Tipatul Atractivitatii Faciale In Societatea Contemporana la Persoanele de Gen Masculin

=== Dentar 1 -curat bun p 2 ===

FACULTATEA………………

SPECIALIZAREA…………………….

LUCRARE DE LICENȚĂ/DISERTAȚIE

Profesor(i) coordonator(i):………………

Absolvent (ă):

, 2018

FACULTATEA………………

SPECIALIZAREA…………………….

LUCRARE DE LICENȚĂ

´´ Tiparul atractivității faciale în societatea contemporană la persoanele de gen masculin’’

Profesor(i) coordonator(i):………………

Absolvent (ă):

, 2018

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………………………1

Partea personală

Capitolul 5. Materiale și metode…………………………………………………………………………………..

Capitolul 6. Rezultate………………………………………………………………………………………………….

Capitolul 7. Discutii…………………………………………………………………………………………………….

Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………..

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………….

TIPARUL ATRACTIVITĂȚII FACIALE ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ LA PERSOANELE DE GEN MASCULIN

Introducere

Studiile arată că oamenii privesc oamenii neatractivi în mod nefavorabil, în timp ce oamenii atractivi sunt considerați a fi mai inteligenți, mai fericiți și oameni mai buni. Frumusețea continuă să fie un standard major prin care bărbații și femeile sunt judecați și este un aspect asociat cu stima de sine a persoanei, șansele sale la fericire și dezvoltare. Astăzi, considerarea atractivității are consecințe foarte reale, deoarece se constată că persoanele care nu îndeplinesc anumite standarde de frumusețe câștigă mai puțin, individul va avea mai puține șanse de a fi promovat și va avea mai puține șanse de angajare. De asemenea, aceștia vor avea mai puțin noroc să-și găsească parteneri matrimoniali, în timp ce persoanele atrăgătoare, pe de altă parte, vor avea mai multe șanse decât să găsească un partener și va fi mai probabil să se căsătorească într-o familie bogată. În societatea occidentală, frumusețea joacă un rol în câți bani câștigă oamenii în viața lor, cât de devreme se vor căsători, cât de curând vor fi promovați și dacă vor beneficia de alte beneficii bazate pe aspectul lor fizic. Studiile arată, de exemplu, că străinii sunt mai susceptibili să asiste persoanele atractive decât persoanele care nu lucrează, iar persoanele atractive sunt mai puțin susceptibile de a fi arestate sau urmărite penale pentru infracțiuni. Efectul halo arată că în epoca genului, oamenii frumoși sunt judecați de ceilalți pentru a fi mai inteligenți, mai populari și mai bine ajustați – cei considerați frumoși au un halou în jurul lor. În cele din urmă, aceasta devine o profeție de auto-împlinire, pe măsură ce oamenii frumoși nu sunt numai judecați ca fiind cei mai de succes și mai fericiți – devin mai fericiți și mai de succes din cauza modului în care sunt tratați. Din cauza importanței frumuseții, chirurgia cosmetică a devenit mult mai populară în societatea contemporană. Și în est, frumusețea este legată de găsirea unui partener bun și a unui loc de muncă competitiv, în special în lumea afacerilor. Pentru mulți oameni din întreaga lume astăzi, frumusețea înseamnă fericire. Motivția prezentei lucrări este de a cerceta în obiectivele sale dacă frumusețea este un mit sau o realitate, dacă întradevăr reușita în viață este dependentă exclusiv de aspectul fizic. Contrar subiectelor des întâlnite în cercetare privind frumusețea sexului slab, alegem o traiectorie originală în a trata subiectul frumuseții la masculin. Frumusețea este, de asemenea, generată de gen, prin faptul că există nu numai standarde diferite de frumusețe pentru bărbați și femei, dar femeile, în special în societatea modernă, sunt supuse la un standard mult mai mare și mai dificil, care explică industria cosmetologică cu multe miliarde de dolari și mii de produse disponibile pentru a face ca prezența fizică a femeii să pară mai tânără și mai frumoasă.Pe măsură ce femeile din ultimele decenii au experimentat niveluri fără precedent de libertate, independență politică și socială și de influență socială, au fost de asemenea atacate prin creșterea numărului de imagini și mesageri despre aspectul lor. Pe măsură ce libertatea femeii a crescut și are aceleași drepturi ca și bărbatul în majoritatea țărilor lumii, cresc și standardele de frumusețe în industria dedicată bărbaților, din ce în ce mai preocupați de atigerea unor standarde, care, nu de mult erau aplicabile femeii. Astfel, obiectivele masculine de frumusețe au devenit din ce în ce mai greu de atins, numărul de tulburări de ealing răsărit, în domenii precum chirurgia estetică, indudtria modelingului, cinematografică, etc. Idealurile de frumusețe sunt acaparabile întratât, încât pot influența stima de sine a indivizilor, ignorând alte valori umane, care îi poate conduce la realizarea personală. Ambele condiții: individuale și culturale, implică și influența frumuseții în a avea un partener pe termen lung sau pe termen scurt, pot influența importanța relativă a diferitelor preferințe în alegerea partenerului. Într-un experiment care folosea tehnici de morfing punctual, bărbații stresați preferau femei care nu erau asemănătoare cu ei. Preferințele femeilor în materie de atractivitate a bărbaților sunt determinate de episoade anterioare ale vieții și experiențelor personale individuale. De asemenea, deși femeile tinere, în perioada fertilă, preferă bărbații arătoși, doamnele mai în vârstă nu pun un mare accent pe atractivitatea fizică. Același lucru se poate spune și despre angajament: tinerele preferă angajamentul în relații, aspect ce îl asociază inconștient cu atractivitatea, în timp ce femeile mai în vârstă nu se îngrijorează atât de mult de angajament. Ambele sexe preferă altruismul – dar atunci când sunt îndreptate spre ei înșiși sau asociați, mai degrabă decât nehotărârea aleatorie. Dacă femeile pot fi considerate atractive în unele studii, funcție de perioada fertilă, ne întrebăm care factori determină frumusețea masculină. Este posibil ca indicii fizici să nu conteze în alegerea partenerului, dar anumite indicații fizice pot fi luate în seamă. Antropologii Doug Jones și Kim Hill, într-un studiu transcultural cmodern al atractivității faciale în societățile contemporane, susțin că trăsăturile selective relevante sunt în mod consistent ridicate și că femeile preferă chipurile neotenice (copilărești) la bărbați într-un număr de culturi – reflectând tinerețe și valoare ridicată de reproducere. Ambele sexe preferă simetria atât la ​​față, cât și la corp, ceea ce poate reflecta sănătatea. Diferențele de sex depășesc limitele poligene iar investirea în resurse primează.

CAPITOLUL 1

Valoarea esteticii faciale în societatea contemporană

Cuvântul estetică are originea din grecescul „aisthesis” și are semnificația de a percepe, de a simți dar totodată în greacă veche semnifică percepție, senzație și acțiunea celor cinci simțuri bine cunoscute: olfactiv, tactil, auditiv, gustativ și vizual. Acest cuvânt are o semnificație aparte mai ales pentru Alexander Gottlieb Baumgarten fiind fondatorul esteticii.

Pitagora, cel care a înfințat termenul de filozofie, și tot el argumentează că teoria esteticii ar fi cunoscută și sub numele de „Marea teorie”, care explică frumosul că fiind o înșiruire de cuvinte esențiale, cum ar fi: proporție, ordine, număr, simetrie și în cele din urmă armonie.  Armonia are o strânsă legătură cu frumosul, pentru că acesta din urama semnifică simetrie. Pe scurt, termenul de armonie, semnifică o asociere de contraste; pentru că armonia este rezultatul multor combinări și un acord al sensurilor opuse; reprezentând un „echilibru între contraste”. Prin armonia, putem identifica esență frumosului în orice obiect; chiar și în muzică, prin determinarea unor rapoarte aritmice între sunet și întinderea corzilor(Conf. univ. dr. C-țîn Aslam, Curs de estetică, pag 69)

Estetică facială este văzută că ceva relativ simetric sau care se apropie cât se poate de mult de simetrie. Privirea umană nu este capabilă să vadă micile inperfectiuni ale neconcordantei faciale și tocmai asta ne face să vedem estetică facială că pe ceva frumos.

Puțini se gândesc că față are  o importantă majoră asupra oamenilor cu care intrăm în contact, și mai ales mimica are un impact decisiv asupra reletiilor interumane. Limbajul nonverbal între un grup de oameni sau între două persoane, fără să contientizam, ne influențează în ceeea ce privește viitorea acțiune pe care o vom face. Acest lucru arată că limbajul corpului ne influențează în propotie de 69%, pe când intonația în proporție de 23% iar cuvintele doar 8%.  Modul specific de exprimare  al trupului impune notă mediului sodial în care are loc dialogul sau interacțiunea între acele persoane. (Marin Bodrug, 27 oct. 2012, https://marinbodrug.wordpress.com/2012/10/27/limbajul_trupului_mimica_fata/ )

De-a lungul timpului frumusețea a avut un impact impotantă asupra oamenilor iar în societatea modernă a început să aibă o notă competitivă iar de cele mai multe ori a fost o linie fină între succes și normalitate în viață profesională și personală.

Un studiu arată că femeile au o conștientizare a frumosului mai mare și sunt mai vulnerabile, mai sensibile pe când bărbațîi acordă o atenție mai mică a stimei de sine.             (Mesaroş̦ Anca-Ştefania, Investigaţii privind impactul tratamentului ortodontic asupra esteticii dento-faciale, teza de doctorat, http://www.umfcluj.ro/susținute-ro/category/22-rezumate-2014?download=1051:mesaroș-anca-ștefania&start=30 )

Frumusețea facială este văzută că un șablon universal, ne țînându-se cont de vârstă, etnie, cultură, sex. Fetele care sunt considerate atractive au o proporție standard a fetei. Această proporție este legată de proporția divină  (cea care atinge perfecțiunea), ea fiind 1.618 și poate fi întâlnit în cele mai neastepate imprejurai. (Yash Jefferson, Facial Beauty)

În afară de numărul de aur, există și o altă formă de a evalua frumusețea facială și anume „Analiză Frumusețîi Marquardt”. După numeroase cercetări dr. Marquardt a realizat o masca de frumusețe prin care frumusețea poate fi măsurată. Tot el susține că frumusețe se poate adreresa tuturor sexelor, raselor, culturilor și epocilor. Masca folosește un poligon cu zece lături și un pentagon care înfățișează raportul de aur în toate dimensiunile.

Există numerose moduril de a analiză frumusețea și de a o măsură, și ce pot spune cert este că „frumusețea este simțită” și percepută de cei din jur. Un alt mod de a demostra că suntem atrași de ea este prin faptul că un suflet cald și bun, o persona cu o atitudine plăcută, deschisă  și înțelegătoare și cu o încredere în sine ridicată va știi mereu să atragă atenția și va deveni atractivă. Un alt mod de a arată că suntem atrași de persoanele atractive  este, faptul că, frumusețea este legată de o carieră ascendentă, de un loc de muncă mai bine plătit, de o viață socială mai colorată. De ceva vreme, s-a stabilit că există un stereotip și anume „ce este frumos, este bun”,  iar cercetătorii au observat că personele atrăgătoare posedă o serie de atribute a unei personalități pozitive și că judecătorii pot fi influențați de aspectul atractiv și pot primi o cautine mai mică în comparație cu persoanele mai puțîn atractive.( Philos Trans R Șoc Lond B Biol Sci. 2011 Jun 12; 366(1571): 1638–1659.)

De la arta preistorică până la arta modernă, au existat dovezi clare că oamenii au încercat în mod constant să îmbunătățească și să perpetueze frumusețea fizică. Studiile privind evoluția esteticii faciale de-a lungul secolelor sugerează că, acum 35 000 de ani, omul poseda același interes pentru atractivitatea facială ca și astăzi. Îmbătrânirea a fost întotdeauna cel mai mare obstacol în calea tinereții eterne, iar omenirea a trebuit să se mulțumească cu nenumărate forme de camuflare și decorare a corpului. O piață imensă a fost creată, oferind diferite mijloace pentru a prelungi semnele de tinerețe. Acestea includ metode biologice (atunci când țesuturile pierdute datorită procesului de îmbătrânire sunt înlocuite), produse de frumusețe, chirurgie estetică și alte strategii de rejuvenare recent descoperite și promițătoare.

Marx se mută în schimb la o altă întrebare: în timp ce nu este surprinzător faptul că arta și epica greacă își au temelia în "anumite forme de dezvoltare socială", "dificultatea este că acestea încă ne dau plăcere estetică și, în anumite privințe, model uneori imposibil de atins. Acest lucru pare să contrazică concepția sa de dezvoltare a istoriei ca proces de eliminare a controlului imaginar asupra naturii în favoarea controlului real, precum și sugerând că relația dintre mitică și estetică ar putea fi mai complexă decât presupune. Această complexitate devine clară în lucrarea timpurie a lui Nietzsche despre muzică și mitologie. Marx încearcă să depășească problema semnificației continue a artei grecești sugerând că grecii sunt copii ai rasei umane: ei au trpsături de naivitate pe care nu mai putem să o avem la nivel de estetică fizică, dar pe care o prețuim la copii și pe care încercăm să o"reproducem pe un plan mai înalt " (Aderca & Nedelea, 2008).  Reapariția mitologiei poate fi înțeleasă parțial din punctul de vedere al suspiciunii lui Max Weber prin faptul că diferitele poziții de valoare ale societăților moderne raționalizate ar putea ajunge la majoritatea oamenilor ca un fel de multiplicitate a puterilor naturale concurente reprezentate în mitologia tradițională. În această perspectivă, arta rămâne fundamentată în încercarea de a organiza în imagini și povestiri sau alte forme de articulare a acelor aspecte estetice ale vieții sociale moderne. De altfel, în societățile moderne, mitologia este departe de a dispărea, în ciuda controlului tot mai mare asupra naturii. Mitologia esteticii împreună cu promovarea imaginii în sfera vizuală formează un răspuns nou, convingător, dar discutabil, față de standardele de modernitate ale societății capitaliste. Viziunea lui Marx nu poate răspunde în mod adecvat pentru astfel de fenomene. Obiectul mitic oferă o stare echivalentă naturii antropomorfe. Romanele lui Zola combină modernitatea cu o re-mitologizare a naturii umane.De asemenea, mitologizează "a doua natură", societatea umană și produsele sale, se manifestă o tendință de a adopta modelele mitice ca o modalitate de a se susține în fața unei societăți a cărei procese esențiale nu mai sunt vizibile în acțiunile indivizilor. Nevoia de "mitologie nouă" este evidentă în felul în care arta perioadei tinde să invoce mitologia veche ca o modalitate de a încerca să se întâlnească cu societatea modernă.

Un portret poate reprezenta un subiect în multe moduri diferite. Poate fi o reprezentare literală sau poate reprezenta o persoană simbolică. Poate capta caracterele fizice ale unei persoane și / sau încerca să-și reprezinte emoțiile sau personalitatea. Picasso avea 51 de ani când a pictat Zinaida, care descrie o fată care privește într-o oglindă ovală.

