Teza Master Doina Varianta Finala (1) [613465]

MINISTERUL EDUCAȚIEI ,CULTURII ȘI CERCETĂRII AL
REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT "ION CREANGĂ "
DIN MUNICIPIUL CHIȘINĂU

Facul tatea Stiințe ale Educației și I nformatică
Catedra Stiințe ale Educației
Specialitatea Consilierea și educația familiei

Pavalachi Doina

TEZĂ DE MASTER

Consilierea educațională a adolescenților în Centrele de Plasament

Conducător științific:
Cuznețov Larisa , dr.hab.prof. univ.

Chișinău – 2019

DECLARAȚIA PE PROPRIA RĂSPUNDERE

Subsemnatul (a), Pavalachi Doina, masterand: [anonimizat],
al Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă” din Chișinău, specialitatea
Consilierea și educația familiei, declar pe propria răspundere că teza de master cu tema
Consilierea psihopedagogică a adolescenților aflați în centrele de plasament a fost
elaborată de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau
instituție de învățămînt superior di n țară sau din străinătate.
De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt indicate
cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
– fragmentele de text sunt reproduse întocmai și sunt scrise în ghilimele, deținând
referința precisă a sursei;
– redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conține referința
precisă;
– rezumarea ideilor altor autori conține referința precisă a originalului.

Pavalachi Doina Semnătura

2

Cuprins

Adnotare………………………………………………………………………………4
Lista Abrevierilor………………………………………………………………………5
Introducere…………………………………………………………………………….6
Capitolul 1. Repere teoretice privind consilierea psihopedagogică a adolescenților
aflați în situații de risc.
1.1. Precizarea conceptelor de bază……………………………………………………
1.2. Particularitățile de vârstă adolescentin ă…………………………………………..
1.3 Specificul Centrelor de Plasament …………………………………………………
1.4.Concluzii capitolul 1………………………………………………………………
Capitolul 2. Strategii de consiliere educațională în Centrele de P lasament ………
2.1. Consilierea adolescenților în Centrele de Plasament………………………………
2.2. Programul de consiliere a adolesce nților …………………………………………
2.3.Rezultatele programului de consiliere …..…………………………………………
2.4.Concluzii capitolul II……………………………………………………………..
Concluzii generale și recomandări……………………………………………………
Bibliografie……………………………………………………………………………
Anexe…………………………………………… …………………………………….
Anexa1…………………………………………………………………………………
Anexa 2…………………………………………………………………………………
Anexa 3…………………………………………………………………………………

3

ADNOTARE
La teza de master cu tema
CONSILIEREA EDUCAȚIONALĂ A ADOLESCENȚILOR ÎN CENTRELE DE
PLASAMENT
CHIȘINĂU 2019

Teza cu tema Consilierea educațională a adolescenților în Centrele de Plasament cupinde
introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie cu 46 titluri, 5 anexe, 65 pagini de
bază .
În text au fost utilizate termenii cheie c um ar fi consiliere educațională, centrul de plasament,
strategie educative, politici statale, program de consiliere.
În acest context, problema cercetării rezidă în necesitatea determinării strategiilor educaționale, ce pot
fi aplicate eficient în cadrul Centrelor de Plasament.
Scopul experimentării constă în elaborarea și aplicarea strategiilor eficiente educaționale în
centrele de plasament.
Obiectivul experimentării îl reprezintă strategiile educaționale aplicate în centrele de plasament.
Valoare teoretică și aplicativă a lucrării constă în faptul că am precizat conceptele cheie,
specificul centrelor de plasament, consilierea educațională a adolescenților.
Considerăm valoroasă și posibil de valorificat de către pedagogi diriginți și psihologi, informația privind
aspectele consilier ii educaționale, la fel și analiza politicilor statale cu privire la specificul Centrelor de
Plasament.
Reperele teoretico -aplicative vor fi interesate psihologilor, pedagogilor, cadrelor didactice, ce se
ocupa de consilierea educațională.
Totodată, programul de consiliere educațională a adolescenților elaborate Vor fi de folos
persoanelor ce se ocupă cu consiliera educațională.

4
LISTA ABREVIERILOR

ONU – Organizația Națiunilor Unite
DMPDC – Direcția Municipală pentru Protecția Drepturilor Copiilor
C.P.- Centru de Plasament
BNS – Biroul Național de S tatistică
UE- Uniunea Europeană
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului

5

INTRODUCERE
Actualitatea temei de cercetare. Adolescența este cea mai important ă perioadă în
dezvoltarea personalității viitorului adult, a ființei umane în general, aceasta
datorându -se doar duratei de derulare a proceselor psihologice prin care indivizii își
„joacă” propriile și primele roluri de viață în concordanță cu modelele acumulate în
copilărie, ci și faptului că este perioada „marilor alegeri". Adolescenții abandonați și
internați în centrele de plasament, sunt privați de o comunicare multilaterală,
indiv iduală, intimă și frecventă cu adulții, motiv pentru care evoluția sociabilității
acestora precum și organizarea sentimentelor de apartenență, afecțiune și libertate
sunt limitate. Toate acestea conduc spre tulburări afective și de comportament, la
apariț ia rapidă a surmenării. Acesti copii se adaptează foarte greu la ceva nou.
Nivelul dezvoltării bio -psiho -sociale a adolescenților din centrele de plasament
este mult mai scăzut decât norma de vârstă. Se evidențiază un ritm scăzut de învatare,
proces legat de întărirea lentă a cunoștintelor, de capacitatea nedezvoltată de a se
instrui. Un copil care a trăit rana abandonului va folosi o mască a dependentului.
Dependentul este cel care are senzația că nu poate să reușească să facă nimic singur și
ca întotdeauna cei din jur sunt mult mai buni decât este el.
Părinții joacă cel mai important rol în formarea copiilor, creșterea și dezvoltarea
lor ca personalități. Se cunoaște faptul ca meseria de “p ărinte ” este foarte grea și nu
toți au capacitatea să o îndeplinească. Centrele de plasament își au ca funcție de a
îndeplini și realiza nevoile primordiale a copilului, asistența socială cât și asistența
psihoeducațională .
În condițiile unei atmosfer e familiale echilibrate și prielnice dezvoltării
copilului, centrele de plasament își asumă responsabilitatea să stabilească și să să
respecte un anumit program și regim necesar ale acestei dezvoltări. Nu intotdeauna
adolescenții se supun programelor efect uate și din acestă cauză scade ramdamentul
educațional

Consilierea educațională a adolescenților este foarte importantă în dezvoltarea optimă
a acestuia: în probleme legate de: autocunoaștere, imaginea de sine, adaptare și
integrare socială, r eușita școlară, crize de dezvoltare, situații de criză, rezolvarea și
depășirea unui conflict, însușirea de tehnici de învățare efficient și orientare a carierei.
Centrele de plasament plăsmuiesc fundamental personalitățile adolescenților. Cît
privește consilierea educațională, aceasta este insufficient cercetată și valorificată în
științele educației. Spre regret aflăm doar niște constatări statistice și teze generale cu
privire la consilierea educațională în centrele de pl asament. Această problemă este
reflecta tă in cercetări științifice ale cercetătorilor: Monica Albu, Vasile Marian, Ionuț
Isac, dar careva aspecte pedagogice sunt rămase în umbră. De aici am formulat
problema cercetării , care rezidă în necesitatea experimen tarea strategiilor educative
ce pot fi aplicat e în cadrul centrelor de plasament.
Scopul experimentării constă în elaborarea și aplicarea strategiilor eficiente
educaționale în centrele de plasament.
Obiectivul experimentării îl reprezintă strategiile edu caționale aplicate în centrele
de plasament.
Ipoteza cercetării: strategiile educaționale valorificate în cadrul C.P, vor fi eficiente
dacă:
 Vom cerceta și cunoaște repere teoretice educaționale din C.P
 Vor fi determinate caracteristicile centrelor de plasament
 Vor fi stabilite dificultățile în educația copiilor din C.P
 Vor fi elaborate și experimentate strategii educaționale de eficientizare educațională a
adolescenților din C.P.
Obiectivele cercetării:

1. Analiza și concretizarea conceptelor de bază ( Vîrsta adolescentină, consilierea
educațională, specificul C.P…) .
2. Determinarea dificultăților cu care se confruntă adolescenții în procesul educational.
3. Elaborarea și impl ementarea unui program de consi liere educațională pentru
adolescenții din C.P.
4. Elaborarea strategiilor de eficientizare a consilierii educaționale în C.P .
Metodologia cercetării științifice. Drept repere teoretice au servit: conceptele de
consi liere educațională, clasificarea tipurilor de centre de plasament, evaluarea vârstei
adole scentine, preluate din lucrările: Elena Joița ”Educația Cognitivă “ ; Micleușanu
Zinaida, Cuznețov Larisa “Bazele Consilierii” ; Jim Wilson “Terapia centrată pe
copil“ ; “Consilierea ontologică complexă a familiei “; Larisa Cuznețov, s trategia
Centrelor de Plasament hotărire a Guvernului; Regulamente interne ale Centrelor de
Plasament; Strategia intersectorială pentru formarea abilităților școlare și
competențelor parentale, Cuznețov Larisa.
Metodele aplicate: studierea surselor bibliografice, observația șt iințifică,
chestionarea, conversația, experimental pedagogic,analiza cantitativă și calitativă.
Lotul experimental: În cadrul inv estigației au fost implicate 2 Centre de P lasament
din municipiul Chișinău.
Valoarea teoretică și aplicativă a lucrării const ă în faptul că am precizat
conceptele cheie, specificul realizării consilierii educaționale, specificul realizării
funcției centrelor de plasament, în special a adolescenților.
Considerăm valoroase și posibil de valorificat de către psihologii și pedagog ii,
informația privind aspectele educaționale a adolescenților aflați în centrele de
plasament. Analiza politicilor statale prind centrele de plasament.
Repere teoretico -aplicative vor fi interesante cadrelor din centrele de plasament
(psihologilor, pe dagogilor), ce se ocupă de educarea adolescenșilor.
Totodată, programul și strategiile de consilliere educațională elaborate, vor fi de
folos persoanelor ce se ocupă de educarea adolesccenților din C.P.

Termeni cheie: Centre de plasament, consigliere educațională,strategii educative,
politici statale, program de consiliere.
Structura: Teza constă în Introducere, care remarcă reperele conceptuale ale
cercetării, 2 capitole dintre care primul capitol redă aspecte teoretice, iar cel de -al
doilea capitol , reflect ă experimentul pedagogic realizat. Lucrarea conține Concluzii
generale și Recomandări, Bibliografie și Anexe.

1. Repere teoretice privind consilierea psihopedagogică a
adolescenților aflați în situații de risc
1.1 Precizarea conceptelor de bază
Aspectul sporirii eficienței consilierii educaționale a adolescenților aflați în situații de risc,
devine foarte dificilă din cauza particularităților de vârstă respective. Pentru a redresa situația dată,
este necesară o mun că perseverentă de cercetare, în scopul fundamentării teoretice a acțiunilor și
strategiilor practice de optimizare și armonizare a relațiilor adolescenți – consilieri. Așadar, în
contextul problemei abordate se impune precizarea noțiunilor de: Consiliere educațională; conflict
interpersonal; acțiuni educative; pornind mai întâi de la o analiză etimologică a acestora.
Consilierea educațională integrează perspectiva umanistă dezvoltată de Carl Rogers (1961) unde
problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termenii de tulburare și deficiență, ci în
parametrii nevoii de autocunoaștere, de întărire a Eului, de dezvoltare personală și de adaptare.
Succesul consilierii este asigurat de implicarea activa a ambelor parti (consilierii și perso anele
consiliate) in realizarea unei alianțe autentice, bazată pe respect si încredere reciproca. Persoanele
consiliate pot fi capabile în viitor să îsi asume propria dezvoltare personală, sa prevină diverse
tulburari si disfunctii, să gasească soluții la problemele cu care se confruntă, să se simta bine cu sine,
cu ceilalți și în lumea in care traieste. 22 p
Consilierea educațională drept o capacitate a oamenilor de a rezolva independent problemele prin
însușirea modului de a -și modifica cognițiile, atitudinile și comportamentul său pentru a se adapta
solicitărilor sociale, de a fi capabili să -și gestioneze trăirile afective, să rezolve conflictele existente în
interiorul familiei, în relația preadolescenți -părinți, pentru a îmbunătăți relațiile dint re ei și de ași
asuma responsabilități în luarea deciziilor, precum și atingerea unui nivel optim de funcționare a
perso nalității 14 p.332
Inskipp F. și John H. (1984) menționează că consilierea este o cale de a relaționa și de a răspunde
unei alte persoane, pentru ca aceasta să fie ajutată să -și exploreze gândurile, emoțiile și
comportamentul în direcția câștigării unei înțelegeri de sine mai clare și pentru a învăța să găsească și
să utilizeze părțile sale mai tari/ resursele, astfel, încât să se poată confrunta cu viața mai eficient,
luând decizii adecva te și acționând coorespunzător 35 p.6 -8

