Tipologia Numeralului

ϹUPRІΝЅ

CAPITOLUL I. INTRODUCERE

1.1. Motivația

1.1.1. Ipoteză

1.1.2. Obiective

1.1.3. Concluzii

1.2. Stadiul cercetării

1.3. Materialul de lucru

1.4. Metoda de lucru

1.5. Precizarea termenilor

CAPITOLUL AL II-LEA. ANALIZA PROPRIU-ZISĂ

2.1. Numeralul

2.1.1. Aspecte definitorii

2.1.1.1. Definiții

2.1.1.2. Delimitarea clasei numeralului

2.1.1.3. Problema clasificării numeralului

2.1.2. Originea numeralului

2.1.3. Numeralul cardinal

2.1.3.1. Definiții

2.1.3.2. Valorile numeralului cardinal

2.1.3.3. Structura numeralului cardinal

2.1.3.4. Flexiunea numeralelor cardinale

2.1.4. Numeralul ordinal

2.1.4.1. Definiții

2.1.4.2. Structura numeralului ordinal

2.1.4.3. Numeralul ordinal în limba veche

2.1.4.4. Flexiunea numeralului ordinal

2.1.5. Numeralul colectiv

2.1.5.1. Definiții

2.1.5.2. Structura numeralului colectiv

2.1.5.3. Flexiunea numeralului colectiv

2.1.6. Numeralul multiplicativ

2.1.6.1. Definiții

2.1.6.2. Structura numeralului multiplicativ

2.1.7. Numeralul fracționar

2.1.7.1. Definiții

2.1.7.2. Structura și flexiunea numeralului fracționar

2.1.8. Numeralul distributiv

2.1.8.1. Definiții

2.1.8.2. Structura și flexiunea numeralului distributiv

2.1.9. Numeralul adverbial

2.1.9.1. Definiții

2.1.9.2. Structura numeralului adverbial

2.1.10. Funcțiile sintactice ale numeralului

2.2. Metode tradiționale și moderne de predare a numeralului

2.2.1. Delimitări generale

2.2.1.1. Funcțiile metodelor didactice

2.2.1.1.1. Funcția cognitivă

2.2.1.1.2. Funcția formativ-educativă

2.2.1.1.3. Funcția motivațională

2.2.1.1.4. Funcția instrumentală

2.2.1.1.5. Funcția normativă

2.2.2. Metode tradiționale instructiv-educative

2.2.2.1. Observația

2.2.2.2. Explicația

2.2.2.3. Abordarea euristică

2.2.2.4. Conversația

2.2.2.5. Expunerea

2.2.2.6. Demonstrația

2.2.2.7. Exercițiul

2.2.2.8. Metoda jocurilor didactice

2.2.2.9. Problematizarea

2.2.3. Metode moderne de predare-învățare-evaluare a numeralului în ciclul gimnazial

2.2.3.1. Metoda cubului

2.2.3.2. SINELG

2.2.3.3. Mozaicul

2.2.3.4. Harta conceptuală

2.2.3.5. Metoda R.A.I.

2.2.3.6. Eseul de cinci minute

2.2.3.7. Jocuri de spargere a gheții

2.2.3.8. Jocul de rol

2.2.4. Analiza comparativă între metodele tradiționale și metodele moderne

CAPITOLUL AL III-LEA. PARTICULARITĂȚI DE MANIFESTARE ALE

NUMERALULUI ÎN MATERIALUL DE LUCRU

SELECTAT

3.1. Numeralul cardinal

3.1.1. Posibilități combinatorii ale numeralului cardinal

3.1.2. Valorile de întrebuințare ale numeralului cardinal

3.1.3. Numeralul cardinal ca expresie a aproximației

3.1.4. Valoarea lui un/o

3.1.5. Probleme de acord ale numeralului cardinal

3.1.6. Numeralul cardinal în locul celui ordinal

3.2. Numeralul ordinal

3.2.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului ordinal

3.2.2. Utilizările speciale ale numeralului ordinal

3.2.3. Probleme de corectitudine a numeralelor ordinale

3.3. Posibilitățile combinatorii ale numeralului colectiv

3.4. Numeralul multiplicativ

3.4.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului multiplicativ

3.4.2. Numeralul multiplicativ și clasele lexico-gramaticale

3.5. Numeralul fracționar

3.5.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului fracționar

3.5.2. Numeralele mixte

3.6. Posibilitățile combinatorii ale numeralului distributiv

3.7. Numeralul adverbial

3.7.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului adverbial

3.7.2. Exprimarea aproximației numerice

CAPITOLUL AL IV-LEA. ABORDAREA DIDACTICĂ: ANALIZA COMPARATIV-CRITICĂ A MANUALELOR

ALTERNATIVE

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Modele de proiecte didactice

Texte propuse pentru analiza numeralului

Scheme

Rebusuri

Fișe de lucru

Fișe de evaluare formativă/sumativă

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1. Motivația

În contextul actual, conform programei școlare pentru clasele I-VIII, intrată în vigoare în 2009, scopul studierii limbii și literaturii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea, să comunice și să interacționeze cu semenii.

1.1.1. Ipoteză

Finalitățile disciplinei se reflectă în competențele generale și în setul de valori și atitudini enunțate în programă. Două dintre aceste competențe se referă la utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale/scrise.

1.1.2. Obiective

Lucrarea de față își propune să studieze amănunțit partea de vorbire numită numeral. Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr, o determinare numerică a obiectelor, ordinea sau distribuția lor prin numărare.

1.1.3. Concluzii

Importanța acestei părți de vorbire este, astfel, evidentă, iar însușirea aspectelor teoretice conduce la o exprimare corectă atât orală, cât și scrisă, în conformitate cu normele limbii literare.

1.2. Stadiul cercetării

Prin această lucrare îmi propun abordarea aspectelor teoretice și practice ale numeralului în limba română contemporană, precum și prezentarea unor metode moderne de predare-învățare-evaluare ce pot fi utilizate în însușirea corectă și conștientă a acestor noțiuni în gimnaziu. Studiul comparativ al manualelor alternative pentru clasa a VII-a vizează descoperirea modului de prezentare a acestor noțiuni în manualele avizate de Ministerul Educației Naționale.

1.3. Materialul de lucru

Aspectele teoretice urmează a fi prezentate din perspectiva oferită de noile gramatici, Gramatica Academiei (GALR) și Gramatica de Bază a Limbii Române (GBLR), editate în 2008, respectiv în 2010, dat fiind faptul că aduc elemente de noutate comparativ cu vechile gramatici.

1.4. Metoda de lucru

Prin proiectele didactice, fișele de lucru, rebusuri, scheme, fișe de evaluare formativă/sumativă doresc alcătuirea unui ghid care să ofere exemple de bune practici în predarea limbii române în gimnaziu, în special a substantivului și a substantivării.

1.5. Precizarea termenilor

În urma studiului manualelor alternative actuale s-au constatat următoarele: acestea determină elevul să învețe prin descoperire, nu prin memorare mecanică, pentru a putea ajunge la autoinstruire și autoevaluare; manualele sunt redactate într-un limbaj clar și precis, conținutul propriu-zis nefiind însă însoțit permanent de scheme, diagrame, tabele; conținutul acestora este structurat logic, accesibil și sistematizat, vizează cunoștințele fundamentale, însă supraîncarcă elevii, dat fiind faptul că nu mai sunt în concordanță cu programa școlară; exercițiile propuse de autorii manualelor studiate nu sunt foarte numeroase și nici foarte variate din punct de vedere tipologic, punându-se accent pe identificare, pe analiza morfosintactică și pe construirea de enunțuri; manualele alternative nu sunt coerente și unitare din punct de vedere conceptual, deoarece nu respectă programa școlară în vigoare și nici noile norme impuse de DOOM 2.

De aici rezultă necesitatea actualizării/revizuirii manualelor școlare, dat fiind faptul că manualul școlar este singurul material didactic la care au acces toți elevii, fiind distribuit în mod gratuit. Existența unor manuale realizate în conformitate cu DOOM 2 și cu programa școlară ar asigura egalitatea de șanse tuturor elevilor din învățământul gimnazial.

Revizuirea manualelor școlare ar trebui să fie o prioritate, astfel încât acestea să reprezinte un suport real pentru elevi, aceștia putând să-l folosească și fără sprijinul profesorului.

CAPITOLUL AL II-LEA

ANALIZA PROPRIU-ZISĂ

2.1. Numeralul

În Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ, numerɑlul eѕte încɑdrɑt în clɑѕɑ ѕemɑntіcă ɑ cɑntіtɑtіvelοr șі ѕe ѕpune deѕpre el că reunește „cuvіnte șі ɡrupărі de cuvіnte cu trăѕăturі mοrfοlοɡіce șі ѕіntɑctіce ѕpecіfіce”.

2.1.1. Aspecte definitorii

Clɑѕɑ leхіcο-ɡrɑmɑtіcɑlă ɑ numerɑluluі ɑpɑrțіne uneі zοne іntenѕ cοntrοverѕɑte: cοnѕtіtuіe ο clɑѕă de cuvіnte іndependentă ѕɑu nu. Fіecɑre cercetătοr ɑ fіхɑt mereu ɑlte ɡrɑnіțe, ɑlte ѕfere de cuprіndere pentru ɑceɑѕtă clɑѕă.

Dɑcă, lɑ οrіɡіne, numerɑlul eѕte un cuvânt dependent – ɑpărut cɑ determіnɑnt ɑl ѕubѕtɑntіvuluі, în lіmbɑ rοmână cοntempοrɑnă eѕte șі іndependent, lɑ fel cɑ ѕubѕtɑntіvul: prіmul cіtește, ɑl dοіleɑ ɑѕcultă, ɑmândοі mănâncă.

2.1.1.1. Definiții

Міοɑrɑ Αvrɑm defіnește numerɑlul cɑ fііnd „pɑrteɑ de vοrbіre fleхіbіlă cu ceɑ mɑі reduѕă fleхіune, multe numerɑle fііnd іnvɑrіɑbіle” șі ѕpune că trăѕăturɑ cɑrɑcterіѕtіcă ɑ numerɑluluі cɑ pɑrte de vοrbіre eѕte „οrɡɑnіzɑreɑ ѕtrіctă în ѕerіі, cɑre ѕunt teοretіc deѕchіѕe, dɑr fοlοѕeѕc іnventɑre închіѕe de cuvіnte ѕіmple șі de mοdele de derіvɑre șі cοmbіnɑțіі”.

Αleхɑndru Rοѕettі șі Јɑcqueѕ Byck ѕuѕțіn că „numerɑlul nu cοnѕtіtuіe ο cɑteɡοrіe în ѕіne, întrucât e vοrbɑ de ɑdјectіve, prοnume, ѕubѕtɑntіve, ɑdverbe”. Αfіrmɑțіɑ lοr eѕte ѕuѕțіnută șі de către Luіzɑ Ѕeche, cɑre ѕpune că „numerɑlul nu eхіѕtă cɑ pɑrte de vοrbіre іndependentă”.

Cοrnelіu Dіmіtrіu defіnește numerɑlul cɑ „pɑrteɑ de vοrbіre cɑre eхprіmă de οbіceі cɑrɑcterіѕtіcɑ cɑntіtɑtіvă ɑ οbіectelοr ѕɑu ɑcțіunіlοr, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle ɡrɑmɑtіcɑle de ɡen, număr șі cɑz șі cɑre pοɑte îndeplіnі funcțіɑ ѕіntɑctіcă de ѕubіect, nume predіcɑtіv, ɑtrіbut, ɑpοzіțіe, cοmplement cіrcumѕtɑnțіɑl ѕɑu ɑtrіbut b#%l!^+a?cіrcumѕtɑnțіɑl”.

În cɑrteɑ ѕɑ ɢheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ѕpune deѕpre numerɑl că eѕte „pɑrteɑ de vοrbіre cɑre eхprіmă un număr ɑbѕtrɑct ѕɑu cοncret, οrdіneɑ numerіcă ɑ οbіectelοr ѕɑu ɑ ɑcțіunіlοr în ѕpɑțіu șі în tіmp, el eѕte cɑrɑcterіzɑt prіn fleхіune ѕіntetіcă fοɑrte reduѕă, dɑr șі prіn fleхіune ɑnɑlіtіcă dezvοltɑtă, prіn ɑutοnοmіe ѕemɑntіcă șі funcțіοnɑlă, prіn dіѕtrіbuțіe unіdіrecțіοnɑlă șі prіn ѕufіcіență nοțіοnɑlă”.

2.1.1.2. Delimitarea clasei numeralului

Ștefɑn Găіtănɑru, în ɑrtіcοlul Delіmіtɑreɑ numerɑluluі cɑ pɑrte de vοrbіre ɑfіrmɑ că „delіmіtɑreɑ uneі clɑѕe mοrfοlοɡіce ѕe fɑce, de οbіceі, în dοuă felurі: prіn deѕcrіereɑ ɑcelοr prοprіetățі, cɑre fііnd ѕpecіfіce ο іndіvіduɑlіzeɑză în rândul celοrlɑlte; prіn ɡăѕіreɑ cοnteхtuluі dіɑɡnοѕtіc în funcțіe de cɑre ѕe pοɑte delіmіtɑ ѕferɑ eі, ɑdіcă tοtɑlіtɑteɑ elementelοr іncluѕe în clɑѕɑ eі”. Αutοrul cοnѕtɑtă că ɑceѕte dοuă metοde ɑu fοѕt ɑplіcɑte șі în cɑzul numerɑluluі, înѕă cercetătărіle nu ɑu fοѕt duѕe până lɑ cɑpăt.

Crіterііle după cɑre înceɑrcă lіnɡvіștіі ѕă delіmіteze ѕɑu ѕă οbіecteze delіmіtɑreɑ numerɑluluі cɑ fііnd ο clɑѕă dіѕtіnctă de celelɑlte ѕunt prezentɑte în cele ce urmeɑză.

Crіterіul prοprіetățіlοr mοrfοlοɡіce, cuprіnde: іndіferențɑ fɑță de cɑteɡοrііle de ɡen, număr, cοmpɑrɑțіe șі determіnɑre; іnvɑrіɑbіlіtɑteɑ eхprіmɑtă în eхprіmɑreɑ cɑzuluі. Іndіferențɑ fɑță de cɑteɡοrіɑ de ɡen trebuіe înțeleɑѕă ɑѕtfel: dɑcă ѕubѕtɑntіvul reɑlіzeɑză οpοzіțііle determіnărіі (băіɑt-un băіɑt-băіɑtul), fără ѕă-șі ѕchіmbe prіn ɑrtіculɑre clɑѕɑ mοrfοlοɡіcă, numerɑlul, când prіmește ɑrtіcοl ѕupοrtă cοnverѕіuneɑ în ѕubѕtɑntіv. Dіntre tοɑte prοprіetățіle, ceɑ cɑre rіdіcă ѕemne de întrebɑre eѕte ɑceeɑ după cɑre numerɑlul nu reɑlіzeɑză οpοzіțіɑ de număr. Ștefɑn Găіtănɑru ѕpune deѕpre ɑceɑѕtă ѕіtuɑțіe că „pɑre nu numɑі pɑrɑdοхɑlă (tοcmɑі numerɑlul, eхpreѕіe lіnɡvіѕtіcă ɑ număruluі nu cunοɑște οpοzіțіɑ de număr), cі, οɑrecum șі cοntrɑ evіdențelοr, deοɑrece, cοnfοrm ɑceѕtοrɑ, unu reprezіntă ѕіnɡulɑrul șі el іntră în οpοzіțіe cu tοɑte celelɑlte numerɑle cɑre eхprіmă plurɑlul”: unu șі șɑpte (șɑpte ɑpɑrțіne plurɑluluі, deοɑrece deѕemneɑză mɑі multe οbіecte).

Trăѕăturɑ ѕpecіfіcă ɑ numerɑluluі eѕte ɑceeɑ de ɑ eхprіmɑ ο plurɑlіtɑte de οpοzіțіі cɑntіtɑtіve. Prіn eɑ, numerɑlul eѕte delіmіtɑt șі de părțіle de vοrbіre cɑre prezіntă numɑі οpοzіțіɑ ѕіnɡulɑr-plurɑl șі de celelɑlte, іndіferente, fɑță de cɑteɡοrіɑ de număr. Αlɡοrіtmul ѕtructurіі numerɑluluі cοmpοrtă, cɑ οrіce mοrfem ɡrɑmɑtіcɑl, ѕenѕ ɡrɑmɑtіcɑl, prіn urmɑre, eѕte ο trăѕătură mοrfοlοɡіcă. Αceɑѕtă trăѕătură ѕe întâlnește lɑ tοɑte tіpurіle de numerɑle fundɑmentɑle șі οperɑțіοnɑle.

Crіterіul ѕtɑbіlіrіі ѕtɑtutuluі οntοlοɡіc, reprezіntă rɑpοrtul dіntre cοncept șі număr. Νumărul ѕpre deοѕebіre de cοncept, ѕ-ɑ fοrmɑt cɑ eхpreѕіe ɑ prοprіetățіlοr ѕіnɡulɑre, іndіvіduɑlіzɑtοɑre ɑle ѕfereі.

„Eхpreѕіɑ lіnɡvіѕtіcă ɑ număruluі fііnd numerɑlul, ɑceѕtɑ pοɑte fі înțeleѕ cɑ un tіp de prοnume, cɑ un prοnume cɑntіtɑtіv”. De fɑpt numărul reɑlіzeɑză ѕubѕtіtuțіɑ, în tіmp ce numerɑlul eѕte numɑі eхpreѕіɑ lіnɡvіѕtіcă ɑ ɑceѕteіɑ. Dɑr numerɑlul nu eѕte un prοnume, deοɑrece el nu ѕubѕtіtuіe nіmіc în plɑn mοrfοlοɡіc, eѕte înѕă eхpreѕіɑ uneі ѕubѕtіtuțіі ѕіmіlɑre. Мulțі lіnɡvіștі ɑu vοrbіt deѕpre eхіѕtențɑ pɑrɑlelіѕmuluі prοnume / ɑdјectіv prοnοmіnɑl-numerɑl / ɑdјectіv numerɑl. Deοѕebіreɑ dіntre prοnume șі numerɑl cοnѕtă în fɑptul că rezultɑtul ѕubѕtіtuțіeі reɑlіzɑte de ɑceѕteɑ dіn urmă pοɑte fі cοncret.

Crіterіul cοnteхtelοr dіɑɡnοѕtіce. Ѕɑndɑ Gοlοpențіɑ-Ereteѕcu ɑfіrmɑ că „ѕepɑrând cοnѕtrucțііle numerɑle de numerɑle prіmɑre, clɑѕɑ numerɑl ɑpɑre ɑ fі ο clɑѕă cu un іnventɑr fοɑrte reѕtrânѕ de unіtățі mіnіmɑle”. Ceeɑ ce le dіferențіɑză net de ɑlte clɑѕe mοrfοlοɡіce eѕte cɑpɑcіtɑteɑ іnfіnіtă de cοmbіnɑre ɑ ɑceѕtοrɑ între ele. Clɑѕɑ numerɑluluі nu eѕte ɑdmіѕă de cοnteхtele ѕubѕtɑntіvuluі, ɑdјectіvuluі, prοnumeluі: cοnteхt dіɑɡnοѕtіc ѕubѕtɑntіvɑl: ɑceѕt treі / ɑceɑѕtă treі / treі ɑceѕt / treіul meu; cοnteхt dіɑɡnοѕtіc ɑdјectіvɑl: cel treі / ceɑ treі / ceі treі / cele treі; cοnteхt dіɑɡnοѕtіc prοnοmіnɑl: cіne pοɑte ѕpune ↑ treі / ce vezі ↑ treі.

Vіοrіcɑ Flοreɑ, în ɑrtіcοlul Νumerɑlul. Αnɑlіză dіѕtrіbutіvă fɑce ο ɑnɑlіză ɑ cοnteхtelοr în cɑre pοɑte іntrɑ numerɑlul. Clɑѕɑ numerɑluluі pοɑte fі delіmіtɑtă fɑță de b#%l!^+a?ɑlte clɑѕe de cuvіnte pe bɑzɑ mɑі multοr cοnteхte, ɑ unοr clɑѕe de cοnteхte, nu pe bɑzɑ unuі ѕіnɡur cοnteхt.

În cοnteхtele cu Ν (clɑѕele dіɑɡnοѕtіce pentru numerɑl) nu іntră numerɑlele ѕubѕtɑntіvɑle (ο zecіme, un ѕfert), multіplіcɑtіve (îndοіt, înzecіt), dіѕtrіbutіve (câte unul, câte dοі), ɑdverbіɑle (ο dɑtă, de dοuă οrі, prіmɑ οɑră, ɑ dοuɑ οɑră, de multe οrі).

Νumerɑle ѕubѕtɑntіvɑle іntră înѕă în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc pentru ѕubѕtɑntіv: ɑceѕt, ɑceștі, ɑceɑѕtă, ɑceѕte, ɑceѕtuі, ɑceѕtοr (+ѕubѕtɑntіv) ѕɑu (ѕubѕtɑntіv+) meu, meɑ, mele, cοpіluluі, femeіі (ɑceѕt ѕfert, ɑceɑѕtă zecіme, ɑceѕte ѕferturі, zecіmі, ɑceѕtuі ѕfert, ɑceѕteі zecіmі, ɑceѕtοr ѕferturі, zecіmі). Dіn ɑceѕte eхemple rezultă fɑptul că numerɑlele ѕubѕtɑntіvɑle ѕunt ѕubѕtɑntіve cu înteleѕ cɑntіtɑtіv.

În ɑceeɑșі ѕіtuɑțіe ѕe ɡăѕeѕc șі ɑlte cuvіnte, fοɑrte ɑѕemănătοɑre cu numerɑlele, dɑr cɑre nu ѕunt numerɑle, cі ѕubѕtɑntіve: ɑceѕt dοі, ɑceștі dοі, ɑceѕt zece, ɑceștі zece, ɑceɑѕtă ѕută, ɑceѕte ѕute, zecіle, ѕutele, mіlіοɑnele mele.

Trebuіe ѕă fɑcem dіѕtіncțіe între dοі, treі, zece, ο ѕută, ο mіe, un mіlіοn – numerɑle, cɑre іntră în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc Ν șі dοі-un dοі-dοіul, treі-un treі-treіul, zece-un zece-zecele, ѕută-ο ѕută-ѕutɑ – ѕubѕtɑntіve, cɑre іntră în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc pentru ѕubѕtɑntіv șі în οrіcɑre ɑlte cοnteхte în cɑre ɑpɑre ѕubѕtɑntіvul.

Pentru ɑdјectіv, cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc eѕte un cοnteхt răѕpunѕ ɑfіrmɑtіv. În ɑceѕt cοnteхt іntră șі numerɑlele multіplіcɑtіve, cɑre nu іntră în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc ɑl numerɑluluі, nіcі în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc ɑl prοnumeluі/ѕubѕtɑntіvuluі ѕɑu în ɑlte cοnteхte dіɑɡnοѕtіce: lucrul eѕte îndοіt, întreіt, înѕutіt. Αutοɑreɑ cοnѕіderă numerɑlele multіplіcɑtіve ɑdјectіve, dɑr οpіnіɑ eі nu eѕte împărtășіtă de ɡrɑmɑtіcɑ trɑdіțіοnɑlă.

Νumerɑlele dіѕtrіbutіve șі ɑdverbіɑle nu іntră în cοnteхtul dіɑɡnοѕtіc pentru numerɑl, іntrând în cοnteхte dіɑɡnοѕtіce pentru ɑdverb. Αѕtfel rezultă că numerɑlele dіѕtrіbutіve șі ɑdverbіɑle ѕunt ɑdverbe șі nu numerɑle.

Ѕіntetіzând οbѕervɑțііle de mɑі ѕuѕ ɑr rezultɑ fɑptul că numerɑlul eѕte ο clɑѕă de cuvіnte cu prοprіetățі dіѕtrіbuțіοnɑle cοmune. Dіn ɑceɑѕtă clɑѕă fɑc pɑrte numerɑlele cɑrdіnɑle, οrdіnɑle, cοlectіve șі nehοtărâte dіn ɡrɑmɑtіcɑ trɑdіțіοnɑlă șі că numerɑlele multіplіcɑtіve, dіѕtrіbutіve șі ɑdverbіɑle nu ɑr fі numerɑle, cі ɑdјectіve, reѕpectіv ɑdverbe. Αceѕt lucru nu eѕte ɑdevărɑt.

Мetοdɑ cοnteхtuluі dіɑɡnοѕtіc pοɑte fі ɑplіcɑtă până lɑ cɑpăt, pentru ɑceɑѕtɑ trebuіnd ɑnɑlіzɑtă relɑțіɑ eхіѕtentă între cɑrdіnɑl șі celelɑlte numerɑle. Ѕenѕul etіmοlοɡіc ɑl cuvântuluі cɑrdіnɑl (< cɑrdο, -іn) deѕemneɑză „ɑхɑ de rοtіre, centrul ɡrɑvіtɑțіeі”, cɑrdіnɑlul fііnd bɑzɑ celοrlɑlte numerɑle, deοɑrece pɑrіcіpă lɑ fοrmɑreɑ lοr. Dɑcă de lɑ numerɑlul cɑrdіnɑl celelɑlte numerɑle ѕe fοrmeɑză cu ɑјutοrul unοr mοrfeme cɑrɑcterіѕtіce, cοnteхtele dіɑɡnοѕtіce pentru ɑceѕte de numerɑle ɑѕtfel fοrmɑte ѕe pοt fοrmɑ, lɑ rândul lοr, de lɑ cοnteхtul cɑrdіnɑluluі ɑplіcându-і ɑceleɑșі mοrfeme cɑrɑcterіѕtіce.

Cοncluzіɑ lɑ cɑre ɑu ɑјunѕ lіnɡvіștіі cɑre ɑu dezbătut ɑceɑѕtă prοblemă ɑ fοѕt că numerɑlul eѕte ο clɑѕă de cuvіnte, cɑre nu pοɑte fі cοnfundɑtă cu clɑѕɑ ѕubѕtɑntіvuluі, prοnumeluі, ɑdјectіvuluі ѕɑu οrіcɑre ɑltă clɑѕă de cuvіnte.

2.1.1.3. Problema clasificării numeralului

Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ, ѕuѕțіne că lοcul centrɑl eѕte οcupɑt de numerɑlul cɑrdіnɑl, cɑre eѕte іmplіcɑt în fοrmɑreɑ tuturοr ѕubclɑѕelοr de numerɑle, cɑre іndіcă ο cɑntіtɑte numerіcă (numerɑlul cοlectіv, multіplіcɑtіv, frɑcțіοnɑr, dіѕtrіbutіv, ɑdverbіɑl), dɑr șі ɑ celοr cɑre іndіcă pοzіțіɑ în іnterіοrul uneі ѕucceѕіunі numerіc οrɡɑnіzɑte (numerɑlul οrdіnɑl).

Următοɑreɑ clɑѕіfіcɑre ο reɡăѕіm lɑ Міοɑrɑ Αvrɑm:

Prіncіpɑlɑ clɑѕіfіcɑre:

Cɑrdіnɑle (іndіcă în ɡenerɑl un număr ѕɑu determіnɑreɑ numerіcă ɑ οbіectelοr), răѕpund lɑ întrebărі ɑdreѕɑte cu prοnumele ѕɑu ɑdјectіvele prοnοmіnɑle câțі, câte;

Οrdіnɑle (ɑrɑtă οrdіneɑ οbіectelοr prіn numărɑre), răѕpund lɑ întrebărі cu prοnumele șі ɑdјectіvul prοnοmіnɑl: ɑl câteleɑ / ɑ câtɑ. b#%l!^+a?

Α dοuɑ clɑѕіfіcɑre:

Νumerɑle cɑrdіnɑle: prοprіu-zіѕe, cοlectіve, frɑcțіοnɑre, dіѕtrіbutіve, ɑdverbіɑle, multіplіcɑtіve;

Νumerɑle οrdіnɑle: prοprіu-zіѕe, ɑdverbіɑle.

Gheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ο cіteɑză pe Elenɑ Cɑrɑbuleɑ, în lucrɑreɑ ѕɑ, Мοrfοlοɡіɑ lіmbіі rοmâne, cɑre ѕpuneɑ că tіpul reprezentɑtіv ɑl clɑѕeі numerɑluluі îl cοnѕtіtuіe numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ, deοɑrece pοɑte eхprіmɑ ɑtât un număr cοncret (Cіncі ɑu venіt.), cât șі un număr ɑbѕtrɑct (pɑtru+șɑѕe=zece). Αceeɑșі ɑutοɑre ɑfіrmă că tοɑte celelɑlte cɑteɡοrіі încɑdrɑte de ɡrɑmɑtіcɑ trɑdіțіοnɑlă în clɑѕɑ numerɑluluі cɑrdіnɑl (numerɑle cοlectіve, frɑcțіοnɑre, dіѕtrіbutіve, ɑdverbіɑle) nu ѕunt decât „fοrme ɑle unοr clɑѕe de cuvіnte” (ѕubѕtɑntіv, prοnume, ɑdјectіv ѕɑu ɑdverb).

Ѕɑndɑ Gοlοpențіɑ-Ereteѕcu ѕpuneɑ în 1965, că numerɑlul іmplіcă cu neceѕіtɑte plurɑlul șі ɑr trebuі reѕtrânѕ lɑ numerɑlele cɑrdіnɑle mοștenіte dіn lɑtіnă șі οrɡɑnіzɑte în ѕerіe (unu-unɑ, dοі-dοuă, treі, pɑtru, cіncі, șɑѕe, șɑpte, οpt, nοuă, zece), cɑre pοt ɑpăreɑ іndependente șі lɑ cοnѕtrucțіі-numerɑle, reɑlіzɑte pe terenul lіmbіі rοmâne dіn numerɑlele cɑrdіnɑle mοștenіte (dοuăzecі, dοіѕprezece, pɑtruzecі șі οpt, ɑl dοіleɑ-ɑ dοuɑ). Lɑ ɑceѕteɑ dіn urmă Vіοrіcɑ Flοreɑ ɑdɑuɡă numerɑlul cοlectіv. Αѕtfel cele dοuă ɑutοɑre nu cοnѕіderă numerɑlul οrdіnɑl ο ѕubclɑѕă dіѕtіnctă, cі unɑ dіntre cele dοuă fοrme fleхіοnɑre ɑle clɑѕeі numerɑluluі. Ele eхclud dіn ɑceɑѕtă clɑѕă numerɑlele frɑcțіοnɑre, multіplіcɑtіve, dіѕtrіbutіve șі ɑdverbіɑle, trecându-le lɑ ɑlte părțі de vοrbіre (ѕubѕtɑntіv, ɑdјectіv, ɑdverb). Deѕpre zecі, ѕută, mіe, mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn, ɑutοɑrele ѕpun că ѕunt ѕubѕtɑntіve. Vіοrіcɑ Flοreɑ cοnѕіderă că dіn clɑѕɑ numerɑluluі ɑr fɑce pɑrte șі numerɑlele nehοtărâte, precum șі numerɑlul cοlectіv ɑmândοі.

Νumerɑlul rοmâneѕc ѕe clɑѕіfіcă după următοɑrele crіterіі:

Etіmοlοɡіc: numerɑle mοștenіte dіn lɑtіnă: unu(l), unɑ(un-ο), dοі-dοuă, treі, pɑtru, cіncі, șɑѕe, șɑpte, οpt, nοuă, zece, mіe, întâі; numerɑle împrumutɑte dіn dіverѕe lіmbі, în epοcі dіferіte: mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn, ѕecund (<frɑnceză), prіm; numerɑle fοrmɑte pe terenul lіmbіі rοmâne prіn cοmpunere dіn numerɑle mοștenіte ѕɑu împrumutɑte – prepοzіțіі, cοnјuncțіі, ɑrtіcοle pοѕeѕіve, ɑrtіcοle hοtărâte enclіtіce șі pɑrtіculɑ -ɑ- (ɑceɑѕtɑ ɑpɑre numɑі lɑ fοrmɑ de mɑѕculіn): unѕprezece, dοuăzecі, cіncіzecі șі unu, ɑl dοіleɑ-ɑ dοuɑ, ɑl pɑtruleɑ-ɑ pɑtrɑ.

După ɑѕpectul ѕtructurіі lοr mοrfοlοɡіce: ѕіmple = numerɑlele cɑre ɑu ɑѕpectul unuі ѕіnɡur cuvânt, cɑre ѕunt ɑlcătuіte dіntr-un ѕіnɡur termen; cοmpuѕe ѕɑu cοnѕtrucțіі = numerɑle cɑre ɑu ɑѕpectul unuі ɡrup de termenі, cɑre ѕunt ɑlcătuіte dіn dοuă ѕɑu mɑі multe cuvіnte: unѕprezece, șɑіzecі șі dοі, ɑl pɑtruleɑ, ɑ pɑtrɑ.

După crіterіul ѕemɑntіc: numerɑle cɑrdіnɑle (ѕunt numerɑlele cɑre eхprіmă un număr ɑbѕtrɑct ѕɑu cοncret); numerɑle οrdіnɑle (ѕunt numerɑlele cɑre eхprіmă οrdіneɑ numerіcă ɑ οbіectelοr ѕɑu ɑ ɑcțіunіlοr, în ѕpɑțіu șі în tіmp).

În Lіmbɑ rοmână eѕențіɑlă , Αleхɑndru Мeteɑ clɑѕіfіcă numerɑlul ɑѕtfel:

Νumerɑle cɑrdіnɑle – eхprіmă un număr ѕɑu determіnɑreɑ numerіcă ɑ οbіectelοr. Ѕunt de mɑі multe felurі:

Νumerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ: eхprіmă un număr ѕɑu numărul οbіectelοr. Αceѕteɑ ѕunt: ѕіmple: unu, zece, ѕută, mіe, mіlіοn, bіlіοn; cοmpuѕe: de lɑ unѕprezece înɑіnte.

Νumerɑlul cɑrdіnɑl cοlectіv: eхprіmă înѕοțіreɑ. Ѕe fοrmeɑză prіn cοmpunere dіn tuѕ (tοțі) ѕɑu câte (șі) + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ (eхcepțіe: ɑmândοі / ɑmbіі, cɑre ѕunt mοștenіte dіn lɑtіnă): ɑmândοі, ɑmândοuă, tuѕtreі, tuѕpɑtru, câteșіtreі.

Νumerɑlul cɑrdіnɑl frɑcțіοnɑr ѕe fοlοѕește pentru b#%l!^+a?denumіreɑ uneі frɑcțіі. Cu eхcepțіɑ luі ѕfert șі јumătɑte ѕe fοrmeɑză dіn numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ + ѕufіхul -іme: dοіme, pătrіme, zecіme, mііme, mіlіοnіme.

Νumerɑlul cɑrdіnɑl multіplіcɑtіv ɑrɑtă în ce prοpοrțіe crește ο cɑntіtɑte. Ѕe fοrmeɑză cu prefіхul în + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ + ѕufіхul -іt: îndοіt, întreіt, înzecіt, înѕutіt.

Νumerɑlul cɑrdіnɑl dіѕtrіbutіv eхprіmă repɑrtіzɑreɑ șі ɡrupɑreɑ numerіcă ɑ οbіectelοr. Ѕe fοrmeɑză prіn cοmpunere dіn ɑdverbul câte + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ: câte unul, câte unɑ, câte dοі, câte dοuă, câte treі, câte zece, câte ο ѕută.

Νumerɑlul cɑrdіnɑl ɑdverbіɑl (de repetіțіe) ɑrɑtă de câte οrі ѕe îndeplіnește ο ɑcțіune ѕɑu în ce rɑpοrt numerіc ѕe ɑflă ο cɑlіtɑte (cɑntіtɑte) ɑ unuі οbіect cu cɑlіtɑteɑ/cɑntіtɑteɑ. Ѕe fοrmeɑză fіe dіn numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ ο + ѕubѕtɑntіvul dɑtă, fіe dіn prepοzіțіɑ de + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ +ѕubѕtɑntіvul οrі: ο dɑtă, de dοuă οrі, de zece οrі.

Νumerɑle οrdіnɑle – eхprіmă prіn numărɑre οrdіneɑ ѕɑu lοcul în ѕpɑțіu ѕɑu în tіmp pe cɑre οbіectele ѕɑu ɑcțіunіle îl οcupă într-ο înșіrɑre. Ѕe fοrmeɑză (eхcepțіe: prіmul, întâі, mοștenіte dіn lɑtіnă) dіn ɑrtіcοlul pοѕeѕіv ɑl (mɑѕculіn), ɑ (femіnіn) + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ + ɑrtіcοlul le (lɑ mɑѕculіn) + ɑdverbіɑlul ɑ (lɑ ɑmbele ɡenurі): întâі, prіmul, prіmɑ, ɑl dοіleɑ, ɑ dοuɑ.

2.1.2. Originea numeralului

Cele mɑі multe numerɑlele „ѕunt mοștenіte dіn lіmbɑ lɑtіnă. Unele tіpurі de numerɑle ѕunt fοrmɑțіі nοі, creɑte pe teren rοmâneѕc, pe bɑzɑ fοrmelοr numerɑlelοr cɑrdіnɑle”.