Figura nr. 1 Zinainda – pictură de Pablo Picasso

Femeia din această pictură este Marie-Therese Walter, una dintre prietenele lui Picasso, cu care a trăit și a avut un copil, Maya. În acest portret, ea examinează și inspectă apariția ei într-o oglindă, dar reflecția lui Marie-Therese și a ei este identică. Criticii artistici au sugerat că aceasta reprezintă o dualitate simbolică, adică două părți diferite ale caracterului ei. Cu toate acestea, o examinare mai atentă a acestui tablou arată o femeie care se vede într-un mod distorsionat, care seamănă cu ceea ce se numește Pablo Picasso (1881-1973) al psihologiei clinice, cunoscut ca unul dintre cei mai mari și mai influenți artiști ai secolul al XX-lea, făcând, fără îndoială, cea mai importantă contribuție la dezvoltarea artei moderne în acel secol, practic fără ca artistul să scape de influența sa. Lucrările sale nu au avut scopul de a reproduce ceea ce vedem, ci au fost proiectate pentru a ne face să revedem.Frumusețea feminină la acest artist este distorsionată, abstractizată. Putem compara acest aspect cu o revenire în perioada mai puțin abstractă din viața și lucrarea sa unde rerezenta și chipuri masculine. La Picasso, bărbatul e prezentat într-un mod realist-romantic, viziunea sa despre estetica masculină este standard, o reflectare psihică posibil e eului său creator și o regăsire a sinelui în acele aspecte ale vieții care nu șochează, care încântă prin melancolie și simplitate (Valentová, 2002). .

Figura numărul 2. Pablo Picasso- Pierrot și Bătrânul chitarist

Se încearcă identificarea semnelor fizice ale îmbătrânirii în societatea modernă, mai ales de către chirurgia plastică, ca factor în estetica facială, prin găsirea parametrilor care se schimbă de-a lungul anilor și găsirea unor modalități de măsurare a acestor modificări. Cunoașterea performanței câtorva parametri de îmbătrânire, cum ar fi buza superioară și lobul urechii, împreună cu un model numeric, conceput ca elemente finite, pot oferi sugestii utile despre proprietățile viscoelastice ale țesuturilor, inclusiv pielea, mușchii și grăsimea din diferitele regiuni ale feței. De altfel, proiectarea unui model matematic capabil să descrie și să prezică comportamentul acestor parametri de-a lungul anilor se poate dovedi util pentru ca chirurgul să compare procesul de îmbătrânire a feței la bărbați și femei. O problemă controversată se referă la pacienții care prezintă anomalii faciale cu mărimi diferite și dacă trebuie tratați, mai ales în situațiile în care deformitatea nu face parte dintr-un proces "bolnav" activ (Brons, 2013).  Această dezbatere de lungă durată și controversată privind abilitatea de a modifica aspectul facial prin zonele vizate asupra faptului dacă pacienții cu deformare facială trebuie să "învețe să trăiască" cu aspectul lor facial. Argumentul pentru acest caz prevede că un pacient sănătos din punct de vedere psihic ar trebui să poată să se adapteze la mediul social. Susținătorii acestei opinii afirmă, de asemenea, că educația publicului și schimbările în atitudinile publice față de toate tipurile de diferențe faciale vizibile reprezintă calea corectă de urmat. Cu toate acestea, argumentul împotriva acestui caz afirmă că efectele negative ale deformării faciale asupra bunăstării psihosociale a unui pacient sunt suficiente pentru a justifica intervenția clinică. Cele două părți par incapabile să găsească teren comun. Analiza atentă a feței îmbătrânirii ne arată că se produce mult mai mult decât ridurile și / sau fluiditatea pielii. Modificările în topografia tridimensională ar putea fi răspunzătoare pentru prezentările fenotipice distincte ale feței de-a lungul vieții. Studiile de calculator au încercat să modeleze chipul îmbătrânit și reconstrucția acestuia. Deși există unele criterii calitative nu există încă informații cantitative despre acest subiect. De exemplu, Rowland și Ferret au folosit imagini compozite ale unor fețe diferite și factori manipulați cum ar fi forma și culoarea (folosind graficii computerizate) pentru a oferi o definiție empirică a modificărilor care apar în față. Deși unele culturi asociază senescența cu înțelepciunea, majoritatea culturilor occidentale consideră că îmbătrânirea este un semn de degenerare. În societatea noastră modernă, fața tânără și corpul atletic sunt corelate cu trasee dorite, cum ar fi vigoarea sexuală, puterea, bogăția și succesul (Broxtermann, 2015). Acest lucru poate fi atestat de numărul tot mai mare de bărbați și femei care caută proceduri de întinerire. Începând cu studiile inițiale realizate de Leonardo da Vinci, au fost descrise principiile general acceptate ale esteticii faciale și măsurătorilor de proporții, încercând să stabilească un concept bine definit frumusețea.

Figura nr. 3 Proporțiile feței- schiță de Leonardo da Vinci

Înțelegerea motivațiilor și obiectivelor psihologice ale pacientului este, probabil, unul dintre aspectele cele mai calificate ale selecției pacienților pentru chirurgia estetică facială. Poate fi foarte dificil pentru un pacient să articuleze ce beneficii psihologice le presupune în mod specific în viața lor de zi cu zi. Diferitele culturi pot interpreta aceleași cuvinte și fraze diferit. Comunicarea clară este vitală pentru realizarea unei relații bune între pacient și echipa sa clinică și crește probabilitatea unui rezultat satisfăcător, adică chirurgul trebuie să înțeleagă ce valori diferite ale culturii sunt folosite atunci când se determină încrederea și nivelul de îngrijiri. Se atrage atenția asupra percepțiilor și așteptărilor chirurgiei care sunt specifice pacientului asiatic (Kiekens, 2008) . Astfel se poate evidenția perioada postoperatorie ca zonă în care așteptările și comportamentul pot diferi în mod semnificativ de pacienții caucazieni. Un rezultat tehnic bun din chirurgia facială estetică astăzi este considerat a fi unul care este natural și nu arată "chirurgical", care in general, inseamna evitarea rezectiei excesive sau a augmentarii. Contururile normale trebuie mentinținute si trebuie să se obțină un echilibru între unitățile nazale individuale și față. Cu numai 20 de ani în urmă, occidentalizarea nu era potrivita pentru pacientii asiatici sau negri, în ceea ce privește rinoplastia de reducere extremă efectuată pentru nasul caucazian cu 20-30 de ani în urmă. Aspirația pentru estetica facială naturală, fie pentru transformare, fie pentru întinerire, pare să fie transculturală, dând probabil dreptate noțiunii de universalitate a ceea ce este frumos și a ceea ce este normal. Aceasta poate fi adevarat ca unitatea pentru un rezultat mai natural este o incercare de a face chirurgia estetică mai acceptabilă pentru o afacere mai larga în societate și pentru a mări dimensiunea pieței. Această constatare trebuie luată în considerare pentru ca toate culturile să evite problemele chirurgicale trivializate și riscurile lor (Mosmuller,2002). Nu este prerogativa chirurgului estetic de a-și impune gustul asupra unui pacient și de a face judecăți de valoare pe culturi diferite. Cu toate acestea, este important să subliniem pacienților că standardele se compară ele însele fiind influențate de modă, care se schimbă și de fapt poate fi artificială și de neatins. Acest lucru poate fi valabil mai ales pentru pacienții mai tineri, în special cei care trăiesc în Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat, care pot fi mai mult influențați de moda occidentală și de presiunea presei . Chirurgul facial estetic trebuie să fie conștient că pentru pacienții mai tineri imaginea corporală este mai probabil să se schimbe în timp. Chirurgul facial estetic ar trebui să sublinieze că valorile culturale nu sunt fixe și schimbate, pe măsură ce societatea se reflectă asupra valorilor sale și evoluează. Utilizarea valorilor estetice occidentale pentru a informa rezultatul chirurgiei asiatice ar trebui descurajată după unele opinii, occidentalizarea chipului asiatic căutat acum 20 de ani fiind inadecvată acum. Această abordare nu ia în considerare actualele sensibilități culturale care încearcă să evite aparențele străine sau nefirești. Este interesant să se propună ca aceste schimbări culturale să reflecte sofisticarea din ce în ce mai accentuată și schimbările consecvente ale marketingului contemporan către diferite demografii și populații, dar, în mod ironic, diferitele societăți și culturi încep să-și aprecieze identitatea, globalizarea a esteticii conduse de mass-media și a omogenizării fondului genetic. Acest fapt poate conduce la o mai mare convergență a opiniei cu privire la standardele universale de frumusețe. Chirurgul estetician ar trebui, de asemenea, să iasă din perspectiva dogmelor culturii proprii care înconjoară frumusețea și să ia în considerare concepte diferite. Această globalizare poate, de asemenea, să ducă la o mai mare acceptare a surselor faciale cosmetice în întreaga cultură. Este posibil ca chirurgului estetic facial să îi fie mai greu să evalueze preocupările și așteptările imaginii corpului pacientului, funcție de contextul cultural, decât unui artist plastic, filozof sau pictor.

Capitolul 2. Atractivitatea facială

Ideea că atractivitatea facială poate fi măsurată în mod obiectiv în dantela actualei "corectitudini politice" și nu se potrivește confortabil cu vederile contemporane ale naturii umane și ale societății umane. De fapt, ideea încalcă cel puțin trei valori fundamentale deținute de societatea modernă . Aceste valori sunt adesea declarate sub formă de maxime. "Frumusețea" este în ochii privitorului, "care afirmă în esență că frumusețea, este subiectivă și nu obiectivă. Dictonul "Nu judeca niciodată o carte prin coperta ei", arată că atractivitatea cuiva nu trebuie să influențeze modul în care îl judecăm sau îl tratăm. "Frumusețea este doar o adâncime a pielii", ceea ce înseamnă că atractivitatea unei persoane nu este legată de personalitatea, comportamentul sau opiniile ei. Putem argumenta că, chiar dacă atractivitatea ar putea fi măsurată în mod obiectiv, aceasta ar depăși nivelul de maximă, dar aceste valori sunt atât de interdependente în mintea oamenilor încât sunt greu de descifrat pentru persoana obișnuită. O diferență aparentă de sex aparentă este frecvent observată în studiile care au obținut evaluări de atractivitate pentru fețele ambelor sexe de la subiecții: fețele feminine sunt adesea evaluate mai favorabil decât fețele masculine(Sandu, 2009). Această diferență de sex poate reflecta o asociere mai strânsă a atractivității cu feminitatea decât masculinitatea: o asociație care face mai acceptabil a se atribui atractivitatea fizică femeilor decât bărbaților, pe de altă parte o selecție mai accentuată pentru atractivitatea facială la femei a putut ajunge la o diferență reală în apreierea atractivității feței pentru femei în ceea ce privește bărbații decât viceversa, unde domnii au preferat actractivitatea fizicului per total la o femeie.

O anumită medie este un factor important, determinant al atractivității faciale. Gradul în care deviațiile de la mediile perfecte și simetria facială contribuie la atractivitate sunt în prezent studiate. Pentru discuția actuală este suficientă nota că, pe baza stării actuale a evidenței, atractivitatea facială transmite informații despre sănătatea expeditorului, posibil datorită heterozygozității în cadrul MHC sau în alte regiuni ale genomului. Pe baza dovezilor și a constatării existenței unui standard universal de atractivitate facială, atât mecanismele care creează variabilitatea atractivității faciale, cât și mecanismele implicate în percepția atractivității corporale per întreg pot fi formulate ca un sistem adaptiv de semnalizare. Din perspectiva expeditorului, atractivitatea facială este rezultatul unui sistem de codificare care se dezvoltă în mod credibil traduce informațiile conținute pe grade variabile individual de heterozygoză MHO într-o expresie individuală variabilă a trasaturilor vizibile de nivel superior cum ar fi textura pielii sau forma facială(Crispin & Hewlett, 1994). . De la receptor, perspectiva, atractivitatea facială percepută este rezultatul unui sistem de decodare în dezvoltare, creat special pentru a decoda și evalua expresia variabilă a trăsăturilor legate de caracteristicile genetice ale expeditorului. Conform acestei perspective, sistemul de codare al expeditorului și sistemul de decodare a receptorului și au acționat prin procesul selectiv genetic al fiecăruia. Deși mai mulți anchetatori au sugerat că implicațiile interpersonale ale desfigurării faciale sunt mai puternice pentru femei decât pentru bărbați, încă nu există dovezi care să susțină această sugestie . De exemplu, nu există dovezi că mai multe caracteristici personale care duc la nefericire sunt atribuite femeilor care prezintă aspecte desfigurante decât bărbaților desfigurați sau că desirabilitatea partenerului este mai afectată negativ de desfigurarea genului feminin decât desfigurarea în cazul bărbatului(Freedman, 2012). . De ce cercetătorii au neglijat aceste întrebări este neclar, deși natura delicată a acestor probleme poate fi parțial responsabilă.

Figura nr. 3. Tema eroului desfigurat în cinematografie- peliculele Angélique Marquise des Anges(1964) și The man with the iron mask(1998)

Percepțiile și reacțiile la delicatețea facială au primit mult mai puțină atenție decât percepțiile și reacțiile la atractivitatea facială. Deși prezența și atractivitatea facială sunt, fără îndoială, niște construcții foarte asemănătoare, credem că prezența este mai strâns asociată cu elemente de dimensiuni reduse și aspectul tineresc decât este "atractivitatea"(Glowacka & Boos, 2002) . De fapt, toate cercetările despre inteligența facială au folosit stimuli infantili. Deși evaluările privind atractivitatea și cutența feței infantile s-au dovedit a fi foarte corelate, date comparabile nu sunt încă disponibile pentru eșantionul de tineri și adulți. Femeile și bărbații sunt de acord în general cu privire la care fețe sunt atractive și care nu sunt, atât pentru sexul lor, cât și pentru celălalt sex.

