Teza Draft Lt 2 [631318]

UNIVERSITATEA ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘIADMINSTRATIVE TEZĂ DE DOCTORATMigrația minorității Roma în Europa și impactul ei asupracadrului liberei circulații la nivelul Uniunii Europene Conducător ȘTIINȚIFIC: Doctorand: [anonimizat] 2019 Mulțumiri,Doresc să mulțumesc în primul rând coordonatorului științific al lucrării, domului ProfesorIona Mircea Pascu de al cărui sprijin profesional am beneficiat. Mă simt onorata și îimulțumesc pentru răbdarea și încrederea pe care mi-a oferit-o în abordarea temei, pentrusfaturile pe care mi le-a dat pe parcursul studiilor doctorale.Mulțumesc familiei mele, fraților mei (Alis, Narcis și Cristian ), care mi-au oferit răbdarealor, cadrul de înțelegere, timpul și motivația pentru realizarea tezei de doctorat. Nepoate meleAdriana căreia îi dedic întreaga mea activitate profesională cu speranța că viitoareagenerație de copii din familia mea vor continua același traseu educațional. Nu in ultimulrând mamei mele care m-a susținut și încurajat pe tota durate carierei profesionale pentrueforturile si sacrificile depuse.Mulțumesc colectivului de profesori din cadrul Salford University, deparatmentul”Sustenabile Housing & Urban Studies Unit” (SHUSU), School of Health & Society, care aucontribuit la pregătirea mea teoretică și la fundamentarea metodologică în perioada studiilordoctorale, în mod special profesorilor Phil Brown și Phil Martin Brian, sub îndrumarea ampetrecut stagiul de pregătire Erasmus. Colegilor din cadrul Sussex University, doctor TanjaJovanovici.De asemenea, mulțumesc celor cu care m-am consultat, în special domnilor doctor DumitruCodita si doctor Victor Nicolaescu, al cărui suport moral si metodologic îl prețuiesc de foartemult timp, precum și cercetătorilor problematicii rome din Europa cu care am purtatnumeroase discuții pe tema studiului meu în ultimii 5 ani.Le mulțumesc colegilor din cadrul Centrului de Resurse Apollo in special domnului LucianGăman și partenerilor din organizațiile neguvernamentale rome și ne-rome cu care amîmpărtășit problemele curente ale comunităților de romi din ultimii ani și posibilele soluții derezolvare ale acestora.Nu în ultimul rând, gândurile mele se îndreaptă către cei care sunt subiectul studiului,Romilor cu care m-am întâlnit în ultimii ani pe străzile din Europa, le mulțumesc pentrutimpul petrecut pe străzile orașelor din tarile si vestice , prezenta lor in viata mea mi-a oferitcadrul necesar pentru maturizare. CUPRINSPreliminarii introductive​5Partea I –Migratia Romilor : fundamente teoretico-metodologice​11

1.FENOMENUL MIGRAȚIEI ÎN ERA GLOBALIZĂRII​121.1.Fenomenul migraței și dimensiunile lui actuale​121.2. CONSIDERAȚII teoretice cu privire la migrație​121.3.Migrația cetățenilor români în Uniunea Europeană​231.4 Provocările migrației pentru Uniunea Europeană​292.1Paradigma constructivistă​372.2 Perspectiva defensiva civilizatoare​392.3 Perspectiva economica​402.4 Perspectiva capabilităților​422.5 Perspectiva securizarii​442.6 Perspectiva drepturilor omului​533. Situația contemporană a romilor din Romania in statele de destinatie.​544.Designul metodologic și implementarea cercetării aplicative​544.1Scopul cercetării aplicate​544.2​Întrebările de cercetare​544.3​CERCETAREA APLICATĂ​564..4 Metodele, instrumentele și tehnicile utilizate încercetare​56PARTEA II. LIBERA CIRCULAȚIE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN ȘI IMPACTUL ACESTEIAASUPRA SECURITĂȚII LA NIVEL COMUNITAR​665. Cadrul European de liberă circulație​696. Provocări în aplicarea prevederilor liberei circulații în spațiul Schengen​85PARTEA III. SPAȚIUL COMUNITAR DE LIBERTATE, SECURITATE ȘI JUSTIȚIE – CADRULAFIRMĂRII DEPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ÎN UNIUNEAEUROPEANĂ.​887. Drepturile civile și cetățenia Uniunii​928. Substanța și principiul cetățeniei europene​939. Aspecte legislative cu privire la libera circulație si rezidenta în statele europene​959.1 Aspecte legislative cu privire la intrarea si șederea pe teritoriul Franței​979.2 Aspecte legislative cu pivire la integrare in franta​1169.3 Aspecte legislative cu privire la intrarea si șederea pe teritoriul Suediei​1269.4 Aspecte legislative cu privire la intrarea si șederea pe teritoriul Marii Bitanii​1269.5Aspecte legislative cu privire la intrarea si șederea pe teritoriul Norvegiei​126PARTEA IV . STRATEGII ADOPTATE DE STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENEPENTRU INTEGRAREA ROMILOR LA NIVEL EUROPEAN.​12710.Minoritatea roma la nivel european​12910.1 Situația romilor și tendințele migratorii ale acestora din România în Europa​13110.2 Situația demografică a romilor la nivel național​13110.3 Politici la nivel european cu privire la incluziunea socială a romilor​13310.4 Combaterea sărăciei și excluziunii sociale a romilor​134PARTEA V . Aspecte ale securități sociale în plan european și național – in statele de destinatie -dimensiunea securității sociale aplicabila migrantilor si minoritățile naționale​16211. ANALIZA COMPARATIVA​16312.Studii de caz​172Concluzii​189Bibliografie​192Anexe​214

PRELIMINARII INTRODUCTIVE De ce această analiză?Libera circulatie si migratia romilor din Romania a fost un subiect intens disputat dupăaderarea din 2007 la Uniunea Europeană. În mod particular, analizele despre strategii, politici,programe menite sa raspunda problemelor asociate existentei comunitatilor de romi inanumite state de destinatie, nu isi gasesc utilitatea, literatura de specialitate din domeniuindica faptul ca tările nu doresc să detina pe teritoriul lor o mare parte din romii care au alessă isi execite un drept care se adreseaza tuturor cetatenilor europeni si care practicfundamenteaza existenta EU. ​Lipsa acestei dorinte plaseaza statele in situtia de aexclude o mare parte a acestora prin utilizarea structurilor de control, fie ca aceste demersurisunt publice sau nu, fie recurg la strategii subversive de a nu aborda problemele reale. Existăcu siguranță o nevoie mare a colectării sistematice a evidentelor si a datelor cu privire lasituația romilor in tarile unde au ales sa își exercite libera circulație, care sa ne indice deasemenea sunt adevăratele soluții si implicit sa contribuie si sa genereze o mai mare coerentala nivelul unor documente programatice (de exemplu: Cadrul European de Integrare alRomilor care sa stopeze fenomenele asociate neintegrării in Europa a romilor). Pe de altăparte, exista o serie de tensiuni identificate la nivel conceptual si practic ca rezultat scăzutobținut în contextul implementării politicilor, programelor și proiectelor de incluziune socialăactuale adresate romilor Migrația romilor in Europa contemporană cere o paradigmă diferităde abordările trecute in spațiu european, astfel lucrarea de fata se încadrează ca intenție indemersul de cercetare ce face obiectul tezei de doctorat.Abordarea acestei teme a plecat de la o realitate din ce în ce mai dificilă a integrăriiromilor în societățile gazda, într-un context politic și internațional nu tocmai favorabilacestora și o abordare a problematicii rome, în special de către sectorul guvernamental,preponderent din perspectiva sărăciei si a crizelor cu care Europea se confrunta. Situațiacomunității romilor din România care si-au exercitat libera circulație a preocupat, în ultimiiani, un număr mare și divers de actori instituționali, publici și privați care analizează situațiadin perspectiva etnica. Devine o problema acuta a guvernelor nord si vestice si nu numai careau înțeles sa o gestioneze fie prin ignoranta fie prin utilizarea structurilor de forță, deși, aufost constituite structuri de reprezentare a romilor la nivel european și internațional, au fostemise Directive ale Uniunii Europene, și decizii guvernamentale care să structurezeintervențiile destinate îmbunătățirii situației romilor la nivel general. Problematica rămâneintr-un anumit mod, intr-un con de umbra si încărcat de foarte multe practici negative generate de existenta romilor pe teritoriile statelor de destinație, adesea nefiind cunoscuta inesenta rămân încapsulate in traiectoriile de viată a cetățenilor romi, care de cele mai multe orisunt neconsiderați cetățeni europeni.În peisajul complex al vieții internaționale a secolului XXI, libertatea de mișcare a

indivizilor este o condiție general acceptată, iar literatura de specialitate vine cu diverseperspective teoretice, care să răspundă provocărilor generate de fenomenul migrației, unfenomen tot mai amplu și actual. În fața acestei realități, cadrul legislativ european încearcă săofere cele mai bune soluții aspectelor pe care acest fenomen le generează, în special dinperspectiva influențelor pe care le poate avea asupra securității de la nivel individual până lanivel comunitar. Dar care este adevarata problema a Europei de azi?Ca urmare a diversității situațiilor întâlnite în practică, este tot mai greu să se realizezeun cadru general, care să rezolve definitiv problema. Situația se complică și mai mult, atuncicând analiza se realizează pentru un grup minoritar, cum s-a făcut în literatura ultimiloraproape 30 de ani. Datele prezentate în acest demers arată că situația romilor nu s-a schimbat,iar anumiți indicatori încă se mențin activi în relație cu situația acestora. În abordarea de fațăconceptul de sărăcie va fi analizat din perspectiva veniturilor și în relație cu negareadrepturilor omului, ceea ce, în mod firesc, ne conduce la concluzia simplă, că intervențiiledin trecut nu mai sunt viabile și de actualitate.Astfel, lucrarea de față își propune să prezinte și să aprofundeze migratia romilor dinperspective diferite insuficient abordată și dezbătută în mediul academic românesc –perspectiva capabilităților, perspectiva defensivei civilizatoare, perspectiva constructivita,alaturi perspectiva dominata drepturilor omului, care sa sublinieze importantaintesecționalitătii conceptului de libera circulație si cetățenie europeana. In baza bazaperspectivelor si a conceptelor implicate am abordat și analizat efectele migrației dinperspectiva a trei direcții: efectele migrației asupra țării de origine, asupra populației țării dedestinație și asupra migraților înșiși.Cercetarea privind impactul migrației minorității roma asupra cadrului libereicirculații la nivelul Uniunii Europene, se derulează în contextul unei evoluții fără precedenta fenomenului, atât în cadrul granițelor Uniunii Europene cât și din afara granițelor UniuniiEuropene.Migrația persoanelor de etnie roma se încadrează în cadrul fluxurilor migratoriiînregistrate la nivelul Uniunii Europene, cu particularitatea unei complexități de factori deexcluziune socială asociată unor comportamente deviante în țările de destinație generateinclusiv de neconcordanta culturala. De asemenea, în absența unor măsuri coerente desusținere a politicilor de incluziune socială a imigranților de etnie romă se generează diferiteriscuri la adresa securității europene prin apariția unor tendințe extremiste, rasiste, xenofobe șide intoleranță etnică in marea majoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, însoțite dereacții publice cele mai diverse.​Prezenta lucrare introduce noi concepte de analiză pentru minoritatea romă încontextul exercitării libertății de mișcare a persoanelor, așa cum este definită de ArmatayaSen: „Ce poate să obțină ființa umană în mod pozitiv este influențat de oportunitățieconomice, libertăți politice, putere socială, accesul la condiții de sănătate, educație debază, încurajarea și cultivarea inițiativelor”. Teza, de asemenea aduce in prim plan faptul ca guvernarea prin libertate (existenta conceptului liberei circulații la nivel UE) prezint propriile riscuri. Statele membre deținpropriile analize cu privire la probleme asociate a exercitării liberei circulații a persoanelor cuo situație economica redusa dar in acelasi timp exista si infrstructura de control alpopulatiilor. Prezența romilor pe teritoriile tarilor introduse in cercetarea de fata nu aconstituit un element de noutate pentru guvernele statelor analizate si nici nu pot fi acceptatesupozițiile ca aceste guverne nu știau de problemele asociate comunităților de romi, încontextul în care în perioada de preaderare a României au criticat existenta acestor probleme.Însă schimbarea de paradigma, mai concret mutarea problemelor romilor în propriile teritorii,a fost greu de acceptat, drept pentru care statele si-au asumat rezolvarea problemelor prinexercitarea mecanismului de excluziune teritoriala si nu numai.Aderarea României la UE, a crescut implicit numărul romilor pe teritoriul țarilor dedestinație introduse in cercetare si nu numai, dar contribuie de asemenea la o vizibilitate maimare pentru opinia publica si mass media.Obiectivele cercetării​Obiectivul principal al tezei de doctorat constă în analizarea, identificarea și stabilireacadrului multidimensional al impactului imigranților de etnie roma asupra liberei circulații înUniunea Europeană. Am încercat să identific pe timpul perioadei de cercetare care suntriscurile la adresa securității europene, prin prisma apariției unor tendințe extremiste, rasiste,xenofobe și de intoleranță etnică la nivelul unor state membre ale Uniunii Europene. Și nu înultimul rând am urmărit să pornesc de la aspectele specifice cu care se confruntă etnia romă din Romania, pentru a formula posibile soluții la problemele cu care aceasta se confruntă.În vederea realizării cercetării propuse pe lângă studierea unei vaste bibliografii amîntreprins studii de cercetare prin participarea la diverse activități internaționale și cercetare lafața locului in statele de destinatie, în diverse țări ale Uniunii Europene, pentru a vedea modulconcret în care comunitățile roma sunt privite, și mai mult cum sunt soluționate aspectele careprivesc integrarea acestora în societatea gazda dar si care sunt fenomenele asociate prezenteiacestora in Europa, modalitatea și comportamentul statelor in raport cu minoritatea roma. Aspectul motivational

Prezenta lucrare face parte dintru-un proiect personal de a înțelege fundamenteleconceptului de discriminare si inegalităților sociale intre indivizii dezvoltat in timpulcălătoriilor in Europa ca urmare a prezentei romilor întâlniți pe străzile orașelor din Europa,Strasbourg, Bruxelles si nu numai. Parte a societății civile rome din Romanian si ulterior prinprezenta mea la conferințele si forumurile internaționale am constanat ca exista o discrepantamajora intre subiectele abordate si realitatea din comunităților de romi. Contradicțiile siopiniile specialiștilor din domeniu au contribuit in mare măsura la inițierea acestui demers.CercetareaComplexitatea cercetării proiectată a fi realizată în această lucrare este constituită dinansamblul evidențelor situației romilor in statele de destinatie realizate în contextulexercitării liberei circulații a romilor din România, (exercitarea dreptului la libera circulație,este factorul care facilitează procesul de migrație). Demersul de cercetare propus aici combinăanaliza conceptuală teoretică, cu cea empirică exploratorie, calitativă, cu analiza tematică dedocumente, cu analiza de date cantitative comparata și cu cea de analiză critică de politicipublice precum si etnografia. Lucrarea combină câteva teme importante – libera circulație,cetățenia europeană, drepturile civile, situația romilor și de aceea am utilizat o serie deîntrebări cheie al căror răspuns să contribuie la fundamentarea unor concluzii și recomandăripentru clarificarea politicilor publice de integrare a romilor in statele de destinație si aduceclarificările necesare înțelegeri fenomenului excluziuni teritoriale asociat romilor dinRomania.Structura lucrăriiLucrarea este structurată in cinci părți principale. Prima parte este dedicată elementelorteoretico-metodologice care fundamentează conceptele de bază ale lucrării, respectiv,fenomenul migrației, concepte teoretice privind problematica romă, situația romilor în statelede destinație, designul metodologic și implementarea cercetării. Această primă parte are 4capitole, după cum urmează:1. Fenomenul migrației în era globalizării;2. Perspective conceptual teoretice în înțelegerea științifică a problematicii rome;3. Situația contemporană a romilor din România în statele de destinație;4. Designul metodologic și implementarea cercetării aplicative.Cea de-a doua parte a lucrării este dedicată analizei liberei circulații în spațiul european, șiimpactul acesteia asupra securității la nivel comunitar. Aceasta parte are următorul capitol:5. Provocări în aplicarea prevederilor liberei circulații în spațiul Schengen.Cea de-a treia parte a lucrării este dedicată analizei spațiului comunitar de libertate, securitateși justiție-cadrul afirmării drepturilor și libertăților fundamentale in Uniunea Europeană.Această parte are 3 capitole, după cum urmează:6. Drepturile civile și cetățenia Uniunii Europene;7. Substanța și principiul cetățeniei europene;8. Aspecte legislative cu privire la libera circulație și rezidența în statele europeneCea de-a patra parte a lucrării este dedicată analizei strategiilor adoptate de statele membreale Uniunii Europene pentru integrarea romilor la nivel european, și are următorul capitol:9. Minoritatea romă la nivel europeanCea de-a cincea parte a lucrării este dedicată analizei securității sociale în plan european șinațional-în statele de destinație-dimensiunea securității sociale aplicabilă migranților șiminorităților naționale, și are următoarele capitole:10. Analiză comparativă;11. Studii de caz.

PARTEA I –MIGRATIA ROMILOR : FUNDAMENTE TEORETICO-METODOLOGICE 1.FENOMENUL MIGRAȚIEI ÎN ERA GLOBALIZĂRII Literatura de specialitate relevă mai multe tipuri de migrație. În abordarea noastră ne

propunem să aducem o nota clarificatoare asupra conceptelor, dar și pentru a identificaspecificul unui tip cât mai apropiat de migrație exercitat de comunitatea romă. În acestcontext se impune mențiunea că situația este abordată și soluționată diferit de la o țară la alta,fapt care va fi ilustrat în datele culese pe timpul cercetării.1.1.FENOMENUL MIGRAȚEI ȘI DIMENSIUNILE LUI ACTUALE Aspectele relevante cu privire la acest aspect vor fi analizate și prezentate în modconcret și se vor referi la: imigrație și emigrație, în funcție de o populația dată (intrări,respectiv ieșiri); migrația internă și externă (internațională), cu referire la un anumit teritoriunațional; temporară și definitivă, în funcție de criteriul temporal; legală și ilegală(clandestină), în funcție de criteriul respectării legislației privitoare la migrație atât în țările dedestinație, cât și în cele de origine; voluntară și forțată, în funcție de principalul factor ce adeterminat-o (condiții economice, de exemplu, respectiv război); migrație de revenire șimigrație circulară; „brain drain”, migrația pentru muncă, migrația studenților, migrația pentrucăsătorie, migrația pentru reunirea familiei, migrația determinată de schimbarea climei ș.a.1.2. CONSIDERAȚII TEORETICE CU PRIVIRE LA MIGRAȚIE Pentru a înțelege mai bine fenomenul migrației interconectat procesului deglobalizare, este nevoie de o delimitare conceptuală privind noțiunea de migrație, mobilitategeografică, populație dar si libera circulație. Astfel : Migrația internațională este consideratăun fenomen relativ nou pentru România contemporană și se apreciază că probabil tendințelespecifice s-au reliefat abia în perioada de după 1998.În schimb migrația romilor nu este un fenomen nou. Existența romilor în Europa estepractic justificată prin consecințele exercitării procesului de migratie „Punctul de vederetradițional este că romii au plecat din India în urmă cu aproximativ o mie de ani în grupurifamiliale, care au călătorit pe trei căi principale, spre nord spre Scandinavia, spre vest prinEuropa Centrală și de Sud prin Egipt și Africa de Nord, prin urmare, iar apoi spre nord prinSpania . „Romi este un derivat al expresiei „micii egipteni”. Cu toate acestea, prima ediție a Revistei Societății Romilor din iulie 1888, a recunoscut mai multe posibilități – în care romiiar fi fost o parte a societății europene de 2000 de ani sau că primii romi au fost un grup de maimulte mii de muzicieni prezentați de Regele Sindh la șahul Persiei, în secolul al cincilea.În sens larg, migrația este definită ca fiind „deplasarea în masă a unor triburi sau aunor populații de pe un teritoriu pe altul, determinată de factori economici, sociali, politici saunaturali”. În planul științelor sociale, poate fi reținută opinia profesorului V . Miftode care consideră că „migrația este o expresie spațială a mobilității sociale” apreciindu-se faptul cămigrația nu este o simplă deplasare în teritoriu iar procesul nu este doar unul fizic,presupunând doar o schimbare a cadrului natural, ci unul complex, cu efecte sociale multiple.Este o acțiune colectivă care își are cauzele în schimbări sociale și care afectează atâtsocietățile din statele de origine , cât și cele din statele de destinație. Fenomenul migrației seconstituie ca un proces complex socio-economic care a influențat și influențează profunddinamica societății și evoluția ei.Mișcarea totală a unei populații se compune din mișcarea naturală și mișcareamigratorie. Populația unei țări sau a unei unități administrativ-teritoriale își modifică numărulnu numai ca urmare a intrărilor și ieșirilor determinate de nașteri și decese, ci și în urmaimigrărilor și emigrărilor. Deplasările locuitorilor se pot face în afara localității, între țări, potavea o durată mai mică sau definitivă, ceea ce face necesară o clasificare detaliată a diferitelortipuri de migrație. Fiind parte a mișcării totale a unei populații, migrația interesează nu numaidemografia, ci și sociologia, care studiază fenomenele de adaptare sau aculturație apersoanelor imigrante, influenta migrației asupra structurii populației, asupra instituțiilorsociale.Migrația populației este forma principală a mobilității geografice (spațiale) apopulației, constând în schimbarea definitivă a domiciliului stabil, între două unitățiadministrativ-teritoriale bine definite. Se mai numește migrație rezidențială, întrucât persoanaimplicată într-o asemenea mișcare își schimbă statutul rezidențial. Prin urmare, în noțiunea demigrație a populației nu intră excursiile, deplasările sezoniere, diferitele forme alenavetismului etc. De aceea, este important să se definească corect unitățile geografice sauteritorial- administrative și tipurile de mișcări ale populației.Totodată prezentul demers își propune să aducă în prim planul dezbaterilor naționaleși europene, aspectele specifice excluziunii sociale ale romilor care nu ar trebui să alimentezeformate reactive și de blocare a liberei circulații în Uniunea Europeană. În acest sens, pefondul unei recunoașteri a priorităților de intervenție în planul îmbunătățirii situației romiloreste important să se asigure un rol pozitiv și convergent modelului triangular al „problemeiromilor” determinat de politici publice, discurs politic și influența media.O definiție clasică a migrației este dată de sociologul Jan Szczepanski, acesta definindmobilitatea prin „seria de fenomene care rezidă în deplasarea indivizilor sau a grupurilor dinloc în loc în spațiul social”. A nu se confunda cu conceptul de mobilitate socială care se referă

la accesul grupurilor la diferite poziții în societate. Unde mobilitatea verticala însemna termenul de mobilitate sociala se refera la mișcările indivizilor si grupurilor intre diferitepozitii socio-economice. Mobilitatea verticala înseamnă mișcarea in sus sau in jos pe scarasocio-economica. Cei care câștiga, din punctul de vedere al proprietăților, al venitului sau alstatutului se considera ca sunt mobili ascendent, in timp ce aceia care se mișca in direcțiaopusa sunt mobili descendent.Conform Organizației Internaționali a Migrației este un termen umbrelă, care nu estedefinit de legislația internațională, care reflectă înțelegerea generală a unei persoane care seîndepărtează de la locul de reședință obișnuit, fie într-o țară, fie într-o frontieră internațională,temporar sau permanent și din diverse motive. Termenul include o serie de categorii juridicebine definite de persoane, cum ar fi lucrătorii migranți; persoanele ale căror anumite tipuri demișcări sunt definite legal, cum ar fi migranții de contrabandă; precum și a celor a căror statutsau mijloace de circulație nu sunt definite în mod specific în dreptul internațional, cum ar fistudenții internaționali.De mare actualitate sunt și abordările care privesc migrația ca strategie de viață,aceasta reprezentând „o perspectivă a raportului durabil dintre scopuri asumate și mijloace.Ele sunt structuri raționale de acțiune, relativ durabile la nivelul agentului care le adoptă” sauca formă de protest „în fața schimbărilor și de abandon a unei societăți în care nu-și găsesclocul pe care și l-ar dori”.În raport cu granițele oficiale ale unei țări, migrația poate fi: a. migrație internă -totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului obișnuit,în cadrul unei țări, între unitățile teritorial-administrative; b. migrație internațională (externă) -totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă (permanentă) a domiciliului, întredouă țări.Din punct de vedere al securității internaționale, migrația interesează în special subaspectul său extern. Migrația internațională se desfășoară în prezent sub mai multe forme:migrația minorităților etnice spre țările de origine; migrația forței de muncă; migrația defamilie (migrația familiilor lucrătorilor anterior emigranți) conform dreptului la reunireafamiliei, garantat de legislația internațională; migrația forțată de calamități naturale, depersecuții politice sau religioase, de războaie etc.De asemenea, aceste tipuri de migrație pot fi clasificate la rândul lor în funcție deurmătoarele criterii: legalitate: legală (se realizează prin respectarea normelor respective) șiclandestină (se realizează prin încălcarea normelor, ceea ce o face greu de evaluat); motivație:voluntară și involuntară, forțată; durata șederii în țara de destinație: temporară, pe termenlung, permanentă.Alte tipuri de migrație internațională sunt: migrația bazată pe etnicitate – statul natiuneare dreptul de a decide cine intră și primește drept de ședere pe teritoriul său dintre imigranți;migrația postcolonială, în cazul țărilor colonizatoare care au stabilit reguli stricte pentruimigranții (a se vedea procesul legilsativ din ultimii 30 de ani) din fostele colonii; migrațiaeconomică, ce reprezintă una dintre formele cel mai des întâlnite în ultimele decenii. Estemotivată de diferențele dintre țări cu privire la accesul la resurse și locuri de muncă, precum șide criza anumitor specializări. Astfel, multe dintre țările dezvoltate au „recrutat” asiduuimigranți și continuă să încurajeze migrația forței de muncă înalt calificată din țările slabdezvoltate; azilanți și refugiați, care reprezintă al doilea mare grup de imigranți legali, dupăcel al forței de muncă. Ca și migrația de familie, acest tip este protejat de legislațiainternațională; persoanele respective au dreptul să rămână pe teritoriul unui stat, în care nusunt cetățeni naționali, doar dacă unica lor alternativă este să se întoarcă într-un spațiu în carese tem de tratament inuman sau degradant sau de sancțiuni pe baze bine definite.Migrația are două fluxuri: emigrația – mișcarea spre exterior, respectiv imigrația –mișcarea spre sau în respectiva unitate, apreciindu-se că termenii reprezentând mici inovațiiale limbii române, pentru mai multă claritate. Literatura de specialitate adresata studiuluifenomenului migrației prezintă mai multe cauze care determină mișcarea migratorie apopulației.Principalele cauze care pot determina migrația populației: procesele de suprapopulare,marcate prin ruptura dintre numărul populației și resurse, având drept efect reducereaveniturilor și imposibilitatea satisfacerii consumului; suprapopularea poate fi determinată deexcedentul nașterilor, care domină indicele mortalității, fapt specific mai ales țărilor mai puțindezvoltate. O asemenea creștere a caracterizat, în secolul al XIX-lea, Europa Occidentală,când scăderea mortalității a compensat reducerea fecundității.În anumite țări, creșterea intensivă a șeptelului de animale a favorizat disponibilizareaforței de muncă, aceasta intrând apoi sub incidența migrației. În alte situații, dezvoltareacăilor de comunicație a facilitat dispersarea industriilor, ceea ce reclamă forță de muncă șiantrenează o parte a populației în fluxul migratoriu. Transportul maritim și, într-o măsură maimică, cel feroviar au favorizat migrațiile intercontinentale.De asemenea, mișcările migratorii pot fi determinate și de motive istorice, religioase,politice, care pot fi considerate drept cauze accidentale și actuale. Accidentele pot fi șicataclismele și maladiile, ce pot determina imigrări și emigrări masive și bruște.Cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinația unor locuri, forme de relief saupeisaje. În acest fel, locurile alese de un grup de populație pot fi poli de atracție pentru

compatrioți, așa cum, de exemplu, Barcelonette – colonie în Mexic – a devenit un caz clasic,la fel ca și cartierele-colonii din S.U.A. și Europa Occidentală.Cauzele de ordin ecologic determină așa-numita migrație ecologică. Aceastapresupune deplasări de populație din zonele afectate de transformări ale mediului natural sauantropic spre alte regiuni. Astfel, Mexico City, Milano și Atena sunt orașe extrem de afectatede poluare și pot constitui centre de disconfort și de emigrare a populației.Mișcările migratorii au implicații profunde în cadrul societăților contemporane,identificându-se trei paliere asupra cărora migrațiile produc efecte importante: efectelemigrației asupra populației de origine, asupra populației de destinație și asupra migranțilorînșiși. Conform studiilor sociologice, există nenumărate consecințe pe care migrațiile leproduc la nivelul acestor trei nivele dintr-o societate, dar este dificil să le identificăm pe celemai importante și relevante cu privire la emigrare.O migrație ce antrenează un număr mare de persoane, în general de vârstă tânără,poate provoca, în populația de origine, un deficit de forță de muncă și, deci, o slăbire aactivităților, o scădere a natalității, o îmbătrânire demografică.Globalizarea a deschis larg cadrul colaborării internaționale oferind posibilităținemaiîntâlnite până acum pentru circulația persoanelor, mărfurilor, capitalului și serviciilor.„Emigrarea este un fenomen dinamic ce cuprinde un număr mare de actori. Toate țările auinteresul comun de a aborda multilateral problemele dirijării proceselor migraționiste, lucrucare va asigura securitatea și demnitatea emigranților. Ei contribuie pozitiv la schimbareafeței societății pe plan global. Cheia nu este prevenirea mobilității, ci dirijarea ei maieficientă”.Datorită incertitudinii cu care conceptul de migrație operează în momentul de față sepoate aprecia că este în stadiul incipient de identificare a unei abordări teoretice clare, care sărăspundă nevoilor acute în soluționarea efectelor care le generează, privind migrațiainternaționala ca parte integrantă a proceselor globale de schimbare, mai degrabă decât ca oproblemă care trebuie rezolvată. S.Castles, leagă analiza migrației de tendințele importante înteoria și metodologia diferitelor discipline științifice sociale. Incepe de la exemplul deschimbare a forței de muncă în economiile nordice.si releva faptul că „Cu toate acestea,căutarea unui cadru teoretic general acceptat pentru studii de migrație rămâne greu de atins.Ne lipsește încă un corp de cunoștințe cumulative pentru a explica de ce unii oameni devinmobili în timp ce cei mai multi nu, și ce înseamnă acest lucru pentru societățile afectate”. Referitor la rețelele de migrație, nu avem un cadru conceptual comun, care ar putea servidrept punct de plecare pentru dezbaterile intelectuale, formularea de ipoteze și întrebări decercetare. De asemenea, ea mai argumentează că migrația este parte a procesului detransformare a structurilor și instituțiilor care trec prin procesul major de schimbare înpolitica globală, economie și relații sociale.​Tabelul de mai jos explică dificultatea în aplicarea cercetării prin faptul că analizareaconceptului migrației necesită o abordare multi și interdisciplinară.Tabel 2: Conceptul migrației, abordare interdisciplinarăDisciplinaÎntrebăricercetareNivele unitate decercetareTeorii dominanteIpotezeAntropologieCum afecteazămigrațiaschimbareaculturală șiafecteazăidentitatea etnicaMicro/individual /gospodăriile sigrupurileRelațional s-austructuralista sitransnaționalRețelelesociale ajutasa menținădiferențeleculturale.DemografieCum migratiaafecteazaschimbareapopulatieiMacro/ PopulatieRationalistaimprumuta foartemult economieMigratia areun impactmajor indimensiunedar un impactmic structurade varsta.EconomieCum se explicăpropseritatea dea migra siefectele ei.Micro/ Idividual.Raționalist: -cost-beneficiu șicomportament deutilitate -maximaIncorporatiivariate cunivelulcapitaluluiuman alimigranțilorGeografieCe explicătiparele specialeale migratieiMacro/mezo/micro/individual/gospodari sigrupuriRelațională,structurala sitransnationalaIncorporareadepinde retelesi modelelerezidentiale .

IstorieCum înțelegemnoi experientelemigrantilor ?Micro/individual sigrupuri.Se evita teoriilesi testreaipotezelor.Nu se aplica.DreptCum dreptulinfluenteazămigrația?Macro si micro/politica sisistemul legal.Institutionalist sirationalist (imprumuta dintoate stintelesociale )Drepturilecreeazastructuristimulentepentrumigratie siincorporarealor.StiintePoliticeDe ce statele audificultăți in acontrola migrațiaMai mult macro/politic sisistemulinternationalInstitutionalist sirationalistStatele sunt deobicei captivede interesele –imigrantilorSociologieCe explicăîncorporarea șiexcluziunea ?Macro/ grupurileethnice si clasasocial.Stucturalist s-auinstituționalistDeferiteîncorporații cu socialul șicapitalul umanSursa : Caroline B.Brettel, James F . Hollifield, MigrationTheory: Talking across Disciplines, p 4. ​Migrația, considerata o dimensiune activa spatiului comunitar, trebuie percepută șiacceptată ca parte a realității economice și sociale a UE, fapt ce presupune dezvoltarea unorpolitici adecvate de integrare și coeziune socială a acestora, integrarea reprezentând unsubiect viu de dezbatere, subiect ce poate fi înțeles în mod diferit în funcție de situația fiecăreițări. „ Migrația este o problemă dezbătută fierbinte, dar slab înțeleasă. ……..gândireconvențională despre migrație se bazează mai degrabă pe mituri decât pe fapte. Politicile demigrație nu reușesc adesea, deoarece se bazează pe aceleași mituri. Prin urmare, este timpulsă învățăm să vedem migrația ca o parte intrinsecă și, prin urmare, inevitabilă a proceselormai largi de schimbare a societății și de globalizare, în loc de o „problemă care trebuierezolvată”.Agenda publică menționează o serie de factori pozitivi care mențin conceptul la nivelde interes major în discursul public. Pe de altă parte diverșii actori reclamă o serie de factorinegativi care amplifică și mai mult gradul de incertitudine în elaborarea cadrului teoretic șiimplicit politicilor publice care să răspundă acestor nevoi și probleme.Tabelul 1. Dialoguri și consultări selectate la nivel mondial însecolul douăzeci și unuAnDialog sau inițiativăRezultatul cheie2001–2004Inițiativa Berne, lansată deElveția și de statele detinute de aceastaAgenda internațională pentru gestionareamigrației inclusiv: a (1) înțelegericomune fundamentale și principii comunegestionarea migrației subiacente; și (2)eficace practici privind o serie deprobleme de migrație care se bazează peexperiențele practice și practice alestatelor.2003–2005Comisia globală privind Migrațiainternațională, co-prezidat de Elveția șiSuedia, cu peste 30 de state ca parte aunui grup de bazăMigrația într-o lume interconectată: noidirecții pentru acțiune, care stabilește uncadru pentru formularede răspunsuricoerente la problematica internaționalămigrație la nivel național, regional șiglobal2006Dialogul ONU la nivel înalt privindMigrația internațională șiDezvoltare.Rezoluția (A / RES / 61/208) privindmigrația internaționalăși Dezvoltare adoptate de AdunareaGenerală prin consens în decembrie 2006.Rezumatul Dialog la nivel înalt de cătrepreședintele generaluluiAdunarea (A / 61/515) a menționatsprijinul pentru continuare dialogulglobal privind migrația internațională șidezvoltare.2007–Forumul global privind migrația șiProcesul de conducere de stat care

prezentDezvoltarepermite consultarea,Dialogul și cooperarea în domeniulmigrației internaționaleProbleme cu guvernul în creștere șiextinsă participare. Discuțiile societățiicivile au precedat Discuțiile de stat cuspațiul comun de interacțiune.2013Dialogul ONU la nivel înalt privindMigrația internațională șiDezvoltare.Declarație negociată adoptată înunanimitate de cătreAdunarea Generală (A / RES / 68/4), carea recunoscutși a reafirmat necesitatea cooperăriiinternaționaleși acțiuni în gestionarea migrației șiprotejarea drepturile migranților.2016Întâlnirea ONU la nivel înaltMișcările refugiaților și aleMigranții.Primul summit la șefii de stat și de guvernnivel ridicat al mișcărilor mari derefugiați și migranți.Rezultat în Declarația de la New York afost adoptată în unanimitate de către toatecele 193 de state membre ale ONU. Sursa : Martin, S. and S. Weerasinghe (2017) 'GlobalMigration Governance: Existing Architecture and RecentDevelopments' in IOM (2017) World Migration Report 2018,IOM: Geneva. Un alt punct este relevant : un discurs politic dominant care vede migrația ca oproblemă care trebuie să fie „rezolvată” prin politici adecvate”. Varianta represivă prin controlla frontieră strâns, cel mai liberal abordează “cauzele profunde” ale migrației în specialsărăcia și violența în țările de origine, astfel încât oamenii nu trebuie să migreze. Oricum ar fi,migrația este văzută ca fiind un fenomen dăunător și disfuncțional. Identificarea unuiechilibru între multitudinea de perspective necesită un efort major, având în vedere situațiasecolului XXI, care este din ce în ce mai incertă din toate punctele de vedere, iarincertitudinea este amplificată de procesul globalizării.Conceptul de globalizare nu doar modifică cu rapiditate opiniile publice, dar șiacțiunile de interdependentă între statele lumii. Dacă până în prezent UE a fost constituită pepiloni de susținere bazați pe conceptele de libertate de mișcare și cetățenie european. Se parecă realitatea vine să dilueze capacitatea acestor concepte în aplicarea lor in practică. Mediuleuropean reclamă noi soluții în a răspunde activ și prompt noilor realități.Managementul statelor membre UE se dovedește fragil în fața globalizării și aconceptului de migrație în toate formele sale. Modul cum este construit și deconstruit acestconcept relevă de fapt modul în care lumea este construită și deconstruită.Perspectiva istorică a migrației internaționale ne poate ghida în a înțelege modul deaplicabilitate a conceptului. Cu toate acestea, perspectivele istorice arată că migrația a fost unaspect normal al vieții sociale și în special a schimbărilor sociale de-a lungul istoriei. Motivulpentru extinderea migrației, în special pe distanțe lungi, încă din secolul al XVI-lea a fostritmul accelerat al schimbărilor legate de dezvoltarea pieței capitaliste mondiale. Formareastatului-națiune, expansiunea colonială și imperialismul au implicat un conflict, violență,deplasarea indusă de dezvoltare și creșterea migrației forțate. Migrația în perioada colonială aluat atât forma de circulație a administratorilor, comercianților și a personalului militar (întermeni moderni, mobilitatea profesională), precum și migrația bazată pe inegalitate șiconstrângere: sclavi, muncitori, ucenicie etc.Perspectiva istorica a migrației romilor ne poate oferi in-puturi valoroase în a întelegefundamentele culturale ale migrației. Romii sunt printre ultimele grupuri in Europa care trebuie să-și descopere potențialul și puterea naționalismului etnic și să lupte pentru unspațiu politic al lor. Deoarece comunitatea romă este fragmentată dar și dispersată în multețari și pentru că membrii săi dețin opinii diverse și contradictorii, se confruntă cu o altămare provocare în a-și defini spațiul politic și să lupte pentru un statut politic la nivelnațional și internațional.1.3.MIGRAȚIA CETĂȚENILOR ROMÂNI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ Din perspectivă istorică se poate observa că emigrația română a înregistrat cinci perioade marimigratorii:

1. Primul val de emigranți (1848-1928) a celor ce au plecat în America erau în mareamajoritate plugari, lipsiți de instrucție și orientați către noile oportunități de pe pământulfăgăduinței.2. Al doilea val de emigranți (1929-1945) ce erau, mai ales, rude sau prieteni ai celor stabilițide mai multă vreme în America.3. Al treilea val de emigranți (1945-1965) ce avea o motivație politică și aparțineaucategoriilor sociale ce se aflau în opoziție cu ideologia comunistă.4. Al patrulea val de emigranți (1965- 1989) ce s-au refugiat din calea măsurilor represive ces-au centrat pe un naționalism alimentat de regimul comunist.5. Al cincilea val de emigranți, cel mai important din întreaga istorie (1989-prezent) esteformat din cetățeni români aflați în situație de deprivare economică, socială și culturală sau încăutarea și valorificarea unor noi forme de afirmare profesională în contextul unei tranzițiialimentată de un lanț de crize interne.În perioada post-decembristă se consideră că punctul de inflexiune al emigrațieiexterne se înregistrează odată cu libera circulație a cetățenilor români în afara țării în alte statemembre ale Uniunii Europene.În această etapă se constată faptul că se formează noile comunități românești din afaragranițelor țării în funcție de gradul de similitudine al țării de destinație (limbă, comportamentsocial, condiții socio-economice, etc.), dar nu se știe, și de altfel nu se poate stabili, cuprecizie, numărul românilor de peste hotare împrăștiați în diferite țări, mai apropiate sau maiîndepărtate. Plecați de mai multe generații în țări îndepărtate, destui români dobândesccetățenia țării de adopție, nemaifiind înregistrați distinct în statisticile acelor state, caminoritari. Conform raportului de cercetare emis de Organiazati Internationala a Muncii pentru pregătirea unei campanii de informare la scară națională „Riscurile migrației ilegale înstatele Uniunii Europene 2003-2005: Ce s-a schimbat?” făcut public în martie 2005, aproape15% din populația adultă a României a muncit în străinătate la un moment dat după 1990.Dintre aceștia aproximativ 50% lucrau pe baza unui contract informal, la mica înțelegere saufără contract. Aceeași sursă menționează ca destinații efective pentru migrația muncii Italia(25 % din totalul românilor aflați la muncă în străinătate în 2003 și 19 % în 2005), Germania(18 % din totalul românilor aflați la muncă în străinătate în 2003 și 13 % în 2005), Spania (12% din totalul românilor aflați la muncă în străinătate în 2003 și 10 % în 2005). În acest top, în2005, Ungaria, stat nou membru al UE, ocupă locul patru cu 14% în 2005, comparativ cu doar5% în 2003. Durata medie a șederii în străinătate este de 23 de luni. În 2005, cei mai mulțimigranți potențiali, cei mai interesați de migrație, continuă să fie cetățenii care nu au nici oexperiență de migrație. La nivelul publicului larg, părerea generală este că, în 2005, se poateapela la migrația ilegală cu șanse de reușită. În prezent peste două milioane de românilucrează în străinătate. Populația României a scăzut cu 1,6 milioane locuitori între 1992 și2006. Principalele țări în care românii muncesc sunt Italia, Spania, Israel, Germania și MareaBritanie.În încercarea de a se furniza date valide cu privire la cetățenii români în afara țării seiau în calcul datele declarate de Registrele Serviciului de Evidență Informatizată a persoaneipentru comensurarea fluxurilor migratorii, apelându-se la procedeul în oglindă”.Tabelul nr. 2 Fluxurile de emigranți români în perioada 1998-2009AnNumăr emigranți199833.861199943.726200049.332200158.6172002105.8392003190.7422004215.6462005194.1762006215.6052007553.1622008325.1212009164.757Total2.150.584​​Sursa: Ciocănescu E. A., 2011a În privința distribuției emigranților români pe sexe se constată faptul că în perioada1998-2004 s-a înregistrat o prevalență migratorie masculină, în anul 2006 s-a atins un punctde relativ echilibru, pentru ca în anul 2009 să se înregistreze o migrație predominat feminină(54,5%). (Tabel nr. 3).Tabel nr. 3. Dinamica procentuală a emigranților români, pe sexe, în perioada 1998-2009

An% Masculin% Feminin199851,448,6199951,948,1200055,244,8200155,444,6200252,447,6200351,648,4200452,747,3200549,650,4200650,050,0200751,748,3200849,950,1200945,554,5 Sursa: Ciocănescu E. A., 2011b Această tendință de echilibrare a fluxurilor migratorii pe sexe indică o tendință dereîntregire a familiilor în străinătate prin emigrarea femeilor în ultimul an supus analizei.Date recente furnizate de către Eurostat (2011) indică faptul că românii constituiegrupul de imigranți cel mai mare din Uniunea Europeană, urmați de polonezi și germani,situație ce se menține dacă se exclude din analiză propriilor cetățenii (naționalii). Astfelstatele membre ale Uniunii Europene au primit peste 384.000 de români, urmați de 266.000de cetățeni polonezi și 91.000 de cetățeni bulgari.Tabel nr. 7 Top 10 imigranți ai cetățenilor statelor membre UE, 2008Cetățeni UE (inclusivnaționalii, proprii cetățeni)Cetățeni UE (excluzândnaționalii, proprii cetățeni)Cetățeni Non-UEțara(cetățenia)miițara (cetățenia)miițara (cetățenia)MiiRomânia384România384Maroc157Polonia302Polonia266China97Germania196Bulgaria91India93MareaBritanie146Germania88Albania81Franța126Italia67Ucraina80Italia105Franța62Brazilia62Bulgaria92Marea Britanie61SUA61Olanda81Ungaria44Turcia51Spania61Olanda40Federația Rusă50Belgia48Portugalia38Columbia49Sursa: Eurostat (2011) Din punct de vedere al țărilor de destinație, românii se constată că 65% dintre aceștiaau ajuns în Italia (46%) și Spania (19%). De altfel, în perioada martie-aprilie 2008 a fostrealizat un sondaj de opinie în rândul comunității românești din Spania prin care s-a urmăritidentificarea condițiilor sociale, valorilor și așteptărilor care îi caracterizează pe imigranțiiromâni din Spania. Acest sondaj completează rezultatele unui alt studiu care a vizatcomunitatea românească din Italia și a fost realizat în perioada noiembrie – decembrie 2007.Analiza comparativă a rezultatelor celor două sondaje sociologice arată diferențesemnificative în profilul socio-demografic și condiția socială ce caracterizează emigrațiaromânească din Spania, respectiv în Italia.Emigranții care lucrează pe teritoriul Uniunii Europene au trimis, în anul 2006, înțările de proveniență, 26 miliarde de euro, cu 13% mai mult decât în anul precedent, cea maiimportantă sursă a trimiterilor de numerar fiind Spania, dar din anul 2009 se înregistreazăpentru prima dată a tendință de scădere a remitențelor lucrătorilor migranți din UniuneaEuropeană.Tabel nr. 8 Fluxurile remitențelor datorate lucrătorilor migranți în UE (miliarde Euro) 200420052006200720082009Totalul remitențelor19,423,728,431,331,829,6Fluxuri intra-UE7,910,211,611,39,38,1

Fluxuri extra-UE11,513,416,820,022,521,5Sursa: Eurostat (2010)În privința fluxurilor de numerar ale cetățenilor români din străinătate se înregistra un nivelrecord în anul 2008, iar din 2009 nivelul acestora se plasa sub valorile atinse în 2005, (înaintede intrarea României în Uniunea Europeană).Tabel nr. 9 Fluxurile nete financiare, milioane de EuroRomânia200420052006200720082009 131630314337478049212852Sursa: Eurostat (2010)O analiză realizată, indică faptul că la un număr estimat de 2.910.000 emigranțiromâni (sau aproximativ 1.329.000 gospodării), nivelul total estimat al economiilor realizatepe durata a 12 luni, calculate până în septembrie 2010, a fost de 11.981 milioane de euro, ceeace reliefează efectele crizei financiare, dar și o tendință de a-și utiliza resursele în noile stateîn care au emigrat și unde noile comunități românești se cristalizează în diferite coordonatesociale, economice, culturale și religioase.Conceptul de migrație capăta noi valențe într-o perioadă foarte scurtă de timp. Șimigrația romilor rămâne pe agenda politică cu aceleași elemente care îngrădesc dezvoltarea șiincluziunea comunităților. Incluziunea romilor a devenit una europeană mai ales după 2007, „incluziunea romilor când tot mai multe persoane de etnie romă din noile țări UE au emigratîn alte țari cu un nivel de viața mai ridicat”.Actualul context plasează întreaga abordare sub semnul securității statelor europene,abordare ce stimulează și alimentează creșterea rasismului și a extremismului, precum șixenofobia. Se poate considera că problemele statelor devin din ce in ce mai stringente, iar învâltoarea evenimentelor nu mai este clar care sunt valorile și principiile care să urmeze, avândîn vedere construcția UE, „care prin procesele integraționiste politice, economice și juridiceau condus în timp la o pace aparte în UE”.Analiza migrației în UE presupune încadrarea în două ramuri: migrația internă amembrilor UE, generată de cetățenia europeană și migrația non UE.„Problemele dintre state nu se mai rezumă la o competiție acerbă pentru putere, la o coleziunefrontală între interesele statelor dure și adesea ireconciliabile. Miza s-a mutat în acest spațiucătre politicile vizând, integrarea, guvernarea pentru o condiție economică și socială mai bunaa individului.”In ciuda faptului ca integrarea europeană este un concept puternic dezbătut si are labaza „Integrarea este înțeleasă diferit, în funcție de țară și de context. Este un proces degenerare a respectului și a obligației față de valorile de baza ale societății, țării respectivecare implică adaptarea reciprocă, prin interacțiuni multidimensionale”. Acesta dimensiune sepoate realiza doar daca relațiile de putere intre state sunt egale. Având in vedre ca statele dinEuropa sunt divizate de inegalității economice diferențele dintre Sud Global si Nordul Global, afirmația se aplica si subiecților de etnie roma deoarece cetățenia își schimba sensul infuncție de teritoriu.1.4 PROVOCĂRILE MIGRAȚIEI PENTRU UNIUNEA EUROPEANĂ ​Prăbușirea paradigmei sovietice în 1991, iar în urma reunificarea treptată acontinentului european nu numai că s-au modificat pentru totdeauna o viziune asupra lumii,dar ei au stârnit de asemenea mișcări de populații pentru mult timp și astfel, a pus in discuțieregimurile de migrație și impermeabilitatea frontierelor europene. Efectele sociale, economiceși politice ale migrației sunt greu de explicat în țesătura Europei și viitorul acesteia.Contextul politic al migrației la nivel UE începe la Tampere în 1999, cu ocazia căruia s-aucristalizat politicile europene în domeniul migrației. Doi ani mai târziu, ca urmare a solicităriiConsiliului de Justiție și Afaceri Interne, în țările membre UE au fost stabilite punctenaționale de contact. În anul 2013, Comisia European a fost invitată să publice rapoarte cuprivire la migație și integrarea migranților în statele membre UE.În cadrul Consiliului European de la Bruxelles din noiembrie 2004, cu privire laProgramul de la Haga dar si a Consiliului European de la Salonic din iunie 2003, s-a solicitat stabilirea unor „principii de bază comune” pentru politica de integrare a imigranților.Comisia Europeană a adoptat comunicarea „O agendă comună pentru integrare – cadru pentruintegrarea resortanților țărilor terțe în Uniunea Europeană”, cu scopul de a oferi primulrăspuns la solicitarea Consiliului European de stabilire a unui cadru european coerent pentruintegrare. Pietrele de temelie ale cadrului sunt propuneri de măsuri concrete în vedereapunerii în aplicare „principiile de bază comune” printr-o serie de mecanisme de sprijin aleUE. Și comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020, o strategie pentru ocreștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”, stabilește necesitatea unei noi agendepentru integrarea migranților, pentru a le permite acestora să beneficieze pe deplin depotențialul lor.​Agendă europeană pentru integrarea resortisanților țărilor terțe, se concentrează în

special pe acțiuni de creștere a participării economice, sociale, culturale și politice ale migranților urmate de implementrea acțiunilor la nivel local. „O mobilitate mai mare aducecu sine oportunități și provocări. O politică echilibrată, cuprinzătoare și comun în domeniulmigrației va ajuta UE să profite de aceste oportunități în același timp abordarea provocărilor.Această politică – în prezent în curs de dezvoltare – se bazează pe solidaritate șiresponsabilitate. Acesta va avea avantajul suplimentar de a aduce o contribuție valoroasă ladezvoltarea economică și performanța UE pe termen lung. „Comisia Europeana recunoaște îndocumentele sale perspectiva istorica a migrației și evidențiza clar efectele și beneficile. De-alungul istoriei, oamenii au migrat de la un loc la altul. Oamenii încearcă să ajungă pecoastele europene, din diferite motive, și prin diferite canale. Ei caută căi legale, dar, deasemenea, ei își riscă viața, pentru a scăpa de opresiune politică, război și sărăcie, precum șipentru a găsi reîntregirea familiei, antreprenoriat, cunoaștere și educație. migrația fiecăreipersoane spune propria poveste”. Ca urmare a efortului de cristaliza o mai mare corenta lanivelul spatiului comunitar au fost elaborate principiile de bază comune prin care evidențiazanecesitatea de a se dezvolta obiective clare, indicatori și mecanisme de evaluare pentru a searmoniza politicile publice în mod eficient. Acestea sunt:1. Integrarea trebuie să se realizeze in două sensuri vazut ca un proces dinamic deacomodare reciprocă a tuturor imigranților și rezidenților statelor membre;2. Integrarea presupune respectul pentru valorile de bază ale Uniunii Europene așa cum suntele subliniate in tratatle de funcționare;3. Ocuparea forței de muncă este o parte esențială a procesului de integrare și este esențială participarea și contribuțiile imigranților in societatea-gazdă; 4. Cunoștințe de bază a limbii, istoriei și instituțiilor societății-gazdă sunt elemente indispensabilă pentru integrarea, asfel trebuie să se asigure că imigranții dobândesc acestecunoștințe de bază considerat un lucru esențială pentru integrarea cu succes;5. Eforturile în domeniul educației sunt esențiale pentru pregătirea imigranților și în specialurmatoarelor generatii, pentru o participare activă in societate;6. Accesul imigranților la instituții, precum și la bunuri și servicii publice și private, în modegal cu cetățenii naționali și într-un mod nediscriminatoriu, constituie o condiție esențialăpentru o mai bună integrare;7. Intre imigranți și cetățenii statelor membre trebuie să existe un mecanism fundamentalcare să faciliteze integrarea. Constituirea unor forumuri comune, dialogul intercultural,educația cu privire la imigranți și la culturile acestora și a stimulării condițiilor de viață înmediul urban sunt lemente care sporesc interacțiunile dintre imigranți și cetățenii statelormembre;8. Practica diferitelor culturi și religii este garantată în conformitate cu Carta drepturilorfundamentale și trebuie să fie protejate, cu excepția cazului în practicile intră în conflict cualte drepturi europene inviolabile sau cu dreptul intern;9. Participarea imigranților la procesul democratic și în formularea politicilor publice deintegrare și măsurilor, în special la nivel local;10. Politicile de integrare și integrarea măsurilor în toate portofoliile politice relevante pentru toate nivelurile de guvernare și a serviciilor publice este de asemenea un aspectimportant în formarea politicilor publice în implementarea lor.11. Dezvoltarea unor obiective clare, indicatori și mecanisme de evaluare sunt necesarepentru adaptarea politicilor, să se evalueze progresele înregistrate în domeniul integrării,pentru a face schimbul de informații mai eficiente.Existența la nivel european a dezbaterilor privind fluxurile migratorii este un fapt ce acontribuit la accelerarea elaborării, colectării și monitorizării unor indicatori specifici privindparticiparea și integrarea socio-economică a migranților.În baza Comon Basic Principles și a indicatorilor din Agenda 2020 au fost definitivațipentru a acoperi patru domenii (ocupare, educație, incluziune socială și cetățenie activă).​Programul Stockholm 2010 – 2014, prin care în cadrul întâlnirii din anul 2010 de laZaragoza, a miniștrilor responsabili cu problematica integrării migranților din UE, ComisiaEuropeană a fost abilitată să lanseze un proiect-pilot cu privire la evaluarea politicilor deintegrare a migranților. Ca un rezultat concret, studiul pilot al Eurostat din 2011 a reliefatdisponibilitatea și calitatea datelor statistice ce susțineau 15 indicatori, publicându-se astfel oanaliză statistică integrativă. Indicatorii Zaragoza au fost reconfirmați și s-a stabilit ca și alțiindicatori să fie analizați sau s-a sugerat să se dezvolte noi domenii (cum ar fi conștientizareași experiența discriminării, acceptarea diversității, încrederea în instituțiile publice șisentimentul de apartenență.Tabel 3 : Indicatori ZaragozaOcupareEducațieIncluziune socialaCetățenie ActivaÎntâmpinareasocietățiiRata ocupareCel mai înalt nivel de particpare ineducațieRisc de sărăcie (șiexcluziunesocială)Rata denaturalizareDiscriminareexperiențaperceputa Rata somajuluiParticipareaVenitulPondere de ședereÎncrederea in

tertiarape termen lunginstituții publiceRata deactivitatePărăsirea timpuriea școliiStatusul sănătățiiAlegereareprezentanților Sentiment deapartenențăSelf-employmentRezultate slabe(PISA)Dreptul deproprietatePrezența la vot Supra-calificareCompetențelelingvistice Sursa: Huddleston, T., Niessen, J., Tjaden, J.D.,​Având la bază indicatorii Zaragoza, analizele privind integrarea migranților seadresează realizării a trei obiective principale pentru utilizarea indicatorilor de integrare:1) înțelegerea contextelor de integrare și a rezultatelor integrării migranților;2) evaluarea rezultatelor politicilor aplicate;3) includerea integrării migranților în politicile generale.Legătura dintre schimbările demografice și politicile privind migrația, inclusivmigrația persoanelor înalt calificate, va reprezenta o problematică importantă în viitorulapropiat. Este de așteptat ca unele state membre să prefere migrația specialiștilor și săelaboreze reglementări și proceduri care să o faciliteze. Însă, așa cum remarca MarcVerwilghen (2004), ministrul belgian al cooperării pentru dezvoltare, Uniunea Europeană vatrebui să identifice, în același timp, și soluțiile pentru a limita efectele negative produse de„exodul creierelor” asupra dezvoltării statelor de origine.„Creșterea numărului populației în Uniunea Europeană și-a încetinit considerabil în ultimii25 de ani și în viitor creșterea va stagna, probabil, în jurul anului 2020. Cu toate acestea, înurmătorii 25 de ani populația celor mai multe țări vor continua să crească. La nivel sub-național, cu toate acestea, un număr tot mai mare de (NUTS-2), regiunile se vor confrunta cuo populație în declin. În special în estul Germaniei și mari părți din Italia și Spania, sunt deașteptat să-și piardă definitiv populația”.În conformitate cu datele furnizate de Eurostat (2011), Spania a fost țara care a primitîn 2008 cel mai mare număr de imigranți (726.000), iar Germania, Marea Britanie și Italia auînregistrat fiecare peste o jumătate de milion de imigranți în anul 2008 (aceste patru staterecepționează 67% dintre toți imigranții din UE).Tabel nr. 4 Imigrația pe grupuri de cetățeni, EU 27, EFTA și țările candidate, 2008ȚaraTotalNaționaliProprii cetățeniNe-naționaliNu sunt proprii cetățeni MiiMii%mii%Din care Cetățeni UECetățeni non-UE mii%mii%UE-273.800600153.200851.400431.80057Islanda10.32.8277.5736,4861,114Lichtestein:::::::::Norvegia58,16,41151,78932,26219,538Croația14,512,5862,0140,5271,573Macedonia1,10,2210,8790,1150,785Turcia:::19,7:6,03013,770Sursa: Eurostat (2011) Un aspect semnificativ se referă la faptul că majoritatea statelelor membre UEraportează faptul că imigrația este mai mare decât emigrația, cu excepția Germaniei, Poloniei,României, Bulgariei și a celor trei state baltice (Lituania, Letonia și Estonia). De asemenea,15% din numărul total al imigranților în statele membre ale UE se raportează la propriicetățeni (de exemplu migranți care se întorc sau cetățeni născuți în străinătate care imigreazăpentru prima dată), iar 85% la cei ce nu aparțin naționalității țării de imigrație.​Deoarece fluxurile migratorii pot să afecteze grupe particulare de persoane subraportul caracteristicilor vârstă și sex, migrația modifică nu numai numărul populației, ci șistructura acesteia după sex și vârstă și, eventual, după alte caracteristici. După sfârșitul celuide-al doilea război mondial, țările europene au experimentat patru perioade principale demigrație ce au coincis și cu schimbările structurale în arhitectura europeană: 1. Migrațiaforței de muncă și reconstrucția Europei: perioada 1950-1970; 2. Perioada crizeloreconomice: 1970 – prima jumătate a anilor ’80; 3. Diversificarea țărilor gazdă și de origine șicreșterea numărului solicitanților de azil, refugiaților și minorităților etnice – anii 1980; d)Migrația forței de muncă „preferențială” – după 1989.Se pot identifica mai multe perspective de analiză a migrației internaționale:Perspectiva politica poate furniza un punct de vedere care poate clarifica acțiunilepoliticienilor dar și discursul lor public.

