Tilecuș -locuri, oameni, fapte e nevoie [617413]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului
Didactic
Specializarea: Istorie
LUCRARE METODICO -ȘTIINȚIFIC Ă
PENTRU ACORDAREA GRADULUI DIDACTIC I
Conducător științific: Prof. univ. dr. Ion Zainea
Autor: Hosu Liviu -Ciprian
Unitatea de învă țământ: Școala Gimnazială Nr.1 Tileag d
Localitatea: Tileagd
Județul:Bihor
Oradea 2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departament ul pentru Preg ătirea și Perfecționarea Personalului
Didactic
Specializarea: Istorie
Monografia satului Tilecu ș
Conduc ătorștiințific:
Prof. univ. dr. Ion Zainea
Autor: Prof. Hosu Liviu -Ciprian
Unitatea de învățămant: Ṣcoala Gimnazial ăNr. 1 Tileagd
Localitatea: Tileagd
Județul: Bihor
ORADEA 2016

3CUPRINS
Introducere ……………………………………………………………… …5
Capitolul I
Condiții fizico -geografice ale Tilecu șului ………………………………… 6
1.1 A șezare g eografică………………………………………………………. 6
1.2 Condi țiinaturale………………………………………………………… 6
Capi tolul II
Istoricul localită ții din vechime și pân ă azi …………………………… ….7
Capitolul III
Locuri, oameni, fapte ……………………………………………………… 18
3.1Toponimia lo calității……………………………………………………. 18
3.2 Onomastica locali tății Tilecuș…………………………………………. 24
3.3 Graiul locu itorilo r din Tilecu ș…………………………………………. 29
3.4 Obiceiuri populare……………………………………………………… 32
3.5 Oameni și faptele lor…………………………………………………… 37
Capitolul IV
Viața spiritual ăși înv ățământul …………………………………………. 41
4.1 Biserica de lemn……………………………………………………….. 41
4.2Școala pân ă laMarea Unire……………………………………………. 46
Capitolul V
Patrimoniul localită ții Tilecuș ca resurs ă în predarea
orelor de istorie
5.1. Importan ța conservarii patrimoniului local ………………………… 51
5.1.1.Int roduc ere……………………………………………………………. 51
5.1.2.Ana liză SWOT………………………………………………………… 53
5.2.Activități extra școlare și extracurriculare
(excursia, vizita, cercul de istorie) ……………………………………….. 56
5.3. Curriculum la decizia școlii …………………………………………… 79
5.4. Studiu de caz: disciplină op țional ă

4„Tilecuș-locuri, oameni, fapte ”……………………………………. …… 8 7
Capitolul VI
Concluzii ……………………………………………… ……… ………… 106
Bibliografie …………………………………………………………… ……. 10 7

5Introducere
Această lucrare a apărut din dorin ța de a afla c ât mai multe l ucruri, informa ții despre
localitatea în care timp de 17 ani am desfă șurat activitatea de profesor de istorie. În acest interval m –
am apropiat de oameni, simpli sau cultiva ți alături de care aveam în comun dragostea fa ță de aceste
locuri minunate, am încer cat astfel să în țeleg dorința lor de a p ăstra vii trecutul, obiceiurile și modul
de viață local. Curios de fire, având pregătirea de specialitate am încercat să aflu cât mai multe
despre trecutul și prezentul acestei comunit ăți.
Lucrarea e structurată pe două par ți astfel în prima parte, științific ă ”Monografia satului
Tilecuș”, partea a doua conține partea metodic ă de aplica ție. Capitolul I sunt prezentate așezarea
fizico -geografică și condițiile naturale; Capitolul II cuprinde trec utul încărcat al istoriei satului
Tilecu ș din cele mai vechi timpuri pân ă azi; Capitolul III cuprinde toponimia locală, obiceiuri vechi,
moștenite din generație în generație, graiul locuitorilor și oameni de seam ă ai satului; Capitolul IV
cuprinde via ța sp irituală și înv ățământul până la Marea Unire. Ultima parte a lucrării Capitolul V e
dedicată cercetării metodologice, conform cerin țelelor acestei discipline. Capitol ul VI c uprinde
concl uzii referitoare le prezenta l ucrare.
Am încercat să scot în evidență importan ța conserv ării patrimoniului satului Tilecu ș, care
constit uie o resursă în predarea istoriei eviden țiind importanța cunoașterii istoriei locale cu scopul de
a introduce în Curriculum la decizia școlii, a unui curs opțional de istorie loc ală. Am acordat aten ție
activităților extrașcolare și extracurriculare (excursia, vizita, cercul de istorie), expunând proiecte ale
unor astfel de activită ți. În final am continuat cu o expunere, a proiect ării unui astfel de op țional de
istorie locală cu t ema „ Tilecu ș-locuri, oameni, fapte”. Credem că această „educație pentru valori
locale”, poate începe chiar de aici din sat. În primul rând, copii de la țară, nepoți și strănepoți ai
celor despre care se învață, trebuie să știe ce zestre culturală, ce isto rie, au.
Tradițiile românești, tradițiile tilecușenilor constituie una dintre valorile poporului român și nu
trebuie să lăsăm timpul și evenimentele lumii moderne să ne facă să le uitam. În primul rând copii,
încep și trebuie să înțeleagă specificu l poporului român din care fac parte, aspirațiile lui, idealurile
de ieri și de azi care sunt oglindite în obiceiurile locurilor,faptele locuitorilor, istoria locală. Copii
simt admirație față de locurile natale încă de când își ascultă bunicii depănând am intiri legate de
moșii și strămoșii noștri. Dar educându -i de mici pe copii noștri, prin diverse activități desfășurate în
familie și în unitățile școlare îi învățăm să îndrăgească limba pe care o vorbesc, istoria locului în
care trăiesc, obiceiurile locul ui.

6Capitolul I
Condiții fizico -geografice ale Tilecu șului
1.1 A șezare geografic ă
Localitatea Tilecu ș, comuna Tileagd, județul Bihor, este situat ă în partea de vest a României,
ocupând o suprafa ță de 1331 ha pe termina țiile colinare ale Dealurilor P ădurii Craiului spre
Depresiunea Vad -Borod. Fa ță de reședința de județ Oradea, satul este așezat în partea estic ă la
aproximativ 25 de km. distan ță.
Localitatea Tilecu ș are ca vecini:
la N. localitatea de re ședinț ă comunală Tileagd și satul Poșoloaca.
la S. comuna Vârciorog cu satul Șerghiș, comuna Cop ăcel cu satul Surduc.
la E. comuna Țețchea cu satele Telechiu și Hotar.
la V. satul Călătani, comuna Săcădat cu satul Bor șa.
1.2 Condi ții naturale
Localitatea este a șezat ă într -o zonă de interferen ță a mai multo r unități geomorfologice. Astfel,
teritoriul localită ții este caracterizat prin urm ătoarele unită ți geomorfologice:
-Terasa inferioară a Cri șului Repede, caracterizat ă prin soluri brune, această zonă ocupă 12% din
teritoriu .
-Terasa superioară a Cri șului Repede, care ocupă 34% din teritoriu, cu soluri brune de pădure
-Piemontul Vârciorogului, care ocupă 8% din teritoriu.
Clima : temperatura medie anuală este de 9,5oC, iar precipita țiile medii ajung la 500 mm. Localitatea
are un climat temperat continenta l de tranzi ție cu veri nu prea calde și ierni relativ blânde.
Hidrografia : localitatea are o singură apă permanentă –pârâul Meghi șea, în rest sunt ape temporare
cu caracter toren țial pe timpul precipitațiilor.
Izvoarele sunt relativ pu ține în Hut ăși Meze rături.
Vegetația: reprezentată prin etajul stejarului. Din codrii seculari care ocupau o bună parte a satului
au mai rămas doar pâlcuri de pădurici cu specii de: cer, gorun, planta ții de salcâm. Pajiștile de pe
locurile fostelor păduri cuprind ierburi ca: pinul, păiu șcă, firuța de fânețe, etc.
Fauna : se remarcă prin prezen ța iepurelui de câmp, c ăpriorul, vulpea, fazanul, potârnichea, co țofana,
bufnița, veverița, ciuful de p ădure, reptile ( șopârla), pești (porcușorul).

7Capitolul II
Istoricul localită ții din vechime și pân ă azi
Primele dovezi care indică și atest ă existența omului și a unor așez ări în zona Cri șului
Repedeși a munților P ădurea Craiului la ale cărei poale este a șezat ă localitatea Tilecu ș, dateaz ă din
paleolitic și neolitic. Urmele vieții au fost identificate din timpuri și mai îndep ărtate astfel la săparea
fântânii în curtea locuitorului Pendea Pavel s -au găsit fragmente de oase ale unor mamifere în
patinate negru, fosilizate în marnă pon țiană, care se găsesc la Muzeul Țării Cri șurilor. Trec erea la
epoca bronzului și fierului este caracteristic ă formării triburilor tracice purtătoare a culturii Otomani
și specific ă vestului României. Locuitorii localită ții sunt urmași ai populației geto -dace care se
formează în jude țul Bihor în a doua vârst ă a fierului (Latine) și apoi în perioada secolului II -IV e.n.,
perioada dacilor liberi din epoca romană. Descoperirile arheologice dovedesc intensa participare a
dacilor de pe teritoriul jude țului Bihor la istoria Daciei libere, în vremea lui Burebista, a urma șilor
săiși a lui Decebal. Dacii din Bihor și -au ridicat în vremea lui Burebista cetă ți pe muncei greu
accesibili în zonele piemontane ale mun ților P ădurea Craiului, în care au luptat pentru neatârnare
mai apoi sub conducerea regelui Decebal.
După c ucerirea Daciei de către romani teritoriul localită ții nu a fost încorporat imperiului
roman, totu și prin leg ăturile popula ției cu lumea roman ă are loc romanizarea ei în cadrul larg al
lumii rurale daco -romane. Legăturile cu lumea romană ne -o atestă descop eririle de monede romane
de la Tileagd1, localitate din apropierea Tilecu șului. Începând cu secolul al X -lea popula ția
românească este organizată în voievodatul de sub conducerea lui Menumorut cu centrul în cetatea
Biharia. În ”Legenda Sancti Gerhardi” se arată că popula ția din Crișana în secolul al X -lea se găsea
pe un drum destul de înaintat al feudalismului. După secolul al XI -lea treptat pe fondul popula ției
române ști încep s ă pătrundă unele elemente maghiare.
Începând cu anul 1075, documentele scrise a testă primele a șezări bihorene. Biharia și
Chistag, după care tot mai multe sate bihorene vor fi men ționate în documentele vremii.
În timpul năvălirii tătare din anul 1241 care au pustiit locurile pe unde au trecut are loc un
regres al popula ției.
1D. Ignat -Găsirea a 53 monede drahma in vatra Comunei Tileagd, Crisia III, Oradea, 1973

8În Valea Crișului Repede, lâng ă un castru roman de grani ță ia ființă localitatea Tileagd,
denumită astfel de către secuii care au poposit aici, pomenit la mijlocul secolului al XIV -lea
”Mezötelegd”(Terro sau possessio Theled, Thelegd). Localitatea Tileagd poate fi considerată ca
localitatea matcă pentru satul Tilecu ș, deoarece odat ă cu cucerirea maghiară, locuitorii Tileagdului
de origine română au fost obliga ți să plece de pe pământurile fertile din lunca Cri șului Repede în
locuri mai pu țin prielnice din zona delu roasă unde și-au întemeiat noi a șezări. De fapt chiar
denumirea de Tilecu ș prin toponimicul s ău înseamnă Tile –de la Tileagd și ”cuș”, adic ă a da înapoi
sau a fi fugări ți din maghiar ă.
Au fost aceste ținuturi cunoscute am ănunțit și cartografiate de c ătre Abraham Ortelius (1527 –
1598), născut la Anvers, proprietar al unei întreprinderi cartografice. Călătore ște prin multe ț ări ale
Europei stabilind prietenii cu cartografii vremii. În capitolul Transilvania –Dacia din atlasul
Theatrum Orbistterrarum se află textul și harta Transilvaniei, în care este consemnat ă în apropierea
orașului Oradea (Varadin) localitatea Tileagd (Telegd) consemnând c ă Transilvania ocupă acum
acea parte a Europei care odinioară era Dacia. Lucrarea se află la British Museum2.
Atestarea documentară a Tilecu șului reiese din actele Capitolului Oradean în care sunt
consemnate numeroasele împăr țeli de moșii între urmașii familiei comitelui Paul , conte de Zala și
familia Csaná d. Astfel în anul 1308, luna octombrie, ziua 6 este pomenit pentru p rima dată în istorie
satul Tilecu ș, alături de Tileagd, Săbolciu, Po șoloaca, Tilechiu, Șuncuiuș, Petrileni și Birtin3.
Menționăm că existen ța localit ății Tilecuș în anul 1308 este consemnat ă de către Tereza Mozes în
lucrarea “ Zona etnografică a Cri șului R epede” care ne redă existen ța satului în octombrie 1308 ca
fiind situat pe drumul sării precum și vama Tileagd4.
Atestarea documentară de fapt a celor mai multe a șezări între secolele XIII -XVI când e
atestat și satul Tilecuș se face și în recens ământul imp ozitelor din Oradea din anul 1552. Apari ția
documentară masivă a a șezărilor a fost ca urmare a organizării cancelariei de înregistrare.
Incontestabil a șezarea dateaz ă de fapt cu mult înaintea atestării, deoarece într -un timp atât de
scurt nu putea să apară un număr atât de mare de a șezări.
Începând din anul 1552 când localitatea Tilecu ș este amintit ă în recensământul impozitelor
ca situată în perimetrul pădurilor Tileagdului ea va fi men ționat ă în toate recensămintele ulterioare
ca o localitate cu o popula ție românească.
2Abraham Orteli us din Anvers -Cartograf -în anii 1527 -1598 a car tografiat localită ți din Bihor și Tileagd ul
3Capitoliul Bisericii Ortodoxe Oradea -la 6 octombrie 1308, adevere ște ca membr ii familiei Csanad au împăr țitîntre ei
moșiile lor din satul Tilecuș, alături de Tileagd, Săbolciu, Po șoloaca, Tilechiu, Șuncuiuș, Petrileni și Birtin.
4Tereza Mozes -Zona etnografică a Crisului Repede, Editura Sport -Turism, Bucuresti,1948, p.12

9Construirea vetrei satului s -a făcut o dată cu a șezarea primilor locuitori prin locurile de
fâneață, poieni sau mai târziu prin defri șarea cu fierul sau cu focul a p ădurilor din zonă.
Vechea vatră ar fi fost în locul zis „Hută”. Treptat satu l s-a întins de -a lungul drumului
Tileagd -Vârciorog, acestui sat fiindu -i caracteristic tipul satelor românilor și maghiarilor din valea
Crișului Repede, dovada str ămutării popula ției din aceast ă zonă. Sau poate fi vorba de procesul
istoric al veacurilor X VIII-XIX sub numele de „tragere la linie” sau de aliniere a caselor în scopul
restrângerii vetrei satelor sau perceperii impozitelor și dijmelor de c ătre oficialită ți.
Grea și zbuciumat ă a fost via ța locuitorilor care au avut de luptat nu numai cu codrii c are le –
au fost adeseori prieteni, dar și cu feudalii maghiari care îi deposedau de p ământuri, supunându -i la
tot felul de dijme și obligații, c ăutând să le impună chiar și o nou ă religie –cea catolică.
În perioada respectivă, robota era stabilită la 4 zi le pe săptămână în 1714 pentru iobag, și trei
zile pentru jeler fie cu vitele, fie cu bra țele, deci peste 200 de zile anual, pentru cel dintâi, și peste
150 pentru cel de -al doilea. Pe lângă aceste obliga ții locuitorii trebuiau s ă presteze numeroase
corvez i, să facă numeroase daruri, astfel iobagii de pe domeniile din împrejurimile cetă ții Oradea
erau obliga ți să dea: unt, ca ș, găini, gâ ște, ou ă, fie în cadrul darurilor regulate, fie pentru dregători
sau grofi.
În anul 1660 toate satele jude țului Bihor intr ă sub stăpânirea efectivă a Imperiului Otoman
care întemeiază pa șalâcul de la Oradea. Localitatea Tilecuș a continuat s ă-și duc ă existen ța,
locuitorii ei achitându -și datoria faț ă de noii stăpâni.
Populația localit ății se îndeletnicea cu agricultura, m ărindu-și suprafața de cultur ă prin
defrișarea masiv ă a pădurilor și a smârcurilor care acopereau aceste locuri. Cultura grâului a ocupat
suprafețe considerabile, ulterior fiind aduse plante ca porumbul, care cultivat în mod intensiv devine
hrană de bază a pop ulației. O str ăveche îndeletnicire era păstoritul, poienile, fâne țele din
împrejurimi, oferind o bună bază pentru cre șterea vitelor și oilor, care se creșteau atât p entru nevoile
personale, cât șipentru nobilii din Tileagd, stăpânii domeniilor. Că strămo șii tilecu șenilor s -au
ocupat cu păstoritul ne -o demonstrează numele a cel pu țin jum ătate din sat care se numesc: Baciu.
De fapt, numele de „Baciu” și „Indrieș” domin ă în propor ție de 75%.
Alte ocupa ții erau: torsul și prelucratul lânii și cânepei, existân d o adevărată industrie casnică
țărănească. Ștergarele, îmbr ăcămintea pentru femei, sumanele bătrâne ști decorate cu motive florale,
ne atestă măiestria mo ștenit ăși transmis ă din genera ție în generație.În ateliere de lemn ărieși rot ărie
se produceau războa ie dețesut cu accesoriile necesare, suporturi pentru linguri, farfurii de lemn,
căni, linguri, mese, lăzi, căru țe etc.

10Dovada și imaginea (fotografia) unei socale având pe roat ă o inscrip ție cu anul 1498, roas ă
puternic în locul de învârtire, atestând ast fel vechimea ei.
Conform domnului Traian Indrie ș, aceast ă socală fiind predată muzeografilor bihoreni. A
fost construită din lemn masiv de stejar, iar axele învârtitoare din material dur, probabil fier5.
Surplusul de produse și obiectele meșteșug ărești era u valorificate fie pe bani, fie la schimb în
târgul de la Tileagd, care se dezvoltă foarte mult în secolele XV -XVI, apoi în cele mai îndepărtate
de la Ale șd și Oradea.
Decăderea puterii otomane cu insuccesele din fa ța Vienei 1683, Mohacs 1687, iar la 5 iun ie
1692 imperialii habsburgi cuceresc cetatea Oradiei, stăpânirea turcească e înlocuită cu cea austriacă.
Meszësi Karoly în lucrarea „Comitatul Bihor în timpul înaintării ocupa ției turcești ” specifică
faptul că to ți locuitorii Tilecușului erau români, pre cizând că recensământul localită ților din 1773 o
declară localitate cu limba română. Recensămintele popula ției din anul 1712 amintesc doar doua
familii de iobagi, ceea ce nu pare adevărat sau poate restul erau oameni liberi, pentru ca în 1787 să
se menționeze 81 de case, 90 de familii, 416 locuitori și un preot cu o bisericuț ă în afara vetrei
satului în locul numit Biserica pustie6.
Recensământul din 1839 redă doar 354 de locuitori, scăderea numărului acestora poate fi
drept urmare a vreunei epidemii de ciu mă sau holeră ce bântuia frecvent încă țările Europei.
Recensământul din 1880 redă doar 399 de locuitori cu 45 mai mult ca în 1839.
Borovzki S în lucrarea „Jude țele și orașele Ungariei” arat ă că la recensămintele din 1890 –
1900 în 1901 popula ția satului a crescut, ajungând la 96 case cu 663 locuitori.
„Tilecu șul sub întinderea P ădurii Craiului a șezat ă cași comun ă unică în apropierea căii ferate
Oradea -Cluj de religie ortodoxă cu locuitori valahi, numărul caselor 96, locuitori 663, po șta,
telegraful și gar a Tileagd. În secolul al XVI -lea a fost a familiei Telegdi Istvan a căzut în păcatul
necredinței și în 1551 Ianos Jigmond l -a luat la el. În acest an cu al ți doi asociați a obținut scrisoare
de donație Bekes Gaspar. La începutul secolului familia grofului Haller a fost proprietar și acum
Telegdi Iosif”7.
În timpul stăpânirii maghiare și austriece, apoi a dualismului austro -ungar au loc procesul de
acaparare a pământurilor țărănimii de către nobili și aservirea acesteia care opune o dârz ă rezistență,
princip alele forme de luptă fiind nesupunerea, haiducia și răscoala. Locuitorii din Tilecu ș și satele
vecine au întrebuin țat aceste forme de lupt ă împotriva asupririi feudale începând cu participarea la
5Traian Indrie ș-Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea, 2 004, p. 176
6Mezesi Karoly -Comitatul Bihor în timpul înaintări ocupa ției turcești ,Budapesta ,1943, Arhivele statului , Oradea
7Borovzki S -Județele și orașele Ungariei, Budapesta,1901, Arhivele statului din Cluj

11revolte organizate, răscoale sau mul ți țărani luând drumul c odrilor care se întindeau la nesfâr șit pân ă
la Cri șul Negru.
Timp de 300 de ani Tilecu șul a fost sub st ăpânirea nobilimii maghiare. Ne este relatat faptul ca ,
iobagii aduna ți sub conducerea lui Ștefan Roman, în drumul lor spre Aleșd, au început să atace
curțile nobiliare, respectiv castelul lui Ștefan Telegdi II, pe care l -au omorât țăranii răscula ți. Aceste
evenimente s -au petrecut în anul 16598.
În 1783 în partea centrală a satului începe construirea bisericii de lemn, iar în 1890 ia fiin ță o
școală confesională, evenimente la care ne vom referi mai încolo în această lucrare.
Locuitorii satului nu au fost străini de revolu ția de la 1848, acordând azil unor refugiați din Țara
Moților, urm ăriți de autorit ățile vremii, sau poate fi vorba de acea co lonizare a locuitorilor Mun ților
Apuseni în păr țile de vest a ț ării, printre care și județul Bihor. C ă localitatea Tilecu ș a primit în sânul
ei coloniști moți e sigur, deoarece acest lucru este atestat de numeroasele familii cu numele Iancu
sau Urs.
Influe nța evenimentelor din 1859 se constat ăși în avântul pe care îl ia mișcarea pentru ap ărarea
ființei naționale și afirmarea naționalit ății române din Transilvania. În anii 1861 -1862 au fost
înaintate autorită ților memoriile intelectualilor și populației rom ânești din plasa Aleșd pe a c ărei
teritoriu se afla și localitatea Tilecuș.
În anul 1867, Curtea de la Viena a încheiat Imperiul Dualist cu Ungaria. Încheierea acestui pact a
condus la intensificarea asupririi na ționale a românilor din Transilvania în anii următori, deci și în
zona în care se găse ște satul Tilecus, aplicându -se politica de dezna ționalizare, impus ă de
guvernanții de la Budapesta. Datorită prigoanei duse de autorită țile austro -ungare, mai mul ți locuitori
emigrează în S.U.A., dintre cei ajun șipe acel meleaguri amintim pe Baciu Gheorghe.
Anul 1911 aduce asu pra localită ții o pacoste nou ă,un incendiu puternic izbucnit din cauze
necunoscute a mistuit 6 gospodării, lăsând locuitorii fără adăpost. La suferin țele populației se
adaugă bolile și epide miile care secerau zeci de vie ți omenești. Astfel, din registrul morților aflat la
biserica ortodoxă reiese că nu rareori erau cazurile când frigurile, ciuma sau holera făceau ravagii în
rândul oamenilor. În anul 1873 o puternică epidemie de holeră face să decedeze 46 de oameni.
Malaria răspândită de țânțarii proveniți de la mlaștinile ce abundau în împrejurimi, r ăpun 38
de vieți omenești în 1875, iar în anul 1888 se înregistreaz ă 26 de mor ți.
De reținut este faptul c ă majoritatea deceselor se petreceau în rândul copiilor, astfel în 1888
din 26 de mor ți înregistrați, 10 sunt sub un an, iar în 1889 din 33 de morți, 9 sunt sub un an.
8Liviu Borcea din opera cronicarului bih orean loan Szala rdi-Istoria României vol. III, Editura Academiei Române
1964 , p.116-117

12În registrul deceselor de la Biserica Ortodoxă Tilecu ș din 1863 pân ă în 1886, însemnările
sunt făcute cu scriere în române ște, d upă care e înlocuită cu limba maghiară.
În timpul Primului Război Mondial î și pierd viața, dup ă mărturisirile celor care au reu șit să
se întoarcă la familiile lor 26 de tilecu șeni.
Baciu Constantin
Baciu Crăciun
Baciu Florian
Baciu T. Florian
Baciu C. Nico lae
Baciu V. Teodor
Baciu D. Teodor
Baciu Vasile
Baciu V. Nicolae
Baciu Petru
Chirilă Crăciun
Chirilă Dumitru
Cozma Simion
Citiș Nicolae
Hotăran Florian
Iancu Dumitru
Iancu Petru
Indrie ș Teodor
Indrie ș D. Nicolae
Indrie ș T. Nicolae
Mancu Crăciu
Meșter Dumi tru
Perțe Petru
Popovici Florian
Stan Gligor
Tripe Ioan

13Din toamna lui 1918 o dată cu încetarea războiului mondial, poporul român din provinciile
aflate în stăpânirea fostelor imperii, țarist și austro -ungar, încep lupta de realizare a unită ții statale.
Bihoreanul Aurel Lazăr cunoscut de locuitorii Tilecu șului prin prezența sa în rândul maselor
cu ocazia diferitelor manifestări culturale după Unire, î și ia riscanta responsabilitate a convoc ării
ședinței Comitetului Executiv al P.N.R. la 12 octombrie 1918 în casa sa din Oradea. Aici a fost
redactată „Declara ția de la Oradea” care proclam ă clar dreptul românilor din Transilvania la
autodeterminare, declara ție citit ă la 18 octombrie în parlamentul de la Budapesta. După crearea
Consiliului Na țional Român din Bih or a cărui pre ședinte a fost Aurel Laz ăr s-au ales 109
reprezentan ți împuterniciți de a participa la Marea Adunare Național ă de la Alba Iulia convocată
pentru 1 decembrie 1918.
Pe lângă delega ții propuși, numeroși bihoreni ț in să participe la acest măre ț eveniment, astfel
cetățenii din Tilecuș, Lala Florian și Negruț Teodor prin prezența lor, al ături de românii din toate
colțurile Transilvaniei au înt ărit importantele hotărâri luate de reprezentan ții lor.
Localitatea Tilecu ș e afectat ă de acțiunile elemente lor maghiare reac ționare care au c ălcat
vetrele cetă țenilor luându -le cu de -a sila vitele. Astfel gospodăria preotului Chirilă Vasile va fi
jefuită, îi vor fi luate vitele și porcii, el sc ăpând cu fuga pentru a nu fi ucis.
În luna aprilie 1919 armata român ă eliberatoare cură ță Bihorul de bandele reac ționare.
În perioada interbelică aproape 75% din popula ția satului lucreaz ă în cadrul fabricii de
cherestea, fie sezonier, fie permanent câte 10 -12 ore pe zi sau chiar mai mult. Pentru transportul
lemnelor de la Vârciorog peste teritoriul localită ții s-au construit linii ferate înguste.
Locuitorii Tilecu șului nu au fost afectați de reforma agrar ă din România în anii de după
primul război mondial, deoarece pământurile grofului Telegdi au fost vândute de către aces ta
anterior, unor cetă țeni ai satului.
În anul 1939 se termină localul noii biserici, a șezat ă lângă biserica de lemn. O adevărată
bijuterie de artă, întrecând prin frumuse țe și originalitate celelalte biserici noi din valea Crișului
Repede.
Fondurile neces are construc ției noii biserici au fost puse la dispoziția locuitorilor de c ătre
subprefectul jude țului Bihor, Chiril ă Augustin din Tilecu ș.
Prin dictatul de la Viena din 29 -30 august 1940 i se răpe ște României partea de nord est a
Transilvaniei în suprafa ță de 42.243 km2cu o popula ție de peste 2.600.000 locuitori dintre care
majoritatea erau români. Noua frontieră fixată de Hitler încă din 27 august 1940 venea dinspre
Oradea, trecea peste partea vestică a Tilecu șului, continuându -se în direc ția Chistag -Zece Hotare.

14Cam un sfert din suprafa ța localit ății era ciuntit de noua frontier ă aflându -se sub stăpânirea
maghiară, ceea ce a umplut de amărăciune inimile locuitorilor a căror pământuri trecuseră sub
stăpânirea maghiară. După demarcarea noii linii a grani ței, legătura Tilecu șului cu Tileagdul și
Oradea a fost tăiată, legătura cu restul țării făcându -se pe drumul Tilecu ș-Vârciorog -Sâmbăta spre
Beiuș unde s -a instalat noul centru administrativ al Bihorului.
De atunci datează pietruirea drumului spre Vârciorog de către popula ție, armat ăși elevii
supuși la munc ă forțată dar care nu au fost trimi și în Germania de autorit ățile românești. Localitatea
Tilecu ș, localitate de frontier ă, găzduia pachetul de grăniceri români instalat în „Hută” pe pământul
localnicului Simuț Petru.
În perioada fixării frontierei, bătrânul preot Chirilă Vasile, surprins de evenimente în timp ce
se deplasa cu trăsura la Oradea, este maltratat de trupele maghiare, bătut măr, în urma cărei bătăi
decedează.
Cetățenii surprinși de gr ănicerii m aghiari erau prin și, bătuți și duși din post în post pân ă la
Oradea, de unde erau preda ți autorit ăților de la Beiuș. În ziua de 4 octombrie 1940 au fost arestați
aproape to ți intelectualii români din Oradea, închiși și torturați. Printre aceștia se g ăsea și
subprefectul jude țului Bihor, Chiril ă Augustin din Tilecu ș, care al ături de alte 40 de persoane, a fost
închis în vagonul pentru vite și expulzat prin punctul de frontier ă de la Curtici. Odată cu stabilirea
pichetului de grăniceri, localitatea intră sub protecția autorit ăților române, oamenii nemaiavând
probleme până în toamna anului 1944, când au loc o serie de evenimente legate de eliberarea acestei
părți a ț ării. La vestea apropierii trupelor româno -sovietice, maghiarii de dincolo de frontieră atacă
pichetul de grăniceri, solda ții retr ăgându -se spre Beiu ș. Mulți locuitori se refugiaz ă în satele vecine:
Șerghiș, Surduc, Vârciorog, gospod ăriile acestora rămânând pradă horthi știlor veniți dinspre
Tileagd, Po șoloaca și Telechiu. Pe teritoriul localit ății se instalează o grupare armată germană, care
în Dealul Ili Miculii aveau plasate aruncătoare de mine și o tab ără în locul zis Lazuri.
Prin lupte aprige la 22 septembrie 1944 Divizia 3 munte română, comandată de generalul
Leonard Mociulschi, eliberează ora șulBeiușînaintând spre Oradea de -a lungul Cri șului Negru,
împreună cu o divizie sovietică. Pe șoseaua E15 înainteaz ă spre Oradea Divizia munte română
încadrată de o grupare sovietică care la 14 octombrie 1944 ajung la Tileagd. O grupare sovietică de
recunoa ștere ajunge în Tilecu ș fiind informat ă despre amplasamentul inamicului din zona Tilecu ș-
Tileagd. La apropierea a două tancuri sovietice, nem ții fug, o parte spre Hotar, alții spre Tileagd
după ce în prealabil au minat drumul.