Figura nr. 4. Parametrii de atractivitate facială

Cu toate acestea, diferențele de gen care au apărut în cercetare sugerează că atractivitatea facială este mai bine definită, mai stabilă și mai consensuală pentru femei decât pentru bărbați. Nu numai că îmbătrânirea subminează percepțiile privind atractivitatea facială, dar subminează și percepțiile altor caracteristici dorite. De altfel, există o similitudine între caracteristicile atribuite caracterului neatractiv și caracteristicilor atribuite vârstnicilor. Alte constatări susțin în mod indirect opinia că îmbătrânirea are mai multe efecte negative asupra percepțiilor femeilor decât bărbaților. De exemplu, s-a descoperit că trăsăturile faciale ale copilărești sunt asociate cu ratingul atractivității (și feminității) la femei, dar nu la bărbați. Deoarece caracteristicile faciale copilărești scad odată cu vârsta, la fel se comportă și atractia. S-a constatat, de asemenea, că trăsăturile nou-născuților (de exemplu, ochii mari, fruntea și buzele, nasul și bărbia mici, ochii largi) au fost asociate cu atractivitatea feței. Cu toate acestea și trăsăturile adulților maturi (de exemplu, pomeții proeminenți, obrajii înguști) au fost asociate cu atractivitatea feței(Havet, 1978). . Unele studii au sugerat că o combinație de trăsături faciale de copil și om matur poate însemna ajungerea la un ideal de frumusețe. Prin urmare, această combinație este percepută ca fiind cea mai atractivă în ceea ce privește bărbații. În schimb, există unele dovezi că îmbătrânirea are mai multe efecte favorabile, mai degrabă decât nefavorabile, asupra percepțiilor bărbaților. Bărbații mai în vârstă sunt percepuți ca "având caracter" și mai distinși, conștiincioși și mai responsabili decât bărbații mai tineri. Caracteristicile faciale mature la bărbați, de exemplu sprâncenele groase, ochii mici, buzele subțiri, maxilarul păstrat) sunt asociate cu ratinguri mai ridicate ale atractivității, și statutului. Răspunderea este evaluată în ceea ce privește stabilitatea temporală a ratingurilor sau în ceea ce privește acordul de intermediere. În al doilea rând, auto-evaluările de atractivitate ale femeilor sunt mai precise (adică, mai asemănătoare cu ratingurile celorlalți) decât auto-evaluările bărbaților. Unele studii au arătat că până și femeile cu trăsături masculine sunt preferate de bărbați pentru o relație stabilă, fiind percepute mai productive. Ratingurile de atractivitate ale femeilor cu trăsături masculine sunt mai mari decat cele ale barbatilor cu aceleași trăsături(Hupp & Tucker, 2014). . Unele cercetări privind percepția esteticii faciale indică faptul că fizionomiile cu caracteristici relativ infantile sunt în general percepute ca fiind mai cinstite decât versiunile în vârstă ale acelorași persoane. Modificările legate de vârstă în schema superioară a capului, dimensiunea relativă și plasarea caracteristicilor faciale și proporțiile diferitelor regiuni faciale par să influențeze în acest mod influența percepută. Răspunsurile subiecților la desene simple au evidențiat în mod constant o relație monotonă între vârstă și atractivitate, dar un raport mai complex al relațiilor este sugerat de un studiu care a demostrat că un desen asociat cu o față plăcută este mai degrabă memorat decât unul asociat cu o față neplăcută. În timp ce atractivitatea facială tinde să rămână destul de stabilă în timpul copilariei, percepția acesteia scade la maturitate.

Figura nr. 5 Macaulay Culkin în 1990 și astăzi:ratingului atractivității facialea scăzut pe măsura înaintării în vârstă( și pe fondul altor factori)

Mai mult, deși unele persoane, probabil, rămân "drăguțe" pe măsură ce se îmbătrânesc datorită faptului că, în funcție de sociobiologie, selecția sexuală este pentru atractivitatea femeilor și pentru resursele materiale ale bărbaților, care sunt caracteristicile și indică potențialul reproductiv al fiecărui sex. Deoarece femeile atractive și bărbații cu resurse materiale considerabile se consideră că au mai mult potențial în creșterea și îngrijirea copiilor decât alți bărbați, selecția favorizează combinația de atractivitate plus orice caracteristici ereditare. Faptul că ratingurile de atractivitate sunt mult mai fiabile, mai precise și mai înalte pentru femei decât pentru bărbați și fețele feminine primesc mai multă atenție vizuală și cognitivă decât fețele masculine pot fi explicate fie din perspectivă sociobiologică, fie din perspectivă socio-culturală(Proffit, Fields, & Sarver, 2007) . Din perspectivă sociobiologică, mecanisme înnăscute în evaluarea atractivității faciale ar trebui dezvoltate mai bine pentru a judeca femeile decât pentru bărbații, deoarece selecția sexuală pentru atractivitate a fost mai puternică pentru femei decât pentru bărbați. O selecție mai puternică ar explica, de asemenea, de ce ratingurile de atractivitate a femeilor sunt, în medie, mai ridicate decât cele ale atractivității bărbaților. Perspectiva socio-culturală poate explica unele dintre aceste descoperiri, arătând valori culturale. Deoarece cultura noastră este mai atractivă la femei decât la bărbați, ambele sexe ar trebui să vizeze mai mult atracția femeilor decât atracția bărbaților, deși din diferite motive se poate dovedi și contrariul. Femeile evaluează atractivitatea masculinp în scopuri comparative, pentru a-și evalua propria atractivitate sau să descopere căi de a-și spori atractivitatea. Bărbații evaluează atractivitaea femeii din motive asemănătoare, dar în principiu pentru perpetuarea urmașilor. Din punct de vedere psihologic, când o persoană este evaluată pentru prima dată de o alta, se efectuează o percepție în patru dimensiuni – pentru mulți, acest lucru ne poate da o apreciere diferită a atractivității faciale decât cea pe care o percepem dintr-o fotografie bidimensională(Sauer & Thomas, 1974).  Cu toate acestea, multe studii au arătat că vederea frontală facială este cea mai importantă pentru noi ca ființe umane dintr-un punct de vedere al comunicării și aproape singur ne ajută să determinăm evaluarea inițială a atractivității și chiar a frumuseții – deoarece atractivitatea facială copleșește cu mult efectele îmbrăcămintei sau forma corpului. În plus, chiar și în studiile de atractivitate fizică, unde stimulul este evaluat in vivo pe o perioadă lungă de timp, rezultatele sunt aproximativ identice(http://www.facialaestheticsinc.com/).

Capitotul 3 Tratamentele estetice și chirurgicale cu efecte asupra aspectului facial

3.1 Istoria chirurgiei plastice până în zilele noastre

            Semnificația cuvântului „plastic”, își are originea din grecescul „plastike” care semifica „a modela”. Se vorbește de chirurgia plastică încă din Egiptul Antic, unde madicii din vremea respectivă sunt văzuți că fiind inițiatorii ale unor operațîi chirurgicale utilizate și în zilele nostre. Există papirusuri încă de acum aproximativ 3000 de ani care atestă că acest gen de intervențîi chirurgicale au avut loc, chiar și tratamente ale fracturilor de mandibulă și ale piramidei nazale.  

Cele două razboiae mondiale, au lăsat urme urâte pe față soldaților datorită glontelor și a proectilelor de alrtilerie, iar odată cu descoperiarea anestezicelor și a antisepsiei chirurgia remodelatoare a evoluat. Faimosul chirurg Harold Gillies este amintit alături de ehipa să încă din primul război mondial, având multe intervetii reușite de refacere a fizionomiei faciale. În schimb chirurgul Jacques Joseph este socotit că fiind primul chirurg plastician din Europa, pentru că el a fost cel care a implementat chirurgia cosmetic , iar din acel moment chirugia  nu a fos văzută doar că pe o nevoie fizică ci și pentru beneficiul psihice și fizic.

 (referință: Scurt istoric al chirurgiei plastice și reconstructive, articol de Bianca Ioniță, http://www.rador.ro/2015/11/07/scurt-istoric-al-chirurgiei-plastice-și-reconstructive/ )

Chirurgia plastică era folosită de către egipteni dar nu pentru oamnei vii ci pentru a îi face pe morți să devină mai frumoși. Chiar arheologi au fost cei care au găsit sub pielea mumiilor bandaje, pentru a da efectul de ridicare a pomeților, aslemanator efectului pe care îl are și colagenul din zilele nostre. (Chirurgia Plastică, Proect metodologia cercetării socoale și explicăția sociologică, pag 2-4).

Chirurgia plastică este amintită și în danul 800 i.Hr și se referă cu predilecție la reconstrucția nazala. Rinoplastia în vreamea aceea s-a dezvoltat că urmare a practicii schilodirii prizonierilor din război, a criminalilor sau cei care încălcau fidelitatea conjugală. În Europa, prima reconstrucție nazala a fost realizată în secolul al XV-lea, în familia Branca. Manoperă a fost răspândită de către Gaspare Tagliacozzi din tratatul de „Chirurgia Curtorum per Insitionem”, apărut în anul 1597. În vremea aceea se realiza un pliu de piele luat de pe braț sau coborât de la nivelul frunțîi. În ciuda trecerii anilor, ideea realizării tehnicii a rămas aceeași dar aceată a avut că urmare și o evoluție a chirurgiei plastice.

De unde  a pornit ideea reconstrucției nazale? Nasul a avut mereu o importantă aparte, poate și datorită amplasării lui centrale pe față, fiind considerat un indicator al respectului și al faimei. Prin urmare, mutilarea nasului însemna umilirea persoanei respective, de a-i înjosi pe criminali și nu numai, în cele mai multe cazuri această metodă era folosită și pentru a preveni evoluția unui conducător  la tron. În schimb în Europa Occidentală, acesta metodă nu era tat de folosită, dar era folosită la persoanele care sufereau de lupus, sifilis, cancer sau herpes. Rinoplastia avea și o relație strânsă cu frumusețea și sănătatea omului. În secolul al XIX-lea, potrivit normelor sociale, o persoană fără nas era văzută caraghioasă, o caricatură și era de prefereat să ai un nas urat și deformat pentru că altminteri erai bătaia de joc a celor din jur. Persoanele cu nasul desfigurat erau excluși din societate, pentru că în cele mai multe cazuri legătură dintre vină și mutilarea nasului cântărea mult.

În India a luat ființă chirurgia plastică, iar cel care a descris-o pentru întâia oară a fost Sushrata, în anul 800 i.Hr., și presupunea refacerea unui nas mutilat sau amputat. Metodă devine cunoscută și în Europa, fiind pomenită în Vest de catrae Aulus Cornelius Celsus. În schimb prima rinoplastie cu adevrat profesionistă a fost făcută în Italia, în prima parte a secolului al XV-lea, de către familia Branca. Familia Branca ținea secret această tehnică și prin urmare nu a existat nimic care s-o înfățișeze.

Tehnică realizată de doctorul Gaspare Tagliacozzi, era una dura și era folosită la persoanele cu caracterul tare pentru că presupunea mai multe etape care se întindeau pe o perioade de 3-5 luni. Prima etapă presupunea tăiere unei porțiuni de piele de pe braț. După ce se realiza o vindecare cât de cât a zonei, se realiza a două etapă unde pliul era modelat relativ simplu și aplicat pe față. După ce treceau două saptamni doctorul realiza o ultima operație unde realiza chrestiile de finețe și dădea aspectul final al nasului. Dezavantajele acestei metode era timul lung de realizare și durerile intense pe care le resimțea pacientul pentru că la acea vreme încă nu erau cunoscute anestezicele.

Prima rinoplastie estetică a fost realizată de Dieffenbach, în anul 1845, făcând  o incizie externă.  Dar cel care a revoluționat chirurgia plastică a fost Jacques Joseph, în anul 1898, pentru că a fost primul care a realizat incizii în interiorul nasului.

(referință: Vickram Chahal, “The Evolution of Nasal Reconstruction:The Origins of Plastic Surgery”, University of Western Ontario, , în “The Proceedings of the 10thAnnual History of Medicine days”, University of Calgary, 2001. https://www.historia.ro/secțiune/general/articol/cum-a-început-chirurgia-plastică )

3.2. Considerații asupra chirurgiei estetice

În cazul oricărei intervenții chirurgicale estetice, succesul depinde nu numai de apariția rezultatului, ci și de așteptările pacientului. În Capitolul 1 am discutat despre importanța educației pacientului în cadrul consultării inițiale. Ca parte a acestei discuții, tratamentul chirurgical al defectelor ar trebui să fie considerat ca un proces cu proceduri așteptate, mai degrabă decât intervenții chirurgicale de revizuire neașteptate. Acest plan ar trebui să se exprime pacienților înainte de debutul reconstrucției, astfel încât așteptările lor să fie create într-un mod realist. Pacienții trebuie sfătuiți să nu se aștepte la o abordare unică și strictă, adesea o așteptare comună în alte proceduri chirurgicale elective plastice. Într-adevăr, adăugarea unei mici revizii chirurgicale poate fi diferența dintre un rezultat suboptim și unul perfect. Atunci când analizăm imaginea pacientului împreună cu el, se recomandă prezentarea fotografiilor digitale sau Polaroid care sunt complet iluminate, fără umbre. Acest lucru face mai ușor să se propună pași operativi și să se planifice chirurgia compusă împreună cu pacientul. De asemenea, este foarte util după săptămâni sau luni, când pacientul a uitat cum arată natural, pentru a compara imaginile preoperatorii și postoperatorii. Apoi, toate îndoielile dispar.Oamenii de știință de la compania franceză L'Oreal au testat în Lausanne mersul pe jos a 16 femei în vârstă (cea mai tânără a fost de 65 de ani) pentru postura și viteza și siguranța pașilor fără și cu machiaj. Îmbunătățirea aspectului facial a avut ca efect aducerea bucuriei în pașii lor, măsurabilă a doua zi și chiar după 6 luni.( https://www.theguardian.com/women-in-leadership/2015/sep/24/67-of-europeans-dont-believe-women-have-the-skills-to-be-scientists). Patricia Pineau de la L'Oreal afirmă că terapeuții cu mobilitate au descoperit că efectul asupra mobilității după 20 de minute de tratament facial cosmetic este același ca și după 10 săptămâni de exerciții de mers pe jos(https://www.cnbc.com/2017/05/25/loreal-is-making-lab-produced-human-skin-to-curb-animal-testing.html). Cercetătorul japonez Tsuneyuki Abe a testat femeile în vârstă din centrul geriatric al Clinicii Naruto-Yamagami care suferă de schizofrenie, depresie și demență(https://www.researchgate.net/scientific-contributions/2019977185_Tsuneyuki_Abe). Timp de câteva săptămâni cosmeticienii și-au aplicat machiajul pentru acestea ; după care și-au aplicat ele însele machiajul. Efectele au fost surprinzătoare: o treime din oameni puteau să mănânce din nou, să se spele singuri și să meargă la toaletă. Și 90% dintre aceștia au devenit mai solizi, comunicativi și veseli. Aceasta este puterea zâmbetului, când chiar bolnavii încep să-și placă din nou reflexia în oglindă. În același timp, funcție de ramura chirurgiei estetice examinăm calitatea pielii, grosimea ei și mobilitatea. Dacă avem o idee despre ce altceva ar putea îmbunătăți aspectul facial al pacientului, îl rugăm să-l propună. Unii pacienți sunt recunoscători pentru acest lucru, dar unii au deja opinia lor prefabricată despre ceea ce doresc să realizeze și nu pot urma ideile noastre. Aceasta este ceea ce trebuie să respectăm. Scopul perfecțiunii antropometrice a chirurgului plastic nu este factorul decisiv, ci dorințele pacientului. Îngrijirea cosmetică a pielii este esențială pentru a completa chirurgia cosmetică și pentru a obține întinerire. O scurtă explicație a acțiunii principalelor produse cosmetice precede metoda lor de utilizare. Vitamina A, în special în forma sa de ester, oferă toate beneficiile fără iritația acidului retinoic și ar trebui să fie utilizată la fiecare pacient atât înainte, cât și după operație. Rolul său este atât preventiv împotriva cât și re-generativ(http://www.wiley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-1405181923.html). Antioxidanții lucrează alături de vitamina A și, de asemenea, completează protecția împotriva soarelui, dar acționează doar pentru a preveni gradul de degradare. Iontophoresisul și sonoforcisul sporesc penetrarea vitaminei A și a peptidelor active și pot ajuta chirurgii să obțină o întinerire realistă. Ceara de lumină serică poate fi, de asemenea, utilă, oferind un aspect mai proaspăt pentru piele. Persoanele care au presupus un lifting facial pot aplica creme cosmetice imediat ce bandajele lor sunt înlăturate. Cremele speciale sau unguentele necesare poate fi aplicate chiar și peste cicatrici, aici nu este nici un pericol de infecșie se vindecă rapid și în cele din urmă să devină mult mai puțin vizibile decât cicatricile netratate. O altă metodă care a fost utilizată este pentru a trata cicatricile cu un agent de peeling cu doză mică, de exemplu: 2,5-5% gel TCA sau cremă cu timp de aproximativ 10 minute la fiecare vizită după operație. TCA sterilizează rana și tratează infecția subclinică și, prin urmare, reduce inflamația. Prin această procedură, în general, cicatricile se vindecă mai repede, iar observatorii clinici neinformați au fost surprinși a observa că rănile la 2 săptămâni par să fie similare cu cicatricile convenționale la 6-12 săptămâni. Peeelingul direct pe cicatrici se folosește în termen de 2 zile de la un lifting facial(https://www.webmd.com/beauty/features/women-face-skin-care).