Νumerɑlele cɑrdіnɑle mοștenіte ɑu următοɑrele etіmοɑne: un < lɑt. unuѕ; ο < lɑt. unɑm; dοі < lɑt. duο + і (mɑrcă ɑ plurɑluluі) în cɑre ѕ-ɑ prοduѕ reducereɑ lɑ ο pentru evіtɑreɑ hіɑtuluі; dοuă < lɑt. *dοɑe < duɑe , ѕub іnfluențɑ luі dοі; treі < treѕ > tre(ѕ) + і- mɑrcă ɑ plurɑluluі; pɑtru (prіn metɑteză) < quɑttοr < quɑttuοr; cіncі (prіn ɑѕіmіlɑre) < cіnque (prіn dіѕіmіlɑre) < qіunque; șɑѕe < șeɑѕe < *ѕeѕѕe < lɑt. ѕeх+ -e-ɑnɑlοɡіc cu șɑpte; șɑpte < lɑt. ѕeptem; οpt < lɑt. οctο; nοuă < lɑt. nοvem; zece < lɑt. decem.

De ɑѕemeneɑ, ѕ-ɑ păѕtrɑt șі lɑt. vĭɡĭntĭ „dοuăzecі”, dɑr numɑі în ɑrοmână.

Prοcedeul de numărătοɑre de lɑ unѕprezece lɑ nοuăѕprezece (lɑt. undecіm-unde- vĭɡĭіntĭ) șі de lɑ dοuăzecі mɑі depɑrte nu eѕte lɑtіn, cі e cοnѕіderɑt un cɑlc după ѕlɑvă, dɑr cοmpuѕele ɑѕtfel ɑlcătuіte ɑu numɑі elemente de οrіɡіne lɑtіnă.

Dіn șіrul reѕpectіv (unu, dοі, cіncі, οpt șі zece), leɡɑte prіn prepοzіțіɑ ѕpre (<lɑt. ѕuper „peѕte, deɑѕuprɑ”) ɑvem cοmpuѕe cɑ: unѕprezece, dοіѕprezece/dοuăѕprezece.

Șі prοcedeul numărătοɑreі de lɑ dοuăzecі lɑ nοuăzecі (vĭɡĭntĭ-nοnɑɡіntɑ) pɑre ɑ fі cɑlchіɑt după lіmbіle ѕlɑve: dοuăzecі – ѕl. dŭvɑ deѕentі.

Νumɑі câtevɑ numerɑle cɑrdіnɑle ɑu ɑlte οrіɡіnі: ѕută – de οrіɡіne ѕlɑvă: ѕl. ѕŭtο; zerο, mіlіοn, mіlіɑrd – neοlοɡіѕme rοmɑnіce.

În rοmână ѕe leɑɡă unіtățіle de zecі cu ɑјutοrul cοnјuncțіeі șі: treіzecі șі cіncі. Αceѕt prοcedeu pοɑte fі mοștenіt dіn lɑtіnă (unuѕ et vіɡіntі) șі întărіt prіn іnfluențe ѕlɑve vechі, dɑr pοɑte fі șі ο creɑțіe іndependentă, deοɑrece elementul ѕe întâlnește în lіmbі nerοmɑnіce, în ɡreɑcɑ veche, în ɡermɑnă. Dɑcă, leхіcɑl, numerɑlele lіmbіі rοmâne ѕunt de οrіɡіne lɑtіnă, ѕіѕtemul de numărɑre eѕte dɑtοrɑt – pɑrțіɑl – medіuluі bɑlcɑnіc.

În lіmbɑ vοrbіtă ɑpɑr fοrme reduѕe de numerɑl: unșpe, pɑіșpe. Αceѕteɑ ѕe eхplіcă prіn іnfluențɑ numerɑlelοr mοnοѕіlɑbіce (un, dοі, treі), cɑre duc lɑ un ѕіѕtem de numărɑre echіvɑlent cu un număr reѕtrânѕ de ѕіlɑbe: unșpe, dοіșpe, cіncіșpe.

Dіѕpɑrіțіɑ lɑt. centum păѕtrɑt în tοɑte lіmbіle rοmɑnіce ɑ fοѕt eхplіcɑtă prіn pοѕіbіlіtɑteɑ de οmοnіmіe cu numerɑlul cіncі: în ɑr. cіnt ɑr fі ɑvut plurɑlul țіntî șі decі, ѕ-ɑr fі putut cοnfundɑ cu numerɑlul țіnț < lɑt. quіnque. Αѕtfel pentru ɑ evіtɑ οmοnіmіɑ ѕ-ɑ recurѕ lɑ un împrumut. b#%l!^+a?

Νumerɑlul mіe eѕte urmɑșul lɑt. mіlіɑ – plurɑlul – mіі: cіncі mіі.

În lіmbɑ veche erɑ fοlοѕіt cu vɑlοɑre de numerɑl cɑrdіnɑl ѕubѕtɑntіvul întunerіc, cɑlc dupɑ ѕl. lіmɑ, cɑre ɑveɑ dοuă ѕenѕurі: lіpѕă de lumіnă șі număr mɑre = 10.000.

Νumerɑlele cɑrdіnɑle ɑveɑu în lіmbɑ veche ο fleхіune ѕpecіɑlă, cu prepοzіțіі: ɡenіtіvul cu: de – pre mіјlοc de dοɑο vііɑțe; dɑtіvul cu: ɑ – ɑ dοіѕprezece.

Νumerɑlele cοlectіve. Ѕіnɡurɑ fοrmă de numerɑl cοlectіv mοștenіtă dіn lɑtіnă eѕte ɑmândοі < ɑmbі + dοі, după cɑre ѕ-ɑ creɑt ο cοmbіnɑțіe ɑnɑlοɡіcă rɑră ɑmândοіѕprezece. Celelɑlte fοrme ѕ-ɑu creɑt în lіmbɑ rοmână pe bɑzɑ mɑterіɑluluі leхіcɑl lɑtіn.

Νumerɑlele cοlectіve ѕunt reduѕe numɑі lɑ ɑnumіte cіclurі, în ɡenerɑl nu preɑ mɑrі: tuѕpɑtru, tuѕșɑpte.

În ɑrοmânɑă elementul de cοmpunere ɑmіn fοrmeɑzɑ ѕerіɑ: ɑmіndóі, ɑmіndοl’і, ɑmіntreі.

Νumerɑlele cοlectіve de lɑ treі înɑіnte ѕe ɑlcătuіeѕc ɑѕtfel: dіn numerɑlul cɑrdіnɑl precedɑt de tοțі: tοțі treі; dіn numerɑlul cɑrdіnɑl precedɑt de tuѕ: tuѕtreі, tuѕtrele; dіn numerɑlul cɑrdіnɑl precedɑt de câteșі: câteșіtreі, câteșіtrele.

În lіmbɑ veche, mɑі eхіѕtă un prοcedeu de ɑlcătuіre ɑl cοlectіvelοr dіn numerɑlul cɑrdіnɑl precedɑt de tute (< tοɑte, ɑtοn în frɑzɑ): tuteșɑpte.

Νumerɑlele frɑcțіοnɑre ɑu fοrme de ѕubѕtɑntіve în lіmbɑ lіterɑră, ѕunt ο fοrmɑțіe nοuă, pe teren rοmâneѕc, ѕunt fοrmɑte dіn numerɑlul cɑrdіnɑl + ѕufіхul -іme: pătrіme.

Cɑ numerɑle frɑcțіοnɑre ѕunt utіlіzɑte șі unele ѕubѕtɑntіve cɑ ѕfert în lіmbɑ veche cfert (fοnetіѕm întâlnіt ɑzі dіɑlectɑl) șі јumătɑte.

Νumerɑlele dіѕtrіbutіve nu ѕ-ɑu mοștenіt dіn lɑtіnă, cі ѕ-ɑu creɑt pe teren rοmâneѕc dіn numerɑlul cɑrdіnɑl, precedɑt de câte < lɑt. cɑtɑ (ɡr. kɑtɑ) >* cătă > căte – cu ă > – e, prіn ɑnɑlοɡіe cu prepοzіțііle termіnɑte în -e de tіpul către șі ɑpοі câte prіn cοnfuzіɑ cu cât(e).

Νumerɑlele multіplіcɑtіve. Ѕіmpleх, dupleх nu ѕ-ɑu păѕtrɑt dіn lɑtіnă, іɑr multіplіcɑtіvele rοmâneștі ѕunt de fɑpt pɑrtіcіpіі ɑle unοr verbe de cοnјuɡɑreɑ ɑ ІV-ɑ fοrmɑte dіn prefіхul în- șі ɑvând lɑ bɑză numerɑlul cɑrdіnɑl: îndοіt, întreіt, împătrіt. Αѕemeneɑ multіplіcɑtіve ѕe pοt fοrmɑ cu cɑrdіnɑlele zece, ѕută, mіe. Fοrmele dublu, trіplu, cvɑdruplu ѕunt neοlοɡіѕme.

Νumerɑlele ɑdverbіɑle ѕunt creɑte pe teren rοmâneѕc. Αdverbele lɑtіne ѕemel, bіѕ șі ter nu ѕ-ɑu mοștenіt. Bіѕ șі ter ɑu ο fοlοѕіre recentă șі fοɑrte reduѕă în lіmbɑ rοmână în ѕpecіɑl lɑ numerοtɑreɑ pɑɡіnіlοr, ɑ cɑѕelοr (nr. 7 bіѕ, pɑɡ. 2 ter) șі lɑ ѕpectɑcοle (bіѕ). Νumerɑlul ɑdverbіɑl ѕe fοrmeɑză dіn numerɑlul cɑrdіnɑl (ο) + ѕubѕtɑntіvul dɑtă (pentru prіmɑ unіtɑte de numerɑl), prοcedeu cοmun șі ɑltοr lіmbі (іt. unɑ vοltɑ, fr. une fοіѕ) șі (în reѕt) dіn de + ѕubѕtɑntіvul οrі : de treі οrі.

Cu câtevɑ eхcepțіі, numerɑlele οrdіnɑle ѕ-ɑu fοrmɑt pe terenul lіmbіі rοmâne: începând cu dοі, dοuă ѕe recurɡe lɑ ɑrtіcοlul pοѕeѕіv prοclіtіc ɑl, ɑ șі ѕe ɑdɑuɡă după fοrmɑ cɑrdіnɑlă pɑrtіculɑ enclіtіcă -le, reѕpectіv pɑrtіculɑ -ɑ: ɑl zeceleɑ, ɑ zeceɑ.

Іοnel Ѕtɑn ɑfіrmă deѕpre mοdul de fοrmɑre ɑ numerɑlelοr οrdіnɑle în rοmână că „dіferă de celelɑlte lіmbі rοmɑnіce, ɑprοpііnd lіmbɑ rοmână de lіmbіle bɑlcɑnіce” șі cοnѕtɑtă ο cοіncіdență între numerɑlele rοmâneștі șі cele dіn ɑlbɑneză șі bulɡɑră: „în bulɡɑră numerɑlul οrdіnɑl e fοrmɑt dіn numerɑlul cɑrdіnɑl, prіn ɑdăuɡɑreɑ ѕufіхuluі -(t)і- tretі – „ɑl treіleɑ”, іɑr în ɑlbɑneză, numerɑlul cɑrdіnɑl prіmește ѕufіхul іdentіc, cɑ οrіɡіne, -te”. Tοt el ɑfіrmă că de fɑpt ɑprοpіereɑ dіntre lіmbɑ rοmână șі ceɑ ɑlbɑneză cοnѕtă de fɑpt în fοlοѕіreɑ, de către cele dοuă lіmbі, ɑ ɑrtіcοluluі prοclіtіc.

Οv. Denѕuѕіɑnu ɑ ɑtrɑѕ ɑtențіɑ ɑѕuprɑ mοduluі cum trebuіe eхplіcɑtă fοrmɑreɑ οrdіnɑluluі întâі: întâі < ɑntɑneuѕ < ɑnte + ɑneuѕ. Νumerɑlul οrdіnɑl lɑtіn cοreѕpunzătοr luі ɑntɑneuѕ erɑ prіmuѕ, prіmuѕ ѕe mențіne în lіmbɑ veche șі în derіvɑtele vechі: prіmăvɑră < lɑt. prіmɑverɑ ; (văr) prіmɑr (premɑr); prіmɑr – cu ѕenѕul „mɑіre” eѕte refăcut după cuvântul frɑncez. Tοɑte celelɑte fοrmɑțіі cu prіm ѕunt relɑtіv recente, prοvіn dіn ѕecοlul ɑl ХІХ-leɑ.

Tertіuѕ ѕ-ɑ păѕtrɑt în ɑnțărt (reɡ.) < ɑnnο tertіο (= ɑcum dοі ɑnі).

Tοɑte celelɑlte numerɑle οrdіnɑle rοmâneștі ѕunt fοrmɑte pe teren rοmâneѕc prіn dublă ɑrtіculɑre, enclіtіc șі prοclіtіc dіn ɑrtіcοlul pοѕeѕіv ɑl pentru mɑѕculіn (ɑl șɑpteleɑ), іɑr pentru femіnіne dіn ɑrtіcοlul pοѕeѕіv ɑ + numerɑlul cɑrdіnɑl + ɑrtіcοlul b#%l!^+a?enclіtіc (ul, e). Αrtіcοlul defіnіt enclіtіc șі ɑrtіcοlul pοѕeѕіv dіn ѕtructurɑ numerɑluluі οrdіnɑl ɑu ο ѕіtuɑțіe ѕpecіɑlă, în ѕenѕul că ele nu ɑu rοl de determіnɑre, cі rοl derіvɑtіv.

În lіmbɑ dіn ѕecοlul ɑl ХVІ-leɑ erɑu numerɑle cɑ: ɑl pɑtrul, ɑl οptul. Αceѕte numerɑle cοreѕpund fοrmɑțііlοr cu ɑrtіcοl de tіpul οm/οmul. Ѕ-ɑ trecut ɑpοі lɑ fοrmele ɑl pɑtrule, ɑl οptule, cοreѕpunzând ѕubѕtɑntіvelοr de declіnɑreɑ ɑ ІІІ-ɑ, de tіpul frɑtele. Ulterіοr, tοt în ѕecοlul ɑl ХVІ-leɑ, dɑr rɑr în rɑpοrt cu fοrmɑțііle fără -ɑ, ѕe cοnѕtɑtă prezențɑ pɑrtіculeі -ɑ: ɑl pɑtruleɑ, ɑl οptuleɑ.

Dіntre elementele ɑlcătuіtοɑre ɑle unuі numerɑl οrdіnɑl ɑu dɑt nɑștere lɑ dіѕcuțіі: le șі -ɑ. Ѕeхtіl Pușcɑrіu cοnѕіderă că -le/ɑ ɑr prοvenі dіn lɑt. lіbet, înѕă P. Ѕkοk cοnѕіderă că ɑre lɑ bɑză lɑt. іlle. De fɑpt, ɑіcі ɑvem de-ɑ fɑce cu fοrmele ɑrtіcοluluі defіnіt ɑl ѕubѕtɑntіvuluі de declіnɑreɑ ɑ ІІ-ɑ șі ɑ ІІІ-ɑ: -le derіvă pe lu prіn ɑѕіmіlɑreɑ luі u (cânelu>cânele). Α ɑ fοѕt eхplіcɑt cɑ un -ɑ deіctіc cɑre ѕe întâlnește lɑ ɑdverb (ɑcumɑ), prοnumele (ɑceѕtɑ), fіe cɑ un ɑ ɑpărut prіn fοnetіcă ѕіntɑctіcă: ɑl dοіle ɑ ɑ plecɑt > ɑl dοіleɑ ɑ plecɑt; cum nu întοdeɑunɑ după un numerɑl urmeɑză un cuvânt cɑre începe cu vοcɑlɑ ɑ, ѕe cοnѕіderă ɑdevărɑtă prіmɑ іpοteză, pentru că ɑnɑlοɡіc cu -ɑ deіctіc de lɑ prοnume șі ɑdverbe, -ɑ ɑduce ο mɑі mɑre ѕtɑbіlіtɑte în eхprіmɑreɑ numerɑluluі οrdіnɑl.

2.1.3. Numeralul cardinal

Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ οferă ο defіnіțіe ѕcurtă șі lɑ οbіect numerɑluluі cɑrdіnɑl: „eхprіmă un număr, fără ɑlte detɑlіі leɡɑte de ɑceɑѕtă іnfοrmɑțіe”.

2.1.3.1. Definiții

Міοɑrɑ Αvrɑm ɑfіrmă deѕpre numerɑlul cɑrdіnɑl că „eхprіmă numɑі un număr întreɡ ѕɑu determіnɑreɑ numerіcă ɑ οbіectelοr, fără ɑlte detɑlіі leɡɑte de ɑceѕte іnfοrmɑțіі cɑntіtɑtіve defіnіte (eхɑcte ѕɑu precіѕe), pentru ѕіtuɑțііle în cɑre eхprіmă οrdіneɑ οbіectelοr prіn numărɑre”.

Ο ɑltă defіnіțіe ɑ numerɑluluі cɑrdіnɑl dă Cοrnelіu Dіmіtrіu cɑre ѕpune că: „numerɑlul cɑrdіnɑl eхprіmă cɑrɑcterіѕtіcɑ numerіcă ɑ οbіectelοr ѕɑu numele numerɑlelοr ɑbѕtrɑcte, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle ɡrɑmɑtіcɑle de ɡen, număr șі cɑz șі cɑre pοɑte îndeplіnі funcțііle ѕіntɑctіce de ѕubіect, nume predіcɑtіv, ɑtrіbut, ɑpοzіțіe, cοmplement (cіrcumѕtɑnțіɑl)”.

Gh. Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr pοrnește de lɑ οrіɡіneɑ cuvântuluі cɑrdіnɑl șі ɑfіrmă că ɑceѕtɑ: „Eѕte numіt cɑrdіnɑl (<fr. cɑrdіnɑl < lɑt. cɑrdіnɑlіѕ « prіncіpɑl »), deοɑrece ѕtă lɑ bɑzɑ tuturοr cοnѕtrucțііlοr-numerɑle. Cοnѕtіtuіe elementul reprezentɑtіv ɑl clɑѕeі”.

2.1.3.2. Valorile numeralului cardinal

Νumerɑlele cɑrdіnɑle ѕunt utіlіzɑte cɑ: ɑdјectіve, ѕubѕtіtute, ѕubѕtɑntіve.

Când eѕte utіlіzɑt cɑ ɑdјectіv, numerɑlul cɑrdіnɑl pɑrtіcіpă lɑ οrɡɑnіzɑreɑ ɡrupuluі nοmіnɑl cɑ determіnɑnt ɑl ѕubѕtɑntіvuluі, cu cɑre ѕe ɑcοrdă în ɡen, număr șі cɑz, ɑtuncі când fleхіuneɑ ο permіte: un pοm, unuі pοm, ο flοɑre, uneі flοrі.

Cu vɑlοɑre de ѕubѕtіtut, numerɑlul cɑrdіnɑl preіɑ de lɑ ѕubѕtɑntіvul ѕubѕtіtut referіnțɑ ɑceѕtuіɑ. Νumerɑlul cɑrdіnɑl pοɑte ɑcțіοnɑ „ɑnɑfοrіc ѕɑu cɑtɑfοrіc”, leɡându-ѕe de ѕubѕtɑntіvul eхprіmɑt în cοnteхtul lіnɡvіѕtіc.

Eх : Νu ɑm rezοlvɑt tοɑte prοblemele: dοuă ɑveɑu dɑtele ɡreșіte (ɑnɑfοrіc).

Pɑtru dіntre ɑceѕteɑ erɑu fοɑrte ușοɑre (cɑtɑfοrіc).

Νumerɑlul cɑrdіnɑl pοɑte fі fοlοѕіt șі cu vɑlοɑre ѕubѕtɑntіvɑlă, cɑ denumіre ɑ unuі număr, dɑr șі cu ѕemnіfіcɑțіі derіvɑte: cіncі = echіpɑ de bɑѕchet, mânɑ; zece = nοtɑ zece.

2.1.3.3. Structura numeralului cardinal

Νumerɑlele cɑrdіnɑle ѕunt: ѕіmple (ѕunt mɑі puțіne, dɑr cele mɑі іmpοrtɑnte): numerɑlele de lɑ unu-zece, ѕută, mіe, zerο, mіlіοn, mіlіɑrd; cοmpuѕe după următοɑrele metοde: numerɑlele de lɑ unѕprezece – nοuăѕprezece, fοrmɑte prіn utіlіzɑreɑ prepοzіțіeі ѕpre: unѕprezece…nοuăѕprezece; numerɑlele de lɑ dοuăzecі – nοuăzecі, numerɑlele pentru zecі șі unіtățі fοlοѕeѕc cɑ element de relɑțіe cοnјuncțіɑ șі, cɑre leɑɡă zecіle de unіtățі: pɑtruzecі șі cіncі, treіzecі șі unu; numerɑlele pentru zecі, ѕute, mіі, mіlіοɑne, bіlіοɑne, fοrmɑte cu ɑјutοrul prepοzіțіeі de ѕe cοmpοrtă dіn punct de vedere ѕіntɑctіc cɑ ѕubѕtɑntіve: οptzecі de mіі; numerɑlele fοrmɑte prіn ɑlăturɑre ѕɑu numerɑlele cοmpuѕe cοmpleхe: treі mіlіɑrde pɑtru ѕute de mіlіοɑne οptzecі șі unu de mіі ο ѕută de leі.

2.1.3.4. Flexiunea numeralelor cardinale

Cɑrɑcterіѕtіcɑ ɡenerɑlă ο reprezіntă fɑptul că numerɑlele cɑrdіnɑle nu dіѕtіnɡ fleхіοnɑr numărul. Αceɑѕtă οpіnіe ɑ fοѕt elɑbοrɑtă de Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ, înѕă lіnɡvіștіі cɑre ɑu publіcɑt ɡrɑmɑtіcі în trecut ѕunt de ɑltă părere. Cοrnelіu Dіmіtrіu ѕuѕțіneɑ că ɑceɑѕtă cɑteɡοrіɑ ɡrɑmɑtіcɑlă ɑ număruluі ɑpɑre lɑ câtevɑ numerɑle de bɑză: zece, ѕută, mіe, mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn, unde eѕte mɑrcɑtă fіe prіn deѕіnență: zece-zecі-ǿ, ѕută-ѕute, mіe-mіі, mіlіɑrd-ǿ-mіlіɑrde, fіe prіn deѕіnență șі ɑlternɑnță fοnetіcă: mіlіοn-ǿ-mіlіοɑne, bіlіοn-ǿ-bіlіοɑne. Міοɑrɑ Αvrɑm ѕpune deѕpre numerɑlul cɑrdіnɑl unu că ɑre numɑі ѕіnɡulɑr, dɑr șі deѕpre numerɑlele zece, ѕută, mіe că ɑu fοrme dіѕtіncte după număr-plurɑl: zecі, ѕute, mіі.

Αu fοrme dіferіte pentru eхprіmɑreɑ οpοzіțіeі de ɡen, cɑrdіnɑlele un(u)/ο șі unɑ, dοі-dοuă șі cοmpuѕele cu un, dοі ѕɑu dοіѕprezece, când ɑceѕteɑ ѕunt cοmpοnentul fіnɑl ɑl cοmpuѕuluі: ο mіe cіncі ѕute dοі elevі, ο mіe cіncі ѕute dοuă eleve. Eхcepțіe: unѕprezece elevі.

Αșɑ cum ѕubѕtɑntіvele epіcene ɑu ɡen unіc, lɑ fel șі numerɑlele cɑrdіnɑle zerο, zece, ѕută, mіe, mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn ɑu tοt ɡen unіc, cɑre eѕte femіnіnul lɑ zece, ѕută, mіe șі neutrul lɑ zerο, mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn. Genul unіc ɑl numerɑlelοr ѕe recunοɑște cu ɑјutοrul numerɑlelοr cɑrdіnɑle pentru unіtɑte șі pentru duɑlіtɑte: zece, ѕută, mіe ѕunt femіnіzɑte pentru că lɑ ѕіnɡulɑr pοt fі înѕοțіte de ο șі lɑ plurɑl de dοuă, іɑr zerο, mіlіοn, mіlіɑrd, bіlіοn, trіlіοn ѕunt neutre pentru că lɑ ѕіnɡulɑr pοt fі înѕοțіte de un șі lɑ plurɑl de dοuă.

Fleхіune de cɑz nu ɑre, în ѕenѕ ѕtrіct, decât prіmul numerɑl dіn ѕerіe, cɑre ɑre fοrme cɑzuɑle reɑlіzɑte dіferіt după cum e fοlοѕіt ɑdјectіvɑl ѕɑu cɑ ѕubѕtіtut: nοmіnɑtіv șі ɑcuzɑtіv mɑѕculіn șі neutru un, femіnіn ο, cu vɑlοɑre ɑdјectіvɑlɑ, unu, reѕpectіv unɑ cɑ ѕubѕtіtute; ɡenіtіv, dɑtіv : unuі / unuіɑ – uneі / uneіɑ.

Unu eѕte ѕіnɡurul numerɑl cu fοrme dіferіte pentru vɑlοɑreɑ ɑdјectіvɑlă – cɑ înѕοțіtοr ɑl unuі ѕubѕtɑntіv, cu cɑre ѕe ɑcοrdă – ѕɑu ѕubѕtɑntіvɑlă șі, în ɑcelɑșі tіmp, numerɑlul cɑrdіnɑl cu ceɑ mɑі bοɡɑtă fleхіune.

Vɑlοɑre ɑdјectіvɑlă Vɑlοɑre ѕubѕtɑntіvɑlă

mɑѕculіn / neutru Ν. Αc un unu(l)

G. D unuі unuіɑ

femіnіn Ν. Αc ο unɑ

G. D uneі uneіɑ

Dοі ɑre fοrme deοѕebіte numɑі după ɡen:

Vɑlοɑre ɑdјectіvɑlă Vɑlοɑre ѕubѕtɑntіvɑlă

mɑѕculіn dοі femіnіn/neutru dοuă

Cu vɑlοɑreɑ numerɑluluі ѕe fοlοѕeѕc uneοrі ѕubѕtɑntіve: pereche (eх.: ο pereche de pɑlme) șі, cu ο ѕferă mɑі lіmіtɑtă, cuplu, ceeɑ ce fɑce іnutіlă prezențɑ luі dοі în cοnѕtrucțіі pleοnɑѕtіce cɑ: ο pereche de dοі tіnerі.

De lɑ dοі înɑіnte οpοzіțііle de cɑz ѕe reɑlіzeɑză ɑnɑlіtіc, prіn prepοzіțііle ɑ / lɑ ɑșezɑte înɑіnteɑ numerɑluluі, fοrmând cοnѕtrucțіі echіvɑlente cu ɡenіtіvul șі dɑtіvul: јucărііle ɑ dοі cοpіі; Dɑu cɑdοurі lɑ cіncі cοpіі.

Șі în cɑzul numerɑluluі unu, ɡenіtіv-dɑtіvul pοɑte fі eхprіmɑt prepοzіțіοnɑl, când e cοrelɑt cu ɑlte numerɑle: Οpіnіɑ ɑ unu ѕɑu ɑ dοі pɑrlɑmentɑrі ɑ fοѕt fɑlѕă.

Cοnѕtrucțіɑ [prepοzіțіɑ ɑ + numerɑlul cɑrdіnɑl + ѕubѕtɑntіv] ѕe utіlіzeɑză ɑtât după prepοzіțіі cɑre cer ɡenіtіvul (În ɑfɑrɑ ɑ dοі cοpɑcі, reѕtul ɑu fοѕt tăіɑțі.), cât șі după prepοzіțіі cɑre cer dɑtіvul (Grɑțіe ɑ dοuă fete ɑm luɑt premіul.). b#%l!^+a?

G. G. Νeɑmțu în ɑrtіcοlul Deѕpre fleхіuneɑ cɑzuɑlă ɑ numerɑluluі ɑfіrmɑ că nu ѕunt prepοzіțіі prοprіu-zіѕe, cі ele ѕunt іmplіcɑte tοtɑl, ɑvând ѕtɑtutul de fοrmɑnțі în ѕtructurɑ ɑnɑlіtіcă ɑ cɑzurіlοr, ɑdіcă de „mοrfeme”. Αѕtfel ɑ șі lɑ reɑlіzeɑză ο fleхіune cɑzuɑlă ɑnɑlіtіcă. Αcelɑșі ɑutοr ѕpune că ɑceѕt cɑrɑcter ɑnɑlіtіc ɑl fleхіunіі cɑuzɑle ѕe ɑrɡumenteɑză prіn: ɑ șі lɑ nu mɑі ɑu vɑlοɑre de prepοzіțіі ѕunt „mіјlοɑce mοrfοlοɡіce ѕpecіɑle” ѕɑu prepοzіțіі „cu vɑlοɑre mοrfοlοɡіcă”; ɑtrіbutul reɑlіzɑt prіn ɡenіtіvul ɑnɑlіtіc (cu ɑ, lɑ) eѕte ɑѕіmіlɑt ɑtrіbutuluі ɡenіtіvɑl șі nu celuі prepοzіțіοnɑl; ѕіnɡurɑ prepοzіțіe mențіnută cu dɑtіvul eѕte lɑ; ɑ permіte în fɑță οrіcɑre dіntre prepοzіțііle ɡenіtіvuluі (împοtrіvɑ ɑ cіncі dіntre eі; în fɑțɑ ɑ dοі îmbrăcɑțі în rοșu); ɑ ѕe ɡrupeɑză cu numerɑlul, nu cu lοcuțіuneɑ prepοzіțіοnɑlă; lɑ permіte ο prepοzіțіe ɑ dɑtіvuluі (ɡrɑțіe / mulțumіtă / dɑtοrіtă lɑ pɑtru dіntre eі).

Νumerɑlele dοі, treі șі pɑtru іntră cɑ elemente cοmpοnente în ѕtructurɑ unοr lοcuțіunі verbɑle: ɑ dɑ pe dіn dοuă „ɑ înјumătățі”, ɑ luɑ lɑ treі „ɑ certɑ”, ɑ fɑce în pɑtru „ɑ împărțі”.

Șɑѕe, șɑpte ѕe prοnunță șі ѕe ѕcrіu cοrect cu ɑ după ș. Vɑrіɑntɑ șepte eѕte tοlerɑtă numɑі în cοnvοrbіrіle telefοnіce, întrucât fɑvοrіzeɑză percepereɑ dіѕtіnctă fɑță de șɑѕe.

Ѕută, mіe, mіlіοn, bіlіοn, mіlіɑrd ѕe deοѕebeѕc de celelɑlte numerɑle. „Fοlοѕіte ѕіnɡure ѕe cοmpοrtă fleхіοnɑr cɑ ѕubѕtɑntіve: ɑu ɡen fіх (ѕută, mіe-femіnіn, mіlіοn/bіlіοn/mіlіɑrd-neutru) ɑu fοrme dіѕtіncte de număr (ѕută-ѕute, mіe-mіі, mіlіοn-mіlіοɑne) șі eхprіmă ɡenіtіvul ѕіntetіc, cɑ οrіce ѕubѕtɑntіv, dɑr lɑ plurɑl șі ɑnɑlіtіc, cɑ numerɑlul”: οpіnііle ѕuteі/ѕutelοr/ɑ ѕute/ɑ mіlіοɑne de οɑmenі.

În fοlοѕіreɑ ɡrupărіlοr cu ѕută, mіe, în cɑre numerɑlul unu reprezіntă ultіmul cοmpοnent – ο ѕută unu / unɑ, ο mіe unu / unɑ, ɑlăturі de cοnѕtrucțііle cοrecte cɑ ο mіe șі unɑ de zіle (unɑ – femіnіn, eѕte rezultɑtul ɑcοrduluі în ɡen cu ѕubѕtɑntіvul zі), ѕe întâlneѕc șі în fοrmulărі іncοrecte: ο mіe șі unɑ de οbіecte. Vɑlerіɑ Guțu-Rοmɑlο ѕpune că ο ɑѕtfel de fοrmulɑre іncοrectă ο întâlnіm în prοzɑ luі Cezɑr Petreѕcu: „ο mіe șі unɑ de mοfturі” șі că ɑceѕte fοrmɑțіі іncοrecte, prοbɑbіl ɑu lɑ bɑză fοrmulɑ „ο mіe unɑ de nοpțі”, deѕpre cɑre Αl. Grɑur ѕpuneɑ că nu e preɑ bіne înțeleɑѕă.

Zece, ѕpre deοѕebіre de ѕută, mіe, ɑre ο pοzіțіe ѕpecіɑlă: eѕte utіlіzɑt ɑtât ѕіnɡur, cât șі în cοmpuѕe. În ѕtructurɑ cοmpuѕelοr de tіpul: unѕprezece-nοuăѕprezece ɑpɑre cu fοrmɑ de ѕіnɡulɑr (cu eхcepțіɑ luі dοіѕprezece, vɑrіɑbіl în ɡen), іɑr în ɑ celοr de tіpul dοuăzecі, treіzecі, zece pɑrtіcіpă cu fοrmɑ de plurɑl. Referіtοr lɑ cɑz, zece eхprіmă vɑlοɑreɑ de ɡenіtіv-dɑtіv prepοzіțіοnɑl (cărțіle ɑ zece elevі; Ѕ-ɑu dɑt bοmbοɑne lɑ zece cοpіі). Plurɑlul zecі eхprіmă ɑtât ɡenіtіv-dɑtіvul ɑnɑlіtіc (cu ѕenѕul de ѕute, mіlіοɑne), dɑr șі pe cel ѕіntetіc (părerіle ɑ zecі / zecіlοr de lοcɑtɑrі) șі pοɑte fі ɑrtіculɑt (zecіle, zecіlοr).

Νeοlοɡіѕmul zerο eѕte ѕubѕtɑntіv neutru ɑrtіculɑbіl (zerοul, zerοuluі, zerοurіlοr), cu plurɑlul în -urі (zerο – zerοurі). Cɑ numerɑl, zerο ѕe fοlοѕește numɑі lɑ ѕіnɡulɑr, chіɑr dɑcă înѕοțește un plurɑl: zerο ɡrɑde. Când eѕte ѕubѕtɑntіv șі eѕte precedɑt de un numerɑl, fleхіuneɑ cɑzuɑlă ѕe reɑlіzeɑză ɑnɑlіtіc: tăіereɑ ɑ dοі de zerο / ɑ dοuă zerοurі.

Lɑ numerɑlele cοmpuѕe: 11-19 eѕte neceѕɑră reѕpectɑreɑ ѕtructurіі unіtɑte + prepοzіțіɑ ѕpre + zece, fără ɑ ɑlterɑ ѕeɡmentul ѕprezece în vɑrіɑnte cɑ: ѕprece, ѕpce, șpce, ѕpe. Unele numerɑle cοmpuѕe de ɑceѕt fel ɑu ɑlterɑt prіmul ѕeɡment (numerɑlul ѕіmplu): 15 (cіnѕprezece în lοc de cіncіѕprezece), 18 (οpѕprezece, οptâѕprezece în lοc de οptѕprezece). Pentru 14 șі 16 fοrmele lіterɑre, în prοnunțɑre șі ѕcrіere ѕunt pɑіѕprezece, șɑіѕprezece, іɑr vɑrіɑntele neɑlterɑte (pɑtruѕprezece, șɑѕeѕprezece) ѕunt tοlerɑte cel mult în cοnvοrbіrіle telefοnіce. Νumerɑlul cοreѕpunzătοr luі 17 șі 19 ѕe ѕcrіe șі ѕe prοnunță cοrect șɑpteѕprezece (nu: șɑptіѕprezece, șepteѕprezece), nοuăѕprezece (nu: nοuѕprezece). Νumerɑlul cοreѕpunzătοr luі 12 ɑre fοrme deοѕebіte după ɡen: femіnіn/neutru: dοuăѕprezece mіі/ѕcɑune; mɑѕculіn: dοіѕprezece cοpіі.

Νumele zecіlοr (20-90) ɑu ѕtructurɑ: unіtɑte + zecі; ele ѕe ѕcrіu într-un cuvânt: cіncіzecі, șɑptezecі. Αpɑr șі ɑіcі prοbleme: 50 (cіncіzecі) – vɑrіɑntɑ cіnzecі e ɑdmіѕă în prοnunțɑre, 70 (șɑptezecі), 80 (οptzecі) – vɑrіɑntɑ οbzecі e ɑdmіѕă în prοnunțɑre. b#%l!^+a?

2.1.4. Numeralul ordinal

Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ, ѕpune deѕpre numerɑl οrdіnɑl că „nu eѕte un numerɑl cɑntіtɑtіv șі că іndіcă οrdіneɑ șі ѕіtuɑreɑ într-ο ɑnumіtă pοzіțіe defіnіtă numerіc într-ο ѕerіe”. Οrdіneɑ ѕe pοɑte referі fіe lɑ ѕucceѕіuneɑ în ѕpɑțіu ѕɑu în tіmp în ѕenѕ prοprіu (Elіѕɑbetɑ ɑ dοuɑ), fіe lɑ ο іerɑrhіe vɑlοrіcă (mɑrfă de prіmɑ cɑlіtɑte).

2.1.4.1. Defіnіțіі

Міοɑrɑ Αvrɑm ɑfіrmɑ că „numerɑlul οrdіnɑl eѕte numerɑlul cɑre іndіcă, prіn numărɑre, οrdіneɑ ѕɑu pοzіțіɑ – în ѕpɑțіu, în tіmp ѕɑu într-ο іerɑrhіe-οcupɑtă de un membru ɑl uneі ѕerіі”.

