Teza Verificare 2.6 [622815]

2.6. Noțiuni de geostrategie și geopolitică ale petrolului .
Politica petrolieră a reprezentat un aspect din ce în ce mai important
al diplomației la începutul secolului al XX -lea odată cu creșterea industriei
petroliere din Orientul Mijlociu . Pe măsură ce concurența continuă pentru o resursă
vitală, calculele strategice ale țărilor producătoare pun accentul în mod special pe
pomparea, rafinarea, transportul, vânzarea și utilizarea produselor petroliere.
Amenințare a cu distrugerea nucleară reciprocă, geostrategia Războiul ui rece care s-
a sfârșit , a fost înlocuită cu termenul de „agresiune petrolieră”1 folosit pentru a descrie
tendința statelor bogate în petrol de a instiga la conflicte internaționale.
Există numero ase exemple printre care: invaz ia Irakului în Iran și
Kuweit; intervențiile repetate ale Libiei în Ciad în anii 1970 și 1980; suspiciunea de lu ngă
durată a Iranului privind P uterile occidentale. Unele personalități au sugerat că statele
bogate în petrol su nt adesea țintele „ războaielor cu resurse ”2.
Agresiunile, așa -zisele p etro-agresiun i, apar de regulă atunci când într-o țară
exportatoare de petrol, vine la putere un guvern revoluționar. Petrolul nu provoacă de la
sine agresiune internațională dar combin ația de petrol și revoluție este periculoasă. Un
studiu sugerează că statele petro -revoluționare au 250% mai multe șanse să incite la
conflictele internaționale decât o țară tipică.3
Nu este sigur dacă modelul de agresiune petrolieră descoperit în țările bogate în
petrol se aplică și altor resurse naturale în afară de petrol.
În acest context, s -au produs mari f luctuații ale veniturilor – din exportul net al
petrolului , țărilor membre OPEC , începând din anul 1972, indicând niveluri ridicate ale
inflației în perioada 1974 -1981 și 2005 -20144 .
Drept urmare, națiunil e mari exportatoare de petrol, în special țările membri e
OPEC plus Rusia și Norvegia , țări non -OPEC au câștigat mai mulți bani din exporturile
de petrol , „petrodolari ” decât putea u să invest ească în mod eficient în propriile economii.
Urmare acestor situații s-a produs o „r eciclare petrodolar ”5 care arată că dacă cheltuielile

1 Jeff Colgan , Petro -Aggression: When Oil Causes War , Cambridge University Press. Publicat 23 feb 23 2013 .
2 Richard G. Lugar & R. James Woolsey , The New Petroleum, http://lugar.senate.gov/new_petroleum.html .
Articolul a fost scris de senatorul Richard Lugar și fostul director al CIA, James Woolsey, și a fost prezentat în Senatul SU A
în Comisia pentru Afacerile Externe în ian uarie / februarie 1999.A fost republicat cu permisiunea FOREIGN AFFAIRS ,
Copyright 1999 by the Cou ncil on Foreign Relations, Inc.
3 Michael Ross, The Oil Curse , Princeton University Press , 2012 .
4 "OPEC Revenues Fact Sheet". U.S. Energy Information Adminis tration. January 10, 2006.
5 Saleh Nsouli, Petrodollar Recycling and Global Imbalances , Fondul Internațional Monetar, 23 martie 2006, republicat în
14 ianuarie 2017.