The British A ssociation for Counseilling fondată (în 1977), definește consilierea astfel:
consilierea este utilizarea pricepută și principială a relației interpersonale pentru a facilita
autocunoașterea, acceptarea emoțională și maturizarea, dezvoltarea optimă a resurs elor personale.
Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în direcția unei vieți mai satisfăcătoare și pline

de resurse. Relațiile de consiliere variază în funcție de cerere dar pot fi centrate pe aspecte ale
dezvoltării pe formularea și rez olvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul stărilor de
criză, dezvoltarea unui insight personal, pe lucrul asupra trăirilor afective sau a conflictelor interne, ori
pe îmbună tățirea relațiilor cu ceilalți 18 p117
Conform Dicțio narului explicativ al limbii române, a consilia înseamnă a oferi sprijin și
consultanță în rezolvarea anumitor probleme, a asista anumite persoane în soluționarea p roblemelor, a
îndruma, a ghida 43 p 1192
E. Cocoradă(2010) ,definește consilierea ca o arie de servicii oferite unui individ sau unui grup
de indivizi, care includ observarea, informarea, orientarea, sfătuirea, ghidarea pentru a -și rezolva
problemele sau p entru a -și planifica viitorul 13 p.6
Aceiași idee este promovată de N. Car abet care afirmă că consilierea asigură asistența individului
în explorarea și înțelegerea propriei identități, în dezvoltarea unor strategii de rezolvare a problemelor
și luarea de decizii Aceiași idee este promovată de N. Carabet care afirmă că consilier ea asigură
asistența individului în explorarea și înțelegerea propriei identități, în dezvoltarea unor strategii de
rezolvare a problemel or și luarea de decizii.8 p6
Cercetătoarea Larisa Cuznețov susține că consilierea psihopedagogică/educațională a familiei
include valorificarea dimensiunii psihologice și celei pedagogice/educaționale într -o perspectivă
umanistă de centrare pe părinți și copii pentru a le acorda acestora sprijin, ajutor și îndrumare pentru
funcționarea adaptativ -inovativă optimă a personalității lor 10p 6 -7
O a doua condiție de bază este dată de faptul că asistența pe care o oferă consilierul are la bază
un model educațional și unul al dezvoltării și nu un model clinic și curativ. Consilierul își propune să
familiarizeze persoana/grupul cu strategi i noi comportamentale, să valorifice potențialul existent,
asigurând un nivel optim de dezvoltare și funcționare în societate. Preocuparea pentru prevenția
problemelor ce pot împiedica dezvoltarea și funcționarea armonioasă a persoanei devine o a treia
condiție importantă a consilierii. Acțiunea de prevenție constă în identificarea situațiilor și grupurilor
de risc, înainte ca acestea să aibă un impact negativ, declanșând „crize” personale sau de grup. 44 p5
Obiectivele consilierii educaționale:
• Promo varea sănătății și a stării de bine, în sensul de funcționare optimă din punct de vedere somatic,
fiziologic, mintal, emoțional, spiritual și social;
• Dezvoltare personală: cunoaștere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie responsabilă,
relațion are interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficiente, atitudini
creative,opțiuni vocaționale realiste;

• Prevenție: a comportamentelor de risc, a neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a
dificultăților de învățar e, a disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de criză.
Succesul consilierii este asigurat de implicarea activă și responsabilă a ambelor părți (consilierul și
persoanele consiliate) in realizarea unei alianțe autentice, bazată pe respect și încred ere recipro că.
Consilierea este un proces omplex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenții care impun o pregătire
profesională de specialitate. 1 p132
Principala sarcină a consilierului este de a oferi suport persoanelor aflate în situații de p roblemă,
pentru a parcurge pașii unui act de conștientizare, clarificare, evaluare și actualizare a sistemului
personal de valori și comportamente. În contextul consilierii educaționale ca factor de armonizare a
relațiilor interpersonal a adolescenților .Consilierul poate optimiza, prin activitatea sa, reducerea
riscului apariției și dezvoltării conflictelor interioare și a celor interpersonale, ce pot genera alte
probleme care vor defavoriza procesul educativ la nivel motivațional, emoțional și comportame ntal al
adolescenților. În acest sens, prin activitățile de consiliere educațională realizate de pedagogi și
psihologi, se încearcă abordarea unei comunicări empatice și asertive, bazate pe încredere, sinceritate
și disponibilitate de a oferi ajutor persoa nelor aflate în dificultate, prin transfer de experiență personală.
Activitățile de consiliere educațională presupun un demers educațional -formativ axat pe valorificarea
capacităților și disponibilităților individuale ale persoanei. Consilierea psihopedago gică este menită să
faciliteze învățarea de către fiecare persoană a unor deprinderi și abilități care i -ar permite adaptarea
permanentă la solicitările realității. Consilierea educațională are un rol esențial în dezvoltarea și
menținerea stării de bine în interiorul sinelui. 28 p168
Procesul de consiliere educațională declanșează schimbări voluntare la nivel de cogniții, la nivel
atitudinal și comportamental, astfel încât persoana sau grupul să fie în stare să funcționeze optim din
punct de vedere psihosoci al. O definiție a consilierii educaționale, promovată de C. Neamțu preluată
de E. Cocoradă ne îndreptățește să afirmăm că activitatea de consiliere este un serviciu, pe care îl poate
oferi în instituția de învățământ sau Centru de Plasament, pedagogul, dir igintele, psihologul și alți
manageri școlari/organizaționali, în cadrul căruia se oferă asistență și suport moral adolescenților cât și
părinților/tutorilor, în scopul dezvoltării personale și a prevenirii situațiilor de problemă/criză.
La această definiție mai adăugăm o caracteristică și, anume, că această activitate nu se desfășoară
doar în cazul situațiilor critice, ci, ea poate fi recomandată și în cazul unor situații și împrejurări
obișnuite, în scopul centrării pe dezvoltare și prevenție. Adolescenții trebuie consiliați și orientați
continuu spre situații care simulează și susțin momentul integrării lor în societate, pentru ca aceștia să
poată fi competitivi în orice condiții. 36p 123

Astfel, abordarea cognitiv -comportamentală dezvoltată de J. Watson, B. Skinner, J. Wolpe, A.
Bandura, poate fi eficientă în cadrul consilierii adolescenților, prin modalitățile propuse de a modifica
și controla gândurile negative și eliminarea afirmațiilor preconcepute cu caracter disf uncțional, prin
intermediul stimulării pozitive și a unor acțiuni educative bine gândite și realizate sistematic.
Această abordare este axată pe obținerea schimbărilor de factură cognitivă, care dezvoltă
modificări atitudinale și comportamentale, ce optimizează adaptarea adolescenților și părinților/tutori
prin: autocontrol permanent, responsabilitate personală, formarea noilor cogniții, competențe și
deprinderi, inclusiv prin stimularea gândirii pozitive. După cum am mai menționat, societatea în
ansamblul său, exercită o puternică influență educativă asupra adolescentului, iar schimbările produse
la nivelul personalității acestuia se reflectă în mod firesc și asupra grupului social din care face parte. 1
Apud p165
Adolescenții sunt beneficia ri ai activităților de consiliere psihopedagogică într -un mod diferit de
cel al adulților. Ei au dificultăți de înțelegere, respectare a cerințelor și normelor de conviețuire socială
și de adaptare, integrare în activitatea școlară, manifestă dorința de ob ținere a independenței față de
adulți și, frecvent, abordează în discuții sau chiar încalcă intenționat normele sau interdicțiile adulților.
Plecând de la aceste realități, consilierea psihopedagogică a copiilor include un ansamblu de activități
specifice focalizate pe:
− sensibilizarea și formarea copiilor pentru a înțelege necesitatea respectării unor norme și reguli,
condiții ale formării și dezvoltării propriei personalități;
− convingerea copiilor pentru a le dezvolta interesul și aspirația, motivația de a învăța continuu;
− sprijinul acordat copiilor pentru a însuși modalități, metode și tehnici de învățare eficientă, durabilă
și pentru a preveni dificultățile acestora în procesul de învățare;
− orientarea adolescenților în alegerea studiilor și a filierei de învățare a profesiei;
− construirea unei imagini de sine adecvate și a unei stime de sine realiste;
− soluționarea și preîntâmpinarea unor probleme personale. 28p 18
Creșterea numărului de eșecuri și abandonuri școlare, de comportamente delicvente sau
nesănătoase, de tulburări emoționale în rândul adolescenților, reprezintă indicatori ai faptului că
școala/familia/ instituția responsabilă, trebuie să facă mult mai mult în această direcție.

1.2. Particularitățile de vîrstă adolescentină
Cuvântul adolescență provine din limba latină, în care “adolesco -ere” înseamnă a
crește, a căpăta putere, a se maturiza. În acest sens îl găsim la cei mai reprezentativi
scriitori latini: la Plautus: “Pestgnam adolevit ad eam aetatum” (după ce a crescut p ână
la această vârstă); la Cicero: “Cupiditas agendi adolevis” (plăcerea de a lucra a crescut);
la Tacitus: “Ver adolescit” (primăvara capătă putere). Prin urmare, fie că este vorba
despre organism, despre anumite procese psihice sau despre fenomene ale na turii,
cuvântul “adolesco” înseamnă a crește, a se maturiza.
Considerată, metaforic, când “vârsta de aur”, când “vârsta ingrată”, adolescența
rămâne, pe drept cuvânt, ceea ce J.J.Rousseau numea “a doua naștere”, sau, Pantelimon
Golu definește adolescența c a, „vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentu l caută să
coincidă cu sine”. 39 p19
Cercetării în domeniul adolescenței – G. Stanley Hall – consideră această fază ca
o “tinerețe a popoarelor”, pornind în interpretarea datelor fundamentale de la o
concepție biologică prin esență, din care se desprind aspectele fiziologice, genetice,
statistice și “dramatice”, insistând mai mult asupra dominării trăsăturilor negative ca:
spirit de contradicție, vanitate, egoism, altruism etc. 19.p 72
Printre cei mai cunoscuți cercetători care s -au ocupat de adolescență, de anumite
probleme ale ei, punând accent pe diferite trăsături, se pot enumera:
F. Mendeuse, care considera adolescența “o anarhie mintală”;
M. Debesse, care arată că adolescența este „epoca entuzi asmului juvenil”, este
“afirmarea eului”, ocupându -se și de “criza juvenilă”;
Ch. Buhler,arată că adolescența este “epoca negației” și indică consecințele
maturizării sexuale prin “criza juvenilă”, care implică abateri comportamentale ca:
anarhism, fuga de acasă, izolare, deznădejde etc., dar care sunt mai mult fenomene
izolate determinate de factori nefavorabili, decât trăsături specifice adolescenței;

E. Spranger consideră că adolescența se caracterizează prin “sentimentul adânc de
singurătate”, prin “rad icalism și tendință de idealizare”, acordând importanță
fenomenului de conștientizare . 40p 175
Abraham Maslow este cel care a creat celebra piramidă a trebuințelor oricărei
persoane, nevoi care pornesc de la bază – cele fundamentale, ce asigură supraviețui rea
și ajung spre vârf – cele superioare, ce asigură dezvoltarea armonioasă și completă a
persoanei. Piramida trece de la nevoi exterioare la cele interioare, ce asigura dezvoltarea
personalității. Această piramidă a nevoilor este un instrument prețios cân d discutam
despre dezvoltarea copilului odată ce permite urmărirea satisfacerii nevoilor copilului,
stabilind la care nivel pot exista lacune . 27 p31

Adolescentul se schimbă, sub raport fizic, prin maturizarea diferitelor segmente,
aparate, organe ale corpului. Schimbările, sub aspect psihic, se exprimă prin intrarea în
funcție a unor noi capacități intelectuale, afective, volitive, de motivație, aptitu dine. În
plan social, transformările se caracterizează prin sporirea gradului de implicare și
realizare socială. Adolescența nu este o perioadă de ,,criză”, o vârstă ingrată sau

contestată, dar unele carențe educative pot determina apariția unor conduite d eviante.
Mediul în care crește și se dezvoltă adolescentul, contextul extrașcolar în care se află
în afara școlii, dar și alți factori condiționează orientarea prosocială ori antisocială a
adolescentului. 2p 54
Adolescența 14/15 -18 ani
În perioada adolescenței, se produce o dezvoltare intensă în plan psihic și se
stabilizează structurile de personalitate.
Adolescentul este un nonconformist și un luptător activ pentru îndeplinirea
dorințelor sale, un original în adaptarea la lumea înconjurătoare.
Creierul atinge greutatea maximă. La mijlocul acestei perioade se constată o
stabilizare a creșterii în greutate și înălțime. Înfățișarea adolescenților diferă în funcție
de sex.
Comportamentul capătă și el aspecte specifice, erotizante (fetele încep să își
îngrijească părul, să fie atente la deodorante, parfumuri etc.; băieții manifestă și ei
trăsături specifice de comportament, începând să prezinte interes pentru fete).
Activitatea cognitivă reflectă dorință pentru achiziționarea de cunoștințe și
disponibili tatea pentru confruntarea de idei.
Inteligența se maturizează, astfel încât la 16 – 18 ani atinge un nivel maxim de
operativitate. Cu toate că în această perioadă dezvoltarea cognitivă este evidentă,
adolescentul are dificultăți în a gândi rațional în legă tură cu experiențele lui imediate.
Adolescența este perioada în care toate procesele de recepționare a informației
sunt menținute de curiozitatea și dorința de a cunoaște, care se desfășoară la un nivel
înalt și foarte eficient .33 p.39
Percepția
– în adol escență se constată o scădere a pragurilor senzoriale și creșterea rapidității
explorărilor perceptive;
– realizarea unor estimări relativ corecte ale lungimilor, volumului, vitezei etc.;

