Teza Teori Kopiya [603595]

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL
FASULTATEA REDAGOGIE
CATEDRA PSIHOPEDAGOGIE ȘI EDUCAȚIE PREȘCOLARĂ

Domeniul general de studii:
Științe ale Educației

Specialitatea:
Pedagogia în învățământul primar și pedagogie preșcolară

TEZĂ DE LICENȚĂ
VALORIFICAREA JOCULUI DIDACTIC ÎN FORMAREA
CUNOȘTINȚELOR ECOLOGICE LA PREȘCOLARI

A realizat: Gherlac Mariana
studenta ciclului I
Conducător științific : Chirică Galina,
Dr. conf. universitar

CHIȘINĂU, 2019

2

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………………………………3

I. Repere teoretice ale educației ecologice ……………………………………………. …….7
I.1 Problema educației ecologice în literatura psihopedagogică……………………….. 12
I.2 Specificul educației ecologice la preșcolari……………………. ………………………..14
I.3 Cercetarea unor căi efective în educația ecologică l a preșcolari…………………. .20

II. Potențialul jocului didactic în formarea cunoștințelor ecologice la
preșcolari
II.1 Determinarea nivelului inițial al cunoștințelor ecologice la copii
investigați ……………………………………………………………………………………….. ……….27
II.2 Dezvoltarea cunoștințelor ecologice la preșcolari în cadrul jocurilor
didactice…………………………………………………. ………………………… ……………………..35
II.3 Analiza rezultatelor experimentale……………………………….. ……………………….40
Concluzii …………………………………………………………………….. ………………………….. 45
Bibliografie…………………………………………………………………….. ………………………..
Anexe……………………………………………………………………………… ……………………….

3
“A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, iar a
face ceva pentru salvarea naturii, atât de amenințată astăzi,
înseamnă să contribui la fericirea omenirii” ( Eugen Pora)

Introducere

Actualitatea temei .

În perioada actuală, în multe țări ale lumii, educația pentru protecția mediului, a
devenit o nouă dimensiune a curriculumului, cu scopul de a iniția și promova o atitudine
responsabilă față de mediu, de a -i face pe copii să conștientizeze pericolele unei
degradări accentuate a mediului. [ 24 ]
În Republica Moldova, problema protecției mediului ambiant devine una prioritară
și o atenție deosebită se acordă calității factorilor de mediu.
Educația ecologică este considerată de mare actualit ate și importanță. Acest fapt
reiese și din multitudinea de definiții și lucrări teoretice dedicate educației ecologice. Cu
toate acestea, ea continuă să fie abordată mai degrabă ca o disciplină aparte (obligatorie
sau opțională; în țara noastră fiind vala bilă a doua situație), neintegrată în programa
școlară, fără corelație cu alte materii și cu o ofertă redusă în ceea ce privește
aplicabilitatea în viața de zi de zi. Deși ca termen este din ce în ce mai cunoscut, educația
ecologică este văzută, mai degrab ă, ca un domeniu separat și nu ca o necesitate
permanentă a vieții noastre cotidiene. [ 25 ]
Impactul contemporan dintre societate și mediul înconjurător a generat noi cerințe
față de personalitatea umană. Trăim într -un mileniu în care omenirea t rece prin
transformări ample la toate nivelurile vieții. Aceste transformări se caracterizează nu doar
prin beneficii aduse oamenilor, dar și prin modificări negative, care se răsfrâng în mod
direct asupra mediului înconjurător.
În Republica Moldova, ca și în alte țări europene, schimbările esențiale asupra
conceptului de educație este în plin proces de reformă, care impune reorganizarea
sistemului de învățământ la noi valori culturale, sociale, educaționale.
În prezent, omenirea a conștientizat o serie de probleme grave, cum ar fi: poluarea
mediului, limitarea resurselor și rezervelor naturale, creșterea demografică, încălzirea

4
globală, pandemiile etc. Acestea au depășit domeniul de competență al specialiștilo r,
constituind obiective majore în problematica lumii contemporane. Degradarea mediului
capătă formă continuă, fiind în totalitate rezultatul intervenției omului, dar și al unei crize
ce ține de lipsa culturii, a unei culturi ecologice a civilizației moder ne.
De aceea, omenirea caută soluții pentru prevenirea unora dintre problemele mediului și
pentru crearea unui mediu echilibrat și propice vieții.
Pregătirea omului în sprijinul ocrotirii naturii și cu un acut simț al responsabilității
față de problemele mediului înconjurător trebuie să înceapă încă din frageda copilărie.
Acest lucru se datorează receptivității copilului și dorinței lui nestăvilite de a studia tot ce
e în jurul său. Sensibilizându -i pe copii și făcându -i să pri -vească cu atenție mediul
înconjurător, punem baza unui comportament pozitiv ecologic durabil față de natură.
Vârsta copilăriei este cea mai propice pentru demararea activităților pentru
educația de mediu și trebuie să fie rezultatul unui lucru în echipă, la care își aduc aportul
familia, prietenii, instituțiile de învățământ, admi -nistrația locală. [ 27 ]
Fenomenul culturii ecologice inclusiv a cuno ștințelor ecologic, a fost studiat de
mai mulți cercetători: N.Dejnicova, L.Ivanova, E.Clemeașova. În Repu blica Moldova,
cultura ecologică din perspectiva formării a fost cercetată de E.Buzinschi (2002), cu
referire la vârsta preșcolară mare.
Conform concepției expuse de L.Pecico, cultura ecologică include: cultura
activității cognitive a copiilor p rin cunoașterea experienței omenirii în interacțiunea om –
natură, ca bază de valori naturale; succesul acestei activități rezidă în formarea
atitudinilor durabile ale personalității față de natură în baza formării capacităților de a lua
decizii alternative; cultura muncii; rezultatul muncii trebuie să dispună de categorii de
utilizare duble ce nu ar dăuna naturii în urma realizării; cultura comunicării spirituale cu
natura. [ 10 ]
Cultura ecologică în preșcolaritate înseamnă a învăța copilul să înț eleagă
necesitatea păstrării și ocrotirii naturii, să perceapă că fiecare acțiune asupra naturii trage
după sine efecte pozitive sau negative care, la rândul lor, ne influențează și pe noi, fie în
mod benefic, fie sunt în detrimentul nostru.
Copiii sunt mereu curioși și doritori de a cunoaște tot ce se află în jurul lor.
Formând la copii elemente ale culturii ecologice prin acțiunile directe cu natura, ei îi

5
descifrează tainele, înțeleg importanța acesteia și necesitatea de a o păstra sănătoasă ș i
pentru generațiile viitoare. [ 30 ]
Formarea ini țială a cadrelor didactice este axată pe formarea competențelor, iar
situația ecologică din lume este axată necesită reorientarea procesului de învățământ spre
formarea competenței ecologice.
În Republica Moldova, Haheu E. (2002) a realizat cercetări ale comportamentului
ecologic (socio -afectiv) la preșcolari și a determinat criteriile de formare la copii de vîrstă
preșcolară, care pot fi atribuite și pentru copiii de vîrstă școlară mică:
– prezența reprezentărilor elementare ecologice;
– înțelegerea necesității ocrotirii naturii;
– prezența priceperilor și deprinderilor de a crea condiții pentru viața organismelor vii;
– corespunderea dintre reprezentările ecologice și comportame ntul real al copilului în
natură. [ 7 pag. 60]
În derendență de sele exruse am stabilit obiestul sersetării noastre care constituie
rrosesul de formarea a cunoștințelor ecologice la copii.
Scopul cercetării constă în determinarea fundamentelor psihopedagogice și
metodologice pentru formarea cunoștințelor ecologice la copii de vârstă preșcolară.
Ipoteza cercetării:
Procesul de formare a cunoștințelor ecologice la copii de vârstă preșcolară va spori dacă:
– se vor determina bazele psihopedagogice de dezvoltare ale cunoștințelor
ecologice la copii;
– se va elabora și implimenta un sistem de jocuri pentru formarea cunoștințelor
ecologice la copii de vârstă preșcolară.

Obiectivele cercetării:
1. Determinarea conceptului de cunoșt ințe ecologice din mai multe perspective;
2. Elaborarea și aplicarea metodologiei de determinare a nivelului cunoștințelor
ecologice la preșcolari;
3. Elaborarea și implimentarea unui sistem de jocuri pentru formarea cunoștințelor
ecologice la copii de vârstă pr eșcolară;

6
4. Validarea experimentală a sistemului de jocuri în vederea formării cunoștințelor
ecologice la copiii de vârstă preșcolară;
5. Analiza comparativă a rezultatelor experimentului.

Pentru verificarea ipotezei și rezolvarea obiectivelor prop use am folosit
următoarele metode de cercetare :
1. Studierea și analiza literaturii de specialitate;
2. Analiza documentației pedagogice;
3. Observarea pedagogică;
4. Testarea;
5. Convorbirea;
6. Experimentul psihopedagogic;
7. Analiza produsului activității copiilor.

Baza metodologică: s-a constituit din idei, teorii, concepte din pedagogie,
psihopedadogie despre formarea cunoștințelor ecologice la preșcolari (G. Chirică, C.
Andon, N. Carabet, E. Zidu -Haheu, L. Gordea, Z. Plohii, S. Nicolaeva) care au cerceta t
problemele educației ecologice, formarea cunoștințelor la preșcolari despre mediul
natural.

Baza experimentală: grupele mari „Romanița” nr.11 și „Fluturașii” nr. 2 din
Instituția Preșcolară Timpurie «Cheița fermecată», nr. 185 , or. Chișinău.