Este important să menționăm că principiul variază foarte mult de predarea chirurgicală generală tradițională în care rănile deschise sau contaminate sunt adesea temporizate și reconstruite secundar. Această strategie, în special în pleoape, nas sau ureche, va determina doar o deformare a țesuturilor moi agravante. Adesea, indiferent de mărimea defectului, o inițiativă, ori o optiune mai avansata va preveni deformarile secundare. Sunt principalele principii critice: Defectul inițial ar trebui sa fie mai mic decat defectul final al țesutului. Tesutul în exces este adesea necesar pentru a modela și urmări rezultatul final. Chirurgul trebuie să ia în considerare întotdeauna îndepărtarea inițială a problemei în vecinătatea defectului pentru a combina unitățile estetice. Această strategie pune cicatrici în locațiile cele mai de dorit și cel mai puțin vizibile. Flapsurile de țesut trebuie manipulate cu meticulozitate și ușurință. Dacă se folosește un flap (cum ar fi Hughes, clapa nazolabila sau clapeta Abbe), aceasta trebuie împărțită la 2-3 săptămâni după intervenția chirurgicală (de exemplu, 3- 4 săptămâni la fumători). Acest lucru permite ca efectul umflăturilor să dispară și neovascularizarea să se regenereze. De asemenea, se evită potențialul de contracție secundară de-a lungul periferiei plăgii. La margini mari, ar trebui să se ia în considerare o dilatare chirurgicală in situ și formarea unei clape subțiri la 2 săptămâni(http://www.newbeautymd.com/). Ridicarea clapetei în acest moment, pe suprafețe extinse poate fi efectuată cu conservarea de sânge de aprovizionare. Clapeta poate fi împărțită sigur în alte 2-3 săptămâni. Masajul cicatricial progresiv trebuie inițiat la 2 săptămâni după intervenție. Acest lucru permite timp pentru vindecarea pielii și poate oferi o oportunitate pentru remodelarea cicatricilor timpuriu în fazele de vindecare. În cele din urmă, chirurgul trebuie să ia în considerare procedurile de finisare multiple, cum ar fi plasticile Z, plasticile W, subțierea și redirecționarea cicatricilor paralele cu RSTI . Reviziile se efectuează în mod ideal la 8-12 luni după repararea inițială, dar pot fi efectuate la începutul celor 3 luni, când umflarea țesuturilor moi a dispărut. După ce a stabilit că pacientul este un candidat adecvat pentru intervenții chirurgicale, următorul element al planificării chirurgicale preoperatorii adecvate este analiza facială. Fiecare individ are proporții diferite, morfologie și relații relative cu mediul înconjurătoar. Pentru a păstra armonia nasofacială, este esențial să realizăm o analiză sistematică și meticuloasă a nasului și a feței(http://www.upmc.com/Services/aesthetic-plastic-surgery-center/our-services/facial-aesthetics/Pages/default.aspx). Evaluarea este efectuată într-o manieră sistematică cultivată de chirurg pentru a asigura coerența. Pentru tratarea cu laser fracționar, este necesară anestezia locală și se folosește răcirea cu aer rece în timpul tratamentului pentru a minimiza disconfortul. Pentru a preveni și trata edemul cauzat de tratamentul cu laser fracționat, se susține un curs de trei zile de prednison 30 mg pe cale orală începând cu ziua procedurii, steroizii topici moderați timp de una până la trei zile, după cum este necesar, o cremă de protecție solară care nu irită și o cremă bună hidratantă sunt utile în experiența noastră în perioada postprocedurii. Diagnosticarea corectă a deformării determină planul optim pentru corecție. Chirurgul ar trebui să indice asimetriile faciale naturale preoperator, astfel încât pacientul să obțină o mai bună înțelegere a ceea ce este prezent înainte de orice intervenție operativă. Diferențele dintre nasul masculin și feminin constau în proporțiile menționate mai sus se aplică în general femeilor caucaziane. În general, fața masculină tinde să aibă un aspect mai mic, mai rotunjit, cu trăsături mai puternice și mai pronunțate. Impactul dentiției și al structurilor orale de susținere a feței asupra frumuseții feței poat fi ușor de trecut cu vederea, dar pe măsură ce evaluăm fața pentru recursul estetic, rolul pe care o joacă dentiția pacienților în aspectul general trebuie, de asemenea, să fie luat în considerare. Puterea unui zâmbet estetic și efectul global asupra frumuseții feței este ușor de recunoscut. Pe măsură ce buzele sunt separate pentru a expune dinții subiacenți în timpul unui zâmbet sau al unui discurs, se dezvăluie o imagine a pacientului care poate indica tinerețea sau vârsta, armonia sau disarmonia și frumusețea sau o imagine estetică compromisă. În plus, dinții și carcasele lor osoase de sprijin formează țesutul moale pentru țesuturile faciale, care poate fi atât un ajutor, cât și un obstacol în obținerea unor îmbunătățiri consistente facială. Rolul dermatologului în identificarea unor probleme simple estetice dentare este esențial pentru crearea celui mai ideal aspect pentru pacient. Estetica dentară este rezultatul combinării aranjamentului dinților, a culorii dentare. În mod ideal, fiecare dintre aceste elemente trebuie să fie în armonie pentru a crea un rezultat estetic pentru pacient. Aranjamentul la atingere: Dacă dinții nu dispun de spațiu suficient pentru alinierea corectă în gură, se va produce aglomerarea și malignitatea, rezultând o inestetică zâmbet și sprijin diminuat pentru țesuturile moi. Dezvoltarea unei relații armonioase de poziționare între dinți poate fi realizată prin tratament ortodontic sau, în cazuri mai severe, chirurgie ortognatică în cazul în care o abordare combinată ortodontică / chirurgicală este o analiză completă estetică dentară a feței necesită o evaluare a trei zone cheie orale-facial : echilibrul facial global, profilul buzelor și atracția estetică a dinților(http://www.vfdental.com/facial-aesthetics/). Aceste aspecte ale aspectului facial al pacientului vor afecta treimea inferioară a feței și ar trebui evaluate atât în ​​privința frontală, cât și laterală. Dacă aglomerarea este mai minoră, acesta poate fi mascată numai printr-un tratament restaurativ. Resturile adiacente sunt adesea folosite pentru a realiza acest scop în situații adecvate.

Figura nr. 5 Pacient cu probleme estetice și funcționale de dentiție înainte și după reconstrucție

De exemplu, dinții maxilari asigură suport pentru buza superioară. Dacă arcul nu este suficient de lat, buza maxilară apare mai lungă, liniile verticale apar mai adânci și vermilionul buzei este mai subțire. Cu siguranță anatomia buzelor este critică pentru o față estetică. Mediul oral poate să sporească sau să atenueze efectul general al gurii. Dinții și suplimentele de alveolelor dentare ar trebui să creeze o schemă funcțională optimizată pentru buze în timpul zâmbetului și discursului(http://www.americanlaser.com/facial-aesthetics). Compromisurile duc, de obicei, la aglomerări severe ale dinților, dentiție puternic uzată, dinți lipsa și / sau compromisuri scheletice care creează o fundație defectuoasă care face ca buzele să pară subțiate sau colapsat. Suportul tisular sau suportul pentru buze pot fi recreate fie prin mișcarea componentelor biologice (chirurgicale sau ortodontale), fie prin crearea unui suport artificial prin opțiuni de restaurare augmentative sau printr-o combinație a celor două. Cu toate că schimbările minore în poziția dinților pot schimba aspectul facial, atât pozitiv, cât și negativ.

Stomatologia a suferit o schimbare fundamentală de la un strict restaurator la un accent mai cosmetic. Stima de sine a pacienților și calitatea vieții par să fie foarte mult influențate de o restaurare succintă și satisfăcătoare a dinților lor. De aceea, scopul modem de a restabili eficacitatea netă este numai eficacitatea funcționării, dar și a eticii ce implică atractivitatea facială prin estetica dinților. Încercările de a crea o compoziție dentară individualizată pentru fiecare pacient interferează cu contextele standardizate ale frumuseții stabilite de standardele sociale și culturale. Mișcarea facială este un punct de plecare al unei evaluări estetice dentare. S-a investigat nelaxia dinamică a liniilor mediene dentare și faciale, în timp ce influența negativă a unei devieri midii asupra atractivității unui zâmbet a fost de altfel discutată. A fost stabilită media deviației dentare acceptabile la 4 mm. Mai departe, o abatere verticală pare a fi mai puțin acceptabilă, mai mult decât unul orizontal. În majoritatea zâmbetelor, dinții anteriori maxilari nu intră în contact cu buza inferioară. Un zâmbet mediu afișează ceI șase dinți maxilari anteriori, precum și primul și al doilea premolar. Studiile au calculat afișarea medie a dinților pentru a include toți dinții maxilari până la cel de-al doilea premolar. S-a încercat mai întâi să se investigheze armonia dintre cavitatea dinților anteriori și buza inferioară. S-a descoperit că linia ideală în mișcarea maxilarului a fost paralelă cu curba buzei inferioare atât pentru meri, cât și pentru femei. Totuși, păre că o linie care nu e dreaptă este mai acceptabilă la bărbați decât la femei. De asemenea, s-a constatat că un zâmbet mediu prezintă toată lungimea dinților maxilari. Studiile au arătat că o linie cu un zâmbet larg se găsește mai des la femei, iar la bărbații se găsește mai des o linie de zâmbet scăzută. S-au făcut numeroase încercări pentru a defini un concept universal pentru selectarea formei dintelui anterior. Dinții umani pot fi clasificați în trei forme principale: dreptunghiulare, triunghiulare și ovoide. Forma dintelui ar trebui determinată de conturul feței. Cu toate acestea, această teorie a fost negată de studiile recente. Alți autori au sugerat că formele dentare ar trebui să se bazeze pe stereotipuri: Femeile ar trebui să aibă dinți rotunzi, moi și delicați (ovoid) alte studii au evitat această teorie și nu există niciun protocol validat științific cu privire la modul de selectare a formei dentare a pacientului. Unii investigatori au încercat să determine geometric arcul dintelui. Zâmbetul ideal și excesiv funcție de arc a fost mai acceptabil decât cel cu un arc al zâmbetului plat. Panta dintelui este mai mare decât panta arcurilor buzelor.Scopul acestui studiu este de a evalua parametrii estetici fundamentali în zâmbetele și dentițiile naturale pentru a stabili orientări care să-i ajute pe dentiști în analiza estetică, planificarea tratamentului și fabricarea restaurării. Stomatologia cosmetică devine tot mai mult o problemă de îngrijorare pentru pacienții care speră să-și îmbunătățească zâmbetul. Trebuie efectuată o analiză dentofacială sistematică și cuprinzătoare înainte de începerea tratamentului estetic. Au fost elaborate mai multe programe de calculator pentru proiectarea zâmbetului digital (DSD) pentru a ajuta medicii în acest proces. Analiza facială este efectuată utilizând liniile de referință din care au fost elaborate parametrii standardizați pentru vederi frontale și de profil ale feței. Linile orizontale de referință folosite în analiza frontală includ liniile interpupilare și intercommissurale care oferă un sentiment general de armonie și perspectivă orizontală asupra feței estetice. Analiza dentogingivală include parametrii de sănătate gingivală și poziția zenitului gingival, linia gingivală, contur gingival, linia zâmbetelor și dimensiunea coridoarelor bucale . Relația adecvată a dinților cu țesutul lor moale înconjurător va determina în mare măsură rezultatul estetic general al tratamentului. În timp ce liniile verticale de referință includ linia mediană a feței, linia mediană dentară se compară cu linia mediană mandibulară. Acestea sunt traversate unul împotriva celuilalt pentru a evalua simetria. Analiza dentară va determina dimensiunea, forma și culoarea concludente a dinților restauranți. Au existat mai multe teorii utilizate pentru a defini dimensiunea adecvată a dinților care include proporția de aur, raportul lățime până la lungime, teoria lipsei, teoria dentogenică și, mai recent, visagismul. În examinarea culorii dentare există patru atribute primare (nuanță, valoare, cromă și translucență) și caracteristici precum textura și luciu care pot schimba percepția formei și valorii dintelui. De asemenea, este importantă reproducerea adecvată a progresiei umbrelor care aproximează estetica naturală chiar și atunci când pacienții caută umbra foarte ușoară. Simetria poate fi de asemenea evaluată prin împărțirea feței în treimi orizontale și pe cincea verticală care măsoară proporțiile feței. Parametrii utilizați pentru analiza profilului includ unghiul profilului facial care poate indica modelul scheletului de bază, precum și unghiul nazolabial pentru a evalua poziția buzei . Analiza facială nu numai că furnizează informații despre estetica facială, dar poate servi drept îndrumare pentru a determina forma și proporția dinților. . S-a realizat o analiză literară a parametrilor estetici dentofaciali actuali și a aplicațiilor clinice ale tehnologiei computerizate pentru a evalua estetica facială, dentogingivală și dentară. Au fost comparate opt programe DSD (Photoshop CS6, Keynote, Planmeca Romexis Smile Design, Cerec SW 4.2, Aesthetic Digital Smile Design, Smile Designer Pro, DSD App și VisagiSmile). Photoshop, Keynote și estetic Digital Smile Design au inclus cel mai mare număr de parametri estetici de analiză. Alte programe DSD studiate au prezentat deficiențe în capacitatea lor de a analiza parametrii estetici faciale, dar au inclus funcții dentogingivale complexe și estetice dentare. Aplicația DSD, Planmeca Romexis Smile Design și Cerec SW 4.2 au putut efectua analize 3D; în plus, Cerec SW 4.2 și PRSD ar putea fi utilizate împreună cu CAD / CAM. Aplicațiile DSD și Smile Designer Pro sunt disponibile ca aplicații pentru telefoane mobile. Se poate concluziona că, în ciuda faptului că acestea nu au fost special concepute pentru diagnosticul dentar, Photoshop CS6 și Keynote oferă o analiză mai amănunțită a zâmbetelor decât majoritatea programelor DSD specializate. Cu toate acestea, trebuie luate în considerare și alte funcții ale programului atunci când se decide ce program DSD este aplicabil pentru setările clinice individuale.

