Teza Dorctorat Tudosescu Pg194 [627843]

UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă și FARMACIE
“CAROL DAVILA” BUCURE ȘTI
Facultatea de Medicin ă

Teza de Doctorat

Remodelarea la nivelul pigmentului
macular la grupuri de risc

Conducător științific:
Prof. Univ. Dr Liliana Mary Voinea

Doctorand: [anonimizat] 201 8

2
Cuprins

Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
Listă abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 4
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
Mulțumiri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 7
Partea generală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 8
1. Noțiuni de anatomie a globului ocular ………………………….. ………………………….. ……. 9
2. Retina -structură și modalități de examinare ………………………….. ……………………….. 16
3. Pigmentul macular ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 26
3.1 Localizarea pigmentului macular ………………………….. ………………………….. …… 26
3.2 Rolul pigmentului macular ………………………….. ………………………….. ……………. 30
3.3 Procesul vederii și funcția vizuală ………………………….. ………………………….. ….. 32
3.4 Factori ce influențează pigmentul macular ………………………….. ………………….. 33
3.5 Modalitățile de măsurare a pigmentului macular ………………………….. ………….. 36
3.6 Sursele de pigmenti maculari ………………………….. ………………………….. ………… 39
4. Patologii asociate cu scăderea pigmentului macular ………………………….. ……………. 40
4.1 Deg enerescența maculară legată de vârstă ………………………….. ………………….. 40
4.2 Corioretinita seroasă centrală ………………………….. ………………………….. ………… 43
4.3 Stresul oxidativ și lumina albastră ………………………….. ………………………….. …. 45
Contribuții personale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 47
5. Premise ce au stat la baza cercetării ………………………….. ………………………….. ……… 48
5.1 Motivația alegerii temei și ipoteza de l ucru ………………………….. …………………. 48
5.2 Metodologia generală ………………………….. ………………………….. …………………… 49
6. Studiu privind evaluarea modificărilor pigmentului macular la pacienții utilizatori
de calculat or ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 53
6.1 Scopul studiului ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 53
6.2 Designul studiului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 53
6.3 Pacienți și metode ………………………….. ………………………….. ………………………… 54
6.4 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 58
6.5 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 83
6.6 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 85

3
7. Studiu privind evaluarea modificărilor pigmentului macular în relație cu paramentri
oculari interni și externi ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 88
7.1 Scopul și obiectivele studi ului………………………….. ………………………….. ……….. 88
7.2 Designul studiului ………………………….. ………………………….. ……………………….. 88
7.3 Pacienți și metode ………………………….. ………………………….. ………………………… 88
7.4 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 92
7.5 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 128
7.6 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 130
8. Studiu privind evaluarea modifi cărilor pigmentului macular la pacienții cu
corioretinită seroasă centrală ………………………….. ………………………….. ……………………. 132
8.1 Scopul și obiectivele studiului ………………………….. ………………………….. ……… 132
8.2 Designul st udiului ………………………….. ………………………….. ……………………… 132
8.3 Pacienți și metode ………………………….. ………………………….. ………………………. 132
8.4 Rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 135
8.5 Discuții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 165
8.6 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 167
Concluzii generale și contribuția personală ………………………….. ………………………….. …… 169
Bibli ografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 172
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 187
Anexa 1: Consimțământul informat ………………………….. ………………………….. ……….. 187
Anexa 2: Teste le pentru glare și sensibiltate la contrast ………………………….. ………… 191
Anexa 3: Lista de lucrări științifice publicate ………………………….. ………………………. 192
Anexa 4: Avizul comisiei de etică a Spitalului Universitar de Urgență București …. 193

4
Listă abrevieri

AV = acuitate vizuală
BHR = bariera hemato -retiniană
NVC = membrana coroidiană neovasculară
CRSC =corioretinita seroasă centrală
DMLV = degenerescen ță maculară legată de vârstă
EPR = epiteliu pigmentar retinian
FC = fără corecție
HFP = Heterochromatic Flicker Photometry
L = luteină
MPS = Macular Pigment Screener
MZ = mezo -zeaxantină
OCT = tomografie prin coerență optică
OD = ochi drept
OS = o chi stâng
PM = pigment macular
Z = zeaxantină
SD = deviația standard
MPOD =Macular Pi gment Optical Density (Densitate a optică a pigmentului
macular)
MD= mediana
ERG= electroretinogramă
EOG=electrooculogramă
PEV= potențiale vizuale evocate

5
Introducere

Pigmentul macul ar este localizat la nivelul maculei lutea (pata glabenă), unde se
găsește o concentrație mare de cei 3 carotenoi zi: luteina, zeaxantina și mezo -zeaxantina.
Rolurile acestui pigment la primate sunt multiple și includ creșterea p erformanțelor vizuale
prin îmbunătățirea acuității vizuale și a sens ibilității la contrast și lumină . De asemenea
studii multiple au arătat că stresul oxidativ influențează în mod negativ regi unea maculară
și crește riscul de dezvoltare a degenerescenței m aculare legată de vârstă (DMLV).
Datorită rolului antioxidant al pi gmenților xantofilici prin care reduc efectele stresului
oxidativ dat de lumina albastră, există pe plan intern ațional un interes deosebit în studiul
efectelor benefice, precum și a rezulta telor date de suplimentarea lor.
În lumea occidentală degenerescența maculară legată de vârstă este cauza
principală a pierderii vederii la pacienții cu o vârstă de peste 65 de ani . Pe deasupra, în
2010 în lume , tratamentul pentru DMLV a fost în jur de 25 5 miliarde de dolari, deși
această afecțiune are multiplii factori de risc care pot fi modificați precum fumatul,
obezitatea, dieta. Cu toate că nu se cunoaște exact eti opatogenia acestei boli, numeroase
dovezi arată că stresul oxidativ este un important f actor de risc . De aici și ide ea că PM
poate oferi protecție datorită proprietăților sale antioxidante. În ultimii 20 de ani studiile
AREDS și AREDS 2 au demonstrat că suplimentarea cu luteină și zeaxantină duce la o
crește re a pigmentului macular, reducâ nd astfel riscul de apariție a DMLV.
Direcția spre care se îndreaptă medicina modernă este cea pr oactivă și cea de
prevenție, lu ând în considerare ca ne aflăm în fața unei populații îmbătrânite la nivel global
și care are din ce în ce mai multă expunere la l umină albastră.
Multiple studii au evidențiat modificări ale MPOD date de diferite le caracteristici
personale cum ar fi fumatul, sexul, culoarea irisului, aportul alimentar și dieta, indicele de
masă corporală pre cum și unele patologii (retinopatia pigmen tară, corioretinita seroasă
centrală).
În epoca modernă, este mai efecient să previi apariția afecțiunilor oculare de cât sa
le tratezi.
La ora actuală, măsurarea densității PM se poate face rapid, neinvaziv și ieftin. Cu
metodele actuale se pot identifi ca din timp pacienții la risc, cei cu MPOD scăzut pentru a le
fi recomamdate modificări în stilul de viață în vederea scăderii riscului de dezvolatare a

6
DMLV. De asemenea este util pentru a reduce riscul de progresie al DMLV . Astfel se
poate reduce impactul acestei patologii care produce o scădere importantă a calității vieții.
Având în vedere datele actuale din literatură și noile trenduri în care dispozitivele
electronice au devenit din ce în ce mai ut ilizate , ele fiind niște importanți emițători de
lumin ă albastră , s-a conturat obiectivul general al prezentei teze de doctorat prin care am
încercat să evidențiez importanța măsurării MPOD precum și a evalua la diverse grupe de
risc densitatea PM . Nu au fost efectuat e studii pe pacienți de pe teri toriul Româ niei privind
densitatea de PM și diversi factori o culari interni sau externi. De asemenea, am încercat în
lucrarea de față să identific o relație la pa cienții cu corioretinită seroasă centrală, o
patologie de etiologie necun oscută ce afectează subiecții ti neri și densitatea PM. CRSC
este o boală care afectează de asemenea zona maculară, foveolară, cu aceeaș i localizare ca
pigmentul macular ceea ce duce la ipoteza unei posibile modificări a MPOD și dorința de a
investiga modificările care pot apărea. Luând î n considerare faptul că stresul oxidativ este
dat de lumina albastră, o altă parte importantă a lucării este studiul densității PM la
subiecții care ut ilizează intensiv sistemele informatice (emiț ătoare importante de lumină
albastră), în încercarea de a p revenit creșterea riscului ulterior de dezvolare a DMLV.
Structura prezentei lucrări cuprinde 2 părti:
– parte a generală care ilustrează date despre anatomia retinei, pigmentul
macular și patologii legate de modificări ale pigmentului macular
– parte a specia lă în care sunt prezentate studii le care au fost efectuate pentru a
cerceta o corelație între MPOD și div erși factori de risc generali, apoi ai utilizatorii
dispozitivelor electronice , precum ș i modificările în cadrul CRSC.
Studiile detaliate în partea sp ecială au fost efectuate în cadrul Spitalului Universitar
de Urgentă București, clinica de Oftalmologie în perioada 2016 -2018. Pacienții incluși în
studi u au fost selectați conform cri teriilor de includere și excludere după semnarea unui
consimtământ infor mat, iar datele statistice au fost structurate pe mai multe categorii
(demografice, clinice). Investigaț iile efectuate au cuprins măsurarea MPOD, OCT,
măsurarea sensibilității la contrast și glare.
Utilizând o investigație rapidă, reproductibilă și non in vazivă se pot identifica
pacienții la risc precoce de DMLV pentru a iniția toate modalitățile de prevenție și de
scădere a acestuia.

7
Mulțumiri

Pentru a fundamenta și elabora această teză a fost necesară o îndrumare științifică
riguroasă, exigentă și pli nă de profesionalism.
Pentru a finaliza teza de doctorat, pun capăt unui efort susținut pe parcursul mai
multo r ani de studii și de cercetări , încheindu -se astfel o noua etapă din pregătirea mea
profesională. Aș dori să le m ultumesc tuturor celor care m -au ajutat direct și indirect prin
sugestiile oferite, pe acest drum lung, alaturi de care am format o adevărată echipă și fără
de care nu aș fi putut ajunge în acest punct astăzi. Mulț umesc de asemenea celor care m-au
îndrumat cu sfaturi importante, m -au mo tivat și au con siderat oportun să își dedice cateva
minute din timpul lor pentru a oferi consultanță știintifică. Sunt de părere că am avut
privilegiul și norocul de a întâlnii adevărați mentori care mi -au călăuzit pașii și m -au
influențat pozitiv în activ itatea mea profesională.
Astfel, în primul rând vreau să adresez cele mai profunde gânduri de recunoștiință
Doamnei Profesor Universitar Doctor Liliana Voinea , care ca îndrumător științific și un
important susținător moral în vederea finalizării acestei t eze, mi -a călăuzit pașii ȋn
oftlamologie din momentul intrării mele în r ezidențiat, care m -a învățat să am rabdare,
devotament, dedicație profesională, rigurozitate profesională, prescum și dorința de
perfecționare constantă . Consider că trebuie să -i mulț umesc pentru toate sfaturile sfaturile
ȋnțelepte oferite atât ȋn viața personală cât și în cea profes ională . Pentru mine, dânsa
reprezint ă un model atât personal , cât și profesional care mi -a arătat o energie și un
entuziasm debordant care m-a influen țat și care mă va influen ța pe tot parcursul vieții mele
personale și profesionale.
Doresc s ă adresez mul țumirile cuvenite și reprezentaților firmei AMD Nobel care
mi a pus la dispoziție aparat ul de măsurare a MPOD și care m -a susținut oricând am avut
nevoie.
Nu în ultimul r ând, mul țumesc din suflet familiei mele care m -a sprijinit pe toat ă
perioada derul ării doctoratului . Dedic cu mare drag și recunoștiintă aceast ă reușit ă
părinților mei și surorii mele care m -au susțin ut întodeauna cu o dragoste nem ărginit ă și
absolut necondi ționat ă în tot ceea ce am încercat să realizez pe tot parcursul vieții de când
am paritci pat la ol impiadele de biologie, admiterea la facultatea de medicina, rezidențiat și
nu in ultimul rând la doctorat, și care vor fi alături de mine în totdeauna.

8

Partea generală

9
1. Noțiuni de anatomie a globului ocular

Ochiul reprezinta segmentul periferic al analizatoru lui vizual care realizează unul
dintre cele mai importante simțuri ale omului, vederea. Acesta este se diul cel ulelor
fotoreceptoare, celulele cu bastonaș e și conuri care transforma stimulul luminos (cu o
lungime de unda î ntre 400 -760 mn) în semnale electrice care pe calea nervilor optici și
tracturilor optice vor ajunge la nivelul cortex ului vizual unde va fi inte grată informația
vizuală .(1)
Globul ocular se află la nivelul orb itei ș i reprezintă o structură anatomică aproape
sferică ce prezintă urmatoarele diametre: antero -posterior de 24 mm, transvers de 23,5 mm,
vertical de 23,5 mm și o greutate aproximativa de 7, 5 g.(1)
Cei doi globi oculari ocupă aproximati v o cincime din volumul orbitei, restul fiind
ocupat de țesutul adipos, pleoape, aparatul lacrimal , mușchii extrinseci ai ochiului
(responsabili de miscă rile oculare ), capsula Tenon care îl separă de grasimea ret roorbitara ,
fascii . Alături de toate aceastea se afla și o reț ea vasculară ce asigură nutrienții, precum ș i
un complex sistem de fibre nervoase ce asigură inervaț ia senzitivo -motorie (2),(3).

Figura 1.1 Structura globului ocular – modificat după (4)

10
Stuctural , ochiul este alcă tuit din 3 tunici c are sunt așezate concentric alcă tuind
peretele să u:
 tunica externă care este fibroasă ș i include SCLERA și CORNEEA
 tunica mijlocie care este vasculară și este reprezentată de UVEE ,
 tunică internă care este cea nervoasă și este reprezentată de RETINA (5)

TUNICA EXTERNĂ
Sclera este stratul care asigura forma ochiului, fi ind extrem de rezistenta la forțele
externe ș i interne conferin d astf el protecția necesar a conț inului globului ocular. Ea are un
aspect opac, este dură ș i inextensibila la adult reprezentând 5/6 posterio are din tunica
externă. Prezintă 2 suprafețe: una externă – care reprezintă sediul de inserție al muș chilor
extraoculari și este căptușită de capsula Tenon prin care intră în raport cu țesutul adipos
intraorbitar; și una internă brună în contact cu spațiul supracoroidian. (5) Aceasta este mai
groasa la polul posterior și mai subtire î n zona de inserție a muschilor drepț i.
Histologic , sclera este alcatuită din diverse tipuri de lamele neregulate de colagen,
precum și din proteoglicani , fibre elastice, fibrocite, ce alcătuiesc stroma sclera lă, fiind mai
groas a spre polul posterior și subții ndu-se catre locul d e inserție al mușchilor drepți,
continuându -se cu stroma corneeana la nivelul limbului. (5, 6). Totodata spre exteriorul
sclerei , profund de capsula Tenon se găsește stratul episcler al alcătuit din țesut conjunctiv
lax. De asementea lamina fusca intră în structura sa histologică, cuprinzând multe
melanocite ce conferă culoarea bruna a suprafeței interne a sclerei. (5, 7) La nivelul sclerei
se pot observa mai multe orificii:
 Orificiile venelor vorticoase
 Orificiile nervilor și arterelor ciliare scurte posterioare
 Orificiile nervilor și arterelor ciliare lungi poste rioare
 Orificiile arterelor ciliare scurte anterioare
 Orificiul laminei cribrosa – la nivelul căruia trec fibrele nervului optic. (5,
6, 8)
Vascularizația sclerei , este asigurată de o rețea arterială formată de arterele ciliare
scurte și lunghi posterioare ș i arterele ciliare anterioare. Vascularizația venoasă este
alcatuită de cercul venos limbic și canalul Schlem, precum și de venele ciliare anterioare
pentru partea anterioară și venele vorticoase pentru partea posterioară. (1, 5)

11
Inervația sclerei e ste dată de nervii ciliari scurț i – preecuatorial și nervii ciliari lungi
posteriori – retroecuatorial. (5)
Corneea este partea anterioară a tunicii fibro ase- în proporție de aproximativ 1/6 ,
restul posterior (5/6) este format de scleră , limita între ele fiind consti tuită de limbul
sclero -cornean. Această structură avasculară, transparentă , contribuie cu aproximativ 45 D
în ceea c e privește puterea refractivă a ochiului. (5, 6, 9). Are un diametru vertical de
aproximativ 10,6 mm, iar cel orizonal de 11,7 mm, cu o suprafață as ferică și o rază de
curbură care se mărește către periferie . Cu o grosime medie centrală de 550 microni,
suprafața ei este ovalară anterior și rotunda posterior. (1)
Din punct de vedere histologic conține 6 straturi dinspre suprafaț a spre profunz ime
astfel :
 Epiteliul cornean ș i membrana bazală – alcătuit e din celul e bazale,
intermediare, apicale
 Membrana Bowmann/ stratul Bow mann (limitanta anterioară ) – un strat
tranziți onal către stromă , dens, fibros colagenic , cu o matrice amorfă
 Stroma – aproximativ 8 0% din grosimea cor neei, alcătuită din fibre de
colagen constituite în lamele, keratocite și substanț a fundamentală proteoglicani
 Stratul Dua – membrană predescemetică, re cent descoperită (10)
 Membrana Des cemet (limitanta posterioara) – aderenttă strâns la endoteliu .
Structura colagenică îi conferă elasticitatea și rezistentă s porită la traumatisme
regenerând u-se în cazul unor leziuni. (11)
 Endoteliul – stratul profund al corneei, se afla adiacent c amerei anterioare și
este alcătuit din un singur strat de celule hexagonale, turtite care nu se pot regenera .
Umoarea apoasă din camera anterioară poate trece paracelular către stromă, celulele
endoteliale fiind cele care împiedica ca aceasta să nu se suprahidrateze printr -un proces
activ de transport ionic. (1, 5-7)
Vascularizația corneei este asigurată , prin difuziune , datorită unui sistem lacunar
din stromă, ea fiind avasculară.
Inervația corneei este una foarte importantă și bogată fiind alcătuită din ramificații
ale neuronilor din ganglionul trigeminal Gasser pe calea nervului oftalmic .(1, 5)

12
TUNICA MEDIE
Este d enumită și t unica vasculara sau uveea și cu prinde irisul, corpul ciliar și
coroida.
Irisul este localizat anterior. El are forma unei diafragme ce prezintă central o zonă
perforată -pupila ce ajută la reglarea cantității de lumină care va aju nge la nivelul retinei.
Irisul î mparte partea anterioară a glob ului ocular în camera anterioară și posterioară , pupila
permițând trecerea umorii apoase între cele 2 compartimente. Diametrul pupilar este de
aproximativ 3-5 mm, iar cel irian este de aproximativ 12 mm având grosime a de 300 μ.(7)
Din punct de vedere al structurii histologice , irisul prezintă mai multe straturi:
stratul marginal anterior, stroma iriană (cu struc tură colagenică , precum și cu fibroblas te,
melanocie, macrof age, limfocite) , 2 straturi musculare net ede: unul circular ce formează
mușc hiul sfincter al pupilei și unul radiar care alcătuiește mușchiul dilatator pupilar ,
epiteliul pigmentar anterior și epiteliul pigmentar posterior .
Vascularizația irisului este arterial datorată arterelor din marele ce rc arterial al
irisului din stroma corpului ciliar care vor forma î n apropierea zonei pupilare micul inel
arterial al irisului . Venele urmează arterele și v or fi drenate în final la nivelul venelor
vorticoase.
Inerva ția provine din nervii ciliari scurți – ramuri din nervul trigemen și fibre din
sistemul vegetativ simpatic (controlează muș chiul dilatator al pupilei) și parasimpatic
(controlează muș chiul sfincter al pupilei). (1, 5)
Corpul ciliar , reprezentând p artea intermediară a uveei cu o grosime de 5 mm2, se
întinde de la rădăcina irisului până la ora serrata. (7) Corpul ciliar prezintă 2 fețe : una
internă (ciliară) și una externă (sclerală), fiind împărțit în doua zone:
– corpul ciliar anterior (pars plicata) care cuprinde mușchiul cili ar Brucke
(fibre musculare netede ), răspunzător pentru procesul de acomodatie – și procesele ciliare
în număr de 70 -80 cu rol ul de secreție a umorii apoase. (5, 12, 13)
– corpul ciliar posterior (pars plana ) .
Din punct de vedere histologic , corpul ciliar este alcătuit din epiteliul ciliar
nepigmentat și pigmen tat, stroma ciliară care cuprinde mușchiul ciliar. (14)
Vascularizația este asigurată de ar terele ciliare anterioare și de ramuri din
arterele ciliare lungi p osterioare , iar inervația este dată de simpaticul cervical si
parasimpaticu l mezencefalic prin nervul III. (1)

13
Coroida , cea mai mare parte a uveei , căptușeste suprafața internă a sclerei si se
întinde dinspre ora serrata către nervul optic. Ea este o retea a nastomotica vasculară și țesut
conjunctiv care conține melanocite și fib re nervoase din nervii ciliari (5). Rolurile coroidei
sunt de a asigura nutriția fotorecptorilor prin stratul c oriocapilar și de cameră obscură (6).
Dinspre sclera către retină, ea are urmă toarele straturi din punct de vedere histologic :
 stratul vascular – bine reprezentat și care cuprinde:
o Stratul Haller – cu vasele aranjate majoritar paralel
o Stratul Sattler – ce prezintă numeroase ramificații și anastomoze
vasculare
o Coriocapilara – cu cap ilare dipuse în tr-o rețea ce se găsește în raport cu
membrana Bruch
 de asemenea structurile vasculare sunt î nconjurate de o stromă coroidiană ce
cuprinde melanocite, fibrocite și fibre colagen și elastină
 membrana Bruch – aflată în partea interna a coroide i, este avasculară,
fibrotică (fibre de elastină și colagen cuprinse în o matrice glicoproteic ă)(5, 15, 16)

TUNICA INTERNĂ
Retina reprezintă cel mai profund strat al ochiului , aflat între coroida și vitros,
reprezentând structura nervoasă cu o grosime de 0.10 -0.17 mm (5). Ora serrata este li mita
dintre cele 2 părți ale ei : cea nonsenzorială (epiteliul pigmentar ce s e continuă cu cel
nepigmentat la pars plana și corp ciliar) și cea neurosenzorială. (6).

MEDIILE TRANSPARENTE OCULARE
Acestea au rolul refringent la nivelul globului ocular, alcă tuind sistemul dioptric al
ochiului care focalizeaza razele luminoase până la nivelul retinei (al foveei ). Acestea sunt
corneea, umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros . De asemenea, interiorul globului
ocular este împă rțit în 3 camere:
 Camera anterioară – între cornee și iris plus fața anterioară a cristalinului,
ce conține umoarea apoasă
 Camera posterioar ă – între iris (fața posterioară ) și fața anterioară a
cristalinului , comunică cu camera anterioară la nivelul pupi lei
 Corpul vitros – situat în tre fața posterioară a cristalinului și retină, ocupând
doua treimi (80%) din volumul ochiului.

14
Umoarea apoasă , situată atât la nivelul camerei posterioare cât și la nivelul
camerei anterioare este secretată de procesele cili are și părasește ochiul la nivelul unghiului
camerular irido -cornean prin canalul Schlemm. Din punct de vedere al compoziției
chimice, aceasta este un lich id clar ce conține el ectroliți, glucoză și proteine într -o cantitate
destul de mică , oxigen , asigurân d nutriț ia cristalinului și a corneei, precum și a tensiunii
intraoculare . Cele 2 că i de el iminare a umorii apoase sunt calea uveo -sclerală (aproximativ
10 %) ș i cea prin unghiul irido -cornean, trabecul urmat de canalul Schlemm, ulterior prin
canalele col ectoa re intrasclerale, venele episclerale , terminandu -se la nivelul sistemul
venos general. (5, 17, 18)
Vitrosul este format din 2 părți, gelul vitrean și lichidul vitrean. Structural, este
alcătuit din fibre de colagen, hialuronat de Na+, mucopolizaharide, precum ș i o cantitate
importantă de apă care îi conferă o consistență gelatinoasa. Rolul principal al său este de a
proteja retina prin amortizarea șocurilor, asigurând de asemenea și forma globului
ocular. (2, 5, 9). Vitrosul este avascul ar și fără terminații nervoase. (6)
Cristalinul , reprezintă o lentilă biconvexă, ovalar ă, situat între iris, corpul ciliar
(anterior) și vit ros (posterior) fiind avascular și transparent . (19)
Fibrele zonulare (zonula lui Zinn) , inserate la nivel ecuatorial suspendă cri stalinul
la corpul ciliar modificând prin contracție forma s a și implicit puterea dioptrică (20). Din
punct de vedere histologic, el este alcătuit din nucleu, cortex , fiind învelit de capsula
cristaliniană care este elastica (21). Cu o put ere dioptrică de aproximativ 22 D constituie
aproximativ o treime din puterea refractivă a ochiului care este de 60D. C ristalinul ajută la
refracția razelor lu minoase până la n ivelul foveei (5). Cristalinul creș te în dimensiuni pe
măsura ce se înaintează în vârstă , de la o greutate de 65 mg la naștere la aproxim ativ
260mg la vârsta de 90 ani. (21)

ANEXELE GLOBULUI OCULAR
Mușchii extrinseci în număr de 6, sunt alcătuiți din fibre musculare striate : 4
mușchi drepți (superior, inferior, medial, lateral), 2 mușchi oblici (oblic ul mare și oblic ul
mic) precum și mușchiul ridicător al pleaopei.
Funcția acestora este de a asigura miscările globului ocular conform cu cele 3 axe
vertical, frontal și sagital , definite convențional. Din punct de vedere al inervației aceasta
este asigurată de nervii cranieni III, IV și VI. (6)

15
Capsula Tenon este reprezentată de o membrană fină ce acoperă ochiul începând
de la joncțiunea dintre cornee și scleră pâna la nervul optic. Rolul acesteia este de a asigura
rotația libera a globului ocular precum și de a îl separa de grăsimea retroorbitară și spațiul
episcleral (5, 22-24). Între scleră și capsula Tenon se află spațiul ep iscleral ce conține țesut
conjunctiv structurat în travee fine . Capsu la creează î n jurul mușchi lor teci aponevrotice,
de asemenea ea prezentând multiple orificii pentru nervii și vasele ciliare. Zonele sale de
fuziune cu sclera sunt la nivelul orificiului nervului optic, precum și în apropierea limbului
sclero -cornean. (5, 25)
Pleoapele reprezintă niste pliuri cutaneo -mucoase care au ca rol principal protecția
ochiului. În ceea ce prives te structura , margi nea palpebrală este formată din mai multe
straturi ce se succed dinspre anterior spre posterior astfel : tegumentul , țesutul conjunctiv
subcutan at, mușchiul orbicular al ochiului și mușchiul ridicător al pleoapei , țesut
conjunctival submuscular, tarsul ș i septul orbital cu glandele tarsale și conjunctiva (5, 26).
Din p unct de vedere topografic , cele două pleoape ( superioară și inferioară ) prezintă 2 zone
unde se u nesc cantusul medial și cel lateral formâ nd astfel fisura palpebrală cu o înălțime
de aproximativ 9 mm (5). Pleoapa superioară care este mai mo bilă și mai mare, închide
anterior orbita (27). Pe marginea libera se inseră genele, iar în partea medială a pleoapelor
există pap ila lacrimală sub forma unei proeminențe în centrul căreia există canalul
lacrimal. Vascular izația arterială provine în pri ncipal din ramurile arterei oftalmice
supraorbitară și infraorbitară , cea venoasă fiind asigurată de venele oftalmice și cea facială.
În ceea ce privește inervația aceasta este asigurată de nervul VII – facial. (1)
Aparatul lacrimal este alcătuit din sistemul de secreție format din glanda lacrimal ă
principală și cele accesorii, precum și din sistemul de drenaj format din căile lacrimale
(canaliculele, sacul lacrimal și canalul nazo -lacrimal) (28). Rolu rile lacrimilor sunt multiple
și cuprind cel metabolic de hră nire a corneei, cel mecan ic de protecție a conjunctivei ș i
corneei, cel de hidratare permanentă a corneei care va împiedica keratinizare a conjunctivei,
cel optic ș i cel imunologic. (29)

16
2. Retina -structură și modalități de examinare

Retina reprezintă locul unde razele luminoase după ce traverseaza mediile
transparente sunt transformate în semnal nervos. La nivelul ei se găses c mare pa rte din
elementele căii vizuale. A stfel aici este sediul receptorului reprezentat de celulel e
fotoreceptoare ( celulel e cu conuri și bastonașe ). Protoneuronul căii optice este alcătuit de
celulele bipolare, iar deutoneuronul este reprezentat de cel ule ganglionare. Fototransducția
începe la nivelul celulelor senzoriale unde semnalul luminos se va transforma în semnal
electric printr -o serie de reacții celulare ce implică pompele de Na+ și K+ care duc la
hiperpolarizarea segmentului extern al fotorece ptorilor. Astfel semnalul electric va fi
transmis către celulele bipolare, acestea făcând sinapsă cu celulele ganglionare. Axonii
acestor celule formează nervul opt ic care va părăsi globul ocular , iar semnalul va fi
transmis către al 3 lea neuron situat la nivelul corpului geniculat lateral talamic. Integrarea
corticală se va face la nivelul ariilor vizuale de la nivelul cortexului occipital în ariile
Brodman 17 (1, 19).

Tabel 2.1. Celulele fotoreceptoare celule cu bastona șe – Aproximativ 150 milioane
– Predominant în periferi a retinei, lipsind la nivelul
foveei
– Sensibilitate crescută la lumină, ceea ce le face
responsabile pentru vederea scotopică
– Segmentul extern este mai lung , cu aproximativ 2000
discuri suprapuse (19, 30, 31)
– Conțin rodopsină (32)
celule cu conuri – Aproximativ 6 – 7 milioane
– Concentrație mare la nivelul macul ei luteea
– Fotopigmentul este de 3 tipuri : pentru spectrul roșu
(565nm), verde (530nm) și albastru (450 nm)
– Sensibilitate crescută pentru vederea colorată, fotopică
– Conțin fotopsină ș i conopsină (1, 30, 33)

17

Figura 2. 1 Structura celulelor fotoreceptoare
cu con și bastonaș – modificat după V. Drăgoi (30)

Din punct de vedere histologic , retina neurosenzoriala este alcătuită din 10 straturi:
– epiteliul pigmentar alcătuit dintr-un strat de celule hexagonale care au doi poli:
unul apical care intră în contact direct cu celulele fotoreceptoare cu conuri și bastonaș e și
membrana bazală care face parte din memebrana Bruch a coroidei .
– stratul celulelor fotoreceptoare este constituit din celule cu conuri și bastonaș e,
celulele senzoriale, nervoase modificate, care fac parte din procesul fotochimic al ciclului
vederii, transformând energia luminoa să în semnal electric printr -o serie de reacții chimice
la nivel celular (ex. fosforilări, procese biochimice care modifică concentratia de Na +, K+,
Ca+ etc.) (5).
– membrana limitantă externă, reprezentată de porțiunea superioară a celulelor
Muller ce izolează fotoreceptorii .
– stratul nuclear (granular) extern care este alcătuit din nucleii celulelor cu
conuri și bastonașe – protoneuronul căii optice, lipsind la nivelu l foveei .
– stratul plexiform extern – este alcătuit în partea externă de axonii celulelor
fotoreceptoare care fac sinapsă în partea internă cu dendritele celulelor bipolare și cele
orizontale .

18
– stratul nuclear intern constituit din nucleii celulelor bipolar e, deutoneuronul
căii optice și cei ai celulelor interneuronale (celulele orizontale , amacrine și
interplexiforme) ; celulele bipolare pot fi de 2 tipuri on -off sau off -on și fac sinapsă cu un
singur tip de fotorec eptor ori cu celula cu con sau cea cu basto naș.
– stratul plexiform intern este alcătuit din sinapsele dintre axonii celulelor
bipolare și d endritele celulelor ganglionare .
– stratul celulelor ganglionare cu aproximativ 700000 -15000000 celule, care
primesc in formația indirect de la mai mulț i fotorecept ori în periferie (aproximativ 100
bastonașe sau 3 -6 conuri) (5), spre zona foveală ele făcând sinapsă de tip 1 celula
ganglionară – 1 celula fotoreceptoare .
– stratul fibrelor nervoase este format de către axonii celulelor ganglionare care
au un traiect diferit astfel : fibrele maculare au un traiect orizontal către disc ul optic, cele
temporale au un traiect arcuat, restul având un traiect radiar ; zona de confluență se află la
nivelul capului nervului optic unde r ealizează papila nervului optic , ulterior traversând
lamina cribrosa a canalului scleral și capătând teacă de mielin ă
– membrana limitantă internă reprezentată de membrana bazală a celulelor
Muller precum și de pr oteoglicani, colagen și laminină . Ace asta vine în contact cu hialoida
posterioară a corpului vitros. (1, 5)

Figura 2.2 Structura histolo gică a retinei – modificat după (34)

19

Figura 2.3 Struc tura retinei după localizare – modificat după (35)

În ceea ce privește anatomia topografică a retinei , aceasta poate fi împărțită în :
 Macula lutea (ret ina centrală) – zona de retină de ap roximativ 5 -6 mm
diametru care histologic are mai mult de 2 straturi de celule ganglionare (36) este regiunea
care conține pigmentul macular xantofilic .
Este împărțită în alte 5 regiuni:
 Foveea centralis – depresi une la nivelul maculei care histologic
prezintă doar fotoreceptori de tip con, cu un diametru de 1,5 mm; de asemenea prezintă o
zonă lipsită de vascularizație numită zona foveala avasculară (FAZ) de aproximativ 500
microni diametru (5, 36); este de culoare galbenă pentru că la acest nivel se localizează
pigmenții xantofili –luteina, mezozeaxantina și zeaxantina c are au cea mai mare
concentrație la acet nivel. Acești pigmenți, care se află într -o cantitate mică după naștere,

20
se acumulează ulterior prin alimentație și asigură rolul de protecți e împotriva radiaților
UV, actionând ca un filtru .
 Foveola – partea centra lă a foveei , lipsită histologic de stratul
celulelor gang lionare și de stratul nuclear intern, cu diametru de 0.35 mm (36, 37)
conținând cele mai multe conuri, reprezentând zona de acuitate maximă (38, 39).
 Umbo – concavitate a de la nivelul foveolei, constituind reflexul
foveolar .
 Regiunea parafoveolară – un inel de aproximativ 0.5 mm î n jurul
foveei unde retina are cea mai mare grosime datorită shiftului corpurilor neuronale pentru a
nu in fluența celulele fotoreceptoare (5, 36); prezintă de asemenea cele mai multe celule
bipolare(12 celule) și ganglionare(7 celule) (40, 41).
 Regiunea perifoveolară – un inel de aproximativ 1.5 mm care se
întinde în exteriorul zonei parafoveolare până la limita maculei, structural având tendința în
ceea ce privește grosimea de a scădea de la 4 celule ganglionare spre 1 celulă ganglionară
la per iferie .
 Papila nervului optic – de aproximativ 1,5 mm, reprezentând locul de iesire
al fibrelor optice de la nivelul globului ocular, fiind o zonă fără fotoreceptori .
 Retina periferică – situată de la ora serrata pân ă la limita periferiei maculei .
 Ora serr ata – reprezintă o zonă de tranz iție cu aspect dantelat datorită
structurii alternative de golfuri ora le separate de procese dințate între retina senzorială
perifrică și corpul ciliar (pars plana) (1, 5, 42)

21

Figura 2.4 . Structura retinei în funcție de localizare – modificat după (43)

Cu privire la vasculari zația retinei ea este asigurată de artera centrală retiniană ,
ramura din artera oftalmică alături de coriocapilară. Astfel cele 2 treimi interne pri mesc
sânge de la artera centrală retininană care intră la nivelul papilei nervului optic și se
împarte în 2 ramu ri superioară și inferioară , care se bifu rcă și ele la rândul lor în alte 2 : una

22
temporală și una nazală. Ulterior se vor forma 2 rețele capilare : una superficială în stratul
celulelor ganglionare și una profundă în stratul celulelor bipolare. De la ac est nivel
capilarele se continuă cu rețeaua venulară capilară care nu prezintă șunturi arterio –
venulare, apoi cu venele retiniene cu traiect asemănator cu arterele , unindu -se și fo rmând
vena centrală a retinei care iese din globul ocular tot pe la nivelul discului optic. Treimea
externă a retinei (de la stratul plexiform extern către epiteliul pigmentar) este irigată de
coriocapilară prin difuziune la nivelul membramei Bruch și a epiteliului pigmentar, limita
între sursele de vascularizație fiind variabilă în funcție de localizare și de cantitatea de
lumină (1, 5, 36, 44, 45). Este de menționat că vascularizația retiniana este de tip terminal.
Din punct de vedere embiologic , originea retinei este în ectodermul neural. În ziua
22, exista 2 șanțuri la nivelul plăcii neurale, ulterior se formează tubul neural și ve ziculele
optice ce vor invagina formând cupele optice cu un perete dublu.
Cele 2 părți principale ale retinei embiologice sunt:
 epiteliul pigmentar retinian – ce provine din partea externă a cupei optice. Se
formeaza prin apoziția celor două straturi ale cupei optice, urmată de apariția
structurilor celulare, a melanozomilor și ulterior de pigmentarea epite liului
pigmen tar în săptămâ na 3 sau 4 (8, 46)
 neuroretina – ce reprezintă restul de straturi retiniene ce provin din partea internă
(cele 4 /5 posterioare) a cupei optice (46). Partea internă a cupei optice este
alcătuită din un epiteliu unistratificat care se va diferenția în mai multe straturi
celulare :
 stratul ependimal (parte cea mai externă a stratului neuroblastic extern)
care va forma celulele fotore ceptoare (conuri și bast onașe)
 stratul manta care are la rândul său 2 straturi: neuroblastic intern și
extern, separate de stratul de tranziție cu fibre Chievitz
 stratul neuroblastic extern – din care se vor dezvolta celulele
fotoreceptoare (conuri și bastonașe), celulele bipola re și celulele
orizontale
 stratul neuroblastic intern – ce se v a diferenția în celulele ganglionare,
celulele amacrine ș i Muller
 stratul marginal ce va conț ine axonii celulelor ganglionare, ulterior
alcătuind stratul fibrelor nervoase ce va duce la formare a nervului
optic (1, 46-48)

23

Figura 2.5 . Structura histologică a retinei mature – modificat dupa (46)
EPR – epiteliul pi gmentar retinian, MLE – membrana limitantă externă ,
ONL – strat nuclear extern, OPL – strat plexiform ext ern,
INL- strat nuclear intern, IPL – strat plexiform intern,
GCL – stratul celulelor ganglionare, RNFL – stratul fib relor nerv optic,
MLI – membrana limitantă internă

Modalitățile de examinare ale structurilor retiniene se pot face atât din punct de
vedere funcțional cât și anatomic cu aparatură ce se dezvoltă de la an la an pentru a obține
informații structurale ș i funcționale cât mai corecte.
Oftalmoscopie
directă/indirectă sau
retinofotografia – examinarea și vizualizarea directă a fundului de ochi
– cu ajutorul oftalmoscopului direct ce folosește
principiul focarelor conjugate utilizând proiecția unui
fascicul luminos cu o oglindă integrată în aparat
– oftalmoscopia indirectă cu ajutorul oftalmoscopului
indirect folosindu -se un sistem optic și sursa
luminoasă situate pe capul examinatorului și o lentilă

24
de 20 D sau 28 D
– retinofotografia – fotografia fundului de ochi foarte
utilă în obiectivarea și urmărirea unor afecțiuni
precum nevii coroidieni
– biomicroscop ia fundului de ochi – utilizarea
biomicroscopu lui și a lentilelor de 78D, 90D (49, 50)
Tomografia prin coerență
optică (OCT) – modalitate imagistică, realizând secțiuni transversale
prin straturile retinei
– non-invazivă , repetabilă, neiradiantă
– ușor de utilizat
– nu crează neplăceri pacienților
– de înaltă rezoluție asemănătoare cu secțiuni
histopatologice „in vivo” datorate diferențelor de
reflectivitate ale straturilor retiniene (51)
– utilizează inferometria în coerentă joasă folosind
lumina infrarosie cu lungime de undă de 840 nm (50,
52)
– scanări succesive foarte rapide, OCT urile de noua
generație putând scana până la 500 în o secundă ,
– rezoluție înaltă până la 5 microni standard (53); studii
recente au demonstrat dezvoltarea u nei tehnologii
OCT ce va permite o rezoluție de numai 2 -3
microni (54)
– se poate realiza o hartă topografică a retinei,
permițând astfel evaluarea grosimii retiniene în
diverse zone
– este folosit pentru diagnosticul și monitor izarea
patologii lor retini ene și vitreo -retiniene, de tipul:
 găuri maculare
 edemul macular
 sindr omul de tracțiune vitreo -retiniană
 degenerescența maculară le gată de vârstă
 glaucomul
 corioretinita seroasă centrală
 retinopatia diabetică (51, 55)

Angiografia cu
Fluoresceină – evaluarea pa tologiilor vasculare retiniene ș i
coroidiene
– folosește ca substanță de contra st fluoresceina sodică
în vederea vizualizării perfuziei retinei și a coroidei , cu
următoarele caracteristici:
 culoare oranj
 princ ipala proprietate a fluoresceinei numită
fluorescență : de a absorbi lumina cu lungimea de unda
albastr ă la 465 -490 nm și de a emite o alta, verde la
520-530 nm
 Aproximativ 80% legată de proteinele
plasmatice – albumină, restul în formă liberă – ea trece
de BHR doar dacă aceasta este afectată
 metabolizat ă de rinichi și de ficat, eliminată

25
prin bilă și u rină în aproximativ 24 -36 h .
 Reacții adverse: greață, vărsături, urticarie,
sincopă, trom boflebită, bronhospasm, edem laringian,
șoc anafilactic (51, 56) (50)
– Prezintă 6 timpi:
 Timpul coroidian
 Timpul retinian arterial
 Timpul retinian arterio -venos
 Timpul retinian venos propriu -zis
 Recircularea
 Timpul tardiv (50)
– Aspectele posibile patologice : hiperf luorescență,
hipofluorescență, staining, pooling, defect de
fereastră (57) (58)
Angiografie cu Verde
Indocianină – similară angiofl uorografiei
– subst anța de contrast ut ilizată: verdele indocianină
 moleculă cu greutate moleculară mai mare
decât fluoresceina
 circulă legată de proteinele p lasmatice
 reținută în cir culația coroidiană
– evaluează anomaliile c oroidiene ( de tipul NVC)
– tehnică utilizează infraroșu, necesitând filtre speciale
– reacțiile adverse : alergia la substanțele de contrast,
boala c ronică de ficat sau uremia (50)
Oftalmoscopie prin
scanare laser (SLO) – sistem optic confocal folosit pentru a obține o serie de
imagini 3D ale segmentului posterior
– tomograful retinian Heidelb erg (HRT)
– utilizat în diagnosticul și monitorizarea glaucom ului
(modulul glaucom pentru analiza cup, rim și RNFL)
având și un modul retinian(pentru edemul macul ar) și
unul cornean .(50, 52)

Testele electrofiziologice
(electroretinograma,
electrooculograma,
potențiale evocate
vizuale ) – oferă informații despre conducerea nervoasă de la
nivel ocular către ariile vizuale corticale – PEV
– modificări la nivelul funcție i EPR – EOG
– modificări privind fotoreceptorii – celule cu con și
bastonaș – ERG full field
– modificări la nivel macular și la nivelul celulelor
ganglionare – ERG pattern sau ERG multifocal (50)
Măsurarea pigmentului
macular – prin fotometrie heterocromatică flicker (HFP)
Tabelul 2. 2 Modalități de investigare a retinei

26
3. Pigmentul macular

Documentarea pentru prima dat ă a existenț ei unei zone la nivelul maculei de
culoare galben ă a fost făcută de B uzzi în 1782 , însă cel care a descris și din ce este alcă tuit
acest pigment macular a fost Wald în 1945. (59) El a postulat că aceasta zonă ar fi
constituită din pigmenți xantof ilici care fac parte din grupul carotenoizi lor.