Perspectiva economica poate furniza informații cu privire la modul în care decidentul politicacționează , iar acțiunile acestuia influențează aspecte de ordin economic care poateinfluența la rândul lor accesul la resurse economice de exemplu ajutor șocial facilitate saulimitări pentru migrați.In rapoartul “ Gender and generational dimensions in accessing to Social Rights byEU mobile citizens” (Matteo Luppi et all ) `au fost investigate, din perspectivă de gen șiviitoarele generație, posibilitățile și impedimentele reale pe care le cunosc cetățenii mobili aiUE accesul acestora la drepturile sociale. Raportul a fost elaborat si in baza regimurilor debunăstare in relație cu migranții, si include doisprezece țări din UE și non-UE. Are ca obiectiv revizuirea problemelor de gen și inter generaționale referitoare la accesul cetățenilormobili ai UE la drepturile sociale, prezentată prin analizarea legislației naționale și a UE.„Creșterea migrației intra-UE a dus la un interes mai mare pentru drepturile cetățenilor UEla prestații publice. Deoarece multe dintre aceste drepturi au fost menținute în jurisdicțiilenaționale, criterii selective ca mijloace de prevenire a turismului de bunăstare au fost puse înaplicare de multe țări”. Organizația Internaționala pentru Migrație recunoaște că exista olegătură directă între migrație și dezvoltarea economică, socială și culturală, precum și adreptului persoanelor la libera circulație. Aceasta a furnizat, ca date pentru anul 2015, faptulcă în Europa au intrat peste 4 milioane de migranți, cu aproximativ de 4 ori mai mult decât în2014, fapt ce întărește asumpția necesității abordărilor și a schimbării.2. Perspective conceptual teoretice în înțelegerea științifică aproblematicii romeTendințele de cercetare privind „migrația romilor” in Europa, au fost caracterizate deevoluție in ultimul deceniu, datorate presupusei creșteri a numărului de romi care si-auexercită drepturile de mobilitate din țările Europei de Est în Europa de Vest – în principal dupăaderarea la UE în 2004 și 2007, dar si a crizelor expuse de mass media. Interesulcercetătorilor a crescut si se poate menționa faptul ca exista o orientare către acest nousubiect, astfel cercetările au început să se concentreze în ultimul deceniu pe cauzele șiconsecințele modelelor de migrație ale romilor, in special viața lor în noile țări și problemelejuridice asociate, contestarea cetățeniei europene și relevanta politicilor publice. Toateaspectele au plasat de existenta fizică a romilor în teritoriile statelor europene, considerațiadesea „alții” cu precădere in Europa de Vest si o prezenta justificată în accepțiunea unorguverne pentru a exercita acțiuni antisociale.2.1PARADIGMA CONSTRUCTIVISTĂ ​Tendință a cercetărilor focusate pe minoritatea roma în Europa a fost susținută deparadigma constructivistă a migrației romilor care a stimulat noi tendințe de teoretizare agrupurilor de romi care și-au exercitat dreptul la libera circulație, în dezbaterile politice șipublice. Astfel, deși s-au încercat prin diferite aspectele conceptuale și metodologice alecercetării orientate pe tematica migrației romilor să răspundă cauzelor pentru care romii nu s-au integrat în Europa, prin urmare cercetarile au utilizarea întrebărilor de tipul instrumenteloranalitice și conceptuale , utilizate de cercetători pentru a înțelege și surprinde tendințeleactuale de migrație ale cetățenilor romani de etnie romă. Mai mult, nu există în momentul defața o viziunea clară a timpului de abordare și utilitate a vechilor concepte si teorii care sarăspundă neclarităților generate de lipsa de integrare a romilor migranți. Extindereadomeniului de studio identifica si aspect relevant problema eticii cercetării și aresponsabilității cercetătorilor în timpul proceselor de producție de cunoștințe cu privire la„migrația romă”. (Magazzini si Piemontese, 2019).​Pe de alta parte, având în vedere faptul că libera circulație presupune in esențătraversarea granițelor teritoriale, cercetătorii orientați către migrație și libertatea frontierelorsusțin că europenizarea, securizarea frontierelor și migrația au dus la forme de reglementare apopulației care contribuie la o divizare discutabilă între grupurile UE și non-UE, precum șiîntre diferite grupuri din afara UE. Astfel, se evidențiatza faptul că procesele avut impact nudoar centrifugal, asupra populațiilor din afara UE, ci și centripet, asupra decalajului „intra-UE” reoferindu-se la minoritățile existente, cum ar fi musulmanii și romii din Europa. ​Analiza prin utilizarea unor metode de cercetare a migrației diverse și studiile cuprivire la frontiere, care au fost evidentiate dincolo de naționalismul metodologic și deeurocentrism, au semnalat faptul ca exista un impact insuficient cercetat al regimuluifrontierei externe a Uniunii Europene asupra cetățenilor europeni minoritari. Aceste aspectesunt evidentiate prin studiul de caz al minorității rome in Europa si arata cum formelecontemporane de securizare conduc la divizare continua in Europa bio-politică pe linie intra-europeana. ( van Baar, 2017). O altă dimensiune importantă se referă la exercitarea puterii forțelor de ordine si acelor care au in sarcina gestionarea imigranților care produc si amplifica un spectacol de„excludere teritoriala”. Astfel se recurge la o mai mare vizibilitate de producție a „ilegalității” imigranților. Se considera ca practicile materiale susțin „generarea unei constelații de

imagini și formațiuni discursive”, in esență au in centru expunerea publică ca „ilegalitatea” amigranților. Spectacolele generate și alimentate de forțele de ordine aduc o nota controversataimigranților insuși, contribuie in egala măsura la includerea migranților vizați de excludere.„Includerea” migrantilor in statele de destinație este conditionată de subordonarea pe piatamuncii, care se realizează cel mai bine doar în măsura în care încorporarea lor este în modpersistent afectată de campanii de excludere care asigură că această incluziune este ea însășio formă de subjugare. Considerat de De Genova în joc un proces sociopolitic legal deincludere prin excludere. Plasarea continua a ilegalității in Europa oferă, astfel, motivelepentru esențializarea inegalităților cetățenești, ca diferențe categorice care pot fi apoi rasiale.(De Genova, 2013).O atenție academică considerabila migrației romilor a fost acordată din perspectivaconceptului de rasism anti romi și relația lor cu procesele și mecanismele de excludere șimarginalizare. Mecanismul de excludere a fost subliniat din scrierile lui Facoult ca fiind„descriem efectele și mecanismele puterii exercitate asupra acestor categorii ca mecanismeși efecte ale excluziunii, descalificării, exilului, respingerii, privării, refuzului și neînțelegerii;adică un întreg arsenal de concepte negative sau mecanisme de excludere”(Foucault :1976),sustinute prin discursului guvernelor de excludere carea vizeaza disciplinare și civilizarea.(Foucault: 1995).Se evidențiază in literatura faptul că un efort semnificativ mai puțin a fost îndreptatcătre înțelegerea modului în care formele contemporane de rasism anti-rom sunt diferite decele anterioare și care este adevărata cauza pentru care sunt atât de dificil de contestat.Aceasta dimensiune a fost analizata in speciala prin implicare critică cu lucrările luiDavid Theo Goldberg și Loїc Wacquant, autorii susțin că procesele de neo liberalizare șisecuritizare au contribuit la de-politizarea problemelor societale cu care se confruntă romii șila tendința de ai face „invizibili” dimensiunile rasiale ale condițiile marginale în care trăiescmulți romi. Aceștia au utilizat ca exemple relevante cazurile romilor din Slovacia și MareaBritanie pentru a accentua faptul că tendința de invizibilitate este o dimensiune activă șiconstituie rezolvarea problemelor romilor, prin concentrarea pe importanța contextuluinațional în obținerea rezultatelor de integrare care contribuie la creșterea gradului deseparare a romilor fata de populația majoritara. (Powell, van Baar 2019).2.2 PERSPECTIV A DEFENSIVA CIVILIZATOAREÎn încercarile de înțelegere, a poziției stigmatizarii și marginalizarii a populației deromi din Europa au fost utilizate lucarile autorilor Norbert Elias și Loïc Wacquant. Astfel inarticolul “ Persecuția persistentă a romilor, reflectată în politica socială, nu poate fi înțeleasăfără a face referire la procesele sociale pe termen lung care modelează natura relațiilor deputere asimetrice dintre romi și non-romi”, în baza ”teoriei relațiilor consacrate exterioare”aplicată la nivel european intra-stat se argumentează că romii constituie un grup de „outsider”transfrontalier, cu stigmatizarea lor intense mostenita explicată și perpetuată de un set comunde fantezii colective, care sunt menținute prin procese complexe si de identificare în grup șicare au ca rezultat ca romii să fie văzuți cu o valoare umană mai mică.Conceptul teoretic (echivalentul taberelor de romi ) al „ghetoului” lui Wacquant a fostpromovat pentru a arăta cum manifestările stigmatizării sunt deodată psihologice, sociale șispațiale. Sinteza conceptelor celor doi teoreticieni permit o abordare care poate expune modulîn care se exercită puterea în cadrul și prin relațiile de grup. O astfel de abordare evidențiază centralitatea interdependenței dintre romi și non-romi și a echilibrului de putere fluctuantcare a caracterizat această relație în timp și spațiu deși cercetările existente axate pe politici șirezultate sunt utile pentru înțelegerea experiențelor contemporane negative ale populațiilor deromi, acestea trebuie să fie înțelese în contextul proceselor sociale mai largi și alcontinuităților istorice în căutarea de a elucida modul încare aceste procese modeleazăpoliticile și contribuie la marginalizarea socială și spațială. (Powell, Lever, 2017) .Poziția imigranților romi în UE a fost coniderata ca o anomalie care contestăfundamentele dreptului Uniunii Europene. În calitate de cetățeni ai Uniunii, migranții romi audreptul la libertatea de mișcare și de ședere în statele membre. Cu toate acestea, drepturiledestinate si securizarea acestei poziții sunt refuzate de rutina selectiva a forțelor de ordine ințările de destinație, a migranților romi, ce a condus la evacuări forțate și expulzări colectivefără a ține cont de dreptul european sau alte instrumente politice relevante. Evidentele provindin marea majoritate a statelor UE, ca de exemplu in Marea Britanie exercitarea libereicirculații a romilor a fost privita cu suspiciuni deosebit de acute. Un răspuns care reflectădubla stigmatizare a acestora atât pentru imigranți, cât și pentru romi. În același timp, migrațiaromă din noile state membre a expus o contradicție inerentă proiectului de cetățenie care a pusla îndoială credibilitatea drepturilor in Uniunea Europeana. Gradul de excludere șiinegalitatea cu care se confruntă romii este cea mai mare problemă internă a drepturiloromului cu care se confruntă UE în toate statele membre. In ciuda fapatului ca instituțiileeuropene și-au menținut poziția coerentă și au eleborat o strategie denumită ”CadrulEuropean de Integrare a Romilor”, avand rolul sa s solicitae planuri naționale de integrare cuintenția de a responsabiliza statele la nivel individual precum și descurajarea acestora de aexercita acțiuni de expulzare si evacuare a romilor. „Cu toate acestea, absența unor ținteclare, implicarea romilor și conducerea europeană sugerează că această strategie este sortită

eșecului – oferind puțin mai mult decât o distragere. Într-o Uniune bazată pe, printre altele,statul de drept, respectarea drepturilor omului și protecția minorităților, această pozițiedetașată subminează legitimitatea întregului proiect de cetățenie”.( O’Nions, 2014).2.3 PERSPECTIV A ECONOMICA In încercarea de a utiliza o perspectivă diferita voi argumenta că in realitate problemamigrației romilor in statele de destinatie nu este clar definita, in primul rand trebuieguvernelor fata de resursele naționale in statele de destinatie, odată reglementata problemastatutului juridic presupune aplicarea drepturile in statele de destinație, implicit creștereacosturilor sociale si distribuirea resurselor naționale catre comunitatile de romi. Astfel, seexplică faptul că diferite lucrări teoretizează și critică subordonarea politică, economică,juridică și socio-istorică („etnică” sau „culturală”) a romilor europeni, din punct de vederecritic specific al migranților romi care trăiesc și lucrează în interiorul și în spațiul UniuniiEuropene. Nu au activat suficient în principal prin cercetări etnografice in diverse comunitățide romi din geografia eterogenă a „Europei”, contribuțiile academice, sunt preocupate depolitica mai mare de mobilitate, ca trăsătură constitutivă a formării sociopolitice a UE. La nivel academic, prin utilizarea experiențelor și perspectivelor romilor care trăiesc șimuncesc în afara statelor lor naționale de origine, s-a încearcă să elucidarea inegalităților șiierarhiilor mai largi ca răspuns a rasializarii migranților romi, condiție impusa si migranților,în general nu doar romilor. Rasializarea mobilitatii rome devine un punct de vedere criticpentru studiile migrației în Europa. Articolul ”Roma migrants in the European Union, SocialIdentities” pune accentul direcționat în mod convențional spre obiectivitate fata de pozitiaromilor ca atare și încearcă în schimb să sublinieze întrebări despre „Europa”, afacerileeuropene și cetățenia europeană care se concentrează mai clar prin lentila critică a rasializării,marginalizării, securitizării și criminalizării romilor și a dinamicii mobilității romilor îninteriorul și în spațiul Europei. În acest fel, această colecție contribuie la noi cercetări șiextinde dialogul interdisciplinar critic la intersecțiile studiilor romani, studii etnice și rasiale,studii de migrație, geografie politică și urbană, antropologie socială, studii de dezvoltare,studii postcoloniale și studii europene. ( Yıldız si De Genova, 2017).Van Bar prin studiile sale asupra comunităților de romi in Europa susține faptul căminoritatea roma din Europa a fost deseori perceputa ca o amenințare la adresa culturii șisocietății majoritare „Deseori, romii au devenit ținta naționalismului, extremismului șirasismului” (van Bar, 2018). Influențat in mare măsura si de perspectiva istorica, voiargumenta ca in Europa contemporană exista foarte mulții romi care susțin economiile tarilorde destinație. Acesta menționează si faptul ca există o evoluție generata de discursul respectării drepturilor omului ceea ce a condus la dezvoltarea programelor dedicateincluziunii, anti-discriminării și combaterii sărăciei. Acesta analizează situația dinperspectiva modului în care romii sunt deseori ținta discursului de „Securitate”, înțeles șiperceput ca „probleme de securitate”. Autorii discută practicile securitizării și modalitățile încare au fost contestate și oferă in original contribuția la dezbaterile despre intervențiile desecuritate și drepturile omului într-un moment în care crize multiple în Europa merg mână înmână cu xenofobia intensificată și retorica de securitate. Se reflectă asupra mecanismelor princare romii și situația lor au fost securitizate din ce în ce mai mult în Europa post-1989.Cercetările care au problematizat migrația romilor contextul regimurilor de trecere afrontierei și a mobilității, dar si a dezvoltării, neoliberalismului, rasismului, și vizualității,menționează că programele de dezvoltare care s-au concentrat pe incluziunea socială apoliticilor romilor (acces condiționat la locuințe și ocuparea forței de muncă) au contribuit înmod ambiguu la impasurile politice actuale ale romilor și au reînnoit rasismul împotrivaromilor.2.4 PERSPECTIV A CAPABILITĂȚILORIn baza teoriei capabilităților propuse de Amartya Kumar Sen. Astfel, Sen înțelegeprin „capabilități” funcțiile de bază care permit oamenilor să existe/funcționeze”. V oi folosisintagma capability approach sub forma teoriei capabilității propuse de Amataya Sen. Teoriaa fost extinsă de filozoful Martha Nabussen care introduce pentru prima dată în cercetareconceptul de capabilitate, în anul 1979 în lucrarea „Tanner Lectures on Equality of What?.Prin propunerea conceptului de capability approach Sen reliefează în lucrările sale legăturiiteoretice propuse de Aristotel cu privire la dezvoltarea umană, ceea ce constituie șifundamentul inițial al teoriei capabilităților. Utilizează de asemenea ideile filozofilor AdamShmit si K. Marx cu privire la importanța funcționărilor și a capacității pentru bunăstareaoamenilor în societate. Contribuita lui Sen este recunoscut si prin „Indicele DezvoltăriiUmane”, realizat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare încă din anul 1990.În accepțiunea lui Sen definiția capabilităților este un proces de extindere allibertăților reale de care se bucură oamenii, în schimb Nabbusen se referă la acele capabilitățiprin care omul își poate exprima pe deplin puterile umane în sensul de înflorire pe toatădurata existenței.Pentru exemplificare, Martha Nabbusen, în lucrarea „Femeia și Dezvoltarea Umana:Perspectiva capabilităților”, propune o grilă de analiză a capabilităților, sub forma tabelului de

mai jos.Tabel 1. Perspectiva capabilitățilorNr. crt.CapabilitateDefinirea capabilității1.ViațaCapabil sa trăiască până̆ la sfârșitul unei vieți umane de odurata normala; a nu muri prematur, sau înainte ca viața cuivasă fie atât de redusă încât să nu mai merite sa trăiască2.Sănătate corporalăA fi capabil de a avea o sănătate bună, inclusiv sănătateareproducerii; să fie hrănite în mod corespunzător, să dețină unadăpost adecvat.3.IntegritatecorporalăSa se deplaseze liber din loc în loc; a fi protejat împotrivaatacurilor violente, inclusiv a violentei sexuale și a violenteiîn familie; și pentru alegerea în materie de reproducere.4.Simțuri,imaginație șigândireSă folosească propriile simțuri într-o maniera umana” a fiinformat printr-o educație adecvată. Capacitatea de a produceopere de auto-expresiv și să se angajeze în ritualuri religioase,fără teama de ramificații politice. Capacitatea de a aveaexperiențe plăcute si pentru a evita durerea inutilă. Adică,capacitatea de a căuta sensul vieții.5.EmoțiiCapabil de a avea atașamente fata lucruri in afara sine înșine;aceasta include posibilitatea de a iubi pe alții, jelesc lapierderea celor dragi și să fie supărat când acest lucru estejustificat.6.Motivația practicăCapabil de a forma o concepție asupra binelui și a reflectacritic asupra pe ei.7.AfiliereCapabil de a trăi cu și să arate grija față de ceilalți, empatizacu (și arată compasiune pentru), alții și capacitatea justiției și aprieteniei. Instituțiile contribuie la dezvoltarea și protejareaformelor de afiliere.Capabil de a avea respect de sine și să nu fie umilit de alții,fiind tratat cu demnitate și valoare egală. Protecție împotriva discriminării pe criterii de rasă, sex, sexualitate, religie, castă,etnie și naționalitate care sa conducă la recunoaștere reciprocărelațiilor .8.Alte specii Abilitatea de a avea grija de si să trăiască cu alte animale,plante și mediu în general.9.JoculAbilitatea de a rade, joacă și se bucură de activități distractive.10.Controlul asupramediului.a) Politic – Abilitatea de a participa efectiv la viața politică,având dreptul la liberă exprimare și de asociere.b) Material – Abilitatea de a deține o proprietate, din punct devedere material (adică, ca o oportunitate reală). Capacitatea dea căuta locuri de muncă în condiții egale ca și alții .Sursa: Martha Nabussen in Women and Human Development.The capability Approach”Camabrige Univeristy.Definitia lui Carling privind ”Capacitățile” este piatra de temelie a așa-numiteiabordări a capacităților pentru dezvoltarea umană, care accentuează libertatea de alegere,eterogeneza individuală și multidimensională, natura bunăstării. Abordarea în sine a fostdezvoltată în principal de Amartya Sen (1989, 1999) și Martha Nussbaum (2011), iarintroducerea sa în domeniul migrației și dezvoltării a fost condusă de Hein de Haas (2010). Întimp ce „capacitatea de a migra” poate fi văzută ca o capacitate specifică, rolul capabilitățiloreste în primul rând ca o operaționalizare a dezvoltării in rezultate.2.5 PERSPECTIV A SECURIZARIIPeisajul sociopolitic actual este încărcat de dileme si perspective care contribuie laconstrucția acestora ca o problema sociala si de securitate in context mai larg. Astfel seconsidera ca romii au fost construiți și reprezentați ca o amenințare, indiferent dacă se discutaîn contextul migrației lor intra-UE sau asupra reprezentării lor ca beneficiari ai programelorde bunăstare și dezvoltare în perioade de neo- liberalizare, romii fiind guvernați din ce în cemai mult prin politici de securitate în Europa. Utilizând cadrul conceptual al securitizării înstudii critice de securitate, van Baar, Ivasiuc și Kreide au prezentat intersecțiile teoretice șiempirice dintre securitizare și mobilitate, comercializare, dezvoltare și vizualizare, pentru adescrie situația complexă a minorităților rome din Europa și provocările cu care se confruntăîn peisajul sociopolitic actual. Așa cum demonstrează capitolele expuse de aceștia , romii suntdin ce în ce mai excluși prin anumite regimuri de frontieră, cetățenie, piață, dezvoltare șiexpuși vizual in propria sărăcie, totuși prin prezenta acestora in Europa aceștia caută totmai multe modalități de a-și exercita agenția și de a-și contesta securitizarea. Una dintre

cauze, în literatura susține asumpția că, de la prăbușirea socialismului de stat din Europa deEst, romii au devenit subiectul și ținta programelor și discursurilor de dezvoltare la niveleuropean, în timp ce, în același timp, au fost problematizizati din punct de vedere social,securitatea publică și națională. Drepturile romilor din 1989 sunt „integrate integral în istoriilecomplexe și influente ale transformării socio-economice și politice post-1989” (Van Baar &Powell, 2019).Datorită modurilor în care dezvoltarea și securitatea s-au reunit în mod ambigu înistoria recentă a Europei, voi susține că condițiile de viață ale celor mai săraci dintre romi nunumai că s-au agravat, ci a contribuit mai fundamental la diviziunea dintre bogații și săraciiEuropei, a devenit serios rasializat și aproape nelimitat. Mai explica faptul că condițiile bioși geopolitice în care dezvoltarea și securitatea s-au contopit în angajamentul Europei cu romiiau dus la o situație în care scopul oficial al programelor de dezvoltare legate de romi -îmbunătățirea condițiilor de viață și a șanselor lor de viață – tind pentru a rezulta unnefavorabil. (van Baar, 2018).Angela Kocze a analizat migrația romilor pe baza unor dezbateri publice, academice sipolitice contemporane evidențiate in baza a doua studii de caz specifice din Franța și Italia incare si a propune să înțeleagă modul în care discursurile rasiale contemporane și forțelesociale și politice neoliberale (re) creează romii ca „alții ” pentru a legitima o politică anti-romă subtilă în Europa. Susține că migrația actuală a romilor nu poate fi înțeleasă în afară deproliferarea ideologiei neoliberale hegemonice care facilitează rasializarea romilor șinormalizează excluderea socială a acestora în Europa. Considera ca prin explorarea roluluiconceptului de neoliberalism acesta a contribuit în rasializarea și subjugarea romilor înEuropa.(Kóczé, 2018).Un argument cu privire la factorul care a crescut numărul romilor este aderareaRomâniei și Bulgariei la Uniunea Europeană (UE) în 2007, si care a contribuit la creștereaprofilului situației comunităților de romi obligând UE să ia măsuri asupra grupului minoritarcel mai marginalizat și discriminat al acesteia. Practic se recunoaște faptul ca cele doua taridețineau in propriile teritorii probleme asociate după venirea romilor in tarile vestice. In ceeace privește Romania voi argumenta faptul ca romii au migrat in Europa si înainte de aderareaRomanei la UE; ceea ce este diferit este faptul ca a crescut numărul actorilor implicați, crestepractica guvernanta, si problema devine mai vizibila in teritoriile statelor de destinație pefondul mai multor crize asociate.Atenția sporită asupra problemelor romilor a fost cauzată de politici regresive care auvizat romii într-un număr de state membre ale UE, ceea ce a condus la apelurile activiștilorromi și ale grupurilor pentru drepturile omului pentru ca UE să intervină. Discursului politicelaborat de autoritățile franceze în vara anului 2010, când migranții romi au fost direct vizați, marcați ca amenințări pentru securitate si trimis în statele lor de origine, în special înRomânia.Discursul de securitate elaborat de autoritățile franceze a transformat romii într-un„alții” grup etnic care nu aparținea Franței și a facilitat un context în care expulzarea lorputea fi înțeleasă din aceste motive. Cu toate acestea, această inițiativă în mare parte s-adeclanșat din punct de vedere politic, iar Franța a trezit subiectul unui intens oprobiu dinpartea Comisiei Europene, precum și a numeroși actori interni. În același timp, această„excepție franceză” a creat o criză în UE care a grăbit elaborarea Cadrului UE pentrustrategiile naționale de incluziune a romilor în 2011, făcând în mod eficient romii să fieresponsabilitatea statelor membre. ( McGarry, Drake,2018). Criza din Franța nu a stopat nicinumărul romilor pe teritoriu si nici nu a soluționat problemele existente pe teritoriul Franței.Probelematica nu mai este atâta de acuta pe agenda European.Nando Sigona examinează mobilitatea romilor în contextul politicilor europenecontemporane privind migrația și protecția minorităților etnice. Considera ca Romii sunt uncaz unic, deoarece experiențele lor de mobilitate sunt puternic afectate de evoluțiile șidezbaterile din ambele domenii de politică. Bazându-se pe expertiza unui grup divers șiinternațional de oameni de știință politici și sociali, care iau în considerare problema dindiverse medii disciplinare și interdisciplinare, aceasta ține cont de două decenii de cercetărilegate de romi în Europa. În același timp, conectează această lucrare cu dezbateri științificemai largi în domeniul studiilor privind migrația, cetățenia și studiile privind minoritățile șidrepturile omului. (Sigona, Vermeersch 2012). In încercarea de a examina modul în care redimensionarea teritorială și consecințarealinierii cetățeniei în Europa afectează minoritățile marginalizate, prin expunerea studiilorde caz, in literatura se evidențiază o nouă perspectivă asupra acestei minorități in maremajoritate a scrierilor “în loc să-i privească pe romi ca pe o minoritate non-teritorialăexcepțională și migranți, investighează poziția lor în primul rând din perspectiva cetățeniei”.În timp ce examinează diferite exemple de poziție de cetățenie a romilor, lucrarea susține căpozițiile lor reprezintă marjele, care devin centrale în definirea ce implică cetățenia la diferiteniveluri. De obicei, marjele nu sunt direct vizibile, însă ele definesc „granițele” cetățenieirelevante în timpul episoadelor de redresare teritorială ( Sardelić, 2019).Wacquant a scris pe larg despre aspecte legate de sărăcia urbană, rasa și extindereaînchisorii. este puternic influențat de activitatea lui Pierre Bourdieu. În mod specific,Wacquant folosește instrumentele teoretice de analiză ale lui Bourdieu pentru a oferi o critică

a politicii sociale și penale neo-liberale contemporane. Articolul ia în considerareaplicabilitatea scrierilor muncă sa contemporană; activitatea acestuia a fost împărțită în treidomenii largi: analiza neoliberalismului și a formelor precare de angajare, dezvoltarea statuluipenal și abordarea critică a conceptului doxa. Clarificările conceptuale cu privire la doxa aufost expuse de Bourdieu care utilizează termenul doxa pentru a face referire la acele opinii care sunt luate de la sine în cadrul oricărei societăți si care creează limitele sau oferă un cadruputernic pentru dezbaterile politice. Se susține că teoretizarea lui Wacquant oferă o explicațiea forțelor care au condus la concentrarea zonelor de sărăcie în mijlocul unei relații relative. Pelângă faptul că se confruntă cu probleme îndelungate de șomaj ridicat, locuințe precare șilipsa de facilități sociale, aceste zone se replica – banlieues-urile din Franța, locuințe în SUAși moșii din Anglia – sunt stigmatizate în discursul public și în mass-media. Deasemeneacercetarile lui Wacquant au fost utilizate pentru a contesta dezvoltarea unei forme de muncăsocială care pune accent pe managerialismul birocratic. În plus, ar trebui să încurajeze muncasocială ca profesie pentru a se angaja din nou în probleme de justiție penală. În cele din urmă,abordarea critică a doxa oferă un model pentru munca socială care să conteste limităriledezbaterilor actuale.Având in vedere aspectele menționate mai sus voi argumenta faptul ca Europa de Vestnu a identificat încă utilitatea pe piața forței de munca a persoanelor de etnie roma. Faptul camigrația romilor a devenit un domeniu de studii separat într-o anumita măsura analiza maicomplexa a cadrului de acțiune si esența Uniunii Europene care in final are o baza economicasi mai puțin sociala chiar daca se poate argumenta in favoarea pilonului social care trebuie sacontribuie la dezvoltarea si bunăstarea Europei. Introducerea studiului de caz al comunitățilorde romi se poate identifica mai multe tensiuni generate de neînțelegerea conceptului de liberacirculație, constituit pe o baza economica si nicidecum pe o baza sociala. Iar probelemeromilor sunt generate de aplicabilitatea conceptului de rezidenta. Dimensiune foarte contrastatin articolul „Free movement of Europeans – Taking stock of a misunderstood right” in care sesubliaza clar fapatul ca libera circulatie presupune „acces larg in teritoriu dar dreptcondiționat de ședere” O alta dimensiune omisa prin cercetarea focusata a migratiei romilorin Europa este faptul ca, deși statele membre sunt parte ale Uniunii Europene, acestea deținpropriile interese in raportul economic una cu cealaltă, dimensiune care contribuie lamenținerea de monopol in politica internaționala.Prin contestarea existentei si a rezidentei si in spatiul comunitar europena a celorsăraci se menține poziția dominanta a populației care deține si au acces la resurse naționale.Astfel așa cum se arata in Barometrul Uniunii Europene „Europenii au efectuat 214 milioanede călătorii transfrontaliere în alte țări ale UE, în 2014, 15 milioane de europeni trăiesc într-o altă țară a UE, în mare parte pentru a lucra sau pentru a studia acolo. Libera circulațieoferă cetățenilor UE oportunități de a călători, de a studia, de a face afaceri, de a munci, dea face cumpărături și de a trăi în alte țări ale UE” .Conceptul de libera circulație a facilitat migrația romilor la nivel mai intens (nu existaîn momentul de față în Europa o statistica clara a numărului de romi care și-au exercitat liberacirculatie, s-au numarul romi care au migrat în statele membre ale UE, exista doar supozițiiale societatii civile, prin urmare datele nu pot fi comparabile intre state) după aderareaRomâniei la UE, implicit a generat o criza, în raport cu care țările din Vest si Nord care nu aufost pregătite să gestioneze fluxurile migratorii. Romania a fost frecvent criticata in mediulinternațional pentru situatia romilor si pentru faptul ca si-au exercitat dreptul la liberacirculație in alte state europene fara ca guvernele respective sa ia masuri concrete deimbunatatire a situației romilor in propriile teritorii. Se menționează clar in mass- mediafaptul ca tara de proveniența a romilor este Romania, criticile țărilor din vest sunt o practica,în dezbaterile despre integrare si responsabilizare in cadrul UE. Așa cum reiese din analiza, formarea așa numitelor tabere de romi, sau spatii de viată au fost principalele elemente careau generat tensiuni guvernelor si structurilor instituționale care au in portofoliu respectareadrepturilor omului si au contribuit într-o mare măsura la extindere subiectului pe agendelestatelor, evidențiataza interesele pragmatice ale statelor. Astfel, analiza migrației romilor doardin perspectiva drepturilor comunităților de romi fragmentează intr-o anumita masuraprocesul obiectiv al existentei in UE.Faptul că, la nivelul Uniunii Europene au existat reacții generate de statele membre, acontribuit într-o mare măsura la efortul politic al UE de ași asuma public un Cadru Europeande Integrare a Romilor, la rândul sau, in esența, este extrem de contestat datorita faptului canu a generat rezultate imediate. Daca se recurge la o analiza a conținutului legislativ,direcționat pentru minoritatea roma, în marea majoritate a statelor membre se poate identificaun anumit impact, care nu trebuie văzut doar din punct de vedere legislativ. Analiza situatieiromilor si condițiile de viată reflectata in viată de zi cu zi a comunităților de romi sunt de faptelementele care mențin dezbaterile contradictorii pe agendele actorilor interesați deproblematica, total diferite in raport cu standardele de viată a populațiilor din tarile dedestinație unde romii si-au exercitat libera circulație. Pe de alta parte, lipsa capacitațiiinstituționale si puterea de reacție a societății civile este un alt element care ar trebui analizatin momentul in care se discuta despre migrația romilor. In lipsa unor răspunsuri fundamentate,statele membre au preferat sa expulzeze romii si au recurs la vechile practici aplicateminorității, evidențiate in raport cu minoritatea însuși dar si cu alte grupuri minoritare, acțiuni

întreprinse in baza aspectelor reziduale si a poziției vulnerabile. Din cercetarea etnografica, realizata in prezenta lucrare, reiese ca in Europa de Vest sialte grupuri minoritare s-au confruntat cu contradicții si probleme de integrare, astfel se poateconcluziona ca nu doar comunitățile de romi s-au confruntat cu probleme de integrare inEuropa. Diferența este data de intensitatea reacțiilor si acțiunilor împotriva minorității, simomentul in care romii au fost pe agendele statelor membre si numărul mare a acestora inEuropa considerata ca fiind „cea mai mare minoritate”. Dar confirma ca romii sunt in prezentconstruiți ca „alții” in Uniunea Europeana, atâta timp cat romii au fost construiți in istorie casi „altii”, si au format spatii de viată pe teritoriul altor state membre ale UE, nu exista premisein viitor ca prezenta acestora sa fie acceptat de guvernele naționale si nici de populațiilelocale. Acest argument are la baza raționalitatea si pragmatismul guvernelor naționale ale UEcare nu abordează comunitățile de romi din punct de vedere social ci mai degrabă ca pe oproblemă care trebuie gestionata in țările de origine, chiar dacă beneficiile cetățeniei europenesi libera circulație sunt puternic fructificate si aduce atingere tuturor cetățenilor UE. Astfel,comportamentul statelor UE, in raport cu minoritatea roma este apreciat ca unul pur rațional.Analiza istorica a cadrului instituțional a statelor membre ale UE reliefează modificărilelegislative pozitive in favoarea migrației a altor grupuri sau popoare; acesta dimensiune a fostsusținuta legislativ in trecut in momentul in care statele aveau o necesitate (reconstrucțiaFranței după al doilea Război Mondial in care face apel la fostele colonii pentru întoarcereape teritoriul Franței) de forță de munca sau răspuns la nevoile demografice în scădere (cotamare de refugiat acceptată de Germania în prezent),etc. Constructivismul și migrația RomilorIn teoriei constructivista, cunoașterea este construită social și se bazează adesea perelațiile de putere, atunci este legitim sa ne întrebam ce tipuri de întrebări un cercetătorconstructivist ar avea dreptul să ceară referitor la problema migrației romilor? :Cum este construită identitatea romilor și ce rol joacă în exercitarea de migrație șistatutul lor de cetățeni ai UE? . Un exemplu relevant , identitatea lor este privită de unii cafăcându-i migranți "nedoriți", așa cum subliniază Jean-Marie Le Pen, membru alParlamentului European și președinte al Partidului Național Front, Franța: '' O să vă dau unprognostic: aveți unele îngrijorări, se pare, câteva sute de romi care au ……….., hai să zicemmârâit, neîncetat în oraș … asta este doar vârful aisbergului. Vă anunț că, în 2014,aproximativ 50.000 de romi vor ajunge la Nisa. De asemenea, de la 1 ianuarie, cele 12milioane de romi care locuiesc în România, Bulgaria și Ungaria vor avea posibilitatea de ase muta în toate celelalte țări europene”. Dar si Gilles Bourdouleix, membru al AdunăriiNaționale, Franța: „Poate că Hitler nu i-a omorât suficient”. Per Sandberg, membru alParlamentului și vicepreședinte al Partidului Progresist, Norvegia: '' La granițe, poliția poate[în conformitate cu legile existente] să oprească grupuri organizate de romi, bulgari saufrancezi, deoarece știm din experiență că acești oameni perturbă pacea și sa demonstrat, deasemenea, că mulți dintre ei se angajează în activități infracționale ''.​Pierre Lellouche, secretar de stat al ministerului Afacerilor Europene francez afirma:„De la extinderea (UE – n.n) către Europa de Est, am descoperit că există în Europa 11milioane de romi care trăiesc în situații scandaloase, câteodată inumane, în tarile lor deorigine: copiii nu sunt școlarizați, se dezvoltă separat, la marginea orașelor și satelor și nufac parte din sistemul economic. Inserția nu se face, cu toate că Europa acordă o mulțime debani. Organizați în rețele de cerșit sau bande criminale, ocupându-se în special de furt, traficde carne vie și droguri, romii au devenit o reală problemă europeană începând cu 2007, oproblemă europeană ce este ușor împinsă către una de stat, a României, trăgându-se din ce înce mai des atenția asupra lipsei implementărilor unor politici sociale privind aceastăminoritate”.​Cum discursul referitor la migrația romilor reafirmă sau provoacă această identitate?Care este rolul migranților romi în construirea altor narațiunii?Identitatea etnică este un concept dual și relațional, care se referă nu numai la modulîn care oamenii se identifică, ci și la modul în care sunt identificați de către alții ( Barth 1969,in Duvje et all,2017).Având in vedere cele mai sus este legitim sa avansam analizei teza relațiilor de putere.In articolul „Discursul, Puterea și Guvernarea”, in care sunt abordate conceptele referitoare lamișcările sociale – Britta Baumgarten și Peter Ullrich, analizează mișcările de protest social,care se aplică și romilor, susținute de asemenea si de Picker, Van Baar și alții, care s-auconcentrat asupra conceptului de "guvernare" al lui Foucault; mai concret, au analizat cum guvernele și instituțiile statului "guvernează" sau gestionează indivizii și comunitățile.Analiza poate fi luata în considerare in măsura în care libera circulație la nivelul UE este oformă de "guvernare prin libertate" gestionata prin conceptul de penalizare a statului ,deoarece mulți romi nu au cunoștințele sau puterea de a prelua controlul asupra activitățilorlor. Astfel, teza avansata mai sus răspunde cât de mult se aplică romilor afirmația că"subiectele controversate sunt întotdeauna influențate de raționalitățile guvernamentale și dediscursurile înseși" Literatura de specialitate evidențiază argumente precum etnicitatea saurelațiile "rasiale", a fost transformat prin abordări constructiviste la discursul diferențelor"rasiale" și al inegalităților și dezavantajelor "rasiale". Istoria și sociologia rasismului s-au

dezvoltat în moduri care demonstrează modul în care anumite categorii de diferențe etnice aufost construite istoric pentru a susține anumite sisteme de dominație. Divizarea grupurilorumane în termeni de "rase" este un exemplu relativ recent de violență care poate fi cauzatăpopulațiilor și societăților întregi pe categorii sociale. Fiecare ideologie bazată pe o credințăîn inferioritatea inerentă sau culturală a unui grup, definită de un anumit atribut, caracteristicăsau trăsătură fizică, este văzută ca un exemplu de procese mai largi de putere și dominațiesociala. Constructivismul nu numai că oferă noi căi de cercetare în ceea ce priveștefuncționarea discursului rasist, dar, de asemenea, a dus la un sens reînnoit al problemelor eticeși politice inerente folosirii termenilor "rasiali" și a stereotipurilor etnice. Divizările dintregrupuri și comunități bazate pe astfel de discursuri sunt exemple principale de relațiiconstruite social. Problema discriminării instituționalizate și modul în care aceste inegalitățisunt menținute de discursul rasializat este văzută ca fiind centrală pentru funcționarea puteriiși dominației în societate (o perspectivă care a stimulat la interesul reînnoit pentru dinamicaistorică a sistemelor coloniale și post coloniale).Abordările constructiviste au fost utilizate pe scara largă în gândirea socialăcontemporană. Această înțelegere a implicațiilor radical constitutive ale proceselor culturaleprovoacă metodologii naturaliste prin demonstrarea modului în care toate relațiile sociale șisferele societății sunt produse, organizate și reproduse din punct de vedere cultural (Burr1995; Gergen 1999). Un exemplu este influența unui tip de "genealogie" discursivăinfluențată de scrierile lui Foucault (îstudiile lui Foucault despre practicile disciplinare suntanchete în construcția discursivă normele, practicile penale, medicina clinică etc.). lucrareatimpurie a lui Piaget la teoriile construcției sociale, considerata o sociologie mai radicală acadrelor cunoașterii văzute ca formațiuni culturale.În teoria sistemelor generale, societățile își construiesc activ "mediile" prin coduri șireprezentări culturale. Perspectivele structurării iau ca temă practicile variabile și proceselediferențiale ale construcțiilor mondiale mediate cultural. Exemple ale acestora din urmă suntteoriile de "structurare" ale societății în opera lui Pierre Bourdieu (1930-2002) și AnthonyGiddens, precum și investigațiile genealogice strâns legate de formațiunile de putere / discursasociate cu lucrarea lui Michel Foucault. Perspectiva constructivistă a avut un impact major înmodelarea peisajului vieții intelectuale contemporane. Printre cele mai importante domeniiinfluențate de constructivism se numără: semiotica și structuralismul, teoria critică, teoriasistemelor generale, teoria structurării, teoria postmodernă și teoria genului.Constructivismul este considerat un curent influent al gândirii al anilor 1960 și 1970,dat fiind faptul că este convergent cu noi abordări în înțelegerea regulilor constitutive și aproceselor de reglementare care informează despre cadrul vieții sociale. Acest lucru a fostdeosebit de important în așa-numitele teorii de etichetare a devierii și noua criminologie; Indezbateri despre sursele simbolice ale identității sociale în studiul stereotipurilor,prejudecăților și autoritarismului în domeniul etnicității și relațiilor rasiale; în preocupareareînnoită cu construcția istorică și politică a sexualității și a relațiilor de gen (asociate, înspecial, cu sociologia feministă); și în apariția mai multor anchete microsociologice asupracaracterului negociat al ordii sociale de zi cu zi.2.6 PERSPECTIV A DREPTURILOR OMULUI Lucrările recente care abordează fundamentele filozofice și practica proiectuluimodern privind drepturile omului. Inventarea drepturilor omului de către (Lynn Hunt: 2007)arată modul în care, cum ar fi omul și portretizarea, a contribuit la promovarea idealuriloriluministe ale individualității umane și ale eticii sociale. (Samuel Moyn:2010) Drepturileomului în istorie susține că drepturile omului au ieșit din ruinele ideologiilor politice eșuate șipune la îndoială relevanța acestei căutări în mijlocul oportunităților neprevăzute.Aryeh Neier 2012, in Mișcarea Internațională a Drepturilor Omului abordeaza intereselepolitice și actorii din diverse sectoare implicate în luptele împotriva drepturilor omului șiafacerile globale și oferă o perspectivă a viitoare. (Stephen Hopgood :2013 ) sfârșituluidrepturilor omului susține că organizațiile pentru drepturile omului sunt slabe și nu răspundrealității actuale. Lucraea lui David N. Stamos (2016) menționează despre conceptuldrepturilor omului că ar fi unul greșit și problematic le numeste mitul drepturilor universaleale omuluiJenna Reinbold contestă stigmatizarea "mitului" în domeniul drepturilor omului șisusține că studiul academic al religiei și al mitopoeiei oferă perspective asupra logicii șiautorității standardelor drepturilor omului. Un "mit" este în mod obișnuit conceput ca cevafantezist, eronat și neadevărat. Reinbold propune o definiție socio-funcțională a mitului camod muncă umană care servește funcției largi și durabile de generare a sensului, solidaritățiiși ordinii în cadrul comunităților umane. Utilizeaza o gama larga de abordari teoreticeinfluentele intelectuale – inclusiv Emile Durkheim, Mircea Eliade, Antonio Gramsci, JacquesDerrida, Bronislaw Malinowski, Rudolf Bultmann, Bruce Lincoln, Talal Asad și Diana Eck.Reinbold insistă că "intergarea drepturilor omului trebuie să depășească problemele legate depragmatism, administrare și executare". Ea susține că Declarația Universală a DrepturilorOmului a Națiunilor Unite contribuie mai mult decât: 1) enumerarea drepturilor

fundamentale; și 2) pun bazele unui nou regim juridic internațional. Declarația sacralizeazădemnitatea umană și dezvăluie o viziune morală – nu prin argumentare – ci prin afirmare. Easubliniază modul în care susținătorii Declarației adoptă ipoteze seculare care se îndepărteazăde modurile tradiționale teologice, filosofice și istorice. Reinbold relevă cât de puțin imediatăeste formală în legislația internațională privind drepturile omului, care nu are structuri dereglementare și instrumente de aplicare. În schimb, Declarația este un mit politic sau ostrategie retorică care vizează formarea personajului și educația culturală pentru sentimentulsocial, loialitate și angajamente. Declarația ONU construiește așteptări și orienteazăsocietatea.3. SITUAȚIA CONTEMPORANĂ A ROMILOR DIN ROMANIA IN STATELE DE DESTINATIE. Munca în stradă ca strategie de trai „Migrația și munca stradală sunt în cele din urmă activități economice. Migranții au anumiteobiective prețuite pe care doresc să le atingă și aleg între diferitele mijloace de realizare aacestora. Au la dispoziție anumite resurse și se confruntă cu anumite riscuri încercând să îșiatingă obiectivele”(Duvje et all,2017). Fenomen ce intra in contradictie cu sistemele deguvernare prin urmare se incalca primul principiu ale realismului politic „sustine că politica,ca și societatea în general, este guvernată de legi obiective care își au rădăcinile în naturaumană. Pentru a îmbunătăți societatea, trebuie în primul rând să înțelegem legile prin caretrăiește societatea. Exploatarea acestor legi fiind impermeabilă la preferințele noastre,oamenii îi vor provoca doar cu riscul eșecului”( Morgenthau, 1987). 4.DESIGNUL METODOLOGIC ȘI IMPLEMENTAREA CERCETĂRII APLICATIVE4.1SCOPUL CERCETĂRII APLICATE Scopul acestei cercetări aplicate constă în explorarea situatiei romilor in statel de destinatie caurmare a exercitari a liberei circulatii prin o înțelegere conceptuală a factorilor socialicontemporani, potențial pentru dezvoltarea unei agende de politică socială globală maiconcret este de a examina interacțiunea socială economică recentă și schimbări politice prinlentila migrației europene 4.2 ÎNTREBĂRILE DE CERCETARE Demersul de cercetare propus este unul exploratoriu, focalizat pe analiza situatie de fapt aromilor in cele 4 state de destinatie. Lucrarea aduce in prim plan mai multe teme importante–migratie , politici publice, programe și proiecte, situația romilor care si-au exercitat liberacirculație, și de aceea am preferat ca în locul unui set de ipoteze de lucru să utilizez o serie deîntrebări cheie al căror răspuns să contribuie la fundamentarea unor concluzii și recomandăripentru posibile viitoare demersuri. Astfel, am formulat următoarele întrebări de cercetarepentru metoda interviului semistructurat:1. Există relații de subordonare, coordonare, inter-relaționare pe care le aveți cu celelalteinstituții sau organizații care ar trebui să implementeze masuri pentru romi in taradvs/pentru romi care au migrat in tara dvs?2. Dacă ar fi să dați o definiție a cadrului de libera circulatie, care ar fi aceasta? Si cepresupune aceasta pentru persoanele care se stabilesc in tara dvs?3. Dacă ar fi să dați o definiție a cadrului de libera circulatie, care ar fi acesta? Si cepresupune acesta pentru persoanele care se stabilesc in tara dvs?4. Vă rog să vă gândiți la problematica romă din tara dvs. Care considerați că sunt celemai presante probleme cu care se confruntă autoritatile si romi si care suntmasurile care lipsesc pentru a diminua discrepantele dintre acestia si populatiamajoritara. 5. Care credeți că sunt principalii actori care ar trebui să se implice în rezolvarea acestora?Cum anume ar trebui să se implice fiecare dintre aceștia?6. În ce măsura sunteți la curent cu modificările și propunerile legislative din domeniulliberei circulatii?7. Care este percepția dumneavoastră referitoare la cadrul legislativ actual în domeniu?Cum apreciați propunerile legislative promovate de autorități? În ce măsură credețică legile/reglementările, normele adresate acestui domeniu adoptate în ultimii aniau dus la îmbunătățirea situatie romilor si a migrantilor?8. În ce măsură considerați că serviciile existente în domeniul ocupare/sanatate /educatie/locuire acoperă nevoile reale ale beneficiarilor ? Îmi puteți da exemple de facilitățisau servicii care nu există în prezent in tara dvs pentru minorittea roma, dar care

ar putea fi înființate pentru a acoperi nevoi existente ale acestora?9. Ce metode ați utiliza pentru combaterea discriminarii romilor din Romania care auaccesat cadrul de libera circulatie?10. Considerați că libera circulatie este concept solid în tara dvs, în condițiile în carenumarul partidelor populiste si extremiste sunt in crstere in tara dvs? Care estemodalitatea de balansare a liberei circulatii in randul migrantilor, pe o parte, iar pede alta parte activitatea tot mai intensa a partidelor extremiste si populiste?11. Criteriile de performanță stabilite prin Indicatorii Zaragoza (de amintit intervievatuluicare sunt acestea) vin în întâmpinarea implementării conceptului de liberăcirculație? Considerați că sunt aplicabile aceste criterii raportat la minoritatea romă.12. Cum vedeți dvs relația dintre libera circulatie și protecția socială din tara dvs?Considerati ca romii acceseaza aceste sisteme de securitate sociala?13. Gândindu-vă la toate cele discutate anterior, care ar fi recomandările, propunerile șisoluțiile dvs. practice care ar putea duce la îmbunătățirea sistuatie romilor, plecandde la conceptul de libertate de circulatie? 4.3 CERCETAREA APLICATĂ Cercetarea în această lucrare este constituit din ansamblul evidenteleor politicilor,programelor și proiectelor, aspectele legislative în contextul preocupărilor pentru situtiaromilor din România in statele de destinatie. Alături de Cadrul de Imbunatire a situatieRomilor ca principal document strategic Europena. Au fost analizate un număr foarte mare dedocumente de politici publice, programe și proiecte. Astfel, am intervievat in cadrulcercetării, după cum urmează:a. experți, reprezentanți ai unor structuri guvernamentale și neguvernamentaleimplicați în problematica romilor in statele de destinatie – 40 persoaneintervievate;b. documente care reflecta situtatia romilor, politicile, programele, proiectelerealizate în contextul exercitarii liberei circulatii – peste 200 documentestudiate;c. un sondaj sociologic reprezentativ național pe problematica romă in statele dedestinatie Norvegia si Suedia : analiză secundară. 4..4 METODELE, INSTRUMENTELE ȘI TEHNICILE UTILIZATE ÎN CERCETARE ​Demersul de cercetare cuprinde atât metode calitative cât și metode cantitative,reflecta tipul de informație pe care am dorit să le evidentiez. Astfel, în vederea identificăriiprincipalelor elemente care au structurat informatia pe tarile de destinatie care reflectausituatia romilor din România in alte state de destinatie, ținând seama de complexitatea șidiversitatea feneomenelor am construit un demers de cercetare de tip calitativ, bazat pe studiuldocumentelor sociale și interviuri semi-structurate.Am ales un demers calitativ pe de o parte deoarece datele privind populația de romidin statele membre sunt, așa cum am arătat, inexacte, iar pe de altă parte, necesitatii de a intraîn profunzimea fenomenului, în straturile de adâncime care pot fi relevate prin analizelecalitative.Studiul documentelor europene este un demers central pentru a evidentia principaleleprobleme ale romilor, deoarece poate pune în lumină obiectivele politicilor publice europeneprivind romii și modul în care ele se regăsesc în politicile și practicile statelor de destinatie.Pe de altă parte, interviurile cu specialiști, cu practicieni ai domeniului au oferitposibilitatea de a înțelege aspectele subiective care țin de politica tarii.Mai mult, în vederea realizării unei diagnoze a situației actuale a populației rome dinRomânia in alte state membre am realizat un profil al problemelor acestora care ulterior săpoată fi folosit în demersul de elaborare de politici publice, am folosit o abordare cantitativă,respectiv analiza secundară asupra rezultatelor sondajului sociologic recent la nivelul statelorNorvegia si Suedia.METODA INTERVIULUI SEMISTRUCTURATInterviul semistructurat este acel tip de interviu în care prestabilite sunt doar temele înjurul cărora se va purta discuția (Iluț, 1997, 87), fiind denumit de unii sociologi și interviucentrat/ghidat/focalizat. Ghidul de interviu l-am construit pe problematica romilor in tara dedestinatie, ca urmare a exercitarii liberei circulatii. Astfel am putut evidenția elementelesemnificative și structura problematicii studiate, corelarea anumitor elemente, modelele deacțiune, perspectivele de abordare, intențiile de viitor etc.Analiza interviurilor realizate se apropie de ceea ce numim analiza tematică, care„presupune căutarea și identificarea firului comun care apare în interviuri printr-un procesinductiv de exploatare și descoperire.” (Băban, 2002, 102)