15Trupele româno -sovietice ocol esc podul din zona „Hută”, deminează drumul, alungându -i pe
maghiari din sat și gara Tileagd, pe care o elibereaz ă.
Armata română, regimentul 10 Doroban ți, ridic ă în cinstea eroilor în locul zis „ Țarin ă” o
troiță de stejar, cu inscrip ția „În cinstea eroilo r neamului”. Din păcate aceasta s -a distrus conform
informațiilor oferite de domnul prof. I. Tarcea.
Alungarea trupelor germano -maghiare care sta ționau în împrejurimile localit ății și Tileagd, a
însemnat de fapt desfiin țarea graniței care ci untea localitat ea, oamenii putând să -și lucreze
nestingherit pământurile ce le -au fost cotropite, și să circule liberi în direc ția Tileagd -Oradea.
Desființarea graniței a dus la desființarea pichetului de gr ăniceri, dărâmarea acestuia și eliberarea
orașului Oradea mai ap oi. Foarte mul ți militari din Tilecuș au luptat pentru eliberarea Ungariei,
Cehoslovaciei și a unei p ărți din Austria, pân ă la înfrângerea definitivă a Germaniei naziste. Dintre
veteranii care în perioada 1944 -1945 s -au acoperit de glorie în bătăliile pent ru eliberarea
Cehoslovaciei în mun ții Tatra trebuie amintiți: Baciu Traian, Damșe Simion, Indrieș Nicolae di
batalionul 6 vânători de munte, Indrie ș Gheorghe, Iancu Traian batalionul 22 vân ători de munte.
Mulți din cei plecați pe front nu s -au mai întors l a casele lor niciodată:
Indrie ș Iosif
Malița Ilie
Chirilă Crăciun
Baciu Crăciun
Perțe Florian
Iancu Crăciun
Bodea Petru
Dam șa Teodor
Baciu Teodor
Baciu Dumitru
Indrie ș Petru
Bodiu Petru
Suru Crăciun
Baciu Dumitru
Indrie ș Ilie
Indrie ș Nicolae
Baciu Pavel

16Baciu Aurel
Chirilă Ioan
Baciu Florian
Baciu Ioan
Baciu Petru
Bogdan Dumitru
Meza Gheorghe
Meza Crăciun
Lelea Petru
Pende Ilie
Indrie ș Ilie
Iancu Dumitru
Un total de 29 de oameni care au făcut sacrificiul suprem pentru apărarea patriei. În cinstea
lor ridicâ ndu-se un impresionant monument în curtea Bisericii Ortodoxe din Tilecu ș.
Capitularea necondi ționat ă a Germaniei în noaptea de 8/9 mai 1945 a însemnat victoria
coaliției anti -fasciste și terminarea r ăzboiului în Europa. Nu se știa înc ă ca terminar ea războiului va
însemna înlocuirea unui rău cu un alt rău, poate chiar mai rău, comunismul. Astfel în Tilecu ș prima
grija a comuni știlor a fost înlocuirea înv ățătorului Petru Chirilă, transferat în anul 1948 la Școala
primară Brusturi. Reu șind prin aceast a desființarea: corului mixt pe patru voci ( înființat in 1934 ),
echipa de arti ști amatori. Comuniștii nu aveau nevoie de cultura și de oameni care gândesc aceștia
fiind considera ți periculoși, dușmani ai poporului, ai regimului.
La 11 iunie 1948 are loc na ționalizarea principalelor mijloace de producție, în urma decretului
vor fi naționalizate principalele unit ăți industriale de pe raza comunei Tileagd unde munceau un
număr însemnat de locuitori ai Tilecu șului.
Lovitura cea mai grea data țăranilor a fost în 1949, când se hotără ște colectivizarea agriculturii
(înființarea unor colhozuri prin care p ământul sa fie lucrat în comun de către țărani) după modelul
bolșevic de dincolo de Prut. Pentru a lamuri populația de avantajul muncii în comun , conform
indicațiilor forurilor superioare de partid , s -a constituit în anul 1955 întovără șirea agricola “ Nicolae
Bălcescu”, care dispunea de 83 ha pământ arabil , alcătuita din 8 familii, ajungând în 1961 la 74 ha
pământ și 84 de familii. Ea s -a înființat pe locul zis Meghi șe, de către comuni știi Chiril ă Nicolae,
Danșe Petru, Baciu Gavril, aceștia nu au reușit s ăconvingă marea majoritate a țăranilor de avantajul
muncii în comun. Văzând autorită țile comuniste c ăde bunăvoie și nesiliți ț ăranii nu se însc riu în

17colho z au trecut la aplicarea unor m ăsuri mai drastice, printre care: concedierea de la locul de
munc ă, datul elevilor afar ădinșcoli și a studenților din f acultăți. Datorit ăopunerii cu înver șunare
înscrierii, localita tea a rezistat acestui proces pânăîn 1962 când s -a înființat Gospod ăria Agricol ăde
Producție. Primul președinte al Gospod ăriei Agricole Colective a fost ales Baciu Teodor a Burii. În
anul 1962 aceasta de ținea “800 membri, 714 ha pământ arabil, 211 ha pă șuni și30 ha fâne țe.
Inventar ul mijloacelor de produc ție se compunea din: 87 cai de tracțiune, 4 boi, 200 c ăruțe, 190
pluguri c u câte o brazd ă, 175 grape, dou ăateliere de fierărie, 9 semănători pentru porumb cu
tracțiune animal ă, 3 trioare p entru grâu, 1 vânturătoare, dou ăbatoze de treierat grâu, un locomobil
cu abur și un cazan pentru fiert palinca de prune”9. Cu toate lipsurile și neajunsurile, prin contribu ția
cetățenilor din Tilecuș s -a construit în 1958 localul de școal ă cu 3 săli de clasă și cancelarie. Între
1961 -1964 s -a cons truit un cămin cultural cu peste 450 locuri. Cea mai importantă realizare a fost
însă electrificarea localită ții, locul l ămpilor fiind luat de becurile electrice, a deschis drumul
tilecușenilor spre civilizație. Inițiativa a avut -o profesor ul Ioan Meza fiu al satului în 1966, lucrările
fiind terminate în 1968. Via ța confortabila s -a îmbunătă țit, în 1973 se terminau lucr ările de asfaltare
a drumului din întreaga localitate. Între 1974 -1978 o nouă școal ă cu un etaj, 4 săli de clasă,
laborator, bibliotecă, can celarie, 3 camere pentru material didactic.
În mod surprinzător în decembrie 1989, regimul comunist este înlăturat, dând speran țe
oamenilor de mai bine. Imediat după revolu ție începe procesul de desființare a CAP -urilor. Oamenii
își vor primi p ământurile cu care au intrat în întovără șire dar nu și inventarul mijloacelor de
producție care s -a pierdut în 30 ani. În prezent marea majoritate a tilecu șenilor tr ăiesc din
agricultură, cultivarea plantelor fiind crescători de animale, mai ales bovine, ovi ne, porcine. Unii
dintre ei î și câștig ă traiul muncind prin țări străine ,la Fabrica de Mobilă di n Tileagd, etc. Satul a
ajuns s ăfie un sat îmbătrânit cu perspective sumbre de dezvoltare. Se pune astfel întrebarea, oare
spre ce direc ție se îndreapt ă azi T ilecu șul? Singura solu ție ar fi înființarea unor mici întreprinderi în
zonă astfel încât tinerii să rămână acasă, să nu meargă pe meleaguri străine să -și câștige o pâine.
9Traian Indrie ș-Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea, 2004, p. 196

18Capitolul III
Locuri, oameni, fapte
„La început Dumnezeu a creat cerurile și Pământul”
O altă crea ție a Domnului pentru a popula P ământul a fost omul, care gonit din grădina
Paradisului s -a răspândit pe întreaga planetă, de -a lungul îndelungatei sale existen țe reușind s ă se
instaleze în locuri mai mult sau mai pu țin prielnic e vieții.
Un astfel de loc binecuvântat de Dumnezeu pe pământ ales de strămo șii noștri pentru a -și
întemeia săla ș de conviețuire și existenț ă, este terenul terasat sudic al Cr ișului Repede din
Depresiunea V ad-Borod pe care se află localitatea Tilec uș.
3.1 Toponimia localită ții
Toponimia localită ții red ă nume de locuri, care nu au fost atribuite întâmplător, fiind legate de
ceva sau reprezintă pe cineva. Aceste nume au apărut ca o necesitate socială, ca un rezultat al
dezvoltării societă ții om enești prin care au fost create.
Toponimia face lumină asupra unor epoci mai pu țin consacrate în istoria localit ății Tilecuș. Ea este o
arhivă subscrisă care păstrează fapte și întâmpl ări care s -au petrecut de -a lungul istoriei și care au
impresionat con știința și sufletul oamenilor.
Toate terenurile situate la est de șoseaua Tileagd -Vârciorog în hăr țile cadastrale austro –
ungare sunt consemnate cu numele de Tălchița, iar cele din vest Cosmoneasa.
Din informa țiile culese de la localnici ca: Baci u Iosif, Iancu Iosif, Prof. Tarcea Cornelia, Indrie ș
Ana, Iancu Nicolae, Dan șea Pavel, Demeter Florian etc a reieșit c ăși hotarul localit ății Tilecuș sunt
terenuri care ne spun despre anumite nume de familie care au folosit aceste terenuri în urmă cu zec i
și sute de ani. În sudul localit ății Tilecuș sunt terenuri cu nume de Cosmoneasa, de la o urmaș ă a lui
Cosma cel Mic (1308) este denumit Liviu Rapi ță, acesta fiind folosit înainte de colectivizare de
către Baciu Liviu a Ștrăuț. În partea central -nordică a localității exist ă un teren denumit Clejia Popii ,
deoarece apar ține parohiei ortodoxe, tot în zona respectiv ă există Râtul Taurului deoarece este
folosit pe vremuri pentru între ținerea taurului obștesc.
Pădurile din estul Tilecu șului, acoperite c u pâlcuri de păduri, poartă denumirea vechilor
proprietari ex: a Ștrăuț, a Domnului, Popii Vasile, a Niculii Nuții Ghiurchii .
În partea nordică a localită ții spre hotarul cu loc. Tileagd și Poșoloaca, între apa Meghișa și
terasa a III -a a Cri șului se întinde terenul denumit Lazuri, rezultat prin defri șarea (l ăzuirea)

19zăvorului de sălcii și plopi din lunca acestui pârâu. Actualmente trenul este folosit mai mult pentru
fânețe.
Spre NV între V. Meghi șa și V. T ăviului se află platoul Meghi șa,denumire provenită de la cursul
apei care constituie hotar cu terenurile localită ții Tileagd și Poșoloaca, de aceea se presupune c ă
denumirea apei provine de la cuvântul „meghi ș” (vecin), pe h ărțile ungurești apare cu denumirea de
Mede ș.
Tot în NV spre hotarul cu l ocalitatea Călătani, între terasa a III -a a Cri șului Repede și apa T ăviului
se află terenul cu acela și nume Tăvi, provenit de la stagnarea apelor de suprafa ță denumite tăuri.
În partea central -nordică a localită ții între T ăvi, Rovină și Valea Cl oșcoi de -a lungul frun ții
terasei a III -a se întinde o fâ șie de teren denumit ăRâtășele, denumire provenită de la Rât mai mic,
râturile fiind de fapt terenuri defri șate în apropierea localit ății.
Spre vest până la hotarul cu localitatea Călătani și Borșa s e întinde pă șunea Rovina rezultată în urma
unor defri șări din anii 1936 -1938, lemnul fiind vândut în scopul ridicării noului loca ș de cult
ortodox.
Partea estică a Rovinei, pe care s -au construit un rând de case și ferma ing. zootehnist Simuț
Ilie, poartă denumirea de Grivida Rovinei formată prin ferestuirea terasei de către pârâul Clo școi.
Pe terasa a IV -a în vest, până la hotarul bor șenilor se întinde terenul denumit Pârloaga, datorită
faptului că o bună suprafa ță rămânea nelucrată, cauza fiind stagnarea apei, cu o vegeta ție spontan ă
din pipirig și tufișuri de salc ă.
De-a lungul Văii Ruja între Pârloage și cele dou ă pășuni exist ă două suprafe țe de teren
îngrădite cu gard natural din rugă de mur și măceș (câc ădăr) denumită la Ograzi, acop erită cu plante
de cultură, mai ales cartofi, cu ani în urmă se cultiva cânepă care se topea în Valea Ruja, se mai
cultivau plante de grădină (legume) de unde denumirea de Ogrăzi, cea de la cimitirul animalelor
fiind denumită Ograda Bilii Tiocului , în colțul NE al acestei ogrăzi a fost amenajat în trecut un
cimitir pentru animalele moarte, acesta fiind apoi invadat de vegeta ție unde unii localnici certați cu
legea mai aruncă animale moarte. În aval se află terenul denumit Cobaltău , teren mlă știnos cu
pipir igși tufișuri spinoase de p ăduc elși rug ă.Pe cursul inferior al Pârâului Clo școi pân ă la
confluența cu apa Veljului exist ă o luncă inundabilă netedă denumită Șesuri folosit ca fâne țe. În
partea central sudică a localită ții unde pârâul Veljului traverseaz ășoseaua, exist ă o microdepresiune
denumită Hută cu ape freatice la mică adâncime (1 -2 m), în fruntea terasei existau cuptoare de ars
varul, locul se nume șteHută , denumire de origine slavă folosită de slovaci, reprezintă o a șezare cu
diferite ocupa ții m eșteșug ărești. Botul de deal între șosea și șesuri și ulița Rovinei se numește Râtu

20Dealului .Țarina de J oseste situată în partea central -nordică la intersec ția uliței Rovinei și a Spletii
(între garduri) folosită pentru pă șunatul gâștelor și cornutelor m ici, aici a fost ridicată de Armata
Română o troi ță în amintirea eroilor și eliber ării Ardealului de Nord, azi dispărută. O parte a fost
dată la schimb lui Ardelean Lazăr, pentru terenul de sub biserica ortodoxă în 1936. Baronca este un
teren situat în par tea central -nordică a localită ții la est de șoseaua Tileagd -Vârciorog, cuprinzând
fruntea terasei a III -a, precum o parte din podul acesteia până la terenul devenit Lăpasturi.
Denumirea provine de la fostul proprietar care stăpânea acest teren înainte de P rimul Război
Mondial, cunoscut cu numele de Bărăncanu, acesta se ocupa cu dubitul (tăbăcitul) pieilor de
animale, folosind ca tanan ți goangele și coaja de stejar. În timpul comunismului, aici a fost sediu
CAP, ferma zootehnică și secția de mecanizare a SMA Tileagd. În urma revolu ției terenurile au
revenit vechilor proprietari fiind cultivate cu cereale, pe locul fostului CAP a func ționat temporar un
abator, în prezent o unitate de industrializare a lemnului și una de prefabricate.
Spre est de Baran ca, pe podul terasei a III -a, până la Valea Ungurilor se întinde terenul
denumit Lăpasturi , după cum denumirea provine de la apa care bălte ște în anii ploioși, din cauza
pantei reduse formându -se porțiuni l ăpăstoase, după al ții printre care și cet. Danșe P avel denumirea
provine de la cuvântul „la păstori” deoarece pe timpuri străvechi în poieni se instalau vara păstorii
cu turmele de animale, afirma ție auzit ă de la bunicul acestui.
Râtul Florii Medrenii este situat între drumul principal, Țarina de Jos și V. Veljului, un teren în
formă de triunghi folosit ca gr ădină și livad ă.
Râtul Mitichii , situat între Valea Veljului, uli ța dintre Garduri (Spletii), Baranc ăși Lăpasturi cultivat
cu cereale, cartofi, pomi fructiferi (pruni) și viț ă (via Miticurii).
În partea central -estică a localită ții se afl ă un câmp denumit Velj, înconjurat de gospodării. În
trecut era destinat pă șunatului animalelor mici, fiind denumit și Legheul gâștelor, de aici se excava
argila folosită la confec ționarea v ăioagelor și lipitu l caselor, la un moment dat terenul este plin de
gropi, oferind o priveli ște ca dup ă bombardament, gropile erau folosite ca scăldători pentru gâ ște,
porci și bivoli. În ultimul timp terenul a fost nivelat și folosit ca teren de fotbal.
Spre sud de câmpul Veljului, pe terasa a IV -a se află un bot de deal numit Dealul Adunării ,
denumire atribuită după construirea Bisericii Penticostală, s -a format prin ferestruirea frun ții terasei
de către pârâul Velj. Între Velj și drumul principal exist ă un intr avilan înconjurat practic de uli ța
Veljuluiși drenat de pârâul Velj, la est, se poziționeaz ă un teren denumit Mnerăoara , datorită
florilor albastre care înfloreau primăvara timpuriu în zăvoiul din dunga văii, partea vestică, denumită
Goz-Vedim , din cauza tufișurilor ce existau cândva pe acest teren. În mijlocul gozului str ăjuiau

21câțiva stejari înalți folosiți de localnici ca punct de observație, de aici denumirea de Goz -Vedim,
adică vedem din goz, informa ție oferita de prof Ioan Meza.
Spre sud, între Vâlceaua Veljului și drumul principal, se înșiruie ogr ăzile (nilele) gospodarilor
cultivate cu legume, cartofi, pomi și viț ă de vie. La est de pârâul Veljului, se află o culme, fostă
vatră a satului, denumită Biserica Pustie, ea se continuă spre sud cu Dealul Viilor, denumire care
vine de la parcelele plantate cu vi ță de vie. Spre extremitatea sudică există mari distan țe între case,
de aceea locul mai este denumit Țarina de Sus . De-a lungul văii Veljului se află o serie de fântâni,
două pe uli ța Velju lui, o pălincărie, două părăsite, una pe dealul Bisericii Pustii a P ăvelii Prajului,
alta pe cursul mijlociu al văii care s -a înecat bătrânul Suru, azi astupată cu pământ. De la culmea
Bisericii Pustii spre est, se întinde un platou u șor v ălurit care face parte din podul terasei a IV -a, loc
cunoscut sub denumirea La Tăniai care aparținea Petrii Miculii, aici înainte de colectivizare existau
parcele din vi ță-de-vie, înconjurate cu gard viu, care împreună cu Tăniaiul au fost desfiin țate de mai
marii diriguito ri ai comuni știlor.
Tăniaiul a fost refăcut după revolu ție de c ătre Liviu Petrii Miculii, un priceput și harnic gospodar, în
curte există o fântână cu apă freatică la mare adâncime, singura din zonă, unde muncitorii agricoli
își potoleau setea.
Unele ogrăzi se în șiruie pe latura vestic ă așesului Tileagd -Vârciorog, unele cuprind teritorii în
intravilan, altele sunt delimitate de gardurile naturale din spini și rug ă, care le separă de islazul
comunal. În partea sudică, între uli ța Pendeștilor, Leghe leul Mare, uli ța Legheleului și șosea este
poziționat Râtul de Sus sau ogr ăzile denumite ale lui Neoanea Jupuneasă, Holomb și spre
Mezerături, folosite pentru cultura cerealelor, cartofului și apropierea gospod ăriilor, a legumelor,
pomilorși viței -de vie. Râtul de Mijloc este situat între uli ța Legheleului (E) și ulița Bisericii spre N,
în vest se învecinează cu pă șunea, modul de folosinț ă identic cu primul. Este traversat în direc ția N –
V de două vâlcele temporare care colec ționeaz ă apele primite din preci pitații și topirea z ăpezilor.
Râtul de Jos , cuprins între uli ța Bisericii (S), ulița Rovinenei (N), șoseaua principal ă (E),
gospodăriile cetă țenilor și p ășunea Rovin ă spre vest. Este traversat de la S spre N de valea
Cloșcoiului (Ruja), care în ul timii ani a fost îndreptată și adunat ă pentru a se preveni inunda țiile. La
vest de Clo școi este situat Râtul Rovinei unde se cultivă porumb, cartofi, legume, pomi și viț ă de vie.
Între Cloșcoi și șosea se poziționeaz ă nile și ogr ăzi, livezi de pomi care su nt traversate spre NV de o
vâlcea temporară.
În partea sudică spre uli ța Bisericii se afl ăDâmbul Cimitirului care se continuă spre pă șunea
Rovinei cu un teren neted de o parte și de alta a Cloșcoiului denumit Vițălari, denumirea provine de

22la nu meroase tăuri pline cu broa ște și mormoloci și tritoni denumiți viț ălari. Lunca inundabilă a
Cloșcoiului formeaz ășesurile care au întindere mai mare pe partea dreapt ă a văii. În apropierea
drumului comunal Tilecu ș-Borșa, la sud de acesta se poziționeaz ăOgrada înconjurată de pă șune, în
imediata vecinătate a ei două fântâni: Vi țălari și a Saivanului.
Spre sud, dincolo de valea Cosmene ști, m ărginită spre vest de Valea Ruja până la hotarul cu
pământurile Surducului se întinde Legheleul Mare denumit șiMezerături . Denumirea de mezerături
provine de la eroziunea apelor de suprafa ță, care a creat un micro -relief cu rigole, ravene și mici v ăi
torențiale denumite de localnici mezer ături.
În partea de NV a pă șunii în apropierea Râtului de Mijloc și a ogrăzii se află o viroagă
denumită Groapa Cotrenii , deoarece proprietarul terenului din apropiere, Indrie ș Simion, un soldat
din armata austro -ungară, capturat ulterior cu arcanul, fost condamnat la 7 ani de cătănie, devenit
astfel cătana cu stagiul mil itar cel mai îndelungat și poreclit Cotuna, a fost combatan t în Primul
Război de unde nu s -a mai întors.
În cuprinsul Legheleului Mare se găsesc trei fântâni săpate de localnici pentru adă patul
animalelor, o cumpănă denumită cantarig și găleată din lemn sau o videre. La confluen ța Văii
Cosmoneasa cu Valea Ruja se află fântâna la Brazi, denumire ce provine de la un grup de brazi
răma și de pe vremea când p ășunea era acoperit ă de păduri, cu timpul ace știa au fost t ăiați de
localnici. Spre col țul SV al Legheleului Mare se află păduricea Smidor Carpenilor , în cuprinsul
căreia se află o viroagă cu pere ții pr ăpăstio și. În apropiere se aflau întinse p ăduri de stejar și gorun,
din locul denumit Râtul Dâmbului. Localnici alegeau lemnul cel mai bun pentru cons trucția de case,
de aici au fost selectate lemnele pentru construc ția bisericii lui Filimon Gligor. Între valea
Mezerături și gardul Surducanilor se afl ă Dealul Bischii, porecla unui proprietar de pământ din
Surduc.
Lângă Valea Mezerături se află o fântână cu acela și nume, str ăjuită de un pădure ț scorburos,
denumit părul lui Sivicu, care a descoperit în scorbura lui un roi de albine. Astăzi, în locul falnicilor
păduri, au rămas o mul țime de peri p ădureți ai c ăror fructe le consumă ca delicatese t urmele de
ovine. Aruncând o privire asupra toponimiei Tilecu șului, ne atrag atenția unii termeni care fac
referire la defri șări de păduri care cândva acopereau aceste terenuri: Laturi, Rovina, Ierta ș, Văgaș,
dovadă aici o preocupare a locuitorilor fa ță de cultura plantelor.
Păstoritul se oglinde ște în numele de locuri Legheleul Mare, p ășunea Rovina, Velj, La
Păstori, Legheleul Gâ ștelor etc.

23În privința agriculturii, tilecușenii erau convinși de slaba fertilitate a solului, de aceea a u
practicat asolamentul din cele mai vechi timpuri, lucru reflectat în toponimie: Țarina de Jos, Țarina
de Sus, Pârloage, Râturi, etc. Clasificând numele topice după forma sau aspectul exterior al locului
vom obține: Șesuri, Mezer ături, Groapa Cotunii, Dâm bul Adunării, Râtul Dâmbului, nume care se
referă la natura locului; Tăoi, Lăpasturi, Vi țălari, Șesuri; nume care indic ă poziția feței de punctele
cardinale: Țarina de Jos, (N), de Sus (S); nume de locuri derivate de la nume de persoane:
Cosmoneasa, Baranc a, Liviu Rapi ță, Kelemen, Dupu, Pende ști, a Cornii, a Sivii Miculii, a Petrii
Miculii a Cotunii; locuri care arată ocupa ția: Clejia Popii, lotul Dasc ălului, a Ghiacului, a Căoaciului
etc.
În partea estică a localită ții exist ă o suprafa ță extin să de teren, cuprinsă între pâlcurile de
păduri ale tilecu șenilor și p ădurea Ungurilor (Cererdei), denumită Văga ș, adic ă tăietură, teren
defrișat și redat circuitului agricol. Are un sol s ărac în substan țe nutritive, format din podzoluri și
soluri acide d e pădure, în momentul actual, cea mai mare parte este în stare de pârloagă, folosit ca
fâneață, unele parcele fiind replantate cu a rbori. Pâlcurile de păduri port ădenumirea proprietarilor
actuali: a Liviu Petrii Miculii, a Mărioarei și Sivii Sivi Miculii, a Bețului, a Cornii Tociului etc sau a
foștilor proprietari: a Domnului (popa Vasile), etc.
Spre SE între Pădurea Ungurilor și șoseaua Tilecuș -Vârciorog, există o por țiune de teren
denumită Telek, cu cele mai multe parcele apar ținătoare celor di nȘerghiș. Spre NE de Valea
Ungurilor, se află terenurile apar ținătoare localită ții Telechiu denumit ă Pustă, unde unii tilecu șeni
dețin unele suprafețe cump ărate de la unguri, precum și mici suprafețe de p ădure. Pusta se împarte
în trei păr ți: Pusta Hot ărarilor spre E, Pusta de Mijloc și Pusta de J os spre V. Între Pusta de Jos și
Lăpasturi există o microdepresiune unde lunca văii Ungurilor se lărge ște, locul denumindu -se „La
Dupu”, după porecla cetă țeanului Malița Petru. Printre pâlcurile de p ăduri din est curge un pârâia ș
cu apă temporară, unii îi zic Valea Cornii Strău ț, care conflueaz ă cu Valea Ungurilor în locul zis „La
Dupu”. În pădurea Cornii există o fântână unde și-a găsit sfâr șitul un copil, care a coborât dup ă
cuiburi de păsări, nereu șind s ă iasă la suprafa ță, până la venirea sătenilor a decedat înghe țat.
Spre sud de localitate, între șosea și terenurile șerghișenilor se afl ă Cosmoneasa, o întindere
de teren deviată de apa cu acela și nume, care provine de la numele de Cosma (probabil Cosm a cel
Mic al cărei urma șă Cosmoneasa a mo ștenit aceste moșii) nume frecvent în localitatea Șerghiș.
Pe lângă șoseaua Tilecus -Vârciorog existau mai mul ți tumuli (movile) de p ământ denumite
holomburi, probabil semne de hotar sau puncte de triangula ție.

243.2Onomastica localită ții Tilecuș
Onomastica localită ții Tilecuș se înscrie în aceea a tuturor localit ăților așezate în zona
depresionară Vad -Borod -Tileagd.
a)Numele de botez acordat noului născut, cel mai frecvent în registrul stării civile, apare numele
tatălui, al mamei, sau al altor rude apropiate, în scopul păstrării acestuia în familie. O mare parte a
credincio șilor ortodocși acord ă numele de botez după cel al sfin ților existenți în calendarul cultului
și Zâna nașterii copilului, exist ă de asem enea o tendin ță a credincio șilor penticostali de a acorda
nume biblice. Cele mai frecvente nume de botez sunt: Ioan, Maria, Floarea, Nicolae, Petru, Vasile,
Mihai, Iosif, Gheorghe, Cornelia etc.
Unele prenume au un caracter popular și arhaic al onomasticii precum: Crăciun, Rusalim Pa șcu,
Barbura, azi mai pu ține ca num ăr.
Unele prenume se formează prin derivarea cu sufixe, cea mai mare parte a sufixelor au o valoare
diminutivă, alintătoare: Ionel, Ani ța, Florin, Mituța etc. Alte prenume noi au provenit din a ltele prin
trunchiere: Neli de la Cornelia, dar și diminutivul acesteia Cornița sau de la Marie -Mărioara.
Unele nume de botez latine au fost date ca replică a oficialită ților austro -ungare, care urmăreau să
maghiarizeze numele române ști, astfel în a doua j umătate a secolului al XIX -lea apar nume ca:
Aurel, Marius, Octavian, Ovidiu, Cornelia, Iuliana etc.
Se întâlnesc nume de origine cultă, inspirate din istorie, literatură și arte plastice: Doina, Viorel,
Dana, Sorin etc. Ape lative române ști care preiau dindomeniul florei și faunei și alte domenii ale
naturii: Violeta, Viorica, Bujor, Camelia.
În ultimul rând s -a observat o tendin ță de modernizare a sistemului oficial de denomina ție la sat prin
apariția prenumelor duble. Hipocoristicele provin de la formele de bază ale prenumelor din care se
păstrează prima parte, o vocală sau numai o vocală, un sufix sau dou ă, se păstrează astfel ca bază o
silabă la care se adaugă sufixul. De exemplu, la prenumele Maria se ob ține hipocarsticul Mari. Ele
se mai formează și prin comprimarea începutului sau a începutului și sfârșitului, de exemplu: Anița –
Nuța, Augustin -Gusti, Cornelia -Neli, Iosif -Sive, Georgeta -Geta, Dumitru -Mitru. Majoritatea
hipocarsticelor sunt folosite ca dezmierdări în pronun țarea numelui de botez.
b)Num ele de familie pe teritoriul localită ții Tilecuș a fost impus la sfârșitul secolului al
XVIII -lea, pe baza unui act emis de împăratul Iosif al II -lea, ca urmare a cre șterii num ărului
populației, necesar identific ării cât mai precise a persoanelor și scopul perceperii taxelor și
impozitelor către stăpânire.

25Primii care au adoptat numele de familie ca element ereditar au fost nobilii, apoi burghezii și
țăranii. Numele de familie se perpetuează pe linie bărbătească și este transmis soției și copiilor, în
caz de tată necunoscut copilul poartă numele mamei. În caz de adop ție copilul va purta numele
familiei adoptive.
În urma cercetării documentele vechi de arhivă, registrul nou -născuților și decedaților, rezult ă
că cele mai vechi și numeroase nu me de familie din Tilecu ș sunt: Marc, Baciu, Indrieș, Meșter,
Simuț, Iancu, Negruț, Chiril ă, Gherghel, Meza, Fodor, Pendea, Per țe, Danșa, Ardelean, precum și
nume mai noi ca: Popa, Filip, Rus, Hadade, Vu șca, Haita, Bara, T ănase, Chi ș, Țiburca, Borma,
Manea , Matei, Stoica, Pop, Brânda ș, Dărăban, Popu țe, Panc, Albu, Munteanu, Breje, Ursuța, Balaj,
Ciobanu, Farca ș, Elchin, Secara, Bogdan, etc.
Originea numelor de familie este foarte diferită și divers ă astfel: de la nume de persoane provin:
Iancu, Bogdan, Luca , Matei, Indrie ș (de la Andrei -numele „Andrei” derivă din grecescul „Andreas”
care înseamnă „viteaz”, „bărbătesc”), Gherghel de la Gheorghe, Florea (de la Florian), Marian,
Pantea; de la porecle: Negru ț, Albu, Bârțan, Negru, Țiburc ă, Farca ș (Lup), Sur; de la ocupația sau
funcția individului: Baciu, Popa, Meșter, Faur, Ciobanu, Popuțe; de la str ăini: Hadadi, Elchin,
Poleac, Rus, Chi ș; de la diferite plante: Brândaș, Secara; când nume de botez devine nume de
familie: Vlad, Luca, Florea, Marian; nume cu o etim ologie greu de descifrat: Simu ț, Manc, Danșa,
Chirilă, Per țe, Pendea, Fodor etc.
c) Poreclele și supranumele sunt p ărți integrante ale numelui popular care au la baz ă un succes sau
un defect al respectivei persoane.
Poreclele date indivizilor se consideră de către unii a fi jignitoare pentru cei care le poartă,
de aceea în satele din Valea Cri șului Repede, locuitorii le consider ă nume puse de acasă, cuvântul
„poreclă” fiind sinonim cu cel de „ocară”.
Supranumele au fost la început porecle, acu m nu mai devin jignitoare pentru cei porecli ți și pe care
oamenii nu se sfiesc să le pronun țe.
Poreclele devin supranume atunci când î și pierd caracterul ironic și când cei în cauz ă preferă și
acceptă acest supranume.
Poreclele și supranumele sunt întrebui nțate numai între cet ățenii cu relații apropiate. Poreclele și
supranumele ajută la identificarea mai u șor a unui individ dintr -o mulțime de nume și prenume
identice precum Baciu și Indrieș în cazul localit ății Tilecuș.