Figura 3.1. Macula lutea – specimen de autopsie (60)

3.1 Localizarea pigmentului macular
A fost dificilă stabilirea exact ă a localiză rii pigmentului macular la nivel celular
pentru a putea stabili care sunt straturile retini ene ce îl conț in. Pigmentul macular se află la
nivelul întregii retine în cantități diferite, avâ nd cea mai mare densitate la nivelul maculei
lutea de unde ș i denumirea acestei zone ce rerprezintă o portiune ovalară cu diametrul de 2
mm centrata de fovee. (61, 62) Localizarea p igmentilor xant ofilici de la nivelul foveei a fost
identificată de Snodderly ș i co. în partea internă a foveolei ș i în zona perifoveolară mai
exact la nive lul stratului plexiform intern ș i al stratului fibrelor nervoase axonale ale
receptorilor .(63) O altă ipoteză pare s ă indice că pigmentul se găseș te la nivelul celulelor
Muller deoarece în zona foveolară există un strat foarte mic al fibrelor nervoase. Astfel
pigmentul xantofil s -ar localiza î n citoplasma acestor c elule ceea ce face ca aceasta să aib ă
o densitate mică î n zona conului. (64) În plus, restul de pigment pare să alcătuiască baza
conului de celule Mull er mai mult decât să se localiz eze la nivelul stratului plexiform
intern.

27
În afara r egiunii perifoveolare, î n toată zona maculară , pigmenul se găseș te la
nivelu l straturilor plexiform extern ș i nuclear extern, densitatea lui scăzând progresiv spre
periferia acesteia. (64)
De asemenea Sommeburg et al. au adus dove zi că localiza rea pigmenului ar fi mai
degrabă la nivelul segmentelor externe ale bastonașelor deci în strâ nsă relație cu
fotoreceptorii, cantităț i foarte mici fiind detectate la nivelul epiteliului pigmentar retinian.
(61, 65)
Snodd erly et al . au descris distribuț ia pigmentului macular la nivel ul retinei
primatelor, demonstrând că există o acumulare la nivelul maculei de 1 singur iz omer al
lutein ei [(3R,3'R,6'R) -beta,epsilon -Caroten -3,3'-diol] și 2 izomeri ai zexantinei ș i anume
mezozeaxantina [(3R,3'S) -beta,beta -Carot en-3,3'-diol] și zeaxantina [(3R,3'R) -beta,beta –
Caroten -3,3'-diol] (63, 66). Doar luteina ș i zeaxanti na se gă sesc la niv elul plasmei, însă
concentraț ia de la nivelul foveei este de 10 000 mai mare. (67) Cantitatea cea mai mare de
pigmenți se gaseș te la nivelul fo veei, iar la o excentricitate de 2 mm (ceea ce ar î nsemna
aproximativ 7 grade de excentricitate) acesta devine optic nedetectabil. (68, 69) În plus , în
studiul lor , Bone et al. au evidenț iat că nivelul de carotenoizi pe unitatea de arie ret ininană
este de 1.44 ng/mm la nivelul foveolei pe câ nd la o excentric itate de 1.6 -2.5 mm este de
0.81 ng/mm . (68, 70)

Figura 3.2 : Structura biochimica a pigmentilor maculari

28
Utilizâ nd HPLC (high-performance liquid chromatography ), B one et al ., au
demo nstrat că la nivelul retine i umane adulte, nivelul de lute ină creș te cu cât ne î ndepărtă m
radiar de fovee, pe câ nd cel al mezo zeaxantinei și zeaxantinei scade. (71) Astfel nivelul de
zeaxantină este cel mai mare la nivelul foveei și scade cu o excentricitate crescândă spre
periferia maculei, iar cel al luteinei este maxim la nivel perifoveolar cu un raport
luteina/zeaxantina î n foveola de 0.42 iar în parafoveolar de 1.04 (69)
De menționat este că diferen ța de pigme nt macular interocular la acelaș i pacient
este f oarte mică (< 0.1), însa Hammond et al . au demonstrat că există o foa rte mare
variabilitate a densității pigmentului macular î ntre indivizi. (72)
Conform studiilor lui Bone ulterioare , raportul luteina:zeaxantina crește de la
aproximativ 1:2.4 în zona centrală (0-0.25 mm ), la peste 2:1 î n periferie (8.7 -12.2 mm) ,
această variaț ie cu excentricitatea fiind în concordanță cu raportul conuri:bastonaș e. (68)
De asemen ea cercetarile ulterioare au arătat că tubuli na este o proteina care se
găseș te la nivelul straturilor axonilor fotoreceptorilor î n cantitate foarte mare . Se pare că
interacțiunea dintre această proteină și pigmenț ii carotenoizi la nivelul maculei ar avea un
rol fotoprotectiv. (73)

29

Figura 3.3 Poza unei sectiuni prin f oveea unei female adult
Macaca mulatta in lumina verde și in lukmina albastra se
observa anumite zone care nu apar in lumina verde dar se
observa ca niste zone inchise la culoare in
lumina albastra – reprezentand pigment macular de densitate crescuta .
PE= retinal pigment epithelium; OS= outer segment layer ;
IS= inner segment layer;ON= outer nuclear layer;
RA= receptor axon layer; IN= inner nuclear layer;
IP= inner plexiform layer;GC= ganglion cell layer.
(modificat dupa Snodderly) (63)

30
3.2 Rolul pigmentului macular
Carotenoizii care intră în compoziția pigme ntului macular xantofilic ( luteina,
mezozeaxantina, zeaxantina ) care conferă colorația galbenă a maculei lutea (74) au mai
multe roluri :
 Protecție împotriva luminii vizibile cu lungime de unda scurt ă – lumina
albastră cu un maxim de absorbție la 460 nm ce se pare a fi toxică pentru fotoreceptori
(15, 75-77) – protecția este pentru celulele cu con care se află în cantitate foarte mare la
nivelul maculei (63)
 Reducerea aberațiilor cromatice și a dispersiei luminii (78, 79)
 Ameli orarea acuității vizuale și a calității vederii care include sensibilitatea
la contrast, saturația culorilor
 Ameliorarea fotofobiei (sensibilitatea și discomfortul în ceea ce privește
lumina puternică) (80)
 Îmbunătățirea timpului de readaptare a vederii după ce ochiul a f ost expus
la o lumină puternică
 Antioxidant prin care ajută la inhibarea peroxidării membranei fosfolipidice
și la eliminarea radicalilor liberi de oxigen, reducând astfel stresul oxidativ as upra celulelor
retiniene.
Meta bolismul celular precum și reacț iile fotochimice de la acest nivel produc ca
produs secundar specii reactive de oxigen la nivel retinian. Prin reacția cu proteinele,
lipidele sau acizii nucleare (ADN sau ARN) determină alterar ea funcțională a celul ei sau
chiar apoptoza celulară (81). Pigmentul macular prin rolul său antioxidant ajută la
asigurarea unei homeostazii a celulelor fotore cepto are corespunzătoare ce va duce la o
calitate a vederii mai bună și posibil la o protecț ie pe termen lung a celei mai importante
regiuni pentru acuitatea vizuală.
Pigmentul macular are o absorbție preferențială pentru lumina albastră (82) și cum
în natură există anumite obiecte care apar pe un fundal care emană lumină cu lungime de
unda scurtă, acest rol al său poate ajuta pacienții în viața de zi cu zi. (83)
Rolurile benefice datorate proprietăților optice a le pigmentului macular sunt
demonstrate de studii clinice numeroase prin suplimentare cu luteină, zeaxantină și
mezoeaxantină (84).
Însă studii recent e arată efectul benefic al carotenoizii și asupra proceselor
neuronale (85, 86). Astfel prin împiedicarea degradăr ii proteinelor din veziculele

31
presinaptice și prin îmbunătățirea dinamicii microtubulior se produce o creștere a
comunicării intercelulare datorită canalelor intramembranare. (87, 88)
Sasaki et al. într-un studiu efectuat pe șoareci a arătat ca suplimentarea cu luteină ar
favoriza creșterea producției de EYA(eye absent), ce promovează repararea ADN -ului și
supraviețuirea celulară, de asemenea protejând ADN -ul fotorec eptorilor prin reducerea
stresului oxidativ. (89)
De asesmenea, carotenoizii macular i sunt implicați conform unor studii în
procesele antiinflamatorii. Kijlstra et al . într-un studiu recent a arătat că luteina inhib ă
activarea NF kappa -B precum ș i expresia iNOS și COX -2, molecule care sunt implicate î n
reacțiile pro inflamatorii. (90, 91) Și Rubin et al. au cercetat efectele suplimentării cu
carotenoizii maculari la copii născuți prematur comparativ cu cei născuți la termen și
alăptati la sân. (92) Astfel ei au observat o concentrație mai scăzută al unui alt marker de
inflamație, proteina C reactivă la nou -născuții ca re au primit supliment e cu lu teină ,
emițând ipoteza că aceasta ar avea un rol anti -inflamator.
Hammond et al. într-un studiu a arătat că pigmentul macular are un efect de
protecție asupra vederii de a lungul timpului, m odalitatea de măsurare fiind CFF(central
flicker threshold – flicker central prag )(85). Rezultatele au fost confirmate și de studiile lui
Renz i et al., care au mai asociat pozit iv densitatea pigmentului macular cu un alt indice
numit TCSF (temporal contrast sensitivity function – funcția de sensibilitate la contrast
temporală) (86).
Suplimentarea cu carotenoizi este benefică conform studiiilor și a u nei metaanalize
efectuate de Ma et al. și în reducerea apariției cataractei senile, în special cea nucleară. (93)
De asemenea un rol important se pare că ar fi și în îmbunătățirea activităților
cognitive la persoanele în vârsta probabil datorită rolului antioxidant și antiinflamator . S-a
observat în studiul efectuat de Vishwanathan et al. pe maimuț e rhes us, că concentraț ia de
luteină și zeaxantină de la nivel macular poate fi corelată c u cea de la nivelul cerebelului .
(94, 95)

32
3.3 Procesul vederii și funcția vizuală
Acuitatea vizuală este o măsură a funcției vizuale. Vederea în ansamblu nu se
rezumă doar la acuitate vizuală ci cuprinde și alte limit ări care pot avea un impact asupra
calității vederii. Ea include :
 Măsurarea acuității vizuale – puterea sistemului viz ual la 100% contrast
discriminâ nd semnele la 1 minut de arc ; este asig urată de o bună funcționare a
conuril or, iar acuitatea vizuală maximă este dată de fovee
 Sensiblititatea la contrast – reprezintă capacitatea de a face diferența între
obiecte cu luminanță similar ă; ajută în viața de zi cu zi la condus, identificarea
facială etc. (96); este un indicator mai fidel pentru funcț ionalitatea ret iniană
decât acuitatea vizuală fiind o măsurătoare a calității vederii
 Percepția profunzimii și tridimensionalitatea
 Discriminarea culorilor
 Recunoașterea mișcărilor (83)

Tot procesu l vederii include mai multe etape:
 Refracția – sistemul optic al ochiului ce cuprinde corneea și cristalinul (dioptrul
ocular ) care va concentra razele luminoase emise de obiectele înconjurătoare
către zona de acuitate maximă , foveea. Ulterior stimulul vizual va fi transmis
pe căile optice către cortexul vizual care este responsabil de integrarea vizuală.
 Aberațiile cromatice sunt datorate faptului că din punct de vedere vizual , la
periferia oricărui obiect se p oate observa o zonă mai blurată care este
accentuată de o sensibilitate la contr ast scăzută. De asemenea s -a observat o
defocusare mai importantă la nivelul retinei a luminii cu lungime de undă
scurtă (lumina albastră) decât celelalte lungimi de undă. (83)
 Glare – este de 2 tipuri : glare de disco mfort și glare de dizabilitate.
o Glare de dizabilitate este dat de dispersia luminii la nivel intraocular
o Glare de discomfort este cauzat de sursele luminoase din mediul
înconjurător care pot avea intensități variab ile și uneori foarte
accentuate care produc un di scomfort ocular. (97)
 Dispe rsia luminii – apare datorită particulelor afla te în suspensie atât în mediul
înconjunrător cât și la nivelul structuril or ochiului; poate duce la o reducere a
contrastului; cele mai importante părți oculare respon sabile sunt

33
cristalinul(70%) ș i corneea(30%) , umoarea apoasă ș i vitro sul având o
contribuție minimă (83).

3.4 Factori ce influențează pigmentul macular
Multiple studii au investigat factorii care pot influența pigmentul macular. Au fost
aduși în vedere aportul alimentar de carotenoizi, fuma tul, culoarea iriană sau indicele de
masă corporala(BMI). (98, 99) Se poate observa că acești factor i sunt comuni cu cei care
sunt factori de risc pentru DMLV. Rezultat ele acestor studii trebuie totuș i analizate cu
precauție deoarece datele nu pot fi replicate poate datorită numărului insuficient de mare de
subiecți incluși, datorită modificărilor demogr afice sau datorită modalităților de măsurare a
densitații pigmentului macular. Ciulla et al . în studiul e fectuat în 2004 a ob servat că
pacie nții cu cataractă și DMLV nu aveau un PM mai scăzut, luând în considerare ipoteza
că ei de fapt a veau un aport cresc ut de L și Z(99). Ei au mai arătat de asemenea că odată cu
vârsta MPOD nu ar scădea semnificativ chiar și la subiecții cu cataractă și DMLV.
Există unele ipotez e privind protecția asigurată de carotenoizi pentru cristalin și
retină, precum și îmbunătățirea calității vederii prin anumite mecanisme optice. (98)

3.4.1 Culoare a irisului

Relația dintre culoarea irisului și densitatea de pigment macular a fost stabilită într –
un studiu realizat în 1996 de Hammond et al. Participanții la acest studiu au fost repartizați
în 3 categorii luând în considerare culoarea irisului : grupul 1 cu iris albastru /gri, grupul 2 –
iris verde/ căprui și grupul 3 – iris maro/ negru. Studiul a arătat că grupul 1 a avut o MPOD
cea mai mică, cea mai mare având -o cei din grupul 3 . Studiile sunt multi ple în ceea ce
privește culoarea irisului și riscul de dezvolare a DMLV precum și severitatea
degenerescenței maculare . Deși e xistă mai multe studii care au arătat o legătură între
culoarea deschisă a irisului și riscul de a dezvolta la o vârstă mai tânără DMLV sau
sever itatea acestei afecțiuni (100, 101), este de menționat că există și o altă serie de studii
care nu au reușit să o demonstreze (102). Există mai multe ipoteze privin d efectul protector
al culorii î nchise iriene și anume relația dintr e melanină și pigmentul macular , precum și
predispoziția acestori ochi de a transmite mai puțină lumină la nivel macular , ceea ce ar
duce la scăderea nivelului de stres oxidativ (103). De asemenea, Hammond et al . au mai

34
avut o ipoteză cum că exista o ten dință dato rată factorilor de mediu(lumina ș i oxigenul)
care duc la acumulare atât de melanină cât și de carotenoizi. (103)

3.4.2 Fumatul

Hammond et al. , într -un studiu ca z-control efectuat în 1996 a în cercat să
demonstreze o corelație între fumat și dens itatea de pigment macular. Pacienții din cele 2
grupuri nu aveau diferențe în ceea ce privește sexul, vârsta, culoarea iriană s au pigmentarea
tegumentară. Ast fel media MPOD celor 34 subiecți fumători a fost 0.16 față de cea a celor
34 nefumători care a fos t 0.32 . De asemenea , ei au arătat că există o rel ație invers
proporțională între MPOD și numărul de țigari pe zi. (104) Lunâ nd în considerare rolul
benefic al pigmentului macular o scădere a densității sale la fumători f ace ca fumatul să
poată fi consid erat fac tor de risc importa nt pentru dezvolarea DMLV exudativ după cum a
fost arătat în mai multe studii. (105-107). De aceea o reducere a pigmentului macular la
fumători poate contribui la o creștere a ri scului de apariție a formei exudative de DMLV.
(108)

3.4.3 Sexul feminin

Datele epidemiologice s unt mixte și controversate totuș i în ceea ce privește
asocierea DMLV și sex. Multe studii nu au găsit o a sociere semnificativ statistic, (109-
111) pe de altă parte altele au arătat o diferență între s exe. (112, 113)
Hammond et al . au cercetat în 1996 diferența între densitat ea pigmentului macular
la cele două sexe. Ei au evidențiat că la sexul masculin densitatea pigmentului macular este
cu 38% mai mare decât la sexul feminin, chiar daca subiecții studiului aveau concentrații
asemănătoare de carotenoizi plasmatici și un aport similar alimentar. Una din ipotezele
autorilor pentru aceste modificări a fost rolul interacțiunilor hormonale și posibilul rol al
hormonilor steroizi în metabolismul L și Z (108).

35
3.4.4 Aportul a limentar de carotenoizi și concentrația serică a diveșilor factori de risc

Densitatea pigmentul macular poate v aria foarte mult între indivizi , aportul
alimentar de pigmeți xantofilic i putând fi unul dintre factorii care o pot influența . De
asemenea, Hammond et al . a observa t într -un studiu pe gemeni monozigoți că există o
diferență în ceea ce privește MPOD la perechile de gem eni în funcție de aportul de gră simi
alimentare, acizi omega 3, fier, fibre și de aportul caloric. (114) Pe de altă parte, ei au
observant că nu ar exista o corelație între pigmentul macular și concentrația serică de
carotenoizi .
Deși datel e sunt contradictorii în ceea ce privește rela ția între nivelul seric de
colestelol și PM, Nolan în studiul său din 2007 a ară tat că există o corel ație între nivelul
crescut de c olesterol și MPOD scăzut. Ipoteza postulată a fost că lipoproteinele cu
densitate mare sunt cele care transport ă L și Z, fap t demonstrat de Clevidence .(115, 116)
Se știe de asemenea că L și Z se acumulează la nivelul splinei , ficatului și țesutului adipos.
(117)
În ceea ce privește indicele de ma să corporal (BMI) , Nolan et al . (2004) și Burke et
al. (2005) au ară tat o relație invers proportională între acesta ș i MPOD. (118-120)

3.4.5 Nivelul seric de luteină și zeaxantină

Acești pigmenți xantofilici după ce sunt a bsorbiți la nivel intestinal vor fi
trans portați în cir culația limfatică în componența chilomicronilor. (19) După ce sunt
preluați de ficat sunt resecretați ș i introduși în circulație legaț i de lipoproteinele cu
densitate mare (HDL). (116) În plasm ă totuși nu avem mezozeaxantină de unde apare
ipoteza că aceasta este sintetizată din luteină la nivel macular. (66)
Conform studiului LUXEA suplimentarea cu carotenoizi duce la acumulare de
luteină predominant la nivel foveolar și de zeaxantină în zone mai întinse la nivel retinian.
(121)

36
3.5 Modalitățile de măsurare a pigmentului macular
Măsura rea densității optice a pigmentului macular la pacienții vii se face prin :
 metode psihofizice
o Heterochroma tic Flicker Photometry – HFP
o Motion Photometr y-fotometrie de miscare
 metode optice
o spectrometrie cu autofluorescență
o reflectometrie
o reflectometrie imagistică
Cele mai ut ilizate investigații sunt HFP și reflectometria , autofl uorescența fiind cea
mai recent introdusă.
Reflectometria este metoda cantitativă care ut ilizează compararea între lumina
reflect ată de către maculă și cea reflectată de periferia retinei. Astfel se creaz ă o hartă a
pigm entului macular folosindu -se o variant ă modificat ă de oftalmosco p cu scanare laser.
(122, 123).
Autofluorescența utilizează ca principiu autofluorescenț a lipofusceinei de la
nivelul celulelor epiteliului pigmentar retinian, permițând astfel măsurarea distribuției PM
în mod obiectiv și precis .
HFP este metoda care est e cea mai utilizată, având o evo luție foarte importantă în
ultimii ani. Avantajele acestei metode sunt:
– relativ ieftină
– ușor de folosit chiar și pentru personal neinstruit
– se realizează pe pupilă nedilatată
– în mod normal nu este influențată de modificări la nivelul mediilor
transparente oculare (de ex. cataractă).
– durată scurtă a examinării – aproximativ 2 min ute per ochi. (124)
Există mai mult aparate de măsurare a MPOD ce folosesc tehnica HFP din care
amintim Macuscope (Macuvision Europe Ltd., Lapworth, Solihull, UK) , QuantifEye
(Tinsley Precision Instruments Ltd., Croydon, Essex, UK) , în prezenta teză fiind utili zat
aparatul MPS II (Elektron Eye Technolog y,Cambridge ,UK).(125)
Modalitatea de determinare a MPOD este prin alternarea stimul ului luminos
albastru (lungime de undă scurtă apropiat de vârful de absorbție a pigmentului macular ) cu
unul verde cu lungime de undă lungă care nu este absorbit de pigmentul macular . Acești

37
doi stimului de lungimi de undă diferite sunt percepuți de pacient ca un flicker. (126)
Stimulul vi brează inițial în centrul foveei, zona cu concentrație maximă a PM, apoi în
regiunea parafoveală în care PM nu este decelabil optic. Densitatea optică a PM este
calculată utilizând diferența între sensibilitatea la nivelul foveei și cea de la nivelul regiu nii
parafoveale la lumina albastr ă.(127)
Astfel, această metodă se bazeaza pe spectrumul de absorbție al pigmen tului
macular la nivel retinian , preponderan t la nivelul mac ulei și foveei (128).
Concentrația maximă de PM est e în fovee și usor parafoveolar și scade rapid
progresiv spre periferie excentric. De aceea calcularea MPOD se face prin diferența dintre
o valoare central ă (maximul) și o valoare periferică (nivelul 0 sau minim folosit ca punct
de referință pentru a defini sensibil itatea baseline a fiecărui individ ), ceea ce dă o valoare
individuala diferită p entru fiecare pacient în parte. (129)
Modalitatea de realizare a investigației cu MPS II este următoarea:
 Pentru început stimulul flicker se focalizează pe fovee.
 Pacientul va apăsa un buton în momentul în care percepe o vibrație a
stimului.
 Primii 5 stimului determina valoarea prag.
 Urmează apoi testul primcipal care va alterna stimului de lumină albastră
versus unul de lumină verde – galben până câ nd pacientul nu mai percepe flickerul și astfe l
se va determina cel mai jos punct de pe graficul rezultat.(Figura 3.4)
 Ulterior aparatul continuă să crească stimulul albastru până în momentul în
care pacientul percepe flickerul de 3 ori consecutiv.
 MPOD final este calculat după ce este aju stat conform unor factori de
corecție legat de vârstă (datorită modificării culorii cristalinului cu vârsta sp re o nuanță de
galben) care va fi 0 în cazul în care pacientul are p seudofac. (130)

38

Figura 3.4. Graficul MPOD

Formula de calcul pentru MPOD este dată de diferența dintre logaritmul raportului
între luminanța verde și albastră ce ntral și periferic:
MPOD= log
-log
(131)
După cal cularea MPOD , această valoare poate fi interpretată conform următorului
tabel și ulterior poate fi luată decizia de a administra suplimente cu pigmenți maculari (L,
MZ, Z) :

Figura 3.5 Densita tea pigment ului macular pe grupe de risc – modificat după (124)

39
3.6 Sursele de pigmenț i maculari
Carotenoizii care se gasesc în natură sunt în număr de zeci însă la nivelul corpului
uman se gasesc mai puț in de 20. (132) Din cei 4 2 de caroteno izi care pot fi găsiți î n
alimente ce pot fi consumate, doar 12 se pot asimila prin dieta, iar la nivelul maculei lutea
doar 3 sunt cei care alcă tuiesc pigmentul macular: luteina, zeaxantina ș i
mezozeax antina. (83) Dacă la nive lul plasmei se gă sesc doar luteina ș i zeaxantina, Bone a
demonstrat că mezozeaxantina (un stereoiz omer al zeaxantinei ) este un produs de
conversie din luteina prezent doar la nivelul retinei (66). Din punct de vedere al
concentra ției de pigmenți maculari legumele de tipul celor cu frunze verzi (spanac, brocoli)
au cea mai mare concentraț ie, urmate de legumele galben -portocalii care au o cantitate mai
mare de zeaxantină decât de luteină .(133)
Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) este o afecțiune cronică
progresivă ce afectează zona centrală a retinei (macula) care are rolul de a asigura acuitatea
vizuală. Numeroase studii au arătat că incidența DMLV crește cu vârsta și că o scădere î n
nivelul de MPOD duce la producerea de radicali liberi ș i implicit la stres oxidativ , unul din
factorii importanți în patogenia acestei afecțiuni. (134-136)
Pigmentul macular aflat la acelaș i nivel unde se dezvoltă DMLV, cuprinde L și Z
ce nu pot fi sintetizate de organismul uman astfel depinzând de aportul alimentar. Într-un
studiu randomizat, dublu -orb, realizat în 2011, Soomerburg et al. a cercetat ef ectul
aportului de zeaxantină la pacienții care aveau DMLV atrofic . Astfel aportul de 8 mg de Z
pe zi /12 luni a produs la pacienți o îmbunătățire a calității vederii (127). De asemen ea,
studiul Rotterdam și studiul CREST au cercetat dacă diverși nutrienți pot duce la o
reduce re a riscului de dezvoltare a DMLV precoce. Efectuat pe peste 2000 de subiecți ce
au fos t urmăriți timp de mai mult de 8 ani în studiul Rotterdam s-a semnalat că aportul
alimentar de nutrienți cu proprietăți anti-oxidante pr ecum Z, L, MZ, acizii omega 3 , zincul,
cuprul , vitamina C și E ar reduc e riscul de apariție a DMLV precoce la cei cu risc
genetic .(137, 138)
Alimentele recom andate pentru a fi consumate sunt:
 legumele cu frunze verzi – studiu l rea lizat în 1997 de Hammo nd et al. a
arătat o creștere a MPOD la majoritatea subiecțiilor după 4 săptămâni de la introducerea
spanacului și/sau a porumbului în dietă (134). Un alt studiu al lui Sommerburg et al . din
1998 a analizat mai multe fructe și legume și a descoperit că majoritatea legumelor cu
frunze verzi au o concentrație crescută de L (15-47%) și foarte mică de Z(0-3%). (127)

40
 kiwi, struguri, suc de portoca le, dovlecel ce au o concentrație de L și Z între
30-50%
 galbenușul de ou
 porumbul – alimentul care este cel mai bogat în L (60%)
 ardeiul roșu – foarte bogat în Z (37%) . (127)
Studiil e au demonstrat că există multipli factori de risc pentru dezvoltarea DMLV
printre care amintim sexul feminin, istoric ul familial, fumat ul, obezitatea. Pentru pacienții
care prezintă acești facto ri de risc precum ș i pentru cei care au deja DMLV există
posibilitatatea utilizării suplimentelor conform celor 2 mari studii AREDS 1 și 2(139, 140).
Multiple studii clinice au ajuns la concluzia că o bună modalitate de a crește MPOD este
utilizarea suplimentelor care conțin toți cei 3 pigmenți carotenoizi ( L, Z, MZ) ceea ce ar
duce la îmbunătățirea calității vederii și a acuităț ii vizuale precum ș i alte efecte benefice
(viteza cititu lui, arhitectura foveală, funcțiile cognitive, dispersiei luminii) . (141-146)

4. Patologii asociate cu scăderea pigmentului macular
4.1 Deg enerescența ma culară legată de vârstă
DMLV este cauza principală ce determină o deteriorare ireversibilă a vederii pe tot
globul și mai ales în țările dezvoltate la persoanele vârstnice. Prevalența acestei afecțiuni
va fi în continuă crestere datorită longevității cres cânde a populației. (147) Aceasta boală
cronică reprezintă o degenerare a regiunii maculare caracterizată prin pierderea acuității
vizuale centrale , având 2 stadii :
 Precoce: Depunerea de druseni, decolările de EPR precum și alte
modificări la nivelul EPR .
 Tardiv: atrofia geografică și membranele neovasculare coroidiene . (148,
149)
Din punct de ved ere etiopatogenic, se pot cita multiplii factori de risc care pot fi
împărțiți în :
 Modificabili : fumatul, dieta
 Nemodificabili : vârsta, sexul – feminin, antecedentele heredocolaterale,
bolile cardiovasculare de tipul hipertensiunii arteriale.
 Alți factori de risc :
 Leziunile date de stresul oxidativ și fototoxicitatea ,

41
 Ischemia (VEGF și neovascularizația) ,
 Inflamația (factorii complemetului, macrofagele, PDGF,
integrinele) ,
 Factorii genetici (polimorfismul generic, gena APOE epsilon) (148-
150)
Din punct de vedere fiziopatologic, inițial apare o dep unere de lipide la nivelul
membranei Bruch în urma unor dereglări ale metabolismul celulelor din EPR. Ulterior apar
depozit ele galbene rotunde numite druseni (semnul clinic vizibil ) care pot fi de mai multe
tipuri duri, moi, cuticulari, reticulari . Localizarea acestora este de obicei între EPR și
membrana Bruch, cu diverse forme și mărimi în funcție de tip, conțin ând lipofuscină,
material degradativ, ami loid. Apare în continuare o destructurare în EPR, inflamația
cronică și e liberarea de VEGF va duce la apariția neovase lor coroidiene.
Din punct de vedere clinic, există 2 forme de DMLV:
 atrofică – uscată
 exudativă – umedă .
Forma atrofică se caracterizează prin atr ofia lentă a EPR , a coriocapilarei și a
fotoreceptorilor . Apare în 90% din cazuri. Inițial se evidențiază druseni i și alterări
localizate ale EPR . În stadiile avansate, zonele atrofice se extind și apare vizib ilitatea
vaselor coroidiene mari ( atrofia geogr afică ). Deși la început majoritatea pacienților sunt
asimptomatici, ulterior apare me tamorfopsii (grila Amsler modificată), dificultăți la citit,
scădere a v ederii sau dificultăți la lumină și în nocturn. Debutul este subacut, iar evoluția
lentă, dar pe mă sura progresiei bolii pacienții acuză vedere în ceață, scăderea abilitătii de a
citi, sensibilitate la lumină puternică, dificultate în adaptarea la întuneric sau lumină.
Doar 10% dintre pacienți trec de la forma atrofică la cea exudativă , mai gravă cu cu
o scădere a vederii rapidă (8). Din punc t de vedere al simptomatologiei caracteristic e sunt
metamorfopsia care se accentuează brusc , micropsii, macropsii, scotom central cu o
scădere i mportantă a AV. Etiopatogenic, a par neovase patologice la nivel coro idian, fragile
ducând la prezenț a în spațiul subretinian de lichid sau hemoragii sau de exudate dure .
Există mai multe tipuri de neovascularizații:
 NVC tip 1 (ocultă) – se dezvoltă s ub EPR – decolările de EPR
 NVC tip 2 (clasică) – se dezvoltă deasupra EPR
 NVC tip 3 ( anastomoz a corioretiniană) – proliferarea angiomatoasă retiniană
– RAP

42
Neovascularizația coroidiană produce în stadiile tardive o cicatrice extinsă, fibroasă
la nivelul ma cular . (151) (148)
Diagnosticul poate fi stabilit atâ t clinic prin simptomatologie cât și paraclinic
multimodal prin biomicroscopia fundului de ochi, OCT, angioflu orografia cu fluoresceină
sau verde indocianin, grila Amsler, OCT angiografie. Toate aceste investigații au rolul d e a
evidenția prezența unei NVC , de o localiza și de a o caracteriza (mărime, compoziție –
prezența de hemoragii, delimitare)
După localizare , leziunile se pot clasifica în
 extrafoveale
 juxtafoveale
 subfoveale (5)
OCT -ul este investigația care poate să identifice precoce neovascularizați a,
prezența de lichid intraretinian precum și o crestere a grosimii retiniene. (51, 148)
Din punct de vedere al tratamen tului, deși în ulti mii ani s -au depus eforturi
susținute ș i considerabile, p osibilitățile terapeutice care sunt disponibile la aceasă oră
încetinesc evoluția DMLV, dar nu pot trata și cauza. În ceea ce privește forma atrofică
singurul tratament conform mar ilor studii AREDS și AREDS 2 pentru a preveni sau scădea
progresia DMLV, este suplimentarea cu pigmenți xantofilici(L, MZ, Z) , antioxidanți,
vitamine le C si E , minerale (zinc, cupru) ,acizi omega 3 precum și abandonul
fumat ului.(139, 140)
Tratamentul în forma exudativă a DMLV cuprinde mai multe modalități :
 fotocoagularea laser în membrana ele coroidiene neovasculare (CNVM)
extrafoveale ;
 terapia fotodinamică (PDT) care utilizează verteprofin – CNVM subfoveale
clasice ;
 termoterapia transpup ilară – CNVM subfoveale oculte sau minim clasice ;
 radioterapia
 tratament ul chir urgical cu extracția directă a CNVM, translocația maculară,
chirurgia endolaser subretiniană, transplantul de EPR sau fotoreceptori
 metode le farmacologice – cele mai utilizate și cu cea mai mare eficacitate
sunt injecții le intravitreene cu inhibitori ai angiogenezei (anti VEGF –
bevacizumab, ranibizubab, aflibercept )(148, 152)

43
Prognostic ul bolii este unul nefavorabil. Cecitatea apare rar deoarece câmpul vizual
periferic este păstrat. Însă calitatea vieții pacienților este mult diminuată instalându -se
dificultatea de a citi, de a recunoaște persoanele din jur fiind afectată vederea centrală cu
acuitatea vizu ală maximă. Afectarea celui de -al doilea ochi în cazul formei exudative este
de 40 % în următorii 5 ani (151).
4.2 Corioretinita seroasă centrală
Este o afecțiune idiopatică ca re afectează coroida și retina ș i care are caracteristic
decolarea seroasă în mod spontan a retinei neurosenzoriale la nivelul regiunii maculare .
Aceasta a fost descrisă pentru prima dată de Alb recht von Graefe în 1866 ulterior Gass
fiind cel care o îi confera termenul de CRSC idiopatică. (148, 153, 154).
Această afecțiune până la ora actuală nu are o cauză etiopatogenică cunoscută deși
studii multiple au fost efectuate. Pacienții cu CRSC de cele mai multe ori sunt bărbați tineri
între 20 și 50 ani . De obicei se afecțiunea se manifestă unilateral cu o incidentă de 6:1 în
favoarea sexului masculin și cu o incidență în populație de 5 -6 la 100 000 locuitori. (21,
51)
Factorii de risc asociați sunt:
 stresul emoțional
 tip comportamental A
 infecție cu Helicobacter pylori
 tratamentul cu cortiocoteroizi
 graviditatea
 fumatul
 boli vasculare de col agen de tipul lupus eritematos sistemic, sarcoidoză
 hipercorticism ș i boala Cushing (21, 153, 155)
Din punct de vedere etiopatogenic cauzele nu sunt exact cunoscut e. Se ia în
considerare că apare o ruptură la nivelul EPR focală datorită unei circulații anormale la
nivel coroidian ce duce la o hiperpermeabilitate cauzată de o congestie venoasă ș i capilară,
evidenția prin angiografia cu verde indocianin .(156) Astfel apare o ischemie care
determină fenomenul de exudare de la nivel coroidian cu o acumulare a fluidul în exces
ducând în acest fel la decolarea EPR . Apare ulterior breșa focală de la nivelul barierei
hemato -retiniene prin care fluidul exudat ajunge la nivel retinian decolând re tina
neurosenzorială (157).