Temele cercetarii au fost din start stabilite prin ghidul de interviu, ele reprezentândconceptele cheie, codurile care ulterior au putut fi organizate în așa numitele clustere, în tememajore. Practic, aceste teme majore au fost creionate din start prin ghidul de interviu și aufacilitat colectarea opiniilor intervievaților pe aceste teme. Ulterior, aceste teme majore se vortransforma într-o narațiune în care experiența comună a intervievaților și direcțiile deaprofundare și de informare suplimentară a cercetătorului va fi reflectată.​În vederea identificării persoanelor care urmează a fi intervievate, am stabilit o listăinițială de structuri guvernamentale și neguvernamentale cu relevanță directă și indirectăpentru problematica romilor in fiecare tara.​Organizațiile neguvernamentale implicate în domeniul proiectelor /interventiilordestinate romilor au furnizat recomandarile necesare in timpul vizitelor de observare asituatiei. Avand in vedere ca a fost un demers exploratoriu in alegerea celor intervievați amstabilit criterii de selecție, am urmarit sa fie persoane cu poziție de decizie din structurirelevante pentru problematica romă in tarile de destinatie, cunoașterea problematicii,implicarea în activități relevante pentru domeniu.Am procedat la contactarea directă a tuturor structurilor menționate și am cerutacceptarea participării la interviu, primind un răspuns pozitiv din partea acestora.Structura interviurilor pe tara.Limitele si gradul de dificultate in timpul interviurilor.- cei intervievați sunt reticenti in a exemplifica clar care sunt problemele pe care le au;- evita să ofere anumite detalii, să facă interpretări, predicții, evaluări despre pozitiaromilor și a fortelor de ordine in special in tarile Nordice.Confidențialitatea și protecția datelor personale, o obligație a cercetătorului, am ales sa numenționez numele și poziția celor intervievați, păstrând totuși informația de tip reprezentantorganizație neguvernamentală, funcționar, structura instituțională reprezentată atunci când amfolosit citările din cadrul interviurilor. METODA ANALIZEI DOCUMENTELOR ​Studiul documentelor sociale este o metodă esențială în demersul de cercetare utilizat,în special pentru înțelegerea contextului de tara, al documentelor normative din domeniu,precum și al altor documente cu caracter oficial. Am identificat și consultat o serie de lucrăride specialitate din domeniile de interes pentru tema situatia romilor in statele de destinatie ,inclusiv rapoarte ale diverselor programe implementate de structuri guvernamentale șineguvernamentale si bazele de date ale Universitatilor Oxford, Salford, Sussex.Unul dintre obiective a fost consultarea tuturor documentelor privind situatia romilordin România în perioada 2007-2018, documente de dimensiuni și complexitate diferită,elaborate de diferite structuri instituționale publice și private.Alt obiectiv a fost studierea altor documente privind situatia romilor din alte stateeuropene ca:- Documente de anvergură națională elaborate de guvernele Suediei, Norvegiei, Frantei,Marii Britanii, în perioada 2007 – 2018 – strategii naționale;- Documente și rapoarte ale Departamentelor de Integare;- Documente ale Parlamentului Europei si Comisiei Europene – directive, comunicări;- Alte documente, rapoarte ale organizațiilor internaționale.METODA ANALIZEI SECUNDARE ASUPRA REZULTATELOR OBȚINUTE DIN STUDIUL STUDII SOCIOLOGICEREALIZATE PE EȘANTIOANE NORVEGIA SI SUEDIA​Pentru analize cantitative referitoare la situația romilor in statele membre am recurs laanaliza secundară a unor baze de date cu caracter public, fiind realizate în cadrul unor programecu finanțare privata si de institutii care activeaza in tara de destinatie unde romii si-au exercitatlibera circulatie: “ When poverty meets affluence Migrants from Romania on the streets of theScandinavian capitals” (date colectate în anul 2014). Cercetarea a fost realizată si are la bazatrei mari sondaje efectuate la Stockholm, Oslo și Copenhaga, susținute de interviuri tip calitativeși de lucru pe teren în fiecare oraș și în România. Raportul se bazează în principal pe trei sondajeseparate care au furnizat date despre 1.269 de migranți în cele trei capitale scandinave. Sondajeleau fost realizate în timpul verii și toamnei 2014 publicata cu suportul financiar „The RockwoolFoundation”

Aceste baze de date conțin o largă varietate de indicatori care vor permite creionareaprofilului problemelor cu care se confruntă populația de romi din România in Scandinavia,În demersul realizat, am urmărit neapărat subiecte diferite de cele originale, si amexploatat în mod diferit date existente pe aceeași problematică, încercând să le pun în valoarepentru utilizarea lor în fundamentarea argumentelor.Dat fiind că cele două cercetări au fost realizate la interval de 4 ani, 2014 și 2018, amputut să examinăm evoluția în timp a fenomenelor, din perspectiva comparativa a metodelorde cercetare au existat anumite limite date de modul de construcție a cercetărilor, eșantionare,chestionar etc. mi-a permis sa analizez obiectivele derivate ale cercetarii.Obiectivele derivate ale cercetării rezultate pe timpul studiilor doctorale, prin care am urmăritrealizarea obiectivului principal, au avut în vedere:• Analiza critică a migrației în Uniunea Europeană prin documentarea și prezentareaprincipalelor abordări conceptuale specifice perioadei globalizării, reliefarea dinamiciifluxurilor migratorii în Uniunea Europeană, analizarea politicilor europene cu privirela gestionarea problemelor induse de migrație, identificarea opiniilor și percepțiilorpublice privind migrația în contextul recentei crize a refugiaților declanșată în anul2015 și aflată în curs de desfășurare. Prin realizarea acestui obiectiv am plasat în primplan conceptele utilizate în domeniul migrației, am evidențiat modalitățile destructurare a politicilor europene cu privire la migrație și am utilizat ca argumentereferiri cu privire la reacția opiniei publice la nivel european.• Evaluarea critică a coordonatelor migrației minorității Roma în Europa cu accentuareadescrierii migrației românești în perioada post-decembristă și a contextului intern alminorității Roma din România în comparație cu perspectivele similare din planregional, documentarea și identificarea cauzalității fenomenului migrației minoritățiiRoma în Europa, precum și analizarea cadrului european privind politicile șistrategiile europene aplicate pentru incluziunea socială a romilor.• Analiza comparativă cu privire la consecințele migrației minorității Roma la adresaliberei circulații la nivelul Uniunii Europene prin contextualizarea provocărilor actualeale crizei refugiaților, prin reliefarea comparativă a situației romilor în statele dedestinație ale migranților români, prin identificarea și analizarea indicatorilor specificiexcluziunii sociale a migranților aparținând minorității roma în Uniunea Europeană șiprin documentarea și reliefarea rezultatelor unei abordări marginale a repatrieriivoluntare a romilor în Uniunea Europeană.• Realizarea unei analize comparative a politicilor și instrumentelor de sprijin aplicate înțările de destinație pentru migranții aparținând minorității roma din România amabordat-o prin analiza documentelor în planul măsurilor juridice și socio-economiceaplicate în țările de destinație în ultimii 30 de ani cu privire la promovarea șirespectarea drepturilor minorității roma în general și a aspectelor particulare privindsărăcia și excluziunea socială romilor, în mod special; analiza comparativă acapacității instituționale și a dezvoltării serviciilor pentru îmbunătățirea situațieimigranților romi în țările de destinație, evidențierea percepției cu privire la situațiamigranților aparținând minorității Roma în țările de destinație, precum și documentarea, analiza și formularea de soluții privind actualizarea și armonizareaunor măsuri proactive de susținere a integrării migranților aparținând minorității Romaîn țările de destinație.• Evaluarea riscurilor de securitate din perspectiva tendințelor extremiste, rasiste,xenofobe și de intoleranță etnică la nivelul unor state membre ale Uniunii Europeneprin reliefarea importanței modelului triangular al abordării „problemei romilor” –politici publice, discurs politic, influenta media, identificarea și analiza comparativă aconsecințelor crizei economice în planul escaladării discursului naționalist cu accentede intoleranță etnică, reliefarea procesului transformativ al migranților de etnie romădin Uniunea Europeană prin trecerea de la „autovictimizare etnică” la „victimizaredobândită”, precum și formularea și elaborarea unor scenarii de reducere a riscurilorde securitate din perspectiva tendințelor marginale și nedemocratice.Obiectivele acestei teze de doctorat urmăresc să ofere actorilor interesati, dinRomânia, date, informații, concluzii, recomandări și strategii care ar conduce la cunoașterea șivalorificarea elementelor de impact al migrației in statele de destinatie, pentru coordonarea acelor 4 țări implicate in abordarea probelematici romilor in Europa. V or fi puse în evidență, deasemenea, și principalele provocări pe care tarile de le -au subliniat au fost, ca urmareexercitarii liberei circulatii.Pentru a îndeplini obiectivul general, am stabilit obiective secundare, legate defundamentarea conceptuală a fenomenului migrației și de metodologia cercetării: Europaevoluția problematicii migrației internaționale în cadrul UE; cunoașterea atitudinilordiverselor țări cu privire la fenomenul migrației și contextual migrațiilor internaționale,europene și naționale; cunoașterea reglementărilor europene legate de migrațiile, dar și alegislațiilor naționale in ; definirea termenilor folosiți și identificarea tipurilor de migrație.

Datele calitative, spre deosebire de cele cantitative, prezintă o înțelegere maiaprofundată a problemei. In teza au fost utilizate atât date cantitative și date calitative pentrua ilustra anumite aspecte, cu mențiunea ca datele cantitative nu pot fi utilizate pentru ajustifica anumite fenomene precum discriminarea sau lipsa integrării la nivelul statelormembre. Aspectele cu privire la excluziunea teritoriala au fost evidențiate din articole depresa si din rapoartele societății civile. Deoarece conceptul de migrație, în sine este de naturăsubiectivă, construit pe construcții sociale, date calitative au rolul de oferi explicații șiînțelegerea conceptului în abordări diferite. Datele utilizate în această lucrare au fost colectatedin surse secundare obținute prin cercetări de birou din diferite surse. Sursele sunt în principalcărți, manuale și articole de natură academică.Teza nu abordează obstacole care țin de traversarea frontierelor din perspectivaromilor, acesta se focusează pe existenta romilor in tarile de destinație si efectele impactului(schimbările legislative) sau încercările de schimbare legislativa ca efecte al existentei romilorin țările de destinație. Un alt aspect important de subliniat este faptul ca in timpul cercetării,aplicate pe străzile orașelor unde a fost efectuată cercetarea au fost identificat un număr marede romi, care trăiau in condiții extrem de precare, fapt ce conduce la asumpția ca liberacirculație din perspectiva traversării frontierelor nu este o bariera extrem de mare.Chiar dacă se consideră că valabilitatea și fiabilitatea în studiile calitative nu suntaplicabile, au fost luate anumite măsuri pentru a asigura calitatea acestei lucrări. Acestea auinclus stabilirea viziunilor epistemologice și ontologice, unui cadru care prezintă proiectareacercetării, metoda triangulării atunci când s-a utilizat diferite surse pentru aceleași fenomeneși implementarea strategiei analitice pentru efectuarea cercetării.Există limite, în ceea ce privește, cât de precis pot fi măsurate mișcările oamenilor dincadrul Uniunii Europene. În primul rând, instrumentele demografice, cum ar fi recensămintelenaționale, sunt mai bine pregătite pentru a măsura dimensiunile populației statice stocurile,decât pentru a capta mișcarea dinamică între țări fluxurile. În al doilea rând, deoarececetățenii UE pot trece frontierele și pot rămâne în alte state membre pentru o scurtă perioadăfără să se înregistreze la autoritățile locale, datele stocurilor și fluxurilor pot subestimaadevărata amploare a mobilității în interiorul UE. În special, migrarea transfrontalieră șimigrația pe termen scurt pentru studii sau pentru activități sezoniere lipseaste din date. Înacelași timp, puține țări au modalități de contabilizare precisă a imigranților plecați (care s-auîntors fie în țara de origine, fie s-au mutat într-o nouă destinație), ceea ce ar putea supraestimapopulațiile mobile. Cercetarea aplicata a fost realizat in zona Schengen implicit mobilitateamai mare necontrolata.In cazul romilor exista in momentul de fata fenomenul de migranti ne-documentati.Fenomenul nu poate fii măsurat cu exactitate si necesită analize mai amănunțite. In cazulMarii Britanii, introducerea Brexit pe agenda publica a forțata un număr mare de romi sa îșireglementeze situația juridica. Dimensiune nedocumentata mult mai accentuata in tarileNordice si nu poate fi măsurata deoarece conform definițiilor uzitate pentru colectarea de date țările colectează diferite tipuri de date și pot defini migranții în mod diferit. De exemplu,anumite tarii măsoară numărul de cetățeni străini, în timp ce alte state numără străinii, care arinclude și cetățenii naturalizați. Prin urmare, datele colectate nu sunt întotdeauna comparabiledirect între țări.Grupul țintă al cercetării, migranții romi din Uniunea Europeana, a căror țară deorigine este România, dar care la momentul cercetării locuiau în statele nord si vest-europeneal cărui statut juridic in tarile de destinație nu era reglementata la momentul efectuăricercetării. Au fost selectate 4 tari avand la baza principiul lui Jean-Paul Sartre „cine cunoasteo singura tara nu cunoaste nici una”. Franța a fost aleasă pentru stat membru al UE care a fost în centrul atenției unui număr considerabil de cazuri pentru tratarea migranților romi de către autorități și aparițiadeportării pe scară largă în România. Am încercat sa urmăresc și să aflu ce s-a schimbat inpoziția tarii după ce Comisia Europeana a lansat procedura de constatare a neîndepliniriiobligațiilor împotriva statului Francez. Suedia a fost aleasă deoarece în mod normal seconsideră că are o abordare liberală a migranților (deși acest lucru a început să se schimberecent). Marea Britanie a fost aleasa deoarece la începutul cercetării si studiilor doctorale, ape agenda publica au existat numeroase dezbateri reactive cu privire la migrație si imigrație .Norvegia a fost aleasă ca si conductor extern, tara din afara UE, pentru a identifica dacaexista modificări ale abordărilor cu privire la comunitatea roma si pentru a testa daca existadiscriminare, dar si pentru a compara intervențiile politicilor de integrare si similitudine cutarile din Europa.​Punctele de colectare a datelor au fost în următoarele orașe: Oslo, Stockholm,Manchester, Brighton, Paris (regiunea Il de France) a țărilor unde romii si-au exercitat liberacirculație. In vizitele de observare si notare a evidențelor din teritoriul tarilor de destinație amnotat aspectele care mi-au atras atenția, in special comportamentul romilor, comportamentulforțelor de ordine si aspecte ce țin de interacțiunea romilor cu populație locala, traiectoriile deviată ale acestora si experiența din tara de destinație colectate din discuțiile personale. Intimpul conferințelor internaționale si dezbaterilor pe problematica roma am urmărit saidentific contradicțiile conceptuale si modul cum minoritatea roma este construita și

deconstruita din perspectiva acestora. In discuțiile cu factorii politici din țările de destinațieam încercat sa înțeleg care sunt motivele pentru care guvernele nu doresc sa integreze romii instatele de destinație fapt ce mi-a permis sa înțeleg aspectele conceptuale studiate anterior. Interviurile si dezbaterile din plan național au avut rolul sa clarifice daca existaînțelegerea comuna a situației romilor din alte state si cum societatea civila se raportează lacomportamentul guvernelor din statele de destinație. Nu am planificat un target pentrudimensiunea de gen dar pe durata cercetării aplicate am incercat sa mentin un echilibru intrebărbații si femeile intervievate.Recrutarea participanților s-a realizat cu ajutorul persoanelor care lucreza in tarile dedestinatie. Datele pe care le-am utilizat in prezenta cercetare sunt datele colectate secvențialpe durata celor 5 ani de studiu, in anii 2016-2019. Astfel am realizat interviuri cu funcționaripublici, lucrători ONG, precum și cu migranți români (persoane de etnie romă ) in tarile dedestinație ( Franta, Norvegia, Suedia, Marea Britanie). Datele au fost colectate din 40 de interviuri semi-structurate în profunzime și 8sesiuni de observare a grupului țintă in tarile de destinație. Adițional am purtat discuții cureprezentanții guvernelor in tarile nordice, precum si organizațiile nonguvernamentale carefurnizează servicii sociale. Am fundamentat cercetarea pe surse secundare, analizândistoricitatea proceselor de excludere/incluziune socială și urbană, „unde cetățenia îșitransformă sensul în funcție de apartenența teritorială a oamenilor”. În toate cele 4 orașeintroduse in cercetare aceste procese au loc prin dezvoltarea urbană, prin încercări deschimbarea a codului penal, regimul politic și reorganizarea administrativă. Deși cercetarea afost realizată in 4 orașe în cadrul a 4 proiecte distincte de cercetare individuala, am utilizatmetode de cercetare similare: interviuri cu funcționari publici, discuții de grup planificate,observare directă și analiză sursă secundară de date. Plecând de la abordarea din studiul ”Daniele, Pasta și Persico” care au pornit de la ideea de a colecta traiectorii de viață ca partea metodei etnografice. In relația cu migrații romi, m-am concentrat în special pe experiențade integrare in tara de destinație, adaptarea culturala, motivele exercitării liberei circulații simodul cum evoluau experiența lor in tara de destinație, strategiile economice pe care le-auadoptat și mobilitatea lor spațială, cu scopul de a evidenția interacțiunea dintre politici,intervenții sociale și strategii personale dar si de a evidențiat capabilitățile lor si reziliențacomunității in medii dificile. Aceste traiectorii de viață se bazează pe date culese prininterviuri și întâlniri individuale si de grup care au avut loc în Franța, Norvegia, Suedia,Marea Britanie și România cu oamenii implicați în cercetare si problematica roma, precum șiparticiparea mea directa ca cercetător in spatiile lor de viată. În timpul acestor activități, am colectat și actualizat constant o cantitate mare de dateetnografice si am menținut un jurnal de călătorie in care am notata informațiile din tren. Colecția de date in Franta a, Ile de France, lângă Paris de către autor. Instrumentele decolectare a datelor au folosit o abordare a cercetării etnografice, o metodă specifică, bazată peobservațiile cercetătorului și ale participanților. De fapt, au fost utilizate o serie de metode decercetare, inclusiv metode non-etnografice, precum un studiu de familie și colectareainformațiilor despre situația romilor din Franța. Folosind termenul de cercetare etnografică,orice metodă de cercetare nu a fost tratată numai ca un instrument de generare a datelor, ci șica o formă de interacțiune socială cu potențialul etnografic, deoarece evidențiază modul încare subiecții de cercetare înțeleg sau privesc diferite probleme (Hammersley și Atkinson1983: 16) ). Petrecerea timpului cu romii din România în tabere, dar și în „platz” (un fel depiață deschisă, unde romii vând obiecte vechi). Locul principal se intalnesc romii. Esteconsiderat un punct pentru întâlniri și este foarte cunoscut printre ei. Locul în care romiiîmpărtășesc povești și încearcă să rezolve unele dintre problemele lor. Munca de teren a fostrealizată cu sprijinul unui lucrător de etnie romă care furnizează contacte și a facilitat întregulproces, inclusiv organizarea prezentărilor cu participanții la cercetare.Colectarea de date in Suedia a fost realizata in 2015.Colectarea de date in Norvegia a fost realizata in anii 2015, 2017, 2018.Colectarea de date in Marea Britanie a fost realizata in anii 2015 si 2016.

PARTEA II. LIBERA CIRCULAȚIE ÎN SPAȚIUL EUROPEAN ȘI IMPACTULACESTEIA ASUPRA SECURITĂȚII LA NIVEL COMUNITAR Dreptul de liberă circulație a fost și este amplu dezbătut la nivel european. Din punctde vedere juridic, acesta își are originea în Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind

Uniunea Europeană (TUE), articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), titlurile IV și V din TFUE. La acestea se adaugă alte cinci acțiuni care să susțină omai bună implementare a conceptului de libera circulație .Dreptul la libera circulație a cetățenilor în UE este reglementat de articolul 21alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta stipulează̆ că „oricecetățean al Uniunii are dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, subrezerva limitărilor și condițiilor stabilite în tratate și a măsurilor adoptate pentru punerea înaplicare a acestora”. Deși construcția europeană se bazează pe evluarea principiilor comune,se poate identifica cu usurință în activiatea statelor membre un management activ al riscurilorîn actul de guvernare, de cel mai multe ori deformat și în contradicție cu aceste principii șivalori. Începând cu anul 2010, Comisia a lansat 33 de proceduri judiciare împotriva statelormembre privind libera circulație, iar 21 au fost legate de aspecte de securitate socială, care auun impact indirect asupra drepturilor persoanelor care si-au exercitat libera circulatie. Există în anumite state membre modificări ale legislației nationale, ca și efect almigrației romilor, menit să restricționeze accesul acestora la diferite drepturi, cum redizenta -concept cu limitările sale de la un stat membru la altul.Un alt aspect important al implementării in zilele noastre a acestor concepte, înrealitate îl constituie istoricul țărilor respective, cu privire la perspectiva lor de abordare întrecut. Comparativ cu Romania in toate statele au fost identificate practicii . în Franța, undeau fost identificate cele mai multe încălcări ale legislației europene cu privire la minoritatearomă, influențate de percepțiile mentalului colectiv cu privire la minorități, dar și pozițiastatului membru, precum și imunitatea statului membru în UE. De interes este și analiza acțiunilor statelor care sunt mai dezvoltate economic, înraport cu statele mai puțin dezvoltate, ceea ce conduce la acțiuni ale statelor membre:expulzarea romilor de pe teritoriul Franței și Marea Britanie, Suedia, Norvegia. Incapacitateaacestora de a gestiona corect fluxurile migratorii pe teritoriul lor vine din lipsa unei dorințe inaplicarea unei decizii unitare politice cu privire la adaptarea legislației interne pentru afacilita integrarea dar si prin utilizarea forțelor de ordine ca si măsura represiva pentru acontrol si expluza romi. „ Disparități de avere între statele membre, care constituie un motivimportant pentru mobilitatea în interiorul UE, ar putea fi profitabilă pentru piețe; dar pentrucetățenie acestea prezintă probleme ( Saubert, 2017). Protecția economică a statelor justificaipoteza neliberala, chiar daca acestea sunt conștiente de declinul demografic, au în vedere săse facă o selecție a migranților, pe care urmează să-i încadreze in sistemul lor național, acțiunece nu este in concordanță cu drepturile omului și legislația UE pe de alata parte o contradicțieidentificata este si faptul ca Uniunea Europena finanțează prin programele existente stopareamigratiei inclusiv Norvegia. Selecția persoanelor contravine practicilor drepturilor omului. Deasemenea, afectează cadrul de libera circulație, care a fost construit in vederea respectăriiconstrucției europene și a acestor drepturi. Preferă să construiască în jurul migrației romilordiferite teze care afectează dialogul politic și construcția de politici publice care să răspundănevoilor indivizilor, teze care afectează poziția romilor in societățile gazda fie ca prezentaacestora este reglementata legal s-au nu din punct de vedere juridic. De menționat este faptul ca acțiunile împotriva romilor s-au intensificat în funcție dediferiți factori și în diferite perioade de timp, criza economică globală, ciclurile electorale alediferitelor țări, dar și alegerile europene, in funcție de interesele și sistemele politice careactivează în aceste state.Din analiza reacțiilor statelor membre în care am realizat cercetarea, reiese clar căexistă o serie de tensiuni generate de aplicarea conceptelor implicate în analiză și starea defapt a comunităților transnaționale de romi.

5. CADRUL EUROPEAN DE LIBERĂ CIRCULAȚIE Conceptul de liberă circulație a fost și este amplu dezbătut la nivel european. Dinpunct de vedere juridic, acesta își are originea în Articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privindUniunea Europeană (TUE); Articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE); titlurile IV și V din TFUE. Au fost adoptate și 5 acțiuni care să susțină o mai bunăimplementare a conceptului de libera circulație.Libertatea de circulație și de ședere a persoanelor în Uniunea Europeană reprezintăpiatra de temelie a cetățeniei Uniunii și a fost instituită de Tratatul de la Maastricht în 1992.Punerea sa în practică în dreptul Uniunii nu a fost, însă, directă. Ea a implicat, mai întâi,eliminarea treptată a frontierelor interne, în conformitate cu Acordurile Schengen, inițial înnumai câteva dintre statele membre. În prezent, libera circulație a persoanelor estereglementată de Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere peteritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, deșicontinuă exista obstacole substanțiale în ceea ce privește punerea sa în aplicare a conceptuluide rezidenta.Diferențele semnificative ale nivelului de trai produs de sărăcie în secolul 21 a generatreacții controversate. Indiferent de aspectele analizate si perspectivele teoretice utilizatesărăcia si inegalitățile sociale nu pot fi evitate în realitatea contemporana, mai mult,încadrarea romilor în diferite concepte si poziționări academice nu schimba starea de fapt sinici nu contribuie la o formulare coerenta a politicilor publice.Poziționarea focusata pe minoritatea roma (dezbaterile etnicizate) conduc la pierdereaaspectelor importante de ce si cum s-a a ajuns la starea de fapt si care sunt adevăratele motivepentru care nu exista o evoluție coerenta a minorității roma în contextual în care existanumeroase dezbateri cu privire la progresul generat de migratie si imgratie in contextEuropene.Ceea ce se pierde din vedere este faptul ca deși la nivel European există un concepteuropean de libera circulatie si rezidenta, cu impact asupra fundamentelor unui stat:teritorialitatea si suveranitatea acestea sunt protejate de conceptul de granițe naționale avandin final rolul de a sustine securitatea statului respectiv.Indiferent de necesitatea implicării argumentelor umanitare în practica si terorii acesteconcepte nu pot fi scoase din ecuație, in schimb pot exista negocieri s-au evitarea atranspuneri unor acte normative europene inclusiv din considerente ideologice siconstituționale. Pe de alta parte, este legitim ca statele să producă propriile analize sustenabile si evidente cu privire la riscurile si amenințările asupra menținerii ordiniipublice, evoluțiile economice, starea de fapt, deși puternic contestată modalitatea de actiunesi lipsa cadrelor specializate in raport cu grupurile vulnerabile. Statele au deținut întotdeaunaintrumente de excluder, mecanismul de excludere a fost activiat in functie de ideologiapolitica, fie ca acestea au fost utilizate pentru disciplinare sau pentru civilizare. Granițelenaționale sunt un instrument și acesta nu poate fi criticat întodeauna. Dinstincția “alții “ simembrii societații gazda nu poate fi contestata in conextul UE cel mult se poate reiteraafirmația ca acestea sunt rezultatul politicilor restrictive de limitare si acces, generate deevenimentele din istoria lumii, dar si pentru menținerea si obținerea puterii.Strategiile discursive împotriva minorității rome au o influentat mai mult decataplicabilitatea instrumenteleor internationale de protecție. Acest lucru rezultă din masurileimplementate de excludere care nu produc efecte doar pentru minoritatea roma dar si pentrupopulațiile etince . Dar ce a generat practic aceste strategii discursive?Ceea ce definește realitatea contemporană și reacțiile la ceea ce se numeste„complexitatea situatiei generate de imigratiei” a zduncinat angajamentele internationaleasumate de-a lungul timpului, desi acesta aveau rolul sa raspunda situatiei de atunci. Suprinzator este faptul ca exista o dezbatere activă insoțita de reactii legislative pentrudimunarea consecintelor. Totodată scoate in evidenta tendinta protectionistă a statelor careeste un element incontestabil ce s-a mentinut in ciuda constructiei EU, tendinta ce poate fiusor identificata prin introducerea in analiza conceptului de migratie/ imigratie si liberacirculatie, dar și a practicilor asociate acestora.Lanțul inegalitatilor sociale contribuie la transferul de vulnerabilitate de la o tara laalta prin mișcarea indivizilor cu impact asupra comunităților locale majoritare. Pe cale deconsecință s-au generat reactii negative in plan European, și implicit neluarea unor măsuri dea considera o abordare mentinuta de hegemonia populatiei majoritare. În acest sens sesubliniază clar in documentele europene faptul ca: „Pentru a spori coeziunea socială și pentrua profita pe deplin de avantajele migrației, ar trebui consolidată angajamentul pentru ointegrare eficientă a migranților pe piața muncii și a societăților de beneficiare. În acesteeforturi, ar trebui să se acorde mai multă atenție echilibrului între femei și bărbați și să se

abordeze diferența importantă dintre forța de muncă pentru femeile migrante. Un tratamentechitabil și accesul nediscriminatoriu la piața forței de muncă ar trebui să fie garantate.Bazându-se pe activitatea anterioară în domeniul integrării, s-ar putea identifica politici desucces și ar fi diseminate cele mai bune practice (…). Sunt necesare eforturi suplimentare înceea ce privește consolidarea capacităților și implicarea autorităților locale și regionale”, carese află în fruntea politicilor de integrare. Indiferent de perspectivele teoretice, migratiaromilor în Europa nu poate fi abordata intr-o maniera constructivă deoarece integarea acestoranu presupune realizarea consensului între guvernele europene și partidele politice care saconduca la o dimensiune de integare comuna, unanima si acceptata.Perspectivele contrastante asupra liberei circulatii si a rezidentei romilor in Europa nusufficient de echilibrate, afirmatie susținută de urmatoarele argumente: afirmatiilepolitologului Christina Boswell, care susține că tendințan crescatoare către o politică bazatăpe evidențe nu este condusă în direcția rezolvarii a problemelor. Potrivit acestui raport,„guvernele și funcționarii publici recunosc că importanta cunoștințelor de specialitate suntesențiale pentru îmbunătățirea calității si eficientizarea actului de guvernare, se bazeze pecercetare pentru a completa lacunele în cunoștințele lor, pentru a adapta politica într-un modcare să atingă impactul social dorit. […] Raportul de rezolvare a problemelor cu privire larolul cunoașterii în elaborarea politicilor pare a fi prima măsură plauzibilă și poate caracterizabine unele cazuri în care factorii de decizie politică solicită cercetarea pentru a ghidapolitica”. In marea majoritate a statelor de destinatie, organizatiile societatii civile au elaboratsi fundamentat cercetari depre situatia romilor prezenti pe teritoriile respective. Cu toateacesta nu exista in momentul de fata o pozitie pozitiva orientata pe teremen lung in favoareaintegarii Romilor, cu exceptia Frantei care a primit o procedura de infrigement.Între timp, în lucrarea sa „Utilizările politice din cunoștințele experților: politica deimigrare și cercetarea socială” Boswell, susține că, în plus, există două motive alternativepentru care factorii de decizie politică se raportează la cercetare; 1) ca modalitate de aîmprumuta autoritatea preferințelor lor; sau 2) să semnaleze capacitatea lor de a lua deciziisolide. Aplicând cadrul său pentru interacțiunea cercetării politică cu accentul pe impact,Boswell și Smith susțin că există patru moduri de interacțiune: (1) politica formelor decunoaștere; (2) politica formează cunoștințe; (3) coproducție; și (4) sferele autonome. Acestea sunt, cu siguranță, aplicabile și în contextul cercetării politiciilor de migrație.„Măsurarea și țintele au fost criticate pe scară largă ca o politică de denaturare și de a generajocuri – totuși acestea continuă să fie utilizate pe scară largă de guverne. Lucrarea oferă uncont nou original care explică recursul persistent al măsurării performanței. Autorul susține căau fost adoptate obiective pentru a aborda o criză de încredere în politică, prin crearea unormecanisme mai robuste de responsabilizare și monitorizare. Lucrarea arată că astfel deinstrumente au rareori efectul dorit.Printr-o analiză aprofundată a obiectivelor britanice, privind imigrația și azilulîncepând cu anul 2000, aceasta arată că, departe de a-și consolida încrederea, obiectivele augenerat cinism și neîncredere în guvern. Mai mult, au încurajat formele intruzive demonitorizare și reformă în administrația publică, cu consecințe dăunătoare pentru încredereadintre politicieni și funcționarii publici. În ciuda acestor probleme, măsurarea performanței adevenit acum încorporată în tehnicile de management public. De asemenea, a devenitnormalizată ca o modalitate de a încadra problemele și răspunsurile politice. Astfel, în pofidaproblemelor lor recunoscute, țintele vor păstra probabil atracția lor ca tehnici de comunicareși guvernare politică. Deși literatura academica de specialitate s-a ocupat în mare măsură deproblema dependenței de bunăstare a migranților, s-a concentrat mai puțin atenția asupracetățenilor UE care au sosit după cele două valuri de extindere în 2004 și 2007, in funcție detara de destinație. In cea ce priveste problema romilor exista o cantitate mare de informațiifurnizate atat de organizatiile societatii civile dar si de mediul academic, care inacdreazaproblematica in diferite abordari teoretice pana la expunerea situatiei de faptraportul realizatde Instutut de cercetare Fafo este considerat primul sondaj internațional major cu privire lalucrătorii stradali romi din capitalele scandinavei.În ceea ce privește impactul mobilității în țările gazdă individuale, punctele cheie aledezbaterii au fost reflectate într-o scrisoare din aprilie 2013 redactată de miniștrii afacerilorinterne din Austria, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit și adresată președinteluiConsiliului European . În primul rând, miniștrii au subliniat că libera circulație este supusălimitărilor și condițiilor care "au fost specificate mai ales în Directiva 2004/38 / CE privindlibera circulație a persoanelor". Acestia au susținut că mai multe municipalități, și orașe dindiferite state membre au fost supuse unor presiuni considerabile de la sosirea anumitorimigranți din alte state membre. Se constata astfel o reacția protecționistă, fără a menționafaptul ca” dezvoltarea interesului pentru migrație în ultimii ani împiedică faptul că migrațiilede tot felul au fost întotdeauna factori-cheie în colonialism, industrializare și națiune. Susținuta de afirmația „Începând cu al doilea război mondial, Europa a evoluat în cea maiatractivă destinație de migrație din lume. Cu toate acestea, în special de la sfârșitulrăzboiului rece, politicienii au reprezentat din ce în ce mai mult migrația ca o amenințarefundamentală pentru securitate și prosperitate, inflamând o panică asupra migrației. Acestlucru a contribuit la ideea incorectă că migrația se accelerează.” si fără a metiune obalansare a abordarilor si cauzele reale a probelemelor introducand ca si justificare

apartenta la etinie si rasa. “Problemele sociale majore apar în cazul în care etnia sau rasadevine strâns legată de clasă și locație – așa cum se poate observa nu numai în "ghetourile negrilor" ale Statelor Unite, ci și în cartierele imigrante din orașele europene și asiatice”In articolul “Reflecții asupra migrației și guvernării” se încearcă să avanseze tezastudiilor orientate spre buna guvernare și cele privind migrația. Lucrarea aduce 3 argumente.În primul rând, articolul solicită o înțelegere mai variată și mai recombinată a guvernăriimigrației. În al doilea rând, se pune problema modului destul de automat în care problemelelegate de migrație și frontiere au devenit interconectate și solicită o înțelegere maicontradictorie și contingentă a frontierelor. În cele din urmă, se reflectă pe concentrarea destulde presantă a multor sisteme de guvernare asupra migrației, în timp ce se alătură altora caresolicită inscripția cercetării migrației în genealogiile guvernului post colonial. Lucrareaconcluzionează că, ca un cadru neesențial și flexibil al analizei puterii, guvernanța este foartepotrivită pentru a da sens noilor teritorii ale puterii pe care migrația le aduce în lume.In cazul romilor, procesul de expulzare din teritoriile Europei de Vest si Nord constituie un proces care nu a putut fi niciodată stopat. A se vedea perspectiva istorica dinprezenta lucrare. Fie ca acesta a fost realizat intenționat s-au indus de conductorii externicum ar fi conceptul de libera circulatie. Ceea ce aduce in prim plan mai multe contradicții, bamai mult literatura evidentiaza clar exercitarea de către romi a dreptului liberei circulații sirezidenta constituie factor declansator de a atrage atenția asupra conditiilor precare de trai siimplicit intareste reactia de actiuni impotriva acestora. Ceea ce, in literatura academica identificam rasim si discrimnare ca si consecina directa a exercitarii liberei circulatii, dupaaderarea Romaniei la UE se musamalizeaza situatia de fapt a comunitaților de romi existenteinca din istorie. De asemenea, faptul ca expulzarile sunt o practica istorica, utilizata in prezentca instrument de a se debarasa de probleme generate de sarăcie si teama de asumare a noiresponsabiltatii pentru “altii” si implicit fundamentrea acestui concept. Se evidențiază în acestcontext, incapacitatea cadrelor legislative nationale si europene de a raspunde normelor sipracticii nescrise generate de imigratie.Pe de alta parte responsabilitatea de integrare in statele de destinație revine si romilor,modul in care aceste tari de destinatie s-au raportat la prezenta romilor in teritorii, fac partedintr un pachet de politici de constrangere dezvoltate in timp si bazate pe experiența trecutuluiIn consecinta statele doar au utilizat instrumentele pe care le dețineau in portofoliu justificatprin faptul: “Drepturile cetățeniei europene la libera circulație se bazează pe muncă: pedezvoltarea Uniunii Europene ca piață, cu libera circulație a forței de muncă, alături debunuri, servicii și capital”. Se evidentiaza in practica unor state Suedia, Norvegia penalizareastatului modificarile condului penal. În ciuda extinderii acestor drepturi la cetățenii europeni inactivi din punct de vedereeconomic, drepturile cetățeanului mobil al Uniunii Europene de a locui într-un stat membru alcărui cetățean nu este cetățean național, peste trei luni, depind de muncă , (articolul 7 alineatul(1) litera (b), Directiva 2004/38 / CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire aunui sistem de asistență socială în statul membru gazdă) CE).Un alt aspect care merita supus atentiei este faptul ca, desi la nivelul statelor membrese poate identifica o involuție a cetateniei europene, detine o semnificatie diferita de la unstat membru la altul, esenta acestuia se relifeaza in planul exercitarii drepturilor pentrupopulatiile majoritare. Conditionalitați de exercitare de libera circulatie si rezidenta nu au fostclar evidentiate si tranpuse in comportamentul grupurilor vulnerabile. Capacitatea de reactie aminoritatii de a exercita cetățenia europeana a fost rapida dar neorganizataPe de alta parte nici “Discursul privind politica socială în Europa nu este axat pe oînțelegere în mod conștient cetățeniei sociale”. Iar faptul că guvernele au facut un transfer deputere si responsabilitati prin alocarea financiara catre organizatiile societații civile ca procesde integrare devin confuz. Totodată, introduce un transfer de responsabilitate care genereazao armonie indusa, sustinuta de munca precară și informlă care apare ca o „trăsătură structuralăa globalizării contemporane” și evidentieaza nevoia de muncă ieftină și flexibilă care poate fiiaccesata doar de cei care detin un set de abilitati si dispun de dorinta de a le utiliza in modconstient in schimbul exploatarii, o reflexie a conditiilor impuse de circumstantele de viatala care imigrantii sunt supusi, in functie de traiectoriile personale. In esenta libera circulatieaduce beneficii in contextul in care indivizii sunt constienti de drepturile asociate libereicirculatii si a cetateniei europene, si daca acestia detin informatiile necesare pentru a le accesain tara de destinatie. In cazul romilor libera circulatie se realizeaza ca un proces spontan fara oplanificare in prealabil si fara a cerceta posibilitatile de ocupare pe piata fortei de munca intarile de destinatie.Importanta si evoluția conceptului de libera circulație se poate analiza din procesullegislativ de la înființarea tratatului Comunității Economice Europene. Reglementărileulterioare constituie evoluția spațiului European si fundamentează întreaga arhitectura socialaadiționala in care sunt introduse reglementari care sa răspundă provocărilor survenite inspațiul European. Evoluția conceptului de liberă circulatie este prezentata în tabelul dinAnexa nr.1 si reflecta importanta acestui concept.Tratatul de la Maastricht a introdus noțiunea de cetățenie a UE care să beneficieze înmod automat de fiecare cetățean al unui stat membru. Conceptul stă la baza dreptuluipersoanelor de a se deplasa și de a locui în mod liber pe teritoriul statelor membre. Tratatul de

la Lisabona a confirmat acest drept, care este, de asemenea, inclus în dispozițiile generaleprivind spațiul de libertate, securitate și justiție.După două valuri de extindere a UE în 2004 și 2007, s-a estimat că aproximativ 4,5milioane de romi au devenit cetățeni ai UE. Pe parcursul proceselor de aderare prelungite, oatenție politică sporită a fost concentrată pe situația romilor. În urma aderării Bulgariei șiRomâniei la Uniunea Europeană, perspectiva migrației europene către vest de zeci de mii deromi a determinat un interes tot mai mare față de democrațiile „mai în vârstă” din victoriileincluziunii romilor în Europa Centrală și de Est.Dreptul la libera circulație este acum codificat în Directiva 2004/38, care a înlocuitcele trei directive mai vechi privind libera circulație a persoanelor și are un domeniu deaplicare mai larg. Directiva garantează cetățenilor europeni, care migrează în interiorulUniunii Europene, dreptul de a intra și de a ieși din statele membre fără vize sau formalitățiechivalente. În acest sens, statele membre nu au voie să restrângă libera circulație aresortisanților lor de a părăsi statul membru fără o justificare legitimă. Acest drept de ieșire șide intrare poate fi privit ca fiind cerința minimă de a exercita drepturile de liberă circulație:atunci când ieșirea sau intrarea în statele membre este limitată, eficacitatea dreptului la liberacirculație este pierdută.Articolele 27 și 28 din directivă prevăd motive specifice de refuz al accesului șimăsuri de expulzare, care reprezintă atât o încălcare nu numai a dreptului la ședere, ci și adreptului la liberă circulație. În conformitate cu structura Directivei 2004/38, cu cât este maimare gradul de integrare într-un stat membru, cu atât mai restrâns sunt motivele de expulzare,pe baza unui model de integrare. Articolul 29 constituie un temei specific pentru derogarea dela libera circulație a cetățenilor Uniunii: atunci când sănătatea publică este în pericol. Curtea afost destul de strictă în interpretarea derogărilor de la libertatea de mișcare pentru cetățeniiUniunii.Acordul Schengen (1985) și Convenția Schengen (1995) au introdus eliminareacontroalelor comune la frontiere pentru statele semnatare și introducerea treptată a libereicirculații în spațiul Schengen pentru toți cetățenii in special in Europa de nord si vest. În plus,conform Tratatului de la Amsterdam (1999), unul dintre obiectivele UE a fost acela de aasigura libera circulație a persoanelor în spațiul UE. În mod similar, Tratatul de la Lisabona(2007/2009) aduce în atenție necesitatea unei politici sociale bazate pe protejarea dreptului lalibera circulație a lucrătorilor migranți și a persoanelor aflate în întreținerea lor. La rândulsău, Programul de la Stockholm (2010) încurajează instituțiile UE să ia toate măsurilenecesare pentru a permite eliminarea controalelor la frontierele interne cu statele membre carenu fac încă parte din spațiul Schengen. În același timp, Comisia recomandă să examineze celemai bune modalități de schimb de informații, în special privind permisele de ședere șidocumentația aferentă, și să ajute autoritățile din statele membre să combată în mod eficientabuzul de acest drept fundamental.La nivel internațional, Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) recunoaștedreptul la locuință ca parte a dreptului la un nivel de trai adecvat: „fiecare are dreptul la unnivel de trai adecvat pentru sănătatea și bunăstarea sa și a familiei sale, inclusiv alimentația,îmbrăcămintea, locuința și îngrijirea medicală și serviciile sociale necesare și dreptul lasecuritate în caz de șomaj, boală, invaliditate, vârstă înaintată sau altă lipsă de mijloace de traiîn circumstanțe care nu pot fi controlate ”.Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale din anul 1966protejează persoanele împotriva evacuărilor forțate și a distrugerii arbitrare a rezidenței.Cetățenia UE și libera circulație a persoanelor devine un subiect devenit mai controversatodata cu decizia în Marea Britanie de a organiza referendumul cu privire la Brexit. Acesteasunt incluse în dezbaterea privind imigrația, deși se bazează pe angajamente pe termen lung încentrul proiectului UE de a facilita circulația persoanelor în întreaga UE și de a conferistatutul de cetățenie a UE semnificative. În mod repetat, acest demers identifică zonele în carelegislația și practica britanică se află în tensiune față de angajamentele UE, ceea ce duce lalitigii costisitoare atât în Regatul Unit, cât și la nivelul UE. Actualul articol 20 alineatul (1)din TFUE stipulează că: „Se creează cetățenia Uniunii. Orice persoană care deține cetățeniaunui stat membru este cetățean al Uniunii. Cetățenia Uniunii este suplimentară și nuînlocuiește cetățenia națională”. Prin urmare, faptul că un stat membru încetează să mai fieun stat membru al UE înseamnă, presupune, că cetățenii aparținând acestui stat nu mai suntcetățeni ai UE și își pot pierde drepturile. Cetățenii europeni au libertatea de mișcare, printrealtele.În conformitate cu prevederile articolului 6, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere peteritoriul altui stat membru pentru o perioadă de până la trei luni, fără alte condiții sauformalități decât cerința de a deține un buletin de identitate sau un pașaport valabil. Deasemenea, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul unui alt stat membru pentru operioadă mai mare de trei luni dacă: „(a) sunt lucrători sau persoane care desfășoară activitățiindependente în statul membru gazdă; sau (b) să dispună de resurse suficiente pentru ei înșișiși membrii familiilor lor pentru a nu deveni o povară pentru sistemul de asistență socială alstatului membru gazdă în timpul perioadei lor de ședere și să beneficieze de o asigurarecompletă de asigurare de sănătate în statul membru gazdă (…)”. Articolul 24 din directivăprevede că statul membru gazdă nu este obligat să acorde dreptul la asistență socială în cursul

primelor trei luni de rezidență sau, după caz, perioada de urmărire a muncii, care poatecontinua după aceste trei luni.„Politica de migrație este dezbătută și dezvoltată într-un câmp de tensiune, care, în termenisimpli, este definit de confruntarea dintre opiniile fundamental pozitive și fundamentalesceptice privind migrația. Această tensiune există la nivel mondial – unde multe țări deorigine ar dori să vadă oportunități extinse de migrație în timp ce țările de destinațiefavorizează o politică restrictivă – și în politica națională în țara de destinație, unde gradul dedeschidere spre imigrație este o problemă controversată” .„Percepțiile subiective – securitatea economică proprie și impactul migranților asupralocurilor de muncă, a salariilor și a costurilor de menținere a statului bunăstării – par a filegate de atitudinile anti-migrante. Dar aceste percepții subiective nu au legătură decât cupoziția economică individuală reală.” Atitudinile sunt favorizate de activitatea partidelorextremiste si populiste in Europa, precum si din tendinta protectionista a guvernelor nationale,c Rezultatele acestei tendinte si atitudini pot fi clar evidentiate din procesele legislativenationale. Ceea ce difera este modul de prezentare al acestora in politica externa a tarilor, infunctie de intresele statelor, procesul legislativ poate suferi modificari mai mult s-au mai putinrestrictiv. Desi la nivel European exista un proces legislativ de reglementare a politicii,traspunerea acestora la nivel national se poate realiza cu o serie de conditionalități care sasustina intresele statelor, fapt ce poate introduce in realitatea indivizilor o serie de tensiuni.Conform Rezoluției Parlamentului European referitoare la respectarea dreptuluifundamental la liberă circulație în UE (2013/2960(RSP) „libera circulație a lucrătorilorconstituie un exemplu socio-economic pozitiv, atât pentru UE, cât și pentru statele membre,fiind un element determinant pentru integrarea UE, dezvoltarea economică, coeziuneasocială, perfecționarea profesională individuală, combaterea efectelor negative ale crizeieconomice și consolidarea Uniunii ca o mai mare putere economică, pregătită să facă fațăprovocărilor generate de schimbările de la nivel mondial”. Cu toate acestea, multitudinea deprobleme in aplicarea conceptului generează reacții adverse din partea unor state membre aleUE așa cum se arată in scrisoarea transmisă Președinției Irlandeze. Deși, prin intervențiacomisarului european Vivian Redding la Consiliul Justiție și Afaceri Interne, ComisiaEuropenă a informat Consiliul că, „potrivit datelor provizorii transmise, nu existau dovezifaptice ale unui abuz pe scară largă al dreptului la libera circulație, precum și că nu existaudovezi legate de faptul că numeroși cetățeni ai UE ar solicita beneficii sociale și asistențăsocială în alte state membre. Majoritatea cetățenilor UE se deplasează̆ într-un alt stat membruîn scopul de a lucra în acel stat” din perspectiva comparativa In Eurobaromentrul din 2017„Europa se confruntă cu amenințări complexe de securitate. Marea majoritate a europenilorconsideră că este necesară o acțiune mai comună a UE pentru a le rezolva. Libera circulațieîn interiorul UE necesită, de asemenea, măsuri pentru securizarea frontierelor externe șipentru combaterea și prevenirea criminalității. Cetățenii UE și membrii familiei lor carelocuiesc sau călătoresc în UE se confruntă uneori cu probleme când folosesc cărțile deidentitate și / sau documentele de reședință, mai ales dacă nu au suficiente elemente desecuritate”.Principalele instituții europene cu rol în asigurarea securității sociale referitoare laminoritățile naționale. Arhitectura actuală a cadrului de securitate european se bazează pe unsistem de instituții al căror rol este de a asigura buna funcționare a Uniunii Europene înansamblul ei. În continuare mă voi referi la aceste instituții.Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE)OSCE este o organizație internațională care reprezintă̆ o grupare interguvernamentalătransatlantică în spațiul euro-atlantic și euro-asiatic, „de la Vancouver la Vladivostok și arerolul de a preveni conflictele și de a asigura managementul crizelor post conflictuale. Prinintermediul instituțiilor sale specializate, unitățile de experți și rețeaua de misinilor din teren,OSCE are competențe în domenii variate cu impact asupra securității comune: controlularmamentelor convenționale și măsuri de creștere a încrederii și securității; combatereaamenințărilor transnaționale; activități economice și în domeniul mediului; democratizare;promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a libertății mass-media,precum și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale.Deschiderea oficială a Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa a avut locla 3 iulie 1973. După mai multe runde de negocieri desfășurate pe perioada a doi ani, la 1august 1975 s-a finalizat semnarea “Actului Final de la Helsinki”. Documentul nu conțineobligații juridice, ci politice, împărțite în trei mari categorii /dimensiuni: probleme privindaspectele politico-militare ale securității în Europa; cooperarea în domeniul economic,tehnico-științific și al mediului înconjurător; cooperarea în domeniul umanitar și altedomenii.La Istanbul (18 -19 noiembrie 1999) se adoptă „Carta securității europene” prin care șefii destate și de guverne membre ale OSCE se angajează să susțină o zonă liberă, democrată și maiintegrată pe teritoriul statelor membre. În această zonă statele vor avea relații pașnice între eleiar indivizii și comunitățile vor trăi în libertate, prosperitate și securitate.Biroul Instituțiilor Democratice și al Drepturilor Omului (ODHIR) cu sediul la Varșovia -responsabil pentru promovarea drepturilor omului și democrației în spațiul OSCE, inclusivobservarea proceselor electorale și acordarea de asistență în domeniul electoral. Are ca

atribuții principale: promovarea alegerilor democratice, în special prin monitorizareaprocesului electoral; asigurarea sprijinului practic în consolidarea instituțiilor democratice și adrepturilor omului și în întărirea instituțiilor societății civile și a domniei legii; contribuția laavertizarea timpurie și la prevenirea conflictelor, în special prin cu mandat de coordonare amonitorizarea aplicării angajamentelor asumate de state în domeniul drepturilor omului și aaltor obligații referitoare la dimensiunea umană a securității regionale.Înaltul Comisar pentru Minorități Naționale (ÎCMN) este numit de Consiliu, prin consens,la propunerea Comitetului Înalților Funcționari, pentru o perioadă de 3 ani, care poate fiînnoită o singură dată. Are sediu la Haga / Olanda. Modalități de abordare a securității încadrul OSCE, vizează să contribuie prin politica silent diplomacy la eliminarea tensiunilorlegate de problematica minorităților naționale în spațiul OSCE. Pentru rezolvarea situațieiÎnaltul Comisariat poate înainta guvernelor implicate rapoarte cu propuneri privind rezolvareasituațiilor conflictuale cu care acestea se confruntă.Dimensiunea umană abordeaza teme precum: respectarea drepturilor omului, statuluide drept, democrației; acțiuni în sprijinul organizării de alegeri democratice; libertatea media;combaterea intoleranței și discriminării.Strategia de securitate a UE „A secure Europe in a better world” mentioneaza ca„securitatea este o precondiție a dezvoltării, dar si a faptului că Europa încă se confruntă cuamenințări și provocări la adresa securității. Creșterea extremismului populist este una dintrecele mai presante provocări cu care se confruntă democrațiile europene. Strategia europeanăde securitate, elaborată in 2003, este completată de Strategia de securitate internă „Către unmodel european de securitate.” Aceasta subliniază cadrul politicii europene de securitate șiapărare care abordează riscurile și amenințările de la nivel mondial și promovează faptul cădezvoltarea socială, politică și economică a societății mondiale reprezintă cel mai bun mod dea obține o securitate efectivă și durabilă. In strategie se menționează următoarele principii cafiind elemente cheie in asigurarea securității Uniunii Europene: transparenta și asumarearesponsabilității in cadrul politicilor de securitate, astfel încât să poată fi ușor de înțeles decetățeni și să tina seama de preocupările și de opiniile acestora; dialogul, ca modalitate deeliminare a diferențelor conform principiilor de toleranță, respect și libertate de exprimare;integrarea, incluziunea socială și combaterea discriminării, ca elemente-cheie ale securitățiiinterne a UE; solidaritatea intre statele membre in fata dificultăților care nu pot fi soluționatede statele membre printr-o acțiune separată sau in cazul in care acțiunea concertată este inavantajul UE in ansamblu; încrederea reciprocă, ca principiu fundamental pentru o cooperarereușită.Consiliul Europei. Obiectivul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unități maistrânse între cele 46 de state membre pentru protecția libertăților individuale, libertății politiceși a statului de drept, principii care constituie fundamentul tuturor democrațiilor autentice șicare se referă la diferite domenii ale vieții tuturor europenilor. Toate statele membre auobligația de a fonda acțiunea guvernamentală pe aceste principii.Cel de-al treilea Summit al șefilor de stat și de guvern s-a desfășurat la Varșovia înmai 2005. Liderii statelor membre au celebrat unitatea Europei și au definit din nouprioritățile organizației adoptând o declarație și un plan de acțiune ale cărui obiective suntprezentate în tabelul următor.Obiectivele cheie ale Planului de acțiune (Varșovia, 2009)Consolidarea misiunii fundamentale aConsiliului de garantare și promovare adrepturilor omului, democrației șiprincipiului preeminentei dreptului;Dezvoltarea dialogului politic pan-europeanInterguvernamental, interparlamentar șiregional/local;Implementarea reformei Curții europenea Drepturilor Omului pentru a acceleraprocesul de luare a deciziilor și pentru agaranta eficiența lor de lungă durată;Stimularea acțiunii Consiliului Europei învederea promovării coeziunii sociale,dialogului intercultural și cetățenieidemocratice;Consolidarea cooperării cu UniuneaEuropeană, cu Organizația pentruSecuritate și Cooperare în Europa și cuNațiunile Unite. Comitetul Miniștrilor veghează, de asemenea, asupra aplicării efective a convențiilorși a acordurilor încheiate între statele membre. Această responsabilitate este crucială pentruconvențiile referitoare la drepturile omului, dintre care cele mai importante inbaza cărora aufost infiintate și funcționează mencanisme de control: Convenția europeană a drepturiloromului; Carta europeană revizuită; Convenția europeană pentru prevenirea torturii;Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale.Responsabilitățile Comitetului Miniștrilor privind Convenția Europeană a DrepturilorOmului reflectă importanța acestei Convenții, care constituie piatra de temelie a sistemului deprotecție a drepturilor omului în Europa. Supraveghind buna executare a deciziilor Curțiieuropene a drepturilor omului de către statele membre, Comitetul Miniștrilor joacă un rol