26Ele sunt o nouă botezare a indivizil or fără preot sau pastor, ajută la reîmprospătarea sistemului de
denomina ție popular ă potrivit necesită ților locale. Poreclele fac aluzie la un defect personal, familiar
sau la condi ția social ă a celui vizat, de exemplu:
Porecle și supranume date dup ă dife rite defecte sau aspecte personale: Alba, Blondul, Grasu,
Slabu, Șchiopu, Surdu, Strâmbu, Neagra, D ărăbuț.
Porecle și supranume date dup ă particularită țile psihice: Mândra, Inteligentu, Iubirea,
Deșteptu.
De la diferite ocupa ții: Bir ăul, Diacul (Sfătul), P opa Pocăi ților, Moraru, Brigadiru, Crâșmaru,
Pălinca șu, Croitoru, Pescaru, Dasc ălu, Gestionaru, Majoru, Ciosu, Doba șu, Hididușu,
Poștășița, Directoru, Contabilu.
Porecle și supranume care provin de la diferite întâmpl ări sau obiceiuri ale indivizilor:
Bețivu, Borfa șu, T ăutu, Oa șea.
Supranume provenite de la prenume sau hipocarstice: Bu țiu, Fanea, Laie, Mitra, Oașca,
Sivicu, Dica, Toadea, Cula, Ovi, Nu ța, Nița, Pluța, Ița, Uța, Fița, Tița, Vela, Leisa, Leisu,
Ciucu, Ciuca, Ica etc
Porecle și supranume care s e referă la diferite credin țe: Poc ăitu, Penticostalu, Păgânu.
Porecle colective: Zgămbore ști, Hebrești, B ăcești, D ărăbonțești, Dunghești, Pendești,
Huschire ști, C ăuace ști.
Porecle și supranume care provin de la nume de locuri: Lug ășanu, Moroșanu, Borșanu,
Hotăranul, Sălăjanul, Vălemăreanul.
Poreclele existente se mo ștenesc de obicei în familie de fiul cel mai mare, deși când se vorbește
despre toți membrii familiei respective se întrebuințeaz ă o formă colectivă a poreclei. Colaboratorul
nostru Baciu Iosif a exemplificat un număr modest de persoane si familii cu prenume și porecle.
Indrie ș Crăciun –Ciucu
Baciu Gheorghe –Crâșmaru
Baciu Gheorghe –Praju
Baciu Iosif –Chive
Bârțan Cornel –A Tociului
Baciu Pavel –Pele
Indrie ș Petru –Spletea
Indrie ș Ioan –Oașca Cula șului
Meza Constantin –Drițu

27Hadadi Eugen –a Căoaciului
Iancu Iosif –a Dărăbuț
Simuț Traian –Majoru
Simuț Ioan -Morcovu
Indrie ș Petru –aȚirinicului
Perțe Petru -Tondor
Indrie ș Petru -Zoniat
Gherghel Teodor –a Brilii
Urs Romulus –a Bronchi i
Baciu Traian –Moraru
Fodor Petru –Sfătu
Apostolache Doru –Bucure șteanu
Chiș Teodor –Barșanul
Chirilă Dumitru –Hotăranu
Morar Florian –Lugă șanul
Baciu Ioan –Birăul
Hadadi Ioan -Oașa
Baciu Crăciun –Mecu
Fodor Dumitru –A Tomoai
Baciu Nicolae –A Bâ ngului
Chirilă Cornel –Inteligentu
Baciu Florian –Heringu
Iancu Ilie –Pescaru
Perțe Pavel –a Horjului
Indrie ș Iosif –Sivicu
Țiburca Pavel –Niocul
Perțe Nicolae –Chimpu
Haita Nicolae –Căoaciu
Chirilă Ioan –Dixon
Lala Petru –Wagner
Indrie ș Nicolae –Culiș

28Baciu Nicolae –Ceau șescu
Fodor Traian –Bondar
Elchin Ioan –Rusu
Alpărean Teodor –Tereciu
Chiș Gheorghe, a Hepului
Baciu Dumitru –Meciu
Simuț Cornel –Sasa
Malița Petru –Dupu
Chirilă Teodor –Deu
Indrie ș Ioan –Gestionaru
Negruț Dumitru –Dasc ălu etc
Nașii poreclelor provin din rândul comunit ății unde individul își petrece o parte a vieții,
familie, școal ă, armată, facultate, locul de muncă sau alte sectoare de activitate. Numărul
poreclelor din Tilecu ș este destul de mare mai ales în rândul bărba ților care, majoritatea, au câte
o poreclă.
d) Sistemul popular de denomina ție a ap ărut înaintea celui oficial, scopul fiind acela de a
diferenția, individualiza și identifica. El se schimb ă de la o dată la alta, excep ție fiind numele de
botez deoarece el rămâne neschimbat toată via ța, pe când celelalte elemente ale formulei de
denomina ție se schimb ă, înlocuindu -se în func ție de anumiți factori.
Individualizarea persoanelor în sistemul popular se face prin stabilirea corela ției cu numel e
individului din punct de vedere al înrudirii și prin folosirea calificativelor și poreclelor cu
intenția ironic ă în funcție de defectele și n ăravurile celui vizat, sau de împrejurările din via ța
acestuia astfel:
Numele de botez este pus în circula ție cu numele de familie: Cornelu Rusului, Florica
Iancului, Nelu lui Chirilă, Petrea Filipăscului, Culi ța Filip ăscului, Anu ța Cotiței, M ărioara
Perțului
Numele de botez este pus în circula ție cu porecla tat ălui: Ioanea Prajului, Culica Niocului,
Ioanea Spletii, Ilea Majorului, Ioanea Dărăbu ț, Pavelea C ăoaciului, Teodor a Brilii, Toderica
Tăutului, Mitra Sfătului etc.
De multe ori pentru o mai mare precizare, se folosesc concomitent și numele de familie al
tatălui, porecla tatălui, descenden ța tat ălui, numele ambi lor părinți sau numele de botez al mamei,
sau numele de botez pus în legătură cu diferite toponime: Ovi Sivii Dărăbu ț, Marina Iusi C ăoaciului,

29Cornelu Cornii Strău ț, Ovi Petrii Miculii, Sivea Sivii Miculii, Cornelu Ioanii Ghiurchii Prajului,
Ioane Ioanii D ărăbuț, Costica Petrii Dungoai, Ilea Gheorghiei Mitrii Sf ătului.
Pentru a argumenta din punct de vedere onomastic sau antroponimic că majoritatea numelor din
Tilecu ș provin din diferite zone caracteristice ale Transilvaniei, redate de c ătre acad. Ștefan Pa scu în
„Voievodatul Transilvaniei vol. I10.
Din comitatul Cluj: Manea, Gherghel, Florea, Filip, feminine: Margareta, Ana Elisabeta, Veronica,
Iuliana Cristina etc.
Din Hunedoara: Filip, Ioan, Indrie ș, Stan, Vlad, Oprea, Dicu, Duma, Muntean, D ănilă, Bodea, Ștef,
Iancu; nume feminine: Ileană, Cristina, Eleonora etc.
Din fostele districte române ști: Amlaș, F ăgăra ș, Năsăud: Stoica, Vlad, Borza, Jurcă, Chirilă, Balaj;
feminine: Marta, Stela, Anca etc.
Din Maramure ș: Stan, Vlad Bogdan, Cr ăciun, Glica, Stoica, Căli n, Coman; feminine: Veronica,
Ana, Elena, Margareta.
Din Partium: Baciu, Bogdan, Dan, Damian, Pa șca, Meza, Malița, Ardelean; feminine: Ana, Sofia,
Petronela, Eva, Iuliana, Lucia etc.
Din zona Zarandului Arad: Iancu, Valentin, Oprea, Drago ș.
Din Banat: Fărc aș, Ioan, Baciu, Teodor, Ban, , Musca, Vlad, Stan; feminine: Ana, Maria, Angela,
Iulia, Anu ța, Roza, Floare etc.
Din Turda: Vlad, Vancea; feminin: Simona, Otilia, Lucia, Cătălina, Veronica.
Sunt prezente nume traco -daco -romane alături de cele ale martirilo r creștini trecuți în rândul
sfinților, de exemplu: Faur, Cr ăciun, Indrea, (Indrie ș). Din conviețuirea cu slavii au împrumutat
numeroase nume: Vlad, Bogdan, Stan, Radu. Din convie țuire cu pecenegii șu cumanii: Coman.
3.3 Graiul locuitorilor din Tilecu ș
Întorcând filele istoriei cu aproape 2000 de ani în urmă, vom constata că daco -geții își
însușesc latina vulgar ă, transformând -o în funcție de tr ăsăturile specifice limbii lor.
Poporul și limba român ă s-au format în urma romanizării spa țiului daco -moesian, l a nord și
la sud de Dunăre, în spa țiul romanit ății răsăritene, care include și vechea Dacie, având suport și
coloană vertebrală arcul Carpatic.
Limba și poporul român s -au format după anul 106, timp de câteva veacuri, mai precis în secolele
VII-VIII confor m datelor de ordin lingvistic și istoric.
10Ștefan Pascu -Voievodatul Transilvaniei vol. I, Edit ura Dacia,Cl uj-Napoca , 1972, p 469

30Românii sunt men ționați în izvoarele medievale timpurii sub denumirea de vlahi, valahi, valohi,
blachi, variante ale termenului cu care limbile germanice îi desemnau pe romanici.
Sunt men ționați în secolul VII într -o lucrare a împăratului Mauricius, Strategikom, o cronică
turcă îi men ționeaz ă în secolul IX, precum și împ ăratul bizantin Constantin Profirogenetul. Secolul
X face distinc ția între romei, populație bizantin ăși români, populație din imperiu.
Născută odat ă cu poporul român care o vorbe ște, limba român ă este fundamental romanică cu
influențe tracice și slave. Limba român ă a mo ștenit totodat ăși sistemul morfologic al limbii latine
populare, cele trei declinări, genurile gramaticale, adjectivele cu gradele d e compara ție, articolul cu
pronumele, numeralul de la 1 la 10, conjunc țiile, adverbele, prepozițiile, conjuncțiile cu puține
excepții sunt de origine latin ă.
Sintaxa men ține caracteristicile latinei populare. Fondul principal de cuvinte, peste 60% sunt
deorigine latină, 20% de origine slavă și alte 20% de alte origini.
Locuitorii Tilecu șului, aproape în proporție de 100% sunt vorbitori de limb ă română, cu anumite
particularită ți caracteristice graiului din satele cursului mijlociu al Crișului Repede, care constituie o
autentică unitate lingvistică. În ceea ce prive ște caracterul arhaic al graiului, putem s ă menționăm
păstrarea unor cuvinte cu aspect fonetic mai aproape de etimonul latin: be șică-bășică, crăp -crep,
precum și unele fonetisme frecvente în texte le vechi din secolul al XVII -lea: ridică -ardică, biserică –
beserică. În multe cazuri vocale „e” e precedată de consoana „p”, se pronun ță ă, pe -pă, vocala „i”
precedată de consoanele s,z,t, se pronun ță „î” , de exemplu: zic -zâc, sită -sâtă,țin-țân etc. În lo cul
diftongului ea se pronun ță „e” deschis, de exemplu: Florea -Flore.
Datorită ocupa ției str ăine amintite în capitolele precedente, în vocabularul limbii române s –
au strecurat numeroase cuvinte de origine maghiară sau germană, care apar frecvent sub formă de
regionalisme:
Căruță-cocie
Cratiță-laboș
Plăcintă -langalău
A certa -a hibăzâ
Stomac -bendeu
Cearșaf-lipideu
Mistreț-tocorman
Pășune-legheleu
A vorbi -a băsădi

31Ciubăr -deje
Găleată -videre
Bolnav -beteag
Porumb -tenchi, mălai
Clopoțel-țângălău
Zahăr -țucur
Hârti e-pipare ș
Ziar-ușag
Plângere -ponoslu
Ou prățit-ratotă
Brânză de vacă -scoacă
Pâlnie -tolcer
Coș-soatior
Dop-stupu ș
Presă -șitău
Albie -tăcăneauă
Vorbi -vorovi
Mamă vitregă -măștihoaie
Mortar -maltără
Buzunar -jeb
A castra -a hereli, a jugăni
Rinichi -rărunți
Floarea soarelui -ierboaică
unde -inghe
Sticlă -iagă
Noroi -tină (chină)
Merge -mere
Îndemnat -adituit
Petrol -fotoghin
Porc mistre ț-gligan
Promis -făgădit
Șopron pentru fân -sii

32Înșelat-celuit
Bucată -dărab
Scândură -doască
Sobă de gătit -candalău
Amețit-buiguit
Nebun -bolon d
Vagabond -ciovargău
A vorbi fără rost -a broscorodi
Destul -bugăt
Leagăn -lulceu
A porni -arădi etc
Cu toate acestea influen ța limbii române literare se face tot mai simțit ă în general la tânăra
generație. Pe de alt ă parte se observă o accentuată pătrundere î n limbă a neologismelor, în special
cele provenite din limba engleză ca: okey, weekend, disco etc., precum și anumite jargoane folosite
de cei de la periferia societă ții ca și: mișto, haleal ă, pirandă, etc.
Frecvent în limba română vorbită în localitate î și fac apari ția numeroase pleonasme,
considerate în Dic ționarul explicativ al lb. române ca o „eroare de exprimare”, constând în folosirea
alăturată a unor cuvinte, construc ții, propoziții etc cu același înțeles, adic ă folosirea inutilă a
aceluia și cuvânt d e două sau de mai multe ori, de exemplu: ani de zile, am văzut cu ochii mei, babă
bătrână, ninge afară, coasociat, autobiografie proprie, a continua mai departe, a dăinui permanent,
mare dezastru, exemplu pilduitor, mare geniu etc.
3.4 Obiceiuri populare
Există un proverb românesc că "apa trece pietrele rămân" , a șa au trecut peste românii din
Tilecuș ocupațiile maghiar ă, turcească, si austriacă ei, oamenii, au rămas cu obiceiurile lor,
necazurile bucuriile vie ții de zi cu zi. Ei și -au păstrat cu sfin țenie obiceiurile și tradițiile s ărbătorile
religioase și limba. În zi de s ărbătoare, înafara posturilor după ie șirea din biseric ă, oamenii se
adunau în centrul satului unde se organizau horețărăne șticărora le spuneau hidede , după numele
instrumentului princi pal care era vioara. La horă venea îndeosebi tineretul fete și băieți în splendide
costume populare dar și persoane c ăsătorite, persoanele cu o vârstă înaintată și copii aveau rolul de
spectatori.

33De obicei taraful de hidedu șuri erau alc ătuite dintr -un muz icant cu vioară secondat de un
toboșar cu toba c ăreia i se mai spunea doba ș. Aceștia cântau pe un loc mai înalt sau cocoțați pe
lavițe sau scaune s ă poată fi auzi ți mai bine de d ănțauși.
Femeile erau îmbrăcate în poale din pânza cu cipcă, zadie înflorată, spaiecel frumos
ornamentat pe mâneci cu motive florale, un labreu cu flori. Fetele pe cap purtau baticuri înflorate de
culori mai vii de sub care se revărsa părul împletit în două codi țe cu panglic ă, femeile măritate
purtau baticuri(cârpe) de culoare mai î nchisă până la negru cu flori pe margine, părul prins sub batic
într-un coc denumit conci prin care era trecut un be țișor transversal denumit haitau. La început atât
femeile cât și bărbații purtau opinci cu ciorapi din lâna sau obiele albe, apoi au ap ărut pantofii și
sandalele denumite jumătă ți ca în anotimpul friguros s ă se poarte cizme și sumane albe sau gri
frumos ornamentate.
Portul bărba ților era alc ătuit vara din ismene albe largi din pânză și brăcinar, din cipcă sau
fără, căma șă din pânza cu punte sa uși pieptar ornamentat în relief, ornat ă cu bumbi albi, alba ștri sau
negri purtată peste ismene. Peste căma șă se purta o vestă denumită labreu de culoare neagră
descheiat cu buzunăra șe laterale, pe cap vara se purta p ălărie de paie sau un clop negru care de
obicei avea la panglică o pană de păun sau o floare. În picioare de obicei din vechime se p urtau
opinci din piele de bou șiporc, mai apoi din cauciuc, odată cu trecerea timpului fiind înlocuite cu
bocanci sau pantofi. La horă se purtau cizme cu tureac țeapăn lustruite oglindă peste care se băteau
cu palmele în timpul dansului. Iarna bărba ții purtau sumane albe sau sure, înflorate pe la tivituri cu
roșu, negru sau verde, cu timpul acestea au devenit tot mai scurte. Cei mai în vârst ă purtau o haină
albast ră tot din lâna fără guler cu bumbi negri denumită buică. Pe timp friguros nu se purta ismene ci
pantaloni de lâna denumi ți cioareci, în zilele de s ărbătoare pantaloni cu prici lateral sau pricio și de
culoare neagră.
Copii de până la 6 -7 ani pur tau cămă șilungi din pânză albă .Femeile bătrâne (babele) se
îmbrăcau în negru, bătrânii purtau un toiag cu măciucă sau îndoit la capăt frumos ornamentat cu
diferite crestături pe acesta se obi șnuia s ă se cresteze cu un cu țit num ărul animalelor (oile). Vechii
locuito ri mai vârstnici purtau mustă ți și plete, capul fiind protejat pe timp friguros de cușme din
piele de miel. Cei care păzeau iarna animalele în câmp sau se deplasau cu căru țele la drum lung
foloseau bitu șa din piele de oaie.
La sărbătorile de iarnă se pract icau obiceiurile colindatului de către copii dar și de c ătre
adulți. În seara de Cr ăciun colindătorii forma ți din cete de copii umblau cu viflaemul și stea ua iar la
Anul Nou cu sorcova șiplugu șorul. Dup ă ce terminau de colindat gazda dădea copiilor colaci , nuci

34și fructe, mai târziu recompensa se făcea cu bani. Cei mai în vârstă formau un grup de colindători
însoțiți de o masc ă confecționat ă din piele de iepure și coarne de c ăprior, capul fiind sus ținut de un
băț, maxilarul inferior al caprei era prev ăzut cu o sfoară și servea la punerea în mi șcare a acestuia și
care scotea ni ște sunete sau cl ămpănituri. De la cap în jos acest soi de capră avea un fel de rochie
roșie sub care st ătea cel care purta și juca masca, aceasta se numea turc ă sau capră. Obligatoriu era
ca la auzul unei împu șcături capra s ămoară, adică cel care o purta se trântea la orizontală acolo unde
se afla. Turca șii erau însoțiți de muzicanți, dup ă terminarea colindului începea muzica și dansul,
fetele tinere si nevestele dansau cu turca șii. Ș i turca șii erau la sf ârșit recompensați cu b ăutura și
bani.
La sărbătorile Crăciunului, timp de trei zile seara se organiza de către gazdă colindătorilor
petrecere la o casă, mai târziu la casa satului ( cămin ) cu muzican ți unde participau fetele, fl ăcăii și
tinerii căsători ți se aduceau de c ătre ace știa b ăutura care era consumată de bărba ți. O petrecere
asemănătoare se organiza la Anul Nou la care participau mai mul ți oameni c ăsătoriți, se numea
vergel șidura o noapte întreagă.
La Boboteaz ăse practica u n obicei care a dăinuit pană în zilele noastre , umblatul cu Crucea
sau Iordanul . Preotul înso țit de cânt ăreți (diac si copii ) umblau prin sat cu Crucea, se cânta " În
Iordan botezându -te Tu Doamne ", după care urma stropirea de către preot cu ajutorul un ui buchet
de busuioc înmuiat în agh iasmă a interioarelor caselor șigrajdurilor.
În timp ul iernii fetele șifemeile se adunau la o casă în Habă unde executau lucrări de mână:
torsul cu furca manuală sau mecanică (cu pedală), confec ționarea dantelei denumit ă cipcă,
confecționarea de pulovere și ciorapi cu acele și alte cus ături. La această șezătoare se adunau și
flăcăii care aveau sau voiau să -și fac ă o iubită, aici se cânta și se organiza diferite jocuri ca:
fântânica, tulai birău, bâza. De multe ori în hab ă se angaja câte un muzicant cu vioara , din când în
când cei participan ți dansau c âte un dan ț. Obiceiul de a se distra exista cu ocazia nunților,
botezurilor care aveau loc în cursul anului după anumite reguli bine stabilite.
Claca se organiza atunci când un sătean î și construia o cas ă sau poiată, sau cu ocazia
muncilor agricole. Aceasta era un fel de muncă voluntară cu scopul de a ajuta pe cel în cauz ăunde
se servea mâncare si băutură adeseori claca se termina cu muzică și dans.
Alte obiceiuri la tilecu șeni:
Tăiatul porcului care se numea diznotor după un cuvânt unguresc (petrecerea porcului). Se
organiza înainte de sărbătorile Crăciunului, cu acesta ocazie, din timp era angajat un hentes
(măcelar) care se prezenta cu noaptea -n cap pentru a înjunghia porc ul, acesta era ținut de 3 -4 vecini,

35după această opera ție se servea câteva pahare de p ălincă sau vin după preferin ța fiec ăruia, a șa că
după câteva țineri de porc oamenii se ame țeau de -a binelea. Porcul era pârjolit cu paie, tran șat și
slănina pusă la murat . Seara după terminarea cârna ților și caldaboților se organizau cu vecinii,
prietenii și unele neamuri mici petreceri numite cina porcului sau diznotor unde se serveau mâncare
și băuturi.
Tăiatul mielului la Pa ști în loc de porc se obișnuia t ăierea unui mi el, cei mai săraci se
mulțumeau cu o gâsc ă, curcă ori găină. Tot la pa ști se practica vopsirea și încondeierea ou ălor cu
diferite motive florale sau zoomorfe.
Făcutul pălincii era un obicei care se practica de obicei toamna după însămân țări sau iarna
când borhotul era bine fermentat. Vara se adunau prunele care se puneau la fermentat în vase de
lemn denumite caduri, după fermentare fructele se transformau în borhot car e la suprafa ță prindea o
pojghiță denumită comănac, când acesta se lăsa (se spărgea) borho tul trebuia neapărat dus la
pălincărie și fiert, în caz contrar acesta își pierdea t ăriași țuica ieșea slab ă. Borhotul se transporta la
pălincărie cu o saca denumită loait, aceasta se încărca cu găle țile printr -un orificiu din partea
superioară. Producere ațuicii se realiza în dou ă faze principale, în prima fază se ob ținea vodca cu o
tărie de până la 20 -24 grade, ea se ob ținea prin fierberea borhotului într -un cazan de 300 -350 kg,
apoi se trecea la cea de a doua fază fierberea vodcii în alt cazan de unde s e obținea țuica cu o t ărie de
50-52 grade, la început curgea arama, un fel de spirt de peste 80 grade din care se oprea circa un
litru pentru dezinfec ție și frecție. Dețin ătorii de cazane erau cei mai înstări ți ca preotul Vasile
Chirila, Baciu Iosif (Strău ț), Baciu Petru, ace știa produceau pentru nevoile proprii și pentru alții în
schimbul unui uium ( cotă parte ). Mai târziu fabricarea alcoolului și țig ărilor au devenit monopol de
stat, de aceea producătorii trebuiau să dea statului o cota parte. Surplusul dețuică era vândut la
cârciumarii evrei, o parte se consuma în familie sau cu ocazia unor evenimente ( sărbători, nun ți,
botezuri, clăci ).
Pusul verzei la murat este un obicei care se pierde în negura timpului păstrat până în zilele
noastre. Toamna prin lunile octombrie -noiembrie după recoltare varza (curechiul) era sortat,
căpățânile frumoase erau cur ățate și puse la o parte, restul se jeluia (m ărunțea) cu ajutorul unei
ghilotine denumită jilău din care rezulta un fel de tocătura măruntă. Curechiul se a șeza pe rânduri
într-un ciubăr de lemn denumit deje care avea două doage prelungite găurite (torti). Opera ția se
derula prin a șezarea unui strat de toc ătură peste care un rând de căpă țâni și tot așa pân ă se umplea
dejea. Ca în deje să intre cât mai mult cu rechiu acesta era bătucit și îndesat cu picioarele de c ătre un
adolescent. După această opera ție varza era strâns ă, presată cu un dispozitiv fixat în găurile tor ților

36sau prin a șezarea pe un capac din lemn a unui bolovan de râu. În timpul operației se ad ăuga hrean,
tufe de mărar, cimbru, dafin, mere gutâi și sare peste care apoi în final se turna ap ă din care rezulta
moarea, ea se consuma (bea) în stare proaspătă mai ales de către cei mahmuri în urma consumului
excesiv de alcool.
Chemarea copiilor la curast răse practica atunci când făta vaca, laptele prin fierbere se
transformă în curastră, gazda chema copii de pe uli ță la o por ție de curastr ă, ace știa la sfârșit
mulțumeau rostind cuvintele: "Doamne sporește -i laptele"
Preparatul colivei se făcea cu ocazia sărbătorii Sf. Teodor ( Sântoader) prin fierberea grâului
care era îndulcit cu miere de albine sau zahăr, mai târziu unii a șezau pe farfurii bomboane.
Descântatul de deochi . Obiceiul de a descânta de deochi se pierde ca vechime în negura
vremurilor. Când opersoană avea stări de proast ădispoziție, dureri de cap, amețeli sau i se f ăcea rău
ca din senin era chemată o babă pentru a -i descânta de deochi. O pe rsoană era considerată deocheat ă
atunci când o altă persoană o admira, se mira pe ea sau o sorbea din o chii fără să zică "pftiu, nu te -ai
deochea" adică după ce scuipa u șor s ă rostească aceste cuvinte "nu te -ai deochea". Persoana care
deochea putea fi o femeie sau un bărbat de diferite vârste. Baba chemat ăsădescânte de deochi lua
apă într -o cană se a șeza pe un scăunel în fa ța sobei și începea descântatul luând din când în când cu
ajutorul unui cu țit câte un j ăratec pe care -l introducea în cana cu apă. Descântatul consta în anumite
cuvinte pe care baba le adresa persoanei care a săvâr șit deochiul (b ărbat sa u femeie), cuvinte care
incriminau fapta. Alte cuvinte erau adresate persoanei deocheate și aveau drept scop alungarea
deochiului și spiritelor rele. Între timp baba f ăcea diferite mătanii scuipând în dreapta sau în stânga,
dacă jăratecul din cană se lăsa la fund însemna că persoana era deocheată, în acest caz
descântătoarea muia trei degete în apă, uda fruntea și obrajii pacientului în form ă de cruce apoi i se
dădea sa bea apă din cană.
De cele mai multe ori se întâmpla minunea, pacientul după ce consuma a pa de pe tăciunii
stinși își revenea imediat. Când o persoan ăvizita o familiei unde erau copii mici avea obliga ția sa -i
scuipe u șor cu urarea "nu te-ai deochea", la plecare dac ăera un copil în leagăn trebuia să lase un
semn de pe haine ca să nu -i fure so mnul. Obiceiul de a scuipa de deochi se făcea și în cazul unor pui
de animale ( vitei, miei, etc).
Moșitul, consta în acordarea asisten ței femeilor care n ășteau, cu aceasta se îndeletnicea
moașa satului. Aceasta meserie se moștenea de obicei de la mam ă la fiica deoarece în vechime la
sate nu existau doctori sau alt personal medical. Moa șa care îndeplinea aceast ă funcție era o femeie
în vârstă, bună cunoscătoare a metodelor care aveau menirea să u șureze aducerea pe lume a f ătului,

37dând indica ții cu privire l a îngrijirea acest uia. De re ținut este faptul c ăîn fiecare familie se nă șteau
în medie între cinci și zece copii și rare erau cazurile de deces al mamei sau copilului la naștere.
Ultima moa șă cunoscută în sat Tilecu ș a fost Ileana Mitrii Alboai.
3.5 Oame ni si faptele lor
Rolul principal în propă șirea și dezvoltarea localit ății l-au avut cei împământeni ți pe aceste
frumoase meleaguri, oameni harnici, buni gospodari care la bine și la r ău au pus umărul pentru a
ridica localitatea la rang de frunte în rândul satelor din valea Cri șului Repede. Nu putem nominaliza
rolulși aportul celor proveniți din rândul tilecușenilor pe care valurile vieții i -au purtat în locuri mai
apropiate sau mai îndepărtate de concetă țenii lor, neuitând niciodat ă de locurile natale, în torcându -și
de multe ori pa șii spre satul natal în care au crescut devenind oameni de seam ă ai societă ții
române ști.
Mulți dintre cei care s -au stabilit în alte păr ți, ajungând oameni de seam ă ai poporului român,
nuși-au uitat obâr șiile, atunci când a fos t cazul ajutându -și confrații, aducând cinste și faim ăsatului
prin acțiunile lor.
În cele ce urmează o sa redăm aspecte din via ța și activitatea unor fii ai satului care s -au
afirmat pe scena istorică a localită ții unde au prins r ădăcini trainice, sau pe alte meleaguri române ști.
Vom prezenta activitatea unor personalită ți provenite din rândul celor plecați și urmași ai acestora,
ale căror ac țiuni și fapte au contribuit la cunoașterea satului Tilecuș. În aceast ă lucrare nu pot fi
cuprinse toat e personalită țile Tilecu șului, domnul Traian Indrie ș, autorul unei monografii a realizat o
adevărată contabilizare a tuturor acestor fii ai sa tului, grupându -i pe genera țiiîn funcție de anu l
nașterii astfel putem exemplifica11:
a) generația 1917 -1930 ( 16 intelectuali
b) generația 1930 -1940 ( 61 intelectuali
c) generația 1940 -1950 ( 20 intelectuali
d) generația 1951 -1960 ( 20 intelectuali)
e) generația 1961 -1970 (17 intelectuali)
f) generația 1971 -1980 ( 9 intelectuali )
g) generația 1981 -1990 (11 intelectuali )
h) ge nerația 1990 -2000 ( 14 intelectuali)
11Traian Indries -Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea,2002 , p.219 -222