44
Debutul este de obicei brusc cu metamorfopsii unilaterale . De asemenea pacienții
pot prezenta micropsii , desaturare la culori , scotom c entral relativ pozitiv, metamorfopsii
care pot fi ilustrate prin grila Amsler. Acuitatea vizuală poate fi de cele mai multe ori
păstrată cu o scădere ușor moderată însă o corecție a une i false hipermetrop ii o poate
ameliora . Pacienții mai pot acuza o adaptare mai dificilă la întuneric. În câteva luni
simptomatologia de obicei dispar e, dar po ate persista chiar dacă fluidul s -a reso rbit
rămânând modificări ale sensiblitații la contrast chiar cu a cuitate vizual ă 20/20 . Studii au
arătat că odată cu timpul mai îndelungat în care retina neurosenzorială stă decolată cu atâ t
crește riscu l de atrofie a fotoreceptorilor. (158) Cronicizarea CRSC apare la aproxiamtiv
5% dintre pacienți fiind dificil de a face diagnosticul difere nțial cu o neovascularizație
coroidiană secundară CRSC (21, 158).
Diagnosticul afecțiunii poate fi pus clinic și prin oftalmoscopie, ulterior fiind
confirmat prin teste paraclinice. O ftalmoscopic se poate evidenția o bulă î n regiunea
maculară, r otundă, bine delimitată cu un lichid transparent în interior, r eflexul fov eal fiind
absent . De asemenea pot fi observate decolările de EPR. După r ezoluț ia bolii de cele mai
multe ori rămân mici zone de atrofie la nivelul EPR și modificări în straturile intraretiniene
(în stratul nuclear extern ș i cel plexiform extern) după cum a arătat Ahlers et al. în studiul
său din 2009 (159). Pigmentul macular este localizat la același nivel unde rămân și
sechelele de CRSC. Se pot efectua următoarele teste de confirmare care vor fi folositoare
în evidențierea micilor decolări ce nu p ot fi vizualizate oftalmoscopic fiind de asemenea
utile și în urmărirea bolii :
 Angiofluor ografia – cu cele 2 patternuri de hiperfluorescență : „pată de
cerneală” sau „coș de fum”, astfel evidențiându -se punctul de fugă.
 OCT –ul decelează decolarea de neuroepiteliu care poate asocia și decolarea
de EPR (6, 19, 50).
Diagnostic ul diferențial trebuie făcut cu diverse afecțiuni ale coroidiene , retiniene și
ale EPR cu clinică asemănătoare dar tratament și prognostic d iferit:
 neovascularizația cor oidiană (DMLV forma exudativă)
 optic pit
 vasculopatia coroidiană polipoi dă
 melanom coroidian
 metastaze coroidiene
 hemangiom coroidian

45
 boala Harada (21, 148)
În ceea ce privește t ratament ul 80-90% dintre pacienți vor prezenta rezoluția
spontană în 3 -4 luni. De aceea de primă intenție este supravegherea . Totuși în cazurile
cronice și cu o durată mai lungă de persistentă a decolării, cu multiple recurențe sau
modificări date de CRSC la același ochi este indicată fotocoagularea laser sau terapia
fotodinamică(PDT) .(148)
Prognosticul este unul bun, fiind o boală autolimitată, dar care pre zintă recurențe în
mod frecvent pacienții nerămânând cu modifi cări permanente. Rata recurențelor este
cuprinsă între 20% – 30%.(151) În puține cazuri, poate apare a o deteriorare importantă a
vederii mai ales în forma cronică sau la pacienții care dezvoltă neovascularizație
coroidiană. (21)

4.3 Stresul oxidativ ș i lumina albastră
Procesele ox idative sunt foarte răspândite in vivo la nivelul tuturor celulelor .
Ener gia înmagazinată în ATP ș i utilizată ulterior apare în urma ciclului Krebs celular din
oxidarea glucozei până la dioxid de carbon și apă la nivel mitocondrial. (160) În urma
acesto r procese apar radicalii liberi de oxigen (intermediari reactivi de oxigen) RLO care
pot fi :
 Anionul supero xid
 Peroxidul de hidrogen
 Radicalul hidroxil
 Radicalul peroxid lipidic
 Oxigen singlet
Acești radicali liberi pot produce leziuni la nivelul carbohidraților, membranelor
lipidice, proteinelor și al ADN și ARN care intră în alcăturirea tuturor celulelor, du când la
apariția multor afecțiuni precum ateroamele, diabet, boala cronica obstructivă
respiratori e(161). Producerea de RLO este crescută de următorii factori :
 Iradiere
 Îmbatrânire
 Poluare NO2, O3
 Fumat
 Leziunile de reperfuzie (162)

46
La nivel celular in vivo RLO pot fi produși prin reacții metaboli ce sau prin reacții
fotochimice (163). La nivel retinian exis tă multiple mecanisme care duc la generarea lor
astfel:
 Consumul de O2 crescut
 Niveluri cumulate importante de iradiere
 Membranele fotoreceptorilor care conțin acizi grasi polinesaturați
 Retina neurosenzorială și EPR c u foarte mulți fotosintetizatori
 Procesul de fotosinteză al RPE generator de RLO în sine (164, 165)
Ham et al. în studiul lor din 1978 au ară tat că după expunerea la lumină albastră
(441 nm) a 20 de retine de la maim uțe rhesus timp de 1000 secunde au apărut leziuni la
nivelul epiteliului pigmentar cu un răspuns ulterior histopatologic de tipul hipopigmentare
datorită stresului fotochimic. (166) De asemenea ei au demonstrat că puterea necesară pt a
produce modificări este mult mai mică pentru lungimea de undă scurtă (albastră) față de
cea infraroșie (lungime de undă mai mare).
Pe de a ltă parte Wu et al . în 1999 demonstrează că la șoareci Sprague -Dawley
expuși la lumină albastră difuză (400 -480 nm) cu 0.64 W/m2 timp de 3 sau 6 ore , după 2 2
ore de adaptare la întuneric apare apoptoza celulară a fotoreceptorilor (168). Într -un studiu
recent (2015) Geiger et al. confirmă că la nivelul retinei unor șoareci modificați
genetic( R91W;Nrl( -/-), cu retină doar cu conuri ) expunerea la lumină albastră în niveluri
toxice duce nu doar la moartea c elulară a fotoreptorilor cu con ci modifică de asemenea
BHR ducând la edem macular (leakage difuz capilar) .(167)

47

Contribuții personale

48
5. Premise ce au stat la baza cercetării
5.1 Motivația alegerii temei și ipoteza de lucru
Interesul pentru pigmentul macular a fost foarte mare din momentul descoperirii
sale și documentării compoziției în 1945. Degenerescența ma culară este una dintre cauzele
principale de orbire în lumea occidentală ș i s-a încercat descoperirea de tratamente care ar
putea preveni apariția acesteia. Localizarea pigmentului macular la nivel macular a făcut ca
multiple studii să analizeze rolurile s ale benefice și implicarea sa în protecția împotriva
DMLV .(168-170) Pigmentul macular a fost măsurat de -a lungul timpului în diverse studii
la subiecții sănătoși . Datorită diferitelor modalități de măsurare (HPF, spectrometrie
Raman, autofluorescența retiniană) (126) rezultatele au fost destul de variabile. S -a încercat
evidențierea unor corelații privind diverși factori interni și externi cum ar fi aportul de
luteină, culoarea iriană, viciul de refracție , dar variabilitatea rezultatelor a fost foarte mare,
iar datele statistice au fost neconcludente.
De asemenea cercetări au fost realizate în ceea ce privește MP OD și diverse
patologii oculare de unde a p ornit și ipoteza acestei teze. Multiple au fost studiile care au
investigat legătura cu DMLV (Beatty et al . (1999), Ciulla et al . (2004)) (99, 168). În studiul
său, S canlon et al . (2015) , a prezentat că pigmentul macular a fo st semnificativ statistic
mai mic la pacienții cu diabet zaharat tip 2 față de cel de tip 1. (171) .
Noi direcții de cercetare au apărut privind corelarea MPOD ș i glaucomul. Astfel
Igras et al. (2013) au evidențiat o scădere a pigmentului macular la pacienții cu glaucom
ridicând ipoteza stresului oxidativ crescut sau a modificărilor circulatorii din glauc om care
ar duce la o reducere în MPOD. (172)
Obezitatea pare sa fie d e asemenea un factor pentru un MPOD scăzut. (173)
Nivel foarte scăzut de MPOD a fost evidențiat și după chirurgia cu succes a găurii
maculare ceea ce ar duce la ipoteza c ă chiar dacă gaura este închisă , acuitatea vizuală și
mai ales calitatea vederii poate fi scăzută și datorită modificărilor de la nivelul pigmentului
macular. (174)
În ceea ce privește CRSC studiile nu sunt la fel de numeroase. Putnam et al . (2013)
au adus în prim plan că există modificări concordant e după CRSC între pigmentul macular
și modificările la nivelul EPR. În 201 0 Sasamoto et al . au evidențiat că ar putea apărea o
scădere a MPOD la pacienții cu CRSC cronic (175, 176). Ideea studiului corelației între

49
pigmentul macular și CRSC a pornit de la o serie de cazuri prezentate în articolul din 2018
în care am observat o scădere a MPOD după resorbția lichidului subretinian.
Este cunoscut faptul că retina este foa rte susceptibilă la stresul oxidativ datorită
consumului crescut de oxigen, datorită cantității crescute de acizi grași polinesaturați și
datorită expunerii la lumina albastră cu lungime de undă scurtă. Astfel lumina albastră este
un factor f oarte importa nt, iar unul din rolurile pigmentului macular este de a o absorbi.
Actualmente majoritatea dispozitivelor electronice emit lumină albastră deci expunerea
populației este din ce î n ce mai mare. De la vârste fragede suntem expusi la cantități mari
de lumină cu lungime de undă scurtă datorită creșterii frecvenței utilizării calculatoarelor în
toate domeniile și a tuturor celorl alte dispozitive electronice. De unde pleacă și ideea unui
studiu privind pigmentul macular și expunerea la lumină albastră.
5.2 Metodolog ia generală
În lucrarea de fața prezint trei studii observaționale nerandomizate , două de tip caz –
control și unul transversal care au fost realizate în Clinica de Oftalmologie a Spitalului
Universitar de Urgență București cu avizul Comisiei de Etică – Anexa 4. Studiile au fost
realizate pe pacienți voluntari după acordul lor prin semnarea unui consimțământ informat
ce este atașat în Anexa 1. Pr otocolul de examinare care a fost stabilit a nterior este în
concordanță cu Declarația de la Helsinki referitoare la cercetarea medicală pe subiecț i
umani.
În primul studiu al tezei -studiu caz-control – am încercat să analizez în detaliu ce
modificări pot fi observate la nivelul pigmentului macular comparativ între subicții care au
avut o expunere mai mare de 8 ore pe zi timp de 5 ani la lumina albastră emisă de
calculator (lotul de studiu) și cei care nu au a vut o asemenea expunere. În cel de al 2 lea
studiu am urmărit dacă există corelații între diverși factori externi ș i interni (sex, vâ rstă,
viciu de refracție, culo area iriană) ș i MPOD. Cel de al treilea studi u de tip caz -control
încearcă să aducă date cu privință la modificările ce apar în CRSC la nivelul pigmentului
macular la subiecții care au un ochi bolnav cu CRSC și celălalt sănătos.
Protocolul de studiu a in clus o anamneză completă și un examen oftalmologic
complet.
În continuare voi descrie m etodele specifice utiliz ate în studiile prezentei teze.

50
 Determinarea pigmentului macular
Pentru aceasta s-a folosit tehnica H FP (Heterochroma tic Flicker Photometry)
utilizând Macular Pigment Screener MPS II (Elektron Technology UK Ldt.) , metodă
noninvazivă, rapidă și cu reproductibilitate bună (0.97) (131). Realizarea examinării va
începe prin introducerea datelor pacientului. Importante sunt vârsta pacientului, sexul și
prezența unui implant de cristalin artificial. Cu c ât pac ientul este mai vârstnic, cu atât se
mută spre dreapta graficului rezultat punctul presetat al rației albastru/verde. Principiul
HFP este de a identifica punctul de luminanț a egală între 2 stimuli care pâlp âie la diferit e
lungimi de undă. Pigmentu l macular absoarbe selectiv în lungimea de unda albastră (460
nm) ș i este prezent doar în zona centrală a foveei la maxim 8 grade excentricitate. La
începutul testului se măsoară sensibilitatea la flicker (pâlpâit , vibrație ) a pacientului pentru
a normaliza fiecare subiect ceea ce duce la o acuratețe mai mare a rezutatelor.
Sensibilitatea optimă este atunci când minumul e ste între 20 și 15 Hz. HFP se realizează
pentru fixația centrală unde pigmentul macular este maxim. O iluminare albă pe fundal
constantă este utili zată. Lumini albastre ș i verzi vor pâlpâi alternativ cu intensitate diferită
pentru a putea obține punctele de luminanța egală. Frecvența de flicker începe la o rată
mare unde flickerul nu poate fi detectat. Ulterior pentru fiecare intensitate albastru/ver de
rata de flicker scade până în momentul în care pacientul percepe această vibrație și va
apăsa pe butonul de răspuns. Acest proces se repetă pentru diferite intensități ceea ce va
duce la formarea graficului . Curba rezultată va avea un minim (corespunză tor punctului de
luminanță egală pentru ținta albastru/verde), acesta fiind utilizat împreună cu vârsta la
calcularea valorii MPOD.
Ulterior este analizată ș i validitatea testului. În modul standard, în funcț ie de
răspunsurile pacientului, valoare a testului și forma graficului rezultat, 3 rezultate sunt
posibile: acceptat ; cu precauție ; respins .
Modalitatea de testare începe prin a poziționa pacientul cu fiecare ochi în parte
utilizând corecția optică pentru aproape, cu mențiunea ca ochelarul să nu prezinte filtru
pentru lumină albastră. Examinarea se va efectua în lumină scotopică sau mezopică.
Pacientul este rugat să se concentreze și să clipească cân d simte necesitatea de a o face . În
momentul în care detectează vibrația în punctul central pacientul este r ugat să apes e cât
mai repede butonul deoarece este importa ntă și viteza de reacție. Testul va începe cu o
parte demonstrativ ă pentru familiarizare care durează aproximativ 30 de secunde ce va
duce l a înregistrarea raportului albastru/verde inițial . Dacă ră spunsurile sunt neconsecvente

51
apare mesajul de a repeta. Ulterior pu nctul central devine negru, apoi va începe testul
principal când reapar stimulii luminoși, durata testului fiind de aproximativ 60 de
secunde. (177)

Figura 5.1 Exemp lu de gr afic al MPOD

 Determinarea glare
A fost folosit testul furnizat de M acushield prezentat în Anexa 3 . În acest test
pacientul trebuie să recunoască forme geometrice diferite numerotate de la 1 la 10. Testul
se realizează sub lumina puternică și la distanța normală pentru citit ( 30-40 cm ). Pacientul
este rugat să denu mească formele geometrice încep ând cu fo rma numărul 1. Ultima formă
pe care o recunoaș te ne va indica scorul testului glare . Astfel rezultatele vor fi slabe (scor
1-3), medii (scor 4 -6 ) și bune (scor 7 -10).
 Determinarea sensibilității la contrast
Pentru determinarea sensibilității la contra st s-a folosit testul furnizat de
Macushield prezentat în Anexa 3 . Pentru a efectua acest test pacientul este rugat să
recunoască forme geometrice diferite numerotate de la 1 la 10. Testul trebuie efectuat într –
o cameră cu condiții no rmale de iluminare evitându -se lumina directă a soarelui. Testul

52
trebuie realizat la o distanță de citit(30 -40 cm). Pacientul începe să denumească formele
geometrice văzute începând cu cea cu numărul 1. Ultima formă pe care o recunoaș te ne va
indica scorul sesnsibilității la co ntrast . Astfel rezultatele vor fi slabe (scor 1 -3), medii ( scor
4-6 ) și bune (scor 7 -10).
 Determinarea structurii retinie ne, grosimea retiniană și a lichidului
subretinian în zona maculară
În acest scop s-a utilizat SD-OCT (computer tomograf ocular) care realizează o
secțiune in vivo a straturil or retinei noninvaziv.

Figura 5.2 I magine OCT în CRSC

53
6. Studiu privind evaluarea modificărilo r pigmentului
macular la pacienț ii utilizatori de calculator
6.1 Scopul studiului
Studiul clinic desfa șurat în cadrul tezei mele de do ctorat a avut ca scop măsurarea
pigmentului macular la pacienții care utilizează calculatorul și au fost expuși la lumina
albastra emisă de acesta pentru a putea observa dacă există modificări la nivelul la
subie cților care utilizează în mod fre cvent și intensiv dispozitivele care emană lumină
albastră comparându -i cu un lot martor care utilizează aceste dipozitive dar o durată mai
mică de timp.
Utilizând determinarea densității pigmentului macular cu ajutorul MPS II, s-au
formulat următoarele i poteze de studiu:
 Măsurarea densității pigmentului macular la cele 2 loturi
 Analiza MPOD și a relației acestuia cu anumite dat e demografice cum ar fi
sexul și vârsta ( grupe de vârstă )
 Evaluarea modificărilor MPOD în relație cu div erști factori oculari cum ar
fi viciul de refracție și culoarea iriană
 Stabilirea existenței unei influențe a duratei crescute de expunere la lumină
albastră asupra sensibilității la contrast și glare corelată cu MPOD
 Evaluarea influenței utilizării ochelarilor cu filtru pentru lu mină albastră
asupra MPOD în a oferi protecție subiecților care prezintă expunere crescută la radiația
emanată de dispozitivele electronice
 Încercarea de a verifica ipoteza prin care expunerea la lumina albastră cu
lungime de undă scurtă pe un timp îndelu ngat de la vârste din ce în ce mai mici ar duce la
o scădere a pigmentului macular ce ar predispune odată cu înaintarea în vârstă la
dezvoltarea de DMLV
6.2 Designul studiului
Am efectua t un studiu clinic transversal nerandomizat observational caz-control
alcătuit dintr -o singură vizită în care au fost evaluate 2 loturi de pacienți care s -au prezentat
în Clinica de Oftalmologie a Spitalului Universitar de Urgen ță Bucure ști în perioada mai
2017 -august 2017 pentru consultul oftalmologic periodic de rutină.

54
6.3 Pacienți și metode
Eșantionul este reprezentat de popula ția din Bucuresti și/sau provincie, de etnii
diferite și cu statut socio -economic diferit care va fi împă rtită în două loturi:
 Primul lot cuprinde 43 de pacienți (86 ochi) care folosesc mijloace
inform atice (computer ) acesta alcătuind lotul de studiu
 Al doilea lot cuprinde 40 de pacienți (80 ochi ) acesta reprezentând lotul
martor

Criteriul de includere în lotul de studiu a fost: pacient care a utilizat calculatorul
mai mult de 8 ore pe zi timp de min im 5 ani de zile.
La toți pacienți i care au fost inclu și în acest studiu s-au îndeplinit criterii le de
includere după cum urmează :
 pacienți atât de sex feminin cât și de sex masculin cu vârsta peste 18 ani ,
 cu o acuitate vizuală peste 0.8 cu corecția ma ximală
 fără vicii de refracție importante (miopie mai mica de 3 D, hipermetropie
mai mică de 3 D, astigmatism mai mic de 1,5 D )
 să nu fi e în tratament cu suplimente cu luteină, zeaxantină sau
mezozeaxantină
S-au stabilit următoarele criterii de excludere :
 pacienți ce aveau vârsta sub 18 ani sau peste 70 ani
 antecedente de interven ții chirurgicale ale globului ocular
 afecțiuni oculare care ar putea influența măsurarea pigmentului macular
(keratopatie, cataractă, retinopatie diabetică, maculopatii etc.)
 afecțiuni care pot crește riscul complicați iilor (infarct miocardic, accident
vascular cerebral),
 boli mentale, Alzheimer, boala Parkinson, demență
Consim țământul informat a fost obținut de la toți pacienți i explicându -li-se toate
riscurile investigațiilo r care li se vor efectua și faptul că pot refuza să intre în studiu.
Avizul Comisiei de E tică a Spitalului Universitar de Urgentă București a fost
obținut, iar protectia tuturor datelor și anonimatul pacienților a fost asigurat . Toate
investigaț iile au fo st efectuate urmându -se indicațiile Declarației de la Helsinki.
S-a aplicat un protocol standardizat de lucru :
 examen oftalmologic complet după o anamneză detaliată

55
 a fost măsurată cea mai bună acuitate vizuală cu corecț ie pe optotip Snellen
 autorefractom etrie cu Zeiss Humphrey Systems Acuitus 5015
 examen biomicroscopic cu o combina oftalmologică Carl Zeiss
 măsurarea pigmentului macular utilizând Macular Pigment Screener –
MPSII (Elektron Eye Technology)
 măsurarea sensibilității la contrast utilizând testu l furnizat de Macushield
 măsurarea glare utilizând testul furnizat de Macushield
 informații privind
o utilizarea ochelarilor cu filtru de protecție sau nu
o culoarea irisului
o timpul petrecut utilizând dispozitive care emit lumină albastră
(calculatorul) – număr de ore pe zi și de câți ani

Analiza statistică s-a efectuat folosid SPSS (Statistical Package for th e Social
Sciences). SPSS reprezintă o serie de produ se care în mod integrat și modular este folosit
pentru planificare , colectarea datelor, pentru ca u lterior să se realizeze managementul
datelor și analiza lor în vederea întocmirii de rapoarte și prezentarea rezultatelor
aferente .(178, 179)
Pentru datele normal distribuite se folosește folosește deviația standard ca expresie
a dispersiei datelor în jurul med iei iar aceasta furnizează și o informație care ne spune
despre procentul de date care se află la 1,2,3 deviații standard de medie. Dacă da tele nu
sunt normal distribuite o astfel de interpretare n u este validă. Cu toate acestea deviația
standard poate fi folosită ca o măsură a dispersiei chiar și pentru datele non -parametric
distribuite. Principala utilitate a erorii standard a mediei este să ofere limitele intervalelor
de în credere pentru mediile estimate folosind aceeași regulă dar de data aceasta nu pen tru
valorile însele c i pentru medie. Cu alte cuvinte când s -a dorit exprimarea dispersiei datelor
în jurul mediei s -a folosit media iar când s -a dorit exprimarea preciziei mediei sau
compararea diferențelor dintre mediii s -a folosit eroarea standard.
Nive lul de semnific ație a fost stabilit la 5% (α).

56
Pentru mărimea efectului s -au folosit următoarele valori:
Mărimea magnitudinii efectului Cramer’s V/phi Cohen’s d
Mic 0.1 0.2
Mediu 0.3 0.5
Mare 0.5 0.8
Tabelul 6 .1 Mărimea magnitudii efectului și valor ile utilizate (180)

În funcție de scala de măsu rare a variabilelor incluse în studiu s -au aplica t operațiile
și testele permise astfel:
 Pentru scala nominală – s-au calculat frecvențele absolute sau procentuale
și s-au aplicat testele Chi -square și testul z.
 Pentru scala ordinală – s-au calculat și rep rezentat grafic frecvențele
sumelor în valori cumulate și procentuale, valorile categoriale și categoriile procentuale. S –
au aplicat teste Mann -Whitney, Wilcoxon, Kolmogorov -Smirnov, Kruskal Wallis. Pentru
stabilirea corelațiilor s -a folosit coeficientul d e corelație Spearman.
 Scala interval – s-au calculat media aritmetică, abaterea standard, minimul,
maximul, intervalul de încredere pentru medie, varianța, asimetria (skewness) și indicele
de boltire (kurtosis). S -au aplicat statistici parametrice de tipul testului t și non -parametrice
de tipul Mann -Whitney, Kruskal Wallis. Pentru corelații s -a folosit coeficientul Spearman
pentru distribuțiile non -parametrice și Pearson pentru cele parametrice (181)
Referit or la statisti ca descriptivă următorii parametrii au fost analizați:
Mean – media aritmetică, reprezintă o măsură a tendinței centrale și se calculează
ca suma tuturor valorilor împărțită la numărul valorilor din eșantion. Este foarte sensibilă
la valori extreme. Împreu nă cu deviația standard dă informații despre distribuția datelor și
se raportează pentru distribuțiile normale (182)
Variance – varianța, măsură a dispersiei, reprezintă pătratul deviației standard .
Standard deviation – deviația standard, măsură a dispersiei datelor în jurul mediei
(cât de departe de medie se află fiecare dintre valori).
Confidence interval for mean – intervalul de încredere al mediei. Intervalele de
încredere se folosesc pentru a estima un interval de valori care include o proporție
specificată din populația țintă (182). Altfel spus pentru că media obținută pentru diferite
variabile este o medie a valor ilor unui eșantion este nevoie de un interval de încredere care

57
să arate între ce valori ale variabilei respective se situează 95% dintre subiecții din
populația țintă.
Median – mediana sau percentila 50, arată valoarea unei variabile sub care se află
50% dintre valorile și p este care se află restul de 50% dintre valori. Se raportează împreună
cu percentila 5 și 95 atunci când distribuția datelor este non -parametrică.
Skewness –coeficient de asimetrie, arată în ce parte este deviată distribuția datelor.
O valoare negativă ara tă că distribuția unimodală are o coadă mai lungă spre stânga decât
spre dreapta și invers.
Kurtosis – coeficient de boltire . Spunem despre distribuțiile cu valoare kurtosis
negativă că sunt platicurtice (ceea ce nu înseamnă că distribuția este plată ci că există mai
puține valori outlier și că aceste valori sunt mai puțin extreme comparativ cu cea a
distribuției normale). Distribuțiile care au kurtosis pozitiv sunt leptoc urtice.
Teste de semnificație z și t – orice test presupune ca anumite asumpții sunt
îndeplinite. Se folosesc pentru distribuțiile parametrice când vrem să determinăm dacă
diferențele observate între două eșantioane sau între eșantion și populația de interes au fost
semnificative statistic, respectiv dacă ele au existat independent de haz ard (183). Atunci
când vorbim despre compararea mai multor variabile se aplică testul ANOVA.
Testul chi -square – este un test omnibus, non -parametric, foarte folosit datorită
faptului că nu implică niciun parametru populațional și testează independența dintre două
caracteristici ale eșantionului. Testele omnibus se referă l a situația în care vrem să
determinăm dacă varianța explicată dintr -un set de date este semnificativ mai mare decât
cea ne -explicată. Într -un model cu două variabile independente nu se poate specifica care
anume dintre variabile exercită o influență asupra celeilalte, astfel încât se menționeză doar
că există o influență reciprocă între acestea.
Teste non -parametrice (Mann -Whitney și echivalentul Kruskall Wallis) –
printre asumpțiile acestor teste nu există obligativitatea unei distribuții normale. Pentru
testul Mann -Whitney avem două eșantioane diferite și o variabilă ordinală/numerică de
interes și ne dorim să testăm dacă mediana sau distribuția valorilor acelei variabile este
similară în cele două grupuri. Când avem mai multe eșantioane, folosim testul K ruskall
Wallis (184, 185).
Kolmogorov -Smironov test – test non -parametric folosit pentru a compara
distribuția unei variabile cu o distribuție de referință. S -a folosit acest test pentru a stabili
tipul distribuției vairabilelor (parametrică/non -parametrică).

58
Limitări ale studi ului – dimensiunea redusă a eșantioanelor. Prevalența redusă a
patologiei în populație a făcut imposibilă randomiza rea subiecților astfel încât me toda de
eșantiona re a fost cea de conveniență (186).
6.4 Rezultate
În studiu am inclus 83 de pacienți care a fost repartizați în unul dintre cele 2 loturi
și au fos t supuși protocolului de studiu . Pentru toți aceș ti subiecți au fost analizat e
caracteristici le demografice și apoi cele de tip clinic și paraclinic . Ulterior rezultatele care
au fost obținute au fost prelucrat e statistic.
În ceea ce privește caracteristicile descriptive ale loturilor, datele sunt prezentate în
cele ce urmează.
Dintre pacienții cuprinși în studiu 51.81% au afirmat că petrec mai mult de 8 o re
pe zi în fața calcul atorului în timp ce restul de 48.19% petrec mai puțin de 8 ore pe zi.

Figura 6 .1. Repartiția pacienților în funcție de numărul de ore petrecut la calculator

Vârsta
Pacienții care au afirmat că petrec cel puțin 8 ore pe zi în fața calculatorului au avut
o vârstă medie (+/ -SD) de 36.02 +/ -7.8, iar cei care au petrecut mai puțin de 8 ore, o vâr stă
medie (+/ -SD) de 34.10 +/ -8.60 (diferența nu a fost semnificativă statistică p = 0.28).
Coeficientul de asimetrie (0,7 și 1.22) ne evidenț iază o curbă asimetric ă pozitiv ă,
înclinată spre stânga, cu mai multe valori extreme spre dreapta. Indicatorul de boltire
(Kurtosis=1,72 și 1,40) ne indică o distribuție leptocurtică mai ascuțită decât o distribuție
normală cu mai multe valori ce se concentrează în jurul mediei . 51.81% 48.19% 8h
< 8h

59
Durata
(ore) Vârsta
(ani) Valori
Statistice Eroarea
Standard
>8h Media 36.02 1.190
95% Interval de încredere pentru
Medie Limita
inferioară 33.62
Limita
superioară 38.42
Mediana 37.00
Varianță 60.88
Deviația Standard 7.80
Minimul 23
Maximul 63
Coeficientul de asimetrie Skewness .70 .36
Coeficientul de boltire Kurtosis 1.72 .70
<8h Media 34.10 1.36
95% Interval de încredere pentru
Medie Limita
inferioară 31.35
Limita
superioară 36.85
Mediana 31.00
Varianță 73.99
Deviația Standard 8.60
Minimul 25
Maximul 62
Coeficientul de asimetrie Skewness 1.22 .37
Coeficientul de boltire Kurtosis 1.40 .73
Tabel 6 .2 Date de statistică descriptivă pentru vârsta pacienților
în funcție de durata petrecută în fața calc ulatorului

60
În ceea ce privește repartiția pe vâ rstă și timpul petrecut în fața calculatorului,
eșantionul poate fi împarțit conform cu tabelul 6 .3.

Durata
(ore) Vârstă
(ani)
Total
< 30 30-40 ≥ 40
> 8 h 26 (15,66% ) 26 (25,66% ) 34 (20,48% ) 86 (51,8% )
< 8 h 30 (18,07% ) 30 (18,07% ) 20 (12,04% ) 80 (48,19% )
Total 56 (33,73% ) 56 (22,73% ) 54 (32,53% ) 166 (100% )
Tabel 6 .3 Repar tiția pacienților pe grupe de vârstă la cele 2 loturi
în funcție numărul de ore petrecut în fața calculatorului

Astfel în lotul d e studiu care petrec mai mult de 8 ore la calculator ( 25,66% ) au
avut vârsta între 30 -40 ani, urmat de cei peste 40 ani (20,48%), pe când în lotul martor
18,07% pacienți au fost cu vârsta sub 30 ani același procent fiind și între 30 -40 ani.

Figura 6 .2 Repartiția pacienților pe grupe de vârstă la cele 2 loturi
privind numărul de ore petrecut în fața calculatorului

Un test Chi -pătrat a arătat că nu a existat o asociere semnificativă statistic ă între
vârsta subiecților exprimată în categori i de vârstă și durata de timp petrecută de aceștia la
calculator, X2 (5, 166) = 3.99, p = 0.13.

0 5 10 15 20 25 30 35
<30 ani 30-40 ani ≥ 40 ani 26 26 34
30 30
20
> 8h
< 8h

61
Vârsta și MPOD
Rezultatele MPOD care au fost între 0 și 1 au fost împarțite în mai multe categorii:
 Foarte scăzut 0-0.25
 Scăzut 0.25-0.5
 Bun 0.5-0.75
 Foart e bun 0.75-1
Durata
(ore)
Nivel MPOD
Vârstă
(ani) Tota l
< 30 30-40 ≥ 40
> 8 h Foarte scăzut 2(2,32%) 2(2,32%) 6(6,97%) 10(11,62% )
Scăzut 19(22,09%) 14(16,27 %) 16(18,6%) 49(56,97% )
Bun 5(5,81 %) 9(10,46%) 12(13,95 %) 26(30,23% )
Foarte bun 0(0%) 1(1,16%) 0(0%) 1(1,16% )
Total 26(30,23% ) 26(30,23% ) 34(39,53% ) 86(100% )
< 8 h Foarte scăzut 2(2,5%) 4(5%) 3(3,75 %) 9(11,25% )
Scăzut 14(17,5 %) 15(18,75 %) 9(11,25 %) 38(47,5% )
Bun 12(15%) 9(11,25 %) 7(8,75 %) 28(35%)
Foarte bun 2(2,5%) 2(2,5%) 1(1,35 %) 5(6,25% )
Total 30(37,5% ) 30(37,5% ) 20(25%) 80(100% )
Tabel 6.4 Categorii de MPOD în funcție de vârstă și
numărul de ore petrecut la calculator

Comparân d cele 2 loturi se poate observa că atât la lotul de studiu cât și la cel
martor cei mai multi sub iecți au avut valoarea MPOD scăzută la toate categoriile de vârstă
56,97% pentru lotul de studi u și 47,5% pentru lotul martor, urmat de MPOD bun 30,23%
pentru lot ul de studiu și 35 % pentru lot ul martor .

62

Figura 6 .3 Repartiția grafică a p acienților pe g rupe de vârsta
a pigmentului mac ular în cele 2 loturi de studiu;
OY – numărul de subiecți din fiecare categorie de vârstă

Un test Mann -Whitney U a arătat că a existat o diferență semnificativă statistic
între valorile pigmentului macular la subiecții cu vârstă sub 30 de ani care au petrecut mai
puțin de 8 ore la calculator (Md = 0.48, n = 30) și cele ale subiecților de aceeași vârstă dar
care au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0 .43, n = 26), (U = 265.500, z = –
2.06, p = 0.04).
Folosind testul Mann -Whitney U s-a observat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului macular la subiecții cu vârste cuprinse
între 30 și 40 de ani care au petrecut mai puțin de 8 ore la calculator (Md = 0.43, n = 30) și
cele al e subiecților din același interval de vârstă, dar care au petrecut mai mult de 8 ore la
calculator (Md = 0.43, n = 26), (U = 354.50, z = -0.59, p = 0.56).
Cu ajutorul testului Mann -Whitney U s-a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic î ntre valorile pigmentului macular la subiecții cu vârste ≥ 40 de ani
care au petrecut mai puțin de 8 ore la calculator (Md = .48, n = 20) și cele ale subiecților
din același interval de vârstă, dar care au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md =
0.43, n = 34), (U = 310.50, z = -0.59, p = 0.56).
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 2 19
5
0 2 14
12
2 2 14
9
1 4 15
9
2 6 16
12
0 3 9
7
1 Vârstă (ani) < 30
Vârstă (ani) 30 -40
Vârstă (ani) ≥ 40

63

Sexul
S-a observa t că în ambele loturi a fost predominant sexul feminin cu 34,93% din
pacienții din lotul de studiu și cu 37,34% din lotul martor .

Sex Durată la calculator
Total
>8h <8h
Masculin 14(16,86 %) 9(10,84% ) 23(27,71% )
Feminin 29(34,93% ) 31(37,34% ) 60(72,28% )
Total 43(51,80% ) 40(48,19% ) 83(100% )
Tabel 6 .5 Tabel de contingență pentru durata petrecută la calculator
în funcție de sexul pacienților

Pentru a vedea dacă în lotul studiat sexul pacie nților a avut o influență asupra
numărului de ore petrecute de aceștia în fața calculatorului s-a realizat un test Chi -square
care a arătat că nu a existat o astfel de influență statistic semnificativă. (p=1.047)

Value df Asymp. Sig.
(2-sided) Exact Sig. (2-
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square 1.047 1 .306
Continuity Correction .605 1 .437
Likelihood Ratio 1.054 1 .305
Fisher's Exact Test
N of Valid Cases .337 .219
83
Tabel 6 .6 Testul Chi -square pentru influența sexului pacie nților asupra numărului
de ore petrecute la calculator

64
Un test Mann -Whitney U a arătat că nu a existat o diferență semnificativă statistic
între valorile pigmentului macular ale subiecților de sex feminin care au petrecut mai puțin
de 8 ore la calculat or (Md = 0.48, n = 62) și al celor de același sex dar care au avut o
expunere mai mare de 8 ore (Md = 0.43, n = 58), atunci când s -a considerat fiecare ochi
individual U = 1531.500, z = -1.41, p = 0.16.
Conform cu testul Mann -Whitney U nu a existat o difere nță semnificativă statistic
între valorile pigmentului macular ale subiecților de sex masculin care au petrecut mai
puțin de 8 ore la calculator (Md = 0.43, n = 18) și al celor de același sex dar care au avut o
expunere mai mare de 8 ore (Md = 0.43, n = 28 ), atunci când s -a considerat fiecare ochi
individual U = 223.00, z = -0.66, p = 0.51.

Durata
(ore) MPOD Feminin Masculin Total
> 8 h Foarte scăzut 8 (9,3% ) 2 (2,32% ) 10 (11,62% )
Scăzut 31 (36,04% ) 18 (20,93% ) 49 (56,97% )
Bun 18 (20,93% ) 8 (9,3% ) 26 (30,23% )
Foarte bun 1 (1,16% ) 0 (0%) 1 (1,16% )
Total 58 (67,44% ) 28 (32,55% ) 86 (100% )
< 8 h Foarte scăzut 6 (7,5% ) 3 (3,75% ) 9 (11,25% )
Scăzut 26 (32,5% ) 12 (13,95% ) 38 (44,18% )
Bun 25 (31,25% ) 3 (3,75% ) 28 (35%)
Foarte bun 5 (6,25% ) 0 (0%) 5 (6,25% )
Total 62 (77,5% ) 18 (22,5% ) 80 (100% )
Tabel 6 .7 Tabel de contingenta pentru MPOD și sex
la lotul de studiu și cel de control

Din tabelul 6.7 se po ate observa că atât la sexul masculin cât și la cel feminin cea
mai frecventă MPOD a fost cea scăzu tă atât la pacienții din lotul cu expunere > 8 ore cât și
la cei cu expunere < de 8 ore. Astfel dintre pacienții de sex feminin 36% în lotul de studiu
și 32,5% în lotul martor au avut MPOD scăzut, iar la sexul masculin 20,93% în lotul de

65
studiu și 13,95% î n lotul martor au avut aceeași cantitate de pigment macular (cea scăzută).
Urmează apoi la ambele sexe indiferent de expunerea la calculator MPOD bun.

Figura 6.4 Repartiția grafică a pacienților pe sex și grupe de MPOD

Nu au existat diferențe semnifi cative statistic în ceea ce privește proporțiile pe sexe,
din fiecare dintre cele patru niveluri de pigment macular, între subiecții care au petrecut
mai puține de 8 ore pe calculator și cei care au petrecut mai mult de 8 ore pe zi.

Viciu l de refracție
În ceea ce privește viciul de refracție al subiecțiilor din cele 2 loturi, se poate
observa că atât în lotul de studiu cât și în cel martor preponderent au fost subiecții cu
hipermetopie(32,32% în lotul cu peste 8 ore la calculator și 32,53% în lotul martor) .