– sunt verbalizate cu ușurință toate însușirile percepute, dar la a cestea se asociază
semnificații personale legate de Eul și de unicitatea personalității fiecăruia.
Observația
– adolescenții sunt capabili să -și organizeze și autocontroleze propriile observații fără
a mai avea nevoie de vreun ajutor, iar postadolescenții le investesc în activități de
minicercetare.
Reprezentările
– reprezintă cu ușurință relații structurale și funcționale între diverse feluri de
elemente;
– pot avea atât reprezentări foarte bogate în detalii, cât și altele ce au un grad foarte
înalt de generalitate. Aceasta este o condiție necesară pentru bogăția planului mental al
adolescentului;
– se ac centuează organizarea reprezentărilor în jurul ideilor sau conceptelor
centrale dintr -un câmp cognitiv;
– ating ușor nivelul înalt al generalizărilor în reprezentare, cel propriu conceptelor
figurale;
– cei interesați de tehnică și care se vor specializa , în postadolescență, în acest
domeniu, vor dobândi abilități și mai mari de reprezentare;
– pot să reprezinte, în detaliu, aspecte semnificative din fel de fel de structuri și să
surprindă noi însușiri și funcționalități.
Aceste capacități de reprezentare sunt demonstrate atât în rezolvarea unor sarcini
practice, cât și în momentele de reverie ce apar relativ frecvent la această vârstă. 2p.72
Schimbările în structura intelectului la copii și adolescenți au fost studiate de
J.Piaget (1972). În urma cercetărilor efectuate de el s -a ajuns la concluzia că pentru
adolescenți sunt caracteristice următoarele legități în dezvoltarea intelectului:

a) Formarea gândirii ipotetico -deductive: – adolescentul are capacitatea de
abstractiz are, de separare a noțiunii de obiect sau o realitate concretă, de analiză a
propriilor gânduri. La vârsta adolescenței persoana este deja capabilă să separe operațiile
logice de obiectele asupra cărora se efectuează aceste operații;
– el poate să clasifi ce gândurile și noțiunile independent de conținutul lor;
– el poate să înțeleagă și să deducă legăturile dintre cauză și efect, singular –
particular -general;
b) Abilitatea de aplicare în practică are un caracter individual: – dezvoltarea
intelectuală la a ceastă vârstă este strâns legată de dezvoltarea creativității;
– se manifestă prin tendința și capacitatea nu doar de a însuși noi cunoștințe, dar și
de a le folosi pentru crearea a ceva nou;
– spiritul creativ la adolescenți se extinde în cele mai divers e domenii – artă,
literatură, tehnică (originalitatea gândirii adolescentine). 24
Un mediu securizant și predictibil de creștere a copilului duce la dezvoltarea unor
multiple legături neuronale în creierul său, la funcționarea în coordonare și sincro nă a
diverselor subsisteme cerebrale, care crește capacitatea copilului de adaptare la stres, la
factori aversivi. Dimpotrivă, un mediu abuziv și impredictibil, produce o activare de
lungă durată a circuitelor neuronale care au rol de apărare și supraviețu ire, limitând
învățarea, posibilitatea copilului de a dezvolta abilități sociale și emoționale cu care să se
poată autoregla emoțional, pentru ca apoi să poată interacționa în siguranță cu
ceilalți. 34,p123
Tulburările de comportament prezintă mai multe forme de manifestări: fugă,
vagabondaj, minciuna, comportamente instabile (hiperemotivitate, negativism,
agresivitate), furt, reacții afective instabile.
Frustrarea afectivă în familie apare, prin urmare, din cauza nesatisfacerii adecvate
a nevoii de afect ivitate a unei persoane, în cadrul relațiilor intrafamiliale, în special al
celor parentale.

Frustrarea este definită, în general, ca „situația în care un obstacol (denumit
eveniment sau element frustrant) intervine în calea satisfacerii unei trebuințe (i ntenții,
dorințe) și modifică astfel comportamentul persoanei.” 20p.231
Edificarea stimei de sine este direct legată de bazele de securitate ale unei
persoane, fie că este vorba de persoane, obiective sau planuri. Aceasta este expresia
capacității de a sta bili relații. Competențele relaționale și stima de sine se dezvoltă
începând cu un atașament afectuos față de cei ce au grijă de noi.
Bazele personalității se pun în fragedă copilărie. Stilul nostru de atașament în viitor
se conturează, așadar, de acum în copilărie și evoluează pe tot parcursul vieții, în funcție
de experiențele noastre. Stima de sine se bazează pe faptul de a fi iubit și de a conta pe
ceilalți. Bazele de securitate (persoanele, planurile, obiectivele) ajută la formarea stimei
de sine, la suportarea pierderilor și doliului, la învățarea din experiența dureroasă, pentru
a o putea lua de la capăt, vindecați, îmbogățiți și calmi.
Dacă ai încredere în sine, atunci îndrăznești să acționezi, deoarece știi că ai
competențe pentru aceasta, chiar ș i după un eșec, o frustrare sau o pierdere. Acest lucru e
posibil grație capacității de a restabili o relație cu o persoană, un obiectiv sau un proiect
de viață . 30p.42
Atașamentul este capacitatea de a stabili legături durabile. Aceasta depinde de
experiențele mai mult sau mai puțin pozitive din copilărie. Capacitatea noastră de
atașament se măsoară prin legăturile pe care le -am stabilit în copilărie și pe care
continuăm să le stabilim pe tot parcursul vieții: oameni, locuri, animale, obiecte, planur i
etc. O relație presupune și o ruptură. Aceasta face parte din ciclul firesc al vieții. Pierdem
sau ne despărțim de ceva în fiecare zi, în fiecare lună, în fiecare an și în multe momente
din viață. 9p.59

Principiile comunicării optime adolescenți -părinți/ îngrijitori .
1. Principiul orientării comunicării familiale spre formarea personalității adolescentului și
a capacității lui de autoeducație presupune asigurarea unității dintre educația și
autoeducația adolescentului.
2. Principiul p riorității intereselor personale și acordarea ajutorului în direcția orientării
profesionale prevede colaborarea membrilor familiei cu adolescentul, crearea condițiilor
favorabile pentru dezvoltarea diverselor interese și susținerea hotărîrii adolescentulu i în
direcția alegerii profesiei; renunțarea familiei la tutelă sau dominare excesivă.
3. Principiul individualizării demersului educativ și formării conduitei empatice vizează
evidența particularităților de personalitate, vîrstă, gen, starea sănătății, f ormarea
capacității de amplasare în interiorul sistemelor de gîndire ale partenerului.
4. Principiul asigurării ajutorului în direcția autocunoașterii și conștientizării
particularităților fiziologice și psihologice se exprimă prin orientarea adolescentul ui în
direcția autocunoașterii, autoreglării și autodeterminării.
5. Principiul formării unei atitudini pozitive față de viață presupune crearea unui climat
familial calm, optimist, binevoitor, care ar echilibra intercomunicarea adolescenți –
părinți /îngrij itori.
6. Principiul creării unui mediu familial favorabil pentru un dialog sincer și deschis cu
adulții implică o ambianță familială bazată pe colaborare și respect reciproc.
7. Principiul sprijinirii calităților pozitive ale personalității adolescentul ui și interesul
sincer al adulților față de aspirațiile acestuia reclamă stimularea intereselor, creativității
adolescentului și echilibrarea rațiunii, sentimentelor, intuiției cu calitățile volitive și
morale (altruism, bunătate, onestitate etc.).
8. Pri ncipiul pregătirii active a adolescentului pentru viața de familie presupune formarea
reprezentărilor, tendințelor și atitudinilor empatice, sănătoase față de crearea familiei,
creșterea și educația copiilor, grija față de generațiile mai în vîrstă (formar ea unui cult).
9. Principiul asigurării continuității, consecvenței, unității cerințelor în procesul
comunicării familiale reglează cultura comunicării în integritatea ei.
10. Principiul evitării atitudinilor extreme și respectarea drepturilor adolescentu lui
implică conștientizarea și dirijarea pozițiilor și atitudinilor extreme ale adulților în
interrelațiile lor cu tinerii. Evitarea situațiilor de polarizare, pe de o parte, a indiferenței,
neangajării față de copii, bazate pe ideea că un comportament ado lescentin poate fi

deosebit, ciudat, neînțeles, și pe de altă parte, a atitudinii sau dominării excesive, a
amestecului brutal în viața lor . 29p.22
Mediul principal în care crește și se dezvoltă copilul este familia. Ea influențează
foarte mult asupra formării personalității adolescentului. Deseori, însă, adolescentul
manifestă rebeliune față de membrii familiei,tutorii sau îngrijitorii, iar orice ,,contact
interpersonal” devine imposibil. Comunicarea cu adulții duce la un șir de divirgențe:
a) problema relațiilor dintre generații;
b) diferențe privind înțelegerea valorilor din trecut;
c) necesitatea de afirmare și autorealizare, simțul respectului de sine îi face pe
adolescenți să se detașeze de tutela părintească;
d) contradicțiile dintre aș teptările adolescenților și cele ale părinților;
e) dragostea, atingerile și hipertutelarea îi irită pe adolescenți, și aceasta nu doar din
cauza că ele pot fi obiectul ironiei pentru semeni, dar și pentru că sunt percepute ca un
atentat la independență ș i la libertatea personală.
Este deosebit de important ca părinții/ îngrijitorii să adopte stilul corect de
comportare în relațiile cu adolescenții. Anume ei trebuie să accepte schimbarea conduitei
copiilor săi și să devină mai empatici în raport cu personalitatea în creștere. 37p.49
Cercetătind diagrama psihosocială a individului și interacțiunea cu diferite straturi ale
mediului acestuia, constatăm că fiecărui nivel îi corespund factori protectori care
constituie baza resurselor interne și exter ne ale persoanei.

Psiho se referă la psihicul
sau sufletul unei persoane.
Acesta include lumea
interioară a emoțiilor,
gândurilor, dorințelor,
convingerilor și valorilor,
precum și modalitatea în
care ne percepem pe noi
înșine și pe cei din jurul
nostru.

Social se referă la relațiile și
mediul unei persoane.
Acestea includ atât lumea
materială, cât și contextul
social și cultural în care
persoanele trăiesc.

Psihosocial se referă,
așadar, la armonia dintre
persoane în relația lor cu
mediul

Impactul evenimentelor traumatice asupra creierului în dezvoltare
Evenimentele traumatice experiențiate în copilărie își pun amprenta nu doar asupra
unui sistem de procesare a informației cognitive și emoționale afat în dezvoltare, ci și
asupra unui sistem nervos în curs de maturizare. Impactul traumei asupra structurilor
neurobiologice se poate traduce prin modifcări structurale , modifcări funcționale și/sau
modifcări biochimice (dereglarea axei HPA). Modifcările produse sunt depedente de

vârstă, întrucât diferite regiuni cerebrale prezintă o vulnerabilitate crescută la vârste
diferite.
Studiile realizate până în prezent (sintetizate de Ford, 2009) au a tras atenția asupra
unor multiple structuri cerebrale care par a fi afectate de evenimentele traumatice din
copilărie, alterările la nivelul acestor structuri corelând cu simptomatologia de tip stres
posttraumatic: amigdala, cortexul prefrontal – atât regiu nea orbitofrontală cât și cea
dorsolaterală, cortexul cingulat anterior, hipocampul , corpul calos, aria Broca. 17p. 257
Creierul unui copil care a suferit o traumă este afectat mai ales la nivelul structurilor
frontale, care coordonează autore glarea cognitivă și emoțională. În dezvoltarea normală,
cortexul prefrontal preia controlul asupra amigdalei, structură responsabilă de reacția de
alarmă/apărare, la nivelul căreia este activat circuitul primitiv de “supraviețuire”.
Compromiterea de către stre s a structurilor frontale duce la hiperactivarea amigdalei, care
va semnaliza pericolul chiar și atunci când se confruntă cu stimuli neutri/a mbigui. Astfel
se poate explica de exemplu, atenția selectivă și procesarea preferențiala a expresiei de
furie la c opiii care au suferit abuzuri, sau alterarea capacității lor de discriminare a
emoțiilor negative (furie versus tristețe) și “lărgirea categoriei” de furie (Pollak, 2005).
Dereglarea capacității de autoreglare se răsfrânge însă nu doar asupra procesării
stimulilor emoționali, ci afectează și controlul impulsurilor și/sau funcționarea cognitivă
(de exemplu, rezolvarea de probleme). 41p.236
Formarea unei personalități armonioase este rezultatul dezvoltării unui atașament
securizant, bazat pe afecțiune și siguranța dintre mediul familial (instituții de tip familial)
al adolescentului, asumarea valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalți,
stimulării aptitudinilor creative, a responsabil ității și independenței individuale,
ansamblul factorilor purtători de educație reprezentând și ei un element important în
formarea personalității.