7

I.Repere te oretice ale educației ecologice

Termenul ecologie a fost introdus pentru prima dată de biologul german
Ernest Haeckel în anul 1866, utilizând cuvintele grecești oikos = casă și logos = știință,
vorbire. Deci, ecologia poate fi considerată ca o știință a habitatului (a spațiului de
locuit). [ 6 pag.21 ]
Ecologia definește astăzi ”știința care studiază condițiile existenței ființelor
vii și interacțiunile de orice natură care există între aceste ființe vii, pe de o parte, și între
aceste ființe vii și mediul lor, pe de altă parte”.
Deseori ”educația pentru mediu” este confundată cu ecologia. Educația pentru
mediu nu se limitează la ecologie sau studiul științelor naturii. A învăța des pre
organismele vii, habitatul lor și felul în care interacționează unele cu altele și cu mediul
în care trăiesc, este o parte importantă a educației pentru mediu, dar nu este totul.
Pentru a defini conceptul de educație pentru protecția mediului trebui e să explicăm
două noțiuni: mediul si deteriorarea mediului.
Mediul – este ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: apa, aerul,
solul și subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice și
ființele vii, sistem e naturale în interacțiunile cuprinzând elementele enumerate anterior,
inclusiv valorile materiale și spirituale.
Deteriorarea mediului o constituie alterarea caracteristicilor dinamice fizico –
chimice și structurale ale comportamentelor naturale ale mediului, reducerea diversității
și productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea echilibrului
ecologic și a ca lității vieții, cauzate în principal de poluarea apei, atmosferei și solului,
supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară ca și prin
amenajarea necorespunzătoare a teritoriului.
[ 6 pag. 21]
Dar, ce este educația pentru pro tecția mediului? Acest tip de educație este ceva
mai mult decât a învăța despre mediu. Educația pentru protecția mediului presupune
abordarea holistică a mediului și are legătură în principal cu oamenii. În acest tip de

8
educație se pune accentul pe explora rea atitudinilor, a valorilor, dezvoltarea științei și a
talentelor astfel încât toți membrii societății să învețe că ei pot lua parte activ la luarea
deciziilor în comunitatea în care trăiesc.
Țintele educației pentru protecția mediului sunt:
 să prevină acțiunile de deteriorare a mediului;
 să mențină și să îmbunătățească calitatea mediului înconjurător.
Realitatea privind situația prezentă a mediului în lume este negativă și
deprimantă, dar educația pentru mediu are grijă să nu promoveze atitudini de apatie și
fatalism în rândul tinerilor. Orice prezentare a problemelor de mediu trebuie să înceapă
cu cauzele fenomenului și să se încheie cu alternative pozitive și căi posibile de
soluționare a sa. Cele mai multe probleme de mediu sunt complexe. Cu alte
cuvinte” mediu ”ca subiect al educației pentru mediu, include nu doar natura, ci și
societatea, cultura, economia și politica.
Astfel educația pentru mediu:
 Trezește și dezvoltă sentimente de dragoste fața de natură;
 Oferă informații despre mediu;
 Practic ă prin politica școlară și prin implicarea familiei, prin comportament –
economisirea apei și a electricității, reciclarea hârtiei și a altor materiale, cumpărarea
hranei produse natural și chiar producerea uneori a acesteia – o atitudine favorabilă
naturi i;
 Încurajează atitudinea civică activă prin implicarea personală în protecția
mediului.
Educația de mediu reprezintă procesul care servește la recunoașterea valorilor
mediului înconjurător și la clarificarea conceptelor privind mediul înconjurător.
Scopul său este de a promova formarea aptitudinilor și atitudinilor necesare pentru
a înțelege inter -relațiile dintre oameni, cultură și mediul înconjurător, pentru dezvoltarea
activității conștiente și responsabile, care are drept scop îmbunătățirea calită ții mediului.
Educația și activitatea de conștientizare a publicului pentru luarea deciziilor sunt
componente cheie ale oricărei strategii de conservare a naturii. Astfel, se poate obține
susținere din partea publicului și o promovare a dezvoltării prin îmbunătățirea gradului de

9
cunoaștere și înțelegere a problemelor de mediu, atât în rândul populației, cât și a
turiștilor. [ 26 ]
De-a lungul istoriei sale, societatea umană a avut de înfruntat în repetate rânduri
adversitatea naturii. Pentru a o învinge, oamenii i -au adus prejudicii care s -au întors
adesea împotriva civilizației: până acum, omenirea a reușit să neutralizeze și să
depășească greutățile ivite în calea sa printr -un spirit comunitar și un consens moral, care,
din păcate, nu se regăs ește în contemporaneitate.
De aceea, în timpul actual, la trecerea spre o nouă epocă, se cere o revizuire a
căilor de gândire, de comportament, în crearea noilor instituții sociale. Situația dată a pus
societatea în fața necesității formării une i noi concepții sociale. [ 7 pag. 14,15 ]
Instruirea și educația ecologică, ca component al sistemului instituțional educativ
mondial, a luat naștere în anii ’70 ai secolului trecut, cînd la seminarul cu privire la
formarea cadrelor prin și pentr u interdisciplinaritate (Côte d’Ivoire, 1970), apoi la
conferințele internaționale de la Stockholm (1972), Belgrad (1975), Tbilisi (1977) ș. a. s –
a decis ca educația ecologică să aibă un sistem modular și infuzional. Conferința
Națiunilor Unite pentruMediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro, 1992) a confirmat în
continuare direcțiile educației ecologice, adaptînd concomitent strategiile eco -dezvoltării
țărilor lumii pentru secolul XXI. [ 8 ]
Protecția mediului și dezvoltarea economică au fost considerate preocupări
complementare, sărăcia fiind una dintre cauzele principale ale distrugerii mediului. În
acest context, strategiile economice, tehnologice și juridice trebuie să fie bazate pe
strategii educaționale, menite să formeze o conștiință soc ială de tip ecocentric, pentru ca
în viața socială și în viața personală a fiecărui om să pătrundă ideile și imperativele
ecologice, ceea ce a marcat ideea holismului ecosistemic (din greacă holos – „întreg‖):
este logic că se tinde spre o păstrare a între gului, a stabilității, a perfecționării comunității
biologice. [ 28 ]
Educația ecologică este o orientare de bază a Noilor Educații. Rolul educației
ecologice ca un factor -cheie al soluționării problemelor de mediu este confirmat la
nivelul politicilor globale prin numeroase documente strategice de maximă importanță, la
care au aderat majoritatea statelor, inclusiv și Moldova.

10
Concepția Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a Republicii Moldova,
adoptată în 2000 (Agenda XXI, Rio -de Jainero) declară ca principiu: ”ecologiarea
cunoștințelor, remodelarea mentalităților, reorientarea sistemului educațional, etico –
moral”. [ 5 pag. 6]
Durabilitatea pleac ă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul
înconjurător și de resursele naturale. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică
a societății sunt esențiale în definirea calității vieții. În acest context urmea ză restaurarea
învățământului prin ecologizare și integralizarea a tuturor cunoștințelor.
Strategia Națională pentru dezvoltarea durabilă a Republicii Moldova stipulează
necesitatea asigurării tinerii generații cu cunoștințe ecologice profunde, remodelarea
mentalității tinerei generații. [ 28 ]
Educația ecologică este procesul de recunoaștere a valorilor și de înțelegere a
conceptelor, în aspectul formării și dezvoltării deprinderilor și atitudinilor necesare
pentru înțelegerea corectă și aprecierea interdependenței dintre om, cultură și factorii
mediului natural . [ 5 pag. 7]
Educația ecologică înseamnă informarea și sporirea cunoștințelor copiilor despre
mediul înconjurător. Copiii învață despre încălzirea globală, deșeuri solide și alte
probleme ale mediului, despre ecologie și cum „funcționează” pămîntul, despre urmările
degradării mediului și învață care este rolul lor în crearea și prevenirea problemelor
mediului.
Pe de altă parte, educația ecologică sporește c onștientizarea problemelor și
înțelegerea valorilor personale prin „descoperirea” atitudinii și înțelegerii, ajutîndu -i pe
copii să -și evalueze și să -și clarifice sentimentele în ceea ce privește mediul și cum
contribuie la problemele acestuia. Ajută fieca re persoană să înțeleagă faptul că oamenii
au valori diferite, iar conflictele dintre acestea trebuie abordate pentru a preveni și
rezolva, în final, problemele de mediu.
Educația ecologică este și practică, în sensul învățării unor lucruri cum ar fi
plantarea unui copac pînă la reducerea consumului sau cum să trăim producînd un impact
negativ cît mai mic asupra mediului.

11
Și, în final, educația ecologică accentuează abilitățile de a acționa ca cetățean – de
la scrierea efectivă a unei s crisori pînă la influențarea consiliilor locale sau a oamenilor
politici de stat și a instituțiilor internaționale. [ 5 pag. 7]
În mod specific, educația ecologică accentuează următoarele cinci obiective:
• Conștientizarea : ajută copiii să capete o înțelegere și sensibilitate față de întreg mediul
și problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe și de a deosebi stimulentele, de a
procesa, rafina și extinde aceste
percepții; contribuie la folosirea acestor abilități noi în mai multe contexte.
• Cunoașterea : ajută copiii să capete o înțelegere de bază privind funcționarea mediului,
interacțiunea oamenilor cu mediul și despre cum apar și cum pot fi soluționate
problemele legate de mediu.
• Atitudinea : ajută copiii să capete un set de valori și s entimente de grijă pentru mediu,
motivația și devotamentul de a participa la menținerea calității mediului.
• Deprinderi : ajută copiii să capete abilitățile necesare identificării și investigării
problemelor mediului și să contribuie la rezolvarea probleme lor acestuia.
• Participarea : ajută copiii să capete experiență în utilizarea cunoștințelor și abilităților
dobîndite, în vederea unor acțiuni pozitive și bine gândite care vor conduce la rezolvarea
problemelor mediului. [ 11 ]
Educația ecologică este un „proces menit să atragă categorii de oameni care să fie
conștienți și preocupați de problemele mediului înconjurător și de problemele
complementare, oameni care au cunoștințele, atitudinea, abilitatea, motivația și
capacitatea de a lucre individual și colectiv pentru găsirea unor soluții problemelor
actuale dar și pentru prevenirea apariției altora”.
Ca educator, poți avea un impact pe viață asupra discipolilor tăi introducînd
strategiile educației mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în viețile
copiilor și a familiilor lor.
Ajutîndu -i să-și cunoască drepturile ca cetățeni, dîndu -le puterea să acționeze și să
simtă că ei contează, clarificînd legăturile dintre sănătatea individuală sau familială și
mediu, arătî nd legătura dintre veniturile personale și mediu, și trezindu -le interesul față
de lumea naturală, poți aprinde o scînteie a proprietății personale în probleme de mediu.