38i) generația 2001 -2010) a cărui contabilizare pot s ăspun am făcut -o personal activând din
1999 până azi ca profesor de istorie la Tilecu ș, are 19 absolvenții cu studii superioare, din
păcate marea majoritate nu active ază în domeniile pe care le -au aprofundat.
Vom prezenta activitatea unor personalită ți provenite din rândul celor plecați și urmași ai
acestora, ale căror ac țiuni și fapte au contribuit la cunoașterea satului Tilecuș.
Academicianul și diplomatul Mircea Mali ța-a văzut lumina zilei la Oradea, în data de 20
februarie 1927, în familia avocatului Pavel Mali ța, din localitatea S ăcadat și Veturia fica preotului
Vasile Chirilă din Tilecu ș. A urmat cursurile școlii primare în orasul Oradea, cele liceale la vestitele
licee "Gheorghe Lazăr" din Bucure ști, "Emanuel Gojdu" din Oradea și "Samuil Vulcan" din Beiuș.
Intre 1945 -1946 urmează cursurile Facultă ții de Stiințe, sectia matematic ăși Facultatea de Filozofie
din Bucure ști, dup ă absolvirea acestora ajunge preparator apoi asistent la Universitatea Bucure ști.
Urcăpe rând treptele carierei universitare astfel în 1951 lector, 1961 conferen țiarșiîn 1972
profesor universitar, titular al cursului: Modele matematice înștiințele sociale. A avut o fructuas ă
activitate științificăși diplomatic ăastfel între 1950 -1956 a fost directorul academiei rom âne,între
1956 -1961 consilier la Misiunea Permanent ăa Rom âniei pe l ângăNațiunile Unite, New York, între
1962 -1970 Ministru adjunct al Afacerilor Externe, între 1970 -1972 Ministru al Învățământului. Între
1982 -1984 a fost ambasador în SUA, unde a avut realiz ări remarcabi le, fiind apoi eliminat din via ța
politic ă, din diploma țieși din toate func țiile. Se afirm ădin nou dup ăevenimentele din 1989
deținând un num ăr impre sionat de func ții: presedinte al Comisiei pentru studiul viitorului a
Academiei romane; presedinte fondator al Funda ției Universitare a M ării Negre; Dr. Honoris Causa
a mai multor universit ăți printre care și cea din Oradea. Amintim c âteva din c ărțileșipublicațiile
științifice: Pagini din trecutul diploma ției rom ânești(1966); Diploma ția.Școli și instituții(1970);
Modele matematice în sistemul educa țional (1973); etc. Pentru meritele deosebite și incontestabile
în anul 1991 devine membru al Academiei Rom âne apoi membru al Academiei Mondiale de Arte și
Științe, membru al Clubului de la Roma. In anul 2001 i se confer ăPremiul de Știința al UNESCO.
Locuitorii satului Tilecu ș poart ă un deosebit respect domnului academician Mircea Mali ța, ai
cărui părin ți își dorm somnul de veci în curtea bisericii ortodoxe, unde a păstorit multi ani neuitatul
preot Vasile Chirilă.
Prof. universitar dr. Aurel Me șter-s-a născut la 11 februarie 1931 în lo calitatea Tilecu ș, jud.
Bihor. În 1958 a absolvit Facultatea de matematică –fiziăc , sec ția Fizica a Universit ății din
Bucure ști. Dup ă absolvire a fost încadrat ca preparator și ulterior ca asistent la Catedra de Fizic ă
Atomică și Nuclear ă.În 1966 a susținut teza de doctorat în specialitatea Spectroscopie Nucleară la

39Facultatea de Fizică a Universita ții Jdanov din Sankt -Petersburg. Ulterior și-a desfă șurat activitatea
didactică și de cercetare în cadrul catedrei amintite anterior, în domeniul fizicii reactorilor nucleari și
fizicii iradierii substan ței. A scris un num ăr impresio nant de lucrări. Cursurile concepute și susținute
de prof Aurel Me șter se adresau studentului și puneau accent pe utilizarea și pe efe ctele
tehnoliogiilor nucleare. Împreună cu studen ții, care ulterior deveneau colaboratori, el a inițiat și
dezvoltat pentr u prima oară în țară studiul defectelor induse de radia țiile neutronice și gamma în
componentele micro -electronice. Acest domeniu cu o deosebită importan ță pentru ansamblurile
experimentale care folosesc surse intense de radia ții nuc leare , pentru fizica spațialăși tehnologia
militară. La ora actuală prof. Aurel Me șter nu mai este printre noi, își doarme somnul de veci în
cimitirul ortodox, prin moartea sa știința româneasc ă a suferit o grea pierdere.
Conf. Univiversitar dr. Cr ăciun Iancu -s-a născut la 1 5 septembrie 1939 în satu l Tilecu ș din
părinții Cr ăciun și Lucreția. Între anii 1947 -1951, urmează cursurile Școlii primare din Tilecuș, între
1951 -1954 pe cele ale Școlii Generale de 7 ani din Tileagd. În perioada anilor 1954 -1957 urmează
cursurile primul ui liceu din Depresiunea Vad -Borod , înfin țat la Vadu -Crișului. Între anii 1958 –
1963, urmează cursurile Facultă ții de Matematic ă, secția matematic ă-fizică, a Universită ții Babaeș –
Boyai, Cluj -Napo ca. Dupa absolvirea facultă țiiîntre 1963 -1967 func ționeaz ă ca profesor de
matematică la Liceul Vadu -Crișului. În 1967 se transfer ă laȘcoala Tehnic ă de Construc ții Civile,
Oradea ca profesor. În perioada 1972 -1980 ocupa func ția de matematician ( sociolog ) la Facultatea
de Sociologie la Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj -Napoca, urmând pană în 1983 studii doctorale.
În 1983 ob ține titlul de Doctor în matematic ă cu teza „ Analiza și prelucrarea datelor cu ajutorul
funcțiilor pline”. Timp de zece ani între 1980 -1990 ocupă func ția de matematician principal la
Institutul de Matematică „ Tiberiu Popoviciu” din Cluj -Napoca. Între 1990 -2004 este conferen țiar
la Catedra de Ecua ții Diferențiale, Facultatea de Matematic ă a Universită ții Babes -Bolyai din Cluj –
Napoca, ca între 2005 -2007 să func ționeze Conferențiar la Facu ltatea de Management, Universitatea
„ Emanuel” din Oradea. A fost membru în diferite organiza ții ștințifice și profesionale: membru al
Șocietații de Științe Matematice din România; membru în Academia de Științe , Literatura, Arte(
ASLA);
Prof. univ. dr. Co rnel Iancu -doctor în științe medicale, stabilit în Cluj, director al clinicii nr.
3și profesor universitar la Facultatea de Medicin ă, fiind cunoscu t ca unul dintre cei mai renumi ți
chirurgi din Ardeal și țar ă. A operat numer și pacienți din Tilecuș.
Traian Indrie ș-veteran de război, nascut în 21 august 1921 în localitatea Tilecu ș, din p ărinții
Petru și Floarea. A urmat cursurile Școlii primare din satul natal fiind educat și instruit 7 ani de c ătre

40eminentul pedagog și înv ățător Petru Chirilă, de la care a deprins me șteșugul scrisului și cititului,
dragostea pentru carte și cultul muncii. Rasfoind registrul matricol al Școlii Tilecuș, r ămânem placut
surprinși de rezultatele formidabile obținute la înv ățătură de către fostul elev Indrie ș Traian.
Confruntat de mic cu greută ți materiale începe munca la frageda varst ă de 14 ani, angajându -se la
fabrica de cherestea „ La Roche „ din Tileagd unde se îmbolnăve ște. Dup ă externarea din spital se
angajează la Liceul Industrial de băie ți, Oradea ca om de serviciu , es te remarcat de către cunoscutul
profesor Nicolae Bondar, directorul liceului care îl ajută să urmeze cursurile fără frecven ță ale
„Liceului Emanoil Gojdu” din Oradea. Se angajează apoi la Po șta Mare pe post de casier. Nu se
bucură prea mult de avantajele a cestui serviciu deoarece la 30 august 1940, odiosul Dictat de la
Viena ia spulberat toate visele de adolescent. Va fi angajat la Ocolul Silvic Dobre ști ca funcționar.
După doi ani, mai exact în 1942 este încorporat în cadrul Batalionului 11 Vânători de mun te din
Beiuș unde satisface perioada de instrucție fiind apoi admis la Școala de Administrație și Intendenț ă
Militară la Centru Școlar Militar Breaza, Județul Prahova. A participat pe frontul de vest, unde a
condus Serviciul Casierie a Regimentului 2 Ro șiori, fiind distins cu medalia „ Bărbă ție și credinț ă”
cu Spade cls I -a. Du pătrecerea în rezervă a lucrat la CFR Oradea și Cluj. Debuteaz ă în literatură cu
cartea autobiografică „Un exemplu de via ță pentru cei născuti la periferia societă ții” la vârsta de 7 9
ani. De și nu are studii universitare, domnul Traian Indrieș s -a dovedit un adevărat maestru al
condeiului în redarea evenimentelor social -istorice pe care le -a trăit. Desi plecat din satul natal din
frageda copilărie nu a uitat niciodată satul natal, of erind concetă țenilor s ăi o lucrare monografică a
localității Tilecuș și a comunei Tileagd.

41Capitolul IV
Viața spiritual ăși înv ățământul
4.1 Biserica de lemn
Locuitorii Tilecu șului s -au născut cre știni, ei fac parte dinmarele popor român creștinat prin
contractul direct cu lumea cre ștină, în cadrul unită ții asigurate de Imperiul roman .Mai târziu
procesul de cre știnare a continuat prin misionari, meritul cel mai mare revenindu -i Apostolului
Andrei, fratele lui Petru, c are a predicat și organizat biserica în Sciția Minor (Dobrogea de azi).
Când ungurii au venit în Transilvania au găsit o popula ție numeroas ă românească de cre știni, aceasta
se vede lămurit din „Via ța Sfântului Gerard de Morisena”, scris ă în secolul al XI -lea, care arată că
ungurii au găsit aici popor cre știn, grupat în jurul m ănăstirii ”Sf. Ioan Botezătorul”. Deoarece
localitatea Tilecu ș este pomenit ă în documente în anul 1308 ar fi posibil ca și aici s ă fii existat o
organizare bisericească având în frunte un preot ortodox. To ți locuitorii erau de religie ortodox ă,
religie care s -a păstrat de -a lungul secolelor cu toate presiunile exercitate de stăpânire în scopul
catolicizării popula ției. Dovad ă că a existat presiuni din partea autorită ților asupra Clerul ui Ortodox,
este și aceea c ă actele bisericii, din care rezultă pământul și averea, sunt consemnate cu numele
bisericii greco -catolice, probabil presat de mai marii acestor timpuri, vreun preot să fi semnat actul
de unire fără adeziunea enoria șilor care nu au fost niciodată greco -catolici, sau poate fi vorba de un
abuz al func ționarilor care au întocmit actul.
Primele lăca șuri de cult au ap ărut odată cu cre știnismul, marea majoritate a lor fiind construite
din lemn sau alte materiale locale, având un aspect modest, a șa cum probabil a fost și prima biseric ă
din Tilecu ș, care fiind construit ă din materiale perisabile, a dispărut în negura vremii, locul
numindu -se „Biserica Pustie”. Se zice că înainte de 1793 preot paroh ar fi fost un anume Popovici
Teodor, al cărui nume apare ulterior pe un liturghier tipărit în anul 1798 la Sibiu, acesta figurând ca
preot în Vîrciorog/1819.12
Habsburgii, începând din anul 1688, împreună cu clerul catolic, se străduiesc din răsputeri
pentru a -i catoliciza pe român i, lucru care în parte a reu șit, îns ă marea masă, printre care și
tilecu șenii au r ămas la vechea religie.
12Traian Indries -Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea,2002, p. 176

42În 1783 în partea centrală a Tilecu șului, începe construcția bisericii din lemn de stejar cu turla
gotică și corpul transilv ănean, azi monume nt istoric alături de alte 63 de biserici din jud. Bihor.
Importanța lor documentar -istorică depă șește cu mult cadrul acestei zone, nimerindu -se în circuitul
de valori materiale și spirituale ale ț ării noastre. A șa cum reiese din inscripția cu litere c hirilice de la
intrare, ctitor principal fiind Filimon Gligor, din păr țile Z ărandului care a donat suma de 100 de
florini aur, pentru documentare redăm întreg citatul „Pentru această sfântă biserică a dat Filimon
Gligor 100 florini, a fost ctitor din 1783”. Bi serica de lemn a fost construită de me șteri lemnari
foarte pricepu ți, prezint ă asemănări cu multe biserici din Valea Cri șului, mai ales cu cea din Brusturi
expusă la Muzeul Țării Cri șurilor, cu cea din Gheghie, ambele având același hram Arh. Sf. Mihail și
Gavril. A șa cum s -a mai arătat, suma donată 100 florini de aur de către Filimon Gligor, fost căpitan
al lui Horia, a fost drept recompensă pentru buna ospitalitate de care au dat dovadă credincio șii
asigurându -i adăpost atunci când a fost urmărit de autori tățile austriece.
În anul 1939 periodicul bihorean „Legea Românească” publică un articol: „biserica de lemn a
fost ctitorită de un român pribeag. Gligor Filimon cu 146 de ani în urmă, în 1790. Urmărit de
stăpânirea străină, pentru că luase parte la răscoala lui Horea, Clo șca și Crișan, și -a părăsit satul
natal, luându -și lumea în cap. Și pribegind el prin v ăiși munți, a ajuns în satul Tilecuș. Tilecușenii
au înțeles necazul fratelui lor Gligor și l -au primit între ei ca pe unul de -al lor. Vrând Glig or
Filimon, țăranul, să arate recuno ștință tilecu șenilor pentru fapta lor, și -a pus la inimă gândul să le
clădească o bisericu ță pe cheltuiala sa. Și așezându -se cu tot dinadinsul la muncă, gândul lui s -a
făcut faptă în anul Domnului 1793”.13
Construcția se presupune a fi fost ridicată sub conducerea talentatului me șter de pe Valea Crișului
Repede, Toadere care a construit și biserica din Brusturi (I. Godea: Monumente din Eparhia
Oradea).14
Merită a fi prezentat pe scurt acest monument pe hartă, al căr ei trecut se îmbină cu trecutul de
luptă pentru dreptate socială și național ă al locuitorilor.
Construcția bisericii cu hramul Sf. Arh. Mihail și Gavril este din lemn de stejar, montat ă pe
fundament de bolovani de r âu, acoperită cu șindril ă. Ca stil s -a executat după modelele din alte sate
vecine cu turla gotică și Corpul Transilvan. De jur împre jur este împrejmuită cu un brâu și dispune
de târnaț. La baza construcției se afl ă un soclu din piatră înalt de 30 -40 cm cu rol de a feri tulpa
bisericii de um ezeală. Soclul este realizat din bolovani de râu, mai mari la col țuri și mai mici la
13Legea Românească :revista din 16 octombrie 1939, Oradea, Biblioteca județeană
14I. Godea -Monumente istorice biserice ști din Eparhia Oradea. Bisericile de lemn, Ed.E.O. Româ ne a Oradiei, 1978 ,
p. 5

43restul pere ților, probabil aceștia au fost transportați tocmai de la Vârciorog. Bolovanii sunt legați
între ei cu mortar de var și apoi la restaurare cu ciment.
Peste fundația din piatr ă se află tulpa din gorun de o grosime impresionantă, urmează ansamblul
de bârne fasonate în patru fe țe. La colțuri bârnele sunt prinse în chiotori coad ă de rândunică, prinse
pentru o mai bună stabilitate în cuie de lemn. Bârnele din pa rtea superioară sunt prelungite în afara
peretelui, sub forma unor console cu motiv zoomorf „Cap de cal”, menit să mărească rezisten ța
pereților.
Șirul de bârne care încheie înăl țimea peretelui se numește cunun ă, susține acoperișul format din
coarne și lețuri. Învelitoarea din șindril ă de brad îmbracă nava. Turnul are și rol de clopotni ță se
înalță în partea de vest a bisericii, având scheletul de structură ancorat în patru grinzi situate
deasupra tindei. Mai sus este încăperea clopotelor, o galerie de schisă marcată de arcadă și
balustradă, căptu șită cu scânduri de brad pe toate laturile, fiecare fa ță având geamuri.
Coiful de forma unui trunchi de piramidă surmontează galeria, conducând privirea spre săgeata
ascuțită a turnului unde tronează sem nul cre știn, adic ă crucea în stil vechi cu trei bare orizontale, cea
vestică având la bază o semilună. În interior se află tinda rezervată exclusiv femeilor, o încăpere de
plan rectangular, are un plafon din scânduri de brad care o izolează fonic de camera clopotelor.
După tindă urmează naosul sau camera bărba ților cu un plafon boltit.
Bolta era cerimea, confec ționat ă din scânduri groase a șezate longitudinal și susținute în
extrados de mai multe arcuri dublou. Ambele încăperi sunt pardosite cu scân duri groase, u șor
înălțate faț ă de restul încăperii. În fa ță la dreapta și stânga se afl ă cele două strane laterale.
Iconostasul este alcătuit din bârne groase ancorate în pere ții laterali peste care sunt b ătute scândurile
de brad, a treia încăpere subsidă sau altarul cu func ții bine definite pentru buna desf ășurare a actului
religios, cu accesul interzis participan ților.
În mijlocul altarului se află masa, lateral dulapurile pentru căr ți, od ăjdii sau alte obiecte de trebuin ță
bisericească.
În exteri or, cununa de bârne de la mijlocul peretelui este articulată cu un brâu, torsada cu
răsuciri alternative din loc în loc cu aspect de funie, brâu puternic reliefat fa ță de planul vertical al
peretelui, are la o rigine ritualuri străvechi, pre creștine, având rolul să combată duhurile rele. În
pereți din loc în loc se afl ă un număr de 7 ferestruici pentru luminozitate, prevăzute cu gratii
cruciforme, numărul acesta coincide cu numărul zilelor săptămânii. Din inscrip țiile interioare reiese
cine au fost ctitorii bisericiiși etapele de construcție ale acesteia. Prima inscripție: „Aceast ă sfîntă
biserică de noi sau făcutu din cheltuiala răposatului în Domnul, Filimon Gligor, ctitor și mijmanh

44fiind atunci și cu ajutorul satului”. A doua inscripție „Al doilea fiind Marc Teodor, paroh fiind Popa
Gligorie, birău, mare me șter al satului, sau și g ătat sub birăile și ctitoriile lui Baci Ioan și Baci
Dănăilă prin mine zmeritul zugrav Mihail Polacek. Septembrie Tilecu ș 1793”. Din aceast ă ultimă
inscripție rezult ă că biseri ca nu a fost terminată complet sub ctitoria lui Filimon Gligor ci abia după
10 ani gra ție donației f ăcute de către Marc Teodor, mare me șter lemnar și bir ău (primar) al satului
pe timpul păstoririi lui Popa Gligorie, fiind aminti ți și ctitorii (casieri) Bac i Ioan și Baci D ănăilă care
s-au ocupat de adunarea banilor necesari terminării lucrărilor și zugr ăvirea interiorului de către
Mihail Polacek de origine slavă, probabil cei doi ctitori au înd eplinit pe rând și funcția de birău.
Despre construc ția bis ericii a existat o însemnare pe o carte veche denumită Tirod, tipărită la
Blaj în 1771, însemnare descoperită de către locuitorul Baciu I. Iosif de 75 de ani, membru în
consiliul bisericesc în anul 1975, redăm mai jos textul acestei inscrip ții tradus din c hirilică:
„A fost popă, Popa Gligore și bir ău, mare me șter Teodor (Marc), ctitor Baciu D ănilă și Baciu Ioan,
1793”. Inscrip ția de pe carte coincide cu cea de -a doua din interiorul bisericii, cu excep ția numelui
Marc care a fost omis înaintea numelui Teodor apare cuvântul me șter care în inscripția de pe perete
are înțeles de meseriaș lemnar și care a participat personal la ridicarea l ăcașului de cult.
Tot în anul 1975, Baciu Iosif a notificat câteva căr ți foarte vechi existente la acea vreme în
inven tarul bisericii.
Molitfelnic (Manuscris) copiat de popa Gavril din Chistag din 1713
Octoih. Tipărit la Buda în 1826
Liturghier. Tipărit la Sibiu în 1795
Antologhion. Tipărit la Bucure ști în 1777
Tirod tipărit la Blaj în 1771
În prezent aceste căr ți nu mai există nimeni nu știe unde și cum au disp ărut în timpul păstoririi
preotului Irimie ș Petru.
Dr. Ioan Godea și colab. În „Monumente istorice din Eparhia Oradea” mai menționeaz ă:15
Chiriacodromion, Bălgrad, 1699, cumpărat de tilecu șeni în 1701
Strasnic, Blaj, 1753: Penticostal, Blaj, 1768;
Strasnic, Blaj, 1773;
Pictura interioară este dominată de culoarea albastră și se p ăstrează fragmentar pe boltă care a fost
distrusă par țial de întreruperi, înainte de prima restaurare. În primii ani ai dictaturii st aliniste –
15I. Godea -Monumente istorice biserice ști din Eparhia Oradea. Bisericile de lemn, Ed.E.O. Româ ne a Oradiei, 1978 ,
p.5

45comuniste biserica era amenin țată cu prăbu șirea, dar în 1965 este resta urată de către stat trecând sub
protecția Direcției monumentelor istorice, acoperișul a fost ref ăcut apoi după revolu ție în 2003 din
fondurile Asocia ției Internaționale a Monum entelor istorice.
Cărțile menționate fiind tip ărite în caractere chirilice, servind de -a lungul anilor la desfă șurarea
serviciului liturgic Existau de asemenea câteva picturi pe lemn și sticl ă lucrate în centrul artistic de
la Nicula.
Icoană pe lemn și ulei reprezentând ”Botezul Domnului” (din care lipse ște partea stâng ă).
Icoană pe lemn reprezentând pe Arh. Mihail cu palo șul în mâna dreapt ă iar în stânga însemnele
puterii, ambele sunt foarte vechi pictate odată cu biserica.
Icoană pe sticlă reprezentând Sfânta Treime
Icoană pe sticlă reprezentând Sfântul Neculai
Icoană pe sticlă reprezentând Buna Vestire
Icoană pe sticlă reprezentând Răstignirea lui Iisus
Icoană pe sticlă reprezentând Na șterea Domnului
Icoană pe sticlă reprezentând Sfânta Maria
Mai ex istă o pictură pe pânză foarte veche ștears ă de vremuri. A șezarea în mormânt încadrat ă de
scene privind prinderea și răstignirea lui Iisus. Dintre broderii se mai păstrează doar un patrafir
brodat cu fir de aur foarte vechi. Inventarul este completat de un candelabru de o rară frumuse țe,
având în centru un vas de por țelan cu o pictur ă florală care aminte ște de arta chinezeasc ă.Se mai
aflau patru prapori foarte vechi cu diferite scene religioase ca uciderea balaurului de către Sf.
Gheorghe. Pe iconostas pict orul a redat răstignirea încadrată de 15 în interiorul cărora se pot vedea
figuri de sfin ți și motive religioase. Acest monument ilustreaz ă grăitor integrarea în structurile
tradiționale ale arhitecturii românești cu începutul prefeudal și a unor elemente primite din arta
gotică combinată organic în arhitectura de lemn europeană. Pictura interioară în fază terminală
strălucea prin frumuse țe și autenticitate, situând l ăcașul în rândul bisericilor de lemn cu o valoare
inestimabilă ridicate în sec al XVIII -lea. În însemnările sale Coriolan Petrescu consemnează că a
văzut pe pere ții bisericii din Tilecuș câteva xilografii, una fiind datat ă „Pop Gheorghe 1811”, unul
dintre cei mai mari și talentați xilogravori din H ășdate (Gherla)16. Multe au dispărut fiind distr use de
intemperiile care s -au infiltrat prin acoperi ș datorit ă nepăsării autorită ților comuniste din perioada
stalinistă. Din aceste însemnări reiese faptul că pictura interioară este definitivată în anul 1811 de
către pictorul Pop Gheorghe pe cheltuiala e noria șilor din Tilecuș.
16Cariolan Petre scu-Monumente istorice din Bihor, Sibiu, 1931, p.15

46Putem concluziona că ridicarea acestui măre ț monument istoric se datoreaz ă în primul rând
strădaniei și priceperii str ămoșilor tilecușenilor, care în vremuri tulburi, înfruntând tot felul de
opreli ști din partea autorit ăților au reu șit să-și păstreze limba, obiceiurile și credința. Printre cele mai
vechi familii din Tilecu ș se afl ă cel cu numele de Manc, după cum reiese și de pe inscripția din
interiorul bisericii, acest Manc Teodor fiind mare me șter s -a ocupat timp îndelungat de ridicarea
bisericii împreună cu al ți meșteri locali, care au lucrat al ături de cei adu și în 1783 de c ătre Filimon
Gligor din zona Mun ților Apuseni, fiind consemnat faptul c ă astfel de biserici s -au ridicat în toată
valea Cri șului Repede. Din p ăcate nu există documente care să ateste numele altor me șteri
constructori sau ctitori, decât cei pomeni ți în inscripțiile sus menționate.
Cu ani în urmă Me șter Nicolae, zis Cula Mitruții, fost portar la Prefectura Jud. Bihor, afirm ă că
fostul subprefect Chirilă Au gustin a de ținut o informație de la tat ăl său Chirilă Vasile, preot,
referitor la construc ția bisericii din lemn. Acesta relata c ă la ridicarea vechiului lăca ș de cult au
participat doi fra ți meșteri lemnari proveniți din ținutul Bradului, jud. Hunedoara, cu numele de
Vasile și Toader, aceștia dup ă terminarea lucrărilor s -ar fi stabilit în localitate, punând bazele
„dinastiei Indrie șilor”.
Este regretabil faptul că multe din obiectele men ționate nu mai exist ă în interiorul
monumentului, nimeni nu poate da e xplicații cu privire la dispariția lor, unii spun c ă au dispărut
fiind sustrase, al ții că au fost transferate la muzeu, neexistând în acest sens procese -verbale de
predare primire.
4.2Școala până la Marea Unire
În primii ani după înfiin țarea localit ății,numărul locuitorilor era foarte mic, nu au avut un loca ș
de cult, fiind nevoi ți să participe la slujbele religioase în alte sate apropiate, cei mai mul ți erau
neștiutori de carte. Odat ă cu sporirea popula ției și creșterea num ărului gospodăriilor, sătenii s-au
organizat pe plan local ridicând după puterile lor lăca ș de închin ăciune a șa cum s -a arătat anterior.
Timp de câteva secole în localitate nu a existat școal ă, nobilii feudali nu aveau nici un interes ca
țăranii iobagi să înve țe, singurii știutori de c arte erau preotul satului și cânt ărețul (diac).
Primii preo ți care au p ăstorit satul proveneau din călugării de la diferite mănăstiri unde ace știa au
fost pregăti ți în acest scop. La rândul lor aceștia preg ăteau ca ajutor un cântăre ț (diac) pentru a putea
desfă șura ceremoniile religioase.
Primele căr ți bisericești erau manuscrise, ele erau copiate de multe ori de copiști proveniți din
rândul călugărilor și preoților talentați. Este cunoscut preotul Popa P ătru din Tinăud, care în timpul

47ocupației otomane(168 2-1685) a copiat o serie de căr ți, semnând cu titlul de protopop, care desigur
indică sediul unui protopopiat, cu jurisdic ție asupra satelor din valea Crișului Repede. Mai mult ca
sigur, multe din căr țile semnate de Popa P ătru din Tinăud, Popa Gavrilă din Chistag (1713), sau de
un alt copist cărturar Ioan din A știleu, au fost folosite și de preoții din satele învecinate, printre care
și Tilecuș. Fapt dovedit prin faptul c ă în anul 1713, preotul A știleului de atunci Popa Gavril ă a
copiat un Molitvelnic găsit la Biserica din Tilecu ș17.
Alături de biserică, școala susținut ă de acesta a fost, până în 1918, al doilea stâlp al vie ții
poporului nostru în Bihor. La românii bihoreni au existat școli poporale înc ă de la începutul
secolului al XVIII -leași în unele locu ri chiar înainte. Învă țătorii erau pregăti ți în școli obștești , care
au existat la Oradea.
Odată cu urcarea sa pe tron, împărăteasa Maria Tereza a pus un deosebit accent pe
dezvoltarea școlilor în imperiu, mai ales în regiunile estice, motivele fiind jaln ice, ignoran ță în care
fuseseră adu și locuitorii în timpul administrației otomane și dorința sa de a avea supuși destoinicii și
disciplina ți. Dou ă au fost legile care au favorizat dezvoltarea învă țământului în aceste păr ți ale
imperiului: Regulamentul Na țiunilor Ilirici(1770) și legea școlar ă „Ratio Educationis (1777).
Legea numită „Ratio educationis totinsque rei liberarie par regnrum Hungariae et Provincias
eusdem adnexax” dispune înfiin țarea de școli în toate comunele, ca fiecare națiune s ă fie instruită
prinșcolile sale naționale. Înv ățătorii ce urmau să func ționeze în aceste școli erau obligați ca, pe
lângă limba maternă a școlilor s ă cunoască și limbile cele mai des folosite în regat, stipulându -se
apoi cu claritate obligativitatea predării limbii ger mane. Conform acestei legi, școlile se împart în:
școli primare, naționale, latine, sau gramaticale, gimnazii și academii s ătești. Școlile primare
naționale, la rândul lor, erau clasificate astfel: s ătești, opidane și or ășenești. Ele mai purtau și numele
de „scholae trivialis”, deoarece în cadrul lor nu se mai predau decât trei materii: scrisul, cititul și
aritmetica.
Legea a avut efect în Partium alipit la 1783, învă țământul trebuia să fie condus de directori
de studii regali de la Oradea, unde era un astf el de director pentru fiecare confesiune românească
separat (unită, ortodoxă). Întregul sistem acordului Ratio Educationis punea accentul pe dezvoltarea
învățământului primar, școlile se numeau vernaculare.
În 12 dec. 1786, Locotenen ța regal ă dă ordin cu p rivire la deschiderea de școli pentru
ortodoc și.
17Traian Indrie ș-Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea, 2002, p. 207