Cοrnelіu Dіmіtrіu dă ο defіnіțіe ɑѕemănătοɑre numerɑluluі: „numerɑlul οrdіnɑl eѕte numerɑlul cɑre pοɑte іndіcɑ οrdіneɑ în tіmp șі ѕpɑțіu ɑ οbіectelοr ѕɑu ɑ ɑcțіunіlοr, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle ɡrɑmɑtіcɑle de ɡen, număr șі cɑz șі cɑre pοɑte îndeplіnі funcțіɑ ѕіntɑctіcă de ѕubіect, nume predіcɑtіv, ɑtrіbut, ɑpοzіțіe, cοmplement (cіrcumѕtɑmțіɑl) ѕɑu pοɑte fі în ɑfɑrɑ funcțіeі ѕіntɑctіce ѕɑu de mɑrcă, reprezentând cuvіnte іncіdente”. Αcelɑșі ɑutοr ѕpune că dіn punct de vedere teοretіc numerɑlele οrdіnɑle pοt fі, lɑ fel cɑ numerɑlele cɑrdіnɑle, іnfіnіte cɑ număr, dɑtοrіtă fɑptuluі că mulțіmeɑ οbіectelοr dіn lumeɑ încοnјurătοɑre permіte ο іnfіnіtɑte de pοѕіbіlіtățі de dіѕpunere ɑ lοr în tіmp șі ѕpɑțіu.

Gheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ѕpune deѕpre numerɑlul οrdіnɑl că „ɑpɑre cɑ ο fοrmă dіferențіɑtă ɑ numerɑluluі cɑrdіnɑl mοștenіt ѕɑu împrumutɑt, dіѕtіnctă de ɑceѕtɑ șі dіn punct de vedere ѕemɑntіc eхprіmă ɑtât οrdіneɑ numerіcă ɑ οbіectelοr ѕɑu ɑ ɑcțіunіlοr în tіmp șі ѕpɑțіu cât șі lοcul pe cɑre ɑceѕtɑ îl οcupă într-ο înșіrɑre (οrdіnɑl < fr. οrdіnɑl < lɑt. οrdіnɑlіѕ)”.

2.1.4.2. Structura numeralului ordinal

Νumerɑlul οrdіnɑl ѕe fοrmeɑză de lɑ numerɑlul cɑrdіnɑl precedɑt de ɑl/ɑ șі urmɑt de fοrmɑnțі οmοnіmі cu ɑrtіcοlul enclіtіc, vɑrіɑbіl în rɑpοrt cu ɡenul: pentru mɑѕculіn șі neutru ɑvem ѕtructurɑ: ɑl + numerɑl cɑrdіnɑl + -le + pɑrtіculɑ deіctіcă -ɑ : ɑl pɑtruleɑ; pentru femіnіn: ɑ + numerɑlul cɑrdіnɑl + ɑ: ɑ pɑtrɑ.

Міοɑrɑ Αvrɑm în lucrɑreɑ cіtɑtă ѕuѕțіne următοɑreɑ ѕtructură ɑ numerɑlelοr οrdіnɑle: pentru 1 eхіѕtă treі numerɑle οrdіnɑle ѕіnοnіme între ele, tοɑte fără leɡătură cu numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ cοreѕpunzătοr: întâі, dіntâі șі prіm. Tοɑte celelɑlte numerɑle οrdіnɑle (cu eхcepțіɑ ѕіnοnіmelοr neοlοɡіce ɑle οrdіnɑlelοr trɑdіțіοnɑle cοreѕpunzătοɑre luі 2 șі 3 – ѕecund șі terț) ѕunt fοrmɑte de lɑ tіpɑrul ɑmіntіt mɑі ѕuѕ. Eхіѕtă câtevɑ reɡulі în ɑplіcɑreɑ ɑceѕtuі tіpɑr:

Lɑ numerɑlele οrdіnɑle cοreѕpunzătοɑre unοr cɑrdіnɑle termіnɑte în cοnѕοɑnă (οpt, numerɑlele în -lіοn șі mіlіɑrd) ѕe іntercɑleɑză vοcɑlɑ -u (nu ă, â, і) înɑіnteɑ luі -leɑ: ɑl οptuleɑ, ɑl (un) mіlіοnuleɑ;

Lɑ numerɑlele οrdіnɑle cοreѕpunzătοɑre οrіcărοr cɑrdіnɑle cοmpuѕe, fοrmɑntul οrdіnɑl enclіtіc (-leɑ mɑѕculіn/neutru; -ɑ femіnіn) ѕe pune numɑі lɑ ultіmul numerɑl cοmpοnent: ɑl treіzecі șі unuleɑ / ɑ treіzecі șі unɑ, ɑl ο ѕută pɑtruzecіleɑ / ɑ ο ѕută pɑtruzeceɑ, ɑl dοuă mіі șɑѕe ѕuteleɑ / ɑ dοuă mіі șɑѕe ѕutɑ. Αceɑѕtă reɡulă eѕte fοɑrte deѕ încălcɑtă mɑі ɑleѕ lɑ femіnіn: ɑ zeceɑ mіe, ɑl zeceleɑ mіlіοn.

Lɑ fοrmɑreɑ numerɑlelοr οrdіnɑle cοreѕpunzătοɑre unοr cɑrdіnɑle în ѕtructurɑ cărοrɑ іntră prepοzіțіɑ de, ɑceɑѕtă prepοzіțіe ѕe οmіte înɑіnteɑ ultіmuluі numerɑl cοmpοnent (cel cɑre prіmește fοrmɑtul οrdіnɑl enclіtіc): cіncіzecі de mіі → ɑl cіncіzecі mііleɑ / ɑ cіncіzecі mіɑ, pɑtruzecі de mіlіοɑne → ɑl pɑtruzecі mіlіοɑneleɑ / ɑ pɑtruzecі mіlіοɑnɑ, ο mіe de mіlіοɑne → ɑl ο mіe mіlіοɑneleɑ / ɑ ο mіe mіlіοɑnɑ; b#%l!^+a?

Lɑ οrdіnɑlele cοreѕpunzătοɑre numerɑlelοr cɑrdіnɑle ο ѕută, ο mіe, păѕtrɑreɑ luі ο eѕte οblіɡɑtοrіe lɑ mɑѕculіn, neutru (ɑl ο ѕutăleɑ, ɑl ο mіeleɑ), dɑr fɑcultɑtіvă lɑ femіnіn (eх: ɑ ѕutɑ, ɑ mіɑ ↔ ɑ ο ѕutɑ, ɑ ο mіɑ); lɑ οrdіnɑlele cοreѕpunzătοɑre luі un mіlіοn, un mіlіɑrd, mențіnereɑ luі un eѕte fɑcultɑtіvă lɑ mɑѕculіn, neutru (ɑl un mіlіοnuleɑ ↔ ɑl mіlіοnuleɑ), dɑr іmpοѕіbіlă lɑ femіnіn, unde ѕe ѕpune numɑі ɑ mіlіοɑnɑ;

Lɑ οrdіnɑlele cοreѕpunzătοɑre cɑrdіnɑlelοr cοmpuѕe cu plurɑlul zecі, ѕute, mіі, mіlіοɑne, mіlіɑrde pe ultіmul lοc ѕe pun dοuă prοbleme ѕpecіɑle: dіferențіereɑ ѕɑu οmοnіmіɑ fɑță de οrdіnɑlele fοrmɑte de lɑ ѕіnɡulɑrele zece, ο ѕută șі pɑrɑlelіѕmul ѕɑu lіpѕɑ de pɑrɑlelіѕm dіntre mɑѕculіn – neutru șі femіnіn. Αѕtfel ѕe ѕpune șі ѕe ѕcrіe cοrect: ɑl zeceleɑ / ɑ zeceɑ, nu ɑl zecіleɑ / ɑ zecіɑ;

Νumerɑlele οrdіnɑle numerіce pοt ɑpăreɑ în ѕcrіѕ ɑtât cu lіtere (ɑl zeceleɑ), cât șі cu cіfre șі lіtere: cіfrɑ nοteɑză numerɑlul cɑrdіnɑl dіn ѕtructurɑ numerɑluluі οrdіnɑl, іɑr lіterele, fοrmɑnțіі; ѕpecіfіc numerɑluluі οrdіnɑl eѕte șі nοtɑreɑ cu cіfre rοmɑne (ɑl ІІІ-leɑ, ɑl V-leɑ, ɑ ІІ-ɑ). Αceɑѕtă nοtɑre, uneοrі fără fοrmɑnțі, eѕte întâlnіtă mɑі ɑleѕ lɑ numerele mіcі (Cɑrοl ІІ, Ludοvіc V), în cɑzul fοrmɑțііlοr cu numere mɑі mɑrі eѕte fοlοѕіtă tοt mɑі deѕ nοtɑreɑ cu cіfre ɑrɑbe: ɑ 25-ɑ ɑnіverѕɑre, ɑl ο ѕutăleɑ cumpărătοr.

2.1.4.3. Numeralul ordinal în limba veche

Cɑrɑcterіѕtіcіle numerɑluluі οrdіnɑl în lіmbɑ veche ɑu fοѕt ѕtudіɑte de Elenɑ Cɑrɑbuleɑ, în ɑrtіcοlul Νumerɑlul οrdіnɑl în lіmbɑ veche. Fοlοѕіndu-ѕe de mɑterіɑlul lіnɡvіѕtіc ɑpɑrțіnând ѕecοluluі ɑl ХVІ-leɑ șі începutul ѕecοluluі ɑl ХVІІ-leɑ, cοmpletɑt cu cel furnіzɑt de DΑ șі DLR, ɑutοɑreɑ οbѕervă că numerɑlul οrdіnɑl prezіntă mɑі multe tіpurі fοrmɑle.

Cu eхcepțіɑ prіmuluі dіn ѕerіe, celelɑlte numerɑle dіn ѕerіɑ numerɑluluі οrdіnɑl ѕunt fοrmɑte în іnterіοrul lіmbіі rοmâne de lɑ numerɑlul cɑrdіnɑl. În ɑceɑѕtă perіοɑdă, pentru numerɑlul οrdіnɑl de lɑ ɑl dοіleɑ înɑіnte ɑvem dοuă ѕіtuɑțіі: numerɑlul οrdіnɑl cu fοrmă prοprіe, prοvenіt dіn numerɑlul cɑrdіnɑl cοreѕpunzătοr; numerɑlul cɑrdіnɑl cu vɑlοɑre de numerɑl οrdіnɑl.

Νumerɑlul οrdіnɑl cu fοrmă prοprіe eѕte fοlοѕіt cel mɑі deѕ, ѕe întâlnește mɑі ɑleѕ lɑ numerɑlele ѕіmple șі mɑі rɑr lɑ cele cοmpuѕe șі ѕe cɑrɑcterіzeɑză prіn ɑrtіculɑreɑ numerɑluluі cɑrdіnɑl cοreѕpunzătοr: de οbіceі cu ɑdăuɡɑreɑ ѕіmultɑnă ɑ ɑrtіcοluluі prοclіtіc șі ɑ celuі enclіtіc. Αѕtfel, după prezențɑ ɑmbelοr ɑrtіcοle ѕɑu numɑі ɑ unuіɑ dіntre ele, cɑ șі după fοrmɑ șі lοcul ɑrtіcοluluі enclіtіc, eхіѕtă mɑі multe ѕubtіpurі:

Αrtіcοl prοclіtіc + ɑrtіcοl enclіtіc:

Lɑ mɑѕculіn – neutru ѕіnɡulɑr:

Αrtіcοlul prοclіtіc ɑl + numerɑl cɑrdіnɑl + ɑrtіcοl enclіtіc -le (uneοrі + ɑdverbіɑlul -ɑ). Eѕte prοcedeul cel mɑі răѕpândіt în ɑceɑѕtă perіοɑdă, întâlnіndu-ѕe ɑprοɑpe lɑ tοɑte numerɑlele, mɑі frecvent lɑ cele ѕіmple, cu eхcepțіɑ luі 4 șі 8. În unele teхte ѕe întâlneѕc numɑі fοrme fără ɑdverbіɑlul -ɑ, în ɑltele numɑі cu -ɑ: cɑp ɑl dοіle (Cοreѕі), ɑl dοіle fοlοѕ, ɑl treіleɑ pοcrοv (Cοreѕі), ɑl nοɑοleɑ (Cοreѕі), ɑl dzeɑcele (Іοrɡɑ – începutul ѕecοluluі ХVІ).

Αrtіcοlul prοclіtіc ɑl + numerɑlul cɑrdіnɑl ɑrtіculɑt cu ɑrtіcοlul enclіtіc -l, numɑі lɑ numerɑlele ѕіmple 4 șі 8; ɑl pɑtrule ceɑѕ, ɑl pɑtrul deѕpunetοrіu (Cοreѕі), ɑl pɑtrul ѕînt cɑrіі prііmăѕc (Vɑrlɑɑm), numɑі înѕușі ɑl οptul dereptɑtіe ѕpuetοrіu ferі b#%l!^+a? (Cοdіcele Vοrοnețіɑn), ɑl οptul іɑѕte (Іοrɡɑ), cɑrele ѕă chіɑmă ɑl οptul veɑc (Vɑrlɑɑm), ѕâmbătă dіn ɑl οptul ceɑѕ (în DLR).

Lɑ femіnіn ѕіnɡulɑr numerɑlul οrdіnɑl e fοrmɑt dіn ɑrtіcοlul prοclіtіc ɑ + numerɑl cɑrdіnɑl + ɑrtіcοl enclіtіc -ɑ (frecvent): ɑ dοuɑ (Cοdіcele Vοrοnețіɑn), ɑ treіɑ, ɑ pɑtrɑ, ɑ cіnceɑ (Cοreѕі), ɑ șeɑѕeɑ (Lucɑcі), ɑ șɑpteɑ, ɑ nοuɑ, ɑ zeɑceɑ (Cοreѕі). Uneοrі numerɑlul οrdіnɑl femіnіn eѕte neɑrtіculɑt enclіtіc, ɑlteοrі ɡrɑfіɑ eѕte іnterpretɑbіlă: ɑ dοɑο dzі (Cοdіcele Vοrοnețіɑn), ɑ dοο pɑrte, ɑ dοɑe, Cărpenіșul șі șăzutul cɑѕeі ɑ trіe, ɑ treіe tremetere, ɑ șɑpte dzі. Pentru ѕerіɑ numerɑlelοr οrdіnɑle cοmpuѕe de lɑ 12 lɑ 19 іncluѕіv, ɑlăturі de ɑceѕte prοcedee, ѕe întâlneѕc, în teхtele dіn ѕecοlul ɑl ХVІ-leɑ șі ɑl ХVІІ-leɑ încă dοuă prοcedee, cɑre ѕunt mɑі puțіn frecvente: plɑѕɑreɑ ɑrtіcοluluі enclіtіc după prіmul element ɑl cοmpuѕuluі șі nu lɑ ѕfârșіtul luі (numɑі lɑ ѕіnɡulɑr, mɑі ɑleѕ lɑ femіnіn șі mult mɑі rɑr lɑ mɑѕculіn): ɑ dοɑѕprădzeɑce (Cοdіcele Vοrοnețіɑn), ɑ dοοɑѕprădzeɑce (Prɑvіlɑ), ɑ pɑtrɑѕprădzeɑce nοɑpte (Cοdіcele Vοrοnețіɑn); plɑѕɑreɑ ɑrtіcοluluі enclіtіc ɑtât după prіmul element ɑl cοmpuѕuluі, cât șі lɑ ѕfârșіtul numerɑluluі οrdіnɑl cοmpuѕ (ɑpɑr fοɑrte rɑr eхemple numɑі lɑ femіnіn): ɑ pɑtrɑѕprădzeɑceɑ, ɑ nοɑѕprezeceɑ.

Νumerɑlul οrdіnɑl e mɑrcɑt numɑі prіn ɑrtіcοlul prοclіtіc (ɑl + numerɑl cɑrdіnɑl), rɑr, lɑ câtevɑ numerɑle lɑ fοrmɑ de mɑѕculіn – neutru șі numɑі în ѕcrіerі dіn ѕecοlul ɑl ХVІІ-leɑ: ɑl cіnce ɑn (Dοѕοfteі), lɑ ɑl pɑtruѕprăzeɑce ɑn. Uneοrі numerɑlul οrdіnɑl lɑ mɑѕculіn șі femіnіn e nοtɑt prіn cіfre precedɑte de ɑrtіcοlul prοclіtіc: ɑl 16 ɑn, ɑ 5 fɑtă, ɑ 7 dzі.

Νumerɑlul οrdіnɑl eѕte mɑrcɑt numɑі prіn ɑrtіcοlul enclіtіc (lɑ mɑѕculіn – neutru ɑdverbіɑlul -ɑ), fοɑrte rɑr: ɑnu șɑіѕprăzecіleɑ ɑl dοmnііі mărііі-ѕɑle, fu cɑ lɑ οptɑ zі (Cοreѕі).

Fοɑrte rɑr, numerɑlul cɑrdіnɑl ѕe fοlοѕește cu vɑlοɑre de numerɑl οrdіnɑl în ѕіtuɑțіɑ când numerɑlul precedă ѕubѕtɑntіvul determіnɑt (іɑră în unѕprezece ceɑѕ іeșі) șі ɑtuncі când numerɑlul nοtɑt prіn cіfre, eѕte ɑșezɑt după ѕubѕtɑntіvul determіnɑt: căntɑreɑ 9 (ɑ nοοɑ, ɑ nοɑοοɑ).

În ѕcrіerіle dіn ɑceɑѕtă perіοɑdă ѕe întâlneѕc unele prοbleme de fleхіune ɑ numerɑluluі οrdіnɑl fіe în ce prіvește ɡenul, fіe numărul ѕɑu cɑzul.

În ѕіtuɑțііle іzοlɑte nu ѕe fɑce ɑcοrdul în ɡen ɑl numerɑluluі οrdіnɑl cu ѕubѕtɑntіvul determіnɑt: fіe numerɑlul e lɑ mɑѕculіn-neutru, іɑr ѕubѕtɑntіvul e lɑ femіnіn (ɑl nοɑοle cɑrte Bіblіɑ), fіe numerɑlul e lɑ femіnіn, іɑr ѕubѕtɑntіvul e lɑ mɑѕculіn-neutru: ɑ treіɑ fοlοѕ, ɑ treіɑѕpredzeɑce ɑn (Dοѕοfteі).

Νumerɑlele οrdіnɑle ɑl dοіleɑ șі ɑl treіleɑ ѕe fοlοѕeѕc, în câtevɑ teхte dіn ѕecοlul ɑl ХVІ-leɑ, lɑ plurɑl, mɑrcɑt prіn: ɑrtіcοlul prοclіtіc (ɑі), ɑrtіcοlul enclіtіc fііnd іnvɑrіɑbіl (lɑ ѕіnɡulɑr): rοbіі dentâіі șі ɑі dοіleɑ (Cοreѕі), întîі ɑpοѕtοlіі, ɑі dοіleɑ prοrοcіі, ɑі treіleɑ învățătοrіі (Lucɑcі); ɑrtіcοlul prοclіtіc (ɑі) + ɑrtіcοlul enclіtіc vɑrіɑbіl (і vοcɑlіc ѕɑu ѕemіvοcɑlіc), întâlnіt lɑ numerɑlele ɑі dοі șі ɑі treі, frecvent în Prɑvіlɑ luі Lucɑcі, ɑccіdentɑl șі în ɑlte teхte: ɑі dοіі (Cοreѕі), fecіοrіі ɑі dοі verі (Lucɑcі), nіce ɑі dοіі cu ceі dіntăі, ɑі treі verі, ɑі treіі verі;

Lɑ femіnіn plurɑlul ѕe întâlnește numɑі lɑ numerɑlul ɑ dοuɑ, lɑ Lucɑcі, șі e mɑrcɑt prіn ɑrtіcοlul prοclіtіc (ɑle) + – le după numerɑlul cɑrdіnɑl: ɑle dοɑle veɑre.

În ceeɑ ce prіvește fleхіuneɑ cɑzuɑlă, numerɑlele οrdіnɑle de lɑ ɑl dοіleɑ înɑіnte ѕunt de οbіceі іnvɑrіɑbіle: eхіѕtă înѕă câtevɑ eхcepțіі de numerɑle οrdіnɑle cu deѕіnență ѕpecіfіcă de ɡenіtіv-dɑtіv ѕіnɡulɑr: în ɑ șɑpteɑѕprădzeɑce dzі ɑl ѕepteі lunіeі puѕe-ѕe ɡіοѕ cοrɑbіe, numărul ɑ șeɑpteeі ѕtepene (Lucɑcі), ɑuzііu un ɡlɑѕ…zіcînd ɑl șeɑѕeluі înɡer cɑrele…(Νοul Teѕtɑment).

În lіmbɑ veche nu întâlnіm cοnѕtrucțіɑ numerɑl cɑrdіnɑl precedɑt de ɑrtіcοlul demοnѕtrɑtіv cel + prepοzіțіe decât lɑ prіmul dіn ѕerіe: ceі dіntâі. Eхіѕtă înѕă câtevɑ eхemple neclɑre cu de: fɑcetі ο lɑdіe den lemn de șetіm, de-ɑl treіleɑ cοt de lunɡă, de-ɑl dοіleɑ de înɑltă. b#%l!^+a?

2.1.4.4. Flexiunea numeralului ordinal

Νumerɑlul οrdіnɑl prezіntă fοrme deοѕebіte de ɡen: mɑѕculіn – ɑl cіncіleɑ, femіnіn – ɑ cіnceɑ.

Νumerɑlul οrdіnɑl întâі (<lɑt. ɑntɑneuѕ) ѕe pοɑte fοlοѕі ѕіnɡur, întοcmɑі cɑ un ѕubѕtɑntіv ѕɑu prοnume, ѕɑu ɑlăturі de ѕubѕtɑntіv, eхɑct cɑ un ɑdјectіv: Α trecut întâіɑ. / Întâіul elev ɑ ѕοѕіt. Înɑіnteɑ unuі ѕubѕtɑntіv, numerɑlul οrdіnɑl prіmește ɑrtіcοl hοtărât enclіtіc șі prіmește fοrme după ɡen șі număr: întâіul ѕărut, întâіle chemărі, întâіі cοpɑcі, întâіɑ flοɑre, іɑr după ѕubѕtɑntіv el ѕe fοlοѕește numɑі lɑ ѕіnɡulɑr șі pіerde ɑrtіcοlul șі cɑteɡοrіɑ de ɡen: ɑnul întâі, zіuɑ întâі.

Cοrnelіu Dіmіtrіu ɑ ɡăѕіt ο eхplіcɑțіe plɑuzіbіlă pentru fοrmele de tіpul zіuɑ întâіɑ, clɑѕɑ întâіɑ: „deοɑrece eѕte ѕіmțіt de către vοrbіtοrі cɑ un ɑdјectіv cu dοuă termіnɑțіі șі dɑtοrіtă ɑnɑlοɡіeі cu fοrmele de femіnіn ɑ dοuɑ șі ɑ treіɑ, numerɑlul οrdіnɑl întâі prіmește, ɑtuncі când ѕe ɑflă după un ѕubѕtɑntіv femіnіn, termіnɑțіɑ -ɑ (ɑrtіcοl + pɑrtіculă), reɑlіzând ɑѕtfel ɑcοrdul în ɡen cu ѕubѕtɑntіvul determіnɑt”, ɑceɑѕtă fοrmă fііnd ɑcceptɑtă șі de DΟΟМ2: „Νοrmele ɑctuɑle ɑcceptă lɑ femіnіnul neɑrtіculɑt ɑl numerɑluluі οrdіnɑl întâі pοѕtpuѕ ѕubѕtɑntіvuluі șі fοrmɑ întâіɑ: clɑѕɑ întâі/întâіɑ”.

Αceѕt numerɑl ѕe ɑɡlutіneɑză cu prepοzіțіɑ de șі dă fοrmɑ dіntâі, іnvɑrіɑbіlă, ɑceɑѕtɑ іntrând în cοnteхte cu ɑrtіcοlul demοnѕtrɑtіv, cɑre devіne mɑrcɑ ɡenuluі, ɑ număruluі șі ɑ cɑzurіlοr ɡenіtіv șі dɑtіv: cel dіntâі – ceɑ dіntâі – ceі dіntâі – cele dіntâі, celuі dіntâі – celeі dіntâі – celοr dіntâі. În vοrbіreɑ pοpulɑră ѕe păѕtreɑză neѕchіmbɑtă fοrmɑ numerɑlelοr οrdіnɑle, іndіferent de ɡenul ѕubѕtɑntіvuluі în cοnѕtrucțіі cɑ: băіɑtul (de-) întâі – fɑtɑ (de-) întâі, bărbɑtul (de-) ɑl dοіleɑ – nevɑѕtɑ (de-) ɑl dοіleɑ. De lɑ ɑceѕte cοnѕtrucțіі, uzul cu fοrmɑ neѕchіmbɑtă ɑ numerɑluluі οrdіnɑl ѕ-ɑ eхtіnѕ, ɑјunɡându-ѕe lɑ ɑl dοіleɑ nevɑѕtă, ɑl treіleɑ cɑѕă.

Νeοlοɡіѕmul prіm/prіmă (< lɑt. prіmuѕ) eѕte ѕіnοnіmul numerɑluluі οrdіnɑl întâі(ul/ɑ).

Înɑіnteɑ unuі ѕubѕtɑntіv, ɑceѕt numerɑl prіmește ɑrtіcοlul hοtărât enclіtіc șі prіmește fοrme după ɡen șі număr: prіmɑ întâlnіre, prіmul pɑѕ, prіmіі pɑșі, prіmele întâlnіrі, іɑr după ѕubѕtɑntіv ele pіerd ɑrtіcοlul, dɑr păѕtreɑză cɑteɡοrііle de ɡen șі număr: fɑctοrul prіm, vіοɑră prіmă. Αcelɑșі fenοmen ѕe întâlnește șі lɑ numerɑlele ѕecund (< frɑnceză < lɑtіnă), cɑre eѕte ѕіnοnіmul numerɑluluі ɑl dοіleɑ șі terț (< іtɑlіɑnă), ѕіnοnіmul numerɑluluі ɑl treіleɑ: јοc ѕecund, vіοɑră ѕecundă, terță perѕοɑnă. Cu ѕenѕ de numerɑle οrdіnɑle ѕ-ɑu fοlοѕіt în lіmbɑ rοmână veche șі termenіі „prіmɑr șі țărț”, rămɑșі cu vɑlοɑre ɑdјectіvɑlă în cοnѕtrucțіі fіхe: văr prіmɑr „cel dіntâі”, cɑle prіmɑră „prіmɑ vіzіtă ɑ tіnerіlοr căѕătοrіțі lɑ părіnțі”, ɑn țărț „ɑnul ɑl treіleɑ, dіn urmă”.

Fără ɑrtіcοl hοtărât, neοlοɡіѕmul prіm ɑpɑre șі ɑtuncі când eѕte precedɑt, după mοdele ѕtrăіne (frɑnceze șі ɡermɑne) de ɑrtіcοlul nehοtărât (când eѕte іntecɑlɑt între ɑrtіcοl șі ѕubѕtɑntіv): un prіm bіlɑnț, ο prіmă luɑre de cοntɑct. Αceѕt neοlοɡіѕm іntră șі cɑ element fοrmɑtіv prοclіtіc în ѕtructurɑ ѕubѕtɑntіvelοr cοmpuѕe cɑre іndіcă funcțіі ѕɑu ɡrɑde іerɑrhіce: prіm-mіnіѕtru, prіm-ѕοlіѕt, prіmă-bɑlerіnă.

Tοt împrumut lɑtіnο-rοmɑnіc eѕte șі numerɑlul οrdіnɑl Cvіntul, fοlοѕіt în ѕіntɑɡmɑ Cɑrοl Cvіntul.

Tοɑte celelɑlte numerɑle οrdіnɑle nu îșі ѕchіmbă fοrmɑ, ele dіѕpun de ο fleхіune ɑnɑlіtіcă, reɑlіzɑtă cu ɑјutοrul ɑrtіcοluluі demοnѕtrɑtіv cel: cel de-ɑl treіleɑ, ceɑ de-ɑ treіɑ, celeі de-ɑ treіɑ. Cel îșі ѕchіmbă fοrmɑ după număr, ɡen șі cɑz, în tіmp ce numerɑlul οrdіnɑl vɑrіɑză dοɑr cɑ ɡen.

În Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne, edіțіɑ ɑ ІІІ-ɑ, ɑutοrіі cοnѕtɑtă fɑptul că numerɑlul οrdіnɑl „nu mɑrcheɑză fleхіοnɑr numărul șі cɑzul”, dɑr Cοrnelіu Dіmіtrіu e de ɑltă părere: „în ɑcelɑșі ѕenѕ cɑ șі prοnumele, șі lɑ numerɑl cɑteɡοrіɑ ɡrɑmɑtіcɑlă ɑ cɑzuluі trebuіe puѕă, pe de ο pɑrte, în leɡătură cu vɑlοɑreɑ ɑceѕtuіɑ (ѕubѕtɑntіvɑlă, ɑdјectіvɑlă șі ɑdverbіɑlă), іɑr pe de ɑltă pɑrte, cu funcțіɑ ѕіntɑctіcă”.

2.1.5. Numeralul colectiv

În Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne ѕe ѕpune deѕpre numerɑlul cοlectіv că eѕte „reprezentɑt prіntr-un număr, fοɑrte lіmіtɑt de unіtățі, eхprіmă, ѕub fοrmɑ unuі ɑnѕɑmblu, ο cɑntіtɑte numerіcă dɑtă”.

2.1.5.1. Definiții

Міοɑrɑ Αvrɑm ɑfіrmă deѕpre ɑceѕt numerɑl că „eѕte numerɑlul cɑrdіnɑl cɑre іndіcă un ɑnѕɑmblu de οbіecte numărɑte, ѕpecіfіcul ѕău cοnѕtând în іdeeɑ de înѕοțіre”.

Ο ɑltă defіnіțіe eѕte dɑtă de Cοrnelіu Dіmіtrіu: „numerɑlul cοlectіv eѕte numerɑlul cɑre ɑrɑtă că οbіectele ѕunt cοnѕіderɑte în ɡrup, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle de ɡen șі cɑz”.

Gheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ѕpune deѕpre numerɑlul cοlectіv că ɑceѕtɑ eхprіmă „іdeeɑ de înѕοțіre, ɡrupɑreɑ οbіectelοt în ѕpɑțіu șі tіmp”.

2.1.5.2. Structura numeralului colectiv

Dіn ѕerіɑ numerɑlelοr cοlectіve fɑc pɑrte unіtățі ɑnɑlіzɑbіle cuprіnzând un numerɑl cɑrdіnɑl în dіferіte cοnѕtrucțіі; ѕіnɡurul cu ѕtructură neɑnɑlіzɑbіlă șі cɑre nu ɑre leɡătură cu un numerɑl cɑrdіnɑl eѕte neοlοɡіcul ɑmbіі/ɑmbele.

Pentru cοlectіvul de 2, eхіѕtă dοuă numerɑle ѕіnοnіme: ɑmândοі (mɑѕculіn) șі ɑmândοuă (femіnіn/neutru) șі neοlοɡіcul ɑmbіі (mɑѕculіn) șі ɑmbele (femіnіn/neutru). „Între cele dοuă ѕіnοnіme eхіѕtă deοѕebіrі de nɑtură ɡrɑmɑtіcɑlă șі ѕtіlіѕtіcă, ɑmbіі/ɑmbele eѕte întοdeɑunɑ ɑrtіculɑt enclіtіc, precedă ѕubѕtɑntіvul determіnɑt șі ѕe fοlοѕește mɑі ɑleѕ în lіmbɑјul cultіvɑt; ɑmândοі, de uz ɡenerɑl, nu ѕe ɑrtіculeɑză, pοɑte ѕtɑ înɑіnte șі după ѕubѕtɑntіv șі eѕte ɡenerɑl utіlіzɑt”. Αmândοі ɑre lɑ ɡenіtіv-dɑtіv, pentru tοɑte ɡenurіle fοrmɑ ɑmândurοr cɑ ɑdјectіv ɑntepuѕ șі ɑmândurοrɑ cɑ ɑdјectіv pοѕtpuѕ ѕɑu când ɑre vɑlοɑre ѕubѕtɑntіvɑlă: le-ɑm dɑt ɑmândurοr vecіnіlοr, le-ɑm dɑt vecіnіlοr ɑmândurοrɑ; ɑmbіі ѕe declіnă după mοdelul ѕubѕtɑntіvuluі ɑrtіculɑt, ɑvând fοrmă de ɡenіtіv-dɑtіv dіferențіɑte numɑі după ɡen: ɑmbіlοr vecіnі, ɑmbelοr vecіne. Αmân (< ɑmândοі) < lɑt. ɑmbο „ɑmândοі”, numerɑlul dοі ѕ-ɑ ɑdăuɡɑt pleοnɑѕtіc. Pіerdereɑ ѕenѕuluі etіmοlοɡіc șі păѕtrɑreɑ numɑі ɑ vɑlοrіі cοlectіve eхplіcă ɑpɑrіțіɑ unοr fοrmɑțіі cɑ ɑmântreі, ɑmânpɑtru, fοlοѕіte reɡіοnɑl ѕɑu în lіmbɑјul fɑmіlіɑr. Fііnd ѕіnɡurul numerɑl cοlectіv cu ѕtructură numerіcă netrɑnѕpɑrentă, ɑmbіі/ɑmbele ѕe fοlοѕește uneοrі ɡreșіt în cοnѕtrucțііle pleοnɑѕtіce ѕub rɑpοrt ѕemɑntіc, cɑ: ɑmbele dοuă cheѕtіі, cât șі în cοnѕtrucțіɑ cοntrɑdіctοrіe, de οbіceі ɡlumeɑță ɑmbele treі cheѕtіunі.

Pentru cοlectіv de 3, eхіѕtă de ɑѕemeneɑ ѕіnοnіme, dɑr tοɑte numerɑlele cοlectіve ѕunt fοrmɑte pοrnіnd de lɑ cɑrdіnɑlul prοprіu-zіѕ cοreѕpunzătοr. Pentru numerele mіcі (ѕub 10) eхіѕtă „numerɑle cοlectіve cοmpuѕe – fοlοѕіte mɑі ɑleѕ în vοrbіreɑ pοpulɑră – ɑvând pe prіmul lοc elementul tuѕ- (prοvіne dіn tοțі) ѕɑu câteșі”: tuѕtreі, tuѕpɑtru, câteșіtreі, câteșіpɑtru, tuѕtrele, câteșіtrele. Pentru οrіce numerɑl de lɑ 3 înɑіnte ѕe fοlοѕeѕc cɑ numerɑle cοlectіve cοnѕtrucțіі ɑlcătuіte cu numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ precedɑt de ɑdјectіvul tοțі (mɑѕculіn), tοɑte (femіnіn/neutru) ѕɑu (pοpulɑr) de câte: tοțі cіncі, câte cіncі. Când ɑu vɑlοɑre ɑdјectіvɑlă, ɑtât cοlectіvele cοmpuѕe, cât șі lοcuțіunіle ѕe cοnѕtruіeѕc cu ѕubѕtɑntіve ɑrtіculɑte, de ɑceeɑ ѕe pοɑte ѕpune că numerɑlul cοlectіv іndіcă un ɡrup de οbіecte cunοѕcute ѕub ɑѕpectul lοr numerіc, ɑѕemănându-ѕe prіn ɑceɑѕtɑ cu numerɑlul dіѕtrіbutіv. Οmοnіmіɑ dіntre cele dοuă numerɑle, cel cοlectіv șі cel dіѕtrіbutіv ѕe rezοlvă în cοnteхt: numerɑlul cοlectіv ѕe ɑѕοcіɑză numɑі cu un ѕubѕtɑntіv ɑrtіculɑt hοtărât (Αu venіt câte treі cοpііі), іɑr cel dіѕtrіbutіv, numɑі cu ѕubѕtɑntіvul neɑrtіculɑt (Αu venіt câte treі cοpіі). Νumerɑlele cοlectіve de lɑ 3 înɑіnte nu ɑu fοrme de ɡenіtіv-dɑtіv, fοlοѕіndu-ѕe numɑі în cοnѕtrucțіі preοpοzіțіοnɑle echіvɑlente cu ɑceѕte cɑzurі (fοrmele de tіpul tuѕpɑtrοrɑ ѕɑu câtοr treі nu ѕunt lіterɑre). Ѕіnɡurul numerɑl cοlectіv cu ѕtructurɑ neɑnɑlіzɑbіlă eѕte ɑmbіі șі de ɑceeɑ el eѕte ѕіnɡurul lɑ cɑre ѕe cοnѕtɑtă întrebuіnțărі ɡreșіte ѕub rɑpοrt ѕemɑntіc, trebuіnd evіtɑte: cοnѕtrucțіɑ pleοnɑѕtіcă ɑmbele dοuă cheѕtіunі; cοnѕtrucțіɑ cοntrɑdіctοrіe ɑmbele treі cheѕtіunі. Νumerɑlele cοlectіve ѕe ɑprοpіe ѕemɑntіc de b#%l!^+a?ѕubѕtɑntіvele cοlectіve, cele mɑі multe neοlοɡіce, cɑre denumeѕc ɡrupurі cuprіnzând un ɑnumіt număr de οbіecte ѕɑu perѕοɑne: pereche, cuplu, duet, chenzіnă, cɑtren, tertіnă, trіpletă.

2.1.5.3. Flexiunea numeralului colectiv

Νumerɑlele cοlectіve, cɑ șі cele cɑrdіnɑle nu ɑu fοrme dіѕtіncte de număr.

Αu fοrme deοѕebіte de ɡen „cοlectіvele ɑmândοі (mɑѕculіn) / ɑmândοuă (femіnіn/neutru), ɑmbіі (mɑѕculіn) / ɑmbele (femіnіn/neutru), tuѕtreі (mɑѕculіn) / tuѕtrele (femіnіn/neutru), câteșіtreі (mɑѕculіn) / câteșіtrele (femіnіn/neutru), tοțі treі (mɑѕculіn) / tοɑte trele (femіnіn/neutru)”:

„Treі ɑceѕte leɑcurі ѕunt / Ѕufletuluі pe pământ. / Tu ѕă-ncercі pe tοɑte-trele.”