1.3.Specificul Centrelor de Plasament
Mediul familial favorabil pentru fiecare copil reprezintă ch eia spre dezvoltarea unei
societăți redutabile. Familia este mediul în care un copil beneficiază de acele surse pentru
a se forma și a se consolida ca personalitate integră și complexă. Sistemul de protecție
socială din Republica Moldova, la etapa actuală, demonstrează și prezintă eforturi
continue în realizarea și implementarea strategiilor pentru garantarea drepturilor
copilului. Astfel, copiii aflați în situație de risc și copiii separați de părinți constituie
grupul ce necesită implicare continuă, atât din partea structurilor de stat, cât și a
reprezentanților societății civile, iar eforturile reprezentanților sistemului de protecție
socială este axat pe sporirea capacităților profesioniștilor în a face față provocărilor. 6p.22
Centrele de plasament de urgență și cele de plasament temporar oferă o gamă vastă de servicii:
adăpost temporar, sprijin psihologic, sprijin pedagogic și educațional în efectuarea temelor școlare,
diverse activități de dezvoltare a capacităților cogniti ve, de comunicare și de integrare în viața socială,
consiliere psihologică a copilului sau familiei acestuia etc. În unele centre, se acordă atenție educării
copiilor în spirit religios, credinței în Dumnezeu, centralizîndu -se mai mult pe consilierea
spirituală.45p.91
O Clasificare a serviciilor centrelor de plasament divizează servicii sociale primare și servicii sociale
specializate. Serviciile sociale primare au un caracter general și urmare trei lire sau limitarea unor
situatii de dificultate sau v ulnerabilitate. Serviciile sociale specializate au ca scop menținerea, refacerea
sau dezvoltarea capacității de sunt ționale socială a indivizilor. Activitățile specifice sunt cele de:
a) Recuperare și reabilitare
b) Suport și asistență pentru copiii afla ți în dificultate
c) Educația informală extracuriculară pentru beneficiari, in funcție de nevoia fiecărei categorii
d) Sprijin și orientare pentru integrarea, readaptarea și orientarea profesională.
e) Mediere socială
f) Consiliere psihopedagogică .
g) Ori ce alte măsuri și acțiuni care au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților
individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială. 12p.46
Personalul Centrului , în cadrul Centrelor de plasament pentru adolescenți privind statutul personal a
organizației este aprobat personalul:

Director -monitorizează întreaga activitate a instituției.
Coordonator de proiect -duce evidenta resurselor umane și monitorizează împreuna cu directorul
întreaga activitate a Centrului.
Contabil șef – Se ocupă cu întreaga evidență contabilă în instituție.
Asistent social – specialist în probleme sociale care intre prinde toate măsurile de reintegrare în
societate, de înlăturare a stării de dificultate a beneficiarilor Centrului, Respectând principiul drept urilor
copiilor; aplică studii de caz, diagnoze sociale, discuții, interviuri, efectuează lucru pe teren colaborează
cu diferite organe statale din diferite domenii.
Consilier de orientare \ Psiholog – specialist În probleme sociale care efectuează consilier e
informațională în cadrul căreia intră oferirea informațiilor pe teme specifice în diferite domenii;
consiliere educațională în cadrul căreia se oferă repere psiho -educaționale, pentru sănătatea mentală,
emoțională, fizică, socială, spirituală.Consilierea de dezvoltare personală în cadrul căreia se va tinde la
dezvoltarea unor abilități, aptitudini personale, care să permită o dezvoltare socială și personală flexibilă
și eficientă în scopul atingerii stării de bine, consilierea suportiva în cadrul căreia i ntră oferirea suportul
emoțional, apreciativ. Consilierea vocațională in care se v -a tinde la dezvoltarea capacităților de
planificare a carierei de către beneficiarii centrului.
Jurist – in cadrul executării funcțiilor sale efectuează: oferirea consultații lor beneficiarilor Centrului in
diferite domenii ale dreptului civil, administrativ, muncii, familiei, penal s.a domenii ale dreptului.

Administrator – in cadrul exercitării funcției sale efectuează: supravegherea încăperilor Centrului in
vederea evitării unor situații de conflict și tulburări de către beneficiari a liniștii i ordinii.

Infermiera – in cadrul executării funcțiilor sale efectuează: îngrijirea la necesitate a beneficiarilor
Centrului ( adică v -a efectua predarea inventarului moale, a preparat elor de uz sanitar etc); infermiera
duce răspundere mat erială de bunurile Centrului. 3p.57
Standardelor minime de calitate privind îngrijirea, educarea și socializarea copilului din Centrul de
Plasament temporar.
Centrul de plasament temporar ,este o instituție de asistență socială, publică sau privată, care ia în
îngrijire de tip familial, pe o perioadă determinată, copii aflați în situații de dificultate. Misiunea
Centrului este de a oferi copilului un mediu propice, condiții de dezvoltare armonioasă, precum și de a
sprijini și media relațiile dintre copil și familia sa și/sau o eventuală familie de plasament sau adoptivă.

Scopul Centrului este de a oferi copiilor aflați în situații de dificultate servi cii de cazare, îngrijire,
educație și, după caz, consiliere psihologică, medicală, în vederea (re)integrării copilului într -un mediu
familial. Misiunea, scopul și obiectivele Centrului vor fi redactate și afișate la loc vizibil. Centrul de
plasament tempor ar activează pe baza următoarelor principii: drepturile fiecărui copil sînt recunoscute,
respectate și promovate; dezvoltarea copilului în Centru este asigurată într -un mediu cît mai apropiat de
cel familial; copilul plasat în Centru este tratat fără discr iminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă,
religie, opinie politică sau de altă natură, naționalitate, apartenență etnică și socială, avere, infirmitate,
naștere sau situația sa, a părintelui sau tutorelui său; protecția copilului în Centru are un c aracter
temporar;activitățile desfășurate în Centru au caracter deschis către comunitate; personalul Centrului are
pregătirea și calificarea necesare pentru a lucra cu copiii.

Obiectivele generale ale Centrului sînt:
– Facilitarea unei dezvoltări armonioas e a copilului;
– Instituționalizarea copilului aflat în dificultate pentru o perioadă determinată de timp;
– Colaborarea activă și permanentă cu familiile sau susținătorii legali ai copiilor;
– Integrarea deplină a copiilor în familie și comunitate.

Obiectivele specifice ale Centrului sînt stabilite conform misiunii acestuia și corespund necesităților
copiilor. Obiectivele Centrului sînt realiste și dezirabile în contextul general în care funcționează
instituția. Întreg personalul Centrului cunoaș te misiunea instituției și acționează pentru îndeplinirea
obiectivelor lui.
Obiectivele Centrului pot, de la an la an, să pună accentul pe anumite aspecte ale îngrijirii
copiilor.Toate activitățile se subordonează misiunii și strategiei Centrului, nu se implică în activități
care nu corespund misiunii sale. Centrul identifică beneficiarii în baza determinării situației copilului.

Beneficiarii Centrului sînt copiii aflați în dificultate:

– Copilul a cărui familie se află în imposibilitatea de a -și exerci ta drepturile și îndatoririle
părintești;
– Copilul a cărui securitate, integritate fizică și psihică și educație sînt în pericol în mediul său de
viață;
– Copilul aflat într -o situație care impune tutela, dar aceasta nu poate fi instituită;
– Copilul inadaptat social (cu dizabilități), dacă se stabilește că este în interesul copilului și centrul
este dotat și abilitat să asiste acești beneficiari. 21

Caracteristicile copiilor în situație de risc
Categoriile principale de copii beneficiari ai serviciilor centr elor de plasament sunt copii
în situație de risc – copii din familii vulnerabile, în care un părinte sau ambii consumă
alcool, copii orfani, copii înfiați, copii care vagabondează, copii care cerșesc în stradă,
copii cu antecedente penale, copii din famili i monoparentale, copii care nu au stabilită
tutela, copii rămași fără îngrijire părintească, în rezultatul migrației părinților, copii ai
căror părinți se află în penitenciar, copii ai căror părinți sunt bolnavi de tuberculoză și
refuză să se trateze etc. Specialiștii au caracterizat acești copii ca fi ind „copilași sensibili
și bătuți de soartă”, „cop iii care au crescut prin nevoi”.
Ceea ce -i caracterizează pe copiii ce ajung în centrele de plasament temporar
– „Modul de viață și anturajul din care vin”. C opiii provin din familii socialmente
vulnerabile și se confruntă cu diverse probleme: alcoolism, violență fi zică, violență
morală etc
. – „Copiii vin cu un bagaj bogat de cuvinte urâte, calități și defecte din familie”. Gradul
de vulnerabilitate al copiil or din centrele de plasament temporar este mai mare decât al
celor care beneficiază de serviciile centrelor de zi. Condițiile de trai ale copiilor care
beneficiază de serviciile centrelor de plasament temporar sunt precare
– „Unii locuiesc în case părăsit e”, iar părinții au o atitudine indiferentă față de igiena
copilului.
Multiplele carențe care există la copii , s-a evidențiat rezultatul neglijării copiilor de către
părinți, indiferenței față de viitorul acestora, inclusiv, a unei comunicări reduse dintre
aceștia. 38 p.63
Centrele de Plasament se bazează pe trei principii fundamentale:
1. Respectarea interesului superior al copilului În mod special se menționează că
serviciile sociale pentru copii și familie trebuie să țintească către dezvoltarea integrală a
potențialului copilului și să recunoască necesitatea copilului de a fi cultivat /crescut,
recunoscut, împuternicit/abilitat și să aibă o educație/dezvoltare structurată. Serviciile
sociale trebuie să asigure calitatea interacțiunii cu copiii și familiile inclusiv:
a. respectarea demnității copilului și familiei acestuia, care asigură că acest copil este
tratat cu îngrijire, sensibilitate, corectitudine și respect;
b. protecția de toate tipurile de discriminare;
c. incluziunea socială, în scopul asigurării oportunităților egale și rezultatelor pozitive
pentru toți copiii, inclusiv cei din grupurile vulnerabile;

d. depășirea stigmatizării anumitor grupuri de copii care se confruntă cu prejudecățile
sociale, prin suportul în dezvoltarea unei autopercepții pozitive și respect de sine;
e. evitarea dependenței de servicii, prin încurajarea autonomiei, activismului copilului și
familiei;
2. Dreptul copilului la participare Conform Recomandării participarea în prestar ea
serviciilor sociale pentru copii și familii poate avea loc la diferite nivele, atât în mod
individual cât și în grup:
a. participare consultativă, recunoscându -se că acești copii dețin expertiză și viziuni
care urmează să completeze și să influențeze l uarea deciziei de către adulți;
b. participare cooperantă, oferindu -se copiilor oportunitatea de a fi implicați activ în
orice etapă de luare a deciziei, formularea inițiativelor, proiectelor sau prestarea
serviciilor;
c. participarea copilului, facilitâ ndu-se inițiativa copiilor și propria lor pledoarie
referitor la diferitele activități și servicii stabilite, în vederea satisfacerii necesităților
lor.
3. Dreptul copilului la protecție
Conform Recomandării, serviciile sociale pentru copii și familii urmează să asigure
protecția copiilor de toate formele de neglijare, abuz, violență și exploatare prin măsuri
preventive, precum și prin intervenții adecvate și efective. Aceste interven ții trebuie să
urmărească păstrarea unității și solidității familiei. Menținerea unității familiale însă nu
trebuie să reprezinte un scop în sine. Uneori este în interesul superior al copilului să fie
separat de părinți, în special, în situațiile când aceș tia sunt implicați în abuz sau violență
asupra copilului. Totodată, urmează a fi identificate posibilități de înlăturare a
abuzatorului din familie, în schimbul separării copilului de familie .46p.354
La nivelul Consiliului Europei există un șir de Convenții menite să asigure
respectarea drepturilor și protecția copilului, printre care:
– Convenția pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale (1950)
Astfel, articolele cel mai frecvent invocate de către Curtea Europeană pentru Drep turile
Omului, în scopul protecției drepturilor copiilor sunt: ˆ
articolul 2 – dreptul la viață;
articolul 3 – interzicerea torturii; ˆ
articolul 4 – interzicerea sclaviei și muncii forțate; ˆ