48În 1793 Congrega ția județului Bihor decide înființarea, respectiv reînființarea școlilor pe
seama românilor ortodoc și din tot comitatul Bihor, sarcina întreținerii acestor școli revenind
comunității ortodox e. La sfâr șitul secolului al XVIII -lea existau în Bihor 70 de școli românești,
aceste școli se aflau în primul rând în așez ările mari precum Tileagdul, satele mai mici de mărimea
Tilecu șului nu puteau beneficia de o astfel de școal ă datorită sărăciei, pu țini copii reu șeau s ă se
înscrie la o astfel de școal ă.
În timpul dualismului Austro -Ungar guvernul de la Budapesta ar fi făcut totul ca să
împiedice succesul românilor la cultură, ducând o politică de dezna ționalizare a românilor, astfel în
1907 a fost dată faimoasa lege Apponyi, menită să sfărâme cea mai puternică redută a rezisten ței
românilor din Transilvania: școala.
Această lege a hotărât obligativitatea studiului limbii maghiare în școlile primare românești
în așa fel încât la terminarea celor 4 clase copilul să știe s ă se exprime corect oral sau scris în limba
maghiară. Datorită acestei legi și acolo unde au existat școli românești acestea și -au închis por țile.
Această lege a produs un adevărat șoc asupra autorit ăților bisericii și școlii românești, ca re
au reacționat cu o adev ărată energie, apelând la toate mijloacele, chiar și la cele protestatare, și
încercând să împiedice adoptarea unei asemenea legi, prin intermediul căreia era consacrată în mod
oficial, politica de maghiarizare a institu țiilor de învățământ din Ungaria.
Pe lângă activitatea pe care o desfă șurau în școlile s ărăcăcioase, pe lângă faptul că de multe
ori nu î și primeau salariile cu anii, sau r ăbdau de foame și frig, înv ățătorii no ștri ortodocși români, ei
înșiși buni creștini și cu dra goste de neam, țineau și conferințe în fața ț ăranilor despre avantajele
agriculturii moderne sau despre rolul asocierilor în procesul muncii, despre procurarea semin țelor,
pentru stimularea țărăncilor române în îndeletnicirea lor de țesături și cus ături cu gust artistic. O
grea lovitură a fost dată școlilor confesionale ortodoxe românești în anul 1913 prin adoptarea legii
privind salarizarea învă țătorilor care prevedea un salariu de bază de 1200 coroane, care putea urca
până la 3200 coroane plus achitarea b anilor de chirie. Problema salarizării nu a putut fi solu ționat ă
favorabil de biserica ortodoxă română, prin aceasta se urmărea în parlamentul maghiar
transformarea școlilor confesionale românești în școli de stat.
Situația cultural ă a locuitorilor Tilecu șului în secolul al XIX -lea nu era prea strălucită,
aproape to ți locuitorii erau analfabeți, dup ă cum reiese din lucrarea scriitorului maghiar Nagy
Șandor „Descrierea orașului Oradea și scurt ă privire asupra regatului Ungariei”, la pagina 73 care
arată că î n anul 1886 din cei 403 locuitori români, 389 nu știau s ă scrie și să citească, reiese că doar

4914 locuitori erau știutori de carte, acești fiind preg ătiți în școala care funcționa pe lâng ă biserică,
preotul fiind și înv ățătorul satului.18
Statul maghiar de și a oferit înfiin țarea în Tilecuș a unei școli cu limba de predare maghiar ă,
sătenii la îndemnul preotului au refuzat, spre deosebire de cei din localitatea vecină Șerghiș, unde
oamenii erau mai săraci și nu puteau s ă întrețină oșcoal ă confesională, a fun cționat o școal ă primară
cu un învă țător ungur, un anume Dobo și Abel.
Mai mult ca sigur în 1907, ca urmare a legii Aponyi, școala româneasc ă confesională a fost
închisă, cei interesa ți puteau s ă învețe la școlile de stat în limba maghiar ă din Tileagd sau Șerghi ș.
Din registrul matricol din statul Șerghiș, rezult ă că la școala respectiv ă au învățat 7 clase ș i copiii
din Tilecu ș, exemplu fiind Baciu Nicolae care a devenit preot paroh în satul Bălaia.
În lucrarea „Ardealul, pământ românesc”, Milton G Lehrer ar ăta, referitor la regimul
minorităților sub unguri c ă „Ungurii nu s -au dat în lături ca să dena ționalizeze naționalit ățile
conlocuitoare. Întregul efort al statului ungar, toate stăruin țele guvernanților de la Budapesta, de la
cei mai modera ți pân ă la cei maișovini, era maghiarizarea milioanelor de nemaghiari”19. Toate
statisticile recensămintelor din 1869, 1880, 1890, 1900 și 1910 au acest drept scop s ă umfle numărul
etnicilor maghiari în detrimentul popoarelor de masă nemaghiară, ca de exemplu:
ÎN ARDEAL
ANUL 1869 1880 1890 1900 1910 OBS.
MAGHIARI 44,4% 46,6% 48,5% 51,4% 54,5%
NEMAGHIARI 55,5% 53,4% 51,5% 48,6% 45,5%
De o parte mersul ascendent al na țiunii maghiare denaționalizatoare, de alt ă parte, mersul
descendent al popoarelor de rasă nemaghiară, denaționalizat ă treptat, treptat. Referitor la cele arătate
mai sus, documentele din Arhivele Statului Oradea redau recensământul localită ții Tilecuș în anul
1880 și 1910 urm ătoarea situa ție:
Nr. Case Total persoane Ortodoc și Israeliți Lb. Română Ebraică
84 403 399 4 399 4
În 1910:
Scrie
și
citeșteȘtie
ungure șt
eTotal
bărbațiTotal
femeiStare civilă Case
necăsă
torițiCăsătoriți văduv Divorțați
18Traian Indries -Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea,2002, p. 176
19Milton G Lehr er-Ardealul, pământ românesc, Ed. Stintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989

5086 158 438 432 553 258 56 3 161
Din registrele matricole ale Școlii Confesionale Ortodoxe aflate în a rhiva Școlii din Tilecuș, rezult ă
că abia în timpul primului război mondial învă țământul a fost reluat cu sprijinul bisericii având
învățător pe Indrie ș Dumitru care era și diac (cânt ăreț).
Astfel în anul școlar 1917/1918 au fost înscriși 90 de elevi. dup ă cum urmează:
În clasa I: 67 elevi –promovați 55
În clasa a II -a: 19 elevi -promovați 17
În clasa a III -a: 4 elevi –promovați 3
În anul școlar 1918/1919: 55 elevi.
Din care:
În clasa I: 32 elevi
În clasa a II -a: 8 elevi
În clasa a III -a: 12 elevi
În clasa a IV -a: 3 elevi
Din aceste date reiese că în cel de -al doilea an școlar num ărul elevilor a scăzut sim țitor de la
90 la 55, probabil din cauza lipsei bra țelor de munc ă în gospodării deoarece bărba ții arau plecați pe
front, copiii fiind re ținuți pentru a efectua diferite activită ți mai ales paza animalelor. De fapt, în
anul școlar urm ătorșcoala își sisteaz ă cursurile din motive necunoscute, elevii se împră știe la școlile
din satele vecine: Tileagd, Bor șa și Șerghiș.
Și acum ne punem întrebarea: ce reiese din situa ția de mai sus? Reiese c ă cei care au întocmit
recensământul și statisticile respective au urm ărit maghiarizarea românilor tilecu șeni, astfel în anul
1900 apar 22 de maghiari și 10 evrei, ori dup ă cum se știe din b ătrâni pe teritoriul lo calității nu au
existat niciodată atâ ția unguri sau dac ă au existat unul sau doi au fost asimila ți de români. De
asemenea, referitor la evrei este cunoscută o familie care avea o cârciumă, aceasta mutându -se în
altă parte.
Prin metoda dena ționaliz ării în anul 1910 găsim în statul ungar 9.944.627 de a șa ziși unguri și
numai 8.319.000 nemaghiari. Ne îndoim, de asemenea, de faptul că în Tilecu ș, în anul 1910, știau
ungurește 158 de localnici din cei 870 recenzați la data respectiv ă, ne întrebăm de la c ine au învă țat
respectiva limbă maghiară, când în localitate nu se aflau astfel de școli care s ă fi pregătit aproape un
sfert din popula ție s ă învețe ungurește. Situația se va schimba radical dup ă unire. Odată cu
integrarea institu țiilor în cadrul Regatulu i Român în anul școlar 1920/1921 se reiau cursurile școlii
cu învățământ de stat care va func ționa neîntrerupt până astăzi.

51Capitolul V
Patrimoniului localității Tilecuș ca resursă în predarea orelor de istorie
5.1. Importan ța conservării patrimoniului l ocal
5.1.1.Introducere
Totul e tradiție, totul e ceea ce am moștenit de la strămoșii noștri și totul e cum vom reuși să
păstrăm și să transmitem mai departe generațiilor următoare.
Poporul român, tilecușenii așezați de veacuri pe aceste pămân turi au moștenit o bogată zestre
spirituală. Marea dragoste pentru cultura românească, din care face parte și istoria și cultura
populară a Tilecușului, dorința de a păstra peste veacuri crâmpei din istoria , obiceiurile și tradițiile
populare, dar și regr etul că prea puțini sunt aceia care mai încearcă să transmită mai departe ceea ce
este al nostru din străbuni, mi -a întărit convingerea să acord o atenție sporită activităților de
familiarizare a elevilor, copiilor cu unele elemente istorice, tradiționale, culturale, religioase,
considerând ca aceasta e o datorie și o răspundere morală.
Tradițiile românești, tradițiile tilecușenilor constituie una dintre valorile poporului român și nu
trebuie să lăsăm timpul și evenimentele lum ii moderne să ne facă să le uit ăm.În primul rând copii,
încep și trebuie să înțeleagă specificul poporului român din care fac parte, aspirațiile lui, idealurile
de ieri și de azi care sunt oglindite în obiceiurile locurilor, faptele locuitorilor, istoria locală. Copii
simt admirație fată de locurile natale încă de când își ascultă bunicii depănând amintiri legate de
moșii și strămoșii noștri. Dar educându -i de mici pe copii noștri, prin diverse activități desfășurate în
famili e și în unitățile școlare îi învățăm să îndrăgească limba pe care o vorbesc, istoria locului în
care trăiesc, obiceiurile locului.
Așadar, o istorie locală nu se regăsește ca materie în trunchiul comun, doar ca opțional,
argumentul pentru un astfel de demers rămâne puternic.
În primul rând, e vorba de cele arătate pe parcursul lucrării. Toată existența națiunii, toată
istoria națiunii este clădită pe o istorie locala a unui sat tradițional, cu o viață economică și socio –
culturală, intensă. Mica gospodări e țărănească, cu suprafețe mici de teren, cu poli culturi și cu
animale relativ puține, de toate felurile, nu are viitor în perioada pe care o trăim. Slab productivă,
slab înzestrat ătehnic, nu asigură venituri necesare fa miliei pe care trebuie să o întreține. Combinația
agricultură –industrie, din care ieșeau țărani –muncitori încercată în perioada comunismului s -a

52dovedit nevalabilă. Situația economică a țării nu strălucește, în ultimi ani începe să se formeze o
categor ie socială nouă, fermierii. Sunt puțini, însă suprafețele pe care le dețin sau folosesc sunt mai
mari. Au tehnologie, accesează programe, țin evidența pe calculator, caută și obțin profit. Fac din
agricultură o meserie, o afacere. Este pentru cei care ast ăzi devin fermieri, știința strămoșilor lor pe
care o transformă, o adaptează și fac performanță în agricultură. Mai sunt multe de făcut, atât din
partea lor, a localnicilor, dar mai ales din partea conducerii, a celor ce conduc țara. Începutul este
făcut și transformarea este, după cum se constată, ireversibilă. Fără să vrem, asistăm la un fenomen
istoric ireversibil.
Ceea ce e dureros însă la această trecere, transformare țăran –fermier, este că unele lucruri,
importante, se pierd. E vorba d e două chestiuni aici. O dată, de un fel de viață tradițional. Apoi este
vorba de o altă zestre, morală, dacă putem să -i spunem așa, aceea a tradițiilor și datinilor, a istoriei
locale. A tot ceea ce, pornind de la superstiții și mici ziceri, cu diferite ocazii, se termină cu marile
obiceiuri de la botez, nuntă sau înmormântare. E vorba de lumea spirituală rurală, extraordinar,
incredibil de bogată și complexă. Este ceea ce dă până la urmă farmec existenței noastre și astăzi,
chiar dacă puțini, din ce în c e mai puțini, trăim la sat.
Din toate aceste motive, sumar expuse, profesorii în primul rând au o datorie de onoare.
Aceea de a arăta copiilor toate aceste lucruri. De a le prezenta toate acestea într -o formă autentică,
sinceră, în adevărata lo r valoare. Un principiu de bază al pedagogiei primare spune că învățarea se
face cel mai bine de la niște profesori, care să -ți prezinte cunoștințele. Apoi, dacă respectivele
cunoștințe îți sunt prezentate și ți le însușești, ai, logic, șansa să -ți placă. Dacă ai trecut și de acest
stadiu, poți începe să vrei să descoperi, să cercetezi, să te implici în cunoașterea a ceea ce -ți place.
Dintre toți dascălii, probabil prin natura preocupărilor lor, cel mai aproape de aceste lucruri sunt cei
de științe socio -umane. Desigur, oricine este preocupat de așa ceva poate să se implice, probabil
lucrurile care țin direct sau indirect de un aspect al trecutului îi privesc mai mult pe istorici sau
geografi. Ei trebuie să îi învețe pe copii istoria locurilor în care trăies c, faptele și realizările
strămoșilor,obiceiuri locale. Să le arate, așa cum le arată istoria politică, istoria mare a neamului lor,
și istoria tăcută, istoria nescrisă a celor de demult. Credem, și desigur aici subiectivismul își spune
cuvântul, că e impo sibil ca, de exemplu, dintr -o clasă de elevi, cel puțin câțiva să nu iubească aceste
lucruri.
Dacă la toate acestea adăugăm și sentimentul puternic al apartenenței, lucrurile devin și mai
explicabile. O transmitere seacă a datelor și elementelor , o prezentare a lor ca un fapt oarecare nu
rezolvă prea mult. Implicarea, voită sau nu, a profesorului, a coordonatorului activităților, aduce cu

53ea sensibilizare și respectiv implicare și din partea receptorilor, a „țintelor” predării. Însă credem că
această „educație pentru valori locale”, ca să -i spunem așa, poate începe chiar de aici din sat. În
primul rând, copii de la țară, nepoți și strănepoți ai celor despre care se învață, trebuie să știe ce
zestre culturală, ce istorie, poartă în gene. Un curs o pțional de istorie, cu specific local ar fi cu
siguranță un câștig.
5.1.2 Analiză SWOT
Pentru a realiza, implementa un curs opțional cu tema: Tilecuș -locuri, oameni, fapte e nevoie
de o cercetare, analiză prealabilă, o testare a terenului pentru a v edea dispoziția celor cărora se
adresează pentru un asemenea op țional cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale unui
asemenea curs, oportunitățile pe care le oferă cursul. În acest scop, am lansat, am realizat pentru a
afla nevoia, dispoziț ia celor cărora li se adresează două chestionare simple, unul pentru părinți,
celălalt pentru elevi, sperând într -o cât mai bună edificare asupra utilității cursului. În sensul acesta,
am cerut desigur păstrarea anonimatului la completarea răspunsurilor. C ompletarea răspunsuril or s-a
făcut de altfel, benevol de către părinți.
Chestionar elevi:
1. Vă place să ascultați povești despre istoria locului în care trăiți?
1. Vă plac ieșirile în natură?
2. Vă place viața la țară?
3. De la cine a -ți aflat lucru ri din trecutul satului vostru?
4. Ati participați la vreun eveniment legat de istoria satului vostru ?
6. De nevoie, sau de plăcere?
7. Vă plac muzica și obiceiurile populare?
8. Ce -ați învățat de la bunici sau alte p ersoane în vârstă legat de oameni,locurile și tradițiile
satului vostru?
9. Ați participat vreodată la vreun eveniment cu specific popular (urat, colindat, cununie,
botez etc.)?
10. V -ar plăcea un curs opțional pe aceste teme ?
La acest test, sau mai bine zis chestionar, s -au primit următoarele răspunsuri (le -am
grupat pe întrebări):
1. 75% -da; 25% -nu.
2. 95% -da; 5% -nu.

543. 87% -da; 13% -nu.
4. 64% -bunici; 34% -părinți.
5. 78% -da; 22% -nu.
6. 40% -de nevoie; 60% -de plăcere.
7. 78% -da; 22% -nu
8. colinde, diferite întâmplări din trecut,
9. 75% -da; 25% -nu.
10. 96% -da; 4% . -nu
În legătură cu prezentul chestionar t rebuie făcute câteva remarci. Întrebările puse au fost
acestea la clasele a VII -a și a VIII -a. Poate mai relevant a r fi fost un test mai complex, cu mai multe
întrebări, cu detalierea problemelor care urmează a fi dezbătute, cu referiri la activitățile ce urmează
a fi propuse, pentru a se vedea eventuale preferințe. Apoi, acest chestionar nu s -a adresat claselor
mici de gimnaziu, ci celor mai mari a VII -a si a VIII -a, pe care le -am considerat cele mai potrivite
pentru astfel de acțiuni. În legătură cu răspunsurile date, se impun din nou câteva remarci. Astfel, se
constată un lucru care este de altfel bine știut în medi ul rural: copiii, particip ăla evenimente legate
de via ța satului, ascult ăpovești spuse de părinți, bunici. Sunt cu siguranță mai familiarizați cu aceste
aspecte legate de tradițiile locului,istoricul locului decât cei de la oraș. De remarcat este, până l a
urmă, și sinceritatea de care au dat dovadă când au fost întrebați dacă fac acest lucru cu plăcere. Un
aspect care ne -a bucurat este cel legat de participarea elevilor la evenimente cu specific local,
preponderența în a le plăcea istoria locala obiceiuri le populare și în sfârșit, dar nu în ultimul rând,
disponibilitatea totală de a face un astfel de curs.
Chestionar părinți :
1.Cunoașteți trecutul mai îndepărtat al satului Tilecuș ?
2.Dar a satelor aparținătoare (Bălaia, Tileagd, Călătani, etc)?
3.Credeți că este importantă cunoașterea istoriei satului,a locurilor natale,a faptelor
înaintașilor, a tradițiilor locale în zilele noastre?
4.Credeți că elevii ar trebui să o învețe acestea în școala?
5.Ce știți despre ocupațiile și modul de viață din trecut în zona noastră?
6.Aceste date pe care le știți, le știți de la părinți, bunici și alte persoane în vârstă, deci pe cale
orală, sau din cărți și alte tipărituri?
7.V-ați dori ca elevii, copiii dumneavoastră, să facă un astfel de curs?

55Răspunsurile au fost:
1.18% -nu; 22% -foarte puțin; 45% -cîteva lucruri; 15% -destul de mult.
2. 25% -nimic; 35% -; 27% -câteva lucruri; 13% -destul.
3. 98% -da; 2% -nu.
4. 97% -da; 3% -nu.
5. Lucruri legate de colindat; ; Ocupații ca lemnăritul sau torsul.
6. 94% -din auzite; 6% -din cărți.
7. 100% -da!
Considerații legate de aplicare acestui chestionar adresat părinților. Părinții au completat
chestionarul benevol, nimeni nu a fost constrâns pentru al completa . Un fapt, îmbucurător pentru
mine personal a fost, număr foarte mare de părinți care au răspuns, aproape toți din cei care au
primit foile acasă. Apoi, ei (părinții) aparțin desigur unor categorii profesionale și de vârstă diferite,
iar faptul că am primit răspunsuri de la oameni dife riți a fost benefic. Aspectul mai puțin favorabil a
fost totuși slaba cunoaștere de către, până la urmă, membrii comunității, a trecutului satului, cu toate
părțile lui. Din nou însă, ne bucură deschiderea, acordul total pentru a se face un curs opțional c u
aceast ătemă, disponibilitatea ca proprii lor copii să învețe mai mult despre chestiunile pe care ei
înșiși nu le cunosc foarte bin e. Faptul c ămulți au conștientizat rolul istoriei în primul rând c ăistoria
te leagă de străbuni, te ajut ăsăînțelegi cin e ești de unde vii. În al doilea rând că istoria trezește în
tineri sentimente patriotice față de locul în care trăiesc, față de țară.
Opțional Tilecuș –
Locuri ,oameni,faptePuncte tari Puncte slabe
-nivel științific cât mai
ridicat al cursului, inter es
pentru dezvoltare în acest
sens
-grad destul de ridicat de
atractivitate, dat de interesul
natural oarecum pentru
aceste chestiuni
-bază „materială” dar și-ca orice opțional, trebuie să
răspundă preferințelor tuturor, sau
dacă nu este posibil câtor mai mulți
dintre cei cărora li se adresează.
-implică deplasări, punere în
relație cu oameni din afara școlii,
uneori derutarea programului
normal la clasă
-trebuie să aibă fixate finalități

56„umană” existentă încă, prin
meserii și activități care se
practică, prin case,
gospodării etc . care există,
prin tradiții vii
-interes dat și de caracterul
extrașcolar al orelor, cu
multe ieșiri în natură, cu
activități oricum mai
diversificate decât orele
desfășurate în clasă.foarte clar conturate, concrete și
măsurabile, fapt nu întotdeauna
ușor de realizat
Oportunități Pericole
-dezvoltarea sentimentului
apartenenței la comunitate, a
unor convingeri pozitive ca
respect față de trecut, de
strămoșii direcți, atașament
față de modul lor de viață,
față de trad iții și viața
spirituală.
– păstrarea (și) prin
intermediul acestui curs a
cât mai multor aspecte ale
vieții folclorice și în general
a stilului de viață vechi al
satului.-transformarea unei activități cu
reale potențe didactico -științifice
într-una sup erficială, o ocazie pt
elevi de a scăpa de orele clasice și
mai solicitante.
-prezentarea/perceperea exagerată
a unor elemente de cultură populară
sau depășirea specificului local și
includerea unora din alte zone
5.2 Activități extrașcolare și extr acurriculare
Un rol important în educarea elevului din punct de vedere intelectual, estetic, moral -civic
(și nu numai) îl are istoria, alături de celelalte discipline școlare. Totodată, valorile democrației care
stau la baza societății actu ale sunt propagate de istorie prin conținuturile programelor școlare și prin

57valențele educative ale obiectului istorie. Istoria ocupă primul loc în ansamblul disciplinelor cu
impact instructiv și educativ, deoarece permite reconstituirea trecutului și exp licarea acestuia și
pentru că are multiple valențe educative și formative. Istoria oferă elevilor un set de valori
importante pentru traiul în societate, mai ales că societatea actuală este extrem de agitată din toate
punctele de vedere iar existența noast ră depinde de multe ori de modul în care există și se comportă
ceilalți. Se știe că doar atunci când îți cunoști trecutul poți cel puțin să încerci să eviți repetarea unor
greșeli, evident nu tot timpul. Nu putem aprecia prezentul sau intui viitorul dacă nu ne cunoaștem
trecutul .
A educa înseamnă „a conduce, deci a îndruma spre un scop”20.Școala în sens clasic
înseamnă o clădire în care profesori și elevi desfășoară procesul de predare -învățare. Este un loc al
disciplinei și seriozității be nefice prin excelență. Aici se desfășoară orele, aici au loc diferite
manifestări culturale, etc. Rolul școlii contemporane rămâne același, adică imens, ba chiar am putea
spune că este mai mare, în condițiile provocărilor sociale din ziua de azi. Trăsătur ile sale de forță ca
instituție rămân de asemenea actuale. Educația școlară are ca finalități formarea culturii generale,
modelarea personalității elevilor, la care istoria contribuie prin exemplele pe care le oferă;
înțelegerea corectă a problemelor lumi i contemporane privită printr -o perspectivă istorică, ca
rezultat al unei evoluții; dobândirea unor instrumente de comparare și judecare a unor situații, fapte,
evenimente; dezvoltarea gândirii logice și a celei critice.21
În acest sens, se p une din nou problema inovației în procesul de învățământ. Desigur, este
o chestiune delicată. Prea ușor uneori inovația înseamnă o poate nepermisă diluare a actului didactic.
Așa a apărut și falsa contradicție între învățământul „clasic” și cel „modern”. D e fapt, există un
singur învățământ de calitate, activ și interactiv, atractiv în același timp și care satisface finalitatea
școlii ca proces și instituție, fără a diferi de momentul sau contextul politic în care el se desfășoară. .
Politica școlară actual ă și de perspectivă, pornind de la scopurile generale ale educației, în care
idealul pedagogic reprezintă o sinteză între idealul social și idealul psihologic, vizează dezvoltarea
unei societăți deschise, bazată pe valorile democrației. La rândul lor, aces tea sunt promovate de
obiectul istorie prin conținuturile programelor școlare, prin valențele educative ale obiectului,
cuprinse în planurile de învățământ. Practica pedagogică a generat clase de metode de învățământ și
20V. de Lands heere, G de Landsheere, “Defini rea obiectivelor educației”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1979,
p.7
21G. Iutiș, E. Cozma, I. Asăvoaie, „Elemente de dida ctica istoriei”, Ed. Graphis București, 2008, p. 11

58învățare, diferențiate în 8 paradigm e, fiecare paradigmă cu dominante, care au elemente definitorii și
interacțiuni în funcție de acțiuni și operații practice.22
Aceste paradigme sunt: reprezentările, expresiile, cultura, cunoștințele, tehnologia, operațiile,
acțiunile, trăsăturil e. Modernizarea învățământului istoric vizează modificarea structurii de predare a
cunoștințelor acestei discipline prin aplicarea noilor programe, a manualelor alternative la aceeași
clasă, proces în care se realizează o mai justă evaluare a raportului di ntre istorie ca știință și istorie
ca disciplină școlară. În acest context, pe lângă antrenamentul în elaborarea noilor manuale,
profesorii beneficiază de o largă libertate de acțiune, de la alegerea manualelor potrivite pentru
clasele la care predau, la d iverse modalități de concepere și organizare a activităților. Într -o epocă de
reorganizare a cunoașterii, trebuie părăsite lucrurile învechite, dar se impune în același timp o
riguroasă exegeză pentru a se păstra ce este valoros. Trebuie promovate cunoștin țele esențiale, dar
trebuie totodată reconsiderată capacitatea naturală de asimilare a elevului. Un popor trăiește într -o
tradiție, se creează pe o anumită treaptă de evoluție, își constituie stat, își dezvoltă civilizație și un
sistem propriu de valori, c are nu se schimbă niciodată. În același timp însă, există aspirația spre
modern, spre dezvoltare, care nu de puține ori se confruntă cu tradiționalismul și naționalismul.
Această confruntare naționalism -tradiționalism este specifică fiecărui popor, însă re spectul față de
propriul trecut depășește această contradicție și este, finalmente, o expresie a gradului său de cultură
și civilizație. Fiecare generație consideră despre sine că scopurile sale, sub aspectul ideilor,
obiectivelor propuse și mijloacelor de atingere a acestora, este totalmente diferit de cel al
generațiilor anterioare. Se uită adesea un fapt, un adevăr indubitabil: omul este o constantă a istoriei.
Omul tradițional are facultatea de a reține numai acele fapte care sunt transmise memoriei col ective.
În societățile moderne, acesată memorie colectivă își pierde tocmai puterea de „formare” a omului.
Astfel, istoriei îi revine rolul de a satisface comandamentele și scopurile generale ale educației.
În cele mai generale accepțiuni, ed ucația se realizează în două etape: educația de bază,
clasică, ce cuprinde toate informațiile, inclusiv interpretările lor, despre trecutul societății respective
sau al societății în general; educația datorată experiențelor trăite de acea generație. Desigu r, această
din urmă „educație” este favorizată de eventuale mari mutații istorice petrecute în respectivele
timpuri. În experiența trecută sunt înglobate atât elemente ce țin de modul de viață, cât și cunoștințe
înglobate de respectiva societate, adunate î n științele epocii. Însă ambele aceste etape vor avea ca
obiectiv obținerea unor comportamente și valori pozitive și constante în timp, dacă se poate
definitive. Istoria ca disciplină de studiu în sistemul de învățământ are un rol fundamental în
22Ș. Păun, „Didactica istoriei”, Ed. Corint, București, 2007

59formarea u nor atitudini pozitive și în perpetuarea unora etern valabile. Ca atare, ea trebuie să nu -și
părăsească locul esențial în formarea individului, conștientizând exemplarul moștenit,
transformându -l în valoare activă, în motivație pentru o atitudine activă în favoarea lui și a
societății.23Această știință oferă exemple menite să cultive sentimente dintre cele mai nobile
precum curajul, sacrificiul de sine, iubirea de țară și de neam, într -un cuvânt toate acele trăiri care au
făcut posibilă evoluția umanității, dezvoltarea civilizațiilor și a societăților, a statelor naționale.
Revenind însă la inovație, nu putem fi împotriva ei. O îmbogățire și o diversificare a tehnicii
de predare, a metodelor și mijloacelor folosite, a metodelor de evaluare, a f elurilor de interacțiune
profesor -elev și elev -materie, sunt toate acestea fapte pozitive. Așa s -a ajuns de altfel să se facă
vorbire în învățământ de activitățile extrașcolare și extracurriculare. Toate acestea ne duc cu gândul
la o ieșire din obișnuitul orelor de curs, din atmosfera de clasă. Se înscriu aici toate acele acțiuni prin
care profesorul și școala încearcă să -l facă pe elev să iubească mai mult actul didactic sau o materie
anume. Este o diversificare și poate un efort de apropiere din noutate.
Istoria ca materie se înscrie, am putea spune, la loc de frunte între obiectele care se pretează
la acest gen de activități. Pe de o parte, este vorba de cele extrașcolare, adică desfășurate înafara
școlii, apoi de cele extracurriculare, desf ășurate înafara „curriculei”, a dică a prevederilor programei.
Școala dispune azi de posibilități deosebite pentru organizarea unor activități extrașcolare, prin care
istoria poate sa rămână în centrul atenției elevilor, iar de profesorul de istorie depinde modul în care
reușește să pună în valoare aceste activități care au ca obiectiv final instruirea si educarea elevilor
prin istorie. Putem enumera aici câteva tipuri de acțiuni de acest fel: excursia, vizita, cercul de
istorie, ieșirile în aer liber, inves tigația, interviul, realizarea de portofolii, experimentul, proiectul,
machetele și schițele practice, etc. Cele mai multe astfel de activități se bucură de un real
angajament din partea elevilor și, bine organizate, pot conduce la rezultate chiar spectacu loase, în
orice caz mulțumitoare. Vom detalia în continuare câteva din acestea, limitându -ne însă la cele
specifice domeniului istorie.
Dintre activitățile extracurriculare, excursia, vizita,cercul de istorie sunt cele asupra cărora
vom insis ta, cel mai adesea folosite pentru a întări cele predate în clasă. Primele două sunt de fapt
deplasări organizate în teren cu scopul de a dobândi noi cunoștințe, dar mai ales de a le aprofunda și
sistematiza pe cele existente. Toate aceste deziderate se r ealizează pe baza cunoștințelor teoretice
dobândite în clasă. Ambele aceste forme, de altfel foarte asemănătoare, excursia și vizita, se
caracterizează printr -o atmosferă deosebit de favorabilă acumulărilor cognitive, dar și
23Ion Zainea, „Predarea și învățarea istoriei”, Ed. Adsumus, Oradea, 2001, p.13

60comportamentale, și printr -o ma re atractivitate, au rol instructiv, demonstrativ, aplicativ. Principala
deosebire între aceste forme este durata, după cum vom arăta.
Excursia poate fi de scurtă durată (cel puțin o zi), adică, desigur, pe distanțe mai mici, sau
dimpotrivă m ai lungă, desfășurată pe parcursul mai multor zile. Apoi, după momentul în care ea se
desfășoară, poate fi: a) curentă, organizate în chiar perioada, concomitent cu parcurgerea lecției sau
a unor lecții, având rol aplicativ, demonstrativ; b) finală (ulteri oară), organizata după predarea
temelor, la sfârșit de semestru sau chiar de an școlar, având rol aplicativ șiilustrativ; c) preliminare,
organizate anterior predării unei lecții, a unui capitol, reprezentând o inițiere a elevilor în respectiva
temăde is torie; d) documentare,aceasta având rolul de a pregăti elevii în elaborarea unor referate
mai ales în cadrul cercului de istorie. O altă împărțire a excursiilor, este cea în: a) excursii
recreative; b) excursii de studiu sau de învățare. Cu acestea nu sunt em întru totul de acord.
Considerăm că nu poate exista excursie „de studiu” sută la sută, adică o excursie în care elevii să nu
se și recreeze, în indiferent ce momente și moduri.
În clasele mici, excursiile au mai mult un caracter intuitiv, adică s e îmbină cunoașterea
perceptivă cu cea rațională. La gimnaziu, situația se schimbă, elevii îmbogățesc, aprofundează și
sistematizează cunoștințele dobândite în clasă.
Excursiilor școlare le este proprie și specifică latura sa formativă, la car e se adaugă în mod
obligatoriu și scopul instructiv -educativ -recreativ și de odihnă. O excursie în orizontul local
dobândește de la sine valențele unei odihne active, tot așa cum o excursie turistică, pe un itinerariu
mai îndepărtat, nu poate fi lipsită pe lângă scopul principal al recreării și de fondul instructiv –
educativ. Cadrele didactice au datoria de a trezi interesul și curiozitatea elevilor pornind de la ceea
ce se află în apropiere, valorificând elementele de cultură și istorie locală, pentru înț elegerea
cursului general al istoriei patriei noastre.
Excursia este cea care reușește cel mai bine să trezească și să dezvolte interesul elevilor,
îmbogățindu -le orizontul de cunoaștere. Este o modalitate de învățare cu caracter atractiv și
mobili zator care oferă elevilor ocazia de a efectua observații directe asupra obiectelor și
fenomenelor așa cum se prezintă ele în stare naturală, asupra operelor de artă din muzee și case
memoriale, asupra unor monumente legate de trecutul istoric, de viața și activitatea unor
personalități de seamă ale științei și culturii naționale.
Excursia are menirea de a stimula activitatea de învățare, de a întregi și desăvârși ceea ce elevii au
acumulat la școală, în cadrul lecțiilor, cercului de istorie.