12
Și nu -ți face griji dacă nu poți face totul – aprinderea unei scântei este un început bun.
[ 5 pag. 8]

I.1 Problema educației ecologice în literatura psihopedagogică
Grija pentru ocrotirea și educarea copilului, modelarea personalității, formarea
capacității lui de adaptare pentru a se integra ușor în mediul social, cu condiția respectării
particularităților individuale, ca și a drepturilor sale este ideea fundamentală de la care
pornește orice alternativă pedagogică.
Perioada preșcolară este considerată perioada celei mai intensive receptivități,
mobilități și posibilități psihice, constituie o perioadă de progrese remarcabile în toate
planurile. Copilul preșcolar tra versează etapa cunoașterii prin lărgirea contactului său cu
mediul social și cultural formându -și toate conduitele de bază. Acum se constituie
structurile intelectuale și creative mai importante inclusiv sociabilitatea, caracteristicile
comportamentale de bază, reacțiile afective, acum copilul asimilează modele de viață
care-i permit și determină integrarea sa în condiția umană.
În succesiunea vârstelor umane, această perioadă se desfășoară intre 3 -6/7 ani și
intră ca notificație în „cei 7 ani de -acasă”. Mulți psihologi consideră această perioadă ca
fiind dominatoare pentru întreaga viață psihică ulterioară, deoarece dezvoltarea
inteligenței și conștiinței copilului, în această perioadă, sunt restrânse și atunci psihicul
este axat pe achiziții de experienț ă din aria de trăire a copilului.
Începutul vieții de preșcolar este, în același timp, începutul activității de învățare,
care îi cere copilului pe lângă o mare rezistență fizică și un efort intelectual considerabil.
Mediul preșcolar în care copilul de 3 ani este primit, este complet diferit de cel
familial, integrarea sa se face cu oarecare dificultate datorită dependenței mari a copilului
de mama sa și de ambianța familială. Dificultatea adaptării este generată și de faptul că
preșcolarul mic prezintă încă instabilitate motorie și greutăți de exprimare și de
înțelegerea clară a celor comunicate de adult. [ 26 ]
Pedagogia preșcolară consideră familiarizarea cu natura unul dintre mijloacele de
dezvoltare armonioasă a personalității copilului.

13
Cunoașterea lumii înconjurătoare de către copil începe cu percepția senzorială. De
aceea pedagogia preșcolară acordă mai multă atenție problemei folosirii naturii în
dezvoltarea senzorială a copiilor. Bilanțul acestei munci este acumularea de către
preșcolari a unor cunoștințe concrete despre diferite fenomene ale lumii înconjurătoare.
O condiție importantă este utilizarea metodelor de cunoaștere activă a naturii de
către preșcolari: contactarea directă cu natura în timpul plimbărilor, excu rsiilor, în cadrul
diferitor acțiuni de studiere a naturii. Rolul principal în toate acestea îi revine
educatorului.
Pentru soluționarea cu succes a sarcinilor educației intelectuale o mare însemnătate
are formarea la preșcolari a cunoștințelor d espre diferite fenomene ale naturii. Lucrările
savanților P.G.Samorukov,S.N.Nikolaev au demonstrat posibilitatea de a elabora și
sistematiza cunoștințele despre natură pe baza folosirii celor mai însemnate dependențe
existente în sânul ei.
În lucrările s emnate de T.V.Zemțov,L.I.Mișcik, I.S.Freidkin este elborat un sistem de
cunoștințe despre regnul vegetal; S.N.Nikolaev, P.G.Samorukov, E.G.Terentiev,
A.Fedotov, G.Chirică, L.Gordea au cercetat posibilitățile formării la preșcolari a
cunoștințelor despre re gnul animal.
Noul conținut curricular (2008) a evocat necesitatea elaborării grafice a metodelor și
procedeelor respective de instruire, solicită pedagogilor o pregătire metodică
fundamentală. [ 1 pag. 5 ]
Munca concentrată în domeniul științelor naturale creează condiții pentru
dezvoltarea activismului preșcolarilor, le formează curiozitatea (T.A.Kulikov,
L.M.Manevțov, N.Postnikov, L.F.Zaharov, C.Andon), educă simțul estetic, dragostea față
de natura ținutului natal (N.Vetlughin, N.Vinogradov, M. Taiban,G. Chirică, L. Ursu,
E.Haheu, L.Gordea, N.Carabet, E. Buzinchii, S.Ginju. Astfel, includerea în pedagogia
preșcolară a elementelor de educație ecologică ajută să fie găsit locul, să se concretizeze
conținutul și importanța familiarizării cu natura î n sistemul general de educare și instruire
etică și ecologică a tinerii generații.
Utilizarea noțiunilor științifice ale științelor naturale moderne îi ajută pedagogului
să formeze reprezentări realiste despre acele fenomene ale naturii, cu care au de -a face

14
preșcolarii, să le dezvolte interesul cognitiv față de lumea înconjurătoare, să le cultive
atitudinea umanistă față de tot ce este viu.
Metodica contemporană a familiarizării preșcolarilor cu natura cere de la pedagogi
cunoștințe eco logice profunde, necesare pentru a realiza o muncă eficientă de cunoaștere
a naturii la grădinița de copii. Cunoașterea factorilor ecologici principali, care asigură
viața, creșterea și dezvoltarea organismelor vii, îi ajută pedagogului să amenajeze just
colțul naturii, să organizeze rațional creșterea de către copii a diferitor culturi în straturi.
Posedând elementele clasificării ecologice, pedagogul poate avea posibilități nelimitate la
pregătirea activităților dedicate vieții animalelor. Cunoașterea met odicii observărilor
fenologice, ținând atât de natură vie cât și de cea nertă îi ajută pedagogului să planifice
real și concret munca naturalistă în orice anotimp. [ 1 pag. 6 ]
Aspectul pedagogic a problemei ce ține de formarea elementelor cul turii ecologice
la tânăra generație este cercetat în investigațiile savanților A.N.Zahlebnîi, E.C.Slasteonin,
N.Z.Vinogradova. Un aport concret îl aduc și lucrările științifice, metodico -didactice ale
savanților din Moldova: I.I.Dediu, E.I.Morei, I.M.Ganea , V.M.Verina,I.I.Junghietu,
C.M.Manolache, C.I.Andon, V.Ciocoi, E.Popov, L..Gordea, S.Jurat, G.Chirică, E.Haheu,
S.Leșenco ș.a.
Se circumscriu tendinței de modernizare a actualului sistem de lucru în grădiniță
de copii lucrările metodice a auto rilor români la care au acces educatorii din Moldova.
[ 1 pag. 16 ]

I.2 Specificul educației ecologice la preșcolari
Formarea culturii ecologice este un obiectiv strategic al societății contemporane și
unul dintre obiectivele generale ale învățământului, care trebuie să formeze un sistem de
cunoștințe complexe cu privire la integritatea naturii, cu privire la u nitatea omului,
societății și naturii, să formeze competențele respective, orientările valorice, conduita și
activitatea care ar asigura o atitudine responsabilă față de natură, axată pe cultura
ecologică. Sursa culturii ecologice a personalității își are începutul la vîrsta preșcolară,
perioadă în care copilul capătă primele reprezentări despre natura înconjurătoare. La

15
această vîrstă copilul dă dovadă de o receptivitate emoțională majoră în contactul lui cu
mediul, cînd este observată unitatea reprezentăr ilor și a atitudinii emoționale nemijlocite.
[ 9 ]
Activitățile de familiarizare a copiilor cu natura, ca formă de activitate didactică,
urmăresc realizarea obiectivelor generale ale obiectului, formarea cunoștințelor și
capacităților intelectuale, gândirea logică de pe poziție ecologică. Aceste activități nu pot
fi privite izolat, ci integrate în unități didactice complexe, ce necesită parcurgerea unui
demers mintal și acțional corelat cu scopul educațional al învățării.
Obiect ivele generale sunt finalități cu cel mai mare grad de generalitate pentru o
treaptă sau nivel de pregătire, se bazează pe componente cognitive, afective și
psihomotorii și cuprind ordonarea și diferențierea proceselor psihice implicate.
În acest sens, mod elul taxonomic Bloom răspunde necesității de a raționaliza, sistematiza
și evalua printr -o abordare pe trei domenii:
– cognitiv (cunoaștere, înțelegere, aplicare, analiză, sinteză și evaluare) – asigură
însușirea de informații, formarea de concepte și capa cități intelectuale;
– afectiv (receptare, reacție, valorizare, organizare, caracterizare) – modelează atitudini,
dezvoltă interese, cultivă sentimente, influențând comportamentele copiilor;
– psihomotor (percepere, dispoziție, reacție dirijată, automatism, reacție complexă) –
vizează formarea unor priceperi și deprinderi de utilizare a unor materiale. [ 1 pag. 19 ]
Obiectivele educaționale curriculare actuale (2008) vizează vădit acea ierarhizare
după gradul de generalitate pe arii curiculare.
O altă arie curriculară pentru copiii de vîrstă preșcolară (3 -7 ani) propusă de
Curriculumul educației copiilor de vîrstă timpurie și preșcolară (1 -7 ani) în Republica
Moldova în care i se acordă prioritate familiarizării preșcolarilor cu natura este Științe,
Cunoașterea mediului și cultura ecologică. Obiectivele cadru ale acestei arii sînt:
1.Dezvoltarea reprezentărilor elementare despre interacțiunea dintre om și natură.
2. Stimularea curiozității de a explora mediul înconjurător și interacțiune a omului cu
mediul .
3. Încurajarea respectării regulilor de conduită în natură și deasemea formarea conduitei
moral -afective față de natura , axată pe cultura ecologică . [ 11 ]