articolul 5 – dreptul la libertate și securitate; ˆ
artico lul 6 – dreptul la un proces echitabil;
articolul 8 – respectul pentru viața privată și viața de familie.
Majoritatea cazurilor din jurisprudența CEDO, referitor la violența împotriva copiilor, se
referă la pedeapsa corporală, însă au o relevanță directă cu privire la toate formele de
violență împotriva copilului. 11p.114
Este important de a cunoaște perioada de traumă , pentru a putea înfrunta mai lesne
pierderile cu care se confruntă fiecare adolescent dintr -un Centru de Plasament . Acest
ciclu cuprinde o varietate de emoții: furi a, tristețea, frica etc. Trauma ar putea surveni ca
urmare a unui dezastru natura l, a pierderii unei ființe dragi sau depistării unei maladii
grave. Starea de “doliu ” s-ar putea produce și ca urmare a unor evenimente aparent mai
puțin importante, dar care pot fi trăite de persoană extrem de intens (pierderea unui
părinte drag, etc.). D eoarece situațiile sunt diferite, este foarte greu de stabilit valoarea lor
posibilă.
Procesul acesta, are totuși câteva etape distincte. De cele mai multe ori, cea mai
mare parte a timpului o constituie agitația. Când această perioadă se încheie, pierderea
este, în general, gestionată în mod rațional și persoana se poate mai ușor orienta spre
altceva. Însă pierderea nu se uită niciodată, devine pur și simplu mai puțin consistentă din
punct de vedere emoțional și nu mai reprezintă un obstacol pentr u dezvoltare, nu mai
constituie o rană, ci rămâne mai degrabă ca o cicatrice. Fiecare persoană resimte și
trăiește diferit, pe parcursul unei perioade de timp mai lungi sau mai scurte. Acest lucru
depinde foarte mult și de cultura mediului, profesionalism ului îngrijitorilor în care se află
persoana. 16p.224
Neglijarea copilului presupune omiterea, voluntară sau involuntară, de către persoana
care are responsabilitatea, creșterii, îngrijirii sau educării copilului, a măsurilor
subordonate acestei responsabil itități, fapt care pune în pericol viața, dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială, integrarea corporală, sănătatea fizică sau psihică a
copilului. Indicatorul de bază al neglijării este lipsa grijii și educației din partea
părintelui/ î ngrijitorului. Datorită caracterului cronic al neglijării, copiii percep situația în
care trăiesc ca una obișnuită, ei nu realizează că sunt maltratați și că suferă ceva
consecințe. Neglijarea este cunoscută sub mai multe forme:
a) Neglijarea alimentară – privarea copilului de hrană sau malnutriția acestuia;
b) Neglijarea vestimenatră – lipsa îmbrăcămintei și/sau de încălțăminte, în special a celor
necesare pentru perioada rece a anului;

c) Neglijarea igienei – nerespectarea normelor generale de igienă persona lă, condiții de
locuit insalubre, care amenință viața sau sănătatea copilului;
d) Neglijarea medicală – lipsa ori refuzul îngrijirilor medicale necesare pentru protecția
vieții, integrității corporale și a sănătății copilului, neadresarea la medic în cazuri le de
urgență.
e) Neglijare educațională – refuzul încadrării copilului într -o instituție școlară,
neșcolarizarea copilului;
f) Neglijarea emoțională – ignorarea problemelor p sihoemoționale ale copilului. 26p.303
Figura1.1
FACTORII PROTECTORI CARE STAU LA BAZA RESURSELOR
INTERNE ȘI EXTERNE PENTRU DEZVOLTAREA ARMONIOASĂ A
COPILULUI IN CENTRELE DE PLASAMENT

Beneficiarul Îngrijitorii Mediul apropiat
Mediul extins
– -Sentimentul de
stăpânire a
controlului asupra
propriei vieții.
–
– – Încredere în
viitor.
–
– -Simț al
responsabilității
sau al
angajamentului.
–
– -Forță,
determinare.
–
-Planuri de viitor.
–
– -Simț al umorului
etc. -Atașament și
interacțiuni
positive îngrijitor
-copil .

-Organizare și
reguli de conduită .

-Relații
armonioase între
semeni .

-Responsabilități
etc.
-Relație pozitivă
cu un adult.

-Frecventarea
școlii, angajare la
serviciu.

-Participare la
activități
extrașcolare,
hobby -uri.

-Experiență
pozitivă la școală.

-Relații
armonioase de
prietenie.

-Responsabilități la
serviciu etc.

-Implicație
religioasă sau
spirituală .

-Implicare în viața
comunității.

-Oportunități mai
mari etc.
42p.29

Factori de risc care au impact negativ asupra rezilienței:
– experiență de ruperea relațiilor sau de pierdere;
– secrete de familie privitor la dispariții și deces;
– experiență degradantă de violență;
– pericol de violență continuă;
– persoana responsabilă sau tutore necunoscu ți sau incapabili să creeze un mediu de
susținere;
– tensiuni permanente în familie;
– condiții dificile de viață și lipsă de acces la serviciile necesare;
– puține ocazii de joacă;
– rasism și ostilitate;
– sărăcie;
– handicap etc.

Cercetările demonstrează că factorii de risc se cumulează treptat. Majoritatea copiilor
se acomodează la unul sau doi factori de risc menționați. Când va fi vorba, însă, de trei
sau mai muți factori de risc, suportarea lor devine mult prea dificilă.
Caracteristic i ale copiilor rezilienți ce s -au bucurat de factori protectori și au dezvoltat
resurse interne și externe:

– competenți din punct de vedere social în interacțiunile cu adulții și alți copii;
– independenți și, dacă e nevoie, solicită ajutor;
– se exprimă lib er;
– curioși și explorează mediul înconjurător;
– se joacă activ;
– se adaptează mai ușor la schimbări;
– încrezători în capacitatea lor de a -și controla anumite aspecte ale vieții;
– implicați în activități, au hobby -uri și preocupări etc. 25

Sistemul de protecție a copilului generalizează, în primul rînd, concepția de asigurare a
bunăstării și se referă la întregul sistem de servicii, menite să asigure
dezvoltarea,sănătatea, educația, ocrotirea tuturor copiilor în al doilea rînd, protecția
copiilor este o structură separată, menită să ofere sprijin categoriilor de copii aflați în
situații speciale de dificultate, fiind expuși unor condiții ce le pun în pericol sănătatea
psihică sau fizică. Există două roluri ale sistemului de protecție a copilului, care ț in de
asigurarea unor servicii directe pentru copii cu nevoi speciale și influențarea politicilor
sociale pentru a îmbunătăți situația unor categorii expuse de copii. Prin sistemul de
servicii sociale destinate copilului societatea exprimă valoarea și drep turile pe care le
acordă acestuia. Sistemul ocrotirii copilului este definit drept un ansamblu de servicii
prin care li se asigură copiilor suport material,asistență medicală,educație și locuință. .
4p 195
Plasarea de urgență a copiilor în Centre de Plasam ent
În conformitate cu prevederile Instrucțiunilor privind mecanismul intersectorial,
plasamentul de urgență este plasamentul copilului a cărui viața sau sănătatea sunt în
pericol iminent, indiferent de mediul în care acesta se află, pentru o perioad ă de până la
72 ore. Autoritatea tutelară locală emite dispoziția privind plasamentul de urgență al
copilului și informează în acest sens autoritatea tutelară teritorială în a cărei rază este
locul de plasament al copilului în cazul luării copilului de la părinți sau în cazul lipsei
părinților în momentul identificării copilului
În momentul realizării plasamentului de urgență, specialiștii care sunt implicați
(primarul, specialistul în protecția copilului/asistentul social comunitar, medicul,
angajatu l poliției) trebuie să acorde o deosebită atenție copilului, în așa mod încât
procesul de separare a copilului de părinți/persoanele în grija cărora acesta se află, să fie
mai puțin traumatizan tă. Se recomandă, ca psihologul , care inspiră copilului mai multă
încredere, să pregătească copilul pentru transfer, să -i explice copilului care sunt motivele
luării decizii de plasarea urgentă, ce acțiuni urmează să fie întreprinse, unde va fi plasat și
să ofere unele informații despre locul plasării. Este foarte important, de atras atenție la
emoțiile/reacțiile copilului la separare și de oferit suport emoțional, luându -se în
considerare că copilul se întristează în situații de separare. 7p.269
Planul individual de asistență

În asistența copilului, specialiștii cu atribuții în protecția copilului trebuie să țină cont de
următoarele:

– – valorificarea elementelor pozitive ale copilului și familiei;

– – respectarea demnității și individualității copilului/familiei;
– – valorificarea familiei ca mediu prioritar de îngrijire și educare a copilului;
– – responsabilizarea părinților în creșterea și educarea copiilor:
– – ascultarea opiniei copilului și să ia în considerare vârsta și gradul său de
maturitate;
– – asigurarea stabilității și continuității acțiunilor de prote cție a copilului;
– – respectarea identității culturale, etnică, religioasă și lingvistică a copilului;
– – oferirea clarității în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
– promovarea parteneriatului cu copilul, familia, structuri și grupuri locale;

– respectarea confidențialității informațiilor despre copil.

Elaborarea planului individual de asistență de către managerul de caz în cooperare cu
membrii echipei multidisciplinare, presupune o totalitate de măsuri, acțiuni întreprinse în
scopul sati sfacerii necesităților copilului, cu participarea directă a acestuia și a familiei.
Acesta are la bază informațiile culese de către managerul de caz și trebuie să răspundă la
următoarele întrebări:
– Care sunt obiectivele ce trebuie atinse?
– Care dintre fact orii determinați de violență trebuie eliminați?
– Ce poate fi schimbat în dinamica familiei?
– Cum de consolidat factorii protectori din interiorul familiei?
– Care sunt prioritățile?
– Ce strategie sau tip de intervenție va fi folosit?
– Care sunt pașii de urm at pentru atingerea obiectivelor?
– Care sunt limitele de timp?
– Care sunt actorii și ce roluri au aceștia?
– Care sunt modurile de evaluare intermediară?
– Care sunt instituțiile care vor colabora în atingerea obiectivelor?

În asistarea copiilor în situație de risc, dar și în procesul de reintegrare a acestora în
familia de origine, cea extinsă sau de plasament, specialiștii conlucrează cu reprezentanții
diverselor structuri:
– Reprezentanții structurilor teritoriale de asistență socială, inclusiv asistenți i sociali
comunitari;
– Reprezentanții Comisiei pentru protecția copilului afl at în difi cultate; consilierii de
probațiune din Biroul de Probațiune;
– Reprezentanții Inspectoratului de Poliție;
– Reprezentanții Direcției de Învățământ;
– Reprezentanții Serviciul de Asistență Psihopedagogică;
– Reprezentanții instituțiilor de învățământ;
– Reprezentanții primăriilor locale.
Există uneori o conlucrare difi cilă a centrelor de plasament cu instituțiile de
învățământ, dar sunt și cazuri de colaborare eficientă. În procesul de integrare /reintegrare
în instituția de învățământ, dacă este necesar, se colaborează și cu inspectoratul de poliție
(în situațiile de absenteism școlar, abandon școlar).
O conlucrare problematică este cu instituțiile med icale. În mare parte, reprezentanții
acestora au o atitudine indiferentă față de copiii din centrele de plasament din momentul
în care aceștia ajung în instituțiile medicale. De asemenea, s -a constatat implicarea redusă
a medicilor la nivel local . 23
Fieca re copil trebuie tratat în mod individual, ținând cont de traumele prin care a trecut.
Dacă copilul a fost într -un mediu abuziv, trebuie multă răbdare și abilități pentru a -i reda
încrederea în sine și în cei din jur, pentru a -l ajuta să -și schimbe comport amentul. De
aceea specialiștii din serviciile de plasament trebuie să posede cunoștințe psihologice, dar
și abilități care să -i ajute în relaționarea și schimbarea comportamentului copiilor.
Probleme pe care le au copiii în procesul de învățare, se datorea ză traumelor prin care au
trecut. Violența fizică, inclusiv psihologică are urmări uneori asupra dezvoltării
personale a minorului. Dacă copilul a fost într -un mediu abuziv, cadreleprofesionale
trebuie să dispună de multă răbdare și abilități pentru a -i reda adolescentului încrederea
în sine și în cei din jur, pentru a -l ajuta să -și schimbe comportamentul. De aceea
specialiștii din serviciile de plasament , trebuie să posede cunoștințe psihologice, dar și

abilități care să -i ajute în relaționarea și schimb area comportamentului copiilor. Copiii se
bucură de progresele pe care le au la studii și așteaptă să fie ajutați și încurajați în
continuare. 15p.78
Obiectivele formează fundamentul responsabilizării părților implicate și sunt subiect de
negociere cu copilul și societatea . Obiectivele consilierii psihoeducaționale trebuie să fie:
specifice; măsurabile; realistice; flexibile; încadrate într -o limită de timp. 31p.15

1.4 Concluzii capitolul I
După hrana adăpost și siguranță, nimic nu e mai important decât o comunicare
eficientă sau o bună doza de dragoste, înțelegere sau pur și simplu acceptare. Ajutorul
acordat de îngrijitorii profesioniști au o interacțiune constantă în viața adolescenților
aflați in situații de risc. Competențele sociale și emoționale ocupă un loc central în
sistemul resurselor importante pentru adaptarea adolescenților, deoarece joacă un rol
cheie în integrarea acestora în domeniul școlar, social, familie sau în relațiile
interpersonale. Acestea reprezintă un factor de protecție în raport cu derapajele ce pot
interveni în asumarea rolurilor pe care societatea le așteaptă de la ei. Adolescenții aflați
în situații de risc în domeniul social reprezintă o serie de particularităț i în ceea ce
privește abilitățile cognitive intelectuale și deprinderile de învățare ce participă la
obținerea performanțelor, precum și un deficit în planul competențelor sociale și
emoționale.
Evidențierea caracteristicilor psihice specifice personalită ții minorului prezintă o
mare importanță pentru organizarea activității recuperative, care trebuie să intervină în
direcția restructurării și rearmonizării personalității acesteia. Influențele educative,
reeducative și recuperative trebuie să pătrundă , ad ânc în substructurile de personalitate
ale minorului, depășindu -se aspectul pur formal prin utilizarea activă și adecvată a unor
metode și procedee eficiente. Adolescența rămâne o vârstă cu multe semne de întrebare.
Relațiile între adolescenți și adulți se caracterizează prin schimbări rapide și dinamice,
dar și printr -o varietate de dificultăți. Este o perioadă care provoacă diverse bulversări nu
doar fizice, psihice, ci și sociale de o mare complexitate. Printre acestea se numără

problemele vizând relații le și comportamentul ce determină o intervenție psihologică mai
complexă și o misiune destul de dificilă pentru specialiștii din Centrele de Plasament.
Din păcate, nu puțini specialiști ajung să fie supuși riscului de a deveni “victime”
ale epuizării profesionale sau al stresului profesional , din dorința de a acoperi așteptările
din partea adolescenților aflați în situații de risc, s -au epuizat, au obosit, și s -au
dezamăgit . Portretul angajaților din Centrele de Plasament este de a fi cel creativ,
inventiv, sociabil, bine pregătit; cel care crește profesional în permanență, oferă
beneficiarilor undița și nu peștele. Profesioniștii adevărați îi pune în valoare pe toți copiii .
În Centrele de Plasament un de se propun serviciile de adăpost temporar, sprijin
pedagogic și educațional, consiliere psihologică etc. Specialiștii acestor centre reușesc să
creeze relații afective pozitive cu copiii, un climat favorabil dezvoltării personalității
acestora dar nu dis pun de suficiente abilități competente pentru a răspunde necesităților
copiilor. In acest context propunem o serie de elementele practice pentru a putea
soluționa problema consilierii psihoeducaționale din Centrele de Plasament.

