,,Tinerii și importanța comunicării în [600440]

UNIVERSITATEA ,, DUN ĂREA DE JOS ‘‘ GALA ȚI
FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE SI TEOLOGIE
Specializarea Spiritualitatea Ortodoxă și Asisten ță Socială

LUCRARE DE DISERTA ȚIE
Adolescen ții și importanța educa ției sociale
și religios -morale in familie , școală și biserică

Cooronator i științifici:
Lector univ.dr.V alerica Celmare
Pr.prof.dr.Ovidiu Soare

Absolventă:
Magdalena Chiril ă

GALATI
2019

CUPRINS
INTRO DUCERE ….……………………………… …………………… ……………………… ….3

CAP ITOLUL 1. Afirmare a personalității umane în contextul religios și social
contemporan ……………………………………………………………………………………… 4
1.1. Persona litatea u mană în context social ……………………………… ……………… ..……… 6
1.2. Nevoia omului de a -l căuta pe Dumnezeu ……………………………… ..…………… ….….9
1.3. Abordarea teologică a persoanei umane ……………………………… ..……………… ……11
CAPITOLUL 2 . Considerente teoretice cu privire la factorii formativi (educaționali și
religios -morali) în viața tinerilor ………………………………………………………………. 14
2.1. Rolul familiei în formarea tineril or…………………………………………………………………………… 17
2.2. Școala și rolul ei în educarea tinerilor ………………………………………………………. 22
2.3. Misiunea Bisericii în viața tinerilo .…………………………………………………… .…… 23
CAPITOLUL 3 . Psihologia adolescentu lui…………………… .…… …………………………31
3.1. Caracteristici psiho -socio -religioase ale tinerilor ……………………………………… ……35
3.2. Problemele spirituale ale tinerilor – concepția despre lume ……………… ……… …… .…..39
3.3. Împlinirea spirituală în tinerețe …………………………………………… ..………… …….67
CAP ITOLUL 4 . Metodologia cercetării ………………………………… ………………… ….69
4.1. Tema cercetării: Cunoa șterea adolescen ților și importan ța educați ei lor sociale și religios
– morale în familie, școal ă și Biseric ă………………… ……..…………… ……… …..………… 70
4.2. Obiective le cercet ării………. ……………………………………………………………….70
4.3 I poteze de lucru …………………… .…..………… ..………… …..…… ………… ………… 70
4.4. Eșantion, univers al cercetării ………………………………………… …………… ..……… 71
4.5. Descrierea scopului cercetării: dimensiunea familială, școlară, religioasă …… ……..…….. 72
4.6. Prezentarea g hidului de interventie , instrumente folosite in cadrul cercetarii ..……… …… 74
4.7. Interpretarea rezultatelor din proiect ul de cercetare …………………… …..……….…..…75
4.8. Corelarea datelor in cadrul studiului ………………… ……………………………… ……… 103
CONCLUZII …………………………………………………………………………………..107
BIBLIOGRAFIE ………………… ………………………………………… ………………… 110
ANEXE
1. Ancheta pe bază de chestionar
2. Ghid de interv iu – semistructurat
3. Fragmente autobiografice : Tineri care au găsit drumul spre împlinirea spirituală
4. Concluzii

3

INTRODUCERE

Interesul pentru această temă s -a născut din abordarea interdisciplinară –
sociologică și teologică. Cele două domenii d e cercetare au în comun problematica ființei
umane, una accentuând rolul social al acesteia, cealaltă subliniindu -i dimensiunea
spirituală.
Persoana umană nu este o ființă statică, ea trebuie înțeleasă ca o ființă dinamică, în
necontenită dezvoltare. Evolu ția ei continuă privește atât structura psihologică
(inteligență, caracter, emotivitate) și infrastructura biologică (sau corpul) cât și
suprastructura socială (ori societatea).
De aceea trăsăturile și funcțiunile omului nu pot fi considerate numai atribut e ale
sale, dependente numai de el, deoarece ele sunt moduri de conjugare cu lumea, cu
societatea mai ales, în care un cuvânt dc spus arc și mediul.
Sub unghi obiectual, ființa este atât cât se vede corpul.
Din punct de vedere sufletesc însă, ființa nu se oprește nicicând la frontiera
trupului. Suntem nu numai noi, ci și familia în care ne -am născut, căsătoria pe care o
întemeiem, meseria pe care o avem, clasa și națiunea din care facem parte etc.
Lucrarea de față vizează dezvoltarea personalității din pers pectiva familiei, școlii și
Bisericii, ca factori fundamentali ai educației.
Importanța unei astfel de teme constă în abordarea practică prin cercetarea
fenomenului actual al educației din prisma factorilor amintiți.
„Muntele și omul se aseamănă, dar cu de osebirea că de unde prin munte pământul
tinde spre cer, prin om cerul a coborât pe pământ.’’1
Omul — ca reflecție a cerului — reprezintă cununa creației lui Dumnezeu.
Omul nu este numai o ființă solitară, care trăiește izolat de semeni și de lume, ci o
ființă socială, acel zoon politikon a lui Aristotel.

1 Stănciulescu, Elisabeta, (1996), Teorii sociologice ale educației. Editura Polirom, Iași, p. 20 -21.

4

CAP ITOLUL 1. Afirmarea personalității umane în contextul religios și
social contemporan
Educația este ceva eminamente social, prin originile sale, ca și prin funcțiile sale și,
prin urmare, pedagogia depinde de sociologie mai mult decât de orice altă știință.
Personalitatea umană se dezvoltă în mod necesar în continuarea unor premise pe
care natura le fixează în codul genetic al individului. Educația are rolul de a stimula
evoluția potențelor genetice, permițând realizarea naturii umane.
La nivelul speciei umane, educația este necesară și posibilă tocmai pentru că
structurile genetice ale organismului uman obișnuit sunt nespecializate și prezintă o mar e
plasticitate.
Educația este o funcție eminamente socială. Ea socializează, adică transformă un
individ biologic asocial într -un membru al unei colectivități, asigurând interiorizarea
comportamentelor „fixate’’ în calitate de comportamente normale, care s e regăsesc, dacă nu
la toți indivizii, cel puțin la majoritatea lor.
Educația constă într -un efort continuu orientat către a impune copilului moduri de a
vedea, de a simți și de a acționa la care el n -ar fi ajuns în mod spontan. Aceasta înseamnă
că educați a se manifestă ca o veritabilă forță creatoare; „ea nu se mărginește să dezvolte pe
individ în sensul arătat de natură, făcând vizibile forțele ascunse care nu cer decât să se
manifeste. Societatea creează în om un om nou.Grupul social e cel care educă, el e cel care
se „reproduce" în fiecare persoană nouă’’ 2.
Impactul societate – individ, în planul educației, e posibil întrucât colectivitatea
acționând amplu, influențează și provoacă reacții la nivelul conștiinței individuale. Pornind
de la acest raport, de la acest schimb prin care s -a realizat o unitate din punct de vedere
social, educația sub unghi sociologic o privește ca o rezultantă a circulației valorilor, și care

2 Stănciulescu, El isabeta, Teorii sociologice ale educației, Editura Polirom, lași, (1996), p. 23 . apud.
Durkheim, E., (1922), Educație și sociologie, trad. rom., București, Editura Didactică și Pedagogică, (1980),
p. 69,

5 e posibil de realizat, având încredere în această acțiune. Acțiunea educativă o const ituie
valorile dominante și caracteristice ale grupului social, urmat de circulația acestora sub
forma tradițiilor și a sporului de creație care se realizează permanent 3.
Pentru Eugeniu Sperantia „etimologicește, a educa nu înseamnă a transforma, ci a
conduce spre un țel pe o persoană care va ști apoi să meargă singură’’. El vede în educație
un proces spiritual cu dimensiuni vaste, mai presus de practicile școlare și de concepțiile
care îl motivează. Ajunge la constatarea plină de adevăr că: „pentru viața socială complet
pregătit nu e nimeni, căci fiecare poate greși într -o măsură, cel puțin în unele din acțiunile
sociale. În schimb fiecare continuare a relațiunilor sociale ne pregătește tot mai mult,
constituind un proces de educație. Dar educația nu se re alizează complet decât la un
anumit nivel de instrucție, la o anumită etate și după ce au fost parcurse anumite stadii,
colaborând mai mulți factori educativi’’4. În această ipoteză educația are un caracter și mai
pronunțat social, este o reflectare a unui „eu colectiv’’ nu numai ca moștenire a culturii ci și
ca supunere la o „presiune socială’’ actuală, prezentă. Factorii educogeni îndeplinesc rolul
de propagatori ai valorilor.
În cadrul sociologiei educației, un interes sporit trebuie acordat problemei
personalității, observate în esența raporturilor sociale, a experienței de viață și a
importanței interacțiunilor viitoare. Dinamica vieții sociale și dezvoltarea personalității sunt
în devenire continuă. Astfel putem conchide că personalitatea este supusă p ermanent
înrâuririi mediului social din care își extrage datele, la care se raportează și își etalează
valoarea.
În problematica interpretării raportului personalitate – mediu social, sociologul
Eugeniu Sperantia afirma că ,,personalitatea unui om se model ează în decursul vieții prin
relațiile sociale, împrumutând unii de la alții idei, expresii, preferințe, obiceiuri și,
plantând toate aceste elemente pe terenul psihologic propriu, se construiește o sinteză
originală, distinctă de firea oricui. Această sin teză personală supusă aprecierii poate
reprezenta o valoare de un grad mai înalt sau mai modest’’5.
Prin intermediul educației se realizează, de la o generație la alta, transferul valorilor,
cunoștințelor, normelor și modelelor de comportament social. Din această perspectivă,

3 Tanco, Teodor, (1993), Sociologul Eugeniu Sperat ia, Editura Virtus Romana Rediviva P.F.I., Cluj -Napoca,
p. 68 -69.
4 Sperantia, Eugeniu, (1933), Problemele sociologiei contemporane, București, p.132, apud. Tanco, Teodor,
op. cit., p. 70.
5 Tanco, Teodor, op. cit., p. 72.

6 procesul educațional are un caracter predominant conservativ, în măsura în care el
contribuie la perpetuarea unor valori definitorii și a unor modele culturale acceptate de
societate.
În același timp, educația și instituțiile educațion ale pot contribui la schimbarea socială. Prin
producerea și difuzarea unor elemente de noutate științifică și tehnologică, prin pregătirea
și promovarea unor structuri socio -profesionale noi, modene (unele au un pronunțat
caracter anticipativ) educația dev ine un element dinamic, de transformare și modernizare
socială 6.
1. 1. Personalitatea uman ă în context social
Cunoașterea și interpretarea condiției umane sub unghiul completitudinii ei de
determinare se realizează atât dinspre persoană, cât și dinspre in fluența societății și culturii
asupra ei.
Biologia și psihologia persoanei abordează studiul dinspre individ, iar sociologia
persoanei are în vedere influența societății asupra sa 7.
Psihologia personalității se ocupă de problema elaborării eului. Eul este considerat
ca regiunea centrală, strict personală a vieții omului. Eul joacă un rol crucial în conștiință
(un concept mai larg decât eul), în personalitate (un concept mai larg decât conștiința) și în
organism (un concept mai larg decât personalitatea). E ste un fel de nucleu al ființei care
pare să comande întregul comportament și conștiința 8.
Sub unghiul psihologiei persoanei, Brentano a susținut caracterul intențional al
vieții psihice, în virtutea căruia proprietățile eului și ale actelor sale nu depin d numai de eu,
ci și de mediul spre care actele se îndreaptă.
Dar, fiecare persoană are un statut social și cultural, cum spunea Park și Burgess; de
aceea eul nu este numai o sinteză a inteligenței, emotivității și caracterului, ci și o sinteză a
rolului s ocial în familie, școală, profesie, națiune 9.
Trăsăturile de personalitate se definesc și capătă contur în contextul relațiilor
sociale. Ceea ce numim trăsături de caracter și temperament – de exemplu, onestitatea,

6 Rașeev , Monica, (1999), Școal a și tranziția, în Revista Română de Sociologie, Editura Academiei Române,
anul X , nr. 3-4, p. 361.
7 Mărgineanu, Nicolae, (1973), Condiția umană, aspectul ei bio -psiho -social și cultural, Editura Științifică,
București, p. 20.
8 Allport, Gordon, (1991), Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică,
București, p. 119.
9 Mărgineanu, Nicolae, op. cit., p. 22.

7 modestia, firea închisă sau deschisă, im pulsivitatea etc. – se relevă ca fapte sau forme ale
relațiilor interpersonale.
Luat în sine, izolat, individul nu posedă nici un privilegiu; privirea în oglindă nu -i
oferă – fără raportarea la alții – imaginea de sine; aceasta din urmă nu este un dat imed iat, ci
o construcție. În absența contactelor sau relațiilor cu ceilalți nu s -ar ajunge la ideea de fire
închisă ori deschisă, la impulsivitate sau calm, la onestitate sau la absența acesteia. Toate
aceste însușiri rezultă din contactele cu alții și capătă un nume grație cadrului social,
relațiilor cu ceilalți. Chiar și trăsăturile fizice – înălțime, greutate, înfățișare generală etc. –
capătă semnificație prin raportare la alții, din comparația cu ceilalți. Putem conchide că
personalitatea se formează graț ie complexului de relații sociale 10 .
În afară de învelișul sociologic de status și rol, în alternanța rolurilor pe care le
îndeplinește în cursul vieții, persoana străbate o unitate și consistență internă.
Personalitatea este un ,,centru de acțiune’’ – subiect al cunoașterii și transformării
realității, ființa conștientă care alege un drum de viață sau altul, fiind în același timp suport
al înrâuririlor externe, dar și agent al transformării.
Studierea persoanei în contex social impune studierea modului în care sunt
încorporate „efectele’’ de grup de către insul concret și a felului în care reacționează la ele.
Căutarea unei identități pozitive reprezintă un motiv semnificativ care animă pe
fiecare individ. Pentru dobândirea acesteia, cercetările vorbesc de concilierea a două
imperative: pe de o parte o cerință de apartenență la grup – pentru care operează un
principiu de similitudine – și pe de altă parte, o exigență de distincție, de diferențiere față de
altul, care pune accent pe căutarea și aprecierea di ferenței 11.
Dozajul acestor doi poli depinde de formațiunea socială și de grupurile de
apartenență. Scena vieții cotidiene a persoanei o formează grupul mic sau diada
(formațiunea cea mai mică), în ipostaza familiei, a grupului de studii, a colectivului d e
muncă, a localității în care trăiește. Primul fapt empiric este cel al interacțiunii și
comunicării dintre oameni – fenomenul relațional. Relațiile se înscriu și nu pot exista decât
în perimetrul unui grup. Actul interpersonal și radiografia grupului mic au explicitat
problematica psihologiei sociale.
Un exemplu care face obiectul psihologiei sociale educaționale: copilul își
desfășoară, în școală, suita de activități și de manifestări într -un grup stabil – clasa de elevi –

10 Radu, loan, (1994), Psihologie socială, Editura Exe S.R.L., Cluj -Napoca, p. 6.
11 Radu, loan, op .cit. , p. 7.

8 deci într -un context social, ce ea ce înseamnă și un cadru socio -cultural. Din acest grup
copilul își extrage atitudini, valori, clișee etc. prin imitație, contagiune sau preluare
conștientă. În fața aceluiași grup copilul răspunde la lecții, prestația lui este notată de
profesor și are drept martor colectivul de elevi, care nu constituie deloc un public
indiferent. Orice apreciere sau eveniment are ecou, se prelungește în reacții și comentarii
spontane. Prețuirea sau ironia colectivului joacă un rol însemnat în formarea imaginii de
sine, în selecționarea tiparelor de comportare proprii. Elevul se situează astfel într -o rețea
completă de relații psihosociale – de comunicare reciprocă, de influență și autoritate, de
simpatie, antipatie sau indiferență etc. Pe lângă nivelul individual (intra psihic) de
desfășurare a fenomenelor psihice, apare un palier de convergență, de integrare a
conștiințelor individuale, adică un nivel de grup. Se pot ușor distinge în contextul dat relații
psihologice interpersonale – afective, comunicative, de influență etc. – precum și fenomene
psihologice care țin de grup: opinia colectivă, climatul psihosocial, clișee, tipare de
conduită de grup etc 12.
Psihologia socială a personalității are ca obiect de studiu atitudinile, opiniile,
motivațiile, contactele și schimbur ile individuale în context social.
Grupul mic în care își desfășoară fiecare persoană viața se află ancorat, la rândui,
într-o macrostructură socială. Aceasta îi împrumută norme, valori, vectori de dezvoltare pe
termen mai lung. Distingem, așadar, macrostr uctura socială, apoi grupul mic sau mijlociu,
la care adăugăm individul cu nișa proprie de dezvoltare, adică fâșia din ambianță peste care
se suprapune biografia unei persoane. Dacă într -o formațiune socială grupul nu -și poate
schimba locul, nu se poate su prima pe sine, în schimb individul poate trece dintr -un mediu
în altul și chiar să modeleze într -o oarecare măsură ambianța sa socială. El începe prin a fi
integrat unui mediu familial, continuă – în bună parte în paralel cu familia – cu unități
educaționa le dispuse într -o ierarhie și încheie printr -un traseu profesional. Nișa personală,
la rândul ei, se înscrie într -un micromediu, care poartă caracteristicile unor formațiuni
sociale mai largi (popor, grup de vârstă, sex, socioprofesional etc.)
Colectivul n u este o simplă copie redusă a societății, el este mai divers, mai variat
decât formațiunea socială, ce rămâne cadrul în care se orânduiesc grupurile și
personalitatea13.

12 Golu, P., Psihologie socială , (1974), Editura Didactică și Pedagogică, București , p. 44.
13 Radu, loan, op. cit., p. 13.

9 1. 2. Nevoia omului de a -l căuta de Dumnezeu

„Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui
Dumnezeu.”14
„Ne-ai făcut năzuitori spre Tine, Doamne, și neliniștit este sufletul meu până ce se
va odihni întru Tine”
(Fericitul Augustin)
Referatul biblic despre creație vorbește despre alcătuirea omului în chip special față
de celelalte viețuitoare. Despre om, se spune că a fost făcut după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu. Importanța acestei distincții (faptul că Dumnezeu a suflat în nările lui Adam
suflare de viață), rezidă în faptul că, prin suflet, ființa omenească e „cineva” și nu doar
„ceva”, așa cum sublinia Pr. Stăniloae. Implicațiile modului de a fi ca „cineva” vizează
conștiința cu care este înzestrat omul și de asemenea libertatea acestuia.
Care ar putea fi scopul pentru care Dumnezeu l -a creat pe om în acest mod?
Ținând cont de faptul că modul lui Dumnezeu d e a ființa este iubirea, ca operă de
comuniune, scopul nu este altul decât acela „de a realiza un dialog între persoanele create și
Persoana Supremă” 15. Dacă, așa cum spun Părinții, Dumnezeu S -a făcut om, pentru ca
omul să devină dumnezeu, posibilitatea c omunicării nealterate a celor două elemente ale
relației, vizează nemijlocit îndumnezeirea omului. De asemenea, dacă comunicarea nu este
posibilă decât intre doi subiecți asemănători, înțelegerea celuilalt presupunând cel puțin o
minimă experiență a lui, r elația dintre Dumnezeu și om se traduce în sensul unui om care
este un „alter ego”, dar creat, al lui Dumnezeu, așa cum spunea Pr. Stăniloae.
Relația dintre Dumenzeu și om mai presupune un element: lumea. Rolul omului, în
concepția Sfinților Părinți, este acela „de a lega dimpreună ordinea spirituală cu cea
naturală”16.
Poziția atât de specială pe care o ocupă omul, atât în relație cu Dumenzeu cât și cu
lumea, dă seama de o realitate absolută, ontologică a omului: tinderea lui spre Dumnezeu.
Mai mult decât atât, spiritualitatea creștină traduce termenul de „chip” nu numai prin
sufletul înțelegător, înrudit cu Dumenzeu, ci și prin „harul lui Dumnezeu, ca manifestare a
relației Sale cu omul, care provoacă în om răspunsul său la actul întemeietor de relație a l ui

14 Mt. 4,4.
15 Stăniloae, Dumitru, pr. (2003), Teologie dogmatică ortodoxă, vol. 1, București, p. 394 -395.
16 Idem, p. 399.

10 Dum nezeu.”17 Dorul omului după Dumnezeu face referire, așa cum sublinia Sf. Iustin
Popovici la dorul după nemărginirea dum nezeiască a vieții, după nemărginirea
dumnezeiască a cunoașterii, după nemărginirea dumnezeiască a desăvârșirii. Așadar, pe
lângă sc opul ontologic al vieții, întrucât chipul lui Dumnezeu ca dar constituie esența vieții
omenești, viața omului are și un scop teologic: Dumnezeu, cu toate perfecțiunile lui
dumnezeiești18.
Cum și -ar putea găsi aplicabilitate aceste lucruri în lumea de azi, când se tinde mai
degrabă la excluderea lui Dumnezeu (sau cel puțin la restrângerea lui la sfera privată)?
Un lucru unanim acceptat este faptul că, toți oamenii au în comun dorința de
împlinire. Indiferent la ce perioadă ne -am raporta, sau la ce cultură , omul este constitutiv
orientat spre a căuta lucrurile care -l împlinesc. Pentru a -și canaliza energiile înspre a
dobândi lucrul dorit, omul trebuie să creadă în ceva, într -un lucru care simte el că îl
împlinește. Situația omului post -postmodern este aceea că el îl respinge pe Dumnezeu –
considerându -L un element perimat, iar în loc pune idoli: divertisment, putere, faimă etc.
Problema care se pune este dacă un om sincer cu sine poate să se simtă împlinit cu astfel de
lucruri. Ținând cont de rațiunea și libe rtatea cu care a fost înzestrat, este greu de închipuit
că lucruri atât de perisabile să -i potolească dorul nestins. Cel care ia contact cu realitatea,
înlăturând anestezicele, nu poate să nu dorească să afle o realitate mai profundă decât cea
cotidiană ca re se schimbă atât de iute, așa cum afirma Pr. Serafim Rose 19.
Eliade afirma într -adevăr că „sacrul reprezintă un element în structura conștiinței,
iar nu doar un stadiu al ei, …a fi, sau mai bine zis a deveni om înseamnă a deveni religios”
20, dar poziți a de pe care se situa era „gândită intențional uman, și deci în afară de
Diviniatate”21. Setea omului de Dumnezeu, în condițiile angajării sincere, depășește
limitele unei nevoi raționale, relația personală fiind cheia problemei.
Omului care își pune serios problema sensului existenței sale și e dispus să facă un
mic pas – care de cele mai multe ori înseamnă renunțarea la poziția orgolioasă care crede că
le poate face pe toate doar cu ajutorul rațiunii autonome – Dumnezeu îi vine în întâmpinare,
și îi descoper ă Calea. Dar e nevoie de sinceritate.

17 Ibidem, p.407 .
18 sinaxis.wordpress., [online] Omul și Dumneze -omul , Sf. Popovici Iustin, citat la [12.04.2008], Disponibil
la: sinaxis.wordpress.com/2008/01/26/omul -si-dumnezeu -omul -iii/
19 Rose, Serafim, pr., (2005), Descoperirea lui Dumenzeu în inima omului , Editura Agapis, București, p.17.
20 Țuțea, Petre, (2007), Omul, tratat de antropologie creștină , Editura Timpul, Iași, p. 235.
21 Idem, p. 237.

11 Deși mulți au devenit insensibili, și „mai opaci din punct de vedere duhovnicesc,
mult mai puțin simplii și nu răspund așa ușor la adevăr” 22, Dumnezeu a arătat și Sfinți pe
măsură, de exemplu Sf. Ioan Maximovici (și mu lți alții – un rai de Sfinți), care prin prezența
sa duhovnicească a întors pe foarte mulți oameni la credință. Toate condițiile vieții actulale
care-l deturnează pe om de la Dumnezeu sunt, ca să spunem așa, circumstanțe atenuante,
dar nici Dumnezeu nu cer e mai mult decât omul poate da.
Insistența cu care se încearcă să se fure interesul omului (a se vedea doar gradul de
specializare la care au ajuns reclamele în a răspunde oricărei necesități secundare, sau în a
specula apariția unor noi necesități care ar putea reprezenta un centru de interes), ar trebui
să dea de gândit despre dimensiunile foamei lui de Dumenzeu, de veșnicie.
Cele enunțate dau seama mai mult de o nevoie rațională a omului de Dumenezeu,
care la rândul ei o poate naște și pe cea simțitoare (din inimă), însă toate aceste nu
reprezintă decât mijloace pentru ca omul „să -l primească cu adevărat pe Dumnezeu” 23.
Indiferent la ce perioadă ne -am raporta, după venirea Mântuitorului, ținta vieții este
îndumnezeirea. Calea cea mai bună de acces spre Du mnezeu este aceea a inimii care
încearcă să se smerească, conștientizând suferința în care se află și existența unui adevăr
superior și, mai mult decât atât, valorificarea acelui adevăr într -un sens superior consolării
suferinței, în fapt asumarea acesteia .

1. 3. Abordarea teologică a persoanei umane

Cooperarea dintre Biserică și Stat în planul acțiunii sociale trebuie să plece de la
asumarea demnității persoanei umane. În această perspectivă, doctrina socială nu poate sa
fi expresia unei logici bazate ex clusiv pe cifre și statistici. Inclusiv atunci cînd sunt
dezvoltate programe de asistență socială care vizează angrenarea unor structuri sociale,
acestea nu ar trebui sa facă abstracție de valoarea unică și irepetabilă a persoanei. O acțiune
socială fidelă cu exigențele Evangheliei se va revendica mereu din Adevărul Persoanei
dumnezeiești și a celei umane.
Obiectivizarea valorilor morale în plan social nu înseamnă autonomizarea și
impersonalizarea lor. Riscul existent în misiunea socială a Biserici și a Sta tului constă în
abdicarea de la principiul persoanei asumat în actele de asistență socială. „ Biserica nu este
indiferentă față de valorile și instituțiile vieții sociale. Dimpotrivă, ea recunoaște importanța

22 Rose, Serafim, pr., op. cit. , p.28.
23 Sf. Zăvorâtul,Teofan, (1999), Calea spre mântuire , Editura Bunavestire, Bacău, p. 30.

12 acestora și are o atitudine pozitivă față de el e… În felul acesta toate sunt privite din
perspectiva principiului ipostatic, adică din perspectiva principiului persoanei, care
constituie și unicul fundament pentru unitatea lumii. Trăirea credinței creștine are ecou
direct în realitatea socială. Împl inirea poruncilor lui Hristos de catre credincioși dă o
culoare specifică pricipiilor și criteriilor vieții sociale… Marele pericol care trebuie
semnalat din punct de vedere teologic în domeniul moralei creștine îl constituie respectarea
autonomă a princ ipiilor și valorilor morale la nivel social. În acest caz, morala creștină se
înstrăinează de baza harismatică și, în paralel, se mută de la nivel religios la nivel metafizic
sau ideologic… În această situație, valorile sociale sunt prezentate ca avînd a utoritate egală
cu adevărurile religioase sau cu poruncile dumnezeiești, cu toate că se deosebesc esențial
de acestea, deoarece poruncile lui Dumnezeu constitue expresia voinței și a lucrarii lui
Dumnezeu. Dar și dumnezeieștile porunci pot ușor să fie soci alizate și încadrate sub altă
formă în viața socială, moment în care ele sunt autonomizate și își pierd caracterul
personal. Încetează sa mai fie socotite expresie a voinței și a lucrării lui Dumnezeu Cel ce
ființează în trei Persoane și sunt abordate ca valori religioase obiective. Încetează să mai
aibă caracter personal absolut și divin deontologii absolute” 24.
Doctrina socială creștină revendicată din taina divono -umanității lui Hristos nu
poate fi redusă la o ideologie sau la diferite sisteme utopice. Ideologia este expresia unui
umanism parțial, autonom față de implicațiile concrete în istorie ale Întrupării. Doctrina
socială creștină se întemează pe Întrupare și pe Înviere. Pe deoparte, prin Întrupare istoria
este asumată și valorificată pozitiv, din moment ce Însuși Fiul Lui Dumnezeu intră în
istorie. Pe de altă parte, prin Înviere, fiecare act realizat în plan social nu are o valoare
exclusiv istorică, ci se deschide eshatologiei. Adevărata semnificație a acțiunii sociale se
descoperă în perspectiva Împărăției lui Dumnezeu. Dar este vorba de o Împărație care este
pregustată, încă de aici, în viața Bisericii.
Parteneriatul dintre Biserică și Stat în planul asistenței sociale, trebuie să țină cont
că doctrina socială creștină este orientată de conștiinț a eshatologică și de teandria Bisericii.
Exigențele eshatologice ale doctrinei sociale creștine nu o reduc pe aceasta la o utopie
nearticulată la nevoile lumii. „ Doctrina socială creștină nu e deloc o utopie, fiindcă ea
emite judecăți morale care urmăresc să orienteze comportamentul, practica umană
îndreptată spre o incidență istorică, adică spre realizarea idealului: conștiința eshatologică.
Faptul că, bunăoară, idealul nu va fi realizat niciodată deplin în această lume (dar va fi

24 Mantzaridis, Georgios, (2002), Globalizarea și universalitatea, Editura Bizantină, București, p. 139 – 140.

13 cerul și pămîntul nou: deci va fi împlinit prin lucrarea lui Dumnezeu în timpurile de pe
urmă) nu duce la imobilism, ci la tentativa de a construi expresii tot depline în vederea unei
colaborării a omului pe cît îi stă cu putință, la planul lui Dumnezeu…Doctrina socială
crești nă indică o mișcare spre realizarea deplină a realității omului. Mișcarea în care
umanitatea și Dumnezeu conlucrează, și care se va împlini deplin la sfîrșitul veacurilor, dar
care începe să se realizeze încă de pe acum, în istorie’’ 25.
Taina lui Hristos t răită în interiorul umanitații constituie nucleul identității gîndirii și
acțiunii sociale creștine. „ Dacă izvorul doctrinei sociale creștine este Revelația, atunci
urzeala ei adîncă se leagă direct de taina lui Hristos, înțeleasă ca figura care adună și
interpretează relizările umane în istorie, și pe care doctrina socială creștină o asumă ca
perspectivă hermeneutică profundă pentru propriul discurs asupra lumii: criticile și
atacurile nu trebuie să uimească, dacă e adevărat că azi ca și în vremea Sf. Pa vel, Crucea
continuă să ne fie nebunie în ochii lumii” 26.
Ca o concluzie, așadar, a celor mai sus menționate, remarcăm faptul că Biserica
Ortodoxă nu a formulat până în momentul de față nici o doctrină social – diaconală
referitor la relația ei cu lumea, c u Statul, sau privind atitudinea ei față de fenomenul
globarizarii, secularizării, bioetici… Lipsa unei astfel de doctrine, minuțios elaborată și
autentic articulată, se explică, conform spuselor regretatului Mitropoli Antonie Plămpdeală,
„ prin faptul c ă nu este în spiritul Ortodoxiei să -și formuleze dogmatic experiența ei de
trăire și de slujire, care este anterioară și izvor al oricărei definiții teologice” 27. Elaborarea
unor doctrine, devine necesară când cominiunea este pusă sub semnul întrebării.Gri gorios
Lasentzaki afirmă că „unde se străduiește dumnezeiescul și omenescul într-o armonie
comunitară acolo nu este nevoie să se stabilească definiții negative sau pozitive ’’28.
Vremea noastră este , însă, o vreme a lipsei comuniunii, fie că este vorba de nențelegeri și
conflicte religioase, politice sau sociale, fie că este vorba de sincretisme religioase.

25 Baggio , Antonio, Maria, (2002), Doctrina socială creștină : identitate și metodă, în volumul Gîndirea
Socială a Biserici, coordonat de Ioan Ică jr. și Germano Marani, Editura Deisis, Sibiu, p. 286.
26 Idem , p. 291.
27 Plămădeală, Antonie , Mitr., (1972), Biserica slujitore în Sfânta Scriptură, în Sfânta Tradiție și în
teologia contemporană , lucrare de doctorat , în Studii Teologice, anul (XXIV), Nr. 5 -8, p. 583.
28 Lasentzakis, G ., (2000), Die Ortodoxe Kirche, Wien, Köln, p. 215.

14

CAP ITOLUL 2 Considerente teoretice cu privire la factorii formativi
educaționali și religios -morali în viața tinerilor

Pentru cei implicați în activitatea de educație, devine un imperativ cunoașterea
percepțiilor, a trăirilor și a caracteristicilor educației în diferite etape psihogenetice, pe de o
parte, iar pe de altă parte, redescoperirea dimensiunii sacramentale a formării caracterului
și personalității tânărului.
Viața presupune un permanent schimb cu mediul ambiant, ea fiind influențată de
condițiile externe.
Stresul, nesiguranța socială, diminuarea simțului responsabilității conduc la o
slăbire a caracterului, la tulburări de perso nalitate ale tinerilor.
Adolescența reprezintă o perioadă delicată și dificilă, în privința educației. Odată cu
preadolescenta și continuând până spre 20 -21 de ani tinerii se orientează spre făurirea unei
cariere, spre propriile lor împliniri spirituale, p rofesionale, sportive etc. Constatăm că
tineretul crează, în condițiile inserției sociale, o reînnoire continuă de mentalități29, această
reînnoire producându -se ca o revărsare complementară de experiență socială, educațională,
spirituală. Acum tânărul își pune întrebări legate de rostul vieții, de menirea lui; apar
întrebări legate de existență, de existența lui Dumnezeu, de nemurire; în același timp
tânărul ia hotărâri esențiale pentru viață 30.
Din perspectiva intelectuală, unii adolescenți sunt apți ca și adulții să înțeleagă
probleme de ordin social, religios, moral, dar sunt mai puțin stabili decât adulții 31.
În perioada adolescenței factorii implicați în dezvoltarea tânărului ar trebui să poarte
dialoguri sincere, discret argumentate, respectând poziți a interlocutorului.

29 Șchiopu, Ursula, op. cit ., p. 221.
30 Călugăr, Dumitru, (1986), Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucur ești, p. 95.
31 Lewis, E., (1964), Incertitudes religieuses chez deux adolescente, în Etudes de psychologie religieuse
Editura Lumen Vitae, Bruxelles, apud. Timiș, Vasile, (2004), Misiunea Bisericii și educația. Atitudini,
convergențe și perspective, Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca, p. 44.

15 Se impune ca adolescentul să fie invitat la o reflecție asupra lui însuși. Discursurile
moraliste și criticiste (cu tentă ironică sau culpabilizatoare) nu duc la atingerea scopurilor
propuse, „formarea unui sistem de valori, convingeri și atitudini sănătoase nu poate fi
realizat prin prelegeri moralizatoare’’ 32.
Tot în perioada adolescenței tânărul își formează o responsabilitate socială. Dar
societatea poate să -1 dezamăgească, ceea ce atrage după sine apatia, stări de angoasă,
disconfor tul psihic. Dintotdeauna angoasa a însoțit existența umană, totuși, la început de
secol XXI constatăm că ea se manifestă sub forme multiple, cum ar fi incertitudinile
economice și politice, lipsa reperelor etice, întrebări cu privire la viitor. Cultura mod ernă a
deplasat sfera intereselor tânărului de la Dumnezeu și credință la rațiunea autonomă și
știință care de multe ori îi influențează și îi fac să proclame o relativitate a valorilor 33.
Observăm la adolescenți o adevărată ceartă cu autoritatea. Acest fa pt se constată
mai ales în cazurile în care autoritatea este impusă într -un mod nedelicat, necontrolat.
Factorii educogeni, ar fi de preferat să -și impună autoritatea mai degrabă ca o formă de
protecție și nu ca o formă de dirijare. Unii elevi nu refuză neapărat autoritatea
părintelui/profesorului, ci mai degrabă refuză impunerea autorității într -un mod excesiv.
Perioada adolescenței este o perioadă hotărâtoare în centrarea individului spre
credința religioasă 34. Acum e momentul când de obicei se pierde, se câștigă sau se capătă
credința. Religia devine o formă de viață, a cărei expresie desăvârșită o constituie vocația.
Dumnezeu încetând de a mai fi o reflectare a imaginii părintești, întruchipează atunci
valoarea supremă în care se contopesc toate celelalt e 35.
Constatăm că uneori la adolescenți sentimentul religios tinde către unele forme de
diminuare, chiar dacă înclinațiile lor metafizice cresc, acestea având mai mult o nuanță
raționalistă. Comportamentul uman este subordonat de obicei reglementărilor soc iale, dar,
cu toate acestea, cel puțin în timpul său liber omul acționează potrivit intereselor ce
corespund orientării sentimentelor sale 36.
Mediul social, bisericesc și cel familial au o influență hotărâtoare asupra apariției și

32 Baban, Adriana, (2001), Consiliere educaționlă, Ghid pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura
Psinet, Cluj – Napoca, p. 32.
33 Timiadis, E., Mitr., (2001), Preot, Parohie, înnoire, Editura Sophia, Bu curești, p. 99.
34 Cucoș, Constantin, (1996), Educația religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura Didactică și
Pedagogică, București, p. 141.
35 Debesse, Maurice, (1981), Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 107.
36 Cosmovici, Andrei., (1996), Psihologie generală , Editura Polirom, Iași, p. 233.

16 evoluției sentimentelor r eligioase. Influența mediului social asupra tinerilor trebuie
observat atent de către factorii educogeni. Societatea contemporană duce lipsă de modele.
Biserica poate să ofere modele, ea ni -L prezintă pe Hristos în toată măreția Sa, apoi
urmează șirul Apos tolilor, Sfinților, Martirilor etc.
În funcție de orientările religioase ale unei societăți sau colectivități se
reglementează modul de manifestare a trăirilor afective. Determinismul social nu afectează
numai exteriorizarea proceselor afective, ci și conț inutul lor, o educație care face abstracție
de valorile morale este o aberație 37. Relevanța factorului social face să apară deosebiri
între aspirațiile dominante din diferite straturi sociale sau în funcție de caracterul societății
(religioasă, secularizat ă, indiferentă față de trăirile religioase).
Observăm că în societățile mai individualiste comportamentele sociale sunt mult
mai distante 38. Societatea are o influență majoră în provocarea motivației și interesului
pentru experimentarea sacrului. Opiniile celor din jur, familia, colegii, conducătorii
trasează și modelează dorințele și aspirațiile noii generații.
Ne confruntăm azi din ce în ce mai mult cu așa numitul fenomen de contaminare
psihologică. Aceasta se referă la influența nedorită pe care mediul o are asupra oamenilor,
la modul în care informațiile false sau irelevante îl influențează inconștient pe om, fără să
dorească sau fără să poată controla această influență (modul în care se comportă, modul în
care gândește și ia decizii, precum și propriile emoții)39. Contaminarea psihologică este
periculoasă, ea atinge persoane, comunități sau chiar societăți. În urma cercetărilor
îndelungate s -a demonstrat impactul violenței de la televiziune asupra comportamentelor
violente 40.
Este o realitate cvasirecunos cută că sentimentele superioare religioase au un rol
esențial pentru progresul și moralitatea socială. Aceste sentimente dinamizează indivizii
unei societăți, ele sunt definitorii atât pentru fericirea și mulțumirea personală, cât și pentru
echilibrul psih ic. De aceea, cercetătorii care s -au ocupat de probleme legate de echilibrul
sufletesc al omului și de întemeierea unor societăți prospere au acordat o mare însemnătate
formării sentimentelor morale și religioase.
Educația religioasă îi revine Bisericii, d ar nici societatea nu trebuie să rămână

37 Salade, Dumitru, (1998), Dimensiuni ale educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 71.
38 Dasen, P., (1999), Educația interculturală. Editura Polirom, lași, p. 98.
39 David, D., (2000), Prelucrări inconștiente de informație, Editura Dacia, Cluj -Napoca, p. 45.
40 Gheorghe, Virgiliu, (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura Evanghelismos Fundația
tradiția românească, București, p. 310 -330.

17 străină de aceasta. Școala prin educația religioasă ajută în restaurarea integrității rațiunii,
demnității și responsabilității tinerilor. Experiența religioasă îl face pe tânăr să înțeleagă și
să acționeze mai conșt ient în societate, îl invită la reflecție; educația religioasă presupune
prezența dimensiunii transcendentale în viața și faptele de zi cu zi, pentru a transforma
societatea într -o comunitate de oameni care să trăiască în comuniune și înțelegere unii cu
alții 41.
În perioada adolescenței tinerii trec prin unele crize spirituale și existențiale, care
pot avea repercursiuni grave atât asupra individului, cât și a societății. Într -o lume lipsită de
orice valențe spirituale și orizonturi transcendente totul este posibil, idealurile libertăților
autodeterminate alimentează tendințele antropocentriste în această lume marcată de
secularizare 42, iar cufundarea exagerată în realități cotidiene provoacă neliniști și
dezorientări. Educația are o nevoie imperioasă de cre dință ca de un element de bază al
oricărei acțiuni didactice.
Biserica și școala trebuie să încerce să cultive sentimentele religioase la tineri prin
stârnirea motivației și a interesului. Societatea are o influență majoră în provocarea
motivației și interesului pentru experimentarea sacrului.
Adolescența nu este lipsită de ideea de Dumnezeu, dimpotrivă este o vârstă în
căutarea lui Dumnezeu 43. Adolescentul este dornic de lumină, adevăr și viață, iar lumina,
adevărul și viața le găsește în Sfânta Evang helie, acestea se identifică cu Hristos.
Aș spune în concluzie că, din punct de vedere moral, omul nu este complet decât
dacă este supus unei triple acțiuni de formare, a familiei, școlii și Bisericii. Cele trei
influențe educative le voi prezenta, în cele ce urmează, nu într -o ordine valorică, ci într -una
evolutivă, în funcție de momentul intrării lor în acțiunea de formare a personalității.