0 5 10 15 20 25 30 35
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 8 31
18
1 6 26 25
5
2 18
8
0 3 12
3
0 Feminin
Masculin

66
Durata
(ore) Refracție
Total
hipermetropie miopie
>8h 26(31,32% ) 17(22,48% ) 43(51,81% )
<8h 27(32,53% ) 13(15,66% ) 40(48,19% )
Total 53(63,85% ) 30(36,15% ) 83(100% )
Tabel 6 .8 Tabel de contingență pentru influența numărului de ore
petrecut la calculator și tipul de viciu de refracție

Pentru a vedea dacă numărul de ore petrecut în fața calculatorului a influențat tipul
de viciu de refracție diagnosticat la pacienții cuprinși în studiu s -a efectuat un test Chi –
square care nu a pus în evidență o astfel de dif erență statistic semnificativă. (p= 0.44)

Value df Asymp. Sig.
(2-sided) Exact Sig. (2 –
sided) Exact Sig. (1 –
sided)
Pearson Chi -Square .444 1 .505
Continuity
Correction .192 1 .661
Likelihood Ratio .445 1 .505
Fisher's Exact Test .648 .331
N of Valid Cases 83
Tabel 6.9 Testul Chi -square pentru influența numărului de ore
petrecut la calculator asupra tipului de viciu de refracție

Viciul de refracție și MPOD
Comparând cele 2 loturi, referitor la MPOD și viciul de refracție al ochilor incluși
în studiu, se poate observa că MPOD scăzut a fost cel mai frecvent atât la cei cu miopie (în
lotul de studiu 23,25% și în cel martor 18,75%) cât și la cei cu hipermetropie (în lotul de
studiu 33,72% iar în cel martor 28,75%).

67
Durata
(ore) MPOD Miopie Hipermetropie Total
> 8 h Foarte scăzut 3(3,48%) 7(8,13%) 10(11,62%)
Scăzut 20(23,25%) 29(33,72%) 49(56,97%)
Bun 11(12,79%) 15(17,44%) 26(30,23%)
Foarte bun 0 1(1,16%) 1(1,16%)
Total 34(39,53%) 52(60,47%) 86(100%)
< 8 h Foarte scăzu t 2(2,5%) 7(8,75%) 9(11,25%)
Scăzut 15(18,75%) 23(28,75%) 38(47,5%)
Bun 8(10%) 20(25%) 28(35%)
Foarte bun 1(1,25%) 4(5%) 5(6,25%)
Total 26(32,5%) 54(67,5%) 80(100%)
Tabel 6 .10 Tabel de contingență pentru pigment macular și
viciu de refracție <8h ș i >8h

Figura 6.4 Reprezentarea grafica a densității pigmentului macular în funcție de
viciul de refracție la cele două loturi
0 5 10 15 20 25 30
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 3 20
11
0 2 15
8
1 7 29
15
1 7 23
20
4 Miopie
Hipermetropie

68
Nu au existat diferențe semnificative statistic în ceea ce privește proporțiile miopiei
și hipermetropiei din fiecare dintre ce le pa tru niveluri de pigment macular între subiecții
care au petrecut mai puține de 8 ore pe calculator și cei care au petrecut mai mult de 8 ore
pe zi.
Potrivit testului Mann -Whitney U nu a existat o diferență semnificativă statistic
între valorile pigme ntului macular ale subiecților cu miopie care au petrecut mai puțin de 8
ore la calculator (Md = .45, n = 26) și al celor cu același viciu de refracție dar care au avut
o expunere mai m are de 8 ore (Md = .43, n = 34) atunci când s -a considerat fiecare ochi
individual U = 424.00, z = -0.66, p = 0.79.
S-a efecutat u n test Mann -Whitney U care a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului macular ale subiecților cu hipermetropie
care au petrecut mai puțin de 8 ore la ca lculator (Md = .45, n = 54) și al celor cu același
viciu de refracție dar care au avut o expunere mai m are de 8 ore (Md = .43, n = 52) atunci
când s -a considerat fiecare ochi individual U = 1212.500, z = -1.22, p = 0.22.

Pigmentul macular
Pacienții care au petrecut în fața calculatorului mai mult de 8h zilnic au prezentat
valori ale pigmentului macular măsurate la nivelul OD cuprinse între 0.10 și 0.67, în medie
(+/-SD) 0.42+/ -0.13. Pacienții care au petrecut mai puțin timp la calculator au prezentat
valori ale acestui pigment, pentru același ochi, între 0.19 și 0.77, în medie (+/ -SD)
=0.51+/ – 0.16. Diferența între medii nu a fost una statistic semnificativă (t = -1.08, p =
0.28).
În ceea ce privește pigmentu l macular măsurat la nivelul OS pacienții care au
petrecut în fața calculatorului mai mult de 8h zilnic au prezentat valori cuprinse între 0.10
și 0.77, în medie (+/ -SD) 0.44+/ – 0.16. Pacienții care au petrecut mai puțin timp la
calculator au prezentat valori ale acestui pigment, pentru același ochi, î ntre 0.10 și 0.77, în
medie (+/ -SD) = 0.51+/ – 0.16. Nici d iferența între aceste medii nu a fost una statistic
semnificativă (t = -0.49, p = 0.62).
Referitor la difere nța de pig ment macular între cei doi ochi pacienții care au
petrecut mai mult de 8 ore pe zi la calculato r au avut -o cuprinsă în intervalul 0.00 și 0.34,
în medie (+/ -SD) = 0.06+/ -0.06. Diferențele pentru cei care au petrecut mai puțin de 8 ore
pe zi la calculator s -au înscris în intervalul 0.00 și 0.24, medie (+/ – SD) de 0.07 +/ -0 .06.
Diferen ța dintre cele două grupuri a fost una fără semnificație statistică (t = -0.61, p = 0.54).

69
Observăm că se evidențiază pentru ambele loturi curbe asimetrice pozitiv e înclinate spre
stânga (Coeficientul de asimetrie Skewness 2.40 și 1,16 ) cu mai multe valori extreme spre
dreapta și cu un c oeficient de bolti re 7,64 și 0.81 care indică curbe leptocur tice.
Duarata
(ore) Diferența de pigment macular
între cei 2 ochi Valori
statistice Eroarea
standard
>8h Media .06 .01
Limita inferioară .04
Limita superio ară .08
Mediana .05
Varianță .00
Deviația Standard .06
Minimul .00
Maximul .34
Coeficientul de asimetrie Skewness 2.40 .36
Coeficientul de boltire Kurtosis 7.46 .70
<8h Media .07 .011
Limita inferioară .04
Limita superioară .09
Mediana .05
Varianță .00
Deviația Standard .06
Minimul .00
Maximul .24
Coeficientul de asimetrie Skewness 1.16 .37
Coeficientul de boltire Kurtosis .81 .73
Tabel 6 .11 Date de statistică descriptivă ale valori lor diferenței între
pigmen tul macular măsurat la cei doi ochi în funcție de
durata petrecută în fața calculatorului

70
Valorile medii ale pigmentului macular al ambilor ochi a avut valori cuprinse între
0.14 și 0.72, cu o medie (+/ -SD) = 0.45 +/ – 0.14 la pacienții care au petrecut mai mult de 8
ore la calculator în timp ce la pacienții care au petrecut o durată mai mică aceste valori s -au
încadrat între 0.19 și 0.77, cu medie (+/ -SD) = 0.44 +/ -0.14. Nu a existat o diferență
statistic semnificativă între cele două grupuri (t = 0.41, p = 0.68).
Boltirea de -0.79 pentru lotul 1 (>8 ore) și -0.46 pentru lotul 2 (<8 ore) ne indică o
distribuți e platic urtică . Coeficientul de asimetrie -0,16 pentru lotul 1 ne arată o distribuție
înclinată ușor spre dreapta având mai m ulte valori extreme s pre stânga, iar pentru lotul 2
coeficientul este 0,11 indi când o curbă asimetrică pozitiv înclina tă spre stânga cu mai
multe valori spre dreapta.

71
Durata
(ore) Media pigmentului macular între cei
2 ochi Valori
statistice Eroarea
standard
>8h Media .45 .02
Limita
inferioară .40
Limita
superioară .49
Median a .45
Varianță .02
Deviația Standard .14
Minimul .14
Maximul .72
Coeficientul de asimetrie Skewness -.16 .36
Coeficientul de boltire Kurtosis -.79 .70
<8h Media .44 .02
Limita
inferioară .39
Limita
superioară .48
Median a .45
Varianță .02
Deviația Standard .14
Minimul .19
Maximul .77
Coeficientul de asimetrie Skewness .11 .37
Coeficientul de boltire Kurtosis -.46 .73
Tabel 6 .12 Date de statistică desc riptivă pentru mediile valorilor pigmentului
macular al ambilor ochi în funcție de numărul de ore petrecut în fața calculatorului

72
Culoarea irisului și MPOD
Analizând culoarea irisului și cantitatea de pigment macular la cele 2 loturi chiar
dacă în studiu au fost incluși mai mulți pacienți cu iris închis la culoare decât cu iris
deschis la culoare atât in lotul de studiu (67,44% – iris închis la culoare) cât și în lotul
martor (70%) s -a putut observa că MPOD preponderentă a fost cea scăzută. Astfel în lotul
cu >8 ore petrecute la calculator și MPOD scăzut 38,37% au avut iris închis la culoare, iar
18,6% iris deschis la culoare, iar în lotul martor și MPOD scăzut, 33,75% au fost cu iris
închis la culoare și 13,75% cu iris deschis la culoare.

Durata
(ore) MPOD Iris închis
la culoare Iris deschis la
culoare Total
> 8 h Foarte
scăzut 8(9,30% ) 2(2,32% ) 10(11,62% )
Scăzut 33(38,37% ) 16(18,6% ) 49(56,97% )
Bun 16(18,6% ) 4(6,64% ) 20(23,25% )
Foarte bun 1(1,16% ) 6(6,97% ) 7(8,14% )
Total 58(67,44% ) 28(32,56% ) 86(100% )
< 8 h Foarte
scăzut 5(6,25% ) 4(5%) 9(11,25% )
Scăzut 27(33,75% ) 11(13,75% ) 38(47,5% )
Bun 20(25%) 8(10%) 28(35%)
Foarte bun 4(5%) 1(1,25% ) 5(6,25% )
Total 56(70%) 24(30%) 80(100% )
Tabel 6 .13 Repartiția pacienților în loturile de stu diu în functie de
culoarea irisului și categoriile de MPOD

73

Figura 6 .5 Reprezentarea grafică a nivelului MPOD pe categorii în funcție de
culoarea irisului la cele 2 loturi

Folosind un test Mann -Whitney U s -a observat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între cantitatea de pigment macular a subiecților cu ochi căprui care
au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0 .43 , n = 114) și cei care au petrecut mai
puține ore la calculator (Md = 0.48, n = 114), U = 1361.00, z = -1.501, p = 0.13.
De asemenea testul Mann -Whitney U a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă statistică între cantitatea de pigment macular a subiecților cu ochi
verzi/albaștri care au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0.38 , n = 52) și ce i
care au petrecut mai puține ore la calculator (Md = 0.43, n = 52), U = 302.00, z = – 0.63, p
= 0.53.
0 5 10 15 20 25 30 35
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 8 33
16
1 5 27
20
4
2 16
4 6
4 11
8
1 Închiși la culoare
Deschiși la culoare

74
Durata
(ore) MPOD Culoarea irisului
Z p Deschisă Închisă
> 8 h Foarte scăzut 2 8 -1.14 0.25
Scăzut 16 33 0.37 0.71
Bun 4 16 0.77 0.44
Foarte bun 6 1 -0.48 0.62
< 8 h Foarte scăzut 4 5
Scăzut 11 27
Bun 8 20
Foarte bun 1 4
Tabel 6 .14 Tabel de contingența pentru culoarea ochilor și categoriile de pigment
macular pentru <8 ore și >8 ore precum ș i rezultatele statistice alte testului z

Nu au existat diferențe semnificative statistic între cei care au petrecut mai mult de
8 ore la calculator și cei care au petrecut mai puțin de 8 h în ceea ce privește proporțiile de
subiecți din fiecare categorie de pigment și ținând co nt de culoarea ochilor acestora (p>
0.05).

Glare
În ceea ce privește măsurarea glare rezulta tele au fost înparțite în 3 categorii:
 Glare slab: 1 -3
 Glare mediu: 4-6
 Glare bun : 7 -10
Glare -ul este o alta modali tate de evaluare a contrastului și reprezintă posibilitatea
de a face difer ența între un obiect și fundal în condiții de glare (reflexia luminii de la o
suprafață lucioasă).

75
Glare > 8 h calculator < 8 h calculator Total
Slab 1(1,16% ) 0(0%) 1(0.6%)
Mediu 2(2,32% ) 8(10%) 10(6,03%)
Bun 83(96,51% ) 72(90%) 155(93,37%)
Total 86(100%) 80(100%) 166(100%)
Tabel 6 .15 Repartiția pacienților în loturile de studiu în funcție glare

Figura 6 .6 Reprezentarea grafică a pacienților pe categorii în funcție de glare

În ceea ce privește glare -ul în ambele lotur i s-a putut observa că cei mai multi
subiecți au avut glare bun (96,51% în lotul de studiu și 90 % în lotul martor) indiferent de
numărul de ore de expunere la lumina albastră emisă de calculatoare.
Un test Chi -pătrat a arătat că nu a existat o asociere s emnificativă statistic între
categoria de glare în care se încadrau subiecții și durata de timp petrecută de aceștia la
calculator, X2 (1, 166) = 2.84, p = 0.09.
Folosind testul Mann -Whitney U , acesta a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă stat istic între glare -ul subiecților cu expunere prelungită la calculator (Md =
9, n = 86) și al celor fără o ast fel de expunere (Md = 9, n = 80) atunci când s -a considerat
fiecare ochi individual U = 3273.00, z = -0.62, p = 0.54.

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
> 8 h calculator < 8 h calculator 1 0 2 8 83
72
Glare Slab
Glare Mediu
Glare Bun

76

Tabel 6.16 Tabel de contingenta pentru repartiția pacienților în funcție de glare și
MPOD în cele 2 loturi de studiu < 8 ore și > 8 ore

Analizând MPOD la cele două loturi datele au ară tat că MPOD scăzut și glare bun
a fost cel predominant atât la lotul cu > 8 ore petrecute la calculato r (55,81%) cât și la cel
cu < 8 ore (41,25%) după cum se poate observ a și în tabelul 6.16.
Durata
(ore) MPOD Glare
Total
Slab Mediu Bun
> 8 h Foarte scăzut 0(0%) 1(1,16% ) 9(10,46% ) 10(11,62% )
Scăzut 0(0%) 1(1,16% ) 48(55,81% ) 49(56,97% )
Bun 1(1,16% ) 0(0%) 25(29,07% ) 26(30,23% )
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 1(1,16% ) 1(1,16% )
Total 1(1,16% ) 2(2,32% ) 83(96,51% ) 86(100%)
< 8 h Foarte scăzut 0(0%) 0(0%) 9(11,25% ) 9(11,25% )
Scăzut 0(0%) 5(6,25% ) 33(41,25% ) 38(47,5% )
Bun 0(0%) 3(3,75% ) 25(31,25% ) 28(35%)
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 5(5,25% ) 5(5,25% )
Total 0(0%) 8(10%) 72(90%) 80(100% )

77

Figura 6 .7 Reprezentarea grafică a categoriilor de glare și
MPOD în loturile >8ore și <8 ore

Un test z pentru compararea proporțiilor a arătat că a existat o dif erență
semnificativă statistic între proporția de subiecți care au petrecut mai mult de 8 ore în fața
calculatorului și care au avut un MPOD scăzut și glare bun ( 0.98) și cei care au petrecut
mai mult de 8 ore la calculator cu valori ale MPOD și glare simi lare ( 0.86), z = 2.03, p =
0.04.

Sensibilitatea la c ontrast
În ceea ce privește măsura rea sensibilității la contrast rezultatele au fost înparțite în
3 categorii:
 Contrast slab: 1 -3
 Contrast mediu: 4 -6
 Contrast bun : 7 -10
Sensiblitatea la contrast reprez intă capacitatea de a diferenția un obiect de fundal
fiind o modalitate foarte bună de a evalua calitatea vederii.

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 0 0 1 0 0 0 0 0 1 1 0 0 0 5
3
0 9 48
25
1 9 33
25
5 Glare Slab
Glare Mediu
Glare Bun

78

Contrast > 8 h calculator < 8 h calculator Total
Slab 1(1,16% ) 0(0%) 1(0.6%)
Mediu 0(0%) 5(6,25% ) 5(3,01% )
Bun 85(98,83% ) 75(93,75% ) 160(96,38% )
Total 86(100% ) 80(100% ) 166(100% )
Tabel 6 .17 Repartiția pacienților în loturile de studiu în funcție
sensibilitatea la contrast

În ceea ce privește sensiblitatea la contrast s-a putut observa că atât la lotul de
studiu(>8 ore petrecute la c alculator) cât și la cel martor contrastul „bun” a fost cel mai
frecvent , 95,83% la lotul de studiu și 93,75% la lotul martor.

Figura 6 .8 Reprezentarea grafică a pacienților pe categorii în
funcție de sensibilitatea la contrast

Un test Chi -pătrat a ar ătat că nu a existat o asociere semnificativă statistic între
categoria de contrast în care se încadrau subiecții și durata de timp petrecută de aceștia la
calculator, X2 (1, 166) = 3.19, p = 0.74.
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
> 8 h calculator < 8 h calculator 1 0 0 5 85
75
Contrast Slab
Contrast Mediu
Contrast Bun

79
Durata
(ore) MPOD Contrast
Total
Slab Mediu Bun
> 8 h Foarte
scăzut 0(0%) 0(0%) 10(11,62% ) 10(11,62% )
Scăzut 0(0%) 0(0%) 49(56,97% ) 49(56,97% )
Bun 1(1,16% ) 0(0%) 25(29,07% ) 26(30,23% )
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 1(1,16% ) 1(1,16% )
Total 1(1,16% ) 0(0%) 85(98,84% ) 86(100% )
< 8 h Foarte
scăzut 0(0%) 0(0%) 9(11,25% ) 9(11,25% )
Scăzut 0(0%) 3(3,75% ) 35(43,75% ) 38(47,5% )
Bun 0(0%) 2(2,4% ) 26(32,5% ) 28(35%)
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 5(6,25% ) 5(6,25% )
Total 0(0%) 5(6,25% ) 75(93,75% ) 80(100% )
Tabel 6 .18 Repartiția pacienților în funcție sensibilitatea la
contra st și MPOD în lotul de studiu(>8 ore) și lotul martor(<8 ore)

Analiza pigmentului macular în funcție de contrast la cele 2 loturi a arătat că
MPOD scăzut și contrast bun a fost cel predominant atât în lotul de studiu (56,97%) cât și
la lotul martor(43,75% ) urmat de MPOD bun și co ntrast bun(29,07% la lotul cu > 8 ore
petrecute la c alculator și 32,5% la lotul cu < 8 ore petrecute la calculator).

80

Figura 6 .9 Reprezentarea grafică a pacienților pe categorii în funcție de
sensibilitatea la contrast și MPOD în lotul de studiu(>8 ore) și lotul martor(<8 ore)

Utilizând u n test Mann -Whitney U acesta a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între contrastul măsurat pentru subiecții cu expunere prelungită la
calculator(lotul de studiu) (Md = 9 , n = 86) și al celor fără o astfel de expunere(lotul
martor) (Md = 9, n = 80), U = 3252.00, z = -0.69, p = 0.49.

Tipul de corecție și utilizarea protecției cu filtre împotriva luminii albastre
Analizând prezența sau absența ochelarilor cu filtru pentru l umina albastră s -a putut
constata că majoritatea subiecților nu au avut ochelari(65,11% în lotul de studiu și 70% în
lotul martor). La ambele loturi, în ceea ce privește MPOD, se poate observa că la toate
categoriile indiferent de prezența sau absenta oche larilor cu filtru pentru lumina albastră
MPOD scăzut a fost cel mai frecvent. Astfel în lotul martor procentele de MPOD scăzut au
fost 27,5% pt cei fără ochelari, 12,5% pentru cei cu ochelari făra filtru și 7,5% pentru cei
cu ochelari cu filtru. În lotul d e studiu MPOD scăzut a fost distribuit astfel: 37,21% pt cei
fără ochelari, 13,95% pentru cei cu ochelari făra filtru și 5,81% pentru cei cu ochelari cu
filtru.

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 0 0 1 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 3 2
0 10 49
25
1 9 35
26
5 Contrast Slab
Contrast Mediu
Contrast Bun

81
Durata
(ore) MPOD Fără
ochelari Ochelari fără
filtru Ochelari cu
filtru Total
> 8 h Foarte
scăzut 4(4,65% ) 3(3,48% ) 3(3,48% ) 10(11,63% )
Scăzut 32(37,21% ) 12(13,95% ) 5(5,81% ) 49(56,97% )
Bun 19(22,09% ) 7(8,14% ) 0(0%) 26(30,23% )
Foarte bun 1(1,16% ) 0(0%) 0(0%) 1(1,16% )
Total 56(65,11% ) 22(25,58% ) 8(9,30% ) 86(100% )
< 8 h Foarte
scăzut 9(11,25 %) 0(0%) 0(0%) 9(11,25% )
Scăzut 22(27,5% ) 10(12,5% ) 6(7,5% ) 38(47,5% )
Bun 22(27,5% ) 0(0%) 6(7,5% ) 28(35%)
Foarte bun 3(3,75% ) 0(0%) 2(2,5% ) 5(6,25% )
Total 56(70%) 10(12,5% ) 14(17,5%) 80(100%)
Tabel 6 .19 Tabel de contingență a pacienților pentru MPOD și protecția împotriva
luminii albastre MPOD

Figura 6 .10 Reprezentarea grafică a pacienților pe categorii în funcție de protecția
împotriva luminii albastre și MPOD
0 5 10 15 20 25 30 35
Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun Foarte
scăzut Scăzut Bun Foarte
bun
> 8 h < 8 h 4 32
19
1 9 22 22
3 3 12
7
0 0 10
0 0 3 5
0 0 0 6 6
2 Fără ochelari
Ochelari fără filtru
Ochelari cu filtru

82

Folosind un test Chi -square s-a indica t absența unei asocieri semnificative între
durata expunerii la calculator și tipul de corecție (absentă, ochelari fără filtru și ochelari cu
filtru) folosit, X2(2, n = 83) = 2.96, p = 0.23.

Value df Asymp.
Sig. (2 –
sided) Monte Carlo Sig. (2 –
sided) Mont e Carlo Sig. (1 –
sided)
Sig. 99% Confidence
Interval Sig. 99% Confidence
Interval
Lower
Bound Upper
Bound Lower
Bound Upper
Bound
Pearson Chi –
Square 2.964 2 .227 .254 .242 .265
Likelihood
Ratio 3.026 2 .220 .254 .242 .265
Fisher's Exact
Test 2.892
.254 .242 .265
Linear -by-
Linear
Association .044 1 .834 .883 .874 .891 .478 .465 .491
N of Valid
Cases 83
Tabel 6 .20 Datele testului Chi pătrat între lotul de studiu și lotul martor și prezența
protecției pentru lumina albastră

Potrivit testului Mann -Whitney U nu a existat o diferență semnificativă statistic
între valorile pigmentului macular la subiecții care nu au avut corecție optică și care au
petrecut mai puțin de 8 ore la calculator (Md = 0.48, n = 56) și cele ale subiecțil or fără
corecție optică dar care au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0.45, n = 56),
U=1526.50, z= -0.24, p= 0.81.
Folosindu -se testul Mann -Whitney U s-a observat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului ma cular la subiecții care au avut corecție
optică cu ochelari dar fără filtru împotriva luminii albastre și care au petrecut mai puțin de

83
8 ore la calculator (Md = 0.34, n = 10) și cele ale subiecților cu același tip de corecție fără
filtru dar care au petre cut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0.43, n = 22), (U = 73.00,
z = -0.13, p = 0.14).
De asemenea un test Mann -Whitney U a evidențiat că a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului macular la subiecții care au avut core cție
optică cu ochelari cu filtru împotriva luminii albastre și care au petrecut mai puțin de 8 ore
la calculator (Md = 0.53, n = 14 ) și cele ale subiecților cu același tip de corecție cu filtru
dar care au petrecut mai mult de 8 ore la calculator (Md = 0.29, n = 8 ), (U = 2.00, z = –
0.00, p = 0.00).
6.5 Discuții
Studiind literatura de specialitate nu am găsit un alt studiu comparativ care să
încerce să gasească o legătură între expunerea la lumin ă albastră în mod cumulativ de -a
lungul anilor. Deși a fost int ens studiat pigmentul macular cu ro lul să u în absorbția luminii
albastre rezutatele multiplelor studii nu au fost concludente.
În acest stud iu doctoral la categoria de vârstă sub 30 ani valoarea MPOD a fost mai
mare semnificativ statistic (p=0.04) la cei c are au petrecut mai puțin de 8 ore la calculator,
deci au avut o expunere mai mica la lumina albastră. În următoarele grupe de vârstă nu s -a
mai observat aceas tă modificare ceea ce arată că totuși densitatea pigmentului macular nu
scade comparativ cu lotul martor chiar dacă teoretic crește exp unerea cu înaintarea în
vârstă deoarece subiecții nu vor schimba natura meseriei alese (expunerea se cumulează) .
De asemenea nu s-a putut observa nici o înră utățire a încadrării într -o grupă de
MPOD. MPOD scăzut a fos t preponderent indiferent de cantitatea de expunere la lumină
albastră sau de înaintarea în vârstă.
Cercetarea mea doctorală a arătat ca expunerea la lumina albastră nu produce o
diferența în MPOD nici la sex ul feminin nici la cel masculin deși Hammond et al.(1996 ) în
studiul său a afirmat că femeile au un pigment macular mai scăzut fața de bărbați. (108)
Expunerea la lumina albastră c onform cu acest studiu doctoral nu pare să
influențeze calit atea vederi i și performanțele vizuale măsurate prin sensib ilitatea la contrast
și glare.
Am constatat de asemenea că la subiecții care au avut corecție optică c u filtru
pentru lumină albastră cantitatea de pigment mac ular s -a corelat semnificativ statistic
pozitiv cu durata de expunere. Astfel pigmentul macular este mai mare la cei care au

84
petrecut mai puțin de 8 ore la calculator și au avut și protecție pe ochelar față de cei cu mai
mult de 8 ore și aceeași protecție ceea ce duce la concluzia principală că prin expunere mai
redusă cumulat cu filtrele de protecție pentru lu mina albastră pigmentul macular rămâne la
un nivel mai ridicat asigurând astfel o protecție mai bună pe termen lung . Astfel datele
obtinute sunt în c oncordanță cu literatura de specialitate.
Limitele studiu lui sunt date de numărul relativ mic de pacienți înrolați pe anumite
categorii astfel este necesar înrolarea mai multor subiecț i pentru ca rezultatele să fie ș i mai
semnificativ statistice. Astfel se va putea observa d acă întradevăr nu există corelaț ii
semnificativ statistice pentru anumite variabile studiate precum sexul , vârsta, culoarea
irisului.
Multiple studii s -au efectuat utilizându -se mai multe modalități de măsurare a
MPOD. În s tudiu meu doc toral am încercat să utilizez o metoda rapidă non -invazivă pentru
a putea fi utilizată ulterior în practic a curentă pentru a evidenția dacă putem obține o relație
între expunere a la lumina cu lungime de undă scurtă și o scădere a pigmentului macular
care ar predispune ulte rior la aparitia DMLV. Deș i rezultate au fost negative în ceea ce
privește o corelație statistică între expunerea pr elungită la lumina albastră de -a lungu l
timpului de la vârste fragede acestea pot fi date și de limităr ile studiului meu. Studii la o
scară mai mare, prospective, randomizate sunt necesare pentru a obține mai multe date
statistic semnificative.
Este cunoscut că lumina albastră cu lungime de undă scurtă în studiile in vitro este
cea mai dăunatoare pentru re tină după cum a arăta t Wu et al. (2006) în s tudiul său,
clasificând leziuni le în 2 clase : clasa 1 cu leziuni asupra fotoreceptorilor și clasa 2 asupra
epiteliului pigmentar. (187, 188)
Direcțiile ulterioare pot fi date de studii în care să se cuantifice mai exact cantitatea
de lumină albastră emisă pentru a se putea corela cu MPOD.
Există studii recente -Raman et al .(2012) – care au arătat o corel ație între MPOD
scăzut și radiația UV. (189) Deși pentru această lungime de undă s -a evidențiat o relație
semnificațiv statistică, pentru lungimea de unda scurtă (lumina albastră ) nu am observat în
acest studiu doctoral o asociere.

85
6.6 Concluzii
În cadrul cercetării pentru a atinge obiectivele studiului au fost folosite datele de la
83 pacienți( 166 ochi) în perioada mai 2017 -august 2017 ceea ce au dus la următoarele
concluzii:
1. 51.81% dintre pacienții cuprinși în studiu au afirmat că petrec mai mult de 8
ore pe zi în fața calculatorului, în timp ce restul de 48.19% petrec mai puțin de 8 ore pe zi.
2. Vârstă medie a subiecților din lotul de studiu(> 8 petrecute la calculator) a
fost de 36. 02 +/ – 7.8, iar în lotul martor (> 8 petrecute la calculator) a fost 34.10 +/ – 8.60
(diferența nu a fost semnificativă statistică, p = .28). Astfel, în lotul de studiu25,66% au
avut vârsta între 30 -40 ani, urmat de cei peste 40 ani(20,48%), pe când în lotu l martor
18,07% pacienți au fost cu vârsta sub 30 ani, același procent fiind și între 30 -40 ani.
3. Comparând cele 2 loturi se poate observa că atât la lotul de studiu cât și la
cel martor cei mai multi subiecți au avut valoarea MPOD scăzută la toate categor iile de
vârstă (56,97% pentru lotul de studi u și 47,5% pentru lotul martor ) urmat de MPOD bun
(30,23% pentru lot de studiu și 35 % pentru lot martor). Nu a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului macular la subiecții cu vârst e cuprinse
între 30 și 40 de ani , si nici la cei peste 40 ani între cele 2 loturi.
4. A apărut o diferență semnificativ statistică la subiecții cu vârstă sub 30 de
ani (p = 0.04). Astfel cei care au petrecut mai puțin de 8 ore la calculator (lotul martor ) au
avut mediana valorilor MPOD (Md = 0 .48) mai mare decât cea a subiecților de aceeași
vârstă din lotul de studiu (>8 ore la calculator ) (Md =0 .43).
5. Studiul a evidențiat că predominant a fost sexul feminin 34,93% din
pacienții din lotul peste 8 ore la ca lculator și 37,34% în lotul ma rtor. Referitor la MPOD
nu există o diferență semnificativă statistic între cel al subiecților de sex feminin între cele
2 loturi (lotul de studiu – peste 8 or e la calculator și lotul martor – <8 ore la calculator) –
test Man n-Whitney U (p = 0.16). Aceleași rezultate au fost obținute în ceea ce privește și
subiecții de sex masculin(p = 0.51). Aceste date din acest studiu ne fac să tragem concluzia
că nu există variații în valorile MPOD date de timpul petrecut în fața calculato rului în
funcție de sex. Atât la sexul masculin cât și la cel feminin MPOD cea mai frecventă a fost
cea scăzut ă atât la pacienții din lotul de studiu cu expunere > 8 ore cât și la cei cu expunere
< de 8 ore.

86
6. În ceea ce privește viciul de refracție preponde rent au fost subiecții cu
hipermetopie la ambele loturi (32,32% în lotul cu peste 8 ore la calculator și 32,53% în
lotul martor)
7. Comparând cele 2 loturi, referitor la MPOD și viciul de refracție al ochilor
incluși în studiu, MPOD scăzut a fost cel mai f recvent atât la cei cu miopie ( în lotul de
studiu 23,25% și în cel martor 18,75% ) cât și la cei cu hipermetropie ( în lotul cu > 8 ore la
calculator 33,72% iar în cel martor 28,75% ) nesemnificativă statistic (p = 0.79 pentru
miopi și p = 0.22 pentru hipemetrop i).
8. În ceea ce privește diferență de pig ment macular între cei doi ochi aceasta a
avut o medie (+/ -SD) = 0.06+/ -0.06 pent ru lotul de studiu și 0.07 +/ -0.06 pentru lotul
martor, fiind fără semnificație statistică (t = -0.61, p =0.54)
9. Nici referitor la medi a valorilor pigmentului macular al celor 2 ochi nu a
existat o diferență statistic semnificativă între cele două loturi(t = 0.41, p = 0.68), media în
lotul de studiu a fost (+/ -SD) = 0.45 +/ – 0.14 , iar la lot ul martor = 0.44 +/ -0.14.
10. Când s -a anal izat in fluența culorii irisului atât în lotul cu >8 ore petrecute la
calculator cât și în lotul cu <8 ore la calculator MPOD scăzut a fost cel mai frecvent
indiferent de pigmentarea iriană .(38,37% cu iris închis la culoare, iar 18 ,6% cu iris deschis
la culoare în lotul de studiu; 33,75% cu iris închis la culoare și 13, 75% cu iris deschis la
culoare în lotul martor). Testul Mann -Whitney U a arătat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic referitor la cantitatea de pigment macular a subiecților cu ochi că prui
(p = 0.13), nici a celor cu ochi verzi/albaștri (p = 0.53), neexistând o influența a expunerii
la lumina albastră a calculatorului asupra cantității de pigment macular în funcție de
pigmentul irian, deși la ambele loturi pigmentul macular a fost mai mare la cei cu irisul
inchis la culoare (la lotul de studiu 0 .43 față de 0.38, iar la lotul martor 0.48 față de 0.43) .
11. În ceea ce privește glare -ul în ambele loturi cei mai multi subiecți au avut
glare bun (96,51% în lotul de studiu și 90 % în lotul martor ) indiferent de numărul de ore de
expunere la lumina albastră emisă de calculatoare, nesemnificativ statistic (p = 0.54)
12. Analizând MPOD la cele 2 loturi datele au aratat că MPOD scăzut și glare
bun a fost cel predominant atât la lotul cu > 8 ore petrecute la calculator (55,81%) cât și la
cel cu < 8 ore (41,25%), nesemnificativ statistic( p = 0.04).
13. În ceea ce privește contrastul s -a putut observa că atât la lotul de studiu(>8
ore pestecute la c alculator) cât și la cel martor contrastul bun a fost cel mai fre cvent
(95,83% la lotul de s tudiu și 93,75% la lotul martor), nesemnificativă statistică (p =0 .74).

87
14. Analiza MPOD în funcție de contrast la cele 2 loturi a arătat că MPOD
scăzut și contrast bun a fost cel predominant atât în lotul de studiu (56,97%) cât și la lotul
martor(43,75%) , urmat de MPOD bun și contrast bun(29,07% la lotul cu > 8 ore petrecute
la cal culator și 32,5% la lotul cu < 8 ore petrecute la calculator), nesemnificativ statistic (p
= 0.49).
15. Analizând prezența sau absenta ochelarilor cu filtru pe ntru lumina albastră
s-a putut constata că majoritatea subiecților nu au avut ochelari (65,11% în lotul de studiu
și 70% în lotul martor) . La ambele l oturi, în ceea ce privește MPOD se poate observa că la
toate categoriile, indiferent de prezența sau absen ta ochelarilor cu filtru pentru lumina
albastră, MPOD scăzut a fost cel mai frecvent.
16. Atât la subiecții fără corecție optică cât și la cei cu c orecție optică dar făra
filtru nu a existat o diferență semnificativă statistic în ceea ce pri vește MPOD la lotul de
studiu și lotul martor (p = 0.81 pt cei fără corecție optică și p = 0.14 pentru cei cu ochelar i
fără filtru pentru lumina albastră).
17. S-a putut observa o diferență semnificativă statistică în ceea ce privește
MPOD la subiecții care au avut corecție opti că cu ochelari cu filtru împotriva luminii
albastre . Astfel cei din lotul martor (<8 ore la calculator) au avut o cantitate de pigment mai
mare (Md = 0.53) față de cei din lotul de studiu care a u petrecut mai mult de 8 ore la
calculator (Md = 0.29) -test Mann-Whitney U p = 0.00 .

88
7. Studiu privind evaluarea modificărilor pigmentului
macular î n relație cu paramentri oculari interni și externi

7.1 Scopul și obiectivele studiului
Studiul clinic desfa șurat în cadrul tezei mele de do ctorat a avut ca scop măsurarea
pigmentului ma cular la pacienți din România și stabilirea relației între acesta și diverși
factori ocul ari sau demografici (sex, vârstă , vicii de refracție, culoarea irisului).
Obiectivele studiului au fost:
 Analiza pe g rupe de vârstă și sex a densităț ii pig mentului macular
 Analiza modificărilor interocu lare ale densității pigmentului(media ,
diferența între cei 2 ochi )
 Relația între culoarea irisului ș i modificările pigmentului macular
 Existența unei relații între pigmentul macular ș i sensibilitatea la contr ast sau
glare
 Stabilirea unei corelații între viciul de refracție și densitatea pigmentului
macular
7.2 Designul studiului
Am efectua t un studiu clinic transversal nerandomizat observational alcătuit dintr -o
singură vizită , în care au fost evaluați 83 pacienț i care s -au prezentat în Clinica de
Oftalmologie a Spitalului Universitar de Urgen ță Bucure ști, în perioada mai 2017 – august
2017 pentru consultul oftalmologic periodic de rutină.
7.3 Pacienți și metode
Cohorta este reprezentat ă de popula ția din Bucuresti și/sau provincie, de etnii
diferite și cu statut socio -economic diferit.
Selecția pacienților
La toți pacienți i care au fost inclu și în acest studiu s-au îndeplinit criteriile de
includere care urmează :
 pacienți atât de sex feminin cât și de sex masculin cu vârsta peste 18 ani
 cu o acuitate vizuală peste 0.8 cu corecția maximală
 fără vicii de refracție importante (miopie mai mica de 3 D, hipermetropie
mai mică de 3 D, astigmatism mai mic de 1,5 D )

89
 să nu fi în tratament cu suplimente cu luteină, zeaxantină sa u
mezozeaxantină
S-au stabilit următoarele criterii de excludere :
 pacienți ce aveau vârsta sub 18 ani sau peste 70 ani
 antecedente de interven ții chirurgicale ale globului ocular
 afecțiuni oculare ce ar putea influența măsurarea pigmentului macular
(keratopatie, cataractă, retinopatie diabetică, maculopatii etc.)
 afecțiuni ce pot crește riscul complicați iilor (infarct miocard ic, accident
vascular cerebral)
 boli mentale, Alzheimer, boala Parkinson, demență
Consim țământul informat a fost obținut d e la t oți pacienții, explicându -li-se toate
riscurile investigațiilor care li se vor efectua și faptul că pot refuza să intre în studiu.
Avizul Comisiei de E tică a Spitalului Universitar de Urgent ă Bucure ști a fost
obținut, iar protecț ia tuturor datelor și anon imatul pacienților a fost asigurat . Toate
investigaț iile au fost efectuate urmându -se indicațiile Declarației de la Helsinki.
Următorul protocol de lucru ce a fost standardizat a fost aplicat tuturor pacienților :
 examen oftalmologic com plet după o anamne ză detaliată
 a fost măsurată cea mai bună acuitate vizuală , cu corec ție
 autorefractometrie cu Zeis s Humphrey Systems Acuitus 5015
 examen biomicroscopic cu o combina oftalmologic ă Carl Zeiss
 măsurarea pigmentului macular utilizând Macular Pigment Screener
(MPS II – Elektron Eye Technology)
 măsurarea sensibilității la contrast utilizând test ul furnizat de Macushield
 măsurarea glare utilizând testul furnizat de Macushield
 informații privind :
o utilizarea ochelarilor cu filtru de protecție sau nu
o culoarea iris ului
o timpul petrecut utilizând dispozitive ce emit lumină albastră
(calculatorul) – număr de ore pe zi și de câți ani

90
Analiza statistică
În cadrul cercetării mele, am folosit modalită ți statistice de analiză multiple ajutorul
SPSS 18 și urmea ză să detaliez câteva informații referitoare la statistica descriptivă.
Media este este o modalitate prin care se identifică mijlocul distribuției.
Mediana este un parametru statistic care reprezintă punctul din centrul seriei, fiind
în mjlocul datelor. Astfel 50 % din totalul datelor se vor afla în stânga și în dreapta ei .(190)
Abaterea standard este o statistică ce poate descrie destul de fidel structura unui
eșantion de date .
Atunci când datele au fost normal distribuite s -a raportat media +/ – deviația
standard iar când acestea au fost non -parametrice s -a raportat mediana.
În multe cazur i media și mediana nu corespund ceea ce arată că nu suntem în față
unei distribuții care este 100% simetrică. A stfel, pentru a analiza în ce măsură distribuția
pe care o vom studia este diferită de cea normală vom utiliza următorii doi coeficie nți:
Coeficientul de asimetrie Skewness (de oblicitate) este utilizat pentru a evidenția
cum se îndepărtează media de mediană și astfel în ce fel curba de distribuți e normală se
deplasează spre stânga sau spre dreapta.
Coeficientul de boltire Kurtosis reprezintă înălțimea curbei în comparație cu cea a
unei distribuții normale . O distribuți e „înaltă”, leptokurt ica este cea cu valori pozitive pe
când cea „plată”, platikurtică este reprezentată de cele negative. (178, 179)
Testul t pentru eșantioane independente este folosit pentru a examina efectele
unei variabile independente asupra uneia sau a mai multe variabile dependente iar folosirea
sa este rezervată comparării a două condiții sau grupe ( două niveluri ale variabilei
independente). (191)
Testul χ2 (chi -pătrat) al asocierii se utilizează atunci când dorim să testăm relația
dintre două variabile, ambele măsurate pe scală de tip categorial. Facem precizarea că
variabilele categoriale, deși sunt de regulă de ti p nominal, pot fi atât ord inale cât și de
interval sau de raport. Ceea ce caracterizează o variabilă categorială nu este atât scala de
măsurare cât faptul că primește puțin e valori care împart distribuția în categorii de
valori. (178, 179)
Testul Kolmogorov -Smirnov este folosit pentru testarea distribuției datelor.
Testul Mann -Whitney a fost utilizat pentru a compara grupuri cu variab ile
cantitative non -parametrice .