esențial pentru menținerea credibilității acestui sistem fără precedent în restul lumii.Spațiul Schengen ca zonă de liberă circulație în Uniunea EuropeanăLibera circulație a persoanelor este una dintre cele patru libertăți fundamentale ale UniuniiEuropene, parte a tratatelor originale și consolidată în Actul Unic European din1987.Eliminarea controalelor la frontierele privind circulația persoanelor în statele membreale UE a fost determinată ca o parte integrantă a realizării pieței interne, parte a proiectului luiJacques Delors din 1992.Cu toate acestea, un număr de state membre au fost reticente în a elimina controaleleefectuate de statele membre în interiorul UE și, de la adoptarea Actului Unic European, saconstatat că ar exista dificultăți în punerea în aplicare. În special, Irlanda și Marea Britanie -s-au opus eliminării controalelor la frontierele statelor membre.Având ca rol „Instituirea unei piețe interne fără obstacole în calea liberei circulații apersoanelor”, majoritatea statelor membre ale UE (Belgia, Republica Cehă, Danemarca,Germania, Estonia, Grecia, Spania, Franța, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria,Malta, Țările de Jos, Austria, Polonia, Portugalia, Slovenia, Slovacia, Finlanda și Suedia),cărora li se adaugă Islanda, Norvegia și Elveția, fac parte din spațiul Schengen.Spațiul Schengen are la bază două reglementări: Acordul Schengen inițial din 14 iunie 1985și Convenția de punere în aplicare a acordului, semnată la 19 iunie 1990 și care a intrat învigoare la 26 martie 1995. Convenția privind punerea în aplicare a Acordului Schengen a fostsemnată numai de Belgia, Franța, Germania, Luxemburg și Țările de Jos, domeniul deaplicare a fost bazat pe cooperarea interguvernamentală în domeniul justiției și al afacerilorinterne a acestor state membre.Pentru transpunerea în practica s-a încheiat „Un protocol la Tratatul de la Amsterdamcare are rolul de a a asigurat transferul „acquis-ului Schengen” în tratate. Conform Tratatului de la Lisabona, acquis-ul Schengen a fost supus controlului parlamentar șijudiciar. Întrucât marea majoritate a prevederilor din Acordurile Schengen fac astăzi parte dinacquis-ul UE, începând cu extinderea UE din 1 mai 2004 țările în curs de aderare nu maidispun de opțiunea neparticipării . “Suspendarea acordului Schengen este un mare pas înapoiatat în ceea ce priveste apararea propriilor noastre valori, respectiv libera circulatie, cat si fatade capacitatea de a oferi cetatenilor nostri o facilitate cu care, noi, cei din generatiile maimature, ne-am obisnuit deja si cu care au crescut de altfel tinerii din noua generatie. Astfel, înloc de suspendarea acordului, cu toate consecintele care ar decurge de aici, este preferabil sarevizuim regulile pentru implementarea sa corecta”. 6. PROVOCĂRI ÎN APLICAREA PREVEDERILOR LIBEREI CIRCULAȚII ÎN SPAȚIULSCHENGEN ​Deși spațiul Schengen este considerat în general ca una dintre principalele realizări aleUniunii Europene, a fost supus recent unor presiuni considerabile ca urmare a fluxului fărăprecedent de refugiați și de migranți în UE. Numărul extrem de mare de nou-sosiți adeterminat mai multe state membre să reintroducă temporar verificări la frontierele interne alespațiului Schengen în ultimii ani, în conformitate cu prevederile Codului frontierelorSchengen.​O provocare suplimentară la adresa circulației fără pașaport în spațiul Schengen seleagă de posibilitatea facilitării unor amenințări teroriste sporite. Atacurile din noiembrie2015 de la Paris, au demonstrat posibilitatea ca persoane suspectate sau chiar acuzate deterorism să poată intra și să se deplaseze în spațiul Schengen. În acest sens statul francez aadoptat o politică de excludere pentru a împiedica pătrunderea unor persoane cu potențialpericulos. (Anexa nr. X) Provocările actuale au contribuit la evidențierea legăturii directedintre gestionarea fermă a frontierelor externe și libera circulație în interiorul acestora, ceeace a determinat Comisia să elaboreze propuneri atât pentru sporirea controalelor de securitateaplicate persoanelor care intră în spațiul Schengen, cât și pentru îmbunătățirea gestionăriifrontierelor externe.„Nu putem să păstrăm libertatea de expresie, dând la schimb libera circulație. Cu altecuvinte, ori păstrăm democrația, întrucât democrația este cea care a fost sub asalt, și este subasalt, ori suntem noi înșine cei care practic, până la urmă, restrângem libertățile cetățenești,democrația, pentru a păstra ce? Tot democrația și alte libertăți cetățenești? Aici e paradoxulși aici este, să spunem, greșeala pe care unii din dorința de a nu face prea mult și de a păstraaparențele, o fac, recurgând la apeluri de genul acesta, la întreruperea liberei circulații șireintroducerea controalelor. Controalele trebuie să existe, dar pentru cei care suntdocumentați că sunt cu legături cu teroriștii”.Toate statele membre, altele decât Regatul Unit și Irlanda, au aderat în cele din urmăla sistemul Schengen, creând un sistem juridic complicat și incert între UE și un acord întremulte state membre care acoperă același teritoriu ca și tratatele UE. Acest lucru a fost rezolvat

prin Tratatul de la Amsterdam în 1999, când acquis-ul Schengen a fost încorporat în tratateleUE și a avut loc o lungă procedură de tranziție pentru a aduce Schengen în centrul dreptuluiUE. Una dintre problemele care ar fi afectat sistemul ar fi statutul de CISA – a avut acestacord o viață juridică continuă după incorporarea "Schengenului" în legislația UE sauvaloarea sa a fost epuizată? Această incertitudine ar genera conflicte între Franța și Italia în2011, care vor fi discutate mai jos. Această sursă de fricțiune a fost soluționată demodificările aduse în 2013 regulilor Schengen privind controalele intracomunitare cu privirela persoane, care este discutată mai târziu în acest studiu. Legătura strânsă a controalelor lafrontierele de stat între state și persoane a fost întotdeauna o preocupare majoră a ministerelorde interne ale mai multor state membre.​Lipsa aparentă a controlului asupra mișcării persoanelor a fost deseori prezentată ca osursă de instabilitate pentru unele state membre, împiedicând buna funcționare a activitățilorlor de protecție a statului și a cetățenilor săi. Aceasta nu a fost poziția tuturor statelor membreprin orice mijloace, dar reprezintă un curent în dezbaterea Schengen, care trebuie recunoscută.​Criza refugiaților în perioada 2015-2016 și decizia anumitor state membre de areintroduce controalele la frontierele interne ca răspuns, face parte din acea lungă poveste depreocupări legate de securitate în ceea ce privește zona liberă de control la frontieră. Aceststudiu încearcă să examineze aceste mișcări și practici în lumina cerințelor legale relevante șisă le pună în context pentru aprecierea critică.​Studiul “Costul aspectelor non-Schengen: libertăți civile, justiție și afaceri interne”identifică costurile reintroducerii (temporare) a controalelor la frontiere între statele membreSchengen, cu un accent deosebit pe aspectele legate de libertățile civile, justiție și afaceriinterne. “Având în vedere disponibilitatea limitată a datelor și limitările metodologice,costurile economice, sociale și politice ale reintroducerii controalelor la frontierele din spațiulSchengen sunt greu de măsurat. În acest context, este dificil să se estimeze cu un gradsuficient de certitudine un cost global în acest domeniu politic.​Cu toate acestea, pe baza cercetărilor efectuate de experți, acest studiu estimează că, înfuncție de domeniul lor de aplicare și de lungimea acestora, costurile legate de reintroducereacontroalelor la frontieră ar putea varia între 0,05 miliarde EUR și 20 miliarde EUR costuriunice și între 2 miliarde EUR și 4 miliarde EUR în costurile de funcționare anuale. Aceasta seridică la aproximativ 0,02% -0,03% din PIB-ul zonei Schengen (…)”.​În ceea ce privește infracțiunile investigate, eliminarea controalelor la frontiere înlumina Schengen nu a condus la rate mai mari ale criminalității și nici extinderea Schengendin 2007 nu a sporit percepția cetățenilor UE asupra insecurității. Dimpotrivă, încredereacetățenilor în fiecare dintre ele și în instituțiile publice pare să fi crescut. Este important deobservat că eliminarea controalelor la frontieră a fost însoțită de măsuri de facilitare acooperării transfront aliere de poliție și de justiție, de exemplu adăugarea la numărul decapturi ilicite de droguri. Beneficiile societale ale acestei cooperări ar putea fi anulate prinrevenirea la controalele permanente la frontieră. Increderea publică în UE pare să fi fostsubminată nu de existența Spațiului Schengen, ci mai degrabă de eșecul Uniunii Europene dea aborda în mod eficient deficiențele expuse de criza refugiaților.​Acest studiu recomandă o acțiune mai concertată la nivelul UE în vederea revenirii laun spațiu Schengen pe deplin funcțional. Recuperarea încrederii cetățenilor și a cetățenilor încapacitatea UE de a aborda deficiențele expuse de criza refugiaților ar trebui să constituie oprioritate imediată. Sunt necesare acțiuni mai concertate la nivelul UE pentru a favorizasolidaritatea și cooperarea dintre autoritățile statelor membre. Activitatea lor ar trebui să fiesprijinită și prin intermediul agențiilor UE, cum ar fi Garda Europeană de Frontieră și Coastă,Europol, Eurojust și Biroul European de Sprijin pentru Azil. Necesitatea modificării cadruluiactual de guvernanță Schengen ar trebui luată în considerare în continuare pe baza respectăriicondițiilor care permit cinci state membre să își mențină controalele la frontierele interne înnoiembrie 2016.

PARTEA III. SPAȚIUL COMUNITAR DE LIBERTATE, SECURITATE ȘI JUSTIȚIE -CADRUL AFIRMĂRII DEPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR FUNDAMENTALE ÎNUNIUNEA EUROPEANĂ. Conceptul de libera circulație, nu se reduce la munca „informală ca mijloc desupraviețuire” (Portes ,et all, 1989) sau implicarea celor care trăiesc sub standardele de viatăstabilite de guvernele naționale in alte activitatii de supraviețuire. Din contra aceasta ilîntărește si il mentine deoarece din punct de vedere tehnic nu are in vedere facilitareaaccesului pe piața muncii a celor care au fost inactivi economici in tarile de origine. Cutoata acestea dreptul la libera circulație a fost exercitat si de cei care utilizează muncainformala ca mijloc de supraviețuire, cauzele acestui fenomen sunt discutabile. Cauzaprincipala rezida din restrictivitatea legislatilor fundamentate in acest sens. In ciuda faptuluica istoria omenirii a fost o istorie a migrației, evolutia acestui fenomen a cunoscut diferitefaze de restricție odată cu formarea statelor națiune si implicit a filozofiilor de guvernareînsoțite de procesele legislative. În mare parte rolul acestor procese au constata in menținereadisciplinei si a controlului populațieiIn cazul romilor, lipsa înțelegerii mecanismelor de acces la drepturile civile sipolitice si sociale precum si o viziune comuna acceptata in unanimitate a condus lastigmatizare si implicit a generat o evoluție în acest sens. Pe de alta parte stopareaexercitării liberei circulați sau a migrației este o idee fundamental neacceptata in secolul 21.„Ideea de a atenua cauzele fundamentale de reducere a migrației este totuși contrarărezultatelor cercetărilor științifice. În primul rând, există un lanț lung și complex de relații, dela cauzele primare la migrația reală. În timp ce tendințele demografice, dezvoltarea socio-economică, degradarea mediului și eșecurile de guvernare în țările de origine suntimportante pentru a determina migrația, la fel sunt speranțele, dorințele și temerileoamenilor. Atât factorii structurali, cât și factorii individuali joacă roluri decisive – și acestadin urmă este adesea ignorat în discuțiile de politici privind gestionarea migrației prin

atenuarea cauzelor profunde”.În contextul in care, conform rapoartelor Comisiei Europene, conceptul de excluziunesociala devine fundamentul normativ al cetățeniei Europene. Excluziunea teritoriala mentinein mare parte acesta dimensiune care se exercita prin masuri de penalizare. De-a lungul anilor2000, politicile publice europene față de romi au urmat o abordare pe două nivele: pe de oparte, retorica ei a evocat în mod clar percepțiile despre romi ca un grup minoritar care merităun set special de drepturi; pe de altă parte, protecția împotriva discriminării apare puternic întoate documentele europene referitoare la romi (Guglielmo și Waters, 2005; Kostadinova,2011). Ambele focare ale EGRI încep cu recunoașterea a ceea ce se numește frecvent situațiaromilor in Europa (CoE, 2010); ambele canale oferă, de asemenea, multiple oportunități dereprezentare a intereselor romilor în statele europene și, într-adevăr, de multiplicare. Înultimele două secole în Europa, interacțiunea comunităților de romi cu puterea instituțională afost in cea mai mare parte neclară prin politicile asimilative care privesc romii fie ca un grupdisfuncțional care trebuie răscumpărat de "proiecte civilizatoare" (Powell, 2010), fie deviantși grupul disfuncțional să fie pedepsit și demonizat (Liégeois, 2007). Literatura mentioneaza“moștenirea reziduală a unei astfel de ideologii continuă să constrângă angajamentulinstituțional și politic al comunităților de romi la nivel național și european, chiar și în cadrulromilor. Au creat la nivelul statelor, in care romii si-au exercitat dreptul de libera circulatie,mecanimse care mentin starea de fapt, ba mai mult aceste mecansime au plecat de la idea canu poate exista o evolutie/ schimbare fundamentala, influentati de sterepttiourile din tara deorigine.Spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii Europene a fost creat pentru aasigura libera circulație a persoanelor și pentru a oferi un înalt nivel de protecție cetățenilor sinu numai. Acesta reunește diverse domenii de politici, de la gestionarea frontierelor externeale Uniunii Europene la cooperarea judiciară în materie civilă și penală și cooperareapolițienească. Include, de asemenea, politicile în domeniul azilului și imigrației și luptaîmpotriva infracționalității (terorism, crimă organizată, criminalitate informatică, exploatareasexuală a copiilor, traficul de persoane, droguri ilegale etc.).Spațiul de libertate, securitate și justiție se bazează pe programele de la Tampere(1999-2004), Haga (2004-2009) și Stockholm (2010-2014). Acesta derivă din Titlul V alTratatului privind funcționarea Uniunii Europene, care reglementează Spațiul de libertate,securitate și justiție. Constituirea spațiului de libertate, securitate și justiție a fost rezultatulunei voințe politice autentice, desi evaluarea separata a rezultatelor si impactul programelorau fost si ele supuse unor contestari considerabile.La Consiliul European din octombrie 1998, premierul spaniol, José María Aznar, apropus convocarea unui Consiliu European dedicat în primul rând securității interne. Înpregătirea pentru aceasta, Comisia Europeană a prezentat propuneri, Parlamentul European aadoptat rezoluții, iar Consiliul European de la Viena din decembrie 1998 a stabilit un plan deacțiune care să cuprindă măsurile care trebuie adoptate în termen de doi până la cinci ani de laintrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam. Consiliul European de la Tampere(Finlanda), care a avut loc la 15 și 16 octombrie 1999, a făcut ca securitatea internă să fie unadintre principalele priorități ale Uniunii, așa cum a fost și uniunea vamală, politica agricolăcomună și uniunea economică și monetară. Aceasta a determinat punerea în aplicare "deplinăși imediată" a Tratatului de la Amsterdam.În acest scop, aceasta a conferit Comisiei un rol mai important, însărcinându-i săelaboreze propuneri legislative și să revizuiască progresul prin elaborarea unui calendar șiîntocmirea unui "tablou de bord" la fiecare șase luni. Consiliul European de la Tampere s-aangajat să "dezvolte o politică europeană comună în materie de azil și imigrație "și creareaunui veritabil spațiu european de justiție, prin asigurarea recunoașterii reciproce a legislațieicivile și penale și prin facilitarea accesului cetățenilor europeni la justiție prin intensificarealuptei împotriva criminalității la nivelul Uniunii prin intermediul Europol și înființareaEurojust cuprinzând judecătorii și ofițerii de aplicare a legii responsabili cu coordonareainvestigațiilor privind criminalitatea organizată) și prin armonizarea dreptului penal al statelormembre.Dinstinctia dintre drepturile versus civile și politiceConform Stanford Enciclopedia of Philosophy: "Drepturile civile sunt drepturilelegale fundamentale pe care trebuie să le dețină o persoană pentru a avea un anumit de statut.Acestea sunt drepturile care constituie cetățenia liberă și egală și includ drepturile personale,politice și economice. Cu toate acestea, enciclopedia face de asemenea o distincție întredrepturile civile și politice. Din punct de vedere al filosofiei juridice, drepturile civile suntvăzute ca fiind generale și includ drepturile sociale și politice, precum și tratamentul egal.Enciclopedia Stanford menționează: "Se pare că este mai clar decât să se gândească ladrepturile civile ca fiind categoria generală a drepturilor fundamentale necesare pentrucetățenia liberă și egală. Cu toate acestea, rămâne o chestiune de contestare a căreirevendicare este concepută în mod corespunzător ca aparținând categoriei drepturilor civile”Prin urmare, drepturile civile sunt acele drepturi care dau individului posibilitatea de a-și trăiviața fără a avea vreun impact inutil asupra libertăților personale și, de asemenea,garantează protecția de la un nivel central împotriva interferenței cu libertățile personale decătre alte persoane. Două dimensiuni ale drepturilor civile pot fi dezvăluite: "autonomia

privată" și "autonomia publică" a indivizilor. Prima se referă la libertatea cetățenilor de a-șiaranja viața așa cum o consideră semnificativă, fără restricții nedorite la această libertate de adecide cu privire la modul lor de viață. Cea de-a doua dimensiune vizează libertatea de a-șiexprima ideile și de a participa în spațiul public. Această dimensiune a drepturilor civileimpune, inter alia, protecția libertății de exprimare, a libertății de gândire și a libertății de vot.7. DREPTURILE CIVILE ȘI CETĂȚENIA UNIUNII La prima vedere, conceptele de cetățenie și de drepturi civile par a fi strâns legate,deoarece cetățenia reprezintă reflecția și codificarea juridică a apartenenței egale la o politică.Membrii unei anumite comunități, în sensul tradițional, au acordat drepturi civile pentru aputea beneficia de statutul de cetățean. Drepturile care pot fi calificate drept drepturi civileeuropene pot fi găsite în Cartă . Aceste drepturi sunt dreptul la viață (articolul 2) și laintegritatea persoanei (articolul 3); libertatea conștiinței și a religiei (articolul 10); libertateade exprimare și de informare (articolul 11) și gândirea; libertatea de întrunire și de asociere(articolul 12); dar și dreptul la respectarea vieții de familie (articolul 7); dreptul la protecțiavieții private (articolul 8); și dreptul la libertate și securitate (articolul 6). În plus, sub titlul de acces la justiție se pot găsi drepturi civile, cum ar fi dreptul la un proces echitabil (articolul47), prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare (articolul 48). Aceste drepturi menționateîn Cartă nu sunt adresate în mod specific cetățenilor Uniunii, ci sunt în mare parte formulatedrept drepturi universale, așa cum se arată în secțiunea 4.1.2 a acestui capitol.In Articolul “Echilibrarea drepturilor fundamentale și a libertăților economiceConform Curții Europene de Justiție” Sybe de Vries prin expunerea cazurilor abordate deCurtea Europena de Justiție subliniază „modul în care drepturile fundamentale pot intra înconflict cu libertățile economice "fundamentale", ca si consecința forțează Curtea Europeanăde Justiție (CEJ) să se angajeze într-un exercițiu delicat de echilibrare. Întrebarea centrală dinaceastă lucrare a fost cum ar trebui Curtea de Justiție să echilibreze libertățile economiceconflictuale cu drepturile fundamentale, având în vedere cadrul juridic modificat al UE.Articolul 6 din TUE? subliniază statutul important pe care drepturile fundamentale l-audobândit în legislația UE, declarând că Carta Drepturilor Fundamentale a UE are aceeașivaloare juridică ca și tratatele; că "Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărareadrepturilor omului și a libertăților fundamentale" și că "drepturile fundamentale garantate deConvenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și așacum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principiigenerale ale dreptului Uniunii ".8. SUBSTANȚA ȘI PRINCIPIUL CETĂȚENIEI EUROPENECetățenia europeană este considerat in literatura de specialitate un concept evazivdeține in centrul sau principiul nediscriminării. Capata noi valenete in contextul Brexit. Lanivel declarativ conținutul-cheie al cetățeniei UE este dreptul la egalitatea de tratament decătre alte comunități politice.Așa cum este exprimat în "principiul nediscriminării" prevăzut în Tratatul de laMaastricht, „niciun cetățean al UE din nici un stat membru al UE nu va fi pus în situație maidezavantajată decât cea a unui cetățean național sau a unui resortisant al unei țări terțe.”Prin relația cu cetățenii naționali, acest drept la egalitate de tratament constituie doarun statut relativ de egalitate pentru cetățenii UE: în raport cu calitatea protecției în statulmembru respectiv. În special în ceea ce privește drepturile sociale, dar și drepturile civilefundamentale, precum și drepturile politice, acest lucru echivalează cu niveluri inegale deprotecție a cetățenilor UE. Dar nu numai caracterul evaziv și fragmentar al cetățeniei UEconduce la evidențierea unor contradicții și constrângeri – probleme care sunt în mod inerentlegate de conceptul de cetățenie democratică modernă. Ca forme noi aceste contradicții cares-au dezvoltat în contextul cetățeniei UE este demonstrată de rezultatele cercetării dinproiectul bEUcitizen. In cadrul cercetărilor a fost posibilă împărțirea acestor contradicții întrei linii: (1) contradicția dintre mobilitate și înrădăcinare; (2) contradicția dintre cetățean caactor politic (citoyen) și actor economic (bourgeois); și (3) contradicția dintre condițiauniversală și particulară. Aceste aspecte sunt prezentate pe larg în lucrare.Cetățenia națională ar trebui să se bazeze pe o anumită legătură și o anumitaînrădăcinare în teritoriu, precum și în practicile sociale și culturale, cetățenia UE a fost strânslegată de mobilitatea cetățenilor și de trecerea frontierelor. În centrul cetățeniei europene afost plasat un drept de liberă circulație, un drept la mobilitate. S-ar putea interpreta acest lucruca o șansă pentru cetățeni care sa răspundă conceptul de "viață mai bună" (de Witte, 2015:59). Conceptul de viata mai buna contrsteaza puternic in literatura cu conceptul lui GiorgioAgamben (1998) „viața goală”Considerat un drept individual, mobilitatea extinde posibilitățile și alegerile pentrucetățenii europeni dincolo de granițele naționale. Oferă persoanelor posibilitatea de a părăsicondițiile nerealizate și de a căuta un potențial mai semnificativ și mai prosper în altă parte.Aceasta ar putea nu numai să-și îmbunătățească viața în mod semnificativ, ci și să transformeși să extindă gândirea, să pună la îndoială credințele obișnuite, să extindă percepțiile și, încele din urmă, să modifice opiniile.

Dreptul de a se mișca pentru interacțiunea socială și considerat drept universal alomului. Ca atare, ar trebui să fie protejată de fiecare stat, peste tot și pentru toată lumea. Acestlucru indică deja că este dificil să se întemeieze cetățenia ca pe un statut exclusiv deapartenență la dreptul la mobilitate în sine. Dreptul uman nu poate fi limitat în principal. înjustificarea lui Kant, dreptul de mișcare nu justifică nici un drept necondiționat la intrare. Orestricție similară apare în instituția cetățeniei UE: aceasta deschide potențial ușile pentrutrecerea frontierei; acordă dreptul la vizită, dreptul interacțiunea economică și socială; dar nuconferă un drept necondiționat la rezidență. Contradicția apare când cetățeanul în mișcare este supus condiționalități auto-susțineri din punct de vedere economic (sau să fie membru defamilie al unui cetățean economic autonom), student, pensionar sau solicitant al locuri demuncă și să nu devină "o povară pentru sistemele de asistență socială ale țării gazdă a UE",rezulta ca subiecții trebuie sa dețin o independenta economic cat si rezultat al statutului insocietate. Aceasta conduce la a doua contradicție între cetățean ca actor politic (citoyen) șiactor economic (burghez). 9. ASPECTE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA LIBERA CIRCULAȚIE SI REZIDENTA ÎN STATELE EUROPENEConceptul de libera circulație a constituit încă de la înființarea UE unul dintre cele maiimportante aspect si care practica fundamentata baza asocierii statelor membre. Analiza schimbărilor legislative în unele state membre subliniază clar ca a existat dintotdeauna otensiune in ceea ce privește restricția in politicile de migrație si deși statele membre au aderatla UE treptata trasnpunerea legisltiava a conditionalitailor de libera circulatie si rezidentareflecata in politicile statelor a constituit elementntul de divergenta in constructia UE.La nivel general de la mijlocul anilor 1990, numărul schimbărilor din politicamigrației din ce în ce mai puțin restrictive în democrațiile liberale "occidentale" s-auechilibrat. Aceasta pare să reflecte un climat politic în care migrația a devenit tot mai multasociată cu problemele socio-economice și problemele de securitate în discursurile politice șimedia. Cu toate acestea, în medie, prevalează schimbări mai puțin restrictive, iar politicile demigrație nu au trecut printr-o direcție clară către restrictivitate, după cum sugereazăliteratura de specialitate., dar și la extinderea continuă a ritmului temporar programe deprotecție a muncii și a refugiaților. În Uniunea Europeană, restricțiile crescânde pentruanumite categorii de imigranți din afara UE au coincis cu deschiderea frontierelor interne.Hass( )Marea Britanie​Dezbaterea privind libera circulație și introducerea modificărilor la directivă privindlibera circulație “a continuat si culminat cu un referendum național in Marea Britanie sepregătea să organizeze un referendum privind ieșirea sau rămânerea în UE, Summit-uleuropean din 18 și 19 februarie 2016 a adoptat un acord care deschide calea pentru modificărirestrictive ale regimului de liberă circulație”. Acordul trebuia intrat în vigoare numai dacăRegatul Unit ar fi votat să rămână în UE, ca rezultat al referendumului aplicabilitatea acestuiaa fost nula. Regimulde circulație liberă a rămâne neschimbat, deși întreg episodul din spatelescrisorii din 2013 exercită o presiune considerabilă asupra a ceea ce este un dreptulfundamental. Se menționează in documentele EC faptul ca Marea Britanie, a înregistratproblemele cu privire la condamnările penale anterioare ale unei persoane si ca acestea c nupot reprezenta o justificare decizie de expulzare. Cu toate acestea, modificările recente aleOrientărilor Biroului Internațional înseamnă că toți infractorii din UE care au primit una saumai multe pedepse privative de libertate sunt pot fi sesizați pentru examinare pentrudeportare.​Nu mai există cerința ca sentința să aibă o durată specială înainte de a se face osesizare. În numeroase cazuri, instanțele naționale au subliniat necesitatea unei amenințăriactuale pentru un interes fundamental al societății, avertizând împotriva utilizăriicondamnărilor anterioare sau rapoartele de evaluare a infractorilor făcute la momentulcomiterii infracțiunii pentru a informa o decizie de deportare. Cu toate acestea, în mai multecazuri, condamnările anterioare au fost luate împreună cu dovezi ale dorinței continue a uneipersoane de a reforma sau de a respecta legea pentru a determina o amenințare actuală.​În Regatul Unit, transpunerea articolelor 30 și 31 din Directiva 2004/38 rămâneproblematică. Modificările recente ale regulamentelor SEE par să extindă diferența dintreprotecția oferită de directivă și legislația națională. De exemplu, așa cum este descris înraportul țării Regatului Unit, s-au impus noi restricții asupra drepturilor de apel alepartenerilor în relații durabile cu cetățenii Uniunii, care impun ca aceștia să furnizeze dovadarelației înainte de a se acorda drepturile de apel. Mai pe larg, Regatul Unit impune o cerință camembrii familiei să facă dovada că sunt, printre altele, membrii de familie ai unui resortisantSEE înainte de a li se acorda drepturi de apel Acest lucru este problematic, deoarece cerințade a face dovada statutului solicitantului de membru al familiei este substanța recursului încare un individ i se refuză intrarea sau reședința, pe motiv că nu este familie

FranțaFranța a se confruntă cu probleme legate de momentul în care pot fi efectuate expulzările pebaza unei amenințări la adresa politicii publice. În temeiul legii franceze, prefectului i sepermite să expulzez pe toți resortisanții străini, inclusiv cetățenii UE, care sunt considerați oamenințare la ordinea publică, mai ales dacă persoana (persoanele) este „supusă procedurilorpenale” pentru anumite infracțiuni, cum ar fi traficul de droguri, traficul de persoane,proxenetismul, exploatarea cerșetorilor și ocuparea ilegală a pământului.Suedia​Nu există niciun indiciu clar că situația personală a solicitanților este luată înconsiderare atunci când se stabilește dacă acestea reprezintă o povară nejustificată pentrusistemul de asistență socială al statului membru gazdă. Nu există dovezi de expulzări dinmotive economice ca in celelalte state membre. Cu toate acestea, absența de date nu înseamnă că acest lucru nu poate fi declarat.​O problemă particulară se referă la acei cetățeni ai UE și membrii familiei lor care,lipsiți de resurse economice suficiente, își pierd drepturile de ședere, dar nu pot fi expulzațidin statul membru gazdă, deoarece nu reprezintă o povară nejustificată pentru sistemul său deasistență socială. Pierderea drepturilor de ședere duce la pierderea oricărui drept la prestațiisociale, care se bazează pe persoana care are reședința legală în statul membru gazdă. Aceasta conduce la o „expulzare de facto”, deoarece acești cetățeni ai UE și membrii familieilor nu au resurse pentru a duce o viață decentă în statul membru gazdă. Același lucru estevalabil și pentru cetățenii UE și membrii familiei lor, care sunt considerați o povarănejustificată pentru asistența socială, dar care nu sunt expulzați, chiar dacă acest lucru ar fipermis în conformitate cu Directiva 2004/38.9.1 ASPECTE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA INTRAREA SI ȘEDEREA PE TERITORIUL FRANȚEIIn ce a ce privește intrarea și șederea legală pe teritoriul Franței politica devine maipuțin restrictiva prin modificarea Constituție din anul 1793 dreptul la azil devine consacrat inConstituție prin modificarea articolului 120, astfel se acorda dreptul la azil celor caredeveneau excluși din țările lor de origine ca și consecința a susțineri cauzei libertățiimodificare survenita in anul Refugiații, solicitanții de azil și alte persoane vulnerabile.Prin adoptarea "Circulara din 14 și 18 martie 1848 – se interzicerea angajarea lucrătorilor străini in favoarea lucrătorilor naționali si decide practic sa protejeze piața munciifranceză de fata de lucrătorii belgieni ".- Circulara din 9 aprilie 1848 – liberalizează drepturile de muncă pentru străini. Aceasta s-afăcut după ce s-a realizat că mulți lucrători străini au făcut parte din revoluția din 1848 intrain contradicția cu Circulara din martie demonstrează ambiguitatea inerentă a politiciifranceze de imigrare între o protecție a pieței muncii și considerente umane și bazate pecerere.- 1899 – Conform "Decretul de la Millerand din 10 august 1899 – impune o cotă maximă amuncitorilor străini cota pentru munca pentru aprovizionarea industriei între 5% și 30% dintotalul lucrătorilor angajați în industria de prelucrare și furnizare. Ca regulă generală, cota estestabilită la 10% "-1914 Sunt permis de ședere introdus pentru străini ”Decret din 2 august 1914” – solicităstrăinilor care locuiesc în Franța să solicite un permis de ședere pentru a rămâne pe teritoriulFrantei.Politica multi- sau bilaterala-1916- Recrutarea forței de muncă din China pentru industria armamentului prin Acordulfranco-chinez din 14 mai 1916 – privind recrutarea de muncitori chinezi pentru industriaarmamentelor. Programe de recrutare / migrație asistată Lucrătorii slab calificați.- 1919- "Tratatul de muncă cu Italia din 30 septembrie 1919 . Această convenție a garantatsalarii și asistență egală pentru lucrătorii străini, dar nu menționează reîntregirea familiei."- 1920 "Convenția cu Republica Cehă privind imigrația și emigrarea din 20 martie 1920Această convenție garantează salarii și asistență egală pentru lucrătorii străini, dar numenționează reîntregirea familiei. "- 1926 permis de muncă limitat la profesia declarată “Legea din 11 august 1926 pentru aasigura protecția pieței muncii naționale – interzice angajarea de lucrători care nu dețin un actde identitate al unui străin care prevede profesia autorizată să lucreze .- 1932 a introdus o cotă maximă de lucrători străini per firmă "Legea din 10 august 1932 desalvgardare a forței de muncă naționale – a interzis angajatorilor să depășească o anumităparte a lucrătorilor străini. Aceste cote ar putea fi stabilite pe sector și regiune prin decrete.Acest fapt a introdus de facto o proporție maximă de lucrători străini într-o singurăîntreprindere. Această lege a fost abrogată in anul în 1981.- 1935 nici o prelungire a permiselor de muncă pentru profesiile angajate Decretul din 6februarie 1935 – ordinele de a nu prelungi permisele de muncă ale lucrătorilor în profesii încare există șomaj.- 1945 Regularizarea între 1 martie și 15 aprilie 1945 – pentru a compensa atrocitățilerăzboiului și regimul Vichy, principalele criterii de regularizare au fost "loialitatea politică"față de forțele de rezistență.

– 1945 crearea permiselor de ședere și definirea străinilor "Ordonanța 45-2658 din 2noiembrie 1945 privind condițiile de intrare și de ședere a străinilor în Franța – a creat treipermise succesive de ședere > Definește un imigrant ca "orice străin care locuiește în Franțade cel puțin trei luni" ". Au fost introduse trei permise succesive de ședere: șederea temporarăde ședere de un an, șederea temporară de trei ani și cartea de rezidență privilegiată de zeceani. Această lege este originea legii străine moderne franceze. A fost modificată de legeaDufoix în 1984.- 1945. Dezvoltare institutionala. Franta creaza „Oficiului Național pentru Imigrări pentru aorganiza recrutare in baza Ordonanței 45-2658 din 2 noiembrie 1945 reglementeaza condițiile de intrare și ședere a străinilor în Franța – a creat Biroul Național de Imigrare (ONI)pentru a organiza recrutarea de lucrători străini din țările europene la cererea angajatorilorfrancezi.- 1946 A doua modificare a constitutei dreptul de azil consacrat în constituție "1946Constitution – Article 4 of the preamble enounces that ""every man persecuted for his actionin favour of liberty has the right of asylum on the territories of the Republic"" The principle intaken over by the 1958 Constitution (still valid).- 1946 Acord de muncă cu Polonia "Acordul de muncă cu Polonia din 20 februarie 1946 -organizarea recrutării a 5000 mineri polonezi. Aacord a fost modificat în același an pentru aextinde recrutarea la 10.000 de mineri "- 1946 Acord de muncă cu Italia – 1947 libera circulație între Franța și Algeria – "Libera circulație între Franța și Algeria afost anunțată la 20 septembrie. Algeria la acel moment este franceză, prin urmare, algerieniierau considerați cetățeni francezi. "- 1948 reglementarea neoficială a fost regula Regularizările a posteriori erau o practicăadministrativă din 1948 și au fost oficializate în 1956. – 1949 emiterea permiselor de muncă legate de cererea pieței muncii ""Decretul din 26 iulie1949 – introduce principiul" despăgubirii naționale "" care impune ca muncitorii străini săpoată fi angajați numai dacă nu există un lucrător francez disponibil pentru această slujbă. Înainte de a acorda un permis de muncă unui lucrător străin, agenții administrativi trebuie sărăspândească o notificare pe întreg departamentul, regiunea și întreaga țară pentru a verificadacă nu există un lucrător național disponibil. Conceptul de compensare a fost deja introdusneoficial în Circulara din 15 februarie 1947. "- 1952 Legea 52-893 din 23 iulie 1952 – creează Oficiul francez pentru protecția refugiațilorși apatridelor (OFPRA) pentru a se ocupa de recunoașterea statutului de refugiat în temeiulConvenției de la Geneva. Capacitate instituționala.- 1952 crearea statutului de refugiat Geneva Legea 52-893 din 23 iulie 1952 – acordăstatutul de refugiat tuturor persoanelor care intră sub incidența definiției stabilite în Convențiade la Geneva și în Constituție (luptător pentru libertate) . – 1956 o regularizare a posteriori permisă pe baza unui contract de muncă . Circulara din 18aprilie 1956 – oficializează procedura de regularizare a posteriori pe baza unui contract demuncă care a fost practicat din 1948.- 1957 Prima reinstalare umanitară în Franța a avut loc după revolta maghiară din 1957 – cândau fost reinstalați aproximativ 12.700 de revoluționari maghiari. (Resettlement programe) – 1960 circulație liberă pentru Madagascar, Senegal, Mali, Congo, Gabon, Africa Centrală șiTchad . "Acordul multilateral privind drepturile cetățenilor comunității franceze este semnatla 22 iunie 1960 cu Madagascar, Segenal, Mali, Congo, Gabon, Africa Centrală și Tchad -acordând libertate de intrare și ședere în Franța cetățenilor acestor țări. Aceasta este o reacțiela procesul de decolonizare a anilor 1950 "- 1962 Acordul Evian din 1962 cu Algeria – a stabilit dreptul liber la intrare, ședere și muncăpentru cetățenii algerieni în Franța . Au fost eligibili pentru toate drepturile sociale, dar nupentru drepturile politice " Drepturi / acorduri de mobilitate gratuite.- 1964 Migrația algeriană limitată de cote “ Renegocierea acordului Evian cu Algeria la 10aprilie 1964 – introducerea controalelor medicale emigranților înainte de plecare și limitareaemigrației la o cotă anuală de 12.000 de lucrători”- 1966 Crearea unui directorat pentru populație și migrație . Dezvoltare institutionala la nivlnational. Crearea Directorului pentru Populație și Migrații – gruparea vechilor departamenteprivind Munca, Sănătatea Publică și Populația.- 1968 regularizarea lucrătorilor necalificați sa oprit "Circulara din 29 iulie 1968 privindregularizarea situației lucrătorilor imigranți străini – a introdus distincția dintre lucrătoriicalificați și cei necalificați și pune capăt legalizării pentru majoritatea categoriilor de lucrătoristrăini necalificați.- 1968 Portuguese still eligible for regularisation "Circulara din 29 iulie 1968 privindregularizarea situației lucrătorilor străini străini – scutiți de la sfârșitul regularizării, erauportughezi. Din motive politice și economice, resortisanții portughezi care erau angajați cadomestici și muncitori calificați în industrii fără exces de forță de muncă erau încă regulariza- 1968 34/5000 Libera circulație a lucrătorilor în cadrul UE Regulamentul (CEE) nr.492/2011 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrulComunității – interzice orice discriminare bazată pe cetățenia cetățenilor europeni care doresc

să se angajeze în Franța.- 1968 reîntregirea familiei pentru lucrătorii europeni Regulamentul (CEE) nr. 492/2011 alConsiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității- acordă cetățenilor europeni dreptul la reîntregirea familiei, indiferent de naționalitateamembrilor familiei.- 1968 statutul algerilor în Franța determinat, le exclude din dreptul comun străin (încăvalabil) "Acordul dintre Franța și Algeria din 27 decembrie 1968 privind circulația, șederea șiîncadrarea în muncă a algerilor și a familiilor acestora în Franța – stabilește statutul algerilorîn Franța până în prezent, prin aceasta excludându-i din dreptul străin comun . Acest lucrueste valabil și astăzi.- 1968 Noul acord de muncă cu Algeria. Acordul dintre Franța și Algeria din 27 decembrie1968 privind circulația, șederea și încadrarea în muncă a algerilor și a familiilor acestora înFranța – modifică procedura de recrutare: pentru a lucra în Franța, muncitorii algerieni trebuiesă dețină o autorizație eliberată de Oficiul Național algerian (ONAMO) cuprinzând un permisal misiunii medicale franceze din Algeria și respectând cota emisă de Franța. Odată ajuns înFranța, muncitorii algerieni au 9 luni pentru a fi angajați și pentru a primi un certificat derezidență de 5 ani. Cota a fost stabilită la 35.000 de lucrători pe an pentru următorii trei ani. "- 1971 Cota pentru muncitorii algerieni 1971 Cota muncitorilor algerieni stabilită la 39.000pentru toți algerienii care transportau cardurile Oficiului Național al Muncii Algerian(ONAMO).- 1971 cota pentru imigranții portughezi 1971 in baza Acordului franco-portughez din 29iulie 1971 – stabilirea cotei de imigranți portughezi la 65.000.- 1972 criteriile de regularizare au crescut semnificativ "Circulara Marcellin-Fontanet din 23februarie și 15 septembrie 1972 – închide complet oportunitățile de regularizare pentru străiniicu înaltă calificare. Migranții calificați sunt scutiți de oprirea legalizării, însă procedura delegalizare este mult mai complex. Angajatorii trebuie să adreseze cererea lor pentru lucrătoriistrăini "" Agence Nationale pour l'Emploi "" și au 3 săptămâni pentru a-și ocupa locul demuncă cu un cetățean francez sau cu un străin regulat. Dacă nimeni nu a fost plasat,muncitorul care a solicitat legalizarea a trebuit să prezinte documentația corespunzătoare aAgenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cu un contract sau atestat de locuințăadecvată și dovada că angajatorul a fost dispus să plătească ONI taxa de recrutare solicitată lasecția de poliție biroul primarului. Străinul ar trebui, de asemenea, să treacă un examenmedical aprobat ONI pentru a îndeplini cerințele legalizării. "- 1972. "Circulara Marcellin-Fontanet din 23 februarie și 15 septembrie 1972 – legătura deședere și permis de muncă prin condiționarea acordării unui permis de ședere de un contractde muncă și de" locuință decentă " pierderea locului de muncă a însemnat pierdereapermisului de ședere "- 1973 Regularizare Circulara din 14 iunie 1973 – a inițiat un program de regularizare astrăinilor posibil doar cu o dovadă a unui an de muncă în Franța sau un permis de muncă decel puțin șase luni, deschis între 1 iunie și 30 septembrie 1973, ulterior prelungit până la 31octombrie.- 1973 Guvernul Algerian oprește procesul de emigrare în Franța "Decizia guvernuluialgerian din 20 septembrie – de a opri plecările în Franța Oficial, motivul este creșterearasismului în Franța, însă Algeria dorește să se poziționeze în calitate de lider al lumii a treia.Decizia vine imediat după „conferința nealiniată. "- 1973 facilitarea accesului la permisele de ședere temporară. Liberalizarea circularei"Fontanet" și dispunerea acesteia care leagă permisele de ședere și de muncă – permiselor deședere temporare de 3 luni s-au eliberat tuturo lucrătorii ale căror contracte erau pe cale săexpire.- 1974 Circulara 9-74 din 5 iulie 1974 privind suspendarea migrației forței de muncă – a oprittemporar recrutarea forței de muncă străine până la elaborarea unei noi politici de imigrare sesuspenda si reunificarea familiei prin Circulara din 9 iulie 1974- 1974 program de acțiune pentru politica de imigrare. Programul de acțiune prezentat înoctombrie 1974 – sugerând menținerea suspendării imigrației, împreună cu o procedură descutire în cazul vacanțelor care nu pot fi ocupate pe piața națională a muncii și creșterea taxeiplătite de angajatori la Oficiul Național pentru Imigrări . De asemenea, a sugerat crearea unuiprogram de construcții de locuințe pentru îmbunătățirea facilităților pentru primirealucrătorilor străini, dezvoltarea formării profesionale și începerea negocierilor cu fiecare țarăprincipală de emigrare.- 1974 sfârșitul tratamentului preferențial al țărilor africane, asimilarea în sistemul general depermis de ședere "Circulara din 30 noiembrie 1974 privind permisul de ședere al anumitorresortisanți ai statelor africane – pune capăt intrării libere a cetățenilor din țările africaneafricane aflate la sud de Sahara în Franța, procedura lor de intrare fiind asimilată în sistemulgeneral prin solicitarea unei șederi De asemenea, circularul asimilează criteriile de reîntregirea familiei cu cele ale familiilor algeriene (necesitatea atestatului de locuință și a certificatuluimedical) Cetățenii din Senegal, Africa Centrală, Congo, Dahome, Coasta de Fildeș,Mauritania, Mali, Nigeria, Tchad, Togo, V olta, Gabon, Guineea, Camerun trebuie să prezinteun contract de muncă pentru a obține un permis de ședere.- 1976 reunificarea familiei drept drept pentru toți imigranții "Decretul 76-383 din 29 aprilie

1976 referitor la condițiile de intrare și de ședere a membrilor familiei – acordă dreptul lareîntregirea familiei tuturor imigranților. Legea afirmă că "este un drept pentru fiecarepersoană să aibă o viață normală în familie" ". Măsurile au permis membrilor familiilorlucrătorilor străini instalați în Franța să intre în țară sub supravegherea Oficiului Naționalpentru Imigrări care efectuează controlul asupra sănătății la plecare și controlul locuințelor lasosire. Aceste reglementări vizează în mod expres "" prin utilizarea amplă a stimulentelor,crearea unei proceduri atractive care, datorită avantajelor pe care le oferă, îi descurajează pefamiliile străine să vină prin mijloace proprii în condiții adesea foarte nesatisfăcătoare pentruei, iar pe de altă parte pentru a permite adaptarea cât mai rapidă a familiilor la noul lor mediuprin măsuri sociale. "- 1977 regularizarea nu mai este posibilă eliberarea permiselor de muncă . "Decizia din 1octombrie conform căreia regularizările nu mai pot fi folosite ca procedură pentru eliberareapermiselor de muncă. Cu toate acestea, există patru categorii de excepții de la această regulă:refugiații și apatrizii (aproximativ 500 de admiteri pe lună), lucrătorii străini cu înaltăcalificare, 1.500 de mauriți (până la expirarea acordului de regularizare) și o serie de cazurispeciale înregistrate în mod corespunzător. "- 1977 "Decretul 77-1239 din 10 noiembrie 1977 de suspendare a decretului 76-383 -suspendă reîntregirea familiei" "pe o perioadă de 3 ani. Excepțiile au fost făcute cu condițiaca accesul la piața muncii să nu fie urmărit [de către membrul familiei] "- 1977 portugheză încă eligibilă pentru reîntregirea familiei "Decretul 77-1239 din 10noiembrie 1977 de suspendare a decretului 76-383 – scutește portughezii de oprireareîntregirii familiei Acestea din urmă fac obiectul acordului franco-portughez (1977), iarsoților lor li se acordă atenție. Același lucru este valabil și pentru spaniol, în urma negocierilorși condițiilor similare. – 1977 categoriile specifice care sunt încă eligibile pentru reîntregirea familiei Decretul 77-1239 din 10 noiembrie 1977 de suspendare a decretului 76-383 – scutește categorii specificede la oprirea reîntregirii familiei: cetățean al țărilor CEE și al unor foste teritorii franceze,foști membri ai forțelor armate franceze, părinți ai copiilor francezi- 1987 aranjamentele lucrătorilor sezonieri au fost înăsprite Acordul franco-spaniol din iulie -măsurile de securitate cu privire la lucrătorii sezonieri au fost înăsprite, cu acordulautorităților spaniole.- 1978 reîntregirea familiei a fost restabilită "2 decembrie Decizia Conseil d'Etat – abrogădecretul din 1977, care a avut acces limitat al membrilor familiei în primii 3 ani pentru apreveni efectele acestora pe piața muncii. Acest lucru transformă legea înapoi în Decretul din29 aprilie 1976, care a recunoscut reunificarea familiei drept dreptul muncitorului. De atunci,străinii au drepturi fundamentale deduse din Constituție și inclusiv dreptul la o viață defamilie ".- 1979 program de reinstalare pentru oamenii baracilor din Vietnam. – 1981 la fața locului regularizarea membrilor familiei permisă Circulara 81-50 din 10 iulie1981 privind reîntregirea familiei a lucrătorilor străini – stabilește că, dacă condițiile suntîndeplinite, trebuie să se admită reîntregirea familiei, indiferent de momentul în care sesolicită regularizarea.Aceasta contravine legii din 1976, de a refuza uneori regularizareamembrilor de familie care se află deja în Franța. Acest lucru a fost schimbat din nou în 1984,când regularizarea la fața locului a fost interzisă. "- 1981 Circulara din 11 august 1981 – permite" regularizarea excepțională " între 1 septembrie1981 și 26 februarie 1982 a unor migranți ilegali. Regularizarea a fost dependentă de sosireaînainte de 1 ianuarie 1981 și de a fi angajată în mod obișnuit. Acest lucru sa schimbat ulterior.Guvernul stâng al lui Mitterrand a realizat prin aceasta circulara una dintre promisiunileelectorale emise de acesta in timpul camaoaniei electorale "- 1981 abrogarea prevederilor din 1932 privind protecția pieței muncii naționale Legea 81-941 din 17 octombrie 1981 privind angajarea migranților ilegali – a abrogat diverse dispozițiiprivind dreptul muncii datează din 1932 (de exemplu, regulamentul care stipula angajatorii săangajeze o anumită proporție fixă de străini pentru a proteja forța de muncă internă).- 1982 Crearea certificatului de locuință. Certificat de locuire creat în 1982 – necesar pentruprimirea și intrarea și șederea teritoriului.- 1984 Franța își reînnoiește legea privind azilul.- 1984 reunificarea familiei mai dură. Introduce o dispozitie prin care reunificarea familieieste mai dificilă – cererea de reunificare trebuie făcută din țara de origine.- 1984 Introducerea unui nou sistem de autorizații. Legea 84-622 din 17 iulie 1984 denumitasi (Loi Dufoix) referitoare la șederea străinilor și permisele unice de muncă și ședere -înlocuiește cele trei tipuri de permise create de legea din 1945, care au disociat permisele demuncă și de ședere și a introdus două noi permise: Permis de ședere temporară cu o duratămaximă de un an, care poate fi reînnoit și livrat pentru un anumit motiv (angajat, student,vizitator); un card rezident valabil de zece ani care poate fi reînnoit, care permite anumitorcategorii de străini să lucreze și să trăiască liber în Franța. Permisul de ședere temporară poateconține posibile restricții în ceea ce privește zona geografică și tipul de industrie allucrătorului. Cartea de rezidență acordă titularului dreptul de a lucra într-o ocupație dealegere. Acesta poate fi eliberat oricărui străin care poate dovedi o perioadă de ședereregulată, neîntreruptă de trei ani și se eliberează în mod automat străinilor de la care această

autorizație nu poate fi reținută în condițiile angajamentelor internaționale sau al legislațieiinterne (de exemplu refugiații) și membrii familiei (soț / soție și copii sub vârsta) unui străincare este el însuși titular al permisului de ședere.- 1984 la fața locului regularizarea membrilor familiei interzisă. Decretul numarul 84-1078din 4 decembrie 1984 privind condițiile de intrare și de ședere a membrilor de familie aimigranților – a interzis regularizarea la fața locului a membrilor familiei.- 1984. consolidează dreptul la reîntregirea familiei Decretul 84-1078 din 4 decembrie 1984privind condițiile de intrare și de ședere a membrilor de familie ai migranților – a confirmat căorice străin care locuiește legal în Franța de mai mult de un an poate să se alăture familiilorlor, cu condiția să aibă o sursă adecvată și regulată din venituri și cazare.- 1985 mai mult control al angajatorului Actul din 25 iulie 1985 – a modificat legea privindangajarea clandestină, solicitând angajatorilor francezi să mențină un registru al angajațilorstrăini, astfel încât să faciliteze forța de muncă străină ilegală, în special în sectoareleconstrucțiilor și serviciilor de degajare.- 1987 Cerințele de vize stabilite pentru toate țările, cu excepția CEE și CH. "Decretul din 8august 1987 – prevede vize pentru orice turist provenind dintr-o țară terță și care până acum afost scutit de această cerință, suspendând în mod unilateral acordurile bilaterale cu fostelecolonii franceze. Reacția la atacurile din septembrie 1986. Ulterior, vizele vor fi anulatepentru țările OCDE, Coreea de Sud, Ungaria, Cehoslovacia și SUA – astfel încât numai țărileclasice franceze de imigrare rămân preocupate ".- 1988 Capaciatate Institutionala. ONI sa transformat în OMI Decretul 88-24 din 7 ianuarie1988 – ONI (Oficiul Național pentru Imigrație) este înlocuit de OMI (Office des migrationsinternationales) al cărui rol în politica de imigrare este consolidate.- 1988 cerințele de vize au fost ridicate pentru țările din Europa de Vest pe o bază reciprocă.Decizia din decembrie 1988 – a impus obligativitatea vizei de intrare pentru resortisanții altorțări din Europa de Vest pe bază de reciprocitate pentru resortisanții francezi care intră înaceste țări.- 1989 Cerințele privind vizele au fost ridicate pentru Canada, SUA și Japonia Decizia dinaprilie 1989 de ridicare a obligativității vizelor de intrare pentru resortisanții Canadei, SUA șiJaponia pe bază reciprocă a resortisanților francezi care intră în aceste țăra.- 1990 Extinderea resurselor OFPRA (Office Francais pentru protecția refugiaților și aapatridelor) și a camerelor de recurs pentru a accelera procesul de examinare a cererilor deazil- 1991 fără viză pentru cetățenii polonezi pentru spațiul Schengen 8 aprilie 1991 Acordulmultilateral dintre țările Schengen (BE, FR, DE, LX, NL, IT) și Polonia – eliminareacerințelor de vize pentru cetățenii polonezi care dețin un pașaport valabil și care viziteazăpentru perioade de mai puțin de 3 luni).- 1991 cerințe mai mari pentru obținerea certificatului de locuință .Decretul 91-829 din 31august 1991 privind condițiile de intrare și ședere a străinilor – a înăsprit condițiile deeliberare a "certificatului de locuință" necesar pentru a intra în țară.- 1991 sancțiuni mai stricte pentru munca neregulată Legea 91-1383 din 31 decembrie 1991de consolidare a luptei împotriva muncii neregulate și împotriva intrării și șederii migranțilorilegali – a autorizat revocarea vizelor de 3 luni ale străinilor care acceptă angajareaneautorizată- 1993 "Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlul imigrației și condițiile de intrare șiședere a străinilor (Loi Pasqua II) – restabilește reîntregirea familiei prin adăugarea unor noicerințe de eligibilitate. A crescut perioada de așteptare pentru reîntregirea familiei de la un anla doi ani și a refuzat permisele de ședere soților străini care se aflau în Franța ilegal înaintede căsătorie.- 1993 "Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlul imigrației și condițiile de intrareși ședere a străinilor (Loi Pasqua II) – restabilește reîntregirea familiei prin adăugarea unor noicerințe de eligibilitat. A crescut perioada de așteptare pentru reîntregirea familiei de la un anla doi ani și a refuzat permisele de ședere soților străini care se aflau în Franța ilegal înaintede căsătorie.- 1994 Amendament la Acordul din 1968 cu Algeria – limitează accesul și șederea algerienilorîn Franța, în ciuda faptului că lăsaseră unele particularități și avantaje.- 1995 Accesul la calificări profesionale și permisul de ședere a fost facilitate "Cerințele deacces la piața forței de muncă și de eligibilitate pentru angajați pentru străini cu înaltăcalificare au fost facilitate de noi dispoziții menite să relaxeze procedurile de reînnoire apermiselor temporare de muncă și de ședere. A fost creat un nou statut de practicantspitalicesc necertificat în beneficiul medicilor francezi sau străini care nu pot practica înFranța din cauza acreditărilor lor oficiale sau a cetățeniei. Au fost simplificate procedurile deeliberare a permiselor de ședere și de muncă pentru administratorii străini ai companiilorfranceze sau filialelor străine. Același lucru este valabil și pentru procedura de eliberare apermiselor de muncă temporare pentru artiștii și tehnicienii din industria de divertisment. "- 1995 Regularizarea părinților copiilor francezi. Circulara din 5 mai și 15 iunie 1995 -urmărește regularizarea anumitor străini (din Africa Subsahariană și Algeria) care erau părințiai copiilor francezi pentru a obține un permis de ședere temporară. Această regularizare este oreacție la mișcarea "sans-papiers" "și la creșterea publicizării problemei migrației ilegale în