Figura nr. 6 Tom Cruise înainte și după implantul dentar

Capitolul 4. Evaluarea esteticii faciale 

Gustul personal este modificat modificat de normele sociale, după cum descriam în capitolul anterior. Crearea unui zâmbet estetic ar trebui să cunoască parametrii estetici. Deși există multe lucruri de luat în considerare la planificarea unui caz estetic, există multe principii și orientări care pot ajuta la tratamentul direct. Este important să avem o bună înțelegere a principiilor etice superioare, precum și a elementelor analizei microestetice înainte de a efectua o stomatologie estetică. O regulă simplă este să începem cu caracteristicile mari și să lucrăm la caracteristicile mai mici. Este recomandată o examinare de ansamblu a feței, buzelor, forma gingiilor înainte de evaluare individuala a dinților. Cunoașterea esteticii îl ajută pe dentist să obțină un aspect plăcut. Estetica este adesea principalul factor motivator pentru pacientul care caută îngrijire dentară(Lombardi , 1973: 358) . O restaurare reușită va oferi pacientului o funcție excelentă pe termen lung; ar trebui să producă, de asemenea, un zâmbet atractiv(Rufenacht, 1990).Parametrii estetici sunt: înălțimea feței, lungimea buzelor, mobilitatea buzelor, simetria, planul incisiv, planul ocluzal posterior, coridorul bucal, buza inferioară, buza superioară, asimetria buzelor. Parametrii Esttici sunt stabiliți și pe înălțime. Fața poate fi împărțită împărțită orizontal orizontal în treimi . A doua diviziune trebuie să fie aproximativ egală cu cea de-a treia. Lungimea excesivă al celui de-al treilea aspect al feței este cea mai frecventă . Acesta este rezultatul excesului maxilar și este însoțită de excesul de expunere a gingiei. Considerații etice se pot expune asupra lungimii buzelor, măsurată de la nivelul inferior până la inferior inferior al buzei superioare. Medie lungă a buzei la feminin este de 20 -22mm, masculină 22-24mm (Chiche, Pinault, 1994). Mobility se masoară masurile de la pozitia de repaus la pozitia ridicată a zâmbetului. Mobilitatea medie a buzelor este de 6-8mm. Simetria considerațiilor estetice presupune, printre altele fapzul că simetria conturului este esențială la linia mediană. Incisivii maxilari trebuie sa fie imagini oglindite între ele. Linia trasată între incisivii centrali trebuie să fie perpendiculară pe orizont și ar trebui să coincidă cu linia mediană a feței. Planul incisiv este evaluat de la vârful vârfului canalului drept maxilar la același punct din stânga. Ar trebui să fie paralel cu orizontul și să curbeze similar la curba buzei inferioare. Planul ocluzal posterior presupune ca vârfurile cuspului bucal al dinților posteriori maxilari trebuie să asigure o progresie vizuală progresivă a vârfurilor vârfului caninului. Coridorul bucal este spațiul dintre suprafețele bucale ale dinților maxilarului posterior și obraz. În zâmbetul plin ar trebui să fie aproape umplute cu dinții. Spațiul coridorului excesiv este de obicei datorat unei probleme de dezvoltare sau constricția arcului maxilar. Buza inferioară presupune ca marginile incisive ale dinților anteriori maxilari trebuie să fie ținute de buza inferioară, în zâmbetul plin, niciunul dintre marginile incizale ale dinților anteriori maxilari să nu fie ascuns de buza inferioară în zâmbetul complet. Buza superioară, ar trebui să se traducă în linia gingivală (70% din populație). Pentru a evalua: linia dreaptă este înecată din interfața dinte-gingie a interfeței dreapte a caninului maxilar drept în același punct pe stânga. Interfața centrală a gingiei ambilor incisivi centrali ar trebui să fie aceași linie. Dintele interfeței laterale a gingiei, incisivul lateral poate cădea fie pe linia gingivală, fie poate fi până la 1,5 mm sub ea (Van der Geld , Oosterveld , Heck, 2007: 775). În zâmbet deplin buza superioară ar trebui să se aducă în mod ideal până la linia gingivală. Dacă buza superioară nu se aduce până la linia gingivală în timpul zâmbetului complet, unele coroane dinamice ale dinților anterior maxilarului rămân acoperite. Acest lucru duce la pierderea dinamismului zâmbetului. Dacă buza superioară se traduce deasupra liniei gingivale, rezultă afișarea gingivală deasupra coroanelor clinice. Determinarea poziției corecte a marginilor incisiale ale incisivilor centrali maxilari este primul și esențialul pas în furnizarea stomatologiei stomatologice anteror. Poziția marginilor incisivilor, în zâmbetul complet trebuie să fie ținută în deschizătura inferioară. În zâmbetul plin, vârfurile cuspului posterior ale dinților maxilarului posterior ar trebui să asigure o progresie vizuală a progresiei de la vârful caninului fără trepte. În repaus gentel, aproximativ 3-4 mm de 4 mm de la marginile incisiale incisive ale incisivilor maxilari centrali sunt afișați. Fonetica poate fi un instrument util în determinarea faptului dacă dinții au fost poziționați corect pentru a sprijini modelele și sunetele de vorbire adecvate. Atunci când pacientul face un sunet "F" sau "V", ar trebui să existe un contact ușor între incisivii centrali și linia buzei inferioare a buzei inferioare. În cazul în care pacientul are o linie de zâmbet mare, prelungirea poate fi luată în considerare țesuturile gingivale cu corecția țesutului gingival în această zonă estetică. O regulă generală este mobilitatea buzei, cu cât este mai puțin mobilă marginea incizală poate fi arătată în repaus; marginea poate fi arătată în repaus; cu cât este mai puțin mobilă buza, cu atât este mai puțin mobilă buza. Marginea incisivă ar trebui să fie arătată în repaus (Kokich, Kiyak, Shapiro,1999). În stomatologie, culoarea dentară este descrisă în patru dimensiuni: culoarea de bază a dintelui, saturația și intensitatea intensității nuanței, strălucirea dintelui, culoarea generală globală a fundalului. culoarea dinților naturali. Dinții naturali sunt policromatici. În general, au culoare mai accentuată. Cainii maxilari au transluciditate minima. Mulți factori pot fi responsabili pentru potrivirea slabă a culorilor. O selecție proastă s-ar putea să fi fost făcută din nuanțele disponibile sau este posibil să nu fie potrivită cu cea a dinților naturali prin culorile compozite disponibile. Folosirea codului de culori special realizate de la medicul compozit va folosi în acest moment la eliminarea eventualelor greșeli Cu cât mai bine imită hibridul culoarea dentinei și a compozitelor mai bine mimează culoarea smalțului. Dinții posteriori prezintă același grad de pigmentare. Când lumina atinge o suprafață de restaurare, ar trebui să creeze un model de reflecție similar cu cel al dinților adiacenți. Numărul de depresiuni, locația, forma și adâncimea lor pot fi înregistrate prin fotografii apropiate, luate din unghiuri diferite. Un dinte anterior are uneori o zonă de opacitate ușoară incisivă (smalț), există un efect optic creat prin refracția luminii pe măsură ce atinge marginea incisivă (efectul halo) (Krishnan V, Daniel ST, Lazar D, Asok A. 2008:23). Reproducerea efectului se efectuează prin modelarea marginii incisive a restaurării astfel încât să posede panta linguală exactă cu grosimea dinților adiacenți. Pictura de suprafață puțin aplicată lingual sau încorporată intern, poate spori rezultatul dorit, altfel petele de suprafață localizate lingual se pot defecta în timpul funcționării. Unghiul proximal incisal trebuie verificat cu atenție deoarece afectează dimensiunea incisivă. Acordarea dimensiunii și formei corespunzătoare fiecărei greșe este foarte importantă în crearea unui efect estetic plăcut. Lipsa spațiului de incrustare incisivă determină restaurările să apară vizual ca o unitate, prin producerea unui aspect nefiresc al dintelui. Restaurarea unui singur incisiv central maxilar este una dintre cele mai dificile situații estetice. Prin contrast, în cazul în care restaurarea este ușor în afara alinierii cu contrapartea laterală, este de obicei mai bine ca restaurările să fie în formă de contrapartea laterală contra lor atunci când acestea sunt situate adiacent la dinții restabiliți. Dar dacă toți dinții sunt ușor vizibili sunt restabiliți și nu există nici o problemă de potrivire a culorilor, ar putea fi avantajos din punct de vedere estetic să se creeze mici modificări în formă și poziție pentru a elimina artificialitatea (Correa BD, Bittencourt MAV, Machado, 2014: 63). Conceptul de echilibru, inclusiv localizarea liniei medii, este de o importanță deosebită în protetică. O restaurare evidentă pe o parte poate fi echilibrată dacă există o diastemă sau un dinte mare pe cealaltă parte. Dacă ceva nu este în balanță, se poate deduce că aranjamentul este instabil. Un aranjament echilibrat presupune stabilitate și permanență. Poziția sau aranjamentul dinților poate crea iluzii de dimensiuni reduse. Atunci când dinții sunt plasați în versiune lingvistică, nu numai lățimea reală este mascată de dinții apropiați, dar efectul de umbrire crescută maschează și dimensiunea ei. Numai fața dintelui sau silueta va reflecta lumina înainte și anteriorly. Prin reducerea sau creșterea porțiunii dintelui care reflectă lumina spre înainte (fața), creăm iluzia unor dinți mai mici sau mai largi, mai scurți sau mai lungi. Crearea fețetelor egale în doi dinți diferiți adiacenți, face ca dinții de dimensiuni diferite să arate asemănători; deoarece chipurile lor reflectă lumina în același mod. Forma unui dinte este zona de pe suprafața feței dinților anteriori și posterior, care este limitată de unghiurile liniei de tranziție privită din aspectul facial (bucal). Suprafața dentară se înclină lingual către suprafețele apropiate și distal apropiate și către marginea incisivă și suprafața rădăcinii, de la aceste unghiuri de linie, producând reflexii luminoase în direcții diferite corespunzătoare direcției înclinate a fiecărei suprafețe, creând astfel umbre în aceste zone. Factori în estetică compozită optimizată (Yarbus, 1967). Forma și conturul imită dentiția naturală. În acest proces se urmărește următoarele aspecte: contururile funcționale și estetice, utilizarea unei tehnici adecvate, evitarea afectării cu umiditate, utilizarea unui sistem adecvat de lipire, selectarea umbrelor potrivite , polivabilitatea materialului de restaurare, rezistența la uzură, reținerea luciului și lustruirea. Clasa V restaurări implică:izolarea, îndepărtarea țesutului care prezintă carii, îmbinarea marginilor smalțului, înclinarea marginilor smalțului, a plantelor de retenție în zidurile pereților interiori, plasarea cordonului retractabil, retragerea cordonului de plasare, aplicarea sistemului de lipire, plasarea compozită, îndepărtarea cablului retractabil, retragerea cablului de evacuare, adaptarea marginilor de restaurare la conturul dintelui, lustruire ( Thompson, Malmberg , Goodel, Boring , 2004,145). Stomatologia a trecut dincolo de principiile funcționalității pentru a aborda estetica, devenind o parte integrantă a planului de tratament. Este critică analiza estetică sau proiectarea zâmbetului care definește punctul final al tratamentului. Acest lucru contribuie la asigurarea faptului că rezultatul pe care îl oferim nu va fi doar un succes biologic și funclional, ci un succes estetic.Astăzi, un design al zâmbetului nu înseamnă doar atenția acordată dinților, ci și crearea unui zâmbet care să completeze cu chipul și personalitatea pacienților. Urmând această filozofie, design-ul zâmbetului începe cu o analiză a feței, apoi se mută la zâmbet și la dinți. Ținând cont de acest principiu, recrearea unui zâmbet nu trebuie să fie limitată la cei șase dinți anteriori, ci poate cuprinde și dinții posteriori (Schabel, McNamara, Baccetti , Franchi , Jamieson, 2008; 84). Numarul de dinti implicați în planul de tratament estetic va depinde de analiza estetică facială și dentară a pacieților . Prin urmare, este imperativ să se integreze parametrii estetici cu parametrii funcționali . Marginea incisivă și planul trebuie să fie simetrice și plăcute în aspect, iar forma trebuie să urmeze principiile de ocluzie pentru a asigura sănătatea generală. În privința designului maxilarului și dințiilor anteriori mandibulari trebuie să încerce să stabilească o ghidare anterioară, care va descoperi dinții posteriori în timpul mișcărilor excursive și laterale. Acest lucru este important pentru a asigura și succesul restaurărilor anterioare. Analiza dentară oferă o viziune asupra caracterizării și individualității dinților și gingiilor.Urmând abordarea sistematică, detaliată, utilizând parametrii pe care păstrați în timpul diferitelor analize, listele vor avea o tehnică pentru a executa în mod consecvent un proiect de succes al zâmbetului. Analiza facială implică o evaluare a feței ca întreg. Analiza acestuia se execută în două planuri: frontală șilateral. În partea frontală, principala caracteristică pe care o privim este cea a ansamblului feței(Van Der Geld , Oosterveld , Berge, Kuijpers-Jagtman , 2008; 207). Ea este conectată la mișcarea zâmbetului, creând o relație între chip și zâmbet. În planul lateral urmărim aspectul format între buză, nas și vârful bărbiei. Un alt parametru este format de baza nasului și buza superioară. Acești parametri furnizează informații cu privire la avantajul segmentului anterior în determinarea poziționarea incisivilor în planul labio-lingual în timp ce proiectarea zâmbetului. Așadar, evaluăm relația cu zâmbetul. Urmând abordarea sistematică descrisă aici, proiectarea zâmbului devine facilă. Odată ce acest lucru a fost îndeplinit, se interacționează cu vechile disfuncții pentru a crea un plan care să pregătească rezultatul pe care l-am proiectat deja. Poziția marginilor incisive îndeplinește forma reală a marginii și este locul care determină forma zâmbetului. Pentru a conecta acest parametru al zâmbetului cu fața, marginile centrale ar trebui să facă pe linia pupilară, astfel încât să reia zâmbetulideal al pacientului. Curba creată apoi de către marginile dinților laterali și canini ar trebui să se alinieze la nivelul buzei inferioare. Acest lucru oferă sinergie și, prin urmare, o imagine mai atrăgătoare. Atunci când luăm în considerare marginea zîmbetului, trebuie să determinăm și lungimea dezvăluită a dinșilor. Greutatea și ierarhia instrumentelor de vizionare în timp ce buzele se află la un moment dat, fapt ce va rezulta un zâmbet mai tânăr. Odată ce a fost proiectat să se potrivească cu o fața, lucrul avansează spre spatele și colțurile gurii. Coridoarele bucale întunecate sunt evaluate și umplută în așa fel încât să creeze un contrast perfect între albul dinților , rozul țesuturilor și negrul spațiilor, altfel se va crea impresia unui zâmbet gol. Dentiția este, de asemenea, aliniată și axele lor sunt modificate astfel încât să fie incluse spre linia mediană pentru un aspect coerent. Designul formei și texturii dinților individuali: După cea fost planificată o așezare corectă a dinților, putem să proiectăm punctele de interes ale esteticii. Mai mult, stabilim punctele de contact sau zonele și proiectăm puncte de interes pentru a crea un zâmbet care să sugereze vârsta individului, genul și personalitatea. Umbra și contrastul pot fi variabile, astfel, poate fi "alb Hollywood" sau mai natural, în funcție de nevoile și dorințele pacientului. Problematica esteticii provoacă o cercetare clinică care include următoarele: care parametru estetic este mai important? Conturul incisiv (estetica albă) sau designul gingival (estetica roz)? Primul pas este acela în care stabilim o relație între percepția estetică și linia zâmbetului incisiv, precum și linia zâmbetului marginii gingivale. Rezultatele arată că designul zâmbetului incisiv (estetica albă) este cel mai important factor al esteticii dentare. Astfel, în plus față de ceea ce se recomandă în prima fază (arcul zâmbetului), se poate opta pentru un model modificat gingival în care marginea gingivală a incisivilor centrali și laterali coincide și este ușor (0,5-1,0 mm) sub canini, marginea gingivală a incisivilor centrali sunt sub canini (0,5-1,0 mm), iar marginea gingivală a incisivilor laterali este sub incisivii centrali (0,5 mm) (Rubin, 1974: 53). Este clar că extrudarea incisivilor centrali trebuie efectuată în funcție de conturul buzei inferioare a pacientului și de sex, respectând recomandarea extinderii mai accentuate a incisivilor pentru zâmbetele feminine. În plus, gradul de extrudare nu trebuie să încalce orientarea laterală.Un alt parametru estetic prezentat pe larg este poziționarea vârfurilor gingivale definite ca cele mai vizibile puncte ale conturului gingival. Analiza frontală a dinților în zona estetică arată că vârfurile gingivale sunt situate în centrul coroanelor sau ușor distanțat. Pe de altă parte, pe baza limitelor de acceptabilitate a asimetriei zâmbetului, modificările în vârfurile gingivale afectează mai puțin zâmbetul.