91
În acest studiu, cu ajutorul Microsoft Excel 2010 , am realizat o bază de date în care
am inclus următoarele variabile:

Factori Tipul variabilei Valori/Unități de măsură
Vârstă Cantitativă continuă Ani
Sex Calitativă dihotomială Masculin/Feminin
Acuitate vizuală ochi
drept (AVOD) Cantitativă cont inuă
Acuitate vizuală ochi
stâng (AVOS) Cantitativă continuă
Refracție ochi drept Calitativă dihotomială Miopie/Hipermetropie
Refracție ochi stâng Calitativă dihotomială Miopie/Hipermetropie
Pigment macular ochi
drept Cantitativă continuă foarte scă zută– între 0 și
0,25
scăzută – între 0.25 și 0,50
bună – între 0,50 și 0,75
foarte bună –între 0,75 și 1 Pigment macular ochi
stâng Cantitativă continuă
Timp petrecut la
calculator Calitativă dihotomială < 8 ore
≥ 8 ore
Culoare ochi
Calitativă Albaștri
Căprui
Verzi
Negri
Glare ochi drept Cantitativă ordinală 3 categorii:
Glare slab: 1 -3
Glare mediu: 4 -6
Glare bun : 7 -10 Glare ochi stâng
Cantitativă ordinală
Contrast ochi drept Cantitativă ordinală 3 categorii:
Contrast slab: 1 -3
Contrast mediu: 4 -6
Contrast bun : 7 -10 Contrast ochi stâng
Cantitativă ordinală
Tabel 7 .1 Tipul de variabile folosite în studiu

92
La toti pacienții incluși în studiu s -au analizat și prelucrat statistic rezultatele privind
caracteristici demografice (vârsta, sex), clinice (culoarea irisului, viciul de refracție) și
paraclinice(densitatea de pigment macular).
7.4 Rezultate
În continuare, vor fi prezentate statisticile descriptive ale studiului.
Pacienții au fost împărțiți, în funcț ie de vârsta lor, în 3 grupuri după cum urmează:
 Grupul 1 – pacienții mai tineri de 30 de ani
 Grupul 2 – cu vârste cuprinse în intervalul 30 – 40 de ani (incluzând vârsta
de 30 de ani)
 Grupul 3 – vârste mai mari sau egale cu 40 de ani
În ceea ce privește desitatea pigmentului macular (MPOD) acesta a fo st împărțit în
4 categorii:
 grupul 1 (foarte scăzută) – valoare MPOD între 0 și 0,25
 grupul 2 ( scăzută) – valoare MPOD între 0.25 și 0,50
 grupul 3 (bună) – valoare MPOD între 0,50 și 0,75
 grupul 4 (foarte bun ă)– valoare MPOD între 0,75 și 1

Vârsta
În studiu au fost incluși un număr de 83 pacienți cu o vârsta medie (+/ -SD) de
35.10+/ -8.2, cu o vârstă minimă de 23 de ani și o vârstă maximă de 63 de ani. Testele
utilizate pentru determinarea normalității distribuției Kolmogorov -Smirnov/Shapiro -Wilk
au arătat că valorile vârstei au avut o distribuție non -parametrică (p= 0.00 < 0.05), iar
examinând valoarea S kewness negativă (simetria=0.91 ) am observat o asimetrie spre
stânga a di stribuției în timp ce valoarea K urtosis (boltire =1.18 ) a indicat o distribuție
leptocurtică. Deoarece distribuția datelor a fost una non -parametrică, am consi derat
valoarea mediană (= 34) mai potrivită pentru a reflecta tendința centrală a parametrului
vârstă.

93
Vârsta Valori
statistice Eroarea
standard
Media 35.10 0.901
95% Interval de încredere
pentru medie Limita inferioară 33.30
Limita superioară 36.89
Median a 34.00
Varianța 67.308
Deviația standard 8.204
23
Minimul
Maximul 63
Skewness .921 .264
Kurtosis 1.186 .523
Tabel 7 .2 Date de statistică descriptivă priv ind vârsta pacienților

Vârsta și MPOD
În figura 7 .1 este ilustrată lips a unei corelații liniare între vârstă ș i densitatea
pigmentului macular. În conco rdanță cu datele din literatură MPOD nu este influențat de
vârsta , astfel nu scade sau crește cu vârsta . În studiul lui din 2005, Berendschot et al ., au
arătat că densitatea pigmentului macular cent ral este nemodificată cu vârsta chiar dacă
valorile păreau să scadă dar doar în regiunea parafoveolar ă la măsurătorile facute prin
HFP. (192)

94

Figura 7 .1 Distribuția MPOD în funcție de vârstă care arată că nu a existat o relație
liniară între densitatea optică a pigmentului macular și vârsta subiecților

Sexul
Au fost incluși în eșantionul s tudiat un număr de aproximat iv 3 ori mai mare de
pacienți de sex feminin (72.3%) , comparativ cu cei de sex masculin (27.7%)
(feminin/masculin = 60/23 = 2.6).

Sex Frecvența Procent(%)
Masculin 23 27.7
Feminin 60 72.3
Total 83 100.0
Tabel 7.3 Sexul paci enților incluși în studiu

Pacienții de sex femin in au avut o vârstă medie (+/ -SD) de 35.85+/ -.99, iar cei de
sex masculin o vârstă medie (+/ -SD) de 33.13+/ -1.93. Pentru a vedea dacă această
diferență a fost una semnificativă statistic, s -au testat distrib uțiile valorilor vârstei pentru

95
fiecare sex în parte , ambele distribuții fiind non -parametrice (pacienți de sex masculin p =
0.02 < 0.05; pacienți de sex feminin p = 0.02 < 0.05). Pentru a vedea dacă a existat o
diferență statistic semnificativă între vârst ele pacienților în funcție de sexul acestora, s -a
realizat un test Mann -Whitney de comparare a medianelor (Md masculin = 30, Md feminin
= 37) care a arătat că diferența nu a fost statistic semnificativă (p = 0.10 > 0.05).

Figura 7 .2 a) Grafic Q -Q pent ru distribuția valorilor vârstei la pacienții de sex masculin;
b) Grafic Q -Q pentru distribuția valorilor vârstei la pacienții de sex feminin

Acuitatea vizuală și prezența corecției optice
În cadrul studiului 63% dintre pacienți nu au avut c orecție optic ă în timp ce 37%
dintre ei au avut corecție proprie. La 11 dintre pacienți au existat diferențe de acuitate
vizuală între cei doi ochi, cea mai mică fiind de 0.1 și cea mai mare de 0.4 , restul
pacienților având aceeași acuitate vizuală la OD și OS. Modul n e arată că diferența între
cei 2 ochi cea mai frecventă a fost de 0.1, cu o medie de 0.15.

96

Figura 7.3. Prezența corecției optice la pacienții luați în studiu

Diferența dintre acuitățile vizuale între OD și OS
Media 0.15
Eroarea standard 0.03
Median a 0.1
Modul 0.1
Deviația standard 0.1
Kurtosis 2.45
Skewness 1.83
Minimul 0.1
Maximul 0.4
Suma 1.7
Count 11
Nivel de încredere (95.0%) 0.07
Tabel 7 .4. Date de statistică descriptivă pentru valorile diferențelor de acuitate
vizuală între cei 2 ochi .

Fără
corecție
63% Cu corecție
37%

97
Sex Corecție
Total
Fără Cu
Masculin 16(19,27%) 7(8,43%) 23(27,71%)
Feminin 43(51,80%) 17(20.48%) 60(72,28%)
Total 59(71,08%) 24(28,91%) 83(100%)
Tabel 7 .5 Tabel de contingență pentru prezența sau absența corecției optice
în funcție de sexul pac ienților

Un test C hi-square pentru independență a fost realizat pentru a examina relația
dintre sexul pacienților și prezența corecției optice. Relația dintre aceste variabile nu a fost
semnificativă statistic X2(1, n = 83) =0, p > 0.05.
Pacienții care nu au avut corecție optică au avut vârste cuprinse între 23 și 63 de
ani, în medie (+/ – SD) de 35.46 ani +/-7.76 și o mediană de 36 ani; în timp ce vârsta
pacienților cu corecție opti că s-a găsit în intervalul 25 –62, în medie (+/ -SD) de 38.15
ani+/-9.33 ani și cu o mediană de 30 ani. Distribuțiile valorilor vârstei în funcție de
prezența sau absența cor ecției au fost non -parametrice. Astfel pentru testarea semnificației
statistice a diferenței între mediane s -a folosit testul Mann -Whitney U. Acesta a arătat c ă
nu a existat o diferență semnificativă statistic U = 607.5, p = 0.31.

Viciul de refracție
Dintre pacienți 63.9% au avut hipermetropie, în timp ce restul de 36.1 % aveau un
diagnostic de miopie . Se poate observa că proporția de pacienți cu hipermetropie care nu
aveau corecție a fost mai mare decât a celor cu miopie. Pentru a vedea dacă această
diferență a fost statistic semnificativă s-a realizat un test Chi -square cu următoarele
rezultate: X2 (1, n = 83) = 15.55, p < 0.01, cu alte cuvinte a existat o dif erență semnificativ
statistică . Valorile Phi și Cramer’s V de 0.46 indică o mărime a efectului medie spre mare.

98
Refracție Acuitate vizuală
Total (%)
Fără corecție Cu corecție
Hipermetropie 46(55,42%) 7(8,43%) 53(63,9%)
Miopie 13(15,66%) 17(20,48%) 30(36,1%)
Tabel 7 .6 Tabel de contingență privind influența tipului de viciu de refracție asupra
prezenței/absenței corecției optice

În categoria pacienților de sex masculin a existat o proporție mai mică de pacienți
hipermetropi (hipermetropie/miopie = 14/9 = 1.55), comparativ cu categoria pacienților de
sex feminin (hipermetropie/miopie = 39/21 = 1.86) . Pentru a vedea dacă această diferență a
fost semnificativă statistic s -a realizat un test Chi -square cu următoarele rezultate: X2 (1, n
= 83) = 0.01, p >0 .05, altfel spus nu a existat o diferență statistic semnificativă.

Tabel 7 .7 Tabel de contingență privind influența sexului asupra tipului
de viciu de refracție (repartiția pacienților)

Pacienții cu hipermetropie au avut vârste cuprinse între 23 și 63 de ani, cu o medie
(+/-SD) de 35.47+/ – 9.23 și o mediană de 35, în timp ce vârstele pacienților cu miopie s -au
regăsi t între 25 și 44 de ani, cu media (+/ -SD) de 34.43+/ – 6.07 și mediana de 34. Pentru a
vedea dacă diferența observată între parametrii tendinței centrale este statistic
semnificativă s -a testat mai întâi distribuția variabilei vârstă pentru pacie nții cu
hipermetropie și miopie , pentru primii aceasta fiind non -parametrică iar pentru cei din
urmă normală. În această situație s -a ales fol osirea unui test non -parametric Mann -Whitney
U = 784.5, p > 0.05 statistic nesemnificativ.
Sex Refracț ie
Total
Hipermetropie Miopie
Masculin 14(16,86%) 9(10,84%) 23(27,71%)
Feminin 39(46,98%) 21(25,30%) 60(72,28%)

99
Valorile densității pigmentului m acular
Atât valorile pigmentului macular măsurate la ochiul drept (OD) cât și la ochiul
stâng (OS) au variat între un minim de 0.10 și un maxim de 0.77, cu o medie pentru OD
(+/-SD) de 0.44 +/ – 0.14, respectiv pentru OS (+/ -SD) = 0.45+/ -0.16. Distribuția va lorilor
pigmentului macular pentru ambii ochi a fost una normală (p > 0.05). Diferența dintre
valorile medii ale pigmentului macular între cei doi ochi nu a fost una statistic
semnificativă (p two tailed > 0.05).

MPOD Ochi drept Ochi stâng
Media 0.44 0.45
Varianța 0.02 0.02
Observații 83 83
Pooled Variance .02
Hypothesized Mean Difference 0
Df 164
t Stat -.19
P(T<=t) one -tail .42
t Critical one -tail 1.65
P(T<=t) two -tail .84
t Critical two -tail 1.97
Tabel 7 .8 Testul t pentru eșantioane independente – comparație între valorile
pigmentului macular între cei doi ochi

În figura 7.4 se poate observa că, la 39.76% dintre pacienți, pigmentul macular s -a
regăsit într -o cant itate mai mare la OS , la 34.94% acest pigment a fost în cantitate mai
mare la OD, în timp ce la 25.30% dintre pacienți nu au existat diferențe între ochi în ceea
ce privește cantitatea de pigment.

100

Figura 7 .4 Reprezentarea grafică a predominanței pigmentului macular

În ceea ce privește MPOD atunci când fiecare ochi a fost considerat individual,
acesta a variat între un minim de 0.10 și un maxim de 0.77, cu o medie de 0.44. Abaterea
standard a fost de +/-0.15 de la medie. Boltirea = -0.45 ne indică o distribuți e platic urtică,
iar coeficientul de asimetrie (0.01 ), arată o distribuți e aproape simetrică, ușor înclinată spre
stânga .

MPOD Valori
statistice Eroarea
standard
Media .44 .01
Limita inferioară .42
Limita superioară .47
Median a .43
Varianță .02
Deviația Standard .15
Minimul .10
Maximul .77
Coeficient ul de asimetrie Skewness .01 .18
Coeficientul de boltire Kurtosis -.45 .37
Tabel 7 .9 Date de statistică descriptivă privind MPOD
(fiecare ochi considerat individiual) 39.76%
34.94% 25.30% OS
OD
Egal

101
Între cei doi ochi a existat o diferență de pigment macular de minim 0.04 și maxim
0.34, cu o medie (+/ -SD) de 0.08+/ -0.06. Valorile diferenței de pigment macular între cei
doi ochi au avut o distribuție parametrică conform cu testul Kolmogorov -Smirnov din
tabelul 7 .11 (p >0.05).

Diferența de MPOD intre cei 2 ochi Valori
statistice Eroarea
standard
Media .08 .00
95% Interval de încredere
pentru medie Limita inferioară .07
Limita superioară .10
Median a .05
Varian ța .00
Deviaț ia standard .06
Mini mul .04
Maxi mul .34
Skewness 1.9 0.304
Kurtosis 3.79 0.599
Tabel 7 .10 Date de s tatistică descriptivă privind
diferența de MPOD între OD și OS

Kolmogorov -Smirnov
(Lilliefors Significance Correction) Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
Diferență
MPOD 0.276 62 .000 .701 62 .000
Tabel 7.11 Test de normalitate pentru d istribuția valorilor
diferenței de pigment macular între cei doi ochi

102
Figura 7 .5 prezintă o reprezentare grafică a diferenței de MPOD î ntre cei doi ochi
comparativ cu distribuția normală. Se poate observa că avem o distribuție parametrică cu o
medie de 0.08 și o deviație standard +/ – 0.06. Coeficientul de boltire = 3. 79 indică o
distribuți e leptoc urtică. Coeficientul de asimetrie Skewness =1,9 ne arată o distribuție
înclinată spre stânga cu valorile extreme spre dreapta.

Figura 7 .5 Reprezentarea gra fică a predominanței pigmentului macular

Pacienții au fost împărțiți, în funcție de ochiul la care cantitatea de pigment macular
a fost mai mare, în 2 categorii: OD – la care pigmentul a fost mai mult la ochiul drept și
OS – la care s -a depistat o cantit ate mai mare de pigment la ochiul stâng. P entru grupul OD
valorile pigmentului macular s -a găsit între un minim de 0.24 și un maxim de 0.77 cu o
medie (+/ -SD) = 0.49+/ -0.15. Distribuția valorilor pigmentului la acest grup a fost una
normală ( p= 0.2 p > 0 .05).
În grupul OS valoarea minimă a pigmentului a fost de 0.19, cea maximă de 0. 77 în
timp ce media (+/ -SD) a fost de 0.50+/ – 0.15. Distribuția valorilor pigmentului în acest
grup a fost una normală ( 0.2, p > 0 .05). Pentru a vedea dacă diferența de medie între cele
două grupuri a fost una statis tic semnificativă s-a folosit testul t care a arătat că nu a existat
semnificație statistică (p = 0.83 > 0 .05).

103
MPOD OD OS
Media .49 .50
Varianța .02 .02
Observa ții 28 33
Pooled Variance .02

Hypothesized Mean
Difference 0

Df 59

t Stat -.20

P(T<=t) one -tail .41

t Critical one -tail 1.67

P(T<=t) two -tail .83

t Critical two -tail 2.00

Tabel 7 .12. Testul t pentru a compara mediile valorilor pigmentului macular
între grupurile OD și OS

Figura 7.6 repre zintă o diagramă scatter în care a fost reprezentată grafic relația
dintre cantitățile de pigment măsurate la c ei doi ochi, aceasta fiind una liniară. Se poate
observa că a existat o corelație pozitivă, puternică , semnificativă statistic între cantitatea
de pigment OS și cea OD (coeficient Pearson, r = 0.81,p=.00 ).

104

Figura 7 .6 Relația dintre MPOD măsurat la cei doi ochi

OS
OD Pearson Correlation .811**
Sig. (2 -tailed) .000
N 83
**. Corelația este semnificativă la nivelul 0.01 (2-tailed).
Tabel 7. 13. Corelația dintre valorile pigmentului macular la cei doi ochi

Nu a existat o corelație liniară între vârsta pacienților și cantitatea de pigment
macular măsurată la nivelul ochiului drept, respective stâng, nici între vârsta pacienților și
diferența de pigment între cei doi ochi , precum și nici între vârsta acestora și media
pigmentului macular între cei doi ochi , după cum se poate observa în Figura 7 .7 a,b,c,d.

105

Figura 7 .7 a) Relația dintre vârsta pacienților și cantitatea de pigment macular
măsurată la ochiul drept; b) Relația dintre vârsta pacienților și cantitatea de pigment
macular măsurată la ochiul stâng; c) Relația dintre vârsta pacienților și diferența de
pigment macular între cei doi ochi; d) Relația dintre vârsta pacienților și media
pigmentului macular într e cei doi ochi

Vârsta pacienților cuprinși în studiu s -a aflat între un minim de 23 și un maxim de
63, astfel încât pentru reprezentarea variației pigmentului macular pentru fiecare dintre cei
doi ochi s -a ales un pas de interval d e 10. În Figura 7 .8 se poate observa că pigmentul
macular a variat similar pentru cei doi ochi de -a lungul intervalelor de vârstă.

106

Figura 7 .8. Variația pigmentului macular pentru fiecare dintre ochi
în funcție de intervalele de vârstă

În Figura 7 .9 se poate observa cum au variat valorile medii ale pigmentului
macular între cei doi ochi alături de valorile diferențelor dintre ochi ale pigmentului
macular de -a lungul intervalelor de vârstă la pacienții cuprinși în studiu. Se poate obsev a
că nu exista o tendință în ceea ce privește media sau diferența de MPOD între cei 2 ochi cu
vârstă.

Figura 7 .9. Variația valorilor medii ale pigmentului macular și
a diferenței de pigment între cei doi ochi în funcție de intervalele de vârstă
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
23 33 43 53 63 Pigment OD
Pigment OS
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9
23 33 43 53 63 Medie
Diferența

107
MPOD și sexul pacientilo r
Pacienții de sex feminin au avut o cantitate de pigment macular cuprinsă între un
minim de 0.1 și un maxim de 0.77, cu o medie (+/ -SD) = 0.45+/ – 0.16, în timp ce această
cantitat e, la pacienții de sex masculin a variat între minim 0.1 și maxim 0.73, cu o medie
(+/-SD) de 0.43+/ -0.12. Se poate observa că mediana atât la sexul feminin cât și la cel
masculin a fost de 0.43.
Coeficientul de asi metrie (Skewness= 0.025 pentru sexul feminin ș i -0,388 pentru
sexul masculin ) ne arată o arată o curbă asimetric nega tivă ce este înclinată spre dreapta, cu
valori extreme spre stânga pentru sexul masculin și o curbă asimetric pozitivă înclinată
spre stânga pentru sexul feminin. Coeficientul de boltire (Kurtosis= -0,73 pentru sexul
feminin și 0.6 64 pentru sexul masc ulin) ne indică o distribuție leptoc urtică pentru sexul
feminin, mai ascuțită decât o di stribuție normală, și una platic urtică pentru sexul masculin.

108
Sex MPOD Valori
statistice Eroarea
standard
Feminin Media .455583 .0148191
Limita inferioară .426240
Limita superioară .484927
Mediana .430000
Varianță .026
Deviația Standard .1623348
Minimul .1000
Maximul .7700
Coeficientul de asimetrie Skewness .025 .221
Coeficientul de boltire Kurtosis -.731 .438
Masculin Media .428043 .0184983
Limita inferioară .390786
Limita superioară .465301
Mediana .430000
Varianță .016
Deviația Standard .1254
Minimul .1000
Maximul .7300
Coeficientul de asimetrie Skewness -.388 .350
Coeficientul de boltire Kurtosis .664 .688
Tabel 7.14 Date de statistică descriptivă privind
pigmentul macular și sexul pacientilor

109
Folosind testul Mann -Whitney U , s-a observat că nu a existat o diferență
semnificativă statistic între valorile pigmentului macular la subiecții de sex feminin (Md =
0.43, n = 120) și cele ale subiecților de sex masculin (Md = 0.43, n = 46), (U = 2538.00, z
= -0.80, p = 0.42), atunci când s -a considerat fiecare ochi individual.
Pacienții de sex masculin au avut o cantitate de pigment macular măsurată la
nivelul ochiului dre pt cuprinsă între un minim de 0.10 și un maxim de 0.58, cu o medie
(+/-SD) = 0.42+/ – 0.12, în timp ce această cantitate, la pacienții de sex feminin, a variat
între minim 0.14 și maxim 0.77, cu o medie (+/ -SD) de 0.45+/ -0.15. Distribuțiile valorilor
pigmen tului macular măsurat la ochiul drept au fost normale pentru ambele sexe ceea ce a
permis aplicarea unui test t care a arătat că nu a existat o diferență semnificativă statistic
între cantitatea de pigment macular măsurată la ochiul drept între pacienții d e sex masculin
și cei de sex feminin ( 0.46, p > 0 .05).
Pacienții de sex masculin au avut o cantitate de pigment macular măsurată la
nivelul ochiului stâng cuprinsă între un minim de 0.19 și un maxim de 0.73, cu o medie
(+/-SD) de 0.42 +/ -0 .12, iar pacienț ii de sex feminin au avut această cantitate între 0.10 și
0.77, cu o medie (+/ -SD) de 0 .45+/ – 0.17. Distribuția valorilor pigmentului macular
măsurat pentru ochiul stâng la pacienții de sex masculin a fost una non -parametrică (p 0.02
< 0.05,) în timp pentr u pacienții de sex feminin, aceste valori au urmat o distribuție
normală. Pentru compararea lor tendințelor centrale ale valorilor pigmentului macular între
cele două sexe s -a ales un test t care nu a arătat o diferență semnificativă statistic . (P(T<=t)
two-tail 0.46 )

MPOD, sex și vic iu de refracție
În ceea ce pri vește împărțire a pe categorii de MPOD , s-a observat că cei mai mulți
pacienți atât de sex masculin cât și de sex feminin au avut valori ale densită ții pigmentului
macular scăzut. Un test Chi -pătra t a arătat că nu a existat o asociere semnificativă statistic
între vârsta subiecților subiecților exprimată în categorii și tipul de viciu de refracție al
acestora, X2 (3, 166) = 4.19, p = 0.65.

110
MPOD Feminin Masculin
Total
Miopie Hipermetropie Miop ie Hipermetropie
Foarte
scăzut 2(1,20% ) 12(7,22%) 3(1,80%) 2(1,20%) 19(11,44%)
Scăzut 23(13,85%) 34(20,48%) 12(7,22%) 18(10,84%) 87(52,40%)
Bun 16(9,63%) 27(16,26%) 3(1,80%) 8(4,81%) 54(32,53%)
Foarte
bun 1(0,6%) 5(3,01%) 0(0%) 0(0%) 6(3,61%)
Total 42(52,30%) 78(46,98%) 18(10,84%) 28(16,86%) 100(100%)
Tabel 7.15 R epartitia pacientilor în fun cție de sex, viciul de refracție și
valoarea pigmentului macular(MPOD )

S-a constatat că atât la sexul m asculin cât și la sexul femini n, majoritatea
pacienților au av ut un MPOD scăzut, 57 pacienți (34,33%) de sex feminin și 30 pacienți
(18,06%) de sex masculin urmat de MPOD bun . Indiferent de corecția optică, atât la
pacienții miopi cât și hipermetropi de sex feminin sau masculin , MPOD scă zut a fost
predominant. As tfel la sexul feminin în grupul miop 13,8 5 % au avut MPOD scă zut urmat
de MPOD bun (9.63% ), iar în cel hipermetrop 20,48% au avut MPOD scăzut urmat de
MPOD bun (16,26%) , pe când la sexul masculin în grupul miop 7,22 % au fost cu MPOD
scăzut urmat de MPOD bu n și foarte scăzut (1.8% ), iar în cel hipermetrop 10,84% cu
MPOD scăzut urmat de MPOD bun (4,81%) .

111

Figura 7.10 R eprezentarea grafică arată o proporț ie mai mare a pacientilor cu MPOD
scăzut și hipermetropi decât a celor miopi

Diferența dintre cei doi ochi în ceea ce privește pigmentul macular s -a încadrat,
pentru pacienții de sex masculin între 0 și 0.25, cu o medie (+/ -SD) de 0.06+/ -0.06 și
mediana de 0.05, în timp ce pentru pacienții de sex feminin între 0 și 0.34, cu medie (+/ –
SD) de 0.06+/ -0 .07 și med iana de 0.05. S -a ales și raportarea medianei deoarece
distribuțiile valorilor diferenței de pigment au fost non -parametrice atât pentru sexul
feminin cât și pentru cel masculin (p 0.00 < .05). Se observă ca medianele au fost identice.
Valorile alcătuiesc o curbă asimetrică pozitiva, înclinată spre stânga atât pentru
sexul feminin cât și pentru cel masculin (Coeficientul de asimetrie Skewness = 1,6 și 1,77 ),
cu mai multe valori extreme spre dreapta , și lepto curtică (Coeficientul de boltire Kurtosis
3,23 și 3 ,65), mai ascuțită decât distribuți a normală, cu mai multe valori ce apar mai
concentrate în jurul mediei.

0 5 10 15 20 25 30 35
Miopie Hipermetropie Miopie Hipermetropie
Feminin Masculin 2 12
3 2 23 34
12 18
16 27
3 8
1 5
0 0 Foarte scăzut
Scăzut
Bun
Foarte bun

112
Sex Diferența MPOD între OD și OS Valori
statistic e Eroarea
standard
Masculin Media .06 .01

Limita inferioară .03
Limita superioară .08
Median a .05
Varianță .00
Deviația Standard .06
Minimul .00
Maximul .25
Coeficientul de asimetrie Skewness 1.60 .48
Coeficientul de boltire Kurtosis 3.23 .93
Feminin Media .06 .00

Limita inferioară .04
Limita superioară .08
Mediana .05
Varianță .00
Deviația Standard .07
Minimul .00
Maximul .34
Coeficientul de asimetrie Skewness 1.77 .309
Coeficientul de boltire Kurtosis 3.65 .608
Tabel 7 .16 Date de statistică descriptivă privind diferența de pigment macular
dintre cei doi ochi, în funcție de sexul pacienților

113
Sex Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
Diferența
MPOD
între OD
și OS Masculin .23 23 .00 .80 23 .00
Feminin .26 60 .00 .79 60 .00
a. Lilliefors Significance Co rrection
Tabel 7 .17 Testarea distribuției valorilor diferenței de pigment
între cei doi ochi în funcție de sexul pacienților

Media valorilor pigmentului macular între cei doi ochi s -a încadrat între un minim
de 0.14 și un maxim de 0.62 pentru pacienții de sex masculin, cu o medie (+/ -SD) de
0.42+/ – 0.11, în timp ce pentru pacienții de sex feminin aceste valori au avut un minim de
0.16 și un maxim de 0.77, cu o medie (+/ -SD) de 0.45 +/ – 0.15. Ținând cont de distribuția
parametrică a acestor valori pentru fiecare dintre sexe, s -a ales un test t pentru a compara
mediile care a arătat absența unor diferențe semnificative statistic. ( P(T<=t) two -tail -0.44)
Masculin Feminin
Media .42 .45
Varianța .01 .02
Observații 23 60
Pooled Variance .02

Hypothesize d Mean Difference 0

Df 81

t Stat -.76

P(T<=t) one -tail .22

t Critical one -tail 1.66

P(T<=t) two -tail .44

t Critical two -tail 1.98

Tabel 7 .18 Testul t pentru a compara mediile valorilor medii ale pigmentului macular
al celor doi ochi

114
Pentru a vedea dacă au existat diferențe semnificative privind valorile pigmentului
macular măsurat la fiecare dintre ochi, între cele 3 grupuri de vârstă, s -au efectuat teste t
ale căror rezultate sunt redate în Tabelul 7.19. Aceeași procedură s -a aplicat pentru a se
vedea dacă există diferențe semnificative între cele 3 grupe privind diferența și media
pigmentului macular măsurat la ambii ochi ( Tabel 7.20). Nu s -au observat diferențe
statistic semnificative între grupuri.

Vârsta MPOD OD MPOD OS
valoare t p valoare t p
<30 ani 0.78 0.43 -0.85 0.39
30-40 ani -39.96 0.29 -0.1 0.92
>40 ani -8.21 5.07 0.68 0.49
Tabel 7 .19 Comparație între grupele definite de intervalele de vârstă alese privind
cantitatea de pigment macular măsurat la fiecare dintre ochi

Vârsta Diferența de MPOD între OD și OS Media MPOD
valoare t p valoare t p
<30 ani 0.42 0.67 -0.72 0.46
30-40 ani 1.41 0.16 0.28 0.77
>40 ani 0.92 0.35 0.96 0.33
Tabel 7 .20 Comparație între grupele definite de intervalele de vârstă
alese privind cantitatea medie și diferența de pigment macular
dintre cei doi ochi

Pigmentul macular măsurat la ochiul drept la pacienții cu hipermetropie s-a
încadrat între un minim de 0.14 și un maxim de 0.77, cu o medie (+/ -SD) de 0.44+/ -0.15,
în timp ce la pacienții cu miop ie, acestea au fost între 0.10 și 0.77, cu o medie (+/ -SD) de
0.44+/ – 0.13.

115
Pigmentul macular măsurat la nivelul ochiului stâng a avut valori între 0.10 și 0.77
la pacienții cu hipermetropie , cu o medie (+/ -SD) de 0.44+/ -0.16, iar la cei cu miopie între
0.10 și 0.67, cu o medie (+/ -SD) de 0.45+/ -0.15.
Diferența între valorile MPOD dintre cei doi ochi a fost cuprinsă între 0.00 și 0.34
la pacienții cu hipermetropie, cu o medie (+/ -SD) de 0.06+/ – 0.07, în ti mp ce la pacienții
cu miopie a fost între 0.00 și 0 .24, cu o medie (+/ -SD) de 0.06+/ – 0.06.
Media valorilor pigmentului măsurat la cei doi ochi a avut valori ce s-au încadrat
între 0.16 și 0.77 la pacienții cu hipermetropie, cu o medie a valorilor medii (+/ -SD) de
0.44+/ – 0.15, iar la cei cu miopie înt re 0.14 și 0.72, cu o medie a valorilor medii (+/ -SD) de
0.45+/ -0 .13.
În Figurile 7 .11 și 7.12 sunt redate cele 4 categorii de densitatate a pigmentului
macular (foarte scăzută, scăzută, bună, foarte bună) în funcție de anumite intervale de
vârstă, atât pentru ochiul drept cât și pentru cel stâng. Un test Chi -square a arătat că aceste
categorii de vârstă nu au influențat categoriile de densitate a pigmentului macular măsurat
la fiecare dintre ochi (OD: X2 = 1.46, p = 0.96, OS: nu se poate calcula din cauz a valorii 0
în două dintre celulele tabelului de contingență) .

Figura 7 .11 Categoriile de densitate a pigmentului macular măsurat
la nivelul ochiului drept în funcție de intervalele de vârstă

0 2 4 6 8 10 12 14 16
< 30 [30-40) ≥ 40 1 3
2 16 16
12
9
8
7
2
1 1 Foarte scăzută
Scăzută
Bună
Foarte bună

116

Vârsta
MPOD <30 ani 30-40 ani ≥ 40 ani
Foarte scăzut 1(3.57% ) 3(10.71% ) 2(9.09% )
Scăzut 16(57.14% ) 16(57.14% ) 12(54.54% )
Bun 9(32.14% ) 8(28.57% ) 7(31.81 %)
Foarte bun 2(7.14% ) 1(3.57% ) 1(4.54% )
Tabel 7 .21 Tabel de contingența pentru grupele de MPOD
la OD în funcție de grupele de vârstă

Figura 7 .12 Categori ile de densitate a pigmentului macular
măsurat la nivelul ochiului stâng în funcție de intervalele de vârstă
Vârsta
MPOD <30 ani 30-40 ani ≥ 40 ani
Foarte scăzut 3(10.71% ) 3(14.28% ) 5(18.51% )
Scăzut 17(60.71% ) 9(42.85% ) 11(40.74% )
Bun 8(28.57% ) 8(38.09 %) 11(40.74% )
Foarte bun 0(0.00% ) 1(4.76% ) 0(0.00% )
Tabel 7 .22 Tabel de contingența pentru grupele de MPOD la OS în funcție de
grupele de vârstă
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
< 30 [30-40) ≥ 40 3 3 5 17
9 11
8 8 11
0 1
0 Foarte scăzută
Scăzută
Bună
Foarte bună

117

Se poate observa că MPOD scăzut (între 0. 25 și 0.5 ) a fost cel mai frecvent la toate
categoriile de vârstă atât la OD cât și la OS , astfel : la cei sub 30 ani 57,1% pacienți la OD
și 60,7 1% pacienți la OS , între 30 -40 ani 57.14% la OD și 42.85% la OS , iar la peste 40
ani 54.54% pacienți la OD și 40.74% pacienți la OS. Urmează pigmentul bun (MPOD între
0.5-0.75) la toate grupele de vârstă astfel : cei sub 30 ani 57,1% pacienți la OD și
28.57% pacienți la OS, între 30 -40 ani 57.14% la OD și 38.09% la OS, iar la peste 40 ani
31.81 % pacienți la OD și 40.74% pacienți la OS.
Nu au existat diferențe semnificative sta tistic între ochiul stâng și ochiul drept în
ceea ce privește categoria de densitate a pigmentului macular măsurat.

Figura 7 .13. Categoriile de densitate pigmentară repartizate în funcție de ochi

MPOD Ochi drept Ochi stang
Foarte scăzut 8(9.63% ) 11(13.25%)
Scăzut 46(55.42% ) 41(49.39% )
Bun 25(30.12 %) 29(34.93% )
Foarte bun 4(4.81% ) 2(2.40% )
Tabel 7 .23 Tabel de contingența pentru grupele de MPOD la OD și OS

0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
Ochi drept Ochi stâng 8 11 46
41
25 29
4 2 Foarte scăzută
Scăzută
Bună
Foarte bună

118
Nu poate fi determinată influența categoriilor de vârstă selectate asupra categoriilor
de dens itate pigmentară din cauza faptului că nu se întrunesc asumpțiile de aplicare ale
testului chi -square, respectiv două celule au valoarea 0.
Se poate obser va că la toate categoriile de vâ rstă cantitatea de pigment macular
scăzută este cea mai frecventă urma tă de cea bună.

Figura 7.14 Categoriile de densitate pigmentară pentru media pigmentului macular
al celor doi ochi în funcție de categoriile de vârstă

Se poate observa că 52.44% dintre pacienți au avut valori scăzute ale densității
pigmentare calculat e ca media dintre cei doi ochi, pentru 37.80% din subiecți aceste valori
au fost considerate bune, pentru 8.54% din subiecți foarte scăzute și pentru un procent de
1.22% din subiecți foarte bune.

Figura 7.15. Distribuția procentuală a categoriilor de den sitate pigmentară
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
< 30 [30-40) ≥ 40 2 2 2 17
11 13
9
8
7
0 1
0 Foarte scăzută
Scăzută
Bună
Foarte bună
8.54%
52.44% 37.80% 1.22%
Foarte scăzută
Scăzută
Bună
Foarte bună

119
Grupa de
vârstă MPOD Valori
statistic e Eroarea
standard
<30 Media .448571 .0184275
95% Interval de
încredere pentru
medie Limita inferioară .411642
Limita superioară .485501
Mediana .430000
Varianța .019
Deviația standard .1378989
Minimul .1000
Maximul .7700
Skewness -.104 .319
Kurtosis .592 .628
30-40 Media .452500 .0201605
95% Interval de
încredere pentru
medie Limita inferioară .412098
Limita superioară .492902
Mediana .430000
Varianța .023
Deviația standard .1508672
Minimul .1900
Maximul .7700
Skewness .229 .319
Kurtosis -.514 .628
>40 Media .442593 .0234143
95% Interval de
încredere pentru
medie Limita inferioară .395629
Limita superioară .489556
Mediana .455000
Varianța .030
Deviația standard .1720595
Minimul .1000
Maximul .7700
Skewness -.048 .325
Kurtosis -.971 .639
Tabel 7.24 Statistica descriptivă pentru pigmentul macular pe categorii de vârsta pentru
fiecare ochi considerat individ ual

120
Putem observa că în ceea ce privește MPOD , media (+/ -SD) este de 0.44 +/ – 0.13
pentru pacienții < 30 ani, 0.45+/ – 0.15 pentru pacienții între 30 ani și 40ani și 0. 44 +/ –
0.17 pentru pacienții > 40 ani.
Folosind testul Kruskal -Wallis , acesta a arăta t că nu a existat o diferență
semnificativă statistic privind cantitatea de pigment macular măsurată pe fiecare ochi
individual între cele 3 categorii de vârstă (G1, n = 56: <30 ani, G2, n = 56: 30 -40 ani, G3, n
= 54: ≥ 40 ani), X2 (2, n = 166) = 0.05, p = 0 .97.

