The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service [602986]

The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service  
 
 TURCIA LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III
«TURKEY AT THE BEGINNING OF MILLENNIUM III»
by Filofteia Repez
Source:
Bulletin of "Carol I" National Defence University (Buletinul Universității Naționale de Apărare "Carol
I"), issue: 04 / 2012, pages: 252 ­ 260, on  www.ceeol.com .

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

1

TURCIA LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III

Lt.col.lect.univ.dr. Filofteia REPEZ *
Universitatea NaŃională de Apărare „Carol I”

Sfârșitul Războiului Rece a adus modificări asupra statutului și agendei
regionale a Turciei. PoziŃia geografică, legăturile istorice multiple, puterea sa
strategică etc. sunt câteva avantaje care fac ca Tu rcia să devină o putere
regională în ascensiune. Creșterea economică impres ionantă pe care a
cunoscutwo în ultimii ani este un alt atu care ajut ă la ridicarea acestei Ńări la
statutul de putere regională.
Cunoscută ca fiind poartă de trecere dintre Europa și Asia, Turcia șiwa
regândit politica externă în termeni de „zero probl eme cu vecini” și „maximă
cooperare și integrare regională”.
Pe baza unei bibliografii recente și a informaŃiilo r de pe diverse pagini
de internet accesate încercăm să realizăm o scurtă radiografie a poziŃiei
Turciei la începutul mileniului III.

Cuvinte cheie: securitate, putere regională, neoUotomanism, amenin Ńări,
strategie de securitate.

Turcia – putere regională în ascensiune
Situată în sudUestul Europei și în sudUvestul Asiei , având ieșire la patru
mări (Marea Neagră, Marea Marmara, Marea Egee și Ma rea Mediterană),
Turcia reprezintă un punct nodal important din punc t de vedere geopolitic
prin relaŃionarea sa cu regiuni de valoare strategi că însemnată: Europa de Sud,
Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Extremul Orient, Heartlandul rusesc.
Rolul Turciei de putere regională sUa amplificat du pă terminarea
Războiului Rece și destrămarea fostei URSS Retrager ea puterii sovietice din
fostele Ńări ale Uniunii Sovietice dispuse geografi c în bazinul Mării Negre și
în Asia Centrală a fost interpretată de Turcia drep t „ o ocazie istorică pentru
promovarea propriilor interese economice, politice și ideologice ”1. Un prim

* eUmail: [anonimizat]
1 Duygu Bazoglu Sezer, Turkey in the post cold war era: Evolving Domestic and Foreign
Policy trends and challanges , în The Southeast European year Book 1994U1995, He lenic
Foundation for European and Foreign Policy, Athens, 1995, p. 534, apud. Ștefan Georgescu,
Maria Zidaru, Conflicte interstatale în zona Caucazului , Revista Geopolitica nr. 40 din 2011,
Editura TopForm, București, p. 110. Access via CEEOL NL Germany