2. 1. Rolul familiei în formarea tinerilor

Din punct de vedere sociologic, conceptul de familie, poate fi definit în două
sensuri. În sens larg, ,,familia presupune un grup social ai cărui membri sunt legați prin
raporturi de vârstă, căsătorie sau adopțiune și care trăiesc împreună, cooperează sub
raport economic și au grijă de copii, iar în sens restrâns, familia es te un grup social format

41 Timiș, Vasile, op. cit , p. 56.
42 Cucoș, Constantin, ( 1996), Pedagogie, Editura Polirom, lași, p. 164.
43 Belean, Nicolae, (2001), Ghidul profesorului de religie, Edilura Mitropoliei Banatului, Timișoara, p. 17.

18 dintr -un cuplu căsătorit și copiii acestuia’’ 44.
Una din funcțiile familiei este aceea de ,,socializare a copiilor (transmiterea
modelelor culturale dominante în societate către copii)’’ 45.
Socializarea copiilor are caracterul unei socializări primare și anticipative prin care
copilul învață în primul rând în familie tot ce îl poate forma ca ființă umană încât să fie
recunoscut astfel și în familie și în societate după ce a dobândit trăsăturile respective. În
familie individul învaț ă să distingă obiecte, ființe, roluri, acțiuni, apoi modalități de
raportare la acestea, de comunicare cu ele, acțiuni pe care le poate întreprinde și în care se
implică, modalități de satisfacere a trebuințelor primare întâi apoi altele.
În același mediu preia și adoptă tipuri de raportare, comunicare și interacțiune față
de alte persoane din societate, grupuri socio -umane, alte ființe, instituții sociale ceea ce
cuprinde tipuri de socializare anticipativă 46.
Pedagogul ceh Jan Amos Comenius (1592 -1640) con sidera că ,,primele etape de
educație – schola geniturae (conceperea și gestația) și schola materna (nașterea și prima
copilărie) sunt esențiale pentru dezvoltarea copilului. Părinților li se atribuie întâietatea în
educația copiilor. Este necesar ca părin ții să se străduiască să nu le lipsească copiilor
bucuria și buna dispoziție – acestea ajută la sănătatea trupului și a minții lor. Părinții
trebuie să înceapă de timpuriu și să nu amâne educația copiilor lor, căci este cu neputință
să mai îndrepți un pom strîmb și să prefaci o pădure sălbatică și plină de spini într -o
livadă’’ 47.
Creșterea și educarea copiilor este un fel de continuare a procesului de naștere. Prin
nașterea fizică, copilul se separă numai aparent de mama sa. El rămâne legat sub multe
aspecte de părinți, pentru mai mulți ani, viața copiilor depinzând de viața părinților. Aceștia
transmit în continuare viață copiilor lor. În acest fel, educarea și formarea copilului pentru
viață devine un lung travaliu, ale cărui dureri sunt suportate în pri mul rând de părinți și apoi
de mediul ambiant, până atunci când copilul devine om matur, capabil să gândească și să
acționeze liber, conștient și responsabil în societate.
Pe întregul proces de creștere și formare a copilului, prin urmare și de naștere a lui
pentru un anumit gen de viață cu adevărat independentă, părinții transmit, informează și

44 Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr, (1993), Dicți onar de sociologie. Editura Babei, București, p. 238.
45 Idem, p. 244.
46 Batâr, Dumitru, (2003), Sociologie, Editura Psihomedia, Sibiu, p. 121.
47, Macavei, Elena, (1989), Familia și casa de copii, Editura Litera, București, p. 49. apud. Comenius, Amos,
Jan, (1970), Didactica magna. Editura Didactică și Pedagogică, București p. 137

19 formează (dau formă) copilului, imprimându -i modul lor de gândire și comportare (etosul
lor). Pe de altă parte, copilul însuși este făcut să primească, să recepte ze, „să absoarbă’’ ,
conștient sau nu, cele ce se petrec, ce se consumă în viața familiei sale. Acest transfer (mai
mult sau mai puțin conștient, mai mult sau mai puțin metodic) de viață, de gândire și de
comportament de la părinți la copil constituie forța care asigură copilului pregătirea pentru
lumea în care va trăi, forța educației, prin urmare, și a educației religioase 48.
Familia este responsabilă cu educarea copiilor pentru mediul social. Copiii au
dreptul de a pretinde de la părinți educație, care po ate fi asociată cu o naștere sufletească,
după ce a primit o naștere trupească. Educarea copiilor de către părinți este o datorie față de
societate, care rezultă din datoria față de Dumnezeu.
Legătura dintre părinți și copii are cea mai mare semnificație ș i cea mai mare
rezistență, oricare ar fi „destinul’’ relațiilor conjugale, părinții rămân profund atașați de
copiii lor iar copiii se manifestă față de părinți cu respect.
Familia este primul factor care formează personalitatea în perspectiva creștină.
Aceasta are menirea de a -1 introduce pe copil în religia de apartenență prin botez, dar și
prin formarea primelor conduite sau interiorizarea unor stări de spirit elementare. Familia îl
inserează pe copil în cult mai mult prin latura exterioară, expresivă, și mai puțin prin latura
teoretică, reflectată; căci familia trebuie mai mult să formeze, decât să informeze. Copilul
absoarbe din mediul apropiat, familial primele impresii, conduitele formându -se prin
mimetism și contagiune directă. Copiii vor face sau vor crede precum părinții, imitând
comportamentele acestora. Așadar, subliniem faptul că însăși familia are nevoie de o
educație religioasă solidă, dată fiind starea de „analfabetism’’ religios la care a ajuns în
deceniile de ateism impus 49.
Poziția actuală a Bisericii creștine asupra familiei se află în continuitate cu cea
veche. Într -un dialog eu preoții români purtat în februarie 2004, Papa Ioan Paul al II -lea a
spus că accentuarea importanței familiei în Biserică și societate a constituit una din
misiunile sale de sacerdot, episcop si pontif. „Familia și căsătoria nu pot fi considerate doar
un produs al circumstanțelor istorice sau o suprastructură impusă din exterior’’, ci
„constituie o exigență interioară a dragostei umane pentru a se putea realiza plenar în
adevăr și dăruire reciprocă. De asemenea, a adăugat Papa, unitatea, indisolubilitatea și

48 Răducă, Vasile, pr., (1997), Familia – factor de educație religios -morală, în revista Ortodoxia, anul XLIX,
nr. 3-4, București, p. 80.
49 Cucoș, Constantin, op. cit., p. 26.

20 deschiderea către viață a uniunii matrimoniale – caracteristici adesea ignorate în timpurile
actuale – sunt extrem de importante pentru ca pactul iubirii să poată fi autentic’’. Interesant
a fost că pontiful a accentuat asupra misiunii preoților de a sluji familia și valorile ei nu
doar în plan liturgic sau moral, ci și ca implicare socială și personală 50.
Socializarea este un concept ce poate fi contestat din per spectiva vocației sociale
înnăscute a omului. Ființa socială prin exceilență, omul este socializat prin chiar natura sa.
O problematizare a acestui aspect al socialității ar fi desocializarea omului modem (care
este cam acelasi lucru cu individualismul, pr ezentat, însă, în teoriile moderne si
postmoderne ca o formă aparte a socializării). Socializarea înseamnă însăși existența
societății ca atare si reflectarea sa inevitabifă în natura umană. Ea este definită drept
totalitatea proceselor, mecanismelor și in stituțiilor prin care societatea se reproduce în
personalitatea umană. Ea este privită, de teoreticienii moderni ai societății ca un proces
interactiv de comunicare între constiința sau personalitatea individuală și influențele
sociale. De fapt, socializa rea este proces eu o participare minimă, dacă nu chiar nulă, a
constiinței si voinței umane, întrucât realitatea socială este suverană, supunând individul
propriilor rațiuni de reproducere. În esență, socializarea este un fenomen cultural, iar
aspectul său observabil constă în învățarea socială, adică în inițierea culturală. După cum
spunea Leo Frobenius, față de oamenii care sunt purtătorii ei, cultura trebuie înțeleasă ca un
organism independent, ca o fiintă vie care are o naștere, o copilărie, o maturita te si o
bătrânețe. „Nu voința oamenilor dă naștere culturii, ci cultura îl reînvie pe om’’ 51.
Cadrul primar al socializării sau al manifestării culturale a indivizilor este familia.
Sociologia familiei enumără patru aspecte prin care familia realizează fun cția de
socializare:
a) educația morală, ce are la bază relațiile de autoritate prin intermediul cărora
modelele și regulile culturale se impun persona1itàtii individului;
b) învățarea sau cunoașterea, adică aflarea și deprinderea reperelor n ecesare vieții
sociale;
c) dezvoltarea capacității creatoare, a gândirii participative, pe care se pune preț mai
ales în perioada modernă și în cadrele culturii postmoderne;
d) comprehensiunea, comunicarea afectivă, dezvoltarea afectivității specific umane.
Nu mai trebuie să adăugăm că aceste dimensiuni diferă de la o zona culturală la alta și

50 Bistriceanu, Corina, (2005), Sociologia Familiei , Editura Fundației România de Mâine, București, p. 176.
51 Frobenius, Leo, (1985), Paideuma , Editura Meridiane, București, p. 39.

21 depind de ceea ce Leo Frobenius numea paideuma, ca realitate culturală independentă, cu o
viață proprie 52.
Dacă înainte familia era doar una din instan tele de socializare care își disputau
individul (pe lângă familia extinsă, grupurile de tvârstă, grupurile de status sau, mai târziu,
cele ocupaționale și comunitatea ca ansamblu), astăzi ea trebuie să suplinească deficitul de
socialitate al noilor instituț ii ale societății virtuale. În acest sens ea devine, în exprimarea
lui Robert K. Merton, cea mai importantă „curea de transmisie’’ a normelor culturale din
generație în generație. Durkheim păstrează perspectiva educației globale, definind -o ca
acțiune exer citată de generațiile adulte asupra celor tinere în vederea creării în acestea a
ființei sociale 53.
Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Familia ca
grup social cu existență privată este guvernată de valorile, normele și ti parele
comportamentale ale adulților formând cuplul. Acest corp de judecăți morale vor fi apoi, în
procesul educației directe și indirecte, prin imitație, inculcate copiilor.
Regulile morale pe care individul le achizitionează în familie în primul rând și care
fac parte din procesul numit „nașterea psihică’’ a copilului sunt actul de identitate al
individului în lume, în societate. Ele reglează și clasifică elementele lumii interioare și dau
autonomie individului în existența lui în lume. Kant cristaliza co nditiile necesare unei
existențe împlinite ca fiind cerul înstelat deasupra capului și legea morală în inimă.
Capacitatea de a învăța, în general, și achiziția judecăților morale în special sunt în acord
direct cu nivelul dezvoltării cognitive. Piaget, con struind nivelurile succesive ale gândirii
copilului, s -a preocupat și de dezvoltarea judecăților sale morale. Continuatorul său în acest
domeniu, Lawrence Kohlberg, a descris stadiile universale în dezvoltarea judecății morale a
copilului și a individului adult.
Analizând functiile familiei și în principal funcjiile parentale, care reglează
realizarea sarcinii definitorii a familiei, aceea de a crește copiii, nu putem să nu remarcăm
implicațiile nivelului de dezvoltare a judecăților morale aie părintelui în eficiența sa ca
părinte.
Dacă privim familia ca spațiu al satisfacerii nevoilor existențiale ale tuturor
membrilor ei, este evidentă nevoia unei morale bazate pe cunoaștere și dragoste care să
regleze relațiile între membrii familiei. în absenta acestei m orale, cei mai slabi membri ai
familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot

52 Frobenius, Leo, op. cit., p. 50.
53 Idem, p. 195.

22 determina incredibile oscilații comportamentale. Numai respectul și considerarea celuilalt
ca pe un egal cu drepturi depline, ca pe un par tener în realizarea nevoilor cotidiene sau a
unor performanțe, dar și în adjudecarea avantajelor rezultate pot constitui bazele unor
relații echilibrate, care să nu pună sub semnul pericolului pe nici unul dintre membrii
familiei. Considerarea celuilalt dr ept partener va duce la posibilitatea de a negocia soluții
pentru problemele comune, de a face front comun în abordarea acestor probleme.
Este tot mai frecventă invocarea, printre funcțiile parentale, a nevoii de a respecta
copilul. Respectarea copilului, care depinde total și într -un mod obositor la început de
disponibilitatea adultului, este apanajul unei gândiri morale mature. O gândire morală cu
principii clare, cunoașterea și respectarea nevoilor umane în general și a nevoilor copilului
pentru o dezvol tare normală, în special, de către toți membrii adulți pot garanta calitatea
vieții familiei.
Cercetarea lui Kohlberg, facutâ în diferite culturi, arată că doar 10% dintre indivizii
adulți manifesta un tip de gândire morală matură, bazată pe principii clar e, valabile în orice
împrejurări, indiferent de gradul de control din afară.
Cu cât familia reprezintă un teritoriu mai închis, cu atât bunăstarea tuturor
membrilor ei reclamă o gândire matură a adulțsilor care îi pun bazele 54.
Prin religie urmărim mântuir ea omului, modelarea lui pentru eternitate, dar atingem
și un scop social. Prin educație, se pot realiza tipuri echilibrate, virtuoase, înțelepte,
sociabile, mai stăruitoare în ceea ce fac.

2. 2. Școala și rolul ei în educarea tinerilor

Educarea tinerel or generații poate fi considerată ca mod de formare, cunoaștere și
internalizare a unor modele culturale determinabile social și istoric 55. Din punct de vedere
educațional, școala și cultura școlară ar trebui să acționeze în prelungirea familiei.
Educația domestică este o educație specială care modelează ființa socială așa cum o
cere structura familiei. Dar, o astfel de educație este insuficientă. Ea nu mai poate dezvolta
în indivizi spiritul de disciplină din momentul în care familia devine un grup a cărui
funcționare e dependentă mai puțin de norme și autoritate și mai mult de împrejurări

54 Muntean, Ana , Co nferențiar universitar doctor la Facultatea de Psihologie a Univ . ,,Babeș -Bolyai’’, Cluj –
Napoca, apud., Gilles Ferreol și Adrian Neculau, (2003) Violența. Aspecte psihosociale , Editura Polirom, Iași,
p.142 -143.
55 Batâr, Dumitru, op. cit ., p. 149.

23 particulare și personale. Raporturile familiale sunt definite de particularism și afectivitate,
ori ceea ce este esențial pentru educație – spiritul de disciplină – presu pune aplicarea
consecventă a regulilor morale, neutralitate afectivă și autoritate din partea educatorului.
Familia nu mai poate crea decât premisele ființei sociale care trebuie să devină tânărul,
trezind în el primul sentiment al autorității morale și sp iritul regularității 56.
Educația familială nu poate dezvolta altruismul (atașamentul la scopuri colective).
În primii ani de viață, dată fiind lipsa de maturitate a conștiinței sale, copilul este orientat
preponderent către sine. Dimensiunile reduse și str uctura particulară a universului familial
nu sunt suficiente pentru depășirea acestui egoism infantil.
Pentru a răspunde nevoii sociale, este necesară lărgirea universului copilului, înlocuirea
raporturilor familiale personalizate, încărcate de afectivitat e, în care autoritatea este slabă,
iar regularitatea se manifestă conjunctural, cu raporturile școlare impersonale și neutre,
supuse regulii aplicate consecvent și în care autoritatea educatorului se poate impune.
Școala este acea instituție capabilă să ed uce spiritul de disciplină, atașamentul la scopurile
colective și autonomia voinței care formează conținutul moral cerut de structura societății
moderne 57.
Școala, prin actul educațional are rolul de a stimula și valorifica talentul,
aptitudinile, de a sus ține comunicarea, de a încuraja asumarea de responsabilități în vederea
dezvoltării și formării unei personalități armonioase a tinerilor. Factori educaționali
instituționalizați oferă tânărului, prin autocunoaștere și voința de autodepășire, sprijin în
găsirea unor soluții adecvate care să -i ajute să -și descopere propria personalitate.
Nu în ultimul rând, școala constituie un important factor al educației religioase.
Aceasta contribuie la formarea individului, la implicarea lui responsabilă în viața activă și
în social. Educația religioasă instituționalizată trebuie să fie văzută ca o manieră de
cunoaștere și racordare opțională la sisteme de valori alternative, de asigurare a unei culturi
generale integrale.
Educația religioasă este o ipostază a educației axiologice, un moment al educației
integrale. Prin educație religioasă se asigură un sens al vieții tinerilor, o direcție și un mod
de a exista, o perspectivă care depășește imediatitatea faptică 58. Căci ,,privarea omului de
un sens existențial este sinoni mă cu aruncarea acestuia în gheena răului, la periferia

56 Stănci ulescu, Blisabeta, op. cit ., p. 26.
57 Idem , p. 27.
58 Adams, Jay E., (1993), Manualul consilierului spiritual creștin, Editura Societatea Misionară Româna,
Wheaton, Illinois, p. 37.

24 lumii’’ 59.
Educația religioasă are un ideal integralist; el constă în a cultiva toate forțele de care
dispune omul ca ființă psihofizică, precum și valorile ideale menite să inspire pe cele dintâi
și să le dea direcție, educația va tinde continuu la idealism activ 60. Educația creștină
urmărește realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu, ceea ce presupune din partea
omului o permanentă purificare de patimi și o creștere în virtute.
Educarea tineretului a re ca ideal prioritar formarea caracterului și a personalității lor.
Educarea tineretului în spirit religios este o problemă de îmbogățire și continuitate
spirituală la nivel individual sau social. O societate izbândește și rezistă în istorie și prin
forța credinței religiei pe care o practică.
Datorită religiei, omul și societatea se înscriu pe făgașul progresului firesc. Simion
Mehedinți scria: „Punctul de plecare a educației creștine e acesta: perfecțiunea nu e cu
putință, e posibilă totuși perfecționare a. A face din poporul nostru un popor de sfinți, asta
nu stă în cadrul firii omenești. Să -l apropiem însă de învățăturile Evangheliei, asta se
poate oricând’’ 61.
Desigur că realitatea culturală, în care tânărul se inserează nu este întotdeauna
favorabilă ș i permeabilă spiritualității religioase. Mediul de primire al tânărului manifestă
uneori reticențe sau se dovedește ostil religiei. Numai că acest mediu nu trebuie să fie
hotărâtor pentru buna expansiune a conștiinței religioase. Mediul socio -cultural de a daptare
poate fi depășit, ocolit, remodelat. Educația nu înseamnă o transformare intempestivă,
radicală a omului în funcție de mediu, ci o schimbare a mediului în conformitate cu
posibilitățile sau dezideratele tânărului. Educația nu trebuie înțeleasă doar ca o formă de
conformism. Ea poate fi cea mai dificilă artă realizată în numele moralizării și
perfecționării personalității umane.
Nu se realizează educație în general, implicit educație religioasă, prin mijloace
dictatoriale, prin obligare, prin supuner e. Drumul omului spre libertate e calea prin care îi
este posibil de a -L întâlni pe Dumnezeu; este singurul drum prin care Dumnezeu poate să
ateste prezența Sa și să lase urme în istorie. Fără Dumnezeu omul nu va ajunge la
desăvîrșirea sa; dar, la rândul s ău, fară om, problema lui Dumnezeu nu găsește nici o
înrădăcinare. Omul și Dumnezeu se presupun și se condiționează reciproc: fără Dumnezeu,

59 Soloviov , Vladimir, (1994), Fundamentele spirituale ale vieții, Editura D eisis, p. 72.
60 Radu, Dumitru, (1990), Idealul educației creștine, în îndrumări metodice și didactice pentru predarea
religiei în școală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 32.
61 Mehedinți, Simion, (199 5), Creștinismul românes, Fundația Anastasia, București, p. 27.

25 omul este prea puțin, fară om, Dumnezeu este „prea mult’’ 62.

2. 3. Misiunea Bisericii în viața tinerilor

Biserica este o comunitate de oameni reuniți în jurul unor valori morale, comune
pentru a le celebra, întări și transmite mai departe. În tradiția creștină, Biserica este Trupul
lui Hristos, în care fiecare credincios este un mădular ce contribuie la edificarea Tr upului și
a activității lui în lume. În acest sens misiunea Bisericii nu este numai apanajul unor cadre
calificate, ci și responsabilitatea fiecărui membru al Bisericii, a întregului popor credincios.
Misiunea Bisericii este deodată un efort colectiv și in dividual, în funcție de gradul și forma
de resposabilizare a fiecăruia 63.
Biserica este forma instituționalizată a manifestării religioase care se raportează la
un timp istoric și la un spațiu cultural anume. Prin intermediul Bisericii, opera lui
Dumnezeu se răsfrânge peste lume, iar lucrarea lui se împlinește în manifestările
individuale și colective.
Influența pedagogică a Bisericii este importantă în viața tinerilor deoarece ea îi face
părtași la tainele vieții supranaturale, la misterele participării la manifestarea în lume a
divinității. Biserica propune un scop și un ideal înalt al perfecționării existenței tinerilor. Ea
oferă un model de conduită în persoana și lucrarea lui Hristos, cu un puternic impact asupra
acestei categorii de vârstă 64.
Sunt de p ărere că Biserica este o comunitate care promite mântuirea și iertarea
oamenilor. În ea se reglează conștiințele și conduitele față de divinitate și față de semeni.
Această instituție devine umană fără a înceta să poarte însemnele transcendenței,
inaccesib ile omului. Ea este punctul nodal între imanent (umanitate) și transcendent
(Dumnezeu). Biserica are sarcina de a educa umanitatea întreagă pentru a o face demnă de
viața supranaturală.
Dimensiunea învățătorească a Bisericii rezidă din însăși realizarea ei ca „trup al lui
Hristos’’ ce se extinde continuu în social în vederea cuprinderii creației în viața veșnică 65.

62 Martinez, R., de Pison Liebanos, Devenir homme, chemin de l’experience de Dieu, în Nouvelle Revue
Theologique, Editions Casterman, (1995), no. 1, janvier -fevrier, Paris, p. 548.
63 Răducă, Vasile, pr., (2005), Teologia Pastorala și Misiunea Bisericii, în rcvista Studii Teologice, anul (I),
nr. 3, București, p. 159.
64 Cucoș, Constantin, op. cit ., p. 150.
65 Chirilă, loan, pr., (2005), Misiunea prin activitatea didactică religioasă, în revista Studii Teologice, anul
(I), nr. 3, București, p. 168.

26 Cred că Biserica este cea care complementează opera educativă (începută în familie
și continuată de școală) în materie de formare spirituală, de educație morală, de activism
cetățenesc. Ea furnizează tinerei generații reperele fundamentale pentru buna orientare în
lume. Forma principală de educație religioasă prin Biserică este reprezentată de valoarea
pedagogică a dogmelor promulgate, a Sfintei T radiții, a cultului Sfinților și al icoanelor,
dar, îndeosebi, de participarea la Sfinta Liturghie.
În viața tinerilor nu trebuie subestimat aportul Bisericii în realizarea educației
estetice, prin intermediul manifestărilor sau obiectelor estetice implica te în acest spațiu.
Muzica bisericească, picturile, sculpturile, designul arhitectonic adâncesc sentimentele de
respect și pietate; trezesc și susțin interesele și conduitele estetice ale celor care pășesc în
acest perimetru spiritual. Se impune ca Biseric a și școala să conlucreze, să se ajute reciproc
în lucrarea de educare a tinerilor.
,,Biserica are o funcție misionară, care se revarsă în familie și comunitate. Familia
are nevoie permanent de asistența spirituală a Bisericii. Datoria preotului nu este nu mai
de a sluji în biserică ci de a se implica în mediul apropiat printr -o deschidere către
comunitate. Trăind în mijlocul părinților, preotul poate interveni prin sfaturi și povețe, prin
grai și prin faptă, întâmplător sau voluntar, pentru corectarea neaju nsurilor de care suferă
familia ’’66.
Biserica are rol eshatologic, de salvare a tinerelor generații. Ea face același drum ca
toată umanitatea și împărtășește soarta terestră a lumii, ea este sufletul societății umane
chemate să fie reînnoită în Hristos și transformată în familia lui Dumnezeu.
Biserica mai poate fi prezentă în desfășurarea unor manifestări culturale, activități
de asistență socială și caritabile, manifestări sportive, în asociațiile dc copii și tineret 67.
Hristos are o prezență universală. B iserica are menirea de a adapta lumea de astăzi și
mentalitatea ei la Adevărul divin, la Gândul lui Dumnezeu despre lumea aceasta. Dacă
Hristos trimite Biserica în istorie, este pentru ca aceasta să facă – din diferite ceasuri
istorice – locuri ale prezenț ei Sale: astfel toată lumea trăiește actualitatea divină în
actualitatea umană. Prin aceasta, ea oferă tinerilor garanția că: ,,prezența lui Dumnezeu este
efectiv perceptibilă în orice întâlnire interumană care intersectează Biserica pentru că
zidește, în felul ei, statura omului desăvârșii’’68.
Dacă sociologul, psihologul sau profesionistul în analiza socio -demografică

66 Călugăr, Dumitru, (1990) Biserica și tineretul , Episcopia Romanului și Hușilor, Roman, p. 9.
67 Cucoș, Constantin, op. cit ., p. 151.
68 Evdokimov, Paul, ( 1992), Iubirea nebună a lui Dumnezeu , Editur a Anastasia, București, p. 140.

27 constată câte ceva, preotul – ca unul ce ar trebui să fie părintele comunității, atunci când își
ia în serios această misiune -poate îmbogăți și el, prin observarea directă baza de date cu
privire la fondul de probleme al familiei creștine românești 69.
Încă de la începuturile dezvoltării sociologiei, religia a fost recunoscută ca un
fenomen social de maximă impor tanță. Probabil că nu exagerăm afîrmând că fondatorii so –
ciologiei, Auguste Comte si, într -o oarecare măsură, predecesorul său imediat, Henri Saint –
Simon, au considerat că noua stiință, denumită de Comte ,,sociologie’’, urma să în –
locuiască interpretarea teologică a fenomenelor sociale. Înainte de apariția noii științe,
teologia, sau la un nivel mai popular, religia fusese baza inevitabilă, deși eronată, a
înțelegerii societății (și chiar a naturii) de către om. Pentru Comte, expresia cea mai
completă a religiei era, bineînteles, creștin ismul, mai exact, romano -catolicismul. În cadrul
acestei tradiții, lumea și viața în totalitatea lor nu numai că erau privite într -o perspectivă
religioasă (lucru valabil chiar si în cazul religiilor primitive), ci erau și explicate în detaliu
în termeni c are făceau din Dumnezeu punctul de referință principal. Cosmosul și ordinea
naturală, precum și ordinea socială și cea morală își aveau obârșia în Dum nezeu.
Crestinismul a dezvoltat o concepție teocentrică asupra creației. Dumnezeu a creat lumea,
iar Pamâ ntul era centrul edificiului cosmic, pentru binele căruia (mai precis al omenirii) au
fost create Soarele, Luna si stelele. Omul reprezenta încoronarea creației divine, iar tot ceea
ce ținea de el, istoria lui, căderea în păcat si mântuirea sa reprezen -tau principala
preocupare a credinței religioase: istoria omului era rezultatul providenței divine. În această
schemă teologică erau cuprinse voința divină, îndatoririle omului, rețeaua de relații sociale
și ceea ce se petrecea în cadrul acestora. Teologia cr estină fusese, așadar, o explicație rudi –
mentară a sistemului social și o legitimare a acestuia. în contextul faptelor, reale sau
presupuse, erau incluse prescripțiile și îndemnurile bazate pe un sistem axiologic
fundamental; iar în centrul acestui ansambl u se afla Dum nezeu.
În ciuda independenței crescânde a stiințelor natu rale, în domeniul social nu a fost ușor să i
se conteste re ligiei pretenția de a fi disciplina fundamentală și regina stiințelor. Pentru a
caracteriza noua sa stiintă morală și politi că, Saint -Simon a fost nevoit să recurgă la
denumirea de „noul crestinism’’, pentru a exprima ideea că, deși premisele de la care
pornea erau diferite, preocupările sale erau similare eu cele izvorâte din concepțiile
religioase despre societate si morală 70.

69 Necula, Constantin, pr., (2002), Sarea pământului -Studii și articole de Pastorală, vol. I, Editura
Tehnopress, Iași, p. 97.
70 Bryan , Wilson, (2000), Religia din perspectivă sociologică , Editura Trei, p. 10 -11.

28
În căutarea continuă a formelor noi de misiune fundamentate pe eterna: „Cale,
Adevăr și Viață – Hristos, Dumnezeu -Omul’’, parohia rămâne aceeași străveche instituție,
continuu pregătită pentru înnoirea cerută de exigențele misionare ale timpului.
Bazată pe comunitatea euharistică locală, parohia oferă cel mai potrivit mijloc de
creștere duhovnicească a membrilor ei de toate vârstele și categoriile sociale. Tânărul, ca și
cel în vârstă, omul fără multă carte ca și intelectualul, cel cu multe nevoi ca și c el înstărit,
pot găsi în comunitatea parohială din care fac parte ambianța necesară unei viețuiri creștine
autentice. Toate celelalte forme ale misiunii Bisericii Ortodoxe prezente în afara parohiei:
religie în școală, armată, spital, penitenciar, orfelina t sau învățământul teologic etc. au
importanța lor în măsura în care persoana cuprinsă în atare formă de misiune este orientată
spre integrarea plenară în comunitatea euharistică locală – parohia 71.
Complexitatea unui număr felurit de factori arată varieta tea modalităților de
abordare de către tineri a partici pării lor la viața Bisericii prin intermediul parohiei din care
fac parte, în primul rând, trebuie afirmat că după 1989 foarte puțini tineri declară că nu cred
în Dumnezeu. Avem aici consecința faptul ui că ideologia atee n -a reușit să -1 schimbe
structural pe român, că misiunea Bisericii și în perioada 1948 -1989 a fost prezentă în ciuda
obstacolelor de tot felul și a lipsei de curaj misionar a unora dintre clerici și că încărcă tură
religioasă a momente lor din Decembrie 1989 a orientat mulți tineri spre întâlnirea cu
Dumnezeu și Biserica Sa.
Consecința firească a realității expuse este observată în numărul considerabil de
parohii, parohii atât din mediul urban cât și de la sate, în care prezența tinerilo r la jertfa
euharistică, precum și la preocupări de ordin administrativ sau activități culturale sau
diaconale, este evidentă. Imaginea grupurilor de tineri așteptându -și rândul pentru Taina
Spovedaniei sau pentru primirea Sfintei Euharistii, timpul săptăm ânal consacrat întâlnirilor
preotului cu tinerii din parohie, participarea acestora ca membri în consiliile și comitetele
parohiale cu tot impactul acestei participări asupra aspectelor administrative sau sociale,
sunt câteva elemente ușor de sesizat și ca re constituie semnul evident de schimbări
petrecute în viața societății românești și a Bisericii sale Ortodoxe în ultimul timp.
În același timp, orice analiză obiectivă arată că, paralel cu viețuirea creștină
definitorie pentru mulți tineri, se desfășoară, în contextul societății românești a ultimilor 18

71 ***Tinerii și Biserica în zilele noastre , (2007), Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, p. 5.

29 ani, și o altă viață, cea a tinerilor aflați departe de Biserică, fie prin indiferență, fie printr -un
comportament străin de valorile Sfintei Evanghelii.
Acești tineri, din păcate într -un număr destul de ma re, constituie sau ar trebui să
constituie prioritatea misionară a Bisericii, în primul rând a parohiilor din care fac ei parte.
Lucrarea nu este deloc ușoară, în mediul urban, conștiința apartenenței la biserica parohiei
s-a micșorat foarte mult în ultima jumătate de veac, în cazul în care ea n -a dispărut cu totul
în unele părți. Mulți tineri nu cunosc de care parohie aparțin și cine este preot acolo.
Trecerea prin biserică cu ocazia unor botezuri, cununii sau înmormântări nu este, în
majoritatea cazurilor , suficientă pentru a forma sentimentul clar al necesității participării la
viața parohiei. Cu toate că în ultimul timp s -au construit în cartierele mărginașe ale marilor
orașe biserici, numărul acestora este relativ mic față de nevoile zecilor de mii de s uflete
care, uneori, sunt atașate la o singură parohie.
La sate, viața creștină a tinerilor are specificul ei. Greutățile nu lipsesc nici aici,
precum nu puține și diversificate sunt tentațiile 72.
Preotul are posibilitatea să creeze felurite momente mis ionare la nivelul parohiei
sale, prin care să conștientizeze tinerii că mărturisirea credinței în Dumnezeu trebuie
urmată de o atitudine corespunzătoare în viața de familie, școală, la locul de muncă sau de
petrecere a timpului liber.
Organizarea de întâln iri săptămânale cu tinerii parohiei în cadrul cărora aceștia să -și
deschidă inima curajos, fără complexe, preotului, inițierea de pelerinaje, favorizarea
alegerii unor tineri în structura consiliilor și comitetelor parohiale, implicarea în predarea
religie i în școală, organizarea unor coruri parohiale de tineri, ajutorul acordat unor tineri cu
probleme, sunt câteva din aspectele misiunii preotului în sâîn sânul generației tinere 73.
Tineretul român actual este supus unui număr extrem de mare și diversificat de
chemări, structurate, în linii mari, în două categorii. Pe de o parte, vocea lumii secularizate,
în viziunea căreia Biserica nu poate avea cuvânt în cetate, ci doar în viața particulară, se
face auzită în tot ceasul și prin căi din ce în ce mai sofistic ate. Această voce este dublată,
sau mai bine zis – constituie izvorul a tot mai felurite tentații prin care tânărul este cuprins
în vraja unei pseudolibertăți care se transformă, în scurt timp, în lanțurile celei mai aprige
sclavii.

72 ***Tinerii și Biserica în zilele noastre , op. cit., p. 6-7.
73 Idem, p. 8.

30 Glasul Bisericii, pe de altă parte, răsună cu insistență la poarta vieții tinerilor români
actualmente, iar urmările acestei atitudini misionare, în reușitele și carențele ei, au fost
analizate n eexhaustiv în rândurile de față. Starea actuală și calea de perspectivă ale societăți i
românești actuale permit ca cele două feluri de chemări să poată fi auzite, înțelese,
admirate , urmate de tânărul contemporan. Depinde de înțelepciunea și patosul pastoral al
clericilor și al laicilor angajați în misiunea Bisericii printre tineri ca aceșt ia să rămână sau
să devină iubitori și următori de Hristos, bucurându -se în același timp, de entuziasmul,
veselia, spontaneitatea, dorința de libertate specifice vârstei 74.

74 ***Tinerii și Biserica în zilele noastre , op. cit., p. 8-9.

31

CAPITOLUL 3 Psihologia adolescentului

Etimologic, termenul de ,, adolescență’’ își are originea în verbul latin ,, adolescere”
care înseamnă a crește, a se dezvolta, punând accent, în special, pe maturizarea biologică și
dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste.
Majoriatetea psihologi lor au observat că această perioadă reprezintă o problemă
veche și nouă, în același timp. Este veche pentru că, întotdeauna, adolescența a reflectat
procesul de finalizare a socializării, și este nouă pentru că reflectă eforturile de a răspunde
la sarcinil e formării identității într -o lume tot mai diversă și mai complexă75.
Perioada adolescenței este apreciată în mod diferit, fiind numită: ,,vârsta de aur’’,
,,vârsta ingrată”, „vârsta marilor elanuri”, „vârsta crizelor”, „anxietății, insatisfacției,
nesigura nței’’, „vârsta integrării sociale’’, „vârsta participării la progresul social’’, „vârsta
contestației ,,marginalității, subculturii”. Aceste caracterizări dovedesc faptul că
adolescența poate fi privită din unghiuri extrem de diverse și, mai mult decât at ât, ne oferă
o interpretare a condiționărilor și transformărilor care intervin în această perioadă. Se
afirmă adesea că adolescența este o perioadă a vieții foarte „dificilă”, în care adolescenții
sunt puternic stresați și instabili afectiv, datorită faptu lui că trebuie să facă față unor
schimbări enorme în viața lor, atât pe plan biologic , cât și pe plan psihologic și social .
Unele dintre aceste schimbări se referă la schimbări fizice și fiziologice importante, care au
loc la pubertate și modificările cons ecutive acesteia, care apar la nivelul comportamentului
sexual.
Odată cu acestea, pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de schimbare a

75 Baumeister, R., F. & Muraven, M., (1996), Identity as adapta tion to social, cultural, and historical
context , Journal of Adolescence, p. 19.

32 imaginii de sine, care intră în conjuncție cu tendința adolescentului de a se autodefini.
Această „creare” a un ei noi identități are loc, adesea, prin opoziția față de imaginea
adultului și adoptarea unor norme sociale și de grup prezente la ceilalți tineri din aceași
generație. Schimbări majore apar și în plan social , astfel că adolescenții petrec tot mai mult
timp cu alte persoane de aceași vârstă și petrec mult mai puțin timp cu părinții și familia,
decât atunci când erau copii.
Totodată, adolescența este perioada în care se iau decizii importante pentru
dezvoltarea persoanei și se fac planuri cu privire la vii tor. De exemplu, în perspectiva
alegerii unui traiect profesional, adolescenții trebuie să decidă ce tip de liceu doresc să
urmeze, ce examene să dea, dacă să urmeze sau nu studii universitare etc. Chiar dacă
adolescența este vârsta unor importante schimbă ri în viața unei persoane, nu este
obligatoriu să fie însoțită, așa cum s -a susținut adesea, de conflicte și crize adaptative
dramatice. Studiile din ultimii ani au arătat cu claritate faptul că aceste caracteristici depind
mai ales de aspectul și calitate a (autenticitatea) relațiilor cu familia, școala și grupul de
prieteni, de contextul mai larg, cultural și social în care adolescentul se dezvoltă.
Pe parcursul ultimului secol, s -au conturat trei etape principale în evoluția
cercetărilor despre adolescenț ă 76.
Primele 6 -7 decenii ale secolului XX sunt marcate de dezvoltarea marilor modele
teoretice ale adolescenței (Freud, Erikson, Hall). În această perioadă au fost realizate studii
descriptive despre toate fațetele dezvoltării adolescentului: ritmurile dez voltării, adaptarea,
relațiile cu egalii și părinții etc.
Perioada care debutează cu anii ’70 și până în prezent este marcată de preocupările
de testare a ipotezelor și verificare a teoriilor anterioare prin cercetări empirice. În acești
ani, interesul s -a concentrat mai ales asupra găsirii unor explicații coerente pentru
plasticitatea și diversitatea dezvoltării, precum și aplicarea cunoștințelor teoretice în
rezolvarea unor probleme practice acute.
În prezent , cercetarea adolescenței este considerată un c apitol important al științei
dezvoltării , iar principalul său rol este acela de a deveni în sprijinul practicienilor din
domenii diverse, al dezvoltării de politici sociale sau educaționale etc. astfel încât să ofere
sprijinul necesar pentru asigurarea unu i curs pozitiv al dezvoltării individuale și al societății
în ansamblu.

76 15 Lerner, Richard M. și Steinberg Laurence, (2004), Handbook of Adolescent Psychology (Second
Edition). Hoboken, N J: John Wiley & Sons, p. 25.

33 Majoritatea autorilor sunt de acord că adolescența acoperă intervalul de vârstă
cuprins între 14/15 – 17/18 ani (adolescența propriu -zisă) și 18 – 20 ani (adolescența târzie) ,
în timp ce unii autori vorbesc despre o adolescență prelungită chiar până la 25 de ani.
Una dintre sarcinile majore, ale acestei etape de viață, o reprezintă constituirea unei
identități stabile, dezvoltarea conștiinței de sine, înțelegerea propriei persoane ca e ntitate
distinctă de ceilalți, dar, în același timp, coerentă de -a lungul diferitelor situații de viață.
Practic, aceste așa -numite „sarcini ale dezvoltării” reprezintă definiția pe care cultura și
societatea, în care trăim, le dau termenului de „dezvolta re normală” caracteristică unor
diferite momente ale vieții.
În dezvoltarea persoanei găsim fapte asemănătoare cu cele din istoria popoarelor.
Cum acolo întâlnim epoci de dezvoltare cu caracteristici și realizări proprii, tot astfel și în
dezvoltarea indiv idului. Delimitarea hotarului dintre vârste este foarte greu de precizat.
În dezvoltarea personalității distingem în mod orientativ următoarele perioade:
copilăria, adolescența (căreia îi premerge pubertatea cu manifestările ei vulcanice) și
maturitatea.
Adolescența, care începe în jurul vârstei de 14 ani și se întinde până la vârsta de 18 –
20 ani, se caracterizează printr -o serie de trăsături generale și specifice care condiționează
și determină procesul de cristalizare a personalității tânărului 77.
În copi lărie indivizii apar într -o omogenitate mai mare, se aseamănă și la trup și la
manifestările sufletești, mai mult decât în adolescență. Copilăria se dezvoltă sub imperiul
legilor uniformității, trăiește prin ascultare și imitație. Cu cît individul crește c u atât apar
semnele diferențiale, manifestările proprii, tendințe de descătușare din comun, pentru ca ele
să se stabilizeze pe o linie care, chiar dacă e în armonie cu a celorlalți, e totuși specifică 78.
Cercetătorii în domeniu sunt de acord că adolescențe i îi premerge o vârstă care o
prefațează și o prevestește totodată. Aceasta este pubertatea în care se întrerup dintr -o dată
manifestările copilăriei și apar cele ale adolescenței. Pubertatea este perioada cea mai
tulbure din dezvoltarea normală a individu lui.
În timp ce viața copilului se scurge liniștită și e îndreptată mai mult spre lumea din
afară, adolescentul începe să -și dea seama de existența unui conținut interior pe care îl are
și pe care tinde să -1 valorifice. Această întoarcere spre sine, spre i nterior, această
cunoaștere a propriului eu, pune în mișcare facultățile sufletești într -un mod cu totul aparte

77 Șchiopu, Ursula, (1981), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 172.
78 Zisulescu, Ștefan, (1943), Psihologia adolescenței. București, p. 89.