Tabel 7.25 Testul Chi pătrat pentru MPOD măsurat
pentru fiecare ochi individual la grupele de vârstă

Vârsta MPOD
Total
Foarte scăzut Scăzut Bun Foarte bun
< 30 an i 4(2,40%) 33(19,87%) 17(10,24%) 2(1,20%) 56(33.73%)
30-40 ani 6(3,61%) 29(17,46%) 18(10,84%) 3(1,80%) 56(33,73%)
≥ 40 ani 9(5,42%) 25(15,06%) 19(11,44%) 1(0,6%) 54(32,53%)
Total 19(11,44%) 87(52,40%) 54(32,53%) 5(3,01%) 100(100%)
Tabel 7 .26 Cantitatea de MPOD (categorii) în funcție de grupele de vârstă

MPOD
Chi-Square .051
Df 2
Asymp. Sig. .975
a. Kruskal Wallis Test

121

Figura 7 .16 Reprezentarea grafică a categoriilor de MPOD
în funcție de grupele de vârstă

Pe axa OX sunt in tervalele de vârstă iar pe OY este numărul de subiecți din fiecare
categorie de pigment. Un test Chi -square a artat că nu a existat o asociere statistic
semnificativă între categoriile de vârstă ale subiecților și categoriile de pigment macular
considerat pe fiecare ochi în parte, X2 (2, n = 166) = 4.19, p = 0.65.

Culoarea irisiului
Dintre pac ienți 68.67% au avut ochi căprui, 16.87% au avut ochi verzi iar restul de
14.46% au avut ochi albaștri.

Figura 7 .17. Distribuția pacienților luând în considerare ca variabilă culoarea irisului
0 5 10 15 20 25 30 35
<30 30-40 ≥ 40 4 6 9 33
29
25
17 18 19
2 3
1 Foarte scăzut
Scăzut
Bun
Foarte bun
14.46%
68.67% 16.87%
Albastru
Căprui
Verde

122
Culoare Iris Număr subiecți Procente
Albastru 12 14.46%
Căprui 57 68.67%
Verde 14 16.87%
Tabel 7 .27 Repartiția subiecțior în funcție de culoare irisului.

În ce ea ce privește culoarea ochilor pacienții fost împărțiți în cei cu ochi închiși la
culoare(căprui) și cei cu ochii de culoare deschisă (verzi și albaștri ).
MPOD a avut media pentru ochii căprui de 0.41 iar pentru ochii deschiși 0.43.
Nu au existat diferențe semnificative statistic între valorile medii ale pigmentului
macular între pacienții cu ochi căprui față de cei cu ochi de culoare deschisă (ve rzi și
albaștri luați împreună) P(T<=t) two -tail=0.72.

Căprui Deschiși
Media .41 .43
Varian ța .02 .01
Observa ții 57 26
Pooled Variance .02

Hypothesized Mean Difference 0

df 81

t Stat .34

P(T<=t) one -tail .36

t Critical one -tail 1.66

P(T<=t) tw o-tail .72

t Critical two -tail 1.98

Tabel 7 .28. Test t – pentru diferența dintre valorile medii ale pigmentului macular
la pacienții cu ochi căprui și ochi deschiși la culoare (luați împreună albaștri cu verzi)

123
Glare
În Figurile 7.18a și b sunt reda te categoriile procentuale ale glare pentru fiecare
dintre ochi. Se constată ca categor ia de glare bun este cea mai frecventă atât la
OD(91,57%) cât și la OS.( 95,18%)
Figura 7 .18 a) Categoriile de MPOD și glare ochi drept;
b) Categoriile de MPOD și gl are ochi stâng

Nu a existat o corelație semnificativă statistic între pigmentul macular măsurat și
glare -ul aceluiași ochi ( Tabel 7 .29a,b) pentru OD r=0.097, p =0.381 , iar pentru OS
r=0.094, p =0.396.

Spearman's rho Glare OD
MPOD OD Correlation Coeffic ient .097
Sig. (2 -tailed) .381
N 83
Tabel 7 .29 a) Corelația dintre pigmentul macular măsurat
la nivelul ochiului drept și glare ochi drept

1.20% 3.61%
95.18% Glare OS
Slab
Mediu
Foarte bun 0%
8%
92% Glare OD
Slab
Mediu
Foarte bun

124
Spearman's rho Glare OS
MPOD OS Correlation Coefficient .094
Sig. (2 -tailed) .396
N 83
Tabel 7 .29 b) Corelația dintre pigmentul macular măsurat
la nivelul ochiului stâng și glare ochi stâng

Spearman's rho Glare
MPOD Correlation Coefficient .096
Sig. (2 -tailed) .221
N 166
Tabel 7 .30 Corelația Spearman dintre pigmentul macular și glare

Nu a existat o corelație semnificativă statistic între cantitatea de pigment
macular (MPOD) și valorile g lare atunci când s -a considerat fiecare ochi individual ( r =
0.09, p = 0.22)

MPOD
Glare
Total
Slab Mediu Bun
Foarte scăzut 0(0%) 1(0,6% ) 18(10,84% ) 19(11,44% )
Scăzut 0(0%) 6(3,61% ) 81(48,79% ) 87(52,4% )
Bun 1(0,6% ) 3(1,8% ) 50(30,12% ) 54(32,53% )
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 6(3,61% ) 6(3,61% )
Total 1(0,6% ) 10(6,02% ) 155(93,37% ) 166(100% )
Tabel 7 .31 Repartiția pacienților în funcție de grupele de glare și grupele d e MPOD

125
Se poate observa ca ind iferent de cantitatea de MPOD , glare bun a fost cel
predominant, 48,79% din subiecți având MPOD scăzut și glare bun, urmat de 30,12% cu
MPOD bun și glare bun.

Figura 7 .19 Di stribuția grafică a pacienților
în funcție de g rupele de glare și grupele de MPOD

MPOD
Glare – ochi culoare deschisă Glare – ochi culoare închisă
Total
Slab Med iu Bun Slab Mediu Bun
Foarte
scăzut 0(0%) 0(0%) 6(3,61% ) 0(0%) 0(0%) 13(7,83% ) 19(11,44% )
Scăzut 0(0%) 0(0%) 27(16,26% ) 0(0%) 3(1,8% ) 57(34,33% ) 87(52,40% )
Bun 0(0%) 0(0%) 18(10,84% ) 1(0,6% ) 2(1,2% ) 33(19,87% ) 54(32,53% )
Foarte
bun 0(0%) 0(0%) 1(0,6% ) 0(0%) 0(0%) 5(3,01% ) 6(3,61% )
Total 0(0%) 0(0%) 52(31,32% ) 1(0,6% ) 5(3,01% ) 108(65,06% ) 166(100%)
Tabel 7 .32 Repartiția pacienților în funcție
de grupele de glare și grupele de MPOD și culoarea irisului

Testul Chi-square nu se poate calcula datorită multiplelor valori zero din tabelul de
mai sus .
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Slab Mediu Bun
Glare 0 1 18
0 6 81
1 3 50
0 0 6 Pigment macular Foarte scăzut
Pigment macular Scăzut
Pigment macular Bun
Pigment macular Foarte bun

126
Nici în ceea ce privește g lare, MPOD și culoarea irisului nu s-a putut evidenția o
relație . Astfel MPOD scăzut și glare bun au fost cele mai frecvente indiferent de culoarea
irisului(16,26% pentru iris deschis și 34,33% pentru iris închis) .

Contrast
În Figurile 7.20a și b sunt redate categoriile procentuale ale contrastului pentru
fiecare dint re ochi. Majoritatea pacienților au avut un contrast foarte bun atat pentru
OD(95,18%) cât și pentru OS(97,59%).

Figura 7.20 a) Categoriile contrast ochi drept; b) Categoriile contrast ochi stâng

Nu a existat o corelație semnificativă statistic între pigmentul macular măsurat și
contrastul -ul aceluiași ochi (Tabel 7 .33 a,b).

Spearman's rho Constrast
OD
MPOD OD Correlation Coefficient -.032
Sig. (2 -tailed) .771
N 83
Tabel 7 .33a) Corelația dintre pigmentul macular măsurat la nivelul ochiului drep t și
contrast ochi drept

0.00% 4.82%
95.18% Contrast OD
Slab
Mediu
Foarte bun 1.20% 1.20%
97.59% Contrast OS
Slab
Mediu
Foarte bun

127
Spearman's rho Constrast
OS
MPOD OS Correlation Coefficient .105
Sig. (2 -tailed) .343
N 83
Tabel 7 .33 b) Corelația dintre pigmentul macular măsurat
la nivelul ochiului stâng și contrast ochi stâng
MPOD
Contrast Total
Slab Mediu Bun
Foarte scăzut 0(0%) 0(0%) 19 (11,44% ) 19 (11,44% )
Scăzut 0(0%) 3 (1,80% ) 84 (50,6% ) 87 (52,4% )
Bun 1 (0,6% ) 2 (1,2% ) 51 (30,72% ) 54 (32,53% )
Foarte bun 0(0%) 0(0%) 6 (3,61% ) 6 (3,61% )
Total 1 (0,6% ) 5 (3,1% ) 160(96,38% ) 166(100% )
Tabel 7.34 Distribuția pacienților (număr și procentual)
în funcție de categoriile de MPOD și de contras t

Figura 7 .21 Distribuția grafică a pacienților
în funcție de grupele de contrast și grupele de MPOD
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Slab Mediu Bun
Contrast 0 0 19
0 3 84
1 2 51
0 0 6 Pigment macular Foarte scăzut
Pigment macular Scăzut
Pigment macular Bun
Pigment macular Foarte bun

128
Se poate observa ca in diferent de cantitatea de MPOD sensibilitatea la contrast
bună a fost cea predominantă, 50,6% din subiecți a vând MPOD scăzut și contrast bun,
urmat de 30,72% cu MPOD bun și contrast bun.
Nu se poate calcula un test Chi -square da torită multiplelor valoari zero .
Nu a existat o corelație semnificativă statistic între cantitatea de pigment macular și
valorile sensibilității la contrast atunci când s -a considerat fiecare ochi individual ( r = 0.04,
p = 0.62).

Spearman's rho Constrast
MPOD Correlation Coefficient .105
Sig. (2 -tailed) .343
N 83
Tabel 7 .35 Corelația dintre pigmentul macular și contrast
(fiecare ochi considerat individual)
7.5 Discuții
Literatura de specialitate prezintă date diferite privind cantitatea de pigment
macular pe sexe. Astfel deș i Bone și Sparrok (1971) nu au gas it o diferență între MPOD la
femei și bărbați (193), Hammond et al .(1996) precum și alte studii au arătat că femeile au
mai puțin MPOD cu 38% fața de bărbați. (108, 115). În cercetarea de față nu au fost găsite
diferențe semnificativ statistice între cel 2 sexe nici în ceea ce privește cantitatea de
MPOD, media sau diferența între cei doi ochi .
În ceea ce privește modificările MPOD care apar cu vârsta, multiplele studii care au
fost efectuate de a lungul anilor au avut rezultate contradictorii. Ciulla et al .(2004) nu a
descoperit o scădere a cantității de p igment cu înaintearea în vârstă , în pofida fapt ului c ă
determinările se efectuează mai dificil deoarece pacienții mai în vârstă pot prezenta
opacități cristaliniene ce pot d uce la erori în măsurarea MPOD (99). Pe de alta parte, Nolan
et al.(2007) demonstrează că există un declin al MPOD cu vârsta, pacienții fiind împărțiți
pe decade de vârstă (120). În studiul de față am inclus pacienți tineri majoritatea fiind sub
50 de ani. Astfe l împăr țindu-i pe decade, cantitatea de pigment cea mai frecventa a fost cea
scăzuta, indiferent de decad a de vârstă. Am încercat sa evaluez MPOD la persoanele tinere
sub 50 ani, deoarece studiile existente au urmărit în special pacienții peste 50 ani. Scopul a

129
fost de a vedea dacă în populația tânără , care este din ce în ce mai e xpusă la lumina
albastră nocivă , cu înaintarea în vârstă și cumularea expunerii apar modificări semnificativ
statistice la nivelul MPOD. Dar analiza statistică a arătat că tot cantit atea scăzută este cea
preponderentă cu înaintarea în vârstă.
Calitatea vederii și performanța vizuală a u fost testată prin sensibiltatea la glare și
la contrast utilizându -se teste printate și usor de utilizat în practica curentă. Literatura de
specialita te și multiple studii au fost controversate în ceea ce priveș te rezultatele.
Loughman et al. (2010) au observat că nu există o concordanță între MPOD și sensibilitatea
la glare, dar că ar exista o corelație între cantitatea de pigment macular și sensibilita tea la
contrast. (194, 195) Rezultatele studiului de față au arătat că nu exista o corelație între
MPOD și sensibliltat ea la contrast și glare, ceea ce vine în contradicție cu studiile lui
Stringham et al. (2011) (67) care au evidențiat relație pozitivă statistic semnificativă, însă
sustine rez ultatele lui Lou ghman. Deoarece s -au folosit teste care țin de luminozitate și de
modul în care subiectul le percepe (testele presupunând vizualizarea unor diagrame
printate), exista posibilitatea c a modificări subtile să nu poată fi detectate și din acest motiv
corelații semnificativ statistice nu au putut fi evidențiate.
Și în ceea ce privește culoarea irisului, studiile sunt contradictorii. Dacă pe de o
parte Bone și Sparrock (1971) nu au evidențiat o corelație (193), în studiul lor Hammond et
al.(1995) au a rătat că subiecții cu culoarea irisului alabastru sau gri au avut mai putin
pigment macular de cât cei cu iris capr ui sau negru, dar nu mai puțin decât cei cu iris verde.
În studiul meu doctoral am încercat să grupez subiecții în iris închis la culoare și d eschis la
culoare, iar datele rezultate au arătat că nu există o diferență semnificativ sta tistic în ceea
ce privește MPOD , media fiind mai ma re la ochii deschiși la culoare. Deș i este cunoscut
că irisul închis la culoare protejează împotriva radiație UV și ar transmite mai puțină
radiație l uminoasă în interiorul ochiului, posibil ca aceste rezultate să fie datorate
numărului mic de subiecți și procentului de pacienți mai mare cu iris î nchis la culoare.
Wolfson et al .(2015) studiind pigmentul macular la un număr redus de pacienți albinoși a
evidențiat cantități reduse ale acestuia dar detectabile, observând de asemenea că lipsa
depresiunii foveolare nu împiedică depunerea de pigment macular. (196)
În concordanță cu literatura de speciali tate, parametrii biom etrici ai ochiului ( în
acest studiu doctoral fiind considerați prin viciul de r efracție ) nu influențează MPOD. (197)
Deși e xista un studiu care afirmă o corelație negativă a MPOD la pacienții miopi. (198)

130
Datorită diferitelor modalități de măsurare a pigmentului macular utilizate în
multiplele studii și a d iferitelor protocoale utilizate este foarte dificil de a compara valorile
MPOD rezultate. Ide ea utilizării metodei HFP vine din faptul că este ieftină, rapidă, non –
invazivă și utilizabilă pentru screening. Dar este necesar un punct de referin ță bine stabilit
pentru a fi uti lizat ce duce la standardizare mai ales pentru grupele de vârstă sub 50 ani.
7.6 Concluzii
În cadrul cercetării pentru a atinge obiectivele studiului au fost folosite datele de la
83 pacienți în pe rioada mai 2017 -august 2017 ce ea ce au dus la următoarele concluzii:
1. Vârsta medie a p acienților din studiu a fost de 35.10 ani cu o abatere
standard de +/ -8.2 ani .
2. Valoarea MPOD nu a fost modificată de vârstă în concor danța cu datele din
literatură – nu a existat o corelație liniară în tre vârsta pacienților și cantitatea de pigment
macular măsurată la nivelul ochiului drept, respective stâng, nici între vârsta pacienților și
diferenț a de pigment între cei doi ochi precum nici între vârsta acestora și media
pigmentului macular între cei doi ochi .
3. Cu privire la distribuția pe sexe predomină subiecții de sex feminin (72,3%)
cu o vâ rstă medie de 35.85 ani , iar cei de sex masculi n (27,7%) cu o vârsta medie de 33.13
ani.
4. Dintre pacienți 63.9% au avut hipermetropie în timp ce restul de 36.1%
aveau un diagnostic de miopie .
5. Atât valorile pigmentului macular măsurate la OD cât și la OS au avut o
medie pentru OD = 0.44, respe ctiv o medie pentru OS = 0.45, diferența fiind
nesemnificativ statistic. In ceea ce privește MPOD atunci când fiecare ochi a fost
considerat individual, acesta a variat între un minim de 0.10 și un maxim de 0.77, cu o
medie de 0.44.
6. La 39.76% dintre pacienți pigmentul macular s -a regăsit într -o cantitate m ai
mare la OS , la 34.94% acest pigment a fost în cantitate mai mare la OD, în timp ce la
25.30% dintre pacienți nu au existat diferențe între ochi în ceea ce privește cantitatea de
pigment.
7. A existat o corelație pozitivă, puternică , semnificativă statistic între
cantitatea de pigment OS și cea OD ( r = 0.81, p=0.00).

131
8. Diferența de MPOD dintre cei doi ochi indiferent de sexul pacienților a avut
o medie de 0.06 și mediana de 0.05, nesemnificativ statistic .
9. Privitor la media va lorilor MPOD între cei doi ochi , pentru pacienții de sex
masculin , media a fost de 0.43, în timp ce pent ru pac ienții de sex feminin a fost de 0.45
fără o diferență semnificativ statistică. (p = 0.42). Nu s -a observat nici o diferență
semnificativ statistică comparând MPOD la OD de la pacienții de sex feminin și cei de sex
masculin , nici la OS la cei de sex m asculin sau feminin.
10. În ceea ce privește de viciul de refracț ie, MPOD atât la pacienții cu
hipermetropie cât ș i la cei cu miopie a avut o medie de 0.44 fără o diferență semnificativ
statistică.
11. Se poate observa că MPOD scăzut (între 0.25 și 0.5) a fost ce l mai frecvent
la toate categoriile de vârstă(<30 ani, între 30 -40 ani, > 40 ani) atât la OD cât și la OS
urmat de MPOD bun (0.5 -0.75), categoriile de vârstă neinfluențând statistic cantitatea de
pigment macular (X2 = 1.46, p = 0.96).
12. Nu a fost evidențiată o dif erență semnificativă statistic la cele 3 categorii de
vârstă în ceea ce privește media MPOD (p = 0.97) deși s -a putut observa că grupa de
MPOD scăzut a fost cea mai frecv entă la toate grupele de vârstă .
13. În ceea ce privește m edia dintre MPOD a celor 2 ochi, 52.44% dintre
pacienți au avut valori scăzute iar 37.80% au avut valori au fost considerate bune.
14. În ceea ce privește culoarea ochilor, densitatea de pigment macular nu a
variat semnificativ statistic între pacienții cu iris deschis fața de cei cu i ris închis la culoare.
(p=0.72 ).
15. Nu a existat o corelație semnificativă statistic între cantitatea de pigment
macular(MPOD) și v alorile glare (r = 0.09, p = 0.22), glare -ul foarte bun fiind cel mai
frecvent î n populația de studiu .
16. Nici p rivitor la relația dintre sen sibilitatea la contrast și MPOD nu s-a
observat o corelație semnificativ ă statistic (r = 0.04, p = 0.62), s ensibilitatea l a contrast
foarte bună fiind cea mai frecventă î n populația de studiu .

132
8. Studiu privind evaluarea modificărilor pigmentului
macular la pacienții cu corioretinită seroasă centrală
8.1 Scopul și obiectivele studiului
Studiul clinic desfa șurat în cadrul tezei mele de do ctorat a avut ca scop măsurarea
pigmentului macular la pacienții din populația României dignosticați la un ochi cu
corioretinita seroasă centrală.
Obiectivele (ipotezele) studiului au fost:
 Analiza pe grupe de vârstă ș i sex a densitătii pigmentului macular la
pacienții cu coriore tinită seroasă centrală
 Analiza modificărilor interocu lare ale densității pigmentului macu lar
(media , diferența)
 Relația între grosimea retiniană și grosimea lichidului subretinian și
densitatea pigmentului macular
 Existența unei relații între pigmentul macular la subiecții cu CRSC între
ochiul sanătos ș i cel bolnav și sensibilitatea la contra st și glare
 Stabilirea unei corelații între diverși parametrii ai graficului MPOD
(frecvența temporală maximă și cea minimă ) utilizați în calcularea MPOD la ochii cu
CRSC
 Poate fi pigmentul macular utilizat ca factor de prognostic pentru cal itatea
vederii după re sorbția lichidului ?
8.2 Designul studiului
Am efectua t un studiu clinic transversal nerandomizat observational caz-control
alcătuit dintr -o singură vizită , în care au fost evaluați 26 pacienți care s -au prezentat în
Clinica de Oftalmologi e a Spitalului Universitar de Urgen ță Bucure ști, în perioada aprilie
2017 -aprilie 2018 pentru consult oftalmologic.
8.3 Pacienți și metode
Eșantionul este reprezentat de popula ția din Bucuresti și/sau provincie, de etnii
diferite și cu statut socio -economic di ferit, ce va fi împă rtită în două loturi:
 lotul de studiu – ochiul care este afectat de CRSC
 lotul martor – ochiul congener sănătos

133
La toți pacienți i care au fost inclu și în acest studiu s-au îndeplinit criteriile de
includere care urmează :
 pacienți atât de sex feminin cât și de sex masculin cu vârsta peste 18 ani
 să nu fi e în tratament cu suplimente cu luteină, zeaxantină sau
mezozeaxantină
 să prezinte la un ochi corioretinită seroasă centrală (CRSC)
S-au stabilit următoarele criterii de excludere :
 pacie nți ce aveau vârsta sub 18 ani sau peste 70 ani
 antecedente de interven ții chirurgicale ale globului ocular
 afecțiuni ce pot crește riscul complicați iilor (infarct miocardic, accident
vascular cerebral),
 boli mentale, Alzheimer, boala Parkinson, demență
 ochiul congener să nu aibă CRSC sau o altă afectare maculară
Consim țământul informat a fost obținut d e la toți pacienții, explicându -li-se toate
riscurile investigațiilor care li se vor efectua și faptul că pot refuza să intre în studiu.
Avizul Comisie i de E tică a Spitalului Universitar de Urgent ă Bucure ști a fost
obținut , iar protectia tuturor datelor și anonimatul pacienților a fost asigurat . Toate
investigaț iile au fost efectuate urmându -se indicațiile Declarației de la Helsinki.
S-a aplicat un prot ocol standardizat de lucru :
 examen oftalmologic com plet după o anamneză detaliată
 a fost măsurată cea mai bună acuitate vizuală , cu corec ție
 autorefractometrie cu Zeiss Humphrey Systems Acuitus 5015
 examen biomicroscopic cu o combina oftalmologic ă Carl Ze iss
 măsurarea pigmentului macular utilizând Ma cular Pigment Screener –
(MPSII Elektron Eye Technology)
 tomografie în coerentă optică utilizând aparatul Carl Zeiss Cirrus HD -OCT,
programul cub macular 512×128
 măsurarea sensibilității la contrast utilizând t estul furnizat de Macushield
 măsurarea glare utilizând testul furnizat de Macushield

134
Pentru acest studiu s-a conceput o bază de date care a inclus următoarele variabile:
Tip variabilă Valoare/Unitate de măsură
Vârstă Cantitativă continuă Ani
Sex Calitativă dihotomială Masculin/Feminin
Acuitate vizuală ochi
drept (AVOD) Cantitativă continuă
Acuitate vizuală ochi
stâng (AVOS) Cantitativă continuă
Grosime retininană
ochi drept Cantitativă continuă Microni
Grosime retininană
ochi stâng Cantitativă continuă Microni
Grosimea lichidului Cantitativă continuă Microni
Pigment macular ochi
drept Cantitativă continuă 4 categorii:
foarte scăzută – între 0 și 0,25
scăzută – între 0.25 și 0,50
bună – între 0,50 și 0,75
foarte bună – între 0,75 și 1 Pigment macu lar ochi
stâng
Cantitativă continuă
CRSC Calitativă dihotomială Ochi stâng/Ochi drept
Glare ochi drept Cantitativă continuă 3 categorii:
Glare slab: 1 -3
Glare mediu: 4 -6
Glare bun : 7 -10 Glare ochi stâng
Cantitativă continuă
Contrast ochi drept Canti tativă continuă 3 categorii:
Contrast slab: 1 -3
Contrast mediu: 4 -6
Contrast bun : 7 -10 Contrast ochi stâng
Cantitativă continuă
Frecvența temporală
minimă ochi drept Cantitativă continuă Hz
Frecvența temporală
minimă ochi stâng Cantitativă continuă Hz
Frecvența temporală
maximă ochi drept Cantitativă continuă Hz
Frecvența temporală
maximă ochi stâng Cantitativă continuă Hz
Frecvența temporală
inițială ochi drept Cantitativă continuă Hz
Frecvența temporală
inițială ochi stâng Cantitativă continuă Hz
Tabel 8 .1 Tipul de variabile utilizate în statistică studiului

135
Analiza statistică a datelor s -a realizat cu ajutorul SPSS 18. Pentru calculele de
statistică descriptivă s -au calculat: media cu intervalele de încredere de 95%, mediana (ca
și măsurători al e tendinței centrale), varianța, deviația standard (măsurători ale dispersiei),
minimul, maximul, asimetria (skewness) și boltirea (kurtosis), cele două din urmă dând
informații despre distribuția datelor. De asemenea, pentru testarea distribuției datelor, s-a
folosit testul Kolmogorov Smirnov. Atunci când datele au fost normal distribuite s -a
raportat media +/ – deviația standard iar când acestea au fost non -parametrice s -a raportat
mediana. Pentru a face comparații între grupuri, atunci când variabilele au fost cantitative
normal distribuite s -a folosit testul t spre deosebire de situația în care variabilele au fost
non-parametrice și s -a folosit testul Mann -Whitney. Pentru datele calitative s -a folosit
testul Chi -Square. Corelațiile între variabilele non -parametrice s -a realizat cu ajutorul
coeficientului de corelație Spearman. Pragul de semnificație a fost stabilit la p < 0.05.
Coeficientul Spearman (rho) p oate fi utilizat atunci când datele nu îndeplinesc
condițiile pentru a fi utilizat coeficientului de corelație Pearson .(190) El este folosit atunci
când dorim să măsurăm existența unei relații ș i intensitatea acesteia între două variabile ale
aceluiași eșantion.
Se pot obține doua tipuri de corelații:
 pozitivă – la creșterea va lorilor unei variabile apare creșterea valorii
celeilalte
 negativă – la creșterea val orilor unei variabile avem scăderea valo rilor
celeilalte
Coeficientului de corelație Spearman (Spearman’s rho) va avea o valoare pozitivă
sau negativă (-1/+1) . Întensitatea legăturii este dată de valoarea sa: cu cât este mai apropiat
de +1 vom avea o corelație mai puternic pozitivă, cu cât est e mai apropiat d e -1 este mai
puternic negativă, iar daca a re o valoare aproape de 0 suntem în fața unei lipse a v reunei
corelații între cele 2 variabile. (190)
8.4 Rezultate
În studiul următor au fost înrolați 26 de pacienți (52 de ochi) care au fost împărțiti
în cele 2 loturi : 26 de ochi în lotul de studiu(afectați de CRSC) și 26 de ochi în lotul martor
(ochiul congener sănătos).
În ceea ce urmează vor fi prezentate datele de statistică descriptivă a esantionului
de studiu.

136
Distribuția pe sexe
Se observă că doar un subiect a fost de sex feminin. 96,2% din pacienți au fost de
sex masculin și numai 3,8% a u fost de sex feminin, în concordanță cu datele din literatura
de specialitate.

Sex Frecvența Procent(%)
Feminin 1 3.8
Masculin 25 96.2
Total 26 100.0
Tabel 8.2 Distribuția pe sexe a pacineților

Vârsta
Se poate observă ca subiecții din cele 2 loturi au avut vârste cuprinse între 22 și 47
de ani cu o medie de 36.73 . Ea se abate de la valoarea medie cu 5.77 ani.
Boltirea (coeficientul Kurtosis) este 0.83 ceea ce indică o distribuție leptocurică, iar
asimetria (coeficientul Skewness) este egal cu -0.277 ceea ce arată o curbă asimetrică
negativ, înclinată spre dreapta, cu valorile extreme spre stânga.

137
Vârsta Valoarea
statistic ă Eroarea
standard
Media 36.73 1.132
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară 34.40
Limita superioară 39.06
Median a 37.00
Varianța 33.325
Deviația standard 5.773
Minimul 22
Maximul 47
Range 25
Interquartile Range 5
Coeficientul de asimetrie Skewness -.277 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis .829 .887
Tabel 8.3 Date de statistică descriptiv ă pentru valorile parametrului vârstă

Figura 8 .1 Reprezentarea grafică a frecvenței vârstei la pacienții din studiu

138
Histograma pentru vârstă ne arată o distribuție normală care urmeză curba
gaussiană, testarea nor malității fiind făcută prin testele Kolm ogorov -Smirnov și Shapiro –
Wilk cu rezultatele prezentate în tabelul 8.4.
Kolmogorov -Smirnova Shapiro -Wilk
Statistic df Sig. Statistic df Sig.
Vârsta .155 26 .110 .947 26 .202
a. Lilliefors Significance Correction
Tabel 8.4 Testele de normalitate pent ru vârsta

Acuitatea vizuală la pacienții din lotul de studiu
Subiecții care au avut CRSC la ochiul drept au avut o acuitate vizuală cu valori
cuprinse între un minim de 0.7 și un maxim de 1, cu o mediană de 0.8.
AVOD Valoarea
statistic ă Eroarea
standard
Media .864 .0411
95% Interval de încredere
pentru medie Limita i nferioară .772
Limita superioară .955
Mediana .800
Varianța .019
Deviația standard .1362
Minimul .7
Maximul 1.0
Range .3
Interquartile Range .3
Coeficientul de asimetrie Sk ewness -.060 .661
Coeficientul de boltire Kurtosis -2.072 1.279
Tabelul 8.5 Date de statistică descriptivă pentru valori le parametrului
acuitate vizuală la subiecții cu CRSC la ochiul drept

139
Subiecții care au avut CRSC la ochiul stâng au avut o acuitate vizuală cu valori
cuprinse între un minim de 0.3 și un maxim de 1, cu o mediană de 0.8.

AVOS Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .780 .0536
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară .665
Limita superioară .895
Mediana .800
Varianța .043
Deviația standard .2077
Minimul .3
Maximul 1.0
Range .7
Interquartile Range .3
Coeficientul de asimetrie Skewness -.797 .580
Coeficientul de boltire Kurtosis .488 1.121
Tabelul 8.6 Date de statistică descriptivă pentru valorile parametrului
acuitate vizuală la subiecții cu CRSC la ochiul stâng

140

Figura 8 .2 Reprezentarea grafică a frecvenței acuității vizuale la ochii cu CRSC
(lotul de studiu) în funcție de ochiul afectat

Medianele valorilor acuității vizuale sunt identice pe ntru ochiul drept și cel stâng
afectați de CRSC. În această situație, se vor discuta comparativ distribuțiile valorilor
acuității vizuale pentru ochiul stâng și cel drept afectați de CRSC , respectiv valorile
ochiului stâng par să urmeze o distribuție param etrică iar cele ale ochiului drept una non –
parametrică, cu alte cuvinte grupurile sunt diferite în termeni de dispersie a datelor î n ciuda
măsurătorilor identice ale tendinței centrale.
Coeficientul de asimetrie ( -0,06 pentru OD și -0.79 pentru OS) ne ind ică curbe
asimetrice negativ e, înclinate spre dreapta, cu mai multe valori extreme spre stânga.
Coeficientul de boltire (Kurtosis pentru OD -2,072 și pentru OS 0.48 ) ne indică o
distribuție leptoc urtică pentru OD(mai ascuțită decât o distribuție normală ) și platic urtică
pentru OS (mai pla tă decât o distribuție normală) .

141
Densitatea pigmentului macular (MPOD) la pacienții din lotul de studiu
Valorile pigmentului macular măsurat la nivelul ochiului drept afectat de CRSC au
fost cuprinse între minumul d e 0.34 și maximul de 0.86, cu o medie = 0 .64 și o abatere
standard în plus sau în minus de +/ -0.16.

MPOD OD cu CRSC Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .6455 .04844
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară .5375
Limita superio ară .7534
Mediana .6200
Varianța .026
Deviația standard .16065
Minimul .34
Maximul .86
Range .52
Interquartile Range .29
Coeficientul de asimetrie Skewness -.590 .661
Coeficientul de boltire Kurtosis -.509 1.279
Tabel 8.7 Date de statisti că descriptivă pentru valorile MPOD la ochi drept cu CRSC

Valorile pigmentului macular măsurat la nivelul ochiului stâng afectat de CRSC au
fost cuprinse între 0.34 și 0.91, cu o medie de 0 .63. Valorile mediei se abat în plus sau în
minus cu 0 ,17.

142
MPOD OS cu CRSC Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .632000 .0452527
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară .534943
Limita superioară .729057
Mediana .580000
Varianța .031
Deviația standard .1752631
Minimul .3400
Maxim ul .9100
Range .5700
Interquartile Range .2900
Coeficientul de asimetrie Skewness -.138 .580
Coeficientul de boltire Kurtosis -.983 1.121
Tabel 8.8 Date de statistică descriptivă pentru valorile MPOD la ochi stâng cu CRSC

Atât la OD cât și la OS, coeficientul de asimetrie Skewness -0.59 și -0.13 ne arată
distribuții înclinate spre dreapta , cu mai multe valori extreme spre stânga, iar coeficientul
de boltire Kurtosis -0.50 și -0,98 ne indică distribuții platicurtice .
Un test t a arătat că nu a exis tat o diferență semnificativă statistic între media
valorilor pigmentului macular măsurat la ochii drepți de CRSC și cea a ochilor stângi
afectați de aceeași patologie (t = -.20, p = .84).

143

MPOD Levene's
Test for
Equality of
Variances t-test for Eq uality of Means
F Sig. t df Sig.
2-tailed Mean
Difference Std. Error
Difference 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Equal
variances
assumed .27 .60 -.20 24 .84 -.01 .06 -.15 .12
Equal
variances
not
assumed
-.20 22.7 .84 -.01 .06 -.15 .12
Tabel 8.9 Test t pentru comparația dintre valorile medii ale MPOD
între ochiul drept și stâng (cu CRSC)

Valorile pigmentului macular pentru ochii din lotul de studiu (ochii cu CRSC) au
fost cuprinse între un min im de 0.34 și un maxim de 0.91. Valoarea mediană a fost de 0.62.
Analizând distribuția valorilor, se poate observa că ele se abat de la medi e în plus sau în
minus cu 0,16. Asimetria (Skewness -0.287 ) ne arată o distribuție înclinată spre dreapta , cu
mai multe valori extreme spre stânga . Indicatorul de boltire (Kurtosis= -0,923 ) ne indică o
distribuție platic urtică.

144
MPOD ochi cu CRSC Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .637692 .0325638
Limita înferioară .570626
Limita superioară .704759
Mediana .620000
Varianța .028
Deviația standard .1660436
Minimul .3400
Maximul .9100
Range .5700
Interquartile Range .2900
Coeficientul de asimetrie Skewness -.287 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis -.923 .887
Tabel 8.10 Date de statistică descriptivă privind va lorile pigmentului
macular măsurat pentru toți ochii cu CRSC

Densitatea pigmentului macular (MPOD) la pacienții din lotul de martor
Valorile pigmentului macular la ochii fără CRSC (lotul martor ) au fost cuprinse
între un minim de 0.05 și un maxim de 0.82 . Valoarea mediană a lotului a fost de d e 0.48,
o valoare medie de 0.48 cu o a batere standard de +/ -0.17. Boltir ea = 0.415 ne indică o
distribuție leptoc urtică, iar c oeficientul de asimetrie Skewness este egal cu -0.470, aratând
o curbă asimetrică negativ, înclinată spre dreapta , cu mai multe v alori extreme spre stânga.

145
MPOD lot martor Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .487692 .0343704
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară .416905
Limita superioară .558480
Mediana .48000 0
Varianța .031
Deviația standard .1752554
Minimul .0500
Maximul .8200
Range .7700
Interquartile Range .2025
Coeficientul de asimetrie Skewness -.470 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis .415 .887
Tabel 8.11 Date de statistică descriptivă pentru valorile
pigmentului macular măsurat la ochii sănătoși

Se poate observa că mediana MPOD la lotul cu CRSC a fost mai mare decât cea a
lotului martor.

Acuitatea vizuală și MPOD
În ceea ce privește acuitatea vizuală la pacienții din lotul de studiu (ochii cu
CRSC), aceasta a avut valori cuprinse între un minim de 0.3 și un maxim de 1, cu o
mediană de 0.8. Distribuția datelor a fost una non -parametrică (Kolmogorov = 0.23, p =
.00).
Valorile ac uității se abat de la medie +/ -0,18. Modul ne arată că acui tatea vizuală de
1 (acuitate 100%) este cel mai des întâlnită la subieții eșantion ului. Coeficientul de boltire
= 0.96 ne indică o distribuți e lepto curtic ă. Coeficientul de asimetrie Skewness este egal cu
-0.88 și arată o curbă asimetrică neg ativ, înclina tă spre dreapta, care are mai multe v alori
extreme spre stânga .

146
Acuitate vizuală la lotul de studiu
Media .81
Eroarea standard .03
Median a .8
Modul 1
Deviația standard .18
Varianța .03
Coeficientul
Kurtosis .96
Coeficientul
Skewness -.88
Range .7
Minimul .3
Maximul 1
Suma 21.2
Număr total 26
Interval de încredere
(95.0%) .07
Tabel 8.12 . Date de statistică de scriptivă pentru
acuitate a vizuală la ochii cu CRSC

Nu a existat o corelație semnificativă statistic între cantitatea de pigment macular și
acuitatea vizuală măsurate la ochii cu CRSC( r = 0.22, p = 0.27).

Spearman's rho AV
MPOD Correlation Coefficient .222
Sig. (2 -tailed) .276
N 26
Tabel 8.13 Corelație între acuitatea vizuală și cantitatea de pigment macular măsurate
pentru o chii afectați de CRSC

147

Cantitatea de MPOD și distribuția în cele 2 loturi
Comparând cele 2 loturi se poate observa că valoarea pigmentului macular cea mai
frecventă pentru lotul martor(ochi sănătoși) este de 0.43 (26,92% din pacienții lotului
martor) pe c ând pentru lotul cu CRSC a fost mai mare 0.77(26,92% din pacienții lotului de
studiu).

Figura 8 .3 Reprezentarea grafică a pacie nțiilor din cele 2 loturi în funcție de MPOD

Ochi N Mean Rank Sum of Ranks
MPOD Lot martor 26 20.56 534.50
Lot de studiu 26 32.44 843.50
Total 52
Tabel 8.14 Media MPOD în cele 2 loturi de studiu

148
Utilizându -se testul Mann -Whitney U s -a evidențiat o cantitate de pigment macular
măsurată la ochii cu CRSC (lotul de studiu) (Md = 0.62, n = 26) semnificativ statistic mai
mare f ață de cea măsurată la ochii fără CRSC (lotul martor) (Md = 0.48, n = 26), U =
183.50, z = -2.84, p = 0.00.

MPOD
Mann -Whitney U 183.500
Wilcoxon W 534.500
Z -2.842
Asymp. Sig. (2 –
tailed) .004
Tabel 8.15 Analiza statistică comparativă privind MPOD
la lotul de studiu și lotul martor

Diferența de MPOD între cele 2 loturi
Diferența dintre MPOD măsurat între cei doi ochi, dintre care unul cu CRSC – un
ochi din lotul de studiu și celalat ochi cel congener – sănătos din lotul martor, a avut valori
cuprins e între 0.05 și 0.72, cu o mediană de 0.15. Testele de normalitate efectuate
(Kolmogorov = .25, p = .00) arată că distribuția valorilor acestei variabile a fost una non –
parametrică după cum se poate observa și în Figura 8 .4. Rezultatele obținute au o abatere
standard de la medie de +/ -0,13. Boltirea (coeficientul Kurtosis) este 12.40 , ceea ce indică o
distribuție lepto curtică . Coeficientul de asimetrie Skewness este 3,7 și arată o distribuție
înclinată spre stânga, având mult mai multe valori extreme spre d reapta .