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

2 pas în acest sens lUa constituit semnarea de către statele vorbitoare de limbă
turcă, în octombrie 1992, a unei înŃelegeri, la Ank ara, pentru formarea unei
pieŃe comune turcice cu liberă mișcare a mărfurilor și a capitalurilor. Euforia
nu a durat mult, pentru că FederaŃia Rusă a lansat imediat conceptul de
străinătate apropiată prin semnarea acordului de co merŃ a ComunităŃii Statelor
Independente (CSI) și prin acordul cu privire la co nstituirea unei companii de
radio și televiziune a statelor membre CSI. Acestor a se adaugă avertismentul
dat Ankarei prin intermediul declaraŃiei mareșalulu i Șapoșnikov, Comandant
șef al CSI, prin care se arăta că implicarea Turcie i în enclava azeră Nahicevan
poate duce la izbucnirea celui deUal Doilea Război Mondial. După aceste
acŃiuni rusești sUa conturat clar faptul că depende nŃa economică și militară a
statelor membre a CSI de Rusia este mai puternică d ecât legăturile de natură
istorică sau etnică cu Turcia. 2
Economia Turciei a cunoscut, după anul 1990, un tre nd pozitiv,
devenind un important centru de putere economică la răspântia dintre două
continente (Europa și Asia), astfel: 4U5% (2000), 5 ,9% (2003), 9,9% (2004),
7,6% (2006), 5% (2007), 8,8% (trimestrul doi din 20 11), 11% (primul
trimestrul din 2012, depășind China) 3.
Redresarea economică a Turciei, după criza din anul 2009 se datorează
măsurilor stabilite de guvernul turc, prin care sUa u acordat stimulente fiscale
consumatorilor în scopul de a crește puterea lor de cumpărare, și sUa redus
datoria publică, orientând economia către piaŃa exp orturilor.
Pentru a deveni una dintre primele zece economii al e lumii și o forŃă
politică pe plan extern, Turciei iUau fost recomand ate de către participanŃii la
dezbaterea organizată, în anul 2012, de centrul lon donez de cercetare
Chatham House, o serie de acŃiuni: un sistem de edu caŃie mai puternic,
producerea de bunuri cu valoare adăugată, modificar ea codului fiscal pentru
obŃinerea de venituri consistente și creșterea rate i economisirii interne în
scopul reducerii deficitului de cont curent, stabil irea de măsuri pe plan politic
pentru a face faŃă consecinŃelor sociale ale revolt elor din lumea arabă și ale
crizei financiare din Uniunea Europeană. 4
Creșterea economică a Ńării a permis diversificarea și multiplicarea
relaŃiilor de schimb și cooperare cu diverse state și organizaŃii din zona
europeană (UE, OCEMN), euroasiatică (OrganizaŃia de Cooperare de la

2 Ștefan Georgescu, Maria Zidaru, Conflicte interstatale în zona Caucazului , Revista
Geopolitica nr. 40 din 2011, Editura TopForm, Bucur ești, p. 111.
3 Sursa: http://www.ziare.com/economie/crestereUecon omica/miracolulUeconomicUturcescU
continuaUsiUinU2012U1142668, accesat la data de 30 septembrie 2012, ora 18.30.
4 http://www.ziare.com/economie/crestereUeconomica/t urciaUinUtopU10UeconomiiUaleUlumiiU
1190958, accesat la data de 30 septembrie 2012, ora 18.40.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

3 Shanghai; DU8 – Bangladesh, Egipt, Indonezia, Iran, Malaysia, Nigeria,
Pakistan, Turcia) sau asiatică (OCE – Afganistan, A zerbaidjan, Iran, Kazakhstan,
Kirgizstan, Pakistan, Tadjkistan, Turkmenistan, Tur cia și Uzbekistan).
Cu toate că în anii care sUau scurs de la crearea z onei euro, Turcia a
cunoscut o creștere economică impresionantă, criza datoriilor care se manifestă în
UE ar putea avea efecte asupra creșterii sale econo mice. DependenŃa este
concluzionată de un politician socialist din Turcia , care susŃine că: „Ceea ce se
întâmplă în Europa privește și Turcia. Dacă Uniunea Europeana are febră, Turcia
este și ea bolnavă, pentru că cele două economii su nt interdependente” 5.
Din punct de vedere militar, Turcia este o putere s emnificativă în
regiune. Doctrina sa militară pune accent pe sufici enŃa trupelor, apărarea prin
forŃe proprii, apărarea teritorială și primordialit atea intereselor și nevoilor de
apărare în raport cu celelalte tipuri de interese. Strategia militară a Turciei
vizează următoarele aspecte: descurajarea potenŃial ilor dușmani prin
capacităŃile proprii, securitatea colectivă (în cad rul NATO și ESDI), apărarea
avansată, participarea militară activă la gestionar ea și la managementul
crizelor din zonă. Bugetul militar al Turciei este estimat la peste 12 miliarde
de dolari 6, aflat la dispoziŃia unei armate numeroase, foarte bine dotat, care se
bucură de respect în rândul populaŃiei Ńării și car e este considerată a fi una
dintre cele mai bune armate din compunerea AlianŃei NordUAtlantice (a doua
forŃă militară ca mărime din NATO).
Turcia este stat membru al unor organizaŃii interna Ńionale și regionale,
astfel: ONU (membru fondator, 1945), NATO (din 1952 ), OrganizaŃiei pentru
Securitate și Cooperare în Europa (1973), OrganizaŃ iei pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică (1961), OrganizaŃiei ConferinŃ ei Islamice (1969) și
Consiliul Europei (membru fondator, 1949), GU20 (19 99), OrganizaŃiei de
Cooperare Economică la Marea Neagră (1992). Turcia a stat la baza formării
ForŃei Navale a Mării Negre (BLACKSEAFOR), ca și gr up regional în
domeniul securităŃii (2001). Din octombrie 2008, Tu rcia a fost aleasă ca
membru nepermanent al Consiliului de securitate al NaŃiunilor Unite.
Cu toate că dispune de acorduri cu UE, încă din anu l 1963, abia la 3
octombrie 2005 sUau deschis negocierile de aderare la UE, după rezolvarea a
două probleme importante: semnarea Protocolului pri n care se extinde
Uniunea vamală la cele zece noi state membre, înŃel egând aici și Ciprul, și
reforma Codului penal, urmare a cerinŃei impusă de Bruxelles prin care se
solicită garanŃii referitoare la respectul minorită Ńilor și al drepturilor omului. 7

