Teza Razvan Pirsan 2 [622473]

1
UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

FACULTATEA DE MINE

ING. PÎRȘAN PAUL RĂZVAN
TEZĂ DE DOCTORAT

PROBLEME ACTUALE ȘI DE PERSPECTIVĂ ÎN
LUCRĂRILE DE CADASTRU GENERAL ȘI
CADASTRU MINIER

CONDUCĂTOR ȘTIINTIFIC:
PROF. UNIV. DR. ING, DR. HC. NICOLAE DIMA

PETRO ȘANI
2018

2

CAPITOLUL I

PROBLEMATICA ACTUALA SI PERSPECTIVE ALE
CADASTRULUI GENERAL SI A CADASTRELOR DE
SPECIALITATE

1.1. Rolul si importanta cadastrului in procesul dezvolta rii durabile

Dezvoltarea așezărilor urbane sau rurale, perfecționarea continuă a bazei tehnico –
materiale a tuturor ramurilor economiei naționale concretizate prin retehnologizarea celor
existente și crearea unor ramuri noi, în cadrul unor întreprinderi mici, mijlocii și mari din cadrul
unor localități implică executarea de lucrări complexe în domeniile topografiei, cadastrului și
organizarea teritoriului. După anul 1990 în țara noastră s -a început trecerea de la proprietatea
de stat la cea particulară printr -o serie de legi și hotărâri guvernamentale. Cea mai mediatizată
lege din punct de vedere cadastral a fost Legea 18/1991 care prevede trecerea terenurilor
agricole din proprietatea CAP în proprietate privată. Dar această l ege a dus la o fărâmițare
excesivă a terenurilor fiind în contradicție cu ideea de CAP, care prin aplicare nu a ținut cont
de evoluția și dezvoltarea unei agriculturi moderne. Conform acestei legi, terenurile au fost
împărțite foștilor proprietari, moșteni torilor acestora precum și mecanizatorilor din agricultură
de către o comisie constituită la nivelul fiecărui teritoriu administrativ. Aceste comisii au avut
de regulă viziuni înguste în ceea ce privește modul de reîmpărțire al terenurilor agricole,
respec tiv un proprietar a primit în medie 8 parcele în zonele de deal și 5 parcele în zonele de
șes. La această fărâmițare excesivă a terenurilor, o contribuție majoră au avut -o și proprietarii
de terenuri care au solicitat retrocedarea pe vechile amplasamente. În aceste condiții
mecanizarea lucrărilor agricole este mult îngreunată deoarece aceste parcele au o suprafață
mică, în general sub 1 ha.
La aplicarea Legii nr. 18/1991 nu s -au folosit întotdeauna mijloace moderne de măsurare
motiv pentru care bilanțul su prafețelor nu este unul real. Aplicarea acestui cadru legislativ s -a
făcut în teren, de regulă, cu ruleta metalică, motiv pentru care suprafața pusă în posesie nu este
suprafața redusă la orizont, suprafață care se regăsește pe hărțile cadastrale.
În vede rea clarificării situației juridice a terenurilor ocupate de către societățile
comerciale cu capital majoritar de stat este emisă Hotărârea de Guvern 834/1991. În baza
acestei hotărâri, societățile comerciale au efectuat măsurători topografice ale terenuri lor, cu sau
fără construcții, deținute, au întocmit documentația topografică pe care au trimis -o ministerelor
de resort în vederea obținerii Certificatelor de Atestare a Dreptului de Proprietate. Odată
obținute aceste certificate, ele au fost înscrise în C artea Funciară sau în Registrele de
Transcripțiuni Inscripțiuni având ca proprietar al terenurilor societatea comercială respectivă.
Această clarificare a situației terenurilor deținute a fost benefică mai ales în cazul
întreprinderilor foarte mari care s -au divizat în alte întreprinderi mai mici.
În anul 1996 se emite o nouă lege, Legea 7/1996 – Legea cadastrului general și a
publicității imobiliare – care prevede preluarea de la Oficiile de Cadastru agricol a măsurătorilor
și a punerilor în posesie în ved erea întocmirii unei părți a cadastrului general. Aplicarea acestei
legi a fost mult îngreunată de calitatea slabă a lucrărilor topografice executate în vederea
aplicării Legii 18/1991 precum și din cauza lipsei unei baze de date corespunzătoare
măsurători lor efectuate care au stat la baza emiterii Titlurilor de Proprietate.
În completarea Legii 18/1991 care prevedea retrocedarea terenurilor forestiere până la
limita maximă de 1ha, în anul 2000 s -a emis Legea 1/2000 care prevede retrocedarea terenurilor

3
forestiere până la limita maximă de 10ha. Această lege reparatorie a avut și neajunsuri prin
nerespectarea de către proprietari a regimului silvic de tăiere a masei lemnoase. De asemenea,
particularii nu au avut inițiative de reîmpădurire a terenurilor defriș ate, de întreținere, de
protecție contra dăunătorilor și bolilor acestea afectând microclimatele zonale și implicit
ecosistemele locale.
În vederea introducerii cadastrului general în România fiecare domeniu de activitate
reprezentat prin ministerele de re sort ar trebui să -și elaboreze normele în vederea introducerii
cadastrelor de specialitate în cadrul cadastrului general. Pentru realizarea acestui deziderat,
fiecare unitate teritorial administrativă trebuie să -și execute lucrarea topografică de delimitar e
a teritoriului.

1.1.1. Delimitarea cadastrală a unui teritoriu administrativ

Delimitarea cadastrală a teritoriului administrativ reprezintă operația de bază prin care se
identifică, măsoară în teren și se oficializează limitele teritoriului administrativ, conținând
punctele de frângere și traseele hotarului dinspre teritoriile administrative vecine precum și
limitele intravilanelor din respectivul teritoriu. Aceasta se execută înaintea începerii
introducerii cadastrului general pe un teritoriu administrativ având în vedere faptul că parcela
este entitatea de bază a cadastrului general care are un singur proprietar și o singură categorie
de folosință.
Stabilirea liniei de hotar și denumirile unităților administrativ -teritoriale se face în
conformitate cu Lege a nr. 7/1996, pe baza prevederilor Legii nr. 2/1968 și în conformitate cu
modificările ulterioare stabilite prin alte acte normative ale Guvernului României.
Limita intravilanului se stabilește conform planului urbanistic general, întocmit și aprobat
potri vit Legii nr. 50/1991.
În lipsa planului urbanistic general, limita este cea definită în Legea nr. 18/1991 – limita
din cadastru funciar existent la 1 ianuarie 1990.
Operațiuni de delimitare
Pentru realizarea delimitărilor cadastrale se vor parcurge următ oarele etape: [120]
– se constituie comisia de delimitare și se aprobă componența acesteia, printr -un ordin
emis de prefectul județului respectiv;
– se parcurge pe teren traseul de delimitat și se stabilesc punctele hotarului administrativ
precum și punctele d e hotar care vor fi materializate ulterior;
– se materializează punctele de hotar stabilite cu borne conform standardului SR 3446 –
1/96;
– se vor executa operațiile de teren și de birou necesare în vederea determinării
coordonatelor punctelor de hotar;
– în final, dosarul lucrărilor de determinare trebuie să cuprindă: copii de pe înștiințările
care au fost trimise la comunele vecine, procesul verbal de delimitare cu descrierea traseului
pentru fiecare localitate cu care se învecinează, schița generală a hotarel or cu reprezentarea
amplasamentului fiecărei borne sau alte repere folosite la delimitare, numărul fiecărei borne și
reper, coordonatele acestor puncte precum și suprafața rezultată din calcul folosind
coordonatele punctelor materializate, observate și cal culate.
Procedura de executare efectivă a prevederilor din punctele enumerate mai sus este
descrisă detaliat în normele tehnice pentru introducerea cadastrului general elaborat de Oficiul
Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
Totalitatea punctelo r rețelei geodezice de referință formează rețeaua geodezică de sprijin.
Rețeaua geodezică de îndesire și ridicare care se va realiza trebuie să îndeplinească
condiția de densitate a punctelor astfel încât acestea să asigure necesarul de puncte folosit pen tru
executarea lucrărilor de introducere și întreținere a cadastrului general. Metodele care se
folosesc la îndesirea rețelei geodezice de sprijin și crearea rețelelor de ridicare sunt metodele
clasice cunoscute sau tehnologiile geodezice bazate pe observa ții satelitare (sisteme globale de

4
poziționare). Pentru situațiile în care la determinarea punctelor noi se folosește aparatură GPS,
vor trebui respectate următoarele condiții și anume:
– rețeaua de îndesire și ridicare va avea ca elemente cunoscute minimum 6 puncte din
rețeaua geodezică de sprijin (3 puncte din rețeaua de triangulație și 3 puncte din rețeaua de
nivelment);
– punctele cunoscute ale rețelei de sprijin vor fi astfel alese încât acestea să fie uniform
repartizate, indiferent de poziția lor în cadr ul rețelei;
– la determinarea punctelor vor fi utilizați minimum trei vectori;
– se va prevedea determinarea punctelor de legătură prin staționare în sesiuni diferite.
Pentru o rețea având p puncte și care se dorește a fi determinată cu ajutorul a r receptoare,
numărul minim de sesiuni s se obține cu relația:
nrnps−−=
pentru
1n (1.1)
unde n este numărul punctelor de legătură între sesiuni.
Dacă un punct este staționat de m ori atunci numărul de sesiuni se ca lculează cu relația:
rpms=
(1.2)
La îndesirea rețelelor geodezice se vor încadra obligatoriu minim 4 puncte din rețeaua
geodezică de sprijin în vederea compensării acestora ca rețele libere în sistemul de proiecție
Stereografic 1970, printr -o transformare Helmert.
Abaterea standard medie de determinare a punctelor rețelei nu trebuie să depășească ± 5
cm în poziție planimetrică.

()
nQ Q
s si i yy xxn
i
r21
0+
==
(1.3)
în care:
– n – numărul de puncte din rețea;
– Qxxi, Qyyi – elementele de pe diagonala principală a matricii coeficienților de pondere a
necunoscutelor, corespunzătoare coordonatelor X și respectiv Y ale punctului i;
– s0 – abaterea standard a unității de pondere.
În funcție de configurația tere nului precum și a densității detaliilor, în teren se vor amplasa
un număr suficient de borne astfel încât acestea să satisfacă cerințele de densitate, puncte
materializate prin borne avizate sau omologate de A.N.C.P.I.
Densitatea care se impune este de cel puțin 1 punct/kmp în zonă de șes, 1 punct/2 kmp în
zone colimare și 1 punct/5 kmp în zone de munte. În intravilan, în zonele asfaltate sau betonate
materializarea se poate face și cu picheți metalici cu diametrul de 25 mm, bătuți la nivelul
solului, asigu rând o densitate a punctelor de minim 4 puncte/kmp.
Modul de amplasare al punctelor va fi astfel ales încât să existe vizibilitate către alte două
puncte din rețeaua geodezică de îndesire și ridicare sau din rețeaua geodezică de sprijin,
indiferent de proc edeele tehnice și instrumentele utilizate la ridicarea detaliilor.
Normele prevăd abateri standard la determinarea punctelor de ± 10 cm în intravilan și ±
25 cm în extravilan, abateri ce pot fi calculate cu relațiile:
ixx x Qs s0=
(1.4)
iyy y Qs s0=
(1.5)

5
1.1.2. Analiza documentelor cadastrale existente

1.1.2.1. Criterii de analiză a conținutului planurilor și hărților

În vederea determinării gradului de incompatibilitate a planurilor și hărților existente cu
terenul pentru folosirea acestora la introducerea și întreținerea cadastrului general, ne prelevăm
de anumite criterii:
– procentul de modificări ale conținutului cadastral, raportat la conținutul general pe
unitatea de suprafață (kmp);
– calitatea suportului planurilor și hărților;
– lizibilitatea planurilor și hărților și gradul de uzură și degradare ale acestora. [120]
Dintre acestea, criteriul de bază îl reprezintă procentul de modificare al planurilor și
hărților stabilit în urma confruntării planurilor și hărților cu sit uația actuală din teren. Această
analiză va fi menționată în caietul de sarcini aferent lucrărilor de introducere a cadastrului
general pe un teritoriu administrativ.

1.1.2.2. Asigurarea bazei cartografice necesare

Asigurarea bazei cartografice necesare se va fac e ținând cont de baza existentă care a fost
selecționată conform criteriilor privind procentul de modificare al planurilor și hărților precum
și prin înnoirea acestei baze. Această înnoire se va putea realiza prin comandarea de planuri și
hărți noi dar în special prin lucrări noi de întreținere și introducere a lucrărilor aferente
cadastrului general.

1.2. Elemente de definire a cadastrului general

Cadastrul general este o lucrare de sinteza cu caracter interdisc iplinar si cu functii
multiple. Realizar ea lui pe un teritoriu administrativ , presupune participarea unor specialisti
cu p rgatire si viziune de ansamblu , care sa le permita reuniunea partilor componente si
definitivarea documentatiei finale.Se impune si colaborarea cu specialisti avizati in unele
probleme de interes deosebit .cadastrele de specialitate ca subsisteme de evidenta ,presupun o
colaborare mai strinsa cu specialisti din domeniu pentru intelegerea situatiilor ,sau pregatirea
acestora cu notiuni si cunostiinte de cadastru general.
O serie de activitati tehnico -economice au aceleasi obiective si se realizeaza pe baza
acelorasi instructiuni tehnice :
• introducerea cadastrului general si a celor de specialitate nu se poate realiza fara
modernizarea lucrarilor existente , prin introducere a unor tehnologii cu grad ridicat de
automatizare ceace necesita dotarea corespunzatoare cu aparatura performanta , de mare
randamen t si precizii corespunzatoare. B aze de date si unitati de prelucrare si de editare
de mare performanta,
• realizarea intr -un timp relativ scurt a unor lucrari de o asemenea complexitate necesita
un un corp de specialisti bine instruiti , norme tehnice unitare ,de nivel corespunzator
,precum si asigurarea de fonduri necesare in raport cu volumul si exigenta operatiilor
de executa t ;
• publicitatea imobiliara ca sistem de inscriere in acte publice a drepturilor reale ale
proprietarilor are la baza o documentatie cadastrala , executata la precizia din norme.
Publicitatea este asigurata prin sistemul de Carte Funciara
• informatiile d in cadastrul general , cadastrele de specialitate si cele din publicitatea
imobiliara reprezinta bun proprietatea publica fiind accesibile , contra cost , persoanelor

6
fizice si juridice. Fac exceptie informatiile privind siguranta nationala si alte cazuri
reglementate prin legislatia in vigoare ;
• in acelasi spirit conform legii , sistemul informational al cadastrului si publicitatii
imobiliare se integreaza in’’Sistemul national de informatizare a Romaniei ‘’

Simtului proprietatii asupra bunurilor, si mai ales asupra bunului imobil,pamintul ,care
oferea hrana,a condus de a lungul istoriei la nevoia de masurare a pamintului si mai apoi la
necesitatea definirii unor sisteme de inregistrare si evidenta a proprietatii,prin care sa se
conserve si sa se garante ze dreptul de proprietate al unui individ asupra bunului sau impotriva
interventiilor abuzive ale altui individ saupra proprietatii sale.
La randul lor,formatiunile statale,oricare,oriunde si oricand ar fi existat ele, si-au
intemeiat existenta institutiilor pe sisteme de taxe si impozite percepute de la proiprietarii de
bunuri mobile,intre care cel mai important bun este cel funciar,adica pamintul. Astfel,statul este
interesat sa detina o evidenta corecta si exacta asupra bunurilor imobile –terenuri si constructii –
atat din punctul de vedere al intinderii si a calitatii acestora ,cat si al identitatii proprietarilor de
drept asupra acestor imobile, precum ca, prin sistemul de legi sau acte normative,sa
dimensioneze corect si sa directioneze exac t taxele si impozitele strict necesare ,subzistentei
bugetare a institutiilor statale.
Atat din partea statului ,cat si din partea cetateanului contribuabil a aparut,astfel, interesul
pentru crearea unui sistem de inregisrare si evidenta a bunurilor mobi le, prin care sa fie instituite
raporturi corecte intre cele doua parti interesate.
Datele tehnice,economice si juridice necesare acestui sistem de evidenta sunt obtinute
prin actiunea corelativa a disciplinelor; masuratorile terestre, pedologia,evaluarea economica si
dreptul civil a caror aplicare se intilneste in disciplina numita cadastru.
Definitia cadastrului general este data de Legea cadastrului si publicitatii imobiliare
nr.7/1996,astfel:
Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica,economica si
juridica prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea,descrierea pe harti topografice si
planuri cadastrale a tuturor terenurilor,precum si a celor lalte bunu ri imobile de pe intreg
teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar ;
Entitatile de baza ale acestui sistem sunt: parcela,constructia si proprietarul .

1.2.1. Evolutia cadastrului pe plan mondial

Masurarea terenurilor intr -o forma organizata este cunoscuta pentru prima data din
scrierile egiptene cu 4000 -5000 de ani in urma. La cancelariile faraonilor se tineau registre in
care erau inscrise terenurile ce se repartizau periodic pentru cultivare in lunca Nilului. Dupa
modul de organizare la egipteni a acestei activitati ,rezulta pentru prima data cele doua scopuri
principale ale cadastrului , care se pastreaza si astazi, si anume: garantarea dreptului de
proprietate si aplicarea stricta si echita bila a fiscalitatii funciare .
Un sistem de masurare organizata a terenurilor se cunoaste si din timpul regelui Darius
(521-485 i.C.)in Persia. Masurarea pamintului la romani se numea “agrimensura”,iar cei care
efectuau masuratorile se numeau “agrimens ori” De la formele simple de evidenta cadastrala
care au existat in antichitate s -a ajuns treptal la formele perfectionate din epoca
feudala,cunoscute mai ales in centrul Europei Germania,Austria,Italia,Elvetia. Pana in secolul
al XIII -lea institutia ca dstrului rezolva atat problemele legate de masurarea si stabilirea calitatii
terenurilor agricole,cat si pe cele juridice,legate de diferite forme de publicitate imobiliara.
Modelul cadastrelor in Europa il constituie primul cadastru modern intocmit i n
principatul Milano,cunoscut sub denumirea de “Censimento Milanese” in perioada cind Milano
se afla sub ocupatie Austriaca.

7
Masuratorile au inceput la 17 aprilie 1720,intr -un cadru festiv la Melegnano ,la 25 de Km
sud-est de Milano,sub conducerea matema ticianului –inginer Johan Jacobus Marinoni.
Intocmirea cadastrului in principatul Milano a avut la baza instructiuni tehnice
precise,primele instructiuni pentru intocmirea unui cadastru general ,care se efectua la :
• toti geometrii sa lucreze dupa acel easi metode.
• pentru ridicari topografice se va folosi planseta,care duce mai repede la realizarea
scopului si care da rezultate bune in terenurile accidentale.
• masuratorile se vor executa cu aceasi unitate de masura ,respectiv unitatea
milaneza”trabucc o”
• pentru distante in locul stinghiei de 2 trabucci se va folosi lantul de 10 trabucci si 10
cuie,iar pentru strazi si distante mici se va folosi stinghia de 1 trabucco; totodata se va
face propunerea,foarte importanta pentru acel timp ca 1 trabucco sa fie i mpartit in 10
picioare pentru a folosi avantajul aritmeticii zecimale ;
• masuratorile sa corespunda sistemului zecimal ;
• fiecarui geometru sa i se repartizeze un ajutor,cunoscator temeinic al teritoriului
masurat;
• pe harti sa se reprezinte granitele proprietatilor cu semne de hotar, limitele categoriilor
de folosinta ,caile de comunicatii,apele, digurile, localitatile etc. si limitele dintre
teritoriile cadastrale ;
• fiecare harta sa fie semnata de geometru cu spe cificarea datei de terminare a ridicarii
in plan;
• suprafetele se vor calcula prin impartirea in triunghiuri si trapeze si se va folosi
planimetrul Braun,denumit “trigonometrico”;
• hartile cadastrale sa se foloseasca si pentru intocmirea unei harti topografice a
principatului Milano,prin reducerea cu pantograful a hartilor de ansamblu.
Masuratorile s -au sprijinit pe o retea de triangulatie locala.Pentru evaluarea terenurilor s-
au infiintat comisii speciale care au impartit terenurile in trei clase;bune,mediocre si slabe. Din
valoarea bruta a productiei agricole s -au scazut cheltuielile de productie si s-a detrerminat
venitul net cadastral impozabil.
Lucrarile de cadastru au fost t erminate si au intrat in vigoare la 1ianuarie 1760 (dupa
aproape 4o de ani de la declansarea masuratorilor) si cuprindeau :
• registrul parcelelor –Grundbuch 1 klasse;
• registrul caselor – Grundbuch 2 klasse ;
• mapa cu hartile la scara 1:2000 si 1:8000 pentru planul de ansamblu;
• foaia de proprietate pentru fiecare contribuabil ;
• harta topografica a principatului Milano la scara 1:72000.
Economistul englez Adam Smith (1723 –1790),intemeietorul economiei politice
moderne ,aprecia aceasta lucrare ast fel; “ cadastrul principatului Milano inceput sub Karl
VI,este considerat ca fiind lucrarea cea mai exacta si cu cea mai mare atentie in acest domeniu
,care a fost facuta vreodata “
Cadastrul milanez a fost preluat apoi in principatele Venetia,Piac enza,
Parma,Toscana,Carrara,Vatican etc,in Franta sub Napoleon Bonaparte ,si apoi de
Belgia,Olanda,Luxemburg,Westfalia,Rheinland,Bavaria,cantoanele elvetiene,Vaud di Geneva
si in tot imperiul Austro -Ungar

8
1.2.2. Evolutia cadastrului pe teritoriul Romaniei

In tara noastra cadastrul ,impreuna cu cartile funciare ,dateaza din anul 1794 in
Transilvania,Banat si nordul Bucovinei,cand aceste teritorii se aflau sub juridictie austro –
ungara, si ca atare cadastrul intr odus in aceste provincii a fost dupa sistemul aplicat in Austria.
In Muntenia si Moldova ,sub impulsul reglementarilor cu carater constitutional din
Regulamentele Organice ,primele incercari de cadastru general dateaza din anul 1831 in
Muntenia si 1832 in Moldova ,cand au fost emise urmatoarele legi:
a) in Muntenia in 1831,sub domnia lui Alexandru Dimitrie Ghica – “Proiectul atingator de
masuratori cadastrale in tot cuprinsul principatului”;
b )in Moldova in 1832,sub domnia lui Mihai Grigore Sturdza – “ Proiectul atingator de pravilele
obstesti si hotarnicii”.
Aceste reglementari nu au fost puse in aplicare decit in foarte mica masura datorita
rezistentei opuse de boierii din Adunarile Ad -Hooc,care erau marii roprietari de terenuri si nu
doreau sa fie supusi impozitului dupa suprafetele reale ale proprietatilo r lor, preferind
mentinerea sistemului declarativ,care,in lipsa cadastrului bazat pe masuratori topografice,le
convenea pentru a plati impozite mai mici catre stat ,sistem care s -a pastrat in unele parti ale
Romaniei pina in perioada noastra. Gheorghe Asa chi, in Muntenia si Gheorge Lazar . in
Moldova , au avut initiativa, deosebit de importanta pentru acele timpuri,de a infiinta la 1813 la
Iasi si la 1818 la Bucuresti primele scoli de inginerie care au pregatit primi specialisti in
topografie si cadastru din Romania ( numiti ingineri hotarnici ) si care au contribuit in mod
hotaritor la introducerea unor sisteme de organizare si metode de lucru asemanatoare cu cele
vazute de ei in tarile din apus ,unde si -au facut studiile universitare.
Dupa Marea Unire din anul 1918 ,pentru alinierea la cerintele modernizarii societatii
romanesti dupa modelul tarilor civilizate din Vestul Europei ,in anul 1919 s -a infiintat Directia
Cadastrului in cadrul Ministerului Agriculturii si Domeniilor,prima institutie romaneasc a a
cadastrului.
In perioada 1919 -1933 activitatea de cadastru s -a limitat la masurarea mosiilor si
parcelarea lor pentru efectuarea improprietaririlor care s -au facut prin reforma agrara din anul
1921 . Intrucat in acea perioada Romania nu dispunea de o retea de triangulatie geodezica
omogena ( existau numai unele determinari izolate de -a lungul arcelor de meridian si paralele )
masuratorile topografice ale mosiilor s -au facut in sisteme de referinta locale cu diferente
importante in privinta preciziei ,continutului si reprezentarii grafice ale planurilor topografice.
In aceasta perioada Institutul Geografic al Armatei Romane a avut o contributie
importanta la constituirea retelei geodezice de ordin suprior si la realizarea hartilor topografice
pentr u nevoile de aparare a tarii,dar specialistii geodezi si topografi militari au contribuit si la
realizarea unui important volum de masuratori topo -cadastrale.
In anul 1930 a fost adoptat atat pentru cadastru ,cat si pentru nevoile armatei,sistemul de
proiectie cartografica Bonne,stereografic 1930 ,cu punct central la Brasov( Feldioara) .
Prin Legea nr.23/1933,modificata apoi prin Decretul –Lege nr.115/1938 pentru
modificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare sa instituit organizarea cadastrul ui
general si publicitatii imobiliare moderne in Romania pornind de la retelele geodezice
unitare,cu planuri si registre cadastrale elaborate intr -un sistem unitar pe intreg teritoriul
Romaniei. La inceput s -a prevazut executarea lucrarilor cadastrale in M untenia si Dobrogea
,apoi Muntenia si Oltenia,cat si actualizarea celor existente in Transilvania ,Banat si nordul
Bucovinei,iar in paralel cu aceasta sa prevazut introducerea ( unificarea) sistemului cartilor
funciare . Primele lucrari cadastrale cu ca racter de proba si pentru generalizarea cadastrului
general si introducerea cartilor funciare au fost realizate in fostul judet Ilfov si comunele
subordonate Bucurestiului.
Datorita razboiului ,in anul 1941 lucrarile cadastrale in judetul Ilfov au fost in trerupte la
stadiul de executare de 65%din volumul total,iar din lipsa finantarii au fost sistate si lucrarile
incepute in celelalte judete.

9
Intre ani 1944 -1955 activitatea de cadastru general stagneaza datorita lucrarilor de
masuratori si parcelari pent ru reforma agrara din anul 1945,dar mai ales din cauza lipsei de
interes din partea regimului comunist instaurat ,care se baza pe negarea dreptului de proprietate
privata asupra terenurilor,iar institutiile cadastrului si cartilor funciare erau institutii menite
confirmarii si protejarii drepturilor reale de proprietate imobiliara ale persoanelor fizice.Cu
toate reticientele politice manifestate era totusi necesara o forma de evidenta a terenurilor ,in
care se foloseau unele metode de lucru ale cadastrulu i general,si anume cele legate de
inregistrarea existentei si dinamici terenurilor agricole ale unitatlor agricole de stat sau
cooperatiste,ignorindu -se aplicarea acestui sistem si pentru cunoasterea proprietatilor
particulare ale persoanelor fizice .
In anul 1955 apare Decretul nr.280/1955 si HCM nr.1240/1955 prin care se legifereaza
organizarea si executarea “ evidentei funciare “ cu scopul principal de a servi la comasarea
terenurilor agricole in actiunea de cooperativizare a terenurilor proprietate particulara a
persoanelor fizice fortate sa se inscrie in Gospodariile Agricole Colective.
Planurile topografice pentru aceasta evidenta au fost intocmite in cca.6 ani ,mai ales prin
metode fotogrametrice ,mai putin prin topografie clasica,la scara 1:10.000 pentru o suprafata
de cca.13 milioane de hectare.
In anul 1958 s -a infiintat la Bucure sti Centrul de fotogrametrie. subordonat Directiei
generale geotopografice si de organizare a teritoriului agricol din cadrul Ministrului
Agriculturii si Silviculturii,cativa ani mai tarziu transformat in Institutul de
Geodezie,Fotogrametrie,Cartografie si Organizarea Teritoriului, care a extins utilizarea
fotogrametriei in Romania mai ales pentru interesele agriculturii.
Masurile abuzive de ingradire a cailor de dovedire a drepturilor de proprietate imobiliara
a persoanelor fizice(inclusiv continuarea lucrarilor de cadastru si introducerea cartilor funciare)
s-a dovedit de prost augur,inclusiv pentru pentru proprietatile unitatilor de stat .S -a constata
ca simpla evidenta funciara nu era suficienta pentru curmarea abuzurilor si divergentelor dintre
unitatile agricole si cele ale altor sectoare ( silvic,urbanistic,minier,cai de
comunicatie,gospodarirea apelor etc.) in procesul de supraveghere a folosirii intregului fond
funciar al Romaniei.
De acea prin Legea nr.12/1968 privind apararea ,conserva rea si folosirea terenurilor
agricole se prevede,printre altele,introducerea cadastrului funciar pe intreg teritoriului tarii. Dar
factorii politici au ignorat in continuare adevaratele idei ale cadstrului,nefiind create conditii
favorabile si pentru execu tarea functiei juridice a cadastrului.Astfel nici tinerea la zi a
cadastrului existent nu a fost posibila ,ceea ce a dus la efecte negative ale valabilitatii
documentatiilor cadastrale neactualizate.
Decretul nr,305/1971 privind activitatea geodezica , topografica, fotogrametrica si
cartografica a dat un impuls pozitiv acestor activitati,reglementand pentru prima data
obligatiile mai ferme pentru unitatile care executa astfel de lucrari instituind o coordonare
unitara in scopul evitarii suprapunerilor si valorificarii corespunzatoare a patrimoniului
geodezic si cartografic existent si reglementand finantarea intocmirii planului topografic al
Romaniei la scarile 1:5000 si 1:2000 ca un sprijin direct pentru lucrarile cadastrului funciar.
Legea nr.59/ 1974 privind fondul funciar reglementeaza unele probleme privind fondul
funciar,dar tot pe principiile politici comuniste, proprietatea particulara nefiind sustinuta prin
sistemul de publicitate imobiliara al cartilor funciare. Printre altele,aceasta le ge avea in vedere
trecerea treptata a terenurilor din intravilanele localitatilor in proprietatea statului,intrucat legea
prevedea ca terenurile pot fi dobindite in proprietate particulara numai prin mostenire. Astfel,in
situatia cand se vindea o casa ter enul aferent care era proprietate particulara trecea prin efectul
legii, in proprietatea statului ,fara nici o despagubire ,iar proprietarii constructiilor primeau
numai un drept de folosinta asupra terenului pe durata existentei constructiilor.
Dupa Revo lutia din anul 1989, Legea fondului funciar nr.18/1991 vine sa repare o parte
dintre abuzurile produse asupra proprietatii private a terenurilor agricole si silvice in perioada
comunista,dar face o reparatie partiala,restituind in proprietatea fostilor pro prietari sau

10
mostenitorilor acestora prin noi tutluri de proprietate,numai pana la 10 ha.din fostele proprietati
agrare si pana la 1 ha din fostele proprietati forestiere,consfintind “exproprierea” fara acte de
expropriere a diferentelor de suprafete pest e aceste suprafete.De asemenea terenurile din
intravilanele localitatilor, aferente constructiilor,trecute in proprietatea statului in baza Legi nr.
58/1974,ca efect a vanzarii -cumpararii constructiilor,revenea la cerere ,in proprietatea
detinatorilor act uali ai constructiilor,prin ordinul prefectului . In plus, pentru multi ani
activitatrea Oficiilor de Cadastru si Organizarea Teritoriului a fost unilateral dirijata numai pe
problema punerii in posesie a persoanelor indreptatite sa primeasca pamint,l ucrindu -se sub o
presiune sociala si politica puternica si intr -un sistem organizatoric precar. Practic in toti
acesti ani de dupa 1990 activitatrea de cadastru general a fost paralizata,
Legea nr.169/1997 si Legea nr.1/2000 pentru retrocedarea terenur ilor agricole si silvice
pun in drept restituirea terenurilor agricole pana la 50 ha.
iar a celor silvice pana la 10 ha.Aplicarea Legii nr.1/2000 creaza o noua etapa de intense
eforturi ale bransei specialistilor in masuratori topgrafice pentru efectuarea masuratorilor topo –
cadastrale specifice in scopul punerii in posesie a persoanelor indreptatite la retrocedarea
terenurilor.
Sansa relansarii activitatii de cadastru general in Rominia este punerea in aplicare a
Legii cadastrului si publicitatii imob iliare nr.7/1996, care este o lege moderna,la nivelul tarilor
vest-europene dezvoltate,care pune premizele unui cadastru nou,modern,unitar,informatizat,cu
un sistem de publicitate imobiliara bazat pe cartea funciara,care garanteaza si face opozabil
fata de tertii dreptul real de proprietate al tuturor persoanelor fizice sau juridice care detin
proprietati imobiliare in Romania. Perioada de introducere a noului sistem al cadastrului si
publicitatii imobiliare pe intreg teritoriu al Romaniei va fi de mare intindere si va fi determinata
de resursele funciare destinate de stat acestui scop , respectiv de alocarile fondurilor banesti de
la buget,practic de vointa politica pentru introducerea cadastrului general in Romania.
Actiunea de introducerea cadstrului general si publicitatii imobiliare,si apoi de intretinere
continua a acestora,presupune un volum mare de resurse financiare si umane (sp ecialisti in
cadstru si juristi ). Necesitatea acestui efort continu a statului este insa justificata de realizarea
si actualizarea permanenta a sistemului de evidenta a proprietatii imobiliare in Romania
,intrucat cheltuielile generate de realizarea si intretinerea cadastrului se recupereaza prin
justele taxe si impozite ale statului si comunitatilor locale puse pe ave re si prin gestiunea datelor
si informatiilor cadastrale in diverse scopuri social -comunitare.

1.2.3. Funcțiile cadastrului general

Cadastrul general, are următoarele trei funcții principale:
a. Funcția (partea) tehnică
Legea cadastrului general și publicității imobiliare, definește funcția tehnică a
cadastrului astfel: “Funcția tehnică a cadastrului general se realizează prin determinarea pe
bază de măsurători a poziției, configurației, mărimii suprafețelor terenurilor pe categorii de
folosință și proprietari, p recum și ale construcțiilor.
Rezultă că partea tehnică cuprinde toate operațiunile tehnice, geodezice, topografice,
fotogrammetrice și cartografice, folosite la realizarea măsurătorilor de teren și prelucrarea
datelor cu privire la determinarea suprafețelo r imobilelor, corpurilor de proprietate și a
unităților teritorial –administrative.
Unele din aceste operațiuni tehnice ale cadastrului general, sunt comune și altor activități,
cum ar fi operațiile aferente rețelelor geodezice de triangulație și nivelment, cele aferente
întocmirii planului topografic de bază al țării sau planurilor de bază ale orașelor.
Datorită faptului că unele dintre aceste date și documente tehnice elaborate pentru
nevoile altor activități tehnico –economice sunt comune sau parțial folos ibile în cadastru, legea
privind cadastrul și publicitatea imobiliară, prevede obligativitatea pentru agenții economici

11
ce dețin sau execută astfel de documentații, să le pună la dispoziția instituțiilor specializate de
cadastru

b. Funcția (partea) economic ă
Este partea cadastrului general care evidențiază valoarea economică a bunurilor
imobiliare. Scopul stabilirii valorii economice a imobilelor, este legat de stabilirea impozitelor
și taxelor fiscale asupra imobilelor.
În cazul terenurilor agricole, valoar ea economică se stabilește prin bonitare cadastrală,
lucrări care mai sunt denumite de apreciere economică a terenurilor agricole, executate pe baza
studiilor de cartare pedologică.
Normele tehnice și documentațiile specifice pentru lucrările de bonitare c adastrală a
terenurilor agricole sunt emise de către ministerele care tutelează aceste activități.

c. Funcția (partea) juridică
Partea juridică a cadastrului general se constituie ca o activitate economică neînglobată
în cea de cadastru, dar care se realizează după introducerea cadastrului general pe întreg
teritoriul administrativ (comună, oraș, municipiu).
Partea juridică a cadastrului se rezumă la stabilirea posesorului de fapt al imobilului la
data introducerii cadastrului general. Astfel, persoan a se înscrie în registrele cadastrale cu
calitatea sa de posesor și care poate avea sau nu și dreptul real de proprietate.
Raportul juridic în care se află deținătorul de fapt față de imobilul înscris în cadastru, se
stabilește numai prin sistemul de publi citate imobiliară, care la noi în țară îl reprezintă cartea
funciară.
Fiecare dintre cele trei funcții ale cadastrului, sunt legate de discipline diferite în cadrul
cărora se dezvoltă și se perfecționează. Astfel, partea tehnică este legată de operațiile t ehnice
ale geodeziei, fotogrammetriei, topografiei și cartografiei, partea economică este legată de
bonitarea și cartarea pedologică, iar partea juridică este legată de dreptul funciar și alte ramuri
juridice.
Între părțile cadastrului general, există urmă toarele relații:
◼ relații de succedare în execuție a lucrărilor după programări stabilite;
◼ relații de asigurare a conținutului de date de către partea tehnică pentru celelalte părți;
◼ relații de transmitere reciprocă a datelor modificate sau rezultate din ac țiunile de
actualizare periodică a cadastrului.

1.2.4. Organizarea instutionala a acivitatii de cadastrul general

Legea cadastrului și publicității imobiliare prevedea că: “La data intrării în vigoare a
prezentei legi se înființează Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie, ca instituție
publică cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
În fiecare județ și în municipiul București se organizează Oficii Județene de Cadastru,
Geodezie și Cartografie care vor funcționa ca instituții p ublice cu personalitate juridică în
subordonarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
În subordinea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie se înființează
Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Cadastru, instituție publică cu
personalitate juridică.”
Ministerele, alte instituții cantrale de stat, regiile autonome și alte persoane juridice
organizează cadastrul de specialitate în domeniile: agricol, forestier, apelor, industrial,
extractiv, imobiliar -edilit ar, transporturi rutiere, feroviare, navale, aeriene, turismului,
zonelor protejate natural și construite, celor cu risc ridicat de calamități naturale ori supuse
poluării și degradării și altele.
Titularii cadastrelor de la alin. 1 execută, în funcție de domeniul specific de activitate,
lucrări geodezice, topografice, fotogrammetrice, cartografice și altele pentru satisfacerea

12
nevoilor proprii. Titularii cadastrelor de specialitate, cu excepția Ministerului Apărării
Naționale, Ministerului de Interne și Se rviciului Român de Informații, vor pune, cu titlu gratuit,
la dispoziția ANCPI datele cerute pentru alcătuirea și actualizarea cadastrului.
ANCPI are următoarele atribuții principale:
• organizează, conduce, îndrumă și controlează executarea lucrărilor de ge odezie,
topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cadastru și cartografie la nivelul întregii țări;
• elaborează norme, tehnici, procedee și metodologii de specialitate conform progreselor
științifce și tehnice în domeniul cadastrului;
• autorizează persoanele fizice și juridice care pot executa lucrări tehnice de cadastru;
• organizezază fondul național de geodezie și cartografie, precum și banca de date a
sistemului unitar de cadastru;
• asigură, în condițiile legii, în colaborare cu Ministerul Apărării Naționale , executarea,
completarea, modernizarea și menținerea în stare de utilizare a rețelei geodezice naționale;
• avizează conținutul topografic al hărților, planurilor, atlaselor, ghidurilor și al altor
documente cartografice necesare uzului public;
• pune la dispoziția autorităților publice și a altor instituții interesate, în condițiile legii,
situații statistice de sinteză privind terenurile și construcțiile;
• îndeplinește sarcinile ce rezultă din angajamentele internaționale în domeniul său de
activitate;
Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne și Serviciul Român de Informații
execută, cu mijloace proprii, lucrări de cadastru, geodezice, gravimetrice, topografice,
fotogrammetrice și cartografice necesare apărării țării și păstrării ordinii public e, precum și
altor nevoi proprii, conform normelor tehnice ale Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și
Cartografie”.
Ulterior se schimba denumirea din Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și
Cartografie in Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si de la Ministerul
Justitiei trece la Ministerul Administratiei si Internelor. Oficiile Judetene O.J.C.G.C isi
schimba denumirea in O.C.P.I al judetului respectiv.

1.2.5. Perspectiva lucrarilor de cadastru general

La nivelul tarii cad astrul general are o mare sansa de dezvoltare in contextul in care
Romania intra in Comunitatea Europeana .Tarile membre ale comunitatii au un cadastru bine
pus la punct si in permanenta actualizare.
In perspectiva rezolvarii problemelor prin care cadastru l general :
a) stabileste prin metode matematice topografice sau fotogrametrice
( analogice sau digitale) intinderea sau configuratia si pozitia teritoriala a imobilelor –
terenuri cu sau fara constructii ;
b) stabileste situatia juridica a imobilelor,identifi ca proprietarii sau posesorii
acestora,iar prin sistemul de publicitate imobiliara al cartilor funciare stabileste proprietarii de
drept ;
c) constituie unul din elementele prin care statul garanteaza dreptul de proprietate al
persoanelor;
d) faciliteaza si sustine circulatia juridica a imobilelor pe piata imobiliara;
e) efectueaza lucrari de alipiri sau de dezmembrari de terenuri ,rectificari de hotare
etc;
f) identifica categoriile de folosinta ale terenurilor ;
g) boniteaza solurile dupa gradul de fertilitate si dupa caracteristicile productive pe
baza studiilor agro -pedologice ;
h) cadastrul agricol indentifica categoriile de terenuri dupa lucrarile de amenajare si
ameliorare si dupa procesele de degradare;

13
i) identif ica resursele funciare in teritoriu;
j) gestioneaza evidenta folosintei terenurilor si participa la conservarea calitatii
acestora prin avize de scoatere a terenurilor agricole din productia agricola pentru obiective de
investitii sau prin certificate de urb anism si autorizatii de construire;
k) furnizeaza date si informatii cadastrale administratiilor centrale si locale pentru a fi
utilizate in diverse scopuri administrative,fiscale,protectia mediului ,urbanism si amenajarea
teritoriului,transporturi etc .
l) importanta introducerii lui ,si actualizarii reprezinta dezideratul oricarui stat
modern.

1.2.6. Categoriile de folosinta ale terenurilor

Indiferent de destinatia lor,terenurile care compun fondul funciar se impart, din
punct de vedere al folosi ntei ,intr -un numar de 10n categorii,care, la randul lor se subimpart
intr-un numar total de cca. 56 subcategorii de folosinta.
Pentru fiecare categorie si subcategorie de folosinta ale terenurilor, este stabilit cate
un simbol standardizat care are si rol de cod pentru identificare.
Simbolul ( codul) se folosesc pentru definirea categoriei de folosinta atat pe planurile
cat si pe registrele oficialeale cadastrului general alaturi de numarul cadastral al
imobilului,inclusiv in fisiere le cu datele de intrare si in cele cu datele de iesire utilizate la
mijloacele de prelucrare automata a datelor cadastrale
In tabelul I sunt cuprinse categorii si subcategorii de folosinta cu simbolul ( codul )
fiecaruia.
In functie de necesitate, in cadastrul de specialitate, subcategoriile de folosinta pot
fi detaliate pastranduse insa simbolurile standardizate la care se adauga notatiile de detaliere
specifice.

Tabel 1.1. Clasificarea terenurilor și constru cțiilor după destinație
CATEGORIA
DE
FOLOSINTA SUBCATEGORIA
DE
FOLOSINTA SIMBOL
( COD ) CATEGORIA
DE
FOLOSINTA SUBCATEGO
RIA
DE
FOLOSINTA SIMBO
L
(COD)

1. ARABIL – arabil propriu -zis
– pajisti cultivate
-gradini de legume
– orezarii
– sere
– solarii si rasadnite
– capsunari
– alte culturi perene A
AP
AG
AO
AS
ASO
AC
AD

7. TERENURI
CU APE – ape
curgatoare
– lacuri si balti
naturale
– lacuri de
acumulare
– amenajari
piscicole
– ape cu stuf
– canaluri
– marea
teritoriala HR
HB
HA
HP
HS
HC
HM

2. PASUNI

– pasuni curate
– pasuni impadurite
– pasuni cu pomi
fructiferi
– pasuni cu
tufarisuri si
maracinis

P
PP
PL

PT

8. DRUMURI
SI CAI
FERATE – autostrazi
– drumuri
nationale
– drumuri
judetene
– drumuri
comunale
– strazi si ulite
– drumuri de
exploatare
(agricole, DA
DN
DJ
DC
DS

DE
DT
DF

14
silvice,
petroliere,
industriale,
etc.)
– drumuri si
poteci turistice
– cai ferate

3.FANETE

– fanete curate
– fanete cu pomi
fructiferi
– fanete impadurite
– fanete cu tufisuri
si maracinis

F
FL
FP
FT

9. TERENURI
CU
CONSTRUCTI
I – constructii
– curti si
constructii
– diguri
– cariere
– parcuri
– cimitire
– terenuride
sport
– piete si targuri
– pajisti si
stranduri
– taluzuri
pietruite
– fasie de
frontiera
– exploatari
miniere si
petroliere
– alte terenuri
cu constructii C
CC
CD
CA
CP
CI
CS
CT
CPJ
CTZ
CFF
CMP
CAT

4. VII

– vii nobile
– vii hibride
– plantatii hamei
– pepiniere viticole

VN
VH
VHA
VP

10.
TERENURI
NEPRODUCT
IVE – nisipuri
zburatoare
– bolovanisuri,
stancarii,
pietrisuri
– rape, ravene,
torenti
– saraturi cu
crusta
– mocirle si
smarcuri
– gropi de
imprumut
deponii
– halde NN

NB
NR
NS
NM
NG
NH

5. LIVEZI – livezi clasice
– livezi intensive si
superintensive
– livezi plantatii
arbusti
– plantatii dud
– pepiniere
pomicole L

LI
LF
LD
LP
6. PADURI SI
ALTE TERENURI
CU VEGETATIE
FORESTIERA – paduri
– perdele de
protectie
– tufarisuri si
maracinisuri
– rachitarii
– pepiniere silvice DP
PDP
PDT
PDR
PDPS

15

1.2.7. Identificarea și înregistrarea construcțiilor

După destinație, construcțiile se clasifică în:
– locuințe CL;
– construcții administrative și social culturale CAS;
– construcții industriale și edilitare CIE;
– construcții – anexă CA.
La construcțiile cu caracter permanent se înregistrează datele privind:
– situația juridică;
– domeniul public sau privat;
– destinația.

1.2.8. Culegerea la teren a datelor cadastrale

Culegerea datelor cadastrale se poate realiza ca o lucrare separată organizată în acest scop
sau concomitent cu executarea lucrărilor de teren în cadrul actualizării sau realizării planurilor
cadastrale.
Lucrările de culegere la teren a datelor cadastrale constau în:
– identificarea amplasamentului și limitelor bunurilor imobile și categoriilor de folosință
ale parcelelor componente;
– identificarea construcțiilor cu caracter permanent;
– identificarea proprietarilor, a deținătorilor legali sau posesorilor bunurilor imobile;
– identificarea situației juridice a bunurilor imobile.

1.2.9. Identificarea proprietarilor

Operația de identificare a proprietarului constă din înregistrarea persoanei fizice sau
juridice, titulară a unui drept real asupra bunului imobil. Înainte de începerea acțiunii de
identificare a proprietarilor, se extrag din Registrul permanent al populației, listele cu numele
și prenumele, codul numeric personal și adresa tuturor proprietarilor din teritoriul administrativ,
conform evidențelor de la poliție și Consiliul Local.
Datele referitoare la proprietar se înscriu în fișa corpului de proprietate. Datele cu privire
la identit atea proprietarului se preiau din buletinul/cartea de identitate a proprietarului iar în
situațiile în care proprietarul refuză prezentarea acestor acte, în fișă se menționează refuzul și
pentru rezolvare se solicită sprijinul consiliului local și al poliț iei. În cazul când nici cu ajutorul
evidențelor existente la primărie și poliție nu poate fi identificat proprietarul bunului imobil, în
fișă se face mențiunea “Proprietar neidentificat”.
În fișa bunurilor imobile se înscriu numele, prenumele proprietarul ui și codul numeric
personal. Aceste date se compară cu cele din listele extrase din Registrul permanent al
populației, în cazul când acestea au fost obținute precum și cu datele de la ultimul recensământ.
Pentru femeile căsătorite sau văduve, se vor înscr ie numele de familie dobândit după căsătorie
urmat de numele de familie avut înainte de căsătorie precum și codul numeric personal.
La înscrierea adresei de domiciliu a proprietarului se vor preciza toate datele necesare
expedierii corespondenței poștale, mai ales pentru proprietarii domiciliați în alte localități decât
cele cuprinse în raza teritoriului administrativ respectiv;

1.2.10. Identificarea situației juridice a imobilelor

Situația juridică a imobilelor: denumirea actului de proprietate cu numărul și da ta
eliberării, cota din coproprietate unde este cazul, suprafața înscrisă în acte pentru fiecare

16
parcelă, corp de proprietate și construcție, după caz. Înscrierea datelor privitoare la situația
juridică a imobilelor aflate în proprietatea persoanelor jurid ice se face potrivit specificațiilor
din actele normative sau a altor acte în temeiul cărora au dobândit dreptul real supus înscrierii.
În cazul în care nu există titlu de proprietate înscrierea se va face pe baza posesiei exercitate
sub nume de proprieta r, la data identificării cadastrale precum și a unei declarații pe proprie
răspundere a persoanei deținătoare a imobilului. În situația în care un imobil este în litigiu în
curs de judecată, pe fișa datelor cadastrale se face mențiunea „imobil în litigiu” și se
nominalizează părțile și obiectul acestuia (litigiului).
La imobilele al căror proprietar a decedat, iar moștenitorii nu au obținut încă certificatul
de moștenire se va scrie numele deținătorului cu vocație de moștenitor urmat de numele și
prenumele proprietarului decedat și calitatea ce -i conferă această vocație.
La identificarea proprietarilor persoane juridice se înscriu următoarele date: denumirea
persoanei juridice, codul SIRUES și adresa poștală a sediului. Dacă nu face obiectul proprietății
pe etaje sau apartamente, în fișa bunului imobil se vor înscrie proprietarii respectivi arătându –
se pentru fiecare sub formă fracționară sau în procente, numărul de părți din întreg care îi revin,
indiferent dacă locuiesc la adresa imobilului sau nu.
La ide ntificarea cadastrală și înscrierea proprietarilor, în cazul proprietarilor
apartamentelor din blocurile de locuințe proprietate privată sau proprietate mixtă – privată și de
stat, pentru fiecare clădire (bloc) se întocmește „lista proprietarilor și poseso rilor” ca document
anexă la fișa bunului imobil. În lista proprietarilor se înscriu în ordine toți proprietarii și
posesorii, grupați pe intrări (pe scări) astfel: numărul cadastral al bunului imobil, numărul
blocului, numărul etajului, numărul apartamentu lui, numele, prenumele proprietarului și codul
numeric personal sau, după caz, denumirea persoanei juridice și codul SIRUES, suprafața totală
ocupată din care, în proprietate exclusivă sau în coproprietate sau, după caz, în indiviziune,
denumirea actului d e proprietate și data emiterii acestuia. În situația în care nu toate
apartamentele sunt proprietate personală, se va înscrie denumirea persoanei juridice care
administrează fondul locativ, codul SIRUES și datele de identificare ale posesorilor, persoane
fizice și juridice. Lista proprietarilor se atașează la fișa bunului imobil. La stabilirea dreptului
de proprietate asupra bunurilor imobile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau
interes public se vor respecta prevederile Legii privind pr oprietatea publică și regimul juridic
al acesteia, nr. 213/1998.

1.2.11. Numerotarea cadastrală a unui teritoriu administrativ

Fiecărui teritoriu administrativ i se atribuie un cod SIRUTA și un cod de identificare
pentru extravilan notat cu 1, iar pentru intravilanele componente ale teritoriului administrativ,
numerotarea se face de la 2 la n.
În vederea numerotării cadastrale a unui teritoriu administrativ, se va împărți acesta după
cum urmează:
– pentru extravilan: trup și parcelă;
– pentru intravilan: cvart al, corp de proprietate și parcelă.

1.2.12. Calculul suprafețelor

În practica de specialitate, calculul suprafețelor se face prin determinări analitice din
coordonatele punctelor de contur.
În cazul delimitării unui teritoriu administrativ se va calcula separat suprafața
intravilanelor determinate conform planului urbanistic general, iar apoi suprafața teritoriului
administrativ delimitat.

=−+− =2
11 1 ) (21
ii i i y yx S
(1.6)

17
sau

=+−− =2
11 1 ) (21
ii i i x xy S
(1.7)
Menționăm că suprafața intravilanelor este cuprinsă în suprafața teritoriului administrativ,
exprimate în metri pătrați.
În vederea verificării calculelor se vor respecta următoarele:
– suma suprafețelor parcelelor componente ale unui bun imobil este egală cu suprafața
calculată a bunului imobil – cu constrângere pe aceasta;
– suma suprafețelor bunurilor imobile este egală cu suprafața calculată a sectoarelor
cadastrale – cu constrângere pe acestea;
– suma suprafețelor sectoarelor cadastrale este egală cu suprafața calculată a
extravilanului și intravilan ului – cu constrângere pe acestea.
În cazul determinării riguroase a suprafețelor proprietarilor se pot ivi situații când acestea
nu coincid cu cele înscrise în actele de proprietate. În aceste situații vor fi aduse la cunoștința
proprietarilor mărimea s uprafețelor determinate, suprafețe care pot fi contestate potrivit
legislației în vigoare.

1.2.13. Registrele cadastrale

În urma determinării suprafețelor, acestea vor fi trecute în documentele tehnice ale
cadastrului general care se întocmesc după terminarea l ucrărilor de introducere a cadastrului
general la nivelul unui teritoriu administrativ.
Aceste documente sunt descrise în Legea nr. 7/1996 și sunt următoarele:
– registrul cadastral al parcelelor;
– indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora;
– registrul cadastral al proprietarilor;
– registrul corpurilor de proprietate;
– fișa centralizatoare, partida cadastrală pe proprietari și pe categorii de folosință;
– planul cadastral.
Fișele bunurilor imobile sunt documentele care conțin datele de intrare în b aza de date a
cadastrului general. Documentele tehnice ale cadastrului general se obțin prin prelucrarea
datelor din baza de date.
Orice informații grafice sau alfanumerice referitoare la un bun imobil se pot obține prin
interogarea bazei de date a cadastr ului general.
Documentele cadastrale se întocmesc o singură dată pe suport de hârtie, la încheierea
tuturor lucrărilor de cadastru general într -un teritoriu administrativ. De regulă, registrele
cadastrale se întocmesc în trei exemplare, dintre care unul se depune la consiliul local și două
la OCPI un exemplar pentru arhiva proprie și un exemplar pentru biroul de carte funciară.

1.2.14. Registrul cadastral al parcelelor

Registrul cadastral al parcelelor conține situația tuturor parcelelor componente ale
bunului imobil din cuprinsul unui teritoriu administrativ și se întocmește separat pentru
intrav ilan și pentru extravilan.

1.2.15. Indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora

Scopul principal al indexului alfabetic al proprietarilor este acela de a perm ite
identificarea partidei cadastrale a fiecărui proprietar în registrul cadastral al proprietarilor.
Acesta este documentul care face legătura între registrul cadastral al parcelelor și registrul

18
cadastral al proprietarilor. Numerele de ordine date propr ietarilor în indexul alfabetic, coincid
cu numerele partidelor cadastrale ale acestora din registrul cadastral al proprietarilor.

1.2.16. Registrul cadastral al proprietarilor

Registrul cadastral al proprietarilor conține partidele cadastrale ale fiecărui proprietar, în
care sunt înscrise toate suprafețele de teren ale parcelelor componente ale bunurilor imobile,
atât în intravilan cât și în extravilan.

1.2.17. Registrul corpurilor de proprietate (bunurilor imobile)

Bunul imobil (corpul de proprietate) este format din una sau mai multe parcele alipite,
care aparțin aceluiași proprietar.