societate. Mișcarea evidențiază situația celor care nu au voie să rămână fără permisiunea de afi expulzați din cauza art. 3 (risc în caz de returnare) și art.8 (dreptul la viață familială) alConvenției Europene a Drepturilor Omului. Restricțiile legii franceze care reglementeazăintrarea și șederea legală sunt compensate prin regularizări la scară mică. "- 1996 contextul protestelor din sans papieri ajunge la punctul lor culminant Ca o consecințăa legilor Pasqua și ca reacție la legile generale de combatere a imigrației, protestele din "sans-papiers" au crescut și au atins punctul culminant în 1996 prin ocuparea unei biserici în Parisde către imigranții ilegali africani și chinezi. Mii de oameni au sprijinit aceste proteste. Cu unparlament socialist din 1997, unele legi restrictive au fost anulate și a fost introdus unmecanism de regularizare.- 1997 raport pentru mai multe reguli de intrare și integrare liberal În 1997, socialiștii aucâștigat controlul asupra Adunării Naționale și, la cererea guvernului, politologul Patrick Weilși o echipă de experți guvernamentali au elaborat un raport privind cetățenia și cetățenia –„Raportul a afirmat că legile Pasqua au privat Franța de capitalu uman, studenți șiprofesioniști de la stabilirea în Franța”.- 1997 La 1 septembrie 1997, Convenția de la Dublin a intrat în vigoare în Franța (semnat la15 iunie 1990) – stabilirea statului responsabil pentru evaluarea cererilor de azil aleresortisanților țărilor terțe- 1997 Circulara din 24 iunie 1997 privind reexaminarea situației unor străini care detineaustatut neregulamentar – a inițiat o procedură de regularizare specială pentru persoanele cureședința permanentă în Franța timp de 7 ani și in baza legăturilor reale de familie.- 1998 Legea 98-349 din 11 mai 1998 privind condițiile de intrare și ședere a străinilor (LoiChevènement) – introduce necesitatea de a justifica refuzul unei vize pentru următoarelecategorii: membrii de familie ai cetățenilor UE și cetățenii francezi, copii minori adoptați ,beneficiarii de reîntregire a familiei; studenți; lucrătorilor autorizați să exercite o activitateprofesională în Franța.- 1998 Legea 98-349 din 11 mai 1998 privind condițiile de intrare și ședere a străinilor (LoiChevènement) – facilitează reîntregirea familiei prin reducerea cerințelor și prin crearea unuinou permis temporar de ședere "viața de familie și viața privată"- 1998 se actulizeaza definițiaa refugiatului prin Legea 98-349 din 11 mai 1998 privindcondițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement) – elimină disctinația dintrestatutul de refugiat acordat în temeiul Convenției de la Geneva și pe baza constituției (luptătorpentru libertate).- 1998 oficializarea azilului territorial Legea 98-349 din 11 mai 1998 privind condițiile deintrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement) – a oficializat statutul de azil teritorial pentru aproteja străinii amenințați de "tratamente inumane sau degradante în țara lor"- 1998 viza nouă pentru artiști și științifici. Legea 98-349 din 11 mai 1998 privind condițiilede intrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement) – creează o nouă categorie de viză pentru"Științe și artiști" pentru o durată de până la un an.- 1998 admiterea inginerilor și informaticienilor a fost facilitate . Circulara din 16 iulie 1998 -solicită prefecților să adopte o procedură simplificată pentru informaticieni și ingineri.- 1998 desființează certificatul de locuință Decretul 98-502 din 23 iunie 1998 – desființareacertificatului de locuință (creat în 1982) și înlocuirea acestuia cu o simplă atestare care este oformalitate pură.- 1999 În 1999, ca răspuns la conflictul din Balcani, Franta accepta 6 300 de refugiați dinKosovo au primit protecție temporară- 2002 Exceptarea de vize pentru români. Începând cu 1 ianuarie 2002, resortisanților româninu li se mai cere să aibă viză pentru șederi scurte în Franța.2003 "Legea din 10 decembrie 2003 privind legislația privind azilul – face ca" O singurăfereastră "pentru prelucrarea cererilor de azil să fie pusă la dispoziția Oficiului français deprotecție a refugiatilor și apatrizilor (OFPRA). Obiectivul este de a reduce timpul necesarprocesării cererilor la o medie de două luni (spre deosebire de șapte luni anterior), prinraționalizarea procedurilor de azil. Comisia de Recuperare a Deseurilor (CRR) va devenisingurul organ de apel. "- 2003 introducerea conceptului de "țară sigură" "Legea din 10 decembrie 2003 privindlegislația privind azilul – a introdus o listă a țărilor sigure din care vor fi respinși solicitanții deazil.- 2003 introducerea conceptului de "azil intern" "Legea din 10 decembrie 2003 referitoare ladreptul de azil – a introdus noțiunea de" azil intern "care a permis OFPRA să refuze cererilepersoanelor care ar fi putut găsi protecție într-o zonă din țara lor de origine.- 2004 permisul de ședere temporară creat pentru lucrătorii sezonieri. Decizia din 24 iulie2004 – a creat un permis de ședere temporară pentru lucrătorii sezonieri.Se eliberează timp detrei ani titularilor unui contract de muncă sezonieră care se angajează să își păstreze locul detrai obișnuit în afara Franței. Titularii nu pot lucra mai mult de șase luni în orice perioadă de12 luni și nu pot locui în Franța timp de mai mult de șase luni consecutive "- 2004 Restricții privind piața muncii din 2004 "Extinderea UE în 2004 – Franța decide sărestrângă accesul pe piața forței de muncă a cetățenilor celor opt noi state membre (exclusivCipru și Malta). Cinci ani de restricții în funcție de sector și regiune. Studenții, cercetătorii,persoanele care desfășoară activități independente și prestatorii de servicii erau scutiți de

restricții.- 2005 Crearea Comitetului interministerial pentru controlul imigrației . "La 10 iunie, a fostcreat Comitetul interministerial pentru controlul imigrației- 2006 regularizarea copiilor neregulamentari. Circulara din 13 iunie 2006 – regularizeazăcopiii unor migranți ilegali. Deși criteriile au fost stabilite, în cele din urmă a existat o cotămaximă pentru regularizarea de 6000.- 2006 începutul discursului privind "imigrația aleasă" Legea 2006-911 din 24 iulie 2006privind imigrația și integrarea – a vizat trecerea de la o" imigrare îndurătoare "la" o ""imigrare selectivă / aleasă”. Noua lege privind imigrația și integrarea are patru obiectiveprincipale: recrutarea de muncitori calificați; facilitarea șederii studenților străini; înăsprireanormelor privind reîntregirea familiei; și limitarea accesului la ședere și cetățenie.- 2006 mecanismul de regularizare permanent eliminat Legea 2006-911 din 24 iulie 2006privind imigrația și integrarea – a eliminat regula conform căreia un migrant neregulat devineun stat legal după ce a locuit în Franța timp de 10 ani.​ – 2006 Legea 2006-911 din 24 iulie 2006 privind imigrația și integrarea – a regularizat anumițiimigranți ilegali având legături puternice cu țara.- 2006 Reunificarea familiei este restricționată . "Legea 2006-911 din 24 iulie 2006 privindimigrația și integrarea – a limitat posibilitățile de reîntregire a familiei. Legea a prelungitperioada de ședere solicitantă pentru solicitant de la 12 la 18 luni, a impus cerințe mai strictede resurse (acum calculate fără beneficii familiale și sociale) și a făcut incertitudineaprelungirii permisului de ședere acordat soțului în cazul unei despărțiri . De asemenea, vârstaminimă pentru femeile care doresc să se căsătorească sau să beneficieze de reîntregireafamiliei a fost ridicată la 18 ani. Context: Reunificarea familiei reprezintă aproape 65% dinimigrația în Franța. "- 2006 Nou permis de ședere temporară pentru persoane cu înaltă calificare și TIC "Legea2006-911 din 24 iulie 2006 privind imigrația și integrarea – a creat două noi tipuri de permisede ședere pe o perioadă de 3 ani pentru persoane cu înaltă calificare: permisul" Abilități șitalente "și" Angajat la alocare "În conformitate cu noua lege, străinilor care posedă seturi decompetențe de interes pentru angajatorii francezi în zonele desemnate li se vor acorda "abilități și talente " de vize, valabile timp de trei ani. Într-un mod unic de franceză, candidațiieligibili trebuie să poată demonstra că vor contribui la dezvoltarea economică sau intelectualăși culturală atât a Franței, cât și a țării de origine. În încercarea de a ușura temerile legate de"exodul de creiere", "guvernul va emite această viză numai imigranților calificați dintr-o țarăîn curs de dezvoltare dacă țara de origine a semnat un acord de" co-dezvoltare "cu Franța saudacă imigranții sunt de acord să se întoarcă în țara lor de origine în termen de șase ani. "- 2006 controale mai stricte asupra căsătoriilor Legea 2006-1376 din 14 noiembrie 2006privind controlul valabilității căsătoriei – consolidarea controlului identității în ziua căsătorieiși alte mecanisme de control pentru combaterea căsătoriilor convenționale- 2006 Acordul privind gestionarea migrației cu Senegal "Acord de gestiune concertat pentrufluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cu Senegal în septembrie 2006. A oferit oexpediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor înFranța prin intermediul canalelor legale, iar studenților să intre în Franța prin intermediulcanalelor legale ".- 2007 Acordul privind gestionarea migrației cu Benin "Acord de gestiune concertat pentrufluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cu Benin în noiembrie 2007. A oferit oexpediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor înFranța prin intermediul canalelor legale, iar studenților să intre în Franța prin intermediulcanalelor legale ".- 2007 Acord privind gestionarea migrației cu Congo "Acordul de gestionare concertat pentrufluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cu Congo în octombrie 2007. A oferit oexpediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor înFranța prin intermediul canalelor legale, iar studenților să intre în Franța prin intermediulcanalelor legale ".- 2007 Acordul privind gestionarea migrației cu Gabon "Acordul de gestionare concertatpentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cu Gabon în iulie 2007. A oferit oexpediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor înFranța prin intermediul canalelor legale, iar studenților să intre în Franța prin intermediulcanalelor legale ".- 2007 Restricțiile UE privind extinderea pe piața muncii "Extinderea UE 2007 – introduce unacces restrâns la piața forței de muncă din Franța pentru români și bulgari, dar faciliteazăaccesul acestora pentru anumite locuri de muncă lipsite de presiune. Lucrătorii din Bulgariași România sunt eligibili pentru obținerea permiselor de muncă rapide în cazul în care solicităo listă de 62 de locuri de muncă în care recrutarea este o problemă. Acestea includ servicii derestaurant, întreținere industrială, construcții, lucrări publice și sănătate. "- 2007 pentru reîntregirea familiei pentru a trece în țara de origine "Legea 2007-1631 din 20noiembrie 2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – solicită solicitanților dereîntregire a familiei cu vârsta cuprinsă între 16 și 64 de ani să urmeze un test în țara lor dereședință, evaluând cunoștințele lor despre limba franceză și valorile a RepubliciiFranceze.Dacă este necesar, aceștia trebuie să beneficieze de instruire în țara lor și apoi să

facă din nou testul. Această procedură nouă se aplică și străinilor căsătoriți cu un soț francezatunci când solicită o viză pentru o ședere care durează mai mult de trei luni. "- 2007 criterii de reunificare a familiei mai stricte a permis accesul la cardurile de rezidență"angajat în misiune" și "competențe și talente" Legea 2007-1631 din 20 noiembrie 2007privind controlul imigrației, integrării și azilului – relaxează procedurile de eliberare acardurilor de rezidență "angajat în misiune" și "competențe și talente" și nu impune ca acestecategorii să semneze contractul de primire și integrare .- 2007 lista de ocupații pentru noile state membre ale UE. Legea 2007-1631 din 20noiembrie 2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – definește o listă aocupațiilor care nu fac obiectul testelor pieței muncii privind cetățenii a zece state membre aleUE care fac obiectul măsurilor tranzitorii și care cuprind 150 de ocupații, aptitudini- 2007 Lista de persoane pentru resortisanții țărilor terțe. Legea 2007-1631 din 20 noiembrie2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – definește o listă a ocupațiilor care nufac obiectul testelor pieței forței de muncă cu privire la resortisanții țărilor terțe și cuprinde 30de profesii calificate.- 2007 Regularizarea de la caz la caz de străini cu abilități foarte căutate "Legea 2007-1631din 20 noiembrie 2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – deschide calea spreregularizare, de la caz la caz, pentru străinii cu abilități profesionale foarte solicitate. Circulara ministerială din 7 ianuarie 2008 precizează că regularizările se vor limita laocupațiile incluse în lista ocupațiilor care întâmpină dificultăți de recrutare. "- 2007 solicitanții de azil recurs de intrare respinsă suspendă acum decizia "Legea 2007-1631 din 20 noiembrie 2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – solicitanții deazil refuzat să intre la frontiera franceză pot depune acum un recurs cu efect suspensivîmpotriva deciziei de a refuza intrarea. Aceasta răspunde la condamnarea Franței de cătreCurtea Europeană a Drepturilor Omului "- 2008 Restricțiile privind extinderea UE din 2004 au fost ridicate La 1 iulie 2008 (cu un anmai devreme decât era planificat), Franța și-a deschis piața muncii pentru lucrătorii din țărilecandidate din 2004.- 2008 program de reinstalare pentru irakieni La 10 iunie 2008, a fost pusă în aplicare ooperațiune de reinstalare pentru irakieni sau "Irak 500" – prin care 500 de irakieni vor fiacceptați în 2008 și 2009 (mai târziu au fost transformați în 1 200 de irakieni în ultimii 2 ani).- 2008 Acordul-cadru de cooperare între guvernul francez și UNCHR a fost semnat la Parisla 4 februarie 2008 – deschizând posibilitatea de reinstalare în Franța cu o cotă preliminară de100 de refugiați pe an.- 2008 "Acordul de gestionare concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnatcu Cap Verde în mai 2008 A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studențilorsă intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2008 "Acord de gestiune concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuTunisia în aprilie 2008. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studențilorsă intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2008 Acordul de gestionare conjugat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuMauritius în septembrie 2008. Aceasta prevedea o deportare mai rapidă a migranților ilegali,a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale șipentru ca studenții să intre în Franța prin intermediul canalelor legale.- 2008 "Acord de gestiune concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuBrazilia în septembrie 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studențilorsă intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 "Acord de gestionare concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuBurkina Faso în ianuarie 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studențilorsă intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 "Acord de gestiune concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuCamerun în mai 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitat accesulprofesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studenților să intreîn Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 Acordul de gestionare concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuRusia în noiembrie 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studențilorsă intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 "Acord de gestiune concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cuMuntenegru în decembrie 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, afacilitat accesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iarstudenților să intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 "Acordul de gestionare concertat pentru fluxurile de migrație și co-dezvoltare semnatcu Serbia în decembrie 2009. A oferit o expediere mai rapidă a migranților ilegali, a facilitataccesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prin intermediul canalelor legale, iar studenților

să intre în Franța prin intermediul canalelor legale ".- 2009 "Decizia din 15 septembrie 2009 – introducerea unui permis de ședere de 10 anipentru" contribuție economică excepțională ".Acest card va fi acordat străinilor care, în modindividual sau printr-o întreprindere din care dețin cel puțin 30%, creează sau protejează celpuțin 50 de locuri de muncă sau investesc cel puțin 10 milioane EUR în Franța. Nicio altăpermisă de ședere nu are o durată atât de lungă. " – 2009 viză nouă, inclusiv permisul de ședere pentru primul an "Decretul din 27 aprilie 2009- a creat VLS / TS (visa long sejour dispensant de titre de sejour), permițând străinilor aflați înposesia unei vize să locuiască în Franța timp de un an, cu toate drepturile care decurg dinposesia unui permis de ședere, în același timp, eliberându-le, în acest prim an, de obligația dea efectua formalități la prefectură. Această măsură de simplificare se aplică în special soțilorstrăini ai cetățenilor francezi și altor categorii de străini care dețin o viză de lungă ședere (deexemplu, lucrători temporari, vizitatori și studenți). " – 2010 Acord privind gestionarea migrației cu Liban. "Acord de gestiune concertat pentrufluxurile de migrație și co-dezvoltare semnat cu Liban în iunie 2010 A oferit o expediere mairapidă a migranților ilegali, a facilitat accesul profesioniștilor și artiștilor în Franța prinintermediul canalelor legale, iar studenților să intre în Franța prin intermediul canalelor legale".- 2011 Directiva UE Cartea Albastră transpusă Legea 2011-672 din 16 iunie 2011 privindimigrația, integrarea și naționalitatea – a transpus Directiva legislativă europeană în legislațiafranceză reducerea listei de ocupare a deficitului pentru resortisanții țărilor terțe. Legea 2011-672 din 16 iunie 2011 privind imigrația, integrarea și naționalitatea – a redus lista ocupațiilorcare suferă de pe urma scutirii de pe piața muncii și care a aplicat celor din afara zonei deliberă circulație de la 30 la 14 ocupații. Lista de ocupații a fost restabilită la 30. DeciziaConseil d'État din 26 decembrie 2012 – a restabilit lista celor 30 de ocupații de deficit care aufost inițial elaborate în 2008 și care, între timp, au fost reduse la 14.- 2012 a facilitat accesul lucrătorilor din BG și RO "Circulara din 26 august 2012 – Guvernula decis simplificarea accesului pe piața muncii și a formării profesionale a resortisanților dinBulgaria și România> Această lege a condus la- eliminarea obligației ca medicii respectivi săfie examinați medical de către OFII;- autorităților publice li se cere să proceseze cererile deobținere a permiselor de muncă cât mai repede posibil; – lista de ocupații de penurie fiindextinsă de la 150 la 291, prin Decretul din 1 octombrie 2012. "- 2012 nevoia de migrație economică mai mare spune planul de acțiune. Pactul naționalpentru creștere, competitivitate și competitivitate Ocuparea forței de muncă, adoptată la 6noiembrie 2012, prevede necesitatea consolidării atractivității Franței prin "primirea detalente și vizitatori profesioniști străini care contribuie la dinamismul și reputația economieifranceze". "- 2012 "Circulara din 28 noiembrie 2012 – clarificarea condițiilor procedurii de regularizare aimigranților concediați. Persoanele care solicită o reședință temporară permisul trebuie să fitrăit în Franța timp de cel puțin cinci ani, să dețină un contract de muncă sau legăturiputernice de familie și să dețină o competență suficientă în franceză ". – 2014 Excluderea din 2007 a restricțiilor tranzitorii. Extinderea anului 2007 – Restricțiaprivind lucrătorii bulgari și români a fost percepută la 31 decembrie 2013. 9.2 ASPECTE LEGISLATIVE CU PIVIRE LA INTEGRARE IN FRANTA- 1804 Codul civil sau Codul lui Napoleon – a fost unul dintre textele fondatoare ale dreptuluide naționalitate, consacrând jus sanguinis: cetățenia franceză a fost acordată la naștere numaiunui copil născut unui tată francez, fie în Franța, fie în străinătate.- 1848 condițiile de rezidență mai scurte pentru naturalizare Decretul din 28 martie 1848 -liberalizează naturalizările solicitând doar o rezidență de 5 ani în Franța- 1849 Legea din 3 decembrie 1849 – solicită ca o persoană să poată fi naturalizată la zece anide la primirea admiterii la domiciliu.- 1867 Legea din 29 iunie 1967 – scurtează perioada necesară pentru naturalizare de la 10 la 3ani;- 1889 străinii nu au voie să conducă sindicatele Legea din 21 martie 1884 (Legea Waldeck-Rousseau) – a consacrat libertatea sindicalizării, dar exclude străinii de la conducereasindicatelor. (Accesul la justiție și drepturile politice)- 1889 ius soli introduse pentru copii născuți în Franța de la părinți străini "Legea din 1889 -a introdus ius soli pentru copii născuți în Franța de străini născuți în străinătate de majoritatea(ius soli). De atunci, ius soli se află în centrul legii franceze și legislația franceză anaționalității a fost un amestec de ius soli, ius sanguinis și accesul controlat de stat la cetățenie(de exemplu, naturalizarea și căsătoria). "- 1901 "Legea din 1 iulie 1901 – consacră libertatea de asociere, dar definește un regimspecific pentru asociațiile străinilor prin care acestea trebuie să fie autorizate de ministerul deinterne, acest regim fiind abolit în 1981." Accesul la justiție și drepturile politice- 1933 Legile din 1933-1934 pentru a proteja muncitorii naționali în locuri de muncă specifice- interzice străinilor să exercite pentru o perioadă de zece ani profesia de avocat (legea din 19

iulie 1934) și medicul (legea din 21 aprilie 1933).- 1945 Cetățenia franceză transmisă și de femei Ordonanța 45-2447 din 19 octombrie 1945 -creează un nou cod de naționalitate, potrivit căruia cetățenia franceză poate fi, de asemenea,transmisă de femei.- 1945 schimbarea cerințelor și procedurii de naturalizare Ordonanța 45-2447 din 19octombrie 1945 – reformează procedura de naturalizare, sporind cerințele de rezidență de latrei la cinci ani, însă facilitarea procedurii ulterior.- 1946 dreptul de vot în consiliul lucrătorilor după cinci ani Legea din 16 mai 1946 – acordătuturor cetățenilor străini care lucrează în Franța, de la cinci ani, dreptul de vot în consiliulmuncitorilor. Ofera acesul la justiei si drepturii- 1956 Legea din 4 august 1956 – crearea SONACOTRAL (Societatea Națională pentruconstruirea de locuințe pentru muncitorii din Algeria) pentru a construi locuințe pentrumuncitorii algerieni care sosesc în Franța Este transformat în SONACOTRA în 1964 și înAdoma în 2007- crearea de locuințe pentru lucrătorii algeriani. – 1956 Ordonanța din 29 decembrie 1958 – a creat FAS (Fondul de acțiune socială) pentrulucrătorii musulmani din Algeria și familiile acestora care trăiesc în Franța. Este transformatîn 1964 în Fondul de acțiune socială pentru lucrătorii străini și înlocuit de fondatorul Acsé în2006- 1964 lărgirea locuințelor și finanțarea lucrătorilor străini dincolo de algerieni "Legea din 10iulie 1964 – extinderea locuințelor și finanțarea muncitorilor străini pentru migranți din toatenaționalitățile (anterior, numai algerienii ar putea beneficia de pe urma) SONACOTRAL(Societatea Națională pentru construcția de locuințe pentru muncitorii din Algeria) este acumnumit SONACOTRA (Societatea Națională pentru construcția de locuințe pentru lucrători) șiFAS (Fondul Social de Acțiune) pentru muncitorii algerieni musulmani și familiile acestoracare trăiesc în Franța este transformat în Fondul de Acțiune Socială pentru lucrătorii străini.Aceasta a fost o reacție la independența Algeriei în 1962. "- 1967 angajatorii trebuie să finanțeze locuințele imigranților "Măsurile de îmbunătățire alocuințelor imigranților fac angajatorii responsabili de costuri. Angajatorii străinilor noulegalizați au fost obligați să efectueze o plată către agenția publică care a finanțat construcțiade locuințe migrante, printre alte servicii, care au egalat taxa pe care au plătit-o OficiuluiNațional pentru Imigrări (ONI) ".- 1968 Algerienii au alegerea cetățeniei. Acordul dintre Franța și Algeria din 27 decembrie1968 privind circulația, șederea și angajarea algerilor și a familiilor acestora în Franța -stipulează că algerienii din Franța au avut posibilitatea de a alege între cetățenia franceză saucea algeriană.- 1972 Acordul dintre Franța și Algeria din 27 decembrie 1968 privind circulația, șederea șiangajarea algerilor și a familiilor acestora în Franța – stipulează că algerienii din Franța auavut posibilitatea de a alege între cetățenia franceză sau cea algeriană.- 1975 prestațiile de șomaj acordate lucrătorilor străini. Mai Circulara Guvernului – acordălucrătorilor străini fără locuri de muncă drepturi egale ca și lucrătorii francezi în ceea ceprivește prestațiile de șomaj.- 1975 străinii au permis să fie delegații sindicale "Legea din 10 iulie 1975 – permitestrăinilor să exercite pe deplin funcțiile delegațiilor sindicale condițiile au fost că lucrătorulstrăin lucrase în Franța timp de cel puțin cinci ani și că proporția străinilor nu depășea otreime din administratorii sindicatului. De asemenea, străinii nu mai erau obligați să citeascăși să scrie în franceză. A fost suficient să se poată exprima în franceză.- 1975 Procedura pentru a oferi membrilor familiei acces la locul de muncă "Decretul 75-1088 din 21 noiembrie 1975 privind autorizațiile de muncă – introduce procedura de admitereîn muncă pentru străinii care se află deja pe teritoriul național pentru că s-au alăturat camembri de familie ai imigranților sau ca soți străini ai resortisanților francezi. Distruge efectivreședința de la permisul de muncă și introduce o procedură suplimentară pentru obținereaunui permis de muncă. "- 1976 au fost introduse noi motive pentru retragerea permisului de ședere . Decretul din 15iunie 1976 – a introdus posibilitatea retragerii permisului de ședere obișnuită de la străinii careau ieșit din Franța sau șomeri de mai mult de 6 luni fără un motiv valid. A fost eliminat în1982.- 1976 de construcție de locuințe. Finanțarea pentru crearea de locuințe sociale,prin "rambursarea de 0,1%" de catre benficiar – vizează cartierele aflate în stare proastă și careevitarea concentrării populațiilor străine.- 1976 permis provizoriu de muncă introdus pentru tinerii migranți de familie . Regulamentuldin noiembrie 1976 – a introdus un permis de muncă provizoriu (care poate fi reînnoit) pentrutinerii străini care au intrat recent în Franța în temeiul dispozițiilor privind reîntregireafamiliei și ale căror părinți nu au domiciliu în țară.- 1977 accesul la muncă acordat soților portughezi11 ianuarie Acordul franco-portughez -care permite cererile de angajare de către soții portughezi ai imigranților și care le acordă oatenție deosebită.- 1977 Nu există dreptul automat de a lucra pentru membrii familiei – permisul de muncă dedisociere / permisul de intrare a fost confirmat . Circulara din 9 iulie – confirmând decretuldin aprilie 1976 că este permisă reîntregirea familiei, dar nu există un drept concomitent de a

lucra pentru membrul familiei.- 1978 accesul la muncă pentru soții spanioli Acordul franco-spaniol din iulie – care prevedecondițiile speciale privind accesul la încadrarea în muncă a soților de imigranți spanioli.- 1979 Comisia pentru cultură și imigrație a creat Comisia "Cultură și imigrație" – creatăpentru a oferi consultanță autorităților cu privire la opțiunile de politică culturală și socială înurmătorii cinci ani. Această Comisie este compusă din resortisanți francezi și imigranțiaparținând celor mai reprezentative naționalități rezidente în Franța (resortisanți ai celor treițări din Maghreb și din Spania, Portugalia, Iugoslavia, Turcia și Africa de limbă franceză).Raportul său care a fost publicat în iunie 1980 poate conduce la noi directive sau noi inițiativeîn lunile următoare. Capcitate institutionala.- 1980 Circulara din 19 iunie – prevede că refugiații nu mai sunt obligați să dețină un permisde muncă (și, prin urmare, nu sunt incluși în statisticile privind intrările permanente alelucrătorilor în Franța).- 1981 Legea din 9 octombrie 1981 – modifică legea privind asociațiile din 1901 și înlăturăregimul specific pentru asociațiile străine, prin care acestea ar putea fi interzise de Ministerulde Interne și nu numai printr-o hotărâre judecătorească.- 1981 "Decretul din 5 august – stabilește termenii pentru eliberarea permiselor de muncă careacoperă treptat perioade mai lungi și precizează că permisele de muncă ar trebui reînnoitelucrătorilor șomeri care și-au pierdut locul de muncă fără nici o vină proprie. Permisul A(valabil un an) poate fi înlocuit, la expirarea termenului, cu permisul B (valabil 3 ani), care larândul său poate fi înlocuit cu permisul C (valabil 10 ani).- 1981 drepturile de muncă pentru migranții ilegali . Legea 81-941 din 17 octombrie 1981privind angajarea migranților ilegali recunoaște drepturile în ceea ce privește salariul, orele șiconcedierea lucrătorilor aflați într-o poziție neregulată.- 1982 "Legea din 28 octombrie 1982 (Loi Auroux) – facilitează accesul lucrătorilor străinipentru a fi eligibili pentru delegarea sindicală. Acum, fiecare lucrător străin cu vârsta de 18ani sau mai mult poate deveni administrator sau director al unei uniuni. Cerința pentru cinciani de muncă sau pentru cunoașterea franceză a fost eliminată. "- 1982 Legea din 26 mai 1982 – a abandonat posibilitatea retragerii permisului de ședereobișnuită de la străini care au ieșit din Franța sau șomeri de mai mult de 6 luni fără un motivvalabil. Acesta a fost introdus în 1976. "- 1984 Crearea Consiliului Național pentru Grupurile de Imigranți Consiliul Național pentruGrupurile de Imigranți – înființat să consulte ministrul cu privire la chestiunile referitoare laaceste grupuri. În plus, comisiile regionale au fost înființate și în 1984 în cele cinci domeniiprincipale, cu o populație imigrantă mare. Comisiile regionale trebuie să își prezinte punctelede vedere cu privire la programul de integrare socială elaborat de Commissaire de laRepublicque de Region și să examineze programul regional al Fondului de Acțiune Sociale.- 1984 "Decretul 84-1078 din 4 decembrie 1984 privind condițiile de intrare și de ședere amembrilor de familie ai migranților – precizează zece categorii de străini a căror cerere depermis de muncă nu putea fi refuzată pe baza situației ocupării forței de muncă. Cele zececategorii includ cea a soților și a copiilor cu drept de ședere în Franța, membrii familiei unuiimigrant și a resortisanților unei țări membre ale OCDE care pot dovedi o perioadă de 13 anide ședere neîntreruptă, această perioadă fiind redusă cu o singură dată an pentru fiecare copilminor care trăiește în Franța. – 1985 "Circulara" Fabius "din 17 mai 1985 – acordă solicitanților de azil un drept de ședere înFranța în timpul examinării cererii de azil de către OFPRA, precum și dreptul la muncă fărălimitări profesionale sau geografice. Situația pieței muncii nu este luată în considerare pentrusolicitanții de azil. " – 1986 prestații sociale numai pentru migranții obișnuiți Legea Barzach din 29 decembrie1968 – condiționează accesul la locuințe sociale și prestațiile familiale la regularitatea șederii.- 1987 "Crearea, la 22 iunie, a Comisiei privind codul naționalității – raportul său din 7ianuarie 1988" "A fi azi și mâine francez" "pune sub semnul întrebării naturalizarea automatăa copiilor născuți în Franța de părinții străini. Aceasta este prima dată când accesul lacetățenie ar trebui restrâns din 1889. Cu toate acestea, legea nu este votată din cauza unui nouguvern care a intrat în putere în 1988. Textul va fi adoptat în 1993 în cadrul lui Chirac,stipulând că copiii străinilor să solicite în mod activ cetățenia franceză între vârsta de 16-18ani.- 1989 venitul minim garantat sa aplicat și pentru străini Legea privind stabilirea venituluiminim garantat (RMI) – stabilește condițiile în care străinii pot beneficia de plăți.- 1989 Crearea a două organisme pentru combaterea xenofobiei Au fost înființate douăorganisme în vederea combaterii demonstrațiilor de xenofobie – "organul consultativinterministerial privind transmiterea actelor rasiste" responsabil de primul ministru și un grupcu tema "Probleme naționale / protecția și recursul rasismului" în cadrul Comitetuluiconsultativ național privind Drepturile omului.- 1989 Crearea Consiliului de integrare Decretul 89-912 din 19 decembrie 1989 – creeazăConsiliul Superior al Integrării sub autoritatea Primului Ministru.- 1990 mai multe resurse pentru integrarea urbană Finanțarea comunităților urbanedezavantajate – a pus la dispoziție resurse umane și financiare pentru a îmbunătăți integrareaîn mediul urban a secțiunilor mai dezavantajate ale comunității. În 1990, aproximativ 8

milioane de FF au fost alocate pentru îmbunătățirea situației în 6 puncte pilot. În 1991,schema a continuat, cu o finanțare mai mare (1,0 mil. FF). "- 1993 Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlul imigrației și condițiile de intrare șiședere a străinilor (Loi Pasqua II) – absolvenți străini interzise de a accepta angajarea în țară- 1993 migranții ilegali neeligibili la securitatea social . Legea 93-1027 din 4 august 1993privind controlul imigrației și condițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Pasqua II) -anulează accesul la asigurările sociale pentru migranții ilegali, cerând acum o dovadă astatutului regulat- 1993 "Legea 93-933 din 22 iulie 1993 (Loi Méhaignerie) care reformează codul național alcetățenilor francezi – limitează accesul soților la naționalitate. Căsătoria cu un cetățeanfrancez presupune o perioadă de așteptare de doi ani (în loc de șase luni), cu excepția cazuluiîn care cuplul are un copil înainte sau după căsătorie. "- 1993 "Legea 93-933 din 22 iulie 1993 (Loi Méhaignerie), care reformează codul decetățenie franceză – restricționează accesul la cetățenie al copiilor migranților. Pentru copiiinăscuți în Franța de părinți străini, dobândirea cetățeniei franceze fără formalități speciale laîmplinirea vârstei de 18 ani a fost înlocuită de o procedură care le cere să-și demonstrezeintenția de a deveni francezi cu vârste cuprinse între 16 și 21 de ani – pentru serviciul național,solicitarea unui certificat de cetățenie franceză sau înscrierea în forțele armate. "- 1993 solicitanții de azil nu au dreptul la muncă. Suprimarea permisului de muncă pentrusolicitanții de azil care primesc o alocație de integrare.- 1998 Cetățenia automată pentru copiii născuți în Franța a fost reintrodusă Legea 98-170 din16 martie 1988 privind naționalitatea (Loi Guigou) – reintroduce dreptul automat la cetățeniafranceză pentru copiii născuți în Franța de la părinți străini: devin francezi la vârsta de 18 ani,cu excepția cazului în care declară că renunță la aceasta.- 1998 prestațiile sociale acordate migranților ilegali Legea 98-349 din 11 mai 1998 privindcondițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement) – extinde prestațiile socialepentru migranții ilegali. Circulara 98-420 din 9 iulie 1998 privind eliberarea permiselor demuncă temporare pentru studenții străini – restricții reduse asupra studenților străini în găsireaunui loc de muncă.- 2003 integrarea socială și programele anti-discriminare. Programul de integrare din aprilie2003 – constă în 59 de măsuri privind îmbunătățirea dezvoltării sociale și de carieră astrăinilor și tinerilor proveniți din familii de imigranți și asigurarea "tratamentului egal" și acombaterii discriminării, în special prin intensificarea campaniilor de prevenire în școli.- 2003 introducerea pilot a contractului de integrare. Programul de integrare din aprilie 2003- introduce procesul de integrare pe bază de încercare în 12 departamente.- 2003 accesul la reședința permanentă este restricționat "Legea 2003-1119 din 26 noiembrie2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și naționalitatea – a limitatcondițiile de obținere a unui permis de ședere permanentă. Permisele de ședere nu vor mai finecesare pentru resortisanții UE, însă resortisanților țărilor terțe li se va acorda în prezentpermisul de ședere pe o perioadă de 10 ani după cinci ani de rezidență, în locul ultimilor trei.Solicitanții trebuie, de asemenea, să demonstreze că sunt "bine integrați" în societateafranceză. De asemenea, durata de conviețuire necesară acordării unui permis de ședere soțuluiunui cetățean francez va crește de la 1 la 2 ani.- 2003 restricționarea reîntregirii familiei "Legea 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 privindcontrolul imigrației, șederea străinilor în Franța și naționalitatea – a limitat condițiile pentrureîntregirea familiei. Străinii care intră în scopul reîntregirii familiei nu vor mai avea automatdreptul la un permis de ședere, dar, după cinci ani, trebuie să facă dovada că sunt suficient debine integrați pentru a obține un permis de ședere permanentă. În sfârșit, dreptul lareîntregirea familiei poate fi acum refuzat copiilor născuți în Franța, dar care au revenit în țaralor de origine înainte de vârsta de 12 ani fără părinții lor. "- 2003 acces restricționat la cetățenie pentru soți "Legea 2003-1119 din 26 noiembrie 2003privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și cetățenia – accesul limitat lanaționalitate Durata de timp în care un străin trebuia să fie căsătorit cu un cetățean francezpentru a dobândi cetățenia franceză prin declarația a fost prelungită de la doi la patru ani, înplus față de care, atunci când a făcut declarația de naționalitate, soții au trebuit să dovedeascăcă trăiesc împreună. De asemenea, soțul străin trebuie să dovedească "cunoașterea suficientă alimbii franceze".- 2004 interzicerea simbolurilor religioase în școli "Legea din 15 martie 2004 privindsecularitatea și simbolurile religioase evidente în școli – interdicții purtând simbolurireligioase evidente în școlile primare și secundare din țara franceză (de exemplu, guvern)Legea nu menționează nici un simbol specific și, prin urmare, interzice tuturor creștinilor ,semne), musulman (voal, semne), Sikh (turban, semne) semne evreiești și alte semnereligioase minore. Totuși, este considerat de mulți că vizează în mod specific purtareașosetelor de către elevele musulmane ".- 2005 Criza în "banlieues" – aducerea în atenția publicului a problemelor de integrare șidiscriminare a tinerilor cu migrație care trăiesc în suburbiile orașelor franceze .- 2006 "Legea 2006-396 din 31 martie 2006 – creează Agenția Națională pentru coeziunesocială și egalitate de șanse (Acsé) – înlocuind Fondul de Acțiune Socială (FAS) Aceasta afost o reacție la criza din "banlieues" "în 2005 și ar trebui să consolideze eficiența acțiunii în

aceste zone defavorizate de viață, precum și integrarea imigranților și lupta împotrivadiscriminării.- 2006 au redus drepturile de muncă pentru studenți în timpul și după studii "Legea 2006-911din 24 iulie 2006 privind imigrația și integrarea – facilitează studenții străini să lucreze întimpul studiilor, deoarece acum li se permite să lucreze până la 60% din timpul de lucru anualși își pot continua șederea în Franța atunci când statutul lor de student se termină. Noua legear cere studenților străini să primească aprobarea de a studia în Franța din țara lor de origine.Odată ajuns în Franța, studenților străini care primesc o diplomă de masterat sau o diplomămai mare ar fi permis să urmeze "o primă experiență profesională" "care să contribuie ladezvoltarea economică a Franței și a țării de origine a studenților. Studentului i se va acorda oviză regenerabilă de șase luni pentru a căuta și a lucra în Franța. Studenții străini își potcontinua șederea în Franța atunci când se termină studenții. Dacă împlinesc condițiile deeliberare, pot obține următoarele permise: "abilitățile și talentele", permis de ședere, permisde ședere "om de știință" sau autorizație provizorie de ședere luni cu posibilitatea de a căutaun loc de muncă cu normă întreagă în orice profesie fără a invoca ocuparea forței de muncă,cu condiția să primească o remunerație mai mare decât- 2007 contract de integrare pentru reîntregirea familiei "Legea 2007-1631 din 20 noiembrie2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului – impune părinților copiilor admiși săaibă reședința în cadrul reîntregirii familiei să semneze un contract de primire și integrare(contracte de accueil și intégration, CAI) în cadrul acestui contract, aceștia trebuie să seangajeze în domeniul drepturilor și obligațiilor părinților în Franța și să se angajeze sărespecte cerința de a-și educa copiii.- 2011 accesul la muncă pentru studenții restricționați. Circulara din 31 mai 2011 (Guéant I)privind controlul imigrației forței de muncă – a introdus controale stricte atunci când a evaluatcererile de permis de muncă, în special pentru schimbările de stare ale studenților care primeau primul loc de muncă.- 2011 Directiva UE privind sancțiunile prevede mai multe drepturi pentru lucrătorii ilegali."Legea 2011-672 din 16 iunie 2011 referitoare la imigrație, integrare și cetățenie – a transpusdirectiva europeană a sancțiunilor în legislația franceză și a întărit drepturile lucrătorilorneregulamentari Acest lucru consolidează drepturile străinilor fără permis: în cazul angajăriinedeclarate străin, legea prevede o prezumție de angajare de cel puțin trei luni, astfel încât,dacă nu poate dovedi altfel, angajatorul va trebui să plătească salariul de trei luni, la care seadaugă o compensație de trei luni pentru încetarea raportului de muncă.- 2011 "Legea 2011-672 din 16 iunie 2011 privind imigrația, integrarea și cetățenia -condițiile de obținere a cetățeniei cu privire la respectarea Contractului de primire și deintegrare. Cerința de ședere pentru naturalizare poate fi redusă la doi ani pentru cei careîndeplinesc în mod clar criteriul de asimilare . "- 2012 "Decretul din 31 ianuarie 2012 – limitează accesul la cetățenia franceză. Începând culuna iulie, candidații de naturalizare ar trebui să semneze un" cartel de drepturi și îndatoriri "șisă-și demonstreze cunoștințele despre limba și cultura franceză printr-un test (TCF-ANF, Testde Connaissance du Français pour l'Accès à la Nationalité Française) "- 2012 accesul mai facil la permisul de muncă pentru absolvenții de masterat străini Circularadin data de 12 ianuarie 2012 (Gueant II) privind accesul pe piața muncii a absolvenților străini- a slăbit puțin criteriile de eliberare a permiselor de muncă pentru studenții care au absolvitcel puțin un program de masterat.- 2012 abrogarea circulațiilor studenților care limitează accesul la muncă "Circulara din 31mai 2012 – abrogă Circulațiile Gueant I și Gueant II privind accesul restricționat la locul demuncă al studenților din afara UE noua Circulară încurajează prefecții să ia în considerare înmod mai flexibil și de la caz la caz cererile studenților străini pentru schimbarea statutului.Elevii care au obținut o diplomă în Franța cel puțin echivalentă cu diploma de Master 2 (M2)pot aplica acum permisiunea de ședere temporară (APS), care este valabilă timp de șase luniși care permite solicitanților să caute lucrează în legătură cu formarea acestora. În anumitecondiții, se poate acorda ulterior o schimbare de statut, cu eliberarea permisului de șederepermanentă. "- 2012 facilitarea accesului la cetățenie "Circulara din 18 octobre 2012 privind naturalizările -facilitează criteriile de acces la cetățenia franceză De exemplu, perioadele de ședere ilegală numai sunt un motiv de refuz al naturalizării, testul de naturalizare este abolit, dar există încăcerința de a semna un" "Carta drepturilor și a îndatoririlor" ", a facilitat accesul persoanelorsub 25 de ani care au locuit în Franța de la 10 ani (prezumția de asimilare). De asemenea, uncontract de muncă pe durată determinată sau temporară poate fi acum considerat dovada unorresurse stabile și suficiente.9.3 ASPECTE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA INTRAREA SI ȘEDEREA PE TERITORIUL SUEDIEI9.4 ASPECTE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA INTRAREA SI ȘEDEREA PE TERITORIUL MARII BITANII9.5ASPECTE LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA INTRAREA SI ȘEDEREA PE TERITORIUL NORVEGIEI

PARTEA IV . STRATEGII ADOPTATE DE STATELE MEMBRE ALE UNIUNIIEUROPENE PENTRU INTEGRAREA ROMILOR LA NIVEL EUROPEAN.​ O înțelegere conceptuală a factorilor sociali contemporani si care este potențial pentrudezvoltarea unei agende de politică socială globală de a examina interacțiunea socialăeconomică recentă și schimbări politice prin lentila migrației europene.Drepturile cetățeniei Uniunii Europene sunt: 1) să nu fie discriminate din motive denaționalitate; 2) să se mute și să locuiască liber în interiorul UE; 3) să voteze și să candidezeca candidați în municipale și alegerile pentru Parlamentul European, oriunde locuiesc în UE,în aceleași condiții ca resortisanți; 4) să fie asistat de ambasada sau consulatul unei alte țăridin UE în afara UE în aceleași condiții ca și cetățeanul țării respective, dacă propria țară nueste reprezentată; 5) să petiționeze Parlamentul European, adresați-vă OmbudsmanuluiEuropean și adresați-vă Instituțiile UE (în orice limbă oficială a UE); și 6) să organizeze și săsprijine, împreună cu alți cetățeni UE, inițiativa cetățenilor de a solicita o nouă legislație a UE Ca urmare a punerii în aplicare a principiului liberei circulații în spațiul UE statelemembre s-au văzut puse în situația de a lua anumite măsuri pentru integrarea persoanelorajunse din diferite motive pe teritoriul lor. Aceste măsuri poartă amprenta atitudinii

tradiționale a statului respectiv față de minoritatea roma.​Principalul obiectiv al preocupărilor UE în privința romilor este acela de a sprijinistatele membre să aducă schimbări concrete în viața romilor printr-o modificare a modului deabordare a incluziunii acestora. Discriminarea pe criterii de rasă sau origine etnică în domeniica educația, ocuparea forței de muncă, sănătatea și locuințele, precum și în alte sectoare estedeja interzisă de dreptul UE, însă nu este suficient să existe doar dispoziții legislative. Statelemembre trebuie să elaboreze și să pună în aplicare o abordare integrată și durabilă care săreunească eforturile din diferite domenii, printre care educația, ocuparea forței de muncă,sănătatea și locuințele. (Obiectivele UE de integrare a romilor stabilite conform ​Trei din cele 5 obiective principale ale Strategiei 2020, vizeaza pilonii de incluziunesociala a romilor: lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale; creșterea nivelului deocupare a forței de muncă; reducerea abandonului școlar, simultan cu creșterea gradului departicipare la învățământul terțiar. In vederea implementarii cadrului European privind romii(2011), s-a cerut statelor membre să adopte până în 2020, strategii naționale menite săîmbunătățească situația economică și socială a romilor. Structura cadrului stabilește obiectiveclare și angajează statele membre ale UE, societatea civilă și alte părți interesate să abordezeexcluderea cu care se confruntă romii. Comisia Europeană va revizui anual punerea înaplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor (bazată, de asemenea, pe sondajelerealizate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale), care va raporta Parlamentului Europeanși Consiliului.Rolul Comisiei Europene in implementarea cadrului de integrarea romilor în UE esteacela de oferi orientări statelor membre, interconectat cu cadrul Strategiei Europa 2020 prin acordarea finanțărilor legate de prioritățile politice, prin facilitarea rețelelor punctelornaționale de contact pentru romi, dar și prin organizarea unor reuniuni bilaterale cu statelemembre pentru intensificarea dialogului intre actori implicati. Astfel, in fiecare an Comisia Europeana adreseaza recomadari specifice de tara care sa permita monitorizareaprogresului.10.MINORITATEA ROMA LA NIVEL EUROPEANLa nivel european se apreciază că populația roma reprezintă cea mai mare minoritatela nivel European, estimările plasându-se a fi în jur de 10 până la 12 milioane de oameni -sunt frecvent victime ale rasismului, ale discriminării și ale excluziunii sociale și trăiesc însărăcie extremă fără acces la servicii de îngrijire a sănătății și locuire decentă”. Totuși, suntnumeroase evidențe ce indică o populație romă mai mare decât cifrele oficiale, discrepanțafață de înregistrările oficiale și rezultatele studiilor fiind recunoscută în plan european șinațional.
Astfel, având în vedere datele statistice furnizate de Consiliul Europei, se constată că

15 din cele 27 de state membre UE nu au inclus romii în recensământul oficial din 2001 saudin 2002. Existența unor diferențe este justificată de includerea relativ recentă înmetodologiile recensămintelor naționale a întrebărilor legate de identitatea roma națională,etnică, culturală sau lingvistică, nivelul scăzut de auto-identificare a romilor în recensăminte(și sondaje în general), precum și autoidentificare scăzută ca minoritate roma datoratediscriminării puternice cu care se confruntă romii.În plan regional, în conformitate cu date furnizate la nivelul expertiezei UNICEF, seestima că în Europa de Sud-Est trăiesc 3,7 milioane de romi, aproximativ 1,7 milioane din ei(46%) fiind copii, reliefându-se faptul că în timp ce populațiile majoritare prezintă o tendințăde scădere în țările studiate, populațiile rome cresc într-un ritm rapid. În acest sens, semenționează în Bulgaria, Macedonia, România și Serbia, procentul cetățenilor cu o vârstă sub19 ani este între 22% și 29% la nivelul întregii populații, în comparație cu 41% – 47% încazul romilor.10.1 SITUAȚIA ROMILOR ȘI TENDINȚELE MIGRATORII ALE ACESTORA DIN ROMÂNIA ÎN EUROPAStatisticile arată faptul că în România numărul romilor este mai mare decât în oricarețară europeană. Oficial numărul lor este de peste 600.000, dar în realitate se considera suntmult mai numeroși, asta și pentru faptul că, la ultimul recensământ, cei mai mulți dintre ei nuși-au declarat etnia. Interesant este de a evidenția contextul în care în România numărulacestora este așa de important.Atitudinea tolerantă și relațiile de relativă apropiere cu populația majoritară, deși încea mai mare parte s-au menținut în izolare socială și culturală, au făcut ca numărul romilor săfie mare până în zilele noastre, iar în acest context să preocupe situația lor la nivel european.Din această perspectivă am încercat să evidențiez care sunt aceste demersuri la nivelnațional cât și european având în vedere că odată cu dreptul la liberă circulație obținut caurmare a devenirii României ca stat membru al Uniunii Europene. Totodată am avut în vederesă identific modul în care această migrație are impact asupra securității la nivel european.10.2 SITUAȚIA DEMOGRAFICĂ A ROMILOR LA NIVEL NAȚIONALÎn privința numărului de romi la nivel național, se evidențiază faptul că se menținedificultatea metodologică de a se identifica cu exactitate numărul acestora, chiar dacă au fostderulate diferite cercetări și analize, intercalate datelor oficiale furnizate ca urmare a derulăriiRecensămintelor Populației și Locuințelor în ultimii 25 ani. În acest sens, este edificatorfaptul că este necesar să se continue investigarea dimensiunii demografice și să se corelezedatele prelevate de diferite analize.Tabel nr. 10. Estimări cu privire la numărului romilor în RomâniaNr. crt.AnulSursă/OrganizațiaNr. EstimateProcentdinpopulațiamajoritarăMetoda11998Studiul ICCV1,5 milioane6,7%HeteroIdentificare22002RecensământulINS535.1402,46%Autoidentificare32003Studiul UNDP(2003 publicat în2006)Minim 1,8 milioane,Maxim 2,8 milioane10% 42005Studiu BancaMondialăvarianta minimă de730.174 de persoane,varianta medie de851.048 de personaevarianta maximă de970.000 de persoane. Autoidentificare52011Comisia Europeană,pe baza datelorConsiliului Europei(COM (201 1) 173.Varianta medie: 1.850.000persoane8,32% 62011RecensământulINS619 000(3.2%)AutoidentificareSursă: Ionescu M., ANR, 2013 Față de diferențele de date, referitoare la populațiile de romi la nivel european șinațional, se evidențiază o caracteristică specifică privind mobilitatea în plan teritorial, înspecial în ultimele decenii ale construcției unei Europe “fără frontiere”. Provocarea fluxurilormigratorii către spații ce au un nivel de bunăstare se reliefează și la nivelul populației de romi,sens în care, se pun bazele unor mecanisme mai eficiente de a sprijini îmbunătățirea situației

romilor la nivel european.În România, este evident că se constată „o creștere graduală a implicării romilor înmobilitatea internațională după 1989, pe măsură ce costurile și riscurile asociate deplasărilorîn afara granițelor României, în special în spațiul european, se reduc”, iar dimensiuneasărăciei și excluziunii sociale a romilor persistă indiferent de țara de destinație pe care o alegîn acest proces.10.3 POLITICI LA NIVEL EUROPEAN CU PRIVIRE LA INCLUZIUNEA SOCIALĂ A ROMILORAnaliza urmărește să evidențieze comportamentul legislativ al statelor in favoareaincluziunii romilor, masuri si propuneri întreprinse de acestea pentru îmbunătățirea situațieiromilor care sa contribuie la îmbunătățirea principalelor patru domenii – educație, ocupare,sănătate si locuințe, dar si principalii indicatori prin compararea acestora. In cele ce urmeazăvom integra si aspecte de ordin financiar, resurse si actori implicați, precum si evidente careau generat aceste masuri in următoarele tari Franta, Suedia Italia, Germania și Spania. Avândin vedere ca Norvegia nu este stat membru al Uniunii Europene vom aduce mențiunilenecesare pentru a individualiza contextul politicilor implementate in aceasta tara.In anul 2015, conform Raportului privind „ Progresele realizate de statele membre aleUE in integrarea romilor”, prin recomandările generale propuse de Vera Jurova, ComisarEuropean pentru Justiție, se subliniază ca fiind util a se obține rezultate concrete cum ar puteafi: crearea platformelor naționale ale romilor pentru a promova învățarea reciprocă la nivellocal și pentru a asigura o implicare largă a tuturor părților interesate și a comunităților deromi; utilizarea pe deplin a noile instrumente și fonduri UE; combaterea discriminării și asegregării; monitorizarea și combaterea discursului de ură și a anti-roma; finalizareasistemelor naționale de monitorizare pentru a putea înțelege rezultatele strategiilor lor șiutilizarea fondurilor UE; scalarea de practici de succes și dovedite; sprijinirea realizăriiobiectivelor de integrare a romilor prin reforma politicii integrate și prin finanțarea naționalădurabilă.10.4 COMBATEREA SĂRĂCIEI ȘI EXCLUZIUNII SOCIALE A ROMILORÎn perioada 2008-2013, numărul persoanelor aflate în risc de sărăcie sau de excluziunesocială în cele 27 state membre ale Uniunii Europene a crescut de la 117 milioane la 121milioane, după ce în perioada anterioară 2005-2009 se înregistrase o reducere a sărăciei pânăse atinsese cel mai scăzut număr de 114 milioane persoane afectate de sărăcie. În anul 2012 s-a înregistrat un vârf al sărăciei de 123 milioane de persoane, iar în anul 2013 s-a evidențiat odiminuare cu aproximativ 2 milioane de persoane. Cu siguranță această tendință se datoreazăcrizei economice din anul 2008 și a recesiunilor ce au urmat în majoritatea țărilor europene.În privința ponderii populației afectate de sărăcie, România înregistrează un procent de 40,4%din populație aflată în risc de sărăcie sau excluziune socială.Din perspectiva sărăciei la nivel european, pe lista celor mai sărace 20 de regiuni dinEuropa, România se înscrie cu șase zone, ce acoperă aproape toată tara (exceptând zonaBucurești-Ilfov). În funcție de vârsta celor afectați de sărăcie, față de mediile înregistrate lanivel European pe categorii de vârstă, se evidențiază faptul că populația cu vârstă sub 18 aniînregistrează cel mai mare decalaj pe perioada 2010-2013, ceea ce indică faptul că generațiatânără are nevoie de intervențiile prioritare pentru combaterea sărăciei și excluziunii socialeTabel nr. 11: Ponderea populației afectate de riscul de sărăcie și excluziune social, în funcțiede categoria de vârstăAni2010201120122013VarstaROEU27ROEU27ROEU27ROEU27<18 Ani28.613.025.013.531.212.7-11.818-24 Ani18.812.121.212.016.113.2-13.125-49 Ani16.28.314.98.717.09.1-7.850-64 Ani12.27.813.28.413.59.1-8.0> 65 Ani17.311.613.211.013.510.8-8.1Sursa: Eurostat În funcție de numărul de persoane din gospodărie, se reliefează o altă tendință,referitoare la înregistrarea în România a unui grad de sărăcie mai ridicat în gospodăriile încare se regăsesc 2 adulți cu 3 sau mai mulții copii aflați in grija, aspect îngrijorător ținândcont de dimensiunea familiilor populației de romi.Un alt aspect privind sărăcia și excluziunea socială se reliefează ca o concentrațierelativ mai ridicată în România la nivelul persoanelor ce trăiesc în gospodării ai cărormembrii nu au locuri de muncă. De asemenea, având în vedere importanța ocupării încombaterea sărăciei și excluziunii sociale se evidențiază faptul că indiferent de situația în carese regăsesc persoanele din România, din punct de vedere statistic – persoane angajate,persoane inactive, persoane fără loc de muncă, șomeri și pensionari, se confruntă cu problemmult mai mari în privința sărăciei față de valorile medii înregistrate la nivelul statelor membreale Uniunii Europene.