5 http://www.business24.ro/articole/economie+turcia, accesat la data de 10 octombrie 2012, ora 15.10.
6 Sursa: http://www.rumaniamilitary.ro/tag/turciaUma reUputereUmilitara, accesat la data de 08
octombrie 2012, ora 21.05.
7 Elena Burcioaga, Aderarea Turciei sau lungul drum spre Europa , disponibil pe
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/120U121U122/art1 0Uburcioaga.html, accesat la data de 6
octombrie 2012, ora 19.30.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

4 ConferinŃa cu tema Turcia – cheie către viitorul Europei , organizată de
Institutul European din România, în iunie 2010 8, a concluzionat că prin
aderarea Turciei, „Uniunea Europeană își va face si ngură un serviciu,
permiŃând diversificarea rutelor de transport energ etic și asigurarea securităŃii
energetice a continentului. O Turcie membră a UE nu ar periclita actualul
status quo și ar contribui la sporirea influenŃei politice, a puterii militare și a
prosperităŃii proiectului european. În schimb, resp ingerea Turciei de către UE
ar conduce la abandonarea aspiraŃiilor occidentale ale acesteia și ar reduce
marja de manevră a Uniunii în spaŃiul musulman. O T urcie neintegrată în UE
ar avea puŃin de câștigat de pe urma actualei ordin i din sistemul internaŃional
și ar putea deveni unul din statele care subminează actualul status quo ”.
Conștientă de avantajele demografice, economice, cu lturale și
geopolitice, Turcia „nu se percepe ca un stat la ma rginea Europei, însărcinat
cu apărarea intereselor Occidentului întrUuna din r egiunile celei mai tulburări
ale lumii”, ci se consideră „o Ńară centrală, în mă sură săUși definească singură
viziunea și interesele” 9.
Analiștii consideră că această Ńară nu va adera mai devreme de 2015,
datorită numărului mare de reforme economice și soc iale care trebuie
întreprinse 10 .
Prezentarea poziŃiei Turciei ca putere regională în ascensiune nu poate
fi completă fără precizarea câtorva date despre sce na politică internă,
dominată în ultimii zece ani de Partidul JustiŃiei sau AKP, aflat sub
conducerea lui Recep Tayyp Erdoğan, și care a dat u n nou suflu statului
fondat de Atatürk.
Partidul JustiŃiei a reușit prin acŃiunile și măsur ile stabilite să se
menŃină în fruntea preferinŃelor turcilor, mai ales pentru că a dat o stabilitate
politicii interne, până atunci fragmentată și deseo ri marcată de lovituri de stat
militare, și pentru creșterea economică impresionan tă. Partidul JustiŃiei a
profitat și de faptul că poziŃionarea geostrategică a Turciei o face un nod
important pentru diversificarea surselor de energie către Europa. PoziŃionarea
Turciei la intersecŃia dintre Orientul furnizor de energie și Occidentul
dependent de energie a determinat creșterea influen Ńei autorităŃile de la
Ankara, în ultimii ani. Așa, de exemplu, gazoductul european Nabucco, menit
să aducă gaze din zona caucaziană spre Europa, cu o colirea Rusiei, va trece
pe teritoriul Turciei, în timp ce proiectul rival, South Stream, care ar urma să

