunt expuse vederii fiind localizate în zone ale corpului greu de acoperit, precum gâtul, fața, mâinile, fiind rar acoperite de către purtător, motivele acoperirii fiind de natură obiectivă, precum starea vremii. Individul își asumă ceea ce este, anume o persoană tatuată. „Recunoașterea individului ca fiind o persoană tatuată și accesul vizual la tatuaj sunt generale”.

Etalarea privată a tatuajelor se referă la acele tatuaje care sunt așezate pe corp atât pe zonele care pot fi acoperite, cât și descoperite, aceast mod de etalare face referire la „modul specific de expunere a tatuajelor”. În cazul etalării private, expunerea sau acoperirea țin mai mult de condițiile subiective a persoanei tatuate, el fiind cel care decide dacă își expune tatuajul și îl evidențiază prin diferite accesorii, piese de îmbrăcăminte, sau preferă să îl țină departe de ochii curioșilor. Astfel de tatuaje se realizează pe zone ale corpului care por fi ușor acoperite, precum brațe, spate, gambe. „Recunoașterea individului ca fiind o persoană tatuată și accesul vizual la tatuaj sunt parțiale”

Etalarea intimă a tatuajelor se referă la acele tatuaje care sunt realizate în zonele genitale și care sunt expuse doar pentru un număr redus de persoane, anume partenerii sexuali. „Recunoașterea individului ca fiind o persoană tatuată și accesul vizual la tatuaj sunt parțiale”

Mihaela Ionescu, în lucrarea sa de licență intitulată „Studiu asupra tatuajelor. Stima de sine și motivațiile în alegerea tatuajelor”, 2014, a avut ca obiectiv central evaluarea legăturii dintre un tatuaj ascuns sau vizibil și stima de sine, scăzută sau crescută, precum și stabilirea unei diferențe de gen, cu privire la motivația în alegerea tatuajului. Eșantionul a fost format din 84 de participanți, 62 de sex feminin și 22 de sex masculin.

Rezultatele au arătat că persoanele cu tatuaje vizibile nu au o stimă de sine mai crescută. De asemenea, persoanele cu tatuaje ascunse, nu au o stimă de sine mai scăzută, neexistând diferențe semnificative statistic ȋntre cei cu tatuaje vizbile sau ascunse, cu privire la nivelul stimei de sine. Ȋntre femei și bărbați, nu există o diferență semnificativă cu privire la motivația ȋn alegerea tatuajului.

Motivul cel mai important, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, este reprezentat de celebrarea unui eveniment sau a unei persoane. Se pare că oamenii decid să ȋși imprime ȋn piele momente sau persoane semnificative din viața lor, acesta fiind cea mai importantă motivație. Pe locul doi, ȋn ierarhia motivațiilor, a fost, necesitatea de a se exprima și ȋn acest mod; fiind diferit sub aspect de gen, astfel că femeile au optat pentru estetica tatuajelor, iar bărbații pentru sentimentul de unicitate pe care ȋl oferă tatuajele. Pe locul trei ȋn ierarhia motivațiilor, se află motivația privitoare la aspectul plăcut al tatuajelor.

Întru-un studiu revoluționar al artei tatuajelor, Sanders (1989) remarca faptul că persoanele de sex feminin reprezintă o aberație, în general, limitându-se la un tatuaj mic, delicat, "feminin" localizate pe părți ale corpului ce, în general, rămân private. Watson (1998) este de părere că persoanele de sex feminin se rezumă la tatuaje personale ce semnifică dragostea lor pentru persoana iubită. Cu toate acestea, Goulding and Follett (2002) provoacă acest concept și sunt de părere că persoanele de sex feminin cu o multitudine de tatuaje se folosesc de acest mijloc ca o modalitate de a se diferenția de mase, interacționând cu forme alternative ale comunității provocând stereotipiile legate de sex.

4.3. Mesajele transmise prin intermediul tatuajelor

Schiffmacher Henk și Riemschneider Burkhard, în cartea „1000 Tattoos”, ne spun că trebuie să înțelegem faptul că tatuajul joacă un rol foarte important în transmiterea unui mesaj nonverbal din partea purtătorului, el având extraordinara capacitate de a depăși bariere cultural-lingvistice. Astfel, avem de pildă tatuajul ca purtător al propriilor convingeri pozitive legate de viață, dragoste față de soție sau iubită, față de mamă, patriotism, etc.

Avem exemplul celui mai cunoscut tatuaj contemporan, cel în care individul își tatuează numele iubitei, al soției sau al mamei, deseori însoțit de o inimă sau de niște flori, pe zone vizibile ale corpului spre a marca atașamentul față de persoanele iubite. Patriotismul este ilustrat prin tatuarea unor cuvinte ca Made in urmate de țara din care provine individul.

Un alt tip de mesaje transmise prin intermediul tatuajului este cel ce ține de povestirea unui eveniment fericit sau tragic din viața celui tatuat. Ziua nunții, ziua atingerii unui anume scop, ziua nașterii unui fiu sau fiice sau alte locuri și amintiri importante constituie motivele întocmirii acestor tatuaje. Marinarii, de exemplu marchează prima lor trecere prin preajma unui reper maritim important printr-un tatuaj. Soldații poartă în tatuaj informații despre bătăliile câștigate, această practică fiind una întâlnită și în societățile primitive unde eroi își făceau și ei tatuaj cu prilejul unei bătălii câștigate.

De asemenea, putem vorbi și despre tatuajul memento mori și in memoriam care sunt executate pentru a marca trecerea în neființă a unei persoane dragi. Imagini sugestive pentru sfera lugubră a morților însoțesc adesea portretele celor decedați în tatuajele despre care vorbim. Fie că vorbim de cranii, morminte, sânge sau eventual înfățișarea locului în care a murit cel deplâns, ele sunt doar câteva elemente ale unor asemenea tatuaje. Acest tip de tatuaje își trage rădăcinile din nevoia primordială de a prezerva vie amintirea unei persoane iubite, considerând că dacă se face acest lucru cel mort poate continua să existe pe această lume. Această credință a dat naștere unui întreg cult al morților pe care îl întâlnim și la egipteni și care este un răspuns al rațiunii umane în fața necunoscutului, a morții.

O altă categorie de mesaje transmise pe această cale este cea de protest împotriva autorităților. Tatuajul devine astfel cea mai extremă formă de protest împotriva clasei conducătoare, deoarece nu poate fi îndepărtat decât prin metode dureroase precum clătirea în acid sau extirparea pielii, or prin omorârea purtătorului.

Alte tatuaje îi înfățișau pe conducătorii statului comunist, Lenin și Stalin, ca niște porci în diverse ipostaze. Uneori erau reprezentați cu zvastici sau fiind crucificați, alteori erau reprezentați întreținând relații sexuale cu alți porci sau chiar cu diavolul, fumând dintr-o pipă cu opium.

Tatuajul ca indicator al apartenenței la un grup sau stil de viață este probabil cel mai des întâlnit în ziua de azi. Tatuajele respective sunt la fel de importante astăzi cum erau înainte pentru membrii societății kakean de exemplu, o societate de vânători de capete din arhipelagul indonezian, pentru care tatuajul care marca apartenența era imperios necesar pentru a nu fi confundat cu un străin și vânat. Același lucru se întâmplă și în cazul tatuajelor membrilor gangurilor, și ei fiind extrem de violenți. De asemenea societatea consumeristă din prezent a ajuns să își răsfrângă influențele până și în această sferă, existând tatuaje ce ilustrează logouri, de obicei alegându-se mărcile celebre precum cele de țigări, băuturi alcoolice sau haine. Meseria celui tatuat este în multe cazuri un alt factor de influență foarte important în alegerea modelului tatuat, alegându-se obiectele sau episoadele cele mai caracteristice acesteia. O altă sferă de influență foarte puternică în cadrul artei tatuajului o constituie lumea muzicală, fanii starurilor ducându-și obsesia până în punctul în care aleg să își tatueze numele trupei sau emblema acestora.

Un alt scop al tatuajului este cel de intimidare. Tatuajul executat pentru a servi acestui scop induce în eroare atenția inamicului în timpul unei lupte de stradă, dându-i oponentului șansa ca în acea clipă de neatenție să riposteze. Rolul acesta s-a întâlnit și la populațiile primitive, ei alegând de multe ori să-și tatueze pielea într-o manieră încât să inducă iluzia unui corp mai masiv. Războinicii apelau uneori la un întreg arsenal de imagini monstruoase ce serveau acestui scop, ei tatuându-și de exemplu o pereche de ochi deasupra ochilor reali.

Tatuajul sexual, încărcat de erotism, poate transmite vederile purtătorului legate de sexualitate sau poate fi realizat ca „ornament erotic” ce arată potența purtătorului.