16
Educatia ecologica vizeaza diferite laturi ale dezvoltarii personalitatii
individului.
Scopul esential al educatiei ecologice este îndeosebi acela de a forma la
copii bazele unei gândiri si atitudini centrate pe promovarea unui mediu natural propice
vietii, de a le dezvolta spiritul de responsabilitate fata de ecosistem. Prin
participarea tuturor factorilor educativi: scoala, familie, comunitate, mass -media etc., la
realizarea acestor intentii, copilul întelege mai bine efectele pe care le are un
comportament necorespunzator asupra mediului.
Educatia ecologica urmareste impulsionarea unei cunoasteri si constientizari a
necesitatii cailor, mijloacelor si obiectivelor în ocrotirea si ameliorarea mediului.
Se au în vedere în principal:
realizarea unei imagini complexe asupra mediu lui înconjurator, ca totalitate a
factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane;
întelegerea importantei fiecarui factor natural de mediu;
prezentarea unor elemente ale relatiei om – mediu înconjurator;
descrierea consecintelor poluarii ;
cunoasterea si respectarea unor reguli si reglementari privind protectia
mediului înconjurator.
Copiii mici tind sa dezvolte un atasament emotional fata de ce le este familiar si
fata de care se simt bine. Daca trebuie sa -si dezvolte un sentiment de interconectare cu
natura, atunci au nevoie de experiente pozitive cu lumea de afara. Oferirea de oportunitati
pentru astfel de experiente si împartasirealor cu copiii reprezinta esensa educatiei despre
mediul înconjurator. [ 14 ]
Rachel Carson, în cartea « Sentimentul întrebarii / nesigurante i » a fost printre
primii care au mentionat importanta si caracteristicele educatiei despre mediu la vârsta
copilariei. In 1956, Carson spunea : « Daca un copil trebuie sa mentina viu spiritul sau
nativ de a se întreba . el are nevoie de compania a cel putin unui adult care sa i -l
împartaseasca, redescoperind împreuna cu el bucuria, incitarea si misterul lumii în care
traim ».
Un lucru care trebuie să ți -l aminteș ti atunci când lucrezi cu copiii preșcolari este

17
că: dacă ei nu pricep de ce ceva trebuie făcut, ei înțeleg că acel ceva trebuie fă cut. Unele
atitudini pozitive față de mediu reperate la această vârstă includ acț iuni p recum oprirea
apei în timpul s pălarii dinț ilor, oprirea luminii atunci când nu ne este necesar a folosirea ei
si faptul ca se ș tie de spre hârtie ca trebuie reciclată .
Musser spune ca majoritatea lucrurilor care pot fi învatate la aceasta vârsta sunt
pur si simplu lucruri bune în viata. « Este un bun obicei de viata sa nu lasi apa sa curga
aiurea, sa nu o risipesti ». « Lucruri ca acestea trebuiesc învatate de la o vârsta
frageda ».
Având în vedere ca mediul înconjurator poate fi locul de desfasurare al
educa tiei, poate fi subiectul educatiei, scopul educatiei , este necesar sa se deschida
usile gradinitelor ca parte integranta din sistemul de învatamânt.
Studierea problemelor legate de mediu trebuie sa înceapa de la cele mai fragede
vârste pen tru a fi realizat cu maxima eficienta.
Copilului i se pot transmite cunoș tinte elementare, norme elementa re de
comportament ce reprezintă fundamentul unui cetăț ean pr eocupat de mediul în care
traieș te.
Educaț ia despre mediul înconjurator pentru anii copilariei s e concentrează în
principal pe copiii care explorează și se bucură de natura sub înd umarea si în compania
unor adulț i carora le pasa.
Din experi enta educatoarelor care practică educația ecologică în gradiniță
rezultă că pentru a obț ine rezultate deosebite în acest sens sunt necesre: pasiune din
partea cadrulu i didactic pentru ceea ce face ș i pentru ecologie la modul general,
orientarea copiilor pentru a învăț a prin co operare , pe baza de observare ș i experimentare,
exersaraea atitudinii de protejare a mediului, implicarea comunitatii în procesul de
instruire si educare a copiilor.
"Activitatile din grădiniță sunt astfel organizate încât permit abordarea
problematicii mediului sub diferite aspecte. Maie stria pedagogica a educatoarei
intervine atât în selectarea temelor educatiei pentru mediu, cât si în stimularea
interesului copilului pentru a participa la activitati ecologice". [ 14 ]

18
Protecția mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii
contemporane. De aceea omenirea caută soluții pentru prevenirea poluării mediului de
viață și crearea unui mediu echilibrat și propice vieții.
La copiii de vârstă preșcolară, educația ecologică se poate realiza mai mult la
nivelul formării deprinderilor și al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru
școală și clasele primare, trebuie să existe o strategie de organizare a conținuturilor
științifice și de transmite re a lor într -un mod individualizat. Trebuie să axăm această
strategie în mod special pe valențe formative mai accentuate construită adecvat
capacităților specifice vârstei și ritmului de dezvoltare al fiecărui copil, nevoilor și
intereselor sale. De aceea , cunoașterea mediului și a problemelor sale, la această vârstă
trebuie să îmbrace aspecte practice și să provoace trăiri emoționale. Ori de câte ori este
posibil trebuie să punem copiii în situația de a acționa, de a reacționa, de a manifesta
atitudini. [ 28 ]
Proțectia naturii devine tot mai mult una din cele mai importante pre ocupări ale
societații contemporane și comportă trei aspecte importante: prevenirea deteriorării
mediului, acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau, în princip al, în
măsuri reparatorii, și păstrarea sau întreținerea zonelor depoluate .
Interesul și dragostea pentru natură sunt, la majoritatea copiilor, instinctive. În plus,
comportamentele și convingerile formate copiilor la o vârstă cât mai fragedă sunt cele
care se pastrează cel mai bine toata viata. De aceea, în educația realizată în grădiniță
trebuie sa pornim de la interesul firesc al copiilor pentru plante și animale, pentru ceea ce
reprezintă, în general, natura pentru ei.
Scopul principal al educa ției privind mediul înconjurător este acela de a oferi
fiecărui individ posibilitatea de a manifesta o atitudine personală, responsabilă față de
mediul în care trăiește. Educația ecologică are sem nificația deprinderii unui anumit mod
de a înțelege relația dintre om și mediul de viață, care nu este numai al său, ci și al
plantelor și animalelor. Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica noastră ce
trebuie să exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toții și pe care îl
vor moșteni generațiile viitoare. Deci este important ca noi, cei ce avem misiunea de a -i
educa pe cei mici, să avem o conștiință ecologică bine conturată, pentru ca acțiunile pe

19
care le desfășurăm să fie eficiente și credibile în fața copiilor. [ 15 pag. 28 9]
Preșcolarii trebuie să realizeze că problemele mediului înconjurător sunt ale lumii
întregi, ale fiecăruia dintre noi, iar fiecare acțiune negativă a noastră, oricât de
insignificantă ar fi, poate să afecteze în mod distructiv natura. Semnale le de alarmă
lansate de specialiști, explicațiile și statisti cile întocmite de aceștia au un rol
incontestabil, dar pentru implicarea și acțiunea eficientă de formare în sens ecologic se
ajunge prin sensibilizare și prin antrenarea componentelor afective și volitive ale copiilor.
De aceea, activitățile de educație ecologică se desfășoară într -o atmosferă relaxantă, unde
interesul și comunicarea să încurajeze inițiativele, dar și opțiunile fiecăruia.
Abordarea educației ecologice în grădiniță prezintă anumite particu larități
metodologice, scopul final al acestui demers fiind formarea unui comportament ecologic
adecvat și derularea de acțiuni concrete de pro tecție a mediului înconjurător. Schema
logică de abordare a educației ecologice prezintă câteva etape care descriu un traseu
formativ ce poate fi urmat de către orice cadru didactic, prin valorificarea atentă a
conținutului și metodologiei specifice disciplinei:
1. Perceperea și observarea naturii. Această primă etapă poate fi reali zată cel mai bin e
prin ieșirile în natură, excursii, tabere. Este primul pas de contact nemijlocit cu
elementele mediului și constituie premisele etapelor următoare.
2. Determinarea trăirii unor senzații și sentimente și conștientizarea copiilor asupra
acestora. În urma perceperii aspectelor din mediul încon jurător, copiilor li se atrage
atenția asupra plăcerii de a privi cerul senin, de a trage în piept aerul curat al unei păduri,
de a asculta susurul unui pârâu, etc. În această etapă educatoarei îi revine rolul de a
discuta și a atrage atenția asupra acestor aspecte și de a sublinia beneficiile unui mediu
curat, sănătos, precum și apartenența noastră la sistemele naturale de viață și comunicarea
existentă între noi și mediul natural.
3. Implicarea personală. Prin discu ții, în urma stabilirii locului și rolu lui fiecăruia în
spatiu și timp, în cadrul social pot fi relevate modalitati de implicare individuală, felul în
care putem fi de folos.
4. Asumarea responsabilității. Această etapă este esențială în formarea unei st ructuri
comportamentale adecvate. Existând implicare, trebuie să existe și responsabilitate.
Etapele menționate de desfăsurare a educației ecologice asigură, potrivit nivelului acestei

20
vârste, adoptarea comporta mentului ecologic. Este implicit faptul că i nformația
motivează, însoțește și susține percepția senzorială, analiza senzațiilor, încadrarea în
sistemul natural de viață, definirea rolului personal, respectiv, implicarea individu ală și
asumarea responsabilității.
5. Alcătuirea unei strategii de acț iune. Această etapă reprezintă tre cerea spre
acțiunea concretă. Faptul că, în calitate de cadre didactice, organizăm acțiuni diverse
împreună cu copiii, nu este suficient. Realizarea, într -adevar importantă, ar fi să formăm
copiilor acel interes și acele abilități care să le permită să înțeleagă cum se organizează
astfel de acțiuni și să acționeze din imbold propriu. [ 15 pag. 290 ]
Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică putem porni de la o idee simplă, dar
destul de eficientă în planul emoțiilor și sentimentelor: transpunerea copilului în locul
elementului din natură care a suferit o agre siune din partea omului. Pus în postura celui
agresat și care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că trebuie să acorde “drept la
existență” tuturor elem entelor mediului din jurul său. Treptat va înțelege că orice acțiune
de distrugere sau exterminarea de orice fel este cât se poate de dăunătoare pentru că strică
echilibrul naturii.
A ocroti și îmbunatăți mediul înconjurător reprezintă pentru întreaga soc ietate un
obiectiv primordial, o sarcină a carei realizare trebuie coor donată și armonizată foarte
bine în sistemul educațional. Acțiunea de protecție a mediului nu este ușoară în
comunitate. Schimbarea mentalită ții oamenilor este dificilă, iar fără educ ația fiecărui
individ în acest sens, începând de la vârste timpurii, orice demers la scara socială de
ocrotire a mediului este supus eșecului. [ 15 pag. 291 ]

I.3 Cercetarea unor căi efective în educația ecologică la preșcolari
Omul trebuie să respecte și să ocrotească mediul în care trăiește, deoarece acesta îi
oferă toate condițiile de care are nevoie pentru a trăi. Protecția mediului se referă la:
prevenirea deteriorării mediului, acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică, păstrarea
zonelor depoluate. Copiii trebuie educați încă din grădiniță să fie responsabili față de
mediu, prin participarea la diferite activități practice, în funcție de specificul vârstei și
trebuie să știe că orice copil poate deveni un prieten al naturii. Deoarece acțiunea