8 http://civitaspolitics.org/2010/07/02/uniuneaUeuro peanaUsiUturciaUincotro/, accesat la data de
30 septembrie 2012, ora 18.45.
9 IonuŃ Constantin, Criza economică și evoluŃiile internaŃionale contem porane. Cine are de
câștigat? , Revista Geopolitica nr. 43 din 2011, Editura TopF orm, București, p. 168.
10 Stan Petrescu, Călătorii geopolitice. Lumea văzută de la București , Editura Militară, 2010, p. 70.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

5 se bazeze pe gaz rusesc, pentru a ocoli Ucraina, ar e nevoie de acordul
autorităŃilor de la Ankara pentru trasarea gazoduct ului pe sub Marea Neagră,
în apele teritoriale ale Turciei. 11
Putem concluziona că importanŃa Turciei din punct d e vedere
geopolitic și geoeconomic sUa amplificat, în ultime le decenii, din următoarele
considerente: conjugarea crizei energetice mondiale cu începutul valorificării
potenŃialului promiŃător al resurselor Mării Caspic e; spaŃiul islamic deŃine
aproximativ 3⁄4 din rezervele de petrol și gaze ale lumii, distribuit în regiunile
Mării Caspice și Orientului Mijlociu, disputat de t riada SUA – China – Rusia;
teritoriul turcesc poate asigura transportul hidroc arburilor în condiŃii de
securitate dinspre zonele de exploatare (Bazinul Ca spic, Siberia, Golf) spre
beneficiarii din Europa, Asia, Orientul Îndepărtat și SUA fie cu ajutorul
tancurilor petroliere prin strâmtori, fie prin reŃe a de oleoducte și gazoducte cu
terminale la Marea Mediterană, Marea Neagră, în Sud sau SudUEst 12 .

O nouă dimensiune a politicii externe turcești: neo -otomanismul
ÎnvăŃând bine lecŃiile istoriei, Turcia, așa cum a rată un recent articol în
Project Syndicate potrivit căruia busola guvernului turc nu arată decât o
singură direcŃie bună de luat în seamă, „probleme z ero cu vecinii” 13 , șiUa
propus să devină lider regional în Caucazul de Sud și să intre printre marii
jucători ai lumii.
Politica de „zero probleme” recomandată de către Ah met Davutoglu,
ministrul de externe turc, „nu este valabilă univer sal valabilă”. 14 Apropierea
de Armenia sau relaŃiile cu Israelul nu au atins pa radigma menŃionată anterior.
În anul 2010, Consiliul de Securitate al Turciei a făcut o serie de modificări în
Strategia de securitate naŃională; de exemplu: au f ost excluse din grupul
statelor care reprezentau un potenŃial pericol la a dresa Ankarei Iran, Siria,
Bulgaria, precum și două foste state republici sovi etice (Armenia și Georgia);
Rusia și Israelul, foști parteneri strategici și co merciali, au fost introduse
printre potenŃialii inamici ai Turciei.
Sub bagheta premierului Erdoğan și a profesorul Ah met Davutoglu,
arhitectul noii politicii externe, Turcia caută să demonstreze că are
instrumentele diplomatice, culturale, economice nec esare „recuceririi“