Tatuajul protector este un tatuaj care și-a pierdut din importanța pe care o avea odinioară dar care continuă să se întâlnească încă și în prezent. Ne putem explica pierderea din importanță, în cazul acestui tip de tatuaj, datorită progresului tehnologic manifestat de societate în ultimul secol, progres care ne-a făcut lumea mai sigură. Cu toate acestea, ele există astăzi sub diverse forme, rolul lui nerămânând cel de protecție împotriva bolilor, cum erau majoritatea tatuajelor protective, ci de protecție împotriva unor pericole ce nu pot fi controlate cu ajutorul științei, pericole ce țin de hazard. Avem astfel la marinari tatuaje ce-i protejează de înnec. Ei își tatuează pe un picior un porc, iar pe celelalt un cocoș. Genul acesta de tatuaje ce protejează purtătorul împotriva pericolelor mării, se regăseau și la vechiile populații, maorii de exemplu își tatuau un delfin pentru a se proteja de atacurile rechinilor. Mușcăturile des întâlnite de șarpe sau de câine sunt un alt motiv de realizare a unor astfel de tatuaje. Protejarea împotriva celui mai mare pericol din zilele noastre, armele, constituie motivul cel mai pregnant pentru realizarea unui tatuaj protector. Întâlnim asemenea tatuaje la soldați, polițiști sau mafioți, în general cei care au de-a face cu armele. Tipul acesta de tatuaje provine din tatuajele folosite de către luptători în timpul războaielor pentru a fi protejați împotriva armelor inamice.

Există o categorie de tatuaje ce au o utilitate extrem de pragmatică, ele servind la identificarea identității unui individ când acesta este mutilat, în timpul unui război de exemplu, sau la marcarea istoricului medical ori a grupei de sânge al acestuia. Să ne amintim de tatuajele maori formate din linii curbe împrăștiate pe fața purtătorului, ce reprezentau linia genealogică, deci identitatea unui individ. Tatuajele despre care vorbim putem presupune că își trag rădăcinile tocmai din aceste reprezentări identitare ale arborilor genealogici, deci a istoricului individului. Identitatea devine astfel integrată în fizionomia unui individ prin mijloace imagistice.

O ultimă influență din perioada primitivă în sfera tatuajului este constituită de celebrele modele tribale atât de des întâlnite. Totuși în cazul acesta nu putem vorbi despre o altă funcționalitate decât cea pur estetică, sau, deși mai rar, marcarea unei călătorii într-un spațiu exotic.

4.4. Cercetări în domeniu în privința tipologiilor

Conform unei cercetări realizate în anul 2010, de către Universitatea Europeană din Sankt Petersburg, intitulat „Tatuajele și criminalitatea”, există diferite tipologii de tatuaje, realizate din diferite motive care solicită explicații diferite. Drept urmare, există tatuaje care au semnificații „pur personale”. Din această categorie fac parte multe dintre tatuajele contemporane individuale, a căror înțeles este cunoscut decât de purtător și de cei cărora le comunică înțelesul. Aceste tatuaje reprezintă semne de diferențiere, și uneori și de revoltă, de la societatea din care purtătorul face parte.

O altă categorie este reprezentată de acele tatuaje „care aparțin unui grup”, iar semnificația lor este cunoscută de oricine face parte din sistemul de valori și simboluri a grupului. Ele numai sunt semne ale individualității ci ale conformității. Există tatuaje ce îndeplinesc rolul de simbolism pentru alte persoane din grupul său, permițându-le altora un anumit volum de informații care ar putea sau nu include sistemul de valori și priorități ale pesoanei în cauză, rang și statut, specificități și biografie.

O subcategorie a tatuajelor este reprezentată de acele tatuaje care sunt decorate de simple desene individuale din simbolistica și limbajul grupului, conferă, transmite ceva din personalitatea sa, a purtătorului grupului. Aceste tatuaje permit purtătorului să divulge informații personale despre el celor care cunosc sensul, simbolistica.

O subcategorie al acestui grup de tatuaje, sunt acelea care numai „un grup le poate sancționa”. Grupul, nu individul, are dreptul de a le acorda sau de a le retrage. O persoană ce le deține fără acordul grupului poate suferi sancțiuni severe, acestea variind de la anumite pedepse la îndepărtarea forțată a tatuajului sau chiar la moarte (exemplu fiind locotenenții mafiei rusești care dacă erau decăzuți din grad și nu-și îndepartau tatuajele ce le demonstrau apartenența și rangul erau ucisi.)

D. Angus Vail, oferă o distincție precisă între oamenii tatuați și oamenii cu tatuaje. Primul grup, susține el, poate fi împărțit în ceea ce el numește „colecționari”, în timp ce al doilea grup este format din „cei cu tatuaje”, dar cu o mare lipsă de cunoștințe. Colecționarii caută artiști specifici și stiluri vizuale specifice, acest lucru durând ani, cât și cheltuirea unei sume semnificative de bani. Ei își concep existența lor, prin tatuajele lor. În timp ce, al doilea grup, anume persoanele cu tatuaje, este format din acele persoane care au tatuaje, dar nu caută artiști sau stiluri specifice. Ei nu au același tip de capital cultural și de investiții pe care colecționarii îl au.

Aceste două grupuri sunt progresive, astfel încât este posibil ca o persoană cu tatuaje să devină o persoană tatuată prin atingerea de cunoștințe cu privire la normele sociale și stilistice cu privire la tatuaje; căutarea de artiști, investirea de bani și timp în căutarea și solicitarea celui bun, și de a fi suficient de disciplinat să îndure durerea și să repete procesul de fiecare dată, fiecare din aceste caracteristici putând fi învățate. Dar, și o persoană tatuată poate reveni, pur și simplu, la o persoană cu tatuaje.

Margo DeMello în lucrarea „Bodies of Inscription: A Cultural History of the Modern Tattoo Community” vorbește despre următoarele tipologii de tatuaje: tatuajele individuale, tatuajele spirituale, tatuaje „personal growth” , și tatuajele ce țin de sinele primitiv.

Capitolul V

Tipologiile tatuajelor din Craiova

În acest capitol, voi prezenta materiale din narațiunile obținute în urma cercetării calitative de teren și de birou, în scopul de a demonstra modul în care oamenii folosesc discursurile, în scopul de a oferi un cadru pentru a înțelege tatuajele lor și pe ei înșiși.

Ca metodă de cercetare am folosit ancheta de opinie, iar ca instrument de lucru am utilizat interviul, care reprezintă „o tehnică de obținere prin întrebări și răspunsuri a informaților verbale de la indivizi și grupuri umane în vederea descrierii științifice a fenomenelor socio-umane”.

Interviul a constat în zece întrebări libere, am preferat să las persoana intervievată să vorbească liber. Printre itemii abordați în interviu și care au avut o mare importanță în depistarea elementelor comune pentru realizarea tipologiilor au fost numărul de tatuaje, poziția lor pe corp, semnificația tatuajelor, inspirația, ideea de la care au pornit indivizii în realizarea tatuajului, ce reprezintă tatuajul, direcția tatuajelor în viitor, motivul pentru care ar continua să își realizeze tatuaje.

Colectarea acestor narațiuni, povestiri nu a fost ușor de realizat, din această cauză am utilizat ca tip de eșantionare, eșantionarea în bulgăre de zăpadă care reprezintă „o metodă de eșantionare nonprobabilistică folosită deseori, în cercetările de teren prin care fiecărei persoane intervievate i se cere să indice alte persoane care ar putea fi intervievate.” Am ales acet tip de eșantionare, deoarece în Craiova nu avem comunități, locuri de întrunire a persoanelor tatuate, fiind astfel mai greu de localizat.

Am pornit aceast „bulgăre” de la persoanele pe care le cunoșteam și care au tatuaje. Prin intermediul unei colege de facultate care are un tatuaj vizibil, anume un tatuaj cu o etalare publică, am putut realiza și alte interviuri, indicându-mi și alți colegi care aveau tatuaje, cu o etalate privată, și de a căror existență nu știam, astfel „bulgărele” meu a început să crească, să capete contur. Fiecare coleg cunoștea la rândul lui alte persoane cu tatuaje, în special persoane apropiate lor, aici mă refer la prietenul/a lor, persoane din grupul intim de prieteni.

Am apelat și la colegii din gimnaziu, liceu care dețin tatuaje dar cu care am comunicat mai mult prin intermediul site-urilor de socializare, aici intervenind cercetarea de birou. Prin intermediul acestor indicații „bulgărele” meu a crescut.

Eșantionul a fost format din 31 de persoane, din care 16 persoane de sex feminin, și 15 persoane de sex masculin.