În raportul Comisiei Europene publicat în 2011, se prezintă o analiză în dinamică asărăciei absolute, luând ca repere anii 2000 și 2005: în termeni absoluți, în anul 2000 pestedouă treimi dintre romii din România (cca.68%) trăiau în sărăcie (la un prag PPC$ 4,3/zi), iarîn anul 2005, sărăcia pare să fi scăzut semnificativ (la 22%).Conform datelor UNDP/Banca Mondială/Comisia Europeană din 2011,3 din 4 romi seaflă în sărăcie relativă spre deosebire de 1 din 4 persoane în cazul populației majoritare. ÎnRomânia, în anul 2005 doar 2 din 5 romi trăiau în condiții de sărăcie relativă.În documentul de referință privind programarea exercițiului financiar 2014-2020 seidentifică o serie de aspecte referitoare la sărăcia și excluziunea socială a romilor dinRomânia: în rândul populației de etnie romă, două treimi trăiesc în sărăcie, iar jumătate dintreei sunt expuși sărăciei extreme. În timp ce aproximativ 619.000 de persoane, adică 3,2% dinpopulație copiii de etnie romă sunt cei mai afectați de sărăcie – rata sărăciei în rândul copiilorromi din mediul urban 2010 era de 27,3% în cazul copiilor de etnie romă, față de 2% în cazulcopiilor români, și 41,1% fată de 10,6% în zonele rurale.Slaba școlarizare este considerată cauza fundamentală a sărăciei în rândul populațieide etnie romă (82,4% dintre copiii de vârstă școlară de etnie romă participarea scoalarașcoala; 6,9% au întrerupt școala; 8,9% nu au fost niciodată înscriși în sistemul de învățământ;fetele de etnie romă sunt supuse unui risc comparativ mult mai mare de abandon școlartimpuriu și de maternitate precoce aproximativ, 38% din populația de etnie romă lucrează calucrători necalificați, 32% au ocupații calificate (muncitori, vânzători, comercianți), 9% suntlucrători agricoli și 13% desfășoară activități tradiționale ale etniei.Romii sunt victime ale ciclului vicios al sărăciei: lipsa locurilor de muncă sau nivelulscăzut al veniturilor îi împiedică să investească în educația copiilor lor, în sănătate sau înîmbunătățirea condițiilor de viață, iar lipsa acestor elemente generează, la rândul ei, sărăcie.Pentru ca aceste disparități teritoriale să fie rezolvate, este nevoie de o bunăcartografiere a deficiențelor, de o stabilire adecvată a priorităților. Un cadru de referințăprivind situația specific excluziunii sociale în care se regăsesc romii din România esteprezentat actualizat și sintetic în Strategia Guvernului României de incluziune a cetățenilorromâni aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020.Așa cum reiese din lucrarea „Contained Mobility and the Racialization of Poverty inEurope: The Roma at the Development-Security Nexus”: „Una dintre preocupările majore afost migrația din statele post socialiste către Occident iar acestea au avut două dimensiuni. Înprimul rând creșterea conflictelor locale și regionale în timpul tranzitiei a Europei de est, șiîn al doilea rând modurile în care aceste conflicte au revigorat migrația. Acestea au avut carezultat fuziunea discursurilor nou-emergentă de securitate și dezvoltare prin programe europene și problematizarea statelor postsocialiste ca „țări producătoare de migrație”, carepun în pericol securitatea în Europa.SuediaPerspectiva istoricaIn 1523 Gustav I, obține independenta Suediei fata de Danemarca. In 1550 indeceniul al V-lea începe sa aplice masuri de izgonire a promisor din Suedia. După moarteaacestuia arhiepiscopul Laurentius Petri Nericius continua masurile impuse de Gustav sipublica o serie de articole prin care le interzice preoților orice fel de legătura cu romi in sensulca nu trebuia sa le boteze copii si sa le îngroape morții.Guvernul suedez a publicat Cartea albă privind abuzurile și încălcarea drepturilorromilor în anii 1900, numită "Istoria întunecată și necunoscută", lucrare ce este considerata cafiind un pas “important recunoașterea discriminării istorice a comunității de romi, care estestrâns legată de situația romilor de astăzi”.Structura Cartii Albe elaborata de Ministerul Integrării, ce acopera o perioada de 100de ani și este structurata pe următoarele domenii: cartografierea romilor, sterilizarea șiîngrijirea copiilor, interdicția de intrare și imigrația reglementată, accesul romilor la locuințe,educație și muncă.Principalele motive care au stat la baza eleborăriu Cartii Albe sunt: discriminarea deastăzi este legată de discriminarea istorică la care au fost supuși mulți romi; cunoaștereaacestei istorii este importantă pentru eforturile guvernului de a-și îmbunătăți condițiile deviață actuale.În consecință, elaborarea și diseminarea Cărții albe face parte din strategia naționalăde incluziune a romilor, scopul Cărții albe fiind, de asemenea, acela de a sublinia rolul șiresponsabilitatea pe care diferite instituții sociale le-au avut pentru abuzuri și încălcări aledrepturilor. Prin aceasta lucrare se recunoaște responsabilitatea guvernului pentru situația încare se găsesc mulți romi, deoarece politicile au fost ghidate de anti-gypsism, abordandu-se înmod direct nedreptățile și atitudinile față de comunitatea romă.Strategia pentru incluziunea romilor 2012-2032În 2012, Guvernul suedez a adoptat Strategia națională pentru incluziunea romilor2012-2032 pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale romilor și a le garanta drepturile omului.Principalele obiective asumate in strategie Romilor din Suedia: pentru a eliminadiferențele de bunăstare dintre romi și alte grupuri; eliminarea neputinței romilor; pentru arepara incrderea romilor în societatea principală și pentru a reduce diferența de încredere.Strategia nu mentioneaza si romii care au accesat cadrul de libera circulatie, provin

din alte tari europene, prin urmare masurile aplicate se refera la romi care detin cetateniasuedeza.Conform raportului “Drepturile omului inconvenabile: Accesul la apă și salubritate încomunitatile informale ale romilor din Suedia”, municipalitățile suedeze au inițiat, între 2013și 2016 mai mult de 80 de evacuări ale cetățenilor vulnerabili din UE, în mare parte romi, dincomunitatile informale pe motive de sănătate slabă.OcuparePozitia guvernului cu privire la angajarea romilor ca forță de muncă este menționată instrategie. „În opinia Guvernului, prejudecățile și discriminarea față de romi reprezintă unfactor major în calea eșecului romilor de a se stabili pe piața muncii". Trimiterea la măsuragenerală a contribuției muncii se refera la interesul național. "Angajarea totală este obiectivulprincipal al Guvernului. Oricine poate lucra ar trebui să poată obține un loc de muncă.Obiectivul național al Suediei pentru ocuparea forței de muncă, în cadrul strategiei Europa2020, este să depună eforturi pentru o creștere a ratei ocupării forței de muncă la peste 80%pentru bărbații și femeile cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani până în 2020. Este subliniatain strategie dimensiunea nationala a statului, orietarea catre dimensiunea de gen recunoscutain evolutia economica a Suediei (creșterea ponderii femeilor în ocuparea forței de muncă).Se mentioneaza in strategie ca principalul scop “este de a crea condiții sociale pentru obună asistență medicală în condiții egale pentru întreaga populație. Acest lucru se aplicăpopulației în ansamblu și, astfel, include și romii”. De asemenea, “Guvernul consideră că esteclar că discriminarea împotriva romilor pe piața imobiliară este o problemă majoră în ceea ceprivește accesul romilor la locuințe. În conformitate cu legislația suedeză, totuși, nu existăniciun drept la locuință în sensul că persoanele fără adăpost pot solicita autorităților să li seofere o locuință”Opiniile specialiștilora) „Obiectivul guvernului suedez referitor la romii proveniți din România este să se asigureca romii nu vin în Suedia, sa ceara suport la serviciile sociale. Prin urmare li se oferă un bilet de autocar sa se întoarcă in Romania. Exista o propunere acum in dezbatere careîncearcă sa schimbe legislația furnizării serviciilor sociale: ei vor incerca sa limitezedrepturile cetățenilor UE, legal ei nu pot sa o faca doar pentru un anumit grup, ei trebuiesa o faca la nivel general, sa schimbe practic legislația tarii„ ( organizație internaționala).b)” Suedia are o strategie pentru Romi, care îi include pe romii care locuiesc aici de foartemulții ani este adresata romilor naționali, romi care stau in Suedia de mult timp , strategianu ii include Romi care vin din UE in Suedia , strategia este focusata in educație asigurareade locuri de munca si creșterea posibilităților de angajare acesta este sensul meu. Cred castrategia este limitata si ambițioasa in același timp, este limitata pentru ca financiar , suntniste bani, dar nu este suficient sa acopere nevoile. La fiecare 5 ani se determina focusulmunicipalitailor, dar sunt foarte putini bani, poate doar sa angajeze o persoana inmunicipalitate apoi masurile trebuie sa corespunda masurilor generale”.c) „Una din problemele romilor care vin in Suedia locuintele si modul cum locuiesc aicimunicipalitățile nu susțin cu locuinte , și într-un anumit fel ei sunt obligați să-si petreacatimpul în aer liber, sa isi organizeze adăposturi in pădure, sa doarma in masini. In aceastasituatie, ei sunt vulnerabili , oamenii distrug casele, nu le este permis sa stea in locurile publice, de aceea ei au fost evacuati de politie . Politia face evacuări regulat, ii evacueazădintr-un loc si romii se muta in alt loc si din nou ii evacueaza . Unele municipalitati incercasa se organizeze sa le ofere locuri de dormit temporare”. (ONG )d) ”Au schimbat legislatia sa poata sa implementeze măsurile de evacuare. In 2014, au avutalegeri europene si generale, iar acesta a fost o mare problemă. Presa a relatat pe larg acesteaspecte”.NorvegiaA. Perspectiva istoricaIn 1536 Christian III al Danemarcei si al Norvegiei da un ordin in care toti romii au ladispozitie 3 luni sa părăsească regatul. In 1561 Fredric, fiul sau reînoieste ordinul si inasprestepedepsele.Minoritatea minoră a romilor din țara scandinavă, existenta de aproximativ 500 de ani,a făcut campanie la anii 1990 pentru compensarea persecutării lor, inclusiv ca urmare apublicării în februarie a unui raport comandat de guvern care detaliază modul în care cetățeniiromi norvegieni din anii 1930 au fost refuzați reîntoarcerea după călătorii în De asemenea, aufost identificate 62 de persoane care au murit în cele din urmă în lagărele de moarte naziste.Supraviețuitorilor lagărelor de detenție li s-a refuzat reîntoarcerea în Norvegia după război depână la 10 ani, a arătat raportul Centrului de Studii a Holocaustului și a MinoritățilorReligioase. Primul-ministru a spus că măsurile luate de autorități la acel moment s-au ridicatla o "politică de excludere rasistă": "Este timpul pentru un calcul moral cu această parteîntunecată a istoriei noastre. Statul își recunoaște responsabilitatea pentru erorile care au fostfăcute și pentru nedreptatea făcută romilor norvegieni ", a spus Solberg într-o declarație.Datele de la mijlocul anilor 1920 arată că între 100 și 150 de romi trăiau în Norvegia în acelmoment, potrivit Centrului de Studii a Holocaustului și a Minorităților Religioase. Au fostnecesare mai multe cercetări pentru a descoperi întinderea completă a ceea ce sa întâmplat curomii din Norvegia în timpul ocupației germane a țării din anii 1940-1945, se arată în raport.

Solberg a promis că guvernul de coaliție de dreapta va plăti despăgubiri, dar a spus cădetaliile vor fi elaborate în colaborare cu reprezentanții romilor.Primul Ministru Erna Solberg și-a cerut scuze pentru discriminarea populației de etnieromă din Norvegia înainte și după cel de-al doilea război mondial, numindu-l o parteintunecată a istoriei țării, și a promis că va plăti despăgubiri.Situatia actualăNorvegia a recunoscut cetățenii romi/taterii (călătorii norvegieni) și romii dreptminorități naționale distincte, reoferindu-se la Convenția-cadru a Consiliului Europei pentruprotecția cetățenilor ce aparțin minorităților naționale (FCNM). În timp ce datele privind etnianu sunt ținute în registrul populației norvegiene, este estimat că numărul total al populațieiromi care au fost prezenți în Norvegia din secolul XVI era între 4000 și 10000. acum, existădoar între 500 și 700 de membri ai acestei comunități, cu cea mai mare parte domiciliată înOslo.Începând cu ultimul deceniu, au fost imigranții romi din statele membre mai noi aleUE – în special România – au venit în Norvegia în căutare de mijloace de trai. Durata lorinițială de ședere este limitată la trei luni potrivit reglementărilor privind Spațiul EconomicEuropean (SEE). În funcție de sezon, numărul lor este estimat la 100 până la 1000.Planul de acțiune din NorvegiaÎn iunie 2009, guvernul norvegian a adoptat un plan de acțiune pe termen lung pentruîmbunătățirea condițiilor de viață ale romilor din Oslo. Planul de acțiune, care cuprindea unset de zece măsuri, a fost pregătit în dialog cu romii și municipalitatea Oslo. Măsurile vizate,de exemplu, îmbunătățirea educației adulților, stabilirea unui serviciu de orientare și medierepentru contactele cu autoritățile și serviciile municipale, furnizarea de informații despre romicătre public, atragerea copiilor romi în instituțiile de îngrijire de zi și dezvoltarea activitățilorextracuriculare pentru tineri.In 2013, guvernul norvegian a instituit o schemă de subvenții (o sumă forfetară de 10milioane NOK sau aproximativ 1,186 milioane EUR), permițând organizațiilor umanitare săsolicite fonduri suplimentare pentru ai ajuta la functionarea adăposturilor de urgență si pentrua se furniza serviicii de adaptare imigranților romi. Cu toate acestea, reprezentanții societățiicivile au indicat că schema nu este suficientă pentru a satisface nevoile de adăpost de urgență.Mai mult, imigranții romi nu au acces la casele întreținute de municipalitatea Oslo dacă nusunt acoperite de asigurările sociale din Norvegia.Evacuările forțatePoliția din Oslo a demarat procesul de mutare cu forța a circa 100 de romi dintr-otabără din apropierea lacului Sognsvann din Norvegia, după ce o instanță locală a permisproprietarului terenului să evacueze cele 30 de corturi puse pe pământ. Potrivit preseinorvegiene, romii provin din România și li se permite să trăiască în Norvegia, dar legea interna permite doar campingul timp de 48 de ore. Mulți dintre romii evacuați provin dinjudețul Buzău.Situația, care a afectat și alte țări europene, este, de asemenea, o dezbatere foarteactuala în Norvegia. Politicienii de la dreapta susțin trimiterea romilor acasă, spunând că toțicei care vin în Norvegia și caută sprijin automat ar trebui trimiși acasă. Pe de altă parte,organizațiile umanitare subliniază discriminarea cu care se confruntă romii în Europa șisituația lor precară la domiciliu, care le-a condus în străinătate. Unii dintre romi au părăsitdeja tabăra, iar autoritățile nu știu unde s-au mutat. Temperaturile din Oslo pot atinge minus25 de grade Celsius noaptea pe timpul iernii.Modificari legislative privind situatia romilorCa urmare a prezentei romilor din Romania pe strazile orasului Oslo , autoritățilenorvegiene au încercat să incrimineze cerșitul și "dormitul in aer liber", o creștere a acestorfenomene sociale. În urma abrogării în unanimitate de către Parlament a Legii Vagrancy din2005 privind înțelegerea faptului că sărăcia nu ar trebui să fie incriminata, posibilitatea derestricționare sau de interzicere a cerșetoriei a fost deschisă din nou prin amendamente laLegea privind poliția (Politiloven) adoptată la 13 iunie 2013 și 16 iunie 2014, care au permismunicipalităților să adopte reglementări noi de santionare a acestor acte.​Măsurile vizând incriminarea cerșetoriei în Norvegia au fost criticate pentru impactullor discriminatoriu asupra imigranților romi (în principal din România), chiar dacă legislația șireglementările relevante se aplică tuturor persoanelor implicate în cerșetorie. Ombusdmanulprivind egalitatea și-a exprimat îngrijorarea cu privire la interdicția de a cerși să fiediscriminatorie față de romi pe motive de etnie și statutul socio-economic, subliniind căaceasta nu ar putea fi o măsură proporțională pentru a asigura pacea și ordinea, ar putea ducela hărțuirea romilor. De asemenea, aceasta masura limitează în continuare posibilitățile deîmbunătățire a condițiilor de viață ale grupurilor de persoane care se află într-o situațiecaracterizată de discriminare, stigmatizare, sărăcie și lipsuri.Comisarul constată că măsurile care interzic cerșitul pot, de asemenea, să încalcelibertatea de exprimare. Extinderea jurisprudenței naționale, de exemplu, hotărârile din 30iunie și 6 decembrie 2012 ale Curții Constituționale, consideră că este o formă de comunicaredespre situația socială a unei personae si ar fi o interferența printr-o interzicere totală acersetoriei neagresive. Astfel, se subliniază că poliția norvegiană poate interveni pentru a opri

tulburarea ordinii publice, inclusiv in cazurile de cerșetorie agresivă, în conformitate cuarticolul 7 din Legea privind poliția."Dormitul în aer liber" a fost supus unei reglementări sporite la Oslo. În 2013, Direcțiade Poliție de la Oslo a început să aplice interdicția generală a municipiului Oslo prevăzută deRegulamentul nr. 577 (secțiunea 2-1) împotriva dormitului în aer liber în cea mai mare parte ateritoriului orașului. Infracțiunile din interdicție poartă sancțiuni sub formă de amenzi sau opedeapsă cu închisoarea de până la trei luni. Interdicția a fost justificată de afluxul cetățenilorstrăini fără adăpost la Oslo în vara anului 2012. Se estimează că în Norvegia există 6 259 depersoane fără adăpost, 42% dintre acestea locuind într-unul din cele patru mari orașe.Aproximativ 300 dintre aceștia rămân în adăposturi peste noapte și își petrec întregul sau oparte a zilei în afara sau nu au deloc locuri de cazare. Această cifră nu include romii cu statutde rezidență temporară, estimandu-se că numărul de sortimente variază între 100 și 1000 depersoane, în funcție de anotimp.Modificarea Codului PenalÎn ianuarie 2015, guvernul norvegian a propus modificări ale Codului Penal carevizează incriminarea cerșitului la nivel național. În propunere s-a afirmat că ar trebuiconsolidat cadrul juridic actual a pentru a asigura un răspuns uniform impotriva cerșetoriei înîntreaga țară. Au fost evidențiate două posibilități: 1) interzicerea cerșetoriei organizate (douăsau mai multe persoane care cooperează) cu o pedeapsă maximă de un an de închisoare și 2) ointerdicție generală de cerșetorie cu o pedeapsă maximă de șase luni de închisoare. Deasemenea, s-a recunoscut că legislația penală existentă referitoare la cerșirea forțată și latraficul de ființe umane, care ar putea fi asociată cu cerșirea, a fost adecvată și nu ar necesitamodificări. Propunerea guvernului a fost retrasă la începutul lunii februarie ca urmare apresiunilor exercitate de societatea civila si organizatiile internationale care activeaza.Opiniile specialistilora) „Noi oferim ajutor juridic oamenilor pentru a putea să-și solicite drepturile in Norvegiadeși noi suntem o organizatie mica, am incercat sa ajutam niste oameni din strada sa isi ceara drepturile .Pentru o parte din ei poate sa mearga iar pentru altii este greu. Norvegia nu este tara estefoarte dificil pentru oamenii care vin aici pentru ca limba este o bariera daca ei nu vorbescengleza este foarte greu sa obtina un job aici. Daca au protectie in baza documentelor poatesa mearga, dar daca nu au este extrem de dificil” .b) ”Nu este o tara unde anumite minoritati poate sa vina sa se adapateze nu cred ca guvernulface ceva sa se adapateze sau sa faciliteze, nu inteleg nici eu foarte bine sistemul nostru, esteun sistem foarte strict, chiar daca … .Și este dificil sa înțelegi de ce este așa chiar si pentru cei care sunt bolnavi este greu aici.Cred ca este o lipsa a dorinței din partea autorităților si asta nu afectează doar romii,afectează toate minoritățile, indiferent de unde vin, nu doar romi au aceasta experiența, darcred ca pentru romii din Romania este mult mai greu”.c) ”Nu simt ca situația romilor din Romania se va imbunati in Norvegia. Persoanele dinanumite organizații încearcă sa-i ajute. Cele mai presante probleme sunt cele cu privire la faptul ca ei cerșesc in strada. Noi nuacceptam sărăcia si faptul ca dorm afara, ca cerșesc este o mentalitate care se refera laeconomie. Sărăcia nu este acceptată in tara noastră, este la fel ca si prostituția, nu ai voie saplătești pentru asta. Este o mentalitate ciudata poti usor sa ajuti oamenii, dar este dificil sa lespui asta politicienilor” . (ONG)d)” Uneori, romii sunt foarte apropiati unul de altul cand incearca sa isi ceara drepturile sisa se integreze. Când sunt abordați, unii romi nu recunosc ca sunt romi si se ascund.Guvernul trebuie sa se implice mai mult in asta. Biserica, care de fapt este o organizatie lucreaza cu romii din strada. Și Crucea Roșie lucreaza voluntar furnizând sprijin pentruromi, pentru romii saraci sau cei care sunt intr-o situatie dificila economica. Guvernul alocăniste bani pentru ajutorare si pentru locurile de dormit si ceva hrana. Este foarte dificilpentru romi sa acceseze servicile sociale daca nu au un loc de munca”.e) “Sunt foarte deschisa pentru ajutorul social, asta poate sa fie o soluție foarte buna , deșioamenii si politicienii spun ca este o utopie , asta va elimina discriminarea nu doar pentruromi toti care sunt in tara trebuie sa aibă același drepturi”.f) „Nu găsești un politician sau un membru al guvernului sa vorbească despre romi sau din guvernul ce in schimb media se spune ca romii sunt o problema de care trebuie sa scăpam, este ca si cum ei ar nu exista pentru politicieni”.g) „Nu contează cine conduce care sunt partidele de stânga sau dreapta situația este la felfata de oamenii care migrează in Norvegia.”FrantaPerspectiva istoricaDecretul lui Carol IX din 1561 ordona slujbașilor săi sa ii declare pe toți tigăii in doualuni sub amenințarea galerelor si a pedepsei corporale. In 1597 cu ocazia unei adunari inLanguedoc a dat dispozitie functionarilor sa nu mai permita accesul romilor in orase si sate sisa nu se mai elibereze pasapoarte pentru deplasarile interne. Secolul 18 cand domnea LudovicXIV , politia da sentinte tot mai aspre pentru romi ce sunt stransi pentru galerele regale dinMarea Maditeraneana. Un Regulament al politie emis in anul 1666 sipuleaza clar ca romi

barbati sa fie arestati si trimisi in lanturi la galere fara nici o judecata. In 11 iulie 1682,Lodovic semneaza un decret in care se reia masurile anterioare si in acelasi timp acesta le da olovitura nobililor si magistratiilor pentru faptul ca nu a reusit sa-i alunge pe romi de peteritoriul Frantei si ii acuza ca le-a acordat protectie. In decret se mentioneaza ca barbatii romitrebuia sa fie trimisi pe viata la galare. Baietii care nu aveau varsta pentru a fi trimisi la galereerau inchisi in azile. Femeile si fetele trebuia rase in cap si daca mai continuau viata nomadatrebuia alungate din tinut.Strategia privind îmbunătățirea situației romilorStrategia Frantei de integrare a romilor numita si “Un loc egal în societateafranceză”asa cum reise din textul strategiei detine influente puternice din societatea franceza.Asfel se mentioneaza ca la nivelul societati in ceea ce priveste implementarea masurilor sipoliticilor pentru integrarea sociala a romilor exista doua probleme:Prima este că această asimilare poate contrazice unul dintre obiectivele politicilor deintegrare, și anume acela de a recunoaște culturile și identitățile diferitelor grupuri carealcătuiesc societatea franceză, astfel încât să-și găsească locul pe baza unor drepturi egale.Dacă nu se vor examina în detaliu aspectele specifice ale fiecărui grup, nu vor fi metodeeficiente pentru a construi o strategie. A doua problemă este că termenul "rom" se referă la unconcept de etnie, care nu poate fi folosit în temeiul legislației franceze pentru a construipolitici publice. Tradiția republicană franceză, care implică o interpretare strictă a principiuluiegalității, nu permite ca măsurile să vizeze în mod specific o anumită grupare etnică conform articolul 1 al Constituției Republici Franceze din 4 octombrie 1958 care “prevede ca trebuiesă asigure egalitatea în fața legii, fără deosebire în ceea ce privește originea, rasa sau religia”Prin urmare, guvernul francez refuză cu fermitate să permită orice diferențiere adrepturilor bazate pe apartenența la o comunitate definită prin originea sa și va continua săfacă acest lucru în contextul proceselor naționale, comunitare și internaționale. De asemenea,în ceea ce privește monitorizarea politicilor care urmează să fie prezentate în cadrul acesteistrategii, aceasta va respecta cu strictețe dispozițiile constituționale, astfel cum a fostclarificată recent prin Decizia nr. 2007-557 DC din 15 noiembrie 2007 a ConsiliuluiConstituțional Francez.Date colectateConform legislatiei, Franta nu colecteaza date statistice aggregate etnic. De fapt,datele etnice obiective nu pot fi colectate în Franța în scopuri statistice. ConsiliulConstituțional a decis că colectarea datelor etnice obiective este contrară articolului 1 dinConstituție. Colectarea datelor cu caracter personal este reglementată în Franța prin Legea din6 ianuarie 1978 privind tehnologia informației, dosarele și libertățile, astfel cum a fostmodificată în 2004. Acest act a fost în mare măsură inspirat de Convenția 108 a ConsiliuluiEuropei din 28 ianuarie 1981 privind protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrareaautomată a datelor cu caracter personal.Evacuările forțateAșa cum a subliniat Președintele Republicii Nicolas Sarkozy, în discursul său dinPalaiseau din 17 decembrie 2008, „satisfacerea provocării diversității prin recurgerea lacriterii etnice sau religioase ar risca să pună la cale comunitățile rivale împotriva celuilalt și,în cele din urmă, să-i prindă pe fiecare in cadrul identității lor”. Tocmai abordarea opusă seaflă în spatele acțiunilor care trebuie întreprinse de guvernul francez.Mai mult de 10.000 de romi au fost evacuați forțat de autoritățile franceze in anul2016, majoritatea evacuarilor având loc în timpul iernii reci, potrivit unui nou raport. CentrulEuropean pentru Drepturile Romilor și Ligue des droits de L'Homme (Franța) au mentionat căcel puțin 60% dintre familiile de romi din țară au fost forțate să-și părăsească locuințele.Anul 2016, a fost caracterizat de un număr mare de evacuări forțate care afecteazăromii care trăiesc în condiții foarte proaste în cartiere sau în squate. Conformrecensământului1 al delegației interministeriale privind accesul la locuințe și cazare, numărulpersoanelor care locuiesc în tabere este estimat la 15.000-17.0002 în întreaga țară, confirmândestimarea ONG-urilor și activiștilor care acționează pe teren . Cifrele arată că mai mult deșase din fiecare zece familii s-au confruntat cu evacuări forțate în 2016.În 2016, numărul de evacuări forțate ale populației rome din regiunea Ile de France areprezentat 78% din total, urmat de regiunea Auvergne-Rhône-Alpes la 8%; Languedoc-Roussillon 4%; Pays-de-Loire 3%; PACA 3%; Și Hauts-de-France 3%. În Franța a fostadoptată în 2012, o circulara, care a fost modificată în 2014 prin care se preconizeazăintegrarea romilor din Franța.Opiniile specialiștilora) „Problema nu este libera circulație, problema este de stabilire, nu a fost blocaje lafrontiere. Cadru legal este mai dificil, așa fost si înainte, un cadrul restrictiv si s-a văzut astacând au început sa vina români si țigani din România, dar de fapt regulile au fost de ani dezile, deși nu au fost așa de dur aplicate decât după 2007.După 2007, s-a pus in aplicare corect, cetățeni europeni au voie sa circule liber, dar nu au voie sa se stabilească in alta tara. După 3 luni trebuie sa își justifice prezența cu asiguraresociala si medicala. Regula asta a fost si mai înaintate in comunitatea economica dar nu s-aaplicat așa ferm pana nu venit persoane sărace din Europa, în Europa . Legea așa fost deînceput”.

b) „Accesul la munca nu era permis pana in 2014, legea este aceiași pentru toți, dar nu toțisunt egali.”c) „Cine sa se implice eu stiu ca pana nu a plans copilul nici mama nu îi dă să bea, primiicare trebuie sa fie implicati sunt persoanele din tabere, care sunt expluzati, iar ei nu suntimplicati …” .d) „Franta este o putere economica si nu este supusa in relatiile cu alte tari. Ce poti sasperi pentru o minoritate care de atatia ani a fost supusa. Minoritatea roma a fost sclavă 500de ani. Ce poti sa astepti?”Marea BritaniePerspectivă istoricăPerioada 1550 -1640In anul 1554, in timpul domniei lui Philip si Mary s-a adoptat legea prin care hotilorde buzunare si altor persone de aceiasi teapa nu trebuie sa le fie permis accesul in tara.Pedeapsta pentru cine aducea romi in tara era de 40 de lire si orice rom care ajungea in taratrebuia sa fie considerat delicvent.In timpul domniei reginei Elisabeta, capul puterii executoresti cere instructiuniConsilului de Corana acesta a dispus “ca este foarte indicat sa se dea un exemplu si un marenumar sa fie dintre ei sa fie executati“ ( A. Frase, 149).Un total de 13 decrete referitoare la vagabondaj si la saracie sunt emise in timpul luiHenric al VIII si al Tudorilor. Cel mai aspru este cel emis in timpul domniei reginei ElisabetaI prin care se solicitata ca persoanele de peste 14 ani ce sunt raufacatorii vagabonzi saucersatorii nerusinati erau condamnati sa fie biciuti cumplit, insmenati prin lobul urechii dreptcu un cerc inrosit de marimea unui tol (Fraser , 153). In 1609 se adopta prima lege privitoare la tigani – practic confirma un ordin alConsiliului de Corana, prin care tiganii erau alungati sub pedeapsa cu moartea dupa o pasuirede cateva saptamani puteau fi in mod legal condamanti pe motiv ca se numesc, sunt cunoscutisi au reputatie de egipeteni.Pedeapsa capitala a fost aplicata in 1624 pentru 8 barbati la o saptamana copii sinevestele acestora sunt judecati si omorati prin inecare.Situatia actualaÎn Marea Britanie, Departamentul pentru Comunități și Administrația Locală (DCLG),este un organism guvernamental responsabil pentru împuternicirea comunităților locale, deasemenea, însărcinat cu combaterea infracțiunilor de ură. Astfel, DCLG, împreună cuFederația Națională a Grupurilor de Legătură a Romilor este în contact activ cu reprezentanțiisocietății civile și co-găzduiește Grupul de Legătură al Călătorilor Romi pentru Călători, carese reunește trimestrial. Combaterea de urii face parte din agenda lor.Departamentul pentru Comunități și Administrația Locală urmărește să abordezeatitudinile și stereotipurile negative prin finanțarea proiectelor mici care vizează combatereainfracțiunilor de rasism/ură rasiala. Această abordare combină raportarea infracțiunii de urăatunci când apare și acționează pentru a împiedica apariția acesteia. Mai multe state membreale UE care fac obiectul prezentului raport se numără și în cadrul Ombudsmanului pentruegalitate, care joacă, de asemenea, un rol esențial în promovarea nediscriminării în cadrulmandatelor conferite. Aceștia primesc și gestionează reclamațiile indivizilor cu privire ladiscriminare și hărțuire și au mandatul general de a aplica legislația împotriva discriminării șide a soluționa litigiile care se referă la această problemă în fața instanțelor și tribunalelornaționale competente.Cele 3 documente care reglementeaza la nivel general integrarea in UK (Equality Act2010, Equality Strategy, Social Mobility Strategy), desi impartirea adminstrativa poate ficonsiderata atipica, mentioneaza clar ca modul de gestionare a problematicii se realizeaza lanivelul regiunilor.Strategia mentioneaza clar ca nu exista date despre Romi din UK deoarece nu secolecteaza date in exercitarea liberei circulatii a persoanelor. Definirea grupuluiEste important de remarcat, în contextul Regatului Unit, că definiția romilor folosită înConcluziile Consiliului include o gamă variată de grupuri, inclusiv romi și țiganii irlandezi,precum și romii care au migrat în Regatul Unit din alte părți ale Europei. După cum s-amenționat deja, există o lipsă de date cuprinzătoare privind romii în Anglia. Cu toate acestea,corpul de cercetare este în creștere, iar acest lucru oferă unele dovezi încurajatoare privindintegrarea romilor, in timp ce rapoartele autorităților locale privind provocările legate deintegrare arată clar că nu există nici un motiv de satisfacție. O singură cercetare în 2009 afurnizat dovezi anecdotice că un număr de romi. Copii care au fost anterior în școlilesegregate sau speciale din țările lor de origine, dar cu succes, și-au terminat studiile la școlileobișnuite din Marea Britanie.Marea Britanie a solicitat, de asemenea, o mai bună coordonare practică între statelemembre pentru combaterea crimei organizate, în special problema traficului, care poate afectaromii, în special copiii romi.Echipa comună de anchetă britanică-România a peste 1000 de copii din România, a

dispus arestări și condamnări, a distrus o serie de rețele criminale și a protejat copiiivulnerabili. Când copiii romi s-au dovedit a fi victime ale traficului în Marea Britanie,autoritățile britanice și poliția au colaborat cu autoritățile române pentru a se asigura căaceștia se întorc acasă în România.Planul de actiune din Wells numit "Călătorind într-un viitor mai bun" are ca obiectivasigurarea nevoilor țiganilor și călătorilor sunt evaluate, planificate și implementate într-unmod mai strategic. Guvernul din Welsh se angajează să asigure o abordare în ceea ce priveștefurnizarea de servicii și sprijin pentru țiganii și călătorii din Țara Galilor, care oferă rezultatemai corecte. Acestea sunt o abordare de lucru care recunoaște "diferențele culturale șiproblemele care au condus adesea la excluderea socială a acestui grup, o abordare carerecunoaște tensiunile care există adesea între țigani și călători și comunitatea stabilită, oabordare care încearcă Pentru a le aborda prin promovarea serviciilor incluzive.In Planul de actiune Irlanda de Noard nu exista un regulament care reglementezerelațiile rasiale (Irlanda de Nord) din anul 1997) prin care discriminarea este exclusa pemotive de culoare, rasă, naționalitate sau origine etnică sau națională. Comunitatea romairlandeza este mentionata în mod specific în Ordin ca fiind un grup rasial împotriva căruiadiscriminarea rasială este ilegală. Au mofificat Legislația antidiscriminare in anul 2003pentru al aduce în concordanță cu Directiva UE privind rasa (EC / 2000/43). EducatieDepartamentul de Educație a lansat, în aprilie 2009, o politică "Fiecare școală, este oșcoală bună dacă susține elevii nou-veniți". Politica este de a sprijini consiliile de învățământ,bibliotecă și școli în primirea tuturor elevilor nou-veniți în comunitățile lor școlare,Dobândirea limbajului de instruire într-o manieră incluzivă, care să le permită accesul lacurriculum în special și să participe la fiecare aspect al vieții școlare.Se realizeaza pe doua paliere: prin intermediul unui serviciu regional de incluziune șidiversitate, Departamentul de Educația oferă sprijin elevilor nou-veniți și părinților lor, înprimul rând prin construirea capacității școlilor. Serviciul diversitate oferă, de asemenea,interpreți, traducători și un site web pentru mai mulți lingviți pentru profesori și părinți; șialocarea directă a fondurilor către școli pentru a le oferi flexibilitatea de a determina cel maibun mod de a primi, a aprecia și de a sprijini elevii nou-veniți și de a promova includereaacestora.Politica "Relații comunitare, egalitate și diversitate în educație" a Departamentului îșipropune să contribuie la îmbunătățirea relațiilor dintre comunități prin educarea copiilor și atinerilor pentru a dezvolta respectul față de sine, respectul pentru ceilalți, promovareaegalității și a muncii pentru a elimina discriminarea și, – oportunități de educație formală, de aconstrui relații cu cei de diferite medii și tradiții.Departamentul recunoaște că atât copiii romi, cât și cei care călătoresc, se confruntă cuobstacole deosebite în calea educației și au instituit măsuri suplimentare pentru a reduceinegalitățile și pentru a le permite să beneficieze pe deplin de aceste politici. Opiniile specialistilora) ”Foarte multi romi lucreaza, acum ei sunt la fel ca noi. Ei lucreaza, nu acceseaza serviciilesociale, ei sunt cum se spune in Europa , pentru ca legea este limitata, noi suntem limitati laserviciile sociale, aici poti sa obti ajutor social timp de cateva luni (doar 6 luni) daca lucrezi ei te forteaza sa gasesti job, ei forteaza omenii sa isi caute job in prima faza trebuie sacompletezi 4 pasi sa-ti gasesti job daca nu gasesti apoi primesti 20 de pasi si daca nu facipasii iti vor taia ajutorul.b) „Se refera la drepturile cetatenilor din UE de a si gasi un loc de munca in alta tara decat in ceea de origine sa poata locui fara nici un fel de problema in tara repsectiva din punctulde vedere legal sa beneficieze in principiu de acelasi tratament ca cetatenii tarii respective din toate punctele de vedere si al protectiei sociale sunt beneficii si deasemena obligatiilecare decurg din procesul de angajare sa platesca taxe si imporizte in tara repsectiva in tarain care muncesc” .c) ”În momentul de fata este respectata fara nici o problema, bineinteles sunt exceptii cuprivire la anumite aspecte legate de discriminare pe piata muncii din partea angajatorilor, inspecial cazuri de exploatare prin munca atunci cand foarte multi migranti din celelate tari UE primesc salarii mai mici decat salariul legal minim”.d) “In primul rand ei trebuie sa beneficieze de o protectie sociala adecvata pe masuranevoilor pe care le au, ca exemplu intreg sistemul exista in fapt insa datorita faptului ca eleste standarizat si nu se adreseaza specific anumitor persoane, cei care nu au capaciatea dea-l accesa pentru ca nu au cunostintele necesare ei raman in afara sistemului chiar daca audreptul de a beneficia de protectie sociala”.e) “Sunt doi mari actori: tara de rezidenta cat si tara de origine, pentru ca un fenomen carese intampl , intr un mod vizibil este faptul ca institutiile in care protectia sociale din tara deorigine sau de reglementre a muncii ignora cu desavarsire cetatenii lor care lucreaza intr-otar,a practic odata ce ai migrat in UK statul roman nu mai este interesat de soartacetateanului care traieste s au rezida intr-o alta tara “.f) “În primul rand exista o lipsa totală de informatii la nivel institutional in UK aspura a ceinsemana romii din tarile Europei Centrale si Est, practic multi dintre cei care lucreaza in

institutiile din UK isi tranfera prejudecatiile promovate prin discursurile police si mas –media fara sa aiba nici o alta imgine comparativa care sa le intareasca o idee clara desprece inseamna „romii” în tarile Central si Este Europene; deci lipsa informatiilor duce laintarirea prejudecatiilor si induce la atitudini de discriminare care vin in contact cu ei,daca discutam de o disciminare institutionala, acesta este construita nu datorita discursuluimas media dar si datorita faptului ca nu exista alta sursa de informare si instruire a acestorreprezentanti”.g) „Populismul, extremisul si nationalismul sunt factori in propagarea anumitor atituninegative, rasismul, dicriminararea, hate speech si cu efecte in ceea ce priveste membrii etniei romilor” .h) „Este doar un discurs, de atunci de cand a inceput procesul de migratie dupa cadereacomunismului si acest discurs spune ca motivul pt care romi migreaza este de a beneficia de sistemul de securtiate sau protectie sociala care este mult mai generos decat sistemuldin tara de origine, iar acesta este un argument; ei au incercat sa spuna ca motivul pentrucare romii migreaza nu este cel ecomonic dar nu este asa, pentru a-si gasi un loc de munca sia participa la vaiata economica si sociala ci doar exclusive pentru a aplica dar asta nu este opoveste noua discursul exista nu doar in tara de destinatie cat si in tara de origine.”i) ”Din perspectiva istorica, in fiecare stat se evidentieaza oprimarea romilor in decursulsecolelor, indiferent de tara; nu numai ca nu li se recunostea statutul de simpli indivizi, aveauinterdictii de circulatie, de asociere, de munca, fiind deseori izolati, trimisi sa presteze muncigrele sau pedepsiti prin metode specifice torturii”.j) ”Se constată ca sunt putine state care reflecta o reconciliere oficiala fata de trecutulrepresiv aplicat romilor. Acest aspect este mai evident in statele nordice”.k) ”Din punct de vedere al cadrului instituțional, se observă că în fiecare stat se regasescdiferite forme strategice privind imbunatatirea situatiei romilor, dar forme standard specificestrategiei se regasesc in Suedia, Norvegia, Spania, Italia”.l) ”Structurile de coordonare cu privire la implementarea cadrului strategic sunt la nivel dedepartament, comitet, puncte focale, nu se regasesc agentii sau institutii specializate ca inRomania”.m) ”Finantarea activitatilor este mai pronunțată in statele nordice si Germania”.Cu privire la aspecte specifice excluziunii sociale ale romilor (locuire, educatie,ocupare, sanatate) putem arăta că:- Rapoarte de tara comprehensive anuale nu sunt realizate la nivelul statelor membre siNorvegiei, iar datele inregistrate au metodologii diverse in prezentarea aspectelor;- Tema imbunatatirii situatiei romilor la nivelul fiecarei tari analizate se refera la propriicetateni romi, fara a include si romii migranti intracomunitari (cu exceptia Spaniei);- Locuirea este perceputa ca fiind cea mai importanta problema, in corelatie cu caracterultabelor nomade – a campusurilor temporare din zone periferice;- Problema educatiei este identificata in Germania si Marea Britanie, prin masuri specificepuse in aplicare;- Sanatatea si ocuparea romilor sunt aspecte slab reliefate la nivelul tuturor statelor incluse incercetare, datorita aspectelor ce tin de relatia ocupare- sisteme de asigurari de sanatate, deciexcluziunea sociala este clar conturata;- Referitor la evacuarile fortate, în general, sunt puse in aplicare de catre organele represiveale statului pe criteriile tulburarii ordinii cetatenesti si protectiei unor proprietati private;- Solutiile de evacuare fortata nu au fost insotite de alte mecanisme de referire catre serviciisociale, de sanatate, de ocupare ceea ce indica tratamentul discriminatoriu fata de o categoriede populatie ce este afectata de excluziune sociala;- La nivelul opiniilor specialistilor consultati, majoritatea sunt de acord cu evacuarile fortateși accceptă tema expulzarilor.Direcții viitoare de analiză a migrației romilor în Uniunea EuropeanăCa urmare a situației Romilor la nivel european in aprilie 2011 Consiliul UniuniiEuropene a adoptat un „Cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor”, fundamentat în baza următoarelor principii si argumente legislative :- Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății,democrației, egalității, statului de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv adrepturilor persoanelor care aparțin minorităților, astfel cum rezultă din articolul 2 dinTratatul privind Uniunea Europeană și, în special, de la articolul 21 din Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene;- faptul că lupta împotriva excluziunii sociale, a discriminării și inegalității este unangajament explicit al Uniunii Europene, astfel cum se prevede, printre altele, la articolul 3din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și a articolelor 9 și 10 din Tratatul privindfuncționarea Uniunii Europene;Cadrul invită practic statele membre ale Uniunii Europene pe patru domenii cheie:educația, ocuparea forței de muncă, servicii de sănătate și locuințe. Statele membre auelaborat Strategiile Naționale privind Integrarea Romilor și seturi de măsuri de politicăintegrate bazate pe acest cadru.Cel mai recent raport al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene„Second European Union Minorities and Discrimination Survey Roma – Selected findings

(EU-MIDIS)” realizat în 9 state membre ale Uniunii Europene evidentieaza faptul că situațiaromilor la nivel Euopean este :- EU-MIDIS II evidentiaza că 80% dintre romi continuă să trăiască sub pragul de risc desărăcie din țara lor; că unu din 3 romi trăiește în locuințe fără apă de la robinet; unul din 10în locuințe fără curent electric; și că unul din patru romi (27%) . Unii copii romi (30%)locuiesc într-o gospodărie, iar cu foametea, cel puțin s-au confruntat o dată, în lunaprecedent anterioare studiului.Domeniul ocupare sau participarea pe piața munciiEU-MIDIS II constată că numai unul din patru romi cu vârsta de 16 ani (sau mai mari)se afla în situatie de angajat sau care desfășoară activități independente ca activitateprincipală la momentul sondajului. In cazul femeilor rome rata de ocupare este mult maimica decat a bărbaților romi – 16%, comparativ cu 34%.Ratele de lucru în ansamblu, în cadrul sondajului se arată renumerațiile încasate deromi, cu vârste cuprinse între 20-64 de ani sunt de 30%, cu mult sub media UE de 70% în2015.Situația tinerilor este substanțial îngrijorătoare: în medie, 63% din romii în vârstă de16-24 nu au fost angajați, în educație sau formare profesională la momentul sondajului, încomparație cu 12%, media UE privind rata NEET pentru aceeași grupă de vârstă.Pentru această grupă de vârstă, rezultatele arată, de asemenea, un decalaj între femei șibărbați considerabil, cu 72% dintre femei tinere rome care nu sunt angajate, în educație sauformare profesională, în comparație cu 55% dintre tinerii romi.Conștientizarea drepturilor și raportarea discriminariiUE MIDIS II constată că romii continuă să se confrunte cu niveluri intolerabile dediscriminare în viața de zi cu zi – fie în căutarea de muncă, la locul de muncă, în educație,asistență medicală, sau atunci când intră în contact cu organele administrative sau intră într-unmagazin. Aproape unul din doi romi (41%) s-au simțit discriminați din cauza originii loretnice cel puțin o dată într-una din aceste domenii ale vieții de zi cu zi, în ultimii cinci ani.Unul din patru romi (26%), indică faptul că ultimul incident de discriminare perceputăa avut loc în cele 12 luni anterioare studiului. Cea mai mare prevalență a discriminării înultimele 12 luni, se constată atunci când se utilizează serviciile publice sau private (19%) șiatunci când caută de muncă (16%). Cu toate acestea, în medie, doar 12% dintre romiraportează experiențele lor de discriminare unei autorități. Mai mult decât atât, aproape otreime (27%) dintre romii intervievati nu cunosc nici o lege care interzice discriminare pebaza originii etnice, iar cei mai mulți romi (82%) nu cunosc nici o organizație care oferăsprijin victimelor discriminării.Sondajul pilot realizat de FRA cu privire la romi care includeevidente din: Bulgaria, Republica Cehă, Franța, Grecia, Italia, Polonia, Portugalia, România,Slovacia, Spania și Ungaria.Despre sărăcieÎn medie, aproximativ 90% dintre romii incluși în sondaj trăiesc în gospodării în carevenitul pe membru al gospodăriei se situează sub limitele naționale ale sărăciei;În medie, aproximativ 40% dintre romi locuiesc în gospodării în care unul dintremembri a fost nevoit să se culce înfometat cel puțin o dată în luna anterioară realizariistudiului, deoarece nu a putut să-și cumpere de mâncare.Discriminarea și cunoașterea drepturilorAproximativ jumătate din romii incluși în sondaj au afirmat că s-au confruntat cudiscriminarea în ultimele 12 luni din cauza originii lor etnice;Aproximativ 40% dintre romii incluși în sondaj știu că există legi care interzicdiscriminarea persoanelor aparținând unor grupuri etnice, atunci când solicită un loc demuncă.În ceea ce privește ocuparea forței de muncăÎn medie, se raportează că mai puțin de unul din trei romi sunt încadrați în muncă șiremunerați; Unul din trei respondenți romi au afirmat că sunt șomeri; alții au afirmat că suntcasnici, pensionari, că au incapacitate de muncă sau desfășoară activități independente.Comisia admite în raportul de progres faptul că „deși există mai multe inițiativepromițătoare în statele membre, nu a fost încă atins impactul preconizat o îmbunătătirevizibilă în participarea educațională care să conducă la reușita perspectivelor de angajare înrândul Romilor”.În ceea ce privește sănătateaUnul din trei respondenți romi cu vârste între 35 și 54 de ani raportează probleme desănătate care le limitează activitățile zilnice, în medie, aproximativ 20% dintre respondențiiromi nu au o asigurare medicală sau nu știu dacă beneficiază sau nu de asigurare.În ceea ce privește locuințeleÎn medie, în gospodăriile rome care au fost incluse în sondaj, într-o singură încăperelocuiesc mai mult de două personae, aproximativ 45% dintre romi locuiesc în case cărora lelipsește cel puțin una dintre următoarele facilități de bază, și anume bucătărie interioară,toaletă interioară, duș sau baie interioară și energie electrică.În raportul Băncii Mondiale „Studiu de Diagnosticare și Consultanță pentru Politicilede Sprijinire a Incluziunii Romilor din România”, realizat in anul 2013, se arată că evaluareas-a realizat in baza a trei surse principale de informații. În primul rând, acesta valorifică

datele Anchetei regionale privind romii (ARR) a PNUD/Băncii Mondiale/CE din anul 2011, considerate ca fiind cea mai comprehensivă si care descrie cel mai bine situația romilor dinEuropa Centrală și de Est. Raportul subliniează faptul că, caracterul durabil al economieiRomâniei și viabilitatea pe termen lung a sistemului de protecție socială al țării depinde înmod crucial de succesul incluziunii romilor. Este primul raport care abordează perspectivaeconomică ca și beneficiu a incluziunii romilor.În concluzie raportul introduce o noua dimensiune care sa încurajeze incluziunea romilor. Raportul subliniează situația romilor ca fiind:„cea mai mare parte a romilor dinRomânia și din alte țări din Europa de Est continuă să trăiască în sărăcie, mai mult decâtvecinii care trăiesc în aceleași comunități sau în apropiere” deoarce rata saraciei este 84 %, “de aproape 3 ori mai mare decât în rândul vecinilor ne-romi”. „Rezultatele în materie deeducație ale romilor sunt considerabil mai slabe decât cele ale ne-romilor: numai 10 % dinromi (cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani) au absolvit o instituție de învățământ secundar,în contrast clar cu 58 % din ne-romii care trăiesc în vecinătate.Disparitatea legată de educație începe devreme: numai 32 % din copiii romi (cu vârstecuprinse între 3 și 6 ani) frecventează o instituție de învățământ preșcolar sau grădinița, fațăde 77 % din vecinii acestora ne-romi. Semnificativ mai mulți romi trăiesc în cartieremărginașe și locuințe supraaglomerate decât ne-romii și – probabil drept consecință – stareade sănătate a romilor este semnificativ mai precară decât cea a ne-romilor”Rata de ocupare în rândul romilor continuă să rămână în urma celei aferente populațieimajoritare, precum și în urma obiectivului principal UE 2020 potrivit căruia 75 de procentedin populația cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani să aibă un loc de muncă și în urmaobiectivului specific 2020 pentru România de 70 de procente. Deși, în 2011, 66 de procentedin bărbații și 53 de procente din femeile în vârstă de muncă (15-64 ani) din populațiagenerală erau angajate, numai 42 de procente și 19 procente de femei și bărbați romi au avutun loc de muncă – incluzând munca nedeclarată.Raportul „Report on the implementation of the EU Framework for National RomaIntegration Strategies”, din anul 2014 , de progres la 3 ani de zile de la adoptarea Strategiilornaționale de Integrare, subliniaza următoarele aspecte :-„Persistența segregarii copiilor romi în școli sau clase speciale”.-„reducerea numărului de romi care abandonează școala timpuriu necesită, de asemeneaeforturi suplimentare, inclusiv activități curiculare extracuriculare- și cooperarea strânsă cufamiliile. Segregarea învățământul de masă la care au participat romii SK: 58%, HU: 45%,EL: 35%, CZ:33%, BG: 29%, RO: 26%,FR: 24%, ES: 10%, IT: 8%, PT: 7%, PL:3%. –segregarea in scolile speciale, copii Romi care participa in scoli speciale doar cu Romi: CZ:23%, SK: 20%, FR: 18%, BG: 18%, etc. concluzie evidentiata în baza raportului „Educația:Situația romilor în 11 state membre ale UE. Sondaj Romi. Date in Focus” SănătateDoar câteva state membre au furnizat informații care să permită compararea stării desănătate a romilor cu populația generală. Desi exista in Stretegiile Nationale linii directoarecare sa permita evaluarea romilor, Comisia evidentiează faptul și esențial că toate statelemembre relevante să poată monitoriza starea de sănătate a populației rome. Exemplificândstudiul privind sănătatea și bunăstarea din Finlanda care la momentul acela se afla inprogres. Referitor la evidențele în domeniul sănătate raportul subliniează că “ 59% dintrefemeile rome din Bulgaria, 47% în România și 38% în Grecia, a declarat că nu aveauasigurare medicala, comparativ cu 22% dintre femei ne-romi din Bulgaria și România, iar 7%dintre femei ne-romi în Grecia.LocuireConform raportului, Comisia consideră ca este veriga cea mai slabă, iar în strategiilenaționale există linii directoare care să permită statelor membre să analizeze situția romilor înmaterie de locuire. Faptul că există o lipsă de progres se datorează asa numitelor zone grireferitor la legalizarea de locuințe argument sustinut in baza hotărârilor Curții Europene aDrepturilor Omului. In analiza FRA „Situatia Romilor din 15 state membre si Croatia” reieseca “42% dintre romi au realizat studii a declarat că nu au nici apă curentă sau fără canalizaresau nu detin energie electrică în casa lor”.Combaterea discriminăriiPrincipalul argument al raportului de evaluare se referă la nediscriminare ca fiindunul dintre principiile de bază ale Uniunii Europene, dar și faptul ca la treisprezece ani după aprobarea directivei emblematice privind lupta împotriva discriminării (2000) discriminarearomilor este încă larg raspandita. Situatia „femeilor rome este adesea mai rea decât cea abărbaților romi, deoarece ele tind să se confrunte cu discriminarea multiplă. Situația copiilorromi ridică adesea probleme suplimentare”, concluzie formulata în baza rapoartelor – „Raportal Comisiei către Parlamentul European” și „Raportul Comun al Consiliului privind aplicareaDirectivei 2000/43 / CE a Consiliului din 29 iunie 2000”, de aplicare a principiului egalitățiide tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică („Directiva privindegalitatea rasială”), precum și a Directivei 2000/78 / CE a de 27 noiembrie 2000, de creare aunui cadru general în favoarea egalității de tratament în ocuparea forței de muncă și deocupare (Directiva privind egalitatea ocuparea forței de muncă). Și Parlamentul Europeanprin rezoluția de gen practic recunoaște situția dificilă a femeilor rome.