34 79.
Trăsătura principală în adolescență este căutarea reînnoită a identității de sine.
Copilul la doi ani trece prin stadiul preliminar dar mai t ârziu se pierde pe sine, în loialitatea
față de familia și grupul său. Acum, problema centrală a adolescentului devine „ Cine sunt
eu?’’.
Întrebarea centrală este „Sunt un copil sau un adult? Părinții nu îl pot ajuta. Uneori
ei îl tratează pe tânăr ca pe un copil, alteori așteaptă de la el să -și asume responsabilități
mature. Inconstanța părinților poate fi cauza propriei ezitări. În timp ce tânărul păstrează
multe atitudini specifice copilăriei, el este acum din punct de vedere fizic și sexual destul
de m atur pentru a juca roluri adulte 80.
Imaginea despre sine a adolescentului depinde de ceilalți. El caută popularitate și se
teme de ostracizare. Foarte rar sfidează obiceiurile vârstei sale. Imaginea de sine și simțul
identității la adolescent nu sunt destu l de ferme pentru a rezista.
Binecunoscutul spirit de revoltă al adolescentului are o relație importantă cu
căutarea identității. Este încercarea sa finală de a cuceri autonomia.
Căutarea identității este dezvăluită de modul în care un adolescent încearcă diferite
măști. Mai întâi el adoptă un mod de a vorbi, apoi altul, un stil de a -și aranja părul și apoi
altul, imită un erou, apoi pe altul. Ceea ce el dorește într -adevăr nu este în întregime
prezent – personalitatea sa adultă 81.
Un rol hotărâtor în decla nșarea conștiinței eului îl are conflictul în care vine
adolescentul cu ordinea de drept existentă în societate. El constată că principiile cărora le
acorda valoare absolută, sunt călcate în picioare, că cei în care și -a pus încrederea, nu o
merită așa cum se aștepta. Orientat spre lumea interioară, adolescentul iubește în prima fază
singurătatea și natura. Este plin de sine, mândru de chipul lui agresiv, amator de confidențe,
pretențios în chestiuni de onoare, puțin respectuos.
În latura volițională, adole scentul este nemulțumit de prezent și e într -un avânt
năvalnic spre viitor. Sufletul lui este dornic după valorile ideale. Voința lui dorește să se
afirme în acțiuni mari, eroice. Iubește sportul, excursiile și tot ce -1 poate atrage spre
acțiune82.

79 Băcilă, Vasile, (1996), Adolescența, în Revista Gândirea, nr. 3. p.102.
80 Allport, Gordon, op. cit ., p.133.
81 Allport, Gordon, op. cit ., p. 134.
82 Băcilă, Vasile, op. cit., p. 100.

35 În cuvin te puține, putem spune că psihologia adolescentului se caracterizează prin
transformări de natură fiziologică și sexuală, care -i dezvăluie o nouă lume, lumea eului
propriu și a diferenței dintre el și semeni. În latura intelectuală apare spiritul dialectic -critic,
susținut de apariția puternică a rațiunii. Ca rezultat al acestora, apare pornirea lui de
contrazicere a ceea ce spun alții, încrederea în puterile proprii, nesupunerea față de
autoritate, dorul de libertate și demnitate.
Caracteristica generală a acestei vârste este instabilitatea în concepții, sentimente și
acțiuni. Vedem astfel că în sufletul adolescentului există o trăire intensă, complexă, în care
apar cele mai puternice și contradictorii stări sufletești.
Adolescența contează ca vârsta marilo r hotărâri, vârsta decisivă pentru individ, de
aceea nici o altă perioadă nu merită o mai mare atenție și îndrumare.
Sfârșitul acestei vârste se caracterizează printr -o domolire a zbuciumului inițial și
printr -o fixare a individului în câmpul intereselor s ociale 83.

3.1. Caracteristici psiho -socio -religioase ale tinerilor

V asile Băncilă vorbea despre tinerețe ca vârsta cea mai metafizică, apogeul
„instinctului metafizic”. Întregul periplu al marilor frământări e numit de același autor
„epopeea metafizică” , iar dintre „fierberile” specifice acestei vârste, el amintește: „trăirea
perspectivelor și întrebărilor metafizice, voluptatea infinitului, religiozitatea înaintea
faptului existenței, surprinderea de a exista, chinul de a se lămurii, dilatarea funcției
logice”, subliniind și perspectiva vizionară pe care tânărul o are asupra acestor trăiri,
studierea lor mai aprofundată revenind vârstei adulte 84.
Trecerea de la vârsta copilăriei la vârsta tinereții marchează un moment deosebit în
viața omului. Modificare a fundamentală survenită vizează dobândirea contiinței de sine și a
libertății de cuget. Dacă până acum evenimentele exterioare erau interpretate potrivit
concepțiilor celor din apropiere, acum intervine propria cugetare asupra lor. Convingerile
nu se mai identifică la modul absolut cu ale celorlalți, ci sunt rezultatul propriilor reflecții.
Modificările de ordin fiziologic generează confuzie, irascibilitate, punerea sub
semnul întrebării a tuturor lucrurilor. Fără un fundament solid al credinței și un îndr umător
duhovnicesc în această perioadă, este foarte greu, dacă nu chiar imposibil ca tânărul să iasă

83 Idem , p. 101.
84 Băncilă , Vasile, (1997), Filosofia vârstelor , Editura Anastasia, București, p. 119.

36 teafăr. Zguduirea temeliiilor credinței în această perioadă nu este deloc întâmplătoare,
întrucât așa cum sublinia Sf. Teofan Zăvorâtul, este momentul când omul de bunăvoie
trebuie să -și asume jugul credinței. Se poate spune că abia acum începe omul viața creștină,
întrucât de acum începe să decurgă din viața și din lucrarea sa.
A vorbi despre tineri înseamnă aproape automat a vorbi despre exigențele lor,
sensibilitatea și nevoia lor de cunoaștere.
Însă, deși schimbările majore de factură organică și psihică care au loc acum fac de
nerecunoscut aceiași oameni, existența umană presupune un continuum, și în acest sens
este de observat că înclinațiile metafizic e se vădesc încă din copilărie. Blaga spre exemplu,
care în copilărie a vrut să rupă cerul în doua spre a zări îngerii, va încerca mai apoi să se
apropie de taine, fără însă a „strivi corola de minuni a lumii”.
Așezarea omului după tulburările tinereții d epinde în mare măsură de pregătirea
anterioară.
Un alt element caracteristic al tinerilor este voința puternică, elanul de nestăvilit,
prin funcționarea la capacități maxime a acestor puteri. Legat de acest elen, am fi poate
înclinați să credem că tinerii provocă Ortodoxia. Ideea că tinerii provoacă Ortodoxia face
referire la o concepție limitată, unii considerând că tineri ridică ștacheta mai sus, conform
cu pretențiile lor, ori aceștia nu consideră că ar avea credința resurse suficiente în acest
sens. Dar viața nouă la care ne cheamă Hristos este de natură dumnezeiască, cu înaintări
infinite în iubirea față de El.
Dar Pr. Constantin Necula ne avertizează că lucrurile stau tocmai invers, și că de
fapt Ortodoxia îl provoacă pe tânăr. Cum se realizează acest lucru? Tocmai „prin
standardele duhovnicești fără de care tânărul își pierde tinerețea, își pierde șansa de a
binevesti ca fiind tânăr fără bătrânețe și având viață fără de moarte” 85.
Așa cum remarca Pr. Ioan Cojan 86, se poate spune despre tinerețe că este vârsta la
care elementul definitoriu este reprezentat de receptare. Tânărul se descoperă ca un
receptacul, gata a primi seva viețuirii adevărate. Vrea să cunoască dacă se poate tot, să fie
la curent cu cele mai noi descoperiri ale lumii. Spiritul enciclop edic, modelul epocilor
trecute, prinde viață în aspirațiile dintotdeauna ale tinerilor. În fond, dorința specifică este
de unitate ca rezultat al „elanului logic dezinteresat corespunzător concepției că lumea e
una oricât ar împărți -o științele și programe le analitice”87. Această nevoie imperioasă de a

85 Necula, Constantin, pr., (2004), Tinerețea ortodoxiei , Editura Agnos, Sibiu, p. 10.
86 În conferința: “Hristos și problemele tinerilor” susținută la Sibiu în data de 31.03.2008.
87 Vasile Băncilă, op. cit., p.121 -122.

37 unifica totul la nivelul semnificațiilor este rodul unei percepții naturale, originare a omului,
dezinteresate chiar, și dă seama de forța vitală extraordinară a tinereții.88 Însă și acestă
dorință nu se manife stă oricum, pe lângă cantitate, vrea și calitate, ori pentru ceea ce crede,
tânărul e dispus să sacrifice tot, asemeni eroului lui Dostoievski din „Crimă și pedeapsă”,
Raskolnikov. În rechizitoriul pe care i -l face lui Raskolnikov, Porfiri Petrovici afirmă :
“Dumneata ești dintre aceia cărora poți să le scoți și mațele și au să stea să se uite zâmbind
la călăii lor, numai să -și fi găsit o credință sau un Dumnezeu!’’ 89. Iar în continuare îi spune:
“Găsește și ai să trăiești!” 90, Afirmația poate părea înfiorăt oare, dar ororile care au loc pe
scenele anumitor spectacole, în care artiștii se mutilează în numele închipuitei arte pe care
o promovează,o întăresc. La polul opus se situează martirii creștini, iar mai aproape de noi,
cei din temnițele comuniste, care a u fost supuși la chinuri groaznice pentru a se lepăda de
credință.
Cu greu un om, și mai ales un tânăr va alege să -și investească puterile în ceva
despre care știe că nu este adevărat. În tot ceea ce întreprinde în mod sincer, omul are
nevoie să știe că acționează pentru adevăr. Problema apare atunci când omul ia drept adevăr
minciuna. Ca și în celelalte ipostaze ale vieții, rod al firii care s -a sălbăticit o data cu
neascultarea protopărinților, crezând că face un act de libertate (în fond libertatea fir ii
căzute de a -și împlinii poftele 91) tânărul alegând să -și facă voia, alege în fond moartea.
Într-un anume fel, tinerii fac ascultare, însă de curentul vremurilor prezente,
promovând mode trecătoare și în unele cazuri identificându -se chiar cu aceste mode .
Diagnosticul pe care Părinții îl pun vremurilor de azi este nihilismul. Nu trebuie să se uite
faptul că moda este după spiritul vremii, care la rândul său e sub stăpânirea duhurilor
văzduhului 92, adică a îngerilor căzuți.
Așa cum bine sesiza Pr. Iustin P ârvu, după ani buni de ateism, tendința generală este
de a căuta spiritualul, însă se cere dreaptă socoteală pentru că duhurile sunt de mai multe
feluri.
Imaginea tipică a tânărului vremurilor noastre surprinde privirea pierdută, cum o
numea Pr Paisie Aghi oritul, ca ochii unui pește mort. Dorinței lui puternice de a se împlini

88 Idem, p. 130.
89 Dostoievski, F.,M., (2007), Crimă și pedea psă, Editura Cartex 2000, București, p.438.
90 Idem, p. 439.
91 Baștovoi, Savatie, pr., (2007), Ortodoxia pentru postmoderniști , Editura Catisma, București, p. 51.
92 Cf. Sf. Ignatie Briancianinov apud monahii John Marler și Andrew Wermuth, (2006), Tinerii vremurilor
de pe urmă , Editura Sophia, București, p. 39.

38 îi este răspuns cu praf, iar căutarea asiduă de consistență, determină oboseala.
Din păcate însă, nici știința care se presupune că studiază sufletul omului:
psihologia, nu identifică complexul de aspecte pe care îl prezină sufletul omului, și în
special al tânărului. Important de subliniat este faptul că, cercetările mai recente nu mai fac
distincția între adolescență și tinerețe.
Studiile de psihologia vârstelor (Emil Verza spre exem plu), surprind doar o parte a
caracteristicilor: cariera și întemeiarea unei familii. Întemeierea unei familii va fi analizată
într-o secțiune specială.
În ceea ce privește cariera, generațiile actuale de tineri plutesc cumva în derivă,
întrucât foarte pu țini ajung să -ți descopere talentul. Cel mai adesea, seduși de modelele
prezentate de mass -media, majoritatea aleg pentru viitorul lor o ocupație cât mai
„bănoasă”, care să le asigure confort financiar. Nu contează că nu simte nici o atracție
pentru domeni ul respectiv, o dată intrat în sistem va căuta cu orice preț să se acomodeze.
Cauzele acestui fenomen sunt multiple: lipsa pedagogilor în rândul profesorilor, timp
insuficient petrecut de părinți pentru a -și cunoaște proprii copii, accent prea mare pe
acum ularea cunoștințelor teoretice fără relaționarea cu aspectele practice etc. Nu în ultimul
rând, cauzele sunt și de natură religioasă: lipsa legăturii cu duhovnicul.
Foarte mulți tineri optează pentru mai multe facultăți, ceea ce implică stress, lipsa
dedic ării față de un domeniu și scăderea performanțelor. Alții, seduși de mirajul străinătății,
își irosesc cea mai frumoasă perioadă a vieții în goana nebună după bani, unii întorcându -se
secătuiți de puteri și cu o mentalitate schimbată, de cel mai multe ori judecând totul în
funcție de bani.
Cu toate acestea, sunt și tineri care aleg cale jertfelnică, alegând profeisia care îi
împlinește, slujind semenilor în țară deși salariile sunt mai mici. Astfel de cazuri sunt
extrem de rar mediatizate, în față ieșind de cele mai multe ori tinerii delincvenți.
Miza descoperirii talantului este contribuția fiecăruia la binele aproapelui,
responsabilitatea față de semeni.
De ce este atât de importantă alegerea pe care tinerii o fac în tinerețe? Pentru că de
cele mai multe o ri, ea trasează o direcție generală de viață. În funcție de alegerea pe care o
face își va trăi viața. Este adevărat că sunt cazuri de oameni care se schimbă și pe parcurs,
însă este vorba despre excepții, în general concepția impropriată în tinerețe, ghid ează
ulterior viața.
Trăsăturile amintite mai sus țin de sfera generalului, ele fiind prezente în orice
perioadă istorică ne -am raporta. Cu toate acestea, secolul XX a fost marcat de o mișcare cu

39 totul și cu totul nouă prin faptul că promotorii ei au fost tocmai tinerii. Este vorba despre
„revoluția culturală”. Fundamentele mișcării sunt tocmai schimbările profunde care au avut
loc în relația dintre generații. Eric Hobsbawm este cel care subliniază aceste modificări. El
vorbește despre transformarea tinere tului în agent social independent, lucru nemaintâlnit
anterior în societățile marcate de gerontocrație. Chiar liderii tinerilor sunt tot tineri.
Modelul promovat, simbolic pentru destinul întregii generații este „eroul a cărui viață și
tinerețe se încheiau în același timp” 93. De unde înainte tinerețea era privită ca un stadiu
intermediar spre viața adultă, acum este privită mai degrabă ca dezvoltare completa, stagiu
final. Noua tehnologie părea să încurajeze emanciparea tinerilor, în materie, adulții fiind cei
care aveau ceva de învățat de la tineri, așa cum sublinia Hobsbawm.
Lipsa de experiență de viață și -a spus cuvântul în momentul în care dorințele
tinerilor au căpătat concretețe. Același autor vorbește despre lozincile revoluționarilor:
„totul și acum” , sau despre crezul lor: „îmi iau dorințele drept realitate pentru că sunt
convins de realitatea dorințelor mele”. Cel puțin ultimei afirmații, i se poate opune
răspunsul plin de înșțelepciune al unui țăran român 94. Întrebat fiind ce este viața, acesta
răspunde: „viața e viață, dar e și multă înșelare în jur”.
În analiza caracteristicilor tinerilor, aceste particularități nu trebuiesc trecute cu
vederea, chiar manifestările tinerilor necesitând a fi interpretate în contextul mai larg al
evenimentelor ulti mului secol.

3.2. Problemele spirituale ale tinerilor – concepția despre lume

„Și iată, un tânăr a venit la El și I -a zis:<<Învățătorule bun, ce să fac ca să am viață
veșnică?>>. Iar El a zis:<< De ce -Mi spui bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul
Dumn ezeu. Iar dacă vrei să intri în Viață, păzește poruncile>>. El I-a zis:<<Care?>>. Iar
Iisus i -a zis: Să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinstește
pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți . Tânărul I -a
zis:<<Pe toate acestea le -am păzit din tinerețea mea. Ce -mi lipsește?>>. Iisus i -a
zis:<<Dacă vrei să fi desăvârșit, du -te, vinde -ți averile, dă -le săracilor și vei avea
comoară în cer; și vino de -Mi urmează mie>>. Dar tânărul, auzind cuvânt ul acesta, a
plecat întristat, căci avea multe avuții” 95.

93 Hobsbawm, Eric, (1994), Secolul extremelor, Editura Lider, București, p. 378.
94 Întâmplarea este povestită de Dan Puric la conferința cu titlul: “ Cine suntem?”, ținută la Sibiu, mai 2008.
95 Mt. 19, 16 -23.

40 Poate că nici o altă relatare nu sistematizează mai bine caracteristicile perioadei
tinereții. Întrebarea fundamentală: „Ce să fac ca să am viață veșnică?”, deși dă seama de o
necesitate ontologică a omului, în rândul tinerilor ea răsună cu un elan atât de mare încât
devine definitorie.
Faptul că la Mc.10,21 ni se spune că Iisus l -a iubit pe acest tânăr este de maximă
importanță întrucât răstoarnă cumva încetățenitul dicton „crede și nu cerceta”, și repune în
drepturi porunca: „Bate și ți se va deschide!”. Căutarea sinceră a tânărului nu putea fi
trecută cu vederea de Cel ce a spus că: „Împărăția cerurilor se ia prin stăruință, iar cei ce se
silesc o cuceresc” 96, ea vădindu -se mai ales în tristețea ca re L-a cuprins când tânărul s -a
depărtat de Mântuitorul, dupa cum relatează Sf. Ioan Gură de Aur 97.
S-au schimbat condițiile, pe de o parte, educația primită în familie sau în școală
este denaturată de ideologiile și de valorile care și -au făcut loc în sâ nul acestor ideologii
(uneori chiar non -valori), pe de altă parte mass -media promovează un nou model de om al
cărui sens al vieții nu depășește limitele acestei vieți. Un exemplu în acest sens este
paradigma evoluționistă, care se află aproape la baza tutu ror științelor predate în școală.
În prezent puțini tineri mai pot spune că au păzit poruncile, de aceea poate strigătul
este mai disperat, iar formularea diferă puțin: „Mai ajunge cineva azi în rai?”,98 după cum
remarca Laurențiu Dumitru.

Nihilismul

Curentul mai larg care deturnează căutările sincere ale tinerilor a fost identificat
prin termenul de nihilism. Nihilismul a fost definit mai degrabă ca un spirit, un curent care
odată pătruns într -o cultură, îi alterează sensurile.99 Importanța înțelegerii a cestui
fenomen constă în influența covârșitoare pe care o are în viața omului modern și, de aici,
implicit a tinerilor (poate cu mai mare pregnanță în cazul lor întrucât viitorul unei
societăți îi are la temelie). Filosoful nihilismului a fost Nietzsche ia r cuvintele motto: „nu

96 Mt. 11,12.
97 Sf. Ioan Gură de Aur, (1994), Omilii la Matei , P.S.B., vol. 23, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, p. 727.
98 Dumitru, Laurențiu, Tinerii pe calea întrebărilor , [online] Laure nțiu Dumitru, [citat la: 21 Martie 2008]
Disponibil la: URL: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=49.
99 Gheorghe, Virgiliu, (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura Evanghelismos, București,
p. 248.

41 există adevăr absolut, Dumnezeu a murit!” sistematizează cel mai bine rădăcinile acestui
fenomen. Baza noului curent constă tocmai în nerecunoașterea Adevărului întrupat, context
în care profeția lui Dostoievski: „ dacă nu există Dum nezeu, totul este permis!”, reprezintă
credința lumii. Cei care s -au ocupat îndeaproape de studierea acestui curent vorbesc
despre extrema lui extindere în luma actuală și despre modul cum influențează toate sferele
existenței. Mai mult decât atât, Pr. Ser afim nu s -a sfiit să afirme că nihilismul reprezintă în
fond duhul lui antihrist.
Din prisma stadiilor nihilismului identificate de Pr. Serafim: liberalismul,
realismul,vitalismul, nihilismul distrugerii, pedagogia urmărită de prmotorii curentului
reprezi ntă de fapt nivelul de negație pe care fiecare îl poate accepta. Se va încerca în
continuare creionarea ultimelor două stadii: vitalismul și nihilismul distrugerii, întrucât
sunt mult mai vizibile în cazul tinerilor. Aceste stadii nu se prezintă sub formă pură,
existând suprapuneri, contopiri.

Vitalismul

Vitalismul se caracterizează prin respingerea adevărului creștin și substituirea
acestuia cu o falsă spiritualitate. Stadiul anterior, realismul, încercase să reducă adevărul
la nivelul empiric al științei și progresului, însă constituția dată de Dumnezeu omului, prin
nevoia de spiritual cu care l -a înzestrat, a determinat reconsiderarea acestui stadiu.
Particularitatea îngrijorătoare a vitalismului constă în trecerea pe care o face la nivel
cantitativ; dacă liberalismul și realismul se adresau cumva unor pături mai alese,
intelectualitatea, vitalismul în schimb se pliază pe orice nivel, prezentându -i-se omului
obișnuit. Manifestările cele mai frecvente ale vitalismului vizează: „patima vitez ei și a
mișcării, exprimată într -un adevărat cult al automobilului, atracția universală exercitată
de televiziune și cinema, a căror funcție predominantă este de a prilejui câteva ore de
evadare din realitate, caracterul tot mai primitiv și sălbatic al muz icii, cultul bravurii fizice
în sport și venerarea morbidă a tinereții, predominanța și toleranța generală fată de
promiscuitatea sexuală, lipsa de respect față de autoritate. …în religie, caracterul de
experiment continuu al vitalismului constă în căuta rea unei divinități confuze, înclinația
spre ocultism și căutarea iluminării la întâmplare” 100. Stadiul vitalismului scoate în
evidență și subiectivismul, totul reducându -se la experiența și la senzația subiectivă.

100 Rose, Serafim, pr., (2007), Nihilismul -o filosofie luciferică, Editura Egumenița, Galați, p. 87 -88.

42 Pentru a sublinia situația tragică la care se ajunge, Pr Serafim nota: „… cum însă vidul
lăsat în inimile lor de refuzul lui Dumnezeu este de nesuportat, aceștia aleargă la nebuni și
la magicieni, la falși profeți și la sofiști religioși pentru un cuvânt al vieții’’ 101, și mai mult
decât atât, „v italismul nu este produsul prospețimii și al vieții si al imediatului pe care
adepții acestuia le -au căutat cu disperare, ci al corupției și al necredinței” 102. „Vitaliștii
consideră în mod greșit că viața se umple de sens prin simpla tentativă de a o trăi la
maxim” 103.

Divertismentul și Suferința (filmele și muzica)

a) Filmele
Modul de constituire al omului implică pe lângă activitățile curente și perioade de
deconectare de la necesitățile imediate ale existenței. Dumnezeu a rânduit pentru om o zi
din cele șapte pentru a se odihni de grijile materiale și a se procupa mai mult de cele ale
sufletului său. Din nefericire însă, omul, care a rupt legătura cu Creatorul său, simte în
continuare nevoia de decuplare de la imediat, dar orientarea lui nu ma i este înspre
rugăciune și comuniune , ci în a -și satisface mai degrabă dorințele proprii.
O astfel de modalitate de a ieși din cotidian este televizorul. Dintre tipurile de
„relaxări” oferite de televizor, una ocupă în mod deosebit timpul tinerilor: film ul.
Ce este filmul? La modul general, o înșiruire de evenimente desfășurate pe o
perioadă variabilă de timp. Cu ce se deosebește de viața unui om obișnuit? Cu pezentarea
unor evenimente senzaționale și mai ales cu absența evenimentelor care nu sunt marcat e de
o încărcătură emoțională deosebită. De aici vine și vorba: „mai ceva ca în filme” atunci
când are loc o întâmplare deosebită.
Filmele tocmai asta fac: concentrează într -un timp scurt evenimente care în mod
real s -ar desfășura pe distanțe mari de timp . Majoritatea filmelor nu fac decât să cultive cu
ostentație senimentalismul, o patimă în fond, iar cei cărora acest lucru le produce o stare
de bine, deprind obișnuința de a se ghida doar după stările care le sunt provoca, anulând
astfel rațiunea. Acesta este și motivul pentru care destul de puțini oameni apreciază teatrul,
întrucât mesajul transmis se cere interpretat, dirijarea publicului prin sentimente fiind mult

101 Idem, p. 94.
102 Ibidem, p. 22.
103 Christensen, Damaschin, Ierom., (2005), Viața și lucrările Părintelui Serafim Rose, Editura Cartea
Ortodoxă, București, p. 87.

43 mai mică.
Efectul pe care îl au asupra omului este aproape hipnotic, știut fiind faptul c ă prin
constituție omul este atras înspre lucruri care îl marcheză puternic din punct de vedere
emoțional. Tinerii în mod special, sunt orientați spre lucruri care le mișcă sentimentele,
acesta fiind pentru ei gajul validant al unei experiențe. De aici și senzația de neputință de a
te mai desprinde de un film din moment ce ai început să te uiți.
Analizând situația, aceasta se prezintă oarecum paradoxal, căci cum altfel ar putea fi
numită, din moment ce o persoană alege să privească și să investească cu sent imente viețile
altor persoane uitănd să -și trăiască propria viață. Cineva spunea: „opțiunea majorității față
de propria existență este pasivitatea”. Cu atât mai grave sunt consecințele din moment ce
viața personajelor nu reprezintă criteriul de moralitate, ba mai mult decât atât, promovează
de cele mai multe ori atitudini contrare.
Eric Hobsbawm, în cartea sa „Secolul extremelor”, lega apariția cinematografului
de revoluția culturală care a debutat la începutul secolului trecut, notând astfel mutațiile
asupra „manierelor, obiceiurilor, a modului de petrcere a timpului liber…” 104.
Continuând raționamentul, Virgiliu Gheorghe105 sesiza transformările apărute în
lumea modernă, unde prerogative importante ale religiei: funcția educativă, axiologică și de
orientare , sunt preluate de mass -media. Televiziunea încearcă să se substituie religiei, ea
fiind cea care ne mediază relația omului cu lumea, cea care ordonează semnificațiile
evenimentelor. Chiar și în condițiile apariției televiziunilor alternative, omul cu greu pune
la îndoială ceea ce a văz ut la TV .Se pune întrebarea: tânărul care s -a așezat în fotoliu pentru
a urmări un film este același cu cel de după film? Deși schimbările sunt imperceptibile, ele
totuși există și mai devreme sau mai târziu se manifestă. Int eresantă în acest sens este
conexiunea pe care cotidianul „Adevărul” o prezintă între difuzarea filmului american
Dallas și revoluția din ’89. Deși filmul prezenta decăderea lumii capitaliste, receptarea în
mediul est european a vizat mai ales luxul unei a lte lumi, stârnind nemulțumire față de
sărăcia statelor comuniste. Autoarea articolului chiar face referire la faptul că „…cultura
este la fel de importantă ca și politica în promovarea unor schimbări sociale reale”106

104 Hobsbawm, Eric, op. cit. , p. 384.
105 Gheorghe, Virgiliu, (2006), Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de televizor , Editura
Prodromos, București, p. 127 -132
106 Adevă rul .ro: Dalla s, un serial care a luptat cu Ce aușescu, [online], Ana Maria Vieru, [c iatat la
07.06.2008], Disponibil la http://www.adevarul.ro/articole/dallas -un-serial -care-a-luptat -cu-
ceausescu/350056

44 Marshal McLuhan afirma că, mai inport ant decât ce transmiți este mijlocul prin care
transmiți, în condițiile în care un mijloc precum televizorul produce o modificare a
personalității – prin consecințele pe care le are asupra analizatorilor și a comunicării cu cei
din jur. Dificultățile de com unicare cu cei din jur, par din acest punct de vedere mai ușor de
înțeles.
Problema majoră a filmelor în viața tinerilor este legată de faptul că ele constituie
un substiut pentru viața reală, îndepărtându -l pe tânăr de la cunoașterea de sine,
comuniunea c u ceilalți și relația cu Dumnezeu.

b) Muzica
Etimologic, cuvântul „muzică” are la bază termenul „muză” care la rândul său
desemnează „spirit artistic”. Așadar, muzica are o strânsă legătură cu sufletul omului,
exercitând asupra acestuia o înrâurire mare. Aristotel, cunoscând această legătură,
considera că muzica ar trebui reglementată de legile statului107.
Importanța covârșitoare a muzicii, deși poate neconștientizată direct de publicul
consumator, nu scapă însă atenției așa numiților „coolhunteri” 108. Cin e sunt aceștia? Cei
care, studiind piața, încearcă să descopere care va fi „the next big think”. Raționamentul
funcționază nu numai în domeniul muzicii, ci și al filmelor, modei etc., dar s -a impus în
muzică mai ales prin starurile promovate, modele ale no ilor generații. Dacă în America
trăiesc 30 de milioane de tineri cu vârste cuprinse între 12 -24 de ani, tineri care dispun de
venituri de aproximativ 150 mld de $, este lesne de înțeles ce sursă de profit reprezintă
consumul acestui segment de populație. O statistică realizată în anii 1960 -1970 prezintă
faptul că 75 -85% din producția totală de discuri din statele dezvoltate este vândută în
exclusivitate clienților din grupa de vârstă 14 -25 ani.
Apelează la serviciile „coolhunter -ilor”conglomerate media prec um Viacom, cei
care dețin MTV . Concepția acestor companii este că tinerii sunt un fel de imperiu ce trebuie
colonizat. În momentul în care rating -ul MTV -ului părea să scadă, postul a întreprins prin
intermediul unor emisiuni „live” incursiuni în casele tin erilor, descoperind astfel
procupările lor.
Criticul media Robert McChesney, afirma că, deși postul MTV promovează artiști și

107 Sfaturiortodoxe.ro, Sirenele , Satanismul în muzica rock, [online],film [citat la 10.06.2008], Disponibil
la: http://www.sfaturiortodo xe.ro/filme -video/satanismul -in-muzica -rock.php
108 Moneyexpress.com, Vânătorii de cool, [online], Elena Nicolae, [citat la 10.06.2008], Disponibil la:
www.moneyexpress.ro/articles/pdf/10342

45 CD-urile acestora, el a fost de fapt arbitul în materie de „cool”. Ușurința cu care se
realizează acest lucru poate fi observată analizând cazurile unor artiști ca Eminem, Limp
Bizkit sau Insane Clown Posse, care dintr -o cultură de tip „underground” aproape peste
noapte, prin publicitatea facută, au ajuns în „mainstream”.
Autorea articolului citat, afirma de asemenea: „Specialistii în media si -au exprimat
înca de la sfarsitul anilor ‘90 ingrijorarea față de amploarea pe care a luat -o targetarea
segmentului de tineri. Motivul: “publicitatea le influențează negativ cultura; le schimbă
stilul de viață și sistemul de valori.” 109 Și de ce se petrec astfel de lucruri? Pentru că
muzica astăzi poate fi considerată o nouă religie. Timpul acordat ei, caracterul aproape
indispensabil (se merge pe staradă ascultând muzica, se mănâncă, se doarme, se învață
etc.), prețuirea acordată și modul în car e influențează comportamentul, atitudinile și
valorile, fac realmente din muzică, religia noii generații iar din promotorii ei, noii idoli.
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, atrage atenția: “Fiilor, păziți -vă de idoli” 110.
Calitatea morală a celor prezen tați ca modele de urmat este cel puțin îndoielnică,
după cum arată chiar presa de scandal.
Funcțiile pe care muzica le împlinește în prezent sunt multiple: mediu de
propagandă a diferitelor idei, mode; mijloc de nivelare a conștiințelor, limbaj internați onal
de compactizare a maselor.
Interesant pentru vremurile actuale este apariția urletului în muzică, element care nu
caracteriza ethosul popular. Ținând cont de faptul că începând de la rock și terminând cu
pop, R&B, toate aceste curente fie se trag, fie importă elemente din cultura de tip magic –
satanic (riturile vodoo de ex.) africană, alături de autorul filmului Sirenele , nu se poate să
nu se sesizeze asemănarea cu diferitele manifestări ale demonizaților.
De pe poziția celor afirmate mai sus, concluzia eronată care s -ar putea trage este că
orice fel de muzică este dăunătoare. Nimic mai fals, mai ales în contextul în care chiar în
Biserică un loc important îl ocupă cântarea (funcția latreutică a cultului). Poziția corectă
este cea exprimată de Sf. Ioan d e Krondstadt : “ nu vă lăsați atrași de sunetul plăcut al unui
instrument sau al unei voci, ci fiți atenți ce urmări au asupra sufletului vostru. Dacă
sunetele aduc liniște în suflet și sentimente curate, dumnezeiești, atunci vă puteți hrăni
sufletele ascu ltându -le. Dacă însă, sunetele nasc dorințe trupești, îndepărtațile cu totul și să
nu mai asculați o astfel de muzică”.

109 Moneyexpress.com, Vânătorii de cool, [online], Elena Nico lae, [citat la 10.06.2008], Disponibil la:
www.moneyexpress.ro/articles/pdf/10342 .
110 I In. 5, 2.

46 Astfel, conform raționamentului Sf. Ioan de Krondstadt, prin identificarea masei de
“trăitori” ai unui anumit stil de muzică, se poate i dentifica și cultura pe care acest stil o
crează. Spre exemplu muzica rock: dacă primele manifestări s -au constituit ca o mișcare de
revoltă față de lipsa de sens și falsitatea unei societăți vlăguite, ulterior lucrurile au fost
împinse la extrem, rock -ul asociindu -se cu mișcările anarhice și cu libertinajul sexual
(despre acest aspect într -un subcapitol separat).
Însă rădăcinile fenomenului rock, punk și celelalte de același gen, în revolta lor față
de lume apropie cumva acest curent de creștinism, de ai ci și afirmația oarecum șocantă a
diaconului Andrei Kuraev: dacă la vârsta de 16 ani nici măcar rock nu ascultă, atunci omul
este inapt pentru credință 111.
Sesizând asemănările, demersul părinților John Marler și Andrew Wermuth, care s –
au făcut „tuturor toa te” din iubire pentru cel pierdut nu mai pare așa de nelalocul lui, deși
pe multi încă îi șochează. Astfel, ei au transformat librăriile și cofetăriile Frăției în „cluburi
mistice” iar sloganul cu care îi ademenesc pe tineri sună în genul: „ Cofetăria Înțel epciunea
Pustiei, cel mai mistic club din Kansas City. Beți cafea etiopiană și espresso. Ascultați
cântări străvechi din altă lume. Mirosiți tămâie rară din orientul mijlociu. Descoperiți
străvechii super -eroi africani și orientali”112. Acești Părinți se par e că au conștientizat
faptul că una din cauzele situației schizoide în care trăim astăzi stă tocmai în aceea că: “cei
rătăciți își trăiesc necredința și minciuna așa cum nu trăim noi adevărul”. Pr. Ioan Buga
avertiza că râvna acestor tineri dezorientați, p entru minciună “ar trebui să trezească la
realitate pe cel ce se află în adevăr, dar nu îl lucrează”113. Soluția preconizată este sfințenia
noastră. Teoriile reci provenind din inimi călii nu vor încălzi pe nimeni, doar dragostea
fierbinte, întrucât, nu -i așa? – “la noblesse oblige!”

Suferința

Caracteristica care -i apropie pe revoltați atat de mult de creștinism și îi face în
același timp pe unii, capabili de a -l accepta consta în asumarea suferinței. Dacă lumea în
starea ei căzută, înțelege de cele mai mul te ori să caute doar plăcerea și să fugă de durere,

111 Savatie, Baștovoi, Ierom., op. cit ., p. 203.
112 Altermedia.Info: Moarte lumii: punkiști deveniți monahi [online] Frederica Mathewes -Green [citat la
01.04.2008] Disponibil la: http://ro.altermedia.info/antisistem/moarte -lumii -punkisti -deveniti –
monahi_1067.html
113 Buga, Ioan, pr., (2002), Ființa înjunghiată , Editura Sfântul Gheorghe Vechi, București, p.108 -109.

47 tinerii aceștia răzvrătiți par a conștientiza că o cale de a trăi fără a asuma durerea nu există.
Un tânăr american dezamăgit de lipsa de sens a vieții trăite la întâmplare, sintetiza astfel:
“suferința a r putea produce ceva autentic, în timp ce viața noastră indulgentă dă naștere
ușor la falsuri și înșelăciuni”.
Însă sensul atribuit suferinței diferă față de creștinism. Fin analist al realităților, Pr
Serafim Rose observase ca suferința propovăduită de că tre generația beat a anilor ‘50 care
prin unul dintre promotorii ei afirmase: “M -am născut ca să sufăr!”(Jack Kerouac) are ca
țel final autoperpetuarea, ea se automistuia, devenind autodistructivă. Despre aceștia va
spune chiar: “generația beat pare a fi bătută bine” 114.
În ciuda sincerități inițiale în căutarea adevărului și a deschiderii tinerilor spre
suferință, nu trebuie însă căzut în capcana unei simpatii exagerate față de de ei, întrucât
după cum atenționa Pr. Serafim Rose, foarte ușor se poate tre ce de la simpatia pentru o
persoană nefericită la receptivitatea față de ideile sale. Pe marginea unei cărți care vorbea
despre convertirea unui rocker la ortodoxie, un critic nota: „nu trebuie înțeles că muzica
rock este un lucru rău, ci doar că acest gen muzical nu aduce mântuire sufletului”, o
afirmație destul de periculoasă dacă stăm să ne gândim la infernul despre care vorbesc cei
care au ieșit din acest curent. „O boală nu se vindecă prin simpatie, în felul acesta nici
măcar nu este diagnosticată core ct” 115. Nu se poate vorbi în acest caz de victime
nevinovate întrucât nimeni nu slujește silit pe diavol.
Problema aceasta a suferinței și mai ales legătura suferință – absolut l -a preocupat
dintotdeuna pe om, iar în funcție de diferite culturi s -a încercat chiar formularea unui
răspuns: filosofia orientală a asimilat suferința unei iluzii, maya , ori întrucât eul este
subiectul suferinței iar noi suntem absolutul, soluția care se prefigureaza urmărește
extincția, depersonalizarea, topirea în absolut. Occident alii, neagă existența absolutului și
resping în consecință durerea. Nerecunoașterea transcendentului face posibilă relaxarea
morală fără limite, iar accentul se deplasează înspre aici și acum: trăiește clipa. Niciuna
dintre soluții nu pot sa răspundă unei căutări sincere a sensului vieții și ambele eșuează
întrucât sunt soluții oferite de omul căzut din comuniunea cu Creatorul său. Adevărata
rezolvare o aduce doar Fiul lui Dumnezeu întrupat și constă în asumarea suferinței, care
prin jertfa lui Iisus Hristo s capătă un sens mântuitor.116 “Necazul și suferința și moartea,
inseparabile de această viață, sunt teoretic acceptate de omul lumesc, dar el va face tot ce -i

114 Christensen, Damaschin, Ierom., op. cit., p. 87.
115 Idem , p. 38.
116 Lect. Dr. Sebastian Moldovan, cursul de Teologie Morală 2008.

48 stă în putință pentru a le aboli sau cel puțin pentru a le alina sau pentru a -și distrage atenția
de la ele, privind la partea pozitivă a lucrurilor; creștinul le acceptă și le întâmpină cu
bucurie, știind că fără asemenea încercări nu există progres în viața duhovnicească” 117.