61Ea permite o a bordare interdisciplinară, făcând apel la aproape toate disciplinele de învățământ:
istorie, geografie, limba română, educație plastică, educație ecologică, educație muzicală, educație
religioasă și chiar la matematică. Excursia este o modalitate de învăța re prin cooperare în care elevii
pot lucra în echipă, pot primi informații și pot adresa întrebări profesorilor, ghizilor.
Excursia istoric ăeste una din activit ățile extra școlare , folosit ăpentru cunoa șterea trecutului
local , național. Temei nic organizat ăși pregatit ă,creeaz ăo atmosfer ădeosebit de favorabil ă
instruc ției, educa ției, form ării complete a personalit ății elevului. Reu șeste cel mai bine s ădezvolte
interesul elevilor, îmbog ățindu-le orizontul de cunoa ștere. Este o form ăde acti vitate cu un caracter
atractiv și mobilizator .
Oricum ar fi, o excursie trebuie să fie foarte bine planificată în toate secvențele ei, adică
pregătire, desfășurare și valorificarea rezultatelor. Într -o primă fază, aceea de pregătire, se stabilesc
obiectivele, ruta și modalitățile de realizare a celor propuse. În funcție de obiective se stabilește
traseul, monumentele ce vor fi vizitate și mijlocul de transport. Tot acum, în faza preliminară, li se
face instructaj elevilor, aducânduli -se la cunoști nță traseul, locațiile, dar și sarcinile de rezolvat.
Deplasarea se face cu autocarul sau cu trenul, mai rar cu alte mijloace de transport. Pe parcursul
excursiei, elevii pot lucra individual, pe perechi sau pe grupe. Ideal este ca fiecare elev să primeasc ă
dinainte o sarcină bine stabilită. Se vizitează monumente, situri, locuri cu rezonanță istorică, se fac
observații, fotografii, se consemnează cele văzute. În ultima parte a excursiei, se verifică rezultatele.
Acum se adună, se sistematizează, observații le individuale sau de grup ale elevilor, acest lucru se
face la școală, de regulă la ora imediat următoare de istorie. Se pot întocmi fișe, se pot face referate
și comunicări. Se încearcă astfel măsurarea achizițiilor cognitive și formative ale elevilor.
Legat de tema prezentei lucrări ar putea fi vorba, de o excursie al cărui proiect îl voi prezenta în
continuare:
PROIECT EXCURSIE
ORGANIZAREA EXCURSIEI ȘCOLARE
Încă din clasele mici, noi, dascălii, avem posibilitatea să trezim în sufletele elevi lor
sentimente de mândrie, de respect, de admirație față de înaintașii noștri, pe care trebuie să -i prețuim
dar și să le insuflăm elevilor dorința de a transmite, la rândul lor, moștenirea înaintașilor.
De aceea încercăm ca prin această excursie elevii cl asei a VII I-a să cunoască direct istoria
locală a “ Țării Moților”.

62Scopul excursiilor sunt atât de natură informativă, formativă dar mai ales de natură
educativă. Scopul direct al excursiei este de a le cultiva pre țuirea și dragostea de frumos faț ă de
monumentele istorice și culturale vizitate, faț ă de obiceiurile și tradițiile poporului nostru, faț ă de
morala cre ștină românească și faț ă de natura Patriei. Excursiile contribuie la dezvoltarea simțului de
observație al elevilor, a interesului pentru cu noașterea trecutului zonei în care aceștia trăiesc și a
capacității de înțelegere a realității înconjurătoare.
Itinerar: Tilecuș -Câmpeni –Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești -Vadu Moților –
Tilecuș.
Durata: o zi
Mijloacele de transport: microbuzul ș colii
Organizarea excursiei: prof. Hosu Liviu
Colectivul ce răspunde de organizarea excursiei: prof. Hosu Liviu
Pregătirea pentru excursie a elevilor s -a facut de: prof. Hosu Liviu
Instructajul cu elevii privind se curitatea deplasării s -a făcut de către: prof. Hosu Liviu
Asigurarea: -cazării –nu este cazul;
-mesei -la iarba verde.
Mențiuni: în cazul în care vremea este nefavorabilă, excursia se amână.
Director, Conducatorul excursiei,
prof. prof. Hosu Liviu

63PROIECT DE EXCURSIE
Data și durata excursiei : 18. 09. 2015, o zi.
Tema: “Monumente istorice, culturale și turistice din Țara Moților “
Traseul: Tilecuș –Câmpeni –Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești –Vadu Moților -Albac –
Tilecuș .
Tipul excursiei: excursie cu caracter educativ/recrea tiv
Clasa: a VIII -a
Obictivul general: De a le cultiva elevilor prețuirea și dragostea de frumos față de monumentele
istorice și culturale vizitate, față de obiceiurile și tradițiile poporului nostru, față de morala creștină
românească și față de natura Pa triei.
Obiective operaționale: La sfârșitul excursiei, elevi vor știi:
săindice itinerariul pe harta României , desprinzând conexiunile dintre mediul geografic și
om;
să comunice, folosind diverse metode și mijloace de învățământ, fondul general de
cunoșt ințe privind semnificațiile, particularitățile și importanța principalelor monumente
istorice și de cultură vizitate;
să analizeze aspectele etnografice și folclorice de pe parcusul excursiei, evaluând valoarea
lor istorică;
să demonstreze capacitatea de a înțelege, de a compara, de a distinge particularitățile și
elementele comune ale monumentelor istorice și culturale;
să aprecieze morala creștină românească și frumusețile florei și faunei acestei părți a țării;
să valorifice intra și interdiscilinar conț inutul informațiilor istorice, etnografice, folclorice,
geografice, geologige etc.;
să motiveze de ce cunoașterea și ocrotirea monumentelor istorice, folclorice, etnografice, ale
mediului înconjurător reprezintă îndatoriri elementare ale fiecărui locuitor al țării.
I.Pregătirea excursiei
1) Anunțarea excursiei : Cu cel puțin două săptămâni înainte de data efectuării ei, este anunțată
excursia pe care o vor face elevii prin „Țara Moților” .

642)Pregătirea elevilor pentru această excursie se face în ca drul unei ședințe speciale de instructaj,
cu participarea directă și a p ărinților, cu care ocazie profesorul arat ă scopul excursiei, traseul cu
punctele cele mai importante. Se precizează materialele necesare fiecărui elev pentru activitatea
desfășurată (caietele de notițe, pixuri), precum și echipamentul adecvat acestei activități
extrașcolare. Elevii sunt însoțiți de profesorul de istorie (dirigintele) și de șoferul microbuzului
școlar. Se stabilește mijlocul de transport -microbuzul școlii, prețul biletelor, banii necesari pentru
vizitarea monumentelor de cultură, pentru mici cheltuieli și pentru hrană. Profesorul și elevii, pe
baza harți fizice a României, fac cu ajutorul semnelor convenționale, descrierea generală a ,,Țării
Moților”, o localiz ează în cadrul hărții patriei, precizează formele de relief, localitățile cu rezonanță
istorică, dar și economico -administrativă și delimitează itinerariul excursiei: Tilecuș -Câmpeni –
Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești -Vadu Moților –Albac -Tilecuș . Elevii sunt împărțiți, după
înclinațiile pe care le au, dar și după preferințele lor, în patru grupe: 1. -frumusețile naturii; 2. –
etnografie, obiceiuri, tradiții; 3. -istorie: personalitatea lui Avram Iancu, Horea sau Cloșca;
mineritul aurifer; 4. -literatură, folclor, credințe religioase, morala creștină românească. Folosindu –
se albume, vederi, diapozitive, profesorul trezește curiozitatea, interesul pentru a lua contact cu
frumusețile naturii, cu valorile monumentelor istorice din această parte a României. Se amintește că
informațiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate și printr -o expoziție de fotografii.
II.Desfășurarea excursiei
La data și ora fixată, elevii se adună în curtea școlii. Se face prezența, se verifică costumaț ia
și se deplasează la microbuz. Se anunță itinerariul istoric, cultural, folcloric si etnografic ce va fi
vizitat:
Nr.
crt.Itinerar, obiective
istorice -culturalePrincipalul con ținut de idei din explicațiile profesorului și
ghizi lor
1 Traseul Tilecuș –
Câmpeni-Pornirea din localitatea Tilecuș ;
-la Câmpeni vizităm: -muzeul revolu ției de la 1848 –
1849;
-vizitarea pivni ței unde în 1782
Horea și ai s ăi au spart bu țile cu vin ale arendașilor
armeni (Preludiul răscoalei lui Horea)
2 Traseul Câmpeni – -vizitarea casei lui Cloșca (Ioan Oargă) –reconstruită din

65Cărpiniș bârne de brad; și a troiței din imediata apropiere
3 Traseul Cărpiniș –
Roșia Montană-vizitarea Bisericilor –a diferitelor culte religioase din
comuna Roșia Montană
-vizitarea Școlii Gimnaziale "Simion Balint" Ro șia
Montană;
-vizitarea muzeului mineritului (în aer liber) și a galeriilor
romane;
-vizitarea șantierelor arheologice –de descărcare istorică;
-se ia masa la ia rba verde.
4 Traseul Roșia
Montană -Mihoiești-vizitarea barajului artificial (hidrografic) de la Mihoiesti
5 Traseul Mihoiești –
Vadu Moților-vizitarea mănăstirii “pe stil vechi”: mănăstire a cărui
ritual bisericesc se ține după calendarul vechi, care este cu
două săptămâni în urmă
6 Traseul Vadu
Moților –Albac, sat
Rogoz-vizitarea mănăstirii “Sfântul Ilie”
7 Traseul Albac, sat
Rogoz –Tilecuș-pătrunși de toate cele văzute, auzite și simțite elevii se
reîntorc spre casă.
III.Sistematizarea cu noștințelor
-Ce itinerar am parcurs în excursie ?
-Ce obiective istorice și culturale importante am vizitat? Prin ce se concretizează fiecare
dintre ele?
-Revedeți -vă notițele, reamintiți -vă informațiile dobândite, impresiile făcute, învățămintele
desprinse ș i sistematizați -le pe următoarele probleme:
-istorie
-geografie
-etnografie și folclor
-obiceiuri și tradiții
-religie, ș.a.

66IV. Valorificarea ulterioară a excursiei
După excursie se recomandă o scurtă întâlnire a participanților în c are să se discute
materialele adunate, eventualele neajunsuri și recomandări pentru viitor.
Se cere elevilor să elaboreze un referat cu tema „Monumente cultural -istorice din Țara
Moților”.
V. Concluzii. Tema pentru acasă
Consider că participarea directă a elevilor la astfel de activități, sensibilizarea acestora cu
informații și dovezi directe, palpabile referitoare la existența mărturiilor ce atestă trecutul nostru pe
aceste meleaguri le vor induce elevilor o mai bună înțelegere a istoriei. Lumea în car e trăim nu a fost
așa mereu cum o cunoaștem noi. Este de datoria noastră, a profesorilor, să le formăm elevilor o
imagine corectă a trecutului nostru pe aceste plaiuri, să -i facem să conștientizeze că fiecare dintre
noi suntem o verigă din șirul necontenit al vieții și avem datoria de a transmite, la rândul nostru,
moștenirea înaintașilor.
Se cere elevilor să elaboreze un referat cu tema „Monumente cultural -istorice din Țara
Moților” și să facă panouri cu fotografiile făcute în excursie pentru a putea face o expoziție foto a
excursiei.
Proces verbal,
Subsemnatul Hosu Liviu, în calitate de profesor conducător al excursiei, am procedat la
instruirea de probleme de protec ția muncii, PSI, circulație rutier ă, igienă, comportament civilizat, de
desfă șurare a ex cursiei, a unui număr de 17 elevi, a unui cadru didactic înso țitor și a șoferului școlii,
conform tabelului de mai jos (anexat), în vederea realizării excursiei din data de 18.09.2015, pe
traseul: Tilecuș –Câmpeni –Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești -Vadu Motilor –Albac –
Tilecuș .
S-au prelucrat următoarele norme și reguli de protectia muncii, PSI, circula ție rutier ă,
comportament civilizat și norme specifice desf ășurarii excursiei:
să nu poarte asupra lor sau să se joace cu diferite obiecte ca: ace , sârme, bricege, cu țite,
brichete care din neaten ție în timpul jocului pot produce accidente;
să nu atingă prize, sârme de instala ție electrice care pot duce la electrocutare;
să aibe o comportare civilizată;
să nu se joace cu focul în autobuz și în alte locuri în timpul excursiei;

67să nu folosească petarde și alte substanțe inflamate;
să circule numai pe partea stângă a șoselei unde nu sunt poteci sau trotuare;
traversarea șoselei se face numai prin locurile marcate și dup ă asigurarea prelabilă că nu
exist ă pericol;
să nu stationeze sau să se joace pe șosea;
la urcarea sau coborârea din microbuz să se asigure și dup ă aceea să traverseze strada;
să mențină curățenia în microbuz, în muzee și de asemenea pe strad ă;
să folosească în mod civilizat grupurile sani tare;
să folosească numai apa de băut potabilă, s.a.
Prezentul instructaj, este valabil pe perioada efectuării excursiei, cu caracter
educativ/recreativ pe traseul: Tilecuș –Câmpeni –Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești -Vadu
Motilor –Albac -Tilecuș .
Data
18.09.2015
Întocmit,
Prof. Hosu Liviu, organizator și conduc ător al excursiei
Școala …….
Judetul Bihor
Tabel nominal
cu elevii care participa la excursia din data de 18.09.2015 pe traseul: Tilecuș –Câmpeni –
Cărpiniș –Roșia Montană –Mihoiești -Vadu Motilor –Albac -Tilecuș.
Nr.
crt. Numele si prenumele elevului Clasa Semnătura
Vizita asemănătoare excursiei cum am arătat anterior, principala deosebire față de
excursie este durata. În rest, ca și excursia, vizita se planifică din timp și urmează aceleași etape. Se
poate desfășura înaintea studierii unei teme, în timpul studierii ei sau după, la recapitulare.

68Legat de tema prezentei lucrări ar putea fi vorba, de o vizită/interviu, respectiv o
deplasare în grup acasă la o persoană care poate da detali i într -un subiect sau altul al temei. În parte
se urmează procedurile de la vizită și excursie. Se pregătește vizita, care va fi oricum situat pe
teritoriul satului. Li se explică elevilor obiectivele, data și locul „vizitei” și se împart sarcini de
lucru . În mare, activitatea constă în întâlnirea cu o persoană mai în vârstă, care a trăit pe viu
experiența tragicului an 1940 în istoria romanilor. Aici, i se ia practic acesteia un interviu pe o
anumită temă, de exemplu. Situația Tilecușului între 1940 -1945 , etc. Elevii sunt mici, de ciclu
gimnazial, profesorul care îi însoțește pe aceștia în activitate, este indicat, credem, să intervieveze el
însuși să -i îndrume în timpul interviului. Este indicat ca un număr cât mai mare dintre aceștia să se
implice, să p ună întrebări, să participe la conversație. Doar așa se pot realiza obiectivele propuse,
obiective care, de altfel, este bine să fie anunțate și fixate din timp, de dinainte de activitate. Durata
și modul de desfășurarea a vizitei sunt lăsate în parte la l iber, improvizația și mersul liber al
lucrurilor fiind în acest caz benefice.
Acest tip de vizită poate fi intercalat cu o altă activitate, tot o ieșire, dar pentru a observa
pe viu un obicei popular. Aici intră tăiatul porcului, descânt atul, colindatul, făcutul țuicii, jocul
popular, etc. Este la fel o acțiune cu programare, pregătire, coordonare, cu stabilire de obiective și
împărțire de sarcini. Uneori, personajele despre care am vorbit anterior sunt și meșteri în aceste
activități. Di n nou, se va lăsa o cât mai largă libertate de acțiune și de exprimare subiecților. Copiii
pot fi lăsați, cu o atentă supraveghere, să încerce să execute unele operații ale acestor munci. Se pot
organiza echipe, concursuri etc. Se urmărește ca elevii să v ină cât mai mult și mai direct în contact
cu diferitele forme de lucru și de organizare a lumii satului, cu modul de viață arhaic specific practic
generației bunicilor lor. altă cerință importantă a utilizării elementelor de istorie locală este de a -i
aduc epe elevi, ori de câte ori este posibil, în contact direct cu materialul istoric. Elementul concret
cu care poate veni în contact nemijlocit, îi impresionează pe elevi, le provoacă vii emoții, mărind
șansa învățării conștiente, a reținerii pe termen lung a unor date importante din istoria localități
natale. Din perceperea la adevărata ei valoare a acestei vieți țărănești simple și autentice, care se
desfășoară încă în satul lor de baștină, se poate trezi un sentiment de afectivitate și apreciere, dar
oblig atoriu, credem, se naște respect. În plus, din punct de vedere didacticist, asemenea ieșiri sunt
întotdeauna pozitiv înțelese de către elevi, fie și numai pentru simplul fapt că diversifică puțin
programul monoton al orelor. Repetate, cu ținte bine stabili te, cu o bună organizare (în cadrul unui
opțional) aceste vizite/interviuri/ieșiri în teren pot da rezultate spectaculoase chiar și de formare a
unor deprinderi, practice chiar. Ele rămân în memoria copiilor ca momente de relaxare.

69De o reală ap reciere și în același timp cu multe resorturi achiziționale sunt apoi alte activități
cum ar fi vizionarea de spectacole. Piesele de teatru, dar mai ales filmele istorice au un real ecou în
inimile elevilor, indiferent de vârstă. Aceste realizări contribui e în largă măsură la reconstituirea
spațiului și timpului istoric, dar mai ales la reclădirea imaginii epocii. Desigur, cu ajutorul
profesorului, elevii trebuie să facă deosebirea între expunerea științifică, de la „clasă”, și cea
artistică, realizată prin scenariu, personaje, decoruri etc. De aceea se impune pregătirea elevilor
pentru spectacole, sigur, fără a divulga mersul intrigii sau finalul. Obligatoriu, pentru a avea
relevanță didactică, după vizionare profesorul va purta discuții cu elevii. Consider ăm chiar că se pot
pune întrebări recapitulative din cele văzute în spectacol în orele care urmează. Ele (spectacolele)
contribuie din plin la dezvoltarea imaginației și spiritului critic, la apropierea sufletească a elevilor
de partea pozitivă, eroică poa te a vremurilor trecute.
Revenind la tipurile de momente cu caracter extracurricular, evidențiem câteva dintre ele.
Sunt de fapt tipuri de ore care nu sunt cuprinse în taxonomiile obișnuite.24Astfel de lecție poate
consta, de exemplu, în in vitarea în școală, în clasă, a unui personaj precum cele enumerate mai
devreme ( meșteri, veterani de război sau trăitori a diferitor evenimente importante). Sub îndrumarea
profesorului, interviul despre care am făcut vorbire se poate desfășura în clasă. A poi, se pot proiecta
imagini sau filmări cu munci agricole, obiceiuri etc., eventual tot în ora în care are loc interviul.
Ideal ar fi amenajarea unui mic muzeu în chiar incinta școlii, muzeu în care să se regăsească
specificul local în toate formele lui. Elevii pot și este chiar indicat să dea o mână de ajutor la
formarea unui astfel de muzeu. Aici se pot ulterior ține alte activități centrate pe aceeași tematică. O
oră de dans popular, cu un instructor specializat, este și ea o opțiune. La fel, o oră (sau mai multe) de
prezentare a portului popular masculin și feminin. Toate acestea se pot face cel mai bine în cadrul
unui curs opțional, a cărui necesitate și relevanță o vom prezenta de altfel ulterior.
Legat de tema prezentei lucrări ar put ea fi vorba, de o vizită al cărui proiect îl voi prezenta
în continuare.
Proiect vizita
24I. Zainea, op. cit., p. 191

70VIZITĂ LA MUZEUL ȚĂRII CRI ȘURILOR
Initiator proiect: Prof. Hosu Li viu
ARGUMENT
ÎN FAVOAREA PROIECTULUI
Muzeul este o instituție de mare valoare și se bucura de mare prețuire în toată lumea, deoarece
joaca un rol imp ortant în educarea tineretului și spiritul respectului față de valorile materiale și
spirituale create de -a lungul istoriei. De aceea se impune ca școala să ofere tinerilor posibilitatea de
a cunoaște în mod organizat muzeul în tot ceea ce înseamnă el pentru societate. Depozitar pr incipal
al valorilor materiale și spirituale, factor de educa ție care ar trebui s ăaibăun impact hot ărator în
formarea unei atitudini de respect fa țăde valorile na ționale.
Muzeele asigura o reală posibilitate de supraviețuire mărturiilor, știrilor și ideilor anterioare
nouă, căci ele reprezintă oglinda în care un popor se poate recunoaște pe sine însuși. Cu cât sunt mai
variate tematic, izbutesc să reflecte o înfățișare mai apropiată de realitate. Este foarte important ca
elevul să vină în contact în mod direct cu materialul didactic, să vadă, să audă, să pipăie ..
O vizită la Muzeu, ține locul a o sută de povești și explicații. Acțiunea este și mai valoroasă
cu cât fiind realizată cu întregul colectiv de elevi ea va putea fi evaluată la nivelul orelor de istorie,
sau la nivelul opționalelor.
Inițiator proiec t: Prof. Hosu Liviu
Școala G imnazială nr.2 Tilecuș
Tema: Vestigii istorice din epoca veche
Tipul activita ții: vizit ă
Data desfaș urării: 15 octombrie 2016
Locul: Muz eulȚării Cr ișuriurilor
Competen țe specifice:
1.Reprezentarea timpului și a spațiului;

712.Cunoa șterea și utilizarea surselor istorice
3.Cunoașterea și utilizarea termenilor istorici
4.Cunoașterea și interpretarea faptelor istorice
5. Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți
Obiective operaționale:
01: Să completeze fișele de lucru cu informații obținute în urma interviului luat muzeografului;
02: Să ordoneze cronologic exponatele din vitrine;
03: Să completeze tabelul dat cu cel putin 3 exponate observate,precizând: tipul de izvor
arheologic, data și locul unde au fos t descoperite;
04: Să prezinte propria colecție de obiecte, fotografii realizată în activitate colectivă;
05: Să realizeze un portofoliu cu pasaje reprezentative pentru fiecare
Resurse :-a ) materiale:microbuz, aparate foto; fise de l ucru
b) procedurale: expunerea, explicația, conversația, interviul, munca independentă,
lucrul pe gr upe
d) umane: 15 elevi, profesor
c) financiare: : 5 lei –intarea la Muzeu
GRAFICUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚII
09.45 -10.00 : mobilizarea colectivelor de elevi;
10.00 -11.00 : deplasa rea de la Școala Gimnaziala Nr 2 Tilecuș,Oradea la Muzeul Țării Crișurilor;
11.00 -11.30: organizarea colectivelor de elevi;
11.30 -12.30: audierea expunerii făcută de ghid;
12.30 -13.30: deplasarea de la Muzeul Țării Crișurilor la Școala Gimnazial ăNr. 2 Tilecuș
13.00 -14.00: organizarea copiilor pentru deplasarea către casă.
-se poate întâm pla ca programul de deplasare să fie deviat cu câteva minute din cauza unor
probleme.
RESPONSABILITATEA ECHIPEI ORGANIZATORICE
1. Contactarea mijloc de transport și stabilirea programului zilei.
2. Informarea în legătură cu programul de lucru și vizita d e la Muzeul Țării Crișurilor
3. Informarea elevilor și a familiilor acestora.

724. Instructajul copiilor referitor la normele de protecție ce trebuie respectate în timpul deplasării cu
mijloacele de transport în comun.
5. Organizarea colectivului de elevi în vederea deplasării cu mijloacul de transport și supravegherea
copiilor.
6. Îndrumarea și supravegherea elevilor în t impul activității de la Muzeul Țării Crișurilor.
PREGĂTIREA VIZITEI
1.Anunțarea vizitei
–Se realizează cu două săptămâni înainte de e fectuarea ei.
2.Pregătirea elevilor
–Se face într -o ședință specială de instructaj, în care elevilor li se comunică scopul vizitei,
obiectivele ce vor fi urmărite.
Elevii vor primi sarcini pe care le vor rezolva anterior, fie independent, fie în echipă , vor fi informați
asupra materialelor pe care le vor avea cu ei în acea zi fiecăreia repartizându -i-se să observe și să
noteze informații referitoare la:
1. istoricul muzeului
2. numărul de exponate existente referitor la temele urmărite
3. condițiile păstrării exponatelor și vechimea lor în muzeu
4. ve stigii daco -romane descoperite în Bihor și perioada de când datează
Se discută probleme de organizare: asigurarea mijlocului de transport, prețul biletelor de intrare la
muzeu, bani de buzunar pentru mic ile cheltuieli de la muzeu (pliante, vederi).
Elevilor li se vor comunica reguli pe care vor trebui să le respecte pe parcursul vizitei.
Se trezește curiozitatea elevilor prin prezentarea de vederi, pliante aparținând Muzeului, amintindu –
se că la sfârșitu l vizitei vor avea de completat o fișă de lucru pe baza exponatelor văzute, a
explicațiilor și a informațiilor primite în sălile muzeului.
3.DESFĂȘURAREA VIZITEI
În ziua și la ora fixată, elevii, alături de profesorl clasei, se deplasează, după pregătirea stabilită
anterior, la Muzeul Țării Cri șurilor . Având cu ei toate cele necesare, coordonați de muzeograful de
serviciu și de profrsorl clasei, desfășoară lecția conform scenariului următor:
-Vizitarea tuturor secțiunilor muzeului, sub îndrumarea muzeograf ului de serviciu;
-Vizitarea în amănunt a secțiunii vizate:
-Interviuri luate de elevi muzeografului (pe echipe); completarea fișelor de lucru cu informațiile
aflate;

734.EVALUAREA
Evaluarea se va realiza pe parcursul semestrului I în cadrul orelor de istorie, sau la Opțional
prin diferite modalități:
-portofolii;
-discuții științifice;
-colaje;
-realizarea unor expoziții;
-dezbateri.
Cercul de istorie ocupă un rol important între activitățile extracurriculare care se desfășoară
în școală, ar e un rol deosebit atât instructiv cât și educativ. Este strâns legat de procesul de
învățământ, elevii au posibilitatea sa aprofundeze cunoștințele primite în timpul orelor, sa descopere
înțelesuri noi, să -și însușească tehni ci de cercetare ale istoriei, s ăparticipe l a întâlniri cu
personalități, s ăvizioneze filme istorice, s ăamenajeze un mic muzeu școlar, s ăorgan izeze
sărbătorirea unor anivers ări ale istoriei naționale, universale sau locale. Cercul de istorie își
desfășoară activitatea pe baza unei te matici adecvate vârstei, stabilită din timp care să corespundă
preocupărilor elevilor, specificului școlii și a localității în care aceștia trăiesc. Rezultatele muncii
elevilor din cadrul cercului se popularizează prin diferite mijloace. Aceste realizări t rebuie
valorificate și în cadrul lecțiilor. Elevii putând fi chiar recompensați pentru activitatea din cadrul
cercului prin evidențierea lor cu ocazia festivităților de la sfârșitul anului școlar sau chiar material nu
doar moral cum am amintit anterior. Ac tivitatea cercului de istorie e un prilej de ai învăța pe elevi s ă
coopere ze, înajutorându -se reciproc, s ăse dăruiască pentru o reușita comună. Cercul de istorie
trebuie să cuprindă minim 12 -15 elevi ( max -25-30 ) și se înfințează la nivelul școlii, pe ba ză de
voluntariat. Rol important în constituirea cercului îl are profesorul d e istorie care e responsabilul și
coordonatorul cercului. Profesorul care coordonează activitatea trebuie să -i găsească și să -i recruteze
ca membri ai cercului pe acei elevi care au înclinații și dorința de a studia istoria, de a -și forma noi
deprinderi și abilități.
Ședința de constituire a cercului are o mare importantă trebuie temeinic pregătită. Astfel în
cadrul ședinței de constituire va fi completat un chestionar pen tru a stabili temele pe care elevii
doresc să le dezbată, activitățile practice pe care doresc să le desfășoare, contribuția personală pe
care vor să o aducă. Este aleasă conducerea formată din 3 -4 elevi ( președinte, secretar, casier,
eventual responsabil bază materială ). Este adoptat statutul cercului de istorie care cuprinde

74prevederi referitoare la activitățile desfășurate, calitatea de membru, drepturile și îndatoririle
acestora. Ședințele cercului de istorie se țin pe perioada unui an școlar în cabin etul de istorie sau
CDI., după un grafic stabilit exact
Legat de tema prezentei lucrări ar putea fi vorba, de crearea unui cerc de istorie la nivelul
școlii pe care o să -l prezint în continuare:
CERC UL DE ISTORIE
LOC URI, OAMENI, FAPTE
COORDONATOR:
Prof: Hosu Liviu -Ciprian
Tematica cercului
-participarea la acțiun i care vizează marcarea la nivelul școlii și comunității a unor momente istorice
importante ( 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 9 Mai, Ziua Eroilor);
-valorificarea tradițiilor istorice și culturale locale prin acțiuni de cunoaștere și promovare;
-amenajarea în ca binetul de istorie a unui colț muzeistic care să promoveze istoria și tradițiile
locului;
-organizarea de concursuri, spectacole și sărbătorirea unor aniversări ale istoriei naționale și
universale;
În cadrul cercului de istorie elevii vor avea posibilitat ea:
-să adâncească și să amplifice cunoștințele primite la orele de curs;
-să le descopere înțelesuri noi;
-să le încadreze în ansamblul cunoștințelor pe care le au;
-să-și însușească tehnicile de cercetare proprii ale științei istorice;
-să-și formeze de prinderi de investigare și de elaborare de referate pe teme de istorie;
-să colecționeze documente, obiecte, fotografii în vederea cunoașterii istoriei locale;
-să organizeze un colț istoric sau un mic muzeu școlar;
-să organizeze sărbătorirea unor aniver sări ale istoriei naționale, universale sau locale.
Ședința de constituire .