21
copilului are la bază imitația, comportamentul adulților este foarte important pentru el.
Copiii trebuie să știe că florile trăiesc mai mult in mediul natural decât în vaze, iar unele
insecte sunt foarte folositoare pentru plante (buburuza, albin a). În timpul ieșirilor în
natură, copiii trebuie să -și însușească și să respecte câteva reguli de comportare civilizată.
Mijloacele de realizare a comportamentelor pot fi informative (povestiri, lecturi după
imagini, poezii, emisiuni TV) sau formative ( a ctivități practice în care copiii sunt puși în
situația de a acționa). Activitățile extracurriculare (plimbările, vizitele, excursiile)
contribuie la îmbogățirea cunoștințelor copiilor despre mediu, îi ajută pe aceștia să își
petreacă timpul într -o manieră relaxantă, dar au și un efect pozitiv pentru munca
desfășurată în grup, creând un sentiment de siguranță și încredere. Pentru a testa
comportamentul copiilor față de mediul înconjurător, s -a desfășurat cu aceștia proiectul
tematic „Prietenii naturii”. Pe parcursul derulării proiectului copiii au realizat plimbări,
observări în natură, jocuri, au fost informați despre cum trebuie protejată natura , au
desfășurat diferite activități cu caracter ecologic, învățând astfel, cât de important este
pentru om medi ul în care trăiește. Copiii trebuie să înțeleagă că omul și natura sunt
noțiuni inseparabile, că aceasta trebuie respectată și nu dominată și că schimbările care
au loc în natură nu se petrec la voia întâmplării, ci sunt supuse unor legi obiective. [ 16
pag. 81]
„A înțelege natura înseamnă a înțelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea
naturii atât de amenințată azi, înseamnă a contribui la fericirea omenirii” afirma Eugen
Pora. Natura constituie o expresie complexă a frumuseții și bogăție i în care ne naștem,
trăim și muncim și de aceea copiii trebuie să o cunoască, să o iubească și s -o îngrijească
încă din primii ani de viață. Îngrijirea mediului înconjurător, implică din partea omului
desfășurarea unor acțiuni practice, care să contribuie la evoluția plantelor și animalelor,
apărarea lui de acțiunile dăunătoare care pun în pericol viața acestora.
Natura, această splendidă minune, care constituie însăși leagănul civilizației
umane, asigurând condițiile existenței umanității, ar fi de neconceput fără lumea
fascinantă a plantelor și a animalelor.
Omul s -a aflat în mijlocul naturii de la începutul existenței sale și s -a folosit de tot
ceea ce acesta i -a oferit. Mediul înconjurător de astăzi este un rezultat al creației omulu i,
dar el poate influența foarte mult evoluția societății umane.

22
Degradarea continuă a mediului se datorează intervenției omului în natură, iar
pericolul este foarte mare.
Protecția naturii devine una din cele mai importante preocupări ale societății
contemporane și comportă trei aspecte principale:
– prevenirea deteriorării mediului;
– acțiuni de depoluare și reconstrucție ecologică, ce constau, în principal, în măsuri
reparatoare;
– păstrarea sau întreținerea zonelor depoluate;
Educația ecologică, începută încă din grădiniță, are semnificația deprinderii unui
anumit mod de a înțelege relația dintre om și mediul de viață, care nu este numai al său,
ci și al plantelor și al animalelor, a tot ce există pe acest pământ, iar copiii trebuie să
conștientizeze și să -și exprime respectul pentru mediul natural de care beneficiem cu toții
și pe care îl vor moșteni generațiile viitoare.
Manifestarea unei atitudini responsabile față de mediul înconjurător apare la
copilul preșcola r, ca urmare a desfășurării unor activități variate din punct de vedere al
temei, conținutului și al strategiilor utilizate, care pun copilul în situația de a exersa
numeroase acțiuni de îngrijire și ocrotire a mediului.
Pentru a le forma copiilor o atitudine corectă față de ceea ce îi înconjoară, putem
porni de la o idée simplă, dar destul de eficientă în planul emoțiilor și sentimentelor:
transpunerea copilului în locul elementului din natură care a suferit o a gresiune din partea
omului. Pus în postura celui agresat și care nu se poate apăra singur, copilul va realiza că
trebuie să acorde „drept la existență” tuturor elementelor mediului din jurul său.
Treptat, va înțelege că orice acțiune de distrugere sau exterminare de orice fel, este
cât se poate de dăunătoare pentru că strică echilibrul naturii.
Prin participarea la aceste activități, copilul înțelege rolul pe care îl are în natură, ce
acțiuni este c apabil să efectueze și care sunt urmările unor atitudini necorespunzătoare
față de mediul înconjurător.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii, cu condiția de a o respecta.
Natura are nevoie de prieteni. Vârsta preșcolară este v ârsta la care copilul își
etalează dragostea aproape înnăscută față de animale și plante și constituie o etapă în

23
care, dacă avem suficient tact pedagogic, vom face o complexă educație ecologică
eficientă în etapele viitoare ale vieții. [ 16 pag. 82]
Căile și nivelul educației ecologice în diverse țări ale lumii sunt diferite (Arhip,
1996). De exemplu, în SUA a fost primită, în 1970, Legea educației ecologice, care a
direcționat repede această activitate în instituțiile de învățămînt, ocupîndu -și locul cuvenit
în programe, manuale și activități în afara lecțiilor. În Rusia, problema educației
ecologice a cunoscut o dezvoltare deosebită la sfîrșitulsecolului XX (Glazaciov, 1998;
Zahlebnîi, 2000). În Japonia, educația ecologică este introdusă în toat e formele de
învățămînt, fiind centrată pe datoria morală a omului față de natură, mediu, de sine și de
urmași. Ea este un exemplu excelent de urmat pentru alte state. În Republica Moldova
există atît legislația ecologică (Planul de Acțiuni pentru Conserva rea Biodiversității,
Strategia Națională pentru Dezvoltarea Durabilă – Moldova XXI), cît și instituții
științifice ecologice, iar universitățile și colegiile pregătesc specialiști ecologi. Totuși,
deși sunt standarde și normative ecologice moderne, criza e cologică avansează în țară, iar
societatea a devenit pasivă la capitolul dependenței calității mediului de starea vieții
(Dediu, 2003; Donea, 2006). [ 8 ]
Protecția mediului înconjurător a devenit un obiectiv major al lumii contemporane.
De acee a omenirea caută soluții pentru prevenirea poluării mediului de viață și crearea
unui mediu echilibrat și propice vieții.
Încă de la vârstă mică, copiii trebuie să învețe și să respecte legile naturii, să înțeleagă
necesitatea protecției mediului, a ocr otirii naturii. Copiii trebuie învățați cum să
contribuie la refacerea naturii, menținând curățenia și îngrijind frumusețile ei oriunde s -ar
afla, să înțeleagă că ocrotind naturii se ocrotesc pe ei înșiși.
Programa învățământului preșcolar la ca tegoria activităților opționale și educația
ecologică. Aceasta presupune că, în pofida importanței sale, programa de educație
ecologică se aplică în funcție de diverși factori: resursa umană competentă și cu
disponibilitate pentru acest tip de activități, materialele didactice necesare, factori
materiali, sociali. Poate unii își pun întrebarea: „De ce este obligatoriu ca educația
ecologică să înceapă de timpuriu, încă de la vârsta preșcolară?”. Pentru că aceasta este
vârsta la care începe formarea viitorulu i cetățean al planetei, din toate punctele de vedere.
Pe de altă parte, este evident că nu trebuie să uităm de valoarea, pentru formarea

24
viitorului individ uman, acelor „7 ani de acasă”, prin care unui copil i se transmit normele
elementare de comportament , care constituie fundamentul acțiunilor unui cetățean
preocupat de mediul în care trăiește.
Considerăm că este de salutat faptul că încă de la grădiniță copiii sunt familiarizați
cu noțiunile de ecologie, sunt încurajați să ia parte la experime nte în aer liber cum ar fi:
grădinărit, excursii în natură sau acțiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este bine să
extindem aceste experiențe care pot fi organizate mai aproape sau mai departe de
grădiniță și pot avea atât caracter educațional cât și recreativ. La copiii de vârstă
preșcolară, educația ecologică se poate realiza mai mult la nivelul formării deprinderilor
și al trăirilor afective. Pentru grupele pregătitoare pentru școală și clasele primare, trebuie
să existe o strategie de organizare a conținuturilor științifice și de transmitere a lor într -un
mod individualizat. Trebuie să axăm această strategie în mod special pe valențe formative
mai accentuate construită adecvat capacităților specifice vârstei și ritmului de dezvoltare
al fiecărui co pil, nevoilor și intereselor sale. De aceea, cunoașterea mediului și a
problemelor sale, la această vârstă trebuie să îmbrace aspecte practice și să provoace
trăiri emoționale. Ori de câte ori este posibil trebuie să punem copiii în situația de a
acționa, de a reacționa, de a manifesta atitudini. [ 8 ]
Este cunoscut că rolul hotărîtor în formarea culturii ecologice la copii aparține
adulților – părinților și educatorilor. Cunoștințele lor despre mediul natural, exemplul
propriu de comportame nt în sînul naturii și al atitudinii față de obiectele vii, toate
manifestate în acțiuni de îngrijire a plantelor, animalelor și de ocrotire a naturii în
general, sunt decisive.
Atît direcțiile, cît și căile de realizare sunt ilustrate în materia lele puse la dispoziția
părinților prin “Panoul ecologic”, care conține:
– Informații despre activitatea instituțiilor preșcolare în problema educației ecologice a
copiilor;
– Consultații pentru părinți cu privire la posibilitățile plimbărilor zilnice în vederea
educației ecologice a copiilor;
– File din Cartea Roșie a Moldovei;
– Exemple de activități orientate spre protecția mediului înconjurător (confecționarea
cantinelor pentru păsările sedentare, alegerea hranei pentru ele, pregătirea cuiburilor