PARTEA V . ASPECTE ALE SECURITĂȚI SOCIALE ÎN PLAN EUROPEAN ȘINAȚIONAL – IN STATELE DE DESTINATIE -DIMENSIUNEA SECURITĂȚIISOCIALE APLICABILA MIGRANTILOR SI MINORITĂȚILE NAȚIONALE ​11. ANALIZA COMPARATIV A

Modul în care problemele legate de migrație și mobilitatea UE sunt încadrate încontextul politic național, precum și de opinia publică, sunt elemente esențiale pentruînțelegerea, de asemenea, barierelor împotriva accesului cetățenilor mobili ai UE la drepturilesociale în Europa. Populațiile de migranți din UE rămân distincte între țări iar acesul aldrepturile sociale izvoresc din apartenta acestora presupune respectrea traseului national, siaplicabilitaea legislatiilor in vigoare. Ambele drepturi cele civile si cele sociale definescstandardele de viata ale cetatenilor.​Definitia lui Marshal „Drepturile sociale cuprind totul pentru oferi bunăstareeconomică de la dreptul de a trăi viața unei ființe civilizate în conformitate cu standardeleexistente în societate: Drepturile civile sunt prevarderi in constitutie, iar drepturile socialerezulta din legislatiile nationale. In cele mai multe cazuri constitutiile definesc drepturilecivile.​ Suedia și Norvegia, sunt considerate în mod clasic ca regimuri de bunăstare nordicesau social-democrate, ( Ferragina și Seeleib-Kaiser 2011). Suedia și Norvegia detincaracteristici istorice comune. „Țările scandinave sunt adesea considerate ca fiind foartesimilare în ceea ce privește modelele sociale și structurile politice. Toate cele trei țări secaracterizează prin niveluri ridicate de viață, niveluri scăzute de inegalitate socială, sistemede asistență universale generoase și universale, piețe ale muncii relativ reglementate colectivși instituții politice democratice deschise”(Dujve et all,2017). Ambele au fost țări protestante(în special luterane), în timp ce pe de altă parte, modernizarea agriculturii în fiecare aprocedat relativ treptat și într-o manieră care a favorizat egalitatea și solidaritatea relativăîntre clasele sociale: o combinație de factori care s-au sprijinit o înțelegere particulară arelației dintre individualitate și organizația colectivă a statului. Kananen (2014) Evoluția statelor de bunăstare nordice a fost definita conform Swedrup, 2015; Adamo, 2015)de trei epoci:Inainte de al doilea război mondial, epocă modernizare dezvoltarea sociala emancipatoare,în care dezvoltarea timpurie a educației a jucat în mod caracteristic un rol cheie; între cel de-al doilea război mondial și anii ’70, o epocă a statului de bunăstare, în care s-au consolidatstructuri puternic colectiviste și s-au dezvoltat drepturi extinse la securitatea socială și laserviciile sociale; iar din anii 1970 a existat asa numita renegociere în care structurilecolectiviste au fost reformulate în încercarea de a se adapta la noua perspectiva economicaglobala.În Suedia a avut loc puțin mai târziu în secol, odată cu înființarea municipalităților șia consiliilor județene (acesta din urmă, de exemplu, asumându-și responsabilitatea incipientăpentru furnizarea de sănătate publică). Secolul al XIX-lea a fost caracterizat intervențieile statului în învățământul de bază odată cu înființarea de Școli populare (1842 în Suedia).Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Suedia incepeextindere a responsabilității statului pentru constructia de locuințe, condiții de muncă șipentru prestații de sanatate , asigurare pentru șomaj și invaliditate, susținută din asistențapublică finanțată si impozite colectate. Evoultia sistemelor de protectie sociala dateaza dinanul 1930, Suedia incepe preocuparile pentru dezvoltarea uni sistem de asigurare socialăinclusiv sau universalist. Prim-ministrul social-democrat, Per Albin Hansson, a declarat căaspirația statului suedez era să devină „casa poporului”. În epoca de după cel de-al doilearăzboi mondial, ambele țări și-au consolidat politicile sociale, instituind un model care s-aconformat strâns cu idealul propulsat de Marshall definit ca o „societate democratacaracterizata de bunăstare si capitalism” (1981). Suedia a introdus programe de prestațiipentru copii, locuințe și locuri de muncă instituționalizate și securitate socială legată devenituri; a extins serviciile publice și a reorganizat sistemul educaționalSuediei și Norvegia au fost afectate de criza mondială a statului de bunăstarecapitalistă care a avut loc în anii 1970 (Mishra, 1984), contribuie practic la schimbare înambele țări. În Suedia, însă, efectele nu s-au manifestat până în anii 1980. Constituția suedezădenumita si „Instrumentul de guvernare”. In 1974 – suporta modificarii documentului deguvernare emis in 1809 – care aduce a regelementari explicite pentru drepturile sociale, înurmătorii termini. Aduce clarificarii cu pivire la concpetul de „Persoana privată” seinlocuieste cu termenul „individ”, nuanteaza ideea că Suedia ar fi putut rezilia din ideea unui„popor” ai cărui membri au atât o persoană privată cât și o persoană publică împărtășită,promoveaza concepția convențional liberala a individului și statului „dreptul la sănătate” afost definit si explicat sub forma unui angajament de a promova „condiții favorabile pentru osănătate bună”, pentru a evidentia dimesiunea de sănătatea personală și furnizarea deasistență medicală nu revine doar o responsabilitate directă a statului. Aceste schimbarii aufost considerate embelematice care au produs schimbari profunde in mentalul colectiv alsuedezilor cu privire la drepturile sociale. Ca urmare aderarii Suedia la Uniunea Europena auexistat tendințe observabile de liberalizare sau comercializare; procesele care, dintr-operspectivă nordică, sunt considerate ca fiind codeterminate cu „europeanizarea” (Swedrup,2015) o preconditie normala aderarea a inclus adoptarea unor abordări orientate către ofertăpentru activarea pieței muncii și participarea sporită atât a furnizorilor privați cât și a actorilor

societății civile. Statul de bunăstare suedez considerat relativ rezistent, în ciuda reformelorliberale și austerității fiscale generata de crizele modiale. Suedia detine un sector de locuințepublice extins, ca rezultata a investietie in infrastructura sociala din trecută, politica actualăprivind locuințele se limitează la furnizarea de prestații pentru locuințe; deși există un serviciu de sănătate extins finanțat din deasmenea din impozite, In sistemul de sanatate seevidentiaza in prezent o mai mare implicare a sectorului privat.​Marea Britanie este considerată clasic ca un regim de bunăstare liberală,. MareaBritanie incadarat din punct de vedere teoretic regim de bunăstare liberală, desi aceasta calsificare adesea excesivă simplificat datorita fapatului ca că imediat după al doilea războimondial, se Marea Britanie a fost un un regim social de democrație emergent. O alatadimesiunea care susntine acesta afirmatie dataorita fapatuul ui componetata teritoriala aMarea Britanie este din ce în ce mai mică contratant Regatul Unit, întrucât devoluția puterilorde elaborare a politicilor de la Westminster în Scoția și, într-o măsură mai mică, Țara Galilorși Irlanda de Nord, face ca discuțiile despre drepturile sociale din Regatul Unit să fie potențialcomplicate. Prin umare in practica analiza comprata conduce la concluzii dispropotionat .​Marea Britanie e fost istoric o țară predominant protestantă; fost putere imperialămajoră și rămâne foarte mult parte a unei lumi anglofone dincolo de Europa; A fost primațară care s-a industrializat și a făcut-o într-un ritm alert și într-un context care a alimentatdiviziile semnificative bazate pe clase, prin instituții corporatiste permanente; Nu detine oconstituție scrisă. Legile care se referau la personele sarace au o istorie care datează dinsecolul al XVI-lea structurile care furnizau servicii au facut obiectul unor reforme sistemiceinpceand cu anul 1834, în care scutirea sărăciei se baza pe descurajarea instituțională și inbaza principiilor victoriane. In secoul al XIX-lea, Legea săracilor a fost relaxată pe etape,astfel încât să permită – interventia cu actele de caritate organizată – „scutire” minimă celorconsiderați că merită și o anumită măsură de îngrijire pentru bolnavi și persoanle fragilie (deSchweinitz, 1961 ). Sistemul de invățământul de stat elementar a fost introdus în 1870.Începutul secolului al XX-lea a fost apariția unui nou liberalism social, iar în anii precedențiRăzboiului Mondial, fundamentele unui stat de bunăstare au fost puse prin introducerea uneipensii necontributive pentru limită de vârstă, urmată de scheme limitate de șomaj și asigurăride sănătate. Inregistreaza evoluții în domeniul educației finantata de stat și în domeniul sănătatea publică, caracterul aplicativ al acestor politici urmarea eficiențenta naționale, sinici decum noțiunea de drepturi sociale. Anii interbelici a fost reglementată legislativlocuintele închiriate privată și investiții semnificative în locuințe sociale; Extinderifragmentare la asigurările sociale, dar menținerea asistenței pentru șomaj testată prin mijloaceși scutirea scăzută.​În timpul celui de-al doilea război mondial, Sir William Beveridge in urma emieriraportului de economist keynesian și un senior liberal) a fost însărcinat să producă un raport(1942) care a prezentat baza pe care va fi construit un stat de bunăstare postbelică.Planul Beveridge prevedea: un sistem național de asigurări cuprinzător, dar cu alocațiifamiliale universale și o rețea de asistență națională. Planul a fost premisat pe bazapresupunerii că, pe lângă aceste măsuri, țara va dezvolta un Serviciu Național de Sănătatefinanțat din taxe, va menține un sistem de învățământ universal și va adopta un programviguros de furnizare a locuințelor sociale. Planul a fost interpretat și implementat de unguvern al Muncii (la acea vreme în esență social-democrat) după 1945 și a fost extins,dezvoltat și adaptat sub diferite guverne în anii '50 -'60. În anii 70, starea de bunăstare era subpresiune – atât din cauza eșecurilor sistemice, cât și din cauza presiunilor externe (deexemplu, Fraser, 2003). A devenit din ce în ce mai bazat pe furnizarea de asistență socialătestată prin mijloace, deoarece asigurările sociale și prestațiile universale nu reușeau săprevină sărăcia. Alte reforme au devenit necesare pentru a asigura grupuri sociale ale cărornevoi nu au fost prevăzute în întregime în Planul Beveridge: persoane cu dizabilități, lucrătoricu salarii mici, gospodării singure părinte, familii fără adăpost. În această perioadă MareaBritanie s-a alăturat UE, cu presupunerea că, contribuind la consolidarea economiei naționale,țara va fi mai bine plasată pentru a face față provocărilor cu care se confruntă.Alegerea în 1979 a unui guvern conservator „Noua Dreaptă” / monetarist a prezentat operioadă de reformă majoră: restricția cheltuielilor publice; privatizarea amplă a locuințelorsociale și dereglarea locuințelor închiriate private; niveluri crescute de condiționalitate înfurnizarea de asistență socială; promovarea viguroasă a pensiilor private; introducerea inițialăa noilor mecanisme manageriale și de piață în educație și asistență medicală (Glennerster &Hills, 1998). Astfel de tendințe au fost continuate în urma alegerii în 1997 a unui guvern demuncă „A treia cale”, care, în timp ce încerca să modereze inegalitatea, a pus un accent totmai mare pe piața muncii din partea ofertei și pe politicile de bunăstare la muncă și pepromovarea concurenței în furnizarea de servicii publice (Hills și colab., 2009).În urma apariției crizei financiare globale în 2008, alegerea în 2010 a unui guvern decoaliție conservator / liberal a prezentat reduceri importante de cheltuieli publice și o epocă deausteritate fiscală fără precedent (care continuă să fie neobișnuită sub un guvern majoritarconservator inspirat neo-liberal în urma anului 2015 Alegeri generale).Anul 2010 a dus la o încercare de raționalizare a asistenței / asistenței sociale testate

prin mijloace, cu impunerea unor plafoane generale de beneficii și a unor politici draconienede activare a pieței muncii / de muncă; și deschiderea asistenței medicale și a educației cătreconcurență și implicarea sectorului privat. Guvernul actual s-a angajat să re-negociezecondițiile de aderare a Regatului Unit la UE și, ulterior, să organizeze un referendum pentru acontinua dacă aderarea ar trebui să continue; și, în plus, retragerea din CEDO, introducând înacelași timp o lege britanică denumita” Bill of Rights” (care, aproape sigur, nu ar încorporadrepturi sociale).Prezentarea de mai sus nu ofera o varietate de explicații detaliate asupra dezvoltăriipoliticii sociale in fiecare stata si nu ofera compromisurile ideologice care informează o astfelde dezvoltare și despre influențele culturale mai subtile (cf. Pfau-Effinger, 2005) darcunoașterea fundamentelor morale și juridice ale drepturilor sociale și justițiabilitateaacestora; și preocupări critice cu privire la conflictele dintre practica administrației sociale șiprincipiile justiției sociale. Totuși, ceea ce apare este un amestec de diferențe și convergențe.Variațiile istorice au fost determinate de evenimente geo-politice majore, dar variațiileemergente ale regimului bunăstării de la dezvoltarea UE sunt, probabil, din ce în ce maiprobabil.Ratificarea tratatelor privind drepturile sociale este un indicator al angajamentuluinațional pentru furnizarea drepturile sociale prin adoptrea “Carta socială din 1996 revizuită deConsiliul Europei”, indiferent dacă au acceptat în mod specific procedura colectivă dereclamații prevăzută în cadrul acestei Cartă și dacă sunt supuse Cartei drepturilorfundamentale ale UE încorporate în Tratatul de la Lisabona din 2009 (un protocol carepermite țărilor să opteze). Din statele analizate Suedia cea mai angajata . Marea Britanie celmai puțin angajate în cauza drepturilor sociale.Perspectiva istorica a drepturilor sociale releva construcția politică și legală adrepturilor sociale, modul în care drepturile sociale au fost considerate și aplicate; Modul încare individul a fost constituit în raport cu revendicările sale asupra societății; și cum,implicit, subiectul social s-a putut constitui în raport cu statul.Drept urmare, subiectul drepturilor sociale poate fi acum reconstituit social, nu cacetățean, ci în parte ca consumator de servicii publice (inclusiv asistență medicală șieducațională), sau încă o dată în cazul lucrătorilor supuși „muncii”. stil de politici de activarea pieței muncii, ca suplicant. Drepturile sociale constituite din punct de vedere politic și legalnu se traduc neapărat în drepturi sociale de facto (cf. Janoski, 1998) și nici nu sunt neapărat„sociale” în sensul că acestea reflectă esența relațiilor sociale de fond (Isin și colab., 2008 ).Cheia construcției sociale a drepturilor sociale este modul în care sunt constituiți subiecții saupurtătorii acestor drepturi. Ceea ce istoricul cazurilor țării noastre subliniază sau confirmăsunt tranzițiile cheie în comun. Sfârșitul legilor sărace din întreaga Europă în jurul sau lasfârșitul secolului al XX-lea a fost determinat de o transformare socială liberală, prin careanumiți subiecți ai drepturilor sociale care au fost constituite social ca suplicanți au fostreconstituiți ca muncitori care se confruntă cu riscuri potențial de asigurat. De-a lungultimpului și prin diferite etape au apărut regimuri ale statului de bunăstare care constituiausocial subiecții drepturilor sociale – uneori ambiguu – ca cetățeni cu statut social egal. Dar dinanii 1970, sub influența ortodoxiei economice și manageriale neoliberale, ca purtători aidrepturilor sociale, unii muncitori s-au constituit din nou în parte ca solicitanți, iar uniicetățeni au fost reconstituiți în calitate de consumatori. Baza socială a cetățeniei sociale înEuropa nu a fost niciodată stabilită în mod uniform și, probabil, se dezlănțuie acum.La nivelul Uniunii Europene (UE), pertinența drepturilor sociale a fost oarecumambiguă. UE a început viața în 1957, ca uniune economică (Comunitatea EconomicăEuropeană), preocupată în principal de promovarea pieței, mai degrabă decât de protecțiasocială (de exemplu, Scharpf 2002; Hantrais, 2007). De atunci a evoluat ca uniune politicăincipientă la fel ca uniune economică și în ultimele decenii a căutat să extindă cooperareaîntre statele membre în spațiul social (Delors, 1986), afirmând explicit o „dimensiune socială”( CEC, 1993).UE a promulgat o Cartă a drepturilor sociale fundamentale în 1989. Versiuni extinseale acesteia au fost încorporate ca protocoale sociale la Tratatul de la Maastricht din 1992 (încare a apărut pentru prima dată o referire la „Cetățenia europeană”), Tratatul de la Amsterdamdin 1997 și, în sfârșit, la Lisabona Tratatul din 2009, care a inclus în plus o „clauză socialăorizontală” care impune UE la definirea și implementarea politicilor și activităților sale,„să țină seama de cerințele legate de promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forțeide muncă, garanția unei protecții sociale adecvate, lupta împotriva excluziunii sociale șiun nivel ridicat de educație, formare și protecție a sănătății umane. " (Clauza 9).Pessimiștii au susținut anterior că politica socială a UE nu a fost decât „o coajă goală”(Faulkner, 2000).Optimistii sugerează că Tratatul de la Lisabona ar putea semnifica o integrare aproblemelor de politică socială (de exemplu, Vielle, 2010). Carta drepturilor socialefundamentale a UE include elemente ale SEE, dar drepturile pe care le consacră sunt,probabil, mai simbolice decât reale. De-a lungul anilor, directivele UE au avut clar consecințepractice asupra politicilor de protecție socială din toată Europa, dar influența UE asupradrepturilor cetățenilor europeni ar putea, după cum spune Barbier, să fie observată indirect,din cauza puterii tot mai mari a dreptului economic al UE (libertatea de mișcare) '(2013: 100).

Impactul UE asupra statutului și recunoașterii drepturilor sociale este incert. Conceptul„Europa socială” a fost în cel mai bun caz subrealizat și, de exemplu, Bailey (2008) vacontinua să facă față obstacolelor la nivelul relațiilor sociale, politice și instituționale.Teoria regimului bunăstării (Esping-Andersen, 1990; a se vedea Ferragina & Seeleib-Kaiser, 2011) oferă un cadru prin care să se modeleze diferitele moduri în care drepturilesociale pot fi construite social. Acesta abordădare au fost aplicate u a reflecta asupraimplicațiilor, pe de o parte, a interpretărilor concurente ale cetățeniei și, pe de altă parte, adiferitelor abordări ale egalității și ordinii sociale (Dean, 2012: 20-24).Ideea cetățeniei europene a fost relevantă în primul rând doar pentru acei cetățeni caredoresc și sunt capabili să se deplaseze între statele membre, în timp ce influența sa asupradrepturilor cetățenilor stabiliți a fost în mare parte secundară.Accentul nostru este pus pe drepturile sociale ale cetățeniei și, cu siguranță, drepturilesociale sunt și vor continua în principal să fie legiferat și administrat la nivel național. Dar,dacă există o dimensiune europeană a cetățeniei sociale, aceasta ar trebui să fie relevantă nunumai pentru migranții intra-Uniunii, ci și pentru acea mare majoritate a cetățenilor UE carenu se deplasează, ci „rămân acasă” (van Parijs , 2013).Conceptul și substanța drepturilor sociale ca drepturi de cetățenie sunt de proveniențăistorică contestată și relativ recentă. Înainte de apariția statelor de bunăstare moderne,furnizarea socială în toată Europa se baza în mare parte în sisteme localizate de scutirediscreționară slabă, în parte, influențate în parte de influențe religioase.Creșterea capitalismului industrial a dat naștere unor preocupări sociale care și-augăsit expresia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea într-un consenstenebru, dar esențial social liberal, care favorizează dezvoltarea unei game diferite dearanjamente de asigurări sociale pentru protecția lucrătorilor. Evoluția ulterioară a unor astfelde aranjamente a fost afectată în mai multe moduri de consecințele a două războaie mondialeși de ascensiunea și căderea comunismului.​La mijlocul secolului al XX-lea, în momentul în care se pun bazele UE, drepturilesociale au apărut ca componente implicite sau explicite ale cetățeniei naționale într-o varietatede regimuri de bunăstare europene occidentale, dar și ca principii aspiraționale stabilite prinintermediul unui uman internațional cadrul drepturilor.​ Spre sfârșitul secolului al XX-lea, efectele combinate ale globalizării financiare,prăbușirea comunismului în Europa de Est și Centrală și ascensiunea hegemonică a ortodoxieieconomice și manageriale neo-liberale au dat naștere în secolul XXI la mai puține înțelegeriale drepturile sociale. Astfel de dovezi pe care le-am indicat nu există o unanimitate întreactorii politici în ceea ce privește semnificația drepturilor sociale și că discursul și înțelegereadrepturilor sociale este la fel de variabilă în țările europene, precum este între ele. Dezvoltareapoliticii sociale nu se bazează pe o înțelegere comună a drepturilor sociale.​Bariera în apărarea și promovarea cetățeniei sociale în Europa nu constă atât în ​​inconsecvențele realizării de facto a drepturilor specifice, cât și în eșecul implicării în modexplicit și acomodării incertitudinilor și / sau diferențelor ideologice în ceea ce privește scopulși scopul acestor drepturi. Dacă trebuie să existe o formă larg consensuală și eficientă decetățenie socială europeană supranațională, acest lucru poate necesita o dezbatere serioasă cuprivire la baza unui fel de inițiativă de politică socială în mod substanțial împărtășită (cum arfi introducerea unui venit modest al cetățeanului european). ​Drepturile sociale nu sunt date, dar deseori contestate și care au nevoie de legitimarepolitică pentru a fi susținute. Opinia publică și discursurile publice ne pot oferi un contextgeneral în care să analizăm și să înțelegem drepturile sociale ale cetățenilor migranți din UE.​Literatura sugerează că sprijinul public pentru acordarea drepturilor sociale tinde să fiecel mai scăzut pentru imigranți, comparativ cu alte grupuri din societate care necesităasistență socială, cum ar fi persoanele cu dizabilități, vârstnici și șomeri (Van Oorshot, 2006).Gerhards și Lengfeld (2014). Cu toate acestea, literatura de specialitate sugerează, deasemenea, un grad relativ ridicat de solidaritate cu cetățenii migranți ai UE din Germania,Polonia și Spania. În aceste trei țări, 72,5% susțin afirmația potrivit căreia cetățenii migranți aiUE ar trebui să poată accesa drepturile sociale în aceleași condiții ca și resortisanții. Acestlucru sugerează că noțiunea de imigranți care este cel mai puțin meritat ar putea fi necesară săfie investigată în continuare, cel puțin în ceea ce privește cetățenii migranți ai UE.Comisia UE, reglementează libera circulație și accesul la drepturile sociale,monitorizează dacă statele membre respectă legislația UE. În ciuda diverselor reglementări șihotărâri judecătorești, rămân incertitudini în aplicarea dreptului fundamental la libertatea demișcare și a drepturilor sociale asociate, în special în privința definirii muncii și a reședințeilegale.De exemplu, Comisia UE a contestat Marea Britanie la CEJ pentru impunerea unuitest de „drept de ședere” pentru cetățenii UE care nu sunt britanici în determinareaeligibilității pentru o serie de prestații sociale în plus față de 20 test de reședință obișnuită și,astfel, în funcție de poziția legală a Comisiei, discriminarea cetățenilor UE (ComisiaEuropeană, 2013a).

In baza articolului 7 din Directiva privind cetățenia, cetățenii UE au dreptul dereședință pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai lungă de trei luni, dacă sunt„lucrători” sau „angajați independenți”, au resurse suficiente pentru ei înșiși și membriifamiliei lor să nu devină o povară pentru sistemul de asistență socială din statul membrugazdă și să aibă o asigurare completă de boală, sunt studenți cu o asigurare globală de sănătatesau membri ai familiei care însoțesc sau se alătură unui cetățean al UE, care îndeplineștecriteriile (Blitz, 2014 : 46-48). Drepturile sociale ale „lucrătorilor” diferă semnificativ de celeale celorlalte grupuri, întrucât statele membre sunt obligate de principiul nediscriminării cuprivire la drepturile sociale din ziua sosirii.Bazată pe studii de caz istorice și interviuri contemporane cu informatorii cheie, aratădouă aspecte: Există disjuncții între discursul drepturilor sociale și discursul politicii sociale.Cei doi nu sunt neapărat cotermini. Politica socială poate fi încadrată fără a lua în consideraredrepturile sociale și, totuși, drepturile sociale pot fi realizate cu toate acestea. Concepțiiledrepturilor sociale ca drepturi de cetățenie, dacă există în mintea actorilor politici, pot varia,pot fi contradictorii sau pot fi confundate. În mod cert, asocierea dintre drepturile sociale șiorice idee de cetățenie cosmopolită, supra- sau post-națională este în cel mai bun caz.Barierele în apărarea și promovarea cetățeniei sociale în Europa nu se datorează atâtinconsecvențelor predominante în realizarea de facto a drepturilor sociale, cât și aincertitudinii conceptuale și a diversității ideologice legiferezi pentru un consens ideologic,dar inferențele care pot fi trase din tiparele dezvăluite de dovezile noastre sunt în concordanțăcu sugestiile conform cărora concepția hegemonică a cetățeniei în Europa este din ce în cemai liberală / individualistă, mai degrabă decât solidaristă, deși că, în diferite forme și forme,se demonstrează că convingerile solidariste au supraviețuit în toate țările europene​Angajamentul față de drepturile sociale și statul de bunăstare a devenit durabil învirtutea unui consens stimulat de un impuls social liberal; în diferite momente și în diversemoduri de către liberalismul lui Thomas Paine, mișcarea krausistă, ordoliberalism3, F.D.Roosevelt, Hobhouse, Beveridge, etc .; un liberalism care, probabil, era mai tolerant lapluralismul ideologic decât la ortodoxia neoliberală economică dominantă; un liberalism lacare s-ar putea acomoda conservatorii sociali și social-democrații. În măsura în care UEcontinuă să apeleze la solidaritate, apelurile sale din ultima perioadă au fost la solidaritateadintre națiuni în fața crizei economice, nu la solidaritatea dintre cetățeni.12.STUDII DE CAZPolitica de excludere a străinilor din Franta fundamente legislative1849 "Legea din 3 decembrie 1849 – permite ministrului de Interne să expulzeze un străincare constituie un obstacol în calea ordinii publice Acest lucru se referea la străinii care aupermis de ședere regulat, nu străin neregulat a cărui expulzare a fost permisă oricum".1932 Decretul din 22 mai 1932 – permite expulzarea tuturor migranților prezenți neregulat peteritoriul francez1945 ieșire importantă de străini în timpul războiulu Plecarea străinilor în timpul celui de-aldoilea război mondial a fost importantă: la 1 ianuarie 1945, în Franța au existat 1,42 milioanede străini, comparativ cu 3 milioane înainte de război.1945 expulzarea imigranților considerati periculoși. Ordonanța 45-2658 din 2 noiembrie1945 privind condițiile de intrare și de ședere a străinilor în Franța – a permis expulzarea unuistrăin în cazul în care a constituit un pericol pentru ordinea publică.1968 Libera circulație pentru lucrătorii francezi. Regulamentul (CEE) nr. 492/2011 alConsiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunitățiiinterzice orice discriminare bazată pe cetățenia cetățenilor francezi care doresc să se angajezeîntr-un alt stat membru.1972 migranților ilegali permisă "Circulara Marcellin-Fontanet din 23 februarie și 15septembrie 1972 – permite poliției să deporteze imigranți ilegali, ceea ce a legalizat o practicăexistentă".​974 Franța eșecul de a conveni asupra returnarea algerieni, cu guvernul. "Având învedere stoparea imigrației, obiectivul Franței se concentrează pe întoarcerea în Algeria cuscopul de a repatria 500 000 de algerieni. Cu toate acestea, Algeria reușește să păstrezeacordul din 1968 și respinge să convină asupra revenirii a 35 000 de lucrători pe an".1975 Mai Circulara Guvernului – introduce repatrierea gratuită pentru lucrătorii străini care nuau un loc de muncă 1977 programele de returnare "ajutoare pentru returnare" și "formare pentru returnare" pentrulucrătorii străini aflați în șomaj "Programe de returnare" "ajutoare pentru întoarcere" și"instruire pentru întoarcere" "create în mai 1977 de către Secretariatul francez de Stat pentruLucrătorii Imigranți – pentru a promova întoarcerea lucrătorilor străini șomeri cu un obiectivde 100 000 de returnări pe an. care beneficiază de o prestație de șomaj, au dreptul la un grantde 10.000 de persoane (cu suplimente de familie) și o alocație de călătorie plătită în țara deorigine. Subvenția se limitează la naționalități specifice, printre care Spania, Portugalia,Iugoslavia și Turcia. În ceea ce privește "pregătirea pentru întoarcere" ", au fost finanțateactivități pentru întoarcerea la și cu acordul Algeriei și Tunisiei. Acesta a fost începutul creării

sistematice a programelor de returnare. "1977 "ajutorul pentru returnare" este extins la străinii angajați care doresc să se întoarcăProgramul de returnare a ajutoarelor pentru întoarcere se extinde la 1 octombrie pentrumigranții de anumite naționalități care au lucrat în Franța de cel puțin cinci ani, au un loc demuncă, dar doresc să se întoarcă, iar cei care se califică ar primi o sumă de 10000 de francipentru muncitor, 10000 pentru soțul / soția are dreptul la muncă, 5000 dacă sursa nu aredrepturi egale la muncă, 5000 pentru fiecare copil îndreptățit la muncă și costul călătorieiaeriene pentru întreaga familie. concediu în același timp. Grantul este limitat la naționalitățispecifice, dintre care Spania, Portugalia, Iugoslavia și Turcia. "1980 motivele expulzării s-au extins la intrarea și șederea ilegală "Legea 80-9 din 10 ianuarie1980 (Loi Bonnet) privind prevenirea imigrației clandestine – permite expulzarea străinilorpentru intrarea sau șederea ilegală pe aceleași motive ca și pentru a fi considerată un pericolpentru ordinea publică. a politicilor de imigrare către o problemă de securitate "1980 Reintegrarea nu mai este disponibilă pentru Republica Centrafricană, Ciad, Congo,Togo și Gabon. Asistența de repatriere nu mai este disponibilă cetățenilor of Central AfricanRepublic, Chad, the Congo, Togo and Gabon1980 Companiile private oferă returnare asistată "Schema de returnare asistată oferită deindustria auto – așteptând să fie nevoită să-i concedieze pe angajați, angajatorii au oferitavantaje financiare angajaților care erau pregătiți să plece de bună voie Nu politica oficială,sectorul privat"1980 schema de reintegrare pentru algerieni "Acordul franco-algerian din 18 septembrieinstituie condițiile de asistență pentru repatrierea resortisanților din Algeria și creează unsistem de susținere a creării industriilor mici și mijlocii în Algeria. Context: În 1979, 619 000algerieni trăiesc în Franța, 400 000 un card de ședere de 10 ani, 270 000 de carduri de șederepe cinci ani și 20 000 de permis de un an. Guvernul francez dorea să negocieze întoarcerea a100 000 de algerieni pe an pe parcursul a cinci ani. revenirea a 35 000 de algerieni pe an peparcursul a trei ani, după care situația va fi reevaluată ".1980 Acordul din 1 decembrie 1980 dintre Franța și Senegal – privind formarea lucrătorilorsenegalezi care au emigrat temporar în Franța pentru a sprijini întoarcerea și inserția lor îneconomia senegalez.Circulara din 6 iulie 1981 – a stabilit norme privind drepturile copiilor care nu trebuiedeportați1981 motivele de expulzare și garanțiile procedurale introduce "Legea 81-973 din 29 octobre1981 (Loi Questiaux) privind condițiile de intrare și de ședere a străinilor în Franța – abrogămajoritatea prevederilor Loi Bonnet (1980) și stabilește că expulzarea poate fi aplicată numaiîn cazul o amenințare gravă la adresa ordinii publice (sancțiune penală mai mare de un an) șinu mai este o sancțiune pentru intrarea sau șederea ilegală. Expulzarea urmează a fi pusă înaplicare în urma unei proceduri care garantează străinilor noi garanții și nu poate fi invocatăîn niciun caz împotriva minorilor ".1981 sfârșitul programului de returnare a ajutorului "Circulara din 25 noiembrie 1981 -încetează programul de asistență pentru reintegrare (ajutorul de întoarcere) care a început în1977. Circulara a favorizat în mod explicit noile programe de repatriere stabilite prin tratatebilaterale în cooperare cu țara de origine".1984 noul sistem de returnare voluntară a migranților șomeri "Decretul 84-310 din 27 aprilie1984 – instituie un sistem de asistență pentru repatrierea lucrătorilor străini Această asistențăeste compusă din trei componente:- asistența de relocare din partea statului, care la rândul său cuprinde trei elemente: platacheltuielilor de călătorie ale persoanei în cauză, soț / soție și copii; o sumă fixă ​​pentrucheltuielile de mutare; și o contribuție la schema de reinstalare a individului;- o subvenție legală acordată din sistemul de asigurări de șomaj, care corespundea două treimidin indemnizațiile de șomaj restante (beneficiul de bază plus sfârșitul beneficiului dreptului);această subvenție este plătită ca o sumă forfetară;Această asistență este limitată la lucrătorii străini care îndeplinesc anumite condiții,dintre care principalele sunt:- să aibă vârsta de 18 ani sau mai mult, să fi ales în mod voluntar să se întoarcă în țara deorigine, să nu aibă dreptul la niciun fel de dispoziții privind libertatea de mișcare și nici laacelași statut ca un cetățean, să nu se califice în mod automat pentru permisul de muncă, nicipentru reeditarea unui permis de ședere pe motiv că este membru al familiei unui imigrant;au fost angajați (în condiții normale și angajați permanenți) într-o firmă care a încheiat unacord cu guvernul sau ONI pentru a facilita reintegrarea lucrătorilor străini în propria țară;să fie șomeri involuntar (prin concediere sau după demisia lor în condițiile acordului încheiatîntre angajatorul lor și guvern sau ONI) pentru mai puțin de șase luni la momentul depuneriicererii;Singura sumă este acordată subvenției destinate să acopere toate sau o parte dincheltuielile individului pentru reinstalare (adică pe cele trei componente ale ajutoruluiguvernamental): acesta este stabilit la maximum 20 000 FF. Cu toate acestea, pe bazacazurilor citate în presă, suma agregată plătită sub forma acestor tipuri diferite de asistențăpoate fi calculată între 70000 FF și 100.000 FF sau mai mult.1984 Companiile private oferă returnare asistată La 17 iunie, guvernul a semnat acorduri cu

Peugeot, Talbot și Citroen pentru a organiza planurile de întoarcere a lucrătorilor migranțiconcediați.1986 procedura de expulzare mai ușoară "Legea 86-1025 din 09 septembrie 1986 (LoiPasqua I) referitoare la condițiile de intrare și ședere a străinilor – a permis autoritățilorregionale să stabilească dacă un imigrant ilegal ar putea fi escortat la frontieră și expulzat.situație anterioară legii din 29.10.1981 prin restrângerea listei străinilor protejați împotrivaexpulzării "1987 extinde grupul țintă de programe de returnare asistată "Decretul nr. 87-844 din 16octombrie 1987 – a înlocuit Decretul nr. 84-310 din 27 aprilie 1984 privind întoarcereaasistată și lărgește domeniul de aplicare al cererii sale. Se pot aplica trei categorii de lucrătoristrăini:- cei care și-au pierdut locul de muncă fără nici o vină pot solicita asistență înainte deîncetarea contractului de muncă, cu condiția ca angajatorul lor să fi încheiat anterior un acordcu ONI, Oficiul Național pentru Imigrări (în temeiul Decretului din 1984, această categorie afost singurul care poate beneficia de asistență);- solicitanții de locuri de muncă care beneficiază de o prestație în cadrul sistemului deasigurări de șomaj timp de cel puțin trei luni;- cei care beneficiază de alocația specială de "solidaritate" de la 17 octombrie 1987 (datapublicării decretului)În toate cele trei cazuri, un solicitant de succes are dreptul la:- o indemnizație de călătorie și o plată parțială (finanțată de la guvern) a cheltuielilor demutare pentru sine și pentru familia sa;- o sumă de 20000 FF ca asistență pentru reintegrare, acordată fie de guvernul francez(categoria 1), fie de un fond social "," Fondul de acțiune socială "(categoriile 2 și 3).În plus,lucrătorii din categoriile 1 și 2 primesc o sumă echivalentă cu două treimi din dreptul laprestații de șomaj. Lucrătorii din categoria 3 primesc o sumă echivalentă cu șase luni de platăa indemnizației speciale de solidaritate (aproximativ 12 000 FF).1989 cererea de suspendare a deciziilor de expulzare este posibilă . Legea 89-548 din 2august 1989 privind condițiile de intrare și de ședere a străinilor (Loi Joxe) – creează noigaranții de recurs împotriva deciziilor de expulzare Legea a creat o cale de atac împotrivadeciziei de expulzare"1989 membrii familiei protejați împotriva expulzării Legea 89-548 din 2 august 1989 privindcondițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Joxe) – protejează membrii familiei împotrivaexpulzării.1991 acord de readmisie între Polonia și țările Schengen 8 aprilie 1991 Acordul multilateraldintre țările Schengen (BE, FR, DE, LX, NL, IT) și Polonia – autoritățile poloneze au acceptatrepatrierea resortisanților lor care au depășit această perioadă de ședere permisă sau auefectuat o formă de muncă fără permisiunea prealabilă .1991 "Ajutorul de repatriere voluntară și de reinstalare – lansat la începutul anului 1991 lasolicitanții de azil respinși și transformat în septembrie 1991 într-un program permanent deasistență pentru reinstalare pentru cei care trebuie să părăsească țara. Ajutorul constă în platacheltuielilor de călătorie și o sumă de 1000 FFU pe adult și 300 FF pe copil. "1993 motivele expulzării s-au extins. Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlulimigrației și condițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Pasqua II) – a sporit puterea polițieide a deporta străini și a interzis reintrarea acestor imigranți.1993 a permis ministrului să solicite permisele de ieșire pentru anumiți migranți "Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlul imigrației și condițiile de intrare și ședere astrăinilor (Loi Pasqua II) – a permis ministrului să solicite de la anumite categorii de străinideținerea unui permis de ieșire atunci când părăsesc teritoriul În aprilie 1994, ministrul aîntocmit o listă cu 13 naționalități cărora li s-au cerut autorizații de ieșire, care a fost anulatăde Conseil d'Etat. De asemenea, puterea acordată ministrului a fost abrogată în 1998 de legeaChevenement.1993 Acordul de Readmisie cu România 1997 Legea 97-396 din 24 aprilie 1997 privind imigrația (Loi Debré) – consolidează măsurileprivind expulzările prin păstrarea pașaportului migrantului ilegal până la plecarea efectivă1998 drept abolit de ministru să solicite permise de ieșire pentru migranți specific. Legea 98-349 din 11 mai 1998 cu privire la condițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement)- elimină puterea acordată în 1993 ministrului de a solicita anumitor categorii de străinideținerea unui permis de ieșire atunci când părăsesc teritoriul.2000 motive de deportare a rezidenților pe termen lung limitat Legea 2003-1119 din 26noiembrie 2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și naționalitatea -interzice deportarea străinilor după executarea pedepsei închisorii dacă străinul sa născut înFranța și a locuit acolo copilărie sau a locuit în Franța de peste 20 de ani sau de peste 10 anidacă au început o familie.2006 crearea unei noi măsuri de deportare, obligația de a pleca "Legea 2006-911 din 24 iulie2006 privind imigrația și integrarea – a introdus o nouă măsură de deportare, obligația de apărăsi teritoriul francez (OQTF). Situația anterioară intrării în vigoare a Decretului din 23decembrie 2006 sa dovedit a fi înaintea implementării OTQF, ori de câte ori o prefectură aretras sau a refuzat un permis de ședere, aceasta a însoțit decizia sa printr-o "invitație de a

părăsi teritoriul francez" ("IQTF") în termen de o lună. în sine, nu a avut nici o consecință – ainformat numai persoanele străine despre data la care ar deveni un rezident ilegal și despreoportunitatea de a beneficia de repatrierea asistată. Introducerea OQTF permite acumprefecților să însoțească deciziile de refuz, nereînnoirea sau retragerea unui permis de șederede orice natură, cu obligația de a părăsi teritoriul francez (OQTF). Controlul territorial si al frontierelor. Tehnologia de supraveghere / puterile de control1888 "Decretul din 2 octombrie 1888 – cere străinilor să se declare la primărie în termen de 15zile de la sosirea lor. Aceasta este prima lege a străinilor considerata modernă.1917 Au fost introduse cărți de identitate pentru străini Decretul din 2 aprilie 1917 – creeazăcartea de identitate obligatorie pentru străini pentru a facilita identificarea și controlulacestora1922 mai mult control asupra lucrătorilor. Decretul din 6 iunie 1922 – creează un act deidentitate pentru lucrătorii străini, care are drept scop de controlul dacă lucrătorii străini cucontracte într-adevăr la locul lor de muncă. Pentru prima dată, angajatorii auresponsabilitatea de a verifica dacă un lucrător a îndeplinit aceste cerințe.1926 Legea din 11 august 1926 pentru a asigura protecția pieței naționale a forței de muncă -introduce pentru prima dată o sancțiune pentru angajatori dacă angajează lucrători neregulați.1938 serie de legi care reduc drepturile străinilor și introduc mai mult control șisancțiuni"Legile lui Daladier – într-o serie de decrete și legi, statutul de străini în Franța esteredefinit, adoptând o rațiune bazată pe străinul" bun "străin și" nedorit ", pregătindu-se astfelterenul pentru legile xenofobe a regimului Vichy, printre altele, aceste legi extind drepturileministeriale la expulzare, exclud cetățenii străini naturalizați de la dreptul lor la vot, introducsancțiuni pentru intrarea și șederea ilegală, precum și pentru sprijinirea migranților ilegali,creșterea controlului asupra populației închirierea către străini, reducerea eligibilității pentrunaturalizare etc. Cele mai importante legi sunt cele din 2 mai 1938 și 12 noiembrie 1938. "1940 "Legea din 27 septembrie 1940 privind depășirea numărului de străini în economianațională – permite să regrupeze toți bărbații străini între 18 și 55 pentru un numărnedeterminat dacă sunt considerați" "mai mult decât numărul în economia națională" "sausunt refugiați. conduce la crearea lagărelor de muncă forțată în Franța: străinul nu primeșteniciun salariu și este reținut în mod administrativ în aceste tabere.1942 "Amendament la Legea din 27 septembrie 1940 privind depășirea numărului de străiniîn economia națională – adaugă evrei și israeliți la lista oamenilor. Acest lucru duce în modeficient la crearea unor tabere de muncă forțată în Franța: străinul nu primește niciun salariu șieste reținut administrativ în aceste tabere.1942 toate legile regimului Vichy sunt abolite Ordonanța din 9 august 1944 – a stabilitlegalitatea republicană, eliminând astfel toate legile antisemite și xenofobe adoptate deregimul Vichy.1973 ștampila de pașaport pentru a semnala nici un drept de muncă Pașapoartele turiștilorstrăini au fost ștampilate pentru a indica că li sa interzis să caute muncă în Franța.1977 control asupra studenților străini Circulara din 12 decembrie 1977 – instalează un controlal realității și gravității studiilor pentru studenți, pentru a verifica dacă au abuzat de statutullor sau unde studiază cu adevărat.1980 detenția în închisoare a permis migranților ilegali "Legea 80-9 din 10 ianuarie 1980 (LoiBonnet) privind prevenirea imigrației clandestine – permite detenția imigranților ilegali într-oînchisoare de până la șapte zile dacă nu este în măsură să părăsească teritoriul imediat.punctul de vedere al politicilor de imigrare către o problemă de securitate "1981 controalele de poliție asupra migranților legalizați Legea Peyrefitte din februarie 1981 -controale preventive legalizate de ofițerii de poliție asupra migranților.1881 sancțiunile angajatorilor au crescut Legea 81-941 din 17 octombrie 1981 privindangajarea migranților ilegali – mărește sancțiunile aplicate angajatorilor de lucrători ilegali.1984 introducerea documentului de control la frontieră, dipticul Creation of the diptique onJune 1st – reinforces border control via a document in two pieces where one part is handed inat the entry and the other one at the exit of the territory1985 semnarea Acordului Schengen Acordul Schengen (Luxemburg) semnat la 14 iunie 1985de Franța, Germania și țările Benelux1986 Decretul din 14 martie 1986 – înființează în fiecare departament francez o comisieresponsabilă cu combaterea muncii clandestine, a muncii nedeclarate și a traficului de forță demuncă.1987 lărgirea definiției muncii clandestine "Actul din 27 ianuarie 1987 – a lărgit definițiamuncii clandestine ca o infracțiune de drept și a facilitat investigațiile serviciilor de control șia facilitat urmărirea penală a infractorilor.1989 mai mult control al angajatorilor și sancțiuni pentru munca neregulată. În Franța, o seriede măsuri de intensificare a controalelor angajatorilor și a sancțiunilor pentru angajareailegală au fost introduse în prima parte a anului 1989.1990 mai multe puteri ale poliției pentru a controla rețelele de angajare și traficneregulamentar Legea din 2 ianuarie 1990 de modificare a articolului 611-13 din CodulMuncii – acordă mai multă competență poliției pentru a limita angajarea forței de muncănedeclarate și a rețelelor implicate în importarea imigranților ilegali.

1991 sancțiuni mai stricte pentru angajator Legea 91-1383 din 31 decembrie 1991 deconsolidare a luptei împotriva muncii neregulate și împotriva intrării și șederii migranțilorilegali – a majorat sancțiunile care pot fi impuse angajatorilor de străini fără acte.1992 introducerea sancțiunilor operatorilor de transport. Legea 92-190 din 26 februarie 1992- introduce sancțiuni de transport pentru cei care transportă migranți ilegali1992 crearea zonelor de tranzit pentru deținerea migranților. Legea 92-625 din 2 iulie 1992(Loi Quilès) privind zonele de așteptare în porturi și aeroporturi – permite reținerea în "zonelede așteptare" a aeroporturilor și porturilor străinilor cărora nu li se permite intrarea peteritoriul francez până la 20 de zile.1993 controale mai ușoare de identitate Legea 93-1027 din 4 august 1993 privind controlulimigrației și condițiile de intrare și ședere a străinilor (Loi Pasqua II) – facilitează controlulidentității.1994 crearea instituției pentru imigrație și controlul muncii Decretul 94-885 din 14 octobre1994 – a creat Direcția centrală de control al imigrației și lupta împotriva angajării clandestine(DICCILEC).1995 Convenția Schengen a fost pusă în aplicare . Acordul Schengen semnat în 1985, pus înaplicare în 1995 – eliminarea tuturor controalelor la frontierele din cadrul UE în încercarea dea consolida frontiera externă comună.1997 întărește puterea poliției pentru a controla migranții . Legea 97-396 din 24 aprilie 1997privind imigrația (Loi Debré) – consolidează puterile poliției pentru a controla migranții lafrontiere, printre altele prin crearea unui dosar cu amprente digitale a fiecărui străin caresolicită un permis de ședere sau care este supus la expulzare.1998 perioade mai lungi de detenție posibil Legea 98-349 din 11 mai 1998 privind condițiilede intrare și ședere a străinilor (Loi Chevènement) – prelungește perioada de detențieadministrativă a persoanelor aflate în regim de expulzare de până la 12 zile2003 o mai bună supraveghere a solicitanților de viză prin amprente digitale și controale, Legea 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor înFranța și naționalitatea – intensificarea controlului migrației ilegale prin crearea unui dosar cuamprentele digitale în legătură cu cererile de viză depuse de resortisanți din afara UE și aintrodus controale mai amănunțite atunci când emite certificate de dovadă de cazare pe bazaunei invitații de la o gazdă.2003 sancțiuni mai mari pentru traficanții de personae Legea 2003-1119 din 26 noiembrie2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și naționalitatea – introducesancțiuni mai severe împotriva traficanților de personae2003 perioada de detenție a migranților ilegali a fost extinsă "Legea 2003-1119 din 26noiembrie 2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța și naționalitatea – aprelungit perioada de detenție administrativă a străinilor aflați într-o situație neregulată (32 dezile în loc de 12).2003 angajatorului pentru a acoperi costurile de returnare a imigranților ilegali Legea 2003-1119 din 26 noiembrie 2003 privind controlul imigrației, șederea străinilor în Franța șinaționalitatea – impune angajatorului căruia i se pare că a angajat un imigrant ilegal săplătească o sumă forfetară pentru acoperirea costurilor de returnare a străinului țara sa deorigine.2005 mai mult personal de frontier "Circulara din 23 august 2005 – predarea conducerii șicoordonării Poliției de Imigrare către un departament specializat al poliției naționale, DirecțiaCentrală a Poliției de Frontieră (DCPAF). În 2009, DCPAF avea aproximativ 9 700 de ofițeri,ceea ce reprezintă o creștere a numărului de peste 2000 de ofițeri din 2004 sau o creștereprocentuală a numărului de personal de 28%. "2006 crearea Eloi pentru a stoca informații despre migranții ilegali "Decretul din 30 iulie2006 – Crearea unui sistem informațional de urmărire a migranților ilegali, denumit Eloi, carear trebui să faciliteze expulzarea lor. Informațiile sunt păstrate timp de trei ani dupăexpulzare."2007 Lege abolită de către Consiliul de Stat Decizia din 12 martie 2007 a Conseil d'État -revocarea decretului din 30 iulie 2006 privind crearea Eloi.2007 trebuie să verificați permisul de muncă înainte de a angaja un strain Circulara din 4 iulie2007 – impune angajatorilor să urmeze o nouă procedură prin care trebuie să verificevalabilitatea permisului de muncă în prefectură înainte de angajarea unui lucrător străin.2007 amprentă digitală permisă resortisanților țărilor terțe care solicită permis de ședereLegea 2007-1631 din 20 noiembrie 2007 privind controlul imigrației, integrării și azilului -permite luarea amprentelor digitale și fotografiilor resortisanților țărilor terțe care solicită unpermis de ședere pentru a lupta împotriva migranților ilegali2011 perioade mai lungi de detenție posibil Legea 2011-672 din 16 iunie 2011 referitoare laimigrație, integrare și cetățenie – a transpus în dreptul francez "Directiva de returnare"europeană și prelungește durata de detenție în baza deciziei prefectului la 5 zile (spredeosebire de 48 de ore anterior) . Perioada maximă de detenție a crescut de la 32 la 45 de zileși la 6 luni pentru teroriștii străini.2011 Sancțiunile UE mai stricte impuse de angajatori "Legea 2011-672 din 16 iunie 2011privind imigrația, integrarea și naționalitatea – a transpus directiva europeană de sancțiuni înlegislația franceză și a întărit măsurile împotriva angajatorilor de resortisanți din țări terțe cu

ședere ilegală Sancțiunile includ:- neplata pentru o perioadă maximă de cinci ani de asistență publică acordată sau rambursareatotală sau parțială a asistenței primite în ultimele douăsprezece luni care precedă raportul deangajare ilegală;- închiderea administrativă temporară a întreprinderiiîn care a fost săvârșită infracțiunea.- excluderea din contractele de achiziții publice: reprezintă o sancțiune suplimentară suportatăde persoane fizice pentru o perioadă maximă de cinci ani și de către persoane juridice pedurată nedeterminată sau pe o perioadă de cinci ani. "2011 detenția minorilor este interzisă Circulara din 6 iulie 2012 de încheiere a detențieiminorilor – De acum înainte, familiile aflate într-o situație neregulată nu mai pot fi plasate înarest, dar vor fi plasate în arest la domiciliu în timpul pregătirii plecării.2013 reformează sistemul de detenție al migranților ilegali "Legea din 1 ianuarie 2013 privinddetenția administrativă a migranților ilegali – înlocuiește custodia migranților ilegali (care adevenit ilegală printr-o hotărâre a Curții de Casație) printr-o arest administrativ de până la 16ore.2013 a desființat delictul de ședere neregulată Legea din 1 ianuarie 2013 privind detențiaadministrativă a migranților ilegali – a desființat "delictul șederii neregulamentare" șipăstrează doar infracțiunea de intrare neregulamentară (pedepsită cu o sancțiune maximă de 1an deces și 3750 de euro) ABORDAREA PROBLEMEI MIGRAȚIEI ÎN NORVEGIAÎn Norvegia fenomenul migrației este analizat sub doua aspect principale: de integraresi de manifestare a încrederii în condițiile unei imigrații ridicate si societatea norvegiană debunăstare s-a confruntă cu o perioadă de revoltă structurală. Considerată o povară crescută adeoarece dependenței și o creștere a incertitudinii privind veniturile din Fondul de pensii alGuvernului Norvegiei (cunoscut anterior sub denumirea de Fondul guvernamental de petrol) aconstituit reprioritizarea politicilor economice și de bunăstare la nivel național. Nivelurileridicate de imigrație, care implică un aflux de persoane cu capacitate redusă de a se asigura,vor reprezenta o provocare suplimentară și vor spori presiunea asupra finanțelor publice.Modelul norvegian de bunăstare este atât o resursă, cât și o problemă atunci când esteluată în considerare perspectiva integrării imigranților și a descendenților acestora. Modeluleste vulnerabil la imigrația unui număr mare de adulți cu calificări reduse. În același timp,inegalitățile economice scăzute și instituțiile educaționale solide contribuie la un nivel ridicatde mobilitate în rândulPână în prezent, Norvegia nu a reușit suficient să integreze refugiații pe piața forței demuncă. Analizele Comitetului arată că există potențial de îmbunătățire a politicii de integrareexistente și, de asemenea, prezintă strategii alternative de adaptare pentru aplicarea în cazul încare rezultatele continuă să fie necorespunzătoare sau dacă există o scădere semnificativă acondițiilor cadru economic. „Dacă societatea norvegiană nu-și îmbunătățește capacitatea de aintegra imigranții și refugiații din țările din afara Europei, există riscul ca o inegalitateeconomică crescândă să poată fi combinată cu diferențele culturale pentru a slăbi fundamentulunității și încrederii și legitimitatea modelul social. In conformitate cu analizele realizate„Începând cu extinderea sud-estului UE / SEE în 2004 și 2007, Norvegia a înregistratcel mai semnificativ flux de migranți de muncă, ceea ce a dat naștere unor provocăriinstituționale. Sunt abordate trei teme principale, durabilitatea, relevanța și legitimitatea.Proiecțiile efectelor economice și instituționale pentru modelul norvegian de la imigrația pescară largă, evaluarea dacă metodele cheie au fost adecvate în raport cu ambiția de a avea ceamai mare posibila participare pe piața muncii și analiza legăturii dintre politica de imigrare șisprijinul pentru modelul de bunăstare în rândul populației.”Cu privire la demografie, imigrație și emigrarePopulația Norvegiei din 2018 numără aproape 5.300.000 de locuitori, cu 747.000 deimigranți (14.1% din populație), 170.000 de persoane născute în Norvegia la doi părințiimigranți (3.2% din populație). Creșterea populației în Norvegia a fost determinată, în primulrând, de imigrația netă din anii 1990, deși contribuie și la stabilitatea fertilității și la creștereasperanței de viață. Statisticile privind populația și preocupările demografice figurează în modcentral în dezbaterile publice privind migrația și sustenabilitatea statului bunăstării.”.În 1975, guvernul a impus o interdicție generală privind imigrația (cu excepția țărilornordice învecinate), lăsând doar două modalități de intrare legală a resortisanților țărilor terțe:prin reunificarea familiei sau prin acordarea statului de refugiați. Acest lucru s-a schimbat încele din urmă cu extinderea Uniunii Europene din 2004, când migrația din noile state membreale Uniunii Europene a crescut semnificativ. Deși Norvegia nu este un stat membru al UE, asemnat Acordul de liberă circulație Schengen și coordonează multe dintre politicile sale cuUniunea Europeană, inclusiv politica privind migrația forței de muncă. Așa cum se statisticieo arată, numărul imigranților de prima și a doua generație aproape s-a triplat în cei 16 ani dela 1995 la 2011, în creștere de la 215.000 la 600.000.10 Din această populație, 500.000 suntimigranți de primă generație și 100.000 sunt născuți norvegieni la părinții imigranți. Un altnumăr de 210.000 de persoane s-au născut în Norvegia cu un părinte născut în străinătate șiun părinte născut în Norvegia. Aceste cifre sunt considerabile pentru o populație de 5milioane de persoane.