75Ședințele cercului se desf ǎșoarǎ în Cabinetul de Istorie în ziua stabilit ă, la o oră precisă. Este
ales unui colectivul de conducere compus din 2 –3 elevi dintre cei mai activi și pasionați. Dintre ei
se alege responsabilul cercului.
În ședința de constituire se dă elevilor să completeze un chestionar care cuprinde următoarele
puncte:
1. Ce probleme de istorie te interesează în mod deosebit ?
2. Ce temă dorești s ă tratezi în cerc și sub ce formă ?
3. Ce activități practice propui să se organizeze la cerc ?
În această ședință, în condica cercului se consemnează:
1. Proces –verbal de constituire, cu semnătura tuturor membrilor;
2. Lista membrilor cercului de istorie;
3. Planul de activități pe anul școlar în curs.
Este adoptat statutul cercului de istorie care cuprinde prevederi referitoare la activitățile desfășurate,
calitatea de membru, drepturile și îndatoririle acestora.
Statutul Cerc ului de istorie
-dezvoltarea interesului pentru cunoaștere și a spiritului de investigare a proceselor istorice;
-promovarea valorilor naționale și locale, a tradițiilor și a sentimentului patriotic;
-satisfacerea curiozităților prin studiul istoriei;
-aprofundarea cunoștinț elor primite la orele de curs, descoperirea de înțelesuri
noi, integrarea lor în ansamblul cunoștințelor pe care le au;
-colecționarea documentelor, artefactelor sau altor vestigii istorice în vederea cunoașterii istoriei
locale;
-culegerea de mărturii or ale de la participanții la evenimentele istoriei contemporane;
-acordarea de sprijin instituțiilor specifice pentru promovarea și cunoașterea culturii populare,
etnografiei locale, regionala
Drepturile membrilor Cercului de istorie:
-să participe la toate activitățile organizate;
-să propună activități, să intervină prin inițiativă la luarea deciziilor;
-să promoveze prin idei planul de activitate al Cercului;
-să acceseze gratuit toate materialele și baza de date ale Cercului.

76Obligațiile membrilor Cercul ui de istorie:
-să participe activ la activitățile organizate și să popularizeze scopurile propuse;
-să se abțină de la activități care ar putea contraveni scopurilor și activităților Cercului;
-să nu prejudicieze moral sau material Cercul, sub sancțiunea excluderii;
-să sprijine acțiuni ce pot viza îmbunătățirea patrimoniului material și financiar al Cercului;
Activitatea cercului
cercul de istorie funcționează la nivelul Școlii Gimnaziale Nr. 2 Tilecuș, jud. Bihor, fiind alcătuit
din elevii care manifest ă înclinații și interes deosebit pentru cercetarea și cunoașterea istoriei.
Membrii cercului vor fi organizați pe două cicluri: un grup de inițiere în activitatea cercului,
cuprinzând elevii claselor a V -a și a VI -a, și cel de -al doilea grup, c are desfășoară activități de
cercetare și elaborează lucrări științifice, cuprinzând elevii claselor a VII -a și a VIII -a.
Activitățile organizate și desfășurate în cadrul cercului se caracterizează prin :
-varietate,
-funcționalita te,
-atractivitate,
-caracter stimulator,
-noutate.
Tema de proiect pe care membrii cercului trebuie să o realizeze până la sfârșitul anului ”
Tilecuș –trecutși prezent ”:
La inițiativa membrilor cercului de istorie vor fi organizat e sesiuni de comunicări și referate
ale elevilor pe diferite teme ca de exemplu “Din istoria trecutului satului natal” , “Personalități ale
satului natal” cu participarea elevilor din clasele gimnaziale ale școlii sau chiar din alte școli.
PLANIFICAREA ACT IVITĂȚILOR CERCULUI DE ISTORIE ,, LOC URI, OAMENI,
FAPTE ’’
ÎNDRUMĂTOR: Prof. Hosu Liviu -Ciprian
Nr.
crt.Tema Activitate Data Observa ții
1 ,,Importan ța unui
Cerc de
Istorie’’Ședință de constituire a
cercului
2 Tilec uș-repere
geograficeRealizarea unor h ărți Realizarea unui
portofoliu
3 File din istoria Analiza doc umentelor istorice Realizarea unui

77Tilec ușului
Primele mențiuni
în izvoarele
istoriceportofoliu
4 File din istoria
Tilec ușului.
Tilec ușulîntre
1940 -1944Intervi uri cupersoane ca re autrăit
acele evenimente tragice.Realizarea unui
portofoliu
5 ,,1 Decembrie
1918 în Tilec uș
”Evocarea evenimentelor
legate de Marea Unire
de la 1918Realizarea unui
portofoliu
6 De Cărciun și
Anul Nou în
TilecușObiceiuri de s ărbători -eseuri libere,
lucrări practice,
alegerea liberă a
unor elemente de
cultură populară
pentru a fi
prezentate
7 24 Ian uarie 1859 Personalitatea lui A. I. Cuza Prezentare power
point
8 Costumul
popular din
Tilec ușPrezentare de costume populare Expoziție
tematică
9 Școala din
Tilec ușInterviu cu prof Danșe Aurel Realizarea unui
portofoliu
10 Bisericile din
Tilec ușFișă pentru fiecare
monument istoric-vizitarea
Bisericilor –a
diferitelor culte
religioase din
Tilec us
11 “Personalit ăți ale
satului natal”Realizarea unor fișe biografice Prezentare power
point
12 Ziua Eroilor în Evocarea Zilei Eroilor la Biseric ă Vizitarea

78Tilec uș Mon umenutului
Eroilor din c urtea
Bisericii
Concluzie
Oricât ar fi de importantă educația curriculară realizată prin procesul de învățământ, ea nu
epuizează sfera influențelor formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului
liber al copilului, în care viața capătă alte aspecte decât cele din procesul d e învățare școlară. În
acest cadru, numeroși alți factori acționează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltării elevilor.
Educația extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învățământ) își are rolul și locul
bine stabilit în formarea elevilor . Educația prin activitățile extracurriculre urmărește identificarea și
cultivarea corespondenței optime dintre aptitudini, talente, cultivarea unui stil de viață civilizat,
precum și stimularea comportamentului creativ.
Dacă avem grijă ca obie ctivele instructive -educative să primeze, dar să fie prezentate în mod
echilibrat și momentele recreative, de relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite. În
cadrul acestor activități elevii se deprind să folosească surse informaționale diver se, să întocmească
colecții, să sistematizeze date, învață să învețe. Prin faptul că în asemenea activități se supun de
bună voie regulilor, asumându -și responsabilități, copiii se autodisciplinează.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activit ăți, posibilități deosebite să -și cunoască elevii, să -i
dirijeze, să le influențeze dezvoltarea, să realizeze mai ușor și mai frumos obiectivul principal al
scolii și al învățământului, pregătirea copilului pentru viață.
Scopul activităților extrașcolare este antrenarea elevilor în activități cât mai variate și bogate în
conținut, cultivarea interes ului pentru activități diverse, fructificarea talentelor, aptitudiniilor
personale ale elevilor
Toate aceste acțiuni extracurriculare sau extrașcolare sunt de fapt eforturi în plus ale dascălului
pentru realizarea finalităților educației. Ele vin să întărească celelalte metode și activități realizate
prim mijloace „clasice”. Sunt binevenite, atâta timp cât au o pondere rezonabilă și mai ales cât sunt
bine gândite, bine organizate, bine conduse pe parcursul desfășurării lor și au obiective clare,
conturate din timp și bine stabilite. Rezultatele pot fi mulțumitoare și chiar foarte bune. În plus,
dacă e să ne referim și la persoana dascălului, acesta poat e avea o imensă satisfacție personală prin
realizarea unui deziderat de suflet, însușirea de către copii a unor lucruri apropiate lui.

79De fapt, orice activitate extracurriculară sau extrașcolară propusă nu este altceva decât
expresia preocupăril or profesorului respectiv, a aspirațiilor și pasiunilor lui. Cu atât mai mult ele
trebuie să fie concepute, structurate și desfășurate cu profesionalism, dar și cu dăruire.
5.3 Curriculum la decizia școlii
Una din marile achizi ții ale perioadei ultimilor ani în procesualitatea dar și în terminologia
pedagogică este curriculumul. Curriculum -ul rămâne unul dintre conceptele cele mai controversate
în teoria educa țional ă actuală și una dintre realit ățile educaționale înc ă destul de ambigue, mai cu
seamă la ni velul practicii educative.
Geneza conceptului de curriculum se găse ște pe t ărâm american, el fiind preluat rapid în
spațiul anglo –saxonși mai târziu extins la întregul areal educațional. Din punct de vedere
etimologic cuvântul curriculum (sg.) sau curricula (pl.) î și are originea în latina veche având sensul
dealergare, cursă, parcurgere în treacăt, scurtă privire. Marian Ilie vede c urriculum -ulcapeun
ansamblu alelementelor esențiale, relevante, golite deamănunte inutile, elemente alerealității
educaționale dinșcoal ăatâtlanivel dereprezentare teoretică șireprezentare aacțiunii practice, câtși
lanivel deactivitate efectiv desfă șurat ă,imprimând ocontinuă reconsiderare șireconcepere
contextuală aacestora, considerate caunice șiirepeta bile25.
Trecând de originea și etimologia cuvântului, bine cunoscute deja, ne vom referi mai mult la
abordările sale din punct de vedere științific, metodic și metodologic. Definițiile care s -au dat acestei
noțiuni sunt multiple, și desigur toate c onverg în jurul acelea și idei, de conținut educațional, de
cuprins al programelor și manualelor, de materie care trebuie însușit ă, de lucruri care trebuie
parcurse împreună de către dascăl și elev.
Proiectarea curriculară este realizabilă ȋntr-un context diferen țiat care urm ărește
individualizarea deplină a activită ții de educație și de instruire, valorificând integral capacit ățile
psihologice ale elevului, de natura intelectuală (memorie, gândire, imagina ție, inteligenta general ăși
specială) și non intelectuală (afectivitate, motiva ție, voinț ă, caracter); particularită țile mediului socii –
cultural al elevului (rolul familiei, grupului de prieteni, comunită ții educative locale).
Curriculumul este deci planificat, are con ținut, însumează e xperiențele de învă țare ale copiilor
pentru care școala este direct responsabilă, experien țe de învă țare care însă pot foarte bine să aibă
25Ilie D. Marian, Elemente de ped agogie generală, teoria curriculum -ului și teoria instruirii, Ed. Mirton, Timișoara
2005

80loc uneori și într -un cadrul informal. Curriculumul este un tot unitar format din păr ți distincte cum
sunt elevul ,profesorul , receptarea, emiterea, predarea, învă țarea, metodologia de predare -învățare,
experiențele de învă țare de orice tip, anticipate, neanticipate, mediate sau nemediate, spontane sau
provocate etc, o institu ție de învă țare, auto -educarea de care este c apabil elevul și așa mai departe.
Însă partea practică a curriculumului, aplicarea acestuia la clasă presupune o cunoa ștere foarte bună
elevilor, a materiei, a multor elemente complementare acesteia, extra curriculare, trans și inter
disciplinare și genial itate din partea profesorului, în sensul flexibilită țiiși adapt ării.
Structura curriculumului angajează următoarele elemente componente, situate pe linia de
continuitate epistemologică existentă între conceptele fundamentale și conceptele operaționale:
conceptul de curriculum formal , conceptul de curriculum comun ; conceptul de curriculum
specializat ; conceptul de curriculum ascuns ; conceptul de curriculum non formal ; conceptul de
curriculum informal ; conceptul de curriculum local . Adaptabilitatea profesi onală la condi ții de
schimbare inovatoare, proprii societă ții postindustriale de tip informațional, presupune atingerea
unor obiective pedagogice generale: mobilitate intelectuală, deschidere morală, creativitate
tehnologică, sensibilitate estetică, rezist ență psihofizică. Obiectivele acestea sunt dependente tocmai
de structura func țional ă a curriculumului comun, conceput în sensul de curriculum de bază. El
asigură premisa proiectării și a dezvolt ării corecte a curriculumului specializat, în orice domeniu d e
aplicație al acestuia. Conceptul de curriculum ascuns reprezint ă "efectele subliminale" ale
programelor de educa ție/instruire posibile ca urmare a influențelor explicite și implicite, directe si
indirecte, provenite din interiorul și din exteriorul struc turii de func ționare a acțiunii didactice:
-din interior , de la nivelul ambian ței educaționale (mediul clasei de elevi);
-dinexterior , de la nivelul câmpului psihosocial care înconjoară ac țiunea didactic ă (calitatea
spațiului și a timpului școlar; stil ul educațional adoptat la nivel social și individual).
Principiile de bază ale curriculumului, elaborate în contextul afirmării curentului pedagogiei
prin obiective au valoarea unor "norme comprehensive" aplicabile, în ordinea ierarhică propus ă, la
nivelul oricărui proiect educa țional:
-principiul selectării și al definirii obiectivelor activită ții de educație/înv ățare;
-principiul selectării și al construirii experiențelor de educație/înv ățare în funcție de obiectivele
stabilite anterior;
-principiul organizării metodologice a experien țelor de educație/înv ățare pentru obținerea unui
efect formativ maxim;

81Pe de altă parte, criteriul de optimalitate definit la nivelul proiectării curriculare în termenii
relativi ai standardelor de per formanță proprii fiecărei clase de elevi, angajează o evaluare
formativă, continuă, sus ținută prin probe docimologice aplicate periodic, inclusiv în cadrul unor
examene de absolvire cu func ție implicit ă de selec ție pozitiv ă. Dezvoltarea curriculară generea ză o
nouă structură opera țional ă a activită ții de instruire/educație a c ărei consisten ță internă sus ține
interdependen ța acțiunilor didactice de predare -învățare-evaluare, deschisă (auto)perfec ționării
permanente.
Conceput astfel încât să inducă o sch imbare de tip democratic a practicilor educative din școal ă,
în sensul accentuării individualizării demersurilor de învă țare ale elevilor, pân ă la luarea în
considerare a op țiunilor elevilor și p ărinților în alc ătuirea programului școlar, Curriculum -lu
National are ca principale trăsături :
-adecvarea sa la contextul socii -cultural na țional
-permeabilitatea sa față de evolu țiile în domeniu înregistrate pe plan internațional
-coerențadintre curriculum și finalit ățile educaționale, precum și dintre diferitele co mponente ale
sale
-pertinențasa în raport cu obiectivele educa ționale
-articularea optimă a etapelor procesului curricular: proiectare, elaborare, aplicare, revizuire
permanentă
-transparen țasa pentru to ți agenții educaționali implicați.
Una dintre modificările majore care au avut loc în teoria curriculum -ului școlar și în practica
asociată acestuia o reprezintă realizarea unei disocieri între elementele comune, obligatorii pentru
întreaga genera ție de elevi (concretizate în curriculum nucleu pentru resurse de timp din trunchiul
comun)și elementele de diferențiere concretizate în trei tipuri complementare de curriculum:
a) curriculum la decizia școlii (CD Ș);
b) curriculum diferen țiat (CD) și
c) curriculum pentru dezvoltare locală (CDL). Aceste trei tipuri de curriculum,
complementar curriculum -ului nucleu, au prezen țe diferite pentru profilurile de formare,
tipurile de licee și specializ ări, precum și în raport cu resursele generale de timp.
d)Curriculum -ul la decizia școlii a reprezentat, de la început, o sol uție de adaptare a
ofertei generale la particularită țile și aspirațiile elevilor din diferite unit ăți concrete de
învățământ. Această pondere s -a modificat în timp, și-a schimbat forma și structura și a fost
concretizată într -o mare varietate de oferte o pționale la nivelul unit ăților de înv ățământ.

82Curriculum la decizia școlii (CD Ș)constituie ansamblul proceselor educative și al
experiențelor de înv ățare pe care fiecare școala le propune în mod direct elevilor s ăi în cadrul ofertei
curriculare proprii. La nivelul planurilor de învă țământ, CDȘ reprezintă numărul de ore alocate
școlii pentru construirea propriului proiect curricular.
Prin oferta curriculară de CDȘ se asigură cadrul pentru sus ținerea unor performante diferențiate,
a unor nev oiși interese specifice de înv ățare ale elevilor. Aceast ă cerință are un anumit caracter de
generalitate, deoarece în alocarea resurselor de timp intervin foarte mul ți factori care abat traseul
reglementat metodologic spre solu ții care, de regul ă, au în v edere în mod preponderent completarea
normelor.
Pentru școala general ă curriculum -ul la decizia școlii poate fi concretizat în forme diferite:
Curriculum aprofundat -are la bază exclusiv trunchiul comun , respectiv elementele de
conținut oblig atorii . Diferența pân ă la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită disciplină
se asigură prin reluarea și aprofundarea curriculum -ului nucleu, respectiv prin diversificarea
experiențelor și activit ăților de înv ățare. Conform Ordinului ministrului nr . 3638/11 aprilie 2001,
aprofundarea se aplică numai în cazuri de recuperare, pentru acei elevi care nu reu șesc s ă atingă
nivelul minimal al competen țelor prev ăzute de programă în anii anteriori.
Curriculum extins -are la bază întreaga programă școlar ă adisciplinei, atât elementele de
conținut obligatorii , cât și cele facultative. Diferența pân ă la numărul maxim de ore prevăzute
pentru o anumită disciplină, se asigură prin îmbogă țirea ofertei de conținuturi prev ăzute de
curriculum -ul nucleu. Acesta presu pune parcurgerea programei în întregime (inclusiv elementele
marcate cu asterisc).
Curriculum op țional –este acel tip de proiect pedagogic care con ține, cu statut opțional,
diverse discipline de studiu propuse de institu ția de înv ățământ sau alese de aceas ta din lista
elaborată la nivel de minister. Fiecare profesor are oportunitatea de a participa în mod direct la
elaborarea curriculum -ului, func ție de condițiile concrete în care se va desf ășura activitatea
didactică. Disciplinele op ționale se pot proiecta în viziune mono disciplinară, la nivelul unei arii
curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.
Curriculum -ul elaborat în școal ă nu constituie obiectul evaluărilor și examin ărilor externe,
naționale. Cadrului didactic care elaboreaz ă acest tip de curriculum îi revine sarcina de a proiecta, pe
lângă obiectivele educa ționale și conținuturile instructiv -educative, competen țele și performanțele
așteptate de la elevi, precum și probele de evaluare corespunz ătoare.

83Un element de noutate îl co nstituie modul de alocare al resurselor de timp de tip CDȘ în
recentele planuri de învă țământ (îndeosebi în învă țământul liceal). Astfel, principala muta ție o
reprezintă transferul resurselor de timp pentru CDȘ din zona fiecărei arii curriculare, spre plan ul de
învățământ în ansamblul său. În acest caz, alocarea orelor de CDȘ nu mai are loc la nivelul ariilor
curriculare ( și în contextul comisiilor metodice pe aceste arii), ci la nivelul întregului plan de
învățământ (intrând în responsabilitatea Comisiei p entru curriculum a școlii).
Documentele recente privind cadrul de referin ță al curriculum -ului național, precum și
impactul teoretic al prevederii Legii educa ției privind reorganizarea înv ățământului preuniversitar,
oferă o perspectivă nouă CDȘ.
Prelungirea învă țământului comun (pentru întreaga genera ție de elevi) pân ă în clasa a IX -a
(constituind împreună cu anul pregătitor învă țământul obligatoriu de zece ani) sugerează extinderea
paradigmei de alocare a resurselor CDȘ din gimnaziu șila clasa a IX -a. Pe parcursul școlarit ății
obligatorii este presupusă o cre ștere procentual ă a ponderii CDȘ, conform derulării ciclurilor de
școlaritate. Pentru înv ățământul liceal există, de asemenea, o cre ștere spre anii terminali.
Metodologia privind regimul disciplinelor op ționale aprobată prin O. M. din 1999. În anul
școlar 1998 -1999, curriculum la decizia școlii își f ăcea apari ția în condițiile speciale pe care
Ordinele Ministrului Educa ției Naționale le caracterizau prin formula curajoas ă dar imprecisă:
”implementarea din mers a procesului de reformă a învă țământului”. Integrarea CDȘ era legitimată
prin oficializarea noului Plan cadru de învă țământ pentru învă țământul românesc . Potrivit acestui
document normativ, curriculum -ul național conți ne două segmente: curriculum nucleu șicurriculum
ladecizia școlii. Aceasta distinc ție comport ă, printre altele, avantajul flexibilită ții. De pild ă, în
ambele segmente pot fi aplicate măsuri de descongestionare a programelor școlare, așa cum s -a
întâmpla t cu programele pentru clasele a V -ași a VI -a în anul școlar 1998 -1999. De regulă, unită țile
de conținut pe discipline, supuse descongestion ării, nu sunt obligatorii și intr ă în componenta CDȘ.
Aceste unită ți sunt menționate pe obiecte de studiu și pe cap itole, fiind marcate prin asterisc. După
cum am men ționat deja, pentru a gestiona conținuturile neobligatorii, școlile pot opta pentru una din
variantele de CDȘ: curriculum nucleu aprofundat, curriculum extins, discipline/cursuri/teme
opționale.
În primul scenariu, aprofundarea antrenează simultan alegerea numărului maxim de ore din
plaja orară și realizarea integral ă, dar exclusivă, a obiectivelor și a conținuturilor obligatorii (doar
unitățile care nu sunt marcate prin asterisc) aceast ă varian tă convine, în viziunea primelor echipe de
conceptori de curriculum, unor elevi care nu prezintă interese de cunoa ștere orientate sau/și care au

84performante școlare la un nivel sc ăzut. Varianta a doua presupune alegerea numărului maxim de ore
și parcurgere a în întregime a programei școlare, respectiv a segmentelor obligatorii și a celor
neobligatorii, marcate prin asterisc. În felul acesta, se lărge ște oferta de înv ățare a școlii la o anumit ă
disciplină, extinderea putând fi specificată în termeni de cuno ștințe, capacit ăți și atitudini. Aceasta
variantă de curriculum convine elevilor care manifestă interese în raport cu anumite discipline/arii
de cunoa ștere.
Varianta a treia este specifică curriculum -ului elaborat în școal ăși ofer ă latitudinea
profesorilor de a oferi activită ți opționale pentru a acoperi spațiul r ămas liber între numărul minim și
cel maxim de ore prevăzute pentru o anumită disciplină/arie curriculară. Curriculum elaborat în
școal ă trebuie însă să fie suficient de diversificat pen tru a permite fiecărui elev să urmeze cel pu țin
două discipline op ționale. În principiu, promotorii curriculum -ului elaborat în școal ă operează cu
mai multe repere conceptuale decât profesorii care aplică varianta curriculum extins, în măsura în
care ei tr ebuie să ia în calcul nu numai interesele elevilor, ci și situațiile specifice școlii ori
necesitățile comunit ății locale. Pentru a -i sprijini și motiva pe dezvoltatorii de cursuri opționale pe
plan local, autorită țile educative centrale au definit un mode l de programe școlare, cu titlu orientativ,
și au pus la dispoziția celor interesați documentul intitulat Lista de op ționale MEN .În acela și timp,
se recunoa ște posibilitatea profesorilor de a oferi alte tipuri de opționale decât cele cuprinse în
această l istă, cu condi ția să folosească în mod activ tehnici de învă țare centrat ă pe elev și să respecte
regulile jocului a șa cum sunt formalizate prin modelul de program ășcolar ă CDȘ.
Terminologia de referin ță s-a dezvoltat fără să genereze categorii n oi; ea a evoluat prin
variație sinonimic ă. S-au răspândit astfel termeni ca opțional de aprofundare ,opțional de extindere ,
opțional ca disciplin ă nouă ,opțional ca tem ăintegratoare numit șiopțional integrat ( vezi anexele
1.2și 10 din broșura Curricu lum la decizia școlii, ghid pentru profesorii de liceu). Indiferent de
perioada la care ne referim, adjectivul opțional se asociază următoarelor substantive: discipline,
cursuri și teme. În aria de cuprindere a sintagmei cursuri op ționale , autorită țile edu cative au
încetățenit, de la bun început, distincția între „opționale la nivelul disciplinei”, „opționale la nivelul
ariei curriculare” (se vorbe ște în acest caz de o tem ă integratoare pentru o anumită arie curriculară)
și „opționale la nivelul mai multor arii curriculare” (centrate pe o temă integratoare, pentru mai
multe arii). Tabelul de mai jos arată repartizarea selectivă pentru clasele a V -a , a VI -ași a VII -a,
în primul model difuzat de Ministerul Educa ției Naționale în 1999.
Cursurile o pționale pot fi realizate pe clase sau pe grupe de 10 -15 elevi, în func ție de
posibilitățile școlilor. Se recomand ă ca pentru clasele de acela și nivel s ă existe un bloc orar fix. Este

85vorba de un interval de timp rezervat disciplinelor op ționale, astfel în cât să se poată desfă șura
activități pe grupe, ținând seama de varietatea opțiunilor exprimate. Privite prin prisma
documentelor reglatoare, condi țiile de validitate a proiectelor de opționale pe plan local sunt
următoarele :
Opționalul la nivelul discipli neiimplică în mod necesar formularea unor competen țe
specifice care nu apar în programa disciplinei. Acest op țional se desf ășoară prin proiecte,
module și activit ăți opționale diferite de cele administrate prin curriculum nucleu.
Opționalul la nivelul ar iei curriculare implică alegerea unei teme care mobilizează
cel puțin dou ă discipline din aceea și arie. Competențele specifice se formuleaz ă din
perspectiva temei pentru care s -a optat.
Opționalul la nivelul mai multor arii este construit pe un obiectiv co mplex de tip
trans disciplinar. Procedeul cel mai simplu de generare a unei teme integratoare este
intersectarea unor segmente de discipline apar ținând mai multor arii. În acest caz, programa
CDȘ va cuprinde și competențele generale ale disciplinelor impli cate, iar competen țele
specifice vor apărea ca specifica ții ale acestora.
Modalități de realizare a Curriculum -ului la Decizia Școlii.
Aplicarea noului Plan -cadru de învă țământ la clasele I -IV (anul școlar 1998 -1999) a deschis
calea unor reglementări privind competen țele actorilor educaționali care intervin în proiectarea și
administrarea CDȘ. Prin Notificarea 1167 din 27.07.1999 , se recuno ștea posibilitatea școlilor de a
pune în practică autonomia institu țional ă la nivelul deciz iei curriculare și de a diferenția parcursurile
de învățare pentru elevi. Sunt precizate, de asemenea, condițiile: aplicarea unor forme flexibile de
desfă șurare a programului elevilor, exploatarea rezonabil ă a resurselor de care dispune școala și
comunicar ea eficientă între conducerea școlii, profesori, elevi, p ărinți și reprezentanți ai comunit ății
locale. În acest spirit, prima măsură preconizată în legisla ția școlar ă a fost aceea de de a permite
învățătorilor/institutorilor, dar și profesorilor de specia litate sau de specialită ți înrudite, s ă predea
disciplinele op ționale în înv ățământul primar. În perioada care a urmat introducerii Planului -cadru ,
în cazuri speciale, arti ști plastici locali sau meșteșugari au putut fi implicați în predarea acestor
discip line, dacă au probat competen țe în domeniu prin atestate profesionale sau experienț ă în
domeniu exprimată printr -un portofoliu de activitate reprezentativ (vezi Metodologia privind
încadrarea personalului didactic din învă țământul preuniversitar în anul școlar 1998 -1999 ).
Această latitudine avea meritul de a eviden ția dimensiunea liberal ă a viziunii referitoare la operatorii
CDȘ.

86Notarea în catalog este de asemenea reglementată. Să luăm de pildă situa ția CD Ș la liceu.
Bazându -ne pe documentele apă rute până la finele anului școlar 2005 -2006, constatăm că, doar
opționalul de extindere nu necesit ă rubrică nouă, în schimb op ționalul integrat și opționalul ca
disciplină nouă necesită o rubrică nouă în catalog pentru înregistrarea rezultatelor. Odată ale s tipul
de opțional (titlu selectat din oferta centralizat ă sau proiect propriu), profesorii întocmesc o
documenta ție, pe baza c ăreia vor sus ține proiectul la nivel de catedr ăși de Consiliu de administrație,
pentru avizare. Din documenta ție nu va lipsi pr ecizarea modului de desfă șurare (pe clas ă, pe grupe,
număr de grupe, număr de elevi, durata –semestrială, anuală, pe ciclu curricular). În conformitate cu
prevederile normative, oferta de op ționale, la nivelul școlii sau al clasei, pentru anul școlar urm ător,
este comunicată elevilor în luna februarie a anului școlar în curs. Pentru a se putea pronunța în
favoarea unui/unor cursuri op ționale elevii trebuie s ă fie informa ți asupra perioadei de
predare/învă țare (un semestru, dou ă semestre, mai multe semestre )și asupra bugetului de timp
alocat (o oră sau două ore pe săptămână). După ce au reflectat, solicitând și avizul p ărinților, elevii
comunică op țiunile lor Consiliului de administrație, cel mai târziu la sfârșitul lunii mai a anului
școlar în curs. Odat ăexprimată op țiunea pentru o anumit ă disciplină, aceasta devine obligatorie pe
durata pentru care a fost proiectată. Această prevedere, prezentă chiar în primele documente de
orientare, atestă decizia de politică educativă care favorizează consultarea democ ratică în scoli în
vederea stabilirii ofertei școlii în materie de CD Ș. Nu întâmplător în primul O.M. privind
descongestionarea programelor școlare se menționeaz ă:decizia privind modul în care va fi abordat
acest segment de curriculum (este vorba de CDȘ) va fi luată la nivelul unită ții școlare (catedre,
colective de învă țători și profesori) inclusiv prin consultarea elevilor și a p ărinților, precum și prin
implicarea treptată a comunită ții locale .
În concluzie, vom sublinia că introducerea cursur ilor opționale reprezint ă o provocare pentru
managementul școlar, în m ăsura în care conferă șanse reale abord ărilor alternative și înnoiri
curriculare, mai cu seamă pentru unită țile școlare care aleg s ă valorifice bogă ția diverselor tipuri de
expertiză de care dispun prin pregătirea cadrelor didactice și prin cooperarea acestora. Importanta pe
care o acordă școala CD Ș dovedește gradul de performanț ă la care aceasta a ajuns, precum și modul
în care s -a operat schimbarea de mentalită ți și atitudini la nivel de organizare a școlii. Este foarte
important ca elevii să -și aleag ă un parcurs educa țional individual care poate avea impact
determinant pentru viitorul lor.
Opționalul deschide noi perspective creativit ății, la nivelul practicii școlare, cadru l didactic
devenind creator de curriculum, el îndreptându -și proiectarea didactic ă pornind de la obiective clar

87definite pe care le va urmării pe tot parcursul desfă șurării opționalului, sprijinindu -se alegerea unor
cursuri op ționale accesibile elevilor, c onținuturi construite de elevi, prin aplicarea unor strategii
didactice centrate pe nevoile, interesele, deprinderile și abilit ățile existente sau viitoare. Opționalele
pot deveni importante câ știguri ale școlii asigurând complementaritatea educației de ba ză,școala își
poate construi propria identitate și poate asigura informarea comunit ății locale.
5.4 Studiu de caz: disciplină opțională –„Tilecu ș-locuri, oameni, fapte”
CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII
DENUMIREA OPȚIONALULUI: „Tilecu ș-locuri, oa meni, fapte”
Aria curriculară: Om și societate
Tipul de opțional: opțional la nivel de disciplină
Durata: 1 an (o oră pe săptămână)
Modul de desfășurare: pe clase -la clasa a VII -a
Unitatea de învățământ: Scoala Gimnaziala Nr. 2 Tilec uș
Profesor: Hos uLiviu-Ciprian
PROGRAMA ȘCOLARĂ
ARGUMENT
Curriculum -ul opțional de istorie local ăseadresează, în această formă, elevilor clasei a VII -a ai
școlii dornici să cunoască mai multe despre propria localitate, despre trecutul ei, dar și despre
elementele s pecifice, reprezentative pentru satul natal (portul popular, porecle, graiul, etc). El își
propune familiarizarea copiilor cu trecutul istoric al satului, elemente de tradi ție local ă, locurile
satului cu istoria lor locală și formarea unor capacități și de prinderi de a face mici prezentări, eseuri
și referate despre aceste teme, dar mai ales inocularea unui cât mai puternic sentiment de
apartenență la acest spațiu uman și de respect față de tot ce a însemnat și mai înseamnă încă lumea
satului. Prin exemple vii și reale, istoria, și îndeosebi istoria locală, are un rol important în educarea
elevilor în spiritul patriotismului. Acest sentiment al dragostei de patrie nu trebuie uitat.
Nu este un sentiment înnăscut și nu apare spontan. El este rezultatu l unui îndelung proces
educativ. Istoria locală este o realitate a școlii din zilele noastre, este de actualitate, dar este și o
necesitate. Este cea de lângă noi, din imediata vecinătate, este cea căreia îi aparținem, este cea care
așteaptă să fie descope rită și valorificată.