Aceste povestiri le-am organizat în scopul evindențierii unor elemente comune pe care le-am observat în timpul interviurilor, realizând în acest mod următoarele tipologii de tatuaje: capricioase, estetice, glorificatoare, reparatoare, reprezentative.

Tatuajele capricioase fac referire la acele tatuaje care sunt realizate pe baza unor capricii, mofturi, fiind o dorință trecătoare. Din privința tatuajelor putem spune că e vorba chiar de o dorință extravagantă.

Aceste tipuri de tatuaje sunt mai mult o decizie de moment, o decizie luată fără ca persoana în cauză să se gândească îndeajuns de mult asupra realizării actului de tatuare, dar mai bine spus asupra modelului, imaginii, simbolurilor pe care urmează să și-le inscripționeze pe piele.

Exemplu: Una dintre respondente are inscripționat numele iubitului ei pe ceafă, în limba arabă, regretă că și la făcut, considerând că a fost o prostie, de unde și decizia de a nu se mai tatua.

„Acum, tatuajul mi se pare o prostie!”A.C

Cu toate că reprezintă un moft, o dorință trecătoare, un astfel de tatuaj poate avea o importantă semnificație pentru individ. Această semnificație poate fi și ea trecătoare sau nu, reușind să depășească barierele timpului, diferite etape din viața individului.

„Iubirea pentru prietenul meu.”

„Pentru a îl păstra tot timpul cu mine, deși atunci era foarte departe”. A.C

„ Îl pot numi moft , pentru că nu am vrut să ies în evidență cu un tatuaj, pur și simplu așa mi-am dorit.” M.H

Sau, dimpotrivă tatuajul poate fi lipsit de orice semnificație pentru un individ, reprezentând doar o imagine pe trup, ca și în cazul unuia dintre subiecți care are inscripționat pe abdoment cuvântul „LATIN”, acesta fiind lipsit de orice sens pentru individ.

Această lipsă de sens nu se aplică tuturor indivizilor care se tatuează, această idee aparține unui intervievat, este opinia lui asupra propriului său tatuaj. Cu toate că tatuajele pentru el nu au o semnificație anume, fiind doar simple imagini, el își va continua procesul de tatuare a corpului.

Un alt individ care are tatuat un tribal pe picior declara că:

„Tribalul nu reprezintă nimic, eram în clasa a –IX- a când l-am făcut, atunci doar vroiam un tatuaj” A.M

„Nu pot spune că mă reprezintă, ci mai degrabă că a fost un moft. Cu toate astea, sunt mulțumită de tatuajul meu.” B.E.

Dacă ar fi să facem o comparație între tatuajele capricioase și tatuajele din societățile tradiționale, o sa observăm că cele din urmă servesc mai multor scopuri atât ca dispozitive de apărare, cât și ca elemente de identificare, de afiliație, de marcare a statusului, erau pline de semnificații, de roluri, pe când primele servesc doar unor scopuri, precum scopul de a arăta iubirea, de a se identifica cu restul persoanelor, care într-o anumită perioadă se identificau cu tatuajele tribale, scopul există, decât semnificația tatuajului s-a schimbat.

Tatuajele estetice fac referire la acele tatuaje care sunt realizate datorită aspectelor lor, datorită formei, datorită stilului, datoriă culorii. Ceea ce contează este forma, culoarea, compoziția, textura, dimensiunea, armonia și organizarea, și modul în care aceste părți muncesc împreună pentru a crea un întreg într-o piesă de artă. Tatuajul reprezintă doar o piesă de artă vizuală.

„Am fost într-o vară în Italia și am văzut multă lume pe stradă cu tatuaje, mi-au plăcut, pur și simplu , și am zis că trebuie să îmi fac și eu. Doar că nu știam ce, așa că m-am documentat, am căutat pe internet și într-un final am găsit.” M.A

R. care are o cruce în formă de lemn cu aripi de înger, pe partea interioară a brațului drept declara:

„Motivul nu a fost nici pe departe legat de a-mi schimba ceva în viață sau de a mă face într-un fel mai special, este doar fapul că îmi plac desenele și specificațiile inscripționate cum arată pe piele și cred că acesta este și motivul pentru care îl am.”

După cum se poate observa, din declarațiile subiecțiilor, tatuajul nu are un înțeles adânc pentru persoana care alege să-l poarte, el are o semnificație mai mult vizuală. Contează ceea ce se observă clar, și anume imaginea, modul cum aceasta se îmbină cu imaginea tatuatului, cu stiulul său de viață.

„Nici o semnificație, îmi plac tatuajele. Am vrut pur și simplu să mi le fac…. Doar mi le-am făcut pentru mine, pentru plăcerea mea de a avea.”K.

„Nu au o semnificație specială. Îmi place estetica lor și atât.”D.M

„Primul tatuaj un vârcolac 7/10 cm pe umărul stâng. Vârcolacul nu are o semnificație, doar mi-a plăcut modelul.” V.C

Aceste tatuaje artistice nu mai sunt parte a unui sistem de inscripție cunoscut cu ușurință de către colectivitate, prin care sunt comunicate informații despre persoană către ceilalți. Unele dintre acestea au un caracter pur decorativ, iar cele care sunt menite să aibă o semnificație sunt recunoscute de apropiații persoanei.

Tatuaje estetice sunt folosite pentru a-i face purtătorului o prezență diferită față de cea normală.

Astfel de tatuaje sunt realizate în zone vizibile precum antebrațe, brațe, încheietura mâinii, mărimea acestora putând varia, de la tatuaje mari, având un contact mai mare cu publicul, mai direct, și tatuaje mai mici având un contact mai redus cu publicul, deși se află într-o zonă expusă vederii.

Tipologia tatuajelor estetice ar putea intra sub aria de interes a formaliștilor, întrucât pune accent pe culoare, pe stil, pe dimensiune, lucruri care pentru formaliști sunt esențiale pentru a considera o operă, o imagine artă.

Tatuajele glorificatoare fac referire la acele tatuaje care sunt realizate cu scopul de a omagia, comemora pe cineva drag sau poate o persoană pe care o considerăm a fi un model în viață, un artist pe care îl apreciem și cu a cărui artă, indiferent de tip, ne identificăm, sau de a marca anumite etape sau momente importante din viața unui individ, astfel încât individul să își aducă aminte mereu; oferindu-i forța și capacitatea de a depăși alte obstacole în viață asemănătoare cu cele deja depășite.

A.M: „Mai sunt lucruri și persoane care le vreau să le am ca tatuaje”

P.L.: „Aș continua să îmi fac tatuaje pentru că îmi plac, și pentru că mai am multe lucruri de care vreau să îmi aduc aminte cu drag și pe care vreau să le imortalizez într-un tatuaj.”

A.M: „Îmi plac tatuajele extrem de mult, și am vrut să am ceva ce e important pentru mine.”

Un astfel de tatuaj este realizat deoarece persoana care urmează a și-l imprima în piele are nevoie de el, are nevoie să îi reamintească continuu de diferite momente, persoane, ajutându-l să își depășească condiția.

P.L: „Cel de pe picior reprezintă o războinică ce încearcă să își mărească puterile doar pentru a-și proteja prietenii și tot ce îi este drag, al doilea este un arhanghel pe nume Tyrael Protectorul

Nu a fost vorba de inspirație, doar de faptul că am trecut prin anumite momente într-o anumită perioadă și am vrut să am ceva de atunci să îmi aducă aminte de tot , cu bune și rele.

Le-am facut pentru simplu fapt că am simțit nevoia de ele.”

P.R: „Primul (crucea) e inspirat de un citat din Biblie, care spune că fiecare om are de purtat propria cruce în viață. Mi-a plăcut simbolismul, fiindcă am trecut peste diverse dificultăți de-a lungul vieții, depășindu-mi condiția și devenind mai bun.”

A.M: „Busola înseamnă ceva ce trebuie să îți arate direcțiile adevărate, să nu te pierzi. Asta înseamnă și pentru mine. Să îmi amintească de anumite perioade din viață.”

L.X: „expresia este: hell was full…so i came back. Pentru mine semnifică un nou început după o perioadă solicitantă și nefavorabilă.”

Tatuajele glorificatoare sugerează cel mai mult persoanele iubite: părinți, frați, surori, bunici, prieteni, prieten/ă, persoane care la un moment dat îți marchează viața, în sensul pozitiv, artiști care prin tipul lor de artă ne sunt mereu aproape, în momentele dificile, dar mai ales în momentele fericite. În cele ce urmează putem observa cum diferite imagini capătă o semnificație aparte prin simplu fapt că sunt imprimate pe piele, trup.

A.M: „Semnele Kanji pe care le am reprezintă semnele pentru sora și pentru prietenia fidelă. Am facut aceste două semne, pentru că acestea două au cea mai mare importanță în viațaă pentru mine.”