1.2.18. Fișa centralizatoare a partidelor cadastrale pe proprietari și pe categorii de
folosință

Fișele centralizatoare ale partidelor cadastrale constituie documentele sursă pentru
întocmirea situațiilor statistice de sinteză privind terenurile și construcțiile care se pun la
dispoziția autorităților publice.
În fișa centralizatoare se înscrie suprafața tot ală pe fiecare categorie de folosință și
suprafața totală generală pe fiecare grupă de destinație a terenului, deținută într -un teritoriu
administrativ. Fișa se întocmește pe tipuri de proprietate și grupe de proprietari ai bunurilor
imobile.

1.3. Elementele caracteristice ale cadastrelor de specialitate

Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidență și iventariere sistematică a
bunurilor imobile sub aspect tehnic și economic, cu respectarea obligatorie a normelor tehnice
elaborate de Oficul Național de Cadastru, Geodezie, și Cartografie a datelor de bază din
cadastrul gene ral, privind suprafața, categoria de folosință și proprietarul.”
De mentionat este faptul că orice cadastru de specialitate , spre deosebire de cadastrul
general,evidențiază și iventariază imobile numai sub aspect tehnic și ecomomic, fără să intre în
latura juridică.Aceasta pentru că ,cadastrele de specialitate sunt executate consecutiv
cadastrului general.
,,Ministerele,alte instituții de stat, regiile autonome și alte persoane juridice organizează
cadastrul de specialitate în domeniile :agricol,apelor, re telelor edilitare, forestier ,cadastrul
petrolier, cailor ferate , cadastrul rutier, imobiliar – edilitar , transporturi , turism, minier,
etc.”

1.3.1. Cadastrul agricol

Este un cadastru de specialitate, fiind un subsistem de evidență tehnică (poziție, mărime,
configurație), economică și juridică a loturilor, parcelelor, tarlalelor, trupurilor, partidelor
cadastrale etc. pe proprietari, indiferent de titlul de proprietate.
Pe lângă scopul în sine, de cadastru de specialitate, el are o serie de sarcini cum ar fi :
furnizarea de informații privind cantitatea și calitatea terenurilor agricole, în vederea îndrumării
activității agricole precum și pentru rezolvarea problemelor financiare (investiții, modernizări,
protecție, asigurare, ecologie, impozite, taxe etc.).
Cadastrul agricol se execută pe 82% din suprafața totală a țării.

19
Întocmirea cadastrului agricol național se realizează prin determinarea suprafețelor, pe
categorii de folosință a terenurilor, localizate pe parcele, deținători, proprietari, forme de
exploat ații, teritorii administrative, comune, orașe, municipii, județe și total țară.
Acestea sunt posibile prin întocmirea planului cadastral agricol, la scări stabilite, prin
întocmirea documentației scriptice, evidențiate în registre cadastrale, pe bază de normative și
instrucțiuni.
În vederea luării deciziilor, atât la nivel central, cât și la nivel local, privind anumite
priorități și măsuri adecvate în funcție de specificul zonei, în cadrul interesului general, proiecte
de organizare și amenajare a terito riului pe termen mediu și lung, este necesar ca realitatea
imediată a terenurilor agricole să fie cât mai aprofundat cunoscută.
Cadastrul agricol are rolul de a furniza date tehnice și economice asupra terenurilor
agricole, actualizate sistematic cu toate modificările ce au loc permanent în structura fondului
funciar agricol. Aceste elemente ale cadastrului de specialitate al fondului agricol sunt
valorificate în procesul fundamentării priorităților de acțiune pentru restructurarea,
modernizarea și dezvolta rea infrastructurii agricole.
Lucrările cadastrului agricol furnizează informații tehnice și economice în cadrul unui
sistem informațional al teritoriului de tip multiscop, pus la dispoziția agenților economici de tip
persoană juridică sau persoană fizică și instituțiilor publice interesate ale comunităților locale,
județene sau de interes general.
Ca subsistem al cadastrului general, cadastrul agricol oferă următoarele tipuri de date
tehnico -economice asupra terenurilor agricole:
– determinarea categoriilor și subcategoriilor de folosință ale parcelelor de teren,
identificate pe proprietari – deținători – utilizatori, pe forme de exploatație, pe zone cvasi –
omogene pedo – climatice, pe zone supuse unor procese de degradare – poluare, pe zone
restricționate, pe teritorii administrative comunale, orășenești, municipale, județene și pe
întreaga țară;
– poziția și configurația topografică a fiecărei parcele și subparcele,dimensiunile și
suprafața acestora în sistem de proiecție cartografică;
– calitatea terenurilor a rabile în funcție de sol, relief, climă, apă freatică etc., pe baza
notelor de bonitare naturală și apoi clasificarea acestor terenuri pe clase de calitate (cinci clase);
– calitatea plantațiilor viticole, pomicole și a pajiștilor naturale, precum și a teren urilor
ocupate de acestea, grupate de asemenea pe clase de calitate (trei clase);
– valoarea economică impozabilă;
– elemente pentru stabilirea pretabilității terenurilor agricole pentru diferite folosințe
agricole și favorabilității solului pentru anumite cul turi;
– amenajarea teritoriului și starea acestuia cu privire la:
– irigații (prin aspersiune, brazde sau submersie);
– îndiguiri, desecări, drenaje;
– lucrări de combaterea eroziunii solului;
– lucrări pe curbe de nivel, culturi în fâșii, culturi cu benzi înierbate , terase și agro – terase,
valuri de pământ, lucrări de scurgere dirijată a apelor de versanți;
– potențialul amenajabil pentru: irigații, evacuarea excesului de umiditate, apărare contra
inundațiilor, combaterea eroziunii solului, stingerea formațiunilor torențiale, alunecări de teren,
stingerea deflației, fixarea nisipurilor mobile și semimobile;
– identificarea de noi resurse funciare, care prin amenajări specifice ar putea fi puse în
valoare;
– restricții de utilizare.
Având în vedere că subsistemul infor mațional al cadastrului agricol va fi conectat la
sistemul informațional al cadastrului general, prin informațiile pe care le furnizează poate servi
la rezolvarea unor probleme, cum ar fi:
– creșterea valorii proprietății;
– garantarea împrumuturilor bancare p entru investiții prin ipotecare;

20
– accesibilitate rapidă și precisă la informațiile cadastrului fondului agricol pentru
persoanele fizice sau publice interesate;
– creșterea calității mediului înconjurător și a preocupării pentru conservarea calității
acestuia ;
– echiparea teritoriului cu drumuri, căi ferate, rețele de transport energie electrică,
termică, gaze naturale, apă potabilă sau industrială, canalizare, telefonie etc. și dezvoltarea
organizată a fondului construit al intravilanelor;
– dezvoltarea politicil or de determinare a priorităților, de alocare a resurselor necesare,
asumarea responsabilităților pentru acțiunile efectuate și realizarea unor standarde și metode
pentru monitorizarea acestora;
– crearea și dezvoltarea unei piețe a terenurilor agricole, baz ată pe informații corecte
privind suprafața, calitatea, dotările și valoarea economică a terenurilor agricole.

1.3.2. Cadastru viticol

Cadastrul viticol, componentă a Cadastralul agricol, reprezintă subsistemul unitar și
obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică prin care se realizează identificarea,
înregistrarea, delimitarea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor terenurilor din
patrimoniul viticol național și a celorlalte bunuri imobile aferente acestuia, indiferent de
destinația lor și de proprietari.
Suprafețele cultivate cu viță de vie situate în arealele consacrate tradițional, denumite
areale viticole, precum și cele aflate în afara arealelor viticole, denumite vii răzlețe, alcătuiesc
patrimoniul viticol național.
În arealele viticole plantațiile de viță de vie se grupează teritorial în: regiuni viticole,
podgorii, centre viticole și plaiuri viticole. Ele sunt definite în anexa nr. 1 la Legea viei și vinului
nr. 67/1997.
Potrivit reglementărilor din lege, terenurile c uprinse în patrimoniul viticol național se
grupează în următoarele trei categorii:
Plantațiile de viță de vie roditoare, plantațiile de port -altoi, plantațiile -mamă furnizoare
de coarde altoi sau de butaș pentru înrădăcinare și școlile de viță;
Terenurile din arealele viticole rezultate în urma defrișării viilor, aflate în perioada de
pregătire pentru plantare;
Alte terenuri din interiorul arealelor viticole care, prin amplasarea lor, completează sau
unesc masivele viticole existente și prezintă condiții pe ntru a fi cultivate cu viță de vie.
Cadastrul viticol se organizează la nivelul fiecărei unități administrativ -teritoriale și se
centralizează pe plaiuri viticole, centre viticole, podgorii, regiuni viticole și pe țară.
Prin cadastrul viticol se realizează :
Identificarea, înregistrarea și descrierea în documentele cadastrale a terenurilor defalcate
pe tarlale și pe parcele și a celorlalte bunuri imobile prin natura lor, aferent sectorului viticol,
măsurarea și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cada strale, precum și stocarea datelor pe
suporturi informatice;
Asimilarea și integrarea datelor furnizate de Cadastru viticol;
Identificarea și înregistrarea tuturor proprietarilor și a altor deținători legali de terenuri și
de alte bunuri imobile, vederea a sigurării publicității și opozabilității drepturilor acestora față
de terți;
Furnizarea datelor necesare sistemului de impozite și taxe, pentru stabilirea corectă a
obligațiilor fiscale ale contribuabililor.
Lucrările tehnice pentru realizarea Cadastrului viticol vor fi executate de specialiștii de la
oficiile județene pentru cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol, cu respectarea
normelor tehnice elaborate de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.

21
Încadrarea terenurilor supuse Cadastrului viticol în clase de pretabilitate, de calitate,
precum și alte informații specifice acestuia se obțin din studiile pedologice și agrochimice
întocmite de oficiile județene de studii pedologice și agrochimice.

Conducerea și organizarea Cadastrului viticol
Pentru conducerea și organizarea Cadastrului viticol se constituie o comisie centrală la
nivelul Ministerului Culturii și Alimentației și comisii județene, coordonate de comisia centrală.
Din comisia centrală vor face parte:
• Secretarul de stat al Ministerului Agriculturii și alimentației care coordonează
producția vegetală;
• Directorul general al Direcției generale resurse și politici agroalimentare;
• Directorul general al Direcției generale patrimoniu, fond funciar, cadastru și
îmbunătăți ri funciare;
• Directorul Direcției fond funciar, cadastrul agricol și organizarea teritoriului;
• Directorul Institutului de Cadastru și Organizarea Teritoriului Agricol
București;
• Directorul general al Institutului de Cercetări pentru Agricultură și Vinifica ție
Valea Călugărească.
Din comisiile județene vor face parte:
• Directorul general al direcției generale județene pentru agricultură și industrie
alimentară -președinte;
• Directorul oficiului județean de cadastru agricol și organizarea teritoriului
agricol – secretar;
• Inspectorul teritorial al Inspecției de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol și
al Băuturilor Alcoolice Naturale cu Denumire de Origine;
• Secretarul consiliului comunal sau orășenesc;
• Reprezentanții agenților economici, dintre cei mai reprezen tativi proprietari de
terenuri viticole (3 membri)
Componența comisiei centrale și a comisiilor județene, precum și modul de funcționare a
acestora se vor aproba prin ordin al ministrului agriculturii și alimentației.
Ministerul Agriculturii și Alimentație i asigură efectuarea și actualizarea lucrărilor de
delimitare a arealelor viticole, inclusiv a celor destinate producerii vinurilor și a altor produse
vitivinicole cu denumire de origine.
Baza cartografică necesară în vederea realizării Cadastrului viticol
Produsul obținut prin reprezentarea grafică a tuturor limitelor parcelelor în teren
reprezintă harta cadastrală sau planul cadastral.
Planul cadastral are la bază harta topografică.
Harta topografică se realizează pe baza rețelelor geodezice naționale de ordinul I -IV.
precum și a rețelelor de îndesire a acestora.
Executarea, completarea, modernizarea și menținerea în stare de utilizare a rețelelor
geodezice naționale revin Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie împreună cu
oficiile de prof il teritoriale din subordinea acestuia.
în cazul în care densitatea punctelor rețelelor geodezice existente nu este suficientă sau
rețelele geodezice nu mai sunt în stare bună de funcționare la un moment dat, Ministerul
Agriculturii și Alimentației, prin u nitățile de specialiști din subordine, poate executa lucrări
geodezice necesare pentru satisfacerea nevoilor proprii; cu respectarea normelor tehnice
elaborate de Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie.
In funcție de mărimea medie a parcelelor și de numărul lor pe fiecare foaie de hartă, scara
hărților cadastrale poate fi de 1:1.000,1:2.000 sau 1:5.000.

22

Delimitarea teritorială a arealelor viticole
Pentru aplicarea Cadastrului viticol trebuie realizat ansamblul de lucrări tehnice prin care
se determină exact proprietățile funciare viticole privind identificarea, măsurarea, descrierea și
reprezentarea pe hărți topografice a acestora.
Proprietatea funciară viticolă este constituită din una sau mai multe parcele. Parcelele
reprezintă suprafața de teren cu limite bine definite și vizibile, cu o singură categorie de
folosință și cu unul sau mai mulți proprietari.
Pentru realizarea Cadastrului viticol vor fi parcurse următoarele etape:
Delimitarea teritorială a arealelor viticole;
Delimit area teritorială a arealelor viticole destinate producerii vinurilor de calitate
superioară cu denumire de origine.
Identificarea, înregistrarea și reprezentarea pe hărți și planuri cadastrale a viilor răzlețe
situate în afara arealelor viticole se vor rea liza prin lucrările de cadastru agricol.
Delimitarea arealelor viticole și a unităților teritoriale subordonate acestora se va realiza
pe hărți și planuri cadastrale, în funcție de aria geografică, la scări diferite, după cum urmează:
Regiuni viticole, la scară 1:1.000.000;
Podgorii, la scara 1:100.000;
Centre viticole și plaiuri viticole,la scara 1:10.000 sau 1:50.000.
Pentru delimitarea arealelor viticole se vor analiza și se vor utiliza toate documentațiile
grafice și scriptice obținute prin lucrări de i ntroducere și întreținere a Cadastrului funciar
genera!, lucrările de organizare a teritoriului și prin proiectele de înființare de plantații de vită
de vie din fiecare zonă.

Identificarea și înregistrarea categoriei de folosință a terenului
La categoria de folosință "vii", al cărei simbol este V, se încadrează terenurile plantate cu
viță de vie și cele aflate în pregătirea în vederea plantării.
Subcategoriile de la categoria de folosință "viță de vie " sunt:
Teren în pregătire pentru plantare (Vp);
Plantații de viță de vie roditoare (Vr);
Plantații de portaltoi, coarde altoi și butași (Vb);
Școli de viță de vie (Vs);
Plantații de hamei (Vh);
Plantații viticole abandonate (Vab).
Subcategoria "plantații de viță de vie roditoare" se clasifică ținându -seama de:
a) Vârsta plantației:
(1)Tinere: 1 -3 ani;
(2)Pe rod:
(a) 4-15 ani;
(b)16-25 ani;
(c) peste 25 ani.
b) starea plantației:
(1)foarte bună;
(2)bună;
(3)proastă.
c) amplasamentul:
(1)terenuri plane, neterasate;
(2)terenuri terasate;
(3)soluri nisipoase.
d) panta terenului:
(1)orizontală și foarte slab înclinată 0 -5%;
(2)slab înclinată 5,1 -10%;
(3)moderat înclinată 10,1 -25%;

23
(4)puternic înclinată 25,1 -50,0%;
(5)foarte puternic înclinată peste 50,0%.
e) natura soiurilor de viță cultivate:
– vițe nobile altoite sau pe rădăcini proprii;
– hibrizi direct p roducători; amenajări de îmbunătățiri funciare:
(1)drenaj;
(2)irigații:
(a)pe brazde;
(b)prin aspersiune;
(c)prin picurare;
(3) amenajări antierozionale:
(a) benzi înierbate;
(b)canale de evacuare;
(c) terase.
Parcelele din cadrul arealelor viticolecare au o altă categorie de folosință decât vița de vie
sunt înregistrate la categoria de folosință constatată la data cadastrului.

1.3.3. Cadastrul forestier

Cadastrul forestier sau cadastrul fondului forestier, sau cadastrul fondului silvic, se ocupă
cu inventarierea și evidența terenu rilor cu vegetație forestieră în vederea exploatării raționale a
pădurilor, a consolidării și dezvoltării pădurilor tinere precum și pentru revizuirea
amenajamentelor silvice existente pe fiecare teritoriu administrativ. Lucrările acestui cadastru
sunt exe cutate de către Regia Națională a Pădurilor, în cadrul amenajamentelor silvice.
Lucrările cadastrului forestier constau în:
– identificarea și delimitarea terenurilor aparținând fondului forestier, care se face cu
ocazia executării lucrărilor cadastrului gen eral, când se iau în considerare și amenajamentele
silvice existente;
– planuri topografice și cadastrale existente;
– ridicările topografice necesare întocmirii planurilor amenajamentelor silvice;
– cartările pedologice și descrierile parcelare, în care se arat ă toți factorii de care depind
producția și valorificarea optimă a produselor forestiere;
– au la bază cadastrul funciar general ținându -se seama și de amenajamentele silvice
existente pe fiecare teritoriu administrativ în parte.
Terenurile care fac parte di n fondul forestier sunt determinate prin amenajamentele
silvice. Includerea într -un amenajament silvic a unor terenuri care nu fac parte din patrimoniul
public al statului nu poate avea ca efect trecerea lor în acest patrimoniu. Pe de altă parte dacă
mai e xistă unele suprafețe de teren care sunt destinate împăduriri sau chiar suprafețe de teren
pentru care s -au întocmit amenajamentele silvice, aceste suprafețe nu vor face parte din fondul
forestier decât după ce vor fi amenajate.
Prin amenajament silvic se înțelege un complex de măsuri care se întreprind, bazat pe un
studiu aprofundat asupra procesului de producție forestiere, cu scopul unei mai bune
gospodăriri a fondului funciar forestier, a măririi și valorificării producției.
Amenajamentele silvice au ca obiectiv stabilirea unui raport judicios între capacitatea
reală de producție a arboretelor și cantitatea de masă lemnoasă care se exploatează anual sau
creșterea pădurilor prin ameliorarea, refacerea și dezvoltarea fondului forestier. Aceste
amenajamente se revizuiesc și se refac din 10 în 10 ani și li se aduc îmbunătățiri în funcție de
situația existentă, asigurând astfel o întinerire periodică a fondului forestier.
Amenajamentele silvice sunt utilizate drept completări ale cadastrului funciar general.

24

Conținutul cadastrului forestier

Planurile cadastrale rezultate în urma efectuării măsurării fondului funciar forestier, pe
parcele, unități de producție și mari unități forestiere stau la baza întocmirii registrelor de
cadastru forestier care cuprind următoarele 6 părți:
1. Evidența suprafețelor după modul de folosință a terenului respectiv, a pădurii:
– Clasa de regenerare a poienii, terenurilor despădurite sau degradate;
– Alte terenuri;
– Linii de amenajament și vânătoare;
– Arabil și fănețe pentru administ rație;
– Pepiniere;
– Clădiri și curți aferente fondului forestier;
– Trasee de linii electrice și telefonice;
– Instalații de transport și industriale;
– Ape stătătoare și curgătoare;
– Terenuri neproductive;
– Ocupări și litigii;
– Enclave (terenuri cu alți proprietari incluse în perimetrele silvice).
2. Evidența suprafețelor pe funcțiile pădurii (feluri de păduri)
– Grupa I – păduri cu rol de protecție deosebită;
– Grupa II – păduri cu rol de producție și protecție.
3. Evidența arboretelor pe capacitățile productive: redusă, medie, maximă (pentru
ameliorat);
4. Evidența suprafețelor pădurilor și a masei lemnoase pe specii și vârste;
5. Evidența terenurilor degradate din fondul silvic;
6. Evidența suprafețelor cu pășuni ce urmează a fi exploatate (anual).
Pentru executarea lucrărilor de cadastru forestier^este necesar ca pădurea să fie mai întâi
separată de restul terenurilor, prin ridicarea topografică în plan. în acest plan în lungul liniilor
fixate se trece la curățirea și lărgirea unei benzi de teren cu lățimea de 1 m, după care se e xecută
bornarea.
Deoarece la executarea amenajamentelor silvice este necesară executarea de ridicări
fotogrammetrice, trebuie să se realizeze o rețea de sprijin pentru aceste lucrări, în care scop se
defrișează anumite porțiuni de pădure, în locurile indic ate în proiectul tehnic al ridicării topo –
fotogrammetrice.
în vederea pregătirii condițiilor unui bun amenajament silvic sunt necesare:
– Alcătuirea unui plan topografic pentru fiecare unitate de gospodărire silvică, care să
conțină detalii legate de nevoile de exploatare;
– împărțirea suprafeței totale a unității de gospodărire silvică în parcele omogene din
punct de vedere economic -silvic. Lucrările cadastrului forestier au ca aspect tehnic -economic
pe lângă datele tehnice legate de întocmirea planului de si tuație și executarea descrierii
economice a pădurilor, prin care se arată toți factorii de care depinde producția și
valorificarea optimă a produselor forestiere. Această descriere economică se face numai
împreună cu specialiștii silvici.

1.3.4. Cadastrul îmbunătățirilor funciare

Cadastrul îmbunătățirilor funciare este un cadastru de specialitate care are rolul de a
releva pe planuri și hărți, să inventarieze și eventual prognozeze termic (poziție, configurație,
mărime) și economic terenurile ocupate sau rezervate lucrărilor de îmb unătățiri funciare, printre
care se remarcă lucrările de regularizare de ape, prin construcții, amenajări și sistematizări,
lucrări care au rolul de a evita catastrofele provocate de inundații și totodată, să ofere

25
posibilitatea reglării debitelor de apă î n vederea irigațiilor și îmbunătățirii producției agricole,
a alimentării cu apă potabilă, dezvoltarea turismului etc.
Cadastrul îmbunătățirilor funciare este mai motivat odată cu înființarea Societății
Naționale a îmbunătățirilor funciare (Ordonanța de Ur gență nr. 23/30 martie 2000).
îmbunătățirile funciare fac legătura dintre apele a căror volum, în acumulare și curgere,
nu pot fi controlate cu rigurozitate, pornind de la neputința de a controla ploile curente și
potopurile, ca urmare a descărcărilor elec trice necontrolate.
Primul pas pe care 1 -a făcut România în acest domeniu a fost făcut în anul 1923 odată cu
propunerea profesorului universitar doctor inginer N. Constantinescu, privind Planul de
electrificare a României cu ocazie cu care, prin plasarea h idrocentralelor de pe Bistrița, Argeș,
Dunăre, precum și alte râuri, ca și salbele de hidrocentrale, și cu acestea lacurile de acumulare
s-a gândit și regularizarea și controlul debitelor apelor curgătoare, crearea posibilităților de
irigare cvasinaturală, scoaterea de sub ape și valorificarea unor terenuri mănoase (vezi Insula
Mare a Brăilei), precum și protejarea terenurilor pasibile de a fi inundate, ca și așezările umane,
cu precădere.
Iată că preocuparea "Cadastrului îmbunătățirilor funciare" apare ca lucrare cadastrală în
zona de trecere între cadastre: hidroenergetic, al apelor, agricol, imobiliar și al rețelelor
edilitare, precum și altele.
în acest context, suprafețele ocupate cu lucrări artificiale de amenajare și sistematizare a
terenului, cu cons trucțiile de îmbunătățiri funciare, trebuie scoase din folosință agricolă, silvică
sau a altor folosințe, separat, pe care se proiectează, trasează și realizează lucrări de îmbunătățiri
funciare.
Alegerea acestor suprafețe se face pe baza unor studii de fe zabilitate, temeinic întocmite,
precum: climatice, hidrologice, geotehnice, pedologice, hidraulice, ale materialelor de
construcții și agrochimice.
Pe ansamblu, prin lucrările îmbunătățiri funciare se poate face introducerea în circuitul
agricol, a unor no i suprafețe și ridicarea potențialului de fertilitate a terenurilor slab productive,
precum și înlăturarea cauzelor care provoacă scoaterea lor din cultura agricolă, sau
subdimensioanrea producțiilor.
îmbunătățirile funciare se referă la diverse procedee t ehnice – sau biologice folosite în
scopul valorificării pentru agricultură a unor terenuri neproductive sau slab productive,
realizându -se un raport favorabil pentru umiditate sau udarea solului, în scopul fertilizării și a
evitării erodării solului datori tă apei și vântului. Astfel, se pot realiza, prin irigații, desecări,
îndiguiri, amenajări ale râurilor mici, evitarea sărăturării solurilor.
Acest tip de lucrări se poate realiza prin scoaterea temporară, din producția agricolă a
terenurilor până la reabi litarea lor.
Alegerea traseelor pentru proiectarea, trasarea, executarea canalelor de irigații, inclusiv
ampriza cu spațiile laterale de conturare și proiecție face necesară scoaterea, evacuarea sau
transferul terenurilor în administrarea Societății Națion ale de îmbunătățiri Funciare.
Lucrările de combatere a eroziunii solului constau în schimbarea geometriei solului prin
limitarea valurilor de pământ, nivelări, creări de pante adecvate prestabile irigării, circulației și
stabilizării apei, crearea canalelo r de irigare, crearea de terase.
Combaterea eroziunii soluluui se face și prin construcții speciale privind stabilitatea
terenului în pante prin fascinaje (snopi de nuiele), stabilizarea malurilor apelor prin saltele de
fascine fixate cu pietre, cleionaje (garduri de nuiele), garnisaje (podirea albiei apelor cu crengi),
baraje, praguri.
Crearea lacurilor de acumulare prin baraje (fie și de hidrocentrale) și evacuarea controlată
a apei, este o altă modalitate de regularizare a apelor de -a lungul principalelo r fluvii, râuri etc.
și a întregului bazin, și chiar a teritoriului.
îndiguirea apelor prin menținerea debitului constant, prin micșorarea albiei inundabile și
creșterea adâncimii apei.

26
Nu este de neglijat dragarea albiei, a canalului navigabil, a șenanulu i navigabil etc., prin
coborârea fundului apei, la același debit.
O altă lucrare constă în desecarea terenurilor prin rețele de canale și colectare de apă sub
nivelul terenului.
Toate aceste lucrări nu sunt lucrări particulare, ele revin statului și ca ata re pe perioada
creării și exploatării lucrărilor de îmbunătățiri funciare, ca și a întreținerii terenurilor afectate,
trebuie trecute "din interes național" în proprietatea efemeră sau definitivă a statului.
Terenurile afectate de inundații, îndiguite sau lucrări de îmbunătățiri funciare nu se trec,
sub nici un titlu în proprietate particulară.
Cadastrul îmbunătățirilor funciare se face odată cu cadastrul apelor pentru lucrările
hidroameliorații, stabilizări de maluri, îndiguiri etc. sau odată cu cadastrul agricol pentru cele
de desecare fertilizare, ele suprapunându -se cu lucrările de cadastru agricol.
Dacă lucrările de cadastru de specialitate agricol, al apelor, silvic, hidroenergetic se fac
pe strate (converaje), un strat separat va fi alocat lucrărilor de îmbunătățiri funciare.
Se observă astfel caracterul dinamic al cadastrului îmbunătățirilor funciare, motiv care
incumbă obligativitatea reactualizării sale la intervale mult mai scurte de timp.

1.3.5. Cadastrul imobiliar edilitar în localități

Este un cadastru de specialitate și se ocupă cu inventarierea și evidența sistematică a
terenurilor cu/și construcțiilor din punct de vedere tehnic (poziție, mărime, configurație)
economic și juridic, precum și alte informații în legătură cu acestea.
Cunoa șterea precisă a elementelor constructive ale clădirilor se face cu ocazia
ridicărilor topografice și respectiv a introducerii cadastrului funciar general în localități (sau
independent) când se culeg și date tehnice, economice și juridice privind construc țiile.
Totodată, se face inventarierea imobilelor pe posesori în vederea cunoașterii fondului
locativ și pentru asigurarea documentației necesare sistematizării.
Introducerea cadastrului funciar, datorită densității mari a obiectivelor, se face pe planuri
ia scările 1:2.000; 1:1.000 și chiar 1:500; cu stipularea suprafețelor în ha și metri pătrați,
efectuând totodată inventarierea și înregistrarea tuturor clădirilor și terenurilor pe categorii de
folosință și posesori și elemente constructive ale clădirilor . Se întocmesc fișe separate ale
imobilelor și cu stipularea eventualei uzuri premature (în vederea stabilirii cotelor de
asigurare);
Problemele pe care trebuie să le rezolve cadastrul imobiliar -edilitar:
– precizarea întinderii, configurației și poziției di feritelor categorii de folosințe, construcții
sau amenajări tehnico -edilitare;
– evaluarea și înregistrarea datelor calitative și economice referitoare la terenuri și
construcții;
– stabilirea situației juridice a bunurilor imobiliare și înscrierea drepturilor reale
asupra acestora în registrele și fișele cadastrale.
Scopul cadastrului imobiliar este acela de a asigura date reale cu privire la situația
imobilelor necesare pentru:
– asigurarea unor date reale, corecte și complete necesare sistematizării și
organizării teritoriului, în vederea alegerii soluțiilor optime;
– identificarea și respectiv evidențierea întreprinderilor de stat și cooperatiste care au
în folosință bunuri imobiliare proprietate a statului și starea în care se află aceste bunuri;
– identificarea și înregistrarea proprietăților particulare, în ceea ce privește suprafața
și configurația parcelelor, mărimea și felul construcțiilor etc.;
– determinarea traseelor rețelelor subterane (apă, canalizare, electricitate, telefoane
etc.) în vederea amplasării noilor construcții;
– cunoașterea terenurilor libere (virane) sau insuficient ocupate, care ar permite

27
amplasarea unor noi construcții și folosi rea totodată mai completă a echipării tehnico -edilitare
existente.
Cadastrul imobiliar fiind un complex de operații tehnice, economice și juridice,
înseamnă că pentru fiecare din părțile sale constructive, este necesar să se execute lucrări
specifice ce se concretizează în documente corespunzătoare cu natura fiecăreia dintre cele trei
laturi ale cadastrului și anume: planul cadastral, registrele cadastrale și fiș a tehnică (cadastrală)
a imobilului.

Planul cadastral

Planul cadastral derivat din planul topografic de bază întocmit la scara 1:1.000 sau 1:500
conține limitele parcelelor, clădirilor prin proiecția la sol a contururilor, străzilor, intrărilor,
căilor d e acces, șoselelor,drumurilor, traseelor edilitare etc.

Fig. 1. 1. Planul cadastral parțial intravilan

Fișa corpului de proprietate
Este un complex de date grafice, analitice și scriptice prezentând succint și sistematizat
bunul imobil (parcelă și eventual construcțiile de pe acestea). In fișă sunt consemnate datele
tehnice, economice și juridice privind bunul imobil pe baza măsurătorilor topografice, datele
de la fața locului, și constatate în acte la cartea funciară. Responsabil itatea revenind
specialistului în cadastru care a consemnat datele.
Astfel, fișa corpului de proprietate se referă la un bun imobil situat în județul ……. , teritoriul
administrativ (denumirea localității), cod SIRUTA. Codul SIRUTA este un cod unic, pe
întreaga țară, ca de exemplu:
– în județul Hunedoara, localitatea BARTA are cod SIRUTA :087380
– în județul Alba, localitatea CÂMPENI are cod SIRUTA:001464
în județul Timiș, localitatea SINERSIG are cod SIRUTA -.056106, coduri care se extrag
din "NOMENCLATORUL UNITĂȚILOR ADMINISTRATIV TERITORIALE PE
STRUCTURA ADMINISTRATIVĂ "SIRUTA". În continuare se completează codul
specific intravilanului/extravilanului.
Bunul imobil se găsește la o adresă poștală din strada (denumirea străzii, la număr ul
respectiv. Numerotarea poștală nu are nici o legătură cu numerotarea cadastrală. Astfel
numerotarea poștală se face pe o stradă, de la strada principală de la care este derivată, cu
numerele fără soț pe partea stângă și cele cu soț pe partea dreaptă, in diferent dacă numerele

28
corespund față în față unul de altul. Numărul poștal este înscris, în afara denumirii străzii, în
interiorul parcelei la stradă în colțul din stânga cum se intră și este înconjurat cu un cerc.
În partea stângă FIȘA CORPULUI DE PROPRI ETATE are ca elemente de
identificare secțiunea de plan/nomenclatura (conform împărțirii și nomenclaturii Gauss –
Kruger, valabilă pentru sistemul de proiecție și referință "stereografic 1970".
În continuare sunt completate date de identificare ca: Numărul s ectorului cadastral,
numărul cadastral al bunului imobil, identic cu cel din schița bunului imobil, precum și numărul
Cărții funciare unde este clasificat alfa -numeric.
În partea stângă a fișei (1) este schițată parcela – bunul imobil cu eventualele constr ucții.
Schița nu trebuie să fie la scară, ea poate fi mărită -micșorată dintr -un plan de situație, astfel
încât să fie explicată. Ea trebuie să cuprindă bunul imobil, din strada (ex. Cluj) poștal 9
în cerc, cu numărul topografic nr. ex. 41 Bunul imobil poate fi separat, din punct de vedere
al categoriilor de folosință în două categorii. 1 Construcții -curte CC și 2 livada L. Categoriile
de folosințe se desprind din:
Categorii de folosință ale terenurilor
arabil A
vii V
livezi L
pășuni P
fânețe F
păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră PD
ape curgătoare HR
ape stătătoare HB
căi de comunicații rutiere DR
căi ferate CF
curți și curte cu construcții CC
construcții C
terenuri neproductive și degradate N

Pe aceeași schiță, în mod obligatoriu, sunt numerotate corpurile de clădire CI, C2,…. în
ordinea importanței lor. De asemenea sunt trecuți vecinii, cu adresele poștale. Este indicată
direcția aproximativă a Nordului (de regulă cu vârful în sus).
În tabelul A. DATE REFERITOARE LA TEREN sunt înserate Nr. parcelă
(topografie,cadastral, categoria de folosință, cod grupă destinație după următoarea codificare:
terenuri de destinație agricolă TDA
terenuri cu destinație forestieră TDF
terenuri aflate permanent sub ape TDH
terenuri aflate în intravilane TDI
terenuri cu destinații speciale TDS
În continuare sunt trecute: suprafața terenului din măsurători (mp), clasa de calitate și
zona în cadrul localității.
În tabelul B. DATE REFERITOARE LA CONSTRUCȚII sunt înserate Nr. corp clădire
(construcție), Denumirea, Suprafața construită la sol (suprafața desfășurată este consemnată în
tabelul DO) și Cod grupă destinație.
În tabelul C. DATE REFERITOARE LA PROPRIETAR sunt consemnate Nr. cri,
Nume/denumire proprietar (în cazul agenților economici), Domiciliul, Sediu proprietar (în
cazul agenților economici), Cod numeric personal (conform buletinului de identitate)/Cod
SIRUES (pentru agenții economici), Tipul actului de proprietate, nr. și data înregistrării/eliberării,
Cod grupă proprietate, suprafață din act teren – Construcție, modul de deținere Exclusiv (singur)
în diviziune (împreună cu alții – cote părți).

29
Fișa corpului de proprietate este semnată de cel care a întocmit -o, se ștampilează, se
datează, iar apoi este verificată și ștampilată de o terță, fiind continuată cu tabelul D. DATE
SPECIFICE CADASTRULUI IMOBILIAR.

Registrele cadastrale
Conțin numerele cadastrale ale parcelelor, numerele poștale ale construcțiilor, suprafața
parcelei și suprafața clădită, modul de folosire a clădirilor, titularul dreptului de proprietate,
domiciliul și sarcinile acestora.

Fișa tehnică (cadastrală) a imobilului
Cuprinde date tehnice, economice și juridice cu privire la fiecare imobil, evidențiindu -se
toate schimbările ce se produc în timp. Este o fișă de teren care cuprinde:

Nr ……… / ……….
DATELE TEHNICE ALE LOCUINȚEI
Nume ………………………….. …..
Data construcție: An Luna …. Zi………
Localitatea ………………………..
Strada …………….. Nr ……. Apart …
Nr. camere …………… Grupa ………
Obiecte sanitare lipsă ………………
Etaj ………………………….. …………..
Regim înălțime ………………………
Sistem încălzire ………………………
Suprafața locuință …………………..
Suprafața lojii,balcoane …………..
Suprafața boxă ………. Grupă boxă….
Starea tehnică boxă …………………

30

Fig. 1. 2 Releveul unei construcții

Documentația topografică – cadastrală a corpului de proprietate, în cazul unei locuințe
individuale necesită un plan de amplasament și delimitare a corpului de pro prietate (intravilan )
la scara 1: 500, care pe lângă cele specifi cate în schița corpului de proprietate mai trebuie să
conțină un inventar pe coordonate în sistemul național Stereografic 1970 (corespunzător,
nominalizat) a punctelor de contur și delimitare, a diferitelor categorii de folosință, precum și
lungimile hotar elor și a conturului de la fațadă.

Tabel 1.2. INVENTARUL DE COORDONATE

În afara acestuia este necesar un releveu al corpului (corpurilor) de clădire cu toate
datele constructive.
Releveul unui apartament dintr -un bloc are specificul său, având alte grosimi ale
pereților, utilități, facilități.

1.3.6. Cadastrul rețelelor edilitare în localități

Rețelele edilitare sunt rețele tehnice care deservesc locuințele, ansamblurile s ocial –
culturale, instituțiile, agenții economici etc., precum și rețelele tehnice industriale din spațiul
urban; rețelele edilitare pot fi pozate atât la suprafață, cât și în subteran.
Cadastrul rețelelor edilitare este parte a cadastrului fondului urban care se ocupă de
inventarierea și evidența sistematică a dotărilor edilitare subterane și supraterane din perimetrul
intravilanului unei localități sub aspect tehnic și calitativ, precum și cu efectuarea lucrărilor de
întreținere și actualizare. Nr. Punct denumire Coordonatele
X Y
1.
2.
3.
4.
Suprafața totală

31
Obiectivel e cadastrului rețelelor edilitare urmăresc stabilirea procedeelor , metodelor,
tehnicilor și mijloacelor care să asigure și să definească din punct de vedere tehnic, economic
și juridic sfera, conținutul și produsele cadastrului general în localități și a cadastrului rețelelor
edilitare, precum și a sistemelor informatice ale teritoriului care au la bază date cadastrale
despre rețelele edilitare.

Scopul metodologiei de realizare a cadastrului rețelelor edilitare constă în:
stabilirea elementelor cadastrului general, de specialitate în corelaț ie cu cadastrul rețelelor
edilitare;
– stabilirea metodelor unitare de realizare a cadastrului rețelelor edilitar;
– stabilirea unor criterii unice pentru evaluare, verificare și recepție a lucrărilo r de
cadastr u a rețelelor edilitare.
– corelarea lucrărilor diferiților agenți în executarea lucrărilor de cad astrul rețelelor edilitare
din cadrul unei localități;
Furnizarea de informații reale și de calitate, pe suporturi informatice. Elementele
obligatorii ale cada strului rețelelor edilitare sunt:
– Evidența și inventarierea rețelelor edilitare pe tipuri de rețele: Apă; Canal;
– Gaze naturale; Termoficare; Electrică; Telefoane.
– Determinarea poziției în plan a construcțiilor și amenajărilor tehnice edilitare.
Determinare a cotelor elementelor / punctelor semnificative ale rețelelor edilitare – capacele
căminelor de vizitare , radierele conductelor dintr -un cămin de vizitare etc.
Calitativ, aspectele tehnice ale cadastrului rețelelor edilitare se materializează pe fișe de
artere, unicat, standard etc., materialul de construcție, precum și diametrele lor, starea rețelelor,
debitele, capacitățile etc.
Grafic, cadastrul rețelelor edilitare se raportează pe planuri 1:500 și 1:1.000, care în afara
cerințelor deja specificate ma i sunt necesare detalii tehnice, toate structurate pe nivele (artere,
elemente constructive, zone amenajate etc, specifice fiecărui tip de rețea.
Conținutul planurilor topografice se va face pe mai multe straturi conform
următoarei structuri:
Tabel 1.3 S traturi de conținut în cadastrul drumurilor
DENUMIREA
STRATULUI
SEMNIFICAȚIA

PARCELĂ Parcele distincte care acoperă teritoriul reprezentat
PARC DRUM Suprafața de teren aferentă dramului, inclusiv zonele de
protecție AMPRIZĂ Suprafețele de teren ocupate de diferitele componenete ale
drumului HOTADM Limite – hotare – administrative
LIMADM Teritorii administrative
AXDRUM Axa drumului
VÂRF -AL Vârfurile aliniamentelor care descriu traseul drumului
RAC -ORIZ Punctele caracteristice ale racordărilor orizontale
GEOM – VM Vârfurile aliniamentelor verticale – racordări verticale
DECLIV Declivități
KILOM Borne kilometrice și hectometrice
RETAPA -P Elementele punctuale ale rețelei de alimentare cu apă
RETAPA -L Elemente liniare – conducte – ale rețelei de alimentare cu apă

32
REȚELE -P Elementele punctuale ale rețelei electrice
REȚELE -L Elemente liniare – cabluri – ale rețelei electrice
RETTEL -P Elementele punctuale ale rețelei telefonice
RETTEL -L Elemente liniare – cabluri – ale rețelei telefonice
RETECAN – P Elementele punctuale ale rețelei de canalizare
RETECAN – L Elemente liniare – conducte – ale rețelei de canalizare
RETGAZ – P Elementele punctuale ale rețelei de gaze
RETGAZ -L Elemente liniare – conducte – ale rețelei de gaze
ARBORI Arbori
SEMNAL Semnalizări punctuale
MARCLIN Marcaje liniare
MARCSUP Marcaje de suprafață
IZVOR Fântâni și izvoare amenajate

Detaliile planurilor topografice se raportează prin coordonate, folosindu -se semnele
convenționale pentru scara 1:500 din Atlasul de semne convenționale pentru planurile
topografice la scările : 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 și 1:500, elaborat de Direcția generală de fond
funciar, cadastru și organizare a teritoriului din Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare,
București 1978.
Planurile topografice se redactează în formă digitală pe suport magnetic, în conformitate
cu normele AND privind structura hărții topografice și a bazei de date (a Sistemului informatic
al cadastrului

1.4. Descrierea Cadastrului fondului minier

Cadastrul mini er este cea mai veche forma de organizare a cadastrului de specialitate.
El reprezintă un subsistem de evidență și de inventariere sistematică a bunurilor imobile
aferente activităților miniere (terenuri, construcții și instalații de la suprafață și din su bteran)
sub aspect tehnic, economic și juridic, corelat cu celelalte lucrări necesare în vederea înscrierii
în documentele tehnice ale cadastrului general și în documentațiile de publicitate imobiliară din
domeniul minier.
Executanții lucrărilor de cadast ru minier trebuie să fie persoane fizice sau juridice,
autorizate de către Oficiul Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie (ONCGC). Accesul
pentru măsurători se face pe baza unei aprobări emise de companiile naționale miniere și de alți
prestatori de activitate minieră.
Lucrările de cadastru în subteran se execută de către persoane autorizate conform
Regulamentului de topografie minieră. Achiziția de servicii sau de lucrări pentru întocmirea
documentațiilor de cadastru minier se face în conformitate c u prevederile legale aplicabile în
domeniu.

33
1.4.1. Executia lucrarilor de cadastru minier

Executarea lucrărilor de cadastru minier presupune următoarele obiective:
1. determinarea suprafețelor de teren, cu sau fără construcții, deținute de unitățile
miniere aflate în subordinea Ministerului Economiei și Comerțului (MEC) sau de societățile
naționale miniere, societățile comerciale și alți prestatori de activități miniere;
2. administrarea și gestionarea corectă a patrimoniului unităților miniere și
apărarea drepturilor reale ale concesionarilor asupra imobilelor, prin înscriere acestora în
registrele cadastrale și în cărțile funciare și cărțile miniere;
3. asigurarea unei baze juste pentru stabilirea taxelor, impozitelor și redevențelor
datorate statulu i pentru activitățile miniere de la suprafață și din subteran, potrivit legislației în
domeniu;
4. stabilirea zonelor specific -miniere (perimetre de exploatare/explorare) prin
includerea terenurilor cu folosință minieră în cadastrul general.
Termeni specif ici cadastrului minier:
– cadastrul extractiv, denumit aici cadastru minier – cadastrul de specialitate,
reprezentând un subsistem de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile aferente
activităților miniere sub aspect tehnic, economic, jur idic și alte informații privind perimetrul
instituit;
– carte minieră – componentă a cadastrului extractiv, care cuprinde toate datele privind
regimul juridic al suprafețelor aferente perimetrului de prospecțiune, explorare și exploatare,
proprietatea, si tuația topografică a lucrărilor aferente activităților miniere, a
resurselor/rezervelor minerale și de producție;
– plan de proiecție minier – planul tangent la suprafața de referință în punctul 0, care este
proiecția unui punct situat aproximativ în cent rul bazinului minier;
– suprafață de referință în sistem minier – suprafața de nivel de cotă zm egală cu cota
medie a ansamblului de lucrări miniere;
– sistemul de coordonate plane în sistem minier – coordonatele punctului de origine 0
și valoarea o rientării unei direcții. Punctul de origine și orientarea direcției de referință au
elemente comune cu rețeaua geodezică de stat;
– strat – un grup logic de date care se pot asimila unor folii transparente puse peste un
desen.
Evidența cadastrală în dom eniul minier se întocmește pe unități administrativ – teritoriale,
anexele pentru cadastru general se completează separat pentru fiecare unitate administrativ –
teritorială.
Titularii de licențe și/sau alți prestatori de activitate minieră inventariază toate lucrările
de cadastru, geodezie, topografie și cartografie executate de agenți economici sau de persoane
fizice autorizate, referitoare la imobile aflate în administrarea sau în proprietatea acestora.
Inventarul trebuie să cuprindă documentația tehni că existentă în unitățile proprii, în dosarele
cazier cadastrale, respectiv planurile de situație la diferite scări și în diverse etape de dezvoltare
a activității, planurile ce au stat la baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s -au obținut
diver se avize de la organele de specialitate ale administrației publice centrale sau locale.

1.4.2. Continutul lucrarilor de cadastru minier

Lucrările de cadastru minier au în vedere următoarele compartimente principale:
– rețelele geodezice;
– delimitarea cadastrală a perimetrelor/amplasamentelor miniere;
– lucrările de cadastru minier;
– conținutul planului cadastral

34
Rețeaua geodezică de sprijin , de îndesire și ridicare se realizează astfel încât să se asigure
densitatea de puncte necesară pentru executarea lucrărilor topo -cadastrale. Măsurătorile de
teren se sprijină pe puncte din rețeaua geodezică de stat și în funcție de necesități se va proce da
la îndesirea ei.
În perimetrele în care sunt aprobate sisteme de referință miniere proprii, adoptarea
acestora în lucrările geodezice și topofotogrammetrice este obligatorie pentru toate unitățile
executante.
Rețelele de sprijin din perimetrele miniere (triangulații, trilaterații, poligonații de
precizie) se întrețin în sistemele de referință aprobate, în condițiile tehnice de execuție, care
urmează instrucțiunile în vigoare.
În configurația rețelei geodezice de îndesire se includ minim patru puncte geod ezice din
rețeaua geodezică de sprijin, care să încadreze toate punctele poligonului care se creează.
Punctele rețelelor de sprijin și de ridicare trebuie să fie în conformitate cu condițiile de
precizie cerute de Normele tehnice pentru introducerea cadast rului general, emise de ONCGC,
și vor fi determinate în sistem de proiecție stereografică – 1970 și în sistemul propriu bazinului
minier și față de planul de referință Marea Neagră 1975/ planul de referință minier.
Punctele rețelelor geodezice de sprijin ș i de ridicare vor fi materializate prin borne de
beton armat, în conformitate cu normele în vigoare.
Numărul bornelor necesare în incintele miniere sau pentru fiecare corp de proprietate
izolat este de minimum trei. Bornele se vor planta la o distanță de 2 50 – 500 metri una de alta
și vor fi amplasate, de regulă, în zona de siguranță, asigurând condițiile de stabilitate,
accesibilitate și vizibilitate.
Dacă instalațiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi deplasării în timp prin
metode geodezice, punctele rețelei de urmărire vor fi integrate rețelei de ridicare, pentru
întocmirea documentației topografice respective.
În ceea ce privește delimitarea cadastrală a perimetrelor/ amplasamentelor miniere,
delimitarea amplasamentului se realizează de căt re o comisie de delimitare, numită prin decizie
de către conducătorul societății miniere titular de licență. Din aceasta fac parte, în mod
obligatoriu, câte un reprezentant de specialitate din partea beneficiarului și a executantului,
precum și un invitat din partea consiliului local și alți membri prevăzuți în conformitate cu
normativele emise de ONCGC.
Reprezentanții unității miniere și ai executantului încheie un proces -verbal de predare –
primire a amplasamentului, în care este descris amplasamentul unită ții miniere și limitele față
de vecini. Pentru descrierea amplasamentului și identificarea vecinilor se va stabili, pentru
fiecare vecin, denumirea acestuia – ca persoană fizică sau juridică – și se va elabora schița de
vecinătate, în care vor fi prezent ate toate liniile de frângere ale limitei de proprietate. În cazul
în care nu există împrejmuire stabilă, limita se va borna în punctele de frângere ale hotarului.
În situații speciale se pot introduce puncte nematerializate a căror determinare se face pri n
minimum trei puncte fixe Pentru fiecare punct de frângere de pe hotarul perimetrului,
recunoscut prin acte juridice sau procese -verbale de vecinătate, precum și pentru punctele
bornate sau nematerializate, se vor determina coordonatele în sistem de proi ecție sterografică
1970 și se vor întocmi descrieri topografice. De reținut că executantul lucrării este acela care
are obligația bornării punctelor de frângere ale limitei de vecinătate.
Dosarul de delimitare cadastrală , acesta trebuie să conțină următoar ele documente:
1.memoriu tehnic;
2.date rezultate din măsurătorile de teren și prelucrările acestora, pe suport magnetic –
fișiere ASCII (denumirea/numărul de stație, denumirea/numele punctelor vizate, distanțe
măsurate, calcul, toleranțe, erori);
3.schema măsurătorilor efectuate (schița vizelor);
4.înregistrarea numărului cadastral și a suprafeței, realizată de oficiul județean de
cadastru, geodezie și cartografie;
5.actul de constituire a comisiei de delimitare;

35
6.schița generală a limitei amplasamentului, la o scară convenabilă, cu numerotarea
punctelor;
7.schițe de reperaj și descrierile topografice ale punctelor materializate pe limitele
amplasamentului;
8.inventar de coordonate pentru toate punctele de pe limita amplasamentului;
9.supraf ața calculată din coordonatele punctelor de pe limita amplasamentului;
10. procesul -verbal de delimitare cadastrală și recunoaștere a vecinătăților
Documentația tehnică întocmită după executarea rețelelor geodezice de sprijin , îndesire
și ridicare, supusă operațiunilor de recepție, va cuprinde:
– memoriul tehnic, conținând descrierea generală a lucrării, metode de lucru, instrumente
de utilizare, prelucrarea datelor, preciziile obținute etc.;
– schema dispunerii punctelor vechi și noi, cu marcarea vizibili tății (schița vizelor);
– schema măsurătorilor efectuate (schița vizelor);
– fișiere ASCII, pe suport magnetic, cu date rezultate din măsurătorile de teren;
– descrierile topografice și schițele de reperaj pentru punctele vechi și noi;
– inventar de coordo nate, inclusiv pe suport magnetic;
– tabel din care să reiasă diferențele dintre coordonatele vechi și coordonatele noi ale
acelorași puncte, rezultate în urma compensării rețelei;
– schița rețelei geodezice la o scară potrivită, cu marcarea dispunerii pun ctelor vechi și
noi și a vizibilității dintre acestea;
– inventarul de coordonate al tuturor punctelor rețelei și descrierile lor topografice.;
– dosarul de verificare, întocmit de o persoană fizică sau juridică autorizată cu categoria
D de către ONCGC.
Planul cadastral , conținutul și redactarea acestuia în format analogic și/sau digital trebuie
să respecte următoarele prevederi:
– redactarea planului cadastral de ansamblu, de regulă la scara 1:2.000, 1:5.000 sau
1:10.000, se realizează pe fiecare teritoriu administrativ și conține întreaga suprafață a
corpurilor de proprietate aferente;
– planul cadastral de bază se întocmește la scara 1:2.000/1:1.000 pentru cariere, platforme,
depozite etc. și la scara 1:500 pentru incinte miniere sau corpuri de proprietat e izolate;
– redactarea planșelor pentru planul cadastral de bază și planul cadastral de ansamblu se
face la alegerea beneficiarului, în format standard A4, A3, A2, A1 sau A0, în funcție de
reprezentarea la scară a suprafeței utile și în sistemul de referi nță propriu bazinului minier;
– planurile topografice digitale și planul cadastral digital sunt structurate pe straturi;
– reprezentarea detaliilor de conținut se face, în funcție de scară, conform Atlasului de
semne convenționale pentru planurile topograf ice la scările 1:5.000, 1:2.000, 1:1.000 și 1:500,
ediția 1978;
– principalele elemente care trebuie incluse în planul cadastral sunt limitele de proprietate
și parcelele de teren cu/fără construcții cu folosință minieră.
Numerotarea cadastrală a corpurilor de proprietate se face de către oficiile județene de
cadastru, geodezie și cartografie (OJCGC).
Numerotarea cadastrală a bunurilor imobile cu destinație minieră, care prezintă detalii
liniare (ape curgătoare, canale, di guri, căi ferate etc.) se numerotează separat în cadrul fiecărui
sector intravilan, respectiv extravilan. Detaliile liniare primesc un singur număr pe toată
lungimea lor (cu excepția subtraversărilor), în cadrul fiecărui intravilan, și un singur număr
cadastral în extravilan și pe tronsoane, create prin intersecția cu alte detalii liniare.
După primirea documentațiilor tehnice cadastrale, OJCGC va acorda numere cadastrale
imobilelor.
În cazul bunurilor imobile izolate, aflate în patrimoniul unei entități m iniere, se vor
întocmi documentații tehnice cadastrale pentru atribuirea numărului cadastral provizoriu.

36
Dacă o societate națională/comercială minieră dorește să instituie o ipotecă asupra unui
corp de clădire aflat în patrimoniul acesteia, se va întocmi d ocumentația necesară dezmembrării
acestuia.
Categoriile de folosință minieră se vor specifica pe planul digital în conformitate cu
Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general. Furnizorii de servicii de cadastru
minier vor asigura compatibilita tea modulului de cadastru minier cu bazele de date ale ONCGC.
Controlul, verificarea, avizarea și recepția lucrărilor de cadastru minier se vor face în
conformitate cu normele în vigoare.
Actualizarea și întreținerea lucrărilor de cadastru de specialitat e în domeniul minier se
realizează cu o periodicitate de cel mult șase ani sau ori de câte ori situația o cere.

1.4.3. Receptia lucrarilor de cadastru minier

Recepția și avizarea internă a lucrărilor de cadastru se fac de către o comisie numită prin
decizia ti tularului licenței de explorare/exploatare. Comisia verifică, pe teren, corespondența
elementelor din teren cu acelea din plan.
Recepția finală se efectuează după verificarea și recepția internă și se certifică printr -un
proces -verbal de recepție finală..
Documentația topo -cadastrală obținută în urma finalizării lucrărilor de cadastru minier
cuprinde următoarele piese:
– avizul de începere a lucrărilor;
– tema lucrării;
– memoriul tehnic;
– procesul -verbal de predare a tuturor obiectivelor, însoțit de schițele aferente, semnate
de reprezentanții beneficiarului și executantului;
– inventarul de coordonate ale punctelor radiate;
– inventarul de coordonate și schițele rețelei de sprijin și de ridicare;
– descrierile topografice ale punctelor rețelei de spr ijin și de ridicare;
– calculul și compensarea coordonatelor punctelor din rețeaua de sprijin și de ridicare;
– fișa corpului de proprietate;
– registrul cadastral al parcelelor pe unitatea administrativ -teritorială;
– indexul alfabetic al proprietarilor și domiciliul acestora;
– registrul cadastral al proprietarilor, pe unitatea administrativ -teritorială;
– registrul corpurilor de proprietate;
– fișa centralizatoare pe grupe de proprietari și pe categorii de folosință, care va avea
consemnată în ea supraf ața totală pentru toate unitățile miniere;
– planul topografic/cadastral digital;
– dosarul de delimitare;
– dosarul de verificare tehnică a lucrării;
– procesul -verbal de recepție finală.