2. STRATEGII DE CONSILIERE EDUCAȚIONALĂ ÎN CENTRELE
DE PLASAMENT
2.1 . Consilierea adolescenților în Centrele de Plasament

În conformitate cu scopul cercetării am realizat studiul teoretic al aspectului dat și
am efectuat experimetul de constatare. Mai întîi am realizat o cercetare preliminară cu
10 angajați ai Centrelor de plasament „ Centrul de Resurse și Ajutor pentru Copii
CRAC“ , mun. Chisinau str Trușeni 18 ; “Curcubeul Speranței “ mun. Chisinau, Vadul lui
Voda, str. 31 August. Cercetarea ne -a ajutat să stabilim că în Centrele de Plasament, de
educația beneficiarelor se ocupa cel mai mult femeile. Doar 3 bărbați din organizație erau
angajați in calitate de contabil șef, administrator și educator de noapte, tangente cu
educația be neficiarilor nu aveau.
În consilierea educațională a adolescentilor, profesioniștii folosesc cel mai frecvent
metodele: explicația, demonstrarea și apelarea la exemplu pozitiv, îndemnul,dialogarea,
încurajarea și dezaprobarea. Profesioniștii aplică: crearea situațiilor edu cative, jocurile
didactice și cele creative (terapii de relaxare), lectura, vizionarea filmelor educative și
discuții pe marginea celor vizionate.
Am scos în evidență un șir de greșeli și erori în consilierea educațională a
adolescenților. Astfel am stab ilit că angajații își pot permite următoarele:
– Comunică cu copiii destul de artificial;
– Nu întotdeauna acordă support psihopedagogic în momentul cînd au nevoie, din
cauza biroctației;
– Atrag mai multă atenție copiilor mai cuminți și mai grijulii;
– Nu cunosc îndeajuns metode eficiente de educare;
– Unii angajați au recunoscut că au ajuns la ardere profesională;
Investigația preliminară ne -a permis să stabilim tema, problema și scopul cercetării
sunt corect formulate. Pe parcursul studiului teoretic și ac elui preliminar am reușit să
înțelegem că lotul experimental pe care îl vom valorifica în cercetarea noastră trebuie să

fie în limita de 16 bineficiari. Deoarece la etapa de formare nu vom reușii să consolidăm
prin consiliere educațională competențele prof esionale ale angajaților.
Ne-am propus să lucrăm cu 20 beneficiari din Centre de Plasament, respectînd poziția că
vor colabora și angajații Centrelor.
Experimentul de constatare l -am organizat în felul următor:
– am realizat un chestionar pentru beneficiari ;
– am selectat un șir de opinii privind consilierea educațională;
– am stabilit dificultățile cu care se confruntă angajații centrelor;
– s-a stabilit la care competențe profesionale să tragem atenția în cadrul consilierii
educaționale.
– S-au efectuat teste de inteligență

Rezultatele obținute la chestionarea beneficiarilor le vom prezenta într -un mod
comparativ după experimentul de formare.
Opiniile ce le -am selectat sunt și distorsionate și opinii adecvate privind consilierea
educațională în Centrele de Plasa ment.

Opinii adecvate privind consilierea educațională în Centrele de Plasament.
 Adolescentul poate avea probleme la școală din cauza stimei de sine joasă.
 Adolescenții din CP sunt gata să se ajute reciproc;
 Angajații trebuie sa se comporte egal cu toți, fără a face diferențe;

În continuare prezentăm opiniile greșite ale angajaților cu privire la consilierea
educațională în C.P.
 Prea multe drepturi au copiii dar mai puține obligații;
 Adolescenții cu un comportament delicvent le trebuie mai multă atenție d ecît
celorlalți;
 Adolescenții ce incalcă regurile Centrului în mod regulat ar trebui dați afară din
plasament;

Dificultățile ce le întimpină angajații Centrelor de plasament în consilierea educațională a
adolescenților pot fi ierarhizate în felul următor:
Tabelul 2.1
Nr.
Ord. Acțiuni educative și dificultăți în consilierea
educațională a adolescenților Angajați
1 Respectarea în cadrul Centrului un regim bine
stabilit și adecvat de consiliere?
 Da

20%
 Nu 80%
2 Consilierea educațională oferită în Centru de
plasament este:

 Foarte bună

10%
 Bună
60%
 Sufiecientă 30%
3 Acordați timp zilnic la necesitățile emoționale a
unui beneficiar cel puțin?
 Zilnic

20%
 Uneori
70%
 Nu dispun de timp 10%

4 Vă jucați cu copiii în timpul zilei?

 Zilnic

30%
 Uneori 70%
5 Puteți afirma că este primordial implicarea
bărbaților în consilierea educațională a
adolescenților?
 Da

70%
 Nu
10%
 Nu știu 20%
6 Am nevoie sa particip la cît mai multe formări
privind consilierea educaționala?
 Da

100%
 Nu 0%
7 Sunteți ajutați de instituțiile locale?

 Direcția municipal pentru Protecția
Drepturilor Copiilor

50%
 Școala 50%
8 Nu știu sigur cum să procedez în cazul
conflictelor dintre beneficiari.
90%
9 Observ că fac diferențe între copii. 60%
10 Vă considerați:
 Împlinit pe plan professional

 Mă mulțumesc cu ce este
10%

10%

 Aș dori să cresc profesional

80%

2.2 Programul de consiliere
Prin intermediul chestionării angajaților Centrelor, observările realizate asupra
consilierii educaționale cu adolescenții, am stabilit dificultățile cu ce se confruntă. În
conses cu dificultățile acestora, am elaborat un program de consiliere a adol escenților
din Centrele de Plasament, pe care l -am implementat timp de 6 luni, apoi am verificat ce
s-a schimbat în comportarea adolescenților.Programul de consiliere a inclus o serie de
teme accesibile,importante și actuale beneficiarilor din Centrele de plasament.

Tabelul 2.2 Programul de consiliere
Nr. de
ord. Tematica și conținutul
consilierii educaționale Tipul consilierii Metode și procedeie
1. Specificul vîrstei
adolescentine
 Particularitățile
anatomo – fiziologice
 Dezvoltarea
intelectuală și
afectivă
 Criza de vîrstă și
depășirea
dificultăților de
comportare Consilierea
axată pe
dezvoltare  Conversația

 Explicația

 Observația

 Studiul de caz

 Analiza și
2 Trasături de personalitate și Consilierea

formarea gîndirii pozitive
 Temperament
 Caracter
 Sfera afectivă
 Dezvoltarea
aptitudinilor
axată pe
dezvoltare sinteza

 Interviul

 Eseul

 Metafora

 Teste

 Chesționar

 Povestirea

 Explicația

 Concretizarea

3 Ghidarea în carieră
 Stima de sine
 Forma CV -ului
 Interviul de angajare
 Dezvoltarea
conștiinței de sine Consilierea
axată pe
dezvoltare
4 Drepturile omului și
delicvența juvenila
 Codul penal
 Etica
comportamentală în
societate
 Politici internaționale
cu privire la drepturi
ți obligațiuni
Consilierea
axată pe
dezvoltare
5 Sănătatea adolescenților și
preîntîmpinării
distorsiunilor
comportamentare
 Acceptarea de sine
 Tendința de suicid
 Bulimia/ anorexia Consilierea
preventivă

 Modul sănătos de
viață  Elaborarea
planului de
acțiuni a
consilierii 6. Conduita și conștiința
morală în cadrul educației
 Morala și etica
comportării în
societate
 Normele și regurile
morale
 Formarea
deprinderilor morale
și conduita
nonviolentă Consilierea
axată pe
dezvoltare și
prevenție

Metodele aplicate în consilierea adolescenților din Centrele de Plasament.
La prima întrebare la exemplul de constatare, 60%, adolescenți au enumerat că
participă la metodele de consiliere: dezbaterea în grupuri și perechi, studiul de caz,
avertizarea și realizarea diferitor sarcini pe cînd după frecventarea programului de
consiliere și formare, 80% copii au menționat că au participat la mai multe metode
educaționale: explicația, conversația, exemplul -model pozitiv, convingerea, lauda,
braistormingul, reflecția, evaluarea unor situații conflictuale. Majoritatea metodelor
educative, într -un mod adecvat vîrstei și situației co ncrete a cazului.
Figura 2.1

Figura:2.2

Satisfacerea adolescenților de serviciile educaționale
Pentru întrebarea de la exemplu de constatare, 70% din beneficiari ai Centrelor au
enumerat că sunt satifăcuți de serviciile educaționale , 30% din adolescenți au raspuns că
nu sunt interesați de așa servicii, motivînd că -și doresc mai repede să fie independenți de
Centru. Frecventând Programul de consiliere educațională, 9 0% din beneficiari și -au
60%40%Situația pînă la formare
Au participat
Nu au participat
80%20% Situația după formare
Au participat la toate metodele
Au rămas indiferenți

schimbat părerea și au participat la formare, practicînd metodele educaționale în viața de
zi cu zi. Au rămas la etapa actuală 10%, nereprezentînd interes pentru consiliere.
Figura 2.3

Figura. 2.4

Înțelegerea beneficiilor a consilierii educaționale
7030Situația pînă la formare
Înțelegeau importanța
Nu înțelegeau
9010Situația după formare
Au înțeles
Au rămas indiferenți

La acea stă întrebare 6 0% dintre beneficiari au răspuns că înțeleg importanța consilierii
educaționale și că numai așa își vor îmbunătăți calitatea vieții și își vor dobîndi
obiectivele. După frecventarea programului de consiliere 90% din adolescenți au înțeles
importanța primordial a consilierii educaț ionale. Este foarte importantă politica pașilor
mărunți pentru realizarea obiectivelor mărețe ce și le construiesc adolescenții în viziunea
lor.
Figura 2.5

Figura 2.6 40
60Situația înainte de formare
Au obținut rezultate bune
Neutri

Exemplu personal a consilierii educaționale în perioada de plasament.
Pentru această întrebare s -a acumulat un numar de 40% de răspunsuri că consilierea
educațională și -a pus amprenta în viața lor și au obținut rezultate așteptate. După
programul de consiliere s -a observat o creștere considerabilă de 80% au mărturisit c ă
programul a avut un impact măreț pentru ei căci au simțit puternic influența acestuia la
școală, profesorii fiind cei care au lăudat această imbunătățire.
Figura 2.7
8020Situația după formare
A obținut rezultate
Au rămas la același nivel
40
60Situația înainte de formare
Satisfăcuți
Nesatisfăcuți

Figura 2.8

Rolul școlii în procesul de consiliere educațională
Colectînd rezultatele beneficiarilor au răspuns 70% că rorul școlii ( cadrelor
didactice,colegii) este foarte important în viața adolescenților din Centrele de plasament,
incluziunea și acordarea ajutorului suportiv educațional, copiii se simt mai acceptați și
stima de sine crește în așa context. 30% au răspuns că nu -și doresc să fie ajutați de către
profesori căci se simt neajutorați.
Figura 2.9 8020După formare
Satisfăcuți
Indiferenți

Aspecte valorificate în consilierea educațională
Majoritatea beneficiarilor au specificat că sunt interesați de spectru dezvoltării
personale 40% pentru a putea obține cele dorite în viață. 60% au răspuns pentru ghidarea
în carieră, pentru a se încadra în cîmpul muncii ușor și de a -și găsi ușor pr ofesia.
Figura 2.10

7030
Doresc
Nu doresc
203010
4050Ce aspecte sunt valorificate în cadrul consilierii
educaționale
De a -și gestiona timpul
Ghidarea în carieră
Conduita și conștiința
Dezvoltarea personală

Importanța reciprocității dintre profesionist și beneficiar

Figura 2.11

Pentru adolescenții Centrelor de Plasament este foartă importantăpartea afectivă, 90%
din beneficiari au răspuns că este foarte necesar ca consilierul să fie foarte reciproc și
foarte prietenos cu ei. Doar 10% sunt de părere că asta nu contează.
Tabelul 2.2
Nr. Întrebări Răsрunsul (%)
Аdevărаt Fаls
1 Beneficiarii аr trebui să știe consecințele
comportamentului negativ în Centru de
Plasament. 80% 20%
2 Ar trebui să îmi pregătesc temele pentru acasă
atunci cînd dorim 50% 50%
3 Îmi este inсоmоd să disсut сu consilierii
subieсte sensibile рreсum sex, fumаt, аlсооl. 40%
60% 9010Constatare
Da Nu