A.M: „Cei doi scorpioni reprezintă zodia unei persoane dragi.”

N.G: „Inspirația tatuajelor mele a fost familia mea, astfel A – semnifică părinții mei, floarea de iasomie înseamnă numele mamei mele și D – simbolizează numele tatălui meu, care se numește Drăgan. Reprezentând iubirea pentru tatuaje, cât și pentru părinți. Este parte de mine.”

M.H: „Două inițiale , A și M , fiind inițialele celor mai importante persoane din viața mea și anume părinți mei.”

A.B: „Trandafirii: sunt persoanele pe care le iubesc. Trandafirul mare este mama, cel mic este cel mai bun prieten al meu, iar cel albastru este tatăl meu care a decedat. Jobenul, este stema lui Slash chitaristul meu preferat, idolul meu. Iar în acea perioadă grea mă calmam doar cand ascultam rock.

G.P: „”Carpe Diem” vreau să îmi amintească mereu că trebuie să mă bucur și să fiu fericită, iar buburuza semifică pentru mine intrarea în partea frumosă a vieții. Le-am făcut strict pentru mine, ca să îmi amintească mereu să fiu fericită.”

P.T:„ Cele trei flori: un trandafir care o reprezintă pe mama,un bujor care o reprezintă pe bunica mea (mama mamei mele) și floarea-soarelui care o reprezintă pe sora mea, sunt trei persoane foarte importante în viața mea și am vrut să am semnificația și pe piele .

Codul de bare cu datele respective, am vrut să am înscris momentul în care am stabilit eu cu mine că niciodată nu o să încerc să îmi schimb felul de a fi și de a gândi pentru o altă persoană.

Mi-am făcut tatuajele să îmi exprim sentimentele pe care le-am avut la un moment dat si care m-au marcat, alte motive au fost dragostea fata de familie si arta.

Am „imortalizat„un moment prin tatuaj nu printr-o poză a fost așa de important că l-am vrut pe piele pentru toată viața”.

F.N: „Tatuajele care le dețin sunt numele persoanelor cele mai importante din viața mea. Primul tatuaj care l-am facut a fost numele mamei mele (IULIANA).

Al treilea tatuaj este făcut pe antebrațul drept, tot un nume, tot cu aceiași dimensiune de aproximativ 30 de cm., numele celui care mi-a schimbat viața în momentul când eram la greu, un spaniol care m-a înfiat, a avut grijă și are grijă de mine ca și cum aș fi propiul lui copil. Numele tatuat este numele lui (JESUS).

Ultimul tatuaj făcut și cel mai important pentru mine este pe piept, tot în scris, este numele băiatului meu. Tatuajul are în jur de 40 cm și este scris în spaniolă (Patric eres mi vida – Patric ești viața mea). Iar următoarele mele tatuaje vor reprezenta viața mea. Nu e nevoie să scriu viața mea într-o carte, viața mea va fi exprimată în viitoarele mele tatuaje.”

R.C: „Am opt tatuaje, însă mai am de lucrat la ele. Am tatuaje pe braț, pe gât și pe picior. Toate au o poveste, fiecare e inspirat de un anumit eveniment din viața mea. Nu mi-am propus să ajung la vreun număr, e vorba de ce mi se întâmplă în viață, așa că probabil vor mai urma și alte tatuaje. Înseamnă viziunea mea asupra vieții. Am ales să le port cu mine ca să-mi amintească ce trebuie să fac și cum.”

Tatuajele glorificatoare intră sub aria de interes a expresionismului, care pune accent pe emoție. Faptul că tatuajul, în sine, este pe o persoană poate adăuga relevanță și context unei imagini care, de la sine, are un înțeles mai mic.

Tatuajele glorificatoare le întâlnim și în societățile tradiționale, unde familia sau membrii comunității își tatuau numele șefului de trib, pentru a și-l aminti și pentru a-l comemora. Marinari marcau cu ajutorul tatuajelor locurile vizitate, soldații bătăliile câștigate.

Astfel de tatuaje ne ajută să ne aducem aminte, ne ajută să simțim mereu alături de noi persoane dragi, ne ajută să nu comitem aceleași greșeli din trecut, dinaintea realizării tatuajului, ne ajută să ne formăm ca noi persoane, să ne restabilim linile directoare în viață, principile. Fiecare eveniment, indiferent de tip, devine sursă pentru un nou tatuaj, mai bine spus orice lucru, eveniment, persoană, idee, carte, film, artist poate deveni sursă pentru un tatuaj glorificator.

Tatuajele reparatoare fac referire la acele tatuaje care sunt realizate sub forma unui cover, sub forma unui tatuaj care acoperă, învăluie un alt tatuaj, care fie nu a fost realizat într-o manieră acceptabilă pentru persoana tatuată, fie a fost realizat ca un moft, fie ca o formă estetică, fie a fi la modă, fie pentru a reprezenta persoana tatuată, cu timpul schimbându-și principile și linile directoare în viață, considerând că primul tatuaj nu îl mai reprezintă.

F.N: „Primul tatuaj care l-am făcut a fost numele mamei mele (IULIANA), tatuat pe antebrațul stâng, dar pentru că nu l-am făcut la un salon de tatuaje, ci l-am făcut la un băiat care nu era profesionist, nu a ieșit așa cum mi-am dorit eu. Bun, eu îmi iubesc mama foarte mult așa că am fost la un salon unde am plătit mult mai mult pentru a-mi face din nou numele mamei. L-am făcut tot pe antebrațul stâng, dar pe partea cealălaltă, iar unde a fost tatuat prima dată numele mamei mele mi-au făcut un tribal care pentru mine nu înseamnă mai nimic, acesta fiind tatuajul cu numărul doi. L-am făcut doar pentru a acoperi primul scris.”

B.E: „Primul tatuaj (un tribal) era în vogă în perioada în care l-am facut, iar actualul mi-a plăcut, mi s-a părut că mi se potrivește. Inițial mi-am dorit foarte mult un tatuaj, probabil pentru că era la modă, apoi l-am regretat. Tatuajul actual l-am facut în încercarea de a repara greșeala din trecut.”

Tatuajele reparatoare ne duc cu gândul la tatuajele purtate de criminali, și pe care aceștia încercau să le ascundă, să le schimbe sensul pentru a scăpa de stigmat. Același lucru se întâmplă și cu tatuajele reparatoare, ele încearcă să ascundă o imagine, realizată cu un scop, dar cu semnificația schimbată o dată cu parcurgerea mai multor pași în etapele vieții.

Tatuajele reprezentative fac referire la acele tatuaje care vorbesc de la sine despre individ, care îi reprezintă ideile, principile, pasiunile, idealurile, aspirațile, visele, întreaga ființă. Sunt acele tatuaje pe care o persoană le imprimă pentru că îl completează, îl fac să se simtă împlinit, aceste tatuaje pot fi vizibile, dar și într-o zonă nu tocmai vizibilă pentru toată lumea, așa cum am spus ele contează pentru tatuat și nu pentru cei din jur.

Dacă e să facem o comparație între tatuajele reprezentative și tatuajele din societățile tradiționale, în particular cu tatuajele moko, din tribul Maori, putem observa că ultimele, deși serveau multiple scopuri și funcții ele erau individuale pentru fiecare individ, nu existau două moko la fel, la fel sunt și primele tatuaje sunt unice pentru individ, deși poate modelul se aseamănă cu alte tatuaje, ele niciodată nu o să fie la fel. Funcțiile și modelele s-au schimbat, însă ele își pătrează autenticitatea, cât și unicitatea individului.

N.F: „Primul tatuaj este o inimioară însoțită de un fluturaș pe încheietura mâinii stângi fiind și primul tatuaj făcut la 16 ani, inimioara reprezentând iubirea, iar fluturașul numele meu, al doilea reprezintă trei trandafiri pe omoplatul stâng în cerneală albă reprezentând puritate și inocența fapt ce mă reprezintă, al treilea este tot în cerneală albă pe omoplatul drept și reprezintă un tribal de flori geometrice, acest tatuaj a fost făcut după mai mult timp reprezentând un suflet complicat și visător, iar ultimul este pe coloană în cerneală cenușie reprezentând un pom fără frunze care reprezintă un suflet trist, iar rodul acestuia este un diamant care reprezintă feminitatea și bogăția, cum fiecare își schimbă perspectiva în viață și își dorește să devină din ce în ce mai bun.

Mă fac să mă simt bine în pielea mea.”