1.4.4. Documentația grafică a lucrarilor de cadastru minier

Documentația grafică minieră se definește ca totalitatea documentelor desenate, întocmite
în baza datelor obținute prin măsurători topogeodezice, de topografie minieră sau alte
determinări de teren, reprezentate grafic după principii de proiecție bine det erminate și unitare
care servesc activității miniere de cercetare, proiectare și exploatare.
În funcție de scară, proiecție și mod de reprezentare, documentele desenate sunt
încadrate și denumite astfel:

37
– schița – reprezentare grafică, fără scară, execu tată în general cu mâna liberă, folosită ca
material ajutător în măsurători topografice și observații în cercetare, pentru a consemna grafic
și numeric poziția și dimensiunile unor obiecte sau mărimi fizice;
– desenul – reprezentare grafică la scară mare a unor obiecte sau mărimi fizice, cu
respectarea riguroasă a regulilor de proiecție și a scării;
– harta – reprezentare grafică la scară mică, după reguli riguroase de proiecție, cu
admiterea deformațiilor de proiecție, de mărime dată prin relații matematic e. Datorită scării
mici, anumite obiecte nu se pot reprezenta prin proiecția lor la scară; se utilizează în acest scop
reprezentări și semne convenționale;
– planul (planul de bază – denumire pentru planurile miniere din subteran) – reprezentare
grafică la scară medie sau mare, în proiecție verticală paralelă pe un plan orizontal situat la
nivelul mediu la care se dezvoltă lucrările miniere;
Planurile miniere se denumesc de suprafață sau de subteran, după cum se referă la
obiectivele de la suprafața perim etrului minier, respectiv la lucrările miniere subterane.
Obiectivele se reprezintă pe plan în general prin proiecție la scară și pentru un număr
redus de detalii prin reprezentări convenționale;
– elevația – reprezentare grafică, la aceeași scară cu planul de bază; în proiecție paralelă
orizontală pe un plan de proiecție vertical, a cărui poziție este determinată prin orientarea
dreptei de intersecție în planul orizontal;
– elevația înclinată – proiecție paralelă perpendiculară pe un plan de proiecție înclinat,
paralel la zăcământ (stratificație), a cărui poziție este determinată prin înclinarea sa față de
planul orizontal de proiecție și prin orientarea dreptei de intersecție a planului de proiecție cu
planul orizontal;
– secțiunea – reprezentare graf ică la scară a detaliilor întâlnite de un plan de secționare.
Detaliile din afara sectiunii se reprezintă ca proiecție paralelă perpendiculară pe planul
de secționare în mod distinct față de elementele din secțiune prin anumite convenții de desen.
– secțiunea verticală – planul de secționare este un plan vertical determinat prin poziția
dreptei de intersecție a acestuia cu planul orizontal;
– secțiunile orizontale – planul de secționare este un plan orizontal de cotă cunoscută;
– secțiunile înclinate – planul de secționare este un plan înclinat determinat prin poziția
dreptei de intersecție cu planul orizontal de proiecția și înclinarea sa;
– profilul – secționarea cu un plan de poziție dată, în general vertical, și reprezentarea la
scară în planul de sec ționare numai a conturului obiectului secționat
Tipuri de profile folosite :
– profil longitudinal;
– profil în lung;
– profil transversal.
Planurile – noțiunea cu caracter general în care se cuprinde un complet de documente
grafice, în general la scară ma re, în proiecție orizontală, elevație sau secțiuni, întocmite pentru
un scop determinat și utilizate pentru proiectare, cercetare sau exploatare. Documentele grafice
miniere se clasifică după criterii funcționale (scopul pentru care se întocmesc) și tehnologice
(succesiunea operațiilor de întocmire a lor) , după cum urmează:
– planuri și desene fundamentale ,
– planuri și desene privind sistemul de referință și rețeaua topogr afică de spijin,
– planuri fundamentale miniere,
– planuri topografice ale perimetrului minier,
– arhiva zăcământului,
– hărți și planuri geologice,
– hărți și planuri hidrogeologice,
– planuri și desene privind forma, dimensiunile și mărimile caracteristi ce ale
zăcământului,
– hărți, planuri și desene, cu mărimi geofizice și geochimice,

38
– planuri și desene pentru evaluarea rezervelor,
– hărți, planuri și desene de exploatare,
– planuri generale ale lucrărilor miniere,
– planuri legate de măsuri de tehnica securității muncii,
– planuri și desene pentru conducerea tehnică a lucrărilor miniere,
– planuri și desene privind instalațiile mecano -energetice,
– planuri și desene cu caracter special,
– planuri și desene privind deplasarea rocilor sub influența exploatării,
– planuri și desene privind cunoașterea zăcământului în timpul exploatării,
– hărți și planuri cu caracter administrativ și organizatoric,
– hărți și planuri cu caracter special,
– hărți, planuri și desene privind proiectarea și planificarea a ctivității miniere,
– hărți și planuri privind proiectarea lucrărilor de cercetare geologică,
– hărți, planuri și desene privind proiectarea unităților și construcțiilor miniere,
– hărți, planuri și desene privind planurile de exploatare,
– hărți, planuri și desene pentru închideri de mine.
Caracterul unitar al documentației grafice miniere dintr -un bazin sau perimetru minier se
asigură prin:
A. Execuția tuturor măsurătorilor de la suprafață și din subteran, într -un sistem de
referință unic, ce se conservă pe toată durata activității miniere
B. Întocmirea planurilor fundamentale, de la suprafață și din subteran, după reguli
unice de proiecție, pe planșe tip, conform unei împărțiri sistematice, denumită grafic de
racordare a planurilor
C. Consemnarea pe docu mentele grafice – planuri, hărți – a elementelor de
localizare în cadrul sistemului de referință, elemente ce poartă denumirea de bază topografică
a documentului
Elementele grafice și valorile numerice, care caracterizează sistemul de referință și
graficul de racordare al bazinului minier, se concretizează în următoarele documente grafice:
1. fișa sistemului de referință – care cuprinde reprezentarea în plan a bazinului
minier, cu unele detalii principale din teren; indicarea elementelor caracteristice ale sistemului
de referință și valorile numerice ale coordonatelor principalelor puncte topografice; indicarea
documentației de bază privind determinarea punctelor ce materializează sistemul de referință;
2. graficul de racordare a planurilor (desene de detali u) – se desenează în detaliu
secționat pe foi cu scara desenului 1:25.000; fiecare foaie reprezintă astfel, la scara 1:25.000, o
planșă unitară, la scara 1:10.000. Aceste desene conțin:
a.împărțirea în planșe 1:5.000 – 1:500;
b.detalii principale ale supra feței;
c.scheletul lucrărilor miniere principale;
d.punctele topografice din rețeaua de sprijin de la suprafață;
e.denumirea sistemului de referință;
f.denumirea planșei unitare reprezentate și a celor cu care aceasta se racordează.
Intocmirea documentat iei grafice
Raportul de reducere – scara – se alege în funcție de gradul de detaliere necesar al
reprezentării sau de precizia determinării grafice ce se prevede a se obține la utilizarea acestor
documente.
Pentru documentația grafică minieră, există scările:
– pentru planuri miniere de bază, elevații și secțiuni, se admit scările și intervalul între
liniile rețelei de coordonate 1:200 (10 cm); 1:500 (10 cm); 1:1.000 (10 cm); 1:2.000 (10 cm);
1:5.000 (10 cm, 4 cm în mod excepțional); 1:10.000 (10 cm, 5 cm în mod excepțional);
– pentru documentele grafice cu mare detaliere, pentru construcții miniere sau elemente
geologice locale, se pot utiliza, după caz, scările și intervalele rețelei de coordonate următoare
1:20; 1:50; 1:100 (10 cm);

39
– pentru documen tele de ansamblu și sinteză, se vor utiliza scările și intervalele
următoare: 1:25.000 (4 cm); 1:50.000 (4 cm); 1:100.000 (5 cm); 1:200.000 (5 cm); 1:500.000
(4 cm) .
Reprezentarea datelor de geometria zăcământului se face pe planurile miniere generale
după următoarele reguli:
– pe planurile în proiecție pe plan orizontal, la scările 1:500 – 1:5.000, numai în lucrările
orizontale și în interiorul reprezentării construcției miniere reprezentându -se elementele
geometrice ca secțiuni cu planul orizontal la ni velul lucrării miniere în care se determină
elementul respectiv;
– pe secțiuni verticale, pentru toate lucrările miniere secționate, în afara reprezentării
grafice a construcției miniere, ca urme ale suprafețelor caracteristice ale zăcământului în planul
de secționare;
– pe elevații, elementele de geometria zăcământului se reprezintă prin urma suprafețelor
caracteristice ale zăcământului pe un plan de secționare paralel cu planul elevației și cu poziția
dată, sau proiecția unei suprafețe caracteristice a ză cământului pe planul de elevație.
Densitatea detaliilor geometrice ale zăcământului este în funcție de scara și de scopul
reprezentării. În toate cazurile se scot în evidență elementele principale.

1.5. Programe nationale de cadastru si carte funciara

Programul Național de Cadastru și Carte Funciară 2015 -2023 (PNCCF) a fost
instituit prin intermediul Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 și ulterior a fost
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 294/2015 , act normativ apărut în Monitorul Oficial,
Partea I, nr . 309 din 6 mai . Lucrările din cadrul acestuia sunt desfășurate de
reprezentanții Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) și sunt
finanțate din veniturile sale proprii, dar și din bani europeni sau ai autorităților locale.
Programul Național de Cadastru si Carte Funciara este un proiect amplu, care va fi derulat
de Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara -ANCPI. Obiectivul principal este
înregistrarea gratuită a imobilelor în Sistemul integrat de cadastru și c arte funciară. Programul
va fi finanțat din 3 surse: Programul Operațional Regional 2014 -2020 -Regio (312 milioane de
euro), venituri proprii ale ANCPI (900 de milioane de euro) și alocări din bugetul unităților
administrativ – teritoriale.

Programul va fi nanța

I. MĂSURĂTORI CADASTRALE – 2.177.955.000 lei

II. ACTIVITĂȚI DE GEODEZIE, CARTOGRAFIE, TOPOGRAFIE ȘI
FOTOGRAMMETRIE – 96.620.000 lei

III. ACTIVITĂȚI DE INFORMARE ȘI CONȘTIENTIZARE A PUBLICULUI – 22.323.000
lei

IV. DEZVOLTAREA ȘI MENTENANȚA SISTEM ELOR INFORMATICE – 206.318.000 lei

40

V. CONVERSIA ÎN FORMAT DIGITAL A DOCUMENTELOR ANALOGICE –
345.509.000 lei

VI. TEHNICĂ DE CALCUL ȘI STOCARE – 33.868.000 lei

VII. ALTE ACTIVITĂȚI CE DECURG DIN DERULAREA PROGRAMULUI NAȚIONAL
– 1.168.293.000 lei

Princip alul scop al programului este, așa cum reiese din legea amintită, înregistrarea
gratuită a tuturor imobilelor din țară, până în anul 2023 , în sistemul de cadastru și carte
funciară: "Se instituie Programul național de cadastru și carte funciară în scopul î nregistrării
gratuite a imobilelor în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, realizării planului
cadastral al imobilelor și deschiderii cărților funciare la nivelul tuturor unităților
administrativ -teritoriale" . Mai exact, înregistrarea gratuită include toate terenurile și clădirile,
atât pentru persoanele fizice , cât și pentru cele juridice .
Lansarea PNCCF a avut loc în aprilie 2015, în cadrul unei conferințe de presă a
Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în care au fost prezentate
avantajele cadastrării gratuite a tuturor imobilelor.
Practic, toate persoanele fizice și juridice (inclusiv instituțiile publice) beneficiază gratuit
de înregistrarea imobilelor în Sistemul integrat de cadastru și carte funciară, confo rm HG nr.
294/2015. Concret, prin program se înregistrează gratuit imobilele, se realizează planul
cadastral al acestora și se deschid cărțile funciare la nivelul tuturor unităților administrativ –
teritoriale. În același timp, autoritățile se ocupă și de digitalizarea cărților funciare și a
planurilor cadastrale deja existente .

➢ Etapele înregistrării imobilelor și selectarea localităților cu prioritate

Înregistrarea imobilelor, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 294/2015, este făcută în mai
multe etape , după cum urmează:
• realizarea de campanii de informare și conștientizare publică a cetățenilor;
• identificarea imobilelor și a deținătorilor;
• realizarea de măsurători cadastrale;
• colectarea actelor juridice de la deținători;
• integrarea și prelucrarea datelor și întocmirea documentelor cadastrale;
• afișarea publică a documentelor cadastrale;
• înregistrarea și soluționarea cererilor de rectificare formulate de proprietari/posesori;
• actualizarea documentelor cadastrale;
• deschiderea cărților funciare.
Activitățile din cadrul programului național de cadastrare sunt făcute în baza unui plan
anual de acțiuni , în limita fondurilor aprobate. Iar anumite unități administrativ -teritoriale sunt
incluse în PNCCF cu prioritate , după cum urmează:
• cele care fac obiectul dezvoltării proiectelor de infrastructură de interes național;
• cele care fac obiectul realizării unor proiecte de dezvoltare locală;
• cele care prezintă așezări informale ale comunităților aflate în condiții de sărăcie
extremă.

În urma înscrierii imobilelor în cadastr u și cartea funciară, beneficiile generale vor fi, în
principal, finalizarea procesului de restituire a imobilelor la nivelul unităților administrativ –
teritoriale, înregistrarea imobilelor deținute fără acte, eliberarea certificatelor de moștenitor și
crearea premiselor pentru comasarea terenurilor, conform informațiilor prezentate la conferința

41
de lansare din aprilie 2015. În plus, se va facilita tranzacționarea i mobilelor, se vor reduce
costurile tranzacțiilor imobiliare și se vor actualiza registrele de evidență ale primăriilor.

CAPITOLUL II

DESCRIEREA SI ANALIZA METODELOR UTILIZATE ÎN
REZOLVAREA PROBLEMELOR DE CADASTRU

2.1. Descrierea metodelor utilizate in rezolvarea problemelor de cadastru

Lucrările topografice necesare realizării problemelor de cadastru sunt lucrări de ridicare
planimetrică și nivelitică a suprafeței terestre și raportarea acesteia pe hărți și planuri
topografice. Problemele cunoscute din topografie sunt probleme de determinări a pozițiilor
plane și în spațiu a unui punct și probleme de raportare a acestuia într -un plan de proiecție la o
scară corespunzătoare necesităților practice. O altă problemă în lucrările de cadastru o
constituie determinarea suprafețelor și probleme de parcelare a acestora în diverse situații
conform necesităților existente.
Sunt prezentate în continuare diverse probleme care au aplicabilitate în lucrările de
cadastru general și în cadastru de specialita te care constituie baza de rezolvare a cadastrului
tehnic. Sunt prezentate atât metode și tehnici de măsurare cât și de reprezentare pe hărți și
planuri de proiecție a unor situații reale din domeniul cadastrului.

2.1.1. Calculul punctului pe segment

In operatiile de comasare si de parcelare, problema cea mai des intalnita este aceea a
determinarii coordonatelor unui punct, situat pe un segment de dreapta cunoscut, al o distanta
cunoscuta, fata de unul din cele doua puncte ale acestuia.

42
Considerand segmen tul de dreapta AB, determinat prin coordonate rectangulare ale
punctelor extreme A (X A si YA) si B ( X B si Y B) se cere sa se determine coordonatele rectangulare
X si Y ale punctului M, situat la o distanta d, cunoscuta, fata de punctul A ( fig.2.1).

Fig. 2.1 Calculul unui punct pe un segment

Se va calcula mai intai orientarea dreptei AB (
BA− ), din coordonatele punctelor A si B
utilizand relatiile :
A BA B
BAX XY Ytg−−=−
sau
A BA B
BAY YX Xctg−−=−
Coordonatele rectangulare ale punctului M se vor calcula cu relatiile :
BA A MA A M cosd X X X X− − +=+=

BA A MA A M sind Y Y Y Y− − +=+=

2.1.2. Ridicarea si coborarea de perpendiculare

2.1.2.1. Ridicarea unei perpendiculare dintr -un punct dat de pe un aliniament

Cunoscând aliniamentul AB, determinat din coordonatele absolute ale punctelor
A(X A,YA) si B ( X B, YB) se cere sa se ridice o perpendiculara AD, de lungime d ( fig. 2.2, a si
b).

Fig. 2.2 Ridicarea unei perpendicular pe un alinimaent

43

• Rezolvarea trigonometrica

Se bazează pe poziția de perpendicularitate a dreptei care trebuie obținută.
Orientarea perpendiculare AD(
DA− ) se calculează pe baza orientării dreptei AB
BA−
cunoscuta din coordonate.
In cazul in care perpendiculara ce trebuie ridicata se afla situata in stânga dreptei AB(fig.
2.2, a), orientarea direcției AD (
DA− ) se calculează cu relația :
g
BA DA 300+=− −

iar când este situata in partea dreapta a direcției AD(fig.2.2, b) se utilizează relația :
g
BA DA 100+=− −

In baza orientării laturii AD(
DA− ), calculate si a distantei AD măsurate, se calculează
coordonatele punctului D cu relațiile:
DA A DA A D cosd X X X X− − +=+=

DA A DA A D sind Y Y Y Y− − +=+=

2.1.2.2. Coborarea unei perpendiculare dintr -un punct dat pe un aliniament

Se cere sa se calculeze coordonatele piciorului perpendicularei (X D,YD), dusa din punctul
C, pe aliniamentul AB, fiind cunoscute coordonatele punctelor A, B si C.

Fig. 2.3 Coborarea unei perpendiculare pe un aliniament

• Rezolvarea trigonometrica
Pentru calculul coordonatelor coordonatelor punctului D(X D,YD) sunt necesare operațiile:
– calculul orientarii dreptei CD (
DC− )
g
BA DC 100+=− −

BA−
calculandu -se cu formula tangentei sau cotangentei din coordonatele cunoscute ale
punctelor A si B ( vezi cap.1.4.) ;
Pentru calculul distantelor AD si CD se aplica teorema sinusurilor in triunghiul ACD :
== sinCD
sinAD
sinAC

în care :

44
unghiul
g100=
unghiul
'DC AC − −−=
Orientariile laturilor CA si CD calculandu -se din coordonatele punctelor A,C,D cu
formula tangentei sau cotangentei;
Unghiul
CA BA − −−= , orientariile laturilor AB si AC calculandu -se dupa aceleasi
indicatii ca mai sus ;
Distanta AC se calculeaza din coordonatele punctelor A si C cu formula :
2
A C2
A C CA )Y Y()X X( d −+−=−

Distantele AD si CD vor fi se calculeaza cu teorema sinusurilor
Coordonatele punctului D se vor calcula cu relatiile :
BA DA A DA DA A DA A D cos d X cos d X X X X− − − − − +=+=+=
'BA DA A DA DA A DA A D sin d Y sin d Y Y Y Y− − − − − +=+=+=

Pentru con trol coordonatele punctului D se vor calcula si in functie de coordonatele
punctului C :
DC CD C DC C D cos d X X X X− − +=+=

'DC CD C DC C D sin d Y Y Y Y− − +=+=

2.1.3. Calculul capatului de drum

In proiectele de organizare a teritoriului se pun deseori probleme de trasari de drumuri de
anumite latimi.
Fie de trasat un drum de latime l, paralel cu segmentul AC, cea de -a doua latura a
drumului intersectand traseul AB in punctul D (fig.2.4).

Fig. 2.4 Calculul capatului de drum

Se cere sa se calculeze pozitia punctului D.
Elementele neces are calculului capatului de drum sunt coordonatele punctelor A(X A,YA),
B (X B,YB) C ( X C,YC) si latimea drumului l.

45
• Rezolvarea trigonometrica
Se vor calcula:
– orientarile laturilor AD(
DA− ) si AC(
CA− ) in baza coordonatelor punctelor A,B si
C, cu relatia tangentei sau cotangentei cum se precizeaza la capitolul 1.4;
– distanta dAD, pe baza elementelor cunoscute din triunghiul ADE ,
=sinldAD , in
care :
– unghiul
 rezulta din dife renta orientarilor laturilor AC si AB , calculate din coordonate:
BA CA − −−=

– l – reprezinta latimea proiectata a drumului ;
– coordonatele relative si absolute ale punctului D :
BA AD DA cos d X− − =
si
BA AD DA sin d Y− − =
BA A D X X X−=
si
BA A D Y Y Y−=

2.1.4. Calculul franturii de drum

Liniile ce definesc drumurile pot fi reprezentate si prin punctul de frantura, latimea
drumului putand avea de -a lungul acestuia aceasi latime sau latimi diferite .

2.1.4.1. Calculul franturii de drum de acceasi latime

Fie de trasat un drum cu latimea l, paralel cu aliniamentele AB si AC. Cea de -a doua
latura a drumului se frange in punctul D, corespunzator punctului A.

Fig. 2.5 Calculul franturii de drum de aceeasi latime

Fiind cunoscute coor donatele punctelor A,B si C, se cere sa se calculeze frantura drumului
D(X D, YD) de pe bisectoarea unghiului
 , formate de dreptele AB si AC.

46
• Rezolvarea trigonometrica
Presupune calculul coordonatelor punctului D in baza orientarii alături AD(
DA− ) si a
distantei AD.
In scopul determinarii orientarii laturii AD, se calculeaza orientarile laturilor AB si AC
din coordonate, iar din diferenta lor rezulta unghiul:
BA CA − −−=
Se calculeaza orientarea dreptei AD cu relatia:
2BA DA+=− −
Din triunghiurile dreptunghice ADE sau ADF se calculeaza lungimea dreptei AD cu
relatia:
2sinldAD=
Cunoscand orientarea dreptei AD si distanta AD se calculeaza coordonatele punctului D,
dupa cum urmeaza:
DA AD A DA A D cos d X X X X− − +=+=

'DA AD A DA A D sin d Y Y Y Y− − +=+=

2.1.4.2. Calculul franturii de drum cu latime inegala

Cunoscandu – se traseul BAC, se cere sa se traseze un drum cu latimea l 1 pe portiunea
paralela cu AC si cu latimea l 2 pe portiunea paralela cu AB, fiind cunoscute si coordonatele
absolute ale punctelor A,B si C.

Fig. 2.6 Calculul franturii de drum cu latimi inegale

Cea de -a doua latura a drumului se frange in punctul D a carui pozitie se cere a fi
determinata.

• Rezolvarea trigonometrica
Se prelungeste de exemplu latura drumului de latime l 1 pana la intersectia cu traseul AB,
rezultand punctul E. Se calculeaza din coordonatele punctelor A, B si C, orientarile laturilor
AB (
BA− ) si AC (
CA− ) , din care se deduce unghiul
 :
BA CA − −−=
Din trunghiurile AEM si END se determina distantele d AE si d ED cu relatiile :

47

=sinld1
AE si
=sinld2
ED
Orientariile celor doua directii AE(
EA− ) si ED (
DE− ) sunt :
BA EA − −= si
'CA DE − −=
calculate din coordonate așa cum s -a precizat mai sus.
Se determina coordonatele punctului E fata de A si apoi coordonatele punctului D fata de
E, rezultand :

CA ED BA AE A ED AE A D cos d cos d X X X X X− − ++=++=

'CA ED BA AE A ED AE A D sin d sin d Y Y Y Y Y− − ++=++=

2.2. Detasari si parcelari de suprafete

In lucrarile de cadatsru, de organizare si de sistematizare a teritoriului se intalnesc, in
mod frecvent, probleme de detasare si/sau de parcelare prin metode numerice si metode grafice.

2.2.1. Conditiile si metodele de detasare si parcelare

Prin detasarea unei suprafete de marime s dintr -o suprafata mai mare, de marime
cunoscuta S, se intelege determinarea pe plan topo – cadastral aliniei de detasare.Deci, prin
aceasta operatiune se detaseaza numai o anumita parte s dintr -o suprafata s, iar cealalta parte
ramane neafectata.
Prin parcela unei suprafete de marime cunoscuta S se efectueaza impartirea unei tarlale
sau a unei parcele, in mai multe suprafete egale sau perpendiculare la una din laturile tarlalei
sau parcelei considerate.
Din punct de cedere practic, operatiile de detasare si/sau de parcelare se rezolva, mai intai,
in faza de birou, unde se intocmeste proiectul sa u planul – parcelar si apoi, in faza de birou,
unde se intocmeste proiectul sau planul – parcelar si apoi, in faza de teren, in care se traseaza
elementele unghiulare si liniare ale proiectului de parcelare a unei suprafete de teren agricol.
Pentru rezolva rea problemelor de detasare si/sau de parcelare a terenurilor agricole, trebuie sa
fie respectate, pe de o parte, normele tehnice, economice si juridice in vigoare, iar pe de alta
parte, se impun o serie de conditii de executie si anume:
Conditia de supra fata prin care se stabileste marimea suprafetei s, care trebuie sa fie
detasata dintr -o suprafata cunoscuta S, sau a suprafetelor s 1,s2,.. ,s n , cu conditia inchiderii lor
pe suprafata data S.
Conditia de detasare si/sau de parcelare , prin care se indica directia liniei de detasare si
punctul obligat pe unde trebuie sa treaca aceasta dreapta si respectiv, a liniilor de parcelare.
In lucrarile de detasare si/sau de parcelare se intalnesc, in mod frecvent, urmatoarele
conditii de executie a detasarilor:
▪ dreapta de detasare sa treaca printr -un punct dat, care poate fi situat pe conturul
suprafatei, in interiorul sau exteriorul acestuia
▪ dreapta de detasare sa fie paralela sau perpendiculara la o latura a conturului
suprafetei S sau la o directie oarecare;
▪ dreapta de detasare trebuie sa realizeze un raport de proportionalitate, ceea ce
conduce la detasari proportionale.

Rezolvarea propriu -zisa a detasarilor si parcelarilor se efectueaza prin metode numerice
sau grafice, in functie de documentatia cartografic a existenta si de precizia impusa acestor
lucrari.

48
Metode numerice se aplica in cazul planurilor topo – cadastrale intocmite prin metode
numerice la scarile 1:2000; 1:5000 si 1:10000 si , in general, pentru toate suprafetee cu varfurile
poligoanelor de coor donate rectangulare cunoscute. Calculul numeric al datasarilor si
parcelarilor se rezolva prin procedeul analitic sau trigonometric .
Prin procedeul analitic se determina din punct de vedere principal, coordonatele
rectangulare plane(X,Y) ale unui punct pe segment, in functie de coordonatele cunoscute ale
capetelor unei laturi a poligonului considerat.
Prin procedeul trigonometric se determina mai intai coordonatele polare plane (
d, ) ale
punctului necunoscut, care constituie in acelasi timp si elementele de trasare pe teren a planului
parcelar si apoi coordonatele rectangulare (X,Y).
Metode grafice se aplica pe planurile redactate la scarle 1:500, 1:1000 si 1:2000, intocmite
prin metode grafice, la care nu se cunosc coordonatele rectangu lare ale punctelor de pe conturul
diferitelor tarlale sau parcele cadastrale. Elementele necesare de calcul a detasarilor si/sau
parcelarilor se determina grafic cu ajutorul scarii planului, iar rezolvarea practica se face, de
asemenea, prin diferite metod e si procedee geometrice.

2.2.2. Detasarea printr -un punct obligat

Detasarea ueni suprafete s printr -o dreapta care trebuie sa treaca printr -un punct obligat,
se intalneste in cazul suprafetei S a unui triunghi, patrulater sau poligon.

2.2.2.1. Detasarea printr -un punct obligat in triunghi

Se rezolva, mai intai, detasarea printr -un punct obligat intr -un triunghi, deoarece
detasarea printr -un punct obligat din diferite poligoane, se reduce, in final, la detasraea intr -un
triunghi. In acest sens, se mentioneaza ca, p entru diferite cazuri de generalizare, detasarea se
poate rezolva numai pentru triunghi. Pentru rezolvarea practica, se aplica metoda numerica sau
grafica, prin utilizarea procedeului analitic sau a procesului tehnologic si, respectiv, metoda
grafica, prin folosirea diferitelor procedee grafice.

1. Procedeul analitic.
Se considera un triunghi 123, prin coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale varfurilor
respective, de suprafata S si se cere sa se detaseza o suprafata s cu conditia ca linia de detasare
sa treaca prin varful 2 al triunghiului ( fig. 2.7).

49
Fig. 2.7 Detasarea printr -un punct obligat in triunghi – analitic

Deci, trebuie sa se determine coordonatelerectangulare ale punctului P(X p;Yp), ca punct
pe segmentul
13 , in asa fel incat suprafata triunghiului 12P sa fie egala cu suprafata de detasare
s.
Coordonatele rectangulare plane ale punctului P se vor determina cu relatiile de calcul
cunoscute de la rezolvarea punctului pe segment prin procedeul analitic, care se particularizeaza
pentru fig. 2.7.
)Y Y(r Y Y)X X(r X X
1 3 1 p1 3 1 p
−+=−+=

Pentru calculul raportului r din relatiile de mai sus, se considera triunghiul 12P si 123,
care au aceeasi inaltime si bazele pe aceeasi linie, de unde rezulta:
rSs
SS
13P1
123P12===
in care: – s este suprafata cunoscuta, prin conditia de detasare
– S suprafata triunghiului 123, ce se calculeaza cu ajutorul formulelor de calcul analitic
al suprafatelor, de forma:
)Y Y(X S21i 1in
1ii −+
=− =
si
)X X(Y S21i 1in
1ii −+
=− =−
unde: i =
13.
In functie de cele doua suprafete s si S 123 se determina raportul r cu sase zecimale, iar pe
baza relatiilor de calcul ale coordonatelor unui punct pe segment se determina coordonatele
punctului P(X p,Yp).
Se verifica modul de determinare a coordonatelor punctului necunoscut P, prin una din
urmatoarele doua metode:
– se calculeaza din coordonateprin procedeul analitic suprafata triunghiului 12P, care
trebuie sa fie egala cu s;
– se calculeaza din coordonate suprafata triunghiului de eroare 1P3, care trebuie sa fie
aproximativ egala cu zero sau mai mica decat o toleranta T, ce se obtine cu ajutorul relatiei:
2N 005,013T=
, in m2
unde
13 este latura triunghiului 123; N numitorul scarii
Pentru aplicarea pe t eren, a punctului de detasare P, in vederea obtinerii suprafetei s, se
calculeaza distanta d=
P1 , cu relatia
P1 = r
13 sau din coordonatele punctelor 1 si P.

2. Procedeul grafic.
In cazul triunghiului 123, folosit anterior la rezolvarea analitica si trigonometrica a detasarii
unei suprafete s printr -un punct obligat, se aplica si procedeul grafic de calcul pentru situatiile
cand nu se cunosc coordonatele varfurilor.

50

Fig. 2. 8 Detasarea pr intr-un punct obligat in triunghi – analitic

Pentru obtinerea elementelor de calcul ale detasarii prin procedeul grafic se vor efectua
urmatoarele operatiuni:
– se masoara pe planul topo -cadastral intocmit la scara 1:N distanta grafica d 12, care
se transforma in distanta corespunzatoare din teren cu relatia:
N1000)mm(dD12
12  = ;
– se calculeaza inaltimea h a triunghiului de detasare 1 -2-P, de suprafata S 12P=s, cu
formula:
12Ds2h= ;
– valoarea numerica din teren a inaltimii h, obtinuta cu formula de mai sus, se reduce
mai intai la scara planului 1:N, apoi se aplica pe o perpendiculara ridicata pe latura
12 dintr -un
punct oarecare;
– se traseaza din capatul inaltimii h de pe plan, o paralela la latura
12 a triunghiului
123 care va intersecta latura
13 , in punctul P, ce trebuie sa fie determinat prin detasare;
– se uneste punctul determinat P, cu punctul cunoscut 2 si se obtine dreapta de detasare
P2
si triunghiul 12P a carui suprafata s s -a cerut sa fie detasata din triunghiu 123.
Pentru trasarea pe teren, se masoara distanta grafica d 1P, dupa care se transforma in metri
si se aplica pe aliniamentul laturii
13 .

2.2.2.2. Detasarea punctului obligat in patrulater

Se cere sa se detaseze o suprafata dintr -un patrulater 1234 definit prin coordonatele
rectangulare plane (X,Y)ale varfurilor sale, printr -o dreapta care sa tre aca printr -un punct 2(
fig. 2.9 )

51

Fig. 2.9 Detasarea printr -un punct obligat in patrulater

Pentru rezolvarea acestei detasari, se descompune patrulaterul dat in doua triunghiuri prin
trasarea diagonalei
24 si se calculeaza suprafata triunghiului S 124dupa care ,s e compara
suprafata de detasare s cu suprafata S 124. In cazul cand suprafata s este mai mica decat suprafata
S124, rezulta ca linia de detasare care trece printr -un punct obligat 2 va intersecta latura
14 in
punctul P. Deci, rezolvarea problemei se reduce la determinarea pozitiei punctului p de pe latura
14
. Principal, se observa ca, detasarea suprafetei s din patrulaterul 1234,se reduce la detasarea
acesteia din triunghiul 124, care se poate rezolva, in functie de precizia necesara prin metode
numerice sau grafice, cu utilizarea procedeelor analitice, trigonometrice si grafice.

2.2.2.3. Detasarea printr -un punct obligat in poligon

In cazul unui poligon 123456 definit prin coordonatele rectangulare plane ( X,Y)
alevarfurilor sale, se cere sa se detaseze o suprafata s printr -o dreapta care sa treaca prin punctul
3 al poligonului dat ( fig. 2. 10).

Fig. 2. 10 Detasarea printr -un punct obligat in poligon

Pentru stabilirea directiei de detasare, se imparte poligonul 123456 in triunghiuri, prin
unirea punctului 3 cu punctele 1,6si 5. Se calculeaza suprafata triungiului 123, care se compara

52
cu suprafata de detasare s si in cazul cand S 123<s, se calculeaza si suprafata triunghiului 136.
Daca suma suprafatelor triunghiului 123 si 136 este mai mare decat suprafata de detasare s,
rezulta ca linia de detasare care trece prin punctul 3 va intersecta latura
16 , intr -un punct P,
care urmeaza sa fi e calculat ca un punct pe segment.
Deci, se observa si in cazul poligonului 123456 ca, detasarea suprafetei s se reduce la
detasarea acesteia din triunghiul 136, care se poate rezolva pe cale grafica.
In ipoteza folosirii procedeului trigonometric, se dete rmina mai intai suprafata s 1, care
trebuie sa fie detasata din suprafata triunghiului 136, in vederea obtinerii suprafetei s ce
urmeaza sa fie detasata din suprafata poligonului 123456. Pe baza fig. 2.11 se poate
scrie:S 123+s1=s, de unde rezulta, s 1= s-S123.
Pentru determinarea pe cale trigonometrica a coordonatelor punctului P(X p,Yp)ca punct
pe segmentul
16 , se vor efectua urmatoarele operati:
– se calculeaza orientarile si lungimile laturilor
13 si
16 , iar din diferenta celor doua
orientari, se va obtine:
13 16−= ;
– se determina latura
P1 a triunghiului 13P, in functie de elementele cunoscute in
triunghiul respectiv: unghiul alaturat
 , inaltimea h si suprafata s 1= s-S123, pe baza formulei:
===sin Ds2
sinD/s2
sinhd
161 16 1

– se exprima coordonatele rectangulare relative si absolute ale punctului P, in functie de
distanta d=D 1P,dintre cele doua puncte si de orientarea distantei
16 , cu relatiile:
16 1 P1 1 P cosd X X X X +=+=

16 1 P1 1 P cosdY Y Y Y +=+=
Pentru verificare, se calculeaza din coordonate suprafata S 123P care trebuie sa fie egala cu
suprafata de detasare s.
Aplicarea pe teren se poate face cu ajutorul elementelor de trasare (
d, ), din punctul 1
al poligonului dat, de unde se va obtine pozitia planimetrica a punctului P.

2.2.2.4. Detasarea paralela cu o directie data

Prin operatia de detasare paralela , denumita si parcelare paralela se intelege detasarea
unei suprafete s sau a unor parcele mai mici, de suprafata s 1,s2,…,s 3, dintr -o suprafata mai mare
S, in functie de configuratia terenului si de conditia de detasare p aralela se pune conditia de
detasare sau de parcelare. In lucrarile de detasare paralela se pune conditia ca dreapta de
detasare sa fie paralela cu o latura a conturului suprafetei S. Pentru rezolvarea practica a
detasarilor paralele cu o directie data di ntr-un triunghi, patrulater sau un poligon oarecare, se
aplica aceleasi metode si procedee, care s -au prezentat anterior in paragraful 2.6.2.

• DETASAREA PARALELA CU O DIRECTIE DATA, IN TRIUNGHI DE LA
VARF SPRE BAZA.
Din triunghiul 123 cu coordonatele varfu rilor cunoscute, se cere sa se detaseze o suprafata
s printr -o dreapta de detasare
MN , paralela cu baza
13 a triunghiului dat, in care rezolvarea
propriu – zisa se efectueaza de la varful 2 spre baza( fig. 2. 11).

53

Fig. 2. 11 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la varf spre baza

Linia de detasare
MN reprezinta latura din interiorul triunghiului dat, care limiteaza
suprafata de detasat s. deci, se pune problema determinarii coorodnatelor rectangulare plane
ale punctelor M si N ca puncte pe segmentul
12 si respectiv, pe segmentul
23 , ce se poate
rezolva prin procedeul analitic sau prin procedeul trigonometric.

1. Procedeul analitic.
Pentru calculul coordonatelor punctelor M si n, ca puncte pe segment ( v. fig. 13) se aplica
urmatoarele relatii:
)X X(r X X);X X(r X X2 3 2 2 N 2 1 1 2 M −+= −+=

)Y Y(r Y Y);YY(r Y Y2 3 2 2 N 2 1 1 2 M −+=−+=

Se observa, in baza conditiei de detasare
13//MN , ca triunghiurile 2MN si 231 sunt
asemenea, deci se poate scrie:
13MN
23N2
21M2==
, de unde rezulta: r 1 = r2 = r . Din aceeasi asemanare a triunghiurilor 2MN si
231 rezulta si urmatoarele rapoarte:

2
22
22
22
231NM2r
13MN
23N2
21M2
SS====

unde se vor introduce urmatoarele notatii:S 2NM=s si S 231=S, dupa care, relatia de mai sus se va
scrie sub urmatoarea forma:
13MN
23N2
21M2
Ssr ====

Valoarea raportului r = r 1= r 2, obtinuta in functie de marimea suprafetelor s si S, se
inlocuieste in relatiile de calcul ale coordonatelor rectangulare ale punctelor M si N, care devin:
)X X(r X X);X X(r X X2 3 2 N 2 1 2 M −+= −+=

)Y Y(r Y Y);Y Y(r Y Y2 3 2 N 2 1 2 M −+= −+=

Pentru verificarea modului de calcul a detasarii se calculeaza din coordonate suprafata
triunghiului 2NM, care trebuie sa fie egala cu suprafata de detasare s.

54
In cazul in care se cere sa se detaseaze mai multe parcele de suprafata s din triunghiul
123,ale caror laturi sa fie paralele cu baza triunghiului
13 , se folosesc aceleasi formule de calcul
pentru raportul r, dar de fiecare data, se modifica valoarea suprafetei de detasare s si se va
obtine:
Ssr;…;Ssr;Ssrn
n2
21
1 = ==
, in care , se considera: s 1=s, s 2=2s, …,s n=ns.
In continuare, se det ermina, in mod asemanator, coorodnatele rectangulare (X,Y) ale
punctelor ce definesc de fiecare data, liniile de detasare
;NM…;;NM;NMn n 2 2 1 1 , cu relatiile
de mai sus, in care se vor introduce valorile r 1, r2,…,r n.

2. Procedeul trigonometric.
Se considera aceleasi triunghiuri 123 prin coordonatele varfurilor sale, din care se cere
detasarea suprafetei s printr -o dreapta paralela la baza
13 , pe cale trigonometrica ( fig. 2.13).
In cazul procedeului trigonometric , se determin a atat coordonatele rectangulare plane
(X,Y) ale punctelor M si N, care definesc dreapta de detasare, cat si elementele liniare de
detasare si respectiv, de aplicare pe teren: a 1,b1, c1 si h 1 . Deci ,se vor introduce urmatoarele
notatii pentru laturi in triunghiul 123:
c 12si;b 13;a 23 === in triunghiul 2NM.
h'22si;c M2;b MN;aN2 ====
.
Pe baza coorodnatelor rectangulare ale varfurilor triunghiurilor 123 se calculeaza
orientarile si lungimile laturilor
12 ;
13si
32 , dupa care, cu ajutorul orientarilor , se determina
unghiurile
 si
, din varfurile 1 si 3, cu relatiile:
12 13−=
si
31 32−= ;

Fig. 2. 12 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la varf spre baza – trigonometric

Se observa ca, unghiul
 din punctul 1 este egal cu unghiul 2MN din punctul M, iar
unghiul
 din punctul 3 este egal cu unghiul 2NM, din punctul N, deoarece directia de detasare
MN este paralela cu latura 13. Din triunghiul 2NM se obtine :
= ctgh'2M1 si
= ctgh'2N1
, iar pe baza lor se exprima
)ctg ctg(1h1b MN +== de unde r ezulta:
+=ctg ctgbh1

55
Pentru determinarea inaltimii h 1 a triunghiului 2NM se exprima suprafata respectiva cu
relatia
2hbs1 1= sau 2s = b 1.h1, in care se introduce relatia de mai sus a lui h 1 si rezulta:
+=ctg ctgbbs21
1
sau
+=ctg ctgbbs212
1
de unde se scrie:
)tg ctg(s2 b2
1 += sau
)ctg ctg(s2 b1 +=
In urma inlocuirii relatiei lui b, in relatia de mai sus a lui h, se obtine:
++=+=ctg ctg)ctg ctg(s2
ctg ctgbh1
1

Se considera triunghiurile dreptunghice 22’N si 22’M. in care se determina:
==sinhaN21
1
si
==sinhc M21
1
Cu ajutorul distantelor
M2 c1= si
N2 a1= , precum si a orientarilor laturilor
21 si
23
se calculeaza coorodnatele punctelor M si N, care determina dreapta de detasare, pe abza
formulelor de la metoda radierii:
21 1 2 M cosc X X +=
;
23 1 2 N cosa X X +=
21 1 2 M sinc Y Y +=
;
23 1 2 M sina Y Y +=
Pentru control, se calculeaza din coordonate, suprafata triunghiului M2N, care trebuie sa
fie egala cu suprafata de detasare s sau se determina, din coordonate orientarile laturilor
M2 si
N2
, care trebuie sa fie egal a cu cele ale laturilor
21 si
23 .
In cazul detasarilor sau parcelarilor in serie, prin care suprafata triunghiului 123, se
imparte in mai multe parcele: s 1,s2,…,s n, de la varful triunghiului catre baza, elementele de
calcul necesare detasarii, se generalizeaza sub forma:
)ctg ctg(s2 bi i +=
;
+=ctg ctgbhi
1 ;
=sinhai
1 si
=sinhci
1

unde i=
n,1 ; iar suprafetele de detasare devin : s 1=s; s 2=2s ;…;s n = ns.
Coordoantele punctelor M 1,M2,…,M n si respectiv,N 1,N2,…,N n, ce definesc dreptele de
detasare, se vor determina cu ajutorul relatiilor stabile pentru punctele M(X M,YM) si N(X N,YN),
unde se vor introduce, in mod succesiv, valorile elementelor de detasare in serie: b i; hi;ai; ci si
si, unde i =
n,1 .

• DETASAREA PARALELA CU O DIRECTIE DATA, IN TRIUNGHIUL DE
LA BAZA SPRE VARF.

In cazul detasarilor sau parcelarilor care incep de la baza triunghiului spre varf,
procedeele de calcul analitic sau trigonometric sunt relativ asemanatoare, dar cu unele
particularitati.
1. Procedeul analitic.
Se considera triunghiul 123 de coordonate cunoscute, din care se cere detasarea unei
suprafete s dintr -o dreapta paralela cu baza triunghiului, in sensul de la baza spre varf ( fig.
2.14).
Elementele de detasare se calculeaza, in mod analog cu cele prezentate in paragraful
2.6.3.2 pe baza carora se determina coordonatele punctelor M si N cu formulele:
)X X(r X X);X X(r X X2 3 2 N 2 1 2 M −+= −+=

)Y Y(r Y Y);Y Y(r Y Y2 3 2 N 2 1 2 M −+= −+=

56
in care :
SsSr−= , unde S = S 123, iar s=S 1MN3, este suprafata de detasare s.
2. Procedeul trigonometric.
Pentru determinarea coorodnatelor rectangulare ale punctelor M si N, care definesc linia
de detasare
MN paralela cu baza
13 , a triunghiului 123, se claculeaza, mai intai lungimile si
orientarile laturilor
12 ;
13 si
23 ( fig. 2.15)
Se intorduc urmatoarele notatii pentru laturile triunghiului 123:
a 32= ;
b 13= ;
c 12=
si
h 22'= pentru laturile trapezului 1MN3 se noteaza:
1aN3=
;
1c M1=
1b MN=
;
b 13=
' ' 'hh NN MM −==

iar in mod analog, se calculeaza elementele de detasare:
+=ctg ctgbS22
1
N2M
si
+=ctg ctgbS22
123

Fig. 2.13 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la baza spre varf

Din figura 2. 13 se observa ca : s=S 123-SM2N, deci pe baza celor doua relatii, se obtin:
2s = 2S 123 – 2SM2N =
+ctg ctgb2 –
+ctg ctgb2
1 =
+−
ctg ctgb b2
12

sau:
),ctg ctg(s2 bb2
1 2 −=− de unde rezulta:
)ctg ctg(s2b b1 +−=
.
Pentru calculul celor doua inaltimi din triunghiurile M2N si 123, se aplica relatiile:
+=ctg ctgbh1
1
si
+=ctg ctgbh

iar cu ajutorul lor se obtine inaltimea h – h1 a trapezului 1MN3, precum si celelalte
elemente de detasare, cu ajutorul formulelor:

57

+−=−ctg ctgbbhh1
1 ;
−=ctghhc1
1 si
−=sinhha1
1
In functie de distantele c 1 si a 1, precum si de orientarile laturilor
12 si
13 , se calculeaza
coordonatele punctelor M si N, cu relatiile:
12 1 1 M cosc X X +=
;
32 1 3 N cosa X X +=
12 1 1 M sincY Y +=
;
32 1 3 M sina Y Y +=
Pentru control, se determina, in mod asemanator, suprafata trapezului 1MN3. care trebuie
sa fie egala cu suprafata de detasare s.
In cazul detasrailor sau parcelarilor in serie, elementele de detasare se deduc cu ajutorul
relatiilor :
)ctg ctg()sS(2 bi 1 +−=
;
+=ctg ctgbhi
i ;
+−=−ctg ctgbbhhi
i
;
−=sinhhci
i ;
−=sinhhai
i ;
in care: i =
n,1 ;S = S 123; iar suprafetele s devin:
s1=s; s 2=2s; …; s n = ns.

Calculul coordonatelor punctelor M 1,M2,…,M n si N 1,N2,…,N n se efectueaza cu relatiile
folosite pentru punctele M(X M,YM) si N(X N,YN), in care se introduc valorile determinate pentru
bi; hi; h-hi; ci si a i. Verificarea modului de determinare a detasarilor paralele in serie se face cu
ajutorul coordonatelor punctelor ce definesc suprafetele de detasare s 1, s2,…,s n, a caror suma
trebuie sa fie egala cu suprafata data S 123.
Detasarea paralela a unei suprafete sau parcela paralela in serie, dintr -un patrulater sau
trapez, cu o dreapta paralela sau cu linii paralele la o latura a acestora, se reduce la cazul
triunghiului, iar rezolvarea propriu -zisa se poate face prin metoda numerica, cu folosirea
procedeului trigonometric.

2.3. Posibilitati de automatizarea lucrarilor de cadastru

2.3.1. Generalitati

Hartile si planurile topografice si cadastrale sunt redate in forma grafica obisnuita,la
diferite scari si realizate cu diferite precizii,functie de metodele folosite . Tendinta actuala a
utilizatorilor este folosirea tuturor datelor sub forma digitala, implicit a datelor topo –
cadastrale. Planului topografic si cu atat mai mult a planului cadastral sub forma digitala
este conditia principala, de realizare a automatiza rii lucrarilor cadastrale.
Planul digital este un ansamblu de date numerice,care contin codificat , numeric
informatii geometrice si sematice ale tuturor obiectelor de pe teren . Ele se constituie int -o
baza de date topo -cadastrale relationala,manipulan du-se pe baza a trei modele
complimentare.
Modelul “ raster” care este o simpla reprezentare numerica ca o imagine
binara,obtinuta la scanarea hartilor si planurilor grafice existente.
Modelul “spaghett ” care corespunde hartilor si planurilor ce rezulta in urma digitizarii
acestora in format vectorial .
Modelul “topografic” care corespunde hartilor si planurilor numerice in care nu numai
datele sunt reprezentate digital in format vectorial,ci li se adauga si relatiile topologice dintre
obiecte . Modelul “topologic” incorporeaza pentru o harta sau plan sub forma vesctoriala trei
seturi de date :

58
– identificatori ale caracteristicilor terenului pentru a fi reprezentat in harta sau
planul ve ctoral,care corespunde geometriei lor ce se impart in trei tipiri generice: obiecte
punct,obiecte linie si obiecte suprafata ;
– atribute tematice ale caracteristicilor care sunt organizate intr -o schema de
clasificare ierarhica
– date spatiale care descriu structura geometrica a hartilor sau planurilor vectoriale,
date ce se prezinta sub trei aspecte: relatii topologice dintre obiecte,forma si marimea
obiectelor,pozitia lor data de perechile de coordonate X, Y.
Obiectele reprezenta te pe hartile si planurile digitale, definite de cele trei seturi de
date, pot fi grupate dupa criterii logice ce se constituie in straturi de date,ca de
exemplu:limitele parcelelor,cladirile, retelele electrice sau de orice fel etc.

Automatizare a complexa care este calitatea principala a unui cadastru modern,
inseamna practic ,realizarea numai de date digitale in absolut toate fazaele lucrarilor de
cadastru.
In figura 2.14 se prezinta schema propusa a unui sistem automat de cadastru genera l.
Principalele faze tehnologice se refera la culegrea ,prelucrarea si redactarea datelor,in vederea
obtinerii unei banci de date topo – cadstrale ale unei unitati administrative ( comuna,oras etc).
Schema unui sistem automat de cadastru general
SISTEM AUTOMAT DE CADASTRU
GENERAL SI PUBLICITATE
IMOBILIARA
BANCA DE DATE
GEODEZICE SI
TOPOGRAFICE
CULEGEREA
DATELOR
PRELUCRAREA
DATELOR
REDRESAREA
DATELOR

DATE PLAN
CADASTRAL DATE REGISTRE
CADASTRALE INTEROGARI
BANCA DE DATE
TOPO
CADASTRALE
PLAN
CADASTRAL REGISTRE

Fig.2.14 Schema propusa a unui sistem automat de cadastru general

Sistemul automat permite organizarea datelor pe fisiere independente ,incluzandu -se
o modalitatede descriere a tuturor informatiilor ,pornind de la planul c adastral digital si
terminand cu datele necesare registrelor cadastrale.
Toate aceste fisiere sunt legate relational in scopul de a forma in final o banca de date
topo-cadastrale,corespunzatoare scopului urmarit.
Conceptia unei banci de date topo -cadas trale impune realizarea unei automatizari pe
faze tehnologice,de la culegere si prelucrare pana la reprezentarea si folosirea acestor date.
In mod practic, datele cadastrale digitale se culeg si se prelucreaza in sistemul automat
ca si : date GPS, date ale statiilor totale,date fotogrametrice si date digitalizate. Se observa
o combinatie a datelor geodezice si topograficeca date fotogrametr ic (analogice sau analitice)
puse sub forma digitala si a datelor digitizate dupa harti si planuri grafice existente. Este de
mentionat ca datele fotogrametrice aduse in format digital se refra numai la aparatele

59
analogice si analitice, dat fiindca i n prezent nu dispunem inca de aparate fotogrametrice
digitale. Indiferent de metoda de culegere si prelucrare, datele trebuie sa fie aduse in banca
de date cu aceleasi caracteristici ( format si atribute tematice ).
De altfel, banca de date topo -cadastrale ale unei unitati administrative se compune in
prealabil din doua banci de date,una pentru datele digitale si un pentru datele descriptive sau
atribute. In final aceste doua banci trebuie corelate pe baza unui atribut comun care,in cazul
cadastr ului general,poate fi numarul parcelei, adresa,numarul casei,numarul cadastral etc.

CULEGEREA SI
PRELUCRAREA
GPS CULEGEREA SI
PRELUCRAREA
STATIILOR TOTALE CULEGEREA SI
PRELUCRAREA
FOTOGRAMETRICA CULEGEREA SI
PRELUCRAREA
BANCA DE DATE
TOPO-CADASTRALA
PENTRU O UNITATE
ADMINISTRATIVA

REPREZENTAREA SI FOLOSIREA
DATELOR CADASTRALE

PLANURI
CADASTRALE
DIGITALE PLANURI
TOPOGRAFICE
DIGITALE DATE SI
INFORMATII
CADASTRALE
MASA DE DESEN INTEROGARI

Fig.2.15 Schema pentru prelucrarea si reprezentarea datelor topo -cadastrale.

Realizarea acestei operatiuni de corelare nu este posibil a fara obtinerea tuturor planselor
aferente unei unitati de lucru. Forma si dimensiunile planselor este avantajos sa fie pentru
calculele ce urmeaza ,forme dreptunghiulare ale foilor de plan digital.
In acest scop se propune ca dimensiunile foilor de pl an sa fie astfel stabilite,incat sa se
obtina un sistem unitar pentru intreaga gama de planuri de la scara 1 : 500 si pana la scara 1
: 100.000 . In plus zona utila de desen si extracadru sa se poata incadra in formatele standard.
AO, A1, A2 ,A3 .
Putem afirma cu certitudine ca,automatizarea complexa presupune existenta unui
plan cadastral in forma digitala. Avantajele acestor forme digitale sunt incomparabile si vom
mentiona doar cateva dintre ele :
• datele stocate pentru planul digital sunt sigure si pot fi usor conservate, urmand
a fi afisate ori cand dorim si la orice scara de desen ;
• planurile astfel redactate permit ca pentru orice fel de lucrare sa se poata lua o
decizie complecta;
• fisierele cadastrale pot fi foarte usor folosite fiind capabile sa raspunda la toate
interogarile solicitate,intr -un timp foarte scurt.

2.3.2. Posibilitati de folosirea a bazei de date cadastrale

Baza de date cadastrale creata contine atat planul cadastral digital cat si atributel e
aferente acestuia. Deci avem inregistrat numeric un cadastru general pe unitati administrative.
Baza de date este capabila sa raspunda la interogari, modificare prin adaugare si stergere,
editare,raspundreri solicitate. Toate acestea trebuie incluse intr-un soft de aplicatie specific
fiecarui utilizator.

60
De exemplu pentru un utilizator oarecare se intocmeste un soft de aplicatie avand cel
putin facilitatile din figura 2.16.

SOFT DE APLICATIE
MODIFICARE EDITARE
RAPOARTE
GRAFICE RAPOARTE
TABELARE PLAN
DIGITAL

Fig. 2.16 Schema de lucru a unei aplicatii

Datele sunt introduse in baza alfanumerica cu element comun parcela , sau numarul
cadastral.Topologia de planse se realizeaza pe unitate administrative.
Intereogarea bazei de date cadastrale implica si a planului topografic de baza si a
planurilor topo -cadastrale derivate
Facilitatile se refera la actiunile de interogare, modificare si editatre.Sigur ca solicitarile
pot fi diferite si mult mai complexe. Tot asa se pot da rapoarte centralizate la organele
administrative interesate privin d teritoriile istrative,proprietari,elementele cadastrale, etc.