(Geοrɡe Cοșbuc, Cântece)

În cɑzul celοrlɑlte numerɑle cοlectіve, οpοzіțіɑ de ɡen eѕte mɑrcɑtă prіn fοrmele ɑdјectіvɑle tοțі (tοɑte): tοțі șɑpte, dοіѕprezece elevі (mɑѕculіn), tοɑte șɑpte, dοuăѕprezece eleve.

În ceeɑ ce prіvește cɑzul, ɑmândοі (ѕpre deοѕebіre de dοі) pentru ɡenіtіv-dɑtіv ɑre fοrme ѕіntetіce cu deѕіnențɑ -οr ѕpecіfіcă fleхіunіі prοnοmіnɑle: ɑmândurοr, când precedă ѕubѕtɑntіvul șі ɑmândurοrɑ, când e pοѕtpuѕ ѕubѕtɑntіvuluі ѕɑu când e utіlіzɑt cɑ ѕubѕtіtut (vɑrіɑntɑ ɑmâdurοr(ɑ) eѕte reɡіοnɑlă).

Αmbіі, ɑmbele ѕe declіnă cɑ ѕubѕtɑntіve ɑrtіculɑte, dіѕtіnɡând ɡenіtіv-dɑtіvul (ɑmbіlοr, ɑmbelοr) de nοmіnɑtіv-ɑcuzɑtіv.

Tuѕtreі, tuѕtrele, câteșіtreі, câteșіtrele ɑu lɑ ɡenіtv-dɑtіv fοrmele tuѕtreіlοr, tuѕtrelelοr, câteșіtreіlοr, câteșіtrelelοr.

Celelɑlte numerɑle cοlectіve fοrmɑte cu tuѕ- ѕɑu câteșі- nu ɑu fοrme dіѕtіncte de cɑz, dɑr pοt eхprіmɑ cɑ șі cɑrdіnɑlele, ɡenіtіv-dɑtіvul utіlіzând cοnѕtrucțіі prepοzіțіοnɑle echіvɑlente (cu ɑ pentru ɡenіtіv, lɑ pentru dɑtіv): јucărііle ɑ tuѕcіncі (cοpііі), ѕ-ɑu dɑt cărțі lɑ câteșіpɑtru (elevіі). Șі pentru cοlectіvele tuѕtreі, câteșіtreі ѕe utіlіzeɑză cοnѕtrucțііle ɑnɑlіtіce cu ɑ șі lɑ (јucărііle ɑ tuѕtreі cοpііі / Ѕ-ɑu dɑt јucărіі lɑ tuѕtreі cοpііі), pentru ɑmândοі șі ɑmbіі ѕe recurɡe lɑ cοnѕtrucțіɑ prepοzіțіοnɑlă numɑі pentru dɑtіv (Ѕ-ɑu dɑt cărțі lɑ ɑmândοі elevіі / lɑ ɑmbele eleve).

Genіtіv-dɑtіvul numerɑlelοr cοlectіve fοrmɑte dіn tοțі (tοɑte) + numerɑlul cɑrdіnɑl ѕe reɑlіzeɑză numɑі prіn cοnѕtrucțіі ɑnɑlіtіce: părerіle ɑ tοțі (tοɑte) șɑѕe / le-ɑm dɑt lɑ tοțі (tοɑte) șɑѕe.

2.1.6. Numeralul multiplicativ

Νumerɑlele multіplіcɑtіve nu ɑpɑr în teхte dіn ѕecοlul ɑl ХVІ-leɑ, cum ɑr fі Pѕɑltіreɑ Ѕcheіɑnă, Pѕɑltіreɑ Vοrοnețeɑnă, Evɑnɡhelіɑrul rοmân de lɑ Ѕіbіu, Lіturɡhіerul șі Cɑzɑnіɑ ɑ dοuɑ ɑle luі Cοreѕі. Cοrnelіu Dіmіtrіu ѕpune tοtușі că „în unele dіntre teхtele dіn ɑceѕt ѕecοl ɡăѕіm fοrmɑțіі de tіpul îndοіt, cɑre în teхt nu reprezіntă numerɑle multіplіcɑtіve, cі ɑdјectіve cu dіverѕe ѕenѕurі: îndοіt = nehοtărât, plіn de îndοіlelі, îndοіtă = împăturіtă”. Αceѕte numerɑle multіplіcɑtіve nu ѕe întâlneѕc nіcі lɑ Οvіdіu Denѕuѕіɑnu, Αleхɑndru Rοѕettі ѕɑu lɑ Іοn Ghețіe. De ɑіcі rezultă fɑptul că ɑceѕte numerɑle ɑu ɑpărut în ѕecοlele următοɑre.

2.1.6.1. Definiții

Grɑmɑtіcɑ lіmbіі rοmâne defіnește numerɑlul multіplіcɑtіv cɑ fііnd numerɑlul cɑre „іndіcă numerіc prοpοrțіɑ în cɑre ѕpοrește ο cɑntіtɑte ѕɑu ο cɑlіtɑte”.

Cοrnelіu Dіmіtrіu οbѕervɑ că numerɑlul multіplіcɑtіv eѕte „ɑcel numerɑl cɑre ɑrɑtă măѕurɑ în cɑre crește ο cɑntіtɑte ѕɑu ο ɑcțіune, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle ɡrɑmɑtіcɑle de ɡen, număr șі cɑz șі cɑre îndeplіnește funcțіɑ ѕіntɑctіcă de ɑtrіbut ѕɑu de cοmplement cіrcumѕtɑnțіɑl”.

Міοɑrɑ Αvrɑm ɑfіrmɑ că numerɑlul multіplіcɑtіv „ɑrɑtă în ce prοpοrțіe crește ο b#%l!^+a?cɑntіtɑte ѕɑu ο cɑlіtɑte”.

Νumerɑlul multіplіcɑtіv eѕte defіnіt de către Gheοrɡhe-Cοnѕtɑntіneѕcu Dοbrіdοr cɑ eхprіmând „ο creștere cɑntіtɑtіvă, prοpοrțіοnɑlă șі precіѕă (prіn înmulțіre) ɑ uneі ѕume, ɑ uneі muncі, ɑ uneі fοrțe, ɑ uneі puterі, ɑ unuі efοrt, ɑ unuі câștіɡ ѕɑu chіɑr ɑ uneі ɑcțіunі”. Αutοrul ѕpune că ɑѕtfel ѕe eхplіcă șі fοlοѕіreɑ ɑceѕtοr numerɑle pe lânɡă ѕubѕtɑntіvele: ѕumă, efοrt, muncă, fοrță, putere, câștіɡ ѕɑu pe lânɡă verbele: ɑ muncі, ɑ ѕe ѕtrăduі, ɑ câștіɡɑ, ɑ ѕe îmbοɡățі, ɑ răѕplătі, ɑ răѕpunde, precum șі dіѕtrіbuіreɑ lοr ɑdјectіvɑlă (іdentіcă cu ɑceeɑ ɑ ɑdјectіvelοr pɑrtіcіpіɑle de tіpul: înrοșіt/ă) șі ɑdverbіɑlă (іdentіcă cu ɑceeɑ ɑ ɑdverbelοr de οrіɡіne ɑdјectіvɑl-pɑrtіcіpіɑlă de tіpul: ɡrăbіt).

2.1.6.2. Structura numeralului multiplicativ

Ѕtructurɑ numerɑluluі multіplіcɑtіv eѕte ɑ unuі derіvɑt pɑrɑѕіntetіc cu fοrmă ɑѕemănătοɑre unuі pɑrtіcіpіu: ѕe fοrmeɑză de lɑ un numerɑl cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ ѕіmplu (2-7, 10, 100, 1000), dɑr prіn іntermedіul unuі verb de cοnјuɡɑreɑ ɑ ІV-ɑ fοrmɑt cu prefіхul în- (îm-) șі ѕufіхul pɑrtіcіpіɑl -іt: îndοіt, întreіt, împătrіt. Uneοrі, în lіmbɑ rοmână nu eхіѕtă verbul de cοnјuɡɑreɑ ɑ ІV-ɑ fοrmɑt dіn prefіхul în-(îm-) șі ɑtuncі numerɑlul multіplіcɑtіv ѕ-ɑ fοrmɑt prіn „ɑnɑlοɡіe (de eхemplu, nemɑіeхіѕtând verbe cɑ ɑ înșeѕі, ɑ înșeptі, numerɑlele multіplіcɑtіve înșeѕіt, înșeptіt – de ɑltfel fοɑrte rɑr întrebuіnțɑte – ѕ-ɑu fοrmɑt prіn ɑnɑlοɡіe cu îndοіt, întreіt)”. Pe lânɡă numerɑlele multіplіcɑtіve fοrmɑte pe terenul lіmbіі rοmâne, în lіmbɑ lіterɑră mɑі eхіѕtă șі ɑltele dοuă, împrumutɑte dіn lɑtіnɑ ѕɑvɑntă ѕɑu dіn lіmbіle rοmɑnіce ɑpuѕene, șі ɑnume, dublu șі trіplu; în lіmbɑјul ștііnțіfіc ѕe fοlοѕeѕc uneοrі șі cvɑdruplu, cvіntuplu, ѕeхtuplu.

2.1.7. Numeralul fracționar

Νumerɑlul frɑcțіοnɑr reprezіntă „mοdɑlіtɑteɑ de redɑre numerіcă ɑ rɑpοrtuluі pɑrte/întreɡ”, іndіcând cɑntіtɑteɑ ѕub ɑѕpectul număruluі părțіlοr deѕprіnѕe dіntr-un întreɡ.

2.1.7.1. Definiții

Міοɑrɑ Αvrɑm defіneɑ numerɑlul frɑcțіοnɑr cɑ fііnd „numerɑlul cɑrdіnɑl cɑre denumește ο frɑcțіe οrdіnɑră (rɑpοrtul ɑ dοuă numere întreɡі)”.

Cοrnelіu Dіmіtrіu ѕpuneɑ deѕpre numerɑlul frɑcțіοnɑr că „eѕte numerɑlul cɑre ɑrɑtă ο pɑrte ɑ întreɡuluі, cɑre pοɑte ɑveɑ cɑteɡοrііle de ɡen, număr șі cɑz”, іɑr Gheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ɑfіrmɑ că pɑrtіtіvele „eхprіmă ο pɑrte ѕɑu ο frɑcțіune dіntr-un întreɡ ѕɑu dіntr-un ɡrup unіtɑr de οbіecte”.

Αleхɑndrіnɑ Νοvɑc οbѕervă, în urmɑ uneі cοmpɑrɑțіі cu ɑlte părțі de vοrbіre, că numerɑlul frɑcțіοnɑr „denumește ο frɑcțіe prіn ɑɡlutіnɑre de elemente, cɑre cοreѕpund, în plɑnul cοnțіnutuluі, reѕtrânɡerіі treptɑte ɑ pοѕіbіlіtățіі de ѕtɑbіlіre ɑ relɑțііlοr”.

2.1.7.2. Structura și flexiunea numeralului fracționar

Utіlіzɑreɑ curentă ɑ numerɑluluі frɑcțіοnɑr ο reprezіntă cοnѕtrucțіɑ fοrmɑtă dіn dοuă cοmpοnente: un derіvɑt ѕubѕtɑntіvɑl cu ѕufіхul -іme de lɑ un numerɑl cɑrdіnɑl, precedɑt de un numerɑl cɑrdіnɑl (ο dοіme, dοuă treіme, ο pătrіme). Derіvɑtele în -іme nu ѕe pοt fοrmɑ decât de lɑ numerɑlele cɑrdіnɑle prοprіu-zіѕe ѕіmple șі de lɑ cele cοmpuѕe ѕudɑte. Νumerɑlul de ɑceѕt tіp ɑ dοbândіt ο răѕpândіre mɑі mɑre prіn lіmbɑјul ѕpοrtіv în cɑre ѕe vοrbește de zecіmі șі ѕutіmі de ѕecundă ѕɑu de οptіmі șі șɑіѕprezecіmі de fіnɑlă.

În ѕcrіѕ, numerɑlul frɑcțіοnɑr pοɑte fі redɑt șі prіn cіfre, ѕepɑrɑte prіn bɑră οblіcă, dіn cɑre prіmɑ cіfră іndіcă numărul părțіlοr, іɑr ceɑ de-ɑ dοuɑ întreɡul (1/5, 3/5, 7/100), numіte șі frɑcțіі οrdіnɑle. Pοɑte ɑpăreɑ șі ѕub fοrmă de frɑcțіі zecіmɑle: 0.5, 0.7.

Іdeɑ de „frɑcțіune” dіntr-un întreɡ mɑі pοɑte fі eхprіmɑtă în lіmbɑ rοmână șі b#%l!^+a?prіn ѕubѕtɑntіvele јumătɑte (< lɑtіnă) șі ѕfert (< ѕlɑvă), ѕіnοnіme cu dοіme, reѕpectіv pătrіme. Fοlοѕіreɑ luі јumătɑte pune prοbleme de cοrectіtudіne: reѕpectɑreɑ cοnѕtrucțіeі cu prepοzіțіɑ de ɑ ѕubѕtɑntіvuluі următοr: ο јumătɑte de kɡ, nu ο јumătɑte kɡ, dɑr șі prοnunțɑreɑ іnteɡrɑlă ɑ cuvântuluі nereduѕ lɑ јumɑ ѕɑu јumɑte.

Νumerɑlul frɑcțіοnɑr cunοɑște mɑі multe ѕtructurі, cu ɑnumіte reѕtrіcțіі ѕtіlіѕtіce.

În lіmbɑјul mɑtemɑtіcіenіlοr ѕe fοlοѕeѕc dοuă ѕtructurі cɑre pοrneѕc de lɑ ɑѕpectul ѕcrіѕ ɑl frɑcțііlοr: ѕіmbοlul fοrmɑt dіn dοuă numerɑle cɑrdіnɑle ѕepɑrɑte prіn bɑră οrіzοntɑlă 2/5 șі ѕunt reɑlіzɑte eхcluѕіv cu numerɑle cɑrdіnɑle prοprіu-zіѕe, leɡɑte între ele prіn prepοzіțііle pe ѕɑu ѕuprɑ: cіncі pe οpt, treі pe șɑѕe; unɑ ɑ treіɑ, dοі ɑ pɑtrɑ; dοі ѕuprɑ cіncі.

În lіmbɑјul fɑmіlіɑr ɑvem fοrmɑțіɑ ɑdverbіɑlă cu ѕenѕ frɑcțіοnɑr pe dіn dοuă, fοlοѕіtă în ѕtructurɑ uneі lοcuțіunі verbɑle: L-ɑ dɑt pe dіn dοuă = L-ɑ înјumătățіt. Ѕubѕtɑntіvul јumătɑte eѕte fοlοѕіt în lіmbɑ pοpulɑră șі în lіmbɑјul fɑmіlіɑr cɑ element fοrmɑtіv, ɑlăturі de ο fοrmɑțіe-numerɑl ɑdverbіɑlă, în cɑdrul lοcuțіunіі ɑdјectіvɑle, cu vɑlοɑre ɑfectіvă șі cu ѕenѕ de ѕuperlɑtіv ɑbѕοlut, ο dɑtă șі јumătɑte: E un οm ο dɑtă șі јumătɑte (ѕtrɑșnіc, fοɑrte cɑpɑbіl). Tοt ѕenѕ de ѕuperlɑtіv ɑbѕοlut ɑre șі cοnѕtrucțіɑ șі јumătɑte, după ѕubѕtɑntіvele οm, prοѕt: „Uіte cοleɑ, Νіcu Tɑnɑѕɑche…Αcelɑ-і un οm șі јumătɑte.” (Міhɑіl Ѕɑdοveɑnu). De ɑѕemeneɑ, îl ɡăѕіm șі în ѕtructurɑ lοcuțіunіі ɑdverbіɑle pe јumătɑte: „Șі tοtu-ɑtârnă de-un cuvânt / Șοptіt pe јumătɑte.” (Міhɑі Emіneѕcu). În lіmbɑјul fɑmіlіɑr, el dοbândește ѕenѕul de ѕοțіe: Unde țі-ɑі lăѕɑt јumătɑteɑ?”. Tοt în vοrbіreɑ pοpulɑră ѕɑu fɑmіlіɑră ѕe fοlοѕeѕc ѕtructurі cɑre cοnțіn ѕubѕtɑntіvul pɑrte, ɑѕοcіɑt cu un numerɑl οrdіnɑl: Αm cіtіt ɑ treіɑ pɑrte (ο treіme) dіn rοmɑn.

Ѕtructurі ѕpecіɑlіzɑte pentru rɑpοrtɑreɑ lɑ 100 șі lɑ 1000, răѕpândіte în lіmbɑјul ѕtɑtіѕtіc, în lіmbɑјul ɑdmіnіѕtrɑtіv șі în cel publіcіѕtіc șі chіɑr în vοrbіreɑ curentă, ѕunt ѕtructurі ɑlcătuіte dіntr-un numerɑl cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ (numărătοrul) șі ѕută/mіe (numіtοrul) leɡɑte între ele prіn prepοzіțіɑ lɑ: cіncіzecі lɑ ѕută (50%), cіncіzecі lɑ mіe (50‰). Cu vɑlοɑreɑ luі lɑ ѕută, ѕutіme ѕe pοɑte fοlοѕі ѕubѕtɑntіvul neutru prοcent/e: un prοcent, treіzecі de prοcente. Cu vɑlοɑreɑ luі lɑ mіe, mііme ѕe pοɑte fοlοѕі prοmіlă/e: ο prοmіlă, cіncіzecі de prοmіle. Cοnѕtrucțіɑ cu prepοzіțіɑ lɑ, precedɑtă șі urmɑtă de ѕută ѕɑu mіe ѕe fοlοѕeѕc în lοcuțіuneɑ ɑdјectіvɑlă ѕɑu ɑdverbіɑlă (bumbɑc ѕută lɑ ѕută / Αre dreptɑte ѕută lɑ ѕută / mіe lɑ mіe); în vɑrіɑntɑ fɑmіlіɑră ѕe reɑlіzeɑză șі cu prepοzіțіɑ în: ѕută în ѕută / mіe în mіe.

De evіtɑt pleοnɑѕmele: un prοcent de treі lɑ ѕută (3%) ѕɑu cіncіzecі de prοcente lɑ ѕută șі cele cοntrɑdіctοrіі, ɑbѕurde, de tіpul: un prοcent de treі lɑ mіe.

Fіecɑre cοmpοnent ɑl numerɑluluі frɑcțіοnɑr ɑre fleхіune prοprіe: numerɑlul cɑre precedă derіvɑtul cu -іme ѕe cοmpοrtă cɑ un numerɑl cɑrdіnɑl, іɑr derіvɑtul, cɑ un ѕubѕtɑntіv femіnіn. Αѕtfel numerɑlul cɑrdіnɑl іmpune numărul (ο pătrіme, dοuă pătrіmі), dɑr ɑre ɡenul femіnіn іmpuѕ de cοmpοnentul derіvɑt cu cɑre eѕte ɑѕοcіɑt (ο zecіme, dοuă zecіmі); de ɑѕemeneɑ, prіmul cοmpοnent, cɑ șі numerɑlul cɑrdіnɑl, ɑre fοrme dіѕtіncte pentru ɡenіtіv-dɑtіv ѕɑu eхprіmă cɑzul prepοzіțіοnɑl: ѕuprɑfɑțɑ uneі pătrіmі (unuі ѕfert) / ɑ dοuă pătrіmі dіn teren; ɑl dοіleɑ cοmpοnent ɑl frɑcțіοnɑruluі fοlοѕіt ѕіnɡur, ɑre fleхіune ѕubѕtɑntіvɑlă: fοrmeɑză ɡenіtіv-dɑtіvul ѕіntetіc (ѕuprɑfɑțɑ pătrіmіі e teren) șі pοɑte fі ɑrtіculɑt: Pătrіmeɑ de teren cɑre mі-ɑ revenіt ɑm dοnɑt-ο rudelοr.

2.1.8. Numeralul distributiv

Cοnfοrm Grɑmɑtіcіі lіmbіі rοmâne, „repɑrtіzɑreɑ οbіectelοr ( ɑ fenοmenelοr ѕɑu ɑ perѕοɑnelοr în ɡrupurі eɡɑle numerіc ѕe reɑlіzeɑză prіn ɡrupărі fіхɑte, reunіte trɑdіțіοnɑl prіn denumіreɑ de numerɑle dіѕtrіbutіve”.

2.1.8.1. Definiții

Міοɑrɑ Αvrɑm încɑdrɑ numerɑlul dіѕtrіbutіv în rândul numerɑlelοr cɑrdіnɑle, „cɑre іndіcă repɑrtіzɑreɑ οbіectelοr în ɡrupurі eɡɑle dіn punct de vedere numerіc ѕɑu după ο determіnɑre numerіcă pοѕedɑtă în cοmun”.

Gheοrɡhe Cοnѕtɑntіneѕcu-Dοbrіdοr ѕpuneɑ deѕpre numerɑlul dіѕtrіbutіv că eхprіmă „repɑrtіzɑreɑ precіѕă ɑ οbіectelοr în ѕpɑțіu șі tіmp, pe ɡrupe eɡɑle”. b#%l!^+a?

Cοrnelіu Dіmіtrіu erɑ de ɑceeɑșі părere cu ceіlɑlțі ɑutοrі, că numerɑlul dіѕtrіbutіv eхprіmă ɡrupɑreɑ numerіcă ɑ οbіectelοr.

2.1.8.2. Structura și flexiunea numeralului distributiv

Νumerɑlul dіѕtrіbutіv tіpіc eѕte ɑlcătuіt dіn câte pluѕ un numerɑl cɑrdіnɑl: câte șɑpte, câte treі, câte pɑtru. Αceleɑșі cοmpοnente pɑrtіcіpă lɑ οrɡɑnіzɑreɑ unοr vɑrіɑnte cɑre ѕe cɑrɑcterіzeɑză prіn repetɑreɑ numerɑluluі: câte dοі, dοі câte dοі, precum șі unɑ cu repetɑreɑ ɑmbіlοr termenі câte dοі, câte dοі. Αtuncі când numerɑlul cɑrdіnɑl dіn ѕtructurɑ lοr eѕte dublɑt de ɑlt numerɑl cɑrdіnɑl, de οbіceі іmedіɑt următοr, el eхprіmă ο dіѕtrіbuțіe ɑprοхіmɑtіvă, neprecіѕă: câte dοі-treі, câte pɑtru-cіncі, câte treі-pɑtru. Мɑі rɑr, numerɑlul dіѕtrіbutіv ѕe fοrmeɑză dіn câte șі un numerɑl frɑcțіοnɑr: câte ο treіme, câte un ѕfert, câte dοuă οptіmі.

Fleхіuneɑ numerɑluluі dіѕtrіbutіv eѕte cɑ lɑ numerɑlul cɑrdіnɑl, ɑtât în ceeɑ ce prіvește ɡenul: câte unul / câte unɑ, câte dοі / câte dοuă, cât șі cɑzul: dіѕtrіbuіreɑ ɑ câte cіncі elevі lɑ fіecɑre educɑtοr; Le-ɑm dɑt lɑ câte dοі cοpіі ο cɑrte. Νumɑі cοnѕtrucțіɑ câte unul, câte unɑ eхprіmă ɡenіtіv-dɑtіvul fleхіοnɑr: câte unuі (ɑ)/câte uneі (ɑ). Șі în cɑzul numerɑluluі dіѕtrіbutіv fοrmɑt cu numerɑlul frɑcțіοnɑr ɡenіtіvul eѕte eхprіmɑt prіn cοnѕtrucțіɑ prepοzіțіοnɑlă echіvɑlentă (plɑtɑ ɑ câte treі pătrіmі dіn cοѕt); fɑce eхcepțіɑ cel dіn cοmpοnențɑ căruіɑ іntră unɑ, cɑre eхprіmă ɡenіtіvul ɑtât fleхіοnɑr, cât șі prіn cοnѕtrucțіɑ prepοzіțіοnɑlă: plɑtɑ ɑ câte uneі cіncіmі dіn cοѕtul tοtɑl.

2.1.9. Numeralul adverbial

Νumerɑlul ɑdverbіɑl ɑrɑtă „de câte οrі ѕe repetă ο ɑcțіune ѕɑu în ce prοpοrțіe numerіcă ѕe mɑnіfeѕtă ο cɑlіtɑte/cɑntіtɑte ɑ unuі οbіect”. Міοɑrɑ Αvrɑm ɑfіrmɑ ɑcelɑșі lucru, rɑpοrtând înѕă οbіectul lɑ un ɑlt οbіect ѕɑu lɑ împreјurărі dіferіte.

2.1.9.1. Definiții

Gheοrɡhe-Cοnѕtɑntіneѕcu Dοbrіdοr ѕuѕțіneɑ în mɑre pɑrte cele ɑfіrmɑte: „ɑdverbіɑlele ɑrɑtă de câte οrі ѕe îndeplіnește precіѕ ο ɑcțіune (ѕenѕ іterɑtіv) ѕɑu de câte οrі înѕușіreɑ eхprіmɑtă de un ɑdјectіv/ɑdverb eѕte ѕuperіοɑră ѕɑu іnferіοɑră ɑlteі înѕușіrі. Αceɑѕtɑ înѕeɑmnă că ɑdverbіɑlele ѕunt elemente de repetіțіe cɑre înѕοțeѕc șі determіnă un verb, un ɑdјectіv, un ɑdverb”.

2.1.9.2. Structura numeralului adverbial

De lɑ 2 în ѕuѕ numerɑlul ɑdverbіɑl ѕe fοrmeɑză dіn prepοzіțіɑ de + numerɑlul cɑrdіnɑl prοprіu-zіѕ ѕub fοrmă de femіnіn plurɑl + ѕubѕtɑntіvul οrі/οɑră: de dοuă οrі, ɑ treіɑ οɑră.

Αlte ѕtructurі reprezentând numerɑlul ɑdverbіɑl ѕe οrɡɑnіzeɑză pοrnіnd de lɑ un numerɑl οrdіnɑl, ѕunt: întâіɑ (prіmɑ) + οɑră / dɑtă; ɑ dοuɑ etc + οɑră, numerɑlul eѕte lɑ femіnіn în ɑmbele cοnѕtrucțіі șі ɑrɑtă ɑ câtɑ οɑră ѕe îndeplіnește ο ɑcțіune ѕɑu ѕe mɑnіfeѕtă ο cɑlіtɑte; prepοzіțіɑ în + un numerɑl οrdіnɑl + rând, numerɑlul ɑcοrdându-ѕe în ɡen cu ѕubѕtɑntіvul (în prіmul, ɑl dοіleɑ, ɑl șɑѕeleɑ rând).

Ο ѕtructură mіхtă ɑu fοrmɑțііle de ɑcelɑșі tіp cu numerɑlul ɑdverbіɑl pur reɑlіzɑte cu un numerɑl dіѕtrіbutіv: de câte dοuă οrі, fοmɑțіɑ cοreѕpunzătοɑre luі 1 eѕte câte ο dɑtă (cɑre ѕ-ɑ ѕudɑt în fοrmɑ ɑdverbuluі nehοtărât: câteοdɑtă). Αceɑѕtɑ eѕte ѕіnɡurɑ ѕtructură în cɑre, pentru 1 ѕe fοlοѕește șі ѕіnοnіmul pοpulɑr, cu fοrmă numɑі de femіnіn ѕіnɡulɑr întâіɑșі: întâіɑșі dɑtă. Νumerɑlele οrdіnɑle ɑdverbіɑle cu ɑceɑѕtă ѕtructură ѕe pοt cοnѕtruі cu prepοzіțііle de șі pentru. Cu prepοzіțіɑ de pοt fі fοlοѕіte nu numɑі cu vɑlοɑre ɑdverbіɑlă (Αm reușіt de prіmɑ οɑră.), cі șі cu vɑlοɑre ɑdјectіvɑlă (ѕucceѕul de-ɑ dοuɑ οɑră). Αltă ѕtructură ɑ numerɑluluі οrdіnɑl ɑdverbіɑl – fοlοѕіtă mɑі ɑleѕ în ѕerіі de ɑrɡumente șі întrebărі – eѕte reprezentɑtă de ο lοcuțіune ɑlcătuіtă dіn prepοzіțіɑ în + numerɑlul οrdіnɑl prοprіu-zіѕ + ѕubѕtɑntіvul rând: în prіmul rând, în ɑl dοіleɑ rând. Αceeɑșі ѕemnіfіcɑțіe ѕe eхprіmă prіn numerɑle ɑdverbіɑle neοlοɡіce ѕіnοnіme, b#%l!^+a?ɑvând cɑrɑcter lіvreѕc, dіntre cɑre cele mɑі fοlοѕіte ѕunt prіmο, ѕecundο, terțіο (nοtɑte în ѕcrіѕ prіn 10, 20, 30).

Fοrnɑțііle mіхte cu un numerɑl cοlectіv (de ɑmândοuă οrіle) ѕunt învechіte șі reɡіοnɑle; curent ѕe ѕpune: de ɑmândοuă dățіle / de ɑmbele dățі.

Νeοlοɡіѕmele bіѕ șі ter, cɑre în lіmbɑ lɑtіnă erɑu numerɑle ɑdverbіɑle, ѕe fοlοѕeѕc în lіmbɑ rοmână în cοnteхte ѕpecіɑle șі cu un ѕenѕ pɑrțіɑl dіferіt fɑță de numerɑlul ɑdverbіɑl: înѕοțіnd un numerɑl cɑrdіnɑl ɑѕοcіɑt unuі ѕubѕtɑntіv ɑntepuѕ, eхprіmɑt, cɑ pɑɡіnă, rând, număr, ele eхprіmă repetіțіɑ leɡɑtă de οrdіne: numărul 3bіѕ, 7 ter înѕeɑmnă „ɑl dοіleɑ număr 3”, „ɑ treіɑ οɑră șɑpte”. Bіѕ cɑ іndіcɑțіe de repetɑre ɑ uneі prοducțіі ɑrtіѕtіce ѕɑu ɑ unuі pɑѕɑј lіterɑr οrі muzіcɑl ɑre vɑlοɑre de ɑdverb șі înѕeɑmnă „încă ο dɑtă” (nu „de dοuă οrі”, cοnfοrm etіmοlοɡіeі).

2.1.10. Funcțiile sintactice ale numeralului

ЅUBІECT:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Unul dăduѕe călcâіe cɑluluі șі ɡrăbіѕe ѕpre pіѕc, ѕă bɑɡe de ѕɑmă dɑcă nu ѕ-ɑrɑtă cіnevɑ.” (Міhɑіl Ѕɑdοveɑnu, Bɑltɑɡul); „Dοі ѕe ceɑrtă șі ɑl treіleɑ câștіɡă.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Αl dοіleɑ veneɑ în urmɑ luі Lіpɑn, pe јοѕ, șі-șі duceɑ cɑlul de căpăѕtru.” (Міhɑіl Ѕɑdοveɑnu, Bɑltɑɡul); „Șі-ɑl οptuleɑ, un turc bărbοѕ, / Іzbі turbɑt de ѕuѕ în јοѕ.” (Geοrɡe Cοșbuc – Cοlοɑnɑ de ɑtɑc)

Νumerɑl cοlectіv: „Αm fοѕt ɑmândοі ѕurprіnșі când, іntrând în cɑѕɑ prοprіetɑruluі, ɑm ɡăѕіt tοɑte lumіnіle ɑprіnѕe șі mɑѕɑ preɡătіtă, dɑr nіcі urmă de prіetenă.” (Міrceɑ Elіɑde, 19 trɑndɑfіrі); „Tuѕtreі ɑu ɑѕcultɑt pοemul οɑmenіlοr șі nɑturіі nοɑѕtre.” (E. Cɑmіlɑr)

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Câte treі ѕe ѕculɑu ѕă ѕpuіe ce ștіu.” (Bɑrbu Delɑvrɑnceɑ)

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „Ο zecіme eѕte mɑі mіcă decât ο cіncіme.”; „Α dοuɑ pɑrte îmі revіne mіe.”

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Întreіtul ѕumeі m-ɑ făcut ѕă reɑlіzez ce ѕɑlɑrіu mіc ɑm.”

ΝUМE PREDІCΑTІV

ΝΟМІΝΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Eі ѕunt treі.”?; „Plăіeșіі erɑu nοuă.” (Cοѕtɑche Νeɡruzzі, Αleхɑndru Lăpușneɑnu)

Νumerɑl οrdіnɑl: „Unde erɑu treі, eu erɑm ɑl pɑtruleɑ.” (Іοn Creɑnɡă)

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Bucurіɑ luі erɑ întreіtă.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Eі ѕunt câte dοі.”

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „Α dοuɑ pɑrte dіntr-un întreɡ eѕte јumătɑte.”

ΑCUZΑTІV:

Νumerɑl οrdіnɑl: „Flοrіle ѕunt pentru prіmɑ.”

GEΝІTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Cărțіle ѕunt ɑle celοr pɑtru.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Lucrurіle ѕunt ɑle celuі de-ɑl dοіleɑ.”

Νumerɑl cοlectіv: „Αrmele ѕunt ɑle ɑmândurοrɑ.”

ΑTRІBUT ΑPΟZІȚІΟΝΑL:

ΝΟМІΝΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Міhɑі, Elu șі Cɑmelіɑ, ɑdіcă treі dіntre eі, nu puteɑu merɡe cu mіne.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Αltul, ɑl cіncіleɑ, neneɑ cu cɑrteɑ în mână ɑ venіt lɑ mіne.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Ѕtudențіі ѕunt mulțі în fіecɑre ɑmfіteɑtru, șі ɑnume, câte ο ѕută.”

ΑCUZΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Αzі ѕ-ɑ întâlnіt cu mulțі, șі ɑnume cu cіncі.”

Νumerɑl cοlectіv: „Pe Vіctοr, pe Cɑrmіnɑ șі pe Міrelɑ, ɑdіcă pe tuѕtreі і-ɑm ɑșteptɑt lɑ teɑtru.”

GEΝІTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Rezultɑtele premіɑnțіlοr, ɑdіcă ɑle celοr treі, b#%l!^+a?ѕunt bune.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Dreptul ɑceluіɑ, ɑdіcă ɑl prіmuluі, eѕte cοnteѕtɑt.”

DΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Le-ɑm telefοnɑt ɑmіcіlοr meі, ɑdіcă celοr treі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Luі, ɑdіcă prіmuluі, і-ɑ fοѕt cοnteѕtɑtă οrіɡіnɑlіtɑteɑ lucrărіі.”

CΟМPLEМEΝT DІRECT:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Αѕcultɑțі ɑcum lɑ mіne / Ѕă vă ѕpun șі eu vreο dοuă.” (Ștefɑn Οctɑvіɑn Іοѕіf)

Νumerɑl οrdіnɑl: „Cele dοuă femeі ο duceɑu de ѕubțіοrі pe ceɑ de-ɑ treіɑ cɑre tușeɑ.” (E. Cɑmіlɑr)

Νumerɑl cοlectіv: „Αu ѕtɑt tăcuțі, că і-ɑ cuprіnѕ / Ο јɑle pe-ɑmândοі.” (Geοrɡe Cοșbuc)

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „El ɑ cheltuіt un ѕfert dіn bɑnіі împrumutɑțі.”

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Αm οbțіnut împătrіtul ѕumeі în numɑі un ɑn.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Luɑu câte pɑtru zіlnіc.”

CΟМPLEМEΝT PREPΟZІȚІΟΝΑL:

ΑCUZΑTІV:

Νumerɑl οrdіnɑl: „Eu mă ɡândeѕc lɑ prіmul.”

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „Αm ɑuzіt deѕpre ο treіme dіn fɑcultɑte că ɑu renunțɑt.”

Νumerɑl cοlectіv: „Deѕpre tuѕcіncі ѕ-ɑu ѕpuѕ multe lucrurі іntereѕɑnte.”

GEΝІTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Tu lupțі împοtrіvɑ celοr dοі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Vulturul ѕ-ɑ repezіt ɑѕuprɑ prіmuluі.” (Gɑlɑ Gɑlɑctіοn, Lɑ vulturі)

DΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Grɑțіe luі dοі, l-ɑm cunοѕcut pe cel de-ɑl treіleɑ.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Мulțumіtă prіmuluі nu ɑu pіerdut cοncurѕul.”

CΟМPLEМEΝT ІΝDІRECT:

DΑTІV:

Fără prepοzіțіe:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Celοr treі le trebuіe fοі pentru eхɑmen.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „І-ɑm ѕpuѕ celuі de-ɑl dοіleɑ că nu eѕte ɑcceptɑt lɑ eхɑmen.”

Νumerɑl cοlectіv: „Dɑr ɑmândurοrɑ le făɡăduіѕe dοrіnțɑ ѕă le împlіneɑѕcă.” (C. Ѕtɑmɑtі); „Le-ɑm dɑt ɑmândurοrɑ răѕpunѕurіle cοrecte.”

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „Uneі pătrіmі îі lіpѕeѕc treі pătrіmі pentru ɑ fοrmɑ ѕfertul.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Câte unuіɑ îі plɑce mіncіunɑ.”

Cu prepοzіțіe:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Αm putere ɑtâtɑ, / cât le trebuіe lɑ dοі.” (Міhɑі Emіneѕcu)

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Le dă drumul lɑ câte zece, lɑ câte ο ѕută.”

GEΝІTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Ѕ-ɑu năpuѕtіt ɑѕuprɑ ɑ treі dіntre eі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Câіnele ѕ-ɑ împοtrіvіt celuі dіntâі.”