C.R: „Cheia sol reprezintă muza mea, respir, gândesc și cânt în același timp. Pasărea pheonix sugerează dupa cum spune legenda, o renaștere din cenușă. De multe ori, m-am simțit învinsă la extrem și totuși am avut curajul să răzbat; iubesc libertatea și ființele vi, unul dintre cele mai dese vise ale mele fiind acela de a zbura. Ca inspirație am ales nonconformismul, dar nu ca pe un clișeu, ci ca pe o formă de relaxare. Îmi plac persoanele curajoase și cu siguranță eu sunt una dintre ele!”

G.F: „O inimioara, jumătate cheia sol, înăuntru se află clapele albe și trei clape negre. Are mărimea unui pachet de țigări și este poziționat pe spate. Reprezintă dragostea pentru muzică , dans iar cele trei clape negre reprezintă membrii familiei mele. Făcând dansuri de mica … acesta a fost lucrul care m-a inspirat. Era tatuajul pe care mi-l doream de mică.”

P.R: „Samuraiul reprezintă curajul, demnitatea, onoarea. Acestea sunt tot mai rare în zilele noastre, dar sunt lucruri la care țin. Sunt și câteva din puținele lucruri pe care le deții în viață și pe care nimeni și nimic nu ți le poate lua cu forța. Și tatuajele sunt ceva ce vei deține tot restul vieții, probabil.

Reprezintă ceva inefabil. Cred că e vagă exprimarea mea, dar… simt că fac parte din mine. Mă definesc ca om, mă completează. Aș putea zice că sunt oarecum o manifestare exterioara a „interiorului”.”

C.A: „Unul reprezintă un proverb chinezesc, dragonul și craniul reprezintă în opinia mea înțelepciune, viclenie, craniul având rol de talisman sau amuletă de protecție împotriva morții. Inspirația a ținut de personalitatea mea. Pentru mine tatuajele reprezintă o extensie a corpului, ceva care te diferențiază de alte persoane.”

I.R. „Consider că tatuajele sunt un alt mod de a te exprima ca persoană, de a arata prin intermediul lor ce este important pentru tine. Tatuajul pe care îl dețin este un text, în codul Morse, care reprezintă relația mea actuală. A fost ca un fel de legătură creată între mine și prietenul meu prin intermediul unui text codat. Cum pentru mine fiecare tatuaj trebuie să dețină o semnificație, aș continua să-mi fac alte tatuaje tocmai pentru a-mi aduce întotdeauna aminte când văd tatuajul respectiv motivul pentru care îl am.”

P.T: „Cele opt tatuaje care formeaza o fraza: you just have to…love, feel, believe, trust, dance, hope, dream. Sunt cuvinte care mă reprezintă și care să îmi aducă aminte că în viață trebuie să continui să iubesti, să simți, să crezi, să ai încredere, să dansezi, să speri, și să visezi indiferent de ceea ce se întâmplă.

Gheișa reprezintă dragostea de artă pentru că iubesc dansul și desenul.”

S.S: „Tribalul în formă de fluture, de altfel și primul pe care mi l-am făcut, are o semnificație în primul rând emoțională, apoi reprezintă felul meu de a fi. Mereu am știut că vreau să fiu liberă, să pot „zbura” precum un fluture, fără a avea limite. Știu că am să reușesc să ajung acolo unde îmi doresc, oricât de sus voi ținti, dar am vrut să am un tatuaj care să îmi amintească mereu de asta.

Cel de-al doilea tatuaj al meu, îngerul, semnifică pe de o parte faptul că știu că acolo sus mereu va fi un înger care mă va veghea, iar pe de altă parte, îl văd atât eu, cât și restul prietenilor mei, ca pe un spiriduș! De altfel, așa sunt strigată de mulți dntre prietenii mei.

Cel de-al treilea, un lacăt în formă de inimă, cu o cheiță, are o semnificație ce reiese din mesajul atașat tatuajului „follow your heart”. Mereu îmi voi urma inima, nu sunt o persoană care face compromisuri, dar nici nu voi renunța la ceea ce îmi doresc! Știu că acestui tatuaj îi voi atașa și numele copilului meu, pe viitor.”

T.N: „Aripile reprezintă zodia și felul meu de a fi; semnul de cupă reprezintă apartenența la un grup; notele muzicale sunt reprezentarea a două hobby-uri. Toate tatuajele de până acum au fost făcute pentru mine, pentru a marca diverse momente.”

V.C: „Legionarul Roman: îmi place foarte mult cultura și istoria romană….fiind un suporter de fotbal, celălalte două tatuaje sunt un protest în cerneală pe piele împotriva abuzurilor forțelor de ordine pe stadioanele de fotbal. Inspirația mi-a venit din ceea ce îmi place cel mai mult, istorie și fotbal. Personal nu cred că a avea tatuaje te face, ca individ, mai bun sau mai rău, mai bine văzut sau mai puțin bine văzut, și trebuie să reprezinte doar ce crezi tu, până la urmă este doar ARTĂ.”

Pentru a putea realiza orice tatuaj, indiferent de tipul său, avem nevoie de inspirație. Inspirația poate proveni din lucruri mărunte, din lucruri care nu sunt vizibile tuturor, din lucruri mari și evidente. Inspirația unui tatuaj poate veni de la o imagine, de la o schița în creion, de la un model preluat din salonul de tatuaj. Inspirația poate veni și de la nevoia de a ne exterioriza un sentiment, astfel încercăm să îmbrăcăm un sentiment într-o imagine, simbol, astfel iubirea de mamă, tată, iubit /ă poate deveni o floare, o inimă. Uneori un graffiti pe un bloc poate deveni un bun model de tatuaj. Un citat dintr-o carte sau un personaj dintr-o carte, sau chiar morala, finalul unei cărți poate deveni un bun ghid de orientare a tatuatului spre realizarea tatuajului dorit. Uneori anumite momente din viață sunt cele care ne inspiră, sunt cele care călăuzesc pașii individului spre realizarea unui tatuaj care să îi amintească mereu acele clipe. Inspirația se găsește oriunde, oricând, la orice pas, mai ales de când internetul a devenit parte din viețile noastre, mulți dintre noi fiind dependeți de el.

„Cred că poți să găsești inspirație oriunde, dar e important, pentru mine, să aibe semnificație.”A.M

„Am fost într-o vară în Italia și am văzut multă lume pe stradă cu tatuaje, mi-au plăcut, pur și simplu, și am zis că trebuie să îmi fac și eu, doar că nu știam ce, așa că m-am documentat, am căutat pe internet și într-un final am găsit. Tatuajele reprezintă o artă până la urmă, nu văd de ce să mă opresc atâta timp cât o să existe o sursă de insiprație.” M.A.

„Nici una, modelul este compus de mine, am încercat să reproduc câte un element pentru fiecare sentiment”A.B

„ Internetul, Natural Born Killers de Oliver Stone 3. …the 90s.” D.M

„Inspirația a venit din trăiri și ajutat de câteva imagini de pe un site cu alte tauaje.” R.

„Familia mea.”N.G

„Iubirea pentru prietenul meu.” A.C

„Mediul înconjurător, persoanele din jurul meu.” R.P

„Nu m-am inspirat de niciunde, m-am dus la un tatuator și i-am cerut albumul cu scrisuri ca să-mi aleg scrisul care îmi place pentru numele care vroiam să-l tatuez.”F.N

„Dragostea pentru muzică” G.F

„Biblia și inspirația de moment pentru cruce ,o schiță în creion de pe deviantart.com pentru tatuajul cu samurai.”P.R

„Un graffitti de pe peretele clădirii în care locuiam.”L.X

„Inspirație… nu pot spune că a fost o inspirație anume, pur și simpul m-am trezit în dimineața zilei de 8 iunie 2013 și am zis că în aceea zi vreau să îmi fac tatuaj…m-am uitat pe internet puțin fără să mă decid și totuși nu am renunțat, nu știam ce să îmi tatuez până nu am ajuns la locul unde urma să fac asta….acolo am văzut inițialele și am zis …GATA! Asta vreau !” M.H

„Cartea de latină din liceu, voiam să scriu ceva de genul ”bucură-te de fiecare clipă ca și cum ar fi ultima” dar am ales să găsesc un „Înlocuitor” mai simplu, mai concis, și pe care nu oricine să îl înțeleagă, iar buburuza mi-am ales-o pentru că simbolizează primăvara, anotimpul meu preferat și e simbolul a tot ce înseamnă fericirea pentru mine.”G.P

„Inspirația mi-a venit din ceea ce îmi place cel mai mult…Istorie și Fotbal”V.C

„Pasiunea pentru desenele animate și nostalgia pentru coplilărie”. V.T

După cum am văzut în capitolele anterioare, în trecut inspirația pentru tatuaje o reprezentau persoanele dragi, locurile vizitate, protestul pentru unele legi, perioade de conducere; unele triburi aveau ca inspirație natura, formele geometrice, animalele puternice sau curajoase, inteligente, ei trăind în pace și deplină înțelegere cu natura, diverse peisaje. În Thailanda, inspirația pentru tatuaje provenea dintr-o carte intitulată „Thai epic Ramayana”, mai exact eroii acestei cărți deveneau surse de inspirație pentru tinerii care veneau și încă continuă să vină să se tatuaze, în scopul protejării de rău, boală. În prezent aceste idei se păstrează, funcția tatuajului este cea care se schimbă.