Drogurile

Așa cum sublinia Pr. John Marler și Andrew Wermuth, nihilismul este mama
nebuniei și a demenței, iar demența la rândul ei naște drogurile, sexul și violența.
Amploarea acestui fenomen azi, în strânsă legătură cu ineficiența măsurilor propuse
pentru reabilitarea narcomanilor, ridică semne serioase de întrebare legate d e motivația
consumatorilor de droguri. Lucrurile se complică cu atât mai mult cu cât ponderea tinerilor
dependenți de droguri este foarte mare. Spre exemplu, în cazul alcoolului – și el tot o formă
de drog, conform unei statistici, 60% dintre liceeni sunt c onsumatori ocazionali.
Despre dependență se poate spune că este „o relație patologică cu ceva care se
situează în afara noastră și care are ca efect faptul de a ne face robi”.118 Dependența vizează
o orientare greșită a erosului (în sensul de putere poftitoa re). Dacă omul a fost creat pentru
a-L alege în mod liber pe Dumenzeu, negând acestă relație, ajunge să dezvolte atașamente
față de lucrurile lumii acesteia. Dependența poate fi de substanțe, de experiențe sau chiar de
persoane.
Atunci când dependentul con știentizează situația, el sesizează că tot ceea ce face se
concentrează asupra respectivului lucru, iar fiecare acțiune îl aruncă într -un vârtej care nu
face decât să -l arunce tot mai în jos.
Care sunt motivele atât de puternice care fac pe cineva să -și riște viața pentru câteva
clipe de euforie? Răspunsul pe care majoritatea tinerilor îl dau atunci când sunt întrebați de
ce s-au apucat de droguri vizează: curiozitatea, influența grupului de prieteni, faptul că
drogurile sunt la modă și consumul lor conferă un oarecare prestigiu cu atat mai mult cu cât
vedetele lor preferate sunt consumatoare de droguri; plictisul, problemele de acasă etc.
Legat de influența grupului de prieteni și de presiunea exercitată de acesta, un studiu relevă
faptul că 63% dintre tine rii de clasa a XII a au încercat experiența drogului în grup.
Dacă în anii 50’ pe coasta Americii consumul de droguri luase o turnură neașteptată,
întrucât se dorea iluminarea mistică pe fondul stărilor dobândite din aceste experiențe, azi

117 Rose, Serafim, pr., op. cit., p. 14.
118 Breck, John. Biliuță, Ionuț și Manea, Vasile, (2006), Pornografia, o iconografie demonică , Editura
Patmos, Cluj -Napoca , p. 103 -104.

49 drogurile sunt consumate în principal ca o evadare dintr -un univers anost, unde lehamitea
survenită în urma epuizării majorității căilor de a experimenta lucruri cât mai inedite, cere
anestezierea din timp în timp. Universul paralel pe care și -l construiește narcomanul e în
orice caz o alternativă mai bună decât viața reală, unde simte că nimănui nu -i pasă de el, că
lucrurile nu mai au sens iar viața nu le mai oferă nimic nou de experimentat.
Motivele pentru care atât de mulți adolescenți și tineri optează pentru narcoti ce sunt
în legătură foarte strânsă și cu educația egoistă primită acasă la vârstă mică, ulterior părinții
nemaiintrevenind pentru a le explica care este de fapt modalitatea corectă de a se raporta la
viață (uneori pentru că nu știu nici ei). Discrepanța în tre ceea ce au avut anterior și situația
nouă la care trebuie să facă față singuri și fară minimul de pregătire necesară este atât de
mare, încăt fuga de realitate pare singura alternativă. Alteori, deși au reușit să se adapteze la
viața autonomă (separată de părinți) diferite evenimente nefericite zdruncină din temelii
echilibrul fragil pe care ei au încercat să -l stabilească, încât adaptarea la noua situație pare
imposibilă. Dincolo de fuga de responsabilitate mai rămâne și aspectul de anestezie față de
o sete de nestăvilit, pe care omul o simte, sete imposibil de potolit prin lucrurile lumii
acesteia. Așa se întâmplă în situația celor care în ochii lumii par a se bucura de multe
lucruri: bani, faimă, carieră etc și care absolut inexplicabil recurg la drog uri. Față de
lucrurile lumii acesteia, cel care este sincer cu sine nu poate simți împlinire absolută,
întrucât așa cum omul nu ține exclusiv de această lume, tot așa nevoia de împlinire nu -i
poate fi acoperită de lucruri care nu sunt absolute. În această situație ori nu știe unde să
caute Viața, ori nu vrea să -și asume sacrificiile pe care le impune (sunt sacrificii întrucât el
a dezvoltat aderențe mai mult sau mai puțin puternice față de lume și în acest context
dezlipirea presupune renunțarea la sine pen tru că el s -a identificat într -o oarecare măsură cu
lucrurile). Cineva spunea că orice dependență este de fapt o încercare nerușită de aumple
un gol, gol ce de cele mai multe ori este de natură duhovnicească.
Luând în considerare cele expuse mai sus, refug iul în droguri se dovedește a fi o
lipsă a unui sens superior al vieții, așadar mai întâi de toate o problemă metafizică119 și în
definitiv de natură duhovnicească. Că lucrurile sunt așa o dovedește faptul că, potrivit unei
statistici120, doar 2 -3 % din cazuri le de dependență sunt soluționate prin terapiile psiho –
medicale. Mai mult decât atât, atașamentul narcomanului față de drog e atât de puternic

119 Kilifis,Timotei, pr., (2007), Tinerețe curată, tinerețe frumoasă , Editura Egumenița, București, p. 101.
120 sfaturiortodoxe.ro Despre droguri. Despre dependența de droguri. Despre vindecare, [online] Dr. Avdeev,
Dmitri Aleksandrovici , [c itat la 07.04.2008 ] Disponibil la: http://www.sfaturiortodoxe.ro/droguri -vindecare –
dependenta -droguri.htm

50 încât ajunge să simtă chiar „dragoste” pentru el.
S. Belogurov descria: „ca un îndrăgostit, se gândește tot timp ul la obiectul
dorințelor sale, așteaptă mereu întâlnirea cu el, se bucură dacă întâlnirea este pe punctul de
a avea loc, se întristează și se enervează dacă ea este amânată, este gata de orice pentru a fi
alături de narcotice” 121. Experințele pe care depen dentul de drog le caută sunt descrise de
un farmacolog astfel: „când aceste substanțe sunt puse în contact cu materia cerebrală,
puterea lor se manifestă prin reacții minunate. Ele îi eliberează de griji pe nefericiți, îi dau
speranță celui care este cupri ns de dureri ori este sortit morții, aduc celui care muncește
până la epuizare o rezervă de energie suplinind efortul de voință, îi dă o oră de liniște și de
calm celui care a devenit nesocialbil și închis în lumea visurilor sale” 122.
Nevoia de a simți ori ce numai să nu se întoarcă la plictisul și lipsa de viață a
realității, îi determină pe narcomani să recurgă la orice experiență, doar să simtă ceva. Sub
acest aspect se revelează foarte puternic dimensiunea vitalista a nihilismului pe care o
îmbracă consu mul de droguri. Așa cum sublinia Pr. Ioana din filmul „Lanțurile drogurilor”,
drogul produce o divizare a personalității umane: o parte ar vrea să renunțe în timp ce
cealaltă parte cere puternic drogul.
Periculozitatea ispitei ce se ascunde în spatele drog ului este cu atât mai mare cu cât
ea propune ceva ce este în fond specific omului: ieșirea din contingență, respingerea unui
mod de viață care simți că nu te împlinește. Problema intervine însă atunci când omul nu își
dă seama că a fugit de moarte, de cont ingență tot în brațele morții, întrucât drogul nu te
poate scoate din moarte pentru a te duce la Viață. Drogul deși te deconectează de la griji nu
pune nimic în loc, ba chiar, atunci când nu te omoară efectiv, îți produce mai multe griji:
probleme de sănăt ate, ruptura față de cei dragi, etc. În acest context, episcopul V arnava
Beliaev, spunea: „ nemăsurată este ura diavolului față de neamul omenesc pe care îl aruncă,
nu în raiul ce i -l promite ci în iad, încă de aici de pe pământ, și mari sunt rătăcirile și
nechibzuința oamenilor, care, pentru această amăgire, plătesc cu chinuri de nedescris și cu
lepădare cu voie de fericirea veșnică și adevărată.”
Experiența celor ce se droghează, este ceea ce omul ar trebui să simtă în Sfânta
Împărtășanie, însă în cazul drogurilor „desfătarea” este iluzorie, o amăgire.
Dacă pe marginea experiențelor poetului Ion Barbu în legătură cu drogurile se

121 sfaturiortodoxe.ro Despre droguri. Despre dependența de droguri. Despre vindecare, [online] Dr. Avdeev,
Dmitri Aleksandrovici , [citat la 07.04.200 8 ] Disponibil la: http://www.sfaturiortodoxe.ro/droguri -vindecare –
dependenta -droguri.htm.
122 Roman, T., Florin, (2005), Idolii vremurilor noastre , Editura Anatecor, Arad, p. 357 -358.

51 afirma că distincția dintre o experință mistică și una psihedelică, chiar dacă rezultatele
seamănă, este aceea că în cazul misti cului calea este la fel de importantă ca și ținta, pe când
în cazul narcomanului, nu contează decăt efectul 123, Pr Serafim Rose, contemporan cu
miscarea anilor ’50, nota: „ drogul sporește sensibilitatea, nu conștiența (decât doar cu
totul secundar), el pr ovoacă o modificarea a percepției, a stării subiective, și nu o
modificare a ființei așa cum dorește religia” 124.
Chiar dacă conștientizează în final efectele negative ale drogului, puterea cu care se
impune patima este atât de mare încât ea se cere împlini tă. „Orbit de nebunie și căutând
liniștea, narcomanul își satisface patima, dar în locul ei se instalează o dorință mai
puternică și o sete de nesuportat; neavând în această situație nici dorință, nici putere de a se
împotrivi, împătimitul se afundă tot ma i adânc în tina păcatului, pierzându -și toate forțele
vitale”.125 Deși în campaniile anti -drog, anti -fumat se investesc sume fabuloase, iar
populația are cunoștință despre riscurile pe care le presupune consumul, nici un consumator
nu crede că el va fi cel care va avea de suferit, cu atât mai puțin tinerii.
În vindecarea dependenței este nevoie de credință, răbdare și osteneală. Doar
considerând dependența de droguri patimă și punând în loc o concepție de viață sănatoasă
bazată pe relația omului cu Dumnezeu, omul poate fi recuperat. Experiența este marcantă,
dar sunt oameni care cu ajutorul lui Dumnezeu au reușit. Un preot spunea că a ieși din
experiența drogurilor este aproape un martiriu, o luptă pe viață și moarte cu demonii, iar
ieșirea din această patimă este imposibilă de unul singur. Dificultatea omorârii patimii ține
așadar de natura ei spirituală, de lupta cere se dă în inima fiecăruia.
Un exemplu în acest sens este și Nicholas Michael, care de la vârsta de 16 ani a
devenit narcoman și alcoolic. Despr e sine, el relatează: „Viața mea s -a surpat chiar înainte
de a începe. M -am înscris pe calea suferinței spirituale, emoționale și fizice, de care nu m –
am putut desprinde timp de încă 16 ani […] în mod inexplicabil , pe când eram tot mai
asaltat de demonu l beției a început să ma facineze povestea vieții Țarului Nicolae al -II-lea
al Rusiei.[…] La 31 de ani eram extrem de bolnav, atât psihic cât și fizic; la un pas de
moarte. Aveam nevoie de ajutor și, ca din întâmplare, am întâlnit o comunitate de oameni
buni salvați ei înșiși de la alcoolism și narcomanie. Ei mi -au sugerat să caut o soluție

123 Thor.info, Ion Barbu , [online], Mihaela Brut, [ciata la 10.07.2008 ], Disponibil la:
http://thor.info.uaic.ro/~mihaela/barbu/parteaI_6.html
124 Christensen, Damaschin, Ierom., op. cit., p. 88.
125 Crestinortodox.ro, Despre izvoarele credinței creștinei [online], Pr. Truhanov, Mihail, [citat la
07.04.2008], Disponibil la: http://www.crestinortodox.ro/Despre_droguri -53-20200.html

52 spirituală, pentru că, după spusa lor, cauza vieții mele mizerabile și a suferinței nu era alta
decât o gravă criză de ordin spiritual. Am întrerupt băutura și droguri le brusc, într -o zi.
Atunci m -au cuprins negurile spaimei și L -am rugat pe Dumnezeu să -mi deschidă o altă
cale, calea Lui.”126 Ulterior se va converti la ortodoxie sub numele de Nicolae, după Sfântul
țar martir al Rusiei.
Un alt caz apropiat de zilele noastr e face referire la un tânăr american, consumator
înrăit de droguri. „Într -o noapte i s -a arătat un om bătrân și urât și i -a spus: Eu sunt
prietenul tău și vreau să ne dăm întâlnire ca să mă cunoști. Și l -a sfătuit să se urce la
volanul mașinii sale și să c onducă cât poate de repede pe un anumit drum până la o
întorsătură situată în marginea unei râpi adânci. Tânărul a făcut precum i se spusese.
Urcându -se în mașină, a mers pe drumul acela, conducând foarte repede. Dar pierzându -și
curajul, a reușit în ultim a clipă să apese frâna și abia a putut să vireze în dreptul curbei.
Când s -a întors acasă tremura de spaimă. Două nopți mai târziu, bătrânul i s -a arătat din
nou și i -a spus furios și indignat: Sunt foarte dezamăgit că nu ne -am întâlnit. Urcă din nou
la vo lan și să conduci cât poți de repede, dar de data asta să nu mai frânezi. Tânărul s -a
simțit în mod ciudat silit să facă acest lucru. S -a urcat din nou la volanul mașinii, a condus
cât a putut de repede și de data aceasta nu a mai frânat, ci s -a dus cu vit eză maximă drept în
râpă. Mașina era distrusă, dar în mod surprinzător, el a scăpat doar cu niște zgârieturi și
contuzii și cu un șoc puternic. La câteva săptămâni după ce ieșișe din spital, omul urât i s -a
arătat din nou și i -a spus: Sunt supărat pe tine fiindcă nu ți -ai ținut promisiunea. La noapte
însă ne vom întâlni sigur! Pune în siringă o doză dublă de drog. Tânărul s -a simțit iarăși
nevoit să facă ce i s -a spus, și injectându -se a intrat în comă datorită supradozei. Medicii
dădeau speranțe puține, ia r în cazul recuperării urma să rămână într -o stare vegetativă. Nu
mai era nici o șansă de însănătoșire. Cu toate acestea, după două săptămâni, tânărul s -a
trezit pe deplin conștient. A mărturisit celorlalți că i s -a arătat un monah pe nume Efrem
care i -a spus că va trăi dar trebuie să își îndrepteze viața”.127

Sexulitatea și libertatea omului

Înmulțirea sexuată este o consecință a căderii protopărinților noștrii, la fel și
complexul de manifestări asociate ei: rușinea pe care au simțit -o primii oameni fiind goi-
pierzând în fapt frumusețea fecioriei. Condiția umană, așa cum afirmă Vladimir Lossky, a

126 Codrescu, Răzvan, (2002), Occidentali convertiți la ortodoxie , Editura Christiana, București, p. 21 -22.
127 Monahii Marler, John și Wermuth, Andrew, op. cit. , p. 226 -227.

53 cunoscut o mutație în chiar realitatea ei biologică. Dacă prin exercitarea liberei voințe omul
a pierdut asemănarea pe care o avea cu Dumnezeu, s -a asemănat omul dobitoacelor celor
fără de minte, cum spune Psalmistul, iar aspectele de înrudire au vizat și sexualitatea și
moartea.
Existența în noile condiții presupune o permanentă tensiune: pe de o parte pulsiunile
trupului, iar pe de altă parte aspirația la demnit atea de persoană. Sf. Apostol Pavel sintetiza
astfel discordanța dintre legea păcatului și legea lui Dumenzeu: „…văd în mădularele mele
o altă lege, luptându -se împotriva legii minții mele și făcându -mă rob legii păcatului care
este în mădularele mele” .128 La asaltul pornirilor pătimașe, tot Sf. Pavel dă două soluții:
înfrânarea sau transfigurarea acestui instinct prin taina căsătoriei (subiect tratat în
subcapitolul despre căsătorie).
Modul de alcătuire a omului, prin capacitatea sa rațională, dă posibili tatea de a
controla instinctul sexual, la nivelul creierului funcționând un centru de cenzură,
„inhibiția”, care are la dispoziție tot mecanismul bio – psihic necesar, capabil să frâneze sau
să aprobe tot ceea ce obligatoriu trebuie să treacă pe la acest ce ntru de informare 129.
Așadar, viața sexuală a omului, spre deosebire de cea a animalelor redusă doar la instinct,
implică și controlul voinței noastre, deci a libertății noastre. Implicațiile deosebit de
importante ale acestei libertăți sunt vizibile mai al es în contextul în care omul a separat
rostul pentru care Dumnezeu a lăsat acest mod de împreunare: de înmulțire a oamenilor și
plăcerea asociată acestui act. Ca nu cumva firea sălbăticită a omului să se răzvrătească
ucigându -se oamenii între ei, Dumnezeu a lăsat atracția trupească dintre cele două genuri.
Femeii îi spune Dumnezeu: „atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni” 130.
Disocierea plăcerii de rost, dă naștere senzualismului. Plăcerea căutată numai pentru ea
însăși, așa cum atrage atenția Pr Arsenie Boca, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a
actului de satisfacere a ei, până ce ajunge la distrugerea oricărei cenzuri morale.
Unii autori, spre exemplu V .V. Zenkovski, vorbesc despre doua moduri distincte ale
manifestărilor sexualității: pe de o parte, impulsul sexual care cuprinde partea pur
instinctuală a sexului ca și toate mișcările psihice legate de această manifestare corporală,
iar pe de altă parte erosul, freamătul iubirii și căutarea de contopire pur spirituală cu ființa
iubită. N u de puține ori se întâmplă ca aceste două tendințe să se excluda reciproc, să de
manifeste ca antagonice, însă normalitatea presupune învingerea dedublării și restabilirea

128 Rom. 7, 23 -24.
129 Roman, T., Florin, op. cit., p. 118.
130 Fc. 3,16.

54 integrității. Modalitatea concretă de realizare a acestui deziderat este spirituali zarea actului
trupesc în interiorul căsătoriei, realizabilă prin iubirea desăvârșită.
Așadar, prin acest dublu mod de manifestare, sexualitatea se vădește a fi o putere
spiritual -corporală. În sprijinul acestei afirmații este adusă din domeniul psihologie i „legea
dublei exprimări a sentimentelor”: orice mișcare emoțională în noi se exprimă neapărat, în
două feluri: corporal și psihic 131.
„Dacă sexualitatea ar putea rămâne pură, adică pur animalică, întocmai ca celelalte
funcțiuni ale corpului, diavolul nu s -ar preocupa de ea” (Denis de Rougemont) și
„Dragostea trupească nu -i oare și ea o biată contrafacere a dragostei divine?” ( Pr. Nicolae
Steinhardt).
Ținând cont de cele de mai sus, se poate concluziona că sexualitatea este un teren de
luptă iar tința supr emă este libertatea omului. Răspunderea omului se instalează întrucât
acesta are capacitatea de a orândui organizat viața lui.
În ceea ce -i privește pe tineri, nu trebuie sa fi neapărat adept al lui Freud pentru a
observa faptul că sexualitatea se manifest ă cu o intensitate mai mare în tinerețe. Însă atât în
tinerețe cât și la vârsta adultă, sexualitatea nu poate fi privită separat de alte două aspecte
ale vieții umane: căsătoria și copii. Privirea separată a acestor trei fenomene, segmentarea
lor, produce dezechilibre majore atât în personalitatea unui individ, cât și în relația lui cu
Dumnezeu. Analizând din nou vremurile prezente, nu se poate trece cu vederea peste
particularitățile determinate de ceea ce într -un capitol precedent a fost amintit ca „revol uția
culturală”. Modificările de concepție pot fi simplu sesizate printr -o referire statistică: în anii
1950, numai 1% dintre femeile britanice coabitaseră cu viitorii lor soți înaintea căsătoriei,
în timp ce în 1980, 21% făcuseră acest lucru. Emanciparea sexuală a fost promovată prin
televiziune, muzică. Stimularea dorințelor sexuale a devenit în curând o industrie
profitabilă, iar eticheta „sexy” garanția unui lucru „cool”. În lipsa unei ancorări în Hristos,
tânărului i -a fost ușor să facă din propriile d orințe legea vieții.
Cel mai ades, tinerii, unii tragic, chiar pe baza instrucției din familie iar alții rod al
educației „de la colțul străzii”, consideră sexualitatea, așa cum sublinia Pr. Filothei Faros,
în baza unei concepții masculin sexualizante, po trivit căreia corpul uman trebuie să se
relaxeze de tensiunile sexuale acumulate, acest lucru putându -se petrece fără nici o
implicație sentimentală. La polul opus, Pr. Arsenie Boca afirma că una dintre legile

131 tainacăsătoriei.wordpress, Convorbiri cu tinerii despre sexualitate ,[online], V .V . Zenkovski, [citat la
14.04 .2008] Disponibil la: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/02/25/iubirea -este-singura -in-stare -sa-
dea-sensul -adevarat -al-vietii/

55 importante în viața unui tânăr este să -și păst reze hormonii. Nevoia de a face sex e
percepută asemeni oricărei nevoi de bază, ea nefiind supusă niciunei opreliști. Introducerea
orelor de educație sexuală în școli nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile, tinerii fiind
învățați cum să se ferească de o sarcină nedorită nu cum să se apropie în iubire curată de
celălalt.
Mai mult decât atât, tendințele actuale socotesc viața sexuală dezordonată a tinerilor
ca o libertate, o eliberare de sub tirania constrângătoare a oricăror precepte morale,
religioase.
Sub acest aspect, al presupusei libertăți oferite de sexualitate (ea fiind, așa cum am
subliniat, rod al căderii), unii sunt înclinați să socotească acest comportament drept o
manifestare spirituală, o căutare a omului de a se împlini.
Situația este mai d egrabă tragică, și bine sintetiza Pr. Filothei Faros: „așa de mult
sex, cu așa de puțin sens și cu atât de puțină plăcere”. Un lucru care efectiv te subjugă, care
te înlănțuie și care se cere în mod constant repetat cu o putere care te paralizează este cla r
că nu te poate elibera. Sau poate că te eliberează chiar de propria libertate, transformându –
te într -un sclav asemeni celor din mitul peșterii lui Platon.
Consecințele acestul tip de sexualitate sunt negative mai ales la nivelul relațiilor
personale: cel ălalt devine un simplu obiect capabil să producă plăcere, întâlnirea reală
dintre doi oameni este anihilată de această manifestare a egoismului acerb. Fără dragoste
autentică binecuvântată de Dumnezeu, unirea celor doi se reduce la o dragoste trupească
autonomizată în care singura modalitate de a -ți păstra interioritatea este de a nu te lega
sufletește de celălalt. În dragostea adevărată pierzi egoismul, te sacrifici pentru celălalt,
însă dacă nu este dragoste, singura modalitate de a nu deveni vulnerabil î n fața celuilalt e să
te implici sufletește cât mai puțin, dacă ar fi posibil chiar deloc. Dacă dragostea este, așa
cum spunea Olivier Clement, „harul de a înțelege că celălalt există”, sexualitatea
autonomizată devine o crimă la adresa semenilor. Patericu l chiar prezină iadul ca
imposibilitatea de a -l vedea pe celălalt.
Sexualitatea ține de intimitatea omului, ori tocmai în această zonă fină, care implică
și sufletul lui, absența libertății dezintegrează omul. „Cu cât oamenii se dezbracă trupește
mai ușor, cu atât ajung să -și dezgolească sufletul mai greu […] de cele mai multe ori se
folosesc de dezbrăcarea trupului ca modalitatea cea mai eficientă prin care pot să se
eschiveze de la o dezgolire reală a sufletului” 132.
Înlănțuirea omului la nivelul instinc telor închide perspectiva descoperirii adevăratei

132 Faros, Filothei, pr., (2007), Manual de iubire, firea dragostei , Editura Egumenița, Galați, p.118.

56 lui profunzimi. Ceea ce aparent ar trebui să te împlinească, să te desăvârșească ajunge în
fond să te secătuiască, să te apropie de moarte, fiecare gest se transformă în „ într -un sărut
mai aproape de moart e”-Pr. Savatie Baștovoi.
Înlănțuit de patimă, tânărul ajunge să nu se mai cunoască pe sine, pe ceilalți si nici
pe Dumnezeu. Sunt afectate relațiile cu toate sferele de activitate ale existenței umane, prin
sensul denaturat pe care îl dobândește o relație ruptă de cadrul și de rostul ei. Cineva
spunea: „ E vreme petru toate, dar fiecare la vramea lor!”.
Ce aduce în plan spiritual desfrâul? Neliniște, lipsă de sens și în definitiv moartea.
Așa cum sublinia Pr. Ilie Moldovan, „desfrâul este un paleativ înșel ător. Prea puțin importă
că un timp oarecare viața aceasta, anii aceștia, se află printre flori, fapt e că se târăște în
țărână și în cele din urmă, mai târziu sau mai devreme, mănâncă pulberea pământului.”133

Filosofiile orientale

Vremea când a te declara religios în afara unui sistem acceptat oficial era sancționat
chiar cu moartea e destul de departe de perioada actuală, mai mult decât atât, în prezent a
avea o religie cât mai neobițnuită, mai exotică este ceva în vogă. Marile staruri ale tinerilor
fac p ublică apartenența religioasă la diverse orientări creștine sau nu, iar impactul asupra
celor dornici să urmeze modelelor adorate este incredibil.
Cu toate acestea, religia nu este neapărat pentru toată lumea un lucru cu care doar sa
bravezi, să impresione zi, ci pentru mulți rămâne încă o framântare adâncă. De undeva din
străfundurile lui, omul simte că nu e totuna să crezi în orice, ba mai mult decât atât crede că
ceea ce crezi ar trebui să iți ghideze viața pe un anumit traiect. Încă, atunci când omul se
gândește la sensul existenței, își ridică ochii spre Dumnezeu. Întrbările fundamentale care
apar acum pentru tineri sunt: Există Dumnezeu? Care este adevăratul Dumnezeu
Dumnezeu? Care este adevărata religie? Toate religiile, toate „căile” duc la Același
Dumnezeu Adevărat, sau există numai o singură religie, o singură cale ce conduce la
adevăr, la Dumnezeu?
Bineînțeles că sunt și oameni care consideră că poți să îți declari preferința pentru o
anumită religie, dar acest lucru să nu te influențeze mai deloc, modul de a -ți trăi viața
rămânând ca și cum acea religie nu ar fi existat, însă nu la acest segment ne referim acum.
Situația țărilor din fostul bloc comunist este cumva particulară, întrucât așa cum s -a

133 Moldovan, Ilie, pr., prof., (2005) , Adolescența, preludiu la poemul iubirii curate, Editura Reîntregirea,
Alba Iulia, p. 12 -13.

57 mai subliniat, nivelul ridicat de materialism promov at de totalitarism determină după
căderea sistemului o reorientare înspre spiritual, – deși ateismul post umanist experimentat
de societățile apusene a condus cam la același rezultat . În apus, omului îi este oferită
posibilitatea libertății, dar interesul pentru sufletul lui, pentru mântuire îi este furat, pe când
în estul Europei, interesul pentru mântuire i -a fost suprimat.
Pericolul, așa cum a mai fost subliniat, este de a nu discerne corect duhurile, mai
ales după intensa activitate de abolire a rațiun ii și cultivare cu obstentație a sentimentelor.
Se face referire la rațiunea cea adevărată. Astfel, analiza orientării raționaliste sau realiste
(dar de fapt mai mult sau mai puțin ateistă) ar trebui să țină cont de afirmația Sf. Antonie
cel Mare ,,Oameni i se socotesc rationali însă pe nedrept, căci nu sunt rationali. Unii au
învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar raționali sunt numai aceia care au sufletul
rational”. Și în prezent, argumentările diverselor teorii se fundamentează pe sofisme, iar
mulți sunt seduși de argumente și nu de adevăr.
Cultul acesta al subiectivismului exacerbat, și al sentimentalismului are la bază tot o
fundamentare prin raționamente, dar este vorba de raționamente greșite, a căror temelie
sunt patimile și poftele. A rgumentarea sentimentalismelor prin raționamente este cu atât
mai periculoasă întrucât omul tinde să creadă ceea ce -i place, ceea ce poftește. Acest lucru
se poate sublinia prin exemplul îndrăgostiților (ca formă de împătimire), care nu vor să
vadă realita tea: că celălalt are defecte.
Cea mai mare minciună e cea împletită cu adevăr, pentru că este cel mai greu de
descoperit, de demonstrat. Dacă spui că e o minciună, ajungi să negi adevărul, iar dacă
accepți, accepți și minciuna.
Ofensiva majoră înregistra tă la un nivel destul de extins, vine din parte filosofiilor și
a religiilor orientale. Contactul civilizațiilor apusene cu misterele religiilor orientale
exercită pentru omul european un efect extraordinar. Noutatea absolută a practicilor,
diferențele maj ore de paradigmă asupra modului de înțelegere a lumii ( să luăm ca exemplu
doar medicina: dacă sistemul apusean are la bază o concepție de natură anatomo –
fiziologică, sistemul oriental explică lucrurile mai degrabă la nivelul energiilor, circuitelor
elect ro-magnetice) prezintă o atracție irezistibilă pentru curiozitatea europeanului.
Problema care se ridică este de ce un număr atât de mare de tineri aleg să
experimenteze aceste religii? Cu siguranță că ei văd în aceste religii un câștig, întrucât este
destul de greu de imaginat că cineva ar alege să renunțe la ceea ce are, deși știe că e mai
bine, pentru ceva mai slab.
Pe de o parte este și noutatea filosofiilor orientale, iar civilizația vitezei, care

58 apreciază ceva în măsura în care este original, aduce c eva nou, acordă importanță și acestui
aspect.
Dar să fie doar atât? Explicația trebuie să fie ceva mai consistentă, și un posibil
răspuns l -ar putea constitui setarea psihică pe care sunt „programați” acești tineri: să trăiești
totul la nivel de senzație, dominat la modul absolut de sentimente, fără controlul rațiunii.
Genul acesta de percepție se încadrează perfect în filosofia nihilistă, care neaga existența
unui adevăr obiectiv supunând totul relativismului și subiectivității. Cu toate aceste
explicația ar putea fi completată de faptul că tradițiile religioase proprii ale acestor tineri
sunt insuficient de bine cunoscute și trăite (sau neadevărate: schismatice, eretice etc).
Punerea sub semnul întrebării a fundamentelor credinței este o caracteristică a
tinereții, chiar apariția unor îndoieli putând fi considerată benefică pentru ca tânărul să
ajungă la „maturitaea credinței”. Maica Magdalena în cartea sa „Sfaturi pentru o educație
ortodoxă a copiilor de azi” afirma: „Reevaluarea poate fi o etapă binefăcă toare, chiar dacă
implică o îndepărtare vremelnică de Biserică” 134. Se cere însă multă înțelepciune, că nu
cumva depărtarea să dea prilej „lupului celui înțelegător” (care chipurile îți înțelege
căutarea și te primește de fapt în brațele lui).
Pentru parcu rsul ulterior în Biserică, este foarte important ca tinerii să intre în viața
de adult ca niște oameni liberi, iubindu -L pe Hristos. Reducerea spiritualității la un
ritualism asociat superstițiilor, fără înțelegerea semnificațiilor, determină reorientarea
înspre lucruri mai interesante, sau prezentate ca fiind mai interesante, de genul religiilor
orientale.
Interesant de observat este faptul că relativ puțini tineri iau contact efectiv cu
religiile orientale în formă autentică, majoritatea cunoscând doar f ormele mai mult sau mai
puțin denaturate ale acestor filosofii. Nu puțini dintre acești așa ziși îndrumători spirituali s –
au dovedit a fi șarlatani, certați cu legea și cu bunele moravuri. Spre exemplu, guru
Rajneesh, făcea următoarele afirmații: „ Pentru mine banii, pentru toți dragostea!” sau: „ În
vremea Sa, Hristos a avut cel mai frumos asin din Galileea; eu am Rolls -Royce -urile
mele!”
Asocierea imediată pe care europenii, și cu atât mai mult tinerii o fac față de
religiile orientale, vizează cultivarea capacităților paranormale: levitație, concentrare
maximă, citirea aurei, citirea gândurilor, privirea în trecut și în viitor, autocontrolul etc. Nu

134 Magdalena, Maica, (2006), Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi , Editura Deisis, Sibiu,
p. 113.

59 puțini sunt tinerii care, în căutarea senzaționalului, sau a ceva viu care să se disocieze de
sterpiciunea religiilor proprii, consideră accesul la aceste experiențe singurul adevăr valabil
pentru ei, și mai mult decât atât, dobândirea de rezultate imediate și vizibile criteriul
validării.
Ar fi interesant de trecut în agendă succint capetele mari ale doctrinel or orientale,
întrucât atracția față de ele s -ar putea datora și lor. Hinduismul, buddhismul etc,
promovează ideea identificării omului cu divinitatea: eu sunt dumnezeu. Mântuirea
(conștientizarea identității dintre atman și brahman ) în acest context, s urvine prin
conștientizarea acestui fapt și detașarea de lumea exterioară, de suferința produsă de
aceasta (care și ea este o iluzie – maya ). Întrucât fiecare om este dumnezeu, starea de
mântuire: nirvana , vizează stingerea, extincția și mai mult decât atât se promovează ideea
automântuirii. Propriul fiecărui om este nesemnificativ, contează doar atingerea acestei
stări. Sunt foarte puțini oameni care pot ajunge la acest nivel. Faptele pe care fiecare om le
face au consecințe eterne – legea karmei, iar carac terul limitat al faptelor bune duce la
concluzia că programul soteriologic nu poate fi împlinit într -o singură viață. De aceea,
orientalul consideră că se trece prin cicluri succesive de reîncarnări. Pentru obținerea
detașării de lume, orientalul utilizeaz ă tehnici spirituale ascetice, care sunt scopuri în sine
135 .
Elementele distincte față de creștinism sunt destul de vizibile: automântuirea,
identificarea cu divinitatea, socotirea tehnicilor ascetice scopuri în sine, ideea reîncarnărilor
etc. Din perspec tiva acestor elemente, aceste idei se potrivesc foarte bine cu idealurile
societății moderne, cu egoismul și mândria omului care se vrea a se substitui lui
Dumnezeu. Mai mult decât atât, ideea ciclurilor succesive de reîncarnări este irezistibilă
pentru ce l care nu vrea sa își asume responsabilitatea propriilor acte, să prelungescă clipele
de fericire de aici de pe pământ. În creștinism, omul luptă pentru a distruge răul din el și nu
ca să se autodistrugă, așa cum se întâmplă în religiile orientale.
Este im portant de subliniat, că sunt preluate și deformat anumite concepții orientale,
apuseanul modelându -le după propriile interese. Dincolo însă de aceste deformări, unul
dintre aspectele principale care generează interes față de hinduism, în particular, este
pragmatismul său. Spre deosebire de creștinism unde e nevoie de credință, în hinduism
oferta care ți se propune este aceasta: orice filosofie este acceptată doar pe baza experienței,
ori dacă ucenicul, încercând o anumită practică experieză ceva, înseamnă că respectiva

135 Oancea, Dorin, pr. prof. dr., (2008), din cursurl de Istoria și Filosofia Religiilor.

60 practică este corectă. Un astfel de raționament pare extrem de interesant pentru un tânăr
dornic de experiențe cât mai inedite, de experimentări. Și ceea ce urmează este faptul că
tânărul care pune în practică această tehnică și constată un a numit rezultat dobândește o
convingere pozitivă puternică în legătură cu respectiva practică 136. Observăm din nou aici
o manipulare a adevărului, întrucât concluzia firească ar fi fost doar aceea că respectiva
practică funcționează într -adevăr, și nicidecu m că întregul sistem de idei este corect.
Tradiția filocalică vorbește în nenumărate rânduri despre înșelare, despre ispite ale
nevoitorilor, consacrându -se chiar un termen: prelest . Fundamentele unei experiențe
spirituale autentice în tradiția răsăriteană sunt smerenia, socotirea păcatelor proprii. Foarte
important de subliniat este faptul că nu se contestă existența în sine a acestor experiențe, ci
faptul că ele ar proveni de la Dumnezeu. Explicațiile pe care Părinții le dau acestor
experiențe le încadrea ză fie în domeniul experiențelor psihice, fie în cel al înșelării
diavolești.
Un alt aspect sensibil al problemei ține de preluarea tehnicilor orientale în spațiul
creștin. Tot mai des sunt vehiculate ideile de: zen creștin, yoga creștină etc. Unele
persoa ne, consideră aceste tehnici în sine ca fiind absolut neutre, ele putând fii ușor
adaptate în mediul spiritual propriu, ba chiar consideră indicat un astfel de transfer întrucât,
susțin că orientalii s -ar fi ocupat mai in profunzime de experierea lor, iar pentru un creștin
acest lucru ar aduce doar beneficii (ca de exemplu sporirea capacității de concentrare la
rugăciune). Dar dacă, așa cum s -a precizat, tehnicile ascetice orientale sunt scopuri în sine
pentru practicanții acelei religii, ei ajungând prin e le la iluminare , care este procedeul prin
care ele ar putea fi preluate fără încărcătura spirituală respectivă. Chiar practicanții yoga
spun despre aceasta că are un scop spiritual. Prin intermediul meditațiilor, al anumitor
poziții fizice, se obține în fo nd o stare de bine, de automulțumire, de mângâiere sufletească ,
și nu năzuința către Dumnezeu . Se obține de fapt împiedicarea rațiunii și a gândirii de tip
discursiv, de aici provenind starea de calm. Spre deosebire de aceste stări, tradiția
contemplativă a Ortodoxiei, așa cum sublinia Pr. Serafim Rose, se bazează pe:”o credință
arzătoare, convingeri adevărate și mari nevoințe ascetice”. Episcopul Ignatie Briancianinov
nota: „…setea cu care creștinii de astăzi caută să vadă minuni, sau chiar să le facă
ei…vădește înșelare de sine, care se naște din mândrie deșartă și iubire de sine, care li se
sălășluiește în suflet și pune stăpânire pe el.”137

136 Rose, Serafim, pr., (2007) , Ortodoxia și religia viitorului , Editura Sophia, București, p. 49.
137 Rose, Serafim, pr., op. cit., p.164.

61 Mai este un aspect de subliniat, referitor la unii creștini care ar păstra din creștinism
dacă s -ar putea doar e xperiențele, trăirile mistice fără cruce, suferință, curățirea de patimi.
Astfel de trăiri, în concepția Sf. Părinți, aveau întotdeauna ca suport curățirea de patimi și
starea de nepătimire.
Persoane care s -au convertit de la religiile orientale la ortodo xie vorbesc despre
diferențele esențiale dintre cele două religii. (a se vedea și anexa nr.1).
Se poate concluziona: religiile orientale depășesc într -adevăr realitatea strict
materială (atunci când nu vorbim despre experiențe care aduc modificări la nivel strict
psihic deși și această ipostază este greu de imaginat la nivel absolut pur psihic), dar ele nu
pot aduce mântuirea. Pentru cei care consideră că adevărul se află și acolo se potrivește
analogia: eu știu că un prieten a venit sa mă viziteze și că ac um este la mine, dar eu mă duc
oricum să -l caut prin oraș.
Cunoașterea noastră trebuie să vină din trăire ( și până dobândim trăirea din
ascultarea de cei care o au), să trăim în Adevăr, și nu doar din cunoștințe pur teoretice,
domeniu în care diavolul es te mai iscusit decât noi.
La Pr. Paisie Aghioritul a venit o dată un tânăr care cunoscuse anterior nemijlocit
experiențele de tip yogin, și l -a întrebat pe Bătrân cum să se roage. Părintele i -a spus să se
așeză în fața icoanei și să -i vorbeasă lui Dumnezeu direct, ca unui prieten despre necazurile
sale. Simplitatea și firescul, respectarea etapelor, aduce de multe ori adevăratul folos
duhovnicesc.
Faptul că unii tineri aleargă până în India pentru a întâlni povățuitori spirituali, dă
sema de un adânc gol s piritual. Acest elan ar trebui însă canalizat înspre Adevăr. Îndoindu –
se de propriile tradiții religioase, iau contact cu diferite curente asiatice, iar atunci când își
dau seama de rătăcirea spirituală în care s -au aflat, mulți dobândesc serioase probleme
psihice.
În cartea sa „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie”, Dyonisios Farasiotis
vorbește despre viața de frământări între filosofiile orientale și Ortodoxie. Profund
impresionat de pretinsa înțelepciune și de experiențele extra -corporale întâl nite în aceste
curente, nu se putea decide pentru care să opteze: hinduism sau creștinism? Apropiat al
Părintelui Paisie Aghioritul, care în nenumărate rânduri îi dovedise înălțimea
duhovnicească la care se afla, se îndoia totuși că hinduismul nu ar fi și el o „cale”. Astfel s –
a hotărât să dea șanse egale ambelor „căi”, și pentru a cunoște Orientul în mod autentic, a
întreprins chiar un „pelerinaj”, locuind în diferite ashramuri din India. După cum singur
povestește, s -a întors din India îndrăcit, după ce a cceptase să aducă închinare idolilor

62 hinduși. Întors acasă, chinuit cumplit de gânduri și amintindu -și de dragostea Pr. Paisie, a
mers din nou la Athos. Părinții care altădată îl întâmpinau cu multă dragoste l -au primit
rece acum, iar unul dintre ei chiar i-a spus că este plin de demoni.
Vindecarea s -a produs mulțumită rugăciunilor Pr. Paisie, aici pentru a -i preveni și pe
alții de pericol, a decis să facă publică experianța sa.