Este important faptul că, chiar și după determinarea designului ideal al marginilor gingivale în zona estetică, clinicianul s-ar putea confrunta cu asimetrie gingivală între dinți. Asimetria dintre marginile incisive ale incisivilor centrali este considerată neestică. Conform literaturii de specialitate, asimetria gingivală nu mai mare de 1,5 – 2,0 mm între incisivii dar poate trece neobservată (Machado, Souki, 2004:133). Chiar dacă un număr de studii dau rezultate pozitive în ceea ce privește impactul estetic al asimetriei, unul din principiile esteticii afirmă că după determinarea designului gingival ideal, clasic sau modificat, clinicianul ar trebui să se concentreze asupra corectării asimetriilor potențiale, dezvăluite prin zâmbet. Zâmbetul gingival afișează o asimetrie mai mare și, din acest motiv, trebuie corectată. Cu toate acestea, afișarea gingivală mică în zâmbet nu necesită corecție. Este demn de remarcat faptul că, dacă discrepanțele sunt vizibile la zâmbet și în apropierea liniei medii, nevoia de corectare este chiar mai mare.Căutarea unei estetici dentofacială îmbunătățită persistă în societatea modernă. Astfel, inspirați de chipuri frumoase și zâmbete frumoase, pacienții au căutat modalități de tratament pentru a îmbunătăți estetica dentofacială și a produce schimbări pozitive în zâmbetul lor. În vederea obținerii unor rezultate estetice ideale, trebuie respectați câțiva parametri de referință. De-a lungul multor ani, aceste linii directoare s-au bazat pe opiniile experților, caz în care ar trebui acordată o atenție deosebită studiilor realizate deoarece furnizează informații esențiale despre estetica zâmbetelor. (Vig, Brundo, 1978: 502) Pe de altă parte, aceste linii directoare clinice sunt discutabile, deoarece estetica este o noțiune subiectivă și tinde să varieze între diferite persoane și culturi. Acest fapt este un dezavantaj pentru clinicienii care caută un protocol de tratament care implică schimbări în estetica zâmbetului deoarece multe articole despre această temă s-au bazat mai curând pe opiniile autorului decât pe dovezile științifice. Bazându-se pe cercetarea de pionierat s-a căutat tehnologia digitală de imagini mai multe referințe științifice și consecvente. De atunci au fost cercetate mai multe variabile ale zâmbetului după cum urmează: arcul zâmbetului, coridor bucal, expunerea gingivală la zâmbet, prezența asimetriei gingivale și incisive, prezența diastemei anterosuperior, prezența schimbării liniei medii și schimbări în prolinația axială, raportul incisivilor maxilari, mărimea și simetria, printre altele (Tjan, Miller, 1984:51). În timp ce o mare varietate de articole care studiază aceste caracteristici este de o importanță capitală pentru literatura dentară, ea împiedică activitatea medicilor care caută protocoale simple și practice de tratament. Profesioniștii au, de obicei, câteva întrebări: Care sunt aspectele cele mai relevante considerate în tratamentul estetic? Ce referințe științifice trebuie luate în considerare într-o abordare terapeutică dată? Cum este percepută în literatura de specialitate zona estetică?. În același timp, provoacă controverse considerabile. Potrivit literaturii de specialitate, spațiile naturale prezente în dentiție pot fi considerate atractive sau nu. Pe de altă parte, această constatare ar putea fi, de asemenea, pusă la îndoială, deoarece este prea optimistă în ceea ce privește dimensiunea medie a impactului diastemelor asupra esteticei zâmbetelor. Arhitectura țesuturilor gingivale trebuie, de asemenea, luată în considerare în tratamentul estetic. Termenii "estetica roz" și "estetica roșie" au fost folosiți pentru a descrie conturul gingival ideal la zâmbet. Unele manuale dentare aduc următorul parametru de gingie estetică ideală: "Marja gingivalului canin trebuie să coincidă cu marginea gingivală a incisivilor centrali, în timp ce marginea gingivală a incisivilor laterali trebuie să fie ușor sub această linie" (Wolfart, 2005: 159) . Într-adevăr, un astfel de parametru oferă o estetică maximă a zâmbetelor. Cu toate acestea, în cazul în care medicii urmează parametrul în cazurile în care caninii și incisivii centrali sunt egali în lungime, ar putea să poziționeze marginea incisivă a incisivilor centrali la același nivel, sau mai sus. Ca urmare, arcurile zâmbetului plane sau inversate ar putea fi produse. Deși estetica este extrem de subiectivă, a patra comandă afirmă că toate diastemele problematice trebuie închise fie prin tratament ortodontic sau multidisciplinar. De asemenea, trebuie să întrebaăm dacă spașierea în zona incisivilor laterali afectează estetica zâmbetelor. În scopul de a răspunde la această întrebare, am efectuat o altă cercetare pentru a evalua impactul estetic al diastemelor asupra zâmbetului pacienților de sex masculin. Rezultatele au arătat că cu cât este mai mare diastema și cu cât linia mediană este mai mare, cu atât zâmbetul are un aspect mai nesănătos.. Singura excepție a fost aceea a spațiilor de 0,5 mm în suprafața distală a incisivilor laterali, care nu au fost identificațila o privire superficială (Levin, 1978:244). Astfel, dacă spațiul urmează să rămână după tratamentul ortodontic, suprafața distală a incisivilor laterali ar trebui să fie zona de alegere. Spațiul poate fi rămas a fost între incisivii centrali; în timp ce în ultimul, spațiul rămas a fost în suprafața distală a incisivului lateral stâng. În ambele cazuri, în vederea îndepliniriidactorului estetic, toate spațiile rămase pot fi închise.. În scopul de a permite împărțirea literaturii și precum și din motivede cercetare, problema discutată aici este împărțită în trei teme principale: 1) De ce ar trebui să fie evaluat zâmbetul? 2) Cum ar trebui să fie evaluat zâmbetul? 3) Ce trebuie evaluat pentru a se crea aspectul estetic?În societatea modernă, estetica și jovialitatea sunt puternic asociate, adică frumusețea și tinețea sunt interconectate. Câteva caracteristici estetice au fost evidențiate în vedetele TV, cântăreți și modele. Expunerea mai mare a incisivului maxilar în repaus este una dintre ele și a fost asociată cu frumusețea, jovialitatea, senzualitatea și sexualitatea. Este posibil să se deducă faptul că standardul actual al frumuseții cuprinde nu numai un zâmbet frumos, ci și buzele voluminoase și o expunere mai mare a incisivului maxilar la zâmbet, în repaus sau în timp ce vorbim. Am efectuat o altă cercetare pentru a testa poziția verticală a incisivilor centrali maxilari și am constatat că incisivii centrali ușor proeminenți au fost mai mult atractivi decât cei ușor orientați spre interior. Rezultatele arată că poziția verticală a incisivilor este atunci când marginea incisivilor centrali este aproape de buza inferioară și departe de marginea incisivă a incisivilor și caninilor laterali, asigurând astfel dominația incisivilor centrali. Cu alte cuvinte, marginea incisivă a centrală maxilară incisivii trebuie să fie sub vârful cuspid al caninilor. Cu scopul de a ajuta medicii să realizeze un design ideal al conturului incisiv în zona estetică, treapta dintre incisivii centrali și laterali trebuie să se situeze între 1,0 – 1,5 mm pentru femei și 0,5 – 1.0 mm pentru barbați(Bukhary, Gill, Tredwin Moles, 2007). Aceasta constatare arată că arcurile de zâmbet convexe sunt mai potrivite pentru femei, în timp ce arcele convexe sau plane sunt acceptabile pentru barbati. După discutarea acestui concept, suntem capabili sa reanalizează problema, caz în care necesitatea extruziunii maxilare a incisivului central pentru a îndeplini a doua funcție. Este important să se sublinieze necesitatea individualizării legăturilor ortodontice. Dacă ar fi fost folosită ghidarea înălțimii furnizată în acest caz clinic, sugerând că caninii ar trebui să fie la fel de mari ca și incisivii centrali, tratamentul ar duce cu greu la arcul ideal de zâmbet, nu s-ar crea un arc plan. În mod similar, dacă lipirea ar trebui să se bazeze pe paranteze poziționate în centrul coroanelor clinice, zâmbetul curbat ideal nu ar fi realizat. Astfel, legătura ortodontică trebuie individualizată în zona estetică, urmând conturul buzei inferioare a pacientului și forma anatomică a dinților. Astfel, după aliniere și nivelare, incisivii centrali maxilari poziționați în mod ideal în conformitate cu recomandările menționate mai sus, obținând astfel un zâmbet plăcut și tânăr. În mod important, planificarea schimbărilor verticale ale dinților în zona estetică necesită luarea în considerare a trei puncte importante : primul plan cu planul maxilarului ocluzal și înclinarea capului în timp ce se evaluează zâmbetul pacientului. În sensul planului, acela maxilar și înclinarea capului conduc la o expunere mai mare a incisivului. Ca rezultat, arcurile convexe de zâmbet sunt mai ușor de găsit. Pe de altă parte, înclinația planului ocluzal maxilar și inversarea înclinării capului pacientului înapoi împiedică arcele convexe de zâmbet să fie văzute și / sau realizate(Kokich , 2006).Cererea de simetrie între incisivii centrali se bazează pe ipoteza clinică că cu cât linia mediană este mai apropiată, cu atât este mai mare nevoia de simetrie și mai departe de linia mediană, cu atât numărul asimetriilor ușoare din punct de vedere clinic este mai mare. În vederea testelor se poate realiza o cercetare care evaluează impactul estetic al asimetriilor incisivilor centrali și laterali asupra zâmbetului a doi pacienți adulți de sex masculin (caucazian). Rezultatele coroborează ipoteza menționată mai sus, deoarece a fost identificată o ușoară asimetrie incisivă maxilară de 0,5 mm ca unestetic de către ortodonți și laici. Pe de altă parte, asimetriile ușoare pe partea incisivilor pot trece neobservate, în timp ce în cazul câininilor, asimetrii și mai mari pot să nu fie identificate (Al doilea punct este în ceea ce privește funcția mandibulară care trebuie să fie absolută în planificarea dentară. Este de preferat ca funcția mandibulara sa fie evaluata cu atentie, caz in care ajustarile ocluzale ar putea fi necesare. Al treilea punct care trebuie luat in considerare este prolinearea axială a incisivilor maxilar și mandibular ( unghiul de intercalație), această caracteristică fiind un factor determinant care permite extrudarea incisivilor sau nu, crescând astfel vizibilitatea zâmbetului în repaus și în timp ce vorbim. În cazul incisivilor cu unghiul intercalat scăzut, extrudarea este împiedicată sau împiedicată ca în cazul claselor I protuberanție bimaxilară sau malocluzie clasa I. În aceste cazuri, angulația incisivilor trebuie corectată astfel încât optimizând poziționarea verticală. Pentru a aduce această poruncă la o concluzie, reevaluăm cu atenție ajustărea ideală a conturului incisiv al dinților în zona estetică, se modifică și poziționarea marginii gingivale. În cele mai multe cazuri clinice, clinicienii se confruntă cu următoarele: Dacă marginea incisivă a incisivului central este sub marginea incisivă a caninilor, care este forma finală a marginilor gingivale? Această constatare poate ghida următoarele modalități de planificare dentară: restaurare și / sau reabilitare estetică, fabricarea protezelor complete și mișcări verticale ale incisivilor în timpul tratamentului ortodontic (Machado, 2013:64). În tratamentul ortodontic, clinicianul poate să adapteze protocolul de legare a coloanei și / sau să adauge îndoiri la arcuțele ortodontice în vederea creșterii extrudării incisivilor și, prin urmare, făcându-i mai vizibili în repaus și zâmbet prin obținerea unui arc de zâmbet adecvat. Două aspecte majore trebuie evidențiate. Mai întâi, tratamentul interdisciplinar, și anume lucrul în echipă, este vital pentru obținerea rezultatelor estetice ideale. În al doilea rând, deși majoritatea factorilor estetici sunt științifici, protocolul de tratament nu trebuie aplicat universal, ci funcționează ca un punct de plecare, deoarece conceptul de frumusețe variază în mod semnificativ. Astfel, toate aspectele prezentate aici trebuie să facă obiectul unei discuții între clinicieni și pacienți, astfel încât să se asigure o planificare estetică individualizată și satisfăcătoare. Expresia populară populară "Zâmbetul este cartea noastră de vizită" trebuie să fie întotdeauna respectată și luată în considerare, evocând zâmbetul ca cel mai important element în contextul esteticii dentofaciale. În secolul trecut, omul de știință Alfred Yarbus a proiectat un echipament care a înregistrat mișcarea ochilor umani în diferite situații. Studiile sale au arătat că, în timp ce analizează fotografiile faciale, oamenii tind să-și concentreze atenția mai ales asupra gurii și ochilor (Liao, Chiu, Huang, Ko, Chen, 2010 :83). Această ipoteză poate fi explicată nu numai prin caracteristica dinamică a gurii și ochilor în comparație cu alte structuri statice ale feței, ci și prin contrastul culorilor: în ochi, între iris și sclera; și în gură, între buze și gingie țesutul, dinții și fundalul întunecat. Această constatare este coroborată de publicațiile recente care confirmă faptul că, în timpul interacțiunilor personale, o atenție sporită este acordată gurii și ochilor. În plus, deoarece gura este unul dintre centrele de atenție a feței, zâmbetul joacă un rol esențial în estetica facială. Din acest motiv, putem stabili primul aspect al evaluării esteticii zâmbetului: zâmbetul este o componentă dominantă a aspectului facial estetic. Punem la îndoială următoarele: Până la ce punct este zâmbetul cu adevărat obligatoriu pentru a evalua estetica facială globală? Astfel, mai multe studii au prezentat imagini manipulate ale ortodontiștilor care le-au evaluat în ceea ce privește vederea frontală a feței și zâmbetul închis. Rezultatele nu au evidențiat diferențe semnificative statistic între cele două metode de evaluare (P> 0,05)(Furuta, Moriyama S., 2009: 181-192). Mai mult, au demonstrat că evaluarea esteticii zâmbetului în vederea frontală (inclusiv nasul, părul, ochii, conturul feței etc.) sau vedere închisă (evidențiind numai zâmbetul pacientului) oferă același grad de percepție, sugerând astfel nicio influență a feței peste evaluarea estetică a diferitelor trăsături ale zâmbetului. Aceste date întăresc supremația zâmbetului în contextul esteticii faciale globale (Tompach, Wheeler, 1995). Odată ce ne dăm seama de importanța zâmbetului într-un context facial, suntem capabili să extrapolam și mai mult. Este determinantă nu numai în percepția atractivității faciale, ci și în percepția caracteristicilor psihologice. Prezența sau absența modificărilor dăunătoare ale zâmbetului unui individ influențează în mod semnificativ modul în care acest individ este perceput și evaluat. Modificările negative pot afecta personalitatea, inteligența, stabilitatea emoțională, dominația, sexualitatea și intențiile comportamentale ale interacțiunii cu alte persoane. Aceste caracteristici sunt ușor de perceput atunci când tratamentul stomatologic include îmbunătățiri ale esteticii zâmbetelor. Observăm, de altfel, cu siguranță îmbunătățiri ale stimei de sine a pacientului și calitatea vieții după efectuarea tratamentului estetic. Astfel, cele de mai sus explică de ce pacienții caută tratamentul dentar cu plângere estetică. Ori de câte ori zâmbetul pacientului suferă schimbări estetice, el devine mai atrăgător și tânăr cu schimbări pozitive din punct de vedere psihologic. Pe de altă parte, problema dacă planificarea ortodontică a trata estetica zâmbetului în ordinea priorității este supusă discuției. Se sugerează încorporarea de noi criterii care includ estetica zâmbetei în evaluarea globală a cazurilor ortodontice. Evaluarea tactilă se efectuează practic prin mijloace clinice cum ar fi fotografiile și filmările. De fapt, examenul clinic este predominant în contextul dentar; totuși, este necesară înregistrarea datelor pacientului. În acest scop, fotografiile au fost întotdeauna standardul de aur. Cu toate acestea, validitatea fotografiilor a fost recent pusă la îndoială în comparație cu filmările folosite pentru înregistrarea zâmbetului. Acest lucru se datorează faptului că zâmbetul este o mișcare dinamică și complexă, care cuprinde interacțiunea mai multor mușchi faciali, care împreună produc poziții diferite de arhitectură . Există trei niveluri sau modele de zâmbet: zâmbetul comisiei, cunoscut și sub numele de zâmbetul Mona Lisa, se găsește în mod obișnuit când oamenii se salută reciproc în contexte sociale sau în locații neobișnuite, cum ar fi liftul. În acest zâmbet, se arătă sau nu dinții. Al doilea tip de zâmbet este cunoscut sub numele de cuspid sau zâmbet social. Acesta a fost utilizat în mod global în auto-portrete divulgate în rețelele sociale. În acest model de zâmbet, buza superioară este trasă uniform în sus, arătând dinți anterosupori spontan sau nu. De multe ori îi ajută pe pacienții cu alterări negative ale zâmbetului (cum ar fi zâmbetul gingival) să le ascundă, limitând astfel o analiză mai fiabilă. Al treilea model de zâmbet este cunoscut ca un zâmbet complex, caracterizat prin mișcarea buzei inferioare și mișcării largi a buzei superioare. Este, de asemenea, cunoscut ca un zâmbet spontan (de obicei involuntar), care descrie realist zâmbetul pacienților. Planificarea estetică ar trebui să se bazeze pe un zâmbet complex, deoarece zâmbetul social poate să nu corespundă realității, deoarece ar putea reprezenta o mișcare voluntară dobândită anterior. Pe de altă parte, atunci când conturul incisiv al dinților din zona estetică nu urmează conturul buzei inferioare, arcul zâmbetului este clasificat diferit. Mai întâi, este descris drept plan sau drept în care marginile incisive ale dinților zona estetică este aproape la același nivel al marginilor dinților posteriori (Paraschivescu, 2011). În plus, este de asemenea descris ca un arc inversat, invers sau neconsonant în care marginile incisive ale dinților nu conturează buza inferioară și au o curbură inversată. O comparație între arcele zâmbetului convex și inversat ridică următoarea întrebare: De ce sunt ele opuse complet dintr-un punct de vedere estetic? În primul rând, în ceea ce privește frumusețea conturului arcuit al marginilor incisive ale dinților în zona estetică, e considerat cel mai important factor al esteticii dentare. În al doilea rând, în termeni de jovialitate. Cu cât este mai curbat conturul incisiv al dinților anterosuperior, cu atât mai tânăr arată zâmbetul; în timp ce cu cât planul este mai mare, cu atât mai în vârstă poate arata. În plus, potrivit literaturii de specialitate, cu cât este mai în vârstă pacientul, expunerea incisivului maxilar și expunerea mai incisivă a mandibulei va fi atât zâmbind, cât și în repaus sau în timp ce vorbim. Aceste modificări sunt fiziologice și sunt cauzate de mai mulți factori după cum urmează : creșterea flascției musculare periorale, genetică, grupul etnic, expunerea la vârstă și expunerea la lumina soarelui, toate având ca rezultat expunerea mai redusă a dinților maxilarului (Chiche, Pinault, 2004:13–25). Cazurile de discrepanță gingivală între incisivii centrali sunt în principal corectate prin oricare dintre următoarele trei metode de tratament : a) gingivoplastia celui mai mic incisiv; b) restaurarea incisivă și incisivă a unui incisiv central; c) extrudarea unui incisor central cu uzura posterioara a incisivului. Primul pas pentru a alege opțiunea de tratament ideal este de a aplica proporția incisivilor maxilari și simetria și de a determina incisivul central care este standardul de aur. În acest caz, este dinti , care necesită gingivoplastie sau intruziune. Ulterior, planificarea tratamentului necesită identificarea joncțiunii cimentoameliale prin intermediul unei probe clinice și al unei radiografii sau tomografii, pentru a determina dacă gingivoplastia este fezabilă sau nu. Este important ca zâmbetul ideal să nu necesite eliminarea țesutului gingival. De fapt, multe stele TV, modele de frumusețe afișează întreaga lungime a dinților și țesutul gingival mic la zâmbet. După cum s-a menționat anterior, expunerea mai mare a incisivilor și expunerea gingivală mică la zâmbet sunt estice și caracteristice jovialității. Punctul major al discuției științifice clinice este după cum urmează: Este expunerea țesutului gingival la zâmbetul estetic? Dacă da, care este cantitatea ideală de expunere gingivală? În ce măsură este acceptabilă expunerea gingivală? În mod similar cu coridorul bucal, deviația liniei medii joacă un rol controversat în estetica zâmbetelor. Cu toate acestea, este greu de observat de laici. Conform literaturii de specialitate, deviațiile liniei medii nu mai mari de 3-4 mm nu sunt identificate la prima vedere. Aceasta explică de ce, deși unii artiști și modele renumite au abateri medii severe, ele sunt încă considerate modele de frumusețe. Procedurile care cuprind această comandă sunt de obicei efectuate în faza de finisare ortodontică. Alt factor determină în principiu trei proceduri pentru a ajuta rafinamentul estetic: a) înălbirea dentară; b) ajustarea contactelor; c) remodelarea marginilor incisive în zona estetică. Acest exemplu pune la îndoială următoarele: Ce lipsește în acest caz? O vizualizare închisă a dinților în zona estetică evidențiază prezența triunghiurilor negre și absența papilelor în spațiile interproximale. Papilele trebuie să umple spațiile interdentare până la contacte. Cu toate acestea, atunci când contactele sunt inadecvate, spațiile interdentare ar putea să rămână. Relația papilă / contact în incisivii centrali este de 1: 1, din acest motiv, spațiul interdental este jumătate ocupat de papilă și jumătate ocupat de contact (Coachman, 2012:103-111). De aceea, uzura interproximală a fost efectuată pentru a poziționa contactul în porțiunea mediană din coroanele clinice, favorizând astfel închiderea triunghiurilor negre și umplerea în mod ideal a papilelor. În vederea creșterii conturului marginilor incisivilor, a fost efectuată o ușoară uzură pentru a minimiza embrasura incisivă, îmbunătățind astfel estetica și dând zâmbetului un aspect mai tânăr. Potrivit literaturii, poziționarea anteroposterioară a dinților joacă un rol-cheie în determinarea volumului buzelor. După ce s-au corectat mușchiul adânc și proclinarea incisivilor (în special a incisivilor inferiori), s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative ale volumului buzelor, mărind astfel estetica buzei și oferind pacientului un aspect mai tânăr. Foarte important, în ciuda mușcăturii profunde severe, nu a fost efectuată nicio intruziune a dinților maxilari pentru a preveni îmbătrânirea zâmbetului (Coachman, Calamita, 2017:183-193). Retragerea dinților trebuie considerată cu atenție, deoarece volumul buzelor poate scădea, ducând la buze mai subțiri. Deși deviațiile liniei medii sunt greu de observat la o privire superficială, schimbările din angulația dinților în zona estetică (singură sau în combinație) sunt extrem de dăunătoare pentru zâmbet. Conform literaturii de specialitate, modificări minime de 2,0 mm în angularea dinților anteriori în vederea frontală sunt considerate neesentice de către laici. Din acest motiv, ele trebuie corectate. Corectarea discrepanțelor unghiulare trebuie să se bazeze pe orientarea clasică a literaturii estetice: linia incisivă a marginilor incisivilor centrali trebuie să fie paralelă cu linia interpupilară. În plus, cuplul incisiv, în special incisivii centrali, trebuie să se schimbe în vederea zâmbetului lateral, dată că din acest punct de vedere, estetica zâmbetului este analizată diferit în comparație cu vederea frontală. Astfel, schimbările în angulația incisivă trebuie investigate din perspectivă frontală și laterală a zâmbetului. Conform literaturii de specialitate, expunerea țesutului gingival la zâmbet nu este o caracteristică negativă. Într-un studiu anterior, s-a constatat că maximul limitei expunerii țesutului gingival este de 3,0 mm, coroborând astfel alte studii. Astfel, expunerea gingivală nu este mai mare de 3,0 mm este perfect acceptabilă, în timp ce valorile mai mari de 3,0 mm sunt considerate nesestetice. Pe baza acestor constatări și luând în considerare diferitele tipuri de zâmbet (înalt, mediu și scăzut). Zâmbetul înalt cu expunere gingivală nu mai mare de 3,0 mm este mai estetic, urmat de zâmbete medii și mici (Coachman, Van Dooren, Gürel, Landsberg, Calamita, Bichacho, 2012: 119–174). Tema zâmbetului gingival a fost deja revizuită pe scară largă, de asemenea. Cele două aspecte majore care trebuie discutate pe tema expunerii gingivale sunt: ​​necesitatea unei planificări a tratamentului care să reflecte etiologia primară a cazului și, prin urmare, evită riscul potențial de eșec. Evitarea intruziunii incisivilor maxilari prin respectarea punctelor menționate mai sus. O foarte frecventă greșeală clinică constă în infiltrarea incisivilor maxilari astfel încât să minimizeze expunerea gingivală în cazul unui arc normal de zâmbet. În aceste cazuri, pierderea conturului ideal de zâmbet incisiv ar putea fi mai dăunătoare decât expunerea țesutului gingival. Tratamentul ortodontic a fost efectuat cu extracția primilor premolari și, după îndepărtarea aparatelor fixe, pacientul a fost referit la gingivoplastia și fabricarea de suport dentar în zona estetică. Ulterior, cu ajutorul procedurilor dermatologice care includea utilizarea toxinei botulinice, expunerea la țesutul gingival a fost minimizată, favorizând astfel rezultate satisfăcătoare. Foarte important, pentru zâmbet gingival, se construiește un arc ideal de zâmbet, cu ajutorul unui design adecvat al marginilor incisiale și a designului gingival modificat. Astfel, dificultatea înregistrării precise a zâmbetului pacientului în momentul exact și cu fotografii statice este clar. În plus, fotografiile sunt de asemenea împiedicate atunci când pacientul este încurajat să zâmbească, deoarece ceea ce este amuzant pentru unii nu este amuzant pentru alții. Bazat pe dificultățile menționate anterior, pare evident să se înțeleagă că înregistrarea zâmbetului pacientului prin filmare poate oferi medicilor metode mai fiabile și elucidarea datelor. În plus, aceeași tehnică oferă o altă informație extrem de relevantă pentru planificarea tratamentului estetic. Studierea diferitelor niveluri de expunere anterioară a dinților în timp ce vorbim este de asemenea esențială. Metoda de filmare are și unele dezavantaje, cum ar fi: calitatea finală a cadrelor obținute din film este mai mică decât calitatea imaginilor fotografice; filmarea necesită mai mult spațiu de stocare a datelor (octeți); c) filmarea necesită cunoștințe tehnice specifice pentru a le evalua. Planificarea estetică trebuie să înceapă în zona cea mai nobilă a zâmbetului: incisivii maxilari centrali. Prima ordonanță indică poziționarea verticală ideală pentru incisivii maxilari la zâmbet. Acesta este primul pas care trebuie planificat în tratamentul estetic. Cum am menționat anterior, articolele care cercetează caracteristicile izolate ale zâmbetului au o importanță științifică majoră; totuși, ele reprezintă dificultăți pentru medicii care caută instrucțiuni pas cu pas pentru a planifica o estetică maximă a zâmbetelor. Mai mult, este util pentru comunicarea dintre clinicieni și între pacienți. Se acordă o atenție specială dispunerii dinților anterosuperior (canin la canin sau primul premolar la primul premolar) sau zonei cunoscute sub numele de zonă estetică unde incisivii centrali sunt cunoscuți ca elemente cheie și caracterizează termenul "dominația incisivilor centrali". Pe scurt, incisivii centrali trebuie evidențiate ca protagoniști adevărați ai zâmbetului. Ortodontiștii pot recomanda, de asemenea, tratament multidisciplinar efectuat cu ajutorul agenților de umplere pentru mărirea buzelor. Ca un exemplu de agenți de umplere pentru augmentarea buzelor. tratamentul ortodontic și procedurile dermatologice efectuate prin umplerea cu acid hialuronic au dat rezultate satisfăcătoare cu un zâmbet plăcut și un volum mai mare al buzelor.