Concluzii

Prin acest subiect s-a urmărit stabilirea tipologiilor sociale și culturale a tatuajelor, prin descoperirea și stabilirea elementelor comune a acestora. Am ales acest subiect, deoarece este un subiect controversat și prea puțin abordat în România, tatuajele au fost și încă continuă să fie privite din multe puncte de vedere, până în prezent ele au fost studiate mai mult din perspectiva medicală, psihologică, și mai puțin din punct de vedere sociologic, și mai ales din perspectiva tipologiilor.

Tatuajele reprezintă o formă permanentă de modificare a corpului, prin introducerea unor pigmenți în piele cu ajutorul unor intrumente ascuțite; în antichitate aceste instrumente erau formate din oase, din lemn, din cuțite, în prezent vechile ustensile și improvizații au fost înlocuite de o mașinărie electrică, care face ca procesul de tatuare să fie mai rapid, deci se economisește timp în procesul de tatuare, să fie mai puțin dureros, durerea depinzând și de zona în care se realizează tatuajul.

Tatuajele servesc două scopuri, un scop estetic fiind frumoase în sine, precum și ca design, și un scop funcțional exprimând o serie de sentimente despre deținător. În societățile tradiționale, tatuajele erau puternic înrădăcinate în instituțiile sociale, având un rol decorativ și funcțional, comunicând statusul social, devotamentul sau afiliația religioasă, statusul matrimonial și alte semnificații pentru lumea publică. Adesea, dobândite în timpul ritualurilor ce marcau diferite etape ale persoanei, tatuajele, ca și alte forme ale modificărilor corporale, au fost și sunt componente importante ale societății. În zilele noastre, arta tatuajelor experimentează o perioadă renascentistă, pe măsură ce artiștii provin din clasa mijlocie, tatuajele devenind mai sofisticate.

De- a lungul timpului, tatuajele au reprezentat un semn social, indiferent că marcau stigmatul unor indivizi, sau erau utilizate ca mijloc de a comunica apartenența la un trib, clan, religie, statusul social. Tatuajele comunică prin culoare, stil, metodă de execuție și zona pe care o ocupă pe corp. Sensul tatuajelor derivă din cultura și societatea care le prezintă, având în acest sens o semnificație tranzitorie, ce poate fi recodificată.

Tatuajele au parcurs mai multe ere în parcursul lor de a se definifi ca artă, pornind de la era colonistă, în care tatuajele erau văzute ca un ritual înfricoșător și profan la o perioadă marcată de circ, în care persoanele tatuate sunt angajate de circ pentru a fi prezentate unor comunități care nu văzuseră un tatuaj, astfel persoana tatuată fiind văzută ca o ciudățenie, la o eră a clasei muncitoare care era marcată de apariția salonelor de tatuaj, artiștii construindu-și propriile lor stiluri de tatuare, la o eră a rebelilor unde tatuajul este văzut ca un simbol al devianței, la o nouă eră marcată de noi mișcări civile și politice, tatuajele începând să capete noi înțelesuri.

Astăzi, domeniul tatuajelor este condus de tineret, dominat de tineri artiști cunoscători ai artelor fine și experți în domeniul tehnic și creativitate, iar clienții lor tineri, poartă idei îndrăznețe pe mâinile, picioarele, capul și corpul lor. Modelul a avansat de la simple reprezentări animate la reprezentări abstracte, create în mod personalizat pentru fiecare client în parte. Tatuatorii contemporani preferă să lucreze cu materialele clientului, anume cu lucrarea care a fost creată de artist dar cu ajutorul clientului. Publicul țintă, considerat conservator, a fost schimbat cu unul mai divers ce îndreptă arta tatuajelor spre o diversitate de stiluri.

Expunerea sau ascunderea tatuajelor de pe corp, poate implica o serie de aspecte și trăsături de personalitate ale individului. Alegerea zonei de pe corp pentru tatuare, nu reprezintă doar o preferință a persoanei, din punct de vedere estetic și nu este ȋntotdeauna o decizie bazată pe intensitatea durerii resimțite ȋn acea zonă, ci și o decizie fundamentată pe rațiuni de ordin social, cultural, dar și pe asumarea unei identități, aceleia de persoană tatuată.

Tatuajele sunt simboluri, și la fel ca arta tatuajele sunt umplute cu semnificații. Când privim un tatuaj, o facem în auto-reflecție – de admirație, inspirație, șoc sau dezgust – dar toate drumurile duc la auto-reflecție. Unii oameni admiră arta și visează la lucruri similare pentru ei, în timp ce alții realizează sau reafirmă că tatuajele nu sunt pentru ei.

Alegerea unui tatuaj nu este niciodată o alegere individuale, această alegere ține cont de producătorii culturali și de consumatorii de cultură ce colaborează și interacționează pentru stabilirea unei semnificații simbolice.

Tipologiile sociale și culturale stabilite în urma cercetării calitative de teren și birou, prin stabilirea unor elemente comune, a unor semnificații comune și reprezentări comune, pe baza unui eșantion nonprobabilistic, anume eșantion în bulgăre de zăpadă, sunt tatuajele capricioase, tatuajele estetice, tatuajele glorificatoare, tatuajele reparatoare, tatuajele reprezentative. Aceste tipologii descriu tatuajele, simbolistica, scopul lor, motivația care le urmează; aceste tipologii nu descriu indivizii ca persoane tatuate, așa cum s-a realizat în alte lucrări din domeniu, precum cea realizată de D. Angus Vail prin distincția dintre colecționari și persoane cu tatuaje.

Cum am putut vedea în capitolul anterior la baza acestor tipologii stau diferite motivații, dorințe, scopuri, astfel la o tipologie primează dorințele trecătoare, de moment; la altă tipologie primează dorința de a avea un tatuaj unic din punct de vedere estetic, scopul fiind acela de a ieși în evidență, de a comunica informații despre individ prin intermediul stilului abordat, prin culori, prin poziția pe corp; altă tipologie iese în evidență prin faptul că sunt realizate pentru a omagia pe cineva sau ceva; altă tipologie este formată din acele tatuaje care au rolul de a repara un sentiment, un tatuaj deja realizat, de a repara o dorință trecătoare; și mai avem o tipologie care îl reprezintă pe individ, îl completează, fiind un fel de extensie a tatuatului în lumea exterioară.

Tatuajele vorbesc despre valorile, linile directoare ale individului, îmi amintesc că un subiect îmi povestea că tatuajele în familia lui erau considerate un stigmat, ca aparținând deținuților, acest lucru ni-l putem explica prin faptul că părinții săi au trăit în perioada comunistă, unde tatuajele aveau această poziție, și care timp de câteva decenii a aparținut unor categorii nefavorabile, marginalizate de populație. Astfel, marcat de opoziția părinților săi decizia cu actul final de tatuare a fost luată abia după cinci ani, de gândire continuă, dacă se merită, dacă face pasul ce bun, dacă va fi criticat de cei din jur, dacă va fi marginalizat din cauza lor. Primul tatuaj realizat de el a fost o aripă de înger și o aripă de demon, care reprezintă zodia sa, precum și decizia pe care a luată, pe care a cântărit-o din atâtea puncte de vedere. Spre diferență de prima tipologie enumerată, aici se poate observa că nu e vorba de o decizie promtă sau negândită, aici vorbim de o decizie pe viață, de o decizie asumată, de o decizie de a te identifica, de a fi o persoană tatuată.

În ceea ce îl privește pe individ, tatuajele au continuat să curgă, dar de această dată decizia de a se tatua a venit mai repede, realizându-și tatuaje care îl reprezintă, și care nu sunt doar de decor, care îi reprezintă pasiunile, fără a fi trecătoare, întrucât și le asumă pe deplin.

Acest fenoment tinde către normalitate, din punctul meu de vedere lumea va continua să se tatueze din ce în ce mai mult, iar categoriile de acum își vor lărgi orizontul, și poate peste zece ani nu o să mai avem cinci tipologii ci poate zece, operele de arte, adică tatuajele nu o să fie comune, o să fie din ce în ce mai mult individualizate, tatuații începând să capete idee de ceea ce înseamnă o imagine copiată și o imagine realizată, gândită, concepută pentru el, și de ce nu chiar de el.

