Țîntaru Marius (1) [616384]

1
Parcul National Cheile Bicazului
Țîntaru Marius -George
Programul de studii Silvicultură
5LF198

2
Parcul Național Cheile -Bicazului Hășmaș este situat în zona central -nord estică a
României, pe raza administrativă a județelor Harghita și Neamț, a fost înființat în 1990 cu
suprafața de 6793,64 hectare, reprezintă o arie naturală protejată de un deosebit interes științific
din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic, peisagistic, dar și din punctul de
vedere al diversității biologice. Obiectivul principal al Parcului Național Cheile Bicazului
Hășmaș este protecția și conservarea ac estor eșantioane – tipice pentru această regiune –
reprezentative pentru spațiul biogeografic național, cuprinzând elemente naturale cu valoare
deosebită sub aspect fizico -geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic,
speologic, ped ologic sau de altă natură, oferind totodată posibilitatea vizitării în scopuri
științifice, educative, recreative și turistice.
Din punct de vedere geografic, parcul se situează în Masivul Hășmaș – Hăghimaș – care
ocupă o poziție centrală în Car pații Moldo – Transilvani, însemnată subdiviziune a Carpaților
Orientali. În partea de nord, suprafața Parcului Național se întinde în principal pe zona Lacului
Roșu și a Cheilor Bicazului cuprinzând partea inferioară a bazinelor afluenților de nord ai
pârâului Bicaz – Șuhard, Cupaș, Lapoș și Șugău – la vest având ca limită pârâul Licaș, iar la est
pârâul Șugău. În continuare spre sud pornind din albia pârâului Bicaz, Parcul Național se întinde
pe una din principalele culmi ale Masivului Hășmaș și anume, Cu lmea Curmătura, cuprinzând la
est peretele din dreapta Cheilor Bicazului, cu culminațiile Surducul, Suducelul, Piatra Poienii și
Fagul Ciucului, spre sud Culmea Ghilcoș – Ucigașu – Hășmașul Negru, vârful Telecul Mare,
culminând cu vârful Hășmașul Mare – 1792 m.
Munții Hășmaș prezintă unele din caracteristicile majore ale Carpaților Orientali. Aceștia
au suficiente trăsături particulare care le conferă o personalitate geografică aparte. Printre acestea
se numără prezența calcarelor și dolomitelor p e toată lungimea lor, din care rezultă un relief
relativ mai înalt (1600 -1700m) cu abrupturi și vârfuri semețe izolate, chei adânci, spectaculoase
și o fragmentare longitudinală și transversală a reliefului destul de mare, în concordanță cu
configurația re țelei hidrografice. În ansamblul său, relieful parcului se desfășoară pe două trepte
altimetrice principale. Treapta înaltă, cu altitudini de peste 1400m cuprinde cele mai mari înălțimi
: Licaș (1675m), Suhardul Mare (1502m), Hășmașul Negru (1773m), Hășmaș ul Mare (1792m).
Treapta joasă este mult mai bine dezvoltată în partea de vest a parcului, unde are de regulă,
altitudini de 1200 -1350m. O treaptă joasă mai îngustă se desfășoară, între văile Bicăjelului și
Dămucului. Microformele de relief care apar sunt reprezentate și prin turnuri, ace, lapiezuri și

3
alveole. În anumite sectoare apar și apar și acumulări de grohotiș rezultate în urma proceselor de
dezagregare care afectează pereții de calcar. Interesant este Turnul Bardoșului care apare ca un
martor de e roziune care domină întreaga zonă.
Versantul estic al Hășmașului Mare cade spre Valea Oltului sub forma unui abrupt
calcaros, cu multe formațiuni spectaculoase. Rețeaua hidrografică ce intersectează calcarele și
congolomeratele mezozoice străbate adesea aceste formațiuni prin chei sălbatice. Din punct de
vedere geologic, Munții Hășmaș intră în arealul cristalino -mezozoic, care ocupă zona centrală a
acestei grupe carpatice. Fundamentul lor este alcătuit din roci cristaline (vechi roci eruptive și
roci sedimentare) mai mult sau mai puțin metamorfozate sub influența temperaturii și presiunii,
care au schimbat profund caracterul rocilor primare, cristalizându -le. Acestor roci li s -au adăugat
apoi altele sedimentare, formate în era secundară (mezozoică) si care n -au mai fost supuse
transformărilor suferite de primele. În fâșia centrală a Masivului Hășmaș, orientată în general
nord-sud, cristalinul este acoperit aproape peste tot de depozitele mezozoice.
Munții cuprind fosile ale milioanelor de amoniși, belemniți și alte specii marine, care trăiau
cândva în acele mări calde ale trecutului, recifi de corali și bariere de corali din Jurasic și
Cretacic. O atenție deosebită este acordată aflorimentului de la Muntele Ucigaș, care are o
bogăție de fos ile de peste 200 de taxoni diferiți, de la foraminifere la amoniți, fiind o valoare
reprezentativă la nivel european. În rocile mezozoice ale Cheilor Bicazului au fost descoperiți
amoniți, belemniți, brahiopode, crabi, corali solitari și recifi de corali, crinoide, spongieri, scoici
(bivalve), melci (gasteropode), echinoide, foraminifere, precum și fosile de plante, eșantioane
fiind prezente în muzee din Viena, Cluj, București, Piatra Neamț.
Zona prezintă un mozaic complex de valori naturale, cult urale și istorice, iar acest lucru a
dus la o diversitate foarte mare a acțiunilor administrației. Astfel, în perimetrul Parcului Național
sunt admise doar activitățile tradiționale practicate numai de membrii comunităților din zona
Parcului Național și de persoanele care dețin terenuri în interiorul parcului, activități tradiționale
ce sunt reglementate prin planul de management. Managementul Parcului Național Cheile
Bicazului – Hășmaș urmărește și menținerea interacțiunii armonioase a omului cu natura pri n
protejarea diversității habitatelor și peisajului, promovând păstrarea folosințelor tradiționale ale
terenurilor, încurajarea și consolidarea activităților, practicilor și culturii tradiționale ale
populației locale. De asemenea, se oferă publicului posi biltăți de recreere și turism și se
încurajează activitățile științifice și educaționale.

4
Referințe bibliografice
1. Vedere din Cheile Bicazului ;
2. Serpentine în Cheile Bicazului;
3. Harta Dimap Zona Lacul Roșu și Cheile Bicazului;
4. Ghidul siturilor geologice și fizico -geografice;
5. Flora și vegetația cormofitelor din Masivul Hășmaș ;