25
artificiale pentru păsările călătoare, îngrădirea furnicarului, salubrizarea unor porțiuni din
natură ș.a.);
– Ilustrații cu reguli de comportare în natură;
– Secvențe ilustrate din activitățile extracurriculare: „Toamna aurie”, „Iernați, păsări,
lîngă noi ”, „Sărbătorile de iarnă”, „Primăvară, ai venit!”, „Întîmpinarea păsărilor
călătoare” ș.a..
Astfel, pentru realizarea educației ecologice a copiilor este necesară conștientizarea
de către adulți (părinți, educatori) a necesității acestei activități începând cu o vîrstă
timpurie și implicarea activă a copiilor în acest proces. Competențe le ecologice ale
adulților constituie condiția de bază în realizarea obiectivelor -cadru ale ariei curriculare
Educația pentru mediul ambiant și cultură ecologică :
– Dezvoltarea reprezentărilor elementare cu privire la interacțiunea dintre om și natură;
– Dezvoltarea interesului de a cunoaște natura și omul, dezvoltarea abilităților de
explorare, aplicînd elemente de observație și experiment;
– Formarea față de mediu a unei conduite moral -afective, axate pe o cultură ecologică.
[ 9 ]
Educați a ecologică trebuie să înceapă de la cele mai mici vârste, abordarea
aspectelor de mediu necesitând să fie realizată atât pe cale formală cât și informală sau/și
nonformală. În grădiniță,educația ecologică pornește de la interesul firesc al copiilor
pentru plante și animale,pentru ceea ce reprezintă,în general,natura pentru ei. Scopul
principal al educației privind mediul înconjurător este acela de a oferi fiecărui individ
posibilitatea de a manifesta o atitudine responsabilă, personală, față de mediul
înconjurător.Este momentul să ne preocupăm și de educația ecologică prin care să -i
învățăm pe copii de ce și cum trebuie protejată natura.În calitate de educator, avem
misiunea nobilă de a -i educa pe micuți,să avem o conștiință ecologică bine
conturată,pentru ca acțiunile pe care le desfășurăm să fie eficiente și credibile în fața
copiilor.[ 29 ]
Formarea elementelor culturii ecologice implică formarea unui sistem
individualizat de valori ecologice în corespundere cu tendințele noii societăți și care
determină restabilirea bunelor practici și maniere ce țin de protecția mediului. Formarea
elementelor culturii ecologice la preșcolari se axează pe o gândire și atitudine centrată pe

26
promovarea unui mediu natural propice vieții și dezvoltării spiritului de responsabilitate
față de mediu. Elementele culturii ecologice la copii trebuie formate din cea mai fragedă
copilărie, stimulându -le motivația de a studia de sine stătător natura. Utilizarea formelor
și metodelor cât mai variate în formarea culturii ecolog ice ajută copiii să devină
inventivi, să găsească soluții, să scoată la iveală probleme, să exerseze imaginația pentru
a da o mână de ajutor la rezolvarea problemelor comunității. [ 23 pag. 193 ]

27

II. Potențialul jocului didactic în formarea cunoștințelor ecologice la
preșcolari
II.1 Determinarea nivelului inițial al cunoștințelor ecologice la copii
investigați.

Baza experimentală a cercetării a constituit -o : copiii grupelor mari „Romanița”
nr.11 și „Fluturașii” nr. 2 din Instituția Preșcolară Timpurie «Cheița fermecată», nr. 185,
or. Chișinău.
Eșantionul experimental a cuprins : 63 copii, vârsta 5 -6 ani (g rupele mari).
Scopul experimentului pedagogic de constatare constă în determinarea nivelului
inițial al cunoștințelor ecologice la preșcolarii de vârstă mare.
În cadrul experimentului de constatare ne -am axat pe următoarele obiective :
1. Selectarea și aplicarea fișelor de evaluare și a altor metode de cercetare pentru
determinarea cunoștințelor ecologice la preșcolari;
2. Diagnosticarea nivelului de cunoștințe ecologice la copii din ambele grupe;
3. Analiza rezultatelor;
4. Formularea concl uzilor.
În cercetarea experimentală am aplicat următoarele metode de cercetare: fișe de
evaluare, convorbirea, observarea pedagogică.
Fișa de evaluare reprezintă o măsură standartizată a anumitor abilități ale omului,
relevante pentru s ocietate și el însuși. Fișele de evaluare sunt aplicate în diferite
domenii.Acestea ne ajută să depistăm copii cu comportamente emoționale, dar să
identificăm și copii supradotați. Fișele de evaluare educaționale ne arată nivelul de
cunoștințe într -un anum it domeniu, ceea ce reprezintă un factor important în dezvoltarea

28
personală. Am aplicat fișe de evaluare pentru diagnosticarea nivelului de cunoștințe
ecologice la preșcolari de vârstă mare. Fișele de evaluare debutează cu întrebări simple,
întrebări generale, urmând apoi întrebările care pun accent direct pe problematica
cercetării și întrebările mai dificile.
Fișele de evaluare au avut un caracter mixt: cunoștințe și aptitudini, (verificând atât
capacitatea de reproducere a unor cunoștiințe cât și nivelul de dezvoltare a capacităților
de analiză și sinteză, de aplicare a cunoștiințelor în noi situații).
Fișa de evaluare I – a prevăzut determinarea nivelului de cunoștințe ecologice :
a) Proba de determinare a hrănii la animalele domestice. (An exa 1)
b) Proba de determinare a adăpostului la animalele domestice. (Anexa 2)
c) Proba de cunoaștere a păsărilor sălbatice călătoare și cele care rămân iarna, în țara
noastră. (Anexa 3)
d) Proba de cunoaștere a adăposturilor specifice animalelor sălbatice.(Anexa 4 )
Probele propuse au demonstrat că copiii au nivele diferite de formare a
cunoștințelor ecologice. O parte din copii posedă un nivel înalt de cunoștințe ecologice
(70%), o parte prezintă însă diverse lacunii în cunoștințele ecologice (30%).
Astfel, în urma aplicării fișelor de evaluare am stabilit 3 nivele de formare a
cunoștințelor ecologice la copii.
1. Înalt
2. Mediu
3. Scăzut
Nivelul 1 . Coriii rosedă sunoștințe, corespunzător obiectivelor curiculare, vaste și
sonștiente în domeniul ecologiei, răsrund sorest, derlin și desfășurat la întrebări. Adus
exemrle sonvingătoare desrre ființele și fenomenele naturii.
Nivelul 2 . Copiii rosedă sunoștințe ecologice, însă sunt rrezente diverse lasunii
din sauza neatenției sau a însușirii nesistema tise.
Nivelul 3 . Coriii au sunoștințe ecologice limitate, surerfisiale, răsrund insomrlet
și neargumentat.

29
Din însumări referitor la sistemul de cunoștințe posedat de copiii în domeniul dat,
rezultă următoarele punctaje:
Pentru nivelul înalt – 3 pun cte
Pentru nivelul mediu – 2 puncte
Pentru nivelul scăzut – 1 punct

Tabelul 1. Rezultatele experimentului la Fișa de evaluare I cu subiecții grupului
experimental:
Nr
dr. Numele
prenumele
copiilor Proba a Proba b Proba c Proba d Media
1 Andrie ș G. Mediu Mediu Înalt Mediu Mediu
2 Berdeagă E. Scăzut Mediu Mediu Scăzut Scăzut
3 Bulat A. Mediu Mediu Înalt Mediu Mediu
4 Cericov S. Scăzut Mediu Mediu Scăzut Mediu
5 Chițanu V. Mediu Înalt Mediu Înalt Înalt
6 Crișmaru L. Mediu Mediu Mediu Scăzut Mediu
7 Culibaba D. Înalt Mediu Înalt Mediu Mediu
8 Dibterenco D. Mediu Mediu Scăzut Scăzut Mediu
9 Dubceac V. Mediu Mediu Mediu Scăzut Mediu
10 Durnescu D. Mediu Mediu Înalt Mediu Mediu
11 Frunză A. Mediu Mediu Mediu Înalt Mediu
12 Galbur A. Mediu Înalt Mediu Mediu Mediu
13 Gogu V. Mediu Mediu Înalt Mediu Mediu
14 Grigoriță S. Mediu Mediu Scăzut Scăzut Mediu
15 Jereghi M. Scăzut Scăzut Mediu Scăzut Scăzut
16 Luchița B. Mediu Scăzut Mediu Scăzut Mediu
17 Martalog M. Mediu Înalt Mediu Înalt Mediu
18 Moldovanu D. Mediu Scăzut Scăzut Mediu Mediu

30
19 Picireanu A. Scăzut Mediu Mediu Scăzut Mediu
20 Popa L. Scăzut Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
21 Reșetnicov A. Mediu Scăzut Scăzut Mediu Mediu
22 Roșca G. Înalt Înalt Mediu Mediu Mediu
23 Rutcovschii C. Înalt Mediu Înalt Înalt Înalt
24 Sava E. Înalt Înalt Mediu Mediu Mediu
25 Scrinciuc D. Mediu Scăzut Mediu Scăzut Mediu
26 Soltan V. Scăzut Scăzut Mediu Mediu Scăzut
27 Sinica E. Scăzut Mediu Mediu Mediu Mediu
28 Suruceanu D. Scăzut Scăzut Mediu Scăzut Scăzut
29 Știrbu D. Înalt Înalt Înalt Mediu Înalt
30 Tataru D. Scăzut Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
31 Tobultoc Z. Scăzut Scăzut Mediu Mediu Mediu
32 Tribusean S. Înalt Înalt Mediu Mediu Înalt
33 Zubcu I. Scăzut Mediu Scăzut Scăzut Scăzut

Grupa
Proba a
Proba b
Proba c
Proba d
Grupa
experi
mental
ă
(G. E) Înalt Med
iu Scăz
ut Înalt Med
iu Scăz
ut Înalt Medi
u Scăz
ut Înalt Med
iu Scăz
ut
6
18,2
% 16
48,5
% 11
33,3
% 7
21,2
% 18
54,6
% 8
24,2
% 7
21,2
% 19
57,6
% 7
21,2
% 4
12,1
% 15
45,5
% 14
42,4
%