Aceste tipologi ne ajută să vedem tatuajele cu alți ochi, ne ajută să nu le vedem ca simple simboluri pe corp, care poate ne plac sau ne displac, ne ajută să le înțelegem. Cercetarea mea reprezintă o mică parte din ceea ce se poate realiza pe acest subiect, este un subiect ce merită studiat și care captează atenția publicului, oferă o paletă largă de elemente ce pot fi studiate de către toate domenile, nu doar de domeniul sociologic.

Bibliografie

Cărți și cărți editate:

ATKINSON, M., Michael, Tattooed: The Sociogenesis of Body Art, University of Toronto Press, Toronto (Canada), 2003;

CLINTON, R., Sanders, and, ANGUS, D., Vail, Customizing the Body: the Art and Culture of Tattooing – Rev. and expanded ed., Temple University, Philadelphia, 2008

DEMELLO, Margo, Bodies of Inscription: A Cultural History of the Modern Tattoo Community, Duke University Press, U.S.A, 2000

DEMELLO, Margo, Encyclopedia of Body Adornment, Greenwood Press, London, 2007

EARL, Babbie, Practica cercetării sociale, Traducere de Sergiu Gheoghina, George Jiglău, Monica Andriescu, Polirom, Iași, 2010

FEATHERSTONE, Mike, The Body: Social Process and Cultural Theory, Sage Publication, London, Thousand Oaks, New Delhi, 1991

FISHER, Jill, Tattooing the Body, Marking Culture, Body & Society, Sage Publications, London, Thousand Paks and New Delhi, Vol.8, N. 4, 2002

FRITZ, Allhoff, Tattoos Philosophy for Everyone I Ink, Therefore I Am, John Wiley & Sons, United Kingdom, 2012

GOFFMAN, Erving, Behvaior in Public Places, Free Press.Goldstein Norman, New York, 1963

GOFFMAN, Erving, Stigma: Notes on the Management of Spoiled Identity, Simon & Schuste, Inc., New York, 1986

JACOBS, D., Mark, and, HANRAHAN, NANCY, WEISS, (editors), The Blacwell Companion To The Sociology Of Culture, Blackwell Publishing Ltd.,USA, U.K., Australia, 2005

LOMBROSO, Cesare, Criminal Man. Raleight, Duke University Press, North Carolina, 2006

MINOVICI, S., Nicolae, Tatuaje în România, Editura Curtea Veche, București, (2003), 2007

PARRY, Albert, Tattoo: Secrets of a Strange Art, Dover Publications, 2006

PATTERSON, Maurice, and, SCHROEDER, Jonathan, Borderlines: Skin, Tattoos and Consumer Culture Theory – Marketing Theory, Sage, United Kingdom, 2010

SCHIFFMACHER, Henk, and, RIEMSCHNEIDER, Burkhard, 1000 Tattoos, Publisher Taschen, Edition 25, 2005

TURNER, S., Bryan, The Body and Society Explorations in Social Theory, Edition 3rd, Sage Publications, London, 2008

VELLIQUETTE, M., Anne, and, MURRAY, B., Jeff, and, CREYER, H., Elizabeth, The Tattoo Renaissance: An Ethnographic Account of Symbolic Consumer Behaviour, eds. Joseph W. Alba & J. Wesley Hutchinson, Provo, UT : Association for Consumer Research,,Vol. 25, 1998

Articole și Volume:

ANGUS, D., Vail, The Commodification of Time in Two Art Worlds. Symbolic Interaction, Vol. 22, No. 4, 1999;

BENGTSSON, Anders, OSTBERG, Jacob, KJELDGAARD Dannie, Prisoners in Paradise: Subcultural Resistance to the Marketization of Tattooing, Consumption, Markets & Culture, Vol.8, No.3, 2005;

CLINTON, R., Sanders, Tattoo Consumption: Risk and Regret in the Purchase of a Socially Marginal Service, eds. Elizabeth C. Hirschman and Moris B. Holbrook, Provo, UT : Association for Consumer Research, Vol. 12, University of Connecticut at Hartford,1985

DIMAGGIO, Paul, Market Structure, The Creative Process, and Popular Culture: Toward an Organizational Reinterpretation of Mass-Culture Theory, Journal of Popular Culture, Vol. 11, No. 2 ,1977

GOULDIN, Celia, and, FOLLETT, J. , Subcultures, Women and Tattoos: An Exploratory Study, eds. P. Maclaran and E. Tissier-Desbordes, No. 6th, ACR Conference on Gender, Marketing and Consumer Behaviour, Dublin, 6 June, pp. 37–54.

KOSUT, Mary, An Ironic Fad: The Commodification and Consumption of Tattoos, Vol. 39, No. 6, Blackwell Publishing Ink., 2006

OANCEA, Monica , Tatuajele nu se lasă la garderopă- Practici corporale de etalare a însemnelor corporale voluntare, Revista Societatea Reală, vezi: http://societateareala.com/downloads/02%20TATUAJELE_Tatuajele.pdf

Studii:

A Study on The Origins and Uses of Tattoos in Criminal Subcultures, Tattoos and Criminality, The European University At Saint-Petersburg, Eero Wahlstedt, 2010;

IONESCU, Mihaela, Studiu asupra tatuajelor. Stima de sine și motivații în alegerea tatuajelor, Teză de licență, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de Psihologie, 2014

MERRITT, Garcia, Gabriel, Inked Lives: Tattoos, Identity, and Power, Iowa State Universitz, 2014

Surse web :

http://www.rockabilly.ro/wp-content/uploads/2014/05/sailor_jerry_tatoos_22.jpg, 06.05.2014, 23:00

https://c1.staticflickr.com/3/2319/2216394088_52e25c5e40.jpg, 06.05.2014, 23:00

http://www.freetattoodesigns.org/hawaiian-arm-tattoos.html, 06.05.2014, 23:00

https://www.google.ro/search?q=tatuaje+traditionale+americane&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=HFmhU6GoMYX_ygPoj4LwAw&ved=0CCMQsAQ&biw=784&bih=595#q=tatuaje+traditionale+maori&tbm=isch&imgdii=, 06.05.2014. 23:00

http://larskrutak.com/wp-content/uploads/2013/06/5b.jpg, 06.05.2014, 23:00

http://www.tattoodesigns24.com/tattoopics/location_language/thai/thai_tattoo_5.jpg, 06.05.2014, 23:10

http://i1.wp.com/listverse.com/wp-content/uploads/2013/10/yakuza_tattoos.jpg?resize=632%2C356, 06.05.2014, 23:10

https://www.youtube.com/watch?v=hIjQFlJ4dGo, 06.05.2014, 23:00

http://en.wikipedia.org/wiki/Body_art, 14.05.2014, 21:29

http://www.scribd.com/doc/152305457/Antropologie-cultural%C4%83-studiu-de-caz-tatuaje, 14.05. 2014, 21:30

http://celalaltgeam.blogspot.ro/2011/01/imaginea-istorica-tatuajelor.html, 14.05.2014, 22:00

Dicționar:

ZAMFIR, Cătălin, și, VLĂSCEANU, Lazăr , Dicționar de sociologie, Editura Babei, București, 1998;

Anexe

1.Interviu

Povestește despre tatuajele tale:

Bună,

Numele meu este Iulia-Elena Gagiu și sunt studentă în anul III, la Facultatea de Drept și Științe Sociale, Specializarea Sociologie, la Universitatea din Craiova.

Te rog să contribui la realizarea unui studiu academic privind tipologiile sociale și culturale a tatuajele. Acest studiu face parte din lucrarea mea de licență, iar toate răspunsurile date în cadrul interviului vor fi procesate exclusiv în context universitar.

Te rog să vorbești liber, fără a fi limitat de rânduri. Îți mulțumesc frumos!

Completarea interviului durează aproximativ 15/20 de minute, iar răspunsurile sunt confidențiale, adresa de e-mail la care va fi trimis: [anonimizat]

P.S: Cine ar putea să îmi lase și poze cu tatuajele deținute, le-aș fi extrem de recunoscătoare!

Câte tatuaje deții în prezent?

R:

Descrie tatuajul/tatuajele pe care îl/le ai, dimensiunea și poziționarea lui/lor pe corp.

R:

Care este semnificația tatuajului/tatuajelor pe care le deți?

R:

Care a fost inspirația tatuajului/tatuajelor tale?

R:

Care a fost contextul în care ți-ai făcut tatuajul/tatuajele? (de exemplu: de a ieși în evidență, pentru a mă integra într-un grup, pentru a mă delimita de un grup etc.)

R:

Ce reprezintă tatuajul/tatuajele pentru tine?

R:

Vei continua să îți faci alte tatuaje?

R:

Care consideri că va fi direcția tatuajelor în viitor?

R: 1. Spre normalitate

2. Spre banalitate

3. Spre modernitate

Care ar fi motivul pentru care ai continua să îți faci tatuaje?