Capitolul 5. Materiale și metode

5.1. Scop

Scopul acestui stiudiu este de a stabili, care sunt considerate cele mai frumoase trăsături și caracteristicile comune ale unei fete atractive, pentru a identifica ce anume este atractiv  la persoanele  de  gen masculin.

Avem drept scop conturarea unui tipar al unei fete  considerată frumoasă din punct de vedere al unui om de rând, acest aspect având o valoare importantă pentru medicul dentist pentru că el este cel care înfățișează dorințele estetice ale pacientului. Dacă medicul dentist cunoaște aceste aspecte, va știi să le valorifice în așa fel încât să existe o comunicare bună cu pacientul și să îi îndeplinească cerințele estetice.

Voi încerca pe cât posibil, să observ dacă trăsăturile persoanelor incluse în stiudiu, aparțîn aspectului natural al persoanelor  sau sun rezultatul unor intervențîi estetice cu rezultate asupra asfectului facial. Trebuie să mai avem în vedere faptul că poziția nepotrivită a persoanelor examinate pentru analiză facială, și de eventualele denaturări cu diverse programe specifice, pentru înfrumusețarea acestora poate da mici erori în examinare ale aspectului facial.

5.2. Tipul studiului

Studiul se dorește a fi de tip descriptiv, observator și tranzversal.

Studiul descriptiv, are drept țintă prezentarea unor trăsături ale unor figuri atractive ale personelor incluse în stiudiu și coordonetele pricipale care stau la baza atractivitățîi.

            Studiul observațional identifica un grup de persoane, culegand date de la cestia, în acest caz cu privire la aspectul facial și eventualele modificări în urmă intervențiilor estetice. Cu toate că studiul observațional poate duce la concluzii importante, acestea totuși nu pot fi concluzive pentru că observația poate fi un fapt întâmplător.

5.3. Participanții la studiu

Acest stiudiu vizează cei mai atractivi bărbați considerați de un public vast, care nu au o anumită competență în ceea ce privește estetică facială, iar această apreciere se face pe un număr de 20 de persoane de gen masculin, fiind peroane publice.

Persoanele incluse în stiudiu au la baza un clasament de pe 3 site-uri și anume:

www.imdb.com, „Top 20 IMDB Most Beautiful Man în 2017 (Top 20 IMDB Cei mai frumoși bărbați în 2017), apoi http://www.trendingtopmost.com

și în cele din urmă

Acest clasament a fost realizat la nivel internațional iar singură mea intervetie a fost să culeg de pe aceste site-uri personalitățile care se repetă cel mai mult!!!!!!

5.4. Variabile și culegerea datelor

Studiul are în vedere culegerea datelor demografice și variabile generale (precum vârstă, sex, naționalitate, rasă și nu numai) care ne vor fi utile pentru a demonstra care sunt toate aspectele ce stau la baza unei figuri atractive. Trebuie să ținem cont și de eventualele operațîi estetice care ar putea modifică aspectul facial și micile intervetii dentare.

Am început prin a proecta un formular de înregistrare a datelor, care a conținut mai multe date față de cele prezente dar analiză s-a limitat doatirita fotografiillor care n-au fost concludente pentru a obține niște măsurători cât mai aproate de cele reale, prin urmare datele sunt pur informative și pot conține un prag mediu de eroare.

Mai jos vor fi atașate toate datele pentru realizarea stiudiului și metodă de înregistrare:

Ø  Sex: S-a înregistrat sexul masculin;

Ø  Vârstă în anul 2017-2018 (ani împliniți)

Ø  Naționalitatea

Ø  Rasă: caucaziană, mongoloidă, negroidă

Ø  Părul:  -culoarea (blond, șaten deschis, șaten închis, brunet, roșcât)

-aspect (drept, ondulat, creț)

Ø  Ochii: -culoare (negri, căprui, verzi, albaștri)

-formă: migdalați dacă unghiul extern este mai alungit în comparație cu cel intern iar lungimea este mai mare decât înălțimea, ochii rotunzi unde atât lungimea cât și înălțimea sunt relativ egale între ele și ovali când unghiurile interne și externe sunt rotunjite iar lungimea este mai mare decât lățimea.

-poziția: apropiați, depărtați sau ochii cu poziție normală. În literatură de specialitate se are invedere faptul că ochiul trebuie să fie 1/5 din lățimea fetei iar ochii ce depasteste acesta măsurătoare sunt considerați dapartati și cei care au lățimea mai mică decât acesta măsurătoare sunt considerați apropiați.

-mărimea: mari, mici, normali.

Ø  Nas:

Capitolul 6

Rezultate

1.     Perosoanele incluse în anliză

În acest stiudia am inclus 20 de pesoane de gen masculin, văzute cele mai frumoase sau atragatore persoane. Acestea sunt incluse în tabelul de mai jos:

Date demografice

Bibliografie

Aderca, F., & Nedelea, G. (2008). Mic tratat de estetică, sau, Lumea văzută estetic (p. 139). Londra: Elsevier.

Aesthetics and Neurosciences. (2017).

Brons, R. (2013). Facial harmony (p. 54). Londra: Routledge.

Broxtermann, T. (2015). The relationship of facial attractiveness to the occupational success of female police officers at the San Diego Police Department (p. 88). Londra: Taylor and Francis.

Kiekens, R. (2008). Facial aesthetics in adolescents,ABC, Berlin.

Mosmuller, D(2002). Scoring systems of cleft facial aesthetics. ABC, Berlin.

Sandu, S. (2009). Corelaţia dintre aspectul estetic facial şi corectitudinea determinării relaţiilor intermaxilare la restaurările proteice. Bucureşti: Editura Universitară.

67% of Europeans don't believe women have the skills to be scientists. (2018). the Guardian. Retrieved 8 March 2018, from https://www.theguardian.com/women-in-leadership/2015/sep/24/67-of-europeans-dont-believe-women-have-the-skills-to-be-scientists

(2018). Retrieved 8 March 2018, from https://www.researchgate.net/scientific-contributions/2019977185_Tsuneyuki_Abe

About Our Facial Cosmetic Surgery – Facial Aesthetic Concepts. Retrieved 8 March 2018, from http://www.newbeautymd.com/los-angeles-facelift-surgeon/

Amazon.com: Face | Skin Care. Retrieved 8 March 2018, from https://www.amazon.com/Face-Skin-Care-Lotion-Products/b?ie=UTF8&node=11060711

Companies are making human skin in labs to curb animal testing of products. (2018). CNBC. Retrieved 8 March 2018, from https://www.cnbc.com/2017/05/25/loreal-is-making-lab-produced-human-skin-to-curb-animal-testing.html

Crispin, B., & Hewlett, E. (1994). Contemporary esthetic dentistry. Tokio: Quintessence.

Facial Aesthetic Concepts – Facial Cosmetic Surgery …. Retrieved 8 March 2018, from http://www.newbeautymd.com/

Facial Aesthetics – University of Pittsburgh Medical Center. Retrieved 8 March 2018, from http://www.upmc.com/Services/aesthetic-plastic-surgery-center/our-services/facial-aesthetics/Pages/default.aspx

Facial Aesthetics & Derma Dermal Fillers | American Laser …. Retrieved 8 March 2018, from http://www.americanlaser.com/facial-aesthetics

Facial Aesthetics Fayetteville NC, Village Family Dental. Retrieved 8 March 2018, from http://www.vfdental.com/facial-aesthetics/

Facial Aesthetics in Dentistry | Dentistry Today. Retrieved 8 March 2018, from http://www.dentistrytoday.com/aesthetics/lip-a-perioral-aesthetics/1375–sp-1773020150

Freedman, G. (2012). Contemporary esthetic dentistry. St. Louis, Mo.: Mosby.

Glowacka, D., & Boos, S. (2002). Between ethics and aesthetics. Albany: State University of New York Press.

Havet, J. (1978). Main trends of research in the social and human sciences. Paris: Unesco.

Hupp, J., Ellis, E., & Tucker, M. (2014). Contemporary oral and maxillofacial surgery. St. Louis, Missouri: Elsevier.

Proffit, W., Fields, H., & Sarver, D. (2007). Contemporary orthodontics. St. Louis, Mo.: Mosby Elsevier.

Sauer, C., & Thomas, W. (1974). Man's role in changing the face of the earth. Chicago: Univ. of Chicago Press.

Valentová, M. (2002). Work of art. Nitra, Slovakia: Institute of Literary and Artistic Communication, Faculty of Arts, University of Constantine the Philosopher in Nitra.

Welcome to Facial Aesthetics. | Denver Medical Spa. Retrieved 8 March 2018, from http://www.facialaestheticsinc.com/

Wiley: Facial Aesthetics: Concepts and Clinical Diagnosis …. Retrieved 8 March 2018, from http://www.wiley.com/WileyCDA/WileyTitle/productCd-1405181923.html

Women’s Skin Care for Your Face. Retrieved 8 March 2018, from https://www.webmd.com/beauty/features/women-face-skin-care

Lombardi RE. The principles of visual perception and their clinical application to denture esthetics. J Prosthet Dent. 1973; 29 (4):358-82.

Rufenacht CR. Fundamentals of esthetics. Chicago: Quintessence; 1990.

Chiche G, Pinault A. Esthetics of anterior fixed prosthodontics. Chicago: Quintessence; 1994.

Van der Geld P, Oosterveld P, Heck GV, Kuijpers-Jagtman AM. Smile attractiveness: self-perception and Influence on Personality. Angle Orthod. 2007; 77(5):759-775.

Kokich VO, Kiyak HA, Shapiro PA. Comparing the perception of dentists and lay people to altered dental esthetics. J Esthet Dent. 1999; 11(6):311-324.

Krishnan V, Daniel ST, Lazar D, Asok A. Characterization of posed smile by using visual analog scale, smile arc, buccal corridor measures, and modified smile index. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2008; 133(4):515-23.

Correa BD, Bittencourt MAV, Machado AW. Influence of maxillary canine gingival margin asymmetries on the perception of smile esthetics among orthodontists and laypersons. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2014;145:55-63.

Yarbus AL. Eye movements and vision. New York: Plenum Press; 1967.

Thompson LA, Malmberg J, Goodel MK, Boring RL. The distribution of attention across a talker's face. Discourse Process. 2004; 28(1):145-68.

Schabel BJ, McNamara JA, Baccetti T, Franchi L, Jamieson SA. The relationship between posttreatment smile esthetics and the ABO Objective Grading System. Angle Orthod. 2008; 78(4):579-84..

Van Der Geld P, Oosterveld P, Berge SJ, Kuijpers-Jagtman AM. Tooth display and lip position during spontaneous and posed smiling in adults. Acta Odontol Scand. 2008; 66(4):207-13.

Rubin LR. The anatomy of a smile: its importance in the treatment of facial paralysis. Plast Reconstr Surg. 1974; 53:384-7.

Machado AW, Souki BQ. Simplificando a obtenção e a utilização de imagens digitais – scanners e câmeras digitais. R Dental Press Ortodon Ortop Facial. 2004; 9(4):133-156.

Tjan AH, Miller GD, The JG. Some esthetic factors in a smile. J Prosthet Dent. 1984;51(1):24-8.

Vig RG, Brundo GC. The kinetics of anterior tooth display. J Prosthet Dent. 1978;39(5):502-4.

Wolfart S, Thormann H, Freitag S, Kern M. Assessment of dental appearance following changes in incisor proportions. Eur J Oral Sci. 2005;113(2):159-65.

Levin EI. Dental esthetics and the golden proportion. J Prosthet Dent. 1978;40(3):244-52.

Bukhary SMN, Gill DS, Tredwin CJ, Moles DR. The influence of varying maxillary lateral incisor dimensions on perceived smile aesthetics. Br Dent J. 2007;22(12):687-93.

Kokich VG. Adjuntive role of orthodontic therapy. St Louis: Saunders – Elsevier; 2006.

Machado AW, Moon W, Gandini Jr LG. Influence of maxillary incisor edge asymmetries on the perception of smile esthetics among orthodontists and laypersons. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 2013; 143(5):658-64.

Liao YF, Chiu YT, Huang CS, Ko EW, Chen YR. Presurgical orthodontics versus no presurgical orthodontics: treatment outcome of surgical-orthodontic correction for skeletal class III open bite. Plast Reconstr Surg. 2010 Dec;126(6):2074-83.

Takahashi H., Furuta H., Moriyama S. : Assessment of three bilateral sagittal split osteotomy techniques with respect to mandibular biomechanical stability by experimental study and finite element analysis simulation; Med.Bull. Fukuoka Univ.: 36(3), 181-192, 200.9

Tompach PC, Wheeler JJ,: Orthodontic considerations in orthognathic surgery, Int. J Adult Orthoganth. Surg. 1995

Szuhanek C., Paraschivescu E. – Interdisciplinary surgical-orthodontic treatment of class III long face patients. 87th European Orthodontic Society Congress, 19-23th of June 2011, Istanbul, Turkey. D

Chiche, G., Pinault, A., 2004. Diagnosis and treatment planning of esthetic problems. In: Esthetics of anterior prosthodontics. Quintenessence, pp. 13–25.

C. Coachman, M. CalamitaDigital smile design: a tool for treatment planning and communication in esthetic dentistry, Quintessence Dent. Technol., 35 (2012), pp. 103-111

C. Coachman, M.A. Calamita, N. SesmaDynamic documentation of the smile and the 2D/3D digital smile design process, Int. J. Periodontics Restorative Dent., 37 (2) (2017), pp. 183-193

Coachman, C., Van Dooren, E., Gürel, G., Landsberg, C.J., Calamita, M.A., Bichacho, N., 2012. Smile design: from digital treatment planning to clinical reality. In: Cohen, M. (Ed.). Interdisciplinary treatment planning, vol. 2, comprehensive case studies. Quintessence, pp. 119–174.