2.3.3. Automatizarea procesului de prelucrare a datelor topo -geodezice culese în teren

• CALCULUL DISTANTELOR DIN COORDONATE
Se cunosc coordonatele punctelor A(x A, yA) și B(x B, yB) și se cere a se calcula distanța
orizontală între AB.

Fig. 2.17 Calculul distanței si orientarii din coordonate

AB
A(x ,y )BAB
yx
AB
yAy
yByABxxB
xAxABN

61

Formula de calcul a distanței este următoarea:

2 2 2 2) () (A B A B AB AB y y x x Y X AB −+−=+=

❖ Exemplu

Cunoscând coordonatele punctelor A, B, C, D, E, F să se realizeze șablonul de calcul în
microsoft Excel pentru calculul distanțelor AB, BC, CD, DE, EF.

Foaia de lucru în Microsoft Excel se completează astfel:
• Se introduc coordonatele puntelor A, B, C, D, E, F în coloanele C și D la fel ca
în figura de mai jos;
• În celula G7 s-a introdus formula de calcul a distanței între punctele A și B:
)2)^6 7(2)^6 7(( ) () (2 2D D C C sqrt y y x x ABEXCEL
A B A B −+− =−+−=

• Se selectează celula G7 apoi prin glisare (de la colțul din dreapta jos a celulei)
se selectează plaja de celule G8:G12 sau se selectează celula G7 apoi se copiază
(Copy sau CTRL+C) această celulă în câmpul de celule G8:G12 (Paste +
CTRL+V)

Fig. 2.18 Calculul automat al distanței din coordonate

• CALCULUL ORIENTĂRILOR DIN COORDONATE
Se cunosc coordonatele punctelor A(x A, yA) și B(x B, yB) și se cere a se calcula orientarea
de la A la B (Fig. 2.17).
Formula de calcul este următoarea:

A BA B
ABA BA B
ABAB
AB
x xy yarctgx xy y
xytg
−−=−−==


❖ Exemplu
=SQRT((C7 -C6)^2+(D7 -D6)^2)
COPY (ctrl+C)
PASTE (ctrl+V)

62

Cunoscând coordonatele punctelor A, B, C, D, E, F să se realizeze șablonul de ca lcul în
Microsoft Excel pentru calculul orientărilor AB, BC, CD, DE, EF.

– Funcții trigonometrice directe
PI()/200)* sin(50 sin500=EXCEL
– Funcții trigonometrice inverse
200/PI()* atan(50) arctg500=EXCEL

Pentru calculul unei orientări trebuie testat cadranul în care se află orientarea.
Astfel trebuie pusă condiția de cadran, acest lucru realizându -se cu ajutorul funcției IF

Sintaxa funcției IF este următoarea:

IF(condiție,rezultatul pentru condiție adevărată,rezultatul pentru condiție falsă)

Tabel 2.1. Regula cadranului
CADRAN DX DY VALOARE ADĂUGATĂ
I + + 0
II – + 200
III – – 200
IV + – 400

Testul de cadran se realizează în Excel astfel:

IF(dx<0,rezultatul pentru cadranele II și III, rezultatul pentru cadranele I și IV)

IF(dx<0, se adună 200, if(dy<0, se adună 400, se adună 0))

Foaia de lucru în Microsoft Excel se completează astfel:

• Se introduc coordonatele puntelor A, B, C, D, E, F în coloanele C și D la fel ca
în figura de mai jos;
• În celula G7 s -a introdus formula de calcul a orientării de la punctul A la punctul
B:
0,400,0)) D6- IF(D7 0,200, C6- IF(C7 200/PI()* C6))- D6)/(C7- ATAN((D7   + =−−=EXCEL
A BA B
ABx xy yarctg

• Se selectează celula G7 apoi prin glisare (de la colțul din dreapta jos a celulei)
se selectează plaja de celule G8:G12 sau se selectează cel ula G7 apoi se copiază
(Copy sau CTRL+C) această celulă în câmpul de celule G8:G12 (Paste +
CTRL+V).

63

Fig. 2.19 Calculul automat al orientării din coordonate

• CALCULUL SUPRAFEȚELOR
Se cunosc coordonatele (X,Y) ale unui set de puncte ce delimitează un poligon și se cere
a se calcula suprafața acestui poligon.
Formula de calcul este următoarea:
) (21
1 1−+− = i i i Y YX S

❖ Exemplu

Cunoscând coordonatele punctelor A, B, C, D, E, F să se realizeze șablonul de calcul în
Microsoft Excel pentru calculul suprafeței poligonului ABCDEF.
Foaia de lucru în Microsoft Excel se completează astfel:
• Se introduc coordonatele punctelor A, B, C, D, E, F în coloanele D și E la fel ca
în figura de mai jos;
• Se copiază celulele ce conțin datele primelor 2 puncte (A și B) la finalul listei
de puncte introduse;
• În celula F7 s -a introdus formula de calcul pentru produsul:
D7*E6)-(E8 ) (1 1 =−−+EXCEL
i i i Y YX

• Se selectează celula F7 apoi prin glisare (de la colțul din dreapta jos a celulei)
se selectează plaja de celule F8:F12 sau se selectează celul a F7 apoi se copiază
(Copy sau CTRL+C) această celulă în câmpul de celule F8:F12 (Paste +
CTRL+V)
• În celula F17 s -a introdus formula de calcul a suprafeței astfel:
F14)/2): ABS(SUM(F7 ) (21
1 1 =− =−+EXCEL
i i i Y YX S

64

Fig. 2.20 Calculul automat al ariei din coordonate

2.4. Particulari tatile specifice cadastrului minier

Sistemul informational al fondului minier este un subsistem al cadastrului general prin care se
realizeaza inventarierea si evidenta sistematica a bunurilor imobile apartinând fondului minier de pe
teritoriul tarii, sub aspect cantitativ, calitativ si juridic, reprezentarea lor pe planurile cadastrale precum
si furnizarea elementelor necesare cadastrului general, intabularea în cartea funciara si înscrierea acestor
bunuri imobile în cartea miniera.
Obiectul lucrarilor acestei evidente de specialitate sunt atât bunurile imobile situate la suprafata
în zonele de prospectiuni si/sau de exploatare (terenurile din perimetrele de prospectiuni sau de
exploatare la suprafata, constructiile administrative, so ciale si tehnologice, benzile transportoare,
haldele de minereu, drumurile de acces si transport, zonele de siguranta si protectie, intrarile în
exploatarile subterane etc.), cât si bunurile imobile situate în zonele de siguranta si protectie, aflate
deasu pra exploatarilor subterane.
Scopul lucrarilor consta în realizarea bazei de date a sistemului informational minier, în
întocmirea documentelor necesare pentru realizarea publicitatii imobiliare si înscrierea în cartea miniera,
precum si în furnizarea catr e cadastrul general a tuturor elementelor privind schimbarile produse, din
punct de vedere cantitativ, calitativ si juridic, asupra imobilelor apartinând fondului minier.

2.4.1. Cadrul legislativ Cadastru Fondului Minier

La baza executarii lucrarilor stau legi si acte normative:
• Legea minelor nr. 85/2003, publicata în Monitorul Oficial nr. 197 din 27 martie 2003
• Hotarârea Guvernului nr. 1208 din 14 octombrie 2003 privind aprobarea Normelor pentru
aplicarea
• Legii minelor nr. 85/2003
• Hotarârea Guvernului nr.368/19 99 privind reorganizarea Agentiei Nationale pentru Resurse
Minerale
(ANRM)
• Ordinul presedintelui ANRM nr. 93/1998 pentru aprobarea Instructiunilor tehnice elaborate în
vederea
aplicarii unitare a dispozitiilor Legii nr.6111998;
• Instructiuni tehnice privind continutul de detaliu si modul de întocmire a Cartii miniere si a
cadastrului
minier;
• Metodologia de introducere a cadastrului minier.

65
2.4.2. Sistem informatic în cadastrul minier

Cadastrul minier asigură evidența documentelor grafice și analitice referitoare la un
anumit perimetru de exploatare.
Baza întocmirii și ținerii evidenței cadastrale o constituie documentele topografice
privind delimitarea și marcarea parcelelor cu folosințele corespunzătoare, precum și
documentații pentru obținerea titlului de propr ietate a terenurilor și documentul prin care se
acordă acest titlu.
În Registrul de cadastru minier se ține evidența scriptică a terenurilor care intră sau ies
(sunt cedate) din folosința unităților de prospecțiune, explorare sau exploatare minieră.
Se vor inventaria toate lucrările de cadastru, topografie și cartografie executate până în
prezent și care descriu total sau parțial construcțiile, amenajările și imobilele precum și toate
lucrările executate de terți sau alți agenți economici la comanda unități i. Această inventariere
cuprinde planurile de situație la diverse scări și în diverse etape de dezvoltare a imobilului,
planșele ce au stat a baza proiectării obiectivului sau pe baza cărora s -au obținut diverse avize
de la organele de specialitate ale adm inistrației publice centrale sau locale, schițe și planșe din
cartea tehnică a construcției etc. De altfel toate aceste date sunt înscrise in CARTEA
MINIERĂ a exploatării miniere respective.
În urma iventarierii rezultă următoarea structură:
• Unitatea mi nieră;
• Complexul de lucrări la suprafață sau în subteran;
• Imobilul, adresa și destinația acestuia;
• Suprafața aproximativă;
• Actele sau faptele juridice de atribuire: emitent, număr dată, formă (original/ copie);
suprafața din documente;
• Categoriile de folosință ale terenurilor acoperitoare lucrărilor din subteran din spațiile
de siguranță și protecție;
• Informațiile oferite de A.N.C.P.I. și D.U.A.T din care rezultă elementele tehnice
referitoare la imobil și înscrise în evidențele tehnice ale cadastrulu i;
• Informațiile oferite de cartea funciară (acolo unde există) prin care se comunică date de
natură juridică asupra imobilului;
• Informațiile asupra planurilor topografice și cadastrale existente are cuprind imobilul
conform prevederilor;
Datele estimati ve asupra cantităților de lucrări necesare în zonele pentru care nu există
planuri topografice și nici lucrări cadastrale.

Pentru recunoaștere și delimitare se întocmesc:
1. Proces -verbal de recunoaștere a terenului, încheiat între reprezentanții unității
miniere și cei ai executantului, în care este descris amplasamentul;
2. Schița amplasamentului;
Pentru fiecare vecin se vor stabili următoarele:
1. Denumirea persoanei fizice sau juridice vecine;
2. Schița de vecinătate, în are vor fi trecute toate puncte de frângere (numerele lor
vor fi scrise cu vopsea pe împrejmuire). În cazul în care împrejmuirea nu există, limita se va
borna;
3. Pentru fiecare punct de frângere al împrejmuirii, precum și pentru punctele
bornate, se vor întocmi descrieri topografice și schițe de reperaj.
Pe baza datelor de mai sus, unitatea minieră va semna cu fiecare vecin un proces -verbal
de vecinătate.

66
Rețeaua geodezică de sprijin și de ridicare va consta în măsurătorile din teren plecând
de la rețeaua geodezică de stat și existentă, în f uncție de necesități se va proceda la o îndesire a
acesteia. Punctele rețelelor de ridicare și de sprijin vor satisface următoarele condiții:
1. Asigurarea unei densități minime a punctelor rețelei și anume de un punct la 5 ha;
2. Eroarea medie de determina re a coordonatelor planimetrice va fi de ±5cm (în cazul
tratării ca rețea liberă) putându -se solicita o mărire a preciziei locale;
3. Coordonatele X, Y se determină în proiecție și referință STEREOGRAFIC 1970;
4. Punctele rețelei altimetrice vor fi în marea l or majoritate, comune cu cele ale rețelei
planimetrice. Altitudinea punctelor se determină în sistemul de cote Marea Neagră 1975;
5. Se va asigura o precizie de determinare a cotei de ±10cm, în funcție și de alte
necesități ale beneficiarului;
6. Punctele rețel elor se materializează prin borne și repere, conform standardelor în
vigoare; care vor fi reperate prin schițe de reperaj;
7. În măsura în care instalațiile din incinta obiectivului sunt supuse urmăririi deplasării
în timp prin metode geodezice, punctele re țelei de urmărire vor fi integrate rețelei de ridicare,
pentru întocmirea documentației cadastrale sau invers.
Detaliile planimetrice vor fi determinate în teren cu precizia de ±10cm față de rețeaua
geodezică de sprijin, putându -se solicita o creștere a pr eciziei, în cazul în care documentația
va fi folosită și în alte scopuri.
Din ridicările topografice vor rezulta coordonatele punctelor ce conturează incinta. Față
de aceste coordonate se calculează suprafața incintei (ST). Apoi din ridicările de detaliu vor
rezulta coordonatele (ce conturează obiectivele: construcții, depozite, platforme) cu care se
calculează suprafețele acestora pe categorii, astfel încât ele trebuie să se încadreze în suprafața
totală a incintei (ST).
În ceea ce privesc carierele se va respecta regula de introducere a cadastrului de
specialitate minier în colaborare cu cadastrele de specialitate al apelor, al pădurilor, mediului,
după caz.
Pentru preparații vor fi introduse și elemente din cadastrul imobiliar și cada strul
rețelelor edilitare în localități: pentru rețele, conducte supraterane și subterane vor fi respectate
aceleași reglementări cunoscute.
Planul topografic digital va fi structurat pe straturi, gestionat de o platformă de tip
Sistem Informatic G eografic (GIS ), fiind exploatat cu produse ESRI (ARC /INFO și
ARCVIEW). Planul topografic va avea următoarele straturi:
a) stratul 1 -punctele vechi de triangulație folosite;
b) stratul 2 -punctele rețelei de ridicare;
c) stratul 3 -lista actelor ju ridice prin care se dovedește proprietatea sau dreptul de
administrare asupra imobilului;
d) stratul 4 -simbolul prin care se marchează poziția punctului radiat;
e) stratul 5 -număr punct radiat;
f) stratul 6 -cota punct radiat;
g) stratul 7 -limită incintă;
h) stratul 8 -vegetație;
i) stratul 9 -hidrografie,
j) stratul 10 -căi de comunicație rutiere;
k) stratul11 -platforme tehnologie;
l) stratul 12 -construcții: – la suprafață; – în subteran;
m) stratul 13 -conducte, galerii, tuneluri te hnologice subterane;
n) stratul 14 -amenajări, sistematizări;
o) stratul 15 -rețele supraterane;
p) stratul 16 -rețele subterane;
q) stratul 17 -depozite în aer liber;
r) stratul 18 -circuitul primar în stațiile de transformare și alimentare cu energie electrică;

67
s) stratul 19 -căi de comunicație feroviare;
t) stratul 20 -numerotarea cadastrală;
u) stratul 21 -parcelele de teren (fond aservit), aflate în zona de influență a obiectivului
minier (fond dominant) precum și zona de servitute;
v) stratul 22 -delimitarea față de parcelele de teren vecine imobilului, cu indicarea
proprietarilor.
Pentru fiecare tip de rețea (electrică, gaze, apă, abur, telefoane etc.) se va face un
strat din arce și noduri care descriu integral fiecare traseu de reț ea. Numărul acestor straturi
se poate micșora sau mări în funcție de cerințe sau situația din teren.
Din cadastrul general, ca date de bază, se va prelua numerotarea sectoarelor cadastrale
precum și a corpurilor de proprietate.
Apele curgătoare pri mesc un singur număr cadastral pe toată lungimea lor, separat în
cadrul intravilanului și separat în extravilan. Celelalte parcela se vor numerota pe fiecare
tronson creat prin întretăierea cu alte detalii, respectându -se următoarea ordine:
1. căile de t ransport feroviar sunt întretăiate de ape;
2. drumurile naționale sunt întretăiate de căile ferate și de ape;
3. drumurile județene sunt întretăiate de ape, căi ferate și de drumuri naționale;
4. drumurile comunale sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri naționale și
de drumuri județene;
5. drumurile de exploatare sunt întretăiate de ape, de căi ferate, de drumuri naționale,
de drumuri județene și de drumuri comunale.
Parcelele ale căror suprafețe sunt mai mici de 500 mp în extravilan și de 200 mp în
intravilan nu vor fi numerotate, ele fiind incluse în parcela alăturată predominantă.
Planul cadastral este un derivat al planului topografic și va înfățișa parcelele structurate
pe următoarele categorii:
a) suprafața liberă(Sl);
b) suprafața aferentă căilor de transport rutier(Str.);
c) suprafața aferentă căilor de transport feroviar (St);
d) suprafața aferentă rețelelor subterane(apă, gaze, curent electric, abur etc. (Sr);
e) suprafața ocupată de clădiri (Sc);
f) suprafața ocupată de depozite în aer liber (Sd);
g) suprafața o cupată de platforme tehnologice (Sp);
h) suprafața ocupată de elemente hidrografice (Sh);
i) suprafața ocupată de circuitul primar în stațiile de transformare (Sp);
j) suprafețele zonelor de servitute impuse de existența obiectivului minier (Ss);
k) delimitarea rive ranilor.
Numărul acestor categorii de suprafețe se poate mării sau se poate micșora în funcție
de situația din teren.Planul cadastral digital va fi structurat pe straturi conform criteriilor de
departajare a parcelelor descrise mai sus, iar fiecare par celă va fi descrisă printr -un poligon.
Planșele vor respecta schema de dispunere și nomenclatura foilor de hartă la scara de redactare.

Registrele cadastrului minier sunt:
1.Registrul cadastral al unităților miniere;
2.Registrul cadastral al corpurilor de proprietate;
3.Registrul cadastral al unităților administrativ -teritoriale pe care se afla unitățile
miniere.
Registrele se întocmesc și se țin la zi de către unitatea miniera și organul care
coordonează activitatea cadastrului de specialitate în domeni ul minier.

68
CAPITOLUL III

ANALIZA CALITATIVA A PROCESELOR DE PRELUARE ȘI
PRELUCRARE A MĂRIMILOR MĂSURATE ÎN REȚELE
GEODEZICE

3.1. Puncte geodezice. Retele geodezice

3.1.1. Generalități

Pentru realizarea planurilor și hărților topografice care constituie baza documentației
cadastrale atât de la suprafața perimetrelor miniere cât și a întregului teritoriu al țării noastre,
totalitatea acestor lucrări au ca bază de pornire realizarea unor rețele geodezice de sprijin pe
suportul căreia se realizează orice ridicar e topo -cadastrală.
Realizarea rețelelor de sprijin și optimizarea acestora constituie o bază de pornire în
rezolvarea problemelor topografice și a problemelor de cadastru general și a cadastrului de
specialitate. Realizarea legăturilor între rețeaua geodez ică națională și rețelele geodezice locale
în vederea realizării cadastrului general și de specialitate constituie o problemă primordială în
lucrările topografice și geodezice actuale și de perspectivă. Realizarea unor rețele optime, de
precizie ridicată c u erori minime, constituie orice studiu în domeniul calitativ al problemelor de
topografie și cadastru.
Rețelele geodezice sunt reprezentate pe suprafete diferite.

Suprafete de nivel. Geoidul, Sferoidul de nivel. Cvasigeoidul.
Aceste suprafete au fost f olosite aproape exclusiv pentru definirea teoretica si realizarea
practica a retelelor de nivelment si a retelelor gravimetrice. Pentru retelele planimetrice
utilizarea acestor suprafete este extrem de limitata, doar in cazul unei problematici cu caracter
global, la nivelul intregii planete.

Elipsoidul de referinta
Retelele de triangulatie care se desfasoara pe suprafete mari (o tara sau un grup de tari)
sunt reprezentate, de regula, pe suprafata elipsoidului de referinta sau in raport de aceasta
suprafat a.
In raport cu geoidul, elipsoidul de referinta poate ocupa o pozitie oarecare, in functie de
modalitatea practica utilizata la determinarea parametrilor sai (semiaxa mare a si turtirea f) si a
orientarii sale in interiorul geoidului. In caz general, ver ticala V la suprafata geoidului G, care
trece printr -un punct oarecare P situat pe suprafata Pamantului S, nu coincide cu normala N la
suprafata elipsoidului E care trece prin acest punct, ci formeaza cu aceasta un unghi oarecare u,
denumit unghi de deviat ie a verticalei.
Pentru aducerea retelror de triangulatie existente pe suprafata fizica a Pamantului, pe
suprafata elipsoidului de referinta s -au propus mai multe metode, dintre care metoda proiectarii
are cea mai mare aplicabilitate.
In aceasta metoda se procedeaza la aducerea elementelor masurate (unghiuri, directii,
lungimi, etc) pe suprafata elipsoidului, prin aplicarea unor corectii. Exista doua posibilitati in
acest sens si anume:
Metoda Pizetti. Punctul P de pe suprafata fizica a Pamantului este pr oiectat, mai intai, cu
ajutorul verticaleir V, pe suprafata geoidului in P1, urmand ca apoi, cu ajutorul normalei N1 la
elipsoid, sa fie proiectat in P2, pe suprafata elipsoidului de referinta. Metoda aceasta introduce
complicatii insemnate, prin faptul ca presupune cunoasterea curburilor verticalelor, necesare la

69
stabilirea corectiilor in prima etapa a proiectarii si de aceea nu a cunoscut pana in prezent o
aplicabilitate practica deosebita.
Metoda Bruns -Helmert. Punctul P de pe suprafata fizica a Pamant ului este proiectat in
P’ pe suprafata elipsoidului, cu ajutorul normalei N2 la aceasta suprafata. Metoda aceasta este
mult mai practica ;I a fost aplicata pe larg, sub conducere lui F. N. Krasovski, la realizarea
traingulatiei URSS, a triangulatiei vest -europene, precum si a altor trangulatii.
Coordonatele tuturor punctelor triangulatiei de stat din tara noastra se determina prin
metoda proiectarii Bruns – Helmert.

Sfera de raza medie
Sfera de raza medie (sfera Gauss) de raza 𝑹=√𝑴𝑵.unde M este raza de curbura a
elipsei meridiane si N – raza de curbura a primului vertical, calculate pentru un punct situat in
centrul teritoriul considerat. Aceasta suprafata de referinta este des folosita in calculele
geodezice din reteaua de triangulatie de ordin super ior.

Planul de proiectie
In retelele de triangulatiei de indesire, numarul punctelor este extrem de mare si de aceea
nu se mai folosi comod calculelele pe elipsoid sau pe sfera medie, fiind necesar sa se treaca la
o suprafata plana, prin adoptarea unui a numit sistem de proiectie cartografica.
In tara noastra este folosit din anul 1951, sistemul de proiectie conforma Gauss -Kruger,
suprafata tarii fiind cuprinsa in fusele 34 si 35 (sau rescurtat fusele 4 si 5) cu meridianele axiale
de 210 si 270, avandu -se ca baza elipsoidul Krasovski. Este de mentionat ca unele regiuni ale
tarii exista inca multe puncte ale retelei vechi de triangulatie, calculele efectuandu -se uneori in
proiectia stereografica, pe elipsoidul Hayford.
Incepand cu anul 1971 in tara noastra s-a introdus un nou sistem de proiectie
stereografica, denumita sistemul de proiectie stereografic 1970, cu elipsoid de referinta
Krasovski, pe care se desfasoara in prezent calculele geo -topografice.
In paralel cu sistemul de proiectie stereografica 1971 se foloseste in continuare sistemul
de proiectie Gauss -Kruger, in special pentru traingulatia de ordin superior.
In situatii speciale, pentru zone mai mici, se poate folosi si un plan local de proiectie, la
care se raporteaza reteaua geodezica considerat a.

3.1.2. Puncte geodezice

Baza ridicarilor topografice si fotogrametrice este formata din puncte geodezice uniform
distribuite pe suprafata terestra si de o anumita densitate.
Functionalitatea acestor puncte este asigurata in momentul in care sunt bine cunoscu te
pozitiile lor fata de un anumit sistem de referinta.
Astfel in practica geodezica actuala pentru determinarea pozitiilor plane ale punctelor
geodezice sunt folosite diferite sisteme de referinta corespunzatoare diferitelor sisteme de
reprezentare, iar p entru determinarea pozitiilor in inaltime ale punctelor geodezice este folosita
suprafata elipsoidului de referinta.
Din acest motiv punctele geodezice se grupeaza in doua mari categorii si anume : puncte
geodezice pentru care se stabilesc coordonatele plane x si y intr -un anumit sistem de referinta
si punctele geodezice pentru care se stabilesc inaltimile (cotele) fata de suprafata elipsoidului
de referinta.
Prima categorie de puncte geodezice formeaza reteaua planimetrica de stat, iar cea de -a
doua cat egorie, reteaua geodezica de nivelment de stat.
Metodele aplicate pentru determinarea punctelor geodezice ce formeaza cele doua
categorii de retele sunt diferite, cum de altfel sunt diferite si punctele geodezice de la o categorie
de retea la alta (cu exce ptia punctelor geodezice planimetrice la care se determina si cotele).

70
Astfel, pentru determinarea pozitiilor plane ale punctelor geodezice pot fi folosite
metodele : triangulatiei, trilateratiei si poligonometriei, iar pentru determinarea pozitiilor in
inaltime metodele nivelmentului geometric geodezic si nivelmentului trigonometric geodezic.
Retelele geodezice rezolvate cu metodele mentionate se intulnesc sub numele de retele
de triangulatie, retele de trilateratie, retele de nivelment geometric, etc.

3.1.3. Proiectarea retelelor geodezice

Dat fiind existenta si particularitatile celor doua categorii de puncte geodezice, retelele
geodezice corespunzatoare se clasifica in mod diferit.
Astfel, retelele geodezice planimetrice sunt impartite in retele de diferit e ordine, care
difera in primul rund prin lungimea laturilor ce unesc punctele geodezice apropiate. Sunt
cunoscute retele geodezice de ordinul I, II, III, IV, V, lungimile medii si marimile ce corespund
acestor ordine sunt cuprinse in tabelul 3.1.

Tabel 3 .1. Rețele geodezice – Lungimi medii a laturii
Ordinul Lungimea medie a laturii
(km) Lungimea minima a laturii
(km)
I 20-25 10
II 13 1
III 8 5,5
IV 4 2
V 2 1

Retelele geodezice de nivelment sunt impartite in retele de nivelment geodezic de ordinul
I, II, III, IV care difera intre ele prin lungimea traseelor sau poligoanelor inchise din care sunt
formate conform tabelului 3.2.

Tabel 3.2. Rețele geodezice – Lungimea traseului
Ordinul Lungimea traseului
(poligonului) L (km)
Toleranta admisa
I 1500  2 mm/km
II 500-600  5 mm L
III 150-200  10 mm L
IV 50  20 mm L

Principiul in realizarea retelelor geodezice de stat este de la superior catre inferior.
Conform acestui principiu a fost realizata mai intui reteaua geodezica de ordinul I si in
continuare, cu sprijin pe aceasta, retelele geodezice de ordinul II, III, IV si V pentru cele
planimetrice.
Mai concret, reteaua planimetrica de ordinul I s -a realizat sub forma unei retele compacte
(fig. 3.1) de figuri geometr ice-in majoritate triunghiuri si uneori patrulatere cu duble diagonale
-si a fost rezolvata in bloc cu ajutorul tehnicii actuale de calcul.

71

Fig. 3.1. Rețeaua planimetrică de ordinul I

Reteaua de ordinul II constituie o dezvoltare a retelei de ordinul I, reteaua de ordinul III
o dezvoltare a retelelor de ordinul I si II s.a.m.d.
Legaturile intre puncte de diferite ordine se realizeaza de la simplu la complex. (fig.3.1).
Punctele geodezice de ordinele I, II si III formeaza reteaua geodezica de ordin supe rior,
cele de ordinele IV si V formeaza reteaua geodezica de ordin inferior.
Retelele geodezice de stat constituie principala retea de sprijin pentru toate lucrarile
topografice si fotogrametrice precum si pentru lucrarile geodezice de importanta locala,
conform cerintelor realizarii unor obiective economice. Avand in vedere principiul realizarii
retelelor geodezice (planimetrice sau de nivelment) rezulta ca o retea geodezica poate fi
independenta sau libera, daca contine un singur grup de elemente plane cu noscute sau fixe
(latura, orientare, coordonatele unui punct) respectiv un element de inaltime cunoscut (cota
absoluta a unui punct), sau poate fi dependenta sau construnsa daca contine mai multe elemente
fixe.
In zonele miniere, dat fiind extinderea lor p e suprafete mari, exista puncte geodezice ce
apartin retelelor retelelor geodezice de stat.O prima problema care se pune este legata de
dezvoltarea retelelor geodezice de stat cu puncte geodezice noi necesare efectuarii lucrarilor de
topografie miniera.Avu nd in vedere caracterul de instabilitate a suprafetelor datorita lucrarilor
de exploatare miniera, punctele geodezice pot sa dispara sau isi pot modifica pozitia in timp.De
aici, apare o a doua problema care se refera la verificarea retelelor geodezice, fo rmate din
punctele situate in zonele miniere si folosite ca baza de sprijin in obtinerea punctelor noi.

3.2. Rezolvarea retelelor geodezice de triangulatie

In retelele de triangulatie se masoara intotdeauna un numar mult mai mare de directii
decat este necesar pentru determinarea pozitiilor noilor puncte.
Directiile masurate in plus permit a descoperi erori la masuratori si calcule, a face
aprecieri asupra preciziei observatiilor de teren, a determina cu mai mare precizie coordonatele
punctelor retelei e xecutate.
Utilizarea in calcule a directiilor masurate, datorita erorilor inerente oricarei masuratori
conduce la obtinerea pentru un acelasi punct a multor valori.
De aceea, inaintea calculelor definitive ale triangulatiei se fac calcule de compensare, ca re
au ca scop sa obtina, pentru fiecare punct ce se determina, numai o singura si cea mai probabila
valoare a coordonatelor sale.
Retelele de triangulatie de ordin superior se compenseaza prin metode riguroase si anume
: prin metoda masuratorilor indirecte (variatia coordonatelor punctelor) si metoda masuratorilor
conditionate (variatia unghiurilor si a directiilor).

72
Valorile corectiilor determinate prin metoda masuratorilor indirecte se aplica
coordonatelor punctelor, iar cele obtinute prin metoda masurato rilor conditionate se refera la
unghiuri si laturi si raspund conditiilor de geometrizare a retelei.
Indiferent de metoda de compensare aplicata, inainte de a se introduce in calculele de
compensare, directiile masurate pe teren se verifica, se reduc la ce ntrele punctelor, se reduc
deasemeni (pentru cazul vizelor lungi) in plan de proiectie Gauss sau stereografic.
Pentru obtinerea directiilor reduse in plan se fac operatiile urmatoare :
se verifica datele de teren ;
se scriu in tabele directiile masurate ;
se intocmeste schema retelei care urmeaza a se compensa ;
se face o rezolvare provizorie a triunghiurilor ;
se calculeaza provizoriu coordonatele punctelor ;
se calculeaza corectiile de centrare si reducere la coarda in plan Gauss sau stereografic.
Cu priv ire la metoda de compensare este de precizat ca metoda compensarii prin
masuratori indirecte are o larga aplicare in cazul retelelor vaste de ordinul I si II si se aplica prin
faptul ca necesita un volum mai redus de munca si permite o repartitie a lucrari lor pe mai multi
calculatori.
La prelucrarea retelelor inferioare ordinul II se aplica atut metoda compensarii
coordonatelor, cut si compensarea dupa metoda masuratorilor conditionate.
Alegerea uneia sau a celeilalte metode de compensare, depinde atut de c omplexitatea
retelei cit si de numarul si modul de distributie a punctelor initiale pe baza.
La retele complicate, sau in cazul unui numar mare de puncte initiale se aplica metoda
compensarii coordonatelor.La retelele mai simple se executa compensarea dupa metoda
masuratorilor conditionate.
In paragrafele urmatoare vor fi tratate prin ambele metode retelele de triangulatie de
ordinul II, III, IV si V, retelele de ordinul I fiind rezolvate pe suprafata de referinta elipsoidala
sau sferica, pe baza notiunilor tratate in cuprinsul partilor II si III.
Trebuie de asemenea precizat faptul ca, exceptund retelele de triangulatie de ordinul I,
retelele de celelalte ordine se rezolva pe suprafata plana.

3.2.1. Indesirea retelelor prin intersectii

Prin rezolvarea retelelor de triangulatie se urmareste determinarea coordonatelor plane a
unor puncte geodezice (marimi date) si directiile de legatura intre punctele geodezice (marimi
masurate ).
De exemplu, poate fi formata o retea geodezica (fig. 3.2) din punctele cunoscute
5 2 1,…,, P PP
(puncte vechi sau fixe) si din punctele necunoscute
0P si
0R (puncte noi sau
variabile) in care sa fie masurate, centrate si reduse, la suprafata de proiectie directiile de
legatura intre acestea 1, 2,…,30.

73

Fig. 3.2. Rețea geodezică

Rezolvarea acestei retele consta in determinarea coordonatelor plane ale punctelor
0P si
0R
.
Intelegem faptul ca punctele vechi apartin unei retele geodezice de un anumit ordin si ca
prin rezolvarea acesteia au fost determinate coordonatele acestor puncte; punctele geodezice
noi urmund sa fie in continuare determinate ca puncte de ordin inferior celui in care se afla
punctele vechi.
In situatiile practice de determinare a punctelor geodezice noi apar diferite cazuri s i
anume :
▪ cazul in care punctele vechi sunt stationabile si punctul nou este nestationabil,
cunoscut sub numele de intersectie inainte multipla;
▪ cazul in care punctele vechi sunt nestationabile si punctul nou este stationabil,
cunoscut sub numele de inters ectie inapoi multipla;
▪ cazul in care punctele geodezice vechi si noi sunt stationabile, cunoscut sub
numele de intersectie combinata.
Analizam in continuare rezolvarea retelelor geodezice prin metode masuratorilor
indirecte pe aceste cazuri, intulnite de a ltfel frecvent in practica geodezica miniera.

3.2.1.1. Intersectia inainte multipla

Consideram punctele vechi
DCBAPPP ,,,,,,3 2 1 si punctul nou
0P .Din punctele
3 2 1,,PPP
se fac observatii conform schitei de observatii (fig.3.3.) din care rezulta ca acestea fac legatura
atut intre punctele fixe, cut si intre punctele fixe (de statie) si punctul nou.

74

Fig 3.3. Intersecția înainte multiplă

Rezolvarea retelei geodezice fo rmata din punctele vechi si punctul nou are drept scop
determinarea coordonatelor punctului nou, avund ca marimi cunoscute coordonatele punctelor
vechi si directiile masurate centrale si reduse la suprafata de proiectie.
Pentru utilizarea teoriei masurator ilor indirecte la rezolvarea retelei geodezice se va porni
de la principiul ca sistemul ecuatiilor de erori este format dintr -un numar de ecuatii egal cu
numarul marimilor masurate, respectiv 11 ecuatii.Scrierea unui astfel de sistem este posibila
odata cu stabilirea formei ecuatiei corespunzatoare unei directii masurate.
Consideram directia masurata de la
1P la
0P .Consideram deasemeni, ca orientarea acestei
directii exprimata prin valoarea ei cea mai probabila este
10( ).
Aratam in continuare ca valoarea cea mai probabila a directiei
01PP se poate obtine pe
doua cai.
O prima cale utilizeaza orientarea directiei
01PP calculata din coordonatele provizorii ale
punct ului
0P , coordonate ce pot fi determinate in prealabil printr -o simpla intersectie inainte,
de exemplu din punctele
1P si
2P .
Notand coordonatele provizorii ale punctului
0P cu
0x si
0y cu
c
10 orientarea calculata
putem scrie :
1 01 0
10xxy ytgc
−−=
(3.1.)
Este evident faptul ca se obtin coordonatele provizorii
0x ,
0y cu erori, deci le revin
corectiile probabile
0 0,y x .
La randul lor corectiile probabile
0 0,y x determina corectia probabila
c
10 , avund in
vedere relatia (3.1.).
In concluzie putem scrie:

75

10=
c
10 +
c
10 (3.2.)
O a doua cale utilizeaza orientarea directiei masurate
01PP obtinuta din directiile masurate
in punctul
1P (fig. 3.4). Este vorba de orientarea masur ata
m
10 obtinuta conform tabelului 3.3.

Fig 3.4. Măsurarea direcțiilor

Tabel 3.3. Carnet teren

P.S.
P.V. Directii masurate si
reduse la suprafata
de proiectie Orientari
calculate Unghi
de rotire Unghi
mediu de
rotire Orientari
masurate

1P
A
Ar1
A1
A1 –
Ar1
4] [
0r−=

Am
A r1 0 1+=
2P

12r
12
12 –
12r
12 0 12 rm+=
0P

10r
10
10 –
10r
10 0 10 rm+=
D
Dr1
D1
D1 –
Dr1
Dm
D r1 0 1+=

Relatia de calcul a orientarii masurate pentru directia
01PP este deci :
10 0 10 rm+=
(3.3.)
Din (3.3.) rezulta ca eroarea cu care e obtine orientarea masurata este functie directa de
eroare directiei masurate
10r si de eroarea cu care se determina unghiul mediu de rotire
0

76
.Notam corectiile coresp unzatoare cu
10v si
1z (corectia unghiului mediu de rotire) si in
consecinta avem:
10(
)=
m
10 +
10v +
1z (3.4.)
Din egalitatile (3.2.) si (3.4.) se poate scrie :
=+10 10c
m
10
+
10v +
1z
sau :

10 –
1z -(
m
10-
c
10)=
10v (3.5.)
Revenind la relatia (3.1.) si logaritmand, obtinem :
) ln() ln( ln1 0 1 0 10 xx yy tg −−−=

Dar :
10 10 1 0 cos sxx=−

10 10 1 0 sin syy=−
(3.6.)
si cu acestea relatia devine :
0
1010
0
1010
10cos sinySxS +−=
(3.7.)
Notam :
1010
10sin
Sa−=

1010
10cos
Sb= (3.8.)
cu care :
0 10 0 10 10 ybxa +=
(3.9.)
Cu egalitatea (3.9.) egalitatea (3.5.) devine :
10 10 1 0 10 0 10 v lz ybxa =+−+ (3.10)
S-a notat :
10 10 10 ) ( lc m=−−

Sistemul ecuatiilor de erori este fo rmat din 11 ecuatii, respectiv 4 ecuatii corespunzatoare
celor 4 directii masurate in punctul
1P , 4 ecuatii pentru cele 4 directii din punctul
2P si 3 ecuatii
pentru directiile din punctul
3P .
La scrierea acestor ecuatii vom avea in vedere faptul ca pentru directiile de legatura a
punctelor fixe ecuatiile nu contin cresteri in coordonate, iar corectia unghiului mediu de rotire
este diferita de la un punct de statie la altul, pentru ca numarul direc tiilor masurate este in
general diferit in diferite puncte de statie.
Cu aceste precizari putem scrie:

12 12 11 1 1
v lzv lzA A
=+−=+−

10 10 1 0 10 0 10 v lz ybxa =+−+
pentru punctul de
D Dv lz1 1 1=+−
statie
1P
C CB B
v lzv lz
2 2 22 2 2
=+−=+−

20 20 2 0 20 0 20 v lz ybxa =+−+
pentru punctul de

21 21 2 v lz=+− statie
2P (3.11)
31 31 33 3 3
v lzv lzD D
=+−=+−
pentru punctul de
30 30 3 0 30 0 30 v lz ybxa =+−+
statie
3P

77

Se considera ca ecuatiile au ponderi egale si egale cu 1 in ideea ca masurarea directiilor
s-a facut cu aceeasi precizie.

Analizand forma sistemului ecuatiilor de erori (3.12.) se observa ca aprtine categoriei de
masuratori indirecte, adica numarul ecuatiilor este mai mare decut num arul necunoscutelor
principale
),,,,(3 2 1 0 0 zzzyx  .
Notand coeficientii necunoscutelor cu
i i i e ba ,…..,, si termenii liberi cu
il (i luand valori
de la 1 la 11) obtinem, conform teoriei masuratorilor indirecte, forma literara a sistemului de
ecuatii normale :
. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ……….0][ ][ ][ ][ ][ ][3 2 1 0 0 =+++++ al zae z ad zac y ab x aa
(3.12.)

0][ ][3=+ el zee
Procedand la rezolvarea sistemului de ecuatii normale (3.12.), dupa stabilirea numerica a
coeficientilor si termenilor liberi ai acestui sistem, obtinem valorile probabile ale corectiilor
0 0,( yx
) si in acelasi timp valorile probabile ale co rectiilor unghiurilor medii de rotire
),,(3 2 1 zzz
.
Avand in vedere faptul ca practic nu intereseaza corectiile
3 2 1 ,, zzz pe de o alta parte,
iar pe de alta parte mijloacele traditionale de calcul necesita reducerea volumului de ope ratii,
sistemul de ecuatii (3.11.) poate fi transformat intr -un sistem echivalent de ecuatii care sa nu
contina aceste corectii, respectiv intr -un sistem care sa contina numai corectiile
0 0,y x .
In acest scop se vor prezenta citeva metode d e transformare a unui sistem de ecuatii de
erori, corespunzator masuratorilor indirecte, intr -un sistem echivalent, respectiv intr -un sistem
care are aceleasi solutii cu sistemul initial.

Reconsideram sistemul (3.10.) si din acesta ecuatiile ce revin dire ctiilor masurate in
punctul de statie
1P .
A Av lz1 1 1=+−

11=Ap
12 12 1 v lz=+−

112=p
10 10 1 0 10 0 10 v lz ybxa =+−+

110=p (3.13.)

D Dv lz1 1 1=+−
11=Dp
Conform metodei 1 sistemul devine :
'
10 10 0 10 0 10 v lybxa =++
cu ponderea 1 (3.14.)
'
10 0 10 0 10 ][ vl ybxa =++
cu ponderea
11
np−=
se poate deduce simplu, urmarind tabelul 3 ca
0][=l
Asadar, scriem :
'
10 10 0 10 0 10 v lybxa =++
cu ponderea 1 (3.15.)
'
10 0 10 0 10 v ybxa =+
cu ponderea
11
np−=
−1n
numarul directiilor masurate in
1P
Conform metodei 2 sistemul (3.25.) poate fi scris :
''
10 10
11
0 10 0 101v lnnybxa =−++
cu ponderea
111
nnp−= (3.15.)

78
Conform metodei 3 ecuatia (3.15.) devine :

'''
10 10
11
11
0
11
10 0
11
101
11 1v l
nn
nny
nnbx
nna =−
−+−+−
cu ponderea 1 (3.16.)
In acelasi mod ecuatiile de erori pentru directiile din
2P si
3P sunt echivalente cu ecuatiile :
'''
20 20
22
22
0
22
20 0
22
201
11 1v l
nn
nny
nnbx
nna =−
−+−+−
(3.17.)
'''
30 30
33
33
0
33
30 0
33
301
11 1v l
nn
nny
nnbx
nna =−
−+−+−
(3.18.)
in care
2n si
3n reprezinta numarul directiilor masurate in punctele de statie
2P si
3P.
Asadar, sistemul initial al ecuatiilor de erori format din 11 ecuatii se transforma intr -un
sistem echivalent format din 3 ecuatii si care contine numai doua necunoscute (
0x si
0y ).
De aici si sistemul ecuatiilor normale este mai simplu de stabilit numeric si evident mai
simplu de rezolvat.
Necunoscutele
3 2 1 ,, zzz pot fi eliminate fara a proceda la reducerea numarului de
ecuatii de erori.
Pentru aceasta sistemul conform metodei 1 p oate fi scris :

'
1 1 0 00 0A Av ly x =++

11=Ap
'
12 12 0 00 0 v ly x =++

112=p (3.19.)
'
10 10 0 10 0 10 v lybxa =++

110=p
'
1 1 0 00 0D Dv ly x =++

11=Dp
'
10 0 10 0 10 0v ybxa =++
cu ponderea
11
n−
Ultima ecuatie poate fi scrisa conform metodei 3 intr -o ecuatie echivalenta, dar de
pondere egala cu unu si sistemul devine :
'
1 1 0 00 0A Av ly x =++

'
12 12 0 00 0 v ly x =++
(3.20.)
'
10 10 0 10 0 10 v lybxa =++

'
1 1 0 00 0D Dv ly x =++

''
10
10
110 0
110 0 v
niy
nibx
nia =++

ponderile ecuatiilor fiind egale si egale cu 1.
Sisteme de ecuatii similare pot fi scrise pentru directiile din punctele
2P si
3P .

3.2.1.2. Intersectia inapoi multipla

Utilizata mai rar decut metoda intersectiei inainte multipla, metoda intersectiei inapoi
multipla consta in aceea ca directiile sunt masurate din punctul nou catre punctele vechi. Acest
lucru se intumpla atunci cund punctul nou este stationabil, iar punctele vechi sunt
nestationa bile.

79

Fig 3.5. Intersecția înapoi multiplă

Admitem situatia (fig.5.b) in care punctul nou este
0P , iar punctele vechi sunt
5 2 1,…,, P PP
.
Directiile masurate sunt din punctul
0P catre punctele
5 2 1,…,, P PP .
Pentru cele 5 directii masurate pot fi scrise 5 ecuatii ce formeaza sistemul ecuatiilor de
erori, a carui rezolvare este posibila prin aplicarea teoriei micilor patrate.Ca si in cazul
intersectiei inainte multiple, este necesar sa se stabileasca forma ecuatiei de erori
corespunzatoare unei directii masurate.
Consideram pentru aceasta directia
0P ,
1P.Aceasta directie face legatura intre un punct
variabil si un punct fix, deci este valabila ecuat ia (3.5.) scrisa insa de la
0P la
1P deci cu indicii
01, respectiv :
01 01 01 0 01 ) ( v zc m=−−−  
(3.21.)
0
0101 ''
0
0101 ''
01cos sinysxs − =
(3.22.)
0
1010 ''
0
1010 ''
01cos sinysxs + −=
(3.23.)
Se constata, ca pentru directia ce porneste de la un punct nou catre un punct vechi,
coeficientii de directie sunt egali si de acelasi semn cu coeficientii de directie corespunzatori
directiei ce porneste de la un punct vechi catre un punct nou.
Aceasta constatare este importanta atunci cund sunt masurate directii in toate punctele
geodezice (vechi si noi) caz ce se va trata in paragraful urmator.
Cu egalitatea (3.21.), (3.20.) devine :
01 01 0 0 01 001 v lz ybxa =+−+
(3.24.)
S-a notat cu
01 01,ba si
01l coeficientii de directie si termenul liber.
Astfel de ecuatii pot fi scrise pentru toate directiile masurate din punctul
0P , ecuatii care
formeaza sistemul :
01 01 0 0 01 001 v lz ybxa =+−+
cu ponderea 1
02 02 0 0 02 0 02 v lz ybxa =+−+
cu ponderea 1
………………… …………… (3.25.)

80

05 05 0 0 05 0 05 v lz ybxa =+−+ cu ponderea 1
Pentru calculul termenilor liberi se utilizeaza tabelul 3 cu precizarea ca orientarile
calculate se obtin din coordonatele punctelor
5 2 1,…,, P PP date si ale punctului
0P stabilite in
prealabil printr -o intersectie simpla inapoi.
Sistemul ecuatiilor de erori utilizand metodele 1 si 3 de simplificare, poate fi scris:
'
01 01 0 01 0 01 v lybxa =++

'
02 02 0 02 0 02 v lybxa =++

……………………….. (3.26.)
'
05 05 0 05 0 05 v lybxa =++

''
0 0][ ][ ][v
nliy
nbix
nai=++

5=n
reprezinta numarul directiilor masurate in punctul
0P , ponderile ecuatiilor sunt egale si
egale cu unu.
Sistemul ecuatiilor normale corespunzator sistemului (3.24.) se scrie :
0}]][[]{[}]][[]{[ }]][[]{[0 0 =−−+−nlaalynbaab xnaaaa

0}]][[]{[}]][[]{[ }]][[]{[0 0 =−−+−nlbblynbbbb xnbaab
(3.27.)
Sistemul (3.25.) se rezolva cu metodele cunoscute, obtinund corectiile probabile
0 0,yx
care in continuare adaugate algebric coordonatelor provizorii (
0 0,yx ), determina coordonatele
probabile ale punctului
0P
()()0 0,yx .

3.3. Utilizarea tehnologiilor GNSS în rezolvarea problemelor de cadastru

3.3.1. Sisteme de timp

În viața de zi cu zi timpul este o mărime fundamentală pentru descrierea proceselor din
natura vie și moartă. Importanța timpului în geodezia satelitară devine fundamentală, dacă avem
în vedere următoarele:
a) poziția unui satelit este o funcție de timp;
b) coordonatele punctelor de pe suprafața Pământului sunt tot o funcție de datorită sistemului
de coordonate astronomic necesar în geodezia satelitară și datorită rotației Pământului.
O condiție fundamentală pentru măsurarea timpului o reprezintă, alegerea și stabilirea
unei unități de timp adecvată. În plus, este nev oie de un instrument care să ne permită stabilirea
unui raport între intervalul de timp care dorim să -l măsurăm și unitatea de timp – un ceas. Ca
unitate de timp se alege de regulă durata unui proces repetabil de la care se pretinde că este
riguros periodi c . În măsurătorile satelitare sunt utilizate trei sisteme diferite de timp: timpul
dinamic, timpul atomic și timp sideral.
Timpul dinamic este scara timpului uniform, care guvernează mișcarea corpurilor într –
un câmp gravitațional; acesta este argumentu l independent în ecuația mișcării unui corp
conform teoriei gravitației cum ar fi mecanica Newtoniană sau relativitatea generală.
Când se determină efemeridele unui satelit, în mod implicit este utilizat timpul timpul
atomic este timpul realizat de ceasurile atomice. Acesta constituie baza pentru o scală de ti mp
uniform pe Pământ. Timpul sideral are la bază rotația Pământului în jurul axei sale. Mai degrabă,

81
este o măsură a poziției locului pe Pământ în raport cu sistemul de referință spațial – fix.
Cerințele minime pentru descrierea anumitor procese fizice sunt:
–
5
1 102][−SdT pentru rotația Pământului;
–
6
2 101][−SdT pentru mișcarea orbitală;
–
6
3 101][−SdT pentru propagarea semnalelor.

Tabel 3.4. Sisteme de timp
Proces e periodice
Sisteme de timp utilizate

Rotația Pământului în jurul axei sale
Timpul universal (UT)
Timpul sideral Greenwich (θ O)

Revoluția pământului în jurul Soarelui
Timpul dinamic terestru (TDT)
Timpul dinamic baricentric (BDT)

Oscilații atomice
Timpul atomic internațional (IAT)
Timpul universal coordonat (UTC)
Timpul GPS (GPST)

Timp solar
O unitate de măsură pentru rotația Pământului este unghiul orar, care reprezintă unghiul
dintre meridianul corpului ceresc și meridianul de referință (meridianul Greenwich).
Timpul Universal este definit prin argumentul unghiului orar Greenwich de 12 o re de
mișcare uniformă a unui soare fictiv în planul ecuatorial. Timpul sideral este definit prin unghiul
orar al punctului vernal. Dacă vorbim de punct vernal mijlociu avem în vedere timpul sideral
mijlociu, iar pentru punctul vernal adevărat, timpul sideral aparent. Și timpul sideral și cel
solar nu sunt uniforme atâta timp cât viteza unghiulara ω E nu este constantă.

Fig. 3.6. Variația mărimii zilei solare în decursul unui an
Timpul solar UT
Ca unitate de timp naturală dispunem de rotația diurnă a Pământului în jurul axei sale.
Prin observarea succesivă a pozițiilor de apogeu ale Soarelui într -un punct de observație se
poate realiza această unitate de timp. Unitatea de timp astfel definită este ziua solară adevărată
, iar scala de timp aferenta es te timpul solar adevărat. Pentru a ajunge la o scală de timp
uniformă pentru întregul corp Pământ, se alege apogeul Soarelui în dreptul meridianului
Greenwich ca fiind 12,00. Unitatea de timp astfel definită – zi solară adevărată – nu este însă o
mărime co nstantă, întrucât ziua solară adevărată ia valori diferite în decursul unui an. Aceasta
are următoarele cauze: din a doua lege a lui Kepler rezultă că viteza unei planete depinde de
poziția momentană pe elipsa orbitală. De aici rezultă (figura 1.13) că l a revoluția Pământului
în jurul Soarelui, adică în decursul unui an (intervalul de timp între două poziții de Apogeu ale
Soarelui) sunt diferite.

82
O altă cauză pentru neuniformitatea zilelor solare ca durată, derivă din faptul, că planul
în care Pământul se rotește în jurul Soarelui ( ecliptica ) nu este perpendicular pe axa de rotație
a Pământului (figura 3.7.). Prin aceasta, orbita utilă pentru o zi solară este proiecția orbitei

Fig. 3.7. Ecliptica și măsurarea timpului

Pământului pe un pla n perpendicular pe axa de rotație și care trece prin centrul Soarelui,
aceasta conduce la o denaturare a elipsei orbitale reale. In concluzie se remarcă că ziua solară
nu este o unitate de timp riguroasă. Se definește o orbită solară medie care are menirea să
conducă la o zi solară a cărei durată este constantă în decursul unui an. Ziua solară astfel definită
se mai numește și zi solară medie, iar sistemul de timp care se sprijină. pe aceasta, poartă
denumirea de timp solar mediu. Diferențele dintre timpul se sprijină; mediu și timpul solar
adevărat sunt descrise de ecuația timpului. Timpul solar mediu pentru meridianul zero se mai
numește și timp universal (UT). Timpul universal este dedus din observațiile de rutină făcute
în 50 de observatoare astronomice repartizate pe întreg globul pământesc; Conform definiției,
timpul universal se referă la axa de rotație momentană a Pământului. Mișcarea polilor
influențează însă timpul universal Pentru a compara timpul UT dedus la diferite stații trebuie
să se facă o re ducere a timpului universal observat, la un pol convențional (CIO -Conventional
Intemational Origin). Această reducere conduce la un timp numit UT1. UT1 se referă la rotația
momentană a Pământului, la orbita solară medie și un pol mediu. UT 1 corespunde dec i vitezei
unghiulare reale a rotației sistemului de coordonate convențional terestru și deci este hotărâtor
pentru determinarea de poziții prin observații astronomo – geodezice. Dacă pentru
îmbunătățirea uniformității scalei de timp se iau în considerare v ariațiile vitezei de rotație a
Pământului, în decursul unui an respectiv jumătate de an, rezultă
UT2. UT2 a devenit astfel neimportant datorită utilizării timpului atomic.

Timp sideral
O altă posibilitate de a defini timpului prin intermediul rotației Pământului constă în
observarea treceri la meridian a unei stele fixe. Ca stea fixă se alege aici punctul vernal.
Timpul sideral: revoluția Pământului cu 360°
Timpul solar : revoluția Pământului cu 360°+a

83

Figura 3.8. Ziua sidera lă < Ziua solară

După cum se observă în figura 3.8. ziua siderala astfel definită este mai scurta decât o
zi solară (cu cea. 4 min / zi). Conform definiției, în cazul zilei siderale, punctul vernal are un
rol hotărâtor. Punctul vernal este dependent de poziția axei de rotație a Pământului în spațiu
care nu rămâne fixă. De aici rezultă o mișcare a punctului vernal. Datorită acestei mișcări, zilei
siderale trebuie să i se aducă o corecție pentru a ajunge la un punct vernal mijlociu, rezultând
"o zi sideral ă medie". Pentru nevoile astronomiei geodezice și a geodeziei cu sateliți, pentru
nevoi științifice se operează cu diverse categorii de timp sideral, timp bazat pe rotația
Pământului în jurul axei sale.
Timpul sideral este definit la modul general ca ungh iul orar al punctului vernal.
Distingem astfel:timp sideral aparent definit cu ajutorul punctului vernal y adevărat și timp
sideral mijlociu definit cu ajutorul punctului vernal mijlociu corectat de nutație; precum și timp
sideral local, definit față de me ridianul locului și timp sideral Greenwich.