sau investițiile internaționale ale veniturilor unei țări cu banii obținuți din
interdependențele globale și a fluxurilor fina nciare, de la producătorii de petrol înapoi la
consumatorii de petrol, se poate ajunge la o scară de la sute de miliarde de dolari pe an –
inclusiv o gamă largă de tranzacții într – o varietate de valute, unele raportat e la dolarul
american, iar altele nu. Aceste fluxuri sunt puternic influențate de deciziile la nivel
guvernamental privind investițiile și ajutorul internațional, cu consecințe importante atât
pentru finanțele globale, cât și pentru politica petrolieră . Fenomenul este cel mai
pronunțat în pe rioadele în care prețul petrolului este foarte ridicat.6
În perioada de c reștere petrodolară, 2005 -2014, factorii de decizie financiară au
putut beneficia într -o oarecare măsură de lecțiile și experiențele din ciclul precedent.
Economiile în curs de dezvo ltare, în general, au rămas mai bine e chilibrate decât în anii
1970, economia mondială a fost m ai puțin consumatoare de petrol iar inflația globală și
ratele dobânzilor au fost mult mai bine controlate.
Exportatorii de petrol au optat pentru a face cea m ai mare parte a investițiilor lor
direct într -o gamă largă de piețe mondiale, iar procesul de reciclare a fost mai puțin
dependent de canalele intermediare, cum ar fi băncile internaționale și FMI7.
În mediul academic și în mass -media au fost scrise multe despre dependența
economică de petrolul importat, despre contribuți a vitală a acestuia pentru industrie,
transport uri populație ce se reflectă în sănătatea economiilor naționale.
Referindu -se la importanța petrolului, primului ministru francez Georges
Clemenceau , afirma la începutul secolului XX, în anul 1919 că , “He who has oil has
empir .”8 (Cel care are petrol are un imperiu ) , afirmație c are arată că interesul pentru
petrol și resurse în general a fost de timpuriu în atenția statelor care și -au ordona t
geostrategia și geopolitica în materie de resurse, încă din perioada când consumul era
redus și când, probabil puțini anticipau evoluțiile viitoare.
Deși savanții au analizat de mult accentul pus pe relația dintre petrol și conflictele
militare, există f oarte puține l ucrări teoretic e și științific e care să se concentreze asupra
dimensiunilor militare după politica petrol ului din timpul Războiului rece.
Cu tulburări politice care se răspândesc rapid în întreaga regiune a Orientului
Mijlociu și Africa de N ord, este necesar să se analizeze schimbarea geopolitică a

6 Petrodollar Profusion , The Economist , 28 April ie 2012.
7 David Lubin, Petrodollars, eme rging markets and vulnerability (Petrodolarii, piețele emergente și vulnerabilitatea ),
Citigroup , 19 martie 2007 .
8 Edward Mead Earle, The New Mercantilis m, Political Science Quarterly 40 , 1925 .

peisajului petrolier și modul în care marii producători dar și marii consumatori își joacă
rolul .
Evaluări cu privire la asigurarea „accesului”9 la petrol se pot face prin colectarea și
analizare a surselor primare existente: studii tehnice, rapoarte de consultanță și articole de
specialitate din jurnalism . Rezultatele acestor evaluări pot furniza astăzi date importante
a lupta mâine cu războaiele.
Profesorul Michael Palmer afirma că „ the end of the Cold War has and will
continue to further enhance the relative importance of th i ”10 (sfârșitul R ăzboiului rece
are și va continua să sporească și mai mult importanța relativă a acestuia ).
Teoreticienii în relațiile internaționale disting dimensiunea de luptă împotriva
război elor ca parte esențială a strategii lor naționale prin prevenirea accesului sau
controlul resurselor energetice. Toate discuțiile despre petrol și strategi ile specialiști lor în
relațiile internaționale se concentrează astăzi exc lusiv asupra preemțiunii dar nu se spun e
nimic concret despre lupta împotriva războ aielor.
Profesorul Robert Vitalis este unul dintre puțini cercetători care au început să pună
la îndoială ipotezele privind petrolul și politica internațională11. Practic majoritat ea
analizel or prezintă problema petrolului ca una de acces sau control.
Cea mai mare problemă pentru cei care își imaginează că sunt necesare intervenții
politice de diferite feluri pentru a păstra sau spori accesul la petrol și resurse este că
accesul est e mai mult sau mai puțin garantat pentru toți producătorii și consumatorii de pe
piață. Astfel, mulți economiști au respins necesitatea război ului din Irak din anii 1990 și
2003 deoarece nu exista nici o amenințare reală la adresa accesului la resurse de p etrol.
Realitatea est e că producătorii de petrol, așa-zis „moderați” , cum a r fi Arabia
Saudită, Kuweit și „ radicali ”, cum ar fi Irakul înainte de 2003, Iranul și Venezuela trebui e
să-și vândă petrolul dar nicio țară producătoare de petrol nu poate reuși s ă boicoteaz e o
altă țară consumatoare dacă nu boicotează toți producătorii în același timp , ceea ce nu s -a
întâmplat niciodată în istorie.
Deși manipulările oferite de aceste țări producătoare afectează în mod evident sa u
influențează piața , ele nu pot determin a aceste prețuri.