Nihilismul distrugerii

Violența

Pe fondul creat de curentul nihilist, se co nstată o amplificare a violenței, iar întrucât
promotorii de frunte ai nihilismului sunt tinerii, violența devine una dintre preocupările lor
contidiene. În acest context, așa cum sublinia Virgil Gheorghe, „violența devine espresia
sau experianța fundament ală a unei culturi care luptă împotriva tuturor valorilor
tradiționale,… a ierarhiilor și, în ultimă instanță, împotriva lui Dumnezeu” 138.
Un fenomen care descinde direct din vitalism este creșterea ponderii criminalității juvenile.
Un studiu privind star ea criminalității în România în perioada 1990 -2000, relevă faptul că
persoanele aflate în segmentul de vârstă 18 -34 de ani, au comis peste 50% din totalul
crimelor 139.
Dacă anterior cauzele vizau patimi umane: avariția, pofta trupească, gelozia etc,
crime le care se petrec acum sunt de -a dreptul absurde, iar motivațiile atunci când nu
lipsesc, fac referire la plictis, impuls, originalitate, orgoliu. Crima descrisă de Dostoievski
în „Crimă și pedeapsă” face referire la aceleași motivații de neînțeles pentru omul obișnuit.
Ceea ce va încerca Raskolnikov este „depășirea zidului moralei comune, experiența
supraomului”140 nihilist. Piotr Petrovici chiar afirmă: „aici e un caz modern, care poartă
pecetea timpurilor noastre, când omenirea și -a ales ca scop în viață c ăutarea confortului iar
mintea omului e întunecată de fraze ca: <<sângele împrospătează>> …ucigașul este o
victimă a cărților, a teoriilor care circulă; el arată o mare îndrăzneală la acest prim pas, dar
un anume soi de îndrăzneală: aceea a omului care s e aruncă din vârf de munte sau din turla
unei biserici….a ucis și totuși se socotește un om cinstit, disprețuiește oamenii, rătăcește ca

138 Gheorghe, Virgiliu, (2005), Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura Evanghelismos,București,
p. 326.
139 V oinea, Maria și Banciu, Dan, (2005), Victimele criminalității violente din România, în Revista de
Asistență Socială, Nr. 1 -2, p. 29.
140 Dostoievski, F.,M., op. cit., Recenzie.

63 un înger neprihănit” 141.
Foarte interesant de observat ar fi cauzele care stau la această creștere a
fenomenului viol ent. Specialiști identifică următorii factori principali ai violenței tinerilor:
presiunea grupului, nevoia de atenție și respect, stima de sine scăzută, abuzul sau neglijarea
la vârstă mică, asistarea la scene de violență acasă, în comunitate sau în media , accesul ușor
la arme142. Elementele prezentate în capitolele anterioare realizează o analiză mai detaliată
a etiologiei: filmele, muzica, sexualitatea dezordonată, consumul de droguri, toate sunt
impregnate de violență și constituie la rândul lor sursă pen tru alte acte de violență. Ar mai
putea fi adăugat un studiu 143 efectuat pe un eșantion de 4000 de subiecți, care arată faptul
că tinerii profund atașați de părinții lor, erau foarte puțin înclinați să comită acte
delincvente, de asemenea și refuzul consumu lui de alcool era un factor important al
comportamentului nondelincvent.
O formă de violență care nici măcar nu este recunoscută ca atare, este violența în
interiorul cuplurilor consensuale de tineri. Fata supusă cel mai des la astfel de violențe este
considerată vinovată, întrucât a încălcat regulile nescrise ale socității. Situația este
paradoxală, întrcât deși uniunile consensuale s -au înmulțit, nici măcar cei care sunt în
această ipostază, nu o consideră în totalitate normală. Sexualitatea premaritală are ca și
consecință, chiar se bazează de fapt pe o lipsă de considerare adecvată, de respect a
celuilalt. Nu degeaba vorba: „Cine te iubește te așteaptă!”. O astfel de relație lipsită de
respect și de jertfelnici, degenerează ușor în violență.
Ponderea ma re a muzicii rock în categoria genurilor preferate de tineri, dă seama de
o răzvrătire așa cum s -a precizat anterior, stilul acesta fiind încărcat de mesaje violente,
instrumentele folosite producând și ele sunete violente.
Legat de prezența violenței la TV , peste 1000 de studii certifică acest fapt. Una
dintre consecințele deosebit de importante ale violenței propagate prin TV pentru viața unui
tânăr creștin este desensibilizarea față de violența aplicată celorlalți. Rod al unui anumit
gen de filme, neca zurile pe care le au de înfruntat unii oameni sunt în concepția lor , exact
lucrul pe care îl meritau. Mai mult decât atât, lumea într -o astfel de viziune nu mai poartă
amprenta proniatoare a lui Dumnezeu, ci este un spațiu extrem de nesigur, unde celălal t din

141 Idem, p. 434 -435.
142 Un studiu realizat în SUA, denotă faptul că 1 din 12 elevi de liceu sunt amenințaț i sau răniți cu o armă în
fiecare an.
143 Hirsche, Travis, (1969), Causes of deliquency , Berkely University of California Press, apud, Rădulescu,
Sorin M.,( 2005), Homo oeconomicus și homo sociologicus, Editura Lumina Lex, București, p. 339.

64 start îți este posibil dușman.
Un interes aparte îl are violența de pe stadioane, unde mai ales în ultima vreme s -au
luat măsuri tot mai aspre menite a preveni consecințele grave care au loc la ciocnirea celor
două galerii. Destule meciuri s -au desf ășurat fără galerie. Montajul camerelor video a atras
după sine violentarea personalului desemnat să supravegheze aparatura. Reclamele făcute
meciurilor sunt sponsorizate de firme producătoare de alcool, care la rândul lor își
promovează produsele prin fo tbal. Ponderea ridicată a violenței pe terenul de fotbal, a
determinat în Marea Britanie realizarea a numeroase studii, iar dintre concluziile prezentate
interesante sunt cel puțin două: pe de o parte, în explicarea comportamentului violent la
meciuri un r ol important l -ar reprezenta nevoia de afiliere și apartenență la un grup a
persoanei, astfel că în continuarea meciului care se desfășoară pe teren, are loc un alt meci,
între galerii; iar pe de altă parte, comportamentul din galerie dă seama de o nevoie
personală de recunoaștere, astfel că a fi „huligan”, înseamnă a avea acces la puterea,
recunoașterea valorii, pe care nu le poți avea prin educație. Acest statut devine un fel de
„carieră paralel”144
Intensificarea propagandei erotice a atras după sine creș terea numărului de violuri,
îngrijorător fiind faptul că acest gen de infracțiuni, alături de tâlhării, sunt săvârșite mai
ales de copii cu vârste între 12 -16 ani.
Violența pare a fi într -adevăr o problemă, în consiliere existând chiar terapii care
vizează controlul agresivității. Că exuberanța caracterizează tinerețea, este un lucru
adevărat, dar atunci când îmbracă caracter delincvent devine atât o problemă socială cât și
o problemă de ordin spiritual. Accentuarea iuțimii în tinerețe este contrabalansul
intensificării poftelor, și aceasta este orientarea corectă a acestei puteri care răbufnește la
tinerețe. Lupta împotriva patimilor, a superficialității și a tot ceea ce nu aduce împlinire, ci
din contră, chiar sărăcește: păcatul. Așa cum sublinia Pr. Kili fis145, ținta tânărului corect
orientat nu este de a deveni „revoluționar de carieră”, pentru că lupta împotriva păcatului
este o luptă demnă.
Caracterul spiritual al violenței stă tocmai în motivațiile acestui fenomen, motivații care în
fond denotă absența lui Dumnzeu din viața acestor tineri. Vigoarea extraordinară de care
dispun, a fost sădită de Dumnezeu pentru a putea lupta cu patimile care au un caracter mai
accentuat la această vârstă, însă deturnată de la ținta finală, ea ajunge să se manifeste

144 Ziua.ro, Explicația violenței , [online], George Damian, [citat la 16.06.08], Disponibil la:
http://www.ziua.ro/display.php?id=238058&data=2008 -05-31
145 Kilifis, Timotei, pr., op. cit., p.154.

65 împot riva semenilor, și uneori chiar împotriva lor înșiși.

Sinuciderea

Sinuciderea este pasul final și ireversibil al rătăcirii spirituale pentru un tânăr.
Proporțiile acestui fenomen ies în evidență mai ales în contextul în care tinerețea ar trebui
să fie v iață la superlativ, avânt, dor nemărginit de a trăi.
Angajarea cu toate resursele în căutarea unui sens al vieții și neaflarea sensului
transcendent personal (care este Iisus Hristos), are ca și consecință aproape automată
sinuciderea.
Se pune întrebarea î n ce măsură sinuciderea este o problemă spirituală, în orice situație
sinuciderea este o problemă spirituală?
Actul sinuciderii înseamnă întreruperea voită a vieții, însă problema care se pune
este: vrea sinucigașul să întrerupă viața în sine, sau vrea mai degrabă să întrerupă absurdul
unei vieți căreia nu -i vede sensul, al unei suferințe în fond? Câți dintre oameni ar putea
afirma că vor cu orice preț să dispară definitiv, să nu mai rămână nici măcar amintirea
despre ei? Cu siguranță că destul de puțini. M ajoritatea, încearcă în fond evadarea din
Matrix 146, nădăjduind de fapt la o viață altfel decât ceea ce au încercat deja aici. Obiectivul
este de a schimba viața, și nu de a -i pune capăt. Stisticile relevă faptul că în 8 din 10
cazuri, persoana care intenț ionează să se sinucidă dă de înțeles celor din jur despre acest
lucru 147. Ori dacă am fi tentați să credem că sinucigașul dorește anihilarea totală,
semnalele date celor din jur ar părea cu totul lipsite de sens.
Sinucigașul nu poate conștientza care este s emnificația lucrurilor acestei lumi, ele
nu fac decât să -i sporească suferința, să -l afunde în confuzie. Semnificațiile adevărate ale
lucrurilor îi scapă mereu, totul e atât de confuz și de absurd. Nu întâmplător mulți tineri
care s -au hrănit din scrierile filosofiilor adsurdului s -au sinucis. Cei care au pregetat puțin
în a lua această decizie s -au zbătut în dureri cumplite, în dileme fără răspuns, iar în final au
văzut sinuciderea ca singura scăpare de teroarea nedumeririlor. Suferința pe care le -o
provoa că lumea nu are nici un sens, de aceea ei nu resping suferința decât în plan secund,
resping de fapt lipsa de sens a suferinței.

146 Ideea de matrix este preluată după filmul cu același nume și definește: o lume programată, plină de vise
și iluzii, în care oamenii sunt creați doar pentru a susține sistemul.
147 www.paradigma.ro [online] Sinuciderea la adolescenți [citat la 10.09.2008] Disponibil la:
http://www.paradi gma.ro/sinuciderea -la-adolescenti.

66 Faptul că în lumea actuală tot mai mulți tineri se sinucid denotă o criză de sens. Ce
îi face pe tineri să caute atât de acerb sensul? Poate tocmai minciuna generalizată din jurul
lor, provocarea nelimitată a necesităților, și „hrana” inconsistentă care le este oferită pentru
a satisface aceste necesități. Interesant de observat este faptul că sinuciderea este în general
ultima al ternativă, după ce s -a trecut prin promiscuitate morală, desfrâu, droguri etc. Un
sentiment pe care îl trăiesc tinerii este alienarea față de lume. Ei se simt ca și cum nu ar
face parte din lumea aceasta, nu -și găsesc rolul care să -i facă să se simtă utili și împliniți.
Actul suicidal în cazul tinerilor se petrece de cele mai multe ori pe fondul unei stări
de dezechilibru psihic de moment, iraționalitate, neexcluzând însă nici atacurile demonilor.
Una din capcanele întinse de vrăjmaș este socotirea sinucid erii ca act de libertate. Dintre
tinerii sclavi ai diferitelor filosofii, unii, negând la modul absolut orice urmă a lui
Dumnezeu din viața lor, au au ajuns să considere viața ca un lucru aflat la absoluta lor
discreție, putând oricând să o suprime. David Hume, în lucrarea „Essay on suicide”, spre
exemplu, considera că sinuciderea nu este un păcat, ci o formă de afirmare a libertății
umane.
Concluzia directă a negării lui Dumnezeu este permisiunea de a acționa oricum:
Dacă, Dumnezeu nu există, totul e permi s! Sau în termenii filosofiei lui Nietzsche,
Dumnezeu a murit, la fel și orice valoare. Ignorarea lui Dumnezeu în acest caz deschide în
concepția sinucigașilor perspectiva după moarte a nimicului, a neființei, lucru care însă nu
poate fi acceptat cu bucuri e. Nimicirea sinelui, anihilarea totală nu poate fi în nici un caz
mântuitoare. Iar sinuciderea de dragul sinuciderii ține de domeniul patologicului.
Creștinismul propune și el o formă de luptă împotriva sinelui, altfel cum ar putea fi
interpretate cuvint ele: „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să -și ia
crucea și să -Mi urmeze Mie!” 148. Însă este o lupte, în măsura în care firea cea adevărată a
omului este aceea de fiu al lui Dumnezeu și nu de fiu al păcatului. Sfântul Ioan Gură de Aur
spune că a te lepăda de cineva înseamnă să nu -l ajuți, să nu suferi dacă -l vezi biciuit,
chinuit, lep ădat. Acesta este îndemnul Lui Hristos pentru noi. La ce se referă? La eul nostru
separat de Dumnezeu, împătimit de lucrurile lumii acesteia, la voia proprie. Spune un
Sfânt: „V oia mea este iadul!”
Libertatea maximă pe care omul o poate dobândi, stă tocmai în lepădarea de sine, în
ascultare de Dumnezeu. În măsura în care omul este capabil să taie ceea ce a devenit a doua
sa natură: păcatul, în măsura în care este angajat să lupte împotriva lui însuși, se vădește a

148 Mt. 16, 24.

67 fi liber cu adevărat.
Un alt motiv pentru c are aleg tinerii să se sinucidă este deznădejdea. Neîncrederea
în ceilalți sau în posibilitatea iertării de către Dumenzeu, le închide orice perspective.
Exemplul ucenicului Iuda este relevant. Deznădejdea dă seama de sentimentul de
înfrângere totală în fa ța vieții, de neîmplinirea a scopului pentru care a fost creat omul: să
stăpânească peste toate. Deznădejdea în acest caz își are cauza în faptul că își pune
nădejdea în lucruri care nu -l pot împlini pentru că este stăpânit de patimi.
O soluție destul de inedită este propusă de Pr. Savatie Baștovoi, el vorbind despre
puterea duhovnicească a deznădejdii: „deznădejdea este cea mai mare putere în stare să ne
răscolească sufletul, în stare să ne scoată la iveală până și cela mai ascunse subțirimi ale
sufletulu i”, deși acestă soluție transcrie în limbaj modern pe: „cred Doamne, ajută
necredinței mele!”.
Sinuciderea, în ciuda unor anumite opinii, nu poate fi socotită act de curaj, întrucât,
orice formă ar lua, rămâne o abandonare a luptei. Sinucigașul nesocoteșt e darul vieții pe
care l -a primit de la Dumnezeu, și mai mult decât atât încearcă să se substiuie Acestuia,
singurul care poate da viața. Ajunge să se socoată pe sine dumnezeu asemeni lui Kirilov din
romanul „Demonii”. Adevărata biruință asupra morții cons tă în aflarea Adevărului.
Pe baza celor enunțate mai sus, se poate concluziona că sinuciderea ține de spiritual
în măsura în care este soluția aparentă a neaflării unui sens superior al vieții.

3.3. Împlinirea spirituală în tinerețe

În lumea de azi, te rmenul de iubire este extrem de des întâlnit, și desemnează cel
mai adesea o emoție puternică față de cineva, ceva care ține mai mult de sentimentalism.
Care este însă granița dintre sentimentalism – care în fond este o slăbiciune, o patimă, și
iubire adevă rată. Definiția completă a dragostei ne -o oferă Dumnezeu Tatăl, care din
dragoste pentru oamenire, a dat pe Unicul Său Fiu oamenilor. Iubire aeste așadar
indisolubil legată de jertfă. Mai este un aspect legat de iubire, și acesta ține de libertate.
Fericit ul Augustin spunea: „Iubește și fă ce vrei!”, așadar cel care s -a angajat în dragoste
este liber. Pr. Savatie spunea de asemenea: „să fi liber, înseamnă să nu ai piedici în calea
dragostei!”. Dincolo de patima care înlănțuie și exploatează pe celălalt în mod egoist,
iubirea aduce în ființa celui care iubește pe cel pe care îl iubește, fără a -l desfința ca
persoană. Iubirea este taina supremă în care ți -l apropii pe celălalt și totuși fiecare rămâne
singular.

68 ÎPS. Nicolae Mladin vorbea despre iubire: „este o realitatea adânc umană și de o așa
complexitate încât unii renunță la orice definiție socotind cuvintele inutile și
neputincioase.” Iuibirea se sustrage definițiilor reci, ea deschizându -se celui ce o trăiește.
Cu toate acestea, am putea identifica cel puțin trei elementele fără de care nu putem vorbi
despre iubire: caracterul ei personalist ( Louis Lavalle), înaintarea nesfârșită în ea și strâns
legat de ambele, legătura cu Izvorul ei. Pr. Arsenie Papacioc spunea că a iubi înseamnă a te
asemăna cu Dumne zeu, după har.
Modul de existență a lui Dumnezeu este ca iubire comunitară Treimică. Din iubire a
făcut Dumnezeu pe om, și prin iubire omul se poate întoarce la El. Dar nu se întoarce spre
Dumenzeu singur, ci în iubire față de ceilalți. Iubirea este așadar legea care guvernează și
susține întreaga existență. Umanismul a propus o iubire fără Dumenzeu, și a eșuat pentru că
ruptă de Dumenzeu firea omenească e orientată spre egoism. Sistemul de protecție socială
pe care statul îl pune la dispoziția cetățenilor a re la bază aceași idee: afecțiune și toleranță
pentu cel în nevoi, dar nu dragostea lui Hristos, pentru că asta îl poate jigni pe om în
convingerile lui personale. Programul social al Bisericii este Treimea. Împuținarea
dragostei dintre oameni este indicat ă ca semn al sfârșitului și dacă sunt analizate corect,
lucrurile nu pot sta decât așa, căci fără dragoste totul se năruie. Homo homini lupus este o
constatare, nu situația normală.

Cel care a asumat condițiile unei existențe care prin sine nu putea ieși din egoism și
a tăiat orice pornire egoistă din Sine, culminând cu sacrificiul suprem: propria viață, este
Hristos, Începătorul unei noi vieți. Soluția propusă de creștinism este, așa cum s -a mai
afirmat, asumarea răului din sine, lupta cu el și lucrarea b inelui. Toate acestea au ca
fundament iubirea, care este cea mai puternică armă.
Oricare cale ar alege omul pentru a se apropia de Dumenzeu, dragostea adevărată este
criteriul validant.
Un tânăr caracteri za astfel dorința lui de a iubi „sunt obsedat de di mensiune a
dragostei. Vreau să iubesc din toate balamalele mele și ramele ființei mele”149.

149 Trif, Ilie, (ed.), (2008), Paradoxul creștin și cartea tinereții, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, p. 259.

69

CAPITOLUL 4 . Metodologia cercetării

Orice cercetare în domeniul sociologiei educației își propune să studieze în mod
științific și cît se poate de riguros diferitele fapte psiho -pedagogice și sociale
corespunzătoare proceselor educaționale. De cele mai multe ori, cercetările reprezintă
demersuri temerare, având în vedere complexitatea fenomenelor educaționale, formative,
multitudinea factorilor implicați și interinfluența dintre ele.
Specificul cercetărilor din domeniul sociologiei educației constă în accentuarea
valențelor formative ale proceselor educaționale implicate. În astfel de cercetări ne referim
la aspecte sociale, psihologice și pedagogice, la înțe legerea și ameliorarea fenomenului
educațional, la descrierea interacțiunii subiecților educației cu realitate educațională și la
explicitarea transformărilor care au loc la nivel cognitiv, volitiv și afectiv. De altfel,
dimensiunile sociale, pedagogice și psihologice ale unei cercetări realizate în câmpul
sociologiei educației sunt, practic, inseparabile.
Importanța cercetărilor din acest domeniu este legată în plan teoretic de cunoașterea cât
mai fidelă a specificului factorilor educaționali, formativi, i mplicați, iar în plan practic –
operațional de ameriorarea și prospectarea acestora. Aceste cercetări au o contribuție la
formarea unor atitudini și valori pozitive, a unei conduite morale, la realizarea unei educații
globale dar, mai cu seamă, la perfecțion area tehnicilor de intervenție educațională și la
îmbunătățirea calității în procesul de formare a personalității.
Dacă cercetarea din domeniul sociologiei educației vizează și educația religioasă ea
comportă note specifice, derularea ei întâmpinând uneori dificultăți deoarece educația
religioasă se adresează nu doar intelectului, ci mai ales volitivului și afectivului. Religia
este disciplina care operează cu noțiuni ce trebuie să trezească în sufletul elevului
sentimente și convingeri care să -1 determine să acționeze nu doar pentru propria
perfecționare spirituală, ci și pentru a celor din jur – toate acestea sub semnul iubirii, al

70 libertății și într -o legătură permanentă cu Dumnezeu.
Cercetarea, prin demersurile întreprinse trebuie să aibă ca efect găsire a unor
modalități pentru a -1 conduce pe tânăr spre lumea spirituală 150.

4.1. Tema cercetării

Tema aleasa face parte dintr-un intreg demers de cunoastere a a dolescen ților și
importan ța educației lor sociale și religios – morale în familie, școal ă și Biser ică .

4.2. Obiective le cercet ării

1. Identificarea rolurilor esențiale ale familiei în formarea spirituală și socială a tinerilor;
2. Identificarea atributelor educaționale ale școlii pentru tinerii adolescenți;
3. Evidențierea educației institu ționale ca parte dominantă a formării personalității tânărului
în societate;
4. Conștientizarea rolului învățăturilor creștine ale Bisericii în viața personală și comunitară
a tinerilor;
5. Asumarea conștientă a propriei identități religioase a tinerilor.

4.3. Ipotez e de lucru

Ipoteză generală
In aceasta cercetare urmaresc sa evidentiez exemplificarea importantei f amili ei,
școlii, Biseric ii ca factori ce contribuie la internalizarea valorilor sociale și religioase.

Ipoteze de lucru:
1. Cu cât tânărul p rimește mai multă susținere din partea familiei, cu atât se va
integra mai ușor în societate;
2. Cu cât participarea tânărului la viața educațional -instituțională este mai
conștientă, cu atât aceasta va avea un impact mai mare asupra personalității lui;
3. Gradul de implicare a tinerilor în viața religioasă influențează comportamentul
lor în viața comunitară și personală.

150 Opriș, Monica, ( 2004), Cercetarea pedagogică în domeniul educației religioase, Editura Reînt regirea,
Alba lulia, p. 19.

71
4.4. Eșantion, univers al cercetării

Aspectul principal pe care îl voi discuta, în încercarea de a vedea rolul factorilor de
influență în dezvoltarea tinerilor, îl constituie modul de conștientizare și internalizare a
valorilor sociale și religioas – morale .
Propunându -mi să discut despre cât de importante sunt familia, școala și Biserica în
formarea spirituală și socială a tinerilor, voi radiografia starea familială, socială și moral –
duhovnicească a acestora. Pentru aceasta, voi aplica un chestionar în care elevii își vor
exprima opiniile privitoare la modul de percepere a anumitor realități.

Cercetarea se va desfășura la Liceul „Mihai E minescu’’ din r. Strășeni (Rep.
Moldova), utilizând un eșantion de intenționalitate cuprinzând 60 de elevi dintre care:
– 20% (12 elevi) de 16 ani;
– 48,33% (29 elevi) de 17 ani;
– 31,67% (19 elevi) de 18 ani.
Din eșantion fac parte:
– subiecți de gen masculin 46,67% (28 elevi);
– subiecți de gen feminin 53,33% (32 eleve).
Toți elevii care fac parte din eșantion sunt de naționalitate română. Clasele alese pentru
aplicarea chestionarului sunt:
– a X-a informatică – 40% (24 elevi);
– a Xl-a informatică ș i filologie – 60% (36 elevi).

Tabel: Repartizarea procentuala a esantionului implicat in proiectul de cercetare
Crt. elevi varsta Procent
elevi masculin feminin Clasa a X -a
informatica Clasa a XI -a
informatica si
filologie
12 16 ani 20%
29 17 ani 48,33%
19 18 ani 31,67%
Total
elevi 60 28 32 24 elevi 36 elevi
100% 46,67% 53,33% 40% 60%

72
4.5. Descrierea scopului cercetării: dimensiunea familială, școlară,
religioasă

Dimensiunea familială
1. Nivelul socio -economic al familiei de proveniență
• tipul locuinței
• condiții de locuit
• diverse facilități de care dispune familia (televizorul, radioul, calculatorul etc.)
• numărul de copii din familie
• relațiile tinerilor cu părinții și cu frații/surorile

2. Pregătirea profesio nală a părinților
• pregătire primară
• pregătire gimnazială
• pregătire liceală
• pregătire postliceală
• pregătire superioară
• alte forme de pregătire
3. Facilități materiale oferite copilului
• beneficierea tinerilor de cameră proprie
• percepția tiner ilor asupra condiției materiale a familiei de proveniență
• existența unor condiții optime de locuit
• asigurarea rechizitelor necesare
• posibilitatea de a -i oferi copilului bunuri, altele decât strict necesare (bani de internet,
bani de buzunar, excursii , abonamente la reviste etc.)

Dimensiunea școlară

1. Atitudinea adolescenților față de educație
• interesul tinerilor față de citirea cărților, vizionarea emisiunilor, internet, participarea la
spectacole, vizitarea muzeelor etc.
• dorința tinerilor de a -și continua studiile

2. Atitudinea părinților față de educația tinerilor

73 • interesul părinților față de evoluția școlară
• crearea condițiilor pentru studiu (spațiu, rechizite, condiții de confort, lumina
corespunzătoare etc.)
• motivarea copiilor de căt re părinți pentru continuarea studiilor
• interesul pentru implicarea copiilor în activități extrașcolare (șah, înot, excursii, cercuri
literare, scrierea de articole la revista școlii, activități în cadrul cluburilor școlare,
voluntariat etc.)

3. Politic a educațională
• dotarea corespunzătoare a școlii (hărți, calculatoare, internet, bibliotecă, sală de lectură,
sală de sport etc.)
• pregătirea profesională a profesorilor
• interacțiunea profesor – elev
• influența profesorului privind implicarea elevului în activități extrașcolare

Dimensiunea religioasă

1. Interiorizarea valorilor religioase
• adeziunea religioasă a părinților
• adeziunea religioasă a copiilor
• frecvența cu care merg părinții la biserică
• frecvența cu care merg copiii la biserică
• mo dul în care se țin posturile în familie
• relația tinerilor cu duhovnicul

2. Percepția tinerilor asupra implicării Bisericii în viața lor
• catehizări
• participarea la săptămâni duhovnicești
• participarea la activități organizate în perioada sărbătorilo r de către biserică
• interesul manifestat pentru excursiile organizate de biserică cu caracter
religios
• participarea la conferințe pe teme religioase
• cum ar vedea tinerii îmbunătățirea relației între ei și Biserică

74
3. Atitudinea părinților față de i mplicarea copilului în viața religioasă
• sunt interesați de viața religioasă a copilului
• nu sunt interesați de viața religioasă a copilului
• sunt indiferenți față de viața religioasă a copilului
• interzic copiilor participarea la viața religioasă

4. Influența orelor de religie asupra tinerilor
• mulțumirea/nemulțumirea față de informațiile obținute la orele de religie
• părerea despre tactul pedagogic al profesorilor de religie
• frecvența participărilor la orelor de religie
• participarea (activă, pa sivă) la ora de religie
• măsura în care profesorul a influențat dezvoltarea vieții religioase

Caractistici socio -demografice

• vârstă
• gen
• naționalitate
• nivel de pregătire (clasă)

4.6.Ghid de interventie , instrumente folosite in cadrul cercetari i

Elaborarea instrumentelor
Ancheta pe bază de chestionar, Ghid de interviu – semistructurat, fragmente
autobiografice ale unor tineri care au găsit drumul spre împlinirea spirituală, studiu,
cercetare de documente.

Ancheta pe bază de chestionar

Aceata ancheta s -a realizat la Universitatea „ Lucian Blaga ’’ din Sibiu in cadru
Catedra de Sociologie și Asistență Socială .

75 4.7. Interpretarea rezultatelor

Aspectul principal pe car e îl discut, în încercarea de a vedea rolul factorilor de
influență în dezvoltarea tinerilor, îl constituie modul de conștientizare și internalizare a
valorilor sociale și religioase.
Propunându -mi să discut despre cât de importante sunt familia, școala și Biserica în
formarea spirituală și socială a tinerilor, am radiografiat starea familială, socială și moral –
duhovnicească a acestora. Pentru aceasta, am aplicat un chestionar în care elevii și -au
exprimat opiniile privitoare la modul de a percepe anumite r ealități.
Cercetarea s -a desfășurat la Liceul „Mihai Eminescu’’ din r. Strășeni (Rep.
Moldova), utilizând un eșantion de intenționalitate cuprinzând 60 de elevi dintre care:

Importanța factorilor de influență în viața tinerilor
Vizând această direcți e a factorilor de influență (familia, prietenii, prietenul/a,
școala, televizorul, internetul, literatura și Biserica) în viața tinerilor am urmărit, la prima
întrebare, o clasificare a acestora. Pe baza răspunsurilor primite am obținut următoarea
distribu ție:

Figura nr.1. Grafic care reprezintă importanța factorilor de influență în viața tinerilor
– 448 puncte în favoarea familiei și coeficientul de clasificare 7,72;
– 310 puncte în favoarea anturajului și coeficientul 5,43;
– 294 puncte în f avoarea prietenului/ei și coeficientul 5,06;
– 306 puncte în favoarea școlii și coeficientul 5,27;
7.72%
5.43%
5.06%5.27%
3.32%
2.06%2.51%5.17%
0%1%2%3%4%5%6%7%8%
familia
prietenii
prietenul/a
școala
televizorul
internetul
literatura
Biserica

76 -196 puncte în favoarea televizorului și coeficientul 3,32;
– 124 puncte în favoarea internetului și coeficientul 2,06;
-151 puncte în favoarea literaturii și coeficientul 2,51;
– 300 puncte în favoarea Bisericii și coeficientul 5,17.

Din răspunsurile primite la întrebarea l se poate observa o recunoaștere a rolului pe
care îl joacă în viața tinerilor familia (locul I), prietenii (locul II), școala (locul II I) și
Biserica (locul IV); toți acești factori ilustrează rolul dimensiunii umane socializante.
Situarea anturajului pe locul al doilea, imediat după familie, scoate în evidență
redescoperirea unei valori de multe ori pervertită în perioada comunistă, prietenia.
Încrederea în aproapele, caracteristica de bază a prieteniei, devine, în vremea noastră, un
factor dc echilibru pe care atât școala, cât și Biserica îl pot fructifica în încercarea de
modelare a tineretului.
Recunoașterea rolului dominant al famil iei, anturajului, școlii și Bisericii în viața lor
este important și din perspectiva alegerii modelelor și a normelor de comportament,
gândire și acțiune.

Relația dintre tineri și familiile de proveniență
Familia se implică în mai multe ipostaze ale exis tenței tinerilor.
În familie se cristalizează un stil caracteristic de viață pe baza raporturilor biologice,
economice, juridice, morale, educaționale. Stilul de viață generează un climat ce reflectă
concepțiile de viață ale membrilor familiei și este dete rminat de calitatea conduitelor de
parteneriate și a rolurilor conjugale, gradul de cultură și de afinitate spirituală, atitudinea
față de educația copiilor, relațiile intrafamiliale și condițiile materiale. Climatul familial
este condiționat de satisfacer ea „trebuințelor obligații’’ (economice, de confort, de siguranță
și stabilitate) și a „trebuințelor aspirații’’ (de armonie și unitate a cuplului, de instruire, de
comunicare, de relații sociale și de considerație). Trebuințele compensate determină
echili bru biologic și psihic al individului și armonia conviețuirii în familie 151.
Principalele dimensiuni de apreciere a calității vieții sunt standardul economic
(starea materială, spațiu locativ etc.) și accesul social (accesul la formele de învățământ
dorite, posibilitățile de afirmare în viață etc.) 152.

151 Macavei, Elena, op. cit ., p. 57.
152 Ceremis, Rodica, Calitatea viefii tineretului in societatea de tranziție , material Internet, p. 36.

77 Una dintre importantele funcții specifice familiei este funcția economică. Ea se
exercită prin complexul de activități prin care familia își produce, procură și consumă
bunurile pentru a -și satisface trebuințel e. Prin intermediul acestei funcții, familia poate
dobândi o anumită poziție în ierarhia socială, un anumit prestigiu atât prin veniturile și
starea materială realizate cât și prin statusul profesional și ocupațional al membrilor săi.
Spre deosebire de cel elalte funcții care din punct de vedere temporal pot avea un caracter
opțional, funcția economică este obligatorie, familia având nevoie permanent de resurse
din care să -și asigure satisfacerea trebuințelor 153.
Conform datelor empirice furnizate de către su biecții chestionați, părinții sunt
principalii lor susținători din punct de vedere material. De asemenea, familia asigură un
indispensabil suport moral, prin disponibilitatea de a -i înțelege și de a -i sprijini pe tineri în
orice situație. Familiei îi este, de asemenea recunoscută de către tineri contribuția la
fundamentarea realizărilor din viața lor.
Indiferent de grupul social din care provin, tinerii manifestă încredere în
disponibilitatea familiilor lor de a -i înțelege. În consecință, cu privire la coop erarea dintre
familie și tineri, datele chestionarului reflectă persistența unor punți de comunicare și
respectiv de cooperare fapt ce poate constitui un suport însemnat în progresul tinerilor.
51.67%48.33%
urban
rural

Figura nr. 2 Grafic care rep rezintă mediul de proveniență

Constatăm, într -o proporție aproape egală, că o parte din familiile de proveniență
locuiesc în mediu rurala , iar cealaltă parte în mediu urban:
– 51,67% (31) – locuiesc în mediu rural;
– 48,33% (29) – locuiesc în mediu u rban.

153 Batâr, Dumitru, op. cit., p. 123.

78 Descrierea locuinței tinerilor chestionati
30%
25%
13.33 %28.67%
5%
0%5%10%15%20%25%30%
2 camere
3 camere
4 camere
5-7 camere
10-15 camere

Figura nr. 3. Grafic care ne arată descrierea locuinței

Referințe despre condițiile de locuit și diverse facilități de care dispun familiile de
proveniență a elevilor che stionați aflăm din răspunsurile de la întrebarea 27 și 28. Din
acestea se poate vedea următoarea distribuție:
– 30% (18) – descriu spațiul locativ cu două camere;
– 25% (15) – cu trei camere;
– 13,33% (8) – cu patru camere;
– 26,67% (16) – cu cinci, șase sa u șapte camere;
– 5% (3) – cu zece până la cincisprezece camere.
După cum putem observa ponderea celor care posedă un spațiu locativ modest este
mai mare decât a celor cu un standard economic ridicat.

79 Conditiile de locuit a subiectilor chestionati

Figura nr. 4. Grafic care ne arată dacă subiecții dispun sau
nu de cameră proprie

Referitor la tipul, descrierea și dotarea locuinței, răspunsurile sondajului evidențiază
starea materială, socială favorizantă a elevilor. Locuințele acestora sunt d otate
corespunzător unui trai decent.
Printre facilitățile materiale oferite de către părinți copiilor, 78,33 (47) dintre
respondenți au răspuns că au cameră proprie, iar 21,67% (13) – nu au cameră proprie.

În cadrul eșantionului, majoritatea subiecților au răspuns că în dotarea locuințelor
au aparaturi electro -casnice, după cum urmează:
– 96,67% (58) – televizor;
– 75% (45) – calculator;
– 96,67% (58) – frigider;
– 25% (15) – cuptor cu microunde;
– 91,67% (55) – mașină de spălat;
– 88,33% (53) – aspirator ;
– 6,67% (4) – altele decât cele menționate.

78.33%
21.67%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%
da
nu

80 Atmosfera in famili a de proveniență
Percepția tinerilor asupra atmosferei familiei de proveniență este evidențiată astfel:
– 65% (39) – susțin că predomină armonia, pacea și dragostea ;
– 6,67% (4) – apreciază faptul că se bucură de timp liber ;
– 26,67% (16) – dintre tineri (mai ales tinere) susțin că le face plăcere să desfășoare
activități de menaj ; -1,67% (1) – spun că există comunicare .

Figura nr. 5. Grafic care reprezintă atmosfera familiei de provenien ță

Conform datelor furnizate de eșantion, constatăm că, mai bine de jumătate din
numărul tinerilor chestionați susțin că în familia de proveniență predomină armonia, pacea
și dragostea , ceea ce ne bucură mult, însă ne îngrijorează faptul că lipsește comun icarea
aproape cu desăvârșire, aceasta ducând la distrămarea multor familii.
Condițiile materiale bune, ale familiilor de proveniență ale subiecților investigați, le
permit să beneficieze de bunuri precum: bani de internet 60% (36), bani de buzunar
91,67% (55), bani pentru excursii 68,33% (41), bani pentru abonamente la reviste 38,33%
(23) și altele – 16,67% (10).
65%
6.66%26.67%
1.67%
0%10%20%30%40%50%60%70%
predomină
armonia, pacea și
dragostea
vă puteți face și
timp liber
desfășurați
activități de menaj
există comunicare

81 Posibilitatea părinților de a oferi bani pentru tinerilor pentru informare
Figura nr. 6. Grafic care arată posibilitatea părinților de a oferi bani
tinerilor

Frați/surori ai elevilor chestionati
da
76.67nu
23.33

Figura nr. 7. Grafic care ne arată dacă elevii mai au și alți frați/surori

Din totalul elevilor chestionați am constatat că 76,67% (46) au frați, iar 23,33%
(14) nu a u frați.

60%91.67%
68.33%
33.33%
16.67%
0%20%40%60%80%100% internet
de buzunar
excursii
abonamente la
reviste
altele

82 Numarul de f rați/surori pe care îi mai au subiecții

Figura nr. 8. Grafic care ne arată numărul de frați/surori pe care îi mai
au subiecții

Relațiile intrafamiliale frați/surori
Chestionarul fiind aplicat într -o localitate din Rep. Mo ldova (Strășeni), relevă indicele
scăzut al numărului de copii în familie ( 68,33% au un frate, doar 5% au doi frați, respectiv
3,34% au trei sau mai mulți frați).
58.33%
26.67%
15%
0%10%20%30%40%50%60%
foarte bune
bune
reci/distante

Figura nr. 9. Grafic care reprezintă relațiile intrafamil iale frați/surori
Relațiile subiecților cu frații/surorile sunt pentru: 58,33% (35) – foarte bune; –
26 67% (16) – bune; 15% (9) – reci sau distante.
68.33%5%3.34%
1 frate
2 frați
3 frați

83 Relațiile intrafamiliale copii -părinți
Relațiile subiecților cu părinții sunt pentru: 46,67% (28) dintre respondenți foarte
bune; 45% (27) bune; 8,33% (5) reci sau încordate.
46.67%45%
8.33%
0%10%20%30%40%50%
foarte bune
bune
reci/încordate

Figura nr. 10. Grafic care reprezintă relațiile intrafamiliale copii -părinți
Referitor la relațiile intrafamiliale, observăm că înțelegerea dintre subie cții
chestionați și părinți, pe de o parte, și frați/surori pe de altă parte este, pe ansamblu, bună și
foarte bună.

Nivelul de școlarizare al părinților elevilor investigați
1.67%3.33%41.67%
10%43.33%
0%10%20%30%40%50%
primar
gimnazial
liceal
postliceal
superior

Figura nr. 11. Grafic care reprezintă nivelul de școlarizare al părinților
Nivelul de școlarizare al părinților elevilor investigați se prezintă astfel: din totalul
de 60 de subiecți:
– 1,67% (1) – au părinți cu studii primare;
– 3,33% (2) – au părinți cu studii gimnaziale;
– 41,67% (25) – au părinți cu studii liceale;
– 10% (6) – au părinți cu studii postliceale;
– 43,33% (26) – au părinți cu studii superioare.

84 Procentul majoritar (53,33% – obținut prin cumul) al studiilor părinților vizează
dimensiunea postliceală (10%) și superioară (43,33%).
Aplic area chestionarului într -o școală reprezentativă relevă faptul că cei mai mulți
dintre tineri provin din familii organizate și echilibrate din punct de vedere economic,
social și moral. Subliniem că de modul în care familia își exercită funcția economică
depinde confortul, educația copiilor și participarea acestora la viața comunitară. Conchidem
că, în mare parte, climatul familial al mediilor de proveniență a tinerilor din eșantion este
unul coerent, securizant și satisface în mare măsură trebuințele de în treținere, siguranță,
dragoste, afirmare și educație. Familia fiind cel mai apropiat și adecvat mediu de
structurare intelectuală, afectivă și volitivă a personalității adolescenților, iar climatul
familial devenind cadrul de ambianță materială, spirituală , morală în care se vor forma
tinerii.

Climatul familial
78.33%
11.67%
5%1.67% 3.33%
0%10%20%30%40%50%60%70%80%
locul I
locul al II-lea
locul al III-lea
locul al IV-lea
non răspunsuri

Figura nr. 12. Grafic care reprezintă ponderea factorului „familie” în
clasament
Dintre cei chestionați, putem arăta că, majoritatea covârșitoare au acordat famil iei cea
mai mare încredere în educarea tinerilor, atribuindu -i-se în clasament doar primele patru
locuri, spre deosebire de ceilalți factori care au avut ca opțiuni distribuții pe aproape toate
sau pe toate locurile din clasament.