Figura 3.9. Sfera cerească – Vedere dinspre pol

Timpul sideral la Greenwich pentru ora zero timp universal, la miezul nopții, este
calculat cu ajutorul relației:

GMST = 6h41m50g,5481 + 8640184s,812866T + 0s,093104T2- 6s,2 X10-7 T3

T- reprezintă intervalul de timp exprimat în secoli Julieni cuprins între ora zero timp universal
la data calendaristică respectivă și ora zero de timp universal standard J2000. Parametrul T se

84
exprimă cu ajutorul unei unități con venționale de timp după calendarul Julian: 1 secol iulian=36
522 zile solare mijlocii.
S-au utilizat notațiile :
• Y – punct vernal adevărat (afectat de precesie și nutație);
• Ym – punct vernal mijlociu (afectat numai de precesie);
• zA- zenitul observatorulu i (zenitul locului);
• zG – zenitul la Greenwich;
• GAST – Greenwich aparent sideral time
• LAST – Local aparent sideral time
• GMST -Greenwich main sideral time
• LMST – Local main sideral time

Timpul dinamic
O scală uniformă de timp poate fi dedusă din teoria dinamicii și a efemeridelor adică
descrierea poziției corpurilor cerești, care este dependentă de timp, într -un sistem de coordonate
adecvat. Scala de timp care derivă de aici se numește timp dinam și îndeplinește într -o măsură
foarte bună conceptul de tim p inerțial. Trebuie făcută o deosebire între un timp dinamic rezultat
din mișcarea corpurilor cerești în jurul centrului de greutate a sistemului solar (Temps
Dynamique Barycentrique – TDB), care este un sistem de timp inerțial în sens Newtonian și
foloseș te variabila timp în ecuația mișcării și o scală de timp ce se referă la geocentru (Temps
Dynamique Terrestre -TDT). În conceptul teoriei relativității un ceas de pe Pământ, care la
rândul lui se mișcă în câmpul gravitațional al Soarelui, suferă o variație periodică de 1,6
milisecunde, care însă este nesemnificativă pentru calcularea efemeridelor unui satelit, care se
mișcă în câmpul gravitațional al Pământului. Premergător al timpului dinamic terestru (TDT)
era timpul efemeridelor (TE), care a fost dedus p ractic din mișcarea Lunii în jurul Pământului.
Pentru a asigura o continuitate a scalelor de timp, TDB este practic continuatorul timpului TE.

Timpul atomic
O exemplificare practică a sistemului de timp dinamic este realizată prin scala de timp
atomic (Temps Atomique International – TAI). Timpul GPS aparține de asemenea acestui
sistem. Unitatea de măsură în acest sistem este secunda atomică.

Timpul atomic UTC
Alegerea rotației Pământului în definirea unei scale de timp, a constituit până cu câteva
decenii în urmă, metoda cea mai precisă și de încredere pentru definirea unei unități de timp.
Deja din secolul al XlX -lea se constatase, că Pământul nu se rotește uniform și că este supus
unei oscilații seculare și periodice. Aceasta s -a remarcat prin compara rea observațiilor unor
corpuri cerești a căror poziție a fost calculată teoretic, negăsindu -se o corespondență suficient
de precisă.
Motivele pentru modificarea vitezei de rotație nu sunt prea bine cunoscute, dar cu
ceasuri deosebit de precise, existente a stăzi în uz, aceste modificări pot fi dovedite, Ca unitate
de timp foarte precisă este secunda definită în 1967 de Comisia internațională pentru unități de
măsură. Definiția secundei în sistem internațional este:
" Secunda în sistem internațional este valo area 9 192 631 770 înmulțită cu perioada
radiației emisă de atomul de Cesiu 133 când starea de bază trece de la un hipernivel de energie
la altul".
Unitatea de timp aferentă acestui sistem de timp este timpul atomic (TAI). Originea
acestei scale de timp a fost astfel ales, ca să corespundă cu timpul universal la 1.01958. De
atunci, diferența între ele s -a modificat în continuu, ajungând la 1.01.1986 la valoarea TAI –
UT1 = 22,7 s.

85
Introducerea din 1.01.1984 a timpului dinamic terestru (TDT), secunda SI a fo st folosită
ca unitate de timp și la această scală. Datorită acestui motiv, diferența dintre cele două scale
este constantă TDT = TE = TAI + 32,184S.
Timpul atomic internațional este ținut astăzi prin așa numitele ceasuri atomice.
Realizarea unui timp foar te exact cu ceasuri atomice și transmiterea acestui timp la cei
interesați, este pentru tehnica de astăzi fără probleme. Pentru scopuri astronomice avem însă
nevoie de timpul UT1 care se refera la rotația Pământului, astfel încât la urmărirea permanentă
a lui UT 1 prin observații în cele 5 0 de observatoare astronomice nu se poate renunța. Pentru a
lua în considerare ambele aspecte, în 1972 a fost introdus ca un compromis timpul universal
coordonat (UTC). Unitatea de de măsură pentru timpul UTC este secunda în sistem
internațional a timpului atomic, iar scala est adaptată la UT1. Diferența UT1 – UTC se modifică
însă în permanență datorită unitaților de măsură diferite. Din acest motiv UTC este adaptat
periodic la UT1 prin așa -numita secundă de salt.

Fig. 3.10. Scale de timp în geodezia satelitară

Timpul GPS
La sistemul navigație american NAVSTAR -GPS măsurarea timpului de
propagare a semnalelor satelitare joacă un rol esențial. În sistemul GPS se dispune din acest
motiv de un timp propriu, ținut de ceasurile atomice plasate în sateliții GPS și în stațiile
segmentului de control de la sol.
La 5.01.1980 s -a introdus scala timpului GPS. Această scală a fost introdusă astfel încât
secundele GPS să coincidă cu secundele UTC. Diferența era de 18 s ecunde la 5.01.1980.Acest
sistem de timp este exclusiv în administrația americană și nu este identic cu TAI. Diferența
dintre timpul GPS și timpul UTC este însă cunoscută (timpul GPS era în vara anului 1992 cu 7
sec. înaintea timpului UTC) și este transmis ă utilizatorilor GPS în timp real. Prin aceasta, timpul
GPS poate fi folosit ca sistem de timp și în scopuri astronomice.

3.3.2. Prezentare generala a tehnologiei GNSS

Receptorul GNSS măsoară timpul necesar unui semnal pentru a se propaga de la satelit
la receptor. Distanța satelit -receptor (Figura 3.1..) o putem determina înmulțind acest timp cu
viteza luminii (c).
c=

unde:
 = distanța;

86
c = viteza luminii;
 = întârzierea dintre codul generat și codul recepționat;

Fig. 3.11. Principiul măsurătorilor GNSS

Măsurătorile de distanțe pe care receptorul le face sunt afectate de către eroarea de ceas a
satelitului și a receptorului, de a ceea acestea sunt denumite pseudodistanțe.
Utilizând ceasuri sincronizate și în absența altor influențe perturbatoare, măsurând o
singură distanță spre satelit putem determina poziția receptorului undeva pe o sferă centrată pe
satelit având raza egală cu d istanța măsurată. Efectuând măsurători simultane spre cei doi
sateliți, poziția receptorului va fi pe un cerc care reprezintă locul de intersecție al celor două
sfere centrate pe acești sateliți. Efectuând o a treia măsurătoare simultană de distanță, rezul tă o
a treia sferă care intersectează pe celelalte două numai în două puncte.
Unul dintre aceste puncte poate fi eliminat imediat ca fiind poziția receptorului, deoarece
el se va găsi undeva departe în spațiu.
În principiu, determinările simultane de distanțe spre trei sateliți asigură suficiente
informații pentru a putea determina o poziție fixă în trei dimensiuni.
Dacă presupunem existența erorii ceasului receptorului t și considerând că ceasul
receptorului nu este sincronizat cu ceasul satelitului în timp GPS, atunci nu este matematic
posibil să determinăm în mod unic valorile celor 4 parametri (x, y, z, t) dându -se numai trei
măsurători. Aceasta implică faptul că trebuie să măsurăm simultan o pseudodistanță adițională
spre un al patrulea satelit p resupunând că eroarea de ceas a satelitului a fost eliminată.
Observatorul Naval al S.U.A urmărește ceasurile sateliților GPS și determină abaterile
(erorile) față de timpul GPS. Acești parametri sunt actualizați în memoria sateliților și transmiși
ca part e a mesajului de navigație difuzat de sateliți.
Receptorul GNSS utilizează valorile acestor corecții ale ceasului satelitului pentru a
corecta pseudodistanța măsurată.

Ecuația observației va fi:
c+−=r rs s
r t x x

unde:
x s = definește coordonat ele satelitului;
xr = definește coordonatele (necunoscute) receptorului;
tr = eroarea ceasului receptorului;
c = viteza luminii;
GeocentruReceptor
PamantSatelit
Orbita
R

87
Dacă introducem în modelul ecuației și corecția ceasului ( ts ) atunci este necesar să avem
măsurători simultane efectuate cu două sau mai multe receptoare.
Dacă una sau mai multe coordonate ale receptorului sunt deja precis cunoscute, atunci
celelalte coordonate și corecția ceasului receptorului pot fi determinate utilizând mai puțin de
patru pseudodistanțe.

3.3.3. Structura sistemului GPS

Sistemul GPS a fost lansat în anul 1973, sub coordonarea Joint Program Office din cadrul
U.S. Air Force Command’s, Los Angeles Force Base, având aplicabilitate în sectorul militar,
scopul principal reprezentând posibilitatea de a putea determina cu precizie poziția unui obiect
in orice punct de pe suprafața Pământului, în orice moment indiferent de starea vremii.
În timp sistemul GPS a devenind accesibil și sectorului civil. Sistemul GPS funcționează
pe principiul recepționării de către utilizator a unor semnale radio emise de o constelație de
sateliți specializați, care orbitează în jurul Pământului. Acest sistem este conceput din 3
segmente principale (Figura 3.12):
A) segmentul spațial;
B) segmentul de control;
C) segmentul utilizatori.
Primele două segmente se află în exclusivitate sub controlul realizatorului sistemului
(DoD -Departament of Defense – Departamentul Apărării – USA)

Fig. 3.12. Segmentele sistemului GPS

Segmentul spațial
Sateliții GPS (Figura 3.13.) transmit semnale de timp sincronizate pe două frecvențe
purtătoare, parametri de poziție ai sateliților și informații adiționale cum ar fi starea sateliților.
Această constelație de sateliți garantează vizibilitatea simultană spre cel puțin 4 sateliți,
din orice punct de pe P ământ, iar dacă satelitul trece prin zenitul observatorului, atunci acel
satelit va fi vizibil pentru aproximativ 5 ore.

88

Fig. 3.13. Sateliți ai sistemului GPS

Satelitul este constituit din două părți:
1. Sistemul de transport
2. Sistemul de navigați e
1. Sistemul de transport propriu -zis constă dintr -o structură compactă tip cutie, de care sunt
prinse două panouri solare cu posibilitate de rotație.
În plus, această structură poartă:
• sistemul de control termic;
• sistemul de alimentare și distribuție;
• sistemul telemetric și de telecomandă;
• sistemul de control al altitudinii și vitezei;
• sistemul de control al altitudinii și orbitei.
2. Sistemul de navigație al fiecărui satelit GPS constă în principal din:
• unitatea de amplificare a datelor de navigație;
• două emițătoare de navigație cu antene pe frecvențele L1 și L2;
• 2 ceasuri cu Cesiu;
• 2 ceasuri cu Rubidiu;
• memorie cu datele de navigație pentru 14 zile.

Segmentul de control
Segmentul de control are următoarele atribuții:
• Calcularea efemeridelor satelițil or;
• Determinarea corecțiilor pentru efemeridele satelitare (inclusiv implementarea
tehnicilor SA și AS la sistemul GPS);
• Menținerea standardului de timp, prin supravegherea stării de funcționare a ceasurilor
satelitare și extrapolarea mersului acestora;
• Transferul mesajelor de navigație spre sateliți;
• Controlul integral al sistemului.
Datele de la stațiile de urmărire (stații monitor), a căror poziții sunt bine cunoscute, sunt
transmise stației master.
Orbitele sateliților sunt precalculate împreună cu c orecțiile de ceas ale sateliților.
Aceste date sunt apoi transmise sateliților corespunzători formând o parte esențială a
mesajului satelitului. Sincronizarea timpului sateliților este una din funcțiile cele mai
importante ale segmentului de control. De ac eea, stația master este conectată direct cu timpul
standard al Observatorului Naval al USA din Washington D.C.
"Defense Mapping Agency" (D.M.A.) este serviciul care furnizează efemeride precise
pentru sateliții sistemului GPS pe o bază de calcul săptămânal ă.

89
D.M.A. operează cu 5 stații monitor, distribuite global pentru a întări acoperirea sateliților
furnizată de către cele 5 stații monitor ale Forțelor Aeriene (U.S.A.F.) (Figura 3.14 a,b). Aceste
stații sunt: Colorado Spring din Colorado care este stația master (Master Control Station),
Hawaii, Kwajalein (în insulele Marshall din Oceanul Pacific), Diego Garcia (insulă în Oceanul
Indian) și Ascension (insulă în sudul Oceanului Atlantic).

Fig. 3.14. a Pozițiile stațiilor de la sol

Fig. 3.14. b Poz ițiile stațiilor de la sol

Sistemul de control include:
• Stațiile monitor care recepționează mesajul de navigație;
• Stațiile master (de control) care prelucrează datele brute pentru a furniza;
• Pozițiile precise ale sateliților și corecțiile de ceas;
• Stațiile care sunt folosite pentru actualizarea memoriei sateliților și retransmiterea
subsecventă a datelor de la satelit la utilizator.
Rețeaua de 5 stații de urmărire furnizează observații pe care D.M.A. le utilizează în
calculul orbitelor GPS. Datele d e la cele 5 stații monitor ale U.S.A.F. sunt combinate cu datele
de la cele 5 stații monitor ale D.M.A.
Amplasarea acestor stații monitor a ținut cont de:

90
• Asigurarea acoperirii la latitudini mari în nordul și sudul celor două emisfere;
• Asigurarea vizibilității spre orice satelit de la cel puțin 2 stații monitor în orice moment;
• Asigurarea accesului în stație pentru operare continuă și întreținerea echipamentului.
Vizibilitatea simultană a satelitului din două sau mai multe stații asigură urmărirea
continuă a acestuia chiar dacă una sau mai multe stații nu funcționează corespunzător. În același
timp, aceste observații asigură formarea diferențelor simple sau duble pentru prelucrarea
datelor.

Segmentul utilizator
Segmentul utilizator include diferit e tipuri de receptoare și echipament periferic, necesare
pentru operațiile de teren ale receptoarelor GNSS și pentru prelucrarea datelor cu Programul de
post procesare. Receptoarele sunt componentele principale ale segmentului utilizator și cuprind:
recept orul GPS propriu -zis; antena: platforma antenei și preamplificator; cablu conector;
apărători împotriva semnalelor reflectate; cabluri (10, 20, 30m) → baterie (internă și/sau
externă) și bastoane de măsurare a înălțimii antenei.

3.3.4. Sistemul de sateliți geosta ționari SBAS – Satellite Based Augmentation Systems

Prin augmentarea unui sistem GNSS se realizează o îmbunătățire a atributele sistemului
respectiv, ca de exemplu precizia, fiabilitatea sau disponibilitatea integrând o serie de informații
externe în procesul de determinare corectă și precisă a poziției.Există mai multe astfel de
sisteme de augmentare (sau sisteme de corecții diferențiale sau sisteme de îmbunătățire a
preciziei de poziționare), denumite în principal în funcție de modul în care receptor ul GNSS
primește informațiile externe.
Sistemele SBAS sunt sisteme care acoperă o zona extinsă și sunt compuse dintr -un sistem
de sateliți și de stații terestre, amplasate în puncte strategice și bine determinate, care oferă
corecții pentru semnalul GNSS c apturat de către un receptor, în vederea obținerii unei precizii
sporite a poziționării.
Sistemele SBAS utilizate sau realizate până în prezent sunt:
Sistemul WAAS – Wide Area Augmentation System , gestionat de către FAA – United
States Federal Aviation Administration (Administrația Federală de Aviație a Statelor Unite ale
Americii);
Sistemul EGNOS – European Geostationary Navigation Overlay Service , gestionat de
către ESA – European Space Agency (Agenția Spațială Europeană);
Sistemul MSAS – Mult i – functional Satellite Augmentation System , gestionat de către
JCAB – Japan 's Ministry of Land, Infrastructure and Transport Japan Civil Aviation
Bureau (Japonia);
Sistemul GAGA N – GPS Aided Geo Augmented Navigation , gestionat de către Guvernul
din India;
Sistemul QZSS – Quasi-Zenith Satellite System (Japonia);
Sistemul SDCM – System for Differential Correction and Monitoring (Rusia);
Sistemul SNAS – Satellite Navigation Augmentation System (China);.
Sistemul WAGE – Wide Area GPS Enhancement , gestionat de către United States
Department of Defense for use by military and authorized receivers;
Sistemul comercial StarFire navigation system , gest ionat de către John Deere ;
Sistemul comercial Starfix DGPS System și OmniSTAR gestionat de către Fugro .

91

Fig. 3.15. Zonele acoperite de către reț eaua de satelți SBAS

Sistemul EGNOS este alcătuit din aproximativ 40 de stații la sol, interconectate, stații
care sunt împărțite astfel:
A 34 stații RIMS (Ranging and Integrity Monitoring Stations) – pentru recepția semnalelor
satelitare GPS;
A 4 stații MCC (Mission Control Centers) – pentru procesarea datelor și transmiterea corecțiilor
diferențiale;
A 6 stații NLES (Navigation Land Earth Stations) – pentru transmiterea datelor corectate la
utilizatori.

Fig. 3.16. Rețeaua de stații la sol – SBAS – EGNOS

Sateliții EGNOS sunt redați în tabelul următor:
Tabel 3.5. Sateliții EGNOS
Denumire Satelit NMEA /
PRN Semnal Locație
(Longitudine orbită) Status
Inmarsat 3-F2
(Atlantic Ocean Region -East)
Lansat Septembrie 1996 NMEA #33 /
PRN #120 L1 15.5°W activ
ARTEMIS
Lansat Iulie 2001 NMEA #37 /
PRN #124 – 21.5°E retras
Inmarsat 4 -F2
(Europe Middle East Africa ) NMEA #39 /
PRN #126 – 25°E retras

92
Lansat Noiembrie 2005
Inmarsat 3 -F1
(Indian Ocean )
Lansat Aprilie 1996 NMEA #44 /
PRN #131 – 64.5°E retras
SES-5
(Sirius 5 / Astra 4B)
Lansat Iulie 2012 NMEA #49 /
PRN #136 L1 &
L5 5.0°E activ
Astra 5B
Lansat Martie 2014 NMEA #36 /
PRN #123 L1 &
L5 31.5°E test

3.3.5. Sistemul de referinta WGS 84

Sistemele de poziționare globală sunt sisteme datorită cărora, pornind de la pozițiile
mobile de -a lungul orbitelor a sateliților, poate fi determinată poziția punctelor aflate în oricare
parte a Terrei. Sistemul de referință trebuie de aceea sa fie geocentric, unic pentru tot globul și
fix cu privire la mișcarea Pământului. Sistemul adoptat pentru măsurătorile GNSS este sistemul
conform WGS’84 (Sistemul geodezic mondial 1984).
Poziția sateliților de -a lungul orbitei lor cât și poziția punctelor de pe suprafața terestră
determinate cu ajutorul sateliților este dată de cele trei coordonate ortogonale X, Y, Z raportate
la originea unui sistem ce este descris în continuare (Figura 7.1).
Axa Z a acestui sistem este paralelă cu direcția polului terestru (CTP) definit în 1984 de
Bureau International de l’Heure (BIH acum IRS). Axa X este definită de intersecția planului
meridianului de referință la WGS’84 cu planul ecuatorului conform polului terestru.
Meridianul de referință este paralel cu meridianul zero definit de BIH. Axa Y este situată
pe planu l ecuatorial și este perpendiculară pe axa X. Valorile coordonatelor cresc de la stânga
la dreapta.
OZWGS84
YWGS84XWGS84Centrul de masa
al Terrei
Meridianul zero

Fig. 3.17. Sistemul de referință WGS84

La acest sistem de coordonate caracteristic măsurătorilor satelitara este asociat un elipsoid
(elipsoidul GRS80) având aceeași origine cu sistemul cartezian. Coordonatele X și Y din sistem
GPS pot fi ușor transformate în coordonate geografice (latitudine și longitudine) raportate la un
elipsoid. Cotele furnizate de receptorii GPS sunt ș i ele raportate la suprafața elipsoidului
prezentat anterior.
Pentru o serie de aplicații, cum ar fi navigația de exemplu, coordonatele GPS (carteziene
sau geografice) pot fi utilizate direct. Pentru a folosi coordonatele GPS în geodezie sau în
topografie, acestea trebuie să fie transformate în mod oportun.

93

3.3.6. Metode de achiziție a datelor prin tehnologia GNSS

Tabel 3.6. Metode de măsurare
Tehnica de
măsurare Num.
min. de
sateliți Timpul
min. de
obs. Precizia
orizontală Alte caracteristici
Statică
(Static ) 4 1ora Cu o frecvență:
5 mm + 1 ppm
Cu două frecvențe:
5 mm + 1 ppm Prin utilizarea receptoarelor cu
simplă frecvență, cea mai mare
precizie se obține la liniile de
bază 10 km.
La utilizarea receptoarelor cu
dublă frecvență nu există
limitări privind lungimea liniei
de bază.
Rapid statică
(Fast Static) 4 8-30 min Variază între
precizia metodei
statice și
cinematice,
funcție de
perioada de
măsurare Procedura este identică ca la
metoda statică, dar timpul de
măsurare este mai scurt.
Cinematică
cu prelucrare
ulterioară
(PP
Kinematic ) 4 2 etape 1cm+2ppm Linia de bază este limitată la
aproximativ 10m. Receptorului
îi sunt necesari 5 sateliți pentru a
efectua inițializarea. Receptorul
mobil trebuie să fie inițializat cu
o precizie centimetrică.
Cinematică
în timp real
(RTK) 4 1 etapă 1cm+2ppm Este necesară legătura radio.
Lungimea liniei de bază este
limitată la aproximativ 10 km.
Receptorul are nevoie de 5
sateliți pentru a efectua
inițializarea . Receptorul mobil
trebuie să fie inițializat cu o
precizie centimetrică.

Pozițiile diferitelor puncte de pe suprafața terestră pot fi determinate utilizând tehnici și
tehnologii multiple de măsurare.
Astfel, poziționarea se poate face în raport cu un anumit sistem de coordonate care se
alege de obicei ca fiind geocentric în raport cu un alt punct determinat anterior sau, în contextul
existenței unei rețele de puncte predeterminate. Noțiunea de poziționare poate fi atribuită atât
elementelor aflate în m ișcare (mobile) cât și celor fixe (statice).
Determinările pot fi făcute relativ la un sistem de coordonate bine definit, de regulă
tridimensional, la care originea o constituie chiar centrul de masă al Pământului, fie în raport
cu un alt punct ce reprezin tă originea unui sistem de coordonate locale, diferit de centrul de
masă al Pământului și stabilit conform scopului și destinației urmărite.
Astfel, în cadrul determinărilor în spațiu deosebim două tehnici de poziționare:
• poziționare relativă ;
• poziționare absolută .

94
De un mare folos poate fi procesul verbal de teren, care, în principiu, trebuie să cuprindă
denumirea proiectului și denumirea punctului de staționare, numărul sesiunii etapei, începutul
și sfârșitul măsurătorilor, identificatorul stației care a fost folosit pentru denumirea fișierului la
înregistrarea datelor, numele și prenumele operatorului, numărul de serie al receptorului și
antenei, înălțimea antenei, date despre parametrii atmosferici.

3.3.7. Surse de erori in tehnologia GNSS

Sistemul GPS a fost conceput ca un sistem de navigație în special în scopuri militare. În
acest domeniu de aplicare interesează în mod deosebit poziționarea în timp real cu măsurarea
și prelucrarea pseudodistanțelor.
Tehnica GPS, ca și orice altă tehnică de măsurare, est e afectată de erori sistematice și de
erori aleatoare. Principalele surse de erori ce influențează măsurătorile GPS sunt legate de:
➢ efectele instrumentale;
➢ efectele mediului de propagare;
➢ deficiențele în modelele dinamice utilizate pentru determinarea mișc ărilor relative ale
sateliților GNSS.

Tabel 3.7. Tipuri de erori
TIPUL DE EROARE CAUZE CORECTARE
Diminuarea preciziei
geometrice a rezultatelor Proasta configurație a
constelațiilor în momentul
observațiilor Executarea observațiilor
în perioada în care
configurația sateliților
este cea mai bună
Eroarea efemeridelor Variația poziției teoretice a
sateliților de -a lungul orbitei lor Folosirea metodelor
diferențiale
Întârzierea ionosferică Încetinirea vitezei semnalului
datorată traversării ionosferei Folosirea metodelor
diferențiale
Întârzierea troposferocă Încetinirea vitezei semnalului
datorată traversării troposferei Folosirea metodelor
diferențiale
Defazajul orologiilor
sateliților Eroarea în măsurarea timpului
din partea orologiilor la bordul
satelitului Folosirea metodelor
diferențiale
Eroarea orologiului de la
receptor Eroarea în măsurarea timpului de
parcurgere al semnalului din
partea receptorului Este calculat și eliminat
folosind observațiile a
patru sateliți
Receptor zgomotos Obstrucți i sau alte cauze locale Dificil de eliminat
Starea de funcționare a
satelitului Erori cu privire la un satelit
determinat datorită proastei sale
funcționări Satelitul nu poate fi
folosit

Trebuie explicat ce se înțelege prin folosirea metodelor diferențiale deoarece aceasta este
cea mai frecvent utilizată metodă de eliminare a erorilor. Presupunând că dispunem de doi
receptori relativ apropiați unul de celălalt. În acest caz erorile orologi ilor sateliților, erorile
orbitelor sateliților, eroarea ionosferei, a troposferi și disponibilitatea selectivă influențează în
același mod ambii receptori.
Dacă se cunoaste pozitia exactă a unuia dintre receptori atunci putem folosi aceste date
pentru a calcula erorile ce au intervenit în cadrul măsurătorii iar aceste valori pot fi folosite
pentru a corecta datele obținute de la celălalt receptor.

95
Receptorul care se găsește pe punctul cunoscut se numește receptor fix sau bază iar cel
care se găsește pe pu nctul ce trebuie determinat se numește receptor mobil sar rover. În
determinarea corecțiilor ce se aplică receptorului mobil este importantă cunoașterea cu precizie
a poziției punctului fix.
Distanța dintre receprorul fix si cel mobil se numește bază. Cân d baza este scurtă (distanța
dintre cei doi receptori este mică) domeniile de erori ai celor doi receptori sunt aproape identice
și în acest caz se pot folosi corecțiile determinate pentru receptorul fix și pentru receptorul
mobil. Cu cât lungimea bazei es te mai mare cu atât corelația dintre domeniile de erori ale celor
doi receptori este mai slabă rezultând erori reziduale.
Ca și regulă ne putem aștepta la o scădere a preciziei de determinare cu 1 mm atunci
când baza se mărește cu 1 km și se utilizeaz ă pentru măsurători receptori de dublă frecvență.
Pe scurt putem spune că eroarea crește cu 1 ppm (o parte pe milion). În cazul receptorilor de
simplă frecvența eroarea crește cu 2 ppm.
Prin metode diferențiale se pot elimina majoritatea erorilor excepție eroarea de multipath
și eroarea receptorilor. Eroarea receptorului (sau zgomotul) este de aproximativ 10 cm pentru
măsurarea prin cod și de 1 mm pentru măsurarea cu ajutorul fazei purtătoare. Pe de altă parte
eroarea de multipath poate fi de ordinul metri lor în cazul determinărilor cu ajutorul codului și
de ordinul centimetrilor pentru faza purtătoare.
Astfel,elimiarea erorii de multipath combinată cu folosirea metodelor diferențiale duce la
o precizie de ordinul milimetrilor în cazul utilizării fazei pur tătoare și de ordinul decimetrilor
în cazul utilizării codului.

96
CAPITOLUL IV

CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA BAZA CARTOGRAFICĂ –
TOPOGRAFICĂ ȘI GEODEZICĂ UTILIZATA ÎN CADASTRU

4.1. Introducere

Lucrările topografice și cadastrale au ca sprijin documentațiile cartografice care
analizează sistemele de referință utilizate în rezolvarea acestor probleme, sisteme ce au fost și
sunt de actualitate în realizarea bazelor de reprezentare topografică și cadastrală. Aceste sisteme
sunt analiz ate din punct de vedere calitativ având la bază un studiu a deformațiilor ce se
realizează în cadrul fiecărei reprezentări cartografice.
Pentru teritoriul țării noastre au fost utilizate pentru reprezentările cartografice proiecția
stereografică 1933, proi ecția cilindrică transversală Gauss – Kruger și proiecția stereografică
1970 , care au avut ca bază de reprezentare elipsoidul Krasowski.
Apariția tehnologiilor moderne de preluare a măsimilor topografice tip GPS au ca bază
de reprezentare a poziției punc telor un elipsoid WGS – 84, având parametrii diferiții de
elipsoidul Krasowski urmând ca prin programe speciale să se realizeze transcalculul
coordonatelor de pe un elispoid pe altul.

4.2. Sisteme de coordonate

4.2.1. Coordonate geografice

Considerăm suprafața globului terestru la care notăm axa polilor PP' (Fig. 4.1.).
Prin intersecția planelor ce conțin axa polilor și suprafața terestră, rezulta meridianele.
Din infinitatea de meridiane, se considera în mod convențional ca meridian „0” me ridianul care
trece prin observatorul Greenwich. Poziția celorlalte meridiane este dată de unghiul diedru
format între planul meridianului respectiv și planul meridianului origine. Unghiul diedru este
exprimat în grade sexagesimale, iar sensul de măsurare este de la vest la est.
Unghiul diedru format de planul meridian ce trece prin Greenwich, și planul meridian
al locului, se numește longitudine , notată cu „ ” sau „L”. Prin intersecția globului terestru cu
planele paralele la Ecuator, rezultă paralelele. P aralela „0” sau paralela medie este considerată
Ecuatorul EE'. Unghiul format de verticala locului și proiecția acesteia pe planul ecuatorial, se
numește latitudine , notată cu „ ” sau „B”.
Pe suprafața elipsoidului terestru, latitudinile geografice (φ, se măsoară de la Ecuator
spre Polul Nord, fiind denumite, în emisfera nordica, latitudini nordice sau pozitive , cu valori
între 0° și 90°. În mod asemănător, se măsoară și în emisfera sudica, de la Ecuator spre Polul
Sud unde sunt denumite latitudini sudice sau negative , cu valori între 0° și -90° (Fig. 4.2).
Longitudinile geografice (λ), se măsoară de la meridianul origine Greenwich spre est și
spre vest, fiind estice sau pozitive , de la 0° la 180° și, respectiv, vestice sau negative , de la 0°
la -180° (Fig . 2.6). Punctele situate pe aceeași paralelă au aceeași latitudine, iar cele situate pe
același meridian au aceeași longitudine.

97

Fig. 4.1. Coordonate geografice

Teritoriul României este cuprins aproximativ între latitudinile nordice de 43°35'07" la
SUD și 48°15'08" la NORD, având o latitudine medie φ m = 46° si, respectiv, între longitudinile
estice de 20°15'44" la VEST și de 29°14'24" la EST, cu o longitudine medie λ m=25°. Din punct
de vedere practic, sistemul de coordonate geografice (φ, λ) formeaz ă un sistem unitar de
coordonate pe suprafața elipsoidului, iar cele doua familii de linii (φ =const.; λ =const)
determină rețeaua cartografică de paralele și meridiane (Fig. 4.2.) .

Fig. 4.2. Rețeaua cartografică de paralele și meridiane

4.2.2. Coordonate carteziene și polare

Sistemul de coordonate carteziene este sistemul a cărui axe sunt ortogonale. Sistemul
de referință cartezian este folosit la suprafețele plane de proiecție.
Sistemul de referință cartezian este constituit astfel: axele x și y formează planul de
referință care este tangent în punctul 0 la suprafața topografică (Fig. 4.3). Axa x este dirijată
după direcția meridianului ce trece prin 0, iar axa y este tangentă la paralela corespunzătoare
P'
PE' E
OV
O
1P0

98
punctului 0. Axa O z este dirijată după verticala locului. Față de sistemul de referință, poziția
unui punct P este definită de următoarele elemente:
• xp, yp, zp – coordonatele carteziene ale punctului P;
• d – distanța măsurată în planul de proiecție;
• φ- unghiul format de segme ntul OP cu planul de proiecție;
• θ- orientarea topografică – unghiul format de proiecția segmentului OP cu
direcția nordului, respectiv axa O x.

2 2 2
22p p p
p
p
pp
ppd x y z
ytgx
zztgs xy
= + +
=
==
+
(4.1.)
z
E
P'P
Ox
E'
xpsyp
yyd pzPz
x
N
O

Fig. 4.3. Coordonate carteziene și polare

Se observă din figură că poziția punctului P este bine determinată, dacă sunt cunoscute
fie coordonatele carteziene (x p, yp, zp), fie coordonatele polare (d, , φ).

Legătura ce există între aceste coordonate este:



===

sinsincos
d zs ys x
P
ppp

Dar:
=cosds



===

sinsin coscos cos
d zd yd x
P
ppp (4.2)

99
4.3. Elipsoidul de referinta. Elipsoidul Krasovski. Elipsoidul WGS 84.

4.3.1. Parametrii elipsoidului de referință

Considerăm suprafața elipsoidului de referință ca suprafață a unui elipsoid de rotație ;
atunci se poate admite că acesta rezultă prin rotația unei elipse meridiane în jurul axei mici. Fie
elipsa meridiană ce generează elipsoidul de rotație situată în plan ul xOz (Fig. 4.4).

Fig. 4.4. Elipsa meridian

Putem sa atașam acestei elipse ecuația cunoscută :
122
22
=+bz
ax
(4.3.)
în care :
– a – semiaxa mare ecuatorială a elipsoidului ;
– b – semiaxa mică polară a elipsoidului.
Prin intermediul celor două semiaxe se definesc:
– prima excentricitate, notată cu “e”;
– a doua excentricitatea, notată cu “e' “ ;
– turtirea, notată cu “α” ;
astfel :
22
2
2
22
2
2abea
abeb
ab
a−=
−=
−=
(4.4)
Parametrii a, b, e, e', α sunt parametrii de bază care determină elipsa meridiană,
problema fiind rezolvabilă în cazul în care sunt cunoscuți doi dintre aceștia (din care un
parametru fiind o lungime).
Relațiile scrise între parametrii de bază pot avea și alte forme după cum urmează :
ab
baeabe −=−=−= 1 ;1 ; 122
2
22
2

sau :
Ob
ax
E'
P'EP
P'0P0
PzP
xz

100

ab
baeabe =−=+=− 1; 1; 122
2
22
2 (4.5)
sau :
22
2
22
22) 1(;111;111ab
eeee =−−=++=− 
(4.6)
sau :
22
2
22
2221;111;111ab
eeee =+−−−=+−= 
(4.7)
sau :
2 2 2
22
22;;1 1 2e e eeeee= = =+−
(4.8)
(S-a considerat
2 =0, fiind foarte mic).

Un parametru întâlnit foarte frecvent în calculele geodezice îl constituie și raza de
curbură polară C exprimată prin relația :
22
baC=
(4.9)

4.3.2. Ecuațiile parametrice ale elipsoidului de referință

Reprezentând elipsoidul de rotație la sistemul de referință Oxyz (Fig. 4.5),distingem
următoarele elemente cu specificațiile următoare:
o EE1 diametrul cercului ecuatorului;
o PGP' meridianul origine;
o E'E' 1 diametrul paralelului punctului oarecare M o;
o
V norma la la suprafața elipsoidului a punctului M o;
o
mT tangenta în M o la curba meridiana ;
o
pT tangenta în M o la paralelul punctului M o .

Fig. 4.5. Elipsoidul de referință

O
P'Pz
E EyrE'1 E'TpTm
V
M0
SF
1O'1
O
xGr
1

101
Vectorii
mT și
V determină un plan care intersectează suprafața elipsoidului după curba
meridianului punctului M o cu centrul de curbură în punctul O'.
Vectorii
mT și
V determină un alt plan care intersecte ază suprafața elipsoidului după
curba S M o F (normala la precedenta) cu centrul de curbură în punctul O.
Poziția punctului M o poate fi stabilita prin coordonatele rectangulare rectilinii (x, y, z)
cat și prin coordonatele geografice elipsoidale (φ,λ).
A st abili ecuațiile parametrice ale elipsoidului de referința înseamnă a stabili o
corespondenta între cele doua sisteme de coordonate, de forma :
x f ( , )
y g( , )
  z h( )

=
=
=

În acest scop considerăm elipsa meridiană ce trece prin M o. Punctul M o fiind punct
curent pe elipsa meridiană va avea coordonate r,z care verifica relația:
122
22
=+bz
ar

(4.10)
Fie un punct M’o situate la distanta elementara față de punctul M o (Fig. 4.6.). Acestui
punct îi corespund față de punctul M o creșterile în coordonate –dr și dz
Creșterea coordonatei r a punctului M' o este negativă pentru faptul că, la o creștere a
latitudinii φ odată cu deplasarea punctului M o în M' o distanța O 2Mo scade.

Fig. 4.6. Elipsa meridiană printr -un punct

Notăm :
W e= −2 2sin 1

(4.11)
și cu aceasta avem :
z
x
O1OO2r=x M0M'0
EE
1dM''0dz
P'P

102

2cos
(1 )sinarW
aezW
=
−=
(4.12)
Ecuațiile (4.12) reprezintă ecuațiile parametrice ale elipsei meridiane .

Analizând Fig. 4.6. se observă că putem scrie :

sincos
ryrx
==

(4.13)
Folosind ecuațiile de mai sus putem forma sistemul de ecuații următor
We azWayWax

sin) 1(sin coscos cos
2−===

(4.14)
Ecuațiile (4.14) reprezintă ecuațiile parametrice ale elipsoidului de referință .

4.3.3. Elipsoizi utilizați la nivel mondial

Pentru determinar ea dimensiunilor elipsoidului terestru se folosesc rezultatele lucrărilor
geodezice superioare, astronomiei și gravimetriei.
De regulă, în funcție de elementele cunoscute ale elipsoidului terestru, se determină
mărimile semiaxei mari a și turtirea
. În prezent există un număr însemnat de determinări ale
dimensiunilor elipsoidului, efectuate de diferiți oameni de știință în secolele XIX și XX. Câteva
din aceste determinări sunt prezentate în tabelele de mai jos:

Tabel 4.1. Principalii elipsoizi utilizați la nivel mondial
Denumirea
Elipsoidului de referință Semiaxa mare (m) Turtirea geometrica
Airy 1830 6377563.396 299.3249646
Bessel 1841 6377397.155 299.1528128
Clarke 1866 6378206.4 294.9786982
Clarke 1880 6378249.145 293.465
Everest 1830 6377276.345 300.8017
Fischer1960 (Mercury) 6378166 298.3
Fischer 1968 6378150 298.3
G R S 1967 6378160 298.247167427
G R S 1975 6378140 298.257

103

În decursul timpului, în țara noastră, au fost folosiți ca elipsoizi de referință următorii
elipsoizi
Tabel 4.2.Elipsoizi utilizați în România

Autor
Anul
determinării Dimensiunile
semiaxelor m Turtirea Perioada de utilizare în
România
A b

Bessel
Clarke
Clarke
Helmert
Hayford
Krasovsky 1841
1866
1880
1907
1909
1940 6 377397
6 378 206
6 378 249
6 378 200
6 378 388
6 378 245 6 356
079
6 356
584
6 356
511
6 356
818
6 356
911
6 356
863 1: 299,2
1: 294,98
1: 293,5
1: 298,3
1: 297,0
1: 298,3 1873 – 1916

1916 – 1930

1930 – 1951
1951 – prezent

4.3.4. Parametrii geometrici ai elipsoidului Krasovski – 1940

Începând cu anul 1951, s -a adoptat atât în țara noastră, cât și în alte țări europene,
elipsoidul Krasovski – 1940 împreună cu proiecția cilindrică transversală conformă Gauss –
Krüger, cu sistem de referință pentru cote Marea Baltică, în vederea întocmirii planurilor și
hărților topografice de bază. Dimensiunile elipsoidului de referință Krasovski – 1940 au fost
determ inate cu o eroare de ± (50 – 60 m) în semiaxa mare ecuatoriala ( a ) și de o unitate (± 1)
în numitorul din expresia turtirii α = (a – b ) / a.
În anul 1973, s -a introdus proiecția azimutală perspectivă stereografică oblică
conformă în plan secant – 1970, având la baza elementele elipsoidului Krasovski determinate
în 1940 și planul de referință pentru cote Marea Neagra , în vederea întocmirii planurilor G R S 1980 6378137 298.257222101
Hough 1956 6378270 297.0
International 6378388 297.0
Krasovsky 1940 6378245 298.3
South American 1969 6378160 298.25
WGS 60 6378165 298.3
WGS 66 6378145 298.25
WGS 72 6378135 298.26
WGS 84 6378137 298.257223563

104
topografice de baza la scările 1:2 000, 1:5 000 și 1:10 000, precum și a hărții cadastrale la scara
1:50 000. Se menționează că precizia și densitatea rețelelor de triangulație geodezică de ordinele
I – IV ale României, ce s -au calculat în proiecția Stereografica – 1970, asigură cerințele de
precizie ale măsurătorilor topografice, fotogrammetrice și cadastr ale.
Pe baza valorilor parametrilor a și α ai elipsoidului de referință Krasovski se calculează
în mod aproximativ sau în mod riguros celelalte valori numerice ale parametrilor b,e2,e ‘2si C
cu ajutorul relațiilor de mai sus.

➢ In mod aproximativ, se estimează următoarele valori pentru parametrii b, e2, e’2
si C , funcție de valorile parametrilor a și α :

a) Pentru semiaxa mica polara (b) , se obține valoarea :
() 1 6357b km= − 

(4.15)
b) Pentru prima excentricitate ( e2), se obține valoarea :
2 3 2 12 6,69 10 0,669 10149,15e−− = =  = 

(4.16)
Sau:
2 2 2
2
22a b b e 1   aa−= = −

(4.17)
c) Pentru a doua excentricitate (e'2) se obține valoarea :
2 2 2 2
'2 '2
2 2 21                         1a b a ee si eb b e−= = − =−

(4.18)

()2
'2 2 2 1 2 2 3 2
2  (1 ) 1 6,74 10 0,674 101ee e e e ee− − −= = − = + +    −
d) Pentru raza de curbură polara (C) se obține valoarea :
2
2           6399,7  1 1a a aC C kmb e= = =  −−

(4.19)
➢ În calculele geodezice și cartografice riguroase se folosesc următoarele valori
ale parametrilor geometrici uzuali și auxiliari ai elipsoidului de referință Krasovski:

➢ Semiaxa mare ecuatorială: a = 6378245,000000 m
➢ Semiaxa mi ca polară: b=6356863,018770m
➢ Turtirea geometrică: 𝛂 = 0, 003 352 329 869
➢ Prima excentricitate: e2 = 0,006 693 421 623
➢ A doua excentricitate: e'2 = 0, 006 738 525 415
➢ Raza de curbură polara: C = 6 399 698, 901 780 m

105 4.3.5. Parametrii geometrici ai elipsoidului WGS – 84

Prin introducerea în geodezie a tehnologiei GPS (Global Positioning System), pe baza
utilizării unei constelații de 24 sateliți, ce se deplasează pe o orbita cunoscută în jurul
Pământului la înălțimi foart e mari, precum și a receptoarelor GPS, realizate de diferite firme
constructoare din S.U.A, Elveția, Franța și alte tari, se obține rețeaua geodezica GPS.
Prelucrarea datelor se efectuează într -un sistem unitar pe elipsoidul internațional WGS -84, care
pentru Europa este sistemul ITRF 92 epoca 1994.
În cazul teritoriului României, s -a realizat intr -o prima etapa un număr de 7 puncte
răspândite pe întreaga suprafață a țării, fiind determinate din rețeaua internațională, și care
formează rețeaua geodezică de ordinal A: Odorhei, Moșnița, Stănculești, Sfântu Gheorghe,
Dealul Piscului, Sarca și Constanța. Aceste puncte au fost măsurate cu aparatura GPS de tipul
Trimble 4 000 SSE, timp de 4 zile, iar din 4 în 4 ore au fost colectate datele meteorologice
pentru cor ectarea fenomenului de refracție. Pentru efectuarea unei comparații ulterioare cele 7
puncte GPS de ordinul A au fost cotate prin nivelment geometric de precizie. Inițial s -au calculat
coordonatele provizorii cu soft -ul oferit de Trimble, iar ulterior, s -au determinat coordonatele
definitive, cu ajutorul unui soft specializat și a măsurătorilor simultane de la unele stații
permanente din Europa.
Pe baza soft -ului specific măsurătorilor GPS, se realizează prelucrarea datelor și
determinarea coordonatelor în sistemul unitar al elipsoidului internațional WGS – 84. în
continuare se executa o transformare tridimensionala din sistemul global elipsoidal WGS – 84,
în sistemul cartezian global elipsoidal Krasovski și apoi în sistemul STEREO – 70.
Transformarea coord onatelor dintr -un sistem elipsoidal în alt sistem elipsoidal se bazează pe
determinarea următorilor 7 parametri : 3 cosinuși directori independenți, 3 translații și 1 factor
de scară.
Pentru diferite calcule geodezice și cartografice de precizie, se utiliz ează următoarele
valori ale parametrilor geometrici ai elipsoidului internațional WGS – 84 :
➢ Semiaxa mare ecuatorială: a= 6 378 137, 000 000 m
➢ Semiaxa mica polară: b=6 356 752, 314 270 m
➢ Turtirea geometrică: α=0, 003 352 810 66
➢ Prima excentricitate: e2=0, 006 964 379 982
➢ A doua excentricitate: e’2=0, 006 739 496 734
➢ Raza de curbură polară : C=6 399 593, 625 720 m

4.4. Proiectii cartografice. Ecuatiile Hartilor

4.4.1. Elementele unui sistem de proiecție

Trecerea oricărei porțiuni de pe glob pe o suprafața plană necesită aplicarea unui sistem
de proiecție. Numărul acestor sisteme de proiecții este foarte mare. Pentru o mai bună înțelegere
a acestor sisteme de proiecții, se impune cunoașterea unor noțiuni în legătură cu proiecțiile, și
anume :
– planu l de proiecție P este suprafața pe care se face proiectarea porțiunii de pe
elipsoid ( Fig. 4.7). Planurile de proiecție pot fi suprafețele plane , tangente sau
secante la suprafața de reprezentat, de pe glob, suprafețe desfășurabile sub formă de
cilindru sau con;

106 – punctul central al proiecției c este punctul din centrul zonei de proiectat față de care
se face proiecția acestei zone. Acest punct poate fi materializat sau fictiv ( centrul
proiecției stereografice folosită în țara noastră are un punct fictiv s ituat în centrul
țarii în zona munților Perșani );

Fig. 4.7 Elementele unui sistem de proiecție

– punctul de vedere 0 este punctul în care se consideră așezat ochiul observatorului
când privește zona de proiecție;
– scara reprezentării într -un punct dat al proiecției de coordonate ( rețele ) x, y pe o
direcție oarecare
 a unui segment de pe hartă și lungimea S a aceluiași segment
considerat pe glob.
Deci
Ss= , în care s=f(x,y,
 );
– rețeaua geografică este rețeaua de meridiane și paralele de pe globul terestru care se
proiectează pe hartă;
– rețeaua cartografică este rețeaua de linii drepte sau curbe rezultate din proiecția în
plan a meridianelor și paralelelor globului pământesc;
– rețeaua rectangulară este formată din drepte echidistante paralele cu sistemul de axe
rectangulare plane Ox și Oy .

4.4.2. Clasificarea proiecțiilor cartografice

Sistemul de proiecție sau proiecția cartografică este procedeul matematic cu aj utorul
căruia se reprezintă suprafața curbă a Pământului pe o suprafață plană. Proiecția cartografică
asigură corespondența între coordonatele geografice (φ, λ) ale punctelor de pe elipsoidul
terestru și coordonatele rectangulare (X, Y) ale acelorași punct e pe hartă.
Sistemele de proiecții se clasifică, în cartografia matematică, după o serie de criterii, și
anume:
– după caracterul deformărilor
– după aspectul rețelei cartografice

107 – după utilizarea proiecțiilor în construcția hărților etc. (Fig. 4.8)

Fig. 4.8. Clasificarea proiecțiilor cartografice

4.5. Proiecții cilindrice. Proiectia Gauss Kruger. Proiectia UTM

4.5.1. Proiecții cilindrice – Generalități

În cazul proiecțiilor cilindrice , se consideră că suprafața elipsoidului de rotație sau a
sferei terestre de raza R se reprezintă pe suprafața laterală a unui cilindru, tangent sau secant
și orientat într -un anumit fel față de elipsoid sau sferă. Suprafața laterală a cilindrului se taie p e
una din generatoare și se desfășoară în plan, obținându -se în acest fel o proiecție cilindrică.
Orientarea cilindrului este definită prin coordonatele geografice ale polului Q 0(φ0,λ0), în care
axa cilindrului înțeapă suprafața terestră.
Operațiile de cal cul ale proiecțiilor cilindrice se desfășoară, în general, în următoarea
succesiune:
1. Suprafața elipsoidului de rotație se reprezintă mai întâi, în cazul proiecțiilor oblice
și al celor transversale, pe suprafața unei sfere de raza R, în condițiile reprezentărilor conforme,
echivalente și echidistante, iar în cazul proiecțiilor drepte acest calcul se efectuează numai
pentru unele rezolvări particulare.
2. Coordonatele geografice (φ,λ) de pe sfera terestră de rază R se transformă în
coordo nate sferice polare (A, Z) , în cazul proiecțiilor oblice și al celor transversale.
3. Se calculează coordonatele rectangulare plane (xy).
4. Se efectuează construcția grafică a rețelei cartografice de meridiane și paralele,
precum și a imaginilor plane ale unor detalii ce trebuie să fie reprezentate, pe baza coordonatelor
rectangulare plane (x,y).
5. Se calculează modulii de deformare liniară, areolară, precum și deformațiile
maxime ale unghiurilor , în funcție de condițiile de bază ale reprezentărilor cartografice.

108 Din punct de vedere practic, proiecțiile cilindrice se folosesc atât pentru reprezentări la
scări mici, în cazul întocmirii hărților universale, cât și pentru reprezentări la scări mari, din
care se exemplifică:
– proiecția cilindrică dreaptă echidistantă cu rețeaua pătratică se utilizează pentru
construcția hărților universale, ale zonelor din jurul ecuatorului, precum și ale unor regiuni mari
de pe glob (Ex.: harta Oceanului Atlantic);
– proiecția cilindrică dreaptă Lambert , în cazul cilindrului tangent l a ecuatorul sferei
terestre de rază R, se folosește pentru hărți universale necesare pentru reprezentarea vegetației,
a populației și alte elemente;
– proiecția cilindrică dreaptă conformă Mercator, în care rețeaua cartografică se
construiește numai până l a paralele de ±80°. Se utilizează la întocmirea hărților universale de
navigație maritima, în cazul cilindrului tangent la sferă și a hărților bazinelor oceanice, în cazul
cilindrului secant la sferă;
– proiecția cilindrică transversală conformă Gauss – Krüger , se întrebuințează în cazul
reprezentărilor la scări mari.

4.5.2. Proiecția cilindrică transversală Gauss -Krüger

Proiecția Gauss constă în reprezentarea globului sau numai a unei zone oarecare a
globului pe suprafața desfășurabilă a unui cilindru a cărui axă are o înclinare de 900 față de
axa polilor (fig. 4.9).

a1 2M a

Fig. 4.9. Proiecția Gauss Kr üger

Se consideră elipsoidul de rotație ca formă matematică a Pământului, iar pentru
proiectare, suprafața interioară desfășurată în plan a unui cilindru imaginar, tangent la un
meridian, adică în poziție transversală (Fig. 4.10);
Pentru reprezentarea unitară a elipsoidului terestru în planul de proiecție au fost stabilite
meridianele de tangență pentru întregul Glob, rezultând un număr de 60 de fuse geografice de
câte 6° longitudine, începând cu meridianul de origine Greenwich;
Pentru proiectarea celor 60 de fuse se consideră elipsoidul înfășurat în 60 de cilindri
succesivi, în poziție orizontală, unde fiecare cilindru este tangent la meridianul axial
corespunzător fusului.

109
a) b)
Fig. 4.10 . Proiectarea elipsoidului pe fuse geografice de 6° (a)
si aspectul fuselor în planul de proiecție (b)

În cadrul acestui sistem de proiecție se consideră că elipsoidul se rotește spre vest, până
când fiecare meridian axial multiplu de 6° longitudine devine tangent la cilindru. După tăierea
cilindrului pe direcția unei generatoare care trece prin polii geografici și desfășurarea acestuia
în plan, se obține planul de proiecție al fuselor de 6° longitudine.
Rețeaua cartografica în proiecția Gauss este formata din imaginea plana a meridianului
axial al fiecărui fus de 6° longitudine, a ecuatorului și a celorlalte meridiane și paralele (Fig.
4.11.) ce se reprezintă după cum urmează:

a) b)
Fig. 4.11. Aspectul general al rețelei cartografice în proiecția Gauss (a)
si dintr -un fus de 60 longitudine (b)

– Meridianul axial al fusului de 6° longitudine se reprezintă în plan printr -o linie dreapta
(NS), care constituie axa de simetrie a fusului și tot odată axa absciselor (XX');
– Arcul de ecuator cuprins între meridianele marginale ale unui fus de 6 ° longitudine
se reprezintă printr -un segment de dreapta (WE), perpendicular pe proiecția meridianului axial
(NS), fiind considerat ca axa a ordonatelor (Y Y');

110 – Meridianele de longitudine ±𝜆1;±𝜆2;±𝜆3;…; față de meridianul axial de longitudine
λ0 se reprezintă prin linii curbe convergente la poli, având concavitatea îndreptată spre
meridianul axial al fusului considerat, fiind simetrice față de imagine pl ana a acestuia (NS);
– Paralelele de latitudine ±𝜑1;±𝜑2;±𝜑3;…; față de ecuator se reprezintă prin linii
curbe cu concavitatea îndreptată spre polii geografici, fiind simetrice față de imaginea plana a
ecuatorului (WE).
In cadrul fiecărui fus de 6° longitudine se realizează câte o reprezentare plană separată,
care trebuie să satisfacă următoarele condiții de baza :
– Reprezentarea plană să fie conformă (w=0), iar imaginile plane ale meridianelor și
paralelelor formează o rețea curbilinie, care se intersectează sub unghiuri drepte (i = 90°);
– Deformațiile liniare și areolare sunt nule în orice punct de pe imaginea plană a
meridianului axial (m 0 = 1 și p 0= 1);
– Deformațiile liniare și areolare cresc de la meridianul axial spre cele
marginale(m=n>1 și p>1), iar deformațiile maxime se înregistrează în apropierea ecuatorului,
deoarece meridianele marginale sunt cele mai depărtate față de meridianul axial.
În proie cția Gauss, se consideră pentru fiecare fus de 6° longitudine un sistem propriu
axe de coordonate rectangulare plane , a cărui origine O se găsește la intersecția meridianului
axial, care reprezintă axa OX cu Ecuatorul, ce reprezintă axa OY (Figura 4.22) . Deci, pentru
reprezentarea întregii suprafețe a Globului terestru, se vor utiliza un număr de 60 sisteme de
coordonate rectangulare plane.
Coordonatele rectangulare plane ale unui punct oarecare P (xp,yp) din emisfera nordica
a Globului terestru, se vor exp rima, în cazul absciselor X numai prin valori pozitive , care la
latitudinea României sunt mai mari de 5000km.
Valorile ordonatelor y, sunt pozitive sau negative , în funcție de poziția punctelor față
de meridianul axial, care sunt situate în dreapta (ordonate pozitive) sau în stânga (ordonate
negative).