31
Figura 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor la Fișa de evaluare I din grupa
experimentală:

Tabelul 2. Rezultatele experimentului de constatare la Fișa de evaluare I cu subiecții
grupului de control:
Nr
dr. Numele
prenumele
copiilor Proba a Proba b Proba c Proba d Media
1 Apostol D. Mediu Mediu Mediu Scăzut Mediu
2 Avornici ța A. Înalt Înalt Mediu Mediu Mediu
3 Blajevschi A. Scăzut Mediu Mediu Scăzut Mediu
4 Blajevschi V. Mediu Scăzut Mediu Mediu Mediu
5 Casap R. Mediu Înalt Mediu Mediu Mediu
6 Ceban M. Înalt Mediu Înalt Mediu Înalt
7 Cecoi C. Mediu Scăzut Mediu Scăzut Mediu
8 Cojocari E. Înalt Înalt Mediu Mediu Mediu
9 Conup D. Scăzut Mediu Scăzut Mediu Mediu
0 10 20 30 40 50 60
Proba a Proba b Proba c Proba d 18,2 21,2 21,2
12,1 48,5 54,6 57,6
45,5
33,3
24,2
21,2 42,4
Înalt
Mediu
Scăzut

32
10 Cuiban S. Mediu Scăzut Mediu Scăzut Mediu
11 Culeac D. Mediu Mediu Scăzut Mediu Mediu
12 Gațcan S. Înalt Mediu Mediu Mediu Înalt
13 Grosu D. Înalt Mediu Mediu Înalt Mediu
14 Hachi D. Mediu Mediu Mediu Scăzut Mediu
15 Hadji M. Mediu Scăzut Scăzut Mediu Mediu
16 Lesnic L. Înalt Înalt Mediu Înalt Înalt
17 Lisenco D. Scăzut Scăzut Mediu Mediu Mediu
18 Luțcan D. Scăzut Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
19 Movileanu E. Mediu Înalt Înalt Mediu Mediu
20 Popușoi L. Înalt Mediu Înalt Mediu Înalt
21 Porombac D. Mediu Înalt Mediu Mediu Mediu
22 Răileanu L. Înalt Înalt Mediu Mediu Înalt
23 Spravnic E. Mediu Mediu Înalt Înalt Înalt
24 Stasiev A. Scăzut Scăzut Scăzut Mediu Scăzut
25 Țăcolea E. Înalt Mediu Înalt Înalt Înalt
26 Tudor D. Mediu Înalt Înalt Mediu Înalt
27 Volontir L. Mediu Scăzut Scăzut Mediu Mediu
28 Voluța S. Scăzut Mediu Scăzut Scăzut Scăzut
29 Țacu B. Scăzut Mediu Scăzut Mediu Mediu
30 Zlotescu S. Înalt Mediu Mediu Mediu Înalt

Grupa
Proba a
Proba b
Proba c
Proba d
Grupa
de
control
(G. C) Înalt Med
iu Scăz
ut Înalt Med
iu Scăz
ut Înalt Med
iu Scăz
ut Înalt Med
iu Scăz
ut
10
33,3
% 13
43,3
% 7
23,4
% 8
26,6
% 15
50
% 7
23,4
% 6
20
% 16
53,4
% 8
26,6
% 4
13,3
% 19
63,3
% 7
23,4
%

33

Figura 2. Reprezentarea grafică a rezultatelor la Fișa de evaluare I din grupa de control:

Fișa de evaluare II – de verificare a unor norme de comportare și atitudinea
preșcolarilor față de mediu și față de problemele ecologice:
Întrebări:
1) În ce anotimp ne aflăm?
2) Câte luni are primăvara?
3) Ce sărbători de primăvară cunoașteți?
4) Care sunt vestitorii primăverii?
5) Ce se întâmplă primăvara?
6) Cum este timpul primăvara?
7) Ce flori înfloresc primăvara?
8) Ce activități fac oamenii primăvara?
9) Cum putem să ajutăm natura?
0 10 20 30 40 50 60 70
Proba a Proba b Proba c Proba d 33,3
26,6
20
13,3 43,3 50 53,4 63,6
23,4 23,4 26,6
23,4 Înalt
Mediu
Scăzut

34
Prin aceste probe am verificat care sunt cunoștințele despre anotimpul primăvară ,
atitudinile preșcolarilor față de mediu care le posedă la începutul experimentului.
Majoritatea copiilor (70% din munărul total de copii) posedă cunoștințe despre
anotimpul primăvară.
Figura 3. Rezultatele prezentate grafic la Fișa de evaluare II:

Reeșind din datele obținute și prezentate în tabel și diagramă putem afirma că
nivelul formării cunoștințelor ecologice la copii de vârstă preșcolară mare este
aproximativ același în ambele grupe.
Tabelul 3. Rezultatele obținute în cadrul experimentului de constatare:
Grupa Nivelurile
Înalt Mediu Scăzut
Experimentală 6
18, 2 % 17
51, 5 % 10
30, 3 %
De control 7
23, 3 % 16
53, 4 % 7
23, 3 %

53,4 33,3 13,3
atitudine conștientă
atitudine pasivă
atitudine indiferentă

35
Figura 4. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în cadrul experimentului de
constatare:

II. 2. Dezvoltarea cunoștințelor ecologice la preșcolari în cadrul
jocurilor didactice.
Reeșind din rezultatele etapei de constatare a experimentului, am el aborat
programul formativ în care am urmărit scopul elaborarea programului experimental
orientat spre dezvoltarea cunoștințelor ecologice la copiii de vârstă preșcolară, în cadrul
jocurilor didactice.
Experimentul de formare a fost organizat în grupa experimentală „Romanița” nr.
11, cu un număr de 33 de copii, vârsta 5 -6 ani.
În cadrul experimentului de formare ne -am axat pe următoarele obiective :
1. Elaborarea și implementarea unui s et de jocuri didactice pentru dezvoltarea
cunoștințelor ecologice la preșcolarii mari;
2. Aprofundarea cunoștințelor ecologice la copii în cadrul altor momente de regim.
0 10 20 30 40 50 60
Grupa
experimentală Grupa de control 18,2 23,3 51,5 53,4
30,3
23,3 Înalt
Mediu
Scăzut

36
Din cele menționate mai sus în cercetarea experimentală formativă am aplica t un set
de jocuri didactice pentru dezvoltarea cunoștințelor ecologice la preșcolarii mari.
Jocul didactic este conceput ca mijloc de instruire și educare a copilului, de
realizare a sarcinilor concrete pe care le propune procesul de învățământ ca forma de
organizare, de cunoaștere.
Astfel setul de jocuri didactice cu conținut ecologic a cupri ns:
1. AȘA DA! AȘA NU!;
2. USCAT, AER, APĂ;
3. SĂCULEȚUL CU SURPIZE!;
4. CERCUL NATURII;
5. EXPLOZIA STELARĂ.

Spre exemplu joc energizant:
1. AȘA DA! AȘA NU!
Cu scopul aprofundării cunoștințelor copiilor despre mediul de viață al animelelor și
plantelor a fost organizat jocul „Așa da! așa nu!”.
Sarcina didactică : a urmărit să grupeze imaginile după criteriul AȘA DA! AȘA NU! Prin
ridicarea mâinii pentru AȘA DA! Și verbalizarea pentru AȘA NU!.
Desfășurarea jocului: Pe jetoane au fost următoarele imagini:Îngrijesc animalele și
plantele.
Chinuie animalele. Mă joc frumos cu animalele. Respect animalele și plantele. Distrug
plantele. Ocrotesc plantele și animalele. Rup florile îndrăgite din parc. Hrănesc păsările și
le fac adăposturi.
În joc copiii au fost atenți la prezentarea imaginilor, ridicând mâna când era necesar
și răspunzând corect.

37
2. USCAT, AER, APĂ
Cu scopul aprofundării cunoștințelo r copiilor despre mediul de viață al animalelor a fost
organizat jocul „Uscat, aer, apă”.
Sarcina didactică: să denumească o ființă care trăiește în mediul respectiv.
Desfășurarea jocului: Copiii au fost așezați în cerc, în poziția șezând, iar conducătoru l
jocului în mijlocul cercului, de unde aruncă mingea unui copil rostind totodată și unul din
cuvintele: uscat, aer, apă. Copiii care au primit mingea erau obligați să denumească o
ființă care trăiește în mediul respectiv. De exemplu: dacă s -a strigat apă sa răspuns
delfinul. Copiii care nu au răspuns repede sau au numit ființe care nu trăiesc în mediul
respectiv au primit câte un punct penalizare.
În cadrul jocului unii copii au răspuns corect, iar unii întâlneau dificultăți la
denumirea ființelor, dar s -au ajutat reciproc . În urma acestui joc copiii și -au îmbogățit
vocabularul cu ființe noi din mediul respectiv.
3. SĂCULEȚUL CU SURPIZE!
Cu scopul aprofundării cunoștințelor copiilor de a recunoaște și a denumi unele
obiecte, și d emonstrarea și denumirea acțiunii pe care o îndeplinim cu ajutorul acestora , a
fost organizat jocul „Săculețul cu surprize!”.
Sarcina didactică: copilu l care a fost chemat alege un obiect din săculeț(frunză, legume,
fructe, flori etc.), la pipăit și fără să se uite l -a numit, apoi le -a arătat copiilor și a spus
după ce l -a recunoscut de ce trebuie folosit. Ceilalți au executat acțiunea care poate fi
îndeplinită cu obiectul respectiv( acolo unde este cazul).
Desfășurarea jocului: De exemplu, educătoarea a adus în grupă un săculeț cu surprize.
Copiii chemați au venit în fața grupei, și fără să se uite au extras din săculeț un obiect și
au spun: ,,Eu am găsit o frunză’’. A scos -o din săculeț, a arătat -o și a explicat necesitatea
și importanța acesteia, după care a trebuit să numească specia de arbore, de pe care a
căzut. Dacă răspunsul a fost corect a fost aplaudat, iar dacă n -a fost, este corectat, apo i a
fost chemat alt copil.