85 Atitudinea adolescențilo r față de educație

Sistemul de educație reprezintă una dintre resursele esențiale pentru îndeplinirea
aspirațiilor tinerilor. Dinamica acestui sistem se găsește în strânsă corelație cu nivelul de
pregătire al tinerilor pentru viața în societatea modernă 154.
Întreg procesul educațional poate fi considerat ca mod de formare, cunoaștere și
internalizare a unor modele culturale determinabile social și istoric.
Cei mai mulți tineri se declară în „principiu’’ convinși de importanța școlii în pregătirea
lor morală și intelectuală pentru viață. Totuși, deoarece școala nu se achită ireproșabil de
sarcina sa, unii tineri experimentează acest lucru și îl sancționează. Din acest motiv, în
ierarhizarea factorilor de influență în educație, făcută de elevii din eșantion, ș coala s -a
plasat pe locul al III -lea, după familie și anturaj. Din răspunsurile primite, putem arăta că
numai 5% (3) au marcat școala pe locul I și 16,67% (10) pe locul al II -lea în ierarhia
factorilor cu influență în formare; restul părerilor fiind împărț ite pe celelalte locuri.
Aceasta denotă că, doar o parte dintre cei chestionați acordă școlii încredere foarte mare și
mare.
5%16.67%23.33%31.67%
10%
5%5%3.33%
0%5%10%15%20%25%30%35%
locul I
locul al II-lea
locul al III-lea
locul al IV-lea
locul al V-lea
locul al VI-lea
locul al VII-lea
non răspunsuri

Figura nr. 13. Grafic care reprezintă ponderea factorului ''școală'' în
clasament

154 Mitulescu, Sorin, (2002), Tranziția tinerilor că tre statutul de adult: școala și familia ca instanțe de sprijin
in dobândirea autonomiei, în Revista românească de sociologie, Serie nouă, nr. 3 -4, Editura Academiei
Române, p. 203.

86 Riscul de aband on școlar
1.67%
98.33%
da nu

Figura nr. 14. Grafic care ne arată dacă subiecții doresc sau nu să -și
continue studiile
Interesul părinților față de evoluția școlară a copiilor
68.33%
23.33%
8.34%
0%10%20%30%40%50%60%70%
în foarte mare
măsură
în mare măsură
nici în mare, nici
în mică măsură

Figura nr. 15. Grafic care rep rezintă interesul părinților față de evoluția
școlară a copiilor

Atitudinea părinților față de educația tinerilor este reliefată și prin felul în care aceștia
motivează continuarea studiilor copiilor.
Observăm că, tinerii sunt conștienți de imporanța stud iilor în viața fiecăruia dintre ei.
Atitudinea părinților față de educația tinerilor este exprimată și prin interesul acestora
față de evoluția școlară a copiilor. Datele empirice ne arată că: 68,33% (41) dintre părinți

87 sunt preocupați în foarte mare măsur ă de evoluția școlară a copiilor și 23,33% (14) – sunt
preocupați în mare măsură. Indiferenți față de evoluția școlară a copiilor sunt cei 8,34%
(5). Ca un fapt pozitiv, menționăm că nici un respondent din cadrul eșantionului, nu are
părinți total dezinter esați de evoluția lor școlară. Trebuie să reținem că tinerii adolescenți
conștientizează rolul controlului și interesului venit din partea familiei asupra situației lor
școlare.
Prin cumularea primelor două opțiuni (în foarte mare măsură și în mare măsura)
am obținut un total de 91,66%, cifră care reflectă interesul sporit al părinților pentru
realizarea profesională a copiilor.

Motivarea/nemotivarea pentru continuarea studiilor tinerilor

5%
95%da
nu

Figura nr. 16. Grafic care re prezintă motivarea/nemotivarea pentru
continuarea studiilor tinerilor

Referitor la preocupările părinților față de activitățile extrașcolare putem arăta:
– 38,34% (23) din elevi au recunoscut o preocupare foarte mare (11,67%) și mare
(26,67%) a părințilo r față de activitățile extrașcolare;
– 43,33% (26) – nu încurajează nici în mare. nici în mică măsură aceste activități;
– 18,33% (11) – încurajează în mică măsură (10%) și în foarte mică măsură
(8,33%).

88 Gradul de preocupare al părinților față de activit ățile extrașcolare

11.67%26.67%43.33%
10%8.33%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%în foarte mare măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
în foarte mică măsură

Figura nr. 1 7. Grafic care reprezintă modul de preocupare al părinților față de
activitățile extrașcolare
Din păcate pe primul loc în opțiuni se situează varianta nici în mare, nici în mică
măsură care evidențiază atât lipsa de interes a părinților, cât și incapacitatea școlii de a
oferi activități extrașcolare interesante care să se bucure de atenția elevilor.
Dotarea scolii
8.33%43.33%
28.33%
18.33%
1.68%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%
în foarte mare măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
în foarte mică măsură

Figura nr. 1 8. Grafic care ne arată în ce m ăsură elevii sunt mulțumiți de
dotarea școlii
Elevii sunt parțial mulțumiți de ceea ce școala lor are în dotare, fiind loc pentru mai
bine.

89 La politica educațională, răspunsurile respondenților în ceea ce privește dotarea școlii
unde studiază au fost mulțu mitoare după cum urmează:
– în foarte mare măsură – 8,33% (5);
– în mare măsură – 43,33% (26);
– nici în mare, nici în mică măsură – 28,33% (17);
– în mică măsură – 18,33% (11);
– în foarte mică măsură – 1,68% (1).

Relatia empatica a profesorilor
Mulțumir ea elevilor față de relația empatică a profesorilor a fost exprimată astfel:
– 16,67% (10) – în foarte mare măsură;
– 46,67% ( 28) – în mare măsură;
– 28,33% (17) – nici în mare, nici în mică măsură;
– 8,33% (5) – în mică măsură.

16.67%46.67%
28.33%
8.33%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
în foarte mare
măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
Figura nr. 19. Grafic care ne arată în ce măsură elevii sunt mulțumiți de
relația empatică a profesorilor
Cifrele ilustrează mulțumirea majorității (63,34%), dar un semn de întrebare
ridică procentul (36,66%) celor care totalizează variantelor c (nici în mare măsură, nici în
mică măsură) și d (în mică măsură). Conștientizând valoarea cifrelor, profesorii ar trebui să
încerce îmbunătățirea strategiilor de predare -învățare, care să stimuleze participarea activ –
emoțională a elevilor în cadrul lecțiilo r.

90 Tot din acest eșantion, referitor la modul de preocupare al profesorilor pentru
implicarea elevilor în activități extrașcolare, am identificat:
– 1,67% (1) – în foarte mare măsură;
– 13,33% (8) – în mare măsură;
– 40 (24) – nici în mare, nici în mică m ăsură;
– 30% (18) – în mică măsură;
-15% (9) – în foarte mică măsură.

Implicarea elevilor în activități extrașcolare
1.67%13.33%40%
30%
15%
0%10%20%30%40%
în foarte mare
măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
în foarte mică
măsură

Figura nr. 2 0. Grafic care reprezintă în ce măsură profesorii determină
implicarea elevilor în activită ți extrașcolare

Datele sondajului descoperă interesul scăzut al profesorilor pentru activități
extrașcolare, ceea ce accentuează dezinteresul elevilor.
Putem spune că subiecții investigați și -au exprimat înțelegerea față de întreg
modelul educațional, ca model acceptat de către societate care cuprinde însă anumite
elemente cu grade de receptivitate limitate. Aceste elemente nu sunt acceptate întotdeauna
ca necesare în formarea personalității lor. Educația școlară este considerată de către tineri
ca un tip de activitate care să răspundă unor aspirații menite să -i conducă spre performanțe
cât mai apropiate în timp.
Școala, ca formă de organizare socială, oferă un sistem de valori care pot fî

91 cunoscute, adoptate și respectate de tinerii adolescenți ca aprecier i socializante cu caracter
supraindividual. De aceea, școala acționează în continuarea familiei, fie în prelungirea
acesteia.

Implicarea Bisericii în viața tinerilor
Un factor important care contribuie la formarea tânărului, la implicarea lui
responsabilă în viața activă a societății și Bisericii, îl constituie educația religioasă. Este
bine cunoscut faptul că divorțul dintre religie și viață constituie sursa dezordinii spirituale.
Religia ca fenomen social și istoric, transpare atât din viața reală, cât ș i din studiul
ei ca fapt social. Este clar că religia contribuie la procesul de integrare socială a tinerilor
prin susținerea unor norme morale 155. Aceste norme și repere morale biblice transpuse în
cadrul spectrului social asigură unele funcționalități nor male și eficiente.
Prin această cercetare mi -am propus să evaluez raporturile tinerilor cu religia, cu
Biserica. Am acordat o atenție specială: modului de interiorizare a valorilor religios -morale
în viața tinerilor, percepției tinerilor asupra implicării Bisericii în viața lor, atitudinii
părinților față de viața religioasă și influenței orelor de religie asupra tinerilor.
Din acest eșantion am identificat:
– 95% (57) dintre părinți sunt de confesiune ortodoxă;
– 1,67% (1) dintre părinți sunt de confesiune romano -catolică;
– 3,33% (2) dintre părinți sunt de alte religii sau confesiuni (iudaică, baptistă, etc).

Referitor la adeziunea
religioasă a elevilor chestionați,
distribuția a fost următoarea:
– 91,67% (55) ortodocși;
– 3,33% (2) romano -catolici;
– 5% (3) alte religii sau confesiuni
(iudeu, baptist, ateu).

Figura nr. 2 1. Grafic r eligia parintilor

155 Schifirneț, Constantin, (1999), Religie și tradiție, în Revista Românea scă de Sociologie, Serie nouă, nr, 1 –
2, p. 52.

Grafic care reprezintă religia
părinților
ortodocși
91.67%
romano-
catolici
3.33%
alte religii
și
confesiu
ni 5%

92 Frecvent area bisericii de către părinți
Referitoare la modul frecventării bisericii de către părinți putem arăta următoarele
rezultate:
– 5% (3) – dintre pă rinți frecventează biserica săptămânal;
– 23,34% (14) – dintre părinți frecventează biserica o dată la două săptămâni;
– 48,33% (29) – dintre părinți frecventează biserica lunar;
-18,33% (11)- dintre părinți frecventează biserica de trei/patru ori pe an;
-5% (3) – dintre părinți nu frecventează biserica niciodată.

5%23.34%48.33%
18.33%
5%
0%10%20%30%40%50%săptămânal
o dată la două
săptămâni
lunar
de trei/patru ori
pe an
niciodată

Figura nr. 2 2. Grafic care reprezintă modul frecventării bisericii de către
părinți

Referitor la modul frecventării bisericii de către elevi – putem arăta ur mătoarele
rezultate:
– 36,67% (22) – dintre elevi frecventează biserica săptămânal;
– 5% (3) – dintre elevi frecventează biserica o dată la două săptămâni;
– 46,67% (28) – dintre elevi frecventează biserica lunar;
– 8% (5) – dintre elevi frecventează bise rica de trei/patru ori pe an;
– 3,66% (2) – dintre elevi nu frecventează biserica niciodată.

93 Modul frecventării bisericii de către elevi

36.67%
5%46.67%
8%
3.66%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%săptămânal
o dată la două
săptămâni
lunar
de trei/patru ori
pe an
niciodată

Figura nr. 2 3. Grafic care reprezintă modul frecventării bisericii de către
elevi

Văzând rezultatele de mai sus observăm că din fericire elevii frecventează biserica
mai des decât părinții. Copiii pot deveni modele pentru părinții lor, însă unii rămân totuși
indiferenți.

Biserica ar trebui să găsească mijloacele de a interveni pentr u câștigarea tineretului.
E necesar ca profesorul de religie/preotul să conlucreze cu familia, școala și Biserica
determinând în viitor o îmbunătățire a vieții spirituale a tinerilor.

Întrebați despre modul de ținere a postului în familie, elevii ră spund:
– 13,33% (8) – săptămânal și posturile de peste an ;
– 18,33% (11) – doar posturile de peste an ;
– 45% (27) – miercuri și vineri tot anul ;
– 13,20% (9) – miercuri și vineri doar în posturi ;
– 10, 4% (5) – nu postim.

Încurajator este faptul că ap roape în toate familiile subiecților postul este practicat
sub o formă sau alta.

94
Modul de a ține postul în familie

Figura nr. 2 4. Grafic care reprezintă modul de ținere al postului în familie

Având în vedere vulnerabilitatea și inconsecvența tinerilo r, trebuie acordată o
atenție deosebită călăuzirii lor. Ei întâmpină mari probleme de viață, de dragoste, de luptă
pentru reușite etc. De aceea, pot fi îndrumați și învățați că postul și rugăciunea ajută atât în
ceea ce privește problemele de zi cu zi, cât și în ceea ce privește formarea personalității,
modelarea caracterului, felul de a fi.
În cadrul cultului ortodox, Sfintele Taine se săvârșesc în scopul creării unei stări de
legătură, de comunicare între Dumnezeu și om. Taina mărturisirii este taina car e are
profunde implicații didactice. Pe lângă dimensiunile soteriologice, are și unele dimensiuni
educaționale care vin să întregească actul pedagogic al instruirii, consilierii și îndrumării
elevilor.
Grija pentru deprinderea elevilor cu participarea regu lată la Taina Mărturisirii îi
revine preotului paroh și familiei, dar în egală măsură și profesorului de religie. Prin
participarea la Taina Mărturisirii misiunea Bisericii interferează cu misiunea școlii, ambele
instituții urmărind dezvoltarea și împlinir ea personalității și caracterului elevilor.
Familiarizarea importanței participării elevilor la această Taină constituie o șansă atât
13.33%18.33%45%
13.20%10.14%
0%10%20%30%40%50%săptămânal
și posturile
de peste an
doar
posturile de
peste an
miercuri și
vineri tot
anul
miercuri și
vineri doar în
posturi
nu postim

95 pentru școală — elevii devin mai responsabili, cât și pentru Biserică — elevii deprind
obiceiul de a se mărturisi. Prin mă rturisire, preotul poate cunoaște mai bine împlinirile și
neîmplinirile tinerilor și totodată își poate aduce aportul la îmbunătățirea actului
educațional prin sugestiile și recomandările date școlii.

Existenta unui duhovnic
51.67%
48.33%
46%47%48%49%50%51%52%
da
nu

Figura nr. 2 5. Grafic care ne arată dacă tinerii chestionați au sau nu duhovnic
Este îmbucurător faptul că mai bine de jumătate dintre elevii chestionați 51,56%
(31) afirmă că au duhovnic.

Din cei 51,67% care au mărturisit că au duhovnic am id entificat:
– 50% (30) sunt în relație apropiată, de prietenie cu duhovnicul (bună sau foarte bună);
– 1,67% (1) au o relație distantă cu duhovnicul.
Pentru Biserică procentul dominant este a celor care o frecventează și sub aspectul
relației cu un duhovnic care devine apropiat sufletește tânărului. Cu toate acestea, 48,33%
din elevii chestionați au mărturisit că nu au duhovnic, prin urmare, pentru aceștia ar trebui
găsite căi de apropiere de Hristos.

96 Viața religioasă a copiilor
31.66%
15%51.67%
1.67%
0%10%20%30%40%50%60%
sunt interesați
nu sunt interesa ți
vă încurajează
vă interzic

Figura nr. 2 6. Atitudinea părinților fați de viața religioasă a copiilor

Atitudinea părinților față de viața religioasă a copiilor, a fost apreciată în felul
următor:
– sunt interesați de viața religioasă a copiilor – 31,66% (19);
– sunt dezintere sați – 15% (9);
– îi încurajează – 51,67% (31);
-le interzic – 1,67% (1).

97
Importanța orei de religie
21.67%58.33%
15%
5%
0%10%20%30%40%50%60%
acord puternic
acord
nedecis
dezacord
Figura nr. 2 7. Grafic care reprezintă importanța orei de religie
pentru formarea tinerilor
Chiar dacă nu t oți părinții elevilor chestionați au o viață religioasă autentică,
majoritatea 83,33% (50) – procent obținut prin cumularea primei opțiuni (31,66%) și a celei
de a doua (51,67%) – sunt interesați să încurajeze înclinația copiilor pentru valorile
spirituale deoarece prin acestea fiii lor se pot împlini.
Importanța orei de religie pentru formarea tinerilor a fost apreciată astfel:
– acord puternic au răspuns – 21,67% (13);
– acord au răspuns – 58,33% (35);
– nedecis – au răspuns 15% (9);
– dezacord – au răspu ns 5% (3).
Din sondaj reiese că religia este foarte importantă pentru 80% ( care înseamnă
cumulare dintre acord puternic și acord) din subiecți, restul de 15% sunt nedeciși iar 5% o
consideră neimportantă. Faptul că nu există nici un dezacord puternic poat e da de gândit
profesorului de religie și Bisericii care își pot îmbunătăți oferta educațional -spirituală prin
anularea dezacordului și transformarea acestuia în acord.
Mulțumirea față de informațiile primite la ora de religie, respondenții și -au
manifesta t-o astfel:
– în foarte mare măsură – 28,33% (17);
– în mare măsură – 48,33% (29);
– nici în mare, nici în mică măsură – 16,67% (10);
– în mică măsură – 1,67% (1);
– în foarte mică măsură – 5% (3).

98 Mulțumirea elevilor față de informațiile primite la ora de religie

28.33%48.33%
16.67%
1.67%5%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%45%50%
în foarte mare
măsură
în mare măsură
nici în mare, nici
în mică măsură
în mică măsură
în foarte mică
măsură

Figura nr. 2 8. Grafic care reprezintă mulțumirea elevilor față de informațiile primite
la ora de religie

La părerea elevilor despre tactul pedagogic al profesorului de religie, am obținut
următoarea distribuți e:
– 38,33% (23) – sunt mulțumiți de interacțiunea cu profesorul de religie în foarte mare
măsură;
– 38,33% (23) – în mare măsură;
– 18,34% (11) – nici în mare, nici în mică măsură;
– 3,33% (2) – în mică măsură;
– 1,67% (1) – în foarte mică măsură.

99
Tactul pedagogic al profesorului de religie

38.33% 38.33%
18.34%
3.33%
1.67%
0%5%10%15%20%25%30%35%40%
în foarte mare măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
în foarte mică măsură

Figura nr. 29. Grafic care ne arată dacă elevii sunt mulțumiți sau nu de
tactul pedagogic al profesorului de religie

Din rezultatele obținute, putem observa că 76,66% sunt mulțum iți de tactul
pedagogic al profesorului de religie în foarte mare măsură (38,33%) și în mare măsură
(38,33%), dovedind că acesta este o prezență activă în viața școlii, dar nu întotdeauna
percepută din perspectiva transcendenței mesajului său.

Evoluția ră spunsurilor în ceea ce privește participarea sau ne participarea la ora de religie
au fost:
– 65% (39) – da;
-35% (21) – nu;

100 Frecventa participarii la ora de religie
65%35%
da
nu

Figura nr. 3 0. Grafic care ne arată dacă elevii p articipă sau nu la ora de
religie

Motivatia elevil or pentru ora de religie

20%15%
65%ai frământări și
întrebări noi
participi la
discuții/dezbate
ri
se dau note
mari

Figura nr. 3 1. Grafic care ne arată ce îi motivează pe elevi să frecventeze
orele de religie
Se poate observa că cei mai mulți participă cu plăc ere la orele de religie.
Corelând datele din diagrama 31 cu cele din diagrama 32, observăm că o participare
activă se datorează faptului că elevilor le place să participe la dezbateri, să afle lucruri noi
și pentru căau frământări și întrebări noi. Prin ur mare programa și conținuturile ei trebuie să
adapteze la modernitate temele esențiale ale creștinismului.

101 Contributia profesorului la formarea religios -morala a elevilor

6.67%
0.23%35%
23.33%
11.67%
0%10%20%30%40%în foarte mare
măsură
în mare măsură
nici în mare, nici în
mică măsură
în mică măsură
în foarte mică
măsură

Figura nr. 32. Grafic care ne arată în ce măsură profesorul reușește să contribuie la
formarea religios -morală a elevilor
Măsura în care profesorul de religie reușește să contribuie la formarea religios –
morală a elevilor, este apreciată astfel:
– 6,67% (4) dintre respondenți recunosc faptul că profesorul de religie reușește să
contribuie la formarea sa religios -morală într-o foarte mare măsură;
– 23,33% (14) dintre respondenți recunosc faptul că profesorul de religie reușește să
contribuie la formarea sa religios -morală într-o mare măsură;
– 35% (21) dint re respondenți nu recunosc acest fapt nici în mare, nici în mică
măsură;
– 23,33% (14) dintre respondenți recunosc faptul că profesorul de religie reușește să
contribuie la formarea sa religios -morală într-o mică măsură;
– 11,67% (7) dintre respondenți rec unosc faptul că profesorul de religie reușește să
contribuie la formarea sa religios -morală într-o foarte mică măsură.
Fiecare profesor își dorește ca prin materia pe care o predă să devină un model.
Profesorul de religie nu este însă el model care trebuie imitat, ci prin el elevul ajunge la
Hristos – adevăratul model. Ca intermediar între pământesc și ceresc, când lupta dintre noi
înșine uneori este atât de puternică, profesorului de religie îi revine o grea misiune de a se
situa în exemplaritate. Orice pr ofesor se declară mulțumit atunci când găsește discipoli în
rândul elevilor săi.

102
Procentajul, chiar scăzut al elevilor care sunt de părere că profesorul de religie
contribuie la formarea lor religios -morală într-o foarte mare măsură și mare măsură (6,67%
și 0,23%), indică faptul că totuși familia este pe primul plan în ceea ce privește formarea
religios -morală a elevilor, apoi urmând școala și Biserica.
În această parte finală a cercetării a fost investigat rolul Bisericii și al religiei în viața
tineril or, văzut în relație cu alte instanțe de socializare – familia, școala – fapt ce a permis
evaluarea acestuia într -un sistem. Astfel procedând s -a încercat o apreciere a semnificației
religiei pentru tânărul contemporan.

103 4.8.Corelar ea datelor in cadrul studiului
Tabel 1. care reprezintă gradul de mulțumire a relației empatice profesor –elev și
contribuția profesorilor la implicarea elevilor în activități extrașcolare.

Corelare între întrebarea 9 și 10:
9. Sunteți mulțumiți de relați a empatică a profesorilor dumneavoastră?
10. Profesorii determină implicarea dumneavoastră în activități extrașcolare?

profesorii determina
implicarea dvs in
activitati extrascolare Total
in foarte mare masura in mare
masura nici in mare,
nici in mica
masura
sunteti multumiti de
relatia empatica a
profesorilor dvs in foarte mare
masura 6 3 2 11
in mare masura 9 3 15 27
nici in mare, nici in
mica masura 3 13 2 18
in mica masura 4 4
Total 18 23 19 60
Figura nr. 1.

Cei care au zis că p rofesorii îi determină să se implice în anumite activități sunt
mulțumiți de starea empatică pe care o au cu profesorii. Nu este o condiție ca relația
profesor – elev să fie empatică, așa cum se poate vedea și din tabel. Chiar dacă profesorii îi
determină să se implice în anumite activități, aceasta nu înseamnă că au neapărat o relație
empatică. De asemenea, este valabilă și invers. Au o relație empatică cu profasorii dar acest
lucru nu este o condiție să -i determine să se implice în anumite activități.

Tabel 2. care reprezintă ponderea frecventării Bisericii de către părinți și copiii
aceștora.

Corelare între întrebarea 12 și 13:
12. Cât de des merg părinții dumneavoastră la biserică?
13. Dar dumneavoastră?

104 dar dvs Total
saptamanal odata la doua
saptamani lunar de trei/patru
ori pe an
cat de des merg
parintii dvs la
biserica saptamanal 7 9 2 2 20
odata la doua
saptamani 9 12 4 25
lunar 3 10 2 15
Total 19 31 4 6 60
Figura nr. 2.

Într-adevăr, fregventarea Bisericii de către părinți infl uențează mersul la Biserică al
copilului (tânărului). Dar mai sunt și elevi care nu țin cont de cât de des sau rar merg
părinții la Biserică. Ei merg chiar și săptămânal. Putem să vorbim aici despre o oarecare
încredere ascunsă pe care o are părintele față de copil. Nu este nevoie să merg eu
săptămânal ca și părintele. Copilul este cel care, după părerea părinților, este mai bine
plăcut în fața lui Dumnezeu. Și atunci, ei își pun și au încredere (totală) în copilul lor.

Tabel 3. care reprezintă ponderea fr ecventării Bisericii de către părinți și atitudinea
aceștora față de viața religioasă a copiilor.
Corelare între întrebarea 12 și 14:
12. Cât de des merg părinții dumneavoastră la biserică?
14. Ce atitudine au părinții față de viața dumneavoastră religioas ă?
ce atitudine
au parintii
fata de
viata dvs
religioasa Total
sunt
interesati
nu sunt
interesati
vă
încurajează vă interzic
participarea la
viața religioasă
cat de des
merg
parintii dvs
la biserica
saptamanal
10 20 5 35
O data la
doua
saptamani 10 2 3 15
lunar
5 4 1 10
Total 25 26 8 1 60

Figura nr. 3.

105
Acest tabel urmează ideea anterioară, aceea că părinții care merg săptămânal la
Biserică nu sunt interesați de viața religioasă a copilului lor, nu pentru că viața religioasă a
copilului nu i -ar interesa ci pentru că, copilul este cel care se bazează pe părinții săi.
Părinții nu se mai străduiesc să -l oblige pe elev să meargă la Biserică, ei sunt cei care se
străduiesc să meargă la Biserică atât pentru ei cât și pentru copil, ceea ce nu se poate spune
însă despre părinții care merg o dată sau de două ori pe lună la Biserică. Aceștia sunt
interesați de viața religioasă a copilului lor deoarece pentru ei este ciudat acest fapt, adică,
copilul să meargă la Biserică, lucru care trebuie făcut de către părinte, nu de copil, după
părerea lor, ci de cei mai în vârstă, pentru că copiii nu ar avea greutatea păcatelor ca și cei
mai în vârstă.

Tabel 4. care reprezintă atitudine parintilor față de viața religioasă a copiilor și
determinarea el evilor în implicarea de activități extrascolare.
Corelare între întrebarea 14 și 10:
14. Ce atitudine au părinții față de viața dumneavoastră religioasă?
10. Profesorii determină implicarea dumneavoastră în activități extrașcolare?

profesorii determină
implicarea dvs.
În activități extrașcolare Total
în foarte mare măsură în mare
măsură nici în mare,
nici în mică
măsură
ce
atitudine
au părinții
față de
viața dvs.
religioasă Sunt interesați 10 10 20 40
nu sunt
interesați 3 8 2 13
vă încuraje ază 5 5
vă interzic
participarea la
viața religioasă 2 2
Total 13 25 22 60
Figura nr. 4.

106 Copiii care sunt determinați de profesori să se implice în anumite activități, părinții
acestora nu sunt interesați de viața religioasă deoarece părinții î și lasă copiii în grija
profesorilor și de aceea părinții au o atitudine de dezinteres față de activitățile pe care le
desfășoară. Aici profesorii sunt cei care au un impact important în viața elevilor.
În comparație cu cele spuse înainte sunt acei profes ori care nu se implică în
activitățile extrașcolare ale elevilor și atunci părinții sunt cei care au o atitudine de interes
față de viața copiilor lor.
Concluzia este următoarea: dacă profesorul se implică, părintele se detașează de
viața copilului într -o oarecare măsură, iar dacă profesorul nu se implică atunci părintele își
exprimă interesul față de viața religioasă a copilului, lucru care, după părerea mea, nu ar
trebui să se întâmple. Într -adevăr se completează reciproc aceste atitudini, dar ar trebui să
existe interes din partea ambelor părți indiferent de atitudinea lor.

107 CONCLUZII GENERALE

Orice studiu presupune, evident, prezența unor concluzii care să pună în lumină
rezultatele obiectului cercetării.
Prim ul capitol al lucrării prezint ă evoluția inividual ă a tânărului care este modelat
in toate etapele de dezvoltare si in fiecare din mediile sociale in care tr ăiește : familie,
scoal ă si biseric ă.
In cel de -al doilea capitol am definit principalii factori educa ționali prezen ți in via ța
tânărului și contribu ția acestora la formarea sa moral -religioas ă si social ă.
In cel de -al treilea capitol m -am ocupat indeaproape de psihologia tânărului și
incerc ările pe care le parcurge până la descoperirea de sine si adevarata credin ță care ii
calăuzește corect via ța.
In partea a patra a lucr ării am prezentat rezultat ul chestionarului aplicat și putem
afirma că în cadrul familiei se realizează socializarea primară, în care tinerii trec de la
starea de dependență la starea de autonomie, iar atunci cîn d aceștia primesc din partea
familiei tot sprijinul necesar, vor reuși mai ușor să se integreze în societate.
Se observă o diminuare a funcției educaționale, de socializare a familiei față de
preluarea unor atribuții de către alte instituții sau alte forme de organizare socială -școala,
anturajul etc.
Chiar dacă tinerii adolescenți sunt influențați de alte elemente și preiau alte modele
decât cele oferite de către familie sau Biserică, ei conștientizează rolul controlului și
normelor familiale, pe de o parte , precum și rolul Bisericii, al religiei de a propune un
sistem de valori/principii morale care să devină conforme cu viața socială.
Am evidențiat în număr majoritar că școala – ca mijloc instituțional de educație –
este necesară și importantă pentru forma rea și evoluția personalității tinerilor.
Remarc o recunoaștere a rolului dominant al școlii în realizarea educației tânărului.
Implicarea mai conștientă în plan educațional – instituțional aduce în viața tânărului o
recunoaștere a ideilor, cunoștințelor c are pot constitui fundamentul unui nou mod de
comportament, gândire și acțiune. Modele întâlnite în conținuturile curriculumului îi ajută
să obțină, prin raportare, rezultate viabile la nivelul personalității. Subiecții educaționali se
recunosc influențați și dependenți de școală -ca totalitate – în formarea lor.
Deși profesorii pot deveni modele din perspectivă morală, cu toate acestea
personalitatea adolescentină nu se raportează decât într -o mică măsură la acestea.
Din cercetarea de față, conchidem că ma joritatea elevilor manifestă o atitudine

108 pozitivă față de disciplina Religie și o mare disponibilitate pentru activitățile didactice
propuse de profesori. În cadrul eșantionului, remarcăm o conștientizare a rolului
învățăturilor de credință ale Bisericii. De asemenea, implicarea tinerilor în viața religioasă
are influențe benefice atât în plan personal, comportamental, cât și în plan comunitar,
social.
Cu toate acestea, evaluările privind rezultatele de ansamblu ale activității la religie
evidențiază anumit e minusuri în ceea ce privește atingerea obiectivelor formativ -educative.
Nu poate fi ignorat faptul că societatea în care trăim, caracterizată de o criză de valori,
determină uneori în rândul adolescenților un nivel scăzut al aspirațiilor culturale, o
modificare semnificativă în ceea ce privește alegerea modelelor de viață, o anumită
ostentație față de morală și religie – toate acestea având implicații multiple în formarea lor.
Una din cauzele acestei realități este și faptul că învățământul actual este hi percognitivat,
iar formarea personalității morale rămâne, adesea, o finalitate urmărită doar în plan teoretic.
În misiunea ei, Biserica militează pentru un creștinism integral, în care se
interferează dimensiunea duhovnicească și cea socială.
După învățătu ra Bisericii, viața creștinului are sens și valoare în măsura în care ea
este o preocupare perpetuă pentru propria mântuire. Plecând de la aceste considerente
credem că se impune o redimensionare a activității catehetice în școală și totodată a
misiunii Bi sericii în societate.
În cadrul cercetării, am evidențiat în număr majoritar la nivel de eșantion că cele trei
moduri de realizare a educației — familia, școala și Biserica – sunt moduri dominante și
complementare ale oricărei societăți. Prin abordarea ști ințifică a fiecărei ipoteze de lucru
enunțate în partea de operaționalizare a conceptelor, putem conchide că familia, școala,
Biserica sunt cei mai importanți factori care contribuie la intemalizarea valorilor sociale și
religioase.
Cercetând o bibliografi e de specialitate, aplicând un amplu chestionar potrivit
temei, prelucrând datele obținute am confirmat ipoteza generală și am făcut primii pași în
cercetarea de față. Din această perspectivă, lucrarea poate constitui un punct de plecare
pentru studii ulte rioare.
Interesantă a fost și experiența aplicării chestionarului. Intâlnindu -se pentru prima
dată cu o astfel de problematică, elevii au manifestat interes pentru ipostaza de subiecți ai
cercetării. Ei și -au asumat responsabilitatea răspunsurilor, manifes tându -și prin aceasta
conștiința civică.
Lucrarea se poate dovedi interesantă și pentru Biserică, instituție divino -umană care

109 împreună cu familia și școala se implică în formarea personalității tinerilor.
Lucrarea de față abordează o temă de actualitate: relația dintre familie, școală și Biserică;
ea prezintă atât convergențe și interferențe actuale între acestea, cât și unele perspective
care pe viitor, pot conduce la îmbunătățirea relației dintre ele.

110 BIBLIOGRAFIE

Adams, Jay E., Manualul consilierului spiritual creștin, 1993, Editura Societatea Misionară
Română, Wheaton, Illinois.
Adevărul.ro: Dallas, un serial care a luptat cu Ciaușescu, [online], Ana Maria Vieru, [ciatat
la 07.06.2008], Disponibil la http://www.adevarul.ro/articole/dallas -un-serial -care-
a-luptat -cu-ceausescu/350056
Allport, Gordon, 1991, Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și
Peda gogică, București.
Altermedia.Info: Moarte lumii: punkiști deveniți monahi [online] Frederica Mathewes –
Green [citat la 01.04.2008] Disponibil la:
http://r o.altermedia.info/antisistem/moarte -lumii -punkisti -deveniti –
monahi_1067.html
Arhim. Kapsanis, Gheorghios, 2006, Asceză și îndumnezeire , Editura Marineasa,
Timișoara.
Arhim. Papacioc, Arsenie, 2004, V eșnicia ascunsă într -o clipă , Editura Reîntregirea, Al ba
Iulia.
Baban, Adriana, 2001, Consiliere educaționlă, Editura Psinet, Cluj – Napoca.
Banciu, Dan, și Rădulescu, Sorin, M., 1987, Adolescenții și familia. Socializare morală și
integrare socială, Editura Știimțifică și Inciclopedică, București.
Baumeis ter, R., F. și Muraven, M., 1996, Identity as adaptation to social, cultural, and
historical context , Journal of Adolescence, 19.
Batâr, Dumitru, 2003, Sociologie, Editura Psihomedia, Sibiu.
Băcilă, V asile, 1996, Adolescența, în Revista Gândirea, nr. 3.
Băncilă V asile, 1997, Filosofia vârstelor , Editura Anastasia, București.
Băcilă, V asile, 1996, Inițierea religioasă a copilului, Editura Anastasia,.
Belean, Nicolae, 2001, Ghidul profesorului de religie, Editura M itropoliei Banatului,
Timișoara
Breck, John ; Biliuță, Ionuț și Manea, V asile, 2006, Pornografia, o iconografie demonică,
Editura Patmos, Cluj -Napoca.
Bucuroiu, Arsenie, Răzvan, 2006, Revista Lumea credinței , luna mai.
Campbell, Ross, 1995, Adolescentul – copilul meu, Editura Logos, Cluj.
Călugăr, Dumitru, 1990, Biserica și tineretul, Episcopia Romanului și Hușilor, Roman.
Călugăr, Dumitru, 1986, Catehetica, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii

111 Ortodoxe Române, București.
Ceremis, Rodica, Calitatea vieții tineretului în societatea de tranziție , material Int ernet, p .
34-43.
Codrescu, Răzvan, 2002, Occidentali convertiți la ortodoxie, Editura Christiana, București.
Codrescu, Răzvan, 2002, Teologia sexelor și taina nunții , Editura Christiana, București.
Coord. Trif, Ilie, 2008, Parad oxul creștin și cartea tinereții, Editura Reîntregirea, Alba
Iulia.
Cosmovici, Andrei, 1996, Psihologie generală, Editura Polirom, Iași.
Cosmoviei, Andrei, 1985, Adolescentul și timpul său liber, Editura Junimea, Iași.
Crestinortodox.ro, Despre izvoare le credinței creștinei [online], Pr. Truhanov, Mihail, [citat
la 07.04.2008], Disponibil la: http://www.crestinortodox.ro/Despre_droguri -53-
20200.html
Cucoș, Constantin, 1996, Educaț ia religioasă. Conținut și forme de realizare, Editura
Didactică și Pedagogică, București.
Cucoș, Constantin, 1996, Pedagogie, Editura Polirom, Iași.
Cuviosul Aghioritul, Paisie, 2003, Cuvinte duhovnicești.Viața de familie , Editura
Evanghelismos, București.
Cuviosul Aghioritul, Paisie, 2003, Cuvinte duhovnicești. Cu durere și dragoste pentru omul
contemporan , Editura Evanghelismos, București.
Dasen, P ., 1999, Educația interculturală, Editura Polirom, Iași.
David, D., 2000, Prelucrări inconștiente de informa ție, Editura Dacia, Cluj -Napoca.
Debesse, Maurice, 1981, Etapele educației, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Diac. Kuraev, Andrei, 2007, Răspunsuri către tineri , vol.2, Editura Reîntregirea, Alba Iulia.
Dobson, dr. James, 1994, Pregătirea pentru adolescență, Editura Noua Speranță,
Timișoara.
Dostoievski, F.M., 2007, Cimă și pedeapsă, Editura Cartex 2000, București.
Dostoievski, F.M:, 2007, Demonii, Editura Cartex 2000, București.
Dumitru, Laurențiu, Tinerii pe calea întrebărilor , [online] Lauren țiu Dumitru, [citat la: 21 Martie
2008] Disponibil la: URL: http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=49 .
Dusek, J., B., 1991, Adolescent development and behavior , Prentice Hall, New Jersey.
Evdokimov, Paul, 1992, Iubirea nebună a lui Dumnezeu, Editura Anastasia, București.
Faber, Adele, 2002, Comunicarea eficientă cu copiii, Editura Curtea Veche, București.
Farasiotis, Dionysios, 2003, Marii inițiați ai Indiei și Părintele Pais ie, Editura Egumenița,
Galați.

112 Gheorghe, Virgiliu, 2005, Efectele televiziunii asupra minții umane, Editura Evanghelismos
Fundația tradiția românească, București.
Gheorghe, Virgiliu, 2005, Efectele televiziunii asupra minții umane , Editura
Evanghelismos, B ucurești.
Gheorghe, Virgiliu, 2006, Revrăjirea lumii sau de ce nu mai vrem să ne desprindem de
televizor , Editura Prodromos, București.
Golu, P ., 1974, Psihologie socială, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Hobsbawm, Eric, 1994, Secolul extremel or, Editura Lider, București.
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2007/10/12/statistici -triste -despre -uniunea -europeana/
Ieromonah Baștovoi, Savati e, 2002, Curaj și libertate în ortodoxie , Editura Sofia,
București,
Ieromonah Christensen, Damaschin, 2005, Viața și lucrările Pr. Serafim Rose, Editura Cartea
Ortodoxă, București.
Iluț, Petru, 2001, Sinele și cunoașterea lui , Editura Polirom, Iași.
Ionescu, Miron, 2005, Preocupări actuale în științele educației, Editura Eikon, Cluj -Napoca.
Lerner, Richard M., Steinberg Laurence, 2004, Handbook of Adolescent Psychology
(Second Edition). Hoboken, N J: John Wiley & Sons.
Macavei, Elena, 1989, Familia și cas a de copii, Editura Litera, București.
Magdalena, Maica, 2000, Sfaturi pentru o edocație ortodoxă a copiilor de azi, Editura
Deisis, Sibiu.
Magdalena, Maica, 2006, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi , Editura
Deisis, Sibiu.
Marler John și Wermuth Andrew, 2006, Tinerii vremurilor de pe urmă , Editura Sofia,
București.
Martinez, R., de Pison Liebanos, Devenir homme, chem in de V experience de Dieu, în
Nouvelle Revue Theologique, Editions Casterman, 1995, no. 1, janvier -fevrier,
Paris.
Mărginean m Nicolae, 1973, Condiția umană, aspectul ei bio -psiho -social și cultural.
Editura Științifică, București.
Mehedinți, Simion, 1995, Creștinismul românesc, Fundația Anastasia, București.
Mitropolit Timiadis, E., 2001, Preot, Parohie, înnoire, Editura Sophi a, București.
Mitulescu, Sorin, 2002, Tranziția tinerilor către statutul de adult: școala și familia ca
instanțe de sprijin în dobândirea autonomiei, în Revista română de sociologie, Seria
nouă, anul (XIII), nr.3 -4, Editura Academiei Române, București.