Fig. 4.12. Sistemul și originea axelor de coordonate plane Gauss

Pentru pozitivarea valorilor negative ale ordonatelor Y din stânga meridianului axial al
unui fus de 6° longitudine, s -a efectuat tr anslarea originii sistemului de axe cu +
500 km spre vest. Deci, ordonatele tuturor punctelor se vor modifica prin adăugarea valorii de
+ 500 km, funcție de coordonatele originii translate :
O' ( X 0 = 0, 000 m și Y0 = 500 000, 000 m ).

111 În funcție de origin ea translatată a coordonatelor plane, se observa că toate punctele
situate în dreapta meridianului axial vor avea ordonata y mai mare cu 500 km, iar cele din stânga
vor avea ordonata y mai mica de 500 km. Deoarece este posibil ca din punct de vedere practi c
sa se obțină aceeași valoare a ordonatei Y pentru mai multe puncte, ce sunt situate în fuse
diferite, s -a convenit sa se scrie în față valorii ordonatei Y și numărul de ordine al fusului de 6°.
Cifrele (4) și (5) înscrise în fața ordonatei Y, semnifică numărul de ordine al fusului 34 și 35.
Spre exemplu , coordonatele plane Gauss ale unui punct din dreapta meridianului axial
al fusului 35, au valorile :X p=5 244 670,219 m și Y p = (5) 556 687, 082 m.

4.5.3. Proiecția UTM

Această proiecție este o variantă a proiecției Gauss – Krüger , utilizată în Statele Unite
ale Americii și în alte țări, având o importanță deosebită în ultimul timp și pentru România
datorită integrării în noile structuri politice și militare.
În sistemul UTM (Universal Transversal Mercator) proiecția suprafeței curbe / sferice
a Pământului se face pe un cilindru a cărui axă este perpendiculară pe axa polilor.
Acest aranjament face imposibilă reprezentarea întregii suprafețe a Pământului pe
același plan, pr oiecția făcându -se pe planuri diferite, fiecare în lungul unui meridian, numit
meridian central. Pentru minimizarea deformărilor s -a ales ca lățimea unei felii (numită fus) să
fie de 6° longitudine, în intervalul delimitat de paralele de 80° latitudine sud ică și 84° latitudine
nordică(Figura 4.33) , rezultând 360° / 6° = 60 zone (fusuri). Numerotarea fusurilor începe de
la meridianul de 180° din zona Oceanului Pacific. România se află parțial în fusul 34 (18° -24°)
(jumătatea vestică) și parțial în 35 (24° -30°)(jumătatea estică).
În cadrul fiecărui fus există un punct central al proiecției la intersecția dintre Ecuator și
meridianul central al proiecției. Pentru fusul 34 meridianul central al proiecției este 21° iar
pentru fusul 35 meridianul 27°. În mod norm al originea sistemului ar trebui să fie acest punct
de intersecție (x = 0, y = 0). Însă asta ar însemna că la stânga de origine am avea valori negative
iar mai jos de origine de asemenea. În măsurători de distanțe acest lucru poate fi supărător. De
aceea, s-a făcut un artificiu pentru a elimina valorile negative: pe abscisă originea sistemului
(punctul 0) este plasat cu 500 km mai la vest (stânga), în așa fel încât întregul spațiu reprezentat
în cadrul aceluiași fus să intre în zona de valori pozitive.

Elipsoidul de referință adoptat pentru reprezentarea suprafeței Pământului în planul
proiecției este elipsoidul internațional WGS – 84, pentru care:
Semiaxa mare::
m a 000, 6378137=
Turtirea geometrică:
257223563.298/1=f

112
Fig. 4.13. Reprezentarea cartografică a proiecției UTM

Cilindrul de proiecție (Figura 4.14) este modificat prin reducerea dimensiunilor sale
eliptice și aducerea lui în secanta cu elipsoidul de -a lungul a 2 linii paralele cu meridianul
central (axial). Aceasta însea mnă ca într -o zona de 6 grade exista doua linii de secanta situate
la aproximativ 180 000 m E și V de meridianul axial.
Pentru a evita folosirea coordonatelor negative, s -a introdus utilizarea coordonatelor
false, și anume:
' 10.000.000
' 500.000N m N
E m E=+
=+

Fig. 4.14. Cilindrul de proiecție

1 – axul cilindrului situat în plan ecuatorial;
2 – meridianul axial ce se reprezintă printr -un segment de dreaptă care este axă de
simetrie;
3 – meridianele de secanta;
4 – meridianul de margine al fusului de 6 ;
– raza de curbura a elipsei meridiane de latitudine φ
– arcul de meridian β dintre 2 paralele φ 1 și φ 2
SN
ecuator12
343+ +–

113 Pe meridianul axial scara de reprezentare este
00,9996k=
Poziția unui punct oarecare pe suprafața elipsoidul ui de referința se determina prin
coordonate elipsoidale sau geodezice.
Legătura între coordonatele rectangulare plane UTM și coordonatele rectangulare plane
Gauss se realizează cu ajutorul relațiilor:
0
0N k X
E k Y=
=

0
0NXk
EYk=
=
(4.20)
Sistemul U.T.M. care folosește proiecția Mercator se pretează la întreg globul terestru
având avantajul ca reduce erorile de reprezentare în plan datorita introducerii unui factor de
scara, care face ca deformările liniare de la marginea fus ului proiectat în plan sa se reducă la
jumătate.
Adoptându -se sistemul de reprezentare pe fuse de 6° longitudine, reprezentarea în plan
este destul de fidela.
Folosind proiecția Mercator care, fiind o proiecție conforma aceasta nedeformând
unghiurile și modul μ de deformare liniara fiind mici duce la o reprezentare precisa a întregului
glob terestru.
Un dezavantaj al reprezentării pe fuse duce la o îngreunare a calculelor în zona de
vecinătate a fusului, dar acest lucru se poate îmbunătăți cu ajutorul tehnicii modeme de calcul.
În figura de mai jos este prezentată harta țării noastre în proiecția UTM.

Fig. 4.15. Harta României în Proiecția UTM

114

Fig. 4.16. Diagrama comparativa a deformațiilor liniare relative în
proiecția GAUSS -KRÜGER și UTM

4.6. Proiectii azimutale. Proiectia Stereografica 1970

Proiecțiile azimutale sunt acele proiecții în care diferitele puncte ale elipsoidului terestru
sunt proiectate pe planul de proiecție tangent la acest elipsoid, în punctul central al proiecției
(centrul zonei de reprezentat).

Proiecțiile azimutale se clasifica după următoarele criterii generale :

După poziția planului de proiecție față de sfera terestră dată de valoarea latitudinii 0 a
polului proiecției Q0( 0,λ0) se disting:

• Proiecții azimutale drepte (normale sau polare) pentru latitudinea  = 900;
• Proiecții azimutale oblice pentru latitudine a 00    900
• Proiecții azimutale transversale pentru latitudinea  = 00

După caracterul deformațiilor, proiecțiile azimutale se împart în trei grupe:

• Proiecții azimutale conforme (w = 0);
• Proiecții azimutale echivalente (p = 1);
• Proiecții azimutale ech idistante pe anumite direcții (m = 1).

După modul de proiectare pe o suprafață plană, proiecțiile azimutale au fost împărțite în
următoarele doua categorii:

• Proiecții azimutale neperspective, ce se obțin în urma unor proiectări teoretice a
suprafeței Păm ântului pe o suprafață plană, unde se consideră condițiile de reprezentare pe care
trebuie sa Ie îndeplinească un sistem de proiecție: conformitate, echivalență sau echidistanță

115 pe ambele direcții, fiind impuse de modul de construcție al rețelei cartogra fice și de mărimea
deformațiilor.
• Proiecții azimutale perspective, la care proiectarea suprafeței Pământului pe un
plan de proiecție se face printr -o proiectare propriu -zisă, pe baza utilizării legilor perspectivei
liniare, unde punctul de vedere este situ at pe unul din diametrele sferei sau pe prelungirea
acestuia, iar planul de proiecție este perpendicular pe diametrul sferei terestre.
În funcție de poziția punctului de vedere, proiecțiile azimutale perspective pot fi
împărțite în:
• ortografice, când punct ul de perspectivă se consideră la infinit, iar razele proiectoare
sunt paralele și perpendiculare pe planul de proiecție; sunt proiecții afilactice, păstrând
nedeformate distanțele pe anumite direcții și sunt folosite pentru realizarea de mapamonduri;
• stereografice, în situația în care razele proiectoare pornesc dintr -un punct
diametral opus celui de tangență; sunt proiecții conforme, deformează foarte mult suprafețele
și formele și se utilizează pentru hărții ale regiunilor polare sau pentru mapamonduri;
• centrale, când razele proiectoare pornesc din centrul sferei; sunt proiecții afilactice,
deformează foarte mult distanțele spre exterior, ajungând la infinit pe margini și sunt folosite
pentru hărți ale navigației, având în vedere că ortodroma se reprezint ă printr -o linie dreaptă;
• exterioare, dacă razele proiectoare pornesc dintr -un punct exterior Terrei, la o distanță
mai mare decât diametrul acesteia și mai mică de infinit, opus planului de proiecție; sunt
afilactice, dar cu deformații mai mici decât proi ecțiile ortografice și stereografice.

4.6.1. Proiecția Stereografică 1970

Proiecția azimutală perspectivă stereografică oblică conformă, cu planul de proiecție
secant unic 1970, fiind denumita și „ Proiecția STEREO – 70 ", a fost folosită începând cu anul
1973 la întocmirea planurilor topografice de baza la scările 1 : 2 000, 1 : 5 000 și 1 : 10 000,
precum și a hărții cadastrale la scara 1 : 50 000. Acest sistem de proiecție s -a adoptat, având la
baza elementele elipsoidului Krasovski -1940 și planul de referin ță pentru cote MAREA
NEAGRA – 1975.
La adoptarea proiecției stereografice – 1970 s -au avut în vedere o serie de principii, care
satisfac atât cerințele de precizie, cat și avantajele reprezentărilor cartografice, din care se
menționează :
• Teritoriul de reprezentat are o forma aproximativ rotundă, ce poate fi încadrat într -un
cere cu raza de circa 300 km ;
• Suprafață teritoriului României se poate reprezenta pe un singur plan de proiecție,
obținându -se un sistem unic de coordonate plane rectangulare, cu originea în punctul central al
proiecției;
• Suprafață terestra se proiectează după legile perspectivei liniare, în cazul proiecțiilor
azimutale perspective stereografice oblice, cu latitudinea punctului central al proiecției φ 0
cuprinsa intre 0° și 90°;
• Proiecția fiind conformă (w = 0), îndeplinește condițiile de simetrie față de meridianul
de longitudine λ 0 al punctului central;
• Deformațiile liniare și areolare din planul secant al proiecției nu influențează precizia
elementelor reprezentate pe planu rile topografice de baza la scările 1 : 2 000 ; 1 : 5 000 și 1 :
10 000 ;
• Valorile deformațiilor liniare și areolare, ce se produc pe planul secant unic la
marginile teritoriului României au fost analizate în vederea optimizării lor, în cazul distantelor
de 275 km, 300 km și 380 km dintre centrul de proiecție Q o (𝛗o,𝛌o) și punctele extreme;

116 • Distanțele măsurate de la centrul de proiecție la punctele extreme, încadrează în cea
mai mare parte (90 %) limitele de hotar ale tarii în cercuri cu raza de 280 – 300 km , iar cele
maxime sunt de circa 380 km la Beba Veche, Mangalia și Sulina ;
Deformațiile liniare negative ce se produc în centrul de proiecție sunt aproximativ egale
cu deformațiile liniare pozitive de la marginile zonei de reprezentat;
• Deformații le areolare negative și pozitive trebuie să fie relativ egale și să se
compenseze, adică prin reprezentarea teritoriului considerat în planul de proiecție să fie
menținută valoarea suprafeței totale a țării noastre.
În etapa actuală de introducere a lucrăr ilor de cadastru general și de publicitate
imobiliară, în baza prevederilor din Legea nr. 7/1996, se preconizează efectuarea de noi
măsurători geodezice și topografice, care să asigure cartografierea completă și exactă a
teritoriilor cadastrale.

4.6.1.1. Elemente geometrice

Sistemul de proiecție stereografic – 1970 are la baza principiile și formulele aplicate și
în sistemul de proiecție stereografic – 1930, ce au fast definite de geodezul francez H. Roussilhe,
în 1924. Parametrii proiecției stereografice – 1970 au fost determinați în funcție de elementele
elipsoidului de referință, de poziția punctului central Q o(𝛗o,𝛌o), și de adâncimea planului secant
unic față de planul tangent din punctul central.
În vederea racordării și utilizării foilor hărții și planuril or întocmite în proiecția
stereografica – 1970 cu cele vechi din proiecția Gauss, s -a menținut împărțirea foilor de harta și
de plan pe trapeze, ce sunt limitate de proiecțiile meridianelor și paralelelor.
Reprezentarea (proiecția) stereografică se caracterizează prin aceea că o anumită porțiune
din suprafața terestră se reprezintă pe suprafața unui plan care poate fi tangent sau secant la
suprafața de referință (4.17).

Elementele geometrice ale reprezentării sunt:
• H – planul de proiecție tange nt sau secant la suprafața de referință;
• C – centrul de proiecție;
• O1 – punctul de vedere din care pornesc razele de proiecție, situat pe suprafața de
referință diametral opus punctului C;
• P – punctul care se reprezintă;
• P' – proiecția punctului P pe planu l H.
• axa x pe direcția meridianului punctului C;
• axa y pe direcția paralelului punctului C;
• pentru realizarea anumitor probleme tehnice cât și economice s -a păstrat împărțirea
foilor pe hartă din proiecția Gauss. La stabilirea planului secant s -a avut în vedere ca
deformările liniare de la periferie să fie egale cu deformările de la centrul de proiecție
(Figura 5.26.).

Pentru ca toate coordonatele să fie pozitive originea axelor se translatează și devine O
(500Km; 500Km).
Coordonatele geografice ale pu nctului C sunt:
0
0
0
046
λ 25==
(4.21.)
Punctul C este situat în apropierea orașului Făgăraș.

117
Fig. 4.17 Proiecția stereografică cu plan tangent și plan secant

Fig. 4.18. Deformațiile regionale în proiecția Stereografică pe plan secant unic al
României

➢ Punctul central al proiecției

Punctul central al proiecției este un punct fictiv (nematerializat pe teren), fiind situat
aproximativ în centrul geometric al României, la Nord de orașul Făgăraș, ceea ce permite
încadrarea teritoriului de reprezentat intr -un cerc cu raza de 400 km, care din punct de vedere
principial satisface cerințele optime ale reprezentării cartografice (Figura 4.19.).

118

Fig. 4.19. Punctul central al proiecției stereografice – 1970 și organizarea
administrativa a te ritoriului României

Coordonatele geografice ale punctului central al proiecției, denumit și polul proiecției
Qo(𝛗o,𝛌o), sunt următoarele :

o
o46 00’00”,000     = LATITUDINE NORDICA

o
o25 00’00”,000    = LONGITUDINE EST GREENWICH

➢ Elipsoidul de referință

Elipsoidul de referință Krasovski – 1940, care s -a folosit în proiecția Gauss, în perioada
1951 – 1973, a fost menținut și în proiecția Stereografica – 1970, fiind orientat la PULKOVO
(RUSIA) și având următorii parametrii de baza :
• Semiaxa mare: a = 6 378 245,000 000 m
• Semiaxa mică: b – 6 356 863,018 770 m
• Turtirea geometrică: α= 0,003 352 329 869
• Prima excentricitate: e2=0, 006 693 421 623
• Raza medie de curbură: Ro =6 378 956, 681 m

➢ Punctul fundamental al „ sistemului de coordonate 1942"

Rețeaua geodezica s -a dezvoltat pe baza punctului astronomic fundamental materializat
în cadrul Observatorului Astronomic din Pulkovo (Rusia), defin it prin coordonatele geografice :
o
o59 46’18”,550 =
LATITUDINE NORDI CA
o
o3019’42”,090=
LONGITUDINE EST GREENWICH

➢ Adâncimea planului de proiecție secant unic -1970

În vederea reducerii deformațiilor liniare și areolare, s -a adoptat planul secant unic –
1970, la adâncimea H = 3 189, 478 m față de planul tangent, în punctul central al proiecției
Qo(𝛗o,𝛌o). În urma intersectării sferei de raza R o cu planul secant, a rezultat un cerc al
deformațiilor nule, cu raza ro = 201,718 km.

119 ➢ Deformațiile lungimilor și suprafețelor

Deformația regională pe unitatea de lungime (1 km) în planul secant unic – 1970, din
punctul central al proiecției Q o(𝛗o,𝛌o), este de -0,25 m/km, după care scade în valoare negativă
până la distanța de r o = 201,718 km, unde este nula.
În exteriorul cercului de deformație nula (d > r o), deformația liniara relativa creste în
valoare pozitiva pana la valori de + 0,25 m/km la distanta d=285 km de punctul central al
proiecției și respectiv, până la + 0,637 m/km la distanta de d=385 km.
Proiecția stereografică – 1970 satisface precizia reprezentărilor în cazul planurilor
topografice întocmite la scările 1 : 2 000, 1 : 5 000 și 1 : 10 000, în toate zonele unde deformația
regională a lungimilor nu depășește valoarea de ± 0.15 m/km.

Fig. 4.20. Cercul deformațiilor în proiecția Stereo 1970

➢ Sistemul axelor de coordonate rectangulare plane

Originea sistemului (O) reprezintă imaginea plană a punctului central al proiecției
Qo(𝛗o,𝛌o), fiind situat aproximativ în centrul tarii, unde :
– axa absciselor (XX') orientata pe direcția Nord – Sud reprezintă imagine a plană a
meridianului punctului central Q o, de longitudine 𝛌o = 25°;
– axa ordonatelor (YY') orientata pe direcția Est – Vest reprezintă tangenta la proiecția
paralelei punctului central Q o, de latitudine 𝛗o = 46°.
Pentru lucrările topo -cadastrale și p entru unele calcule cartografice se folosește sistemul
convențional de axe, care a rezultat din translarea sistemului cu originea în punctul O (Xo =
0,000 m și Yo = 0,000 m) cu cate + 500 000, 000 m spre vest și respectiv spre sud, obținându –
se punctul O' cu X o = 500 000,000 m și Y o = 500 000,000 m (Figura 4.21.).

120
500 000 m
500 000 m
-XX
Y -YX'
Y' OO
Fig. 4.21. Sistemul de axe de coordonate plane, în proiecția stereografica -1970

➢ Modulul sau coeficientul de reducere la scara

Pentru transformarea coordonatelor plane stereografice (X <70>;Y <70>) din planul tangent
– 1970, în planul secant unic – 1970, paralel cu cel tangent, precum și pentru alte calcule
cartografice, se efectuează înmulțirea acestora cu modulul sau coeficientul de reducere la scară:
om =C=1 1/ 4000 0,999 750 000−=

➢ Modulul sau coeficientul de revenire la scara

Pentru transformarea inversă a coordonatelor plane stereografice (X <70>;Y<70>) din
planul secant unic – 1970, în planul tangent – 1970, precum și pentru alte calcule cartografice,
se efe ctuează înmulțirea acestora cu coeficientul de revenire la scara :
C' 1/ 1/ 0,999750000 1,000250063 C= = =

4.6.2. Proiectia Stereografica cu Plan Secant

Trecerea la proiecția stereografică cu plan secant de la proiecția cu plan tangent a fost
determinata de creșterea foarte repede a deformațiilor „v” care după (4.104) pentru s = 0, v = 0
(în centrul proiecției); pentru s = 280 km (la marginea teritoriului țării): v = 1/2000.
Se va arăta în cele ce urmează că aceste deformații se reduc la jumătate în proiecția cu
plan secant.
În fig. 4.22 se observă că în planul secant de proiecție punctul P se reprezintă prin S.

121
Fig. 4.22 Proiecția Stereografică cu plan secant

Dacă planul secant este situat la distanța y față de planul tangent putem scrie:
002) 2(Rstgy R s−=

(4.22)
sau:
….)31
2)( 2(3
03
00 ++−=
SRs
Rsy R s
Dezvoltând rezulta:
02
0302
03
2 122 12
Rys ssSRys
RssS
−=−−+=

(4.23)
Deformația relativa va fi:
02
02
2 4 Ry
Rs
dsds dSv −=−=
(4.24)
Comparând egalitățile de mai sus se contată că deformațiile în proiecția stereografică cu
plan secant sunt mai mici decât deformațiile în proiecția cu plan tangent cu cantitatea dată de
expresia
02Ry
Impune ca această cantitate să fie va loric egală cu deformațiile maxime stabilite în
proiecția cu plan tangent și reduse la jumătate, respectiv cu 1/4000.

În consecință putem scrie:
40001
20=Ry de unde y = 3,18 km.
Care stabilește poziția planului secant de proiecție față de planul tangent.
Planul secant v -a secționa suprafața după un cerc de deformații nule a cărui rază se
obține utilizând egalitatea (4.33). Vom scrie:

122
02 402
02
==Ry
Rs de unde s = 201,718 m

4.6.3. Transformarea coordonatelor din plan tangent în plan secant

Dacă pe ntru un punct oarecare situat pe suprafața de referință, coordonatele în cele două
sisteme de proiecție se notează cu xt, yt, și xs, ys atunci pe baza celor stabilite în paragraful
precedent putem scrie:
40004000
t
t st
t s
yy yxx x
−=−=

(4.25)
sau:
t t st t s
Kyy yKxx x
= −== −=
)400011()400011(

(4.26)
în care: K = 1 – 1/4000 = 0,999750

Din relațiile (4.26) se poate realiza și transformarea inversă și anume:
s ts t
yKyxKx
11
==

(4.27)

4.6.4. Calculul coordonatelor stereografice prin metoda reducerii la coa rdă

Metoda reducerii la coardă utilizată la calculul coordonatelor stereografice, constă ca și
în proiecția Gauss în reducerea direcțiilor măsurate și distanțelor la planul de proiecție.
Dacă se consideră direcția AB pe elipsoid sau sferă în planul de pro iecție va fi A’B’
după linia curbă de lungime AB (fig. 4.23).

Fig. 4.23 Reducerea la coardă

123
A reduce direcția considerată înseamnă a stabili corecțiile de reducere la coardă A’B’
notate cu AB și BA și distanța dintre punctele A’ și B’ luată după coar da A’B’ notată cu
SAB.

4.6.4.1. Reducerea direcțiilor la planul de proiecție

Suma unghiurilor în triunghiurile ABC și A’B’C este aceeași (proiecția este conformă),
deci putem scrie:
A + B + C = a + b + c + AB + BA
(4.28)
180 +  = 180 + AB + BA
(4.29)
La distanțe mici curba A’B’ este un arc de cerc și
AB = + BA = 
deci  = 2  și
2=
Dar
111
22 2'' ''''
yxyxyx
R RS
C CB BA A
ABC==
(4.30)
Se calculează coordonatele preliminare față de un sistem particular de referință, care are
origine a în punctul C și atunci xc = 0, yc = 0, iar
( )yxyxR2AB BA 2'''' −=

( )yxyxRA B B A−=
42''''

(4.31)

4.6.4.2. Reducerea distanțelor la planul de proiecție

Se demonstrează că între SAB și sAB există o legătură:



+
++
+=
Ry x
RyxsSm m
AB AB 2
02 2
2
02 2
48 41

(4.32)
în care:
2;22 1 2 1 yyyxxxm m+
=+=

x = x2 – x1
y = y2 – y1

În proiecția cu plan secant obținem distanța:
S’AB = K SAB, K = 0,999750
(4.33)

124 De precizat că în calculul reducerilor coordonatele x1, y1, x2, y2 se introduc prin valori
preliminarii (aproximate la ordinul metrilor).

4.7. Sisteme de referinta locale. Sistemul minier de referinta.

4.7.1. Proiecția Stereografică utilizând planul secant local

Prin aplicarea planului unic secant, se micșorează deformația cu 33 cm/km. În unele
părți ale periferiei țării există totuși o deformație de +67 cm/km. În orașe unde se creează o
precizie mai mare, instrucțiunile prevăd folosirea unui plan secant local paralele cu planul unic
secant, dacă deformația liniară în orașul respectiv depășește + – 15 cm/km. Planul secant local
va trece printr -un punct de triangulație al orașului, fie că el a fost determinat mai înainte, fie că
se va determina din nou. Se va calcula coeficientul de transcalculare a coordonatelor care este
raportul dintre distanța în planul secant local și cea cores punzătoare în planul unic secant, în
felul următor:
Fie punctul P 2(x2,y2) ale cărui coordonate sunt date în planul unic secant. Acestui punct
îi corespunde punctul P pe sferă și punctul P 1 în proiecția stereografică cu plan tangent;
Cu ajutorul coordonatel or x 2 și y 2 se va calcula distanța d 2. Această distanță se va împărți
cu coeficientul 0,99966667 obținându -se distanța d 1 în plnul stereografic tangent;
Se va calcula apoi distanța ON în mod aproximativ:
2 2
0d R ON −=

(4.34)

Unde d este înlocuit cu d 2.

Fig. 4.24. Planul secant unic – Varianta 1

Distanța TN se calculează aproximativ astfel:
ONR TN−=0

(4.35)
Astfel se poate calcula distanța d cu ajutorul relațiilor din triunghiurile T 1LP2, T1NP și
T1TP1 cu următoarele relații:
OLNT
R0d2dd1P1
P
P2 Plan secant
unicPlan secant
localPlan tangent
T1

125
TLTNaprox LTddd dTLTN LTddd dTNaprox LTd d
NLd d
TLdd
prov) )( () )( (
2 1
22 1
22 2 2 1
−−+=−−=−−−=−=−

(4.36)
Cu ajutorul acestei relații se poate calcula din nou:
2 2
0d R ON −=
Și:
ON R TN−=0

(4.37)
Se calculează apoi din nou din ecuația 3.1. pe d, procedeu ce se va repet a de mai multe
ori până când între două valori consecutive ale lui d nu mai este nici o diferență.
Se formează apoi coeficientul
2ddc= cu ajutorul căruia se va înmulți fiecare coordonată
din planul unic secant și se va obține coordonata res pectivă în planul secant local. Se va observa
că, copeficientul c va fi mai mare decât 1 pentru toate planurile locale care se vor pune între
planul unic secant și planul tangent, ajungând aici la valoarea maximă. Coeficientul c va fi
subunitar pentru toat e planurile secant locale cre vor fi puse sub planul unic secant.
In afara metodei aproximațiilor successive, transcalcularea coordonatelor puntelor
geodezice din planul unic secant într -un plan secant local se mai poate realize și astfel:

Fig. 4.25 Planul secant unic – Varianta 2

CLT
RcP''1
PP'1Plan secant
unic
Plan secant
localPlan tangent
OP1 NSM
AA'A''
ba
i
h

126 Din figură rezultă:

99966667.021
2121122121 2
Rh
RiRh
bcRh
RhR
acRi
RR
ab
−
=
−−
=−=−=−=−=

(4.38)

Unde:
– i/2R este valoarea cu care se micșorează un km din planul tangent prin
proiectarea lui în planul unic secant;
– h/2R este valoarea cu care se micșorează un km din planul tangent în planul
secant local. Planul secant local, trecând prin punctual P 1, deformația în jurul acestui punct va
fi 0. Va trebui deci calculată deformația în planul tangent și apoi anulată prin scăderea acestei
valoti din lungimea de 1k m din planul tangent.

În acest scop se va împărți coordonatele punctului P’ 1 date în planul unic secant prin
coeficientul 0,99966667, adică:
99966667.0'x , respectiv
99966667.0'y
Obținând x și y în planul tangent. Apoi se va calcula:
22 2
4' '
Ryx+ și
22 2
4''1
Ryx−−
bkcbckRyx
=−=+−
99966667.04' '122 2

(4.39)

Înmulțind fiecare coordonată din planul unic secant cu coeficientul k, vom obține
coordonatele în planul secant local care trece prin punctual P 1.

Pentru exemplificare considerăm un punct geodezic P în centrul zonei de lucru a cărui
coordonate în proiecție Stereo1970 pe plan secant unic sunt:
491632.44
565429.36S
SXm
Ym=
=

– coordonatele în plan tangent devin:
491755.38491755.380.99975
565429.36565570.750.99975S
t
S
tX mXmC
Y mYmC= = =
= = =

Care reduse la originea Nord Făgăraș pr in scăderea a câte 500,000m vor fi:
8244.62
65570.75t
tXm
Ym=−
=−

127 – coeficientul de deformație regională K rezultă succesiv:
22
21 0.9965539514
0.999731671.0002232230.99975ttXY
R
K+−=
==

– coordonatele în plan secant local, cu originea la Nord de Făgăraș devin:

8244.38 1.000223223 8246.22
65570.75 1.000223223 65585.39t
tXm
Ym=−  =−
=  =

Și în proiecția Stereo1970 prin pozitivare:
500000 8243.22 491753.78
500000 65585.39 565585.39S
SXm
Ym= − =
= + =

4.7.2. Sistemul topografic minier de referință

o Sistemul de referință al bazinului minier se caracterizează prin:
o Suprafața de referință;
o Planul de proiecție;
o Sistemul de coordonate plane;
o Suprafaț a de nivel pentru cote;
o Denumirea sistemului;

4.7.2.1. Suprafața de referinta

MM (Fig.4.26) este o suprafața de nivel de cota ’Z m’,egală cu cota medie a ansamblului
de lucrări miniere. Punctele topografice (P) din teren se proiectează pe această suprafața, după
verticalele lor (în punctele P’) .

O L P
M
COH H
p'p''
TT
E EGG

Fig. 4.26 Suprafața de referință
SECTIUNE
H-H Plan proiecție minier.
M-M Suprafața de referința minieră.
E-E Elipsoid
T-T Plan proiecție Gauss(aproximativ)
G-G Geoid

128 L-C Meridian axial al fusului Gauss
4.7.2.2. Planul de proiecție (H -H)

Este un plan tangent la suprafața de referința în punctul ’O’,care este proiecția unui
punct situat aproximativ în centrul bazinului. Punctele P’ de pe supafața de referință se tr anspun
în P’’, prin proiecție centrală și constituie reprezentarea convențională a punctelor reale P.

4.7.2.3. Sistemul de coordonate plane

Stabilit în planul de proiecție (H -H) este concretizat prin coordonatele punctului origine
(0) și valoarea orientării un ei direcții (OP), (Fig.4.27). Punctul de tangență (punctul de origine)
O și orientarea direcției de referința se adoptă ca elemente comune cu rețeaua triangulației de
stat.
În bazinele cu volum important de lucrări vechi, din considerente de securitat e
minieră și continuitate a documentației, se conservă sistemul de referință adoptat inițial, chiar
dacă acesta este diferit de sistemul de stat.

H-H -Plan proiecție
O,P – Puncte care materializează sistemul de coordonate plane
O – P- Orientare de referința
Fig. 4.27 Planul de proiecție

4.7.2.4. Suprafața de nivel pentru cote

Se adoptă suprafața geoidului (suprafața de nivel de cota ’zero’, determinată ca valoare
medie a nivelului mării).

4.7.2.5. Denumirea sistemului de referință

De regulă este formată din denumirea bazinului și anul constituirii sistemului (ultimele
două cifre).
Reprezentarea proiecției Gauss nu este riguroasă, ci redată sugestiv, pentru a ilustra, în
general, corelarea sistemelor miniere cu sistemul Gauss, corelare care se realizează după
relațiile matematice cunoscute.
Valoarea deformației liniare, la trecerea de pe suprafața de referință M -M, pe planul de
proiecție H -H, creste proportional cu distanța, față de punctul de tangență 0. Pentru distanțe
până la 20 km, deformația nu depășește 10 mm/km și se neglijează lungimile de pe suprafața
de referință se vor considera astfel, în planul de proiecție .

129
4.7.2.6. Graficul de racordare

Împărtirea în planșe unitare – Suprafața planului de proiecție (H -H) se împarte după
o rețea cu ochiul de 6x 8 km (cu latura lungă pe est -vest), paralela la axele de coordonate plane,
din planșa, denumită „planșă de bază”.
Planșa de bază este, de regulă, aceea care conține punctul de tangență a planului de
poiecție cu suprafața de referintă.
Coordonatele colturilor tuturor celorlalte planșe se obțin prin adăugarea (respectiv
scăderea) unui multiplu de 8 km pe est -vest și 6 km pe nord -sud. Impartirea în planșe
unitare este exprimată prin „indicativul graficului de racordare” car e constă din denumirea
sistemului de referință și coordonatele colțului sud -vestic al planșei de bază.
Exemplu:

Coordonatele sunt scrise în km, prima valoare referindu -se întotdeauna la axa orientată
spre nord.

4.7.2.7. Nomenclatura planșelor unitare

Planșele unitare la scara 1:10.000 poartă denumirea unui obiect important cuprins în
cadrul lor (localitate, formă de relief, etc.), sau se denumesc prin coordonatele colțului sud –
vestic, exprimat în km.

Exemplu : Planșa „PONOR” sau „planșa x. 5251 ; Y.541”

Subampărțirea planșelor unitare 1:10.000 în planșe 1:5000
 1:500, nomenclatura
și suprafața planșelor rezultate – Planșa la scara 1:10.000 se subîmparte în planșe la scările
1:5.000 pană la 1:500, astfel. ca dimensiunea forma tului util al desenului ( 600 X 800 mm ) și
trasarea rețe lei de coordonate să rămână constantă, pentru toate scările. Modul de împărțire și
nomenclatura respectivă sunt redate în tabela 4.3 , iar suprafața reprezentată și numărul de
planșe, în tabela 4.4.

4.7.2.8. Baza topografică a documentelor grafice miniere

Reprezentările grafice convenționale (caroiajul planului, curbele de nivel, etc.), valorile
numerice (coordonate, cote, orientări de secțiuni și profile, etc.), precum și textele explicative
(sistemul de referinț a, etc.) și alte elemente, cu ajutorul cărora detaliile din documentele grafice
se pot localiza în teren sau se pot corela cu elemente reprezentate în alte documente grafice,
poartă denumirea de „bază topografică” a documentului. Conținutul bazei topog rafice variază
în anumite limite, după natura documentului. Ca regulă generală, baza topografică a
documentelor grafice miniere cuprinde:

1. Reprezentarea grafica a coordonatelor, prin caroiajul rectangular și curbele de nivel.
2. Valorile numerice ale coordo natelor neprezentate grafic.
3. Indicarea sistemului de referință, în care este întocmit documentul, prin denumirea
stabilită în prezentul caiet.

130
4.7.2.9. Documentele grafice privind sistemul de referința și graficul de racordare

Elementele grafice și valorile numerice, care caracterizează sistemul de referință și
graficul de racordare al bazinului minier, se concretizează în următoarele documente grafice:
1.Fisa sistemului de referință.
2.Graficul de racordare a planurilor (desene de detaliu).

Fisa sistemului de referintă – Fisa sistemului de referință ( tabelul 4.5 ) cuprinde:

1. Reprezentarea în plan, la scara 1:500.000 a bazinului sau perimetrului minier,
cu unele detalii principale din teren; punctele topografice, ce caracterizează
materializare a sistemului de referință; împărțirea în planșe unitare scara
1:10.000; planșele unitare constituite, cu denumirile lor: liniile caroiajului
geografic, ce delimitează foile de hartă în proiecția Gauss -Kruger și
numerotarea acestora.
2. Indicarea elementelor caracteristice ale sistemului de referința (suprafața de
proiecție, plan de proiecție, sistem de coordonate, etc.)și valorile numerice
ale coordonatelor principalelor puncte topografice, care materializează
sistemul.
3. Indicarea documentației de bază, privin d determinarea punctelor, ce
materializează sistemul de referință.

Desenele de detaliu ale graficului de racordare – Graficul de racordare se desenează
în detaliu, secționat pe foi, la scara 1:25.000. Fiecare foaie reprezentata astfel, la scara 1:25.000 ,
o planșa unitara scara 1:10.000, de 6X8 km. Aceste desene conțin:
1. Impartirea în planșe 1:5.000 ÷ 1:500;
2. Detaliile principale ale suprafeței;
3. Scheletul lucrărilor miniere principale;
4. Punctele topografice din rețeaua de sprijin de la suprafața;
5. Denumirea sistemului de referința;
6. Denumirea planșei unitare reprezentata și acelor cu care se racordează aceasta.

131

Tabel 4.3 Schema subîmpărțirii și Nomenclatura

1:1.0001:2.0001:5.000Plansa rezultata
din subimpartireSubimpartirea plansei unitare 1:10.000 in planse 1:5.000
5421 5413
X
5416.2
5416.25252.25252.2
5252.8
4X5253.4
3
4
5417.03Y5417.8
ponor/18 c2 1ponor/18
ca
db
Y
1:500221712CSchema subimpartirii
5257
X
52515257
26
16
2111152511
5413AX
ponor
241994
87
2323
10
2520155DponorB
5421
YYscara
Plansa
Plansasau
Plansa
Plansasau1:2.000
1,2,3,4a,b,c,d
1:1.000
5251-5413
18-c-418-c
18-c-4Ponor5251-541318-cPonorPlansa
sau
PlansaPlansasauPlansaNomenclatura
1:10.0001:10.000
125A,B,C,Dindicedin care
derivaplanseiScara1:500
Ponor
5251-5413Ponor
18185251-5413
CC

132

Tabel 4.4 Suprafața reprezentată și numărul de planșe

133

Tabel 4.5 Fisa sistemului de referintă
PONOR PONOR-68 CXXV
MURES
LIMITA PLANSELOR
SCARA 1:10.000
Elementele din prezenta fisa sunt fictive.5413
LEGENDA
8. OBSERVATII ( inventariere, recenzare)0538146° 00'
5389 5397 5405
Limita foilor de harta
1:100.000 Gauss Planse
constituite5429 5421 54375233
5227
km5221
5445Y5251-5413PONORTriangulatia executata de IPROMIN in anul 1962
Documentatia la I.M. Ponor. 872,49515. ELEMENTE DE MATERIALIZARE IN TERENFata de nivelul mediu al Marii Negre.Tangent la suprafata de referinta in punctul Carbunar.
x =5.252.101,16; y =5.407.163,76
Axa OX orientata spre nord.La nivelul mediu al lucrarilor miniere Z =900m
CARBURAR
946.DOCUMENTATIA
ANALITICA
7. GRAFIC DE RACORDARE
46° 20'N
X 23° 15 'Reper D.T.M.
2457Plan de proiectie si
sistem de coordonate
plane (x,y).Suprafata de referinta
MaguraCarburarPuncte Elementele sistemului
de referinta.4.
In gara Ponor5.248.037,185.252.101,16x
5.412.101,085.407.163,76yCote (z)
95MAGURA VALENIARGHIS23° 00'
5257
5251
5245
52395269
5263kmz
2484 143Orientare
G c ccIn curtea combinatului
L1 =49,9927
L2 =25,0032Etalon lungime1.DENUMIREA BAZINULUI SAU PERIMETRULUI 2.DENUMIREA SISTEMULUI 3.FISA NR.
PONOR

Pentru a menține corelarea între lucrările topografice de la suprafața și din subteran la
nivelul unui bazin sau câmp minier este necesar sa fie constituit un sistem unic de r eferința.
În acest sens la suprafața este constituita o rețea de triangulație dependenta de
triangulația naționala. Totodată în bazinul minier este necesar sa fie transmisa cota din rețeaua
naționala de nivelment. Față de acest sistem de referința (planime tric și nivelitic) sunt raportate
toate obiectivele din incinta minei. În baza unor măsurători topografice se întocmește un plan
al suprafeței. Măsurătorile care se efectuează în subteran în scopul transpunerii pe plan a
lucrărilor miniere, este necesar sa fie executate în același sistem de referința cu cel de la

134 suprafața. Sistemul de referința se transmite de la suprafața în subteran prin lucrările miniere
de acces în subteran (puțuri, planuri înclinate, galerii de coasta, etc.). Pentru a fi posibil acest
lucru în apropierea acestor lucrări sunt determinate puncte topografice noi folosindu -ne de
metode specifice îndesirii rețelelor de triangulație. Pentru fiecare punct nou încadrat sunt
utilizate cel putin 2 metode de îndesire. Se constituie așa numita reț ea topografică de apropiere.
Din punct de vedere topografic lucrările miniere se împart în 2 categorii:
-galerie de coasta (orice lucrare minieră orizontala sau înclinata);
-put vertical de mina (toate lucrările miniere verticale).
Punctele nou determinate vor fi amplasate la o distanta de max. 30m de puțuri și max.
150m de galeriile de coasta. Cota este adusa la gurile de acces în subteran prin metoda
nivelmentului geometric de mijloc dîn reperele de nivelment geometric.

4.7.3. Analiza calitativă a sistemelor l ocale de referință

Reprezentările grafice convenționale (coroiajul planului, curbele de nivel, etc .), valorile
numerice (coordonate, cote, orientări de secțiuni și profile ) precum și textele explicative (sisteme de
referință) și alte elemente cu ajutorul cărora detaliile din documentele grafice se pot localiza în teren,
sau se pot corela cu elemente reprezentate în alte documente grafice poartă denumirea de ,, bază
topografică'' a documentului. Conținutul bazei topografice variază în anumite limite, după natura
documentului. Ca regulă generală, baza topografică a documentelor grafice miniere cuprinde:
1. Reprezentarea grafică a coordonatelor, prin caroiajul rectangular și curbele de
nivel
2. Valorile numerice ale coordonatelor nereprezentate grafic
3. Indicarea si stemului de referință, în care este întocmit documentul
Elementele grafice și valorile numerice, care caracterizează sistemul de referință și
graficul de racordare al bazinului minier se concretizează în următoarele documente grafice:
1. Fișa sistemului de re ferință
2. Graficul de racordare a planurilor (desene de detaliu )
Fișa sistemului de referință cuprinde:
1. Reprezentarea în plan, la scara 1: 500.000 a bazinului sau perimetrului minier cu
unele detalii principale din teren : punctele topografice ce caracterizează materializarea
sistemului de referință, împărțirea în planșe unitare la scara 1: 10.000 , liniile caroiajului
geografic ce delimitează foile de hartă în proiecția Gauss – Krűger și numerotarea acestora.
2. Indicarea elementelor caracteristice al e sistemului de referință ( suprafața de
proiecție, plan de proiecție, sistem de coordonate, etc ) și valorile numerice ale coordonatelor
principalelor puncte topografice care caracterizează sistemul.
3. Indicarea documentației de bază privind determinarea pu nctelor ce
materializează sistemul de referință.
Graficul de racordare se desenează în detaliu secționat pe foi cu scara desenului 1:
25.000. Fiecare foaie se reprezintă la scara 1: 25.000 și conține : împărțirea în planșe 1: 5.000
÷ 1: 500, detalii princi pale ale suprafeței, scheletul lucrărilor miniere , punctele topografice din
rețeaua de sprijin de la suprafață, denumirea sistemului de referință, denumirea planșei unitare
reprezentată și a celor cu care se racordează aceasta.
Conținutul desenului de det aliu al graficului este de utilitate generală. Când aceste
desene sunt utilizate într -un anumit scop ele conțin și datele specifice utilizării lor ( de exemplu
pentru evidența lucrărilor topografice de suprafață se trece conturul ridicărilor și legenda de
reprezentare a acestora ).
Documentele grafice privind sistemul de referință și graficul de racordare au valabilitate
numai după aprobarea lor de către organul topografic din minister.

135
CAPITOLUL V

CONTRIBUȚII CU PRIVIRE LA OPTIMIZAREA REȚELELOR
GEODEZICE ÎN LUCRĂRILE DE CADASTRU MINIER

5.1. Introducere

Realizarea lucrărilor de cadastru în etapa actuală constituie o componentă importantă a
lucrărilor din domeniul economic și social la nivelul țării noastre. Legile proprietății care au fost
elaborate duc la realizarea unor delimitări concrete și perfecte a proprietății. Realizarea cadastrului
general al întregului teritoriu și dezvoltarea pe scheletul acestuia a cadastrelor de specialitate,
inclusiv a cadastrului minier, constituie o preocupare de baz ă a specialiștilor din acest domeniu.
Rezolvarea cadastrului general cât și a cadastrului de specialitate, respectiv, a cadastrului
minier, impune realizarea la nivelul întregii țări a unei rețele optime de sprijin care să constituie
baza de reprezentare și de dezvoltare a tuturor lucrărilor ce implică elaborarea documentațiilor
cadastrale la nivel general și a cadastrelor de specialitate.
Existența la nivelul țării a mai multor perimetre miniere, la care extinderea acestora s -a
realizat în condiții impus e la nivelul respectiv, aduc în condițiile actuale reevaluarea lucrărilor
topografice și refacerea planurilor topografice și cadastrale conform legislației actuale. Baza de
pornire a acestor lucrări este în realizarea unor rețele de sprijin optime din punc t de vedere tehnic și
calitativ utilizând tehnici și tehnologii moderne atât de preluare cât și prelucrare a mărimilor
topografice.
În acest capitol sunt prezentate metode moderne de optimizare a acestor rețele și de
prelucrare a mărimilor măsurate și con tribuțiile cu privire la realizarea acestora.

5.2. Noțiuni generale de optimizare

Cele mai utilizate și dezvoltate metode de optimizare sunt acelea în care, atât funcția
obiectiv, cât și restricțiile sunt expresii liniare, dependente de variabilele de deciz ie, de aceea, acest
gen de probleme mai sunt cunoscute sub denumirea de probleme de programare liniară .
Forma standard a unei probleme de programare liniară este:
() .;min
1→=
=n
iiixc xF
(5.1.)
supusă la condițiile:
m bxan
ij iji ,1j ;
1==
=
(5.2.)
n xi ,1i ;0 = 
(5.3.)
Aceasta este o problemă de programare liniară cu restricții de tip egalitate, cu variabile de
decizie nenegative. În rezolvarea problemelor de optimizare a bazelor geodezice și topografice acest
caz este întâlni t mai puțin dar, în general toate problemele de optimizare pot fi aduse la această
formă, înlăturând restricția din relația (5.3.) prin substituirea variabilei x i cu două variabile pozitive
a căror diferență este:
;2 1 i i i x xx−=
(5.4.)
unde:

136
;0 0i2 1   x xi (5.5.)
Folosirea acestui procedeu de transformare conduce la rezolvarea problemelor de
optimizare însă are un neajuns, ce constă în dublarea numărului variabilelor problemei.
Acest neajuns poate fi înlăturat prin adu narea unei constante la fiecare variabilă de
decizie, astfel:
;1 i i i kxx+=

(5.5.)
unde k i are valoarea foarte mare.
Și această metodă, necesită însă, anumite precauții în folosirea de valori foarte mari
pentru constanta k, deoarece a r conduce la nedeterminări de ordin numeric.
Un alt aspect care este întâlnit în rezolvarea practică a problemelor de optimizare este
necesitatea de a se lua în considerare și restricțiile de tip inegalitate și transformarea acestora în
restricții de tip egalitate, conform relației (5.2.), care conduce la obținerea unor rezultate utilizându –
se variabile de decizie adiționale.
Astfel, pentru transformarea unei inegalități de tipul:

=n
ij iji bxa
1;

(5.7.)
într-o restricție de tip egalitate, trebuie adăugată o variabilă de decizie x n+1, astfel încât:

=+=+n
ij n iji b xxa
11 ;

(5.8.)
În acest proces, variabila de decizie x n+1 este denumită și variabilă pasivă și pentru
rezolvarea de ansamblu a problemei de optimizare este necesară câte o astfel de variabilă pasivă
pentru fiecare restricție de tip inegalitate.
În situația în care semnul inegalității este ≥, atunci variabila pasivă se scade pentru a
transforma inegalitatea în egalitate.

5.3. Forma matriceală a problemei d e programare liniară

Pentru o rezolvare mai rapidă și o aplicabilitate mai mare a tehnicii de calcul moderne în
problemele de optimizare complexe, este indicat a se folosi forma matriceală a programării liniare
[90], dată la modul general de relațiile:

() .min→= XFxf (5.9.)
supusă la condiția:
BXA= (5.10.)
unde X nu are restricții de semn.
În acest caz, programul de optimizare va conține o subrutină ce va transforma
problema de optimizat, într-o problemă de programare liniară în forma standard, înainte de a se trece
la rezolvarea efectivă, a ei, cu tratare distinctă pentru sistemele liniare subdimensionate, respectiv
pentru sisteme liniare supradimensionate.

5.4. Problema sistemelor liniare sub dimesionate

În situația în care numărul ecuațiilor este mai mic decât numărul necunoscutelor,
specific cazurilor în care numărul măsurătorilor este insuficient, avem de a face cu sisteme liniare
subdimensionate .
Forma generală a unui sistem liniar subd imensionat este dată de relația :
BXA=
(5.11.)

137 unde:




=




=




=
m n mn mj m mn jn j
bbb
x…xx
a a a aa a a aa a a a
A…B ; X ;
… …… … … … … …… …… …
21
21
2 12 2 22 211 1 12 11
și m<n (5.12.)
Pentru rezolvarea acestui sistem de ecuații nedeterminat se atașează o condiție suplimentară
dată de relația:
() min …2 2
22
1 =+++=n i x x x xF
(5.13.)
Dacă, în rezolvare se introduce și vectorul rezidual R care satisface condiția:
R = A•X – B (5.14.)
unde:
 n jm i b xa Ri jij i ,1 ;,1 , ==−= (5.15.)
și ținând cont că de faptul că trebuiesc îndeplinite simultan co ndițiile din relațiile (5.11.) și
(5.13.) atunci avem:
() min 2 …
12 2
22
1 =−+++= 
=m
iii n i rk x x x xF (5.15.)
Pentru determinarea minimului acestei funcții se pune condiția ca:
()n ixxF
ii,1 ,0==
(5.17.)
sistem a cărui desfășurare este:
m1,i
0 2 2……. ………. ……….0 2 20 2 2
2 21 1
=



=−=−=−
ini niiii
ak xak xak x ; (5.18.)
și care are soluția de forma:
n i ck xi i ,1 ,,= = (5.19.)
unde k este un vector cu m componente, cunoscut din literatura de specialitate și sub
denumirea de vectorul corelatelor , iar c un vector format din elementele situate în coloana i a
matricei A cu forma matriceală generală dată de:
n i
aaa
c
kkk
k
miii
m,1 ;… ;…21
21
=




=




=
(5.20.)
Înlocuind în sistemul dat de relația (5.11.), valorile necunoscutelor date de relația (5.19.), se
obține sistemul:



= ++ += ++ += ++ +
m n mn m mn nn n
b cka cka ckab cka cka ckab cka cka cka
, … , ,…. ………. ………. ………. ………. ………. ………., … , ,, … , ,
2 2 1 12 2 2 22 1 211 1 2 12 1 11
(5.21.)
unde, pentru ecuația i, explicitarea are forma:
( )
( )
( )mlm l l il ilmm i imm i i
ak ak aka ckaak ak aka ckaak ak aka cka
+++ =+++ =+++ =
… ,…. ………. ………. ………. ………. ………. …………. ,… ,
22 11 12 222 121 2 1 21 212 111 1 1 1
(5.22.)

138 de unde se poate deduce că:
m1,i , , … , ,2 2 1 1 == ++ +i m mi i i b kll kll kll
(5.23.)
ce reprezintă un sistem de m ecuații cu m necunoscute, în care li are forma:

( )in i i i a aa l ,…,,2 1= (5.24.)
După rezolvarea acestui sistem se revine în relația (5.19.) și se determină soluțiile sistemului
inițial.

5.5. Problema sistemelor supradimensionate

Spre deosebire de sistemele subdimensionate în care numărul ecuațiilor era mai mic decât
numărul necunoscutelor, așa cum reiese și din denumirea lor, sistemele supradimensionate au în
componența lor ecuații liniare în care numărul lor este mai mare decât numărul necunoscutelor.
Forma matriceală gen erală a unui astfel de sistem este dată de :
A•X = B (5.25.)
unde:




=




=




=
+ + + + pn n npn pn pnnn
bbb
B
xxx
X
a a aa a aa a a
A… ;… ;
…… … … ………
21
21
, 2, 1,2 22 211 12 11 (5.26.)
Este cunoscut faptul că în sistemele de ecuații supradimensionate , numărul mare de ecuații
față de numărul necunoscutelor conduc la soluții care n u satisfac toate aceste ecuații fapt ce necesită
transformarea acestuia într -un sistem normal în care numărul ecuațiilor coincide cu cel al
necunoscutelor.
Pentru rezolvarea unui astfel de sistem în geodezie și topografice, în general, se folosește
metoda celor mai mici pătrate .
Dacă notăm cu R vectorul rezidual care este dat de:
R = A• X – B (5.27.)
sau:



−+++=−+++=−+++=
+ + + + + pn nnpn pn pn pnnnnn
bx a x ax a rbxa xaxarbxa xaxar
, 22, 11,2 2 2 22 121 21 1 2 12 111 1
….. ………. ………. ………. ………. ……………. (5.28.)
elementele acestuia trebuie să satisfacă condiția:
min …2 2
22
1 =++++pnr r r
(5.29.)
Avându -se în vedere că fiecare componentă a sistemului (5.28.) este funcție de
variabilele
n i xi ,1 ,= , atunci relația (5.29.) mai poate fi scrisă și sub forma:

( ) min ,…,,2
1 1 12
2 1 =


− ==+
==+
=pn
in
ji jijpn
ii n bxa r x xxF
(5.30.)
Pentru obținerea sistemului normal de ecuații l iniare, se pune condiția ca derivatele parțiale
ale funcției cu forma generală prezentată în relația (5.30.) să fie nule, adică:

( )n ixx xxF
in,1 ,0,…,,2 1== (5.31.)
În acest caz sistemul normal de ecuații va avea forma:

139



= ++ += ++ += ++ +
n n n n n nn nn n
cb xcc xcc xcccb xcc xcc xcccb xcc xcc xcc
, , … , ,………. ………. ………. ………. ………. ………. ………., , … , ,, , … , ,
2 2 1 12 2 2 2 2 1 2 11 1 2 1 2 1 1 1 (5.32. )
unde s -a notat cu
n i ci ,1 ,= vectorul de dimensiune n + p format din elementele din coloana i a
matricei A. Prin rezolvarea acestuia se vor obține în final soluțiile sistemului care satisfac ecuațiile
sistemului inițial, supradimensionat.

5.6. Categorii și criterii de optimizare

Pentru proiectarea unei rețele geodezice sau topografice, în general, care să deservească
activitatea de măsurători într -o exploatare minieră la zi, în particular, în principiu există mai multe
variante dintre care d oar una singură, necesită un număr minim de măsurători, cu costuri minime
și precizie ridicată de determinare a mărimilor și timp scurt de materializare a acesteia în practică.
În geodezie și topografie au existat și există preocupări în ceea ce privește optimizarea
bazelor geodezice și topografice Mittermayer (1972) și Wolf (1972). Grafarend (1979) a realizat o
grupare a metodelor de optimizare în patru categorii, având ca și criteriu de diferențiere, genul de
mărimi luate în studiu în procesul de optimiz are, fiind întâlnite în literatura de specialitate sub
titulatura de design de ordin 0, 1, 2, și 3 [63]. Completând criteriile de clasificare ale optimizării
bazelor geodezice și topografice cu tipul de măsurători efectuate în rețea și conținutul funcției scop
a optimizării atunci putem generaliza clasificarea categoriilor de optimizare și realiza structura din
fig. 5.1.