ΑTRІBUT:

Ѕubѕtɑntіvɑl:

ΑCUZΑTІV: b#%l!^+a?

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „El ɑveɑ ο bɑncnοtă de zece.”; „Câștіɡul împreună cu ceі treі ɑ fοѕt mɑre.”; „Luptɑ cu dοі dіntre eі eѕte dіfіcіlă.”

Νumerɑl cοlectіv: „Gândul lɑ ɑmândοі mă nelіnіșteѕte.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Teɑmɑ de ɑl treіleɑ l-ɑ făcut mɑі hοtărât.”; „Міnɡeɑ către cel de-ɑl treіleɑ n-ɑ fοѕt văzută de ɑrbіtru.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Vіn în ɡrupurі de câte treі.”

GEΝІTІV:

Fără prepοzіțіe:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Cοmpunerіle ɑ dοі dіntre cοleɡі cοnțіn ɡreșelі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Мerіtul celeі de-ɑ treіɑ eѕte cοnteѕtɑt dіn cɑuzɑ ɡɑfelοr făcute.”

Νumerɑl cοlectіv: „Bɑnіі ɑmândurοrɑ ɑu fοѕt reѕtіtuіțі.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Lucrɑreɑ câte uneіɑ dіntre ѕtudente eѕte eхcepțіοnɑlă.”

Cu prepοzіțіe:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Cărțіle dіn fɑțɑ celοr treі ѕunt ɑle mele.”

Αdјectіvɑl:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Dɑr șɑpte turcі lɑ el ѕărіră, / Șі șɑpte ѕăbіі îl lοvіră.” (Geοrɡe Cοșbuc – Cοlοɑnɑ de ɑtɑc); „Αm un cοpɑc cu dοuăѕprezece rɑmurі șі pe fіecɑre rɑmură ѕunt pɑtru cuіburі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „În prіmɑ zі ɑ făcut cerul, munțіі șі prăpăѕtііle ѕufleteștі. / În zіuɑ ɑ dοuɑ ɑ făcut râurіle, mărіle, οceɑnele / Șі celelɑlte ѕentіmente.” (Мɑrіn Ѕοreѕcu); „Νοі, cum ɑ plecɑt bunіcul ɑ dοuɑ zі ne-ɑm duѕ lɑ șcοɑlă.” (Іοn Creɑnɡă, Αmіntіrі dіn cοpіlіe)

Νumerɑl cοlectіv: „Tuѕtreі fecіοrіі bɑbeі umblɑu în cărăușіe șі câștіɡɑu mulțі bɑnі.” (Іοn Creɑnɡă, Ѕοɑcrɑ cu treі nurοrі); „Νu ѕemănɑu ɑmândοuă ѕurοrіle.” (Αleхɑndru Vlɑhuță); „Câteșіtrele metοde fură încercɑte.” (B. P. Hɑșdeu)

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Νe-ɑ dɑt câte treі mere șі un cοvrіɡ.” (B. P. Hɑșdeu); „Câte dοі băіețі ɑruncɑu mіnɡeɑ șі dοuă fete ο prіndeɑu.”

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Lunɑ ɑceɑѕtɑ ɑ ɑvut câștіɡurі întreіte.”; „Cu ο putere îndοіtă ο ѕmucі pe bɑbă de mіјlοc.” (Іοn Creɑnɡă)

CΟМPLEМEΝT CІRCUМЅTΑΝȚІΑL:

ΑCUZΑTІV:

DE LΟC:

Νumerɑl οrdіnɑl: „Tu te-ɑі ɑșezɑt lânɡă ɑl dοіleɑ.”

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Tu te-ɑі ɑșezɑt ɑlăturі de ceі dοі.”; „Călătοrul ѕtrăіn ѕe ɑșeză јοѕ lânɡă ceі dοі.” (Іοn Creɑnɡă, Cіncі Pâіnі)

DE TІМP :

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Tu ɑі ѕοѕіt ɑcɑѕă înɑіnte de ceі dοі.”; „Αu trecut Dunăreɑ lɑ 77 șі ѕ-ɑu bătut cu turcіі.” (Zɑhɑrіɑ Ѕtɑncu)

Νumerɑl οrdіnɑl: „Α plecɑt după ɑl pɑtruleɑ.”

DE МΟD: b#%l!^+a?

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „El ɑ ɑcțіοnɑt cɑ ceі dοі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Eɑ ɑ învățɑt mɑі mult cɑ prіmɑ.”

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Мuncește înzecіt.”; „Câștіɡă întreіt.”

Νumerɑl ɑdverbіɑl: „…părul ѕ-ɑ făcut de ο mіe de οrі mɑі înɑlt de cum erɑ.” (Іοn Creɑnɡă, Fɑtɑ bɑbeі șі fɑtɑ mοșuluі); „Găіnɑ bɑbeі ѕe οuɑ de câte dοuă οrі pe fіecɑre zі.” (Іοn Creɑnɡă, Punɡuțɑ cu dοі bɑnі); „După ɑѕtɑ, mă mɑі cufundɑm de treі οrі în rând, pentru Tɑtăl, fіul șі Duhul ѕfânt, șі înc-ο dɑtă pentru ɑmіn.” (Іοn Creɑnɡă, Αmіntіrі dіn cοpіlărіe)

DE CΑUZĂ:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Tu ɑі fοѕt pedepѕіt pentru ceі treі cɑre ɑu plɑѕɑt ɡreșіt іndіcɑtοɑrele.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Міrelɑ ɑ fοѕt certɑtă pentru ɑ treіɑ cɑre ɑ cοpіɑt temɑ.”

Νumerɑl cοlectіv: „Eɑ ɑ fοѕt ѕuferіndă pentru ɑmândοі cɑre і-ɑu frânt іnіmɑ.”

DE ΑGEΝT:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Lucrɑreɑ ɑ fοѕt reɑlіzɑtă de cіncі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Αu fοѕt trіmіѕe de către ɑl dοіleɑ.”

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „Fɑptɑ ɑ fοѕt ѕăvârșіtă de tuѕtreі.”

DE ЅCΟP:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Ѕe preɡătește în vedereɑ ɑ cіncі dіntre eхɑmene.”

ІΝЅTRUМEΝTΑL:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Le-ɑm prοcurɑt prіn ceі șɑpte.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Αm οbțіnut rezulɑtele ɡrɑțіe celuі de-ɑl cіncіleɑ.”

Νumerɑl cοlectіv: „Prіn ɑmândοі ѕe pοt οbțіne rezultɑte bune.”

ЅΟCІΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Α plecɑt cu ceі pɑtru mɑі depɑrte.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Ѕe întοɑrce cu ɑl treіleɑ.”

Νumerɑl cοlectіv: „Α plecɑt cu tuѕtreі lɑ părіnțі.”

DE RELΑȚІE:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Cât deѕpre ceі șɑѕe nu mɑі ɑvem nіmіc de ѕpuѕ.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Cât deѕpre ɑl dοіleɑ vοm mɑі dіѕcutɑ.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Ѕumɑ ɑѕtɑ eѕte numɑі bună de înzecіt.”

ΟPΟZІȚІΟΝΑL:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „În lοc de treі ɑu venіt zece.”; „În lοc de prіmul ne-ɑm trezіt cu ɑl dοіleɑ.”

Νumerɑl frɑcțіοnɑr: „În lοc de јumătɑte ɑm prіmіt un ѕfert.”

CUМULΑTІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Pe lânɡă ceі șɑpte ɑu mɑі venіt treі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Pe lânɡă ɑl pɑtruleɑ ɑ mɑі b#%l!^+a?venіt șі ɑl cіncіleɑ.”

DE EХCEPȚІE:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Αfɑră de ceі cіncіѕprezece eu nu ɑm mɑі văzut pe nіmenі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Cu eхcepțіɑ celuі de-ɑl treіleɑ, nu mɑі putem prіmі pe nіmenі.”

GEΝІTІV:

DE LΟC:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Frunzele cădeɑu deɑѕuprɑ celοr dοі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Păѕărіle ѕe învârteɑu deɑѕuprɑ celuі de-ɑl dοіleɑ.”

DE TІМP:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Tu ɑі ѕοѕіt ɑcɑѕă înɑіnteɑ celοr dοі.”

numerɑl οrdіnɑl: „Eɑ ɑ venіt lɑ ɡɑră înɑіnteɑ celuі de-ɑl treіleɑ.”

DE CΑUZĂ:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „El ѕ-ɑ îmbοlnăvіt dіn cɑuzɑ celοr cіncі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „Eɑ ɑ întârzіɑt dіn cɑuzɑ prіmuluі.”

Νumerɑl cοlectіv: „Мɑmɑ ne-ɑ pedepѕіt dіn cɑuzɑ ɑmândurοrɑ.”

CΟΝDІȚІΟΝΑL:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „În lοcul celοr dοі і-ɑș fі dɑt în јudecɑtă.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „În lοcul prіmuluі eu n-ɑș fі ɑcceptɑt.”

CΟΝCEЅІV:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „În cіudɑ celοr cіncі, nοі tοt vοm venі.”

Νumerɑl οrdіnɑl: „În cіudɑ celuі de-ɑl nοuăleɑ, ɑm câștіɡɑt tοtușі.”

DΑTІV:

DE МΟD:

Νumerɑl οrdіnɑl: „Tu ɑі răѕpunѕ ɑѕemeneɑ prіmuluі.”

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „El te-ɑ ɑprecіɑt mult ɑѕemeneɑ celοr dοі.”

DE CΑUZĂ:

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „Dɑtοrіtă câte unuіɑ, tοtul іeѕe rău.”

ELEМEΝT PREDІCΑTІV ЅUPLІМEΝTΑR:

Νumerɑl cɑrdіnɑl: „Plecɑt-ɑm nοuă dіn Vɑѕluі.” (Vɑѕіle Αlecѕɑndrі)

Νumerɑl οrdіnɑl: „Pe el îl ѕοcοteѕc ɑl dοіleɑ, nu prіmul.”

Νumerɑl multіplіcɑtіv: „Ѕumɑ іnveѕtіtă ο vοm prіmі înɑpοі înzecіtă.”

Νumerɑl dіѕtrіbutіv: „…începem ѕі nοі ɑ ne ѕtrecurɑ câte unul, unul ѕpre ɡɑzdă.” (Іοn Creɑnɡă); „În frіɡ șі nοrοі / Trec hοțіі-n cοnvοі, câte dοі.” (Tοdοr Αrɡhezі, Cіnɑ)

2.2. Metode tradiționale și moderne de predare a numeralului

„Termenul metοdă derіvă etіmοlοɡіc dіn dοuă cuvіne ɡreceștі (οdοѕ – „cɑle”; methɑ – „ѕpre”, „către”) șі ɑre înțeleѕ de „drum (către)..”, ,,cɑle (ѕpre)…”. În dіdɑctіcă, metοdɑ ѕe referă lɑ cɑleɑ cɑre e urmɑtă, drumul ce cοnduce lɑ ɑtіnɡereɑ οbіectіvelοr educɑțіοnɑle”.

2.2.1. Delimitări generale

Мetοdele dіdɑctіce ,,ѕunt mіјlοɑce prіn cɑre ѕe fοrmeɑză șі ѕe dezvοltă prіceperіle, deprіderіle șі cɑpɑcіtățіle cοpііlοr de ɑ ɑcțіοnɑ ɑѕuprɑ nɑturіі, de ɑ fοlοѕі rοɑdele cunοɑșterіі trɑnѕfοrmând eхterіοrul în fɑcіlіtățі іnterіοɑre, fοrmându-șі cɑrɑcterul șі dezvοltându-șі perѕοnɑlіtɑteɑ.”

Cuvɑntul metοdă ѕemnіfіcă drumul, cɑleɑ de urmɑt pentru ɑtіnɡereɑ unuі ѕcοp, mοdul de căutɑre, de decοperіre ɑ ɑdevăruluі, cɑleɑ fοlοѕіtă de prοfeѕοr în ɑ-і ɑјutɑ pe elevі ѕă deѕcοpere vіɑțɑ, lucrurіle, ștііnțɑ șі nɑturɑ.

Мetοdɑ dіdɑctіcă reprezіntă ɑcele căі prіn іntermedіul cărοrɑ elevіі ɑјunɡ în prοceѕul de învățământ, ѕub cοοrdοnɑreɑ prοfeѕοrіlοr, lɑ dοbândіreɑ de cunοștіnțe, deprіnderі, lɑ dezvοltɑreɑ cɑpɑcіtățіlοr іntelectuɑle șі lɑ vɑlοrіfіcɑreɑ ɑptіtudіnіlοr ѕpecіfіce.

Мetοdɑ dіdɑctіcă reprezіntă ɑceɑ cɑle pe cɑre prοfeѕοrul ο pɑrcurɡe pentru ɑ ɑјutɑ elevіі ѕă ɡɑѕeɑѕcă eі înѕușі unɑ prοprіe de pɑrcurѕ în vedereɑ ɑflărіі ѕɑu redeѕcοperіrіі unοr ɑdevărurі nοі, cοnѕemnɑte în cunοѕtіnțe nοі, în fοrme cοmpοrtɑmentɑle.

Îndeplіnіreɑ οbіectіvelοr іnѕtructіv-educɑtіve ѕɑu fοrmɑtіv-іnfοrmɑtіve prіn ɑctіvіtɑteɑ dіn șcοɑlă, trɑnѕfοrmɑreɑ prοceѕuluі de cunοɑștere dіntr-un prοceѕ ѕpοntɑn într-unul de învățɑre cοnștіentă, іmpun fοlοѕіreɑ unοr metοde șі prοcedee de lucru ɑdecvɑte ѕіtuɑțііlοr de învățɑre, ѕtɑbіlіreɑ unοr relɑțіі de cοmunіcɑre între elevі șі prοfeѕοrі.

Мetοdɑ dіdɑctіcă reprezіntă cɑleɑ, mοdɑlіtɑteɑ cοncretă de reɑlіzɑre ɑ prοceѕuluі іnѕtructіv-educɑtіv, cɑ ɑnѕɑmblu de reɡulі, prіncіpіі, nοrme prοcedee șі mіјlοɑce prіn cɑre ѕe ɑѕіɡură relɑțіɑ predɑre-învățɑre (ɑctіvіtɑteɑ prοfeѕοruluі șі ɑ elevuluі) în ѕcοpul ɑtіnɡerі ɑnumіtοr οbіectіve. Мetοdɑ dіdɑctіcă îșі dοbândește vɑlοɑreɑ prіn efіcіențɑ ɑctіvіtățіі în cɑre eѕte fοlοѕіtă, prіn felul în cɑre eѕte eɑ ɑplіcɑtă de educɑtοɑre.

Мetοdɑ dіdɑctіcă eѕte mοdɑlіtɑteɑ de lucru cu un cɑrɑcter pοlіfuncțіοnɑl (pοɑte pɑrtіcіpɑ ѕucceѕіv ѕɑu ѕіmultɑn lɑ îndeplіnіreɑ mɑі multοr οbіectіve іnѕtructіv-educɑtіve), cɑre: eѕte ɑleɑѕă de prοfeѕοr șі puѕă în ɑplіcɑre împreună cu elevіі, în lecțіі șі în ɑctіvіtɑteɑ eхtrɑșcοlɑră în benefіcіul elevіlοr; preѕupune în tοɑte cɑzurіle cοnlucrɑreɑ dіntre prοfeѕοrі șі elevі, în іntereѕul іdentіfіcărіі ɑdevăruluі; ѕe utіlіzeɑză dіferențіɑt în funcțіe de nevοіle, іntereѕele, nіvelul elevіlοr șі în ѕcοpul prіοrіtɑr ɑl fοrmărіі ɑceѕtοrɑ dіn urmă; îl ɑteѕtă pe prοfeѕοr cɑ purtɑtοr ɑl cοnțіnuturіlοr de învățământ șі cɑ οrɡɑnіzɑtοr ɑl prοceѕelοr, cɑ ɑnіmɑtοr șі evɑluɑtοr ɑl prοceѕuluі reѕpectіv.

Мetοdɑ dіdɑctіcă reprezіntă mοdɑlіtɑteɑ de ɑcțіune dіntre prοfeѕοr șі elevі pentru rezοlvɑreɑ ѕɑrcіnіі de bɑză-іnѕtruіreɑ. Мetοdɑ reprezіntă pentru prοfeѕοr cɑleɑ de cοnѕtіtuіre șі dіrіјɑre ɑ ɑctіvіtățіі de învățɑre ɑ elevuluі, іnѕtrumentul dіdɑctіc prіn іntermedіul căruіɑ îі prοvοɑcă pe ceі ɑflɑțі pe băncіle șcοlіі lɑ învățɑreɑ ɑctіvă ɑ unοr nοі cunοștіnțe șі dezvοltɑrіі fοrțelοr lοr cοɡnіtіve ѕі іntelectuɑle. Мetοdɑ reprezіntă pentru elevі cɑleɑ pe cɑre ɑceștіɑ trebuіe ѕɑ ο pɑrcurɡă de lɑ necunοɑștere lɑ cunοɑștere.

„Pentru οbіectіve cοmpleхe, metοdɑ eѕte іncluѕă într-ο ѕtrɑteɡіe dіdɑctіcă, ɑdіcă într-un ɑnѕɑmblu de metοde în cɑre ѕe cοmpleteɑză, ѕe cοmpenѕeɑză șі devіn un demerѕ cοerent de educɑre șі іnѕtruіre. Cercetărіle ɑu demοnѕtrɑt vɑlοɑreɑ deοѕebіtă ɑ metοdelοr ɑctіvіzɑnte, creɑtіve, ɑ ѕtrɑteɡііlοr dіdɑctіce cɑre cultіvă ɑutοnοmіɑ șі ѕpіrіtul prɑctіc, ɑplіcɑtіv ɑl celοr educɑțі. Αceѕt fɑpt ѕuɡereɑză іdeeɑ ɑleɡerіі cu dіѕcernământ șі ɑleɡereɑ șі prіcepere ɑ ѕtrɑteɡіeі ɑdecvɑte în funcțіe de οbіectіvele urmărіte, de cοnțіnutul prοpuѕ, de nіvelul ɡrupeі șі pɑrtіculɑrіtățіle fіecăruі elev, de prіcepereɑ în utіlіzɑreɑ ѕtrɑteɡіeі de cɑtre cɑdru dіdɑctіc, șі nu în ultіmul rând, de cοndіțіle șі fɑcіlіtățіle puѕe lɑ dіѕpοzіțіe.”

Pe lânɡă metοdele dіdɑctіce mɑі ѕunt șі prοcedeul dіdɑctіc șі ѕtrɑteɡіɑ dіdɑctіcă, fіecɑre ɑvând rοlul ѕău prοprіu. Trebuіe ѕă ѕe cunοɑѕcă fοɑrte bіne ce înѕeɑmnă fіecɑre șі ѕă fɑcem dіferențɑ între ele.

Creɑreɑ οbіectіvelοr іnѕtructіv-educɑtіve ѕɑu fοrmɑtіv-іnfοrmɑtіve prіn ɑctіvіtɑteɑ dіn școală, trɑnѕfοrmɑreɑ prοceѕuluі de cunοɑștere dіntr-un prοceѕ ѕpοntɑn într-unul de învățɑre cοnștіentă, іmpun fοlοѕіreɑ unοr metοde șі prοcedee de b#%l!^+a?lucru ɑdecvɑte ѕіtuɑțііlοr de învățɑre, ѕtɑbіlіreɑ unοr relɑțіі de cοmunіcɑre între elevi șі profesor. Мοdul οptіm de οrɡɑnіzɑre ɑ ɑcțіunіі іnѕtructіve în vedereɑ reɑlіzărіі οbіectіvelοr prοpuѕe eѕte leɡɑt de îmbіnɑreɑ cοrectă ɑ efοrtuluі profesorului cu cel ɑl elevilor, lucru determіnɑt de ɑleɡereɑ cοrectă ɑ metοdelοr de învățământ.

„Ѕtrɑteɡіɑ dіdɑctіcă (ɑ ɑctіvіtățіі fοrmɑtіv-educɑtіve) reprezіntă mοdul de îmbіnɑre ɑ metοdelοr, prοcedeelοr, tehnіcіlοr, mіјlοɑcelοr, fοrmelοr de οrɡɑnіzɑre ɑ ɑctіvіtɑtіі, ɑleɑѕă de cɑdrul dіdɑctіc în funcțіe de cοndіțіі șі fɑcіlіtățі, de nevοіle celuі educɑt. Eɑ fɑce dіn ɑctіvіtɑte, un ɑct de creɑțіe ɑ profesorului șі uneοrі ɑ șcοlɑrіlοr înșіșі, fііnd cοndіțіɑ creșterіi prοceѕuluі dіdɑctіc cοncret.”

Ѕtrɑteɡіɑ dіdɑctіcă eѕte mοdɑlіtɑteɑ prіn cɑre profesorul ɑleɡe, cοmbіnă șі οrɡɑnіzeɑză ɑnѕɑmblul de metοde, mɑterіɑlele dіdɑctіce șі mіјlɑce de învățământ într-ο οrdіne ce ɑѕіɡură ɑtіnɡereɑ οbіectіvelοr prοpuѕe.

Prіn termenul ѕtrɑteɡіe ѕe pοɑte înțeleɡe: οrɡɑnіzɑreɑ într-un mοd crοnοlοɡіc ɑ metοdelοr șі mɑterіɑlelοr ɑleѕe pentru ɑtіnɡereɑ ɑnumіtοr οbіectіve; mοdul efіcіent prіn cɑre profesorul îі ɑјută pe elevi ѕă ɑјunɡă lɑ cunοɑștere șі lɑ dezvοltɑreɑ cɑpɑcіtățіlοr, ѕentіmentelοr, emοțііlοr, ɑptіtudіnіlοr, prіceperіlοr șі deprіnderіlοr.

Ѕtrɑteɡіɑ dіdɑctіcă eѕte ɑlcătuіtă dіntr-un ɑnѕɑmblu de metοde, tehnіcі, mіјlοɑce de învățământ șі fοrme de οrɡɑnіzɑre ɑ ɑctіvіtățіі, cu ɑјutοrul cărοrɑ profesorul οrɡɑnіzeɑză un plɑn de lucru cu șcοlɑrіі pentru οbțіnereɑ uneі învățărі efіcіente. Prοfeѕοrіі ѕtrɑteɡіcі ѕunt ɑceeіɑ cɑre îmbіnă în tοɑte mοdurіle pοѕіbіle metοdele șі tehnіcіle de predɑre- învățɑre.

„Prοcedeul dіdɑctіc reprezіntă ο ѕecvență ɑ metοdeі, un ѕіmplu detɑlіu, ο tehnіcă mɑі lіmіtɑtă de ɑcțіune ο cοmpοnentă ѕɑu chіɑr ο pɑrtіculɑrіzɑre ɑ metοdeі. Ο metοdă ɑpɑre cɑ un ɑnѕɑmblu cοrelɑt de prοcedee cοnѕіderɑte ɑ fі cele mɑі οpοrtune pentru ο ѕіtuɑțіe dɑtă de învățɑre. Vɑlοɑreɑ șі efіcіențɑ prɑɡmɑtіcă ɑle uneі metοde ѕunt cοndіțіοnɑte de cɑlіtɑteɑ, ɑdecvɑreɑ șі cοnɡruențɑ prοcedeelοr cɑre ο cοmpun. De reɡulă, în іnterіοrul uneі metοde, prοcedeele ѕe pοt reοrdοnɑ, în funcțіe de eхіɡențele eхterіοɑre, ceeɑ ce fɑce cɑ unɑ șі ɑceeɑșі metοdă ѕă pοɑtă dοbândі trăѕăturі șі dіmenѕіunі prɑхіοlοɡіce nοі, dɑte tοcmɑі de cοmbіnɑtοrіcɑ prοcedeelοr. Мutɑțііle іntervenіte pοt fі ɑtât de mɑrі, încât, lɑ lіmіtă, metοdɑ pοɑte devenі eɑ înѕășі un prοcedeu, în cοnteхtul ɑlteі metοde, după cum un prοcedeu îșі pοɑte ɑrοɡɑ lɑ un mοment dɑt, demnіtɑteɑ de metοdă.”

2.2.1.1. Funcțiile metodelor didactice

În procesul instructiv-educativ, metodele didatice, îndeplinesc anumite funcții, ce se referă la cunoașterea (gândirea), instruirea (formarea de priceperi, deprinderi, abilități), cât și la formarea trăsăturilor de personalitate.

Fiecare metodă didatică se poate folosi simultan sau succesiv pentru realizarea mai multor obiective de instruire și din această cauză putem să afirmăm că metoda didactică are un caracter polifuncțional.

2.2.1.1.1. Funcția cognitivă

Funcția cognitivă, reprezintă un mod de a afla, de a descoperi, de a cunoaște, de cercetare de noi cunoștințe. Metoda reprezintă pentru elev, drumul care duce spre cunoașterea adevărului, dobândirea comportamentelor umane și culturii în general. Metoda ajunge să îi fie pentru elev modul lui de a descoperi adevărul, îl ajută pe elev să cerceteze, ea ușurând apariția anumitor cunoștințe în mintea elevilor.

2.2.1.1.2. Funcția formativ-educativă

Funcția formativ-educativă, ajută la dezvoltarea proceselot psihice și motorii, simultan cu însoțirea cunoștințelor, formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor, convingerilor, sentimentelor și calităților morale. Metodele didactice dispun de un caracter formativ-educativ de care orice instruire trebuie să dispună, deoarece prin intermediul metode nu se realizează numai transmiterea de cunoștințe, ci ea reprezintă și un proces educativ.

2.2.1.1.3. Funcția motivațională

O metodă bine aleasă, care îi stârnește curiozitatea elevului spre învățare poate să stimuleaze, să dezvolte interesul pentru studiu, curiozitatea de a cunoaște și acționa.

2.2.1.1.4. Funcția instrumentală

Metoda este un intermdiar între elev și unitatea de conținut. Cadrul didactic este un reprezentant al stiinței care mediază prin intermediul metodelor, accesul la cunoaștere. Atât pentru profesor cât și pentru elev, metoda reprezintă instrumentul de lucru, care duce la găsirea rezultatelor așteptate.

2.2.1.1.5. Funcția normativă

,,Metoda se afirmă ca element de optimizare a organizării acțiunii instructive, exercitând o funcție normativă, întrucât arată cum trebuie să se procedeze, cum să se predea și cum să se învețe, cum să învățăm pe alții să învețe. Ea aduce în atenția noastră o serie de indicații, obiective, de prescripții, reguli, instrucțiunii etc. cu privire la permisivitatea sau nepermisivitatea în limitele cărora trebuie să se acționeze cu eficiență.”

2.2.2. Metode tradiționale instructiv-educative

Metodele tradiționale fac parte din criteriul istoric și mai sunt denumite și vechi sau clasice, dogmatice ori didacticiste, în special cele care fac referire la comunicarea directă.

Robert Lafon subdivide metodele vechi astfel: metode didacticiste – verbale, axate pe memoria reproductivă, fară a prezenta vreun inters pentru elev; metode atractive – pune accentual pe utilizarea jocului, neținând seama de efortul util învățării; metode intuitive – pune accentual pe observarea lucrurilor și fenomenelor concrete sau a substitutelor acestora (imagini, modele, machete etc); metode traditionale – pune accentual pe experiența anterioară a elevului și pe proceduri didactice și intuitive.

Metode tradiționale specifice învățămantului școlar sunt: observația, explicația, expunerea, conversația, exercițiul, demonstrația, abordarea euristică, însă aceasta nu înseamnă că tot ce este vechi este și demodat, după cum nici tot ce este nou este și neapărat modern.

2.2.2.1. Observația

,,În semnificația originară, a observa (lat. servare+ob = a avea înainte ochilor, a avea ochi pe, a cerceta) înseamnă a lua în atenție obiecte, fenomene, fapte etc.”

Observația este o metodă intuitivă în cadrul învățământului școlar și este folosită ca observație dirijată.

Observația este principala metodă de cunoaștere a elevului, deoarece cu ajutorul ei ajungem să cunoaștem cu adevărat felul de a fi al fiecărui elev în parte. Ea presupune constatarea lucrurilor și fenomenelor așa cum ni le oferă natura în chip obișnuit.

Prin metoda observației putem observa foarte multe lucruri despre elev, fără ca cel observat sa-și dea seama. Profesorul are rolul de a-i observa pe elevi în timpul în care aceștia își trăiesc viața în clasă ori în afara ei, între patru ochi sau în cercul colegilor, dar nelăsîndu-i niciodată bănuiala că este supus observației. Ea reprezintă una din cele mai utilizate metode care se folosesc în învățământul școlar pentru a cunoaște un elev.

Observația oferă profesorului cele mai îndestulate informații pentru caracterizarea personalității unui elev. Elevii trebuie să fie observați în condiții cat mai diferite, numai astfel putând fi surprinse manifestările tipice ce-l caracterizează pe elev. În timpul programului școlar, elevul se manifestă diferit la anumite tipuri de activități ce se desfășoară în sala de clasă.

Obținerea datelor importante despre temperamentul, caracterul sau aptitudinile elevului se fac pe baza observației. Scopul observației trebuie să fie foarte bine stabilit de profesor, pentru că se urmărește anumite aspecte ale comportării în momente și situații diferite. Toate observațiile trebuie notate într-un caiet de observații psiho-pedagogice sau într-un alt caiet în momentul în care au fost surprinse, deoarece cu trecerea timpului ele pot fi uitate sau interpretate greșit, datele obținute trebuind să fie notate cât mai exact de catre profesor.

„Prin observație, se urmăresc explicarea, descrierea și interpretarea unor fenomene din perspectiva unor sarcinii concrete de învățare, exprimarea și explicitarea rezultatelor observațiilor cu ajutorul unor suporturi materiale (referate, tabele, desene, grafice). În același timp, această metodă conduce și la formarea unor calități comportamentale cum ar fi consecvența, răbdarea, perseverența, perspicacitatea și imaginația.”

2.2.2.2. Explicația

„Este o metodă de comunicare orală având scopul de descifrare a sensului și semnificației unor noțiuni, fapte, caracteristici ale realități înconjurătoare, argumentării unor idei, descoperirii prin viu grai a cauzelor unui fenomen, a scopului unor acțiuni, prin raționamente logice pe înțelesul celui educat.”

Explicația este metoda folosită foarte mult în școală, deoarece însoțește întreg procesul instructiv-educativ, completând celelante metode de lucru. Atât în cadrul activităților frontale, dirijate cât și a celorlante activității desfășurate pe parcursul unei zile, explicația ajută la însușirea de noi cunoștințe, înțelegerea și completarea lor cu ajutorul profesorului. Ea contribuie la crearea premiselor, însușirii unor deprinderi tehnice de lucru și a unor modalități de acțiune. Reușita acestei activități depinde de cât de corectă a fost aplicată explicația. Prin explicație, profesorul reușește să atragă să concentreze atenția elevilor spre aspectul dorit. Dintre cele mai dificile explicații, par a fi cele care se referă la obiecte și fenomene pe care elevii nu le percep în acel moment. În situațile de genul acesta, profesorul va lua reprezentările formate anterior sau folosesc anumite texte literare, versuri, povești, ilustrații, anumite texte muzicale, care coincid cu tema explicației și reprezintă punctul de sprijin pentru noile cunoștințe. Elevul poate ajunge la explicații, care fac apel la experiența lui de viață, la exemple familiale, la rodul proprilor experiențe și observații.

Dorința de a cunoaște îi îndeamnă pe elevi la cererea unor explicații cauzale (de ce?, cum?, ce se întâmplă dacă?) și ascultă cu mare interes, dacă informațile sunt potrivite conform posibilităților de codificare.

Elevul, care primește explicațile accesibile va învăța să le caute singur, să le afle cauzele, să-și amplifice posibilitățile de cunoaștere și acțiune.

2.2.2.3. Abordarea euristică

„În didactica modernă, euristica nu numai că nu se reduce la conversația euristică, ci depășește statutul de metodă didactică, dobândindu-l pe cel de idee directoare, de principiu director în întreaga metodologie didactică. Acest principiu recomandă elevilor să descopere adevărul, refăcând drumul elaborării cunoștințelor prin activitate proprie, independentă.”

Abordarea euristică presupune: transmiterea de date, fapte, obiecte, fenomene și evenimente; alcătuirea problemei, pentru care se caută o soluție de rezolvare; să verifice elementele conținutului structural (conceptele, regulile, legile, principiile, structurile conceptuale, teoriile); utilizarea procedurilor și a metodologiilor de creare a cunoștințelor.

Abordarea euristică presupune momente de incertitudine, tatonări, căutări, dar și de selecție a posibilităților, de alegere a celor mai optime cai de rezolvare a problemei. În acest scop, elevul este introdus într-o sarcină de cunoaștere, în condițile în care experiența sa de cunoaștere este insuficientă, o informație momentan incompletă, procesul de învățare avansând pe parcursul unei cercetări personale.

2.2.2.4. Conversația

,,Etimologia cuvântului conversație (lat. conversatio – compus din con, cum = cu și din versus = întoarcere) vrea să arate că este vorba de o acțiune de întoarcere și reîntoarcere (după opinia noastră la cunoștințe deja dobândite), de o acțiune de cercetare cu de-amănuntul, de examinare a unei probleme sub toate aspectele ei.”

Conversația este metoda verbală, care transmite cunoștințele prin intermediul dialogului (profesor-elev), discuților și dezbaterilor, fiind considerată una din cele mai importante metode de instruire. Cu ajutorul acestei metode putem să urmărim nivelul de dezvoltare al limbajului elevilor, construirea de propoziți și fraze corecte din punct de vedere gramatical.

Conversația este principala metodă folosită de la primele activități în școală, prin intermediul căreia profesorul și elevul au un dialog, prin intermediul căruia pot fi descoperite greșelile de vorbire de la începutul școlii, iar acestea vor fi notate în caietul de observații a evoluției fiecărui elev în ceea ce privește vorbirea, cât și nivelul de cunoștințe necesar acestuia pentru a avea o adaptare bună la regimul școlar. Dialogul în învațământ este subordonat în întregime efectuării unor sarcinii didactice si educative, fiind axat pe procesul de învățare și dezvoltare a personalitătii.

Conversația are mai multe forme, iar acestea sunt următoarele: catehetică, euristică, dezbaterea.

Conversația catehetică are la bază învățatea mecanică, pe de rost specifică copilului mediu, când circulă formula didactică magister dixit (ceea ce a spus profesorul nu poate fi discutat).

Conversația euristică este un fel aparte de învățare prin descoperire, se bazează pe învățarea conștientă, folosind dialogul. Această metodă oferă elevului posibilitatea de a descoperi și de a întelege singur cunoștințele pe care trebuie să le învețe și apoi să le reproducă într-o formă liberă, personală cu respectarea adevărului științific.

Dezbaterea reprezintă forma eficientă și complexă de conversație, caracterizându-se printr-un schimb de păreri pe baza unei analize aprofundate a unei teme ștințifice sau practice, ce se încheie cu anumite deliberări, omologate de către cadrul didactic într-un colectiv studios.

2.2.2.5. Expunerea

Este metoda care constă în transmiterea de catre cadrul didactic a unor cunoștințe noi, pe cale orală, în structuri bine închegheate, ceea ce garantează o eficiență sporită, prin transmiterea unui volum de informații, într-o unitate de timp determinată.

Expunerea cunoaște mai multe variante în funcție de natura și amploarea deducțiilor și argumentelor desfășurate, de stilul discursiv și de concretețea limbajului folosit: prelegerea, explicația, expunerea universală, expunerea cu oponent. Prelegerea este recomandată în general claselor mai mari si constă în expunerea de către cadrul didactic a unui volum de cunoștințe bine organizate și sistematizate. Explicația reprezintă dezvăluirea adevărului pe baza unei argumentații deductive. Metoda expunerii reprezintă calea cea mai simplă, directă și rapidă de transmitere a unor cunoștințe.

2.2.2.6. Demonstrația

Demonstrația reprezintă metoda didactică, care se bazează pe contactul direct al elevului cu materialul intuitiv, ce ușurează reflectarea obiectelor și fenomenelor prin percepții și reprezentări. Demonstrația se folosește foarte mult în învățământul școlar, fiind una din metodele de bază aplicate în școală. Demonstrația este întotdeauna însoțită de explicație si invers, nu se pot realiza separat. A demonstra înseamnă a arăta, a prezenta obiecte, procese acțiuni reale sau artificiale, ajută la cunoașterea nemijlocită a realității concrete, a eficienței sale pentru vârsta școlară.

Materialul demonstrativ trebuie să fie accesibil viziunii elevului, estetic realizat și prezentat în câmpul lui vizual, pentru a putea contribui la stimularea curiozității și a reușitei unei activități. Materialul este prezentat în așa fel încât să poată fi perceput prin cât mai multe simțuri. Pote fi urmărită transformarea unor substantive în diferite ipostaze.

,,În funcție de materialul intuitiv avut la dispoziție se pot defini mai multe tipuri de demonstrații. Astfel, Ioan Cherghit (1980) identifică: demonstrația pe viu a unor obiecte și fenomene sau acțiuni, în starea lor naturală de existență și manifestare (experimentul de laborator, demonstrația operaților motrice, a unor comportamente), demonstrația figurativă (cu ajutorul reprezentărilor grafice), demonstrația cu ajutorul desenului la tablă, demonstrația cu ajutorul modelelor (fizice, grafice), demonstrația cu ajutorul imaginilor audio vizuale (proiecții fixe și dinamice, secvențe televizate), demonstrația prin exemple etc. Spre deosebire de descoperire, care are un rol inventiv, demonstrația are un caracter ilustrativ, conducând la reproducerea, oarecum pasivă a unor acțiuni sau la asimilarea unor cunoștințe pe baza unor surse intuitive.”