113 Moise, Monahul, 2007, Sfântul închisorilor , Editura Reîntregirea, Alba Iulia.
Moneyexpress.com, Vânătorii de cool, [online], Elena Nicolae, [citat la 10.06.2008],
Disponibil la: www.moneyexpress.r o/articles/pdf/10342
Morândău, Dorel, 2002, Sociologie generală, Editura Universității ,,Lucian Blaga’’, Sibiu.
Opriș, Monica și Opriș, Dorin, 2004, Cercetarea pedagogică în domeniul educației
religioase, Editura Reîntregirea, Alba Iulia.
Patericul , 2003, Editura Reîntregirea, Alba Iulia.
Pr. Baștovoi, Savatie, 2007, Ortodoxia pentru postmoderniști , Editura Catisma, București.
Pr. Chirilă, Ioan, 2005, Misiunea prin activitatea didactică religioasă, în rev. Studii
Teologice, anul (I), nr. 3, București.
Pr. Faros, Filothei, 2005, Manual de iubire, firea dragostei, Editura Egumenița, Galați.
Pr. Kilifis, Timotei, 2007, Tinerețe curată, tinerețe frumoasă , Editura Egumenița, Galați.
Pr. Lect. Univ. Dr. Necula, Constantin, Tinerețea ortodoxiei , Editura Agnos, Sib iu.
Pr. prof. Buga, Ioan, 2002, Ființa înjunghiată , Editura Sfântul Gheorghe Vechi, București.
Pr. prof. Moldovan, Ilie, 2005 Adolescența, preludiu la p oemul iubirii curate, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia.
Pr. Răducă, V asile, 1997, Familia – factor de educație religios -morală, în rev. Ortodoxia,
anul (XLIX), nr. 3 -4, București.
Pr. Răducă, V asile, 2005, Teologia Pastorală și Misiunea Bisericii, în rev. Studii Teologice,
anul (I), nr. 3, București.
Pr. Rose, Serafim, 2004, Nihilismul –o filosofie lucifer ică, Ed. Egumenița, Galați.
Pr. Rose, Serafim, 2007, Ortodoxia și religia viitorului, Editura Sofia, București.
Pr. Rose, 2005, Serafim, Descoperirea lui Dumenzeu în inima omului , Editura Agapis,
București.
Pr. Stăniloae, Dumitru, 2003, Teologie dogmati că ortodoxă, vol. 1,2, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.
Radu, Dumitru, 1990, Idealul educației creștine, în Îndrumări metodice și didactice pentru
predarea religiei în școală, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București.
Radu, Ioan, 1994, Psihologie socială, Editura Exe S.R.L., Cluj -Napoca.
Rașeev, Monica, 1999, Școala și tranziția, în Revista română de sociologie, Editura
Academiei Române, anul (X), nr. 3 -4.
Rădulesc u, Sorin, M., Homo oeconomicus și homo sociologicus, Editura Lumina Lex,
București, 2005

114 Roman, T. Florin, 2005, Idolii vremurilor noastre, Editura Anatecor, Arad.
Salade, Dumitru, 1998, Dimensiuni ale educației, Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureșt i.
Schifirneț, Constantin, 1999, Religie și tradiție, în Revista română de sociologie, Seria
nouă, Anul (X), nr. 1 -2, Editura Academiei Române.
Sfaturiortodoxe.ro, Sirenele , Satanismul în muzica rock, [online],film [citat la 10.06.2008],
Disponibil la: http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme -video/satanismul -in-muzica –
rock.php
Sfânta Scriptură , 2005, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bu curești.
Sfântul Briancianinov, Ignatie, 2005, Despre înșelare, Editura Bunavestire, Bacău.
Sfântul Gură de Aur, Ioan, 1994, Omilii la Matei , P .S.B., vol. 23, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București.
Sfântul Zăvor âtul, Teofan, 1999, Calea spre mântuire , Editura Bunavestire, Bacău.
sfaturiortodoxe.ro Despre droguri. Despre dependența de droguri. Despre vindecare,
[online] Dr. Avdeev, Dmitri Aleksandrovici , [citat la 07.04.2008 ] Disponibil la:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/droguri -vindecare -dependenta -droguri.htm
sinaxis.wordpress. ,[online] Omul și Dumneze -omul , Sf. Popovici Iustin, citat la
[12.04.2008], Disponibil la: sinaxis .wordpress.com/2008/01/26/omul -si-dumnezeu –
omul -iii/
Soloviov, Vladimir, 1994, Fundamentele spirituale ale vieții, Editura Deisis, Alba -Iulia.
Stănciulescu, Elisabeta, 1996, Teorii sociologice ale educației, Editura Polirom, Iași.
Șchiopii, Ursula, 1981, Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București.
tainacăsătoriei.wordpress, Convorbiri cu tinerii despre sexualitate ,[online], V .V . Zenkovski, [citat
la 14.04.2008] Disponibil la: http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/02/25/iubirea -este-
singura -in-stare-sa-dea-sensul -adevarat -al-vietii/
Tanco, Teodor, 1993, Sociologul Eugeniu Speratia, Editura Virtus Romana Re diviva P .F.L,
Cluj-Napoca.
Thor.info, Ion Barbu , [online], Mihaela Brut, [ciata la 10.07.2008], Disponibil la:
http://thor.info.uaic.ro/~mihaela/barbu/parteaI_6.html
Timiș, Vasile, 20 04, Misiunea Bisericii și educația. Atitudini, convergențe și perspective,
Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.
Triod, 1999, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București.

115 Țuțea, Petre, Omul, tratat de antropolog ie creștină , Editura Timpul, Iași, 2007
V oinea, Maria și Banciu, Dan, 2005, Victimele criminalității violente din România, Revista
de Asistență Socială, Nr. 1 -2.
Verza, Emil, 1994, Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București.
www.paradigma.ro [online] Sinuciderea la adolescenți [citat la 10.09.2008] Disponibil la:
http://www.paradigma.ro/sinuciderea -la-adolescenti .
Zamfir, Cătălin și Vlăs ceanu, Lazăr, 1993, Dicționar de sociologie, Editura Babei,
București.
Zisulescu, Ștefan, 1943, Psihologia adolescenței, București.
Ziua.ro, Explicația violenței , [online], George Damian, [citat la 16.06.08], Disponibil la:
http://www.ziua.ro/display.php?id=238058&data=2008 -05-31

116 ANEXE

Ghid de interviu – semistructurat

1.) Dacă ai văzut tineri participând la slujbele religioase.
2.) Dacă ai văzut că se compo rtă într -un anumit fel, deosebit.
3.) Dacă ai discutat cu părinții despre Biserică, despre viața religioasă (din copilărie,
mai târziu, spre adolescență).
4.) Dacă ați putea să ne explicați ce înțelegeți prin participare la viața religioasă a
societății de astăzi.
5.) Dacă ai fi într -un impas și ai avea nevoie de ajutor, crezi că Biserica ar fi un
sprijin pentru tine (ar veni în sprijinul tău).
6.) Dacă ai putea să reproduci o întâmplare din care să reiasă faptul că profesorul de
religie a contribuit la for marea ta religios -morală.
7.) Dacă ai avut piedici în formarea unei vieți religioase.
8.) Descrie -mi, te rog, o situație în care viața religioasă poate avea un impact major
asupra formării personalității unui tânăr.
9.) Dacă credeți că prin comunicare non verbală pot fi influențate persoane la
formarea unei vieți religioase.
10.) Dacă vedeți legături între tineri și Biserică.
11.) Dacă credeți că asemenea relații pot fi schimbate și cum.
12.) Dacă credeți că mass -media influențează viața religioasă a famili ilor.

117 CHESTIONAR

1. Ce rol joacă în viața dumneavoastră următorii factori (dând fiecăruia o notă de la 1 la 8,
unde 1 este ce l mai important, iar 8 cel mai puțin important factor):
a) familia e) televizorul
b) grupul de prieteni f) internetul
c) prietenul(a) afectiv(ă) g) literatura
d) școala h) Biserica

2. Clasificați următoarele activități în funcție de importanța pe care le -o acordați în
educație:
Gradul de
apreciere În foarte mare
măsură
În mare
măsură Nici în mare,
nici în mică
măsură În mică
măsură
În foarte mică
măsură

Citirea de cărți,
reviste

Vizionarea de
emisiuni
Accesul la
internet
Participarea la
spectacole
Muzee
Altele,
care………

3. Părinții sunt interesați de evoluția dumneavoastră școlară?
a) da b) nu

4. Dacă da, în ce măsură?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsură

118 c) nici în mare, nici în mică măsură

5. Părinții vă motivează continuarea studiilor?
a) da b) nu

6. Dacă da, în ce măsură?
a) în foarte mare măsură
b) în mare măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură
d) în mică măsură
e) în foarte mică măsură

7. Sunteți încurajați de părinți pentru implicarea în activități extrașcolare?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsu ră
c) nici în mare, nici în mică măsură

8. Credeți că școala dumneavoastră are dotări corespunzătoare (calculator, internet,
bibliotecă, sală de sport etc)?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură

9. Sunteți mulțumiți de relația empatică a profesorilor dumneavoastră?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsură
c) nici în marc, nici în mică măsură

10. Profesorii determină implicarea dumneavoastră în activități extrașcolare?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură

119 11. Ce religie au părinții dumneavoastră ?
mama tata
a) ortodoxă a) ortodoxă
b) catolică b) catolică
c) alte religii și confesiuni c) alte religii și confesiuni

12. Cât de des merg părinții dumneavoastră la biserică?
a) săptămânal d) de trei/patru ori pe an
b) o dată la două săptămâni e) niciodată
c) lunar

13. Dar dumneavoastră?
a) săptămânal d) de trei/patru ori pe an
b) o dată la două săptămâni e) niciodată
c) lunar

14. Ce atitudine au părinții față de viața dumneavoastră religioasă?
a) sunt interesați
b) nu sunt interesați
c) vă încurajează
d) vă interzic participarea la viața religioasă

15. în familia dumneavoastră se țin posturi?
a) da b) nu

16. Dacă da, în ce măsură?
a) săptămânal și posturile de peste an d) miercuri și vineri doar în posturi
b) doar posturile de peste an e) nu postim
c) miercuri și vineri tot anul

17. Aveți un preot (duhovnic) căruia să -i puteți vorbi?
a) da b) nu

18. Dacă da, care est e relația cu acesta? …………………………………………………

120
19. În ce măsură participați la activități organizate de Biserică?

20. Sunteți mulțumiți de interacțiunea dumneavoastră cu profesorul de religie, de tactul lui
pedagogic?
a) în foarte mare măsură d) în mică măsură
b) în mare măsură e) în foarte mică măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură

21. Ora de religie este importantă pentru dumneavoastră în acumularea unor cunoștințe?
a) acord puternic c) nedecis
b) acord d) dezacord

22. Cum credeți că ar putea fi îmbunătățită relația tineri – Biserică?
……………………………..

23. Sunteți mulțumiți de informațiile obținute la orele de religie?
a) în foarte mare măsură Gradul de
apreciere În foarte
mare măsură
In În mare
măsură
Nici în mare,
nici în mică
măsură În mică
măsură În foarte
mică măsură
Întâlniri pentru
discuții
teologice
(catehizări)
Activități în
sărbători
Excursii
Conferințe
religioase
Altele, ……….

121 b) în mare măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură
d) în mică măsură
e) în foarte mică măsură

24. Participați la ora de religie?
a) da b) nu

25. Dacă da, de ce?
a) se dau note mari
b) participi la discuții (dezbateri)
c) ai frământări și întrebări noi

26. În ce măsură profesorul de religie reușește să contribuie la formarea ta religios -morală?
a) în foarte mar e măsură
b) în mare măsură
c) nici în mare, nici în mică măsură
d) în mică măsură
e) în foarte mică măsură

27. Tipul de locuință?
a) rural
b) urban

28. Descrieți locuința dumneavoastră (număr de camere, dependinț e, etc.)
a) 2 camere, bucătărie și dependințe
b) 3 camere, bucătărie și dependințe
c) 4 camere, bucătărie și dependințe
d) 5-7 camere, bucătărie și dependințe
e) 10 -15 sau mai multe camere, bucătărie și dependințe

29. Locuința dumneavoastră este dotată cu :
a) mașină de spălat e) aspirator
b) calculator f) altele, care………

122 c) frigider
d) cuptor cu microunde

30. Aveți frați, sur ori?
a) da b) nu

31. Dacă da, câți?
a) un frate
b) doi frați
c) trei/mai mulți frați

32. Dacă da, care este relația cu acesta/aceștia?
a) foarte bună
b) bună
c) rece/distantă

33. Dar cu părinți i dumneavoastră?
a) foarte bună c) rece/distantă
b) bună

34. Aveți cameră proprie?
a) da b) nu

35. Care este nivelul de școlarizare al părinților dumneavoastră?
a) primar d) post liceal
b) gimnazial e) superior
c) liceal

36. Sunteți mulțumit(ă) de condiția materială pe care o aveț i în familie?
a) da b) nu

37. Sunteți mulțumit(ă) de atmosfera pe care o aveți în familie?
a) da b) nu

123 38. Dacă da, de ce?
a) predomină armonia, pacea, dragostea, etc
b) vă puteți face timp liber
c) desfășurați activități de menaj
d) eczistă comunicare

39. Familia dumneavoastră are posibilitatea de a vă oferi bani pentru:
a) internet d) abonamente la reviste
b) de buzunar e) altele, care………………… ?
c) excursii

40. Ce vârstă aveți?
…………
41. Genul?
a) masculin
b) feminin

42. Religia?
a) ortodoxă
b) catolică
c) alte religii și confesiuni

43. Naționalitatea?
…………………………………
44. Nivelul de pregătire (clasa)?
…………………………. ………….

124

3.Proiect de cercetare pe tema: ,,Tinerii și importanța comunicării în
societate. Familia, Școala, Biserica’’

Proiectul raspunde nevoii de eficientizare a comunicarii cu parintii elevilor școlii ,
ca urmare a slabei colaborări care ex istă în acest moment între scoală și parinți, între
adolescenți, părinți și biserică.
Proiectul ,,Tinerii și importanța comunicării în societate. Familia, Școala,
Biserica’’ se doreste a fi o prezentare de ansamblu a problemelor cu care ne confruntam ,
dar si gasirea cailor de imbunatatire a colaborarii intre scoala si parinti , solutionare care
ar conduce implicit la o mai buna functionare a procesului instructiv – educativ și în
general, în societate.
Dorim ca proiectul sa ilustreze aspecte pozitive s i negative din viata scolii , sa existe
dialog si drept la replica pe baza celor prezentate prin realizarea unei publicatii deschisa
spre comunitate .
Revista va promova imaginea scolii , dar si a comunitatii si articolele publicate vor
conduce la modif icari importante in comportamentul adolescenților si al celorlalti membri
ai comunitatii.

OBIECTIV GENERAL
 Imbunatatirea colaborarii cu parintii adolescenților, printr -o comunicare eficienta.

OBIECTIV SPECIFIC
 Infiintarea si editarea unei pub licatii care sa raspunda nevoilor de comunicare in
comunitate si sa conduca la modificari importante in comportamentul tinerilor si a celorlalti
membri ai comunitatii.

125 GRUPUL TINTA
Beneficiari directi
 Consiliul reprezentativ al parintilor la nive lul scolii(20 persoane) 
 Comisia dirigintilor ( 9 persoane ) 
 reprezentanti ai primariei : viceprimar 
 mediator scolar
BENEFICIARI indirecti

 preot
 elevii scolii
 cadrele didactice (invatatori,profeso ri)
 comunitatea loca

DURATA PROIECTULUI
 12 saptamani

ECHIPA DE PROIECT
 coordonator : prof. G. M. 
 membru : prof. N. V . 
 membru : prof. P. E.

În proiectul ,, Tinerii și importanța comunicării în societate. Familia, școala, Biserica ‘‘
, prof. G. M. , coordonator al echipei stabileste de comun acord cu cu cei implicati in
proiect programul de lucru , traseaza sarcini membrilor echipei , stabileste termene pentru
activitati, conduce intalnirile de lucru, stabileste intalniri cu potenti ali parteneri si
colaboratori de proiect, concepe si pregateste activitatile de care raspunde , incheie acord
de parteneriat cu Primaria com. Strășeni.
Prof. N. V ., in cadrul acestui proiect gazduieste si mediaza activitatile si pune la
dispozitie resur sele de documentare , supravegheaza munca elevilor, concepe si pregateste
activitatile de care raspunde, incheie procesele verbale ale activitatilor, incheie acorduri de
parteneriat cu Politia din com. Strășeni.
Prof. P. E. concepe si pregateste activ itatile de care raspunde, incheie acord de
parteneriat cu ONG ,, Casa Sperantei’’, parohia Sf. Parascheva, concepe materiale necesare

126 activitatilor de recreere.

COLABORATORI
 D-l C. V ., – director al Școlii Gimnaziale cu clasele I -XI ,,Mihai Eminescu ’’ com.
Strășeni
 Consiliul profesoral al com. Strășeni
 Comitetul de parinti al com. Strășeni
 Consiliul parohial Sf. Parascheva al com. Strășeni
 D-na P. L. – mediator scolar
 20 de elevi

PARTENERI

 Casa Sperantei Strășeni 
 Primaria Strășeni 
 Politia Strășeni

Descrierea partenerilor

Partenerii alesi sunt factori direct implicati in problema comunicarii in
comunitatea locala .
In cadrul proiectului ei vor participa la dezbaterile privind temele de in teres
comun si la actiuni planificate conform acordurilor de parteneriat si calendarului de
desfasurare a acestora, care sa duca la indeplinirea obiectivelor propuse .
Primaria r. Strășeni va sprijini financiar aparitia primului numar al publicatiei si va
asigura fond de protocol pentru unele activitati.

RELEVANȚA

Proiectul ,, Tinerii și importanța comunicării în societate. Familia, școala, Biserica ‘‘ , isi
propune sa fie o cale de comunicare , sa primeasca ecouri de la cetateni, puncte de vedere ,
propu neri de imbunatatire a activitatilor propuse, care au ca scop o mai buna comunicare

127 intre toti membrii comunitatii .
Proiectul raspunde asteptarilor locuitorilor din comuna Strășeni de a cunoaste
aspecte ale activitatilor desfasurate de scoala si cel elalte institutii partenere.

Colaborand la realizarea articolelor, ilustratiilor, fotografiilor care fac continutul
revistei, toti membrii echipei de proiect , partenerii si colaboratorii acestora vor populariza
in randul membrilor comunitatii aspecte pozitive si negative din viata institutiilor ,
asociatiilor si organizatiilor din comuna care sa conduca la o mai buna comunicare .

ACTIVITĂȚI PROPUSE

1. Comunicarea – un factor important in relatiile noastre – 4.05.2011

2. Ai ceva de comunicat? … Suntem pe receptie  5.05.2011 – 2.06.2011

3. Politia ne comunica! 3.06.2011

4. Roadele muncii noastre – 19.05.2011 – 24.07.2011

PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR PROPUSE

Nr.
activitatii Luna mai Luna iunie Luna iulie

A1

X

A2

X

X

X

X

A3

X

A4

X

X

X

X

X

X

X

X

X

X

128 Activitatea nr.1

Titlul activității: Comunicarea –un factor important in relatiile noastre
Data desfasurarii : 4.05.2011
Locul desfășurării: Gimnaziul cu clasele I -XI ,,Mihai Eminescu’’ com. Strășeni

Participanți : 20 de parinti din Co nsiliul reprezentativ al parintilor la nivel de scoala , 9
profesori diriginti , reprezentanti ai partenerilor si colaboratorilor
Responsabili : prof. G. M.
prof. N. V .
prof. P . E.
Beneficiari : elevi, cadre didactice, comunitate
Resurse : calcu lator , Internet, imprimantă , xerox, hartie xerox, DVD, videoproiector ,
mape de lucru , biblioraft, aparat foto

Criterii de evaluare : proces verbal, chestionar , mape de lucru , DVD , album foto
Descrierea activitatii :
In data de 4.05.20 11 in Gimnaziul cu clasele I -XI ,,Mihai Eminescu’’ com. Strășeni
echipa de implementare a proiectului se intalneste cu 20 de parinti din Consiliul
reprezentativ al parintilor la nivel de scoala, 9 profesori diriginti, reprezentanti ai
partenerilor si colab oratorilor avand ca ordine de zi urmatoarele :
– prezentarea proiectului ,,Tinerii și importanța comunicării în societate.

Familia, școala, Biserica’’ dezbateri pe marginea subiectelor prezentate
– aplicare de chestionare de opinie
– evidentierea necesita tii infiintarii unei reviste care sa raspunda nevoii de
comunicare in comunitate
– constituirea colectivului de redactie al revistei
– instruirea membrilor colectivului de redactie referitor la intocmirea materialelor
si distribuirea sarcinilor de lucru
– distribuirea de pliante partenerilor si colaboratorilor cu scopul popularizarii
proiectului

129 Buget estimativ/activitatea 1

Nr.
crt. Materiale necesare Contrib.Șco
ala
Valoare
( RON)
Alte surse de
finantare Finanțare
solicitată

Valoare
( RON)
1 Hartie copiator
30
2 Cartus copiator alb –
negru 150
3 Cartus imprimanta alb –
negru 150
4 Biblioraft
8
5 Folii plastic
7
6 Mape de plastic
30
7 Coli flip -chart
20
8 Markere
50
Total 345 100 0

TOTAL ACTIVITATEA NR. 1 : 445 RON
Activitatea nr.2

Titlul activității: Ai ceva de comunicat?…Suntem pe receptie!
Durata desfasurarii : 5.05.2011 – 2.06.2011
Locul desfășurării: Gimnaziul cu clasele I -XI ,,Mihai Eminescu’’ com. Strășeni

Participanți: 20 de parinti din Consiliul reprezentati v al parintilor la nivel de scoala , 9
profesori diriginti , reprezentanti ai
partenerilor si colaboratorilor
Responsabili: prof. G. M.
prof. N. V .
prof. P . E.
Beneficiari: elevi, cadre didactice, comunitate
Resurse: calculato r , Internet, imprimantă , xerox, hartie xerox,

130 mape de lucru , biblioraft , aparat foto , coli flip -chart ,markere
Criterii de evaluare : DVD, proces verbal, chestionare , mape de lucru , album foto

Descrierea activitatii :

In per ioada 5.05.2011 – 2.06.2011 echipa de implementare a proiectului se intalneste cu 20
de parinti din Consiliul reprezentativ al parintilor la nivel de scoala, 9 profesori diriginti,
reprezentanti ai partenerilor si colaboratorilor si desfasoara urmatoarele a ctivitati :
– dezbateri privind tipurile de comunicare , bariere existente in comunicare , scopurile
esentiale ale comunicarii , tehnici si mijloace de comunicare eficienta
– dialog pe teme de interes comun (abandon scolar, absenteisms)
– membrii colectivului d e redactie consemneaza impresiile si concluziile in urma fiecarei
activitati desfasurate , intocmesc articole care urmeaza a fi publicate in revista

Buget estimativ/activitatea 2

Nr.
crt. Materiale necesare Contributia
Școala
Valoare
( RON)
Alte surs e de
finantare
Valoare
( RON) Finanțare
solicitată
Valoare
( RON)
1 Coli copiator
15
2 Coli flip -chart
20
3 Card memorie aparat foto
digital
100
Total

35 100

TOTAL ACTIVITATEA NR. 2 : 135 RON

Activitatea nr.3
Titlul activității: Poli tia ne comunica !
Durata desfasurarii : 3.06.2011
Locul desfășurării: Gimnaziul cu clasele I -XI ,,Mihai Eminescu’’ com. Strășeni

131 Participanți: 20 de parinti din Consiliul reprezentativ al parintilor la nivel de scoala, 9
profesori diriginti si alti reprez entanti ai partenerilor si colaboratorilor
Responsabili: prof. G. M.
prof. N. V .
prof. P . E.
Beneficiari: elevi, cadre didactice, comunitate
Resurse : xerox, calculator ,imprimantă ,videoproiector, Internet
DVD -filme ,DVD -player
Criterii de evaluare : proces verbal, chestionare, DVD
Descrierea activitatii :

In data de 3.06.2011 echipa de implementare a proiectului se intalneste cu
reprezentanti ai partenerilor si colaboratorilor
– seful de post prezinta e levi cazuri de violenta care s – au petrecut in localitate , consecintele
acestora si impactul pe care il au in viata comunitatii
– dezbateri privind situatiile prezentate
– gasirea celor mai bune solutii pentru diminuarea cazurilor de violenta si delincventa
juvenila
– utilizarea unor instrumente adecvate pentru dezvoltarea unor capacitati de comunicare
intre reprezentantii politiei si ceilalti membri ai comunitatii locale
– colectivul de redactie va culege materiale privind masurile pe care trebuie sa le lua m ,
impreuna cu parintii si dascalii , pentru prevenirea violentei in scoala si in afara ei, masuri
care prin colaborarea tuturor membrilor comunitatii sa duca la imbunatatirea normelor de
covietuire si la o mai buna comunicare ; aceste materiale se vor re gasi in publicatie

Buget estimativ/activitatea 3

Nr.crt. Materiale necesare Contributia
Școala
Valoare
( RON) Alte surse de
finantare
Valoare
( RON) Finanțare
solicitată

Valoare
( RON)
1 Hartie copiator 15
2 DVD 30
3 DVD – player 120
4 Total 15 30 120

132 TOTAL ACTIVITATEA NR. 3 : 165 RON
Activitatea nr.4
Titlul activității: Roadele muncii noastre
Durata desfasurarii : 19.05.2011 – 24.07.2011
Locul desfășurării: Centrul de Documentare si Informare – Strășeni
Participanți: 20 de parinti din Consiliul reprezentativ al parintilor la nivel de
scoală, 9 profesori diriginti si alti reprezentanti ai partenerilor si colaboratorilor
Responsabili: prof. G. M.
prof. N. V .
prof. P. E.
Beneficiari: elevi, cadre didactice,comunitate
Resurse : xerox, calculator ,imprimantă , aparat foto, mape de lucru
Criterii de evaluare: proces verbal,diplome,poze,publicatia
Desfasurarea activitatii:

In perioada mentionata se vor desfasura in școală urmatoarele a ctivitati :

– Colectivul de redactie va selecta din materialele realizate pe parcursul derularii
proiectului pe cele potrivite pentru a fi publicate .
– Materialele selectate vor fi prelucrate si li se va da forma finala pentru a fi incluse in
organigrama r evistei.
– V or fi de asemenea selectate fotografii si lucrari de grafica reprezentative pentru
articolele alese
– Se trece la realizarea propriu -zisa a publicatiei, in care fiecare membru din echipa va
avea sarcini concrete (stabilirea cuprinsului rev istei,a temelor corespunzatoare,a ilustratiilor
aferente , initierea unui concurs in urma caruia se va realiza coperta revistei).
– Echipa de proiect va oferi in paginile revistei spatiu publicitar sponsorilor .
– Editarea primului numar al revistei pa na in 25 iulie 2011
– Se vor stabili teme si sarcini precise de lucru pentru numerele urmatoare ale publicatiei
(care , incepand cu anul scolar 2011 -2012 va aparea semestrial), la care vor fi cooptati tot
mai multi membri ai comunitatii.

133 Buget esti mativ/activitatea 4

Nr.c
rt. Materiale necesare Contributia
Școlii
Valoare
( RON) Alte surse de finantare
Valoare
( RON)
Finanțare
solicitată

Valoare
( RON) Sponsori Primarie
1 Hartie copiator
60
2 Spirale
40
3 Folii pt infoliat
50
4 Calculator
1200
5 Multifunctional
(copiator+impriman
ta alb -negru) 600
Total
50 200 100 1800

TOTAL ACTIVITATEA NR. 4 : 2150 RON

REZULTATE ASTEPTATE

1. Comitet de parinti si diriginti instruiti in utilizarea unor tehnici de comunicare
eficienta
2. Intarirea relatiilor de colaborare intre diriginti – parinti, care conduc la o mai buna
comunicare
3. Un colectiv de redactie constituit, capabil să valorifice informatiile dobandite pe
parcursul activitatilor
4. O publicatie care sa serveasc a drept instrument de comunicare aspecte din viata
comunitatii
METODOLOGIE/ MANAGEMENT
Proiectul ,, Tinerii și importanța comunicării în societate. Familia, școala,
Biserica ‘‘ cuprinde activitati prin care se creeaza cai de comunicare intre scoala , par inti si
ceilalti membri ai comunitatii locale , actiuni care urmaresc indeplinirea obiectivelor
propuse in proiect si se deruleaza conform graficului stabilit.
In cadrul proiectului se utilizeaza instrumente adecvate pentru eficientizarea
comunicarii: Consiliul reprezentativ al parintilor la nivelul scolii ,Comisia dirigintilor ,
reprezentanti ai primariei (viceprimar , mediator scolar) ONG -uri ( Casa Sperantei) .

134 Obiectivele ce doresc a fi indeplinite in cadrul acestui proiect raspund nevoii de
eficientizare a comunicarii cu parintii copiilor de varsta adolescentă .
Fiecare activitate cuprinde : titlul activitatii, durata , locul desfasurarii, numarul
participantilor, responsabili,beneficiari, resurse, criterii de evaluare si descrierea activitatii.
In echipa de proiect, fiecare membru are atributii si responsabilitati in conformitate
cu competentele dobandite anterior.
In cadrul proiectului se folosesc urmatoarele resurse materiale:
● aparatura existenta in Gimnaziul cu clasele I -XI ,,Mihai Emine scu’’ r. Strășeni:
calculator, imprimanta alb -negru, imprimanta color, xerox, Internet, camera video, flip –
chart, aparat de infoliat, aparat de indosariat, televizor, combina muzicala, DVD -player,
videoproiector.
● consumabile, partial obtinute din spon sorizari : coli xerox, coli flipchart, cartoane, folii,
dosare de plastic, biblioraft, album foto, markere , CD, DVD.
Eventualele problemele care pot aparea in cursul derularii proiectului vor fi
solutionate pe cale amiabila si prin buna colaborare cu par tenerii implicati in proiect si
ceilalti colaboratori.

SUSTENABILITATE/CONTINUARE

Aparitia publicatiei va fi anuntata prin actiuni de promovare si diseminare a
materialelor publicitare concepute in cadru proiectului (afise, pliante distribuite cu ajuto rul
partenerilor, anunturi in scoala, in biserica la slujba de duminica).

Vânzarea revistei urmareste obtinerea de fonduri necesare editarii urmatoarelor
numere ale publicatiei. In cadrul revistei se va oferi spatiu publicitar sponsorilor in vederea
obtin erii de noi resurse financiare necesare pentru mentinerea viabilitatii proiectului.

Prin mentinerea bunei colaborari cu partenerii implicati in proiect se vor organiza
actiuni comune si dupa incheierea perioadei de derulare a proiectului , actiuni in car e sa fie
implicati si elevii scolii si care urmaresc dezvoltarea unei colaborari reale intre scoala si
celelalte institutii locale.

Toti elevii scolii vor avea acces in spatiul de informare din școală, care va fi o

135 poarta deschisa comunicarii. Aici ei vo r gasi solutii la problemele lor si vor beneficia de
roadele proiectului ,,Tinerii și importanța comunicării în societate. Familia, școala,
Biserica ‘‘ , consultand materialele realizate in cadrul proiectului si vor putea propune
articole interesante ce vo r fi publicate in numerele urmatoare ale revistei.

Nr.crt. Materiale necesare Contributia
Școala
Valoare
( RON) Alte surse de
finantare
Valoare
( RON) Finanțare
solicitată
Valoare
( RON)
1
Hartie copiator 60 60
2
Carton colorat 40
3
Cartus copiator alb –
negru 150
4
Cartus imprimanta
alb-negru 150 80
5
Folii plastic 7
6
Biblioraft 8
7 Spirale aparat de
spiralat 40
8
Coli fli p-chart 20 20
9 Folii aparat de
infoliat 50
10
Mape de plastic 30
11
Markere 50
12 Card memorie aparat
foto digital 100
13
DVD 30
14 DVD -player 120
15 Calculator 1200
16 Multifunctional
imprimanta+xerox 600
17 Fond de protoc ol 200
Total 485 430 2100

136
BUGET GENERAL
EVALUARE SI MONITORIZARE

Evaluarea se va realiza la finele fiecarei activitati de catre responsabilul sau
responsabilii activitatii respective, uzand de metodele si instrumentele de ev aluare propuse
pentru fiecare activitate in parte :
● parteneriate incheiate
● procese verbale
● mape de lucru
● chestionare
● afise
● pliante
● album foto
● DVD – prezentar ea unor teme
● DVD – filmul realizat pe parcursul derularii proiectului
● publicatia

137 4.Fragmente autobiografice:

Tineri care au găsit drumul spre împlinirea spirituală

Adolescenți convertiți :
Venirea omului în fire, întoarcerea acestuia de la calea cea înșelătoare spre
viața cea adevărată, chinurile omului rupt de comuniunea cu Tatăl său, sunt
sistematizate foarte bine în pilda Fiului risipitor.
“… Și a zis: Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă –
mi partea ce mi se cuvine din avere. Și el le -a împărțit averea. Și nu după multe
zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s -a dus într -o țară depărtată și acolo și -a
risipit averea, trăind în desfrânări. Și după ce a chel tuit totul, s -a făcut foamete
mare în țara aceea, și el a început să ducă lipsă . Și ducându -se, s-a alipit el de unul
din locuitorii acelei țări, și acesta l -a trimis la țarinile sale să păzească porcii. Și
dorea să -și sature pântecele din roșcovele pe car e le mâncau porcii, însă nimeni nu –
i dădea. Dar, venindu -și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de
pâine, iar eu pier aici de foame! . Sculându -mă, mă voi duce la tatăl meu și -i voi
spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul
tău. Fă -mă ca pe unul din argații tăi. Și, sculându -se, a venit la tatăl său. Și încă
departe fiind el, l -a văzut tatăl său și i s -a făcut milă și, alergând, a căzut pe
grumazul lui și l -a sărutat. Și i-a zis fiul: Tată , am greșit la cer și înaintea ta și nu
mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți
degrabă haina lui cea dintâi și -l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în
picioarele lui; Și aduceți vițelul cel îngră șat și -l înjunghiați și, mâncând, să ne
veselim; Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s -a aflat. Și au
început să se veselească. Iar fiul cel mare era la țarină. Și când a venit și s -a
apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Și, chemând la sine pe una dintre slugi,
a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i -a răspuns: Fratele tău a venit, și tatăl tău a
înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l -a primit sănătos. Și el s -a mâniat și nu
voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său:
Iată, atâția ani îți slujesc și niciodată n -am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu

138 mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al
tău, care ți -a mâncat averea cu desfr ânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel
îngrășat. Tatăl însă i -a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale
sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și
a înviat, pierdut era și s -a aflat .”156
Contextul iudaic în care a fost rostită această pildă este foarte important,
întrucât gravitatea reală a faptelor prezentate de Mântuitorul este esențială pentru
situația actuală a lumii adâncite în păcate.
În lumea semitică, a -ți cere partea de avere constituia cea mai gravă
subminare a autorității exercitată de tatăl unei familii și mai mult decât atât
reprezenta gestul de rupere definitivă a comuniunii cu cel de la care sunt toate
bunurile. Mai apoi, fapta tânărului de a -și cheltui averea cu desfrân atele era din nou
modul cel mai josnic de a disprețui reputația unei familii, de a călca în picioare
tradițiile unui neam. Până în ziua de azi, fapta unei fete de a -și pierde fecioria
înainte de căsătorie este sancționabilă cu excluderea definitivă din com unitate și în
unele cazuri chiar cu moartea. În final, gestul tatălui de a da fiului curvar sărutare pe
grumaj este pură nebunie, întrucât bătrânilor unui neam se cuvenea respect, iar
tinerii nu aveau deloc autoritate în fața lor.
Tradiția a consemnat pil da la nivelul semnificațiilor, ca pilda tatălui nebun cu
cei doi fii curvari, întrucât și gestul celuilalt fiu de a refuza invitația tatălui la
petrecere, echivala tot cu o curvie, cu o manifestare josnică a lipsei de respect.157
Privind sub acest aspect iub irea tatălui, ea pare într -adevăr nebună, dar la fel este de
fapt și iubirea lui Dumnezeu față de om.
Pentru a înțelege mai bine semnificația acestei pilde este foarte important de
reținut motivul pentru care tradiția a așezat această pildă în a doua dumi nică din
Triod: pentru a scoate din deznădejde pe cei care și -au petrecut tinerețea în
desfrânări și “din pricina păcatelor nu vor cu nici un chip să se sârguiască să fie
virtuoși, așa că săvârșesc o mulțime de păcate și cad mereu în aceleași și în mai mar i
decât acelea.”

156 Lc. 15, 11 -32.
157 Ciprian Streza, lect. dr., (2008), Cursuri de teologie Liturgică.

139 Iubirea lui Dumnezeu pentru om este atât de mare, încât nu este păcat care să
biruiască această iubire, singura condiție care i se cere omului este să își recunoască
păcatul și să se întoarcă la El.
Cazurile prezentate mai jos nu descriu convertiri însoțite de evenimente
extraordinare, deși întoarcerea oricărui suflet la Dumnezeu este o minune
extraordinară. Ceea ce este comun aproape tuturor cazurilor, este suferința
premergătoare descoperirii ortodoxiei. Mulți dintre ei încă se mai nevo iesc pentru a –
și duce la bun sfârșit convertirea, dar tuturora le este imposibil să -și mai imagineze
viața fără Hristos. Este interesant de observat cum omul se schimbă în fața
suferinței, deși poate că nu se schimbă ,ci doar renunță la falsuri și ipocriz ii. Unii
din ei căutau un sens pentru suferința lor, alții comuniunea. Un rol important în
formarea primelor gânduri legate de Biserică le -au avut bunicii, majoritatea
amintindu -și momente din copilărie.
Drumurile diferite de pe care au venit, pun în valo are ideea că niciodată un
om nu trebuie judecat, cu atât mai puțin după exterior, lucru ce se întâmplă destul de
des când vine vorba de tineri. Dumnezeu are un plan cu fiecare om, și așteaptă
mereu la ușa sufletului său pentru a intra. Forța cu care mai în ainte luptau pentru
lucruri neesențiale, sau pentru păcate, acum au pus -o la lucru pentru a îndeplini voia
lui Dumnezeu. Important a fost și persoana, de regulă preotul, care a văzut dincolo
de păcate, în sufletul lor dornic de dragoste, și a avut sufucien tă înțelepciune pentru
a le explica elementele fundamentale ale ortodoxiei: credința, libertatea, dragostea,
adevărul. Cineva care a avut răbdarea să le asculte durerile și chiar să le ofere
soluția depășirii crizelor a însemnat extrem de mult pentru ei.
Astfel de tineri care găsesc drumul înapoi în Biserică sunt destul de mulți.
Deși ispitele adresate în special lor s -au înmulțit, și numărul celor ce se „trezesc”
crește.

140
A,
“Ca și cei mai mulți dintre noi, nu am crescut cu Biserica, ci cu m ultă îngăduință
față de tot ce doream. Până la facultate, nu rețin să mă fi spovedit decât în clasa I, cu
învățătoarea, o altă dată dusă de un prieten și o dată când am stat într -o excursie o
noapte la o mănăstire. De împărătșit nici nu era vorba.
În liceu eram mai tot timpul înconjurată de băieți “binevoitori”. Fiind mai
autoritară (îmi ziceau șefa – de la șefa clasei), celor de vârsta mea le era cam… teamă
de mine. Așa că umblam tot cu cei mai mari. Începusem devreme cu ieșiri, chefuri,
distracții de tot felul. Eram tare « populară ».
Mai erau fete, în special, care îmi dezaprobau comportamentul. Nu prea
înțelegeam – sau nu voiam să înțeleg – ce au cu mine. Mă simțeam bine în pielea
mea, nu vedeam unde greșesc. Și totuși, un gol creștea în m ine.
Terminasem BAC -ul destul de bine și aș fi avut toate motivele exterioare să fiu
mulțumită. Aveam cam de toate. Și totuși…mă seca ceva. Începusem să nu mai
adorm ușor, stând pe gânduri, uitându -mă pe pereți. Parcă nu mai aveam pentru ce
să lu pt. Ca să ies din starea asta, am plecat pe ascuns ( făceam multe astfel de
escapade pe atunci) la București să dau la ASE. Intrasem la Cluj, dar vroiam ceva
mai mult.
Atunci am ascultat -o altfel pe sora unui prieten care m -a primit la București.
Până nu demult, mă uitam la ea și ziceam: “Săraca fată! Două facultăți și merge la
mănăstire.”
Altfel mi -a sunat ce îmi spunea ea despre Dumnezeu, de sfinți, de rugăciune,
de întoarcerea păcătoșilor. Știu că mi -a pus o casetă cu viața Sfintei Maria
Egipteanca. Așa a ajuns să mă mai ducă pe la biserică, pe la o mănăstire, să se roage
pentru mine, cine știe ce n -a mai făcut? Drept e că am simțit că trebuie să mă
spovedesc. Să mă descarc. Să mă schimb și să o iau de la capăt.
Am ajuns împreunăș i la mormântul părintelui Arsenie Boca de la Prislop. Eram
acolo, în fața crucii, nu știam ce să îi zic…”Trimite -mi și mie un duhovnic” Nu știam
exact ce înseamnă un duhovnic, dar auzisem și…vroiam și eu unul. Am început să
merg duminică de duminică la Biserică.