11 Cristina Dobreanu, Turcia și noul otomanism , articol disponibil pe
http://www.revista22.ro/articol.php?id=11891, acces at la data de 12 octombrie 2012, ora 14.40.
12 Vasile Nazare, Turcia și jocurile de putere din bazinul Mării Negr e , articol publicat în
Revista Geopolitica nr. 25 din 2008, Editura TopFor m, București, p. 114.
13 http://www.ziare.com/articole/politica+externa+tur cia, accesat la data de 6 octombrie 2012,
ora 20.15.
14 Kerem Öktem, Lumea Turciei , interviu de Octavian Manea, Revista Foreign Polic y, martieU
aprilie 2011, p. 60.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

6 pașnice a fostelor provincii otomane. În acest sens , se manifestă o nouă
dimensiune a politicii externe a Turciei: neowotomanismul .
Politica externă a Turciei are ca obiective pacea, stabilitatea și
prosperitatea regională, iar termenul de neoUotoman ism, care descrie descrie
noua dimensiunea a politicii externe turcești, „nu este decât o consecinŃă a
redescoperirii potenŃialului de cooperare între Ńăr i ce împărtășesc o istorie și o
cultură comună” 15 .
Politica externă și economică a Turciei nu se limi tează la fostele
teritorii otomane, Turcia fiind foarte activă în „p rimăvara arabă“, dar și în
stabilizarea Libiei. De asemenea, multe state afric ane au înregistrat o creștere
a prezenŃei politice, economice și educaŃionale a T urciei; ambasadele Turciei
sUau deschis în toată Asia; Turkish Airlines are zb oruri în Ńări, precum
Cambogia și Vietnam, ceea ce reprezintă un indicato r important al legăturilor
economice semnificative; în Balcanii de Vest număru l centrelor culturale
finanŃate de Turcia este în creștere etc. 16
NeoUotomanismul își are originile în panturcism, p rin angajamentele
asumate faŃă de Ńările în care a existat o prezenŃă otomană și faŃă de cele cu o
majoritate musulmană (sunnită). 17 Panturcismul milita pentru unirea tuturor
popoarelor turcofone (turci, azeri, kazahi, turkmen i, uzbeci, kirghizi, uiguri,
tătari, găgăuzi etc.) întrUo singură entitate stata lă – Turkestan, care viza
regiunea din Asia Centrală dintre Siberia, la nord, și Tibet, India, Afganistan
și Iran, la sud, cu o întindere de circa 2 600 000 km², având două diviziuni:
Turkestanul de Vest sau Turkestanul rus (care cores punde teritoriilor actuale
ale statelor Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kârgâstan și părŃii sudice
a Kazahstanului) și Turkestanul de Est sau Turkesta nul chinez (actuala
regiune autonomă Xinjiang). Panturcismul sUa născu t în rândurile intelectualilor
de origine turcă din Rusia, ideologul acestei mișcă ri fiind ministrul turc de
război Ismail Enver Pașa (1881U1922) și a cunoscut un avânt deosebit în
perioada războiului civil din Rusia (1918U1922), în contextul în care Turcia
reprezenta pe atunci pilonul geopoliticii germane î n spaŃiul balcanoU
caucazianoUpontic. Ideea este abandonată urmare a e șecului din timpul războiului.
Turcia a renunŃat, în timpul președinŃiei lui Kema l Atatürk (1923U
1938), prin orice referire la panturcism și panisla mism adoptând o politică de

15 Revista Foreign Policy iulieUaugust 2011, articolul Puterea regională , interviu de Octavian
Manea, p. 49.
16 Kerem Öktem, cercetător la European Studies Centre , St. Antony’s College, Universitatea
Oxford, citat în Revista Foreign Policy martie/aprilie 2011, articolul „Lumea Turciei”,
interviu realizat de Octavian Manea, p. 61.
17 Nicolae łîbrigan, Revirimentul Turciei. Între panturcism și neowotoma nism , disponibil onU
line pe http://www.geopolitics.ro/geopolitica/panis me/3213.html, accesat la data de 6
octombrie 2012, ora 21.05.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