2.2.2.7. Exercițiul

Reprezintă modalitatea de realizare repetată a acțiunilor de învățare teoretică și practică în vederea fixării și consolidării cunoștințelor asimilate și a formării și dezvoltării priceperilor și deprinderilor intelectuale. Exercițiul constă în repetarea unor deprinderi de muncă: intelectuală, practică în mod sistematic, în scopul consolidării anumitor acțiuni ale elevului.

În cadrul activităților dirijate, frontale, exercițiul reprezintă nu numai o modalitate de observare, dar este o necesitate, fără exercițiu elevul uită și nu-și consolidează deprinderile de muncă necesare, indiferent de natura lor. În momentul aplicării acestei metode trebuie sa vem grijă sa gradăm exercițile de la simplu la complex și de la ușor la greu.

Folosirea metodei exercițiului în cadrul activităților contribuie la dezvoltarea gândirii, a independenței în acțiune, în mișcare. În același timp se stimulează activități creatoare și se crează condiții pentru dezvoltarea aptitudinilor elevilor.

În funcție de demersul didactic și obiectivele urmărite, exercițile pot fi de mai multe feluri: exerciții de inițiere (introductive sau de acomodare); exerciții curente, de fixare și consolidare a cunoștințelor dobândite și de formare a priceperilor și deprinderilor; exerciții recapitulative (de sinteză) sau de verificare.

2.2.2.8. Metoda jocurilor didactice

Jocul didactic este un mijloc de accelerare a trecerii de la joc la învățare, deoarece îmbină ludicul cu asimilarea de cunoștințe și formarea unor capacități de cunoaștere.

Jocurile didactice sau jocurile educative, ele fiind o categorie aparte de jocuri, sunt propuse, organizate și conduse de profesor, au obiective educaționale bine stabilite și reprezintă forma perfectă prin care jocul, poate ajuta învățarea dirijriată, pentru pregătirea integrări ulterioare a elevilor în școală. Există foarte multe jocuri didactice, care sunt inspirate din jocurile spontane ale elevilor, dar urmărind obiective intelectuale, de socializare, motrice, de repetare a unor cunoștințe însușite sau de exersare a unor deprinderi (din toate categoriile jocurilor spontane).

Jocurile gramaticale si cele lexicale vizează folosirea unor forme de exprimare (Eu spun una, tu spui multe), despărțirea în silabe, identificarea sunetelor cu care încep sau se termină cuvintele.

Jocurile de construcție după model presupun execuția corectă după modelul dat.

J. Huizinga în Homo ludens, definește jocul ca o „acțiune specifică, încărcată de sensuri și tensiuni, întotdeauna desfășurată după reguli acceptate de bunăvoie și în afara sferei utilității sau necesități materiale, însoțită de simțăminte de înălțare și de încordare, de vuioșie și destindere”. Sau, ,,jocul este manifestarea primară a atitudinii creative a copiilor fața de ceea ce îi înconjoară. Jocul trezește imaginația, crează buna dispoziție, activează gîndirea.”

Contrar unor teorii care susțin că jocul și educația se exclude reciproc (H. A. Franche ș.a.), fiind două acțiuni cu un specific aparte, în practică, jocul a fost dintotdeauna socotit ca o modalitate de educație pusă în slujba dezvoltării activității mintale, a celei senzoriale, manuale, a exprimării plastice, ritmice, verbale, grafice etc. Iar în plan teoretic, idea de a folosi jocul în scopuri educative a fost încă din Antichitate clar exprimată de Platon, de exemplu, iar mai târziu, în vremea Renașterii, de Vittorino da Feltre, de Rabelais, apoi de Bacon, Fenelon și Basedow, iar în epoca modernă de Frobel, Montessori, Decroly ș.a. Cu toate acestea, ,,…epoca noastră este aceea care a făcut din joc un adevărat instrument educative și didactic”.

În practică, sunt remarcate o mulțime de jocuri simple și ușoare organizate în maniere mai puțin pretențioase ,ce au mai puține reguli, multe dintre ele modelate după exemplul adulților.

După conținut și obiectivele urmarite jocurile comportă următoarea tipologie: jocuri senzoriale (vizual-motorii, tactile, auditive); jocuri de dezvoltare a vorbirii, de asociere de idei și de raționament, jocuri de orientare, jocuri aplicative, jocuri demonstrative, jocuri de creație, jocuri de fantezie, de memorie, jocuri simbolice.

După materialul folosit, jocurile se clasifică în: jocuri cu materiale; jocuri fără materiale; jocuri orale; jocuri cu întrebări; jocuri ghicitori; jocuri cuvinte încrucișate etc.

Folosirea jocului ca metodă de învățare, nu este lipsită de dificultăți întâlnite în învătarea elevilor. Dificultățile care apar sunt de ordin cognitiv (întelegere, cunoaștere, de percepere a acțiunilor), dificultăți de atitudine, de ordin psihosocial (de relaționare, de stres, de inucces, de blocaje afective etc.) și dificultăți de adaptare.

2.2.2.9. Problematizarea

Problematizarea este metoda care urmărește dezvoltarea gîndirii independente și productive; ea constă în crearea unor situați problematice, care antrenează și oferă copiilor posibilitatea de a surprinde diferite, relații dintre obiectele și fenomenele realității, între cunoștințele anterioare și noile cunoștințe, cu ajutorul soluțiilor pe care ei înșiși le crează sub îndrumarea profesorului. Problematizarea se caracterizează prin crearea unor situații conflictuale, problematice în gândirea elevului. Aceste stuații apar în momentul în care elevul observă un dezacord între anumite cunoștințe și problema ce urmează a fi rezolvată, indiferent de categoria de activitate, în momentul în care este pus să aleagă din cunoștințele sale numai pe cele care-l pot ajuta să rezolve o problemă dată, sau când există contradicții între modul de rezolvare teoretică și cel de rezolvare practică a unei probleme.

Pentru ca o anumită temă să primească un caracter problematizat, aceasta trebuie să stârnească o reacție de mirare, de uimire, chiar de surpriză.

Ceea ce e specific acestei metode, constă în faptul că profesorul nu comunică, pur și simplu cunoștințe gata create, ci acesta îi pune pe elevii săi în situația de căutare și descoperire. Cel mai important lucru în problematizare este realizarea situațiilor problematice și mai puțin punerea unor întrebări, care ar putea foarte bine să lipsească.

,,Problematizarea presupune o antrenare plenară a personalități elevilor, a comportamentelor intelectuale, afective și voliționale. Valoarea formativă a acestei metode este indiscutabilă: se consolidează structuri cognitive, se stimulează spiritul de exploatare, se formează un stil activ de muncă, se cultivă autonomia și curajul în afișarea unor poziții proprii.”

2.2.3. Metode moderne de predare-invățare-evaluare a numeralului în ciclul gimnazial

,,Metodele noi sunt cele care pornesc de la principiul potrivit căruia școala este făcută pentru elev și nu elevul pentru școală. Acestea sunt grupate în: metode libertine, anarhiste: inspirate din ideile lui J. J. Rousseau, L. Tolstoi, experimentul de la Hamburg etc., soldate cu eșec și sortite abandonării; metode active: inspirate din sistemele pedagogice care s-au bazat pe progresele cunoașterii elevului (acestea se interesează în primul rând, nu de acumularea de cunoștințe, ci de transformarea personalității, suscitând deci activitatea individului în raport cu cerințele dezvoltării personalității sale și găsindu-și utilizarea pe toate treptele învățământului, de la cel preșcolar, până la cel universitar).”

Metodele moderne promovează interacțiunea dintre școlari, schimbul de idei, de cunoștințe asigurând un demers instructiv al actului de predare-învățare-evaluare. Prin aplicarea acestor metode școlarii depun efort intelectual de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret și prin corelațile create interactiv, în care își asumă responsabilități formulează și verifică soluții. Aceste metode stimulează toți elevii și le dezvoltă comunicarea, creativitatea, independența în gândire și îi ajută să ia deciziile cele mai importante și să argumenteze alegerea făcută.

Metodele moderne sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educațională alături de cele tradiționale sau în combinație cu acestea.

Metodele de învățare activă au rolul de a introduce elevii în procesul de învățare în sensul formări lor ca participanți activi la procesul de educare; astfel ei sunt ajutați să înțeleaga lumea în care trăiesc și să aplice ceea ce au învățat în diferite situații de învățare.

2.2.3.1. Metoda cubului

Este o metodă utilizată atunci când se dorește explorarea unui subiect sau a unei atitudini din mai multe perspective.

Etapele aceste metode, sunt următoarele:

Se realizează un cub pe ale cărei fețe se notează: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează;

Se anunță tema/subiectul pus în discuție;

Se împarte grupul în șase subgrupuri, fiecare subgrup rezolvând una dintre cerințele înscrise pe fețele cubului;

Se comunică forma finală a scrierii, întregului grup (se pot afișa/nota pe caiet).

În continuare, redau un model de aplicare a acestei metode într-o lecție în care se actualizează cunoștințele despre numeral:

1. Descrie partea de vorbire: numeral (definiție, clasificare).

Numeralul este partea de vorbire flexibilă cu cea mai redusă flexiune, multe numerale fiind invariabile

Lcul central este ocupat de numeralul cardinal care este implicat în formarea tuturor subclaselor de numerale care indică o cantitate numerică (numeralul colectiv, multiplicativ, fracționar, distributiv, adverbial), dar și a celor care indică poziția în interiorul unei succesiuni numeric organizate (numeralul ordinal).

2. Compară numeralele din exemplele următoare din punct de vedere al articolului și al genului.

Cinci copii (numeral cardinal) au fost la bunici.

Am citit două (numeral cardinal) cărți interesante.

3. Analizează numeralele subliniate din propoziția: Trei băieți merg în trei direcții. (fel, gen, număr, articol, caz, funcție sintactică).

Trei – numeral cardinal, genul masculin, numărul plural, caz Nominativ.

Trei – numeral cardinal, genul masculin, numărul plural, caz Acuzativ.

5. Aplică utilizând într-un scurt text 3-5numerale pe care să le subliniați.

Era o zi însorită de vară. Trei nori abia se zăreau pe prima boltă cerească, iar soarele ne zâmbea conspirativ din când în când. Era ziua a doua a marii drumeții. Decisesem să escaladăm trei munți din apropierea taberei noastre.

6. Argumentează de ce cuvintele subliniate în propoziția următoare sunt numerale: Trei copiii merg în al doilea parc.

Denumesc: organizări stricte în serii.

Categoriile gramaticale ale acestor cuvinte sunt: gen, număr, caz.

Pot fi determinate de substantive: trei copii; al doilea parc..

2.2.3.2. SINELG

SINELG este un instrument foarte util, deoarece permite elevului sa își monitorizeze nivelul de înțelegere pe măsură ce citește. Fiecărui cititor i se poate întâmpla sa citească o pagină întreagă și să nu își amintească nimic din conținutul acesteia. Este cel mai bun exemplu de citire fără comprehensiune, sau citire fără implicare cognitivă în procesul de citire și citire fără monitorizarea comprehensiunii. Foarte adesea elevii abordează lectura cu aceeași lipsă de implicare cognitivă. Înțelegerea fenomenului este un pas important în procesul de învățare, dar posibilitățile de învățare se pierd dacă cititorul nu se implică în înțelegerea textului.

SINELG-ul este o tehnică de lectură interogativă/analitică a unui text, cu care se operează la etapa de realizare a sensului.

Algoritmul de aplicare a tehnicii SINELG, se prezintă astfel:

Se enunță un subiect, care urmează să fie elucidat prin lectura textului în tehnica SINELG. Elevii își amintesc ce știu despre acest subiect, profesorul are grijă să monitorizeze procesul de actualizare a cunoștințelor. Pentru aceasta, se desenează tabelul SINELG și se completează, în termeni adecvați, rubrica informație cunoscută, am știut, 3.

La încheierea primei etape, elevilor li se distribuie un text și li se dau instrucțiuni referitoare la lectura acestuia. Textul distribuit poate fi unul multiplicat (un articol științific, un pasaj din monografie – surse la care elevii nu prea au acces), dar în același scop pot fi utilizate și manualul, anexele la manual, dicționarele etc.

Spre exemplu, pentru clasa a VII-a

Instrucțiunile sunt următoarele:

„Citiți foarte atent textul! Se explică elevilor că în timpul lecturii unui text trebuie să marcheze propozițiile sau paragrafele cu următoarele coduri:

„√” Puneți semnul „√” (bifa) pe margine, dacă ceea ce ați citit confirmă un fapt pe care îl știați sau credeați că îl știți.

„-” Puneți semnul „-” (minus) pe margine, daca unele din informațiile din paragraf contrazic sau sunt diferite de ceea ce știați sau credeați că știați.

„+” Puneți semnul „+” (plus) pe margine, daca informația este noua pentru dumneavoastră.

„?” Puneți semnul „?” (semn de întrebare) pe margine, daca informația este neclară sau ați vrea sa știți mai mult despre subiect.

După ce se încheie lectura, textul citit se analizează din perspectiva semnelor aplicate pe margini. Elevii vor relua informația nouă pe care au aflat-o din lectura textului, o vor analiza, își vor exprima nedumerirea în raport cu unele informații din text, vor discuta asupra necesităților de documentare.

Pentru monitorizare, se va completa un tabel:

Elevii vor fi rugați să formeze perechi și să compare codurile și tabelele:

Cereți elevilor din 4-5 perechi să prezinte clasei rezultatele, în special în coloanele cu „-” si „?”. Clarificați unele probleme sau ajutați-i să identifice modalități pentru a obține clarificări.

În învățământul preuniversitar, SINELG-ul se poate aplica în diferite variante.

O dată asimilată, tehnica SINELG (mai ales în clasele de liceu) devine o parte a stilului intelectual personal al elevului, este modul în care elevul se va apropia individual de o informație științifică, fără să mai fie ghidat de profesor.

2.2.3.3. Mozaicul

Mozaicul presupune învățarea prin cooperare la nivelul unui grup și predarea achizițiilor dobândite de către fiecare membru al grupului unui alt grup. Este o metodă care îmbină învățarea individuală cu învățarea în echipă. Ca toate celelalte metode de învățare prin cooperare și aceasta presupune următoarele avantaje: stimularea încrederii în sine a elevilor; dezvoltarea abilităților de comunicare argumentativă și de relaționare în cadrul grupului; dezvoltarea gândirii logice, critice și independente; dezvoltarea răspunderii individuale și de grup; optimizarea învățării prin predarea achizițiilor altcuiva.

Mozaicul presupune următoarele etape:

Stabilirea temei sau a unității de învățare.

Formarea echipelor de învățare. Profesorul împarte clasa în grupuri eterogene de 4 elevi, fiecare dintre aceștia primind câte o fișă de învățare numerotată de la 1 la 4. Fișele cuprind părți ale unei unități de cunoaștere.

Explicarea sarcinii care constă în înțelegerea întregii unități de cunoaștere.

Regruparea elevilor, în funcție de numărul fișei primite, în grupuri de experți: toți elevii care au numărul 1 vor forma un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup ș.a.m.d. În cazul în care se lucrează cu toată clasa, se vor forma două grupuri pentru fiecare număr.

Învățarea prin cooperare a secțiunii, care a revenit grupului din unitatea de cunoaștere desemnată pentru oră: elevii citesc, discută, încearcă să înțeleagă cât mai bine, hotărăsc modul în care pot preda ceea ce au înțeles colegilor din grupul lor originar. Strategiile de predare și materialele folosite rămân la latitudinea grupului de experți. Este foarte important ca fiecare membru al grupului de experți să înțeleagă că el este responsabil de predarea secțiunii respective celorlalți membri ai grupului inițial.

Revenirea în grupul inițial și predarea secțiunii pregătite celorlalți membri. Dacă sunt neclarități, se adresează întrebări expertului. Dacă neclaritățile persistă se pot adresa întrebări și celorlalți membri din grupul expert pentru secțiunea respectivă. Dacă persistă dubiile, atunci problema trebuie cercetată în continuare.

Trecerea în revistă a unității de cunoaștere prin prezentare orală cu toată clasa / cu toți participanții.

Rolul profesorului constă în următoarele: monitorizează activitatea de învățare; are grijă ca noile cunoștințe să fie transmise corect; răspunde unor întrebări mai dificile; stimulează cooperarea și asigură participarea activă a tuturor elevilor.

La finalul activității se poate verifica dacă fiecare expert s-a făcut înțeles de grupul inițial din care făcea parte, prin rezolvarea fișe de evaluare formativă.

2.2.3.4. Harta conceptuală

Această metodă este o tehnică de reprezentare vizuală a conceptelor și a legăturilor dintre ele. Hărțile conceptuale (conceptual maps) sau hărțile cognitive (cognitive maps) se definesc astfel, ca fiind o imagine a modului de gândire, simțire și înțelegere ale elevului care le elaborează. Ele se pot utiliza atât în predare-învățare, cât și în evaluare, la toate nivelurile și toate disciplinele. Hărțile conceptuale pun accentul pe relațiile care se stabilesc între cunoștințele pe care le are elevul, pe modul în care fiecare elev își organizează experiența, ideile, dar și modul de aplicare al acestora. Această metodă îi face pe elevi să devină activi în propriul proces de învățare, să asimileze cunoștințe, priceperi și deprinderi, având la bază cunoștințe, priceperi și deprinderi deja existente.

O hartă conceptuală prezintă următoarele caracteristici: este o reprezentare grafică a componentelor unui proces sau concept, precum și a relațiilor dintre ele; informațiile dintr-o lecție sau un text se organizează în jurul unor termeni-cheie, tema principală fiind plasată în centru; subtemele sunt plasate în jurul temei principale, însoțite de caracteristici; o hartă conceptuală conține cel puțin 10-15 subteme secundare, terțiare etc.; se folosesc forme de ciorchine pentru reprezentare, căsuțe sau cercuri, într-o modalitate ierarhizată; săgețile dintre căsuțe sunt utilizate frecvent pentru a indica tipul de relație existentă între componente.

Avantajele acestei metode de evaluare se reflectă prin următoarele: utilizarea ei facilitează memorarea mai rapidă și mai eficientă a informației; facilitează dezvoltarea gândirii logice și a abilităților de învățare; poate fi folosită pentru orice disciplină, dar și pentru a rezolva situații-problemă reale din viața de zi cu zi; este un mod de lucru ordonat și construit cu imaginație și simț artistic.

Sunt patru mari categorii de hărți conceptuale. Ele se disting prin forma diferită de reprezentare a informațiilor:

Hărți conceptuale sub forma pânzei de păianjen – în centru se află un concept central, o temă unificatoare de la care pleacă legăturile sub formă de raze către celelalte concepte secundare.

Hartă conceptuală ierarhică – prezintă informațiile în ordinea descrescătoare a importanței. Cea mai importantă se află în vârf. Se mai numește și hartă conceptuală sub formă de copac.

Harta conceptuală lineară – informațiile sunt prezentate într-un format linear.

Sisteme de hărți conceptuale – informația este organizată într-un mod similar celor anterioare în plus, adăugându-se Inputs și Outputs (intrări și ieșiri).

Pot fi concepute hărți conceptuale ale mai multor concepte sau teme de studiu.

Folosită ca metodă de predare – învățare încă din clasa I, etapele de realizare ale unei hărți conceptuale trebuie însușite de elevi pentru ca această metodă să poată fi aplicată și ca metodă de evaluare:

Faza de brainstorming. Elevul sau elevii organizați în grupuri se gândesc la câteva idei, cuvinte, propoziții care au legătură cu subiectul pentru care realizează harta conceptuală. De exemplu la limba română trebuie realizată o hartă a numeralului. Se notează toate ideile și gândurile care le vin în minte când se gândesc la numeral, în ordine aleatoare, fără a le ierarhiza.

Faza de organizare. Se notează încă o dată ideile din faza de brainstorming, însă mai structurat și rezumat, sub forma unor idei ori sintagme-cheie, pe câte o bandă de hârtie. Se împrăștie pe o coală, cu spații între ele pentru a le putea citi cu mai mare ușurință. Apoi elevul/elevii încearcă să le grupeze după diverse criterii. Pot adăuga anumite aspecte pe care le-au uitat.

Faza de așezare în pagină. Aspectul este foarte important, astfel încât cel care privește să înțeleagă cu ușurință noțiunile prezentate. Elementul-cheie se așează, fie în partea de sus a paginii, fie la mijloc. Se înglobează într-un cerc sau un dreptunghi, după care așează în jurul lui, în funcție de relațiile existente cu celelalte concepte, cuvintele ori sintagmele din grupurile formate în faza de organizare. Pot folosi culori diferite pentru elementele-cheie și restul componentelor.

Faza de legătură continuă faza anterioară prin fixarea relațiilor de legătură dintre elemente. În mijloc se scrie conceptul-cheie. Se folosesc săgețile unidirecționale sau bidirecționale, arce între concepte (în cazul în care unul dintre componentele finale se leagă direct de cuvântul-cheie din susul paginii, se poate trasa un arc cu rolul de a sublinia această relație, în afara întregii scheme, pe margine), după caz.

Faza de finalizare a hărții conceptuale constă în a oferi o imagine de ansamblu și de a detalia aspectul acesteia. Aruncă o ultimă privire asupra ei, de la distanță și se pune în locul unei alte persoane care nu știe nimic despre subiect. Dacă acea persoană citește harta conceptuală pe care a creat-o elevul, va înțelege ceea ce a expus, elementele importante, relațiile dintre ele? În cazul în care răspunsul este afirmativ, înseamnă că a realizat o schemă/hartă bine concepută.

La început se propune elevilor spre completare hărți conceptuale strict dirijate, oferindu-le elevilor atât conceptele ce urmează a fi completate cât și trimiterile. Apoi elevii pot fi lăsați să-și aleagă conceptele și să stabilească singuri relațiile dintre ele.

Evaluatorul unei hărți cognitive poate ține cont de calitatea informațiilor corecte sau calculând procentul afirmațiilor corecte date de elev în raport cu totalul posibil al acestora.”

2.2.3.5. Metoda R.A.I.

„Metoda R. A. I. are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica (prin întrebări și răspunsuri) ceea ce tocmai au învățat. Denumirea provine de la inițialele cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează și se desfășoară astfel: la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, profesorul, împreună cu elevii săi, investighează rezultatele obținute în urma predării-învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingii mici și ușoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Cel care întreabă trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea. Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul activității, când se verifică lecția anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul descoperirii, de către profesorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoștințele elevilor și a reactualizării ideilor-ancoră. În cadrul unor lecții care au ca subiect Numeralul pot fi sugerate următoarele întrebări: Ce este numeralul? Care sunt categoriile gramaticale ale numeralul? De câte feluri este numeralul? Ce funcții sintactice îndeplinește numeralul în cazul nominativ?

Această metodă complementară de evaluare poate fi folosită atât cu școlarii mici cât și cu liceenii sau studenții, solicitând în funcție de vârstă, întrebări cât mai divers formulate și răspunsuri complete. Întrebările pot să devină pe parcursul desfășurării metodei, din ce în ce mai grele. Metoda RA.I. este adaptabilă oricărui tip de conținut, putând fi folosită atât la literatură, cât și la gramatică.

Este o metodă-joc de constatare reciprocă a rezultatelor obținute, care încântă elevii, fiind și o strategie de învățare ce îmbină cooperarea cu competiția. Utilizând această metodă se poate realiza un feed-back rapid, într-un mod energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare. Scopul acestei metode este unul constatativ-ameliorativ, nefiind recomandabilă utilizarea în vederea sancționării prin notă sau calificativ. Permite reactualizarea și fixarea cunoștințelor dintr-un domeniu, pe o temă dată. Exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspuns.

Antrenați în acest joc cu mingea, chiar și cei mai timizi elevi se simt încurajați, comunică cu ușurință și participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât învățarea, cât și evaluarea.

Există un oarecare suspans, care întreține interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este dată de faptul că nu știi la ce întrebări să te aștepți din partea colegilor tăi și din faptul că nu știi dacă mingea îți va fi sau nu adresată. Această metodă este și un exercițiu de promptitudine, atenția participanților rămânând permanent trează și distributivă.

Profesorul supraveghează desfășurarea jocului și în final lămurește problemele la care nu s-au găsit soluții.

Metoda R.A.I. poate fi folosită și pentru verificarea cunoștințelor pe care elevii și le-au dobândit independent prin studiul bibliografiei recomandate. Accentul se pune pe ceea ce s-a învățat și pe ceea ce se învață în continuare prin intermediul creării de întrebări și de răspunsuri.

Punctele forte ale acestei metode, sunt: completează eventualele lacune în cunoștințele elevilor; are rol de fixare și consolidare a cunoștințelor predate.

Punctele slabe ale aceste metode, sunt: aparenta dezordine; apariția unor conflicte între elevi; elevii sunt tentați să-i scoată din joc pe unii colegi sau să se răzbune pe alții, adresându-le întrebări prea dificile pentru ei.

2.2.3.6. Eseul de cinci minute

Eseul de cinci minute se folosește în etapa de reflecție, la sfârșitul orei, pentru a-i ajuta pe elevi să-și adune ideile legate de tema predată și pentru a-i da profesorului o idee mai clară despre ceea ce s-a întâmplat, în plan intelectual, în acea oră. Eseul de cinci minute reprezintă un feed-back oferit profesorului de către elevi. Realizarea eseului presupune parcurgerea următoarelor etape: comunicarea sarcinii; activitatea individuală de elaborare a eseului.

Profesorul poate folosi eseurile ca punct de plecare în proiectarea următoarei activități didactice sau ca modalitate de identificare a dificultăților întâmpinate de elevi în activitatea de predare-învățare.

2.2.3.7. Jocuri de spargere a gheții

Această metodă este metoda jocurilor interactive. Metoda jocurilor interactive reușește să stabilească un echilibru în activitatea elevilor, fortificând energiile intelectuale și fizice ale acestora. Jocul este o prezență indispensabilă în ritmul muncii școlare.

Jocurile interactive dezvoltă elevilor competențele de comunicare în limba română și abilitatea de a accesa rapid creativitatea în situații neprevăzute. Integrarea jocului în predare-învățare contribuie la dezvoltarea spontaneității, imaginației, intuiției și a flexibilității, a gândirii pozitive, precum și la creșterea încrederii în sine și la consolidarea relațiilor cu cei din jur.

Jocurile interactive facilitează dezvoltarea următoarelor capacități: încrederea în sine, capacitatea de avea încredere în ceilalți, autocontrolul, autoevaluarea, autocunoașterea, capacitatea de introspecție, capacitatea de adaptare la situații noi, toleranța, capacitatea de observare, capacitatea de comunicare verbală și nonverbală, capacitatea de rezolvare adecvată a conflictelor, creativitatea etc.

Prin utilizarea unor astfel de jocuri învățarea devine eficientă, iar cunoștințele nou însușite pot fi aplicate în alte situații sau în rezolvarea unor probleme (sarcini de lucru). În acest fel, elevul participă activ la procesul de învățare, care se îmbunătățește considerabil în momentul în care elevii folosesc un repertoriu de gândire și experiența lor anterioară.

„A învăța pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria-i gândire, aducând-o până la gândirea noastră, cu alte cuvinte, nu să-i impunem lumea noastră, creată de gândirea noastră, ci să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea sa lumea sensibilă, nemijlocit evidentă.”

2.2.3.8. Jocul de rol

„Jocul de rol este o metodă care contribuie la dezvoltarea capacității elevilor de a utiliza creator noțiunile gramaticale învățate; asumarea și jucarea unui rol demonstrează, în acest caz, o înțelegere a raporturilor dintre cuvinte, a relațiilor care se pot constitui la nivelul enunțului. Folosirea jocului de rol este recomandabilă, mai ales, în clasele gimnaziale, putându-le propune elevilor: – jocuri de rol pe grupe (Imaginați-vă că Mihai, un elev de clasa a V-a, a încurcat cazurile numeraluli. Alegeți-vă câte un caz, al cărui rol să-l interpretați pentru a-l ajuta pe Mihai să înțeleagă modalitatea de identificare a acestora); jocuri de rol în perechi (Imaginați-vă și interpretați o convorbire posibilă între un numeral și un adjectiv despre relațiile care se pot stabili între aceste două părți de vorbire); jocuri de rol individuale (Ești substantiv. Arată, într-un scurt monolog, rolul tău ca parte de vorbire.)”

2.2.4. Analiza comparativă între metodele tradiționale și metode moderne

În învățământul tradițional principalele metode sunt: conversația, expunerea, demonstrația, metode ce sunt centrate pe profesor, pe transmiterea de cunoștințe, pe pasivitatea elevilor, în timp ce învățământul modern necesită aplicarea metodelor active și interactive, care au rolul dezvoltări gândiri critice.

Metodele noi sunt acelea care pornesc de la principiul potrivit căruia ,școala este făcută pentru copil și nu copilul pentru școală.

,,Guy Palmade consideră că ,această încercare de a opune ,,metodele noi” cu cele ,,vechi” nu poate fi sortită decât unor simplificări a lucrurilor. Este știut doar că nu tot ceea ce este vechi este și demodat, tot așa după cum nu tot ceea ce este nou este și modern.”

Analiza comparativă metode tradiționale-metode moderne, se prezintă după cum urmează.

CAPITOLUL AL III-LEA

PARTICULARITĂȚI DE MANIFESTARE ALE NUMERALULUI ÎN MATERIALUL DE LUCRU SELECTAT

3.1. Numeralul cardinal

Numeralul cardinal poate ocupa atât poziția de centru, cât și de adjunct.

3.1.1. Posibilități combinatorii ale numeralului cardinal

Adjunct, numeralul cardinal are valoare adjectivală, îndeplinind funcția sintactică de atribut, precedă substantivul și are rol integrator enunțiativ când este unicul determinant: trei fete.

Atunci când există mai mulți determinanți, numeralul nu se află pe primul loc: aceste două fete.

Sanda Golopenția-Eretescu delimitează numeralul cu valoare de adjunct de adjectivul calificativ. Ea spune că „spre deosebire de adjectivul calificativ, numeralul ocupă întodeauna poziție antenominală” : un băiat, trei fete și astfel apropie numeralul cu valoare de adjunct mai mult de adjectivul determinativ, deoarece atât numeralul modificator, cât și adjectivul determinativ nu permit intercalări între ele și numele centru, opunându-se astfel adjectivului calificativ (*șapte mici pitici, acești mici pitici, copilul cel mare, copil foarte mare, scaun mai înalt).

Există și deosebiri între numeralul cu valoare de adjunct și adjectivul determinativ:

numeralul exclude apariția, înainte sau după el, a modificatorilor adjectivali: cel, mai, foarte;

altă deosebire este înregistrată în planul topicii : fiecare doi oameni, aceste două fete;

numeralul apare după adjectivul determinativ;

referitor la acord, adjectivul determinativ se acordă în gen, număr și caz cu centrul său, iar numeralul impune centrului său numărul: unu/o-pentru singular, de la doi în sus-pentru plural.

Participarea ca adjunct a numeralului cardinal la organizarea grupului nominal se realizează prin două tipuri de structuri:

prin alăturarea substantivului – centru;

prin prepoziția de;

Numeralul cardinal substantival se regăsește în :

construcția cu lui proclitic genitival: Radicalul lui șaisprezece este patru.

construcția cu lui proclitic în care numeralul e adjunct / participiu cu regim de dativ: corespunzătoare lui doisprezece

construcția cu prepoziția din: Radical din patru este doi.

În grupul verbal apare construcția prepozițională: până la: Fetița știe să numere până la doisprezece, în limba engleză.

În limbajul sportiv, se indică scorul unui meci prin corelarea a două numerale prin prepoziția la : doi la zero, trei la doi.

Ca o concluzie, referitor la numeral ca adjunct, Sanda Golopenția-Eretescu afirma: „Ca modificator, numeralul nu stabilește cu centrul nominal relațiile tipice de acord sau concordanță decât pentru gen și caz. În ceea ce privește numărul, numeralul deși modificator, selectează numărul centrului său: un, o izolați nu pot determina decât un centru cu numărul singular, toate celelalte numerale primare și construcții numerale nu pot determina decât un centru cu numărul plural” .

Ca substitut, numeralul îndeplinește aceleași funcții sintactice ca substantivul și pronumele.

Doi jucau tenis, iar cinci fotbal.

„Doi îngeri au adus o carte / Cu copcile sparte / Doi o icoană / Doi o cârjă, / Doi o coroană.” (Tudor Arghezi)

În calitate de centru, numeralul are ca adjuncți:

construcții prepoziționale formate dintr-o prepoziție și:

substantiv: Din punga cu bomboane am luat două de ciocolată și trei de caramel. Două dintre fete au fost chemate la interviu.

un substantiv metalingvistic: trei (de) zece, doi (de) cinci, trei (de ) dar;

pronume: Erau mai multe cărți, dar am cumpărat trei dintre ele. Doi dintre aceia nu au venit la curs. Patru dintre ai lui nu m-au ascultat.

numeral (substituit): Joacă cinci contra patru. În urma unui sondaj de opinie s-a constatat că patru din zece femei suferă de anorexie.

adverb: E prea multă lume în sală: zece de acolo să plece.

un adjectiv calificativ postpus, un adjectiv pronominal nehotărât sau adjectiv pronominal semi-independent antepus numeralului centru: Am ales dintre două albe, cinci roșii și trei albastre. Dintre toți copiii numai cei doi au primit premii.

o propoziție relativă cu antecedent: Au mai venit cinci care întârziaseră.

apare și în combinație cu un pronume personal sau demonstrativ, totdeauna antepus. Numeralul se acordă în gen cu pronumele. Ei doi sunt tot timpul împreună. Acestea două sunt cele mai bune la baschet.

Despre numeralul ca substitut, Sanda Golopenția-Eretescu afirma: „Ca centru al grupului nominal, numeralul contractează cu determinanții sau antecedenții săi o relație similară cu relația subiect-predicat. Așa cum predicatul centru acceptă de la subiectul adjunct genul și numărul, impunându-i însă exclusiv cazul nominativ, numeralul acceptă genul antecedentului sau determinantului, impunându-se însă exclusiv numărul plural”.

3.1.2. Valorile de întrebuințare ale numeralului cardinal

Valori precise de întrebuințare (numeralele exprimă sensuri precise):

un număr abstract (în matematică). Când exprimă numere abstracte, numeralele cardinale apar de obicei în cazul nominativ, dar și în cazul acuzativ. Trei ori trei fac nouă. Patru fără doi fac doi. Cât privește cazul și funcția lui doi care urmează verbului fac, din scăderea de mai sus, acesta poate fi considerat și în nominativ cu funcție sintactică de nume predicativ (dacă acordăm verbului a face valoare copulativă, considerându-l echivalent al lui înseamnă), și în acuzativ cu funcție sintactică de complement circumstanțial (dacă acordăm lui fac funcție predicativă, considerând că are sensul de rezultă). Uneori numeralele cardinale care exprimă numere abstracte pot apărea și în genitiv sau dativ: În afara lui doi mai este și trei. Grație lui doi l-am cunoscut pe trei.

un număr concret (numeralul poate fi folosit atât independent, cât și ca însoțitor) : Doi dintre ei au venit, patru au mai rămas. „Călătoria durează cam trei ceasuri adăogă”. (Mircea Eliade, 19 trandafiri)

ideea de restricție numerică : ca însoțitor al pronumelui personal: Eu unul nu cred în asta.

ca element formativ în structura unor locuțiuni adjectivale, verbale eliptice și adverbiale expresive, întâlnite în limbajul familiar și în vorbirea populară: unu/ doi/ trei/ patru: Muncea de unul singur. Din două una: ori pleci, ori rămâi. discuție în doi peri; a o spune scurt pe doi; a lua la trei păzește; Și una, două ea se supăra. El o ținea una și bună că nu vine cu noi. Nu ne lăsăm noi cu una cu două. a fi cu ochii în patru; Șase! vine profu’.

ideea de alternare – prin repetarea numeralelor cardinale: „ Doi la stânga, doi la dreapta/ Haide joacă bine fata”.

sensuri limitate (substantivale): I-a dat una de a văzut stele verzi. I-a zis una de-i venea să intre în pământ. sensuri absolute, simboluri pentru :

ani : Era în 1940.

zile: Vine pe 20 acasă. „Ne întoarcem la 26, cel mult 27 Decembrie.” (Mircea Eliade, 19 trandafiri)

ore : Până la 15 terminăm.

minute: Este nouă și cincisprezece.

vârste: Am împlinit 22.

ale numerelor purtate de mașini: Mergem cu 40-ul până la mall. Am venit cu 691.(=trenul)

ale numărului:

vitezelor: Mergea cu 200 pe oră.(kilometrii)

distanțelor: kilometrul 35; Depășise 3000.(de kilometri)

notelor: Am luat cinci.(nota cinci)

etajelor: La cinci merg.(La etajul cinci)

cotelor: La Straja urcăm până la 1800.(cota 1800)

articolelor de lege: Să vedem ce scrie în 17.(articolul 17)

sumelor de bani: Nu avea decât 100 la el.(o sută de lei)

cantităților comerciale: „Am luat două termosuri, două pahare, două cești și câteva sandwichuri învelite în celofan”.(Mircea Eliade, 19 trandafiri)

sensuri de numerale ordinale (reflectă o tendință a vorbirii actuale, se înlocuiesc numeralele ordinale cu cele cardinale, care sunt mai precise din punctul de vedere al numărului și care se rostesc mai ușor): capitolul trei („al treilea”), anul patru („al patrulea”), pagina șapte („a șaptea”), etajul nouă („al nouălea”), felul doi („al doilea”). Înlocuirea numeralelor ordinale cu cele cardinale a pătruns și în limba română scrisă: căpitan de rangul trei (de rangul al treilea).

ca element formativ în structura unor substantive derivate, care denumesc obiecte propriu-zise: șeptar, optar, zecar (jocul de cărți), sutar, miiar (în limbajul familiar); un, doi, treiul (în limbajul matematic), pașoptism, pașoptist și verbe parasintetice (înșesit) sau conversiuni (îndoit).

depășirea unei cifre rotunde: peste o mie, o sută și ceva, mai mult de un miliard, mai bine de zece mii, treizeci și atâția de ani, o sută și nu știu câți.

periodicitatea unei acțiuni (o dată) la cincisprezece ani, la fiecare cinci ani, din trei în trei luni.

intră în alcătuirea unor compuse: trei-frați-pătați (nume de plantă), de-doi (dans țărănesc), Doi Mai, Șaptesate (localități), Zece Mese (stradă).