141 La scurt timp, am primit greșit în poștă o scrisoarepentru un preot și m -am dus
să i-o duc. Mi -am mai atenuat din frica de preoți (când eram mică mă ascundeam
sub masă când venea cu sfeștania). Am fost pentru prima oară la o vecernie ș i am
văzut un călugăr însoțit de un student la teologie.
După vreo două săptămâni am căutat prima oară un site ortodox pe Google.
L-am ascultat pe un părinte vorbind de cum statea el pe scările bisericii și vorbea cu
tienerii în timpul comunismul ui. Avea un nume deosebit: Pr. Calciu Dumitreasa.
Când am ieșit de la net, l -am văzut iarăși pe acel student de la teologie.
Coincidență ? Mai îndrăzneață, l -am oprit. El cu «dumneavoastră », eu cu « tu » ; el
cu cămașă albă și vestă neagră, eu în pantalon i scurți și cu bicicletă. Era din Arad.
Mi-a venit să îl întreb dacă știe un preot “mai bun” prin părțile Clujului (urma să
merg acolo la ISE). Îmi recomandă “cu mâna în foc, chia în Cluj”, pe un anumit
Părinte Ciprian Negrean, care construiește o biserică de lemn cu hramul “Sfântul
Nicolae”. Am fugit acasă și mi -am notat repede. Erau cuvinte noi pentru mine:
Părinte, hram…
Cluj, după alte 2 săpt. : Hașdeu, căminul III. Treceam în fiecare zi pe lângă o
fundație neobișnuită. Eram tacit în căutarea unei bise ricuțe de lemn.
21 octombrie 2004 : Sfințirea căminelor. Auzeam un cântat așa liniștitor și parcă mă
umpleam de bucurie. Mi -au întins un fluturaș pe care scria Ascor. “A, voi sunteți cei
cu conferințele!”. Și de ziua următoare am mers cu ei pe la cămine. Er au mai mulți
preoți. S -a nimerit să merg în grupul unui preot mai grăsuț, cu barbă, care mi se
părea că seamănă cu Moș Crăciun. Tot trecea prin fața mea și mă gândeam că pare
de treabă, că m -aș putea spovedi la el mai bine. Și imediat gândul că NU! Trebuie
să-l găsesc pe Părintele Ciprian Negreanu, de care știam încă de acasă.
În drum spre cămin, trecând iar pe lângă acea construcție ciudată, îi întreb pe
studenții de la Ascor: “V oi nu știți cumva de un Părinte Ciprian Negreanu, cu
Biserica Sfântul Nicolae? ” Pauză. “Păi …acesta este, cu care am fost pe la cămine.
Si aceasta este Biserica…”

142
R,
Încă nu -L cunosc pe Dumnezeu în adevăr, dar Îl caut și tânjesc după o viață
în Hristos. De multe ori cad și fac greșeli, dar mă ridic și vreau să fiu ca El, bl ând și
smerit cu inima.
Mă numesc R. și am 25 de ani. Sunt un mic creștin, creștin în devenire. Nu
știu când sau cum a fost apropierea mea de Dumenzeu. Cred ce de mică Dumenzeu
mi-a trimis oameni prin care să -L cunosc. Primele rugăciuni le spuneam cu bunic a.
Înainte de culcare mă îmbrobodea cu un batic și spuneam amândouă, întinse în pat
două rugăciuni. Am avut vecini care mergeau la Biserică și fiindcă aveau copii, și eu
eram copil, mă duceau și pe mine. În vacanțele de vară, mergeam singură cu
prietenii m ei la bunicii lor care se rugau înainte de masă; țin minte că aveam vreo
10 ani și am fost așa de impresoinată încât acasă, i -am pus și pe părinții mei să se
roage la masă. Apoi, mai mare fiind, prin profesorii de religie, am mai cunoscut câte
ceva, sau a m mers la spovedit șă împărtășit.
Am avut frică de Dumenzeu întotdeauna. Părinții mei, nu -mi aduc aminte să
mă fi dus la Biserică, acum merg și ei regualt și se străduiesc pe calea credinței.
În liceu au început frământările, și mulțime de intrebări venea u asupra mea.
De ce exist? Ce o să fac după ce mor? Unde o să merg ? Adică, pentru ce am trăit ?
Simțeam un mare gol care nu putea fi umplut cu nimic. Învățam mult la filosofie,
dar numărul întrebărilor creștea, și răspunsurile nu erau nicăieri. Am auzit e u de un
pariu în care mai mult câștigi dacă crezi în existența lui Dumenzeu, decât dacă nu
crezi. Am avut acest gând ca sprijin și am început să clădesc. Am început cu citirea
Noului Testament. M -a fermecat, doar că a început revolta împotriva Bisericii
Ortodoxe, ce face ea cu tinerii, de ce nu se ocupă de ei, să -i crescă, să nu -i lase să
cadă în păcate, să -i țină uniți, să fie oamenii buni, să nu se mai dușmănescă…În
fiecare seară citeam din Noul Testament și aveam și o “ucenică”, care mă urmărea
îndeaproa pe. Eram pe cale de a forma o nouă sectă, o altă abordare a Noului
Testament. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care nu am mers la sectari,
pentru că am avut și astfel de gânduri, și anume faptul că mai mulți se iau după unul
care se crede deștept că a înțeles ceva și convinge și pe alții că e așa cum a înțeles el.

143 Așa că mi -am zis că rămân la ortodocși până mă lămuresc mai bine.

Mă deranjau slujbele la care se mormăia fără să înțeleg nimic, dar i -am
promis lui Dumenzeu că o să merg în fiecare dum inică la Biserică, dacă o să -mi dea
un prieten.
Am avut prieten, și am început să merg la Biserică. Mergeam doar la predică
la început, cu “ucenica” mea, căci v -am spus, mă plictiseau cântările acelea pe nas.
Dacă mergeam duminica dimineața la pești cu pri etenul meu, fugeam seara la
Biserică și să mă închin măcar că “vezi Doamne, eu am zis că o să merg, nu am zis
că o să stau la slujbă!”. Astfel am ținut -o vre -o trei ani buni. Am ajuns la facultate și
am mers o perioadă la ÎPS. Bartolomeu, îmi plăceau foart e mult predicile dânsului
(mergem în continuare doar la predici). Am auzit de la o colegă de cameră, că ar fi
un Părinte care vorbește foarte frumos despre Dumenzeu. A doua zi am mers să -l
aud. Mi -a plăcut așa de mult cum vorbea, încât nu mai puteam să nu merg, parcă era
oxigen pentru viața mea. Părintele Ciprian, Părintele ASCOR -ului Cluj, vorbea seara
după vecernii tinerilor din viețile Sfinților despre virtuți. În mine se produceau
schimbări mari. Când povestea cum trăiau Sfinții, despre curăția inimii l or, nu
puteam să nu plâng, plângeam încontinuu; am devenit o ciudată în ochii “ucenicei”
mele și a celorlalți. Nu ieșeam cu nimic în evidență cu nimic nici înainte, nici acum,
doar că toți se mirau de ce merg așa de des la Biserică.
A urmat “ziua învierii” , spovedania generală. Am mers la Părintele cu o foaie,
mai multe de fapt, în care am scris păcatele mele după ghidul de spovedanie. Trăiam
în păcate mari de vreo trei ani cu prietenul meu, că eu ziceam în mintea mea că e
soțul meu, ce să mai zic , viață d estrăbălată. Cu onanie și răutăți și toate cele rele.
M-am spovedit, mai mult am plâns decât să pot vorbi. Părintele m -a oprit de la
împărtășanie până când mă hotărăsc să nu mai trăiesc cu prietenul meu, adică să nu
mai am relații trupești cu el. Din clipa aceea eu am zis că nu mai vreau, dar Părintele
mi-a zis să vin după ce vorbesc cu prietenul meu și mai vedem. Eram așa de fericită
pentru o astfel de întorsătură, încât simțeam că pot să zbor, îmi ziceam că dacă mă
urc pe o clădire și îmi dau drumul, o să zbor. Eram ușoară ca un fulg și îi iubeam pe
toți oamenii și îi compătimeam că nu pot fi și ei fericiți ca mine. Îmi venea să strig

144 de bucurie: “Am găsit comoara!”. De când căutam eu fericirea?! A durat mult
fericirea aceasta, uneori simțeam că o să explo dez de atâta fericire. O zi de bucurie
din aceea, nu se compara cu fericirea pe care am avut -o cu prietenul meu cu care am
stat 4 ani (ne -am despărțit; după 9 luni în care nu am mai avut relații, a început să
mă îndepărteze, să -mi spună că nu m -a iubit nic iodată, și asta după ce luni de zile
îmi aducea jucării de pluș zilnic, și nu ne certam niciodată, doar câteva mici
neînțelegeri; venea la mine pe furtună și trăznete…Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu
m-am căsătorit cu el ca să mă înșele cu prima venită, c ăci asta s -a dovedit, că nu
poate renunța la nevoile lui pentru mine. Nu știa ce e aceea iubire, avea doar nevoi
de satisfăcut). M -a sunat el după un an în care avusese o altă prietenă foarte geloasă
și m-a întrebat dacă mai țin la el, și i -am spus mi -e drag și vorbesc cu drag cu el, dar
a zis că nu așa, altfel…Și -a dat și el seama,…era prea târziu.
Eu am acum mediul în care mi -am dorit întotdeauna să trăiesc. Oameni care
se luptă să fie creștini buni. Îmi sunt dragi, sunt frații mei și dacă nu ar exist a
Dumenzeu, eu nu aș avea nici un rost pentru care să exist. Îi mulțumesc lui
Dumenzeu pentru toate. Să ne ajute pe toți să fim fericiți.
Îmi spunea un profesor la școală: “fericiți sunt cei ce cred”. Cu adevărat
fericiți!, zic eu.

145 B.
“De mic știam de Dumenzeu…Tata este ateu, dar mama m -a crescut singură și
atunci m -a învățat rugăciuni. În famileie însă, străbunica din copilărie a fost creștină
după evanghelie. Ori prin anii 1920, erau foarte puțini neoprotestanți la noi în țară,
iar ei erau foarte uniți și tari în credința lor. Prin urmare, bunica mea și mama mea,
au „moștenit” o credință fără sfinți, fără icoane și, bineînțeles, fără Maica Domnului.
Nici noi, eu și mama, nu mergeam la biserică decât duminica, și atunci doar
la Evanghelie st ăteam. Ne spovedeam rar și eu personal, nu simțeam nimic special.
Păcate mari, dacă există această clasificare, nu făcusem, eram „căldicel”. Ca
înverșunați împotrivitori ai lui Dumenzeu, mulți oameni realizează cu Cine se luptă
și se întorc. Dar așa, eu co ntinuam să merg „cu pace spre iad”.
Într-o perioadă în liceu, am început să -L caut mai mult pe Dumenzeu.
Mergeam cu bunica la adunare…și îmi plăcea. Argumentele erau unele puerile (îmi
plăcea că se stătea pe scaune), dar altele mai serioase – vedeam o bu curie în ochii
tinerilor de la adunare – erau altfel.
Eu nu am prea avut prieteni. Am cunoscut mai multe categorii de oameni, dar
prieteni adevărați nu avesesem. Nu mă simțeam bine niciunde. Tinerii de la adunare,
îmi plăceau însă.
Noroc cu mama că a hotărâ t să nu mai mergem cu bunica la adunare (o
duceam cu mașina). Dar am ajuns iar indiferent față de credință.
„Cutremurul” s -a produs în 2002, pe clasa a -XII-a. Pr. Lavrentie Șovre de la
Frăsinei fusese internat la noi în oraș, și o prietenă de familie, car e de ani de zile „ne
bătea la cap” să urcăm la mănăstire, ne -a zis să mergem la spitalul unde era
internat…doar pentru o binecuvântare. Nu am mers însă. Sus la mănăstire fusesem
de două ori anul precedent și am și intrat la Părintele, pe care, deși m -a impresionat,
l-am uitat tot așa de repede. Deci nu am mers la el la spital.
De rușine, mama m -a luat și am mers următoarele 4 săptămâni la Bisericuța
spitalului și am stat la Liturghie. Am stat la slujba întreagă. Eu eram nervos că a
trebuit să stăm atâta, dar cred că atunci ne -a atins Domnul la inimă. Liturghia te
schinbă. Fără să vrei. Era Postul Mare. Am simțit nevoia să mă spovedesc și, la
aceași Bisericuță m -am spovedit săptămâna următoare. A fost prima dată când am

146 spus păcatele pe care le făcusem, din inimă, cu tot sufletul. Le -am dat afară. Și am
simțit iertarea Lui. Am plâns după aceea. Pentru rugăciunile Părintelui Lavrentie…
Acolo la Bisericuță se adunau ucenici ai lui din Sibiu…erau și tineri. Am
început să citesc cărți duhovnicești.
Mă cutrem ura Pr. Cleopa…vorbea de Sfinți, de icoane, de Sfintele Taine, de Maica
Domnului…în dialogul lui cu un „sectar” – personaj inventat cred. Mi -a răspuns la
multe întrebări.
La 2-3 luni, Pr. Lavrentie a murit. Am mers la parastas. De atunci am început
să urc la mănăstire, la Părintele, pentru rugăciunile căruia am primit credința în
suflet.
În toamnă, am ajuns la Cluj. …”căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și
toate se vor adăuga vouă” – adică un duhovnic, Pr. Ciprian, prieteni – ASCOR -ul, și
acum o soț ie și un copil. Și restul, școala, serviciul, casa…toate le primim pentru un
efort minimal, -acela de a ne lăsa cuprinși de dragostea lui.
Dar cum, la orice luptă te duci plin de înflăcărare, care poate dispare în zilele
și nopțile lungi de stat în tranș ee, să ne rugăm Domnului să avem mereu în suflet
„dragostea dintâi” și să ne ducem lupta cea bună până la sfârșit. Amin.

147 A.
„De când eram mică am auzit de Dumnezeu de la bunica mea; mai mult știam
de Mama Lui, pentru că aveam o icoană cu ea pe perete și o tot întrebam pe bunica
cine este femeia aceea.
Credeam că există Dumenzeu, dar bineînțeles că slujeam la doi stăpâni. Tot
timpul simțeam că trăiesc între două lumi, dar nu prea îmi dădeam seam de lucrul
acesta. Eram, așa cum spune duhovnicul meu că spunea Pr. Teofil, „cum ne -o țâpat
Dumenzeu în lume”.
La spovedanie nu mergeam pentru că eram sigură că vreau să păcătuiesc și gândeam
că d ece să merg și să -L mint dacă știu ce vreau.
Mai demult (tot mică eram), auzisem că se spunea în Sfânta Scr iptură, că
dacă vom cere ceva de la Domnul și vom crede din toată inima, fără să ne îndoim,
vom primi. Aceste cuvinte mi -au rămas mult timp în minte și nu le -am putut uita.
Când am ajuns mare, dorința mea și mai mare era să ajung creatoare de modă
foarte c unoscută și să mă mut la București. Dar Bunul Dumnezeu nu m -a contrazis,
ci m-a lăsat să mă conving singură ce e mai bine să fac, așa că m -am pus pe treabă,
adică am început să mă rog cu osârdie, timp de vreo șase luni, Sfântului Nicolae și
Maicii Domnului , rugându -i să-mi împlinească dorința și nevrând nici în ruptul
capului să mă las de ei până nu m -oi vedea în București. Eram atât de sigură că mi
se va îndeplini dorința, încât nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie. Și…pe scurt,
mai că mi s -a îndeplin it „marea dorință”: am ajuns la București: prezentări de modă,
emisiuni, ce să mai spun… tot tacâmul. Și totuși, chiar că necunoscute sunt căile
Domnului; nu mai vroiam ceea ce mi -am dorit. Nu găsesc cuvintele, nu știu cum s -a
petrecut schimbarea….Știț i, înainte vroiam să fiu fericită, dar îmi era frică să pronunț
cuvântul, iar acum era peste puterile mele!
Cuvintele sunt îngrozitor de sărace, poate că tot ceea ce v -am spus până acum
din ceea ce s -a întâmplat cu mine ne este spectaculos, dar pentru mine a fost, și mai
ales pentru cei ce mă cunoșteau.
Dumnezeu are pentru fiecare om în parte o poveste și pe ntru noi toți această
poveste este specială pentru că este de la El, din marea lui dragoste față de noi.
Atât e bun este Dumnezeu!

148
V .
În primul rând vreu să menționez faptul că nu este o poveste spectaculoasă,
nu a fost un moment unic în care să spun că m -am întors la Dumnezeu, rătăcită fiind
în această lume.Cu toate acestea am acceptat să -mi spun povestea pentru că uitându –
mă în urmă, îmi văd viața p lină de evenimente de convertire, în urma cărora am
descoperit din ce în ce mai multe lucruri despre mine, despre Dumenzeu și ce
înseamnă a fi creștin.
Sunt o tânără de 23 de ani și am crescut în biserică de când eram copil, în
sensul că părinții mei mă du ceau la biserică ori de câte ori mergeau și ei, bunicii
mei la fel. Deși poate nu înțelegeam de ce trebuie să fac unele lucruri, le făceam
pentru că așa vedeam la bunici, la părinți, așa auzeam în Biserică de la preoți.
Aveam o credință de copil, care a t recut prin momente de suișuri și coborâșuri. Fiind
copil, nu eram tot timpul atentă la slujbe, însă îmi plăcea să cânt cântările din timpul
Sfintei Liturghii. Mama mea stătea undeva mai în spate în Biserică, dar eu mergeam
singură în față unde se vedea tot ce fac preoții, eram curioasă ca orice copil. Un
lucru care mi -a rămas întipărit în minte este faptul că urmăream mereu oamenii din
Biserică și încercam să trebuie să -i imit, mai ales când își făceau semnul Sfintei
Cruci, și nu înțelegeam de unde își dau ei seama când trebuie să -l facă, însă simțeam
că atunci când voi crește, voi ști și eu și așteptam acel moment. Poate părea un lucru
copilăresc, fără importanță, dar acum, gândindu -mă la acele frământări pe care le
aveam, îmi dau seama că e necesar să știm și să înțelegem de ce facem un anumit
lucru ca și creștini, ce semnificație are.
Un detaliu important din viața mea de creștin, este faptul că vecina mea, care
a devenit prietena mea cea mai bună, era neoprotestantă. Acest lucru mi -a influențat
viața foa rte mult. Eu cu părinții mei nu comunicam deschis, nu discutam probleme
religioase; părinții mei sunt niște oameni care și -au trăit credința în felul lor și care
m-au învățat cum e să fii creștin mai mult prin exemplul lor decât prin discuții și
explicații . În schimb, prietena mea a primit o altfel de educație, la ei în familie erau
discuții multe, mama ei vorbea cu ea pe tema religiei și o învăța despre credință,
despre Dumnezeu, a învățat de mică faptul că trebuie să citească Biblia și să urmeze

149 învățătur ile din ea. Bineînțeles că ea îmi spunea tot ce auzea de la mama ei, în
biserica ei și aveam discuții lungi pe această temă. Aveam și eu credința mea, ce
auzisem în Biserica Ortodoxă, însă argumentele mele nu erau destul de puternice în
fața argumentelor e i, foarte bine puse la punct. Încetul cu încetul, am început să am
început să -mi pun și eu întrebări, să mă gândesc că poate învățăturile Bisericii
Ortodoxe nu sunt cele drepte, adevărate. A urmat o perioadă din viața mea cu multe
frământări, dar și cu mul te trăiri frumoase. Întrucât nimic nu e întâmplător în viață,
eu cred că a fost voia lui Dumenzeu să fie așa, pentru că discuțiile avute cu prietena
mea mi -au stârnit curiozitatea, m -au făcut să cercetez și mi -au insuflat într -un fel
dragostea de Dumenzeu , m-au făcut să văd că lucrurile acestei lumi sunt trecătoare
și că dincolo de ea, există ceva mai frumos, pregătit pentru noi de către Bunul
Dumnezeu. Regretul pe care îl am din acea perioadă este faptul că m -am îndoit de
multe învățături ortodoxe. Cu to ate acestea, Dumnezeu nu m -a lăsat și a așteptat
întoarcerea mea. Nu pot să spun că am plecat din Biserica Ortodoxă. Deși mă
îndoiam de unele învățături, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că El m -a ținut și nu
m-a lăsat să cad de tot în înșelare, am rămas î n Biserică, chiar mergeam mai des
decât atunci când eram copil. Aveam multe întrebări, dar cu toate acestea nu puteam
să plec din Biserica Ortodoxă, nu mă simțeam în largul meu printre neoprotestanți.
Mușțumesc lui Dumenzeu pentru asta, sunt sigură că haru l Lui m -a ajutat în tot acel
timp.
A urmat apoi o peroadă în care îmi doream foarte mult să am prieteni
ortodocși, dar care să aibă preocupările mele. Trebuie să precizez că prieteni aveam
mulți, însă doar cu prietena mea neoprotestantă puteam să discut de schis despre
Dumenzeu și doar ea avea astfel de preocupări dintre toți. Ceilalți erau ortodocși
care mergeau la Biserică, dar din punctul meu de vedere de atunci le lipsea trăirea.
De-a lungul timpului am avut mai multe grupuri de prieteni, unii chiar fără
procupări creștine, îmsă nu m -am putut acomoda nicăieri, nu simțeam că acolo e
locul meu. Când am intrat la facultate, după o scurtă perioadă, am auzit de niște
conferințe oraganizate de ASCOR și am mers și eu. Mi -a plăcut foarte mult și îmi
doream să mer g și eu la întâlnirile lor, fiindcă auzisem de ele. Era ceea ce căutam
eu, însă a durat ceva timp până să ajung acolo, vreo 2 ani și ceva, timp în care mai

150 mergeam pe la Bisericuța din Hașdeu, fără să mă împrietenesc cu cineva anume, și
la conferințe. Ce c red eu că m -a împiedicat să mă integrez mai repede în acest grup
este faptul că mă vedeam mai presus de ei, aveam ideea greșită dobândită în timp,
cum că ortodocșii nu au trăire și că ei merg la Biserică mai mult formal. Mă
așteptam să văd tineri dornici s ă convertească pe ceilalți, dar eu credeam că acest
lucru trebuie făcut într -un mod agresiv. E o viziune pe care o învățasem de la
neopreotestanți. Cât de greșită era părerea mea! Mulțumesc lui Dumnezeu că mi -a
arătat că nu e așa. Am descoperit câtă smeren ie se ascundea în atitudinea lor.
În vara anului 2007, am mers și eu în tabăra organizată de ASCOR. Mergeam
împreună cu o prietenă de -a mea și în rest cunoșteam doar din vedere câțiva
tineri.Aveam emoții mari, îmi era teamă că nu o să reușesc să mă integre z în grupul
lor; sunt o persoană timidă de felul meu, chiar prea timidă uneori. Pot să spun că
această tabără mi -a aschimbat viața într -un mod foarte plăcut. Participarea la Sfânta
și Dumnezeiasca Liturghie în fiecare zi, discuțiile pe care le aveam cu Păr intele,
toată atmosfera aceea m -a cucerit. Am dus dorul acelor zile mult timp după ce m -am
întors acasă. De atunci am rămas în Bisericuța din Hașdeu, unde învăț lucruri noi
despre viața de creștin și unde am găsit o trăire mult peste cea pe care îmi doarea m
să o găsesc la un creștin ortodox. De fapt, eu îmi doaream să găsesc trăirea pe care o
văzusem la neoprotestanți și nu o găseam pentru că e diferită în ortodoxie, mult mai
adevărată și mai dreaptă. Mulțumesc lui Dumenzeu că nu m -a lăsat să plec din
Biser ica Sa sobornicească și apostolească și că mi -a arătat frumusețea trăirii
orotdoxe.
În încheiere aș vrea să spun că sunt abia la începutul drumului, un început
nou, și că mai am de învățat multe lucruri despre viața de creștin ortodox, pe care
nădăjduiesc că le voi învăța cu ajutorul lui Dumenzeu. Deși sunt în Biserică și am o
viață duhovnicească la măsura la care pot să o am acum, pot să spun că sunt într -o
continuă convertire.

151 R
Nici nu știu cum ar trebui să încep ca să fiu cât mai concludentă și să n u
plictisesc pe nimeni. Aș putea spune că am făcut de toate în viață (rele mai ales), cu
excepția faptului că nu am omorât pe nimeni (mă refer la avorturi) .
De mică îmi plăcea și nu prea să merg la Biserică, până prin clasa a VIII a
mergeam obligată de ta tăl meu (deși el în 25 de ani cred că a mers la Biserică de 10
ori și de multe ori zice că e ateu), atunci nu prea înțelegeam ce se întâmplă pe la
Biserică, mă spovedeam o dată pe an și așa la grămadă și cum se întâmplă de obicei
în ultimele săptămâni în p ostul mare (nu cred că dura spovedania mai mult de 1
minut, care era de fapt un mic interogatoriu).
După ce am intrat la liceu, ai mei nu mă mai trimiteau la slujbe și, drept
urmare am început să merg mai rar, în schimb nu ratam nici o sâmbătă ca să merg l a
discotecă. Deși eram hotărâtă că nu o să -mi pierd curăția înainte de căsătorie, am
cedat în momentul în care prietenul meu (unul din ei) mi -a zis că se desparte de
mine dacă nu accept (proastă am putut fi). Mi -a părut rău atunci și pe urmă, m -am
despărți t de el din inițiativa mea; nu mai suportam situația. Am mers să mă
spovedesc și am zis Părintelui respectiv și faptul că nu mai sunt fecioară, iar el mi -a
dat dezlegare pe loc ( nu vreau să -l judec dar cred că ar fi trebuit să -mi explice de ce
nu ar fi tr ebuit să fac acel lucru), după ce m -a întrebat dacă îmi pare rău.
După asta au tecut vreo doi ani și iar am căzut și tot așa, până în anul doi de
facultate când mi -a scos Dumnezeu în cale un Părinte deosebit: Părintele Gheorghe
Mihali, care m -a ajutat să î nțeleg de ce nu era bine ceea ce făcusem. Deși încercam
să mă îndrept mă tot lupta duhul desfrânării – nu doresc la nimeni să aibă de -a face
cu el că e cumplit, e ca și cum cineva te -ar controla Părintele care m -a ajutat să mă
ridic din noroi a plecat din Cl uj în Maramureș; mi -a fost tare greu fără el, dar
Dumenzeu nu m -a lăsat și mi l -a scos în cale pe Părintele Petru Băgăcian din
Gherla, care mi -a fost duhovnic vreun an, dar pentru că mă întâlneam prea rar cu
Sfinția Sa, m -am hotărât să vin la Părintele Cip rian, care m -a impresionat foarte
tare. Eu nu am mai văzut un om cu atâta dragose t și cu atâta răbdare. Îi mulțumesc
lui Dumenzeu că mi i -a scos în cale pe Pr. Ciprian, dar și pe Părintele Gheorghe și
Petru; fără ei aș fi fost în noroi până în gât. Doamne a jută!

152
M.
„Se zice că iubirea lui Dumenzeu față de cel mai mare păcătos este infinit
mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumenzeu. Cât de mari și de
adevărate sunt vorbele acestea. Dovada mai vie pentru mine este existența mea și
faptul că Domnul și Dumenzeul meu m -a cercetat pe mine nevrednica și a binevoit
să intre și să se sălășluiască în coliba sufletului meu.
Am 21 de ani, provin dintr -o familie divorțată (părinții mei au divorțat când
eu aveam 7 ani – atunci s -a pronunțat sentința; îns ă probleme au fost de la nașterea
mea, pentru că părinții mei nu s’au căsătorit din dragoste ci din interes material. Eu
am crescut de mică la bunicii mei în Moldova. Acolo am resimțit dragostea unui
cămin, deși bunicul meu era foarte dur cu cei din jur, p e mine mă iubea enorm. În el
am avut un tată, un model. Dar mai târziu l -am pierdut, căci Domnul a binevoit să -l
cheme la El. Deși aveam o vârstă fragedă, 10 ani, am știut că va rămâne un gol
permanent, pe care și astăzi îl simt.
Bunicii mei, părinții mame i mele, au fost oameni credincioși, simpli, de la
țară, cu frică de Dumenzeu, care și -au crescut copii la fel, în frică și dragoste pentru
Cel ce ne este Mântuitor. Dar viața te poartă spre locuri nebănuite. După divorțul
părinților mei, eu am rămas cu mam a, tata a plecat la o femeie care actualmente este
soția lui. La început ne -a fost greu, și mi -a fost greu pentru că o vedeam pe mama
supărată, plângând, știam că ne vom descuraca mai greu. Divorțul a înăsprit -o mult
și asta am simțit -o și eu, pentru că de și știu că mă iubește mai mult decât viața ei,
am simțit întotdeauna o răceală din partea ei. De tata m -am rupt complet, pentru că
nu mă căuta, ca și cum ar fi uitat că exist. La scurt timp după divorț, l -am pierdut pe
bunicul, și așa am pierdut singura fi gură paternă din viața mea. Mă simțeam
pierdută, eram copil și mă gândeam de ce, însă viața și -a continuat cursul. La scurt
timp după moarte bunicului meu (1 an și jumătate), mama s -a recăsătorit. Între timp,
am început să merg și la tata, să -i cunos famil ia pentru care ne -a lăsat pe noi. Dar nu
aveam să știu că aici va începe și momentul când Hristos avea să mă cerceteze, să
întoarcă ochii Săi spre copilașul Mihaela.
Nu are rost să mai zic cum e cu părinții vitregi, deși, slavă lui Dumnezeu, că

153 știu că se putea și mai rău. Dar întotdeuna se îndură de noi și ne iubește atât de mult
că și crucea noastră tot El o poartă.
Anii treceau, iar eu deveneam adolescentă cu multe probleme, mai multe de
ordin familial. Eram tratată ca o minge, pe care o pasa când tat a, când mama; mă
rănea și soția tatălui meu, iar eu deveneam tot mai inabordabilă, insuportabilă și îmi
găseam scăparea în diferite îndeletniciri. Nu vroiam să știu de Biserică, de
Dumnezeu, deși când eram mai mică mergeam. Acum nu vroiam să știu pentru că nu
era la modă. Nu era ceea ce făceau prietenii mei. Până când, din mila Maicii
Domnului, am ajuns să fac parte din corul parohiei mele, în care am stat până am
plecat la facultate (adică 5 ani de zile). Aeam 14 ani când Domnul m -a ridicat din a
cădea în tot felul de mizerii și m -a adus în Casa Lui, să -L slăvesc și să -I cânt Lui. O
minune pe care am înțeles -o mai târziu ca fiind o minune.
Problemele acasă continuau, plângeam zilnic și mă duceam la Biserică
aproape zilnic, lucru ce a înfricoșat -o și pe mama , căci deși fusese de acord să intru
în cor, acum zicea că petrec prea mult timp la Biserică. În curând aveam să -mi fac
un duhovnic stabil care m -a susținut până să plec la facultate. Dar lucrurile în
familie nu se îmbunătățeau, ci se agravau, dar aflam mâ ngâiere la Hristos și mă
pregăteam pentru ce avea să urmeze.
Lovitura cea mai dureroasă pe care am primit -o și din care nu m -aș fi ridicat
dacă nu -l aveam pe Părintele Ciprian (duhovnicul meu din Cluj), a fost atunci când
am fost acuzată că relația mea cu Părintele de acasă , care mi -a fost duhovnic, nu e
tocmai cum ar trebui să fie. Atunci, recunosc că eram pe punctul de a renunța la
ortodoxie pentru că mă gândeam că nu are nici un sens, pentru ce, dacă și cel mai
nevinovat și curat lucru, pentru că vedeam în Părintele, tatăl care mie îmi lipsea, să
fie pângărit acesta. Dar m -a învrednicit Domnul mai mult decât aș fi meritat, să nu
cad și m -a ținut lângă El. Și multe altele am făcut, din care a binevoit Domnul să mă
scoată, că S -a smerit în spatele multor o ameni ca să mă întoarcă pe mine.
Nu merit câte am, nu o să am cuvinte vreodată să mulțumesc sau să laud
numele Lui, nu o să am ani ca să -L slăvesc pentru toate câte îmi dă, pentru că mă
rabdă, pentru că mă iartă atunci când îi bat un cui pentru că nu fac v oia Lui. Mai
ales atunci când El îmi face bine, iar eu îi fac rău. Atunci îmi vine mie să intru în

154 pământ. Și mai ales să -i mulțumesc pentru Părintele Ciprian și pentru toți cei care au
lucrat la mântuirea mea, fără de care eu azi aș fi fost mai jos decât orice creatură (nu
că aș fi mai vrednică) .Slavă lui Dumenzeu pentru toate!
E.
Îmi amintesc de parcă ar fi ieri, cum am început să -L caut pe Dumenzeu mai
înainte să ajung la Bisericuță în Cluj. Mergeam în cluburi, dar duminică dimineața
eram prezentă la Sfâ nta Liturghie, deși nu înțelegeam aproape nimic din ea; mă
împărtășeam rar, de 2 -3 ori pe an, nu știam ce e aia: Utrenia, candela, Psaltire, dar
îmi plăcea să merg la Biserică. Când eram mai mică și mă certa mama, alergam în
cameră și îi spuneam Măicuței S finete că Ea e mama mea adevărată și știu că ea mă
înțelege. Când am intrat în Bisericuță, mi s -a părut totul urât, întunecat, se cânta
„ciudat” și ziceau la Sfânta Liturghie rugăciuni pe care nu le mai auzisem…Simțeam
nevoia să mă spovedesc, deși nu ști am că păcatul pe care îl săvârșisem e păcat de
moarte…Părintele Ciprian, când i -am zis de păcat, s -a întristat foarte tare și a zis că
nu mă împărtășește….Atunci a început marea schimbare…
Am renunțat la viața mea dinainte, cel mai șocant a fost pent ru cei din jur, car
enu mă înțelegeau și spuneau că am înebunit, că mă pocăiesc, că mă călugăresc…tot
felul. M -a purtat Dumenzeu pe mâini și nu am simțit nici o greutate din momentul
hotărârii de a mă întoarce. În martie s -a împlinit un an de când Dumnez eu mă ține
aici, la Bisericuță. Sunt lucruri care nu pot fi explicate legate de întoarcerea
mea…acea spovedenie, tot ce am simțit. Exact după acea spovedanie, m -am simțit
mai goală și mai pustie ca niciodată. Dar într -o dimineață, m -am trezit cu gândul l a
Dumenzeu, și spunându -i Părintelui a spus: „Acum ai hotărât cu adevărat să te
întorci!”.
Slăvit să fie Dumnezeu că am onoarea să stau în casa Lui!

155 C. N.
„Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II și mă amenința pe mine,
student la filosofie pe atunci, cu un Părinte deosebit, care are mormântul la Prislop.
Pe mine nu mă interesau aceste lucruri, eram total împotrivă. Ce mai, pentru mine
erau autosugestionări, isterie în masă etc.
Aveam 20 de ani. Căutam un scop în viață, și mi se păruse că ac esta poate fi
filosofia. Atunci gândeam așa: omul se naște fără să și -o dorească, însă apoi trebuie
să-și dea seama cât mai repede că trebuie să se sinucidă; viața este o suferință fără
margini – spirituală și trupească. Singura realitate clară era sinucide rea, ca un act
total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumenezeu era un tiran care ne -a
aruncat în lumea asta imperfectă….
Nu eram ateu, sunt fiu de preot. Totdeauna am știut că există Dumnezeu. Dar
acest dumnezeu nu mă interesa. V oiam să -i stau împo trivă cu orice preț. În timp,
aceste trăiri mi se adânceau.. Toți autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc) care pledau
cumva pentru sinucidere – sufletească sau trupească – îmi erau dragi.
Sinuciderea era filosofia vieții mele. Ajunsesem să și conving și pe al ții de
asta. Și, culmea, nu aveau argumente împotrivă! Cine nu -l avea pe Dumnezeu ca
argument absolut, îmi devenea victimă „sigură”. Ani de zile am știut și de ce copac
urmează să mă spânzur. Dar vedeți, făceam toate acestea foarte greu. Noaptea
adormeam c u el în minte, dimineața trebuia să o iau de la capăt. Dormeam doar o
oră, două pe noapte, și asta ani de zile. Vă dați seama în ce stare fizică și psihică
eram…
Tatăl meu încerca să mă trimită la spovedanie, dar nu mă duceam. Într -o
seară, fratele meu a înțeles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte,
inclusiv față de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi -a zis: „Dacă te dai așa de
mare, du -te la mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Prislop; am călătorit toată
noaptea, am schimbat tre nuri și autobuze, după care am mai urcat și cei 3 km până
la mănăstire. Acolo sus, lume multă (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul, pe 8 mai).
Ei bine, de la mănăstire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu ucenicul meu (ajuns
și el acum preot), căruia i.am spus: „hai și noi!”. Am ajuns sus, unde atunci erau
mult mai puține morminte. Mormântul Părintelui Arsenie, nu avea brazi în jur, ca

156 acum. De fapt, eu am văzut un buluc de oameni care stăteau în jurul a ceva…Ne -am
pus și noi sub mesteacănul care este și azi, să ne tragem sufletul. Stând așa, pe iarbă,
am simțit cum încep să îmi curgă lacrimile. Vă spun: din senin. Nu mai plânsesem
de mult, de 14 -15 ani; plînsul era o cădere de neînchipuit, o recunoaștere a
neputinței tale. M -am speriat și am sărit în pici oare: „Ce -i cu mine?”. În tot acest
timp, gândurile rele îmi dădeau târcoale neîncetat. M -am uitat la cel de lângă mine:
plângea și el! Dacă era o chestie de autosugestie, doar unul din noi pățea așa; dar
așa, amândoi?! În clipa aceea, stând în picioare – Doamne, nu voi uita clipa aceea
toată viața mea! – a coborât o liniște incredibilă peste mine. Era ca o umbrelă care
mă ferea de ploaia neîncetată a gândurilor rele care curgeau peste mine tot timpul.
Ca în Evanghelie, care ne spune cum s -a făcut o liniște adâncă pe mare…Atunci, în
liniștea aceea, parcă am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea,
era acesta: „Unde am fost până acum?” toate întrebările mele filosofice, au căpătat
un răspuns în Dumnezeu, în clipa aceea. Din clipa aceea am fos t ca un nebun. 6 luni
îi îmbrățișam pe toți oamenii pe care îi cunoșteam, le vorbeam despre Dumnezeu,
despre Înviere. Credeți -mă, nu era nimic de la mine. Am simțit atunci atâta dragoste,
încât nu puteam pricepe asta: eu care am fost tot cu răul, Dumnezeu tot cu binele!
Asta m -a „dărâmat”! dragostea Lui m -a făcut praf și pulbere. Tot atunci am început
să întreb cine este omul la mormântul căruia mi s -a întâmplat una ca asta. Mi s -a
răspuns că este Pr. Arsenie Boca. Pentru rugăciunile lui, Dumnezeu m -a întor s pe
cale acea draptă158…

158 Pe lângă articolul publicat în Rev . Lumea credinței , mai (2006), p.58 -59, s -au folosit și detaliile oferite
personal de pr. Ciprian.

157 Concluzii referitoare de Fragmente autobiografice

Formele pe care le pot îmbrăca căutările spirituale ale tinerilor sunt variate.
Soluționarea acestor căutări poate fi atât împlinirea spirituală, cât și rătăcirea.
Mecan ismul principal care declanșează aceste căutări este un gol interior, resimțit ca o
lipsă.
Vârsta tinereții aduce cu sine o serie de neliniști care dau seama de necesități
fundamentale: nevoia de sens, de autentic, de iubire, de recunoaștere etc. Unii adu lți, au
proiectat satisfacerea acestor necesități, utilizând ca mijloace anumite contexte ale vieții:
carieră, familie etc., dar imaturitatea duhovnicească i -a condus la transformarea mijloacelor
în scopuri.
Neangajarea în activități de tipul celor realiz ate de adulți nu înseeamnă raportat la
tineri doar “joaca de -a sensul”, ci preocupările lor spirituale se constituie ca mod de
existență psihică, determinând un anumit mod de viață. Rar tinerii filosofează despre sensul
vieții gratuit, ei caută mai curând repere care să le traseze cadrele existenței.
Manifestările excentrice ale tinerilor nu anulează nevoia general umană de
împlinire. Complexul de necesități este resimțit de tineri asemeni unor slăbiciuni (în sensul
că ele restrâng libertatea), iar satisfac erea acestor necesități determină o ușurarea, ceea ce
caută ei de fapt. Dorința tinerilor de împlinire poate fi tradusă ca necesitaea ușurării, care
de fapt este dorința de fericire. Constitutiv omul are o glandă care secretă dorința de
fericire. Problema intervine în momentul în care , din dorința resimțită puternic de a se
ușura, tânărul alege calea cea mai rapidă, calea în care rezultatele sunt imediate. El, în cazul
în care jertfește ceva, aceasta nu este în nici un caz patima. “Calea largă” este de fa pt răul,
înșelarea, neîmplinirea. Dinamica fenomenului poate fi înțeleasă mai bine printr -un
exemplu: drogurile, care îl fac pe tânăr să nu mai simtă necesitățile, nicidecum nu rezolvă
problema, totul constituindu -se într -un act magic, o soluție “ieftină ș i rapidă”.
Dar cu astfel de substituenți setea nu se potolește, ci revine mereu cu tot mai mare
putere, iar procuraea substituenților generează noi poveri. Cercul se tot închide pe măsură
ce setea strigă mai tare. Soluția reală este hrana cea adevărată: Pâ inea vieții, alimentarea
direct la Sursă. Miza după cum se observă este maximă: viața sau moartea, de aceea și
consecințele bătăliei sunt extreme, unii fie au murit ( drogurii, sinucidere etc), fie au ales să
trăiască la un nivel scăzut din punct de vedere intelectual și duhvnicesc. Mai sunt și alții
care, asumând jertfa, căci ea este cheia, și angajându -se sincer, au aflat Adevărul .