Fig. 5.1. Clasificarea categoriilor de optimizare

Așa cum precizam mai sus, luând în considerare ca și criteriu de diferențiere în
procesul de optimizarea genul de mărimi luate în studiu, se disting patru categorii și anume :
➢ optimizarea datelor inițiale (design de ordinul 0), când se iau în studiu variante de
calcul a rețelelor pornind de la cunoașterea inițială a:
o măsurătorilor unghiulare;

140 o a orientării unei laturi;
o a orientării unei laturi și a mărimii unei laturi;
o a orientării unei laturii, a mărimii unei laturi și a coordonatelor unui
punct.
➢ optimizarea configurației rețelei geodezice/topografice (design de ordin ul 1), este
pasul al doilea în realizarea optimului general, la acest nivel datele inițiale considerându -se optime.
Pentru realizarea optimului în ceea ce privește configurația rețelei se iau în studiu variante
geometrice diferite, deci se acționează asupr a mărimii unghiurilor și distanțelor, introducându -se,
cu rol foarte important în determinarea optimului, restricții generate de factori naturali, care
complică foarte mult alegerea variantei optime;
➢ optimizarea programului de măsurători (design de ordinul 2), când se consideră
determinat optimul pentru datele inițiale și configurația rețelei luându -se în studiu numărul de
repetări sau asupra metodei de măsurare a unghiurilor, distanțelor, etc., precum și restricțiile impuse
de precizia ce trebuie obținută. Această categorie este una dintre cele mai studiate de -a lungul
timpului în ceea ce privește determinarea optimului, anul 1979, constituind "vârful" abordării
problemei prin lucrările lui Grafarend, Fotescu, Pelzer;
➢ optimizarea observațiilor suplimentare (design de ordinul 3) care se aseamănă cu
categoria anterioară cu deosebirea că se iau în considerare observații suplimentare în scopul creșterii
preciziei de determinare a rețelei. Introducerea de măsurători suplimentare, conduce la condiții
suplimentare în prelucrarea datelor, având ca rezultat creșterea preciziei. Abordarea acestei categorii
de optimizare vizează în special aspecte economice care conduc la un volum minim de cheltuieli.
Optimizarea se poate realiza pentru fiecare categorie în parte sau l uând în analiză simultan
două, trei sau chiar toate patru categoriile enumerate, fapt definit de literatura de specializate ca
optimizare complexă sau design hibrid [63].
Procesul de optimizare are drept scop satisfacerea simultană a unui număr cât mai mar e de
funcții scop deci, implicit, a indicatorilor de precizie , respectiv a indicatorilor economici , indiferent
de metoda de prelucrare a măsurătorilor analizată, clasificarea acestuia pe baza conținutului funcției
scop fiind reprezentată de:
o optimizare în care funcția scop conține un indicator de precizie locală ;
o optimizare în care funcția scop conține un indicator de precizie globală ;
o optimizare în care funcția scop conține un indicator economic .
O clasificarea a procesului de optimizarea după metodele de prelucrare a măsurătorilor se
prezintă sub forma:
▪ optimizarea rețelelor geodezice sau topografice , în care datele se prelucrează prin
metoda măsurătorilor directe ;
▪ optimizarea rețelelor geodezice sau topografice în care datele se prelucrează prin
metoda măsurătorilor indirecte ;
▪ optimizarea rețelelor geodezice sau topografice în care datele se prelucrează prin
metoda măsurătorilor directe condiționate ;
▪ optimizarea rețelelor geodezice sau topografice în care datele se prelucrează prin
metoda măsurătorilor i ndirecte cu mai multe mărimi măsurate ;
▪ optimizarea rețelelor geodezice sau topografice în care datele se prelucrează prin
măsurători indirecte supuse la condiții .
Dintre indicatorii de precizie enumerați și posibil de luat în studiu, cu o aplicabilitate m ai
largă și cu o eficiență ridicată, sunt indicatorii de precizie locală, care conduc la o cunoaștere a
preciziei de determinare pentru fiecare punct în parte, permițând luarea de măsuri corespunzătoare
pentru evitarea cazurilor de puncte insuficient de p recis determinate.
Pentru atingerea acestui obiectiv ar putea fi utilizați acei indicatori de precizie care s -au
dovedit a fi cu o influență și importanță mai mare precum:
➢ erorile medii pătratice ale coordonatelor unui punct;

141 ➢ eroarea unei funcții de coordo nate.
➢ eroarea medie pătratică totală;
➢ mărimea semiaxei mari a elipsei erorilor;
➢ eroarea medie pătratică a unei orientări;
➢ eroarea unei diferențe de coordonate;
➢ eroarea unei lungimi;
În cazul în care sunt utilizați indicatorii de precizie aferenți diferențe lor de coordonate
respectiv lungimii unui segment, există posibilitatea introducerii unei funcții scop de forma:
min→FFQ
(5.33.)
sau:
FFQ FF F T Qm m  =0 (5.34.)
unde:
FFQT – toleranța admisă.
Spre deosebire de indicatorii de precizie locală , indicatorii de precizie globală oferă
posibilitatea caracterizării în ansamblu a unei rețele geodezice sau topografice sau în comparație cu
alte rețele similare.
Într-o clasificare a indicatorilor de prec izie globală distingem:
❖ eroarea medie pătratică a unității de pondere :

min0 →−=knpvvm (5.35.)
În proiectarea unei rețele geodezice sau topografice, pentru determinarea variantei optime se
poate acționa asupra mărimilor n, respectiv k prin introducerea unor noi măsurători sau a unor
parametrii suplimentari. Trebuie remarcat însă, că odată cu introducerea unor noi măsurători (se
mărește n) sau a unor parametrii suplimentari (se mărește k) se va modifica și [ pvv]. Totuși mărirea
numărului de m ăsurători trebuie să se realizeze ponderat și în strânsă corelare cu numărul de
parametrii suplimentari, deoarece creșterea excesivă a acestora poate conduce la rezultate eronate
sau denaturarea prelucrării.
❖ Eroarea pătratelor erorilor medii este un indica tor de precizie globală utilizat în rețele
geodezice sau topografice de dimensiuni nu prea mari:
()  →+ = min2
02
yy xx t Q Q m m
(5.35.)
care trebuie să satisfacă și restricții de includere a erorilor mt într-o anumită toleranță T
impusă, a cărei valoare, în general diferă de la un ordin la altul al rețelei geodezice, matematic acest
lucru fiind reprezentat de inegalitatea:
T mit
(5.37.)

Pe lângă indicatorii tehnici de precizie locală și globală , în cond ițiile impunerii unei eficiențe
economice a complexului de operații, aferente proiectării și materializării unei rețele geodezice și topografice,
optimizarea trebuie să ia în calcul și indicatori economici dintre care un rol important îl are costul operați ilor
de măsurare cM dat de relația:

→= minii M nc c (5.38.)
unde: ci – costul specific pentru o singură observație de tipul i;
ni – numărul de repetări al unei observații de tipul i.
la care se atașează și restricții prin care se asigură o precizie minimă pentru anumite mărimi sau
soluții pozitive de forma:
;i iT m
(5.39.)

;0in (5.40.)

142 5.7. Analiza categoriilor de optimizare ale rețelelor geodezice și topografice

5.7.1. Optimizarea datelor inițiale

Volumul datelor inițiale într-o rețea geodezică sau topografică este compus în general din
valorile provizorii ale necunoscutelor, date cu privire la măsurători și matricea de covarianță
aferentă, respectiv informații cu privire la elementele de structură ale acesteia.
Elementel e de structură ale rețelei, din punct de vedere al optimizării oferă informații despre
dimensiunea optimă a rețelei din punct de vedere al dezvoltării acesteia, mărimea optimă a unui
unghi sau a unei laturi în rețea, care să satisfacă condiții de precizie de ansamblu anteimpuse și
forme geometrice optime ce intră în componența rețelei de ansamblu.
Studiul elementelor de structură se poate realiza pe fiecare tip de figură geometrică ce intră
în componența rețelei sau pe fiecare tip de rețea în parte.

5.7.2. Crite rii de evoluție ale rețelei planimetrice din punct de vedere al optimizării

Așa cum precizam în subcapitolul anterior, pe lângă optimizarea elementelor geometrice ale
rețelelor geodezice sau topografice, în cadrul datelor inițiale se înscriu ca mărimi măs urate, valorile
provizorii ale necunoscutelor, etc. care contribuie la conturarea următoarelor aspecte:
❖ măsurătorile unghiulare contribuie la crearea geometriei intrinseci a rețelei geodezice
fără a oferii indicii asupra amplasării sale în sistemul de referință folosit și nici cu privire la
orientările sau mărimile laturilor;
❖ orientarea unei laturi (a cărei poziție este bine cunos cută în cazul în care ea aparține
unei rețele geodezice de ordin superior celei studiate, dacă ținem cont de caracteristica de
dezvoltarea a rețelelor de la superior la inferior) ce conferă întregii rețele geodezice o anumită
orientare;
❖ cunoașterea unei an umite laturi din rețea (cunoscută de asemenea din rețelele geodezice
mai vechi) ce conferă întregii rețele o anumită scară;
❖ în situația în care la restricțiile de mai sus, în plus, se mai cunosc și coordonatele unui
punct din rețea, atunci se poate face a mplasamentul propriu -zis al rețelei în sistemul de coordonate
considerat.
Astfel prin introducerea pe rând sau în combinații ale restricțiilor enumerate mai sus, în
funcție de tipul rețelei geodezice sau topografice se poate realiza o clasificare a acestor a pe baza
gradelor de libertate pe care le au față de sistemul de coordonate luat în considerare, care se prezintă
ca în fig. 5.2. .

143
Fig. 5.2. Clasificarea rețelelor în funcție de parametrii de constrângere

Rolul elementelor fixe într -o rețea este acel a de eliminare a defectelor acesteia. Studiile au
arătat că alegerea arbitrară a elementelor fixe (coordonatele unui punct, valoarea orientării unei
direcții sau lungimea unei laturi) nu are influențe asupra mărimii corecțiilor, a erorii medii a unității
de pondere, respectiv asupra configurației geometrice a rețelei dar, în funcție de poziționarea acestor
elemente fixe, se obțin soluții diferite pentru vectorul necunoscutelor și erorile medii pe coordonate
ale punctelor din rețea, ale orientării elipsei erorilor respectiv a mărimii parametrilor ce le
caracterizează.

5.7.3. Analiza optimizării datelor inițiale în rețelele prelucrate prin metoda
măsurătorilor directe.

Rețelele prelucrate prin metoda măsurătorilor directe se caracterizează prin aceea că mărimile ce
urmează a fi determinate au ca bază de calcul, funcții de mărimi măsurate direct, ce nu necesită completări
prealabile.
Din această categorie fac parte rețelele de poligonații folosite pentru constituirea triangulațiilor
topografice, respectiv a rețelelor de apropiere și de lucru din exploatările miniere la zi.

Fig. 5.3. Rețea constituită prin trasee poligonale sprijinite
A
B D C

144
Dezvoltarea rețelelor geodezice și topografice prin trasee poligonale se aplică ca urmare a factorilor
restrictivi (în general factori geografici – configurația reliefului) care se leagă de sistemul de referință național
sau o rețea de ordin superior prin puncte de capăt cu poziție bine determinată.
Dacă se pune condiția ca valoarea costului de determinare a bazelor de legătură să fie același, pentru
orice variantă, rămâne de rezolvat dor problema datelor inițiale .
Fie F funcția scop cu una din formele:
FFQ FF F T Qm m  =0
(5.41.)
sau
()  →+ = min2
02
yy xx t Q Q m m (5.42.)
și care depinde, în cazul acestei categorii de optimizare, de setul de date inițiale, acestea fiind o
mulțime de perechi θ, x, y (eventual z).
 )…..,,(),,,(B B B A A A yx Byx A M  =
(5.43.)
În studiul optimizării pentru această categorie, pe lângă valoarea orientărilor și coordonatelor
punctelor cunoscute, mai intră în calcul valorile laturilor și indirect valorile unghiurilor (acestea stând la baza
determinării orientărilor), care în cazul rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor di recte, sunt constante
ce intervin în calculul funcției F, definită astfel F:M→R .
Funcția F este discontinuă, datorită faptului că domeniul ei de definiție este discontinuu precum și
din cauza formei diferite a acesteia pentru punctele diferite ce aparțin domeniului de definiție:

()
()
()
;yy ;x x; pentru ,,…… ………. ………. ………. ………. ………. ……….;yy ; x x; pentru ,,;yy ;x x; pentru ,,
N N NB B BA A A



=========
=
   
yx Fyx Fyx F
F
NBA (5.44.)
Pentru determinarea optimului în acest caz, datorită cauzelor prezentate mai sus, în determinarea
extremului este imperios necesar să fie calculate efectiv toate variantele FA, FB, … , F N, și să se aleagă aceea
care corespunde cel mai bine optimului general:

 N B A F FF F ,…,,minmax
minmax= (5.45.)

5.7.4. Analiza optimizării datelor inițiale în rețelele prelucrate prin metoda
măsurătorilor indirecte

Abordarea rezolvării acestui gen de probleme de optimizarea se face pe forma matriceală
care permite utilizarea tehnicii de calcul în condiții optime din punct de vedere al utilizării resurselor
acesteia și a timpului de lucru .
Măsurătorile indirecte sunt caracterizate de un sistem normal de ecuații de erori cu forma
generală:
n n kn n nkk
vlxk xbxavlxk xbxavlxk xbxa
=++++=++++=++++
……….. ………. ………. ………. …………….
2 12 2 2 22 121 1 1 21 11 (5.45.)
sau scris în forma matriceală conform relației:
Ax – l = v (5.47.)
Rezolvarea unui astfel de sistem și implicit a problemei de optimizare impune adăugarea la
sistem a condiției:
min=vv (5.48.)
Pentru determinarea coeficientului de pondere al unei funcții considerăm că aceasta are
forma:
kkxf xfxffF ++++= …22 11 0 (5.49.)
a cărei eroarea medie pătratică este:
fQfm mXXT
F2
02= (5.50.)

145 sau
()f pAAfm mT T
F12
02−= (5.51.)
unde matricea (ATpA)-1 este pătratică și conține pe diagonala principală coeficienții de
pondere ai mărimilor determinate direct.

()




=−
nnT
QQQ
pAA
… … …… … … …… … …… … …
2211
1 (5.52.)
În cele mai multe cazuri mărimile determinate indirect sunt coordonatele punctelor astfel că
poate fi o corespondență între:

nn jQ yQ yQ x
→→→
…… ……….22 111 1 (5.53.)
j = numărul de perechi de coordonate și n dată de relația: n = 2 j (5.54.)
În rezo lvarea problemei de optimizare, eroarea medie pătratică a funcției F joacă rolul
indicatorului de precizie (locală sau globală). De exemplu, dacă indicatorul de precizie locală
folosit este eroarea medie pătratică de determinare a punctului j:

2 2 2
jy jx f m m m+= (5.55.)
atunci matricea f T va avea forma:
( )11…00=Tf (5.55.)
Dacă se folosește suma tuturor erorilor de determinare a punctelor ca indicator de precizie
globală :
2 2 2
12
12…jy jx y x f m m m m m ++++= (5.57.)
atunci:
( )11…11=Tf
(5.58.)
Matricele f și p nu depind de poziția elementelor de sprijin din rețea însă, pentru poziții
diferite ale elementelor de sprijin se obțin componente diferite ale matricei A.

5.7.5. Analiza optimizării datelor inițiale în rețelele prelucrate prin metoda
măsurătorilor condiționate

În practica prelucrării observațiilor geodezice sau topografice, întâlnim cazuri când
condițiile geometrice pot fi liniare și neliniare, fapt ce presupune, că în general condițiile geometrice
pot fi scrise matematic prin funcții neliniare.
Pentru rezolvarea acestui gen de măsurători se pornește de la sistemul ecuațiilor de erori
aferent sau sistemul de ecuații ale corecțiilor, ce sunt liniare și care au forma generală :




=++++=++++=++++
0 ………… ………. ………. ………. ……….0 …0 …
22 112 22 111 22 11
r nnnnnn
vr vrvrvb vbvbva vava
 (5.59.)
unde
rn .
Scris sub formă matriceală acest tip de măsurători este caracterizat de un sistem de ecuații
de forma:
=vBT (5.60.)

146 unde:




=




=




=
n r n n n vvv
r b ar b ar b a
B… v ;… ;
…………………
21
21
2 2 21 1 1

 (5.61.)
Pentru rezolvarea sistemului de ecuații de er ori și studierea problemelor de optimizarea se
atașează la sistemul ecuațiilor de erori o funcție cu expresia matriceală de forma:
()()min 21=− −=−  vB BB vvFTTT T
(5.62.)
a cărei eroarea medie pătratică este dată de relația:
() fBBBBEfm mT T T
F12
02−− =
(5.63.)
unde E este matricea unitate și inversa acesteia nu depinde de poziția datelor inițiale.
Deoarece în rețea nu există decât o singură bază de sprijin (se cunosc doar mărimile necesare
și suficiente determinării rețelei) atunci, în afara condițiilo r geometrice, nu mai există alte condiții
suplimentare (de orientări, de coordonate, de unghi fix, etc.).
În acest caz matricea B este formată doar din coeficienții condițiilor de figură ce nu depinde
de poziția datelor inițiale.
Matricea F depinde de poz iția datelor inițiale și notăm cu fA, fB, fC, … matricele
corespunzătoare variantelor luate în analiza A, B, C,… ce satisfac condițiile.



=
… .. ………. ………. ……… ………. c arianta pentru v b arianta pentru v a arianta pentru v
2
02
02
0
2
CllT
CBllT
BAllT
A
FfQfmfQfmfQfm
m
(5.64.)
unde:
()T T
ll BBBBE Q1−−= (5.65.)

5.8. Optimizarea configurației rețelelor geodezice și topografice

5.8.1. Analiza optimizării configurației rețelelor prelucrate prin măsurători directe

Studiul optimizării rețelelor prelucrate prin măsurători directe se efectuează într -o rețea în
care există doar numărul necesar și suficient de eleme nte de sprijin și pentru care nu există
constrângeri, unde se consideră mărimile măsurate l1, l2, …, l n ce sunt unghiuri și distanțe.
Dacă notăm cu F funcția scop care depinde atât de mărimile măsurate l1, l2, …, l n, cât și de
erorile de măsurare ml1, ml2, …, m ln, aceasta are forma generală dată de relația (5.65.):
( )ln 2 1 21 ,…,,, ,…,, m mml llFFl l n =
(5.65.)
La baza studiului de optimizare stă determinarea minimului funcției F, indiferent de tipul
indicatorului de precizie folosit, exprimat de relația:
min2→=mF
(5.67.)
În situația în care rețeaua luată în studiu are o formă geometrică variabilă, se vor obține
derivate parțiale diferite și chiar erori de măsurare diferite:
22
2
22
22
12
1…nl
nl l mlfmlfmlfF



++



+



=
(5.68.)
a cărei formă liniară, în procesul de optimizare ar trebui să aibă forma dată de relația:
Tla lalaaFnn++++= …22 11 0
(5.69.)

147 Deoarece această exprimare în cele mai multe cazuri nu este posibilă, se poate recurge la
liniarizarea funcției F pe porțiuni.
n ndla dla dlaaF ++++= …2 2 11 0
(5.70.)
în care:
( )









+








++








+








=








+








++








+








=








+








++








+








==
nnl
nl
nnl
n nl
nl
nl
l nl
n nl ll
l nl
n nl ln
lm
mlfmlf
lfmllf
lfmllf
lfalmmlfmllf
lfmlf
lfmllf
lfalm
mlfmllf
lfmllf
lfmlf
lfal lllF a
2
2
22
2
2
22
22
1
12
1222
22
22
22
2
2 2
22
22
1
112
1211
12
12
12
2
2
1 22
22
1 2
12
110 0
30
20
1 0
2 2… 2 2…. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ……….2 2… 2 22 2… 2 2,…,,, (5.71.)
sunt calculele pentru valorile l10, l20,…, l n0 aferente proiectului provizoriu al rețelei ce urmează a fi
optimizată.
În urma optimizării funcției (5.70.), la care se vor atașa condițiile și restricțiile corespunzătoa re, se
va obține sistemul următor:
n n n dllldllldlll
+=+=+=
0 020
20
210
10
1
………. ………. (5.72.)
adică un nou punct în jurul căruia se va face dezvoltarea următoare.
Calculele se repetă până la încadrarea funcției F în toleranța admisă sau până la stabilizarea
valorilor l10, l20,…, l n0, ceea ce echivalează cu obținerea formei finale a rețelei.
Este de remarcat că:
0=
iil
lm , în cazul unghiurilor (5.73.)

() ms==
iis
iil
llm
lm în cazul distanțelor (5.74.)
unde: ms = eroarea relativă de mă surare a distanțelor
În situația în care efectuăm calculele apelând la forma matriceală, mai accesibilă
programatorilor pentru rezolvarea problemelor complexe, relația (5.69.) are forma:
TAQAFLLT =
(5.75.)

unde:




=





=
22
22
1
LL21
…0 0… … … …0 … 00 …0
Q ,
…
nlll
nmmm
lflflf
A (5.75.)
Diferențiind funcția dată de relația (5.75.) obținem:
n
ndllFdllFdllFdF+++= …2
21
1
(5.77.)

148 în care:




++++++
=






AlQAlAQAAQlAAlQAlAQAAQlAAlQAlAQAAQlA
lF
lF
lF
nLL T
nLLT
LL
nTLL T
LLT
LLTLL T
LLT
LLT
n… ………. ………. ………. ………….
2 2 21 1 1
2 1 (5.78.)





=





=
0… 0 …0…… … ……0… 2…0…… … ……0… 0 …0
,
……
22212
iil
il
iLL
i nii
ilm
m
lQ
llflfllf
lA
(5.79.)
Dacă se face notația:






=
nlA
lA
lAB ,…,,
2 1 (5.80.)
atunci matricea B este pătratică și simetrică față de diagonala principală și are forma generală
dată de relația:











=
22
22
1222
2
22
1 2212
2 12
2
12
…… … … ………
n n nnn
lf
llf
llfllf
lf
llfllf
llf
lf
B (5.81.)
După determinarea matricei B coloanele acesteia se vor înlocui în relația (5.78.) cu ajutorul
căreia vom d etermina coeficienții dezvoltării liniare (5.77.)
Deoarece calculul derivatelor parțiale pe cale analitică este greoi, chiar și în cazul folosirii
tehnicii moderne, este mai indicat din punct de vedere al optimizării timpului să se recurgă la metoda
numerică de derivare descrisă de relația:
( )( )
00 0
20
10 0
20
1 ,…, ,…,, ,…, ,…,,lim
k kn k n k
kxkak x ax x xxf x a xxf
xf
−−=
→
(5.82.)
Avându -se în vedere că în relațiile de calcul apar și derivatele de ordinul 2 acestea se
calculează, prin însumare membru cu membru și neglijând termenii de ordin superior ai dezvo ltării:

()()
()() …21…21
2
222
22
−++=−+++=+
dxxfdxxfxf dxxfdxxfdxxfxf dxxf (5.83.)

()()() … 22
22
++=−++ dxxfxf dxxf dxxf
deci:
()()()
2 222
dxxf dxxf dxxf
xf −−++=



 (5.84.)

149 De asemenea:
( )() …21
21, ,2
2
22
2
22
+++++=++ dxdyyxfdyyfdxxfdyyfyxf dyydxxf
(5.85.)
de unde rezultă că:
( )…21
211 1 ,
22
22 2
−−−−−++=
dxdy
yf
dydx
xf
dxyf
dyyf
dxdydyydxxfdxdyyxf
(5.85.)
Dacă dx = dy = ξ, unde ξ→0 dar ξ ≠ 0 , atunci:
()()().2
2 22
  xf xf xf
xf −−++=
(5.87.)

( )().21 1 , ,
22
22
22




+−



+−−++=
yf
xf
yf
xf yxf y xf
yxf
 
În concluzie, coeficienții a1, a2 , …, a n se pot determina prin metoda numerică, minimizarea
funcției F realizându -se prin programare liniară. Este important de reținut ca și restricțiile sau
cond ițiile, dacă există, trebuie să fie liniarizate și exprimate în funcție de creșterile dl1, dl 2, …, dl n.

5.8.2. Analiza optimizării configurației rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor
indirecte

În cazul rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor indirecte eroarea medie pătratică de
determinare a unei mărimi are forma :
()f pAAfm Qm mT T
ff12
02
02−==
(5.88.)
în care matricea f conține informații legate de configurația rețelei, iar matricea p conține
informații cu privire la precizia de măsurare a unghiurilor sau distanțelor. Deoarece precizia de
măsurare a distanțelor depinde și de lungimea acestora, rezultă că și matricea p depinde de
configurația rețelei.
În procesul de optimizare funcția care stă la baza studiului este dată de relația:

()n ff l llF QF ,…,,21==
(5.89.)
al cărei minim trebuie determinat și pentru care se va face liniarizarea ei în felul următor:

… …2
21
10 +++++=+n
ndllfdllfdllfa dfF (5.90.)
unde:
()0 0
20
1 0 ,…,,nl llF a=
()()()
() ()
()()()
iT T T
iT T TT
iT T TT
iT
T T T
iT
i
lfpAAff pAAlApA pAAff pAAAlpA pAAff pAA pAlApAAff pAAlf
lF
+



−−



−−



−=
− − −− −− − −
1 1 11 11 1 1
(5.91.)
unde:






=
ir
i i iT
lf
lf
lf
lf…2 1 (5.92.)

150 unde: r – numărul mărimilor determinate direct.











=
ik
ik
iki i ii i i
i
lh
lb
lalh
lb
lalh
lb
la
lA
…… … … ………
2 2 21 1 1 (5.93.)
iar, k – numărul de ecuații din sistemul caracteristic măsurătorilor indirecte.






=
ikii
i
lplplp
lp
… 0 0… … … …0 … 00 … 0
21
(5.94.)
În cazul în care indicatorul de precizie urmărit este eroarea coordonatelor unui punct (un
indicator de precizie locală ) sau suma erorilor coordonatelor punctelor (un indicator de precizie
globală ), componentele matricei f sunt elemente nule urmând ca la ecuația (5.90.) să se adauge și
restricțiile corespunzătoare exprimate prin creșterile dl1, dl 2, …, dl n.
Calculele aferente procesului liniarizare – optimizare descrise mai sus se repetă până când F
< T unde T – toleranța admisă, sau:
n dl dl dl2 1 (5.95.)
Configurația optimă a rețelei va fi caracterizată de mărimile obținute ca rezultat l1, l2, …, l n.
Pentru calculul derivatelor parțiale se poate folosi și metoda numerică:
( )( )
n i n i
il l llF l l llF
lF ,…, ,…,, ,…, ,…,,21 21 −+=
(5.95.)
unde: ξ → 0, ξ ≠ 0.
Această metodă se pretează programării deoarece aceeași procedură de calcul a funcției într –
un punct este folosită și la calculul valorilor funcției în vecinătatea punctului ceea ce conduce la
rezolvarea rapidă a problemei cu un efort foarte mic.

5.8.3. Anal iza optimizării configurației rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor
condiționate

Așa cum precizam la descrierea acestui tip de măsurători, mărimile măsurate în rețele sunt
unghiuri sau distanțe care sunt supuse la condiții.
În procesul de optimizare, în vederea determinării optimului configurației rețelelor
prelucrate prin metoda măsurătorilor condiționate, eroarea medie pătratică de determinare a unei
funcții de mărimi obținute prin acest gen de măsurători se determină cu relația :

()  QfB QBBQBf Qffm Qm mT T T T
FF12
02
02−− == (5.97.)
unde, informațiile cu privire la configurația rețelei sunt conținute în matricea QFF al cărui
minim trebuie să -l determinăm pornind de la forma generală a funcției dată de relația:

()min ,…,,21→ ==n FF l llF QF (5.98.)
Faptul c ă se are în vedere un indicator de precizie locală sau globală ce este descris cu
ajutorul matricei f, avem informații cu privire la configurația rețelei cuprinse în toate matricele: Q,
B, f.

151 Minimul funcției se obține după modelul descris, prin liniari zare – optimizare pe porțiuni.

… …2
21
10 +++++=+n
ndllFdllFdllFa dFF (5.99.)
unde:
()0 0
20
1 0 ,…,,nl llF a=
()
() ()
()() ()()
()() ()
() ()
iT T T
iT T TiT
T T T T
iT T TT T
iT T T T T
iT
T TT T
iT T T
iTT T
iT
iT
iT
iT
i
lfQB QBBQBfflQB QBBQBfQflBQBBQBf QfB QBBlBQB QBBQBfQfB QBBBlQB QBBQBf QfB QBBQBlBQBBQBfQfB QBBlBQf QfB QBBBlQfQfB QBBQBlf
lfQfflQf Qflf
lF
−−−−+++++−−−−++=
− −− − −− − − −− −−
1 11 1 11 1 1 11 11

Deoarece matricea
ilF/ este pătratică, termenii au formă de scriere simetrică și sunt egali.
Astfel se poate scrie și forma restrânsă a relației (5.97.) care este dată de relația:
()
() ()
()()
()() QfB QBBBlQB QBBQBfQfB QBBQBlBQBBQBfQfB QBBlBQf QfB QBBBlQfQfB QBBQBlfflQf Qflf
lF
T T
iT T TT T
iT
T TT T
iT T T
iTT T
iT
iT
iT
i
1 11 11 11
22 22 2
− −− −− −−
++++−−−−+=
(5.101.)
în care:






=
ih
i i iT
lf
lf
lf
lf…2 1 (5.102.)






=
inii
i
lQlQlQ
lQ
… 0 0… … … …0 … 00 … 0
21
(5.103.)











=
in
in
ini i ii i i
i
lr
lb
lalr
lb
lalr
lb
la
lB
…… … … ………
2 2 21 1 1
(5.104.) (6.100.)

152 pentru unghiuri:
ji, ,0=
ij
lQ (5.105.)
pentru distanțe:
,0
ij
lQ numai dacă i = j (5.105.)
În această situație:
()
ir
iir
ijlmllm
lQ222
2== (5.107.)
În varianta numerică derivatele parțiale ale funcției F se determină cu aj utorul relației:

( )( )
n i n i
il l llF l l llF
lF ,…, ,…,, ,…, ,…,,21 21 −+= (5.108.)

5.8.4. Analiza optimizării configurației rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor
indirecte cu mai multe mărimi măsurate

În cazul măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi măsurate, forma generală a sistemului
ecuațiilor de erori se prezintă astfel [41]:
0 … ………… ………. ………. ………. ………. ………. ………. ………. ……….0 … …0 … …
2 1 22 112 22 12 22 111 21 11 22 11
=++++++++=++++++++=++++++++
r hr r r nnb h nna h nn
xH xBxA vr vrvrxH xBxA vb vbvbxH xBxA va vava

(5.109.)
unde mărimile xi care se obțin indirect este mai mic decât numărul ecuațiilor, iar corecțiile
mărimilor măsurate sunt în număr mai mare decât numărul ecuațiilor.
Astfel pentru rețelele prelucrate prin metoda măsurătorilor indirecte cu mai multe mărimi
măsurate, eroarea medie pătratică de determinare a unei funcții corespunzătoare este :

FFQmm2
0= (5.110.)
unde:
gQg aQfQAQg fQf QXXT T T
LLT
FF + − =002 (5.111 .)
în care matricele componente sunt date de:
()()()aQ aQaA AQ aQa Qa aQ aQa QaQ QT T
XXT T T T
LL1 1 1 − − −+ −=

()11−−= A aQaA QT T
xx
(5.112.)
()10−= QAA QT

()1
0−=TaQa Q

Informații cu privire la configurația rețelei sunt conținute în matricele A, a, Q și în funcție
de indicatorul de precizie urmărit pot fi găsite informații și în matricele f și g.
Funcția se liniarizează în jurul valorilor provizorii proiectate l10, l20, …, l n0 conform relației:
… …2
21
10 +++++=+n
ndllFdllFdllFa dFF
. (5.113.)
unde valorile derivatelor parțiale se pot determina analitic astfel:

153
iT TiT T
iT T
iT TiT
T T
iT T
iTixx T
xx
iT
iLL T
LL
iT
iFF
lfaQQAQgflQaQAQg QflaQAQg aQflQAQgaQfQlAQg aQfQAlQg aQfQAQlgglQggQlgflQffQlf
lQ
−−−−−−−−−−+++=
0000
00 0 000
00
00
22 2 22 2 22 2 (5.114.)

() ()
()()
()() ()()
()()
()()()
()()()
() ()() ()aQ aQaAlQA aQa Qa aQ aQaAQlAaQa QaaQ aQaA AQ aQaalQa aQa QaaQ aQaA AQ aQa QalaaQa QaaQ aQaA AQ aQalaQaQ aQaA AQ aQaalQaQ aQaalQa aQa QaaQ aQa QalaaQa QaaQ aQalaQ aQ aQaalQ
lQ
lQ
T T
iXX T T T T
XX
iT TT T
XXT T
iT TT T
XXT T
iT TT T
XXT
iTT T
XXT T
iT T
iT TT T
iT TT
iT
T T
i i iLL
1 1 1 11 1 11 1 11 11 1 1 11 11 1
2222222 2
− − − −− − −− − −− −− − − −− −− −
+++−−−−+++++++−−=
(5.115.)
()()()
()()()()
()()()()11 1 11111 1 11111 111
222
−− − −−−−− − −−−−− −−−
++++−=
A aQaAA aQaalQa aQaAA aQaAA aQaAA aQa QalaaQaAA aQaAA aQaAA aQalAA aQaAlQ
T T T T
iT T T TT T T T
iT T T TT T T
iT
T T
iXX
(5.115.)
()()()()1 1 1 10
2− − − −
−=QAAAlQA QAA QAAQAlAQAAlQT
iT T T
iT
T
i
(5.117.)
()()()()1 1 1 102− − − −
−−=T T
iT T T
iT
iaQaalQa aQa aQa QalaaQalQ
(5.118.)
cu semnificațiile următoare:






=
in
i i iT
lf
lf
lf
lf…2 1
;






=
ih
i i iT
lg
lg
lg
lg…2 1

154











=
ir
ir
iri i ii i i
i
lH
lB
lAlH
lB
lAlH
lB
lA
lA
…… … … ………
2 2 21 1 1 ;











=
in
i iin
i iin
i i
i
lh
lh
lhlb
lb
lbla
la
la
la
…… … … ………
2 12 12 1
; (5.119.)






=
inii
i
lQlQlQ
lQ
… 0 0… … … …0 … 00 … 0
21

În varianta numerică, derivatele parțiale ale funcției QFF se determină cu ajutorul relației:

( )( )
n i n i
il l llF l l llF
lF ,…, ,…,, ,…, ,…,,21 21 −+= (5.120.)
unde: ξ → 0, ξ ≠ 0.

5.8.5. Analiza optimizării configurației rețelelor prelucrate prin metoda măsurătorilor
indirecte supuse la relații de condiție

În practica geodezică se întâlnesc situații când anumite mărimi xi, sunt legate de observații
printr -un sistem de forma :
n n hn n nhh
vlxh xbxavlxh xbxavlxh xbxa
=++++=++++=++++
……….. ………. ………. ………. …………….
2 12 2 2 22 121 1 1 21 11
(5.121.)
și în același timp trebuie să îndeplinească în mod strict r condiții date de sistemul:

0 ……….. ………. ………. ………. ……….0 …0 …
22 112 22 111 22 11
=++++=++++=++++
r hhhhhh
xR xRxRxB xBxBxA xAxA
 (5.122.)
Rezolvarea directă a acestei probleme co nstă în exprimarea primelor necunoscute r din
sistemul (5.122.), în funcție de celelalte h-r necunoscute și substituirea lor în (5.121.).

155 În acest caz, eroarea medie pătratică de determinare a unei funcții de mărimi obținute prin
măsurători indirecte supu se la relații de condiție este:

FFQm m2
02= (5.123.)
unde:
()()()()f pAAB B pAABB pAAff pAAf QT T T T T T T T
FF111 1 1 −−− − −− =
(5.124.)
În ceea ce privește obiectul studiului de optimizare, informații din acest punct de vedere sunt
conținute în matricele A, B, Q și eventual în f. Funcția se liniarizează în jurul valorilor provizorii
proiectate l10,l20,…,l n0, conform relației :

… …2
21
10 +++++=+n
ndllfdllfdllfa dfF (5.125.)
pentru care valorile derivatelor parțiale se pot determina analitic astfel:
()()()
()()()()()
()()()()
()()()()
()()()()
()()()
()()()()()
()()()()()
()()()()()
()()f pAAB B pAABB pAAAlpA pAAB B pAABB pAAff pAABB pAABB pAApAlApAAB B pAABB pAAff pAAB B pAABB pAAlBB pAABB pAAff pAAB B pAABlBpAAff pAAB B pAABB pAAlApA pAAff pAAB B pAABB pAAAlpA pAAff pAAB B pAABB pAApAlApAAff pAAB B pAABB pAAlff pAAAlpA pAAff pAApAlApAAff pAAlf
lQ
T T TT T
iT T T T T T T TT T T TT
T T T T T TT T T T T
iT T T T TT T TT
T TT T T T T
iT T TT T T T T
iT T TT T T T TT
T TT T T T T
iT
T T T TT
iT
T T T
iT
iFF
1111 111 1 111 1
1111 1111 111 1111
11111 1 1111 1 1111 1
11111 1 1
111 1 1
22222222
−−−− −−− − −−− − −−− −−−− −−− −−−− −−−− − −−−− − −−−− − −−−− − − −− − −
− −−++−−++++++−−−−=

unde:






=
ih
i i iT
lf
lf
lf
lf…2 1 ;











=
in
in
ini i ii i i
i
lh
lb
lalh
lb
lalh
lb
la
lA
…… … … ………
2 2 21 1 1
; (6.126.)

156











=
ih
i iih
i iih
i i
i
lR
lR
lRlB
lB
lBlA
lA
lA
lB
…… … … ………
2 12 12 1 (5.127.)





=
inii
i
lplplp
lp
… 0 0… … … …0 … 00 … 0
21

În varianta numerică derivatele parțiale ale funcției QFF se obțin cu relația:
( )( )
n i n i
il l llF l l llF
lF ,…, ,…,, ,…, ,…,,21 21 −+=
(5.128.)
unde: ξ → 0, ξ ≠ 0.

5.9. Lucrari de evidenta cadastrala miniera

Restructurarea economiei naționale, a industriei în general și a mineritului în special, se
poate realiza prin măsuri ferme, prin proiecte de fezabilitate bine motivate, cu un manageriat
modern.
Mineritul comportă transformări, diferit de alte sectoare economice, datorită unor condiții
speciale, care pot fi rezumate la următoarele:
❖ conform Constituției României bogățiile minerale ale solului și subsolului
sunt monopol de stat, condiție care nu comportă discuții;
❖ industria extractivă este subvenționată de stat, atât în România cât și în lume.
Acest context implică existența unei documentații scriptice, analitice și grafice referitoare la
perimetrele de explorare și/sau exploatare. întocmit pe baza eglementărilor în vi goare
In context european sau mondial, există deschidere față de procurarea de substanțe minerale
utile, atât din țară, cât și din străinătate, se militează pentru importuri și exporturi de produse
minerale, în condițiile în care se preferă calitatea și ie ftinitatea produsului.
Este posibilă privatizarea în domeniul minier, proces care implică existența unei
documentații scriptice, analitice și grafice referitoare la perimetrele miniere, într -un document
sintetic, întocmit pe baza reglementărilor în vigoare .
Documentul sintetic, întocmit pe baza reglementărilor în vigoare, în care să se regăsească
toate datele analitice, grafice și scriptice aferente unui perimetru minier trebuie să fie CARTEA
MINIERĂ.,pentru întocmirea unui astfel de document trebuie cunosc ut faptul că acesta face parte
dintr -un complex de lucrări omogen legate în cadastrul minier.
Cadastrul minier este unul din cele mai vechi și bine organizate cadastre din România având
o vechime de circa 200 ani (în Banat, Transilvania și Nordul Bucovinei).
Frământările politice din România ultimilor 200 ani, schimbările de dominații, de regimuri
politice, cu schimbări de proprietari, de modalități de administrare a
exploatărilor, au impus cunoașterea zăcămintelor, cu aparținători, compatibile sc himbărilor
succesive. S-a găsit astfel forma cea mai bună, compatibilă în timp cu evoluția tehnologiilor
geologice, topografice, miniere, energetice etc.

157

5.9.1. Carte miniera . Conținut. Întocmire.

Identificarea, evidențierea sistematică a resurselor miniere se face prin lucrări geologice,
miniere și topografice. Astfel, simplist, un proces extractiv poate fi sintetizat în următoarea schemă:
prospectarea geologică, explorare, localizare topografică, proiectare și exploatare minieră,
înnobilare – preparare așe zând toate aceste etape în perimetru, ar putea fi stabilită o altă schemă ca
în figura următoare:

7

Fig. 5.4. Schema unui perimetru minier

Se observă că aceste perimetre exprimate prin proiecția la suprafața terenului a conturului
zăcământului rentabil de a fi exploatat, sunt constituite în ordinea proceselor geologico – miniere.
Evidența terenurilor cuprinse în cadrul perimetrelor este obligato rie datorită unor relații ce
trebuie să se stabilească între proprietari și exploatatorii minieri. În perioada lucrărilor geologico –
miniere terenurile din perimetrele de exploatare sunt considerate de folosință neproductivă.
Indiferent de tipul zăcământu lui de substanță minerală utilă el trebuie reprezentat spațial –
atât pe verticală, cât și pe orizontală – pe conținuturi, cu reprezentarea exactă a fracturilor tectonice,
într-o clasificare a rezervelor conform clasificărilor stabilite de Agenția Naționa lă a Resurselor
Minerale.
Cartarea geologică, evoluția exploatării trebuie să aibă o exprimare dinamică, ca de altfel și
dotarea la suprafață și în subteran a exploatării, evoluția rezervelor, a cantităților extrase, pierdute
din diferite motive sunt, de a semenea, elemente ce trebuie evidențiate în documentația analitică și
grafică.
Toate aceste elemente precum și logistica minieră, baza și logistica topografică, facilitățile
miniere, utilități etc. sunt date absolut necesare pe care trebuie să le ofere doc umentația ce trebuie
pusă la dispoziție (oferta) pentru ca zăcământul, perimetrul minier să fie concesionat, fie pentru
deschiderea unei mine în vederea exploatării, fie în cazul preluării unei mine, sector în timpul
funcționării.
explorare
exploatare
exploatare
siguranță
explorare
prospectare
minier
incinta

158 Nu trebuie neglijat faptu l că la unitatea de produs, extras la suprafață, din subteran este
necesar să fie însoțită de o anumită cantitate (proporție) de lucrări de deschidere și pregătire, făcând
ca mina să fie tentantă, profitabilă (viabilă).
Conținutul cadru propus al CĂRȚII M INIERE în conformitate cu condițiile geologico –
miniere ale țării noastre, în contextul economic actual și la cerințele internaționale, oferind
posibilitatea concesionării în minerit va cuprinde referiri la:
▪ identificarea, localizarea și bonitarea zăcămintelor de substanță minerală utilă;
▪ evidențierea pe documente analitice și topografice a elementelor tehnice, economice și
juridice referitoare la zăcământ;
▪ întocmirea planurilor de cadastru minier, sau reambularea vechilor planuri din
necesitatea co nservării bazei topografice;
▪ relevarea pe planuri a situației dinamice (a evoluției) lucrărilor de prospecțiune,
explorare, exploatare;
▪ evidența terenurilor aparținătoare minelor, a transferurilor și retrocedărilor de terenuri
etc., tehnic, economic și jur idic;
▪ constituirea perimetrelor de exploatare, miniere, de siguranță, exploatare precum și
probleme privind reconstrucția terenurilor după închiderea minelor;
▪ situația rezervelor pe categorii, facilități miniere, producție brută.
Toate acestea vor fi în co ncordanță cu Legea fondului funciar, Legea cadastrului și a
publicității imobiliare, Legea minelor, Legea pădurilor, Legea mediului etc.
Procesul concesionării este un proces specific economiei de piață cunoscut sintetic sub forma
licitației. Aceasta trebu ie să ofere, așa cum s -a arătat, datele suficiente referitoare la zăcământ și
exploatare.
Cadrul scriptic trebuie să fie creat prin Instrucțiuni tehnice privind conținutul cadru și modul
de întocmire a Cărții miniere, care fac obiectul acestei lucrări.
Aceste instrucțiuni însoțind Legea minelor nr. 61/16 martie 1998, normele metodologice de
aplicare a Legii minelor, , Ordinul 197/2003 al Agentiei Nationale de Resurse Minerale, Legea
mediului, Legea pădurilor 26/1997, Legea cadastrului general și a publicit ății imobiliare nr. 7/1996,
normele tehnice privind executarea cadastrului general ș.a. crează cadrul legal de concesionare în
minerit.
Concesionare în minerit s -a mai făcut pe teritoriul României prin Legea minelor din 4 iulie
1924, care a legiferat, la nivelul cadastrului general și minier, la nivelul tehnicii miniere, a
posibilităților vremii, elaborând Instrucțiuni pentru înscrierea drepturilor miniere, specificând ca
pentru publicitatea drepturilor și sarcinilor de orice fel, asupra proprietății minie re, prin instituirea
cărților miniere.
Exemplarul de bază al Cărții miniere se va ține la Agenția Națională a Resurselor Minerale
– București, ca organ unic – central. Trebuie să existe un alt exemplar al Cărții miniere care stabilește
situația drepturilor și sarcinilor, din punct de vedere juridic, ținut la tribunalul și autoritatea minieră
(ANRM) regională.
În Cărțile miniere vor fi trecute toate actele juridice de orice natură privitoare la o proprietate
minieră sau în legătură cu aceasta, toate datele r eferitoare la situația ei topografică și juridică, la
situația proprietarilor suprafeței, la explorare, exploatare, concesiuni și toate drepturile și sarcinile
anexe.
Totalitatea lucrărilor miniere, utilaje, drumuri tehnologice, instalații, clădiri, utilit ăți,
facilități, depozite sau alte lucrări noi, instalații de interes local și regional concesionate de Statul
Român, vor fi trecute ca sarcină asupra concesionarului respectiv.
Obligațiile asumate de alți concesionari de mine sau cariere din zona respecti vă, față de acest
concesionar, vor fi trecute ca sarcini asupra concesiunilor respective.
Drepturile, sarcinile și toate actele juridice neînscrise în cărțile miniere nu sunt opozabile
terților.

159 Cărțile miniere vor fi compuse din:
▪ un registru în care se vor înscrie toate elementele de mai sus – este un formular – cel ce
urmează – cu toate elementele specificate până acum;
▪ planuri și hărți topo -cadastrale și acte;
▪ un registru în care să se treacă în ordinea intrării diferitele cereri de înscrieri sau menți uni;
▪ un registru în care să se înscrie în ordine alfabetică numele proprietarilor minieri și ai
proprietarilor suprafeței (suprafețele de teren din perimetrele de explorare și/sau exploatare), pentru
înlesnirea cercetărilor (identificărilor, căutărilor, co nsultărilor, opozabilității și publicității
însoțitoare).
La autoritatea minieră ANRM regională (zonală, județeană, locală) se va ține numai un
registru și copii după planurile topografice și cadastrale.
Pentru fiecare teren ori perimetru de explorare și/s au exploatare sau concesionare sunt
rezervate patru pagini:
a) a)prima pagină va cuprinde descrierea terenului ori perimetrului, arătându -se
numărul planului, numărul cadastral (topografic), numărul registrului cadastral, dacă există,
comuna, localitatea, pun cte topografice, bornarea perimetrului, vecinătățile, toponimii și orice alte
indicații de acest fel;
b) a doua pagină a proprietății va cuprinde numele proprietarului sau al titularului
dreptului, natura și originea dreptului lor, transmisiunile, restrângeri le, comasările, dezmembrările,
transmutările, redevența sau orice alte drepturi și orice date asupra situației juridice a acestor
persoane;
c) c)a treia pagină va fi rezervată ipotecilor, privilegiilor sau oricăror sarcini;
d) d)a patra pagină este destinată pro prietarilor sau dacă drepturile acestora nu sunt
certe, posesorilor suprafeței (suprafețelor de teren din perimetrele de explorare și/sau exploatare),
sau chiar deținătorilor când nu s -ar putea stabili nici existența posesiei.
În cazul neidentificării cu a cte asupra drepturilor cu privire la suprafață (suprafețele de
teren), și dacă ele nu sunt lămurite (rezolvate) urgent, se vor trece, în mod provizoriu, în cartea
minieră, numele acelora care au pretenții (revendicări) asupra terenului sau a perimetrului î n
chestiune.
Grupurile de proprietari, împroprietăriți, asociați, încă membri ai fostelor CAP -uri, GAC –
uri, GAS -uri, persoane juridice, vor fi înscriși ca atare.
În această pagină a cărții miniere se vor arăta:
▪ numele fiecărui proprietar;
▪ suprafața parcelei cu arătarea situației ei din planul cadastral;
▪ natura și originea drepturilor;
▪ transmisiuni;
▪ drepturi;
▪ sarcini asupra imobilului;
▪ date asupra situației juridice a persoanelor.
Pe marginea registrelor se pot face diverse mențiuni și adnotări privit oare la actele înscrise.
Ordinea de prioritate între drepturile și sarcinile de aceeași natură se stabilește după data
înscrierii în registru.
În zonele unde au existat cărți miniere, și se mai găsesc actualmente cărți miniere ele vor fi
trecute la autorit atea care le ține la OJCPI, într -un termen ce se va fixa prin regulament în acord cu
dispozițiile locale. De relevat faptul că acolo unde nu au existat cărți miniere diferitele acte juridice
privitoare la proprietatea minieră și anexele ei este bine să se conserve prin trecerea lor în registrele
de mutațiuni de proprietate, transripțiuni conform legilor în vigoare.
În afară de înscrierile prevăzute în prescripțiunile precedente se vor înființa la OCPI și la
autoritatea minieră (ANRM) regională următoarele:
▪ opis alfabetic pentru:

160 ▪ permise exclusive de explorare;
▪ concesiuni de exploatare și lucrări conexe;
▪ industrii și instalații care cad sub prevederile Legii minelor;
▪ drepturi de validate.
Opisele privitoare la explorări și la concesionări vor fi grupate în re gistre pentru mine,
cariere, ape termale și alte categorii distincte.

5.9.2. Conținutul cadru și instrucțiuni tehnice privind modul de întocmire a cărții
miniere

Art. 1. Cartea minieră este instrumentul de evidență, care cuprinde totalitatea actelor
juridice și administrative referitoare la un perimetru de explorare și/sau exploatare, sau în legătură
cu acesta, toate datele cu privire la proprietatea terenurilor, situația topo -geodezică a perimetrului
respectiv, a tuturor lucrărilor și facilităților miniere ex istente în cadrul acestuia, cât și situația
rezervelor miniere și a producției miniere realizate, în funcție de substanța minerală utilă
exploatată (Art. 63 din "Normele metodologice de aplicare a Legii minelor").

Art. 2. Agenția Națională pentru Resurse Minerale elaborează și ține Cartea minieră.
Art. 3. Datele necesare întocmirii Cărții miniere vor fi elaborate și transmise Agenției
Naționale pentru Resurse Minerale de către titularii de acorduri miniere, în termen de 90 zile de la
data încheierii acordu lui minier.
Pentru zăcămintele comerciale (structuri) pentru care, la data intrării în vigoare a
prezentelor instrucțiuni, au fost încheiate acorduri miniere, datele vor fi transmise la Agenția
Națională pentru Resurse Minerale în termen de 90 zile de la p unerea în aplicare a acestor
instrucțiuni.
Art. 4. Înscrisurile vor fi transmise la Agenția Națională pentru Resurse Minerale pe suport
hârtie, iar datele pe hârtie și suport magnetic. Datele furnizate pe suport magnetic trebuie să
recunoascã fișierele gra fice specifice sistemelor "AUTOCAD" și fișiere de baze de date tip
"ACCESS".
Art. 5. Măsurătorile topo -geodezice, hărțile și planurile de situație, necesare susținerii
înscrisurilor din Cartea minieră se realizează în conformitate cu prevederile Legii cada strului și
publicității imobiliare (Legea nr.7/1996) și a "Normelor tehnice privind executarea cadastrului
general".

Art. 5. Orice modificări de ordin juridic, tehnic sau economic privind perimetrul de
explorare și/sau exploatare, care apar în cursul exec utării operațiunilor miniere, vor fi comunicate
Agenției Naționale pentru Resurse Minerale în condițiile art.4, în termen de 15 zile de la producerea
acestora, cu excepția datelor cadastrale, al căror termen de comunicare este de 90 zile.
Art. 7. Datele re feritoare la valoarea mijloacelor fixe aparținând explorării și/sau
exploatării și anexelor acesteia, la resursele geologice și rezerve, vor fi comunicate anual, iar
producțiile realizate, trimestrial în condițiile art.4.
Art. 8. Conținutul cadru al Cărții miniere este prezentat în anexă.

161 ANEXA
Anexa de față reprezintă conținutul cadru al Cărții miniere, care este structurată pe trei părți:
Registrul cu depozite de acte și date juridice și administrative;
Registrul cu date tehnice și economice;
Hărți și planuri de situație.

REGISTRUL CU DEPOZITE DE ACTE ȘI DATE JURIDICE ȘI
ADMINISTRATIVE
Registrul conține actele juridice și administrative în original referitoare la perimetrul de
explorare și/sau exploatare, precum și datele și informațiile cu privire la identificarea perimetrelor,
acordul minier, avizele și autorizațiile pentru executarea operațiunilor miniere și actele care justifică
aceste date și informații.

1.A. Date de sinteză din registrul privind identificarea perimetrului de explorare
1.A.1. Denumire perimetru de explorare și/sau exploatare;
1.A.2. Localizare perimetru de explorare și/sau exploatare;
1.A.3. Titular acord minier;
1.A.4. Inventarul punctelor de contur ale perimetrului cu coordonate X,Y în
sistem de proiecție stereografic 1970;
1.A.5. Inventarul parcelelor de teren ocupate, pentru realizarea operațiunilor
miniere (folosință minieră, localizare, număr cadastral, act de deținere sau
folosință, suprafață parțială și pe total perimetrul de explorare și/sau exploatare).
1.B. A cte juridice și administrative
1.B.1. Acordul minier pe baza căruia s -a concesionat sau s -a dat în administrare
perimetrul respectiv, conform Normelor metodologice de aplicare a Legii minelor
nr. 61/1998 ;
1.B.2 Acte adiționale la acordul minier;
1.B.3. Acte juridice referitoare la terenurile ocupate;
1.B.4. Hotărâri judecătorești privind rezolvarea litigiilor asupra terenurilor afectate
de perimetrul de explorare și/sau exploatare;
1.B.5. Act de asociere între diferiți titulari de acorduri miniere, în vederea explorării
și/sau exploatării unitare a zăcămintelor adiacente;
1.B.5. Documentul de înregistrare la organele juridice a unei sucursale sau filiale
pentru titulari de acorduri miniere, persoane juridice străine;
1.B.7. Actul de transfer al drepturilor și obligațiilor asumate de titularul unui acord
minier aprobat de ANRM;
1.B.8. Decizii ale instanțelor judecătorești, sau arbitrare, cu privire la soluționarea
litigiilor dintre ANRM și titularii acordurilor miniere;
1.B.9. Notificări ale ANR M făcute titularului acordului minier;
1.B.10. Notificarea titularului acordului minier către ANRM privind cazul de forță
majoră;
1.B.11. Actul prin care ANRM a acordat dreptul de explorare și/sau exploatare
pentru substanțe minerale utile, altele decât cele prevăzute la art.1 din Legea minelor
nr. 61/1998, unor persoane juridice, altele decât titularul acordului minier;
1.B.12. Actul de solicitare adresat ANRM de renunțare la acordul minier de către
titular;
1.B.13. Decizia ANRM de încetare a concesion ării sau administrării acordată
titularului acordului minier;
1.B.14. Proces -verbal de preluare de la concesionar sau administrator al explorării
și/sau exploatării cu toate dependințele și anexele sale la expirarea acordului minier.

162 CAPITOLUL VI

PROPUNERE DE MODERNIZARE A REȚELEI DE
RIDICARE PRIN MASURATORI GPS IN VEDEREA
INTRODUCERII CADASTRULUI MINIER IN ZONA SINERSIG –
Jud. TIMIS

6.1. Studiul zonei de amplasare a instrumentelor GNSS utilizate

O dată definită poziția punctelor din rețeaua geodezică națională ce urmează a fi
staționate cu receptori GNSS în baza hărții topografice existente scara 1:50.000 s -a procedat la
o recunoaștere pe teren a existenței și stării acestora, pentru a verifica efectiv posibilitatea de
staționare pe punctele de proiect și pentru a le defini pe acelea care vor fi puncte de stație.