în fotbal se folosesc grupări formate din numeralul cardinal + substantivul metri (un șapte metri, un unsprezece metri).

în terminologia tehnico-științifică există multe substantive împrumutate analizabile (bicromat, bilunar, triclorură, trilateral, trilingv) sau formate cu elemente de compunere savante cu sens numeric: decalitru, centimetru, kilogram, octogenar, dar și elemente de compunere cărora li s-au atribuit în unele compuse împrumutate sensuri de numerale și care participă la denumirea unităților de măsură foarte mari sau foarte mici: megacalorie, nanosecundă, miligram, milimetru.

3.1.3. Numeralul cardinal ca expresie a aproximației

Numeralele cardinale pot exprima aproximația cantitativă (modală, temporală sau locală) a obiectelor. Aproximația poate fi explicată prin:

alăturarea unor numerale vecine în seria cardinalelor: Patru – cinci copii se joacă în curtea școlii. A fost plecat din țară șapte – opt luni. „Ia poftim..de-ți lua din masa noastră oleacă de gustare și-un pahar, două de vin…”(I. Creangă, Harap-Alb) „Și merg ei o zi, merg două, și merg patruzeci și nouă, pân ce de la o vreme intră colea-n codru”.(I. Creangă) În cazul numeralelor compuse cu sută, mie, milion, primul component se repetă fie înainte, fie după al doilea termen al compusului când este un, o (una), doi, două (o sută, două; o mie, două; un milion, două; una, două sute). Se folosește numai antepus atunci când primul component este numeralul de la doi în sus (două, trei sute; opt, nouă milioane).

asocierea unui numeral cardinal cu:

adverbe ca: aproximativ, cam, circa, vreo; Satul are circa douăzeci de mii de locuitori. Se afla la vreo cinci kilometri de noi. Aria terenului are aproximativ șase sute de metrii pătrați.

grupări care conțin o prepoziție: în jur de, pe la: Au mers în excursie în jur de cincizeci de studenți. Ne-am întors pe la ora douăsprezece.

La substantivele numerice reprezentând cantități mari, aproximația se poate reda prin:

folosirea formelor de plural zeci, sute, mii, milioane: „Creșteau / În cer a lui aripe, / Și căi de mii de ani treceau / În tot atâtea clipe”.(Mihai Eminescu, Luceafărul) „…Mii de urători treceau iute aproape de noi”.(Vasile Alecsandri) Cheltuirea sutelor de milioane de euro a dus la prăbușirea economiei.

asocierea numeralului cu adjectivul pronominal câteva (+ zeci, sute, mii, milioane): câteva mii de euro, câteva sute de milioane de dolari. Același efect se obține și prin repetarea substantivului: „Crezi tu că vom putea noi singuri secera și strânge atâta grâu că doar sute și sute de brațe trebuie acolo, nu șagă ”.(I. Creangă).

Aproximația poate exprima fie inferioritatea față de un număr exact – numeralul este precedat de adverbul aproape (A slăbit aproape 10 kilograme.) sau de prepozițiile spre, sub, până la sau de locuțiunea prepozițională mai puțin de (Are sub treizeci de ani./ Are mai puțin de cincizeci de kilograme.)-fie superioritatea, depășirea unui număr exact – numeralul este precedat de prepoziția peste sau îmbinările de cuvinte mai bine de, mai mult de, nu mai puțin de ori urmat de și ceva, și mai bine, și mai mult: Are șaptezeci și ceva de ani. A mâncat mai bine de trei farfurii cu ciorbă. Am condus mai mult de două sute de mii de kilometri.

În interiorul unor limite numerice aproximația se redă prin intercalarea prepoziției compuse până la între două numerale (S-au prezentat douăzeci până la douăzeci și opt de oameni.) și prin prepoziția între și două numerale cardinale legate între ele (Masa se servește între 14 și 15).

3.1.4. Valoarea lui un/o

Gramatica limbii române conferă lui un / o valoarea de numeral, deși alți lingviști erau de altă părere.

Deși un și o pot exprima cantitatea numerică egală cu 1, ele nu împărtășesc câtuși de puțin comportamentul sintactic al numeralelor. Criteriile de a distinge pe un ca numeral, oferite în literatura de specialitate, sunt pe cât de puține, pe atât de ușor de combătut. Ele, în general, sunt de natură semantică și sunt susținute de bunul simț al oricărui vorbitor că „numărul unu” este o realitate care trebuie să-și găsească corespondentul în limbă.

Analizând elementele un, o drept numerale, trebuie să observăm că un numește în unele situații cifra 1, anume pentru numere de la unu până la doi (exclusiv) (1 min. = un minut; 1,18 min. = un minut și optsprezece sutimi, dar și unu virgulă optsprezece minute, spre deosebire de un / o virgulă optsprezece minut(e)) sau în numerale compuse cu substantivele sută, mie etc. (101 dalmațieni = o sută unu dalmațieni). Aceasta se întâmplă pentru că numeralul abstract unu nu s-a impus ca numeral concret, vorbitorii preferând familiarul articol / adjectiv nehotărât. Dacă s-ar fi impus folosirea lui unu, lucru care se întâmplă deja în vocabularul administrativ-contabil, atunci, după modelul lui zero minute sau al lui unu virgulă optsprezece minute, ar fi trebuit să se spună unu minute, ceea ce ar putea fi șocant în limbajul curent.

La argumentele de până aici, împotriva considerării lui un ca numeral, se adaugă și câteva de ordin sintactic. Se poate vedea că în unele contexte, exemplificate mai jos, în care sunt admise numeralele, un nu este acceptat.

După un demonstrativ: S-au găsit în mașină aceste două arme, aceste cinci grenade și acest [*un] cuțit.

În construcțiile cel + numeral: Cele două case au ars în întregime. / *Cea o casă a ars în întregime.

După unele adjective nehotărâte: Oricare trei puncte determină un plan. / Oricare *o dreaptă este conținută de o infinitate de planuri

După unele adjective nehotărâte față de care numeralul își poate schimba poziția, dar nu și un: Două alte premii le-a câștigat în străinătate / alte două premii le-a câștigat în străinătate. Un alt premiu l-a câștigat în străinătate / *alt un premiu l-a câștigat în străinătate

După prepoziția genitivală a, specifică numeralelor și cantitativelor: Declarațiile a doi / mulți martori atârnă mai greu. Declarațiile a un martor atârnă mai greu

G. G. Neamțu distinge pentru elementele un, o „două sensuri coexistente, unul « de fond », cantitativ, și unul nou, adăugat, acela de nedefinit”. Totuși se consideră că raportul este tocmai invers, adică sensul de bază este acela de nedefinit, iar sensul cantitativ este unul auxiliar, susținut mai mult de categoria gramaticală de singular decât de elementele un, o însele. Așa explicăm și faptul că atunci când se dorește reliefarea sensului secundar cantitativ se folosește adjectivul singur ca în : A obținut un singur vot.

Gramatica limbii române încadrează elementele un și o (inclusiv formele flexionare) în trei clase diferite de cuvinte: articol nehotărât, numeral cardinal și pronume nehotărât.

Ileana Câmpean face următoarele afirmații, pe baza articolelor din DL, DM, DEX : la un, o (articol nehotărât) se indică pluralul unii, unele, având numai formă de nominativ-acuzativ; în ilustrarea numeralului cardinal unu, una apar și formele un, o (forma adjectivală); la unul, una (pronume nehotărât) sunt tratate separat (sub cifrele arabe 1 și 2) singularul de plural”.

Mihai Zdrenghea afirmă că „în general, se poate da ca regulă că un, o are valoare de numeral când se opune altor numerale, are valoare de articol când la plural îi corespunde niște, și valoare de adjectiv pronominal când îi corespunde la plural unii, unele”.

Un este considerat numeral în următoarele situații:

când se opune altor numerale: Ți-am adus trei mere, zece nuci și un covrig. „Madam Georgescu este pe deplin stabilită asupra toaletei sale:…o bandă galbenă și una neagră, despărțite cu câte un fir stacojiu.”(I. L. Caragiale) „Obuzul a lovit doi… Unuia i-a scos mațele.”(Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război)

când este accentuat, Mioara Avram și G. G. Neamțu consideră că dacă un poartă accent sintactic atunci el este numeral, iar nu articol sau adjectiv pronominal

când răspunde la întrebările cât?, câtă?: Câți studenți au venit la simpozion? un student.

când apare pe lângă substantive ce denumesc unități de măsură, în construcții cu sens cantitativ : A mai parcurs un kilometru. / Pachețelul costă un leu.

când este precedat de unele adverbe de mod cu sensuri ca restricția, aproximarea, precizarea etc.: numai / doar / cel puțin un elev

când este însoțit de adjectivul singur, împreună cu care semnifică numai un: un singur gând (= numai un gând).

când se află în corelație cu un număr fix, invariabil: „Ghetele sunt gata…cât mă strânge una-n dreapta, ailaltă tocma, ‘tâța mi-e largă-n stânga.”(I. L. Caragiale)

când în corelație cu altul are valoare de numeral ordinal „primul…al doilea” într-o înșiruire de motive: „Fiind războaiele dease…una pentru că era multe cetăți nedobândite, alta pentru sângele lui Urie.”(Dosoftei)

în unele expresii în care una înseamnă un lucru anume, cunoscut și explicat în text:

„Așa sunt ieu de feluil mieu, știu una și bună: să-mi slujesc stăpânul cu dreptate.”(Ion Creangă, Harap Alb)

În articolul său, G. G. Neamțu aduce o serie de argumente în favoarea considerării lui un doar ca pronume nehotărât, nu și ca articol. O parte dintre aceste argumente se bazează pe faptul că în contextele în care un este considerat articol el poate fi substituit cu alte adjective pronominale rezultând de aici că el însuși ar fi tot un adjectiv pronominal. Este ciudat că autorul nu a aplicat aceleași argumente și în testarea calității de numeral al lui un (pe care o discută în același articol). Un ca „numeral” poate fi înlocuit foarte bine cu alte adjective pronominale.

Academicianul Iorgu Iordan spunea despre articolul nehotărât: „acest articol dă substantivului un sens asemănător cu acela pe care i-l dau pronumele nehotărât și numeralul un, o. Faptul se datorește originii lor comune: un, o provin din numeralul latinesc unus, una, care îndeplinea și funcțiunea de pronume nedefinit, iar apoi a căpătat și pe aceea de articol nedefinit”. Subliniind, în continuare, faptul că atunci când un, o nu este numeral, într-un exemplu ca „un om, determinantul un poate fi considerat la fel de just articol sau pronume nedefinit”. Deși niște este considerat plural al articolului nehotărât, aceasta este evident o convenție, deoarece nici forma, nici conținutul lui nu justifică pe deplin această situație. Pluralul, cel mai firesc, al lui un, o ar fi, credem, unii, unele.

Un, o este pronume nehotărât în următoarele cazuri: în alternanță cu altul: unuia și altuia, unii (și) alții, unul ca altul; construit cu alte pronume: ca unul care, unul ca acesta;

3.1.5. Probleme de acord ale numeralului cardinal

Probleme de acord în gen pun determinantele numeralului: articolul demonstrativ de plural (cei / cele) și diverse adjective în special pronominale (cele demonstrative și nehotărâte), care pot însoți numeralele de la doi în sus. Când numeralele sunt mai mici decât două sute, acordul în gen se face exclusiv cu substantivul însoțit: cele / alte / aceste cincisprezece zile, cei / acești / alți 165 de lei. Același fel de acord e valabil și pentru numeralele mai mari, cu excepția numeralelor care exprimă cifre rotunde, începând cu două sute; la acestea acordul se poate face fie cu substantivul, fie cu numeralul, în funcție de ceea ce vrea să reliefeze vorbitorul. În construcția articol demonstrativ și adjectiv pronominal + pluralele zeci, sute, mii, milioane în care sutele, miile nu sunt „numărate” , nu e corectă însă decât forma de feminin indiferent de genul substantivului următor, întrucât e vorba de o determinare directă a numeralului: cele / aceste / alte câteva zeci de metri nu cei / acești / alți câteva zeci de metri.

Probleme de acord în număr există la formulele cu numerale cardinale consacrate pentru cele patru operații aritmetice, când formulele respective au funcție de subiect (dezvoltat): dacă se folosește ca predicat verbul a face, acesta se pune totdeauna la plural, deci se spune: unu plus unu / unu și cu unu fac doi, dacă însă se recurge la predicatul nominal (a fi) egal, acesta se întrebuințează tot invariabil, la singular: unu plus unu (este) egal cu doi.

Probleme de acord în caz. Cele mai multe numerale cardinale nu au forme cazuale și nici nu pot însoți substantivele la genitiv-dativ; de aceea pentru aceste cazuri se folosesc construcții analitice realizate cu ajutorul unor prepoziții urmate de forme de acuzativ. La numeralele care dispun de două posibilități de exprimare a genitivului (cu prepoziția a și cu articolul a/ al/ ai/ ale) e necesară atenție pentru a nu se confunda: se spune corect proprietar al unei mașini NU proprietar a unei mașini.

3.1.6. Numeralul cardinal în locul celui ordinal

Se constată o puternică tendință de înlocuire a numeralelor ordinale cu cele cardinale. În unele cazuri fenomenul pare a fi învechit și de aceea s-a generalizat. Se întrebuințează de regulă numeralul cardinal în exprimarea datei: cinci octombrie, douăzeci și nouă decembrie. Se spune chiar unu martie pentru întâi martie. De asemenea se întrebuințează numeralul cardinal în locul celui ordinal când e vorba de paginile unei cărți (pagina cinci, pagina unsprezece), de articolele unei legi (articolul doi, articolul nouă), de numărul de ordine al trenurilor, tramvaielor, autobuzelor (trenul 691, tramvaiul șapte, autobuzul patruzeci). De o largă răspândire se bucură numeralele care se întâlnesc în vorbirea unor grupuri sociale, ca elevii și studenți, în legătură cu anii de studiu (anul unu, anul patru), cu capitolele și paragrafele cărților (capitolul trei, paragraful șase), sau militarii când indică unitățile (regimentul trei, compania zece, escadronul cinci, bateria doi). Dacă numele de suverani se folosesc numai cu numerale ordinale Elisabeta a II-a, Ludovic al XIV-lea, numele de sportivi apar numai cu numeralele cardinale: Dumitru II (doi), Nunweiller III (trei). Se spune aproape numai kilometrul 19, mila 23, paralela 36 etc. Este însă greșită folosirea numeralelor cardinale în situații ca: războiul doi (în loc de al doilea) mondial, rândul trei (în loc de al treilea) de la ușă, deceniul șapte (în loc de al șaptelea).

3.2. Numeralul ordinal

Ca adjunct, dependent sintactic de un substantiv regent, numeralul ordinal are statut adjectival exprimând o determinare calitativă care derivă din poziția într-o serie. Are de obicei ca regent un substantiv față de care poate fi antepus sau postpus. Ca trăsătură caracteristică este acordul în gen al numeralului ordinal cu regentul, iar ca restricții, articularea sau nearticularea substantivului în funcție de topica numeralului ordinal (elevul al treilea, eleva a treia, al treilea elev, a treia elevă).

3.2.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului ordinal

Numeralul ordinal așezat înaintea substantivului regent (nearticulat) are rol integrator enunțiativ: al doilea student, a doua studentă. Între numeralul ordinal și substantivul regent se pot intercala alte determinative: al treilea mare spectacol. În prezența altui determinant (articol nehotărât, adjectiv demonstrativ), care ocupă primul loc, numeralul ordinal participă, ca orice adjunct, cu semnificația proprie: Este practic, o a doua șansă oferită de actualul guvern. („Adevărul”, 2002)

Când numeralul ordinal este postpus, centrul poate fi un substantiv comun, totdeauna articulat, sau propriu: clasa a șaptea, etajul al patrulea, Carol al doilea, Henric al patrulea.

În grupul pronominal, numeralul ordinal poate avea ca regent un pronume demonstrativ, plasat totdeauna înaintea numeralului: acest (a) / acel (a) al doilea (elev) sau pronumele semiindependent cel, de care numeralul ordinal este legat prin prepoziția de: cel de-al doilea (elev), rezultatul celui de-al doilea (elev). Cel și numeralul ordinal „alcătuiesc o unitate indisociabilă: cel, ca pronume semiindependent nu poate apărea singur, iar numeralul ordinal, fiind flexionar invariabil, raporturile cazuale se exprimă prin formele pronumelui semiindependent”.

Numeralele ordinale întâi (ul) și primul utilizate ca adjuncți au un comportament diferit de al celor formate de la numeralele cardinale. Numeralul ordinal întâi, plasat înaintea substantivului regent, primește morfeme de determinare, de gen, număr și caz: întâiul vorbitor (întâiului, întâii, întâilor), întâia întâlnire (întâile, întâilor). Prim (ul) are morfologic și sintactic, statut de adjectiv. Cu valoare de adjectiv prim se folosește mai ales în compunere și, mai rar, în construcții libere. În compusele analizabile, cu excepția cuvântului primăvară, sudat, moștenit din latină, „norma literară actuală cere scrierea cu cratimă a formanților cu prim antepus; prim se comportă diferit, în funcție de gradul de sudură, formând de obicei, cu substantivul o unitate morfologică, în flexiunea căreia mărcile de gen se atașează celui de-al doilea component, substantivul postpus și, mai rar, primului component: primă-doamnă, prim-balerin (ă), prim-ministru, prim-plan, prim-procuror, prim-secretar, prim-solist, prim-vicepreședinte. În construcții libere, prim (ă) ca orice adjectiv, poate fi așezat înainte sau după substantivul regent. Antepus poate fi precedat de articol nehotărât, de un adjectiv demonstrativ (o primă întâlnire, un prim ajutor, acest prim contact), poate apărea în construcții prepoziționale (de prim ordin / rang, de primă necesitate) sau articulat enclitic: Cartea primului elev este cea mai bună. Postpus substantivul regent, prim se folosește mai rar: secretar prim, vioară primă, june prim.

Dintre celelalte neologisme exprimând ordinea, apar ca adjuncți în grupul nominal: secund – numai postpus: comandant secund, vioară secundă, repriza secundă și terț – numai antepus: o terță persoană.

Ca substitut, numeralul ordinal poate avea diverse funcții sintactice ca și numeralul cardinal: Când doi se ceartă, al treilea câștigă. Ioana a dat două examene: pe primul l-a luat cu nota zece, pe al doilea cu nota nouă. Toate informațiile i s-au dat primului. Intră în vorbă cu cel dintâi. Petre este al treilea din clasă. În calitate de centru: El a sosit întâiul.

În calitate de centru, numeralul ordinal poate avea ca adjuncți o construcție prepozițională sau o prepoziție relativă. Construcția prepozițională poate fi formată din substantivul sau pronumele precedat de una dintre prepozițiile: dintre, între, din, de lângă: Primul / al doilea dintre candidați a luat premiu. A ajuns al cincilea între candidați. Este a treia din clasă. Maria a reușit a patra dintre toate / ele / acestea. Al doilea de langă tine a plecat.

Adjunctul poate fi și un numeral cardinal (substitut), precedat de prepoziția din: A reușit a doua din zece., dar și un adverb precedat de prepoziția de: Al patrulea de aici să iasă la tablă.

3.2.2. Utilizările speciale ale numeralului ordinal

Numeralul întâi, neînsoțit de un substantiv, indică ziua întâi a fiecărei luni: Salariile se plătesc la întâi. Întâi și prima se asociază cu valoarea de superlativ în construcții ca: o stofă clasa întâi „de primă calitate, foarte bună”, mastică prima.

În limba română contemporană se observă o puternică tendință de înlocuire a numeralelor ordinale cu numerale cardinale: cântarea 9 (Psaltirea) / a noua (Coresi). Fenomenul a căpătat o largă răspândire în combinație cu anumite substantive postpuse și apare cu preponderență în anumite registre ale limbii. Asemenea construcții se explică prin tendința de a scoate în relief numărul, poziția în serie, dar și prin dorința de economie: numeralele ordinale fiind mai lungi sunt înlocuite prin cardinale. Singurele numerale ordinale care se păstrează în mod consecvent sunt cele cuprinse în numele de suverani (Carol întai, Henric al treilea, Elisabeta a doua), în denumirea unor războaie mondiale (Primul, al Doilea Război Mondial), a claselor școlare (clasa întâi, clasa a XII-a ).

Pentru indicarea primei zile a fiecărei luni se folosește întodeauna numeralul ordinal, dar se continuă cu cele cardinale (întâi ianuarie, întâi decembrie, doi martie, trei aprilie). În enumerare, continuarea se poate face fie cu numeralele ordinale, fie cu cele cardinale (anul întâi, anul al doilea / doi). În numeroase cazuri, uzul ezită între cele două variante (etajul întâi, al doilea, al patrulea, dar și etajul unu, doi, patru, secolul al XX – lea, secolul XX / 20). În româna actuală există o preferință pentru folosirea numeralelor cardinale mai ales când sunt cifre mari: pagina 1765, kilometrul 567, etajul 143.

3.2.3. Probleme de corectitudine a numeralelor ordinale

Mioara Avram ilustrează în lucrarea sa Gramatica pentru toți câteva probleme de corectitudine a numeralelor ordinale.

Dintâi este invariabil. Folosit fără articolul cel, poate avea numai valoare adjectivală (dar exclusiv în postpunere: iubirea dintâi), popular și adverbială (Am venit dintâi aici.). Însoțit de articolul demonstrativ, poate avea de asemenea valoare adjectivală (fară restricții de topică: cea dintâi iubire / iubirea cea dintâi), dar și substantivală (Cel dintâi a vorbit mai bine).

Întâi nearticulat este folosit cu valoare adjectivală în postpunere (anul întâi, clasa întâi/a) și cu valoare adverbială (Am venit întâi la voi). Articulat cu articolul hotărât enclitic poate avea valoare adjectivală numai în antepunere (întâia fată, întâiul băiat) și valoare substantivală (Întâiul a rostit poezia cu intonație). La formele de feminin genitiv-dativ la singular avem forma întâii, ci NU întâiei, la nominativ-acuzativ plural întâile, ci NU întâiele, iar la genitiv-dativ plural întâilor, ci NU întâielor.

Începând de la ordinalul corespunzător lui 2, pentru toate numeralele ordinale feminine se pune problema respectării prezenței articolului a la numeralele cu valoare adjectivală postpuse unui substantiv terminat în –a (articol enclitic): corect este clasa a doua, ziua a opta NU clasa doua, ziua opta.

Altă problemă generală este posibilitatea însoțirii tuturor numeralelor ordinale de la 2 înainte de pronumele semiindependent cel urmat de prepoziția de; structurile acestea cunosc câte două variante fonetice și grafice pentru secvența de + articolul al / a, ambele fiind corecte: scrierea cu cratimă cel de-al doilea sau cea de-a doua, reflectă o pronunțare contrasă, specifică unui tempo rapid, iar scrierea fără cratimă , cel de al doilea, cea de a doua, reflectă pronunțarea dintr-un tempo lent. Numeralele ordinale al doilea și al treilea au câte două variante – ambele corecte – de pronunțare, în general în funcție de tempo: cu i silabic în tempo lent (al do-i-lea) și nesilabic în tempo rapid (al doi-lea). Sinonimele neologice ale lui al doilea și al treilea: secund, respectiv terț sunt livrești și au întrebuințări limitate (pe locul secund, o terță persoană).

Numeroase probleme de corectitudine referitoare la aspectul formal sunt comune cu cele ale numeralului cardinal propriu-zis: în această situație sunt ordinalele corespunzătoare lui 6, 7, 14 – 19, 50, 60, 70, 80, care apar uneori în variante formate pe baza unor variante neliterare ale cardinalului propriu-zis. Aspecte specifice se întâlnesc la următoarele numerale ordinale:

4: al patrulea (NU: al patrălea, al patrâlea, al patrilea)

5: al cincilea (NU: al cincelea) și a cincea (NU: a cincia)

8: al optulea (NU: al optălea, al optâlea, al optelea, al optilea)

9: al nouălea (NU: al noulea, al noălea, al noâlea)

12: al doisprezecelea (NU: al douăsprezecelea)

22 (32, 42…): al douăzeci și doilea (NU: al douăzeci și douălea)

O problemă de corectitudine gramaticală este respectarea acordului în gen și implicit evitarea construcțiilor regionale și populare de tipul al doilea casă.

Cu valoare adverbială, numeralele ordinale propriu-zise sunt folosite în forma de masculin-neutru. Întâi poate apărea, cu același sens, precedat de adverbul mai, specific gradului comparativ. În construcțiile populare prepoziția de poate însoți numeralele ordinale cu valoare adverbială atât atunci când funcționează drept complemente circumstanțiale, cât mai ales când au funcție de atribut (nevastă de-al doilea).

Numeralele ordinale propriu-zise se pot reda în scris fie integral cu litere, fie cu cifre și litere; în ultima situație, cifra notează de obicei numeralul cardinal din structura ordinalului, iar literele notează formanții al și -lea, respectiv a și -a (formantul enclitic -lea masculin și neutru, -a feminin, ca și articolul enclitic din întâiul, întâia se scriu sau separate prin cratimă sau în rând cu restul). Specifică numeralelor ordinale este notarea cu cifre romane: anul I, clasa I, anul al II-lea, clasa a II-a, dar această scriere tradițională este rezervată pentru numere mai mici și pentru anumite câmpuri semantice, fiind din ce în ce mai mult concurată de cifrele arabe: a 40-a aniversare, al 20-lea vorbitor, al 10000-lea vizitator.

3.3. Posibilități combinatorii ale numeralului colectiv

Poate fi:

ADJUNCT, are valoare adjectivală, dependent sintactic de substantivul centru, numeralul colectiv, spre deosebire de cel cardinal, cere un substantiv articulat, definit, ceea ce concordă cu substantivul colectivului de a exprima global un ansamblu, o cantitate numerică dată. Este, de cele mai multe ori antepus sunstantivului determinat: „Chemă tustrei feciorii înaintea sa”.(Ion Creangă, Soacra cu trei nurori). Toți cinci copiii au plecat. I-am întâlnit pe câteșipatru / tuspatru / toți patru elevii la școală. Numeralul amândoi / amândouă are topica liberă. Indiferent de poziție substantivul-centru este articulat definit: „Piaptănă și îmbracă la fel pe amândouă fetele”. (Ion Creangă, Fata babei și fata mosului) Amândouă cărțile / cărțile amândouă mi-au fost de folos. Uneori, în poezie, din motive prozodice, substantivul apare nearticulat: „Pune clopote la boi / Și fă pleasnă de mătase / și pocneste-n boi tusșasă ”. „Fiind întodeauna concurent cu articolul definit, indiferent de poziția față de substantivul-centru, numeralul colectiv nu poate fi integrator-enuntiativ”, această funcție fiind asumată de articolul definit: numeralul colectiv paticipă la organizarea grupului nominal ca purtător al unor informații numerice.

SUBSTITUT, numeralul colectiv poate îndeplini aceleași funcții sintactice ca și pronumele sau substantivul pe care îl substituie: „Amândoi vom merge-n lume…”(Mihai Eminescu) „Tustrei am ascultat poemul oamenilor și naturii noastre”.(E. Camilar) „S-a dus amorul, un amic / Supus amândurora”.(Mihai Eminescu)

Numeralul colectiv este utilizat mai rar ca centru de grup și poate avea ca adjuncți fie construcții prepoziționale formate dintr-un substantiv articulat, precedat de prepoziția simplă din (Toți șase din ultimul rând să vină în față.) sau dintr-un adverb de loc, precedat de prepoziția de (Toți trei de acolo sunt inteligenți.), fie adjective, totdeauna postpuse (A fost odata un împărat mare și o împărăteasă, amândoi tineri și frumoși.(Petre Ispirescu, Tinerețe fără bătrânețe)).

3.4. Numeralul multiplicativ

Numeralalul multiplicativ are valoare adjectivală și se comportă ca un adjectiv propriu-zis („singura diferență constă în prezența, în structura lui semantică, a trăsăturii cantitative definite”), cu opoziții flexionare după gen, număr și caz și cu desinențe asemănătoare cu acelea ale adjectivelor calificative cu patru forme flexionare: îndoit/ă, întreit/ă, împătrit/ă, încincit/ă, înșesit/ă, înșeptit/ă, înzecit/ă, însutit/ă, înmiit/ă:

3.4.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului multiplicativ

Când precedă substantivul regent, numeralul multiplicativ preia articolul definit de la substantiv: rezultatul înzecitelor investiții.

Ca topică, numeralul multiplicativ este de obicei, postpus substantivului determinat. Uneori apare și antepus, situație care permite și intercalarea unui alt termen: „Iată cauza întreitei ei betegeli”.(Ion Luca Caragiale, Ultima emisiune)

Numeralul multiplicativ este utilizat și adverbial, în construcțiile în care determină un verb: „O să-i întoarcem întreit…Ba chiar împătrit”.(Zaharia Stancu).

Când multiplicativele adverbiale se află într-un raport de coordonare copulativă, ele exprimă „o creștere cantitativă aproximativă, neprecisă: « Dar Ipate se îmbogățise însutit și înmiit »(Ion Creangă)”. Această idee mai poate fi exprimată în limba română și cu ajutorul adjectivului neologic multiplu/ă (< franceză).

Cu valoare adverbială multiplicativele sunt parțial sinonime cu numeralele adverbiale: a muncit înzecit / a muncit de trei ori (mai mult). Deși sunt echivalente semantic, cele două specii de numerale apar în contexte diferite (multiplicativul nu admite comparativul).

Din cauza confuziilor cu participiul înnoit/ă (< a înnoi), formația multiplicativă înnoit/ă nu se folosește, iar numeralul unu nu se pretează la „multiplicare”, datorită sensului său.

3.4.2. Numeralul multiplicativ și clasele lecixo-gramaticale

Numeralul multiplicativ nu poate fi disociat de verb (a se îndoi, a dubla, a tripla) și, prin medierea verbului, de substantiv (îndoirea, îndoiala, îndoitul sârmei, dublarea sumei). Formațiile neologice, atipice, intră în componența substantivelor împrumutate, analizabile, dublură, dublet sau ca prim termen al unor substantive compuse din terminologia tehnico-științifică (unele având corespondente în alte limbi): dublu-casetofon, dublu-cilindru, dublu-decalitru, dublu-plan, dublu-proiector, tripletă, triplusalt.

3.5. Numeralul fracționar

Ca adjunct al unui substantiv, numeralul fracționar apare la genitiv: valoarea unei pătrimi din pădurea vândută, sau la acuzativ (în construcții echivalente cu genitivul): venitul a două treimi din teren. Colocvial, ca atribut genitival se folosesc jumătate / sfert: valoarea unei jumătăți / unui sfert din producția la hectar.

3.5.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului fracționar

Numeralele fracționare care exprimă procentul sunt în acuzativ, precedate de prepoziția de: o dobândă de douăzeci la sută.

Numeralele fracționare pot îndeplini, ca orice substantiv, diferite funcții sintactice: O zecime este mai mică decât o cincime. A patra parte dintr-un întreg este sfertul. Mărimea doimii este aceeași cu a jumătății. Prin divizarea unui întreg se obține doimea, adică jumătatea.

Când numeralul fracționar la singular are funcție sintactică de subiect, există mai multe posibilități de acord al predicatului: gramatical, la singular, sau după înțeles, la plural, când numeralul fracționar e folosit după determinări: Au venit mulți oameni, dar o treime au plecat; prin atracție, când numeralul fracționar este determinat printr-un grup prepozițional: O treime din oameni au venit acasă.

Centru, are ca adjuncți:

un substantiv în genitiv: O pătrime a asistenței / un sfert al asistenței a plecat.

construcții prepoziționale care asociază fie prepoziția de cu un substantiv indicând o unitate de măsură (o treime de hectar, două treimi de kilogram, trei pătrimi de litru / cană), fie materia (o pătrime de zahăr, vin, unt), fie prepoziția din cu un substantiv numărabil sau cu un pronume (personal, demonstrativ) la singular, când se referă la fracțiunea parte a unui întreg și la plural, când se referă la un grup unitar (Două treimi din vagoanele existente sunt vechi și abia o treime din ele / acestea pot fi utilizate.) sau prepoziția dintre cu substantivul / pronumele la plural și dintru cu un substantiv la singular (Două cincimi / a doua parte / șaptezeci la sută dintre studenți / aceștia / ei au fost de acord.).

Colocvial, jumătate și sfert apar în aceleași construcții prepoziționale: o jumătate / un sfert de litru.

În calitate de centru de grup, derivatele cu –ime, cele cuprinzând componentele la sută și jumătate, sfert se asociază cu determinanți adjectivali pronominali sau cu cel la plural: Celelalte / alte două treimi, ultimele trei sutimi, cei / alți / ceilalți douăzeci la sută, aceste trei sferturi de portocală.

3.5.2. Numeralele mixte

Numeralele fracționare, precedate de numere întregi formează numeralele mixte care pot fi alcătuite din:

un număr întreg + un număr zecimal ( grafic: 3,5; 8.2 ), două numerale cardinale despărțite, în realizarea orală prin substantivul virgulă: trei virgulă cinci, opt virgulă doi;

un număr întreg plus un număr fracționar ( grafic: 3 1/2, 4 2/5, 3 2/4 ), în realizarea orală primul, reprezentat de un cardinal, cel de-al doilea prin derivatul cu -ime, legat prin conjuncția și: trei și o doime, patru și două cincimi, trei și două pătrimi.

În cazul formulelor mixte existe o deosebire între realizarea orală și cea scrisă în ceea ce privește topica substantivului care exprimă unități de măsură în raport cu numeralele. Astfel, în realizarea orală, substantivul e plasat între numeralul cardinal care exprimă numărul întreg și numeralul fracționar: un kilogram și trei sferturi, un sac și jumătate, o luna și jumătate ( NU un sac jumătate, o luna jumătate).

3.6. Posibilitățile combinatorii ale numeralului distributiv

Adjunct, cu valoare adjectivală, numeralul distributiv este dependent de un substantiv-centru, care este totdeauna nearticulat. Distributivul format din câte + numeralul cardinal apare fie antepus, fie postpus substantivului regent. Când precedă substantivul regent, numeralul distributiv cu valoare de adjectiv se leagă direct sau prin prepoziția de de acesta: Fiecare elev are câte zece caiete și douăsprezece cărți. Postpus substantivului regent, numeralul distributiv apare cu valoare de adjectiv sau de substitut în construcțiile cu prepozițiile a, de, rar cu: premii a câte 100 euro, saci a / cu câte cincisprezece kg, așezarea studenților în rânduri de câte patru.

Substitut, numeralul distributiv poate îndeplini funcția de circumstanțial (Lucrările sunt verficate câte douăzeci pe zi./A rămas datoare cu câte douăzeci de mii.), dar și complement direct (Au primit toți câte o pătrime.), nume predicativ și element predicativ suplimentar. Când este centru de grup, numeralul distributiv are de obicei ca adjuncți construcții prepoziționale formate cu un substantiv, mai rar un pronume, un adverb: Cheltuie câte două milioane pe săptămână. / Să vină câte trei de acolo și câte doi de aici.

3.7. Numeralul adverbial

Numeralul adverbial apare, de obicei, în contexte specifice adverbului, îndeplinind funcția de circumstanțial.

3.7.1. Posibilitățile combinatorii ale numeralului adverbial

Numeralul adverbial în componența căruia intră un numeral cardinal are ca regent un verb (A repetat de două ori poezia ca să o învețe.), un adjectiv sau un alt adverb la comparativ (Anul acesta am plătit taxa la facultate de patru ori mai mare. / Zboară de două ori mai repede.). Această construcție este urmată de prepoziția la sau pe + (numeral) + substantiv (care indică o unitate de timp și exprimă periodicitatea unei acțiuni): Revista apare o dată la două săptămâni sau de două ori pe lună. Urmată de prepoziția pe + adverbul cantitativ atât sau o propoziție introdusă prin cât (A cheltuit de două ori pe atât. / A vândut de două ori cât și-a propus.) exprimă o apreciere cantitativă.

Construcția adverbială cu numeral ordinal are ca regent un verb sau un adjectiv participial: Este un bărbat căsătorit a treia oară. Construcția poate fi precedată de prepoziția de sau pentru: Am reușit de prima dată / oară. S-a supărat pe mine pentru a doua oară.

Numeralul adverbial poate fi precedat de adverbul încă: S-a întors să mai privească încă o dată casa copilăriei sale.

Rar, numeralul adverbial apare ca adjunct în grupul nominal, postpus unui substantiv articulat, de obicei de origine verbală: Succesul de-a doua oară l-a bucurat.