4 Рeriоdiс îmi rezerv timр рentru а disсutа сu
fieсаre semen în раrte. 80% 20%
5 Exрrimаreа sinсeră а sentimentelоr este о
аtitudine sănătоаsă, аstfel înсât nu evit să spun
lucrurile pe față. 60% 40%
6 Adolescenților trebuie să li se acorde șаnsа de
а fi indeрendenți сît mаi reрede сu рutință,
сhiаr
dасă аstа înseаmnă să sufere сâteоdаtă. 80% 20%
7 Deseori disсut subieсte соntrоversаte сu сорiii,
derоаreсe se роt isса сerturi. 60% 40%
8 Înсerс să le аrăt colegilor сă sunt рe саeeаși
lungime de undă сu ei și сă nu sânt diferit fаță
ei. 70% 30%
9 Angajații Centrului sunt prea implicati în viața
adolescenților. 80% 20%
10 În generаl, mаjоritаteа сорiilоr vоr са
îngrijitorii să le оfere mаi multă libertаte. 90% 10%

2.3 Rezultatele programului de consiliere
După cum se observă din interpretarea grafică, adolescenții își doresc să fie mult
mai liberi în tot ceia ce fac, chiar dacă nu întotdeauna este bine. Vîrsta adolescentină,
crizele, stările bulversate, beneficiarii venind din diferite contingente sunt încorporați cu
reguli de conduită diferite, într -un final sunt flexibili la orice situație. S -au adaptat ușor la
experimentul nostru, chiar au rămas entuziasmați.
Metodele interactive de grup, de timp. Învățare prin cooperare, învățarea prin
descoperire, problematizare, dezbatere, Jocurile de rol, Sunt cele mai eficiente pentru
atingerea obiectivelor activităților de consiliere educațională. Interacțiunea dintre
specialist și beneficiar și mai ales beneficiarii între ei reprezintă principiul fundamental al

oricărei metode de lucru în consiliere educațională. Beneficiarii trebuie să fie deprinși să
respecte regulile de comunicare și muncă în grup.
Regulile de Comunicare și interacțiune:
– Fiecare opinie trebuie ascultată
– Nimeni nu este întrerupt
– Toate întrebările au rostul lor
– Nimeni nu este în ridiculizat
– Fiecare are dreptul sa nu participe activ.
– Nimeni nu este criticat și moralizat
– Nimeni nu e ste obligat să -și exprime punctul de vedere
– Nimeni nu este judecat și etichetat
În esență deci putem vedea o schimbare foarte bună în vederea rezultatelor obținute în
urma frecventării programului elaborat pentru adolescenții din centrele de plasame nt.
Majoritatea Adolescenților și au schimbat în primul rând modul de viață, și am stabilit
careva reguli pentru a le aplica pe viitor, au eliminat metodele vechi pe care le aplicau
considerând că sunt benefice. Au pus pe primul loc comunicarea care este c ea mai bună
metodă de rezolvare și identificare a oricărei probleme, și au elaborat un regim au zile pe
care încearcă să se conducă de el.
Fiecare copil este unic, nu seamănă cu alți copii nici măcar cu părinții proprii. Pentru a
nu avea beneficiari f rustrat și ne încrezător în forțele lor nu -i criticați. De cele mai multe
ori pe nedrept nu -i comparați cu alți beneficiari și noi idolatrizați. Atenția iubirea
profesioniștilor reprezintă unul dintre cele mai importante segmente din viața
adolescentului. Pentru a reuși ca profesioniști să nu -i puneți copilului în spate ceia ce nu
o sa poată sa o facă.
 Lăsații să fie liber, bucurați vă zilnic de ceea ce fac ei și petreceți cat mai mult
timp împreună
 Comunicați cu beneficiarii, povestiți -le fragmente din cop ilărie și istorioare cu
bucurii dar și cu eșecuri pentru a dezvolta creativitate, perspicacitate, spiritul

inventiv și capacitatea de a găsi soluții atunci când apar probleme în viața de zi cu
zi
 Pregătiți -l să înfrunte problemele vieții, motivații, obișnuiții să fie
îndrăzneți,răbdător și perseverenți, educații sensibilitatea!
 Alimentații personalitatea încercând să -i dezvoltați spiritul de observație, curajul,
optimismul, siguranța de sine și capacitatea de a depăși teama și a preveni
conflictele
 Învățații pe beneficiari cum să gândească, dezvoltând îi deprinderi de a gândi
înainte de a reacționa, de a pune întrebări și a fii responsabil
 Nu cedați niciodată în fața anumitor greșeli deoarece adolescenții numai așa vor
prețui viața, vor avea speranțe, vor fi ferm în decizii, capabil să analizeze și să
depășească unele obstacole și eșecuri
Lipsa autorității și a criteriilor clare în consilierea adolescenților poate crea
probleme importante cum ar fi indisciplina, unele capricii, lipsa responsabil ității, a
respectului față de angajații Centrului de plasament, cadrele didactice, față de tot ceea ce –
l înconjoară. Existența unei doze de disciplină și autoritate în relația dintre angajați și e
bine venită, nu înseamnă că îi iubiți mai puțin. Din contră , efortul de iubire este mai
mare, necesită mult tac și inteligența din partea dumneavoastră în consilierea copiilor.
Dragi profesioniști fiți conștienți că implantați tot ce este mai bun în viețile viitoarei
generații, asumându -vă toată responsa bilitatea pentru a crește niște copii care și așa au
trecut prin multe până a ajunge la momentul dat.
În cadrul centrelor de plasament, angajații sunt acel model social de influențare,
aceștia contribuind la formarea concepției despre viață, a modulu i de comportament și
relaționare între beneficiari. Profesioniștii trebuie să găsească un echilibru în ceea ce
privește organizarea și controlul beneficiarilor, cerințele adresate acestora, precum și
înlăturarea extremelor.Tutelare exagerată față de benefi ciari poate avea drept consecință
înfrânarea inițiativei, limitarea Libertății de acțiune și a independenței, formarea unui
comportament infantil.

1. Strategia prevenirii acțiunilor aspre.Severitatea excesivă, însoțită de amenințări, își
pune amprenta asupra formării personalității adolescentului. Forțare acestuia de către
angajați în realizarea diverselor sarcini, care pot fi copleșitoare, cu scopul de a obține
performanțe, de a fii special, îl privează pe beneficiar de bucuriile perioadei adolescențe i,
instalându -se e în felul acesta a oboselii cronice chiar a unor boli, ca urmare a epuizării
resurselor energetice, A trăirii sentimentelor de frică, ură, nesiguranța. Adolescentul
poate manifesta o atitudine de apatie și indiferență față de ceea ce treb uie să intre prindă,
precum și față de persoanele din jur, revolt în duse și treptat transformandu -se în rob ori
agresor.
2. Strategia evitării sau neglijării adolescentului. O altă strategie educativă cu
influență negativă este cea practicată de unii angajați ai centrelor de plasament care își
lasă ai beneficiarii liberi, fără a exercita niciun control asupra lor, îi neglijează. Dat fiind
faptul că angajații au puțin timp la dispoziție pentru fiecare beneficiar în parte, copiii au
libertate deplină în organizarea programului și în alegerea timpului de activități pe care
doresc să le desfășoare.
3. Strategie respectării drepturilor copilului și a promovării modelului pozitiv.
Pe lângă strategiile educaționale exercitate, are importanță modelul și conduita
angajaților, unitară, care are efecte decisive asupra personalității beneficiarilor. Conduita
unitară constă în faptul că toți angajații manifestă constant aceeași atitud ine și formulează
cerințe unice în ceea ce privește consilierea bine fiice ale lor. Totodată această strategie
educativă corespunzătoare adopte de cei angajați oferă copilului un model parental
pozitiv, un climat securizant de respectare a drepturilor copi lului.
Când angajații adoptă comportamente diferit, se poate vorbi de o conduită
contradictorie în exercitatarea influentelor educaționale asupra adolescenților.Astfel unii
din angajați sunt hiper autoritar, în timp ce celălalt poate fi tolerant sau chiar mai
indiferent.

2.4 Concluzii la capitolul II
În concluzie putem remarca că familia reprezintă locul în care copilul se dezvoltă,
unde își petrece o mare parte din timp, unde devine practic ființă socială. Centrele de
plasament oarecum înlocuiesc familia. Indiferent de tipul de personalitate a minorului în
plasament, identitatea sa etnică, religioasă ori politică, aceasta se caracterizează prin
mobilitate dinamism continuu la toate experiențele plăcute și mai puțin plăcute, ce sunt
întîlnite pe parcurs. Plasamentul este un sistem dinamic, care cunoaște transformări
permanente ale adolescenților. Membrii Centrelor de Plasament se dezvoltă, evoluează
împreună și adaugă elemente care îmbogățesc în permanență plasamentul adolescentului.
Rolul consilierii educaționale realizate in Centrele de Plasame nt este acela de a dezvolta
aptitudini de bază, capacitatea diminuării neîncrederii in sine,competențe sociale și
atingerea unui nivel optim de funcționare a personalității. Pentru mulți copii plasați în așa
centre, familia este o parte urîtă a vieții lor, pentru alții un ideal ce nimeni nu îl poate
inlocui.
Toate elementele educative ce le -au văzut în familie pentru unii din acești minori
sunt exemple de neînlocuit, iar pentru alți copiii sunt doar niște coșmaruri ce îi urmăresc
pe tot parcursul v ieții. Centrul de plasament pregătește și susține adolescenței din punct
de vedere academic, emoțional, comportamental, social și financiar. Lucrurile ce le plac
copiilor în familie de plasament sunt cele firești, de care trebuie să aibă parte orice copil.
Centrul este o lume care, în anumite împrejurări trebuie să -și organizeze apărarea copiilor
față de agresiunile exterioare, pentru ai proteja pe acei beneficiari ai săi care sunt încă
prea slabi pentru a le suporta fără prejudicii. În aceste situații plas amentul nu trebuie să se
limiteze numai la acest rol, de cetate întărită, sarcina plasamentului constă în pregătirea
beneficiarilor săi pentru viață . Angajații Centrelor sunt mentorii reali în viața
adolescenților, ei furnizindu -i repere de orientare in l ume, etică, sfaturi, norme și reguli
de conduită. Adolescenții obțin rezultate școlare în funcție de modul în care angajații se
implică în procesul de învățare.
Profesioniștii trebuie să -i asigure copilului mijloace materiale și de spațiu necesare
studiului, trebuie să -și ajute beneficiarii din punctul de vedere cognitiv și psihologic.

Acest ajutor trebuie limitat la o îndrumare sau sprijin, nefiind indicate în substituirea
copilului de la sarcinile școlare. În plasament se formează cele mai importante deprinderi
de comportament: respectul, politețe, cinstea, sinceritatea, decența în vorbire și atitudini,
ordine, cumpătarea, grija față de ceea ce îți aparține. Dezvoltarea personalității copilului
și a formării lui în conformitate cu idealul social și cel personal este influențată de
diferențele de ordin economic, social, cultural care există în societate. Plasamentul
trebuie să aibă disciplina lui personală.
Toate problemele se pot rezolva mai ușor într -un climat de prietenie și înțelegere
dintre pr ofesionist și beneficiar. În afara acestor elemente pe care copilul le preia în mod
natural prin imitații și contagiune din plasament, angajații trebuie să își dezvolte și să -și
asume în mod conștient o serie de abilități și responsabilități. Funcția de în grijitor
presupune a veni în întâmpinarea nevoilor bineficiarilor pentru o dezvoltare normala a
copilului și al dirija în dezvoltariea lui.
Programul de consiliere educațională a conținut un ansamblu de ședințe cu angajații
centrelor de Plasament ș i beneficiarii acestuia, in cadrul cărora aceștia au studiat:
particularitățile de vârstă, drepturile copiilor, particularitățile de personalitate, metode de
educație în centrul de plasament, funcționarea centrelor de plasament, rolul angajaților in
organi zație. Concomitent cu consiliera educațională centrată pe dezvoltare și prevenție,
am realizat un atelier de formare a competențelor profesionale a specialiștilor. Astfel
angajații au învățat și elaborat: regimul zilei, programul de socializare cu
benefici arii,metode de lucru educaționale în cadrul Centrului de Plasament.