38
La începutul jocului copiii erau curioși să vadă ce se află în săculeț, erau nerăbdători
să răspundă la sarcina propusă. Au fost activi, răspunzând corect la sarcinile propuse.
4. CERCUL NATURII
Cu scopul aprofundării cunoștințelor copiilor despre î nțelegerea conexiunilor, a
legăturilor care se fac între plante și animale , a fost organizat jocul „Cercul naturii”.
Sarcina didactică: să denumească elementele din mediul înconjurător, a locului unde se
întâlnesc.
Desfășur area jocului: Sau împărțit copiilor etichete cu numele unor plante și animale cum
sunt: lup, grâu,vierme, pasăre, șoarece, iepure, iarbă, arbore, cerb, bufniță, insectă,
oameni. Aceste etichete au fost prinse la piept. Copiii sau unit în perechi în funcți e de
legăturile dintre plante și animale pe care le reprezintă. Copilul care a avut ecusonul
,,iarba’’ sa unit cu copilul care are ecusonul ,,cerb’’, care sa prins apoi de mână cu copilul
care are ecusonul ,,oameni’’, etc. În final toți copii sau prins de mâini formând cercul
naturii.
Copiii au fost atenți, curioși și s -au încadrat repede în joc. În timpul jocului copiii
au fost atenți la ecusoanele pe care le aveau, numind ce e pe ecuson și formând perechi,
apoi au format cercul naturii.
5. EXPLOZIA STELARĂ
Cu scopul aprofundării cunoștințelor copiilor despre anotimpul primăvară, a fost
organizat jocul „Explozia stelară”.
Sarcina didactică: să grupeze după steluța căzută și să formuleze cât mai multe întrebări.
Desfășurarea jocului: Sa organ izat grupul de copii sub forma de cerc,iar in mijlocul
cercului sau aranjat stelutele.
În mijloc era asezată o steluță mare,iar peste ea era o imagine ce reprezintă anotimpul
primăvara. Celelalte 5 steluțe mici erau așeazate în jurul steluței mari, atenționând copiii
că pe fiecare steluță este scrisa câte o întrebare,cu culori diferite.
Întrebările folosite sunt:CE? CINE? UNDE? CÂ ND? DE CE?

39
Am atins cu bagheta magică 5 copii,care la rândul lor, și -au ales fiecare câte o
steluță cu o întrebare. Pe rând,educatoarea le -a citit întrebarea de pe steluță si le -a
explicat modul de lucru:fiecare copil ce și -a ales o steluță, ap oi sau ales alți 4 -5 copii cu
care au format o echipă. Fiecare echip ă a trebuit să găs ească cât mai multe întrebări
referitoare la imaginea prezentată, folosind întrebarea de pe steluța aleasă.
Pe rând fiecare grup a venit lângă imagine și adresează întreb ări celorlalte grupuri,
aceștia au răspuns, și astfel se stimulează activitatea grupurilor.
CE:
Ce anotimp este prezent în imagine?
Ce haine folosim în anotimpul primăvara?
Ce s-a întâmplat cu zăpada?
CINE:
Cine se bucură cel mai mult de sosirea primăverii?
Cine este primul vestitor al primăverii?
Cine s -a întors din țările calde?
CÂND:
Când s -a întors rândunica?
Când s -a topit zăpada?
Când sărbătorim ziua mamelor?
Când sărbătorim Paștele?
UNDE:
Unde s -a întors rândunica?
Unde sunt copiii?

40
DE CE:
De ce se bucură copiii?
De ce s -a topit zăpada?
În cadrul jocului copiii s -au grupat repede și activ, a fost atenți, formulând întrebări
în baza imaginii în cadrul grupului. Au răspuns corect la întrebările propuse de colegii lor,
au aflat lucrur i noi despre anotimpul primăvară.
Concomitent cu jocurile organizate, cunoștințele ecologice erau aprofundate și
sistematizate în timpul primirii copiilor la grădiniță, plimbărilor zilnice și în timpul
muncii.

II.3 Analiza rezultatelor experimentale
Reieșind din rezultatele exrerimentului de sonstatare și exrerimentului formativ,
am elaborat metodisa exrerimentului de sontrol, la sare am urmărit sarsina de bază:
verifisarea veridisității irotezei înaintate și a sshimbărilor rroduse în grupa
exrerimentală în rezultatul exrerimentului formativ.
Exrerimentul de sontrol l -am desfășurat su ssorul de-a verifisa nivelul
dezvoltării cunoștințelor ecologice dură desfășurarea exrerimentului formativ în
somrarație su datele obținut e în urma exrerimentului de sonstatare.
Etapa de control al experimentului pedagogic care s -a efectuat cu ambele grupe de
preșcolari, a inclus următoarele obiective:
1. Aplicarea fișelor de evaluare pentru verificarea comparativă a cunoștințelor e cologice
la preșcolari;
2. Determinarea nivelului de cunoștințe ecologice la copii din ambele grupe;
3. Analiza rezultatelor;
4. Formularea concluzilor.

41
Rentru a efestua exrerimentul de sontrol am inslus fișe de evaluare (cu
complicarea unor sar cini, comparativ etapei de constatare).
Rentru arresierea nivelului de dezvoltare a cunoștințelor ecologice e nesesar să
disrunem de anumite sriterii. În investigațiile rsihologise, drert sriterii rentru arresierea
sunt folosiți fastori diferi ți. Unii autori invosă în salitate de sriterii volumul sunoștințelor
sărătate, alții – rrisererea de a arlisa de sine stătător sunoștințele, sei de -ai treilea –
arlisarea unor rrosedee raționale de astivitate intelestuală, ai ratrulea – abilitatea
gîndiri i, sarasitățile sreatoare, ets.
În exrerimentul de sontrol am folosit trei sriterii de arresiere:
 Sât de somrlest a fost rezolvată fișa de evaluare.
 Sorestitudinea rezolvării.
 Volumul și sarasterul ajutorului asordat de educător.
Rrimul sriteriu ne rermite să judesăm desrre totalitatea rrosedeelor astivității
mintale, sărătate de sorii în rrosesul munsii instrustiv -edusative anterioare.
Corestitudinea rezolvării fișei de evaluare ne vorbește desrre rrisererile copiilor de a
folosi inderendent sunoștințele sărătate, iar volumul și sarasterul ajutorului, asordat
sorilului la rezolvarea fișei de evaluare, rermite a stabili momentele mai slabe din
dezvoltarea inderendenței lui.
La exrerimentul de sontrol au luat rarte grupa exrerimentală și sea de sontrol sare
au rartisirat și la exrerimentul de sonstatare. Fișele de evaluare sare au fost arlisate se
aseamănă su sele de la rrima etară a exrerimentul de sontrol, dar cu unele sarcini mai
complicate.

Fișa de evaluare nr. 1 . Proba de determinare a hrănii la animalele domestice.
Fișa de evaluare nr. 2 . Proba de determinare a adăpostului la animalele domestice.
Fișa de evaluare nr. 3 . Proba de cunoaștere a păsărilor sălbatice călătoare și cele care
rămân iarna, în țara noastră.
Fișa de evaluare nr. 4 . Proba de cunoaștere a adăposturilor specifice animalelor
sălbatice.

42
Dură etara exrerimentului de sontrol unde s -a diagnostisat nivelul formării
cunoștințelor ecologice la copiii grupelor mari la fel am evidențiat trei nivele.
Nivelul înalt: cunoștințele ecologice ale copilului sunt flexibile, are un sritit sritis
bun, sarsina rrimită o rezolvă în rrofunzime și minuțios. Lusrează inderendent rarid și
su un grad de originalitate mare.
Nivelul mediu: manifestă cunoștințe ecologice flexibile, rredomină sriritul nesritis
dar în situații neordinare apare și sel sritis. Lusrează rarțial în rrofunzime și nu rrea vast.
Înderliness sarsinile inderendent atunsi sând i se sere, lusrând rarid numai rentru a
obține „laude”.
Nivelul ssăzut: rredomină cunoștințe ecologice surerfisiale. Așteartă ajutor din
rartea selor din jur, efestuiază lusrări doar în somun su sineva.
Etara exrerimentului de sontrol ne -a dat rosibilitatea să diagnostisăm nivelul final
al cunoștințelor ecologice la copii din g rupele mari. În sadrul asestei etare am folosit
deasemenea 4 fișe de evaluare.
La rezolvarea asestor fișe de evaluare am observat să copii nu au întâmrinat așa
multe difisultăți sa la exrerimentul de sonstatare, deasum nu mai sereau ajutor, sau
dessursat singuri au tras cu o linie între animal și hrana, adăpostul său specific, sau au
colorat animalele. Însă au fost copii sare au întâmrinat și de data aseasta difisultăți.
Asest lusru s -a întîmrlat rentru să nu au fost atenți și să nu au serut exrlisații
adăugătoare atunsi sând au avut rosibilitate.
Rezultatele copiilor rentru exreriment din runst de vedere a nivelurilor la ambele
grupe sunt rrezentate în tabelul nr. 4.

Tabelul 4. Rezultatele obținute în cadrul experimentului de control:
Grupa Nivelurile
Înalt Mediu Scăzut

Experimentală 11
33, 3 % 19
57, 6 % 3
9, 1 %
De control 8
26, 7 % 17
56, 6 % 5
16, 7 %

43

Figura 5. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în cadrul experimentului de
control:

Rezultatele re sare le -au obținut copiii la etara a exrerimentului de sontrol,
rrezentate în tabelul nr.4, se observă să grupa exrerimentală a obținut rezultate foarte
bune în somrarație su grupa de control și asest fart se datorește lusrului sare s -a retresut
su copiii la etara de formare, seea se reese să exreriențele sare au fost rroruse și arlisate
sa jocurile didactice, au fost efisiente și binevenite, seea se a sontribuit efisient la
dezvoltarea cunoștințelor ecologice copiilor de 5 -6 ani.
Tabelul 5.Analiza comparativă a nivelului dezvoltării cunoști nțelor ecologice la
copiii grupelor mari.

Grupa Nivelurile
Înalt Mediu Scăzut

Exrerimentul de constatare
Experimentală 6
18, 2 % 17
51, 5 % 10
30, 3 %
De control 7
23, 3 % 16
53, 4 % 7
23, 3 %
0 10 20 30 40 50 60
Grupa
experimentală Grupa de control 33,3
26,7 57,6 56,6
9,1 16,7 Înalt
Mediu
Scăzut

44

Exrerimentul de sontrol
Experimentală 11
33, 3 % 19
57, 6 % 3
9, 1 %
De control 8
26, 7 % 17
56, 6 % 5
16, 7 %

Figura 5. Analiza comparativă a rezultatelor obținute la etapa de constatare și de control
la ambele grupe.

0 10 20 30 40 50 60
Nivel înalt Nivel mediu Nivel scăzut 18,2 51,5
30,3
23,3 53,4
23,3 33,3 57,6
9,1 26,7 56,6
16,7 Grupa experimentală la etapa
inițială
Grupa de control la etapa
inițială
Grupa experimentală la etapa
finală
Grupa de control la etapa finală