7 neutralitate. Reactivarea panturcismului este relua tă între anii 1941 și 1943,
având drept premisă implicarea Turciei, în războiul contra URSS, de partea
vechiului aliat. Sfârșitul Războiului Rece și colap sul URSS aduc o adevărată
renaștere a panturcismului atât în Turcia, cât și î n Azerbaidjan și Crimeea,
provocând îngrijorare în FederaŃia Rusă din cauza d inamicii demografice în
regiunile vizate a populaŃiei turcice.
Prin politica externă, indiferent de dimensiunile de manifestare, Turcia
dorește să devină o putere statusUquo în lumea isla mică; pentru aceasta va
utiliza toate instrumentele de care dispune pentru aUși crea vectori în cele trei
direcŃii: Balcanii, Caucazul și Orientul Mijlociu.
De asemenea, Turcia are, potrivit ministrului său de externe,
capacitatea de a ajuta Uniunea Europeană să obŃină un rol mult mai important
pe scena internaŃională și în realizarea obiectivel or sale interne și externe.
Integrarea în UE va rămâne obiectivul strategic al Turciei. 18

Concluzii
PoziŃionarea geografică, mărginită de regiuni angaj ate în diverse
conflicte în Caucaz, Balcani și Orientul Mijlociu, interesele sale geografice în
regiunea caucaziană, legăturile strânse cu Ńările v orbitoare de limbă rusă din
partea sudică a FederaŃiei Ruse etc. sunt avantaje care fac din Turcia o Ńară
cheie în securitatea Europei. Putem adăuga și faptu l că Turcia joacă un rol
important în orice politică la Marea Neagră a State lor Unite ale Americii sau a
AlianŃei NordUAtlantice.
Turcia, „nuca fierbinte din buzunarul UE” 19 , este cel mai vechi
candidat oficial la Uniunea Europeană. Considerată mai degrabă o Ńară
asiatică decât una europeană și din pricina că reli gia predominantă este
musulmană, marile puteri europene au tot amânat apr opierea Turciei de
comunitatea europeană.
Turcia dorește să deŃină o poziŃie pivot în Balcan i, motiv pentru care
urmărește extinderea politicii în întreaga regiune a Balcanilor atât politic, cât și
economic. Prin preluarea, în anul 2010, a președinŃ iei sesiunii Comitetului
Ministerial a Consiliului Europei, Turcia șiUa prop us să depună toate eforturile
pentru a retransforma Consiliul Europei întrUo plat formă internaŃională și să
includă printre priorităŃi lupta împotriva discrimi nării, xenofobiei și rasismului.
Politicile regionale, consideră autorităŃile de la Ankara, sunt cruciale
pentru stabilitate, motiv pentru care Turcia va con tribui la dezvoltarea pașnică
a regiunii căreia îi aparŃine geografic. Pe agenda politicii externe a Turciei se
află o serie de probleme: Irak, Afganistan, Pakista n, programul nuclear

18 Revista Foreign Policy iulieUaugust 2011, p. 50.
19 Stan Petrescu, op.cit ., p. 70.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