Astfel s -au recunoscut următorele puncte din rețeaua geodezică națională:

Tabel 6.1. Puncte din rețeaua geodezică națională, zona localitatii Sinersig – Jud.Timis

NR.CRT. NUME ORDIN TIP
1 VADUL OHABEI III SEMNAL
2 CAPAT III SEMNAL
3 BOLDUR BAZA VEST II SEMNAL
4 OBIANDA IV SEMNAL
5 GRUNI II SEMNAL
6 SILHA IV SEMNAL
7 GHIMON IV SEMNAL
8 DEALUL MARCONILOR III SEMNAL
9 HONORICI SUD IV SEMNAL
10 DEALUL CULMEA II SEMNAL
11 DEALUL CORNETULUI IV SEMNAL
12 OGASEL IV SEMNAL
13 INTRE HOTARE IV SEMNAL

Din totalitatea acestor puncte s -au găsit doar 5 puncte a căror borne erau în stare bună,
iar restul punctelor nu mai există sau au bornele distruse.

Tabel 6.2. Starea punctelor din rețeaua geodezica națională
NR.CRT. NUME ORDIN TIP
1 VADUL OHABEI III DISTRUSA
2 CAPAT III EXISTA
3 BOLDUR BAZA VEST II NU MAI EXISTA
4 OBIANDA IV DISTRUSA
5 GRUNI II NU MAI EXISTA

163 6 SILHA IV DISTRUSA
7 GHIMON IV EXISTA
8 DEALUL MARCONILOR III EXISTA
9 HONORICI SUD IV DISTRUSA
10 DEALUL CULMEA II EXISTA
11 DEALUL CORNETULUI IV NU MAI EXISTA
12 OGASEL IV NU MAI EXISTA
13 INTRE HOTARE IV EXISTA

Fig. 6.1. Plan Situație Puncte Rețea Geodezică

În cursul acestei faze s -au efectuat următoarele operațiuni:
➢ Definirea timpilor de parcurgere pentru a ajunge la puncte;
➢ Punctele din rețeaua geodezică națională ce urmează a fi stații GPS (staționate cu
receptorii de frecvență: Ashtech Promark 2) din care se va realiza re țeaua de îndesire
sunt : CAPAT , GHIMON , DL.CULMEA , DL.MARCONILOR , INTRE HOTARE
➢ Verificarea dacă în imediata apropiere a stației sunt prezente antene de transmisie radio
sau televiziune.

164 ➢ După recunoașterea acestor puncte din Reteaua Nationala Geodezica s -a definitivat și
rețeaua de ridicare formată din următoarele puncte: B1, B2, B3, B4, B5, B6. La alegerea
acestor puncte s -a ținut cont ca Sinersig să fie încadrat de acestea; în vederea creării
unor baze scurte în determinarea punctelor din cadrul rețelei d e ridicare. În acest caz s –
a verificat dacă există posibilitatea de recepționare a semnalului. Aceasta e în special
importantă atunci când trebuiesc executate măsurători în zone în care stațiile prezintă
obstacole la receptare. În asemenea caz devine fund amentală definiția timpilor pentru a
ține cont de disponibilitatea de un numar suficient de sateliți și de modalitățile de
achiziționare.

6.2. Planificarea măsurătorilor și a timpilor de stationare

Datorită recunoașterii pe teren atât a punctelor din cadrul rețelei geodezice naționale cât
și a celor din rețeaua de îndesire schema rețelei a fost definită. E necesară acum la birou o
planificare detaliată a măsurătorilor GPS ce urmează a fi efectuate pe teren pe fiecare punct.
În cazul unei măsurători statice s -au ales următoarele puncte CAPAT , GHIMON ,
DL.CULMEA , DL.MARCONILOR , INTRE HOTARE pe harta topografică 1:25000, a căror
coordonate geografice au fost citite și introduse în soft -ul specializat, precum și timpul
executării sesiunilor.

Fig. 6.2. Planificarea sesiunilor de măsurători GPS

165
Fig. 6.3. Vizibilitatea sateliților în timpul sesiunilor de măsurători

În baza proiectului se vor defini bazele ce urmează a fi măsurate. De exemplu :

Dl.Culmea – Capat (din cadrul Rețelei Geodezic e Nationale )
Capat – B1 (din cadrul rețelei de ridicare )

Din graficul de prevedere a sateliților (Fig. 6.2) creat de software și din planificare se
va putea deduce când PDOP -ul ia valori acceptabile, adică mai mici de 4.
În baza acestor grafice mențion ate mai sus se va stabili când să se efectueze măsurătorile
GPS.
Durata “sesiunii de măsurare”, adică a timpilor de ocupare a fiecărui punct a fost
determinat în funcție de tipul de receptori folosiți (timpii de ocupare pentru receptorii de simplă
frecven ță Ashtech Promark au fost de 30 minute pe fiecare punct din reteaua de ridicare), de
parametrul PDOP prevăzut și de lungimea bazelor.
De exemplu :

Dl.Culmea – Capat ( din cadrul rețelei de îndesire ) – 16km 4h30min
Capat – B2 (din cadrul rețelei de ridica re ) – 9km 30 min.

6.3. Efectuarea măsurătorilor GNSS

Măsurătorile au fost executate pe teren cu 4 receptori GNSS Ashtech Promark L1, iar
ca metodă a fost aleasă metoda statică .
S-a respectat planificarea sesiunilor de măsurători precum și timpul necesar ajungeri în
punctele din rețeaua națională.

166 S-au executat 2 sesiuni de măsurători GNSS pe teren, datorită condițiilor meteorologice
nefavorabile ce au apărut pe parcursul zilelor următoare.
Înainte de a începe măsurătorile pe teren s -a controlat cu acurate țe lista echipamentului
și a materialelor necesare executării operațiunilor. S -a redactat o listă de control pentru consultat
și verificat în momentul plecări echipelor, în vederea evitări surprizelor neplăcute și pierderii
de timp ce urmează din cauza ace stora.
O listă de control ar putea fi, de exemplu, următoarea : receptori, antenă, cablu pentru
antenă, baterie, cablu baterie receptor, baterie de rezervă sau adaptor pentru încărcarea de la
mașină, trepied, lanternă (pentru noapte), ruletă, informații dis ponibile despre punctele ce
urmează a fi determinate (descrieri,etc.) hârtie și creioane (foaie de parcurs), telefoane mobile,
programul observațiilor,numere de telefon a tuturor persoanelor precum și a managerului de
proiect, hartă ,etc.
S-a realizat rețe aua de îndesire staționând pe punctele din rețeaua geodezică națională:
CAPAT , GHIMON , DL.CULMEA , DL.MARCONILOR , INTRE HOTARE și cele din
rețeaua de ridicare: B1, B2, B3, B4, B5, B6.
Timpul de pornire a sesiunii a fost ora 10 AM și de oprire 13 PM. Ment inez ca in cele
doua sesiuni de masuratori s -a stationat pe baza comuna CAPAT – DL.CULMEA.
Timpul de staționare pe fiecare punct din rețeaua de ridicare a fost de 45 min (bazele
între punctele fixe și cele mobile au fost de maxim 10 km).
În timpul fazei de achiziționare a măsurătorilor s -au redactat carnete ale sesiuniilor în
care s -au indicat următorii parametri:
-numele stației
-înălțimea aparatului
-ora de începere a măsurătorilor
-ora de sfârșit a acestora
-sateliții prezenți
-valoarea pdop -ului
Pe parcursul desfășurării sesiunilor de măsurători GNSS s -a ținut legătura cu managerul
de proiect în vederea evitării unor surprize ce ar fi putut apărea pe parcurs.
La sfârșitul sesiunilor de măsurători GNSS, s -au descărcat datele pe un PC în așa fel
încât s-a fie eliberată imediat memoria receptorilor pentru a o putea refolosi în ziua următoare.
O concluzie a acestei campanii de măsurători GNSS este că s -au obținut precizii planimetrice
bune pe punctele din rețeaua de ridicare deorece s­au respectat toate cerințele realizării unei
rețele prin determinări GNSS.
S-a urmărit ca punctele noi din cadrul rețelei principale si ale rețelei de ridicare ce au
fost incluse în rețeaua geodezica naționala existenta in zona, să respecte criteriile de
favorabilitate pentru determinările de rețele GNSS.
După cum se poate vedea în tabelul 1 distanța minima si maximă dintre punctele vechi
și punctele noi a fost de 2km respectiv de 18 km.

6.4. Prelucrarea și compensarea măsurătorilor GNSS

Se prezinta procesarea și compensar ea rețelei doar a rețelei principale cu Ashtech
Solutions. Pentru prelucrarea si compensarea măsurătorilor GNSS ale rețelei de ridicare s -au
urmat aceeași pași ca la rețeaua principala ; dar s -au impus coordonatele geocentrice absolute
WGS 84 ale punctelor din cadrul rețelei principale.

167
Tabel 6.3. Coordonatele Geocentrice Carteziene ale punctelor din rețeaua principala
WGS84 – COORDONATE GEOCENTRICE CARTEZIENE
CAPAT 4148836.17823134 1648594.40031773 4540155.24341189
DL.MARCONILOR 4145529.19081718 1666217.60054498 4536788.41285759
DL.CULMEA 4151332.12422480 1663045.88948532 4532774.86549957
GHIMON 4139633.05200129 1659465.24631593 4544526.49831458
B1 4146181.42612558 1659424.46083273 4538660.61363829
B2 4145333.55629448 1657024.56005084 4540244.86255057
B3 4145909.23389477 1655816.61498683 4540178.74991545
B4 4148268.15927503 1650725.90158673 4539881.34911640
INTRE HOTARE 4160707.44104438 1646786.39052971 4530039.80100447
B5 4150290.52430355 1655927.23868303 4536217.62229192
B6 4152013.53239075 1655056.72810911 4534987.62514902

Există un număr de indicatori de calitate care pot fi monitorizați prin GG2.0, incluzând:
➢ eroarea medie pătratică a observațiilor; pentru cazul concret studiat eroarea medie
pătratic ă se încadrează în toleranța admisă ;
➢ numărul de observații respinse; nici o observație nu a fost respinsă;
➢ teste statistice privind parametri sau erorile reziduale;
➢ abaterea standard finală; abaterea standard totală este de 0.800mm;
➢ valoarea optimă a soluției;
➢ soluția defavorabilă;
➢ parametri ambiguității selective.
➢ trebuie verificate următoarele caracteristici ale soluției:
➢ Sateliții utilizați: au probleme de funcționare ? Sateliții au fost în stare bună de
funcționare.
➢ Perioada de urmărire obișnuită: este această perioadă în conformitate cu programarea
existentă ? Perioada de urmărire a fost respectată.
➢ Coordonatele stațiilor: au fost folosite coordonatele WGS´84 corecte? Coordonatele
WGS´84 folosite au fost corecte.
➢ Înălțimea antenei . Înălțimea antenei a fost introdusă corect.
➢ A fost aplicată corecția troposferică ? Da.
➢ Indicatorii geometrici ai satelitului: PDOP, RDOP, etc. Valoarea PDOP -ului a fost mai
mică de 5, deci a fost un PDOP bun.

În ce privește măsurătorile GPS, controlul calității se referă la acele proceduri sau
indicatori prin care se poate asigura o anumită măsură a calității (precizie și încredere) unei
măsurători GPS. Din această cauză controlul calității are de a face atât cu detectarea erorilor cât
și cu interpretarea corecțiilor prim are și secundare obținute prin metoda celor mai mici pătrate
specifice GPS.

168
Fig. 6.4. Schița rețelei principale cu legăturile la punctele din rețeaua geodezică națională în
etapa de procesare

După cum se observă, s -a ales ca valoarea neînchiderii pe un ciclu să fie de 50.0
[mm]+1.0 ppm .Punctele din reteaua de ridicare au fost determinate din 2 vectori deoarece pe
celalalte baze au aparut erori a caror ambiguitate nu a putut fi fixata in procesare.
Structura fișierului de observații este următoare:

Site ID Slant Radius Offset Start Time End Time File Name
1 1000 2.130 0.092 0.000 11:18:00 AM 12:02:30 PM BGPS1A05.300
2 1000 2.130 0.092 0.000 1:56:50 PM 5:04:00 PM BGPS1C05.300
3 4000 1.072 0.092 0.000 1:56:40 PM 4:14:20 PM BGPS2C05.300
4 4000 1.072 0.092 0.000 11:14:20 AM 12:01:40 PM BGPS2A05.300
5 4000 1.072 0.092 0.000 12:53:30 PM 1:40:00 PM BGPS2B05.300
6 3000 2.560 0.092 0.000 11:15:30 AM 12:01:00 PM B3000A05.300
7 3000 2.560 0.092 0.000 12:54:10 PM 1:41:50 PM B3000B05.300
8 3000 2.560 0.092 0.000 1:56:40 PM 5:03:10 PM B3000C05.300
9 2000 2.132 0.092 0.000 10:54:10 AM 10:54:20 AM BGPS4A05.300
10 2000 2.132 0.092 0.000 11:16:10 AM 11:56:30 AM BGPS4B05.300
11 B1– 1.184 0.092 0.000 12:49:20 PM 12:50:10 PM BGPS4C05.300
12 B1– 1.184 0.092 0.000 12:51:50 PM 1:32:50 PM BGPS4D05.300
13 B2– 1.175 0.092 0.000 1:54:10 PM 2:26:00 PM BGPS4E05.300
14 B3– 1.185 0.092 0 .000 2:34:50 PM 3:11:30 PM BGPS4F05.300
15 B4– 1.175 0.092 0.000 3:26:30 PM 4:02:10 PM BGPS4G05.300

Din statistica procesării observațiilor se poate vedea ca nici o baza nu a fost respinsa.
Măsurile de control se bazează pe logica comp ensării în rețea (așa numita soluție cu
constrângere minimă). Doar după ce soluția a fost verificată și din aceste puncte de vedere poate
începe estimarea preciziei.

169
Fig. 6.5. Schița rețelei principale cu legăturile la punctele din rețeaua geodezica națională
după compensare

Putem realiza următoarea statistică referitoare la compensarea acestei rețele libere:
➢ Număr de vectori: 19
➢ Număr de puncte compensate: 8;
➢ Precizia: un sigma; 1
➢ Abaterea standard: 0.800 mm;
➢ Număr de iterații:1.

Bazele care au fost respinse de testul de statistică sunt marcate. Poziția si orientarea
rețelei au fost stabilite fără constrângerile impuse de punctele de control. Se observă din tabelul
5 că elipsele erorilor în punctele vechi cât și în punctele noi det erminate sugerează că
măsurătorile au fost efectuate corect. Se poate vedea din rapoartele de procesare și compensare
a rețelei, nu au fost detectat ca având o poziție nefavorabilă în sistemul de poziționare WGS`84.

170
Fig. 6.6. Retea de triangulatie cu puncte de indesire, ZONA SINERSIG

Fig. 6.7. Plan Cadastral – Perimetrul minier

171 6.5. Transformarea din sistemul wgs’84 in stereo’70 a punctelor din rețeaua
principală si din rețeaua de ridicare

Transcalculul de coordonatele din sistemul de referința WGS84 in sistemul Stereografic’70 s -a
făcut cu programul Toposys 4.4 al firmei Geotop. Calculul coeficienților de transformare s -a
făcut pe baza punctelor comune alese din rețeaua geodezică națională: (CAPAT , GHIMON,
DL.CULMEA, DL.MARCONILOR, INTRE HOTARE).

Coordonate carteziene XYZ ale punctelor geodezice din Reteaua Nationala in sistemul
de proiectie Stereo*70 pe elipsoidul Krasovski.
CAPAT 469232.73 240717.59 142.333
GHIMON 474966.21 254471 .41 0
DL.CULMEA 458085.40 252273.74 247.798
DL.MARCONILOR 463693.31 258103.02 159.584
INTRE HOTARE 455012.78 234054.66 167.226

Coordonate geocentrice XYZ ale punctelor rezultate in urma prelucrarii masuratorilor
GPS pe elipsoidul WGS*84 sunt:
CAPA T 4148836.178231 1648594.400317 4540155.243411
DL.MARCONILOR 4145529.190817 1666217.600544 4536788.412857
DL.CULMEA 4151332.124224 1663045.889485 4532774.865499
GHIMON 4139633.052001 1659465.246315 4544526.498314
B1 4146181.426125 1659424.460832 4538660.613638
B2 4145333.556294 1657024.560050 4540244.862550
B3 4145909.233894 1655816.614 986 4540178.749915
B4 4148268.159275 1650725.901586 4539881.349116
INTRE HOTARE 4160707.4410 1646786.3905 4530039.8010
B5 4150290.524303 1655927.238683 4536217.622291
B6 4152013.532390 1655056.728109 4534987.625149

Coordonate geografice B,L ale punctelor vechi pe elipsoidul Krasovski sunt:
CAPAT 45.40281400 21.40157348 142.33
GHIMON 45.43517468 21.50401428 0.00000000
DL.CULMEA 45.34426636 21.49296187 247.79800000
DL.MARCONILOR 45.37515550 21.53482088 159.58
INTRE HOTARE 45.32389578 21.35362220 167.22600000

Coordonate geocentrice XYZ ale punctelor vechi pe elipsoidul Krasovski sunt:
CAPAT 4148898.54235218 1648618.38498491 4540222.57011468
GHIMON 4139620.35141624 1659459.31173625 4544510.91852351
DL.CULMEA 4151602.91916349 1662615.43296087 4532838.50972562
DL.MARCONILOR 4145591.5095 3589 1666241.82663029 4536855.54973583
INTRE HOTARE 4160769.86425546 1646810.51401256 4530106.87617822

➢ Transformare spatiala

Puncte destinatie
CAPAT 4148836.17823134 1648594.40031773 4540155.24341189
DL.MARCONILOR 4145529.19081718 1666217.60054498 4536788.41285759
DL.CULMEA 4151332.12422480 1663045.88948532 4532774.86549957

172 GHIMON 4139633.05200129 1659465.24631593 4544526.49831458
B1 4146181.42612558 1659424.46083273 4538660.61363829
B2 4145333.55629448 1657024.56005084 4540244.86255057
B3 4145909.23389477 1655816.61498683 4540178.74991545
B4 4148268.15927503 1650725.90158673 4539881.34911640
INTRE HOTARE 4160707.44104438 1646786.39052971 4530039.8 0100447
B5 4150290.52430355 1655927.23868303 4536217.62229192
B6 4152013.53239075 1655056.72810911 4534987.62514902

Puncte sursa
CAPAT 4148898.54235218 1648618.38498491 4540222.57011468
GHIMON 4139620.35141624 1659 459.31173625 4544510.91852351
DL.CULMEA 4151602.91916349 1662615.43296087 4532838.50972562
DL.MARCONILOR 4145591.50953589 1666241.82663029 4536855.54973583
INTRE HOTARE 4160769.86425546 1646810.51401256 4530106.87617822

➢ Transformare spatiala cu puncte comune

o Diferente de coordonate in punctele comune
PCT dX[m] dY[m] dZ[m]
CAPAT 0.030 0.085 -0.058
DL.MARCONILOR -0.046 -0.011 0.046
INTRE HOTARE 0.016 -0.074 0.012

o Eroarea medie a coordonatelor
mX mY mZ
0.040 0.080 0.053

o Parametrii de transformare Helmert
✓ X0 = -6.8790609780
✓ Y0 = -27.1721146791
✓ Z0 = 62.0061367959
✓ rX = -0.0000044563
✓ rY = 0.0000076431
✓ rZ = 0.0000035953
✓ k = 1.0000097616

o Coordonate geocentrice XYZ pe elipsoidul Krasovski rezultate in urma transformarii

CAPAT 4148898.54235218 1648618.38498491 4540222.57011468
GHIMON 4139695.35065821 1659489.40857632 4544593.83121584
DL.CULM EA 4151394.43438999 1663070.07639129 4532841.97831147
DL.MARCONILOR 4145591.50953589 1666241.82663029 4536855.54973583
INTRE HOTARE 4160769.86425546 1646810.51401256 4530106.87617822
B1 4146243.74401777 1659448.62009819 4538727.83941052
B2 4145395.88664724 1657048.69990101 4540312.12096280
B3 4145971.57370472 1655840.74482066 4540246.00866533
B4 4148330.53814160 1650749.98888286 4539948.60961946
B5 4150352.87620859 1655951.36769678 4536284.80839492

173 B6 4152075.89484380 1655080.84933879 4535054.78995532

o Coordonate geografice BL pe elipsoidul Krasovski
CAPAT 45.40281400 21.40157348 142.33
GHIMON 45.43517470 21.50401442 115.78091251
DL.CULMEA 45.34433088 21.49526598 233.13383612
DL.MARCONILOR 45.37515550 21.53482088 159.58
INTRE HOTARE 45.32389578 21.35362220 16 7.22600000
B1 45.39184943 21.48458605 153.53790735
B2 45.40332398 21.47174717 113.72324182
B3 45.40297417 21.46157761 126.79423245
B4 45.40159195 21.415 69424 127.91167901
B5 45.37248626 21.45055079 167.39624236
B6 45.36274148 21.43587314 182.25098925

o Coordonate carteziene XYZ ale punctelor din reteaua de indesire pe elipsoidul
Krasovski
CAPAT 469232.72944679 240717.58950626 142.333000
GHIMON 474966.21418768 254471.44059779 115.78091251
DL.CULMEA 458085.48317223 252773.75357399 233.13383612
DL.MARCONILOR 463693.30872475 258103.02099820 159.58400
INTRE HOTARE 455012.77880512 234054.66020294 167.22600000
B1 466633.50387229 251665.32061787 153.53790735
B2 469016.31248732 249845.65719704 113.72324 182
B3 468962.22478583 248506.89426370 126.79423245
B4 468764.77670002 242890.98653760 127.91167901
B5 463319.79945787 246754.95678593 167.39624236
B6 461606.35038164 245236.81583030 1 82.25098925

OBS. D. Culmea si Ghimon nu au putut fi folositi in transformare deaorece nu au corespuns pe
cota
Concluzia pentru a avea o precizie de +/ -5cm în cazul studiat se referă la încadrarea
retelei de indesire realizata prin masuratori GPS in prec izia punctelelor de ordinul I sau IV din
rețeaua geodezica națională care să asigure respectarea acestei condiții.In cazul studiat acest
lucru nu a fost posibil deoarece punctele de ordinul I si II se afla la distante mai mare de 15km,
distanta maxima la c are se poate masura cu recetorii L1 pentru a avea o precizie buna.

Se poate vedea in tabelul de mai jos ca datorita folosirii mai multor puncte din ordine
diferite, din cadrul retelei geodezice nationale, si a caror cote nu fac parte din reteaua nationala
de nivelment de precizie, s -a obtinut o precizie a retelei de indesire de 8 cm .

Nr.Crt. Nume Ordin Tip
1 CAPAT III SEMNAL
2 GHIMON IV SEMNAL
3 DEALUL MARCONILOR III SEMNAL
4 DEALUL CULMEA II SEMNAL
5 INTRE HOTARE IV SEMNAL

174
Se impune pe viitor pentru a avea precizia de +/ -5cm a retelei in vederea realizarii
cadastrului minier sa se realizeze retele de indesire prin masuratori GPS intr -o singura sesiune
de masuratori si punctele stationate din reteaua geodezica nationala sa faca parte fie din reteaua
de ordinul I , fie din ordinul IV , iar cotele acestor puncte geodezice sa faca parte din reteaua
de nivelment de precizie .

Nr.Crt. Nume X Y z
1 CAPAT 469232.73
469232.729 240717.59
240717.589 142.333
142.333
2 GHIMON 474966.21
474966.214 254471.41
254471.440 –
3 DEALUL
MARCONILOR 463693.31
463693.308 258103.02
258103.020 159.584
159.584
4 DEALUL CULMEA 458085.40
458085.483 252273.74
252773.753 247.798
233.133
5 INTRE HOTARE 455012.78
455012.778 234054.66
234054.660 167.226
167.226

175 ANEXE

RAPORT PROIECT

Prelucrarea retelei
Adjusted Vectors

Vector Stage: Adjusted Date: 2017
Horizontal Coordinate System: st Project file: retea.spr
Height System: Ortho. Ht. (EGM96)
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
____

Vector Radial Vector Tau
Vector Identifier Length Resid. Components Resid. Test

1 CULM – 11/26 9:01 18968.118 0.012 X 9373.570 -0.001
-INTRE HOTARE Y -16261.648 -0.009
Z -2735.776 -0.009

2 INTRE 11/26 8:55 12979.560 0.011 X -8693.897 -0.001
HOTARE -B6 Y 8270.535 0.005
Z 4948.070 0.010

3 CULM -B6 11/26 9:01 8319.501 0.009 X 679.6 73 -0.006
Y -7991.114 -0.006
Z 2212.293 -0.002

4 INTRE 11/26 10:36 15173.672 0.012 X -10416.920 0.010
HOTARE -B5 Y 9141.069 -0.003
Z 6178.104 -0.006

5 CAPAT – 11/26 8:55 15701.146 0.013 X 11871.397 0.007
-INTRE HOTARE Y -1808.063 -0.002
Z -10115.673 -0.011

6 CAPAT – 11/26 9:01 16419.749 0.012 X 2497.827 0.006
-CULMEA Y 14453.586 0.009
Z -7379.897 -0.004

7 CAPAT -B6 11/2 6 8:55 8863.643 0.008 X 3177.500 0.007
Y 6462.472 0.004
Z -5167.603 -0.001

8 CAPAT – 11/26 10:36 15701.146 0.020 X 11871.397 -0.004
-INTRE HOTARE Y -1808.063 0.004
Z -10115.673 0.019

9 CAPAT -B5 11/26 10:33 8449.434 0.012 X 1454.477 -0.007
Y 7333.007 0.000
Z -3937.569 0.010

176
10 CAPAT – 11/26 10:36 16419.749 0.016 X 2497.827 -0.007
-CULMEA Y 14453.586 -0.002
Z -7379.897 0.014

11 CULMEA – 11/26 10:36 18968.118 0.014 X 9373.570 -0.012
-INTRE HOTARE Y -16261.648 0.005
Z -2735.77 6 0.006

12 CULMEA -B5 11/26 10:36 7977.521 0.004 X -1043.349 -0.001
Y -7120.579 0.001
Z 3442.328 -0.004

13 CULMEA – 11/26 12:18 18968.118 0.027 X 9373.570 0.013
-INTRE HOTARE Y -16261.648 -0.011
Z -2735.776 0.021

14 CAPAT – 11/26 14:08 16419.749 0.044 X 2497.827 -0.030
-CULMEA Y 14453.586 -0.016
Z -7379.897 -0.028

Adjustment Summary

Project file: retea.spr Date: 2017
__________________________________________________________________________________
____

Adjustment Type: Minimally Constrained
Variance of Unit Weight: 0.7
Adjust ment scale factor: 1.00
Vectors Failing Tau Test: 0
Site Pairs Failing Relative Accuracy QA Test: 0
Vector Total: 14
Site Total: 5
Horizontally Constrained Sites: 1
Vertically Constrained Sites: 1
Horizontal Coordinate System: st
Height System: Ortho. Ht. (EGM96)
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.

Network Relative Accuracy
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm Date: 2017
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm Project file: retea.spr
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
____

177
Site Relative Allow. Horizontal Vertical Site
Pair Error Error Relative Acc Relative Acc Distan ce Pair QA

1 CULMEA – Lat 0.004 0.107 1:4742027 1:2709729 18968.118
INTRE Lng 0.004 0.107
HOTARE Elv 0.007 0.055

2 INTRE Lat 0.004 0.103 1:2595910 1:1622444 12979.560
HOTARE – Lng 0.005 0.103
B6 Elv 0.008 0.048

3 CULMEA – Lat 0.004 0.101 1:1663899 1:1188499 8319.501
B6 Lng 0.005 0.101
Elv 0.007 0.043

4 INTRE Lat 0.005 0.105 1:3034736 1:1896710 15173.672
HOTARE – Lng 0.005 0.105
B5 Elv 0.008 0.050

5 CAPAT – Lat 0.004 0.105 1:3925283 1:2243019 15701.146
INTRE Lng 0.004 0.105
HOTARE Elv 0.007 0.051

6 CAPAT – Lat 0.004 0.105 1:4104934 1:2736623 16419.749
CULMEA Lng 0.004 0.105
Elv 0.006 0.052

7 CAPAT – Lat 0.004 0.102 1:2215909 1:1266233 8863.643
B6 Lng 0.004 0.102
Elv 0.007 0.044

8 CAPAT – Lat 0.005 0.101 1:1689888 1:1408240 8449.434
B5 Lng 0.005 0.101
Elv 0.006 0.043

9 CULMEA – Lat 0.004 0.101 1:1994380 1:1139646 7977.521
B5 Lng 0.004 0.101
Elv 0.007 0.043

Control Site Positions

Horizontal Coordinate System: st Date: 2017
Height System: Ortho. Ht. (EGM96) Project file: retea.spr
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
____

178
Site Control Site Std Control Fix
ID Descriptor Position Error Type Status

1 CAPAT CAPAT East. 4014623.096 0.000 Hor/Ver Fixed
Nrth. 1551619.071 0.000 Fixed
Elev. 156.866 0.000 Fixed

Site Control Site Scale Elevation
ID Descriptor Convergence Factor Factor

1 CAP AT CAPAT 34 23.697 1.08245757 0.99997521

Control Tie Analysis

Coordinate System: st Date: 2017
Height System: Ortho. Ht. (EGM96) Project file: retea.spr
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
_________________________________________________________________________________ _
____

Site Control Site Control Relative Control
ID Descriptor Type Misclosure Accuracy QA

1 CAPAT CAPAT Hor/Ver East Fixed
Nrth Fixed
Elev Fixed

Coordinate System Definition Summary
Linear Units of Measure: Meters Date: 2017
Project file: retea.spr
__________________________________________________________________________________
____

Ground System

System Name:

Origin:
Latitude = 0° 00’ 00.00000” S
Longitude = 0° 00’ 00.00000” W
Ground Northing = 0.000m
Ground Easting = 0.000m

Orientation: Angle = – 0° 00’ 00.00000”

Local Grid System

Name:
Transformation Parameters:
E Translation = 0.000m

179 N Translation = 0.000m
Z Rotation = 0.000000"
Scale Diff. (ppm) = 0.000000
Centroid Easting = 0.000m
Centroid Northing = 0.000m

Note: Parameters define transformation from BASE GRID SYSTEM to LOCAL GRID SYSTEM

Geodetic Datum

Name: S-42(Pulkovo1942)Romania

Reference Ellipsoid: KRASS
a = 6378245.000m
1/f = 298.300000000

Transformation Parameters: X Translation = 28.000m
Y Translation = -121.000m
Z Translation = -77.000m
X Rotation = 0.000000"
Y Rotation = 0.000000"
Z Rotation = 0.000000"
Scale Diff. (ppm) = 0.000000

Note: Parameters define transformation from LOCAL SYSTEM to WGS84

Grid System
Name: st
Projection Type: DSTER
Zone Name: stereo
Zone Parameters:
Latitude of grid origin = 46°00'00.00"N
Longitude of the grid origin = 025°00'00.00"W
Scale factor at center = 0.999750 m
False easting (m) = 500000.000 m
False northing (m) = 500000.000 m

Loop Closure Analysis
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm Date: 2017
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm Project file: retea.spr
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
_____

Loop Horizontal Vertical Loop
Loop Vectors Length Misclosure Relatv Acc Relatv Acc QA

Observation Information
Time System: Local Time (UTC+3.0) Date: 2017
Linear Units of Measure: Meters Project file: retea.spr
_________________________________________________________ _________________________
_____

180 Antenna Antenna Antenna
Site ID Slant Radius Offset Start Time End Time File Name

1 INTRE HOTARE 2.130 0.092 0.000 11:54:20 AM 1:17:10 PM BGPS2A04.331

2 INTRE HOTARE 2.130 0.092 0.000 1:36:20 PM 2:24:20 PM BGPS2B04.331

3 INTRE HOTARE 2.130 0.092 0.000 3:17:50 PM 3:25:50 PM BGPS2C04.331

4 CAPAT 2.060 0.092 0.000 10:48:50 AM 10:51:40 AM BG PS1A04.331

5 CAPAT 2.060 0.092 0.000 11:55:10 AM 1:18:10 PM BGPS1B04.331

6 CAPAT 2.060 0.092 0.000 1:31:40 PM 2:32:20 PM BGPS1C04.331

7 CAPAT 2.060 0.092 0.000 5:08:50 PM 6:09:40 PM BGPS1F04.331

8 CULMEA 1.177 0.092 0.000 12:01:30 PM 1:17:30 PM B3000A04.331

9 CULMEA 1.177 0.092 0.000 1:36:40 PM 2:33:10 PM B3000B04.331

10 CULMEA 1.177 0.092 0.000 3:18:20 PM 3:27:00 PM B3000C04.331

11 CULMEA 1.177 0.092 0.000 3:35:20 PM 4:25:50 PM B3000D04.331

12 CULMEA 1.177 0.092 0.000 4:38:20 PM 6:06:30 PM B3000E04 .331

13 B5 1.260 0.092 0.000 1:33:50 PM 2:33:30 PM BGPS4B04.331

14 B6 1.260 0.092 0.000 11:55:00 AM 1:17:40 PM BGPS4A04.331

Project Files
Time System: Local Time (UTC+3.0) Date: 2017
Project file: retea.spr
__________________________________________________________________________________
_____

Start End Recording File Size
File Name Date & Time Date & Time Intrvl (sec) Epochs (bytes) Type

1 BGPS2A04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 498 1 79091 L1 GPS
11:54:20 AM

2 BGPS2B04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 289 106393 L1 GPS
1:36:20 PM

3 BGPS2C04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 49 20523 L1 GPS
3:17:50 PM

4 BGPS1A04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 18 6336 L1 GPS
10:48:5 0 AM

5 BGPS1B04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 499 182903 L1 GPS
11:55:10 AM

181
6 BGPS1C04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 365 134095 L1 GPS
1:31:40 PM

7 BGPS1F04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 366 122962 L1 GPS
5:08:50 PM

8 B3000A04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 457 16384 9 L1 GPS
12:01:30 PM

9 B3000B04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 340 127100 L1 GPS
1:36:40 PM

10 B3000C04.331 11/26/2004 11/26/2004 10 .0 53 22156 L1 GPS
3:18:20 PM

11 B3000D04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 304 115168 L1 GPS
3:35:20 PM

12 B3000E04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 530 187395 L1 GPS
4:38:20 PM

13 BGPS4B04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 359 133798 L1 GPS
1:33:5 0 PM

14 BGPS4A04.331 11/26/2004 11/26/2004 10.0 497 178674 L1 GPS
11:55:00 AM

Project Summary
Project file: retea.spr Date: 2017
__________________________________________________________________________________
____

Client Name:
Project Name: retea
Project Comments:
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.
Horizontal Coordinate System: st
Height System: Ortho. Ht. (EGM96)
Linear Units: Meters
Number of Sites: 5
Number of Vectors: 14
Survey Company Name:
Repeat Vector Analysis
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm Date: 2017
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm Project file: retea.spr
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
______________________________________________ ____________________________________
____

182 Vector Vector Horizontal Vertical Repeat
Repeat Vector Difference Length Relatv Acc Relatv Acc QA

1 CULMEA – 11/26 9:01 X: -0.011 18968.110 1:1136345 1:2761139
-INTRE 11/26 10:36 Y: 0.014
HOTARE Z: 0.014

2 CULMEA – 11/26 9:01 X: 0.014 18968.110 1:1592551 1:629248
-INTRE 11/26 12:18 Y: -0.002
HOTARE Z: 0.030

3 CAPAT – 11/26 8:55 X: -0.011 15701.134 1:585775 1:1012499
-INTRE 11/26 10:36 Y: 0.006
HOTARE Z: 0.030

4 CAPAT – 11/26 9:01 X: -0.013 16419.738 1:682032 1:21108703
-CULMEA 11/26 10:36 Y: -0.011
Z: 0.017

5 CAPAT – 11/26 9:01 X: -0.036 16419.738 1:1149201 1:346418
-CULMEA 11/26 14:08 Y: -0.026
Z: -0.024

6 CAPAT – 11/26 10:36 X: -0.023 16419.758 1:3374874 1:340825
-CULMEA 11/26 14:08 Y: -0.014
Z: -0.041

7 CULMEA – 11/26 10:36 X: 0.025 18968.129 1:10550279 1:814977
-INTRE 11/26 12:18 Y: -0.016
HOTARE Z: 0.015

Processed Vectors
Vector Stage: Processed Date: 2017
Horizontal Coordinate System: st Proje ct file: retea.spr
Height System: Ortho. Ht. (EGM96)
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
____________________________

Vector Std Vector Std Process
Vector Identifier Length Error Components Error QA SVs PDOP
Meas. Type

1 CULMEA – 11/26 9:01 18968.110 0.039 X 9373.571 0.022 10 1.4 L1
GPS
-INTRE HOTARE Y -16261.639 0.023
Z -2735.768 0.024

2 INTRE 11/26 8:55 12979.552 0.026 X -8693.896 0.014 11 1.4 L1 GPS
HOTARE -B6 Y 8270.530 0.015
Z 4948.060 0.016

183
3 CULMEA -B6 11/26 9:01 8319.496 0.019 X 679.679 0.011 10 1.4 L1
GPS
Y -7991.107 0.011
Z 2212.296 0.012

4 INTRE 11/26 10:36 15173.684 0.030 X -10416.929 0.017 10 1.4 L1 GPS
HOTARE -B5 Y 9141.073 0.017
Z 6178.111 0.018

5 CAPAT – 11/26 8:55 15701.134 0.030 X 11871.390 0.017 11 1.4 L1 GPS
-INTRE HOTARE Y -1808.061 0.017
Z -10115.662 0.018

6 CAPAT – 11/26 9:01 16419.738 0.037 X 2497.820 0.020 10 1.4 L1 GPS
-CULMEA Y 14453.576 0.021
Z -7379.893 0.022

7 CAPAT -B6 11/26 8:55 8863.637 0.019 X 3177.493 0.010 11 1.4 L1 GPS
Y 6462.468 0.010
Z -5167.603 0.012

8 CAPAT – 11/26 10:36 15701.162 0.032 X 11871.401 0.018 10 1.4 L1 GPS
-INTRE HOTARE Y -1808.067 0.018
Z -10115.692 0.019

9 CAPAT -B5 11/26 10:33 8449.440 0.019 X 1454.484 0.011 10 1.4 L1 GPS
Y 7333.007 0.010
Z -3937.579 0.011

10 CAPAT – 11/26 10:36 16419.758 0.036 X 2497.834 0 .021 10 1.4 L1 GPS
-CULMEA Y 14453.588 0.020
Z -7379.910 0.021

11 CULMEA – 11/26 10:36 18968.129 0.038 X 9373. 582 0.022 10 1.4 L1
GPS
-INTRE HOTARE Y -16261.653 0.021
Z -2735.782 0.023

12 CULMEA -B5 11/26 10:36 7977.524 0.017 X -1043.349 0.010 10 1.4 L1
GPS
Y -7120.580 0.009
Z 3442.331 0.010

13 CULMEA – 11/26 12:18 18968.105 0.037 X 9373.557 0.021 10 1.2 L1
GPS
-INTRE HOTARE Y -16261.638 0.020
Z -2735.798 0.022

14 CAPAT – 11/26 14:08 16419.756 0.032 X 2497.857 0.018 8 2.4 L1 GPS
-CULMEA Y 14453.602 0.018
Z -7379.869 0.021

Site Positions
Hori zontal Coordinate System: st Date: 2017

184 Height System: Ortho. Ht. (EGM96) Project file: retea.spr
Desired Horizontal Accuracy: 0.100m + 2ppm
Desired Vertical Accuracy: 0.040m + 2ppm
Confidence Level: Std. Err.
Linear Units of Measure: Meters
__________________________________________________________________________________
____

Site Std Fix Position
ID Site Descriptor Position Error Status Status

1 INTRE HOTARE HOTAR East. 4018056.425 0.004 Adjusted
Nrth. 1534974.650 0.004
Elev. 181.856 0.007

2 CAPAT CAPAT East. 4014623.096 0.000 Fixed Adjusted
Nrth. 1551619.071 0.000 Fixed
Elev. 156.866 0.000 Fixed

3 CULMEA CULM East. 4032305.141 0.004 Adjusted
Nrth. 1549765.663 0.004
Elev. 249.549 0.006

4 B5 ROVER1 East. 4023689.668 0.005 Adjusted
Nrth. 1550405.288 0.005
Elev. 181.998 0.006

5 B6 ROVER1 East. 4023483.513 0.004 Adjusted
Nrth. 1547935.419 0.004
Elev. 196.862 0.007

Site Scale Elevation
ID Site Descriptor Converge nce Factor Factor

1 INTRE HOTARE HOTAR 34 17.944 1.08239252 0.99997131

2 CAPAT CAPAT 34 23.697 1.08245757 0.99997521

3 CULMEA CULM 34 29.591 1.0831993 8 0.99996062

4 B5 ROVER1 34 26.612 1.08283405 0.99997124

5 B6 ROVER1 34 25.485 1.08279327 0.99996892

185 CAPITOLUL VII

CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE

Tema tezei de doctorat se incadreaza in preocuparile actuale ale economie romanesti si
ale legilor actuale ale proprietatii.
Introducerea cadstrului minier s -a legalizat prin ‘Ordinul 197/13.nov.2003 privind
aprobarea Normelor metodologice privind executa rea lucrarilor de cadastru de specialitate in
domeniul extractive minier. Necesitatea introducerii cadastrului minier deriva si din necesitatea
abordarii legii actuale a proprietatii ,avand in vedere ca suprafete mari de teren sunt ocupata
de zonele minie re. Cadastrului minier deriva dintr -o multitudine de cauze obiective,generate de
modul in care au fost realizate,dezvoltate si intretinute retelele de sprijin din bazinele miniere
existente la noi in tara.
Precizia ridicata si acuratetea planurilor intoc mite decurge din obtinerea unor precizii
ridicate pentru coordonatele punctelor retelelor de sprijin.
Fata de metodele clasice de realizare a unei retele cadastrale de sprijin s -a adaugat in
ultimul timp una noua prin determinarea coordonatelor pun ctelor folosind sistemele de
pozitionare globala. Avantajele folosirii acestei metode de realizare a unei retele de sprijin sunt
deosebite.
Procesul de realizare al unei retele de sprijin clasice constau:
culegerea documentatiei necesare intocmirii proiectului ;
recunoastere terenului ;
intocmirea proiectului retelei ;
calculul aprioric al preciziei necesare alegerii metodei de masurare ;
materializarea pe teren a punctelor retelei ;
executarea masuratorilor;
prelucrarea datelor si obtinerea coo rdonatelor punctelor retelei si a
preciziei de determinare a acestora;
Introducerea cadastrului minier implica o documentatie laborioasa de informare asupra
unei zone s -au perimetru minier. Buletinul de identitate al exploatarii este CARTEA MINIERĂ
– un instrument de evidență sistematică și dinamică a situației unui zăcământ în cazul explorării
și/sau exploatării.
Abordarea problemei succede unele etape care ar fi trebuit abordate preliminar, etape în
care să se lămurească o serie de problematici aferen te evidenței zăcămintelor.
Una și cea mai importantă era conturarea sarcinilor CADASTRULUI de specialitate
MINIER, definirea lui, tehnici, metode, erorii, activități conexe, părțile tehnice (localizare,
configurație, mărime), economică și juridică referito are la un zăcământ – suprafață, subteran,
regimul terenurilor acoperitoare, proprietari, redevențe etc. Coroborarea cadastrului minier cu
alte cadastre de specialitate, încadrarea sa în Legi și legități specifice părților economice și
juridice la care treb uie să răspundă, sunt, de asemenea, încadrabile în contextul definirii sale.

186 Nu sunt de neglijat părțile din disciplinele cu specific minier care contribuie la
caracterizarea zăcămintelor prin lucrări geologice, de prospecțiuni și explorări geologico –
miniere, lucrări de deschidere, pregătire, exploatare, metode și tehnici topografice de ridicări
de detalii în subteran și la suprafață în vederea stipulării pe planuri miniere a situației lucrărilor,
a fronturilor de lucru, a poziției abatajului, a estim ării volumului de lucrări miniere, a volumelor
de masă minieră excavată, precum și a inventarierii echipamentelor din subteran și din cariere,
prezentate în situații grafice, analitice și scriptice.
Acțiunea de restructurare a mineritului românesc incumbă o serie de măsuri care au la
bază o vastă documentație grafică, scriptică, analitică din care să reiasă situația de fapt a
exploatărilor, a conținuturilor pe zăcăminte, poziții, situație de lucrări, facilități, utilități, situații
care să permită o imagine reală a posibilităților de rentabilitate și prin aceasta de concesionare
în minerit.
Cartea minieră – obiectul acestui studiu – este un complex de documente, registre,
planuri, situații, angajamente, situații și angajamente economice și juridice, complet de situații
care cer cunoștințe miniere, economice, juridice, geologice, topografice, care să poată oferi
imaginea dinamică a exploatării unui zăcământ.
Lucrarea de față răspunde temei în cauză, oferind cadrul general de întocmire a cărții
miniere la nivel de cunoaștere pentru tehnica minieră existentă în România, cu o logistică
topografică adaptată la actualitatea momentului, amândouă fiind perfectibile și ușor adaptabile
la tehnica mondială de ultimă oră.
Cartea minieră întocmită după Instrucțiuni cadru e laborate prin această lucrare va
răspunde tuturor cerințelor miniere, economice, juridice specifice economiei de piață permițând
obținerea unei imagini reale a zăcământului cu lucrările miniere la zi, cu situația dinamică a
exploatării, răspunzând juridic cerințelor economiei de piață.
Cartea minieră, întocmită după acest model, poate asigura o cerință importantă a minei,
rentabile în funcționare și anume menținerea unei anumite proporții între lucrările de deschidere
– pregătire –exploatare (rolul autorită ții miniere – în controalele ce le efectuează; măsurătorile
făcute de topografii minieri – inspectori ai aceluiași for), astfel să se evite ca un concesionar să
se ocupe numai de exploatare lăsând zăcământul (exploatarea) fără lucrări de deschidere –
pregă tire care, evident, nu sunt pe placul exploatatorilor ele neaducând cantitate de produs –
scopul exploatării miniere. Asigurarea acestei cerințe este necesar a fi menținută până la
închiderea minei – carierei (exploatării), de dorit, până la lichidarea zăc ământului de substanță
minerală utilă.
Nu sunt de neglijat măsurile care trebuie luate în cazul conservării sau/și închiderii
minelor, a protecției suprafeței, a ecologizării zonei.
Studiul de caz demonstreza ca prin masuratori satelitare se pot creea rete le geodezice
incadrate in preciziile care corespund normelor din cadastru general si din cadastru minier.
Din prezenta teza se desprind 3 directii de necesitate:
necesitatea introducerii cadastrului minier in vederea rezolvarii legilor proprietatii
pentru terenurile apartinatoare perimetrelor miniere;
necesitatea creerii retelelor geodezice de sprijin omogene in vederea introducerii
cadastrului minier;
necesitatea creerii Cartii de identitate a perimetrului minier (Cartea Minei).

In urma rezultatelor obtinute in cadrul studiului de caz se pot formula urmatoarele
concluzii si recomandarii:
• metoda GNSS cea mai indicata din punct de vedere al preciziei si rapiditatii pentru
ridicarea detaliilor cadastrale este metoda cinematica in timp real (RTK).

187 • folosir ea retelei de statii permanente (ROMPOS) (care preiau rolul statiilor fixe), aduc
avantaje foarte mari concretizate in cresterea preciziei de ridicare, reducerea pretului de
cost, a fortei de munca si a timpului de lucru in teren.
• pentru cresterea precizie i determinarii punctelor ridicate se recomanda sa se determine
doi vectori din fiecare punct de detaliu, de preferat prin parcurgerea punctelor cu un
receptorul mobil dintr -un capat al zonei, si cu al doilea receptor mobil din celalalt capat
al zonei, ast fel incat fiecare punct sa fie stationat de doua ori obtinandu -se vectori
independenti si eliminandu -se eventualele erori asociate receptorului mobil.
• se recomanda de asemenea reinitializare receptoarelor mobile la sfarsitul masuratorilor
cinematice pentru a avea o siguranta, in cazul in care initializarea de la inceput nu este
in regula.
• utilizarea tehnologiilor GNSS combinate cu statiile totale nu mai au restrictii de folosire
indiferent de tipul de zona, iar randamentul creste atat sub aspectul preciziei cat si al
pretului de cost.
• utilizarea tehnologiei GNSS in ridicarile cadastrale folosind satelitii sistemului GPS ar
fi mult imbunatatita daca s -ar utiliza si satelitii sistemului GLONASS sau ai sistemului
european GALILEO, pentru ca numarul satelitilor vizibili dintr -o statie ar creste la 6 -10
ridicand siguranta, precizia si randamentul ridicarilor.
Valorificarea rezultatelor cercetării efectuate pe parcursul derulării programului de cercetare
doctorală este reliefată în participarea la simpozioane națio nale și internaționale în domeniul
măsurătorilor terestre.
Bibliografia studiată cuprinde autorii și titlurile de cărți, reviste, articole din volumele unor
conferințe și simpozioane, informații obținute pe cale electronică (site -uri internet) la care s -au făcut
trimiteri pe parcursul realizării tezei de doctorat.

188
Lista figurilor

Fig. 1.1. Planul cadastral parțial intravilan
Fig. 1.2 releveul unei construcții

Fig. 2.1 Calculul unui punct pe un segment
Fig. 2.2 Ridicarea unei perpendicular pe un alinimaent
Fig. 2.3 Coborarea unei perpendiculare pe un aliniament
Fig. 2.4 Calculul capatului de drum
Fig. 2.5 Calculul franturii de drum de aceeasi latime
Fig. 2.6 Calculul franturii de drum cu latimi inegale
Fig. 2.7 Detasarea printr -un punct obligat in triunghi – analitic
Fig. 2. 8 Detasarea printr -un punct obligat in triunghi – analitic
Fig. 2.9 Detasarea printr -un punct obligat in patrulater
Fig. 2. 10 Detasarea printr -un punct obligat in poligon
Fig. 2. 11 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la varf spre baza
Fig. 2.12 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la varf spre baza –
trigonometric
Fig. 2.13 Detasarea paralela cu o directie data in triunghi de la baza spre varf
Fig.2. 14 Schema propusa a unui sist em automat de cadastru general
Fig.2. 15 Schema pentru prelucrarea si reprezentarea datelor topo -cadastrale.
Fig. 2. 16 Schema de lucru a unei aplicatii
Fig. 2.17 Calculul distanței din coordonate
Fig. 2.18 Calculul automat al distanței din coordonate
Fig. 2.19 Calculul automat al orientării din coordonate
Fig. 2.20 Calculul automat al ariei din coordonate

Fig. 3.1. Rețeaua planimetrică de ordinul I
Fig. 3.2 . Rețea geodezică
Fig 3.3. Intersecția înainte multiplă
Fig 3.4 . Măsurarea direcțiilor
Fig 3.5. Intersecția înapoi multiplă
Fig. 3.6. Variația mărimii zilei solare în decursul unui an
Fig. 3.7. Ecliptica și măsurarea timpului
Figura 3.8. Ziua siderală < Ziua solară
Figura 3.9. Sfera cerească – Vedere dinspre pol
Fig. 3.10. Scale de timp în geodezia satelitară
Fig. 3.11. Principiul măsurăto rilor GNSS
Fig. 3.12. Segmentele sistemului GPS
Fig. 3.13. Sateliți ai sistemului GPS
Fig. 3.14. a Pozițiile stațiilor de la sol
Fif. 3.14. b Pozițiile stațiilor de la sol
Fig. 3.15. Zonele acoperite de către rețeaua de satelți SBAS
Fig. 3.16. Rețeaua de stații la sol – SBAS – EGNOS
Fig. 3. 17. Sistemul de referință WGS84

189
Fig. 4.1. Coordonate geografice
Fig. 4.2. Rețeaua cartografică de paralele și meridiane
Fig. 4.3. Coordonate carteziene și polare
Fig. 4.4. Elipsa meridian
Fig. 4.6. Elipsa me ridiană printr -un punct
Fig. 4.7 Elementele unui sistem de proiecție
Fig. 4.8. Clasificarea proiecțiilor cartografice
Fig. 4.9. Proiecția Gauss Krüger
Fig. 4.10 . Proiectarea elipsoidul ui pe fuse geografice de 6° (a) si aspectul fuselor în planul
de proie cție (b)
Fig. 4.11. Aspectul general al rețelei cartografice în proiecția Gauss (a) si dintr -un fus de 60
longitudine (b)
Fig. 4.12. Sistemul și originea axelor de coordonate plane Gauss
Fig. 4.13. Reprezentarea cartografică a proiecției UTM
Fig. 4.14. Cil indrul de proiecție
Fig. 4.15. Harta României în Proiecția UTM
Fig. 4.16. Diagrama comparativa a deformațiilor liniare relative în proiecția GAUSS -KRüGER
și UTM
Fig. 4.17 Proiecția stereografică cu plan tangent și plan secant
Fig. 4.18. Deformațiile regionale în proiecția Stereografică pe plan secant unic al României
Fig. 4.19. Punctul central al proiecției stereografice – 1970 și organizarea administrativa a
teritoriului României
Fig. 4.20. Cercul deformațiilor în proiecția Stereo 1970
Fig. 4.21. Sis temul de axe de coordonate plane, în proiecția stereografica -1970
Fig. 4.22 Proiecția Stereografică cu plan secant
Fig. 4.24. Planul secant unic – Varianta 1
Fig. 4.25 Planul secant unic – Varianta 2
Fig. 4.26 Suprafața de referință
Fig. 4.27 Planul de proiecție

Fig. 5.1. Clasificarea categoriilor de optimizare
Fig. 5.2. Clasificarea rețelelor în funcție de parametrii de constrângere
Fig. 5.3. Rețea constituită prin trasee poligonale sprijinite
Fig. 5.4. Schema unui perimetru minier

Fig. 6.1. Plan S ituație Puncte Rețea Geodezică
Fig. 6.2. Planificarea sesiunilor de măsurători GPS
Fig. 6.3. Vizibilitatea sateliților în timpul sesiunilor de măsurători
Fig. 6.4. Schița rețelei principale cu legăturile la punctele din rețeaua geodezică națională
în etapa de procesare
Fig. 6.5. Schița rețelei principale cu legăturile la punctele din rețeaua geodezica națională
după compensare
Fig. 6.6. Retea de triangulatie cu puncte de indesire, ZONA SINERSIG
Fig. 6.7. Plan Cadastral – Perimetrul minier

190
Lista tabelelor

Tabel 1.1. Clasificarea terenurilor și construcțiilor după destinație
Tabel 1.2. Inventarul de coordonate
Tabel 1.3 s traturi de conținut în cadastrul drumurilor

Tabel 2.1. Regula cadranului

Tabel 3.1. Rețele geodezice – Lungimi medii a laturii
Tabel 3.2. Rețele geodezice – Lungimea traseului
Tabel 3.3. Carnet teren
Tabel 3.4. Sisteme de timp
Tabel 3.5. Sateliții EGNOS
Tabel 3.6. Metode de măsurare
Tabel 3.7. Tipuri de erori

Tabel 4.1. Principalii elipsoizi utilizați la nivel mondial
Tabel 4.2.Elipsoizi utilizați în România
Tabel 4.3 Schema subîmpărțirii și Nomenclatura
Tabel 4.4 Suprafața reprezentată și numărul de planșe
Tabel 4.5 Fisa sistemului de referintă

Tabel 6.1. Puncte din rețeaua geodezică națională, zona localitatii Sine rsig – Jud.Timis
Tabel 6.2. Starea punctelor din rețeaua geodezica națională
Tabel 6.3. Coordonatele Geocentrice Carteziene ale punctelor din rețeaua principala