9 Maury Adelman, The Rea l Oil Problem , Regulation, Spring 20 04, p ag. 16-21.
10 Michael Palmer , Guardians of the Gulf , pag.248, Simon&Schuster Rockefeller Center New York, 1999 .
11 Robert Vitalis, How Imperial Oil Haunts the Present , The Second Princeton -Sciences Conference on the State of Saudi
Arabia, Session on For eign Policy, 2009, pag. 1 -26.

În lucrarea sa intitulată „ Rising Powers, Shrinking Planet ” cercetătorul american
Michael Klare analizând accesul la petrol și consecințele pentru geostrategie,
concentrându -se pe dimensiunile militare ale politicii petroliere , după ample cercetări și
interviuri spunea că deși marii consumatori de petrol se străduiesc să reducă cererea de
energie și să investească în energii alternative, petrolul va continua să fie resursa cheie
pentru economia globală timp de mai multe decenii și că Golful Persic va rămâne un
furnizor esențial pentru viitorul previzibil.12
În timp ce unii planificatori prescriu doctrinele de preemțiune (conservarea și
sporirea accesului la resurse), controlul resurselor petroliere este un mijloc de a reduce
perspecti vele oricărei puteri eurasiatice care apare pentru a contesta acest control iar
sentimentul este că accesul la petrol va fi garantat prin intermediul pieței . Unele rapoarte
de consultanță13 au susținut că, de exemplu, controlul asupra livrărilor enorme de țiței
oferă țărilor exportatoare flexibilitatea de a ado pta politici care se opun intereselor și
valorilor democratice și că atâta timp cât există piața mondială, va exista petrol pentru
toate cerințele . Dacă prețurile cresc, cererea scade
și invers, iar s tatele vor căuta alternative.14
După terminarea Războiului Rece , au apărut d ouă întrebări centrale : dacă Statele
Unite trebui au să aibă o prezență militară în regiune și dacă scopul principal a fost de a
apăra Arabia Saudită și alte state din Golf a fost a tins, pentru că acum se descoper ă că
acestea au o politică cu serioas e dezacorduri în raporturile economice și politice cu
principalul importator . Mai mult, mulți oameni de știință și mulți alți comentatori, sunt
frustrați de tensiunea din relațiile dint re Statele Unite și Arabia Saudită drept urmare și -au
intensific at cererile de renunțare ale Statel or Unite ale Americii la petrol ul provenit din
Orientul Mijlociu , cereri care însă nu vor rezolva problemele pentru că p iața petrolieră
este neîntreruptă și este în mare măsură determinată de cerere și ofertă. Orientările din
Orientul Mijlociu afec tează prețul petrolului inclusiv, prețul petrolului global și după
cum afirma Simon Bromley, profesor de economi e politică internațională la
Universitatea din Lee ds „we are all sipping from the same cup”15 (noi toți savurăm din

12 Michael T. Klare, Rising Powers, Shrinking Planet , New York: Henry Holt and Company, 2008, pag. 17.
13 The Deloitte Center for Energy Solutions a găzduit în 21 -22 mai 2016, Deloitte Energy Conference at
the Gaylord National C onvention Center in Washington, DC.
14 William Komiss, An Econ omic Impact Assessment of Marit ime Oil Chokepoints , Center
for Naval Analyses, 2010, pag. 7.
15 Simon Bromley, The Un ited States and the Control of World Oil , Government and Opposition, 2005, pag .
254.