149
Diferență MPOD între cei 2 ochi Valoarea
statistică Eroarea
standard
Media .17 .02
95% Interval de încredere
pentru medie Limita înferioară .11
Limita
superioară .22
Mediana .15
Varianța .01
Deviația standard .13
Minimul .05
Maximu l .72
Range .67
Interquartile Range .09
Coeficientul de asimetrie Skewness 3.07 .45
Coeficientul de boltire Kurtosis 12.40 .88
Tabel 8.16 Date de statistică descriptivă pentru diferențele dintre valorile pigmentului
macular măsurat la cei doi ochi

Figura 8 .4. Histograma pentru diferența de pigment macular dintre ochiul afectat
de CRSC(lotul de studiu) și cel indemn(lot martor)

150
Grosimea retiniană la lotul de studiu (ochii cu CRSC)
Calculele de statistică descriptivă pentru valorile variabilei gro sime retiniană (în
microni) la ochii afectați de CRSC – lotul de stu diu sunt prezentate în tabelul 8.17 .
Distribuția acestei variabile a fost una parametrică după cum se poate observa atât din
histo grama redată în Figura 8.5 cât și din testele de n ormalit ate (Kolmogorov = 0.14, p =
0.19).

Grosime a retiniană (în microni) la ochii afectați de CRSC
Media 426.2 7
Eroarea standard 19.69
Median a 398
Modul 395
Deviația s tandard 100.44
Varianța 10088.28
Coeficientul de boltire Kurtosis 0.02
Coeficientul de asimetrie Skewness 0.75
Range 395
Minimum 276
Maximum 671
Interval de încredere (95.0%) 40.57
Tabel 8.17 Date de statist ică descriptivă pentru grosime a retiniană la ochii cu CRSC

Analizând eșantionul pacienților – ochilor cu CRSC , se constată că valoa rea medi e a
grosimii centrale a retinei este de 426,27 microni . Valorile acestuia se abat de la medie în
plus sau în minus cu 100,44 . Modul ne indică că valoarea de 395 este cea care a fost
întâlnită cel mai des în eșantion. Coeficientul de boltire Kurtos is de 0.02 ne arată o
distribuți e usor leptoc urtică. Coeficientul de asimetrie Skewness este egal cu 0.75 și
evidențiază o curbă asimetrică po zitiv, înclinată spre stânga, care are mai multe v alori
extreme spre dreapta.

151

Figura 8.5. Histograma pentru va riabila grosime retiniană la ochii cu CRSC

Grosimea lichidului intrar etinian la ochii cu CRSC
În Tabelul 8 .16 sunt redate calculele de statistică descriptivă pentru grosimea
lichidului retinian la nivelul retinei ochiului cu CRSC (în microni). Aceasta a avut valori
cuprinse între un minim de 82 și un maxim de 408 microni, cu o mediană de 172. Atât din
aspectul histogramei redată în Figura 7.6 cât și din testele de normalitate, distribuția acestei
variabile a fost una non -parametrică (Kolmogorov = 0.18, p = 0.03).

Grosimea lichidului intraretinian la ochii cu CRSC
Media 209.27
Eroarea standard 19.58
Mediana 172
Modul 148
Deviația standard 99.84
Varianța 9969.08
Coeficientul de boltire Kurtosis -0.91
Coeficientul de asimetrie Skewness 0.54
Range 326
Minimum 82
Maximum 408
Interval de încredere(95.0%) 40.33
Tabel.8 .17 Date de statistică descriptivă pentru grosimea lichidului intraretinian

152
Făcând analiza în funcți e de grosimea lichidului intraretinian la ochii cu CRSC , se
constată că valoa rea medie în cazul lotului de studiu – ochii cu CRSC a fost de 209,27.
Valorile se abat de la medi e în plus sau în minus cu 99,84 microni . Modul ne arată că
valoarea de 148 microni a fost cea mai frecventă la subiecții acest ui grup. Coeficientul de
boltire Ku rtosis este -0.91, ceea ce evidențiază o distribuție platikurtică . Coeficientul de
asimetrie Skewness de 0,54 indică o distribuție înclinată spre stânga, care prezintă mai
multe valori extreme spre dreapta.

Figura.8 .6 Histograma grosimii lichid intraret inian la ochii cu CRSC

Corelația între diferența de pigment macular și grosimea lichidului intra retinian
la ochii cu CRSC
Nu s -a observat o corelație semnificativă statistic între diferența de pigment
macular dintre cei doi ochi ai unui subiect (cel cu CR SC și cel indemn) și grosimea
lichidului intraretinian la lotul de studiu – ochii cu CRSC (p = 0.89).

153
Spearman's rho Grosimea
lichidului (microni)
Diferență MPOD Correlation Coefficient .02
Sig. (2 -tailed) .89
N 26
Tabelul 8 .18 Testul Spearmen’s R ho pentru corelația între dife rența de MPOD între cei 2
ochi ș i grosimea lichidiului intraretinian la ochiul cu CRSC

Corelația între diferența MPOD între ochiul cu CRSC și ochiul indemn și
grosimea retiniană la ochii cu CRSC (lotul de studiu)
Nu a exista t o corelație între diferența de pigment macular măsurată între ochiul
afectat de CRSC și cel i ndemn, pe de -o parte, și grosimea retiniană măsurată la ochiul cu
CRSC, pe de cealaltă parte ( Figura 8.7). Această observație subiectivă a fost verificată prin
coeficientul de corelație Spearman ( Tabel 8.19), r = 0.06 , p = 0.77.

Figura 8.7 Diagrama scatter pentru relația dintre
diferența pigment macular și grosimea retiniană ochi CRSC

154
Spearman's rho Grosime retinină
Diferența de
MPOD Correlation Coefficien t .061
Sig. (2 -tailed) .766
N 26
Tabel 8.19 Testul Sperman pentru corelația dintre
diferența de pigment macular și grosimea retiniană la ochiul cu CRSC

Corelația între MPOD și grosimea retiniană la ochii cu CRSC (lotul de studiu)
Analizând diagrama scatter ( Figura 8.8) se observă că nu a existat o corelație
semnificativă statistic între pigmentul macular măsurat la ochiul cu CRSC și grosimea
retiniană la același ochi în cadrul pacientilor din lotul de studiu. Această observație a fost
confirmată de t estul de corelație Sperman ( r = .05, p = .79 , Tabel 8.20)

Figura 8 .8 Relația dintre pigmentul macular la ochiul cu CRSC și grosimea
retiniană la același ochi (lotul de studiu)

155
Spearman's rho Grosime
retiniană
MPOD Correlation Coefficient .055
Sig. (2-tailed) .788
N 26
Tabel 8 .20 Testarea corelației dintre pigmentul macular la ochii cu CRSC
și grosimea retiniană la aceeași ochi (lotul de studiu)

Corelația între MPOD și grosimea lichidului intraretinian la ochii cu CRSC
(lotul de studiu )
Diagram a scatter ( Figura 8 .9) evidențiază lipsa unei corelații semnificativă statistic
între pigmentul macular măsurat la ochiul cu CRSC(lotul de studiu) și grosimea lichidului
intraretinian la același ochi. Această observație a fost confirmată de testul de corel ație
Sperman (r = 0.28, p =0 .16 , Tabel 8 .21)

Figura 8.9 Relația dintre pigmentul macular(MPOD -valoarea MPS) la ochii cu
CRSC și grosimea lichidului intraretinian

156
Spearman's rho Grosimea lichidului
(microni)
MPOD Correlation Coefficient .281
Sig. (2-tailed) .165
N 26
Tabel 8.21 Testarea corelației dintre MPOD la ochii cu CRSC și grosimea lichidului
intraretinian la aceeași ochi(în lotul de studiu)

Corelații privind g lare-ul la lotul cu CRSC și lotul martor
Utilizând testul Mann -Whitney U, ac esta a evidențiat că ochii sănătoși au avut
valori glare (Md = 9, n =26) semnificativ mai mari comparativ cu cele măsurate la ochii
afectați de CRSC (Md = 5.5, n = 26) U = 51.00, p = .00.

Figura 8.10 Histograma pacienților în cele două loturi( lotul de s tudiu – ochii cu CRSC și
lotul martor – ochii sănătoși) în funcție de glare
Analizând și comparând cele două loturi în ceea ce privește glare -ul, 76,92% din
pacienții lotului cu ochi sănătoși au avut glare cu valoare 9 (ceea ce reprezintă un glare
bun), pe când în lotul de studiu , 36,4% au avut glare cu valoare 5 și 26, 92% au avut glare

157

cu valoare 6 , ceea ce îns eamnă glare mediu. Astfel se p oate observa ca ochii cu CRSC au
avut modificări la nivelul glare -ului.

Ochi N Mean Rank Sum of Ranks
Glare Sănă tos 26 37.54 976.00
CRSC 26 15.46 402.00
Total 52

Glare
Mann -Whitney U 51.000
Wilcoxon W 402.000
Z -5.453
Asymp. Sig. (2 -tailed) .000
Tabel 8.22 Testele statistice priv ind corelația glare -ul la cele două loturi

Corelații privind glare și MP OD la lotul cu CRSC și lotul martor
Analizând diagramele scatter ( Figura 8 .11) se poate observa că nu există o corelație
semnificativă statistic între cantitatea de MPOD și gl are-ul la același ochi, atât la ochii cu
CRSC – lotul de studiu, cât și la cei sa nătoși – lotul martor. Această observație a fost
confirmată de testul de corelație Spearman ( r = 0.12, p =0 .56 pentru lotul martor și r = –
0.09, p =0 .54 Tabel 8.23 a), b) ).

Figura 8.11 Diagrama scattern a pacienților celor 2 loturi(lotul de studiu – ochii cu CRSC și
lotul martor – ochii sănătoși ) în funcție de glare și MPOD

158
Spearman's rho MPOD ochi
lot martor
Glare ochi
lot martor Correlation Coefficient .120
Sig. (2 -tailed) .559
N 26
Tabel 8.23 a) Testarea corelației Spearman dintre MPOD și g lare
la aceeași ochi (în lotul martor )

Spearman's rho MPOD ochi
cu CRSC
Glare ochi
cu CRSC Correlation Coefficient -.094
Sig. (2 -tailed) .648
N 26
Tabel 8.23 b)Testarea corelației dintre MPOD și glare
la aceeași ochi (în lotul de studi u-ochi cu CRSC )

Corelații privind sensiblitatea la contrast la lotul cu CRSC și lotul martor
Folosind u n test Mann -Whitney U , rezultatele au arătat că ochii sănătoși au avut
valori ale sensibilității la contrast (Md = 9, n =26) semnificativ statistic mai mari
comparativ cu cele măsurate la ochii afectați de CRSC – lotul de studiu (Md = 5.5, n = 26)
U = 51.00, p = 0.00
S-a putut observa că 76,92% din ochii lotului martor(ochi sănatoși) au avut contrast
cu valoarea 9 (sensibilitate la contrast bună), pe când la lotul cu CRSC 38,4 % din ochi au
avut co ntrast cu valoare 5 și 26,92% cu valoare 6, reprezentând sensiblitate la contrast
medie.

159

Figura 8.12 Histograma pacienților în cele 2 loturi (lotul de studiu – ochii cu CRSC și lotul
martor – ochii sănătoși) în funcție de sensiblitatea la contrast

Ochi N Mean Rank Sum of Ranks
Contrast Sănătos 26 37.54 976.00
Bolanv 26 15.46 402.00
Total 52

Sensibilitate la
contrast
Mann -Whitney U 51.000
Wilcoxon W 402.000
Z -5.453
Asymp. Sig. (2 -tailed) .000
Tabel 8.24 Testele statistice privind corelația sensibilității la contrast la cele 2 loturi

160

Corelații privind sensibilitatea la contrast și MPOD la lotul cu CRSC și lotul
martor
Analizând diagramele scatter ( Figura 8 .13) se poate observa că nu există o corelație
semnificativă statistic între cantitatea de MPOD și sensiblitatea la contrast la același ochi,
atât la ochii cu CRSC – lotul de studiu, cât și la cei sanătoși – lotul martor. Această
observație a fost confirmată de testul de corelație Spearma n (r = -0.22, p =0 .28 pentru
lotul martor și r = 0.26, p =0.2 Tabel 7.24 a), b) ).
Figura 8.13 Diagrama scatter a pacienților din cele 2 loturi (lotul de studiu – ochii cu CRSC
și lotul martor – ochii sănătoși) în funcție de sensiblitatea la contrast și M POD

Spearman's rho MPOD ochi
cu CRSC
Contrast ochi cu
CRSC Correlation Coefficient -.219
Sig. (2 -tailed) .282
N 26
Tabel 8 .24 a)Testarea corelației dintre MPOD la ochii cu CRSC și
sensiblitatea la contrast la aceeași ochi (în lotul de studiu)

Spearman's rho MPOD ochi
lot martor
Contrast ochi
lot martor Correlation Coefficient .256
Sig. (2 -tailed) .207
N 26
Tabel 8 .24 b) Testarea corelației Spearman dintre MPOD la ochii sanatoși și
sensibilitatea la contrast la aceeași ochi (în lotul mar tor)

161
Corelații privind frecvența temporală minimă la lotul cu CRSC și lotul martor
Frecvența temporală minimă a avut valori cuprinse între un minim de 8 Hz și un
maximum de 29 de Hz cu o medie (+/ -SD) de 19.38 Hz +/- 6.24 pentru ochii cu CRS C și o
mediană de 19 Hz, în timp ce pentru ochii ind emni valorile au variat între un minim de 16
Hz și un maxim de 31 Hz, cu o o medie (+/ -SD) de 25.23 +/ – 6.23 și o mediană de 26.50
Hz. Distribuția rezultatelor pentru ochii cu CRSC a fost una normală (Kolmogorov = 0.09,
p = 0.2), în timp ce pentru ochii ind emni aceasta a fost non -parametrică (Kolmogorov =
0.21, p = 0.01), aspect ce poate fi observat din reprezentarea grafică a histogramelor celor
două distribuții ( Figura 8 .14 a și b).
Coeficientul de asimetrie ( Skewnes s= 0,048 pt ochii lotului de studiu cu CRSC și=
-0.871 pentru ochii din lotul martor – indemni ) ne arată o distribuție înclinată spre stânga ,
cu mai multe valori extreme spre dreapta pentru lotul de studiu cu CRSC și distribuție
înclinată spre dreapta , cu mai multe valori extreme spre stânga pentru lotul martor .
Indicatoru l de boltire (Kurtosis= -0.97 pentru ochii lotului cu CRSC și = 0.07 pentru ochii
lotului martor ) ne indică o distribuție ușor leptoc urtică pentru lotul martor și platic urtică
pentru lotu l cu CRSC.

Figura 8.14. a) Histogramă frecvență temporală minimă pentru ochii afectați cu
CRSC(lotul de studiu);
b) Histogramă frecvență temporal minimă pentru ochii indemni (lotul martor)

162
Frecvență temporală minimă
Lotul de
studiu
(ochi cu
CRSC ) Media 19.38 1.223
95% Interval de
încredere pentru medie Limita înferioară 16.87
Limita superioară 21.90
Mediana 19.00
Varianța 38.886
Deviația standard 6.236
Minimul 8
Maximul 29
Range 21
Interquartile Range 10
Coeficientul de asimetrie Skewness .048 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis -.973 .887
Lotul
martor
(ochi
indemn ) Media 25.23 .759
95% Interval de
încredere pentru medie Limita înferioară 23.67
Limita superioară 26.79
Mediana 26.50
Varianța 14.985
Deviația standard 3.871
Minimul 16
Maximul 31
Range 15
Interquartile Range 5
Coeficientul de asimetrie Skewness -.871 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis .070 .887
Tabel 8 .25 Datele de statistică descriptivă privind frecvența
temporală minimă la cele 2 loturi

163

Conform cu testul Mann -Whitney subiecții sănătoși (în acest caz ochii indemni,
Md = 26.50, n = 26) au avut o frecvență temporală minimă semnificativ statistic mai mare
comparativ cu cei afectați ( ochii cu CRSC, Md = 19, n = 2 6)p=0.001 .

Frecvență tempor ală minimă
Mann -Whitney U 152.500
Wilcoxon W 503.500
Z -3.408
Asymp. Sig. (2 -tailed) .001
Tabel 8 .26 Testul Mann -Whitney pentru comparația dintre frecvența temportală minimă la
ochii afectați de CRSC și cei indemni

Corela ții privind frecvența temporală maximă la lotul cu CRSC și lotul martor
Când s -a analizat f recvența temporală maximă , aceasta la ochii indemni a variat
între 29 Hz și 39Hz, cu o medie +/ – SD = 33.38 Hz +/- 2.41 și o mediană de 33 Hz, în timp
ce aceeași măsurătoare a luat valori între 15 Hz și 40Hz la ochii afectați d e CRSC cu o
medie +/ – SD = 28.65 Hz +/- 5.09 și o mediana = 28.50. Conform histogramei din Figura
8.15, cei mai mulți subiecți au avut valori ale frecvenței temporale maximale, la ochiul
sănătos, între 34.5 Hz și 35.5 Hz (respectiv 8 subiecți), în timp ce cei mai mulți subiecți au
avut valori ale acestui parametru, la ochiul cu CRSC, între 26 Hz și 28Hz pe de o parte și
32hZ și 34Hz, în această distribuție existând două intervale de frecvență maximă (respectiv
câte 6 subiecți).
Coeficientul de asimetrie ( Skewness = 0,088 pt ochii lotului martor și= -0.22 pentru
ochii din lotul de studiu cu CRSC ) ne arată o distribuție înclinată spre stânga , cu mai multe
valori extreme spre dreapta pentru lotul martor și distribuție înclinată spre dreapta , cu mai
multe valori extreme spre stânga pentru lotul de studiu cu CRSC. Indicatoru l de boltire
(Kurtosis=0 pt ochii lotului martor și = 1,47 pentru ochii lotului cu CRSC ) ne indică o
distribuți e leptoc urtică.

164
Frecvență temporal ă maximă Valori
statistic e Eroarea
standard
Ochi
indemni
(lotul
martor) Media 33.38 .471
95% Interval de
încredere pentru medie Limita înferioară 32.41
Limita superioară 34.35
Mediana 33.00
Varianța 5.766
Deviația standard 2.401
Minimul 29
Maximul 39
Range 10
Interquartile Range 3
Coeficientul de asimetrie Skewness .088 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis .000 .887
Ochi cu
CRSC
(lotul de
studiu) Media 28.65 .998
95% Interval de
încredere pentru medie Limita înferioară 26.60
Limita superioară 30.71
Mediana 28.50
Varianța 25.915
Deviația standard 5.091
Minimul 15
Maximul 40
Range 25
Interquartile Range 6
Coeficientul de asimetrie Skewness -.221 .456
Coeficientul de boltire Kurtosis 1.476 .887
Tabel 8.27 Datele de statistică descriptivă privind frecvența temporală maximă
la cele 2 loturi

165
Figura 8.15 Stânga: Histograma valorilor frecvenței temporale maximale la ochii indemni;
Dreapta: Histograma valorilor f recvenței temporale maximale la ochii afectați de CRSC

Utilizând testul Mann -Whitney U , acesta a arătat că a mediana ochilor indemni
(Md = 33, n = 26 ) a fost semnificativ statistic mai mare comparativ cu cea a ochilor cu
CRSC (Md = 28.50, n = 26, U = 117 .50, p = .00).
8.5 Discuții
În studiul meu doctoral am măsurat MPOD central unde s -au observat modificările
în CRSC, în î ncerca rea de a obține o corelație. S -a obsevat că MPOD este semnificativ
statistic mai mare la ochii cu CRSC. În studiul său Berendschott e t al. (2006) arată că este
importantă ș i distribuția MPOD. (200) Deci o nouă lini e de cercetare ar pute a interesa
distribuția MPOD pentru a vedea dacă valoarea crescută are ș i acee ași distribuție la nivel
macular. Este demonstrat de Bone et al .(1988) că la 8 grade excentricitate pigmentul
macular este neglijabil . (68)
Studiul de față a observat un MPOD mai mare la subiecții care aveau decola rea de
neuroepiteliu.
Deși s -a mai încercat identificarea corelațiilor între edemul macular și MPOD în
puține studii, Thiele et al. (2016 ) a descoperit că nu există o modificare în MPOD dată de
edemul macular .(201) În cazul studiului lor, metoda de măsurare a pigmentului macular nu
a fost HFP, ci reflectometria fundului de ochi, iar edemul macu lar a fost cel de tip diabetic
-edemul macular cistoid. În cazul studiului meu doctoral, am analizat modificăr ile care
apar în ceea ce priveste un edem macular de tipul decolării de neuroepiteliu care apare în
CRSC.

166
Vârsta medie a pacienților este 36,73 ani, deci pacienți tineri, predominant de sex
masculin (96,2%) în conformitate cu datele din literatură legate de CRSC.
Acuitatea vizuală a fost foarte bună cu o mediană de 0.8 și cu o valoare medie a
MPOD de 0.62 indiferent de ochiul afectat. Nu am putut evidenția o corelație semnificativ
statistică între acuitatea vizuală și cantitatea de PM la pacienții cu CRSC. De asemenea am
observat că pigmentul macula r s-a încadrat în niveluri bune (MPOD între 0.5 -0.75) l a lotul
de st udiu comparativ cu media MPOD la lotul martor care a fost 0.48 încadrabil în MPOD
scăzut.(MPOD între 0.25 -0.5). Conform cu datele rezultate, te starea MPOD în zona
centrală ne arată că în CRSC avem o cantitate de pigment macular mai mare decât la ochiul
congener. Această mo dificare, oarecum paradoxală, mă face să formulez ipoteza conform
căreia datorită prezenței lichidului sub neuroepiteliu se produce o modificare în calea de
trasmisie a radiației luminoase până la nivelul fotoreceptorilor. Spre deosebire de edemul
macular cistoid în care inclusiv straturile interne sunt modificate, în decol area de
neuroepiteliu straturile intraretiniene – unde de fapt este localizat pigmentul macular, nu au
o arhitectură modi ficată. Posibil și această obse rvație poate să fie una din cauzele pentru
care MPOD e ste mai ridicat. Sasamoto et al. (2010) a evidențiat pe de altă parte valori mai
scăzute la pacienții cu CRS C cronic, în contradicție cu rezultatele studiului meu, însă în
CRSC -ul acut datele lor arată totuși un MPOD mai mare decât la ochiul congener sănătos.
(175)
Alexander et al. î n studiul din 1987 a aratat o modificare morfologică la nivelul
axonilor celulelor cu con ce apare în retinopatia pigmentară care ar putea duce la un
MPOD mai mare. El a emis ipoteza că această creștere ar fi datorată unei lungimi crescute
a căii optice. (199) Aceeași explicație e posibilă și în cazul CRSC -ului care produce o
modificare a lungimii căii optice prin lichidul care se acumulează subretinian.
Deși pigmentul macular este mai mare la ochiul cu CRSC, nici cantitatea de lichid
subretinian și nici cu grosimea centrală retiniană nu au putut fi corelate cu MPOD.
Nici în ceea ce pri vește glare -ul și sensibiltiate la contrast , nu am observat o
corelație semnificativ statistică cu MPOD. Deși ochii cu CRSC au avut glare și
sensibilitate la contrast semnificativ statistic mai scăzut e decât la ochiul sănătos, cantitatea
de pi gment macular nu a variat într -o anumită direcție.
Am încercat de asemenea să identific niște parametrii ale graficelor ce determină
calcularea MPOD care ar putea fi corelați cu CRSC. În studiul de față am observat că
frecvența temporală maximă și minimă sunt corel ate negativ cu valoarea MPOD, ochii cu

167
CRSC având o frevență mai mică la o valoare MPOD mai mare. Astfel aspectul graficelor
nu are o amplitudine la fel de mare ca la ochii fără CRSC. Acest aspect particular al
răspunsurilor pacienților ma face să emit ip oteza că ar fi dat de prezența lichidului sub
retina neurosenz orială care modifică momentul p erceției flickerului de către pacient.
Limitările acestui studiu sunt legate de numărul mic de pacienți și măsurarea doar
la nivelul central a l densitătii pigme ntului macular precum și necesitatea urmăririi
pacienților pentru a vedea modificările de MPOD pe parcursul resorbției lichidului pâ nă la
completa rezolvare a CRSC –ului.
8.6 Concluzii
În studiul de față se prezintă urmărirea a 26 de pacienți (52 de ochi) c e au fost
împărțiti în 2 loturi : 26 de ochi în lotul de studiu(afectați de CRSC) și 26 de ochi în lotul
martor (ochiul congener sănătos). Datele colectate au dus la următoarele concluzii:
1. 96,2% din pacienți au fost de sex masculin și numai 3,8% au fost de sex
feminin în concordanța cu literatura de specialitate .
2. Pacienții au avut vârste cuprinse între 22 și 47 de ani cu o medie de 36.73
ani.
3. Subiecții lotului de studiu cu CRSC au avut medianele valorilor acuității
vizuale de 0.8 identice atât pentru ochiul d rept și cel stâng afectat de CRSC.
4. Nu a existat o corelație semnificativă statistic între cantitatea de pigment
macular (MPOD) și acuitatea vizuală măsurate la ochii cu CRSC (r = .22, p = .27).
5. Privitor la va lorile MPOD, în lotul de studiu , la nivelul och iului drept
afectat de CRSC acestea au avut o medie = 0 .64, iar la ochiului stâng afectat de CR SC de
0.63. nesemnificativă statistic (t = -0.20, p = 0.84).
6. Comparația valorilor MPOD a arătat că în lotul de studiu (ochii cu CRSC)
a avut o mediană de 0.6 2 mai mare decât cea a lotului martor care a fost de 0.48.
semnificativ statistic U = 183.50, z = -2.84, p = .00.
7. Diferența dintre MPOD măsurat între cei doi ochi, dintre care unul cu
CRSC – un ochi din lotul de studiu și celala lt ochi cel congener – sănăt os din lotul martor,
a avut valori cuprinse între 0.05 și 0.72, cu o mediană de 0.15, mai mare decât diferențele
interoculare observate la pacienții sănătoși .
8. Analizând eșantionul lotului ochilor cu CRSC, se constată că valoarea
medie a grosimii centrale a retinei este de 426,27 microni.

168
9. Privitor la grosimea lichidului retinian la nivelul retinei ochiului cu CRSC
(lotul de studiu), aceasta a avut valori cuprinse între un minim de 82 și un maxim de 408
microni cu o valoarea medie de 209,27 microni .
10. Nu s -a observat o corelație semnificativă statistic între diferența de pigment
macular dintre cei doi ochi ai unui subiect(cel cu CRSC și cel indemn) și grosimea
lichidului intraretinian la lotul de studiu – ochii cu CRSC (p = 0.89).
11. De asemenea nu s -a identificat o corelație între diferența de MPOD
măsurată între ochiul afectat de CRSC și cel indemn, pe de -o par te și grosimea retiniană
măsurată la ochiul cu CRSC, pe de cealaltă parte ( r = 0.06 , p = 0.77) .
12. Se observă că nu a existat o corelație semnificativă stati stic între pigmentul
macular măsurat la ochiul cu CRSC și grosimea retiniană la același ochi în cadrul
pacientilor din lotul de studiu (r =0.05, p = 0.79), și nici în ceea ce privește grosimea
lichidului intraretinian la același ochi. (r = 0.28, p =0 .16) .
13. În ceea ce privește glare -ul, ochii lotului martor au avut valori glare (Md =
9,) semnificativ mai mari comparativ cu cele măsurate la ochii lotului de studiu – cu
CRSC (Md = 5.5) (test Mann -Whitney U U = 51.00, p = .00.) .
14. Referitor la sensiblitatea la co ntrast ochii lotului martor au prezentat valori
(Md = 9) semnificativ statistic mai mari comparativ cu ochii lotului de studiu afectat de
CRSC (Md = 5.5)(test Mann -Whitney U U = 51.00, p = .00).
15. chiar dacă glare -ul și sensibilitatea la contrast au fost m ai mici la ochii cu
CRSC față de lotul martor, nu s-a evidențiat o corelație semnifi cativ statis tică în ceea ce
priveste cantitatea de pigment macular și aceste 2 variabile.
16. La compararea frecvenței temporală minime , s-a observat o diferența
semnificativ statistică mai mică (conform cu testul Mann -Whitney U p=0.001) la lotul de
studiu. Aceasta a avut o medie de 19.38Hz +/- 6.24 pentru ochii cu CRSC în timp ce pentru
ochii indemni – lotul ma rtor a fost de 25.23 +/ – 6.23.
17. În ceea ce privește frecvența tem porală maximă , testele statistice au arătat
o valoare semnificativ mai mare la ochi lotului martor comparativ cu cea a ochilor lotului
cu CRSC (U = 117.50, p = .00). Valorile la ochii lotului martor – indemni au avut o medie
= 33.38 Hz și o mediană de 33 Hz, în timp ce la ochii lotului de studiu – cu CRSC, medie
a fost = 28.65 Hz , mediana = 28.50.

169
Concluzii generale și contribuția personală

După analizarea datelor care au rezultat în urma celor 3 studii am ajuns la
elaborarea ur mătoarelor concluzii:
 Din studiul privind evaluarea modificărilor pigmentului macular in relație
cu paramentri oculari interni și externi am constatat următoarele :
1. Valoarile densității pigmentului macular nu sunt influențate de vârstă ,
participanții la studiu având o vârstă m edie de 35,1 ani. Studiul din cadrul tezei de doctorat
totuși a e vidențiat că indi ferent de gurpa de vârstă (<30 a ni, 30 -40 ani, >40 ani) MPOD
scăzut este cel mai frecvent.
2. Referitor la sexul pacienților, putem spune că acesta nu influențează
MPOD, nici în ceea ce privește valoarea absolută, nici când s -a calculat media sau
diferența între cei 2 ochi. Nici în cazul viciului de refracție , nu s -au observa t diferențe
semnificativ statist ice între MPOD la subie cții miopi sau cei hipermetropi.
3. Privitor la ca litatea vederii, conform acestui studiu, glare -ul și sensiblitatea
la contrastul bun e au fost cele mai frecvente, nefiind influențate de valorile MPOD .
4. Irisul de culoare deschisă nu influențează negativ cantitatea de pigment
macular.
5. Diferența de MPOD înt re OD și OS la acelaș i subiect a fost de 0. 06 ceea ce
arată că densitatea pigmentului macular nu prezintă modificări importante între cei 2 ochi,
decât dacă unul prezintă o patologie.

 Din studiul privind evaluarea modificărilor pigmentului macular la
pacienții utilizatori de calculator am constatat următoarele :
1. Sub 30 ani, pigmentul macular este mai mare la cei care au petrecut mai
puțin de 8 ore la calculator, deci au avut o expunere mai mica la lumina albastră ,
rezultatele fiind semnificativ statistic ( p=0.04) , iar după 30 ani pigmentul macular nu
prezintă modificări semnificativ statistice în funcție de expunerea la lumina cu lungime de
undă scurtă
2. Nu există variații în densității pigmentului macular date de timpul petrecut
în fața calculatorului în fun cție de sex, cel mai frecvent fiind pigmentul macular
scăzut(0.25 -0.5)

170
3. Nu am observat o relație care să fie semnificativ statistică între culoarea
iriană MPOD legată de expun erea la lumina albastră, MPOD scă zut fiind cel mai frecvent
indiferent de pigmenta rea iriană , deși PM pare să fie usor crescut la subiecții cu iris închis
la culoare în ambele loturi.
4. Indiferent de expunerea la lumina albastră, MPOD scăzut asociat cu glare
și contrast bun a fost cel mai frecvent, deci nu am identificat o corelație sem nificativă
statistică
5. Corecția optică cu ochelari cu filtru împotriva luminii albastre se corelează
pozitiv semnificativ statistic cu cantitatea de pigment macular, astfel acesta este mai mare
la cei care au avut protecție cu filtru pe ochelar și au avut e xpunere mai mică la lumina
albastră – deci filtrele pentru radiaț ia de lungime de undă scurtă ar putea avea un rol
protector, dar cumulat cu o expunere scăzută (p = 0.00) .

 Din studiul privind evaluarea modificărilor pigmentului macular la
pacienții cu cor ioretinită seroasă centrală am constatat următoarele:
1. Vârsta medie a pacienților este 36,73 ani, deci pacienți tineri, predominant
de sex masculin în conformitate cu datele din literatură
2. Cantitatea de pigment macular (MPOD) nu influențează acuitatea vi zuală la
ochii cu CRSC
3. Cantitatea de pigment macular este mai mare la ochii cu CRSC față de
ochiul congener sănătos, semnificativ statistic (p = .00)
4. Diferența dintre MPOD măsurat între cei doi ochi, dintre care unul cu
CRSC – un ochi din lotul de studi u și celalat ochi cel congener este mai mare decât
diferențele interoculare observate la pacienții sănătoși
5. Deși pigmentul macular este mai mare la ochiul cu CRSC, nici cantitatea de
lichid subretinian și nici grosimea centrală retiniană nu au putut fi corel ate semnificativ
statistic cu MPOD .
6. Chiar dacă glare -ul și sensibilitatea la contrast au fost mai mici la ochii cu
CRSC față de lotul martor, nu exista o corelație semnificativ statistică în ceea ce priveste
cantitatea de pigment macular și aceste 2 varia bile.
7. Am observat că frecvența temporală maximă și minimă sunt corelate
negativ cu valoarea MPOD, ochii cu CRSC având o frevență mai mică la o valoare MPOD
mai mare.

171

Studiind literatura de specialitate, nu am găsit un alt studiu comparativ care să
încerce să gasească o legătură între expunerea la lumină albastră cu lungime de undă
scurtă în mod cumulativ de-a lungul anilor ceea ce constituie noutatea și contribuie la
originalitatea tezei mele de doctorat.
Totuși este necesar un studiu pe termen lung , cu înrolarea unui număr mai mare de
pacienți și cu o cuantificare mai precisă a emisi ilor de radiații cu unda scurtă, pentru a
evidenția dacă întradevăr această radiația emisă în epoca modernă de toate dispozitivele
electronice produce modi ficări cumulative pe termen lung . Având în vedere că viitorul
implică utilizarea din ce în ce mai mare a acestor dispozitive și de la vârste din ce în ce mai
fragede , rezultatele studiului me u doctoral mă fac să accentuez importanța limitării acestei
expuneri alături de ut ilizare a filtrelor pentru pro tecție. Astfel se pot dezvolta noi linii de
cercetare pentru a evalua în mod curent, de tip screening, non – invaziv influențele acestor
dispozitive electronice emițatoare de lumină albastră.
De asemenea, în ceea ce privește c orioretinita seroasă centrală , pigmentul macular
cu o valoare mai mare decât la ochiul congener vine să aducă noi informații într – patologie
de etiologie necunoscută și încă în curs de cercetare , fiind un alt element de noutate adus
în cadrul acestui stud iu doctoral. Astfel direcții viitoare de ce rcetare pot fi îndreptate către
o evaluare pe PM p e un număr mai mare de pacienți , cu o urmărire a MPOD pe parcursul
resorbției lichidului până la completa rezolvare a CRSC –ului. Consider că studii
suplimentare s unt necesare pentru a observa dacă măsurarea pigmentului în CRSC ne poate
da informații privind calitatea vederii după vindecare.

172
Bibliografie
1. Cernea P. Tratat de Oftalmologie Clinică editia a II -a ed: Editura Medicală; 2002.
2. N.R. Galloway WMKA, P.H. Galloway si A.C. Browning. Common Eye Diseases
and Their Management -Section I, Chapter 2 – Basic Anatomy and Physiology of the Eye
editia 3 ed2006.
3. Remington L. Clinical Anatomy and Physiology of the Visual System -Chapter 1 –
Visual System2012.
4. https:// www.genes -vision.ch/retinalearn/eye -anatomy/
5. Dumitrache M. Tratat de oftalmologie Editura Universitara "Carol Davila"; 2012.
6. Dumitrache M. Oftalmologie clinica: Editura Carol Davila; 2008.
7. http://www.academia.edu/90409 40/ANATOMIA_GLOBULUI_OCULAR
8. Khurana A. Comprehensive Ophthalmology. ed. 4 ed2007.
9. T. Schlote JR, M. Grueb, J. Mielke. Pocket Atlas of Ophthalmology. 2006
Chapter/Section 1 – Anatomy.
10. Dua HS, Faraj LA, Said DG, Gray T, Lowe J. Human Corneal Anatom y Redefined:
A Novel Pre -Descemet's Layer (Dua's Layer). Ophthalmology. 2013;120(9):1778 -85. Epub
2013/05/30.
11. DelMonte DW, Kim T. Anatomy and physiology of the cornea. J Cataract Refract
Surg. 2011;37(3):588 -98. Epub 2011/02/22.
12. Delamere NA. Ciliar y Body and Ciliary Epithelium. Adv Organ Biol. 2005;10:127 –
48. Epub 2005/01/01.
13. Smelser GK. Electron microscopy of a typical epithelial cell and of the normal
human ciliary process. Trans Am Acad Ophthalmol Otolaryngol. 1966;70(5):738 -54. Epub
1966/09/ 01.
14. Hogan MJ, Alvarado JA, Weddell JE. Histology of the human eye; an atlas and
textbook. Philadelphia,: Saunders; 1971. xiii, 687 p. p.
15. Khachik F BP, Garland DL. Identification of lutein and zeaxanthin oxidation
products in human and monkey retina s. . Invest Ophthalmol Vis Sci 1997;38:1802 –11.
16. Hollenberg MJ, Burt WL. The fine structure of Bruch's membrane in the human
eye. Canadian journal of ophthalmology Journal canadien d'ophtalmologie. 1969;4(3):296 –
306. Epub 1969/07/01.
17. Brubaker RF. Fl ow of aqueous humor in humans [The Friedenwald Lecture]. Invest
Ophthalmol Vis Sci. 1991;32(13):3145 -66. Epub 1991/12/01.