​Europenii continuă să constituie majoritatea cetățenilor străini; 386.300 sau 69% dintotal. În ultimul deceniu, sa înregistrat o creștere a acestei ponderi, în principal din cauzaimigrației forței de muncă din țările membre ale UE, însă anul trecut sa diminuat cu douăpuncte procentuale. Până în ianuarie 2017, principalele țări de origine au fost Polonia (102000), Suedia (44 400) și Lituania (42 500). Minoritățile etnice din Norvegia au fost istoric puține în număr, cu excepția Sami(Lapps) din nordul îndepărtat. "Minoritățile naționale" includ evreii, romii (un grup mixt,"itinerant"), Roma și Kyens (grupuri de origine finlandeză). Cifrele sunt incerte, deoarece"minoritățile naționale" nu sunt înregistrate statistic pe criterii etnice. O estimare arată căexistă 15.000 de kveni, 1.500-2.000 de evrei, 2.000-3.000 de romi. În ciuda acestor cifrerelativ mici, a existat o animozitate considerabilă față de grupurile minoritare. În Constituțianorvegiană din 1814, evreii nu au fost nici măcar acceptați în țară. Grupurile de romiitineranți din sud-estul Europei sunt asociate chiar și astăzi cu cerșetorie și cu delicte minore(un fenomen care nu este unic pentru Norvegia). "Norvegia" (fornorskning) a fost officialAspecte ale sărăciei în NorvegiaSărăcia poate avea forme diferite. Potrivit Băncii Mondiale, sărăcia extremă se referăla starea de trai cu un venit mai mic de 1,90 USD pe zi. Sărăcia relativă nu este definită prinfaptul că trăiești deasupra sau sub o valoare stabilită în dolari, dar se bazează pe o comparațiecu altele din țara sau regiunea unuia. Iată câteva aspecte despre cum arată sărăcia în Norvegia.1) UE marchează pragul sărăciei în care persoanele fizice realizează 60% din câștigurilemedii naționale – pentru Norvegia, care ar fi de aproximativ 17.000 de dolari pe an. Folosinddefiniția UE, aproximativ 10% dintre norvegieni au fost considerați sub pragul sărăcieirelative în 2006, cu doi ani înainte de recesiunea din 2008. Acest procent a scăzut în timp,până de curând.Proiectul Borgen a avut ocazia să vorbească cu cercetătorul Sindre Bangstad de laInstitutul Frisch din Oslo, care a declarat: "O serie de studii recente au arătat că inegalitățilesocio-economice continuă să crească în Norvegia.„Inegalitatea se datorează reducerilor fiscale extinse pentru cele mai bogate 5% din cadrulactualului guvern de dreapta".2) În afară de reducerea impozitelor, Norvegia oferă un număr mare de programe de asistențăsocială și mulți cetățeni obișnuiți pot găsi ajutor. Conform Indicele Inegalității deOpportunity, inițiat de Fransisco Ferreira Banca Mondială, doar 2% dintre norvegieni potatribui lipsa mobilității sociale unui factor precum rasa, sexul, locul de naștere sauhandicapul.3) Tinerii și bătrânii sunt ambii in situtaie de risc . Deși inegalitatea dăunează tineretului, înspecial tineretului imigrant, vârstnicii se confruntă, de asemenea, cu greutăți economice.Norvegia mai trebuie să plătească serviciile promise populației în vârstă. Persoanele în vârstăbeneficiază de multe beneficii și reprezintă un procent mai mic din populația care suferă desărăcie. Utilizarea contraceptivă este ridicată și menține scăderea natalității, astfel încât noilegenerații nu sunt la fel de mari ca și predecesorii lor. “Doar 1 din 200 de copii din părinținorvegieni trăiesc sub pragul sărăciei”.4) În același timp, 4 din 10 copii imigranți trăiesc în sărăcie în Norvegia. Potrivit CIA WorldFactbook, peste 27.000 de refugiați locuiesc în Norvegia, care au sosit din Eritreea, Somalia șiAfganistan. "Sărăcia este din ce în ce mai rasistată, deoarece copiii imigranților sunt mult maisusceptibili să crească în sărăcie decât copiii albilor norvegieni născuți aici", spune Bangstad.5) Multe persoane care se confruntă cu probleme economice sunt centrate în zonele urbane.Problema locuințelor este o preocupare tot mai mare, întrucât prețurile locuințelor rămânînalte. Cu vântul, temperatura se poate simți în jurul valorii de -15 grade Celsius noaptea.Oamenii folosesc tufisuri, biserici sau hale ca toalete. Norvegia a adoptat recent o lege careinterzice cerșetorii străzii, alături de acordarea autorităților locale de a începe să facă altereglementări.6) Modelul de bunăstare al țării face ca programele sociale să se bazeze pe veniturile dinimpozitele pe petrol. Declinul petrolului este o preocupare presantă pentru factorii de deciziepolitică. Potrivit CIA World Factbook, acest sector cuprinde 9% din locurile de muncă dinNorvegia, 15% din PIB și 39% din exporturile sale.7) Norvegia a construit cel mai mare fond de suveranitate din lume, stocând peste 800 demiliarde de dolari. Bugetul anual este proiectat să utilizeze doar 4% din aceste fonduri.Guvernul norvegian a declarat că este dispus să majoreze cheltuielile publice pentru a evita orecesiune, dar consideră că acestea oferă deja multe facilități cetățenilor săi. Poate că ceva lafel de simplu ca oferirea unui acces sporit sau a unui acces sporit la cei care au nevoie deastfel de facilități ar putea stimula productivitatea și ar opri o recesiune economică potențială.Norvegia are încă provocări pentru a depăși, dar menține un guvern care lucrează înpermanență pentru poporul său. Actuala problemă a programelor de asistență socială careluptă împotriva sărăciei în Norvegia poate fi dificil de rezolvat, însă, din fericire, stocurile pecare le-a acumulat poate să-și creeze timp pentru toți cetățenii să continue să lucreze pentruun viitor mai durabil. Cu privire la integrarea migranțilorHeckmann (2005) defineste integarea migrantilor „un proces de integrare și acceptare amigranților în instituțiile de bază, relațiile și statutele societății beneficiare. Pentru imigranți,

integrarea se referă la un proces de învățare a unei noi culturi, achiziționarea de drepturi,accesul la poziții și statut, construirea relațiilor personale cu membrii societății receptoare șiformarea de sentimente de apartenență și identificare față de societatea de imigrație.Integrarea este un proces interactiv între migranți și societatea receptoare, în care, totuși,societatea receptoare are mult mai multă putere și prestigiu.”Despre integrarea romilorEste un process destul de contestat iar literatura de specilitate aduce in prim plandiferite perspective. Nu exista in momentul de fata o solutie acceptata cu privre la teremnul deintegrare s-au naturalizare la nivelul Norvegiei denumiti si „Romi din Balcani” situtiaacestora este descrisa ca fiind urmatorea:„Acești oameni stau pe străzile din Oslo, înfășurați în haine și șaluri, singuri sau în grupurimici, ținând cupe de hârtie și așteptând trecătorii să le ofere schimbări de rezervă. Unii îinumesc imigranți care fug de sărăcie, alții spun că sunt o comunitate cu un plan de afaceri decerșit și furat.Modul lor de viață pe străzi stârnește o mare emoție în societatea majoritară.În această vară, Parlamentul norvegian a dezbătut și problema, iar dacă parlamentariiaprobă interdicția de cerșit în spațiile publice, cei care o încalcă se vor confrunta cu amenziși până la trei luni de închisoare.Printre promotorii interdicției se numără ministrulnorvegian al Justiției, Anders Anundsen, care susține că cerșitul este direct legat deinfracțiuni, în special de prelevare. Criticii legii spun că nu vizează cerșetorii, ci romii înșișiși încearcă să restricționeze indirect imigrația în țară.Norvegia dezvolta o infrastructura dedicate Romilor ca urmare a existentei acestora interitoriu. Nu exista la nivelul Norvegie aspect egislative dedicate comunitailor de i Procesulincepe imediat dupa 2007 si urmeaza o CONCLUZII ​Conceptul migrației are o importanță argumentată in diferite acte normative aleUniunii Europene. Efectele socio-economice și politice generate de migrație se regăsesc înrealitățile actuale și viitoare ale Europei.Deasemenea, în absența unor măsuri coerente de susținere a politicilor de incluziunesocială a migranților de etnie roma se generează diferite riscuri la adresa securității europeneprin apariția unor tendințe extremiste, rasiste, xenofobe și de intoleranță etnică in mareamajoritate a statelor membre ale Uniunii Europene, insotite de reactii publice din cele maidiverse. ​Prezența romilor pe teritoriile tarilor intoduse in cercetarea de fata nu aconstituit un element de noutate pentru guvernele statelor analizate si nici nu pot fi acceptatesupozitiile ca aceste guverne nu stiu de problemele asociate comunitatilor de romi, încontextul în care în perioada de preaderare a Romaniei au criticat existenta acestor proebleme.Însă schimbarea de paradigma, mai concret mutarea problemelor romilor în propriile teritorii,este un paradox greu de acceptat, drept pentru care statele si-au asumat rezolvareaproblemelor prin exercitarea mecansimului de excluziune teritoriala.​Din prezenta cercetare rezultă o serie de concluzii:​✓ Pozitia romilor care si-au exercitat libera circulatie in Europa este contestata prinutilizarea fortelor de ordine; ✓ Ca urmare a prezentei romilor, in tarile de destinatie, au fost activate centre demigratie si structuri sociale ca rezultat al eforturilor organizatiilor care militeazapentru drepturile omului; ✓ Situatia romilor care si-au exercitat libera circulatie este foarte mult abordata deorganizatiile societatii civile precum Caritas, Salvation Army etc.;✓ Libera circulatie este factorul care a contribuit la procesul migratiei, considerat pentruminoritatea roma al 4-lea val in Europa. Faptul ca nu au fost luate masuri in ceea cepriveste pozitia romilor in tarile vestice i-a transformat pe acestia in migrantiinedocumentati. Marea majoritate a romilor care se afla in tarile nordice nu detineaudocumente legale; ✓ Transferul de responsabiliate, catre societetea civila, pentru integarea romilor in statelede destinatie, nu poate substitui vointa politica si masurile necesare integrarii romilor; ✓ Statele Nordice considera ca modelul de dezvoltare instituit la nivelul teritoriilor nupoate sa curpinda si minoritatea Roma. Drept pentru care au instituit modalitatialternative care sa raspunda nevoilor de baza si sa ofere un minim de servicii prin carese intelege respectarea drepturilor omului;

✓ Problematica roma in Europa devine invizibila si puternic diminuata; ✓ Libera circulatie este conditionata in Europa de ocuparea unui loc de munca; ✓ Exista o neintelegre a drepturilor ce reies din cetatenia europeana; ✓ In urma vizitelor in centrele care faciliteaza accesul pe piata muncii s-a constatat caromii nu utilizeaza aceste structuri care sa le faciliteze integrarea; ✓ Incercarile sau modificarile legislative care au suvernit in urma prezentei romilor peteritoriile statelor de destinatie evidentieaza clar ca spatiul european vechi nu detineinca o intelegere a importantei incluziunii romilor; ✓ La nivelul societatii civile din Romania nu exista o intelegere clara a pozitiei si asituatiei romilor din statele de destinatie. Marea majoritate a reprezentantilor societatiicivile, care activeaza in domeniu, au catalogat comportamentul statelor nord si vesteuropene ca fiind generat de lipsa de intelegere si incalcarea legislatiilor din acestetari a romilor. In schimb aprecieaza un impact pozitiv asupra comunitatilor sigruprurilor de romi care au revenit in tara. Acest impact a fost descris din punct devedere economic;✓ Coproductia cunostintelor generate de dicursurile politicienilor si mass-media suntprincipalele instrumente care construiesc si deconstruiesc problema romilor inEuropa; ✓ Prezenta romilor in statele de destinatie a fost posibila datorita arhitecturii europene,inexistenta acestor regelemnatri legislative ar fi generat mult mai multe abuzuriimpotriva comunitatilor de romi; ✓ Exista preocupari in statele de destinatie pentru a transforma serviciile temporare inmasuri pe termen lung. Norvegia este prima tara din cele analizate in care statul ainceput dezbaterile pe aceasta tema; ✓ Ca urmare a procedurilor de infridgement impotriva Frantei, autoritatile si societeacivila au inceput sa funizeze locuinte sociale si sa ofere programe de asistenta pentruintegare, dar, totusi, se mentine activa dimesniunea excluziunii teritorale si aexpulzarilor; ✓ In politica Frantei nu se produce o schimbare de politica referitoare la minoritateaRoma, modalitea de actiune devine mai soft; ✓ In comparatie cu Franta si Anglia, tarile nordice au aplicat politica soft in a gestionaproblema romilor. Expluzarile s-au realizat fara prea multe declaratii de presa. Nu aexistat un dialog politic intens ca in cazul Frantei; ✓ Mentinerea in situatia de fapt a romilor se datoreaza si in mare parte organizatiilorsocietatii civile care nu detin capacitate institutionala si raspunsuri coerente pentrusituatia romilor mobili. Nu exista la nivelul societatii civile preocupari sistematice de areglementa juridic situatia romilor. Pozitia acestora oscileaza intre propriile misiuni sidirectivele ministerelor, inclusiv de justitie; ✓ In statele membre, organizatiile societatii civile implicate in a furniza serviciilesociale, sunt activ implicate in dezbaterile cu guvernele in vederea indentificariisolutiilor si asigurea finantarilor pentru continuarea si furnizarea serviciilor pentruromii migranti;✓ Modalitatea prin care migrantii romi, pot accesa serviciile sociale in statele dedestinatie, este intgrarea pe piata muncii, statele nordice fiind puternic tehnologizate.✓ Romilor nu le-a fost încălcat dreptul la libera circulație, exercitarea acestuia este odimensiune automata a cetățeniei europene care presupune asumarearesponsabilităților si a legislatiilor statelor destinatie.

BIBLIOGRAFIE 1. A Common Agenda for Integration Framework for the Integration of Third-CountryNationals in the European Union COM (2005) 389 final);2. Bartlett, W., Benini, R. & Gordon, C. (2011), (coord.), Measures to promote thesituation of Roma EU citizens in the European Union, European Parliament,Directorate General for Internal Policies, Policy Department C: Citizens' Rights andConstitutional Affairs – Civil Liberties, Justice and Home Affairs, Brussels, [Online] ;3. Camarasan. A. Migrație și politici Europene. Cluj Napoca, C.A. Publishing, 20134. Castles S. Understanding Global Migration: A Social Transformation Perspective,2010;5. Castles, S. (2017). Migration, Citizenship and Identity, Cheltenham, UK: EdwardElgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platform forEdward Elgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781788112376> [Accessed 19September 2018]6. Castles, Stephen. "Migration and Community Formation under Conditions ofGlobalization." The International Migration Review 36, no. 4 (2002): 1143-168.http://www.jstor.org/stable/4149495.7. Cheneval, F., and Ferrin, M. (eds) (2018). Citizenship in Segmented Societies,Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The onlinecontent platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788112697> [Accessed 19 September 2018]8. Cinzia Rienzo and Carlos Vargas-Silva, Targeting migration with limited control: thecase of the UK and the EU;9. Ciocănescu E. A. (2011a), Migrația externă: de la țara de origine România, la țările dedestinație din spațiul Uniunii Europene – scurtă analiză pentru anii 1998-2009,Revista Română de Statistică nr. 7/2011;10. Ciocănescu E. A. (2011b), Migrația externă având țară de origine România – câtevaelemente de analiză structurală și de impact asupra forței de muncă, Revista Românăde Statistică nr. 8/2011;11. Communication from the commission to the european parliament, the council, theeuropean economic and social committee and the committee of the regionsa europeanagenda on migration- Brussels, 13.5.2015 com(2015) 240 final;12. Craig, G. (eds) (2018). Handbook on Global Social Justice, Cheltenham, UK:Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platformfor Edward Elgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781786431\\\424> [Accessed19 September 2018]13. Europa 2020: strategia Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și creștereeconomică;14. Eurostat (2011), Population and social conditions, Oblak Flander A. (author),Statistics in Focus, 1/2011;15. S.Garraz, G.Petre “Researching Marginalized Minorities in the UK HigherEducation and the Case of Roma: Policies and Practice”-United Kigdom, SussexUniveristy, 2015;16. Garson, Loizillon, in Tudorache, C. (2006), Evoluția fenomenului migrației înEuropa, Economie Teoretică și Aplicată, București, 6/2006 (501);17. Giubboni, S. (2007), Free Movement of Persons and European Solidarity. EuropeanLaw Journal, 13: 360-379. doi:10.1111/j.1468-0386.2007.00370.x18. Giovanni Picker, Margaret Greenfields & David Smith (2015) Colonial refractions:the ‘Gypsy camp’ as a spatio-racial political technology, City, 19:5, 741-752, DOI:10.1080/13604813.2015.107112319. Gordon, A. (2012). Buletin Informativ. Romii in Europa, nr. 4, UNICEF;20. GUGLIELMO, R. and WATERS, T. W. (2005), Migrating Towards Minority Status:

Shifting European Policy Towards Roma. JCMS: Journal of Common Market Studies,43: 763-785. doi:10.1111/j.1468-5965.2005.00595.x21. Ionescu M., Stănescu S.M. (2014). Politici publice pentru Romi. București: ProUniversitaria 2014;22. Kennett, P., and Lendvai-Bainton, N. (eds) (2017). Handbook of European SocialPolicy, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online:The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781783476466> [Accessed 19 September 2018]23. King Russell & Skeldon Ronald (2010) ‘Mind the Gap!’ Integrating Approaches toInternal and International Migration, Journal of Ethnic and Migration Studies, 36:10,1619-1646, DOI: 10.1080/1369183X.2010.48938024. MAAS, W. (2005), The Genesis of European Rights. JCMS: Journal of CommonMarket Studies, 43: 1009-1025. doi:10.1111/j.1468-5965.2005.00606.x25. Martin, S. and S. Weerasinghe (2017) 'Global Migration Governance: ExistingArchitecture andm Recent Developments' in IOM (2017) World Migration Report2018, IOM: Geneva. 26. Miftode, V . (1984), Elemente de sociologie rurală, Editura Științifică șiEnciclopedică, Buc Rotariu, T Sandu D. et all. (2004), Cultură și experiență demigrație în satele României, în Sociologie Românească, 3/2004 București;27. Migration, Mobility and Human Rights at the Eastern Border of the European Union- Space of Freedom and Security, – Space of Freedom and Security;28. Mikko Kuisma (2017) Oscillating meanings of the Nordic model: ideas and thewelfare state in Finland and Sweden, Critical Policy Studies, 11:4, 433-454, DOI:10.1080/19460171.2016.120047529. Nedžad Mešić, (2016) "Paradoxes of European free movement in times of austerity:The role of social movement actors in framing the plight of Roma berry pickers inSweden", International Journal of Sociology and Social Policy, V ol. 36 Issue:5/6, pp.289-303, https://doi.org/10.1108/IJSSP-05-2015-0057 30. OIM (2005), Riscurile migrației ilegale în statele Uniunii Europene 2003-2005: Ces-a schimbat?, București, 2005;31. PARKER, O. (2012), Roma and the Politics of EU Citizenship in France: EverydaySecurity and Resistance. JCMS: Journal of Common Market Studies, 50: 475-491.doi:10.1111/j.1468-5965.2011.02238.x32. Owen Parker, Óscar López Catalán; Free Movement for Whom, Where, When?Roma EU Citizens in France and Spain, International Political Sociology, V olume 8,Issue 4, 1 December 2014, Pages 379–395, https://doi.org/10.1111/ips.1206933. Pennings, F., and Seeleib-Kaiser, M. (eds) (2018). EU Citizenship and Social Rights,Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The onlinecontent platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788112710> [Accessed 19 September 2018]34. Programul Stocholm. O Europa deschisa si sigura in serviciul cetățenilor si pentruprotectia acestoradisponibil la http://www.ana.gov.ro/doc_strategice/documente%20strategice%20europene/programul%20stockholm%20romana.pdf35. Revista online“Rethinking migration 10 years of the InternationalMigration”,Oxford Univeristy, 2010;36. Rienzo and Vargas-Silva IZA , “Targeting migration with limited control: the case ofthe UK and the EU Journal of European Labor Studies (2015) 4:16 DOI10.1186/s40174-015-0039-9;37. Roma Rights Journal of the European roma Rights centre in Search of aContemporary Roma Identity: In Memoriam – NICOLAE GHEORGHE disponibil lahttp://www.errc.org/roma-rights-journal/roma-rights-1-2015-in-search-of-a-contemporary-roma-identity-in-memoriam–nicolae-gheorghe/437538. Roșca, D. (2007), Introducere în sociologia populației și demografie, ediția a IV-a,Editura Fundației România de Mâine, București;39. Sandu, Dumitru (2000), Migrația transnațională a românilor din perspectiva unuirecensământ comunitar, în Sociologie Românească;40. Sandu D. et all. (2004), Cultură și experiență de migrație în satele României, înSociologie Române Sandu D., Radu C., Constantinescu M., Ciobanu O. (2004), A

Country Report on Romanian Migration Abroad: Stocks and Flows After 1989, Studyfor www.migrationonline.cz, Multicultural Center Prague, November 2004;41. Sarcinschi, A. (2008), Migrație și securitate, Editura Universității Naționale deApărare “Carol I”, București, 20083/2004;42. Satvinder S. Juss; Free Movement and the World Order, International Journal ofRefugee Law, V olume 16, Issue 3, 1 July 2004, Pages 289–335, https://doi.org/10.1093/ijrl/16.3.28943. Seubert, S., Hoogenboom, M., Knijn, T., de Vries, S., and van Waarden, F. (eds)(2018). Moving Beyond Barriers, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing.Available From: Elgar Online: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113649> [Accessed 19 September 2018]44. Seubert, S., Eberl, O., and van Waarden, F. (eds) (2018). Reconsidering EUCitizenship, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: ElgarOnline: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113540> [Accessed 19 September 2018]45. Silasi G and Simina L.O “Migration, Mobility and Human Rights at the EasternBorder of the European Union – Space of Freedom and Security, Timisoara , 2006;46. Stanciu, M., Mihăilescu, A. (2011). Starea sărăciei din România în contexteuropean, Raportul social al ICCV , nr. 4, oct. 2011;47. Stanică, S (2008), Perspective teoretice privind fenomenul de brain drain, Sociologieromânescă, nr. 3-4, 2008;48. Szczpanski, J. (1972), Noțiuni elementare de sociologie, trad. Mareș, N., EdituraȘtiințifică, București49. Sen Amataya, Development as Freedom, Editura Anchor Boook, New York, 2000;50. Tarnovschi, D., 2011. Situația romilor în România. Între incluziune socială șimigrație Raport de țară – România. Constanța :Dobrogea;51. Tratatul privind Uniunea Europeana (VERSIUNE CONSOLIDATĂ);52. Triandafyllidou, A. (2018). Globalisation and migration: an introduction. InHandbook of Migration and Globalisation, Cheltenham, UK: Edward ElgarPublishing. Available From: Elgar Online: The online content platform for EdwardElgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781785367519.00006> [Accessed 19September 2018]53. Triandafyllidou, A. and M.L. McAuliffe (eds.) (2018), Migrant Smuggling Data andResearch: A global review of the emerging evidence base, V olume 2. IOM, Geneva.54. Vlăsceanu Lazăr, Zamfir C. (1993), Dicționar sociologie, Editura Babel, București;55. V oicu M. (2004), Women Work and Family Life: Value Patterns and Policy Making,în Will Arts și Loek Halman (editori). European Values at the Turn of the Millenium,Leiden: Brill;56. Site-uri57. Comunicat de presă: Ioan Mircea Pascu: “Suspendarea Schengen ar fi un mare pasînapoi. Este mai bine să revizuim regulile sale de implementare” disponibillahttp://ioanmirceapascu.ro/articole/comunicat-de-presa-ioan-mircea-pascu-suspendarea-schengen-ar-fi-un-mare-pas-inapoi-este-mai-bine-sa-revizuim-regulile-sale-de-implementare/58. Concluziile Consilului de la Tampere disponibil lahttps://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/polju/en/EJN360.pdf59. În Consiliul UE (JAI) din 6-7 iunie 2013 s-a discutat problemele referitoare lalibera circulație a persoanelor ridicate în scrisoarea din aprilie 2013 a celor patruminiștri de externe scrisoare deschisa disponibila http://www.statewatch.org/news/2013/apr/eu-4-ms-welfare-letter-to-irish-presidency.pdf ;60. Departamentul Economic pagina de prezentare Dr. professor in Economie siFilozofie Amataya Sen, Harvard University: http://scholar.harvard.edu/sen61. Sen Amartaya, “Equality of What- The Taner Lectures of Human Values “, StanfordUniveristy, 1979. http://tannerlectures.utah.edu/_documents/a-to-z/s/sen80.pdf62. Fișe tehnice privind Uniunea Europeană63. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_2.1.3.html accesat la data de 12 03.2016

64. http://www.cdep.ro/afaceri_europene/afeur/2014/fi_1534.pdf65. http://www.schengen.mai.gov.ro/index.htm ;http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19080464-ioan-mircea-pascu-reintroducerea-controalelor-granite-spatiul-schengen-greseala-strategica-uriasa.htm;66. Human Development Index http://hdr.undp.org/en/content/human-development-index-hdi.67. Martha.C Nussbaum. “Women and Human Development. The capabilityApproach”Camabrige Univeristy Press,2001 disponibil la https://genderbudgeting.files.wordpress.com/2012/12/nussbaum_women_capabilityapproach2000.pdf ;68. Rezoluția Parlamentului European referitoare la respectarea dreptului fundamental laliberă circulație în UE (2013/2960(RSP) disponibilă lahttp://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+B7-2014-0024+0+DOC+XML+V0//RO;69. Site-ul oficial al Premiului Nobel secțiunea Amataya Sen:https://www.nobelprize.org /nobel_prizes/economicsciences/laureates/1998/sen-prize-present.html ;70. Speech Vivian Reding http://europa.eu/rapid/press-release_SPEECH-13-789_en.htm din care reiese că libera circulație nu constituie o probelemă pentru țărilemembre ale UE ;71. Acte normative internaționale, europene și naționale72. Decizia 2006/617/EC a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numeleComunității Europene, a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe uscat,maritime și aeriene, completarea Convenția Organizației Națiunilor Unite împotrivacriminalității transnaționale organizate cu privire la dispozițiile din protocol, în măsuraîn care dispozițiile protocolului intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul IVdin Tratatul de instituire a Comunității Europene (JO L 262 din 22 septembrie 2006);73. Decizia 2006/619/EC a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numeleComunității Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsireatraficului de ființe umane, în special a femeilor și copiilor,adițional la ConvențiaOrganizației Națiunilor Unite împotriva organizate transnaționale Crimă în ceea ceprivește dispozițiile protocolului, în măsura în care dispozițiile protocolului intră îndomeniul de aplicare al părții a treia titlul IV din Tratatul de instituire a ComunitățiiEuropene (JO L 262 din 22 septembrie 2006);74. Principiile comune pentru schimbul de date în CIREFI: Doc 9987/98 CIREFI 48;75. Rezoluția Consiliului 97 / C 221/03 din 26 iunie 1997 privind minorii neînsoțiți caresunt resortisanți ai țărilor terțe (JO C 221 din 19 iulie 1997);76. Acțiune comună adoptată de Consiliu pe baza de K.3.2.b articol din Tratatul privindUniunea Europeană în ceea ce privește facilitățile de călătorie pentru elevii din țăriterțe care locuiesc într-un stat membru (JO L 327 din 19 decembrie 1994) ;77. Rezoluția Consiliului din 30 noiembrie 1994 referitoare la limitări privind admiterearesortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre în scopul de activități careurmăresc ca independente (JO C 274 din 19 septembrie 1996) ;78. Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 1994 privind organizarea și dezvoltareaCentrului pentru informare, discuții și schimb de date privind trecerea frontierelor șiimigrație (CIREFI) (JO C 274 din 19 septembrie 1996);79. Rezoluția Consiliului din 20 iunie 1994 privind limitarea la admitere a resortisanțilorțărilor terțe pe teritoriul statelor membre pentru ocuparea forței de muncă (JO C 274din 19 septembrie 1996).80. Regulamentul (CE) nr 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11iulie 2007 privind statisticile comunitare referitoare la domeniul migrației și protecțieiinternaționale și de abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr 311/76 alConsiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199 din31 iulie 2007);81. Regulamentul (CE) nr 1905/2006 al Parlamentului European și a Consiliului din 18decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentrudezvoltare (JO L 378 din 27 decembrie 2006) – programul tematic privind cooperareacu țările terțe în domeniul migrației și azil(articolul 16);82. Decizia 2006/688/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind instituirea unuimecanism de informare reciprocă cu privire la măsurile statelor membre în domeniul

azilului și imigrației (JO L 283 din 14 octombrie 2006);83. Directiva 2005/71/CE a Consiliului din 12 octombrie 2005 privind o procedurăspecială de admisie a resortisanților țărilor terțe în scopuri decercetare științifică (JO L289 din 3 noiembrie 2005);84. Decizia 2004/927/EC a Consiliului din 22 decembrie 2004 stabilind ca anumitedomenii reglementate de titlul IV din partea a treia din Tratatul de instituire aComunității Europene care urmează să fie reglementate de procedura prevăzută laarticolul 251 din tratat (JO L 396 din 31 decembrie 2004);85. Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile deadmisie a resortisanților țărilor terțe în scopul de schimb de elevi de studii, formareprofesională neremunerată sau servicii de voluntariat (JO L 375 din 23 decembrie2004);86. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004privind dreptul cetățenilor Uniunii și membrii familiilor acestora la liberă circulație șiședere pe teritoriul statelor membre de modificare a Regulamentului (CEE) nr 1612 /68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE,75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365 / CEE și 93/96/CEE (Text cu relevanțăpentru SEE) (JO L 158 din 30 aprilie 2004);87. Directiva 2003/109/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind statutulresortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung (JO L 16 din 23 ianuarie2004);88. Directiva 2011/51/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2011 demodificare a Directivei 2003/109/CE în vederea extinderii domeniului său de aplicarela beneficiarii unei protecții internaționale Text cu relevanță pentru SEE (JO L 132,19.5.2011);89. Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul lareîntregirea familiei (JO L 251 din 3 octombrie 2003, p. 12);90. Regulamentul (CE) nr 1030/2002 al Consiliului din 13 iunie 2002 de stabilire a unuimodel uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe (JO L 157 din 15iunie 2002);91. Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețeleeuropene de migrație (JO L 131 din 12 mai 2008);92. Comisiei 2009/350/EC Decizia din 28 aprilie 2009 privind cererea Irlandei de aaccepta Decizia 2008/381/CE a Consiliului de instituire a unei Rețele europene demigrație (notificată cu numărul C (2009) 2708) (JO L 108 din 29 aprilie 2009);93. Decizia nr 2007/435/CE din 25 iunie 2007 de instituire a Fondului european deintegrare a resortisanților țărilor terțe pentru perioada 2007-2013, ca parte aProgramului general "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii, (JO L 168 din28 iunie 2007);94. Decizia Comisiei (2007/599/EC) din 21 august 2007 de punere în aplicare Decizia2007/435/CE a Consiliului în ceea ce privește adoptarea orientărilor strategice pentru2007-2013 (C (2007) 3926);95. Decizia Comisiei (2008/457/EC) din 5 martie 2008 de stabilire a normelor de punereîn aplicare a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului de instituire a Fondului european deintegrare a resortisanților țărilor terțe în perioada 2007-2013, ca parte a Programuluigeneral "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în ceea ce priveștegestionarea ale statelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiuneadministrativă și financiară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțatede fond (JO L167, 27 iunie 2008);96. Decizia Comisiei 2009/534/EC din 9 iulie 2009 de modificare a Deciziei2008/457/EC din 5 martie 2008 de stabilire a normelor de punere în aplicare aDeciziei 2007/435/CE a Consiliului de instituire a Fondului european de integrare aresortisanților țărilor terțe perioada 2007 – 2013, ca parte a Programului general"Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în ceea ce privește gestionarea alestatelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune administrativă șifinanciară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond ( JO L179 din 10 iulie 2009);97. Comisiei 2010/173/EC Decizia din 22 martie 2010 de modificare a Deciziei2008/457/EC din 5 martie 2008 de stabilire a normelor de punere în aplicare aDeciziei 2007/435/CE a Consiliului de instituire a Fondului european de integrare aresortisanților țărilor terțe perioada 2007 – 2013, ca parte a Programului general"Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în ceea ce privește gestionarea ale

statelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune administrativă șifinanciară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond ( JO L75din 23 martie 2010);98. Decizia Comisiei 2011/151/EU din 03 martie 2011 de modificare a Deciziei2008/457/EC de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei 2007/435/CE a Consiliuluide instituire a Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe pentruperioada 2007 2013, ca parte a "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", aProgramului general în ceea ce privește gestionarea ale statelor membre și a sistemelorde control, normele de gestiune administrativă și financiară și eligibilitateacheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond (notificată cu numărul C (2011)1289) (JO L62, 9.3.2011);99. Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare șide ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării forței de muncă înaltcalificate (JO L 155 din 18 iunie 2009).100. Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 de instituire a unuiinformațională sigură pe internet și de rețea de coordonare pentru statele membre ",serviciile de gestionare a migrației (JO L 83 din 1 aprilie 2005);101. Decizia Comisiei din 15 decembrie 2005 de stabilire a normelor detaliate pentrupunerea în aplicare a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului de instituire a unui web-based securizat de informare și coordonare de rețea pentru migrării ale statelormembre serviciile de gestionare a (C (2005) 5159);102. Decizia 2004/573/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind organizarea dezboruri comune pentru expulzarea de pe teritoriul a două state membre sau mai multe,a resortisanților țărilor terțe care fac obiectul măsurilor individuale de expulzare (JO L261 din 6 august 2004);103. Directiva 2004/82/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind obligațiaoperatorilor de transport de a comunica datele privind pasagerii (JO L 261 din 6august 2004);104. Decizia Comisiei 2011/502/EU din 10 august 2011 privind înființarea Grupului deexperți privind traficul de ființe umane și de abrogare a Deciziei 2007/675/EC (JO L207, 12.8.2011);105. Directiva 2011/36/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și protejarea victimelorsale, și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, (JO L 101, 15.4.2011);106. Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședereeliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de ființe umane saucare au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale, care cooperează cu autoritățilecompetente (JO L 261 din 6 august 2004);107. Regulamentul (CE) nr 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privindcrearea unei rețele de ofițeri de legătură imigrare (JO L 64 din 2 martie 2004);108. Decizia Comisiei din 29 septembrie 2005 (2005/687/CE) privind formatul pentruraportul privind activitățile de imigrație rețelelor de ofițeri de legătură și cu privire lasituația din țara gazdă în materie de imigrație ilegală (notificată cu numărul C (2005 )1508 (JO L 264 din 8 octombrie 2005);109. Regulamentul (UE) nr 493/2011 al Parlamentului European și a Consiliului din 05aprilie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr 377/2004 al Consiliului privindcrearea unei rețele de ofițeri de legătură imigrație, JO L 141, 27.5.2011);110. Directiva 2003/110/CE a Consiliului din 25 noiembrie 2003 privind asistența încazuri de tranzit în cadrul măsurilor de îndepărtare pe cale aeriană, (JO L 321 din 06decembrie 2003);111. Decizia-cadru 2002/946/JAI din 28 noiembrie 2002 privind consolidarea cadruluipenal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii (JO L 328 din 5decembrie 2002);112. Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilităriiintrării, tranzitului și șederii (JO L 328 din 5 decembrie 2002); 42.Directiva2001/51/CE a Consiliului din 28 iunie 2001 de completare a dispozițiilor articolului26 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (JO L187 din 10 iulie 2001);113. Directiva 2001/40/CE a Consiliului din 28 mai 2001 privind recunoaștereareciprocă a deciziilor de expulzare a resortisanților țărilor terțe (JO L 149 din 02 iunie

2001);114. Decizia 2004/191/CE a Consiliului din 23 februarie 2004 de stabilire a criteriilor șisistemelor practice de compensare a dezechilibrelor financiare care rezultă dinaplicarea Directivei 2001/40/CE privind recunoașterea reciprocă a hotărârilor deexpulzare a resortisanților țărilor resortisanți (JO L 60 din 27 februarie 2004);115. Decizia nr 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai2007 de instituire a Fondului european de returnare pentru perioada 2008-2013, caparte a Programului general "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii" (JO L144 din 6 iunie 2007)116. Decizia Comisiei (2007/837/CE) din 30 noiembrie 2007 de punere în aplicare aDeciziei nr 575/2007/CE a Parlamentului European și al Consiliului în ceea ceprivește adoptarea orientărilor strategice pentru 2008-2013 (JO L 330 din 15decembrie 2007);117. Decizia Comisiei (2008/458/CE) din 5 martie 2008 de stabilire a normelor deaplicare a Deciziei nr 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23mai 2007 de instituire a Fondului european de returnare pentru perioada 2008 la 2013,ca parte a Programului general "Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", înceea ce privește gestionarea ale statelor membre și a sistemelor de control, normele degestiune administrativă și financiară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectelecofinanțate de fond (JO L167, 27 iunie 2008); 118. Decizia Comisiei 2009/614/EC din 23 iulie 2009 de modificare a Deciziei2008/458/CE de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei nr 575/2007/CE aParlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire European deReturnare Fondul pentru perioada 2008 – 2013, ca parte a Programului general"Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în ceea ce privește gestionarea alestatelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune administrativă șifinanciară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de către Fondul(JO L 210 din 14 august 2009);119. Decizia Comisiei 2010/70/EU din 8 februarie 2010 de modificare a Deciziei2008/458/CE de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei nr 575/2007/CE aParlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire European deReturnare Fondul pentru perioada 2008 – 2013, ca parte a Programului general"Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în ceea ce privește gestionarea alestatelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune administrativă șifinanciară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de către Fondul(JO L 36 din 9 februarie 2010);120. 2011/177/EU: Decizia Comisiei din 02 martie 2011 de modificare a Deciziei2008/458/CE de stabilire a normelor de aplicare a Deciziei nr 575/2007/CE aParlamentului European și al Consiliului de instituire a Fondului european dereturnare pentru perioada 2008 – 2013, ca parte a "Solidaritatea și gestionareafluxurilor migratorii", a Programului general în ceea ce privește gestionarea alestatelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune administrativă șifinanciară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cofinanțate de fond(notificată în conformitate cu numărul C (2011) 1159), (JO L 77, 23.3.2011);121. Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 16decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune în statele-membre pentrureturnarea resortisanților țărilor terțe (JO L 348, 24 decembrie 2008) ;122. Directiva 2009/52/CE a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelorminime privind sancțiunile și măsurile împotriva angajatorilor de ședere ilegală-resortisanți din țări terțe (JO L 168 din 30 iunie 2009). 53.Legea nr. 248/2005 privindregimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicata in MonitorulOficial, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, rectificata in Monitorul Oficial, Partea I, nr.316 din 7 aprilie 2006, actualizata în baza actelor normative de modificare sicompletare publicate în Monitorul Oficial până în 9 noiembrie 2007;123. Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicata in Monitorul Oficial,Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, rectificata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 68 din29 ianuarie 2007, actualizata în baza actelor normative de modificare publicate înMonitorul Oficial până în 12 decembrie 2007;124. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat aRomâniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 352 din 30 iunie 2001, aprobatăcu modificări prin Legea nr. 243/2002, actualizata în baza actelor normative demodificare si completare publicate în Monitorul Oficial până în 27 decembrie 2006;

125. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor înRomânia, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008;126. Ordonanța de Guvern nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care audobândit o formă de protecție în România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.93 din 31 ianuarie 2004, actualizatǎ în baza actelor normative de modificare sicompletare publicate în Monitorul Oficial până în 29 noiembrie 2006;127. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta, domiciliul,reședința si actele de identitate ale cetățenilor români, publicată în Monitorul Oficial,Partea I, nr. 641 din 20 iulie 2005, actualizatǎ în baza actelor normative de modificaresi completare publicate în Monitorul Oficial până în 27 iulie 2007;128. Regulation (EU) 2016/1191 of the European Parliament and of the Council of 6July 2016 on promoting the free movement of citizens by simplifying therequirements for presenting certain public documents in the European Union andamending Regulation (EU) No 1024/2012 (OJ L 200, 26.7.2016, pp. 1-136;129. Commission Regulation (EU) No 351/2010 of 23 April 2010 implementingRegulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council onCommunity statistics on migration and international protection as regards thedefinitions of the categories of the groups of country of birth, groups of country ofprevious usual residence, groups of country of next usual residence and groups ofcitizenship (OJ L 104, 24.4.2010, pp. 37-39);130. Commission Regulation (EU) No 216/2010 of 15 March 2010 implementingRegulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council onCommunity statistics on migration and international protection, as regards thedefinitions of categories of the reasons for the residence permits (OJ L 66, 16.3.2010,pp. 1-2);131. Report from the Commission to the European Parliament and the Council on theimplementation of Regulation (EC) No 862/2007 on Community statistics onmigration and international protection (COM(2015) 374 final of 30.7.2015);132. Regulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council of11 July 2007 on Community statistics on migration and international protection andrepealing Council Regulation (EEC) No 311/76 on the compilation of statistics onforeign workers (OJ L 199, 31.7.2007, pp. 23-29);133. Pennings, F., and Seeleib-Kaiser, M. (eds) (2018). EU Citizenship and SocialRights, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online:The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788112710> [Accessed 19 September 2018];134. Craig, G. (eds) (2018). Handbook on Global Social Justice, Cheltenham, UK:Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platformfor Edward Elgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781786431\\\424> [Accessed19 September 2018];135. Triandafyllidou, A. (2018). Globalisation and migration: an introduction. InHandbook of Migration and Globalisation, Cheltenham, UK: Edward ElgarPublishing. Available From: Elgar Online: The online content platform for EdwardElgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781785367519.00006> [Accessed 19September 2018];136. Seubert, S., Hoogenboom, M., Knijn, T., de Vries, S., and van Waarden, F. (eds)(2018). Moving Beyond Barriers, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing.Available From: Elgar Online: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113649> [Accessed 19 September 2018];137. Seubert, S., Eberl, O., and van Waarden, F. (eds) (2018). Reconsidering EUCitizenship, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: ElgarOnline: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113540> [Accessed 19 September 2018];138. Cheneval, F., and Ferrin, M. (eds) (2018). Citizenship in Segmented Societies,Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The onlinecontent platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788112697> [Accessed 19 September 2018];139. Kennett, P., and Lendvai-Bainton, N. (eds) (2017). Handbook of European SocialPolicy, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online:The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781783476466> [Accessed 19 September 2018];

140. Castles, S. (2017). Migration, Citizenship and Identity, Cheltenham, UK: EdwardElgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platform forEdward Elgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781788112376> [Accessed 19September 2018]141. Béland, D., & Petersen, K. (2017). "Exploring social policy ideas and language".In Handbook of European Social Policy. Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing.doi: https://doi.org/10.4337/9781783476466.00008;142. Lendvai-Bainton, N., & Kennett, P. (2017). "Introduction: trajectories and frictionsof European social policy". In Handbook of European Social Policy. Cheltenham, UK:Edward Elgar Publishing. doi: https://doi.org/10.4337/9781783476466.00006;143. Owen Parker, Óscar López Catalán; Free Movement for Whom, Where, When?Roma EU Citizens in France and Spain, International Political Sociology, V olume 8,Issue 4, 1 December 2014, Pages 379–395, https://doi.org/10.1111/ips.12069;144. Satvinder S. Juss; Free Movement and the World Order, International Journal ofRefugee Law, V olume 16, Issue 3, 1 July 2004, Pages 289–335, https://doi.org/10.1093/ijrl/16.3.289 ; 145. Giubboni, S. (2007), Free Movement of Persons and European Solidarity.European Law Journal, 13: 360-379. doi:10.1111/j.1468-0386.2007.00370.x ;146. PARKER, O. (2012), Roma and the Politics of EU Citizenship in France:Everyday Security and Resistance. JCMS: Journal of Common Market Studies, 50:475-491. doi:10.1111/j.1468-5965.2011.02238.x ;147. MAAS, W. (2005), The Genesis of European Rights. JCMS: Journal of CommonMarket Studies, 43: 1009-1025. doi:10.1111/j.1468-5965.2005.00606.x ;148. GUGLIELMO, R. and WATERS, T. W. (2005), Migrating Towards MinorityStatus: Shifting European Policy Towards Roma. JCMS: Journal of Common MarketStudies, 43: 763-785. doi:10.1111/j.1468-5965.2005.00595.x;149. Nedžad Mešić, (2016) "Paradoxes of European free movement in times ofausterity: The role of social movement actors in framing the plight of Roma berrypickers in Sweden", International Journal of Sociology and Social Policy, V ol.36 Issue: 5/6, pp.289-303, https://doi.org/10.1108/IJSSP-05-2015-0057 ;150. Idris, I. (2017). Developmental impacts of interventions to support legalmigration. K4D Helpdesk Report 110. Brighton, UK: Institute of DevelopmentStudies;151. Carling, J. (2019) Key concepts in the migration–development nexus, MIGNEXHandbook Chapter 2 (v2). Oslo: Peace Research Institute Oslo. Available atwww.mignex.org/d021;152. Carrera, Sergio and Merlino, Massimo. (2009) State of the Art on the EuropeanCourt of Justice and Enacting Citizenship. CEPS Special Report, April 27 2009.UNSPECIFIED;153. Castles, S. (2017). Migration, Citizenship and Identity, Cheltenham, UK: EdwardElgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platform forEdward Elgar Publishing<https://doi.org/10.4337/9781788112376> ;154. Castles, Stephen. "Migration and Community Formation under Conditions ofGlobalization." The International Migration Review 36, no. 4 (2002): 1143-168.http://www.jstor.org/stable/4149495 ;155. Cheneval, F., and Ferrin, M. (eds) (2018). Citizenship in Segmented Societies,Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The onlinecontent platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788112697> [Accessed 19 September 2018] ;156. Commission Regulation (EU) No 351/2010 of 23 April 2010 implementingRegulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council onCommunity statistics on migration and international protection as regards thedefinitions of the categories of the groups;157. Commission Regulation (EU) No 216/2010 of 15 March 2010 implementingRegulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council onCommunity statistics on migration and international protection, as regards thedefinitions of categories of the reasons for the residence permits (OJ L 66, 16.3.2010,pp. 1-2);

158. Craig, G. (eds) (2018). Handbook on Global Social Justice, Cheltenham, UK:Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online: The online content platformfor Edward Elgar Publishing https://doi.org/10.4337/9781786431\\\424;159. Erdal, Marta Bivand & Ceri Oeppen (2013) Migrant Balancing Acts:Understanding the Interactions Between Integration and Transnationalism, Journal ofEthnic and Migration Studies 39(6): 867–884;160. Guild, Elspeth and Carrera, Sergio and Eggenschwiler, Alejandro (2010) The Areaof Freedom, Security and Justice ten years on: Successes and future challenges underthe Stockholm Programme. CEPS Paperbacks. June 2010. Series > Centre forEuropean Policy Studies (Brussels) > CEPS Paperbacks . UNSPECIFIED. ISBN9789461380340;161. Kennett, P., and Lendvai-Bainton, N. (eds) (2017). Handbook of European SocialPolicy, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online:The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781783476466> ;162. Kratochwil, F. (2008). Constructivism: What it is (not) and how it matters. In D.Della Porta & M. Keating (Eds.), Approaches and Methodologies in the SocialSciences: A Pluralist Perspective (pp. 80-98). Cambridge: Cambridge UniversityPress. doi:10.1017/CBO9780511801938.006;163. Lafleur, J. M., & Mescoli, E. (2018). Creating Undocumented EU Migrantsthrough Welfare: A Conceptualization of Undeserving and Precarious Citizenship.Sociology, 52(3), 480-496.164. Mehretu, A., Bruce Wm. Pigozzi, & Sommers, L. (2000). Concepts in Social andSpatial Marginality. Geografiska Annaler. Series B, Human Geography, 82(2), 89-101.Retrieved from http://www.jstor.org/stable/491067;165. Mikko Kuisma (2017) Oscillating meanings of the Nordic model: ideas and thewelfare state in Finland and Sweden, Critical Policy Studies, 11:4, 433-454, DOI:10.1080/19460171.2016.1200475 ;166. Ortlipp, M. (2008). Keeping and Using Reflective Journals in the QualitativeResearch Process. The Qualitative Report, 13(4), 695-705. Retrieved fromhttps://nsuworks.nova.edu/tqr/vol13/iss4/8;167. Pennings, F., and Seeleib-Kaiser, M. (eds) (2018). EU Citizenship and SocialRights, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: Elgar Online:The online content platform for Edward Elgar Publishinghttps://doi.org/10.4337/9781788112710;168. Peter Vermeersch (2012) Reframing the Roma: EU Initiatives and the Politics ofReinterpretation, Journal of Ethnic and Migration Studies, 38:8, 1195-1212, DOI:169. 10.1080/1369183X.2012.689175;170. Regulation (EU) 2016/1191 of the European Parliament and of the Council of 6July 2016 on promoting the free movement of citizens by simplifying therequirements for presenting certain public documents in the European Union andamending Regulation (EU) No 1024/2012 (OJ L 200, 26.7.2016, pp. 1-136;171. Regulation (EC) No 862/2007 of the European Parliament and of the Council of11 July 2007 on Community statistics on migration and international protection andrepealing Council Regulation (EEC) No 311/76 on the compilation of statistics onforeign workers (OJ L 199, 31.7.2007, pp. 23-29);172. Report from the Commission to the European Parliament and the Council on theimplementation of Regulation (EC) No 862/2007 on Community statistics onmigration and international protection (COM(2015) 374 final of 30.7.2015);173. Seubert, S., Hoogenboom, M., Knijn, T., de Vries, S., and van Waarden, F. (eds)(2018). Moving Beyond Barriers, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing.Available From: Elgar Online: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113649>;174. Seubert, S., Eberl, O., & van Waarden, F. (Eds.). (2018). Reconsidering EUCitizenship. Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. doi:https://doi.org/10.4337/9781788113540 ;

175. Seubert, S., Eberl, O., and van Waarden, F. (eds) (2018). Reconsidering EUCitizenship, Cheltenham, UK: Edward Elgar Publishing. Available From: ElgarOnline: The online content platform for Edward ElgarPublishing<https://doi.org/10.4337/9781788113540];176. Triandafyllidou, A. (2018). Globalisation and migration: an introduction. InHandbook of Migration and Globalisation, Cheltenham, UK: Edward ElgarPublishing. Available From: Elgar Online: The online content platform for EdwardElgar Publishing https://doi.org/10.4337/9781785367519.00006.

ANEXEAnexa nr. 1Tabel 1. Evolutia conceptului de liberă circulatie la niveleuropean1957Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (TEEC sau "Tratatul dela Roma")• Stabilirea pieței comune• Introducerea drepturilor de liberă circulație pentru persoanele care exercităo activitate economică și principiul non-descrimination• a arătat clar că dispozițiile tratatului sunt angajate doar în cazul în care existămișcări între statele member1958Regulamentul 3/58• Stabilirea regulilor de coordonare a securității sociale, care să acopere prestațiilede securitate socială și accesul la asistență medicală• Înlocuit de Regulamentul 1408/71 care a extins domeniul de aplicare al persoanelorreglementate de regulament1968Directiva 68/360 / CEE și Regulamentul 1612/68 / CEE• Implementarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității• Abolirea restricțiilor privind circulația și șederea în cadrul Comunitățiipentru lucrător și familiile acestora1990Directivele 90/364 / CEE, 90/365 / CEE și 90/366 / CEE• Aceste directive au conferit drepturi generale de circulație persoanelor autosuficiente,pensionarilor și respectiv studenților• A reflectat schimbarea treptată în raport cu legătura dintre activitatea economicăși drepturile de liberă circulație1991Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE sau "Tratatul de la Maastricht")• Formalizarea statutului de "cetățean al Uniunii" cu drepturi și îndatoriri asociatepentru fiecare cetățean al unui stat membru• Aceasta a inclus un drept de liberă circulație și ședere, sub rezerva condițiilorprevăzute în tratate și legislația secundară a UE.2004Directiva 2004/38 / CE ("Directiva privind libera circulație") și Regulamentul883/2004 ("Regulamentul de coordonare a securității sociale")• The Free Movement Directive a refuzat și a relansat aproape înainte de facilitarealegiferării europene migrația lucrătorilor și a lucrătorilor independenți și a consolidatdrepturile cetățenilor Uniunii și ale membrilor familiilor acestora• Regulamentul de coordonare a securității sociale, care a intrat în vigoare la 1 mai2010 (și Regulamentul său de implementare 987/2009) coordonează sistemele desecuritate socială ale statelor member. Sursa: https://www.gov.uk/government/consultations/free-movement-of-persons-review-of-the-balance-of-competences.

Anexa 2 Ghid de interviu semistructuratNr.CtrIntrebare Ghid de interviuExplicație1Vă rog să descrieți succint instituția pe care o/îl reprezentați. Care sunt serviciile pe care leoferă? Care este rolul ei în promovareaelaborarea politicilor publice? Există relațiide subordonare, coordonare, inter-relaționarepe care le aveți cu celelalte instituții sauorganizații care ar trebui să implementezemasuri pentru romi in tara dvs/pentru romi care au migrat in tara dvs?Prin această întrebare se testează gradulde subordonare, coordonare, inter-relaționare pe care structurile responabileîl au, plecând de la faptul că, conceptul delibera circulatie nu se poate implementafara un cadru de dialog social stabil șicoerent, așa cum reiese din documenteleComisiei Europene. Pentru aplicareacorectă a cadrului este necesară o astfel decoordonare.2Dacă ar fi să dați o definiție a cadrului delibera circulatie, care ar fi aceasta? Si cepresupune aceasta pentru persoanele care sestabilesc in tara dvs.Se testează practic gradul de cunoaștere aconceptului și a modului de raportare laacesta, și dacă exista un anumit tip demigrant acceptat. 3Vă rog să încercați să descrieți succintconceptul de libera circulatie , așa cum îlvedeți aplicat în tara dvs. Se testează dacă structurile au cunoștințăde modul de aplicare a conceptului delibera circulatie. 4Vă rog să vă gândiți la problematica Romadin tara dvs. Care considerați că sunt cele maipresante probleme cu care se confruntăautoritatile si romii, si care sunt masurile carelipesesc pentru a diminua discrepantele dintreacestia si populatia majoritara? Pentru a identifica un model de integarre ,structurile trebuie să aibă cunostințădespre problemele romilor, atât de la nivelcentral, cât și local. Se urmărește dacăstructurile identifică aceleași probleme sidaca exista o solutie accepata de acestia intoate cele 4 state membre. 5Care credeți că sunt principalii actori care artrebui să se implice în rezolvarea acestora?Cum anume ar trebui să se implice fiecaredintre aceștia? Se testeaza prin întrebărisuplimentare, în cazul în care intevievatul nuaduce în discuție: structurile guvernamentale,furnizorii de formare profesională, furnizoriide servicii de mediere a muncii, sistemuleducational.Prin această întrebare se dorește a testagradul de înțelegere a stucturilor curesponsabilități în problematica romilor în statele membre incluse in cercetare. Setestează dacă intervievații identifică saunu aceleași structuri responsabile și percepsau nu aceleași roluri asumate. Si daca intoate tarile sunt specificate acelasi tip deprobleme.6În ce măsura sunteți la curent cu modificărileși propunerile legislative din domeniul libereicirculatii?Se testează dacă intervievații aucunoștințe despre modificările legislativeși dacă acestea au legătură cu aplicareaconceptului de libera circulatie.Se testeazadaca structurile/intervievatii suntconstienti de dreptul romilor la liberacirculatie.7Care este percepția dumneavoastră referitoarela cadrul legislativ actual în domeniu? Cumapreciați propunerile legislative promovate deautorități? În ce măsură credeți călegile/reglementările, normele adresateacestui domeniu adoptate în ultimii ani au dusla îmbunătățirea situatie romilor si amigrantilor?Se testează dacă structurile au acceptatmodificările realizate la nivel european șidacă acestea sunt în concordanță cu odirecție utilă pentru aplicarea cadrului delibera circulatie.8În ce măsură considerați că serviciileexistente în domeniul ocupare/sanatate/educatie/ locuire acoperă nevoile reale alebeneficiarilor? Îmi puteți da exemple defacilități sau servicii care nu există în prezent in tara dvs pentru minorittea roma, dar carear putea fi înființate pentru a acoperi nevoiexistente ale acestora?Se testează dacă intervievații sunt deacord cu cadrul Eu Roma actual deaplicare și dacă politicile active deocupare/sanatate /educatie/locuire centratedeasemnea dacă văd în alt mod aplicareamasurilor pentru romi. Daca acest cadru afost acceptat si inteles.9Ce metode ați utiliza pentru combatereadiscriminarii impotriva romilor din Romania care au accesat cadrul de libera circulatie?Se testează dacă fenomenul discriminarecare afectează romii din România și dacăsunt de acord cu introducerea a noidimenisuni pentru evitarea dicriminarii.Cum ar trebuie sa se comporte romii sicare sunt masurile propuse de state ca sa–i

accepte pe acestia.10Considerați că libera circulatie este conceptsolid în tara dvs, în condițiile în care numarulpartidelor populiste si extremiste sunt incrstere in tara dvs? Care este modalitatea debalansare a liberei circulatii in randulmigrantilor, pe o parte, iar pe de alta parte activitatea tot mai intensa a partidelorextremiste si populiste?Aplicarea conceptului de libera circulatie nu se poate realiza fără un cadru solid aldialogului social si al acceptarii. Prinaceastă întrebare se dorește a se afla dacăstructurile intenționează să se implice înbalansarea activitatii/actiunilor partidelorextremiste si populiste.11Criteriile de performanță stabilite prinIndicatorii Zaragoza (de amintitintervievatului care sunt acestea) vin înîntâmpinarea implementării conceptului delibera circulatie? Considerați că suntaplicabile aceste criterii raportat laminoritatea roma?E necesar să cunoaștem dacă acestecriterii sunt accepate și dacă acestea suntorientate catre romi, dacă exista unechilibru legislativ, dacă acesta vizează unechilibru pentru toții factorii.12Cum vedeți dvs relația dintre libera circulatieși protecția socială din tara dvs? Consideratica romii acceseaza aceste sisteme desecuritate sociala?Sistemele de protecție socială sunt partecomponentă din conceptul de liberacirculatie. Se testează dacă intervievațiiau cunostință despre faptul că nu s-au luatmăsurile necesare ca romi sa beneficiezede acestea și componenta de securitate,desemenea dacă prezentul sistem desecuritate permite o tranziție sigură sipentru romi.13Gândindu-vă la toate cele discutate anterior,care ar fi recomandările, propunerile șisoluțiile dvs. practice care ar putea duce laîmbunătățirea sistuatiei romilor, plecand de laconceptul de libertate de circulatie? Prin această întrebare se dorește a se aflacare sunt principalele soluții, recomandări,propunerile intervievaților, dat fiind faptulcă reprezintă structuri diferite, iarreprezentarea acestora se adresează unorgrupuri țintă diferite și dacă toatestructurile văd soluțiile orientate cătreaplicarea conceptului de rezidenta inclusivpt romi. 192