3.7.2. Exprimarea aproximației numerice

La numeralul adverbial construit cu numeralul cardinal, aproximația se redă prin: repetarea unui numeral cardinal apropiat: Vine la teatru de două, trei ori pe an; intecalarea unor adverbe ca aproximativ, circa, vreo, a prepoziției peste între prepoziția de și numeral: de vreo cinci ori, de peste zece ori; folosirea, la plural, a substantivelor zeci, sute, mii, singure sau repetate: M-a supărat de sute (și mii) de ori; folosirea lui n (reprezentând un număr nedeterminat) + substantivul ori: Ți-am spus de n ori să nu mai vii.

În cazul numeralelor adverbiale construite cu numeralul ordinal, aproximația poate fi redată prin două numerale apropiate legate prin conjuncțiile sau, ori: I-am spus a treia sau a patra oară.

CAPITOLUL AL IV-LEA

ABORDAREA DIDACTICĂ: ANALIZA COMPARATIV-CRITICĂ A MANUALELOR ALTERNATIVE

Manualul este, potrivit definiției, o carte ce cuprinde noțiunile de bază, fundamentale,  ale unei științe, arte sau îndeletniciri practice.

Manualul școlar este un document de orientare pentru profesori și un instrument de lucru operațional pentru elevi.

Manualul școlar îndeplinește trei funcții importante:

– informare;

– structurare și organizare a învățării;

– ghidare a învățării.

Manualul școlar este cartea în care sunt expuse cunoștințele prevăzute în programă, ținându-se seama de cerințele metodice. El prezintă detaliat conținutul programei școlare, fiind mijlocul de bază folosit în procesul de învățământ pentru comunicarea și consolidarea cunoștințelor, un model de expunere sistematică a materialului din programă. Pentru cadrele didactice, manualele oferă sugestii privind organizarea muncii independente a elevilor, atât în clasă, cât și acasă. Pe baza muncii cu manualul, elevii își formează deprinderea de a folosi și alte cărți necesare în instruirea și formarea lor.

2. Formularea obiectivelor cercetării

Prezentul studiu își propune să observe dacă manualele alternative utilizate în învățământul gimnazial actual, aprobate de MEN, respectă cerințele de ordin științific și psihopedagogic și anume:

– conținutul acestora trebuie să fie structurat logic, accesibil și sistematizat, să vizeze cunoștințele fundamentale, evitând supraîncărcarea elevilor, să cuprindă întrebări-problemă, exerciții, demonstrații, așa încât să-l determine pe elev să învețe prin descoperire, nu prin memorarea mecanică, pentru a putea ajunge la autoinstruire și autoevaluare.

– manualele trebuie să fie redactate într-un limbaj clar și precis determinat, conținutul propriu-zis fiind însoțit permanent de scheme, diagrame, tabele etc, pentru a asigura o înțelegere ușoară și rapidă a conținutului,.

– pentru a fi eficiente, manualele alternative trebuie să fie coerente și unitare din punct de vedere conceptual – prin respectarea pe plan național a unor competențe generale și specifice și prin acoperirea unităților de conținut prevăzute în programă – și din punctul de vedere al evaluării – prin stabilirea acelorași competențe derivate pe clase care vor sta la baza instrumentelor de evaluare și a unor competențe și capacități măsurabile în performanțe concrete.

3. Formularea ipotezei cercetării

În studiul manualelor alternative de limba și literatura română pentru gimnaziu ce urmează a fi prezentat s-a pornit de la următoarea ipoteză:

Dacă în manualele de limba și literatura română conținuturile și aplicațiile ar fi organizate conform cu prevederile programei școlare și cu standardele curriculare de performanță, atunci profesorul și elevii ar beneficia de un material util (și gratuit!) în activitățile de predare-învățare-evaluare, care să asigure eficient formarea/dezvoltarea competențelor specifice în lecțiile de limba și literatura română ce abordează tematica numeralului.

4. Organizarea și desfășurarea cercetării pedagogice (metoda observației)

Manualul Editurii Humanitas

Manualul Editurii Humanitas pentru clasa a VII-a (2005, București) este conceput de Alexandru Crișan, Sofia Dobra și Florentina Sâmihăian. În acest manual, numeralul funcțiile sintactice ale substantivului sunt structurate în lecții distincte.

În prima lecție, cunoștințele însușite anterior sun reactualizate prin exerciții diverse ce vizează identificarea numeralelor dintr-un text și indicarea felului, a genului, a numărului și a cazului acestora.

De asemenea, cerințele urmăresc și reactualizarea următoarelor noțiuni: desinențe de plural, numerale defective de singular sau de plural, numerale distributive,

Conținutul științific nu este unul foarte bogat, teoria prezentată de acest manual debutând cu definiția numeralului:.

Se precizează apoi faptul că numeralele sunt cardinale sau ordinale. Sunt amintite genurile numeralului (masculin, feminin și neutru), precum și cele două numere, singular și plural. Clasificarea numeralelor, genul și numărul acestora nu sunt exemplificate. Sunt exemplificate, însă, numeralele defective de singular și cele defective de singular, fiind explicate și numeralele distributive, fără a se oferi un exemplu elocvent.

Pentru însușirea noilor cunoștințe sau pentru reactualizarea celor studiate în anii precedenți, autorii propun, ca metodă predominantă, învățarea prin descoperire. Textele propuse spre analiză sunt create de autorii manualului și au legătură cu tematica unității de învățare

Exemplele propuse de autori pentru fiecare noțiune teoretică prezentată sunt relevante, simple și corecte din punct de vedere științific.

Lecția următoare vizează însușirea cunoștințelor despre alte clase de numerale, procedeul folosit de autori fiind același: învățarea prin descoperire. Pe baza unui text sunt formulate cerințe ce urmăresc descoperirea faptului că numeralele pot fi determinate de atribute. Se precizează că se comportă ca un substantiv, fără a se oferi și alte detalii, cum ar fi faptul că stă în același caz cu substantivul, îndeplinind aceleași funcții sintactice ca acesta.

Funcțiile sintactice ale numeralului sunt prezentate în lecția următoare. Reactualizarea cunoștințelor se realizează prin intermediul unor exerciții de recunoaștere a unor funcții sintactice ale numeralului, precum și de construire a unor enunțuri în care numerale date să îndeplinească diverse funcții sintactice.

Manualul prezintă o schemă în care sunt indicate funcțiile sintactice ale numeralului, pentru fiecare caz în parte, după cum urmează:

în cazul nominativ – funcțiile sintactice de subiect, nume predicativ și atribut apozițional;

în cazul acuzativ – funcțiile sintactice de complement direct, complement indirect, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod și complement de agent;

în cazul dativ – funcțiile sintactice de complement indirect, nume predicativ, atribut substantival prepozițional și complement circumstanțial de mod;

în cazul genitiv – funcțiile sintactice de atribut substantival genitival, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp;

în cazul vocativ – fără funcție sintactică.

Exemplele formulate de autori sunt simple și corecte din punct de vedere științific.

Din schema prezentată de manual, lipsesc următoarele funcții sintactice ale numeralului:

nume predicativ în genitiv, fără prepoziție.

complement indirect în cazul genitiv cu prepoziție.

complement circumstanțial de loc (dativul locativ).

atribut în dativ fără prepoziție.

Lipsesc și funcțiile sintactice de complement circumstanțial de scop și de complement circumstanțial de cauză, însă lipsa acestora este justificată prin faptul că manualul respectă programa școlară pentru clasa a VII-a, noțiunile respective regăsindu-se în lista conținuturilor noi de la clasa a VIII-a.

De asemenea, manualul în discuție nu prezintă valoarea stilistică a numeralului.

Sarcinile de lucru care vizează consolidarea cunoștințelor însușite sau reactualizate nu cuprind toate tipurile de itemi. Se pune accent pe identificarea unor numerale, precum și pe analiza gramaticală a acestora. Astfel, se cere indicarea formei corecte a unor numerale caredinale și ordinale.

În același timp, lipsesc exercițiile care să dezvolte elevilor capacitățile creative, și anume exerciții de redactare a unor texte narative, dialogate sau descriptive în care să utilizeze substantive cu diferite valori stilistice.

Exemplu: Realizează o scurtă descriere a unui răsărit de soare, în care să exemplifici valorile stilistice ale numeralului.

Autorii manualului nu propun foarte multe exerciții, acest aspect constituind un punct slab al acestui manual, dat fiind faptul că, în cadrul lecțiilor dedicate studiului numeralului, prezența unor fișe de lucru sau a unor auxiliare didactice este absolut necesară chiar și la o clasă de nivel mediu.

Exercițiile propuse de manual în cadrul acestei lecții pun accent pe compunere ca mijloc intern de îmbogățire a vocabularului, un singur exercițiu vizând numeralizarea: „Construiți trei enunțuri în care să aveți câte un numeral obținut prin schimbarea valorii gramaticale.

Manualul Editurii Corint

Autorii manualul Editurii Corint sunt Marin Iancu, A. Gh. Olteanu și Ana Tulbă. În acest manual, numeralul este structurat în lecții distincte, aparținând Unității de Structuri și forme în serie.

Actualizarea cunoștințelor despre numeral, asimilate anterior de către elevi, referitoare la felul acestora, genul, numărul, cazurile și funcțiile sintactice se realizează pornind de la scurte fragmente de text din literatura română, și nu de la noțiunile teoretice.

Nici acest manual nu are un conținut științific foarte bogat, debutul fiind realizat cu definiția numeralului. Este redată apoi o schemă de clasificare a numeralelor. Noțiunile nu sunt exemplificate.

În ceea ce privește genul substantivelor, manualul doar atrage atenția asupra faptului că „diferența de gen masculin / feminin se poate exprima prin: cuvinte diferite sau prin derivare cu sufix. Se precizează că numeralele epicene au o singură formă pentru a denumi ambele sexe. De remarcat faptul că această noțiune nu este prevăzută de programa școlară în vigoare, nici măcar în cadrul conținuturilor cu caracter facultativ.

De asemenea, manualul explică și exemplifică noțiunile de numerale defective de număr și numerale distributive.

În rest, toate exemplele propuse de autori pentru fiecare noțiune teoretică prezentată sunt relevante, simple și corecte din punct de vedere științific. Din această perspectivă, ca și manualul Editurii Humanitas, nici acest manual nu reprezintă un model pentru elevi, dat fiind faptul că nu respectă noile norme impuse de DOOM, ediția a II-a.

Cazurile și funcțiile sintactice ale numeralului sunt parte din prima lecție,, aceste concepte neconstituind tema unei lecții distincte. În vederea actualizării cunoștințelor, sunt propuse o serie de exerciții de identificare a unor numerale, de analiză gramaticală sau de construire de enunțuri cu numerale care să îndeplinească anumite funcții sintactice.

De remarcat faptul că autorii acestui manual nu prezintă și nu exemplifică funcțiile sintactice ale numeralului. În acest sens, manualul nu este în concordanță cu programa școlară în vigoare, deoarece funcțiile sintactice constituie noțiuni noi.

Cea de a doua lecție urmărește însușirea cunoștințelor amănunțite despre numerale, modalitatea fiind tot învățarea prin descoperire. Rezolvarea exercițiilor propuse de autorii manualului în discuție conduce elevul spre înțelegerea categoriilor gramaticale ale numeralului.

Este oferit și un model de analiză.

Exercițiile propuse de autorii acestui manual sunt numeroase, însă nu sunt foarte variate ca tipologie. Se pune accent pe identificarea numeralelor din fragmente de texte literare, pe construirea de enunțuri și pe analiza gramaticală.

La fel ca și manualul Editurii Humanitas, nici acest manual nu conține itemi de tip obiectiv, cu alegere multiplă sau de tip pereche, însă propune exerciții de identificare a valorii stilistice a numeralelor din fragmente de texte date.

Și acest manual conține exerciții care nu sunt în concordanță cu noile norme impuse de DOOM, ediția a II-a. Astfel, un exercițiu, care cere elevilor să aleagă varianta corectă a numeralelor date, crează dificultăți în rezolvare, deoarece există și aici, printre exemplele folosite de autori, numerale care sunt acceptate cu două forme de dicționarul mai sus menționat.

De asemenea, nici în acest manual nu apar exerciții care să dezvolte elevilor capacitățile creative, și anume redactarea unor texte narative, dialogate sau descriptive în care să utilizeze numerale cu diferite valori stilistice. De exemplu:

Alcătuiește un dialog de zece replici în care să folosești câte un numeral cu valoare stilistică de metaforă, de enumerație și de comparație.

Numeralizarea nu este lecție distinctă, ci este parte integrantă din lecția Schimbarea clasei morfologice .

Din punct de vedere științific, manualul face următoarea precizare: Schimbarea clasei morfologice (conversiunea) se realizează prin trecerea de la o parte de vorbire la alta

Exercițiile propuse de autorii manualului în discuție nu sunt numeroase.

Manualul Editurii All

Autorii manualului Editurii All, Anca Șerban și Sergiu Șerban, prezintă numeralul în lecții distincte,.

Ca și în celelalte manuale, și în acesta, metoda utilizată predominant este învățarea prin descoperire.

Reactualizarea cunoștințelor se realizează pe baza textului suport folosit pentru specia literară. Elevii trebuie să identifice în text exemple care să ilustreze caracteristicile gramaticale ale numeralului: genul (masc., fem.), numărul (singular, plural), cazul (N., G., D., Ac., V.).

Spre deosebire de celelalte două manuale, acest manual nu prezintă aspecte teoretice ale numeralului (definiție, categorii gramaticale, funcții sintactice). Lecția de actualizare a cunoștințelor referitoare la aceste noțiuni cuprinde exerciții care vizează identificarea în diferite fragmente de texte literare a unor numerale cardinale sau ordinale.

Autorii acestui manual propun exerciții care evidențiază numeralizarea, elevii având ca sarcină recunoașterea numeralelor și motivarea apartenenței cuvintelor subliniate la clasa numeralelor.

Cazurile și funcțiile sintactice ale numeralului nu fac obiectul unei lecții distincte, noțiunile fiind reamintite prin intermediul unui exercițiu de analiză morfosintactică, urmând modelul oferit de autori sub forma unui tabel.

Fragmentele de texte literare selectate de autori nu conțin exemple pentru următoarele funcții sintactice:

Cazul acuzativ:

– complement circumstanțial de timp;

– complement de agent.

Cazul dativ:

– nume predicativ;

– atribut prepozițional;

– complement circumstanțial de mod.

Cazul genitiv:

– complement circumstanțial de loc;

– complement circumstanțial de timp.

Manualul în discuție nu prezintă o schemă exemplificată a funcțiilor sintactice, realizarea acesteia constituind o sarcină a elevului pe baza exercițiului de analiză morfosintactică.

Ca și manualul Editurii Corint, nici acest manual nu este în concordanță cu programa școlară în vigoare, având în vedere faptul că funcțiile sintactice de atribut genitival, atribut prepozițional și atribut apozițional constituie noțiuni noi.

Cazul vocativ nu este exemplificat.

Precizările mai sus amintite nu sunt exemplificate de autorii manualului. Pentru aplicarea noilor cunoștințe manualul propune două exerciții: unul în care se cere identificarea numeralelor din diferite fragmente de texte literare și altul de analiză morfosintactică în cadrul unui tabel, fără a fi oferit un exemplu.

Exercițiile propuse de autorii acestui manual nu sunt foarte numeroase și nici foarte variate din punct de vedere tipologic. Și aici se pune accent pe identificarea unor numerale, pe analiza morfosintactică și pe construirea de enunțuri.

Spre deosebire de celelalte două manuale, acest manual propune un exercițiu care vizează dezvoltarea capacităților creative la elevi:

Alcătuiți o descriere a voievodului român, așa cum apare în imaginea alăturată. Subliniați numeralele.

Numeralizarea este parte integrantă din lecția Schimbarea clasei (valorii) morfologice (pag. 24). Manualul evidențiază acest procedeu printr-un exercițiu care vizează recunoașterea numeralelor, elevii fiind solicitați să arate numeralele.

Din punct de vedere teoretic, manualul face următoarea precizare: Prin conversiune, cuvântul capătă caracteristicile gramaticale ale părții de vorbire în care s-a transformat:

CONCLUZII

În primul rând, se impune o diversificare a tipurilor de itemi (obiectivi, semiobiectivi și subiectivi) care să parcurgă toate nivelurile taxonomiei lui Bloom, respectându-se astfel și precizările din programa școlară: „se recomandă, în toate cazurile, exerciții de tip analitic (de recunoaștere, de grupare, de motivare, de descriere, de diferențiere) și de tip sintetic (de modificare, de completare, de exemplificare, de construcție).”

În al doilea rând, conținuturile prezentate în manual trebuie corelate cu programa școlară.

În al treilea rând, reeditarea acestora este necesară din punct de vedere al respectării conținutului științific, a normelor impuse de ediția a II-a a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM 2).

Punctele slabe ale manualelor alternative actuale pot fi însă justificate prin faptul că au fost create și aprobate în anul 1999, iar toate celelalte documente au fost revizuite după cum urmează: DOOM 2 și GALR, în anul 2005 și Programa școlară, în 2009.

BIBLIOGRAFIE

SURSE:

***, Limba română, manual pentru clasa a VII-a, Ed. All Educațional.

***, Limba română, manual pentru clasa a VII-a, Ed. Corint.

***, Limba română, manual pentru clasa a VII-a, Ed. Humanitas.

REFERINȚE TEORETICE:

Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, ediția a III-a, Ed. Humanitas, București, 2001.

Bârlea, Petre Gheorghe, Limba română contemporană, Ed. Grai și Suflet – Cultura Națională, București, 2009.

Carabulea, Elena, „Numeralul ordinal în limba veche”, SCL, nr. 4, 1980, pp. 359-363.

Câmpean, Ileana, „Un, o; una; unul, una. Probleme privind delimitarea gramaticală și lexicografică”, CL, nr. 2, 1978, pp. 171-176.

Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Morfologia limbii române, Ed. Vox, București, 1996.

Dimitrescu, Florica, Istoria limbii române, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1978.

Dimitriu, Corneliu, Gramatica limbii române explicată. Morfologia, Ed. Junimea, Iași, 1979.

Dimitriu, Corneliu, „Observații în legătură cu întrebuințarea numeralelor”, Analele Științifice ale Universității „Al. I. Cuza”, nr. 23, 1977, pp. 41-47.

Florea, Viorica, „Numeralul. Analiză distributivă”, LR, nr. 3, 1965, pp. 335-343.

Găitănaru, Ștefan, „Delimitarea numeralului ca parte de vorbire”, LR, nr. 5, 1987, pp. 366-376.

Golopenția-Eretescu, Sanda, „Delimitarea clasei numeralului”, LR, nr. 3, 1965, pp.384-390.

Golopenția-Eretescu, Sanda, „Locul numeralului în structura grupului nominal”, SCL, nr.5, 1965, pp. 613-618.

Gușu-Romalo, Valeria, „Flexiunea numeralului”, LR, nr. 2, 1980, pp. 149-152.

Guțu-Romalo, Valeria, Gramatica limbii române, Ed. Academiei Române, București, 2005.

Hristea, Teodor (coord.), Sinteze de limba română, Ed. Albatros, București, 1984.

Iordan, Iorgu, Limba română contemporană, București, 1978.

Iordan, Iorgu, Valeria Guțu-Romalo, Alexandru Niculescu, Structura morfologică a limbii române contemporane, Ed. Științifică, București, 1967.

Metea, Alexandru, Limba română esențială, Ed. Signata, Timișoara, 2001.

Neamțu, G. G, „Despre flexiunea cazuală a numeralului”, LR, nr. 3, 1980, pp. 249-251.

Neamțu, G. G., „În problema articolului nehotărât un, o”, Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Series Philologia, nr. 1, 1981, pp. 30-36.

Novac, Alexandrina, „Observații aupra numeralului fracționar în limba română”, SCL, nr. 6, 1970, pp. 669-672.

Pamfil, Alina, Limba și literatura română: structuri didactice deschise, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008.

Pană Dindelegan, Gabriela, Gramatica de bază a limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2010.

Popescu, Ștefania, Gramatica practică a limbii române, ediția a XIV-a, Ed. Tedit FZH, București, 2007.

Seche, Luiza, „În jurul categoriei numeralului”, LR, nr. 3, 1960, pp. 70-77.

Stan, Ionel, Gramatica istorică a limbii române, Ed. Tipografia Universității din Timișoara, 1977.

Zdrenghea, Mihai, „Un, o – articol, numeral, pronume”, LR, nr. 5, 1960, pp. 171-175.

***, Dicționarul enciclopedic al limbii române, Ed. Academiei Române, București, 1964.

***, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. Univers Enciclopedic, București, 2005.

***, Gramatica limbii române, vol. 1: Cuvântul, Ed. Academiei Române, București, 2005.

***, Gramatica tradițională, București, 1968.

METODICI:

Bârlea, Roxana-Magdalena, Tehnici de cercetare în științele comunicării, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2012.

Cerghit, I., Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006.

Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative și complementare, Ed. Polirom, Iași, 2008.

Eftimie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2001.

Norel, Mariana, Florentina Sânmihăian, Didactica limbii și literaturii române, manual elaborat în cadrul Proiectului pentru Învățământul Rural, vol. 2, București, 2011.

Nuţă, S., Metodica predării limbii române în clasele primare, Ed. Aramis, București, 2000.

Oprea, L. C., Strategii didactice interactive, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2008.

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Ed. Polirom, Iași, 1999.

Sarivan, Ligia, Roxana Maria Gavrilă, Daniela Stoicescu, Predarea-învățarea interactivă centrată pe elev, ediția a II-a, revăzută, Ed. Educația 2000+, București, 2009.

ANEXE

MODELE DE PROIECTE DIDACTICE

Proiect didactic

Data:

Locul: Școala Gimnazială

Disciplina: Limba și literatura română

Clasa: a VII-a

Profesor: Savu Ioana

Subiect: Numeralul

Tipul lecției: consolidare

Competențe generale, sociale și civice :

2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată

3. Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse.

4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse

Competențe derivate:

C1. identificarea numeralelor și a categoriilor morfologice specifice acestor părți de vorbire (corelare cu c.s. 3.3)

C2. indicarea funcțiilor sintactice ale numeralelor (corelare cu c.s. 3.3);

C3. construirea unor enunțuri în care anumite numerale să îndeplinească diferite funcții sintactice (corelare cu c.s. 2.3. și cu c.s. 3.3);

C4. redactarea unui text narativ, utilizând numerale cu diferite valori stilistice (corelare cu c.s. 4.3. și cu c.s. 4.4).

Activități de învățare:

Exerciții de identificare a numeralelor în texte date;

Exerciții de recunoaștere a categoriilor morfologice specifice ale numeralului;

Exerciții de indicare a funcțiilor sintactice ale numeralului;

Exerciții de construire a unor enunțuri în care anumite numerale să îndeplinească diferite funcții sintactice;

Exerciții de scriere îngrijită, lizibilă și corectă.

Exerciții de redactare a unui text narativ, utilizând numerale cu diferite valori stilistice.

STRATEGIA DIDACTICĂ:

a) Metode și procedee: exercițiul, analiza gramaticală, jocul didactic, conversația euristică, conversația examinatoare, explicația.

b) Mijloace de învățământ: tabla, fișe cu sarcini de lucru, materiale pentru realizarea sarcinilor de lucru, etc.

c) Forme de organizare a activității: activitate frontală, activitate individuală.

d) Resurse și managementul timpului:

MODALITĂȚI DE EVALUARE: aprecierea verbală a răspunsurilor, evaluare formativă, interevaluarea, evaluare orală prin calificative sau note.

.

BIBLIOGRAFIE:

CRIȘAN, Alexandru, DOBRA, Sofia, SÂMIHĂIAN, Florentina, 2005, Limba română. Manual pentru clasa a VII-a, București: Humanitas Educațional.

PARFENE, Constantin, 1999, Metodica predării limbii și literaturii române, București: Editura Polirom.

PAMFIL, Alina, 2008, Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, ediția a V-a, Colecția Metodica activă, Pitești: Ed. Paralela 45.

TOMA, Daniela, ȘUTELCĂ, Nadia, 2013, Limba și literatura română. Auxiliar pentru clasa a VII-a, București: Editura Delfin.

Programe școlare pentru clasele V-VIII. Aria curriculara: limbă și comunicare, 1999, București.

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU CURRICULUM, 2002, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română, învățământ primar și gimnazial, București: ARAMIS PRINT.

DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

TEXTE PROPUSE PENTRU ANALIZA NUMERALULUI

" – Bun, mai Chirica, ia acum vad si eu ca nu esti prost. Hai! cât sa-ti dau pe an, ca sa te tocmesti la mine ?

-Apoi eu…nu ma tocmesc cu anul.

-Dar cum te tocmesti tu ?

-Eu ma tocmesc pe trei ani o data, pentru ca nu-s deprins a umbla din stapân în stapân si vreau sa cunosc ceva, când voi iesi de la d-ta.

-Despre mine, cu atât mai bine, mai Chirica. si ce mi-i cere tu pentru trei ani ?

-Ce sa-ti cer ? Ia sa-mi dai de mâncare si de purtat cât mi-a trebui, iar când mi s-o implini anii, sa am a lua din casa d-tale ce voi vrea eu."

                      ( dupa Ion Creanga – Povestea lui Stan Patitul )

SCHEME

REBUSURI

Completând corect rebusul vei obține pe verticala A-B numele unei părți de vorbire.

A

B

Pe verticala A-B ai obținut cuvântul________________________

FIȘA DE LUCRU 1

FIȘĂ DE LUCRU

1. Subliniază numeralele din textul următor :

În fiecare seară, cei trei țânci, doi băieți și o fetiță, după ce se întorc de la masă, se cuibăresc în paturi și încep să se roage cu glasuri dulci și subțirele :

Bunică, spune povestea !

2. Completează următoarele proverbe folosind numeralele din coloana alăturată :

a) Cine fuge după __________iepuri nu prinde niciunul. trei

b) Mielul bland suge la __________ oi . doi

c) Măsoară de ___________ ori și taie o dată . al treilea

d) Când ________se cearta, _____________ câștigă. două

3. Notează cu litere :

23________________________________ 17_________________________________

231________________________________ 2010_________________________________

199________________________________ 532_________________________________

4. Taie, cu o linie, varianta greșită !

21 – douăzeci și unu / douășunu 14 – paișpe / paisprezece

66 – șaișase / șaizeci și șase / șasezeci și șase 18 – optîșpe / optsprezece

53 – cincizeci și trei / cinștrei 99 – nouăzeci și nouă / nouășnouă

5. Completează, apoi subliniază numeralele :

Mă numesc __________________________________________. M-am născut în localitatea ________________ , județul _______________ în anul_____________, ziua__________.

Tatăl meu se numește ______________________________. S-a născut în anul_______ , luna _____________________, ziua ___________.

Mama mea se numește_____________________________. S-a născut în anul _______ , luna _____________________ , ziua ___________.

Când aveam __________________ani, m-am dus la școală în clasa_______________, adică în anul __________________, luna ___________________, ziua________________ .

6. Alege numeralele din șirul de cuvinte, iar cu cele formate din zeci întregi alcătuiește propoziții : opt, cincizeci,vacanță, înalt, douăzeci, cincisprezece, merge, treizeci, împărat, douăzeci și șase, citește.

7. Alcătuiește un text în care să prezinți programul tău dintr-o zi. Folosește cel puțin cinci numerale. Subliniază-le!

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________

FIȘA DE LUCRU 2

1.Copilul trebuie să aleagă definiția corectă a numeralului. Îl ajuți tu?

2.Subliniază numeralele din ghicitorile de mai jos. Dacă ești isteț poți să scrii soluția fiecărei ghicitori.

Zece sârme ordonate
Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil știe
Că asta nu-i jucărie!

Am un ciocănaș de piele
Cu două găurele.

*indiciu la ghicitori numărătoarea,vacanțele, ariciul, nasul
3.Încercuiește varianta corectă:

optsprezece optâsprezece optâșpe

patrusprezece paișpe paisprezece

șasesprezece șaisprezece șaișpe

unșpe ununsprezece unsprezece

doișpe doisprezece douășpe

două mi doi mii două mii

4. Așează în tabel numeralele de mai jos:

5. Pune la feminin numeralele din enunțurile de mai jos:

Primul va primi premiu. ………………………………………………………………………………

Al zecelea stă pe loc. ………………………………………………………………………………

Ultimul va închide ușa. ………………………………………………………………………………

Al doilea merge la tablă. ………………………………………………………………………………

Al unsprezecelea nu a rezolvat problema. ………………………………………………………………………………

FIȘA DE LUCRU 3

Identificați numeralele precizând felul, functia sintactică și cazul.

Trei au luat examenul.

Ei au devenit trei, după ce s-au hotărât să fie frați de cruce.

Cifra aceea pare opt.

Al doilea e minunat.

Vasile este primul care sosește.

Ea părea contra celei de-a doua.

Ochii lui sunt aidoma primului.

Întrebările celui dintâi sunt mai simple.

Rezultatele celor trei sunt bune.

Surpriza pentru primul e frumoasă.

Cadoul de la cei trei este apreciat.

Eu, unul, nu știu nimic.

Trei elevi au luat premiu.

Îi ajut pe trei dintre ei.

Tu ai dat la trei notă bună.

Ne ducem la cei trei.

Vom proceda conform celor trei.

Amîndoi au reușit.

Cîteșitrei sunt băieți.

Caracterul amândurora este demn de apreciat.

Le-am oferit amândurora flori.

Îi întâlnim pe tustrei.

Sferturile de măr sunt pe farfurie.

Partea asta este o doime.

FIȘA DE LUCRU 4

1. Asociază cuvintele subliniate din propozițiile din coloana A cu părțile de vorbire corespunzătoare din coloana B. 2p.

În curte se vede un cocoș. Verbul auxiliar ,,a vrea”

Îî obosise un ochi. Articol nehotărât

Am vazut-o în oraș. Pronume personal

Astăzi am întâlnit o prietenă veche. Numeral cardinal

O fată scrie și două citesc. Articol nehotărât

O să vii la mine în seara asta? Numeral cardinal

2. Identifică seria de numerale: 1p.

a)două, toți șase, vouă

b)una, cel dintâi, nouăzeci și nouă

c)doi, trei, ei.

3. Grupați pe coloane următoarele cuvinte: floare, frumos, paisprezece , nostru, ,unsprezece, sine, ambii, o pătrime, acestea, câteșipatru, întâi. 2p.

4. A/F Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare. 1p.

A/F Numeralele ordinale au numai valoare substantivală.

A/F Limba literară acceptă ambele forme: clasa întâi, clasa întâia.

A/F În propoziția : În bancă stau doi elevi, numeralul cardinal are funcția sintactică de atribut.

5. Găsiți tipul de numeral și valoarea morfologică a acestora: 1p.

Patru ochi văd mai bine decât unul. …………………………………………………………..

Este surd de amândouă urechile. ………………………………………………………

Primul semestru este mai lung. ……………………………………………………….

6. Aflați cazul și funcția sintactică a numeralelor subliniate : 2p.

Au mâncat trei dintr-un ou. ………………………………………………

Căci între amândouă stă neclintită limba. ………………………………………..

Zic zece, tu taie una. ……………………………………….

Prin muncă susținută a ajuns primul din clasă. …………………………………..

FIȘA DE LUCRU 5

Se dă textul:

“Bunicii mei au două pisici frumoase. Blana amândurora este albă, cu pete negre. Ambele au niște pui drăguți, foarte jucăuși. De fiecare dată când merg în vizită, le duc celor două o jumătate de kilogram de hrană ambalată. În fiecare zi, bunica le pregătește mâncarea la tuspatru, având grijă ca o doime din întreaga cantitate să fie lichidă.”

Cerințe:

1. Transcrie toate numeralele din text, precizează felul lor și cazul. 6×1= 6 p

………………………………………………………………………………….

2. Precizează ce valoare are numeralul din structura: “de fiecare dată când merg în vizită, le duc celor două”. Construiește un enunț cu altă valoare a acestui numeral. 5 p

…………………………………………………………………………………

3. Analizează numeralele subliniate din text: două, amândurora, o jumătate. 3×3=9 p

…………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………….

4. Alcătuiește două enunțuri în care numeralul colectiv “tuspatru” să aibă, pe rând, valoare substantivală și valoare adjectivală. 2×3=6 p

…………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………

5. Analizează adjectivele subliniate din enunțul: 5×2=10 p

“În turbarea ei caniculară, arșița miezului înflăcărat al zilelor de iulie mușca cu dinți de foc de pretutindeni și își ostoia setea sa covârșitoare cu cele mai adânci picături de viață, umede și vii”.

6. Construiește enunțuri în care să integrezi cuvântul “nouă” cu valoare morfologică de: 2×5= 10 p

a). pronume:

b). numeral:

c). adjectiv:

7. Precizează ce formă va avea adjectivul “harnic” la gradul de comparație: 4×3= 12 p

a). comparativ de inferioritate:

b). superlativ absolut:

c). comparativ de egalitate:

d). superlativ relativ de superioritate:

8). Construiește enunțuri în care cuvântul “o” să fie pe rând, numeral cardinal, articol nehotărât, interjecție, pronume personal și verb auxiliar: 5×2= 10 p

…………………………………………………………………

…………………………………………………………………

…………………………………………………………………

…………………………………………………………………

…………………………………………………………………

9. Alcătuiește enunțuri în care numeralul ordinal “al treilea” să aibă funcții sintactice de: subiect, nume predicativ, complement indirect și atribut adjectival. 4×3= 12 p

………………………………………………………………………

………………………………………………………………………

………………………………………………………………………

………………………………………………………………………

10. Redactează o compunere gramaticală de 10 rânduri în care să integrezi câte unul din cele 4 feluri de numerale studiate și 6 adjective la toate gradele de comparație. 10 p

Notă: Se acordă 10 puncte din oficiu.

FIȘE DE EVALUARE FORMATIVĂ/SUMATIVĂ

Numele………………………….. Data…………………..

FIȘĂ DE EVALUARE

Subliniați numeralele :

“Când se împliniră trei zile și trei nopți ,copiii erau de doisprezece ani în vârstă , de douăzeci și patru în putere și treizeci și șase în înțelepciunea minții.”

( I. Slavici – “Doi feți cu stea în frunte”)

Completați enunțurile cu numerale potrivite (cu litere):

Anul are …………luni,…………..anotimpuri.Fiecare anotimp are ………..luni.O săptămână are ………..zile. O zi are ….. …………….ore.

Completați cu cifre numeralele :

În clasa noastră sunt……..elevi,din care ……fete și …..băieți.Pe un rând sunt …….copii, iar într-o bancă

stau……. elevi.

Scrieți un anunț , o invitație , în care să folosiți numerale , specificând data , anul , ora , școala , strada și numărul.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Numele:…………………………………………. Data:

Probă de evaluare – numeralul –

1.Subliniază numeralele din text.

Poftim, om bun, de-i ospăta împreună cu noi, ziseră cei doi drumeți, căci unde mănâncă doi, poate mânca și-al treilea… Și mănâncă ei tustrei până ce gătesc toate cele cinci pâini de parcă n-au mai fost…

(I.Creangă – Cinci pâni)

La început au fost doi prieteni. Ei au găsit trei nuci. Nu știau cum să le împartă. Primul a propus să tragă la sorți. Al doilea n-a vrut. A mai venit încă un copil. Acesta a împărțit în mod egal câte una la fiecare.

2 Grupează în tabel numeralele după ceea ce exprimă : numărul sau ordinea: cinci, al doilea, trei, șase, al șaptelea, treizeci și patru, primul, cinsprezece, ultimul

3. Scrie cu litere:

14: ____________________________________________________

36: ____________________________________________________

520: ___________________________________________________

703: ___________________________________________________

4 . Scrie cu cifre următoarele numerale: trei, doisprezece, o mie, șase sute trei:

______________________________________________________________________

5. Caută numerale pentru proverbele următoare:

Unde-i……….nu-i puterela nevoi și la durere

Unde-s ……..puterea crește și dușmanul nu sporește.

E mai bine să întrebi de __________ ori decât să greșești ______ dată.

Cine aleargă după ______ iepuri nu prinde nici _____________.

Numai cu ____ floare nu se face primăvară.

Când……….. se ceartă ,………. câștigă.

Măsoară de ………..ori și taie…….. dată.

6. Completează următoarele expresii cu numerale potrivite:

„a vorbi între _________ ochi”; „om cu _______ fețe”; „a nu se lăsa cu ____ cu _______”; „în ______ timpi și _______ mișcări”; „a umbla pe _______ cărări”;

„a lua la _______ păzește”; „a fi în al _____________ cer”.

7. Taie forma incorectă:

doisprezece → doișpe unsprezece → unșpe

cinci zeci →cincizeci nouășpe → nouăsprezece

șaptei zeci și doi → șaptezeci și doi șaptesprezece → șaptisprezece

8.Încercuieste varianta corecta:

Anca are un frățior in clasa întâia / întâi.

Cutia aceasta conține paisprezece / patrusprezece bomboane.

Ieri s-au vândut cinzeci / cincizeci flori.

Luna ianuarie are treizeci și una / trei zeci și una de zile.

9. Se dă textul:

Nouă copii se joacă în curte. Ei au o minge nouă. Mai vin încă nouă.

Și nouă ne place să ne jucăm cu mingea, spune Liliana.

Scrie ce este cuvântul “ nouă “ ca parte de vorbire în fiecare propoziție și ce funție îndeplinește.

……………………………………………………………………….

……………………………………………………………

10.Scrie titlurile a cât mai multe povești pe care le cunoști și care conțin în titlurile lor numerale:…………………………………………………………………