88Orice localitate își are istoria ei, are o vechime, o întindere în timp și spațiu, are personalitățile
ei, are OAMENI, LOCURI, FAPTE cu care se poate mândri. Este rolul profesorului de istorie să le
descopere, să încerce să le pună în valoare, să -i facă peelevi să le conștientizeze însemnătatea, să fie
interesați și mândri de comunitatea locală.
Opționalul oferă excelente posibilități de aplicare în practică a competențelor școlare formate la
orele de Istoria românilor ș i universală, Geografie, Religie, Limbă și literatură. Abordarea
evenimentelor, fenomenelor și personalităților prin prisma localității natale contribuie nu doar la o
înțelegere și percepere mai buna a lor dar și la identificarea sa în raport cu comunita tea din care face
parte, înțelegerea specificului localității și educarea unui sentiment de mândrie de apartenen ță la
comunitate.
Cunoașterea și folosirea elementelor de istorie locală reprezintă pentru profesor si elevi un prilej
de aprofundare a f enomenelor istorice studiate, de însușire temeinică a cunoștințelor,contribuind, în
același timp, la dezvoltarea cunoașterii, a spiritului de observație, a gândirii, a imaginației și
interesului pentru studierea istoriei. Elementele de istorie locală dau posibilitatea elevilor ca prin
analogie să se extindă și la alte regiuni, să înțeleagă esența evenimentelor istorice, a rolului
localnicilor în făurirea istoriei. Materialul istoriei locale folosit, stimulează spiritul de observație,
gândirea, imaginația e levilor, interesul și pasiunea acestora pentru problematica istoriei. Ei se
conving că oamenii din localitatea lor, din județ alături de oamenii din tot cuprinsul țării și -au adus
contribuția la înfăptuirea istoriei, că istoria s -a făurit și la ei acasă.
Cursul opțional își propune o retrospectivă a trecutului satului Tilecuș, ca de altfel a întregii
regiuni, apoi trecerea în revistă a celor mai importante realizari ale tilecușenilor, dar și evocarea
datinilor, tradițiilor. Se va pune accent pe trecutu l istoric al satului pentru ca acesta să nu mai fie o
enigmă, deoarece o generație care nu își cunoa ște trecutul este asemenea unei case f ără fundație.
Istoria te leagă de străbuni, te ajută să înțelegi cine ești. Sunt întărite astfel toate deprinderile și
competențele urmărite generic de aria curriculară “Om și societate” și se realizează o mai bună
ancorare a elevilor în realitățile orizontului local, fapt benefic atât pentru devenirea lor intelectuală și
morală, dar și pentru a le crește șansele de a răm âne în viitor în comună, poate chiar de a -și clădi un
viitor bun aici.
Programa cursului cuprinde: competențe generale și specifice, valori și atitudini, cu exemple de
activități de învățare, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare,
precum și o bibliografie orientativă.
Competențe generale

891.Utilizarea eficientă a comunicării și a limbajului de specialitate pentru organizarea demersurilor de
cunoaștere și explicare a unor fapte, evenimente, procese.
2. Exe rsarea demersurilor și a acțiunilor civice democratice.
3. Aplicarea principiilor și a metodelor adecvate în abordarea temelor de cercetare.
4. Folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă.
Valori și atitudini
Pe baza acestor competențe generale apreciem că se vor forma la elevi într -o măsură cât mai mare,
următoarele valori și atitudini:
-Atitudine pozitivă față de educație, față de cunoaștere și societate;
-Conservarea patrimoniului local în toate formele sale;
-Curiozitate pentru realizăril e oamenilor din satul natal și din alte locuri;
-Respect pentru eforturile, faptele, realizările celor din trecut.
COMPETENȚE SPECIFICE ȘI CONȚINUTURI
1.Utilizarea eficientă a comunicării și a limbajului de specialitate pentru organizarea demersurilor d e
cunoaștere și explicare a unor fapte, evenimente, procese.
Competențe specifice Domenii de
conținut|Conținuturi
1.1 Utilizarea corectă și flexibilă a
conceptelor și informa ției date
1.2 Selectarea termenior specifici unei temeIntroducere în studi ul
opționalului
1.Obiectul de studiu al
opționalului
2.Teme de cercetare
2. Exersarea demersurilor și a acțiunilor civice democratice.
Competențe specifice Domenii de conținut|Conținuturi
2.1. Dezvoltarea competen țelor de munc ă
în echip ă, de cooperare și/sau competi ție
2.2. Dezvoltarea și exersarea abilității de
comunicare deschisă și eficientă;
2.3.Realizarea unei punți de legăturăCondiții fizico -geografice ale
Tilecu șului
-Așezare și căi de acces
-Condiții naturale
Oameni șifaptele lor

90intergeneraționale
2.4 Exprimarea de opinii despre
personaje, obicei uri, evenimente istorice
locale-Personalita ți ale satului meu și
realizările lor.
Obiceiuri șitradi ții locale
1.Portul pop ular
2.Obiceiuri specifice tilecu șenilor
-De An ul Nou și Crăci un
-Alte obi ceiuri
3. Aplicarea principiilor și a metodelor adecvate în abordarea temelor de cercetare
Competențe specifice Domenii de con ținut|Conținuturi
3.1. Localizarea în timp și plasarea în
spațiu a faptelor istorice, pe baza surselor
istorice
3.2.Cunoa șterea unor aspecte ale istoriei
locale
3.3.Participarea directă la scrierea istoriei
locale (în dubla calitate de martor și
autor);
3.4.Formarea și dezvoltarea deprinderilor
de cercetare, documentare, investigare,
organizare și transmitere a informa țieide
istorie locala
3.5. Prezentarea unui fapt de istorie locală
utilizând informa ții selectate din surse
istoriceIstoricul localit ății
I. Ce știu despre localitatea
mea?
1.Începuturile localită ții
2.Evolu ția localită ții până la
terminarea celui de Al d oilea
Război Mondial
3.Perioada comunistă
4.Tilecu șul azi
II.Știu despre localitatea mea.
Pove știle localit ății.
1. Via ța în timpul Razboiului
2.Munca în colectiv
3.Toponimia localită ții.
4.Graiul local
5.Onomastica localită ții
Viața spirit uală: Biserica și
Învățământ ul
I. Biserica
Biserica de lemn

91Biserica Nouă
II. Istoria școlii mele.
-Începuturile învă țămantului în
Tilecuș și până azi
4. Folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă.
Competențe specifice Domenii de con ținut|Conținuturi
4.1.Utilizarea eficientă a timpului și a
resurselor
4.2.Cultivarea independenței în
gândire și exprimare
4.3.Dezvoltarea cuno ștințelor și
abilităților TIC (Tehnologia Informației
și Comunica țieiIesiri in lumea satului
-Vizitarea loc urilor sat ului
CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII
SEMESTRUL I -17 ore
I. Introducere în studiul opționalului 2h
1.Obiectul de studiu al op ționalului
2.Teme de cercetare
II. Condi ții fizico -geografice ale Tilecu șului 2h
-Așezare și căi de acces
-Condiții naturale

92III.Istoricul localită ții 7h
Ceștiu despre localitatea mea?
1.Începuturile localită ții
2.Evoluția localit ății pân ă la terminarea celui de Al doilea Război Mondial
3.Perioada comunistă
4.Tilecu șul azi
Știu despre localitatea mea. Pove știle localit ății. 6h
1. Viața în timpul R ăzboiului
2.Munca în colectiv (CAP)
3.Toponimia localită ții.
4.Graiul local
5.Onomastica localită ții
SEMESTRUL II -18 ore
IV. Obiceiuri și tradiții locale 6h
1.Portul pop ular
2.Obiceiuri specifice tilecu șenilor
-De An ulNou și Crăci un
-Alte obiceiuri
V. Oameni și faptele lor 3h
-Personalită ți ale satului meu și realiz ările lor.
VI.Viața spirit uală: Biserica și Înv ățământ ul 6h
I. Biserica
Biserica de lemn
Biserica Nouă
II. Istoria școlii mele.
-Începuturile î nvățământului în Tilecu ș și pân ă azi
VII. Ie șiri în lumea satului 3h
-Vizitarea loc urilor sat ului
Activități de învățare
-compararea de hăr ți care prezint ăa același spații
-alcătuirea unui jurnal al sărbătorilor pe care le ține popula ția din comunitate și pe care le

93țineau în trecut;
-alcătuirea de axe cronologice
-citirea unor texte care să ilustreze ocupațiile, locuințele, obiceiurile localită ții specifice zonei în care
locuiesc;
-analiza unor fotografii ilustrând locuri, preocupăr i ale tilecu șenilor din trecut și din prezent
-citirea unor texte care să ilustreze ocupațiile, locuințele, obiceiurile localită ții specifice zonei în
care locuiesc;
-analiza unor fotografii ilustrând locuri, preocupări ale tilecu șenilor din trecut și din prezent
-culegerea de legende specifice locului;
-participarea la sărbători și ceremonii locale;
-formularea unor opinii personale referitoare la evenimentele la care au participat, la obiceiurile și
tradițiile române ști.
-prezentări și prelegeri pe b aza datelor culese din cărți sau de la persoane în vârstă.
Aplicații și evaluare
-Prezentarea în scris sau oral a celor observate/învățate.
-Alcătuirea de portofolii tematice referitoare la aspecte din istoria locală
-Referate tematice.
-Realiza rea unui muzeu al școlii cu materiale donate de localnici.
-Deplasări în sat
-Participări active la diferite activități din viața satului.
Resurse materiale.
-harta și planul satului Tilecu ș, hărți geografice speciale.
-monografii des pre satul Tilecu ș, cărți de istorie.
-fotografii, diferite imagini, înregistrări.
-obiectele existente în gospodăriile țărănești, port popular.

94UNITATEA DE INVATARE: Istoricul localității
Nr. Ore alocate: 6 -1
Competențe generale
1.Utilizarea eficientă a comunicării și a limbajului de specialitate pentru organizarea demersurilor de cunoaștere și explicare a unor fap te,
evenimente, procese.
2. Exersarea demersurilor și a acțiunilor civice democratice.
3. Aplicarea principiilor și a metodelor ade cvate în abordarea temelor de cercetare
4. Folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă.
Nr.
CrtDetalieri de
conținutCompeten țe specifice Activit ăți deînvățare Resurse
Eval uare
materiale proced urale
1Istoricul
localității
Ce știu despre
localitatea
mea?
Începuturile
localității.Viaț
a locuitorilor.1.2 Select area termenior
specifici unei teme
3.1. Localizarea în timp și
plasarea în
spațiu a faptelor istorice, pe
baza surselor istorice
3.2.Cunoa șterea unor
aspecte ale istoriei locale
4.2.Cultivarea independenței
în gândire și exprimare
3.1. Localizarea în tim p șiSelectarea și definirea termenilor
istorici, con ceptelor: atestare, Capitlul
Orădean, etc
Localizare pe harta jud Bihor a satelor
vecine
Exerciții de lectur ăa hărții
Analiza textului istoric
Prezentarea formelor de luptă a
țăranilor împotriva asupriri nobiliare
Realizarea unei axe cronologice c are s ăDicționar
Suport
cartografic
Text istoric
Text istoricConversația
euristică
Învățarea prin
descoperire
Investigația
Demonstrația
Învățarea prinObservarea
sistematica a
activitații și
comportament
ului elevilor
Evaluare
frontală

952
3Evoluția
localității p âna
la terminarea
celui de Al
Doilea Război
Mondial
Perioada
comunistăplasarea în
spațiu a faptelor istorice, pe
baza surselor istorice
3.5. Prezentarea unu i fapt de
istorie locală utiliz ând
informații selectate din surse
istorice
3.3.Participarea directă la
scrierea istoriei locale (in
dubla calitate de martor și
autor);
3.4.Formarea și dezvoltarea
deprinderilor de cercetare,
documentare, investigare,
organizare și transmitere a
informației de istorie locala
1.2 Selectarea termenior
specifici unei teme
3.5. Prezentarea unui fapt de
istorie locală utiliz ând
informaț ii selectate din sursecuprindă diferite etape în evoluția
Tilecușului
Localizarea pe hartă și identificarea
pierderilor teritoriale din 1940 inclusiv
Tilecuș
Investigarea surselor istorice în
vederea descoperirii cauze lor care au
dus la pierderea de teritorii în 1940
Analiza textului istoric și precizarea
statutului Tilecușului în urma
Dictatului de la Viena
Prezentarea consecintelor Dictatului de
la Viena
Argumentarea rolului tilecușenilor în
cele două Războaie Mond iale
Utilizarea unor termeni și concepte
istorice: comunism, CAP,regim
totalitar,etc
Menționarea caracteristicilor regimului
comunist și modul de manifestare înSuport
cartografic
Text istori c
Text istoric
Monumentul
eroilorDescoperire
DemonstrațiaObservarea
sistematica a
activitații și
comportament
ului elevilor
Evaluare
frontală

964 Tilecușul aziistorice
2.3.Realizarea unei punți de
legatura intergeneraționale
3.3.Participarea directă la
scrierea istoriei locale (în
dubla calitate de martor și
autor);
2.1.Dezvoltarea
competen țelor de munc ăîn
echip ă, de cooperare și/sau
competi țieTilecuș
Analiza comparativă între realizări din
trecut și ceea ce exista azi
Rezolvarea unei situații problem ă: Era
mai bine în timpul comunismului sau
azi?
Realizarea prin colaborare a unei mape
istorice cu tema:
Tilecuș: trecut -prezent -viitorDicționar
Diagrama
Venn
Text istoric
Mapa istoricaComparația
Problem atizarea
Explicația
Conversația
euristic ă
investigațiaEvaluare
scrisă

97PROIECT DIDACTIC
I.ALGORITUMUL INTRODUCTIV
UNITATEA DE ÎNVĂ ṬĂMÂNT : Scoala Gimnazială Nr.2 Tilecuș
PROFESOR PROPUNĂTOR :Hosu Liviu Ciprian
CLASA :AVII -A
DATA :
OBIECTUL: Opțional -Tilecu ș-locuri, oameni, fapte
UNITATEA DE ÎNVĂ ṬARE: Istoricul localității
LEC ṬIA:Începuturile localității. Viața locuitorilor
TIPUL DE LEC ṬIE:lecție mixtă (dobandire de cunoștinte,formare și exersare de deprinderi
și abilități )
COMPETEN ṬE GENERALE :
1. Utilizarea eficientă a comunicării și a limbajului de specialitate
3. Aplicarea principiilor și a metodelor adecvate în abordarea surselor istorice
4. Folosirea resurselor care susțin învățarea permanentă.
COMPETEN ṬE SPECIFICE:
1.2 Selectarea termenior specifici unei teme
3.1. Localizarea în timp și plasarea în spațiu a faptelor istorice, pe baza surselor istorice
3.2 Cunoașterea unor aspecte ale istoriei locale
4.2 Cultivarea independenței în gândire și exprimare
OBIECTIVE OPERA ṬIONALE:
COGNITIVE
O1-sădefineasc ătermenii istorici,concept ele:atestare, Capitl ul Or ădean , etc.
O2-sădescrie via ța oamenilor în acea vreme
O3-săenumere forme de împotrivire a țăranilor din Tilecu șla exploatarea feudal ă
FORMATIVE
O3-săanalizeze și săidentifice pe baza textului istoric,atestarea istoric ăaTilecu șului
O4-să identifice forme de împotrivire a țăranilor din Tilecuș la exploatarea feudala
O5-să localizeze pe hartă localitățile vecine
ATITUDINALE
O6-săformuleze aprecieri cu privire la via țațăranilor din Tilecu șîn evul mediu

98EVALUAREA: formativ -ameliorativa(de achizi ție,de proces,de produs)
OBIECTIVE ALE EVALUARII:
COGNITIVE:
Oe1-să opereze c unoțiunile și conceptele dob ândite
Oe2-săidentifice rela țiile dintre elementele cadrului natural și ocupa țiile locuitorilor
FORMATIVE:
Oe3-sădove deasc ădeprinderea de a utiliza tehnici de lucru cu textul istoric și suportul
cartografic
Oe4-să analizeze și să argumenteze rolul condițiilor geografic e în apariția satului în aceast ă
zonă
ATITUDINALE:
Oe5-sămanifeste g ândire critic ăși flexibil ăînaprecierea istoriei localit ății natale
Valori si atitudini vizate:
-gândire critică și flexibilă
-relaționare pozitivă cu ceilalți
Strategii :-inductiv -deductivă, explicativ -conversativă, dirijată
METODE:
Expozitiv -euristice: M1-investiga ția; M2 -explicația; M3 -c onversa ția euristic ă
Interactive: M4-învățarea prin descoperire; M5 -conversatia examinatoare; M6 -demonstratia;
Tehnici de evaluare: verificare frontal ăorală, interevaluarea
Instrumente de evaluare: observarea sistematica a activit ățiiși comportamentului elevilor,fi șă
de lucru
Forme de organizare a activita ții:frontal ă,individual ă
RESURSE:
-Umane :-12 elevi
-De timp: 50 min
-Materiale: -oficiale:m1 -programa opțional;
-izvoare cartografice : m2-Harta Jud Bihor
-izvoare narative: m3-fișa 1; m4-fișa 2; m5 -fișa3; m6 -fișa4 (feed -back)

99II.DEMERSUL DIDACTIC
Secven țele
didacticeConținuturile
științifice
vizateObiective
Operationale
Obiectivele
evalu ăriiActivitatea clasei resurse evaluare
profesor elevi mat proc
Momentul
organizatoric-notează absențele
-organizează
materialele,clasa
-creaz ăun climat cooperant-răspund cerin țelor
pregătesc materialele
Reactualizarea
cuno ștințelor
evaluareOe1
Oe2
Oe3
Oe4
Oe5-realizează conexiuni între
cunoștințele a cumulate
anterior, pe ba za unor
întrebări
-solicită sălocalizeze pe hartă
teritoriul Tilecușului
-solicită sădescrie cadr ul
natural al zonei-elaboreaz ă
răspunsuri
la cerințe
-localizeaz ă pe hartă
-identific ă
elementele cadrului
natural
-descriu, cadrul
natural al zoneim 2M2
M5
M 6Verificare
frontală orală
Observarea
sistematica a
activitații și
comportamentului
elevilor
Evocarea Titlul lecției : -notează pe tablă titlul lecției -notează în caiet m 1 M 2

100Începuturile
localității.
Viața
locuitorilorși explică modul în care se va
desfasura activitatea
-precizează ce vor afla,ce vor
ști să facă la sfar șitul lecției
cu cele însu șitetitlul lecției
Dobândirea
de noi
cuno știnteNoțiuni
istorice și
concepte:
-atestare,
Capitlul
Oradean
Cauzele
apariției
satului
AtestareaO1
Oe1
C 1.1
O3
Oe4
C3.1
O3
Oe3
C3.1
C 3.2
O5Asigura:
a)cunoa șterea, învățarea
-definite noțiunile
istorice,conceptele :-atestare,
Capitlul Oradean
-cere elevilor să precizeze
care au fost principalele
cauze ale apariției satului în
această zonă
b) întelegerea noilor
continuturi
-cere elevilor sa identifice
pe baza textulu i și să
analizeze atestarea
documentara a TilecușuluiSelectarea și
definirea termenilor
istorici, conceptelor:
atestare, Capitlul
Orădean
-enumera condițiile
naturale prielnice
-investighează
texte le și analizeaz ă
atestarea
documentară am 3M 3
M4
M 6
M1
M4Observarea
sistematica a
activitații și
comportamentului
elevilor

101Viața
locuitorilor
Reconstitirea
istoriei
satului
Tilecuș în
Evul MediuOe3
C3.1
O6
Oe2
C4.2
O4
Oe3
C3.2
O2
Oe4
C4.2-cere localizarea satelor
vecine existente la acea dată
-cere elevilor sădescrie viața
țăranilor din sat pe baza
textului istoric
c)analiz ă
-cere elevilor sădescrie
consecințele exploatării
feudale pe baza textului
istoric și să enumere forme
de împotrivire a țăranilor
d)sintez ă
-solicita elevilor săexplice
legatura existentă între
caracteristicile cadrului
natural specific satuluiTilecușului
-localizeaz ă satele
vecine
-identific ă-viața
țăranilor din sat pe
baza textului istoric
-descoperă
ocupațiile
locuitorilor,modul de
exploatare feudal
-selecteaz ă din textul
istoric informațiile
necesa re descrierii și
enumeră
-explica
interdepeden ța dintre
condiții le nat urale și
ocupațiim2
m 3
m 4
m 3M5
M 1
M6Verificare
frontală orală
Observarea
sistematica a
activității și
comportamentului
elevilor

102O6
Oe2
C4.2Tilecuș și ocupațiile
locuitorilor
e)aplicarea
-solicită elev ilorsăformuleze
opinii cu privire la , evoluția
în timp a satului și să o
prezinte pe o axă cronologică-pe baza
cunoștințelor
acumulate ,
formuleaz ă opinii și
realizează o axă
cronologicăm4
M4
Asigurarea
retenției și a
transferului-solicită elevilor rezolvarea
fișei de feedback-rezolv ăcerin țele
autoevalueaz ăm5
Evaluare
capacit ăți,
aptitudini,
atitudini-analizează critic, laudă,
ierarhizeaza, decide, notează

103Schița lec ției
Începuturile localități i. Via țalocuitorilor
Cauze leapari ției satului
-condiții naturtale prielnice
-întinse, p ășuni, p ăduri, terenuri arabile
Atestare
-1308-prima mențiune documentară în Capitlul orădean
1552 -atestarea oficială în recensămantul impozitelor din Oradea, ca urma re a organiz ării
Cancelariei de Înregistrare
Viata locuitorilor
-grea și zbuciumat ă
-ocupa ții: cultivarea plantelor,păstoritul
-meșteșuguri casnice
-comer țcu produsele locale în Oradea
-numerose obligații fe udale= răzvrătiri ale țăranilor
-1659 -incendia t conacul grofului din Tileagd
Evolu ția istorica
-aflat pe parcursul secolelor sub stăpanire maghiară, otomană, austriacă, austro -ungară pană în
1918
Fisa 1
Analiza ți textele apoi r ăspunde ți la urm ătoarele întreb ări
-În ce document se face prima atest are documentar ăa Tilecusului? În ce an?
-Care erau satele vecine?
-De ce începand cu 1552 se face atestarea documentar ăa celor mai multe a șezari?
„Atestarea documentară a Tilecușului reiese din actele Capitolului Oradean în care sunt
consemnate numero asele împăr țeli de mo șii între urmașii familiei comitelui Paul, conte de Zala
și familia Csanad. Astfel în anul 1308, luna octombrie, ziua 6 este pomenit pentru prima dat ă în
istorie satul Tilecuș, alături de Tileagd, Săbolciu, Po șoloaca, Tilechiu, Șuncuiu ș, Petrileni și
Birtin”. Atestarea documentară de fapt a celor mai multe a șezări între secolele XIII -XVI când e
atestat și satul Tilecuș se face și în recens ământul impozitelor din Oradea din anul 1552. Apari ția
documentară masivă a așezărilor a fost ca ur mare a organizării cancelariei de înregistrare”.

104Fisa 2
Analizați textul și descrie ți:
-Care erau obligațiile țăranilor?
-Ocupațiile locuitorilor
„Grea și zbuciumat ă a fost via ța locuitorilor care au avut de luptat nu numai cu codrii care le -au
fost ade seori prieteni, dar și cu feudalii maghiari care îi deposedau de p ământuri, supunându -i la
tot felul de dijme și obligații, c ăutând să le impună chiar și o nou ă religie –cea catolică.
În perioada respectivă, robota era stabilită la 4 zile pe săptămână în 1714 pentru iobag, și trei zile
pentru jeler fie cu vitele, fie cu bra țele, deci peste 200 de zile anual, pentru cel dintâi, și peste
150 pentru cel de -al doilea. Pe lângă aceste obliga ții locuitorii trebuiau s ă presteze numeroase
corvezi, să facă numeroas e daruri, astfel iobagii de pe domeniile din împrejurimile cetă ții Oradea
erau obliga ți să dea: unt, ca ș, găini, gâ ște, ou ă, fie în cadrul darurilor regulate, fie pentru
dregători sau grofi.
Populația localit ății se îndeletnicea cu agricultura, m ărindu -șisuprafața de cultur ă prin defrișarea
masivă a pădurilor și a smârcurilor care acopereau aceste locuri. Cultura grâului a ocupat
suprafețe considerabile, ulterior fiind aduse plante ca porumbul, care cultivat în mod intensiv
devine hrană de bază a popula ției. O străveche îndeletnicire era păstoritul, poienile, fâne țele din
împrejurimi, oferind o bună bază pentru cre șterea vitelor și oilor, care se creșteau atât pentru
nevoile personale, cât și pentru nobilii din Tileagd, stăpânii domeniilor. Alte ocupa ții er au: torsul
și prelucratul lânii și cânepei, existând o adev ărată industrie casnică țărănească. Ștergarele,
îmbrăcămintea pentru femei, sumanele bătrâne ști decorate cu motive florale, ne atest ă măiestria
moștenit ăși transmis ă din generație în generație. Înateliere de lemnărie și rot ărie se produceau
războaie de țesut cu accesoriile necesare, suporturi pentru linguri, farfurii de lemn, c ăni, linguri,
mese, lăzi, căruțe, etc”.
Fisa 3
Analizați textul și descrieți:
-Enumerați forme de luptă a țăranilor împot riva asupririi feudale?
„În timpul stăpânirii maghiare și austriece, apoi a dualismului austro -ungar au loc procesul de
acaparare a pământurilor țărănimii de către nobili și aservirea acesteia care opune o dârz ă
rezistență, principalele forme de luptă fii nd nesupunerea, haiducia și răscoala. Locuitorii din
Tilecu ș și satele vecine au întrebuin țat aceste forme de luptă împotriva asupririi feudale începând
cu participarea la revolte organizate, răscoale sau mulți țărani luând drumul codrilor care se
întindea u la nesfâr șit pân ă la Cri șul Negru.

105Timp de 300 de ani Tilecu șul a fost sub st ăpânirea nobilimii maghiare. Ne este relatat faptul ca ,
iobagii aduna ți sub conducerea lui Ștefan Roman, în drumul lor spre Aleșd, au început să atace
curțile nobiliare, respect iv castelul lui Ștefan Telegdi II, pe care l -au omorât țăranii răscula ți.
Aceste evenimente s -au petrecut în anul 1659 ”.
Fisa 4 -feed back
1.Argumenta ți atestarea oficial ăa satului în anul 1552.
2.Descrie ți viata țăranilor din Tilecuș în respectiva perioad ă.
3.Enumerați forme de împotrivire a țăranilor împotriva exploatării feudale.

106Capitolul VI
Concluzii
Acest studiu monografic finalizat cu o lucrare metodică, reprezintă un mic pas pe calea
cunoașterii trecutului s pațiului în care profesez de atâția ani. Consider că această monografie este
una care poate fi îmbunătățită în timp, dar totodată poate reprezenta un punct de pornire, pentru
realizarea unui curs de istorie locală, care să fie predat ca opțional la școala din Tilecuș. Este
important ca cei tineri să afle și să nu uite modul de a fi al înaintașilor lor. Ei trebuie să cunoască
cât mai multe informații despre istoria satului lor, biserică, școală, obiceiuri locale, oameni.
Istoria locală e o disciplină p utem spune nouă. E un opțional întocmit în școală pentru care s –
a realizat o programă proprie, un suport de curs. Ea trebuie raportată la istoria națională și chiar
la cea universală, evenimentele trebuie corelate, trebuie stabilite conexiuni. Ei se convin g că
oamenii din localitatea lor, din județ alături de oamenii din tot cuprinsul țării și -au adus
contribuția la înfăptuirea istoriei, că istoria s -a făurit și la ei acasă.
Prin istorie locală elevii pot aduce informații noi, uneori direct de la sur să, doar e vorba de
satul lor, ceea ce îi face mai activi, mai curioși, mai implicați. Astfel și satul Tilecuș își are
istoria lui, locurile, are oamenii și faptele cu care se poate mândri. Acesta e și rolul profesorului
de istorie, să descopere, să încerc e și să le pună în valoare, să -i facă pe elevi să fie interesați și
mândri de comunitatea locală din care și ei fac parte.
E datoria mea, pe această cale să -mi asum răspunderea ca pe viitor, să încerc implementarea
unui astfel de opțional în școal a unde activez de atâtia ani, pentru comunitatea locală din care și
eu cu mândrie pot spune, fac parte.

107Bibliografie
1. T. Indrie ș-Monografia Comunei Tileagd, Imprimeria de Vest -Oradea, 2004
2.D. Ignat -Găsirea a 53 monede drahma în v atra Comunei Tileagd, Crisia III, Oradea, 1973
3. I. Godea -Monumente istorice biserice ști din Eparhia Oradea.Bisericile de lemn, Ed. E.O.
Române a Oradiei, 1978
4. Gh. Zaharia, L. Vajda, G. I. Bodea -Rezistența antifascist ă în partea de nord a
Transi lvaniei( sept -oct 1944), Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1974
5.Ștefan Pascu -Voievodatul Transilvaniei vol. I, Edit ura Dacia,Cl uj-Napoca , 1972
6. Borovzki S -Județele și orașele Ungariei, Budapesta,1901, Arhivele statului din Cluj
7. Mezesi Karoly -Comi tatul Bihor în timpul înaintări ocupa ției turcești, Budapesta, 1943,
Arhivele statului, Oradea
8. Milton G. Lehrer -Ardealul, pământ românesc, Ed. Științific ăși Enciclopedic ă, Bucure ști,
1989
9. Ion Zainea -Predarea și învățarea istoriei, Asociația culturală Ad -sumus, Oradea, 2001
10. Ștefan Păun, Didactica istoriei, Ed. Corint, 2007
11. G Iutiș -Elemente de didactica istoriei, Ed. Graphis, 2008
12. Dulamă Maria Eliza -Metodologie didactică, Ed. Clusium, 2005
13. Dulamă Maria Eliza -Strategii didactice, Ed. Clusium, 2000
14. Ilie D. Marian -Elemente de pedagogie generală, teoria curriculum -ului și teoria
instruirii, Ed. Mirton, Timișoara 2005