aceeași cană), de aceea marii consumatori și ar trebui să conserve energia și să dezvolte
surse alternative de energie .
Viitorul nu prea îndepărtat, ne arată că o parte mai mare a aprovizionă rii cu petrol
va proveni inevitabil Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, nu este clar de ce economia
petrolului ar trebui amestecată cu politica petrolieră și strategiile militare.
Sunt multe țări care depind foarte mult în privința aprovizionării cu petro l de țările
din Orientul Mijlociu, cum ar fi Japonia și multe din Europa care au presupus că își pot
baza politica energetică în întregime pe cerințe fără a fi nevoie de intervenții politice și
militare .
Această atitudine a fost adoptată pe considerentul c ă SUA, principala Putere
mondială are un imperativ moral pentru a deschide noi căi comerciale și de a promova
globalizarea în timp ce producătorii de petrol vând petrol țărilor care au nevoie, sunt
dispuse să plătească prețul și să importe cele mai bune pr oduse pe care le pot găsi pe cele
mai bune surse fapte confirmate și în perioada Războiului rece când relațiile politice nu
au fost evident esențiale pentru comportamentul de tranzacționare al producătorilor de
petrol16.
Spre exemplu, Libia, până în anul 1 969 a fost un aliat strategic al Occidentului,
după preluare puterii de către Muammar al Gaddafi a schimbat politica în favoarea
Uniunii Sovietice dar modelel sale comerciale au rămas în mare parte aceleași , îninte și
după lovitu ra de stat, în plus, politi cile petroliere ale statel or moderate din Orientul
Mijlociu, nu s -au deosebit radical de cele ale Blocului so vietic în comerțul lor .
Statele arabe din Golful Persic, Kuweit, Bahrain, Qatar , Emiratele Arabe Unite
(EAU), Oman sunt parteneri importanți în efo rtul de a menține stabilitatea în Golf și pot
continua să rămână astfel chiar dacă SUA adoptă o geostr ategie revizuită. C hina și India
își sporesc apărarea iar cheltuielile și capacitățile acest or două țări pot juca un rol mai
important în patrulatul marit im, inclusiv cel prin Strâmtoarea Hormuz.
Indiferent dacă prezența navală c hineză a crescut pe Oceanul Indian este și în
interesu l Statelor Unite , având în vedere dilema Taiwanului ca în Marea Chinei de Sud,
China și India să aibă o piață puternică de pet rol (toate cele trei țări fiind mari importatori
de petrol), pentru că și cu o piață puternică a petrolului, relațiile politice continuă să

16 Shibley Telhami, The Persian Gulf: Understanding the American Oil Strategy , The Brookings Institution
2002.

conteze, mai ales atunci când există o deconectare de timp și o încetinire a răspunsului
într-o criză cu evoluții in stabile când țările sunt esențiale în stabilizarea piețelor.
Pe piața globală a petrolului care este una, extraordinar de imensă, se
tranzacționează zilnic peste 80 de miliarde barili de petrol , în întreaga lume, ca urmare
securitatea rezidă din stabilitat ea acestei piețe globale17. Este în interesul producătorilor
să fie considerați furnizori credibili pe care cumpărătorii pot conta iar buna funcționare a
pieței internaționale de petrol este un mijloc primar prin care costurile economice ale
întreruperilor în furnizarea de petrol pot fi redus e la minimum.
Rusia și China au făcut încă un nou pas pe calea dezvoltării cooperării bilaterale.
Rosneft, din Rusia, a acceptat să dubleze exporturile de petrol către China, printr-o
tranzacție pe care a estimat -o la 27 0 miliarde de dolari, campion ul energetic al
Kremlinului îndreaptându -și astfel atenția către Asia de la piețele europene saturate și
afectate de criză. Noul acord cu China a fost programat să se conecteze cu lansarea de noi
fluxuri de țiței din Siberia d e Est pen tru a evita redirecționarea fluxurilor existente și
pentru a permite timp pentru extinderea infrastructurii de export18.
Vladimir Putin a declarat că valoarea estimată a contractului în parametrii actuali ai
pieței este „absolut fără precedent ” și că „ În esență, aceasta este o nouă eră a
cooperării, ceea ce înseamnă că, în cooperarea noastră cu partenerii noștri strategici,
trecem de la furnizări pur crude la cooperarea deplină în domeniul ingineriei și
producției ”19.
Adresându -se șefilor companii lor energetice globale, cum ar fi Eni, ExxonMobil
sau Statoil, Putin a reiterat planul Rusiei de a -și diversifica clienții din domeniul energiei
reducând dependența sa tradițională de Europa.
Putin a făcut de asemenea o prioritate pentru stabiliz area relațiilor uneori tensionate
ale Rusiei cu vecinul său uriaș estic într -un moment în care legăturile sale cu Occidentul
devin din ce în ce mai problematice spunând totodată că dorește să -și diversifice baza de
clienți de energie departe de Europa și este conști ent că nu a exploatat pe deplin
potențialul colosal al pieței chineze.