8 iranian, procesul de pace din Orientul Mijlociu, Ba lcanii, Caucazul, Asia
Centrală, Mediterana de Est, securitatea energetică , lupta împotriva
terorismului sau criza financiară.
O atenŃie specială este acordată relaŃiei cu SUA, o relaŃie dintre o
putere globală și una regională care are capacitate a de a contribui pozitiv în
afacerile internaŃionale. Cele două state au nevoie unul de celălalt: Turcia
pentru garanŃiile de securitate care i le oferă SUA , iar SUA pentru poziŃia
geostrategică importantă a Turciei care îi conferă deschidere spre zonele
fierbinŃi ale Orientului Mijlociu. RelaŃiile dintre Turcia și SUA, definite de
către președintele Barack Obama drept „parteneriat model”, au drept scop
amplificarea eforturilor de a aduce stabilitatea, p acea și prosperitatea în
diferitele zone ale globului.
Pe plan intern, Turcia se confruntă cu câteva vuln erabilităŃi: nivelul
sărăciei: (inflaŃie 12%, șomaj minim 10%) combinat cu presiunea
demografică, urbanizarea populaŃiei și alfabetizare a; existenŃa diviziunilor
profunde între elitele republican susŃinute de arma tă, islamiștii moderaŃi și
radicali; problema kurdă 20 .
Cu toate acestea, Turcia este preferată pentru sup remaŃie în mișcarea
panislamistă pentru o serie de motive: radicalism m oderat, respinge
fundamentalismul și terorismul ca mijloace de luptă , reprezintă o
contrapondere la tendinŃele creșterii puterii Feder aŃiei Ruse și a SUA în
regiune, putere militară recunoscută, poziŃia de co ridor energetic, controlul și
securitatea transportului hidrocarburilor în și pen tru toate direcŃiile (FederaŃia
Rusă, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Marea Caspi că, Marea Neagră, Marea
Mediterană, Europa), mediator și tampon între rimla ndUul islamic și
heartlandUul creștin, asigură securizarea flancului sudic al NATO, frontieră cu
Iran și Siria etc.
Conștientă de aceste avantaje, Turcia urmărește pun ctual îndeplinirea
obiectivelor propuse. Politologul turc Kerem Ӧktem de la Oxford este de
părere că „în noua lume, în care Occidentul își pie rde poziŃiile, Turcia are ceUi
trebuie pentru a juca un rol semnificativ: pragmati sm economic și politic și un
decisiv simŃ pentru schimbarea relaŃiilor de putere ” 21 .

20 Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Lumea 2011. Encicopedie politică și militară, studi i
strategice și de securitate , Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bu curești, 2011, p. 267.
21 Revista Foreign Policy martie/aprilie 2011, „Lumea Turciei”, interviu rea lizat de Octavian
Manea, p. 60.

░ ░ ░ ░ ░ Buletinul UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I” ● Nr. 4/2012 ░ ░ ░ ░ ░

9
BIBLIOGRAFIE

Frunzeti Teodor, Zodian Vladimir, Lumea 2011. Encicopedie politică
și militară, studii strategice și de securitate ,
Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei,
București, 2011.
Petrescu Stan, Călătorii geopolitice. Lumea văzută de la București ,
Editura Militară, 2010.
Rumer Eugene B., Simon Jeffrey, ContribuŃie la o strategie
euroatlantică pentru regiunea Mării Negre ,
Caiete euroatlantice nr.2⁄2006, Editura
UniversităŃii NaŃionale de Apărare „Carol I”,
București, 2006.
Vicol Sorin, Politica Europeană de Securitate și Apărare în Regi unea
Extinsă a Mării Negre , Editura Centrului Tehnic
Editorial al Armatei, București, 2008.
Revista Geopolitica nr. 25 din 2008 , Editura TopForm, București.
Revista Geopolitica nr. 40 din 2011 , Editura TopForm, București.
Revista Geopolitica nr. 43 din 2011 , Editura TopForm, București.
Revista Foreign Policy martiewaprilie 2011 .
Revista Foreign Policy iuliewaugust 2011 .
Revista Balcanii și Europa, numărul 112 , martie 2011.
Revista Balcanii și Europa, numărul 114w115 , iunie 2011.
http://www.ziare.com/economie/crestereUeconomica/mi racolulU
economicUturcescUcontinuaUsiUinU2012U1142668;
http://www.ziare.com/economie/crestereUeconomica/tu rciaUinUtopU10U
economiiUaleUlumiiU1190958;
http://www.business24.ro/articole/economie+turcia
http://www.rumaniamilitary.ro/tag/turciaUmareUputer eUmilitara
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/120U121U122/art1 0Uburcioaga.html;
http://civitaspolitics.org/2010/07/02/uniuneaUeurop eanaUsiUturciaUincotro/
http://www.revista22.ro/articol.php?id=11891
http://www.ziare.com/articole/politica+externa+turc ia
http://www.geopolitics.ro/geopolitica/panisme/3213. html
http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy /europa_fp/devenit
UTurciaUputereUregionala_0_545945547.html