173
18. Bill A. Aqueous humor dynamics in monkeys (Macaca irus and Cercopithecus
ethiops). Experimental eye research. 1971;11(2):195 -206. Epub 1971/03/01.
19. Dumitrache M. Tratat de oftalmologie București: Editura "Carol Davila"; 2012.
20. Kanski J. BB. Clinical Ophthalmology: A systematic approach 2011.
21. Yanoff M. DJ. Ophthalmology. 3rd edition ed: Mosby Elsevier; 2008.
22. Sellheyer K , Spitznas M. Ultrastructural observations on the development of the
human conjunctival epithelium. Graefe's archive for clinical and experimental
ophthalmology. 1988;226(5):489 -99.
23. Steuhl K -P. Ultrastructure of the conjunctival epithelium. Dev Ophthal mol.
1988;19:1 -104.
24. Potop V. DM, Ciocalteu A. The surface of the eye – a superficial entity with deep
repercussions. J Med Life. 2009;2(1):66 -71.
25. Watson P.G. YRD. Scleral structure, organisation and disease A review. . Exp Eye
Res. 2004;78(3):609 -23.
26. Ophthalmology AAo. Fundamentals and Principls of Ophthalmology – orbit, eyelid
and lacrimal system. San Francisco, CA2011.
27. Price KM G, Woodward JA,Stinnett SS, Murchison AP. Eybrow and eyelid
dimensions: an antropometric analysis of African Amer icans and Caucasians. Plastic and
reconstructive surgery. 2009;124(2):615 -23.
28. Jones L. An anatomical approach to problems of the eyelidsand lacrimal apparatus.
Archives of Ophthalmology. 1961;66(1):111 -24.
29. Pflugerfelder S.C. SA, Stern M E. . The d iagnosis and management of dry eye – A
tweny five year review Cornea. 2000;19(5):644 -49.
30. http://nba.uth.tmc.edu/neuroscience/s2/chapter14.html
31. RW Y. Shedding of discs from rod outer segments in the rhesus monkey. J
Ultrastruct Res 1971;34(190).
32. Provencio Iea. "A human opsin in the inner retina". The Journal of Neuroscience.
2000; 20(2 ):600 –5.
33. Bowmaker J.K. DHJA. "Visual pigments of rods and cones in a human retina". J
Physiol. 1980; 298 501 –11.
34. http://webvision.med.utah.edu/book/part -i-foundations/simple -anatomy -of-the-
retina/

174
35. https:// www.researchgate.net/figure/267044044_fig4_Figure -1-Vascular -layers -in-
the-adult -human -retina -with-respect -to-a-retinal -depth
36. course Bacs. American Academy of Ophtalmology. Association TEMD, editor :
Lifelong Education Ophthalmologist; 2011 -2012.
37. MD AA. Gass' atlas of macular diseases. 5 th edition ed: Elsavier Saunders; 2012.
38. Dumitrache M, Anitescu M, Carstocea B. [Laser treatment in diabetic retinopathy].
Oftalmologia. 1995;39(2):159 -69. Ep ub 1995/04/01. Tratamentul laser in retinopatia
diabetica.
39. Dumitrache M, Anitescu M, Gheorghe L. [The morphological substrate and
histogenesis of systemic and ocular atherosclerosis]. Oftalmologia. 1995;39(1):11 -7. Epub
1995/01/01. Substratul morfologi c si histogeneza aterosclerozei sistemice si oculare.
40. P.Witkorsky. Duane’s foundations of clinical ophthalmology. Philadelphia:
Lippincott; 1994.
41. Warwick R. Eugene Wolff’s anatomy of the eye and orbit ed 7 ed. Philadelphia:
Saunders; 1976.
42. Pei TF SG. Some fine structural features of the ora serrata region in primate
eyes1968.; (7):[672 p.].
43. Remington LA. FAAO: Clinical Anatomy and Physiology of the Visual System. ed
3 ed 2012.
44. Fine BS YM. The retina: Ocular histology. ed 2 ed. Fine BS Y M, editor: Harper &
Row.; 1979 .
45. G. L. Ophthalmology : a pochet textbook atlas 2nd ed. Stuttgart, Germany: thieme;
2006.
46. https://discovery.lifemapsc.com/library/review -of-medical -embryology/chapter –
168-the-eye-lens-choroid -sclera -cornea -and-optic -nerve.
47. http://www.oculist.net/others/ebook/generalophthal/server –
java/arknoid/amed/vaughan/co_chapters/ch001/ch001_print_02.html
48. https://clinicalgate.com/ocular -embryology/.
49. Voinea L. P -CA. Explorări functionale in oftalmologie. Bucuresti: Editura
Universitara ''Carol Davila''; 2015.
50. Dumitrache M. Explorari si investigatii in oftalmologie. Bucuresti: Editura
Universitara ''Carol Davila''; 2011.

175
51. Yanoff D. Ophthalmology Part 6 – Retina and vitreous, Section 3 – Anciliary tests,
Chapter 6.8 – Fluorescein Angiography, Indocyanine Green Angiography, and Optical
Coherence Tomography. 3rd ed: Mosby; 2008.
52. Bruce James LB. Ophthalmology Investigation and Examination Techniques
:Chapter 17 – New imaging techniques. ed 1 ed 2007.
53. Stanca H. MM. Investigatii imagistice moderne ale polului posterior. Timisoara:
editura Eurostampa; 2017.
54. Gloesmann M. HB, Schubert C., et al. Histologic correlation of pig retina radial
stratification with ultrahigh -resolution optical coherence tomography. Invest Ophthalmol
Vis Sci; . 2003(44):1696 –703.
55. https:// www.aao.org/eye -health/treatments/what -does-optical -coherence –
tomography -diagnose
56. Marcus D.F. BJA, Williams D.,. Adverse reactions during intravenous fluorescein
angiography. Arch Ophthalmol. 1984;10 2:825 -33.
57. Richard G. Fluorescein and ICG angiography: Thieme; 1998.
58. Schatz H. BTC, Yannuzzi L.A., Rabb M.F.,. Interpretation of fundus fluorescein
angiography: St Louis, Mosby -Year Book; 1978.
59. G. W. Human vision and the spectrum . Science. 1945( 101):653 –8.
60. V. Castro Lima RBR, Michel Farah. Macular pigment in retinal health and disease.
International Journal of Retina and Vitreous. 2016;2:19.
61. Rapp LM MS, Choi JH. Lutein and zeaxanthin concentrations in rod outer segment
membranes from peri foveal and peripheral human retina. Invest Ophthalmol Vis Sci.
2000(41):1200 –9.
62. Bone RA LJ, Tarsis SL. Preliminary identification of the human macular pigment. .
Vision Res 1985(25):1531 –5.
63. Snodderly DM AJ, Delori FC. The macular pigment: spacial d istribution in primate
retinas. . Invest Ophthalmol Vis Sci 1984(25):674 – 85.
64. J. Donald M. Gass M. Müller Cell Cone, an Overlooked Part of the Anatomy of the
Fovea Centralis :Hypotheses Concerning Its Role in the Pathogenesis of Macular Hole and
Foveom acular Retinoschisis. Arch Ophthalmol 1999;117(6):821 -3.
65. Sommerburg OG SW, Hurst JS, Lewis JW, Kliger DS, van Kuijk FJ. Lutein and
zeaxanthin are associated with photoreceptors in the human retina. Curr Eye Res 1999
19(6)::491 -5.

176
66. Bone RAL, J.T.; H ime, G.W.; Cains, A.; Zamor, J. Stereochemistry of the Human
Macular Carotenoids. Investig Ophthalmol Vis Sci 1993;34: 2033 –40.
67. James M. Stringham PVG, Peter A. Smith, Leon N. McLin and Brian K. Foutch.
Macular Pigment and Visual Performance in Glare:B enefits for Photostress Recovery,
Disability Glare,and Visual Discomfort. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2011;52:7406 –15.
68. Bone RA LJ, Fernandez L, et al. . Analysis of the macular pigment by HPLC:
retinal distribution and age study. Invest Ophthalmol Vis S ci. 1988;29:843 –9.
69. S Beatty MB, D Henson, H -H Koh, I J Murray. Macular pigment and age related
macular degeneration. Br J Ophthalmol 1999;83:867 –77.
70. Trieschmann M vKF, Alexander R, et al. . Macular pigment in the human retina:
histological evaluati on of localization and distribution. Eye (Lond). 2008(22):132 –7.
71. Bone RA LJ, Friedes LM, Gomez CM, Kilburn MD, Menendez E, Vidal I, Wang
W. Distribution of lutein and zeaxanthin stereoisomers in the human retina. Exp Eye Res.
1997 Feb;64(2):211 -8.
72. B.R. Hammond Jr. KF. Interocular differences in macular pigment density. Invest
Ophthalmol Vis Sci. 1992;33: 350 –5.
73. P S Bernstein; N A Balashov; E D Tsong RRR. Retinal tubulin binds macular
carotenoids. Investigative Ophthalmology & Visual Science. 199 7;38:167 -75.
74. Landrum JT. BR. Lutein, zeaxanthin, and the macular pigment. Arch Biochem
Biophys. 2001(385):28 –40.
75. Kirschfeld K. Carotenoid pigments: their possible role in protecting against
photooxidation in eyes and photoreceptor cells. Proc R So c Lond B Biol Sci
1982(216):71 –85.
76. Snodderly DM. Evidence for protection against age -related macular degeneration
by carotenoids and antioxidant vitamins. Am J Clin Nutr 1995(62):1448S –61S.
77. Snodderly DM BP, Delori FC, Auran JD. . The macular pigmen t. I. Absorbance
spectra, localization, and discrimination from other yellow pigments in primate retinas.
Invest Ophthalmol Vis Sci 1984(25):660 –73.
78. Hammond BR, Jr.; Wooten, B.R.; Engles, M.; Wong, J.C. . The influence of
filtering by the macular carot enoids on contrast sensitivity measured under simulated blue
haze conditions. . Vis Res 2012:58 –62.
79. Bone R.A.; Landrum J.T.; Cains A. Optical -density spectra of the macular pigment
in vivo and in vitro. . Vis Res 1992(32):105 –10.

177
80. Stringham JM FK, W enzel AJ. . Spatial properties of photophobia. Invest
Ophthalmol Vis Sci 2004(45):3838 –48.
81. Halliwell B. Antioxidants and human disease: a general introduction. . Nutr Rev
1997(55):S44 –9.
82. Renzi LMH, B.R. ,. The effect of macular pigment on heterochr omatic luminance
contrast. . Exp Eye Res 2010(91):896 –900.
83. Ekaterina Loskutova JN, Alan Howard and Stephen Beatty. Macular Pigment and
Its Contribution to Vision. Nutrients 2013;5:1962 -9.
84. Loughman JN, J.M.; Howard, A.N.; Connolly, E.; Meagher, K.; Beatty, S. . The
impact of macular pigment augmentation on visual performance using different carotenoid
formulations. . Invest Ophthalmol Vis Sci. 2012(53):7871 –80.
85. Hammond BR, Jr.; Wooten, B.R. . CFF thresholds: Relation to macular pigment
optical de nsity. . Ophthalmic Physiol Opt. 2005(25):315 –9.
86. Renzi LMH, B.R., Jr. . The relation between the macular carotenoids, lutein and
zeaxanthin, and temporal vision. . Ophthalmic Physiol Opt. 2010( 30):351 –7.
87. Crabtree DVO, I.; Geng, X.; Adler, A.J. . T ubulins in the primate retina: Evidence
that xanthophylls may be endogenous ligands for the paclitaxel -binding site. . Bioorg Med
Chem 2001(9):1967 –76.
88. Stahl WS, H. . Effects of carotenoids and retinoids on gap junctional
communication. . Biofactors 20 01(15 ):95 –8.
89. Sasaki M YK, Kurihara T, Miyake S, Noda K,Kobayashi S, Ishida S, Tsubota K,
Ozawa Y. Biological role of lutein in the light -induced retinal degeneration. J Nutr
Biochem;. 2012 May;23(5):423 -9.
90. Van Herpen -Broekmans WMK -K, I.A.; Bots, M .L.; Kluft, C.; Princen, H.;
Hendriks, H.F.; Tijburg, L.B.; van, P.G.; Kardinaal, A.F. . Serum carotenoids and vitamins
in relation to markers of endothelial function and inflammation. . Eur J Epidemiol.
2004(19):915 –21.
91. Kijlstra AT, Y.; Kelly, E.R.; B erendschot, T.T. . Lutein: More than just a filter for
blue light. . Prog Retin Eye Res. 2012(31):303 –15.
92. Rubin LPC, G.M.; Barrett -Reis, B.M.; Fulton, A.B.; Hansen, R.M.; Ashmeade,
T.L.; Oliver, J.S.; Mackey, A.D.; Dimmit, R.A.; Hartmann, E.E.; et al. . Effect of
carotenoid supplementation on plasma carotenoids, inflammation and visual development
in preterm infants. . J Perinatol. 2012 (32):418 –24.

178
93. Ma L HZ, Liu RR, Yu RB, Shi Q, Pan JP. . A dose -response meta -analysis of
dietary lutein and zeaxanth in intake in relation to risk of age -related cataract. . Graefes
Arch Clin Exp Ophthalmol. 2014.
94. Johnson EJ. A possible role for lutein and zeaxanthin in cognitive function in the
elderly. Am J Clin Nutr. 2012 Nov;; 96(5):1161S -5S.
95. Vishwanathan R N M, Schalch W, Wittwer J, Johnson EJ. Lutein (L) and
zeaxanthin (Z) levels in retina are related to levels in the brain. . FASEB J 2011(25 ).
96. Owsley CS, M.E. Contrast sensitivity, acuity, and the perception of “real -world”
targets. Br J Ophthalmol 1987 (71):791 –6.
97. Mainster MAT, P.L. . Glare’s causes, consequences, and clinical challenges after a
century of ophthalmic study. Am J Ophthalmol 2012(153):587 –93.
98. Curran -Celentano J BJ, Hammond BR. In Vivo Assessment of Retinal carotenoids:
Macular pigm ent detection techniques and their impact on monitoring pigment
status. J Nutrition. 2002(132(suppl)):535S –9S.
99. Ciulla T. BRH, JR., B. R. Macular Pigment Density and Aging, Assessed in the
Normal Elderly and Those With Cataracts and Age -related Macular Degeneration.
American Journal of Ophtalmology. 2004;138(4):582 -8.
100. Sandberg MA GA, Miller S, et al. Iris pigmentation and extent of disease in
patients with neovascular age -related macular degeneration. Invest Ophthalmol Vis Sci
1994(35):2734 –40.
101. Weiter JJ DF, Wing GL, et al. . Relationship of senile macular degeneration to
ocular pigmentation. Am J Ophthalmol. 1985(99):185 –7.
102. West SK RF, Bressler NM,et al. . Exposure to sunlight and other risk factors for
age-related macular degeneration. Ar ch Ophthalmol. 1989(107):875 –9.
103. Hammond B.R J, Fuld K.,Snodderly M. Iris Color and Macular Pigment Optical
Density. Exp Eye Res. 1996(62):293 -7.
104. Hammond BR WB, Snodderly DM. . Cigarette smoking and retinal carotenoids:
implications for age -relate d macular degeneration. Vis Res 1996(36):3003 –9.
105. Vingerling JR, Dielemans, Hofman A., Grobbee, D. E. & de Jong, P. Age -related
macular degeneration and smoking. The Rotterdam study. Investigative Ophthalmology
&VisualScience:ARVO Suppl. 1995;36 .(4):S 9.
106. Paetkau M.E. BTAS, Grace, M., Bach -Mills,J. &Winship,B. Senile disciform
macular degeneration and smoking. CanadianJournal of Ophthalmology. 1978(13):67 -71.

179
107. Klein R, Klein,B. E. K., Linton,K. L. P.&DeMets,D. L. The Beaver Dam eye
study:The rel ation of age -related maculopathy to smoking. American Journal of
Epidemiology. 1993(137):19G200.
108. Hammond Jr. B. C -CJ, Judd S., Fuld K., Krinsky N.,Billy R. Wooten, Max
Snoodderly. Sex Differences in Macular Pigment Optical Density: Relation to Plasma
Carotenoid Concentrations and Dietary Patterns. Vision Res. 1996;36(13):2001 –12.
109. Laitinen A LL, Härkänen T, Koskinen S, Reunanen A, Aromaa A. . Prevalence of
major eye diseases and causes of visual impairment in the adult Finnish population: a
nation wide population -based survey. . Acta Ophthalmol. 2010(88):463 –71.
110. Buch H NN, Vinding T, Jensen GB, Prause JU, la Cour M. 14 -year incidence,
progression, and visual morbidity of age -related maculopathy: the Copenhagen City Eye
Study. Ophthalmology. 200 5(112):787 –98.
111. Roh MI KJ, Byeon SH, Koh HJ, Lee SC, Kwon OW. Estimated prevalence and risk
factor for age -related maculopathy. Yonsei Med J. 2008(49):931 –41.
112. Smith W MP, Wang JJ. . Gender, oestrogen, hormone replacement and age -related
macular de generation: results from the Blue Mountains Eye Study. Aust N Z J
Ophthalmol. 1997(25(Suppl 1)):S13 –S5.
113. Rudnicka AR JZ, Wormald R, Cook DG, Fletcher A, Owen CG. Age and gender
variations in age -related macular degeneration prevalence in populations of European
ancestry: a meta -analysis. Ophthalmology. 2012(119):571 –80.
114. Hammond BR Jr FK, Curran -Celentano J. Macular pigment density in monozygotic
twins. Invest Ophthalmol Vis Sci. 1995(36):2531 -41.
115. John M Nolan JS, Orla O’ Donovan , Edward Loan e , Stephen Beatty. Risk factors
for age -related maculopathy are associated with a relative lack of macular pigment.
Experimental Eye Research. 2007(84):61 -74.
116. Clevidence BA, Bieri, J.G. Association of carotenoids with human plasma –
lipoproteins. . Me thods in Enzymology. 1993(214):33 -46.
117. Stephen Beatty JN, Heather Kavanagh,Orla O’Donovan. Macular pigment optical
density and its relationship with serum and dietary levels of lutein and zeaxanthin.
Archives of Biochemistry and Biophysics 2004(430):70 –6.
118. Burke JD, Curran -Celentano, J., Wenzel, A.J.,. Diet and serum carotenoid
concentrations affect macular pigment optical density in adults 45 years and older. Journal
of Nutrition. 2005(135):1208 -14.

180
119. Nolan J, O’Donovan, O., Kavanagh, K., Stack, J., Harrison, M., Muldoon, A.,
Mellerio, J., Beatty, S., . Macular pigment and percentage of body fat. Investigative
Ophthalmology & Visual Science 2004(45):3940 -50.
120. John M Nolan JS, Orla O’ Donovan, Edward Loane, Stephen Beatty. Risk factors
for ag e-related maculopathy are associated with a relative lack of macular pigment.
Experimental Eye Research. 2007(84):61 -74.
121. Ophthalmolgy AAo. Fundamentals and Principls of Ophthalmology2007 -2008.
122. Berendschot T DP, van Norren D. Fundus reflectance —historical and present ideas.
Prog Retinal Eye Res. 2003;22(2):171 -200.
123. Berendschot T vND. Objective determination of the macular pigment optical
density using fundus reflectance spectroscopy. Arch Biochem Biophys 2004;430(2):149 –
55.
124. ttp:// www.elek tron-eye-technology.com/products/mps -ii/mps -ii-technical -profile/
125. Loane E SJ, Beatty S, Nolan JM. Measurement of macular pigment optical density
using two different heterochromatic flicker photometers. Curr Eye Res. 2007;32(6):555 –
64.
126. Leung IY Ma cular pigment: new clinical methods of detection and the role of
carotenoids in age -related macular degeneration. Optometry. 2008;79(5):266 –72.
127. Olaf Sommerburg JEEK, Alan C Bird, et al. Fruits and vegetables that are sources
for lutein and zeaxanthin: the macular pigment in human eyes. Brit J Ophthalmol.
1998;82:907 -10.
128. Howells O EF, Bartlett H. . Measuring macular pigment optical density in vivo: a
review of techniques. Graefes Arch Clin Exp Ophthalmol. 2011;249(3):315 –347. Arch
Clin Exp Ophthalm ol ;. 2011;249(3):315 –47.
129. R de Kinkelder RLPvdV, F D Verbaak, D J Faber, T G van Leeuwen,and T T J M
Berendschot. Macular pigment optical density measurements: evaluation of a device using
heterochromatic flicker photometry. Eye (Lond). 2011(25(1)):10 5–12.
130. Davey P AS, Lee J. Macular pigment optical density: repeatability, intereye
correlation, and effect of ocular dominance. Clinical Ophtalmology. 2016;10:1671 —8.
131. van der Veen RLP BT, Hendrikse F, Carden D, Makridaki M, Murray IJ. A new
deskto p instrument for measuring macular pigment optical density based on a novel
technique for setting flicker thresholds. Ophthalmic Physiol Opt. 2009;29(2):127 -37.

181
132. Roberts RL GJ, Lewis B. Lutein and zeaxanthin in eye and skin health. Clinics in
Dermatolo gy. 2009;27(2):195 -201.
133. Humphries JM KF. Distribution of lutein, zeaxanthin, and related geometrical
isomers in fruit, vegetables, wheat, and pasta products. J Agric Food Chem.
2003;51(5):1322 -7.
134. Hammond BR Jr JE, Russell RM, et al. . Dietary mod ification of human macular
pigment density. 1997(38):1795 – 801.
135. Ho L vLR, Witteman JCM, et al. . Reducing the genetic risk of age -related macular
degeneration with dietary antioxidants, zinc, and ω -3 fatty acids: the Rotterdam study.
Arch Ophthalmol. 2011;129:758 – 66.
136. Korb C. UB, Kottler Christian, Wolfram René, Hoehn Andreas, Schulz Isabella,
Zwiener Philipp S., Wild Norbert, Pfeiffer Alireza Mirshahi. . Prevalence of age -related
macular degeneration in a large European cohort: Results from the population -based
Gutenberg Health Study. . Graefe’s Archive for Clinical and Experimental Ophthalmology.
2014;252(9):1403 -11.
137. Akuffo KO BS, Stack J, et al. Central Retinal Enrichment Supplementation Trials
(CREST): design and methodology of the CREST randomized controlled trials.
Ophthalmic Epidemiol 2014;21(2):111 -23.
138. Hofman A. ea. The Rotterdam Study: 2012 objectives and design update. Eur J
Epidemiol. 2011;26(8):657 –86.
139. https://nei.nih.gov/areds2.
140. https://nei.nih.gov/amd.
141. Murray . et al. Lutein supplementation over a one -year period in early AMD might
have a mild beneficial effect on visual acuity: the CLEAR study. Investigative
Ophthalmology & Visual Science. 2013;54(3):1781 -88.
142. Herman ea. Case Report of Dietary Supplements Improving Macular Pigment and
Visual Function. Advances in Ophthalmology & Visual System. 2017;6(1).
143. Delcourt ea. Plasma Lutein and Zeaxanthin and Other Carotenoids as Modifiable
Risk Factors for Age -Related Maculopathy and Cataract: The POLA Study. Investigative
Ophthalmology & Visual Science 2006;47(6):2329 -35.
144. Berendschot ea. Influence of Lutein Supplementation on Macular Pigment,
Assessed with Two Objective Techniques. Clinical and Epidemiologic Research.
2000;41(11):3322 -6.

182
145. Wooten BR H B. Macular pigment: influences on visual acuity and visibility.
Progress in Retinal and Eye Research. 2002;21:225 –40.
146. Hammond ea. A double -blind, placebo -controlled study on the effects of lutein and
zeaxanthin on photostress recovery, glare disabilit y and chromatic contrast. Investigative
Ophthalmology and Visual Science. 2014;55(12):8583 -9.
147. Williams RA BB, Thomas RG, Kaplan RM, Brown SI. The psychosocial impact of
macular degeneration. Arch Ophthalmol. 1998;116(4):514 -20.
148. Dumitrache M. Trat at de oftalmologie. Davila" EUC, editor2012.
149. Ding X PM, Chan C -C. Molecular pathology of age -related macular degeneration.
Prog Retin Eye Res. 2009;28:1 –18.
150. Beatty S KH, Phil M, Henson D, Boulton M. The role of oxidative stress in the
pathogenesi s of age -related macular degeneration. Surv Ophthalmol. 2000;45(2):115 -34.
151. Krinsky NI LJ, Bone RA.,. Biologic mechanisms of the protective role of lutein and
zeaxanthin in the eye. Annu Rev Nutr. 2003;23:171 – 201.
152. Bourla DH YT. Age -related macula r degeneration: a practical approach to a
challenging disease. J Am Geriatr Soc. 2006;54:1130 –5.
153. Putnam CM KW, Bassi CJ. Central serous chorioretinopathy produces macular
pigment profile changes. Optom Vis Sci. 2013;90(7):206 -12.
154. Gass JD. Pathoge nesis of disciform detachment of the neuroepithelium. Am J
Ophthalmol 1967;63:1 -139.
155. Marcuson J RT. Central serous chorioretinopathy. Optometry. 2008;79:241 -51.
156. Hyung Chan Kim. Morphologic Changes in Acute Central Serous
Chorioretinopathy Using S pectral Domain Optical Coherence Tomography. Korean J
Ophthalmol 2012 Oct; 26(5): 347 –354. 2012 26(5):347 –54.
157. Prünte C FJ. Choroidal capillary and venous congestion in central serous
chorioretinopathy. Am J Ophthalmol. 1996;121(1):26 -34.
158. Wang M M I, Hasler PW, Prunte C, Larsen M.,. Central serous chorioretinopathy.
Acta Ophthalmol. 2008;86(2):126 -45.
159. Ahlers C GW, Stock G, Golbaz I, Schmidt -Erfurth U,Prunte C.,. Alterations of
intraretinal layers in acute central serous chorioretinopathy. . Act a Ophthalmol.
2009;87:511 -6.

183
160. Beatty S, Koh, H.H., Henson, D., Boulton, M.,. The role of oxidative stress in the
pathogenesis of age -related macular degeneration. . Survey of Ophthalmology.
2000.(55):115 -34.
161. Cadet J DK. Oxidative DNA damage & rep air: An introduction. Free Radic Biol
Med. 2017;107:2 -12.
162. Machlin LJ BA. Free radical tissue damage: protective role of antioxidant nutrients.
FASEB J. 1987;1(6):441 -5.
163. Kukreja RC HM. The oxygen free radical system: from equations through
membran e-protein interactions to cardiovascular injury and protection. Cardiovasc Res.
1992;26(7):641 -55.
164. Tate DJ Jr MM, Newsome DA.,. Phagocytosis and H2O2 induce catalase and
metallothionein gene expression in human retinal pigment epithelial cells. Invest
Ophthalmol Vis Sci. 1995;36(7):1271 -9.
165. Delmelle M. An investigation od retinal as a source of singlet oxygen.
Photochemistry and photobiology. 1978;27(6):731 -4.
166. Ham WT Jr RJJ, Mueller HA, Clarke AM, Moon ME. Histologic analysis of
photochemical lesions produced in rhesus retina by short -wave -length light. nvest
Ophthalmol Vis Sci. 1978;17(10):1029 -35.
167. Geiger P BM, Grimm C, Samardzija M. Blue light -induced retinal lesions,
intraretinal vascular leakage and edema formation in the all -cone mous e retina. Cell Death
Dis 2015;6:1985.
168. Beatty S BM, Henson D et al. . Macular pigment and age related macular
degeneration. Brit J Ophthalmol. 1999;83(7):867 –77.
169. Ivan Y -F. Leung. MP. Macular pigment: New clinical methods of detection and the
role of carotenoids in age -related macular degeneration. Optometry. 2008 79(266 -272).
170. Paul S. Bernstein FCD, Stuart Richer, Frederik J. M. van Kuijk, and Adam J.
Wenzel. The Value of Measurement of Macular Carotenoid Pigment Optical Densities and
Distribut ions in Age -Related Macular Degeneration and Other Retinal Disorders. Vision
Res. 2010 Mar 31;50(7):716 –28.
171. Scanlon G CP, Ratzlaff M, Foerg B, McCartney D, Murphy A, OʼConnor K,
Loughman J. Macular Pigment Optical Density is Lower in Type 2 Diabetes, Compared
with Type 1 Diabetes and Normal Controls. Retina. 2015 Sep;35(9):1808 -16.

184
172. Estera Igras JL, Matthew Ratzlaff, Rónán O’Caoimh,Colm O’Brien. Evidence of
lower macular pigment optical density in chronic open angle glaucoma. Br J Ophthalmol
2013(9 7):994 –8.
173. Hammond BR, Ciulla, T.A., Snodderly, D.M. Macular pigment density is reduced
in obese subjects. Investigative Ophthalmology &Visual Science 2002(43):47 -50.
174. K Neelam NOG, J Nolan, O O’Donovan, K G Au Eong, S Beatty, . Macular
pigment lev els following successful macular hole surgery. Br J Ophthalmol.
2005;89:1105 –8.
175. Sasamoto Y GF, Sawa M, Tsujikawa M, Hamasaki T. Macular pigment optical
density in central serous chorioretinopathy. Invest Ophthalmol Vis Sci. 2010;51(10):5219 –
25.
176. Christopher M. Putnam WTK, Carl J. Bassi. Central Serous Chorioretinopathy
Produces Macular Pigment Profile Changes. Optometry and Vision Science.
2013;90(7):206 -12.
177. https:// www.elektron -eye-technology.com/wp –
content/uploads/2017/03/Instruction_Manual_ MPSII -V5_1.5_english.pdf
178. Lazăr. Bazele Marketingului. Cluj -Napoca Editura Casa Cărții de Știința; 2001.
179. Labăr e. SPSS pentru științele educației. Iași: Editura Polirom; 2008.
180. https:// www.fort.usgs.gov/sites/landsat -imagery -unique -resource/st atistical –
interpretation
181. Opariuc -Dan C. Statistică aplicată în științele socio -umane, noțiuni de bază –
statistici univariate. ASCR, editor. Cluj -Napoca2009.
182. Glantz SA. Primer of Biostatistics ed. 7 ed. SUA2011.
183. Jatinder Bali AK. Basics of Bi ostatistics a Manual for Medical Practitioners. ed. 1
ed. London 2017.
184. Aviva Petrie CS. Medical Statistics at a Glance. ed. 3 ed. Blackwell W, editor.
UK2009.
185. Reisz R. Carte de statistică – rețete încercate: Tritonic; 2017.
186. S. Nassir Ghaemi. A Clinician’s Guide to Statistics and Epidemiology in Mental
Health, Measuring Truth and Uncertainty. Press CU, editor. Cambridge, UK 2009.
187. Wu J SS, Spångberg B, Oskarsson M, Chen E. Blue light induced apoptosis in rat
retina. Eye (Lond). 1999;13:577 -83.

185
188. Wu J SS, Algvere PV.,. Photochemical damage of the retina. Surv Ophthalmol. 51.
2006:461 –81.
189. Raman R BS, Gupta A, Kulothungan V, Sharma T. Association of macular pigment
optical density with risk factors for wet age -related macular degenerat ion in the Indian
population. Eye(Lond). 2012;26:950 –7.
190. Rateau P. Metodele si statisticile experimentale in stiintele umane. Polirom,
editor2004.
191. Panaitescu E. R -AM, Iliuta L., Poenaru E. . Biostatistica pentru studenti.
Bucuresti2013.
192. Bere ndschot TT vND. On the age dependency of the macular pigment optical
density. Experimental Eye Research 2005;81(5):602 –9.
193. Bone RA SJ. Comparison of macular pigment densities in human eyes. Vision Res.
1971;11(10):1057 -64.
194. Loughman J DP, Akkalli M, et al. Visual performance and macular pigment. J
Optom. 2010(3):73 –89.
195. James Loughman MCA, Stephen Beatty, Grainne Scanlon , Peter A. Davison
,Veronica O’Dwyer, Tom Cantwell , Philip Major , Jim Stack, John M. Nolan ,. The
relationship between macu lar pigment and visual performance. Vision Research
2010(50):1249 –56.
196. Yulia Wolfson EF, Rupert W. Strauss , Hendrik P.N. Scholl, . Evidence of macular
pigment in the central macula in albinism. Experimental Eye Research 2015:1 -4.
197. Kumari Neelam JN , Edward Loane, Jim Stack, Orla O’Donovan,Kah Guan Au
Eong , Stephen Beatty. Macular pigment and ocular biometry. Vision Research. 2006(46):
2149 –56.
198. Tong N Z, Zhang Z, Gong Y,Wooten B,Wu X, . Inverse relationship between
macular pigment optical densi ty and axial length in Chinese subjects with myopia. Graefes
Arch Clin Exp Ophthalmol. 2013;251:1495 –500.
199. Alexander KR KP, Fishman GA, Fishman M. Macular pigment and reduced foveal
short -wavelenghth sensitivity in retinitis pigmentosa. Vision Res. 198 7(27):1077 –83.
200. Berendschot TT vND. Macular pigment shows ringlike structures. Invest
Ophthalmol Vis Sci. 2006;47(2):709 –14.

186
201. Simone Thiele FGR, Peter Wiedemann, Jens Dawczynski. Influence of macular
oedema on the measurement of macular pigment opt ical density. Graefes Arch Clin Exp
Ophthalmol. 2016;254(3):455 -65. .

187
Anexe
Anexa 1 : Consimțământul informat
SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ BUCUREȘTI
CLINICA DE OFTALMOLOGIE

Numele și prenumele pacientului:……………………………………. …………………………………
Adresa pacientului: ……………………………………………………………………………………………
Nr. tel al pacientului: ………………………………………………………… ………………………………

Formular de consimțământ informat
Stimat
Domnule/Doamnă ………………………………………………………………………
Acest document vă este oferit pentru a vă informa în privința participării în cadrul
proiectului de cercetare din cadrul tezei de doct orat cu tema ” Remodelarea la nivel ul
pigmentului macular la grupuri de risc ”.
Vă rog să acordați timpul necesar pentru a putea citi acest consimțămâ nt. Orice
nelămurire sau întrebare referitoare la informațiile furnizate o puteți adresa pentru a primi
lămuririle necesare.

Descrierea cercetării științifice
În proiectul de cercetare tema “Remodelarea la nivelul pigmentului macular la
grupuri de risc ” se va realiza o cercetare pe subiecți umani. Scopul acestui proiect este de
a cerceta modificările care apar la nivelul pigmentului macular la diverse categorii de
pacienți.
Macula reprezintă o zona centrală de la nivelul retinei care asigură vederea cea mai
clară. La acest nivel se găsește o acumulare de pigment macular în mod fiziologic – un
filtru de prote cție.
Pigmentul macular se găseste foveolar ș i anterio r în straturile retinei (în straturile
plexiform intern și extern) . El influențează acuitatea vizuală și performanța vizuală (glare
și sensibilitatea la contrast).
Rolurile pi gmentului macular sunt mul tiple: protejează țesuturile retiniene și
celulele foto receptoare crescând astfel performanța vizuală și realizând o protecție pe
termen lung. Studii efectuate au ară tat că lumina albastră produce un stres oxidativ ce
generează radicali liberi ce pot duce la distrugerea celulelor retiniene . Datorită utilizării din

188
ce în ce mai mult a calculatoarelor, tabletelor și telefoanelor car e emit lumină albastră,
protecția oferită de pigmentul macular este din ce în ce mai im portantă pent ru o calitate a
vederii mai b ună. De asemenea studii recente au arătat că nivelul scăzut se asociază cu risc
crescut de apariție a degenerescentei maculare.
Pigmentul macular este alcătuit din carotenoizi luați din dieta: luteină, zeaxantină și
mezo -zeaxantină. Concentratia de luteină /mezozeaxantină/zeaxantină în maculă este de
300 ori mai mare decât oriunde î n retina .
Obiectivele studiului de față vor fi :
 corelarea densitatii pigmentului macular în anumite patologii în care sunt
afectate și straturile retiniene( corioretinita seroasa centrală)
 Corelarea densitatii pigmentului macular cu date demografice (în Româ nia,
culoarea iri sului, varstă , sex, utilizarea calculatorului – nr ore/zi)
 Corelarea densitatii pigmentului macular cu rezultatul OCT si sensibilitatea
la contrast și glare la pacienții cu corioretinita seroasa centrală
Criteriile de includere în studiu vor fi în funcție de lotul de studiu în care va fi
încadrat pacientul :
 pacient cu corioretinita seroasa centrală
 pacient care utilizează calculatorul mai mul t de 8 ore pe zi timp de minim 5 ani
 pacient fară nici o patologie sau care utilizeaza calculatorul mai putin de 8 ore
pe zi de minim 5 ani
Investigațiile la care veți fi supus dacă veți de acord să participați la studiu sunt:
o înregistrarea datelor personale (antecedent e patologice ș i heredocolaterale,
simptomatologie, culoarea irisului )
o examen oftalmologic complet (acuitate vizuală, auto -refractometrie,
examen pol anterior, examen pol posterior)
o teste de sensibilitate la contrast si glare
o masurarea densitatii pigmentul ui macular – fotometrie heterocromatica
flicker (QuantifEye MPS II)
o computer tomograf ocular (OCT)

Instituțiile care participă la organizarea studiului sunt Spitalul Universitar de
Urgență București .

189
Riscuri rezonabile și discomfort
Există o serie de r iscuri minore care pot fi așteptate dupa realizarea tuturor
investigațiilor. Reacțiile adverse dupa realizarea mas urătorii pigmentului macular pot fi un
ușor discomfort visual pentru cateva ore precum și o usoara senzație de ochi uscat . În
cazul în care a ceasta va apărea, o îngrijire de urgență vă va fi furnizată prin apelarea la
orice oră a persoanei de contact.

Beneficiile așteptate
În urma cercetării se încearcă corelarea dintre pigmentul macular și utilizarea
calculatoarelor, precum și dacă există mo dificări în cadrul corioretinitei seroase centrale.
Dacă se va dovedi o legatură, ulterior acesta se poate crește prin dieta sau suplimente în
scop preventiv.

Compensații
Spitalul nu are asigurate sume pentru compensarea participanților la studiile de
cercetare care au suferit anumite complicații. Cu toate acestea, decizii de compensare se
pot lua pe baza unei analize de la caz la caz, în cazul complicațiilor apărute din alte cauze
decât neglijența.
Prin semnarea formularului de acceptare drepturile dum neavoastră de a reclama
neglijența nu sunt diminuate, după cum acest accept nu duce la exonerarea personalului de
răspunderea pentru comportament neglijent.

Confidențialitatea
Toate datele obținute de la dumneavostră vor fi cu caracter confidențial și ele nu
vor fi introduse decât în cadrul studiului. Dumneavoastr a aveți dreptul de a decide dacă
rezutatele analizelor efectuate vor intra în cadrul dosarului medical personal sau dacă vor fi
trimise medicului de familie

Voluntariat. Participare. Retrager e. Terminarea participării
Dumneavoastră sunteți liber să participați la aceasta cercetare sau să decideți să nu
participați din oricare motiv pe care doriți sau nu să ni -l comunicați. Prin faptul că refuzați
participarea la studiu, nu veți fi privat de tr atamentul existent sau de dreptul la îngrijire.
Aveți dreptul de a vă retrage în orice moment din studiu fără penalități sau fără a fi
necesară vreo plată. Odată cu retragerea din studiu orice informație cu privire la starea
oculară va fi distrusă.

190
Aveți dreptul de a încheia participarea la studiu și în următoarele condiții: dacă
considerați că efectele secundare nu sunt acceptabile pentru dumneavoastră.

În urma cercetării la care veți participa se vor face noi descoperiri de care veți fi
informat în c el mai scurt timp după recunoașterea lor pe plan internațional și național de
către forurile științifice acreditate, iar numele dumneavostră va fi menționat în cadrul
istoric al acestei descoperiri.
Nu există conflicte de interese.

Intrebări
În această secțiune puteți adresa orice întrebare sau orice nelămurire care o aveți cu
privire la orice parte din studiu , investigațiile ce vor fi efectuate sau de modalitatea în care
vor fi utilizate datele obținute. Răspunsul vă va fi furnizat în cel mai scurt tim p.

Contacte
Pentru orice problemă sau nelămurire persoana care poate fi contactată este
următoarea:
Dr Tudosescu Ruxandra
Nr. Tel. 0722605877
Email: ruxandra_tudosescu @yahoo.com

Am citit și sunt de acord să particip în proiectul de cercetar e în cadrul tezei de
doctorat ” Remodelarea la nivelul pigmentului macular la grupe de risc ”. Acest
consimțământ informat mi -a fost citit de către ………………………
Am înțeles că pot să mă retrag din studiu în orice moment și sunt de acord ca d atele
obținute să fie utilizat e, păstrându -mi-se confidențialitatea.
Nume:………….. Prenume: ……………..

Data: Semnătura pacientului:

Data: Semnătura martorului:
Data: Semnătura investigatorului principal:

Vers iunea 1, Nr Pagini 4, data:

191
Anexa 2: Testele pentru glare și sensibiltate la contrast

192
Anexa 3: Lista de lucrări științifice publicate
1. Correlations between internal and external ocular factors and macular pigment
optical density. Tudosescu Ruxandra, Alexandrescu Cristina Mihaela, Istrate Sânziana
Luminița, Vrapciu Alexandra Diana, Ciuluvică Radu Constantin, Voinea Liliana .
Romanian Journal of Ophtha lmology. January -March 2018; 62(1), 42 -47. ISSN 2457 –
4325. http://www.rjo.ro/issues/2017 -2/issue -1

193
Anexa 4: Avizul comisiei de etică a Spitalului Universitar de Urgență București