17 Daniel Yergin , The prize : the epic quest for oil, money, and power , publicată de Simon & Schuster Publishing house ,
New York , 1992 , pag. 55.
18 Petrolul va fi livrat în China din conducta petrolieră de petrol din Siberia Siberia de Est (ESPO), care va pompa petrolul
direct în regiunea Chinei Mohe.
19 Declarația șefului statului al Rusiei participanților la Forumul Economic Internațional de l a Sankt -Petersburg din 24 iunie
2013 cu ocazia semnării de către Rosneft, compania petrolieră rusă și compania chineză de stat CNPC, a unui acord pentru a
furniza Chinei petrol pentru o perioadă de peste 25 de ani.

Pentru a întări și mai mult legăturile comerciale și geopolitice din zona Asiatică,
Rusia a propus Chinei să devină acționar în unul dintre cele mai mari câmpuri petrolifere
operate de Rosneft – Vankor. Anunțul a fost făcut de către președintele Rusiei, Vladimir
Putin, în cadrul ceremoniei de lansare a lucrărilor gazoductului Power of Siberia dintre
Rusia și China :
„Acest proiect devine posibil datorită nivelului ridicat de cooperare di ntre Rusia și
China. În această ordine de idei aș dori să -mi exprim recunoștința față de conducerea
chineză și președintele Xi Jinping pentru sprijul direct acordat eforturilor noastre ”20.
Pe lângă contractul uriaș „fără precedent” cum îl numea președintele rus, Vladimir
Putin, Rusia a început construcția gazoductului Power of Siberia (Puterea Siberiei ) în
cadrul unui contract în valoare de aproximativ 400 de miliarde de d olari privind livrarea
de gaze naturale în China.
Noua condu ctă va avea o lungime de a proximativ 3.000 de kilometri și o capacitate
de 38 de miliarde de metri cubi pe an. Traseul gazoductului va fi paralel cu cel al
oleoductului Siberia de Est -Oceanul Pacific, ceea ce va permite o optimizare a costurilor
de infrastructură și de alimentare cu energie și va trece prin trei entități constituente ruse,
și anume regiunile Irkutsk și Amur și Republica Sakha (Yakutia). În septembrie 2014,
Gazprom a început construcția primei secțiuni a puterii Siberiei, în lungime de
aproximativ 2.200 de kilometri , de la câmpul Chayandinskoye (Yakutia) până la
Blagoveshchensk (granița chineză) în timp ce c onstrucția pe teritoriul chinez a început în
aprilie 2017 cu deschiderea la frontiera ruso -chineză a un ui punct de control temporar, cu
două căi, pentru a asigura acces ul neîngrădit la zona de frontieră a echipamentului de
construcție și a personalului.21
Diversificarea piețelor rusești este benefică deoarece presupune noi investiții, noi
contracte (Japonia, Coreea), noi parteneriate și mai mulți bani. Câtă vreme clienții