R:

Gen:

R: Feminin

R: Masculin

Vă mulțumesc frumos pentru timpul acordat!

Bibliografie

Cărți și cărți editate:

ATKINSON, M., Michael, Tattooed: The Sociogenesis of Body Art, University of Toronto Press, Toronto (Canada), 2003;

CLINTON, R., Sanders, and, ANGUS, D., Vail, Customizing the Body: the Art and Culture of Tattooing – Rev. and expanded ed., Temple University, Philadelphia, 2008

DEMELLO, Margo, Bodies of Inscription: A Cultural History of the Modern Tattoo Community, Duke University Press, U.S.A, 2000

DEMELLO, Margo, Encyclopedia of Body Adornment, Greenwood Press, London, 2007

EARL, Babbie, Practica cercetării sociale, Traducere de Sergiu Gheoghina, George Jiglău, Monica Andriescu, Polirom, Iași, 2010

FEATHERSTONE, Mike, The Body: Social Process and Cultural Theory, Sage Publication, London, Thousand Oaks, New Delhi, 1991

FISHER, Jill, Tattooing the Body, Marking Culture, Body & Society, Sage Publications, London, Thousand Paks and New Delhi, Vol.8, N. 4, 2002

FRITZ, Allhoff, Tattoos Philosophy for Everyone I Ink, Therefore I Am, John Wiley & Sons, United Kingdom, 2012

GOFFMAN, Erving, Behvaior in Public Places, Free Press.Goldstein Norman, New York, 1963

GOFFMAN, Erving, Stigma: Notes on the Management of Spoiled Identity, Simon & Schuste, Inc., New York, 1986

JACOBS, D., Mark, and, HANRAHAN, NANCY, WEISS, (editors), The Blacwell Companion To The Sociology Of Culture, Blackwell Publishing Ltd.,USA, U.K., Australia, 2005

LOMBROSO, Cesare, Criminal Man. Raleight, Duke University Press, North Carolina, 2006

MINOVICI, S., Nicolae, Tatuaje în România, Editura Curtea Veche, București, (2003), 2007

PARRY, Albert, Tattoo: Secrets of a Strange Art, Dover Publications, 2006

PATTERSON, Maurice, and, SCHROEDER, Jonathan, Borderlines: Skin, Tattoos and Consumer Culture Theory – Marketing Theory, Sage, United Kingdom, 2010

SCHIFFMACHER, Henk, and, RIEMSCHNEIDER, Burkhard, 1000 Tattoos, Publisher Taschen, Edition 25, 2005

TURNER, S., Bryan, The Body and Society Explorations in Social Theory, Edition 3rd, Sage Publications, London, 2008

VELLIQUETTE, M., Anne, and, MURRAY, B., Jeff, and, CREYER, H., Elizabeth, The Tattoo Renaissance: An Ethnographic Account of Symbolic Consumer Behaviour, eds. Joseph W. Alba & J. Wesley Hutchinson, Provo, UT : Association for Consumer Research,,Vol. 25, 1998

Articole și Volume:

ANGUS, D., Vail, The Commodification of Time in Two Art Worlds. Symbolic Interaction, Vol. 22, No. 4, 1999;

BENGTSSON, Anders, OSTBERG, Jacob, KJELDGAARD Dannie, Prisoners in Paradise: Subcultural Resistance to the Marketization of Tattooing, Consumption, Markets & Culture, Vol.8, No.3, 2005;

CLINTON, R., Sanders, Tattoo Consumption: Risk and Regret in the Purchase of a Socially Marginal Service, eds. Elizabeth C. Hirschman and Moris B. Holbrook, Provo, UT : Association for Consumer Research, Vol. 12, University of Connecticut at Hartford,1985

DIMAGGIO, Paul, Market Structure, The Creative Process, and Popular Culture: Toward an Organizational Reinterpretation of Mass-Culture Theory, Journal of Popular Culture, Vol. 11, No. 2 ,1977

GOULDIN, Celia, and, FOLLETT, J. , Subcultures, Women and Tattoos: An Exploratory Study, eds. P. Maclaran and E. Tissier-Desbordes, No. 6th, ACR Conference on Gender, Marketing and Consumer Behaviour, Dublin, 6 June, pp. 37–54.

KOSUT, Mary, An Ironic Fad: The Commodification and Consumption of Tattoos, Vol. 39, No. 6, Blackwell Publishing Ink., 2006

OANCEA, Monica , Tatuajele nu se lasă la garderopă- Practici corporale de etalare a însemnelor corporale voluntare, Revista Societatea Reală, vezi: http://societateareala.com/downloads/02%20TATUAJELE_Tatuajele.pdf

Studii:

A Study on The Origins and Uses of Tattoos in Criminal Subcultures, Tattoos and Criminality, The European University At Saint-Petersburg, Eero Wahlstedt, 2010;

IONESCU, Mihaela, Studiu asupra tatuajelor. Stima de sine și motivații în alegerea tatuajelor, Teză de licență, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de Psihologie, 2014

MERRITT, Garcia, Gabriel, Inked Lives: Tattoos, Identity, and Power, Iowa State Universitz, 2014

Surse web :

http://www.rockabilly.ro/wp-content/uploads/2014/05/sailor_jerry_tatoos_22.jpg, 06.05.2014, 23:00

https://c1.staticflickr.com/3/2319/2216394088_52e25c5e40.jpg, 06.05.2014, 23:00

http://www.freetattoodesigns.org/hawaiian-arm-tattoos.html, 06.05.2014, 23:00

https://www.google.ro/search?q=tatuaje+traditionale+americane&espv=2&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ei=HFmhU6GoMYX_ygPoj4LwAw&ved=0CCMQsAQ&biw=784&bih=595#q=tatuaje+traditionale+maori&tbm=isch&imgdii=, 06.05.2014. 23:00

http://larskrutak.com/wp-content/uploads/2013/06/5b.jpg, 06.05.2014, 23:00

http://www.tattoodesigns24.com/tattoopics/location_language/thai/thai_tattoo_5.jpg, 06.05.2014, 23:10

http://i1.wp.com/listverse.com/wp-content/uploads/2013/10/yakuza_tattoos.jpg?resize=632%2C356, 06.05.2014, 23:10

https://www.youtube.com/watch?v=hIjQFlJ4dGo, 06.05.2014, 23:00

http://en.wikipedia.org/wiki/Body_art, 14.05.2014, 21:29

http://www.scribd.com/doc/152305457/Antropologie-cultural%C4%83-studiu-de-caz-tatuaje, 14.05. 2014, 21:30

http://celalaltgeam.blogspot.ro/2011/01/imaginea-istorica-tatuajelor.html, 14.05.2014, 22:00

Dicționar:

ZAMFIR, Cătălin, și, VLĂSCEANU, Lazăr , Dicționar de sociologie, Editura Babei, București, 1998;

Anexe

1.Interviu

Povestește despre tatuajele tale:

Bună,

Numele meu este Iulia-Elena Gagiu și sunt studentă în anul III, la Facultatea de Drept și Științe Sociale, Specializarea Sociologie, la Universitatea din Craiova.

Te rog să contribui la realizarea unui studiu academic privind tipologiile sociale și culturale a tatuajele. Acest studiu face parte din lucrarea mea de licență, iar toate răspunsurile date în cadrul interviului vor fi procesate exclusiv în context universitar.

Te rog să vorbești liber, fără a fi limitat de rânduri. Îți mulțumesc frumos!

Completarea interviului durează aproximativ 15/20 de minute, iar răspunsurile sunt confidențiale, adresa de e-mail la care va fi trimis: [anonimizat]

P.S: Cine ar putea să îmi lase și poze cu tatuajele deținute, le-aș fi extrem de recunoscătoare!

Câte tatuaje deții în prezent?

R:

Descrie tatuajul/tatuajele pe care îl/le ai, dimensiunea și poziționarea lui/lor pe corp.

R:

Care este semnificația tatuajului/tatuajelor pe care le deți?

R:

Care a fost inspirația tatuajului/tatuajelor tale?

R:

Care a fost contextul în care ți-ai făcut tatuajul/tatuajele? (de exemplu: de a ieși în evidență, pentru a mă integra într-un grup, pentru a mă delimita de un grup etc.)

R:

Ce reprezintă tatuajul/tatuajele pentru tine?

R:

Vei continua să îți faci alte tatuaje?

R:

Care consideri că va fi direcția tatuajelor în viitor?

R: 1. Spre normalitate

2. Spre banalitate

3. Spre modernitate

Care ar fi motivul pentru care ai continua să îți faci tatuaje?

R:

Gen:

R: Feminin

R: Masculin

Vă mulțumesc frumos pentru timpul acordat!