Concluzii generale și recomandări
Problematica consilierii educaționale al adolescenților în Centrele de Plasament,
raporturile dintre maturi și adolescenți a fost și va fi mereu o temă controversată,
comunicarea dintre consilier și adolescent este o condiție foarte împortantă a relațio narii
și a formării personalității. Adolescentul are nevoie de încredere în el însuși, încrederea
angajaților și mai ales afecțiunea și dragostea lor. Este vorba despre o educație puternică
și înrădăcinată ce trebuie oferită adolescenților alfați în Centre le de Plsament.
Adolescența este vîrsta frămîntărilor, entuziasmului, cristalizării relației de prietenie,
iubire, ură. Adolescentul traversează pretutindeni o lume de non -valori, provocări și
certitudini. Acei adolescenți plasați în Centre temporare, duc pe spatele său un sac plin de
evenimente traumatizante ce le -a schimbat viața în mod radical, maturizîndu -se mult prea
repede.
Mai mult ca oricînd, procesul educațional se confruntă cu problema voinței
adolescenților de a învăța, dezvolta și de a vedea o lume mai bună decît i -au oferit
părinții. Consiliere educațională urmărește abilitarea persoanei pentru a -și asigura
funcționarea optima prin realizarea unor schimbări evolutive ori de câte ori situația o
cere, având la bază un model psiho educațio nale al formării și dezvoltării personalității
umane.
Adolescenții din Centrele de Plasament sunt consiliați educațional pentru a -și rezolva
singuri problemele prin însușirea modului de a -și modifica comportamentele pentru a se
adapta solicitărilor, de a-și gestiona trăirile și de a -și rezolva conflictele interne. De a lua
decizii și aș -i asuma responsabilități, adică de a dobândi deprinderi de viață sănătoase
atingând un nivel optim de funcționare a propriei personalități. O generație sănătoasă
fizic și psihic se naște în contextul unui climat familial propice. Iubirea, maturitate
emoțională, comunicare empatică, responsabilitatea, spiritualitatea înaltă sunt doar câteva
dintre elementele acestui climat, constituind premise ale dezvoltării adolescenti lor. În
același timp, e xperiențele pe care le trăiesc angajații în activitatea de îngrijire și educare,
observând schimbările care survin pe parcursul plasamentului, sunt experiențe unice.
Înțelegerea mecanismelor care stau la baza aceste schimbări reprezi ntă activități

interesante din punct de vedere intelectual, oferind în același timp numeroase satisfacții
emoționale. Literatura de specialitate are din belșug trimiteri bibliografice la lucrări și
studii care evidențiază importanța consilierii educațional e, în special a relației precoce
dintre profesionist și adolescent în dezvoltare ulterioară, intelectuală, emoțională și social
a acestuia. Dacă ar fi să realizăm o clasificare a celor mai dificile meserii, cu siguranță că
Meseria de îngrijitor sau părinte ar ocupa unul dintre primele locuri. Această artă se
învață, se deprinde cel mai greu. A fi îngrijitor este, probabil, unul dintre cele mai dificile
roluri pe care și le poate asuma cineva. Adolescenții de astăzi se vor fi adulții de mâine,
generație care va avea menirea de a duce mai departe moștenirea culturală și spirituală:
Valori, tradiții, grijă de mediul înconjurător, familie, istorie.
Evoluția societății depinde de felul în care creștem și educăm generațiile viitoare. Pentru
a putea îndeplini acest rol, angajații centrelor de plasament am nevoie de o pregătire
prealabilă care să țină cont de caracteristicile și nevoile adolescenților cu toate etapele
sale de dezvoltare.
Cel mai frecvent, specialiștii discută cu copiii problemele ce țin de compor tament,
relațiile cu adulții și semenii, importanța studiilor și consecințele pe care le poate avea
absenteismul școlar, igiena personală și modul sănătos de viață, pregătirea pentru viața de
familie, atmosfera din familie, necesitatea de a spune adevărul și de a nu minți,
consecințele consumului de alcool sau tutun, necesitatea de a avea un comportament
tolerant, drepturile și obligațiile copiilor, formarea unei imagini pozitive despre sine.
În faza de debut, când adolescentul încearcă să se integreze în lumea reală, eu este un
spectator extrem de atent la exemplul oferit de îngrijitor, care sunt evident în calitate de
actor. De aceea, actorii trebuie să fie adevărați modele de corectitudine, întrucât La
această vârstă educație se realizează prin puterea e xemplului. La un moment dat, rolurile
se schimbă. Îngrijitorii, Se transformă în spectator atenți și discreți, care participă doar
atunci când sunt solicitați la spectacolul oferit de adolescenți, de data aceasta în lumea lor
proprie. Adolescenții continuă să ii observe cu atenție îngrijitorii și să îi imite și pe
parcursul vieții. Spectacolul vieții are în rolurile principale aceeași actor, îngrijitori și
copii, dar apar și multe roluri secundare, Prilej cu care intră în scenă alte persoane, care,
într-un fel sau altul, vor contribui la desăvârșirea formării viitorului adult. Să fii un

consilier bun înseamnă să ai capacitatea de a trece într -a pe adolescent și de a fi mereu
prezent în viața lui, să întreprinzi acțiuni conștiente Și planificate pentru a ofer ii
acceptare necondiționată, încurajare și afecțiune, să fii dispus să te schimbi, să -ți
revizuiești concepțiile educaționale, să renaști și să -ți desăvârșește profesia pentru a veni
în sprijinul copilului. Să -ți reconsider prioritățile și să te accepți di n perspectiva acestui
rog, să vezi această experiență de învățare ca pe un proces ce se desfășoară pe parcursul
întregii vieți, ca pe un proces de dezvoltare personală și maturizare, în care fiecare
Individ își construiește un stil personal pe baza reflect ării asupra experiențelor personale .
În consens cu rezultatele cercetării recomandăm:
 Comportamentul copilului poate fi controlat și modificat în sens pozitiv nu mai
dacă privim în mod realist cauzele ce provoacă problemele.
 Fiecare angajat are stilul propriu de consiliere, convingerile și valorile personale,
fiecare adolescent are particularitățile care o deosebesc de oricare copil.
 Pentru a fi un profesionist bun trebuie să ai capacitatea de a detecta, de a tolera și
de a rezolva situațiile dificile c u precauție și înțelegere
 Fii atent la modelul pe care adolescentul îl urmează
 Numai dacă înțelegi comportamentul adolescentului vei știi ce trebuie să faci
 Nu lăsa adolescentul să sesizeze slăbiciunea ta ca personalitate pentru că el va
începe să vă manip uleze
 Nu tratăm beneficiarii ca fiind un bun cine aparține și asupra căruia avem toate
drepturile
 Rezervați niște minute pe zi Pentru a comunica prietenește cu beneficiarii
 Trebuie să fii flexibil, sensibil și deschis în relație cu bineficiarii
 Implicate î n jocurile sau discuțiile ce le inițiază adolescenței
 Minorii nu au nicio vină pentru faptul că ești stresat, supus de diverselor presiuni
 Adolescentul este un copil și nu ne putem aștepta de la el să facă lucrurile așa cum
dorim sau să se comporte așa cum vrem noi
 Lasă la oparte atitudine negativă pe care o ai în legătură cu adolescentul chiar dacă
există o anumită problemă comportamentală

 Pentru că adolescentul să am fă într -o perioadă de învățare, trebuie să -i lași să -și
greșească deoarece greșind ei vo r învăța până la urmă să se corecteze
 Dacă vrei să ai o relație pozitivă cu bine piciare centrului bazează te pe dragoste și
respect, trebuie să -i arăți dragostea și respectul de ori de câte ori ai ocazia,
suplinind golul ce nu l -au umplut părinții.
Cercet are realizată deschide perspective de Investigare și a altor probleme care țin de
consilierea educațională a adolescenților din Centrele de Plasament

Bibliografie

1. Adriana Baban Consiliere Educațională – Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere.Copyright.)
2. Aliona PALADI PSIHOLOGIA ADOLESCENTULUI ȘI ADULTULUI Suport de curs CEP USM
Chișinău, 2018
3. Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu, Drept procesual pe nal, Nicolae Ursu USEM, CHIȘINĂU 2013 p 57.
4. Bulgaru M. Asistența socială; “Fundamente teoretice și practice“,Chișinău 2009 Centrul Editorial al
USM, pag 195.
5.Băban A. Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere . Cluj
Napoca: Ardealului, 2009.p. 113
6. Băran -Pescaru, A. Familia azi. O perspectivă sociopedagogică, Ed. Aramis, București, 2004. P.22
7. Bulgaru Maria. Aspecte teoretice și practice ale asistenței sociale , Chișinău 2003, p. 269.
8. CARABET N., Consiliere educațională: Suport de curs; Univ.Ped. de Stat „Ion Creangă”, catedra
Pedagogie Preșcolară. – Chișinău: 2016, p.6.
9.Codul Educației RM, nr. 152 din 17.07.2014 pag. 59
10. Cuznețov Larisa. Consilierea și educația familiei. Introdu cere în consilierea ontologică complexă a
familiei. Chișinău: 2015., p.6 -7
11. Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului, 20 noiembrie 1989. P.114
12. Cristian, Bocancea, George, Neamțu, „ Elemente de asistență socială”,1999.p. 46
13.Cocoradă E. Consilierea în școală – o abordare psihopedagogică. Ed. Psihomedia, Sibiu: 42004, p.7.
14 .DUMITRU I. Al. Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice. Iași: Polirom,
2008. 332 p.
15.Dumitrașcu V. (coord.). Auxiliar didacti c pentru psihologi școlari, diriginți, profesori. – Chișinău,
2008.p. 78
16. Elisabeth Kübler -Ross Extras și adaptat, On Death and Dying, 1970,Despre moarte și a muri.p.224

17.Ford, J. D., & Cloitre, M. (2009). Best practices in psychotherapy for children and adolescents.
Treating complex traumatic stress disorders. An evidence -based guide. New York, London: The
Guilford Press.p.257
18. Gheorghe Neamțu, Enciclopedia Asistenței Sociale Polirom. p. 117
19.G. Stanley, Adolescence: Its Psychology and Its Relati ons to Physiology, Anthropology, Sociology,
Sex, Crime, Religion, and Education”, 1904 p.72
20.Gorgos, C. – „Dicționar enciclopedic de psihiatrie ”, vol. II, București, Ed. Medicală, 1988, p. 231.
21. http://lex.justice .md/index .php?action =view &view =doc&lang=1&id=316030
22. https://psyharmony.ro/consiliere -psihologica/
23. http://sociopolis.md/uploads/0/images/large/necesitatile -prestatorilor -de-servicii -sociale.pdf
24.http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/1701/Paladi.pdf?sequence=1&isAllo
wed=y
25.https://www.academia.edu/7372496/Pasi_in_reabilitarea_copilului_care_a_suferit_o_trauma
26.Hildyard K. L; Wolfe D. A. Child neglect:developmental issuies and outcomes. In: Internațional
Journal Child Abuse and Neglect,2002 p.303
27. Kthryn Geldard, David Geldard, Rebecca Yin Foo Consilierea Copiilor Polirom 2013.
28.LARISA CUZNEȚOV CONSILIEREA PARENTALĂ GHID METODOLOGIC Chișinău, 2013,p.
168
29.Larisa Cuznețov, Dimensiunea psihopedagogică a relațiilor adolescenți – părinți, Didactica Pro 2002
p.22
30. Mecanismul intersectorial de cooperare în protecția copilului , SUPORT DE CURS, USAID,
Chișinău 2014, p. 42
31.Managmentul de caz, ghidul Asistentului Social Nr. 71 din 3 octombrie 2008 p. 15
32.MECANISMUL INTERSECTORIAL DE COOPERARE ÎN PROTECȚIA COPILULUI , SUPORT
DE CURS, USAID, Chișinău 2014.p.82
33.Mihaela Gaisteanu -Psihologia copilului – 2006 Centrul European pentru integrarea copiilor
Instituționalizați. p.39

34.Mihaela Săsărman, Andrei Ch ișcu Mnual de Intervenție PENTRU REDUCEREA
COMPORTAMENTELOR INFRACȚIONALE ALE ADOLESCENȚILOR AFLAȚI LA RISC
Chișinău 2017, p. 123
35 Micleușanu Zinaida, Cuznețov Larisa. Bazele Consilierii, ghid metodologic Chișinău 2015,USEM, p
6-8.
36.Mitrofan I, Vasile D. Terapii de familie. București: SPER, 2012, p 123.
37. Monica Boruga Pasi in reabilitarea copilului care a suferit o trauma ,Salvați Copiii Chisinau
2016 .p.49
38Cheianu -Andrei, Diana NECESITĂȚILE PRESTATORILOR DE SERVICII SOCIALE ÎN
RELAȚIONAREA CU COPI II SEPARAȚI DE PĂRINȚI ȘI COPIII ÎN SITUAȚIE DE RISC . Casa –
Editorial -Poligrafică „Bons Offices” 2015). P.63
39.Pantelimon Golu „Psihologia copilului” , 1994, ,p.159.
40. Psihologia copilului de la naștere la adolescență, București, 1970, p 175
41.Pollak, S.D. (2005). Early adversity and mechanisms of plasticity: Integrating affective neuroscience
with developmental approaches to psychopathology. Development and Psychopathology, p.235 -252.
42.Save the Children, Children in crisis: good practices in evaluati ng psychosocial programming, 2004 (
Copiii în situații de criză: bunele practici în evaluarea programării psihosociale, p.29
43.orgu Iordan ,Dicționar explicativ al limbii române. Univers encyclopedic. Academia Română –
Institutul de lingvistică, Ediția a II-a, București, p.1192.
44Tutunaru M., MOREGA R., CROITORU R., Manual de consiliere psihologică și educațională. ─
Craiova: Scrisul Românesc, 2011, p.5.
45.Tutty L. Cercetarea calitativă în asistența socială. – Iași, 2005.p.91

ANEXE