20 Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a semnat un acord de gaze cu China de peste 30 de miliarde de dolari la summitul de la
Shanghai din data de 20 mai 2014 . Rusia a dorit să găsească o piață alternativă de energie pentru gazul său, deoare ce se
confruntă cu sancțiunilor europene datorită crizei din Ucraina . Dar a vând în vedere că conducta "Puterea Siberiei" nu va
începe să pompeze gaze în fabricile chineze până cel mai devreme în 2018, efectul său economic asupra crizei europene va fi
limitat.
21 Gazoductul The Power of Siberia va avea o lungi me totală de aproximativ 3.000 de kilometri. Conductaare diametrul de
1.420 milimetri și va funcționa la o presiune de lucru de 9,8 MPa.Capacitatea de transport va fi de 38 de miliarde de metri
cubi pe an iar costurile estimate la 770 miliarde de ruble. În construcția gazoductului Gazprom utilizează tehnologii și
echipamente avansate, extrem de fiabile și eficiente din punct de vedere energetic .Țevile sunt produse pe piața internă, cu
acoperire internă a fluxului, ceea ce permite transmisi a gazelor cu un consum redus de energie datorită reducerii rugozității
țevilor și a fricțiunii. Învelișul izolator exterior este realizat din materiale nanocompozite inovatoare, care asigură o rezistență
ridicată la coroziune a conductelor de gaze în zonele cu efecte tec tonice active .Traseul conductelor trece prin zone
mlaș tinoase , muntoase, seismic active, permafrost și stâncoase, cu condiții extreme de mediu unde temperaturile cele mai
scăzute ale aerului variază de la minus 62 de grade Celsius în Republica Sakha (Yak utia) până la minus 41 de grade Celsius
în regiunea Amur..

tradiționali din Europa ai Federației Ruse, oscilează când pe diversificarea surselor de
energie, când pe susținerea sancțiunilor sau promisiunilor americane că vor inunda cu gaz
țările „Bătrânului continent”, când pe sabotarea proiectului South Stream, o piață sigură
și stabilă, precum cea din China, reprezintă încă o mișcare strategică reușită a Rusiei. Este
o acțiune similară eliminării dolarului din vânzarile de gaze naturale și țiței, la fel ca
parteneriatul dintre Rusia și Arabia Saudită, î n domeniul tranzacțiilor monetare și de
petrol, acorduri pe care Rusia încearcă să le implementeze și altor națiuni din Golful
Persic.
Dacă Riadul se va deconecta de la dolar, iar națiunile majore precum cele din
Europa, Asia și Orientul Mijlociu folosesc rubla, euro sau yuanul în achiziționarea de gaz
și petrol, acordul Bretton -Woods22 nu va mai avea nicio valoare. Occidentalii respectă
doar „ portofelele burdușite ” și „ armele mari ”. Rusia le are pe ambele.
Astfel, î n mod clar, accesul la petrol continuă să joace un rol esențial în
geostrategia și geopolitic internațională , dar rămâne de văzut , cum se va schimb a exact
acest rol în viitor , sau dacă va mai exista .
Analizând cu mai puține suspiciuni și mai mult optimism , pretențiile extinse
asupra petrolului , putem aprecia că nu va avea loc o luptă globală asupra resursel or
energetice și că fiecare națiune poate dobândi resursele energetice de care are nevoie , ani
de zile.23

22 Acordul de la Bretton Woods sau Conferința de la Bretton Woods a fost o conferință internațională cu temă monetară și
financiară ținută la Hotelul Mount Washington din Bretton Woods, New Hampshir e, SUA în perioada 1 -22 iulie 1944. La
conferință au participat 730 de delegați din 44 țări, excluzând țările care făceau parte din Axă. Scopul conferinței era
reglementarea problemelor monetare și financiare după încheierea celui de -al Doilea Război Mondi al. La conferință au fost
înființate IBRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare), GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț)
și FMI (Fondul Monetar Internațional). Conferința de la Bretton Woods a avut loc în luna iulie 1944, dar nu a devenit
operativă până la sfârșitul lunii decembrie 1958, când toate monedele europene au devenit convertibile. În cadrul acestui
sistem, au fost înființate FMI și BIRD. FMI a fost dezvoltat ca un organism internațional permanent.
23 Ed Markey , Attacks on Libya 'Because of Oil , HotAi rPundit, 2011.