Teza Doctorat Economie Display2968 [613504]

MINISTERUL EDUCA ȚIEI NA ȚIONALE
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
ȘCOALA DOCTORAL Ă DE ȘTIIN ȚE SOCIALE
DOMENIUL ECONOMIE

Ramona Marinela PRECUP (SIMU Ț)

TEZ Ă DE DOCTORAT
(Rezumat)
CONVERGEN ȚA ECONOMIC Ă A ROMÂNIEI: DE LA
PARADIGME LA STRATEGII CONCRETE

Conduc ător știin țific:
Prof. univ.dr. Alina B ĂDULESCU

ORADEA
2014

CUPRINS

LISTA TABELELOR

LISTA FIGURILOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CONVERGEN ȚA: ABORD ĂRI CONCEPTUALE ȘI
METODOLOGICE
1.1. Convergen ță și coeziune – delimit ări conceptuale
1.1.1. Convergen ța economic ă
1.1.2. Coeziunea economic ă
1.2. Tipuri de convergen ță
1.2.1. Convergen ța real ă
1.2.1.1. Indicatorii privind m ăsurarea convergen ței reale
1.2.1.2. Solu ții pentru cre șterea convergen ței reale
1.2.2. Convergen ța nominal ă
1.2.2.1. Fazele convergen ței nominale
1.2.2.2. Stadiul actual al Români ei în ce prive ște îndeplinirea criteriilor
de la Maastricht
1.2.3. Convergen ța institu țional ă
1.2.3.1. Preciz ări privind definirea aspectului institu țional al
convergen ței
1.2.3.2. Factorii determinan ți ai convergen ței institu ționale
1.2.3.3. Indicatori de m ăsurare a convergen ței institu ționale
1.3. M ăsurarea convergen ței economice
1.3.1. Convergen ța sigma
1.3.1.1. Indicatori de m ăsurare a convergen ței sigma
1.3.1.2. Evolu ția convergen ței sigma în ță rile membre ale Uniunii
Europene
1.3.2. Convergen ța beta
1.3.2.1. Analiza convergen ței prin prisma ratelor medii anuale de
cre ștere a PIB pe locuitor
1.3.2.2. Estimarea perioadei de timp necesare pentr u realizarea
convergen ței
1.4. Concluzii

CAPITOLUL II. CONVERGEN ȚA: PARADIGME ȘI MODELE
RELEVANTE
2.1. Convergen ța în modelele de cre ștere economic ă exogen ă
2.1.1. Modelul de cre ștere economic ă Solow-Swan
2.1.2. Modelul de cre ștere economic ă Solow-Swan cu progres tehnic

2.1.3. Convergen ța absolut ă și convergen ța condi ționat ă în modelul Solow-
Swan
2.1.4. Modelul Mankiw-Romer-Weil
2.2. Convergen ța în modelele cre șterii economice endogene
2.2.1. Cre șterea economic ă dincolo de modelul neoclassic
2.2.2. Modele de cre ștere economic ă endogene de tip AK
2.3. Modele ale divergen ței economice
2.3.1. Noua geografie economic ă
2.3.2. Modelul centru-periferie al lui Krugman
2.3.3. Modelul vertical al lui Krugman și Venables
2.4. Modele de cre ștere economic ă axate pe cererea extern ă
2.4.1. Modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson
2.4.2. Modelul cauzalit ăț ii cumulative
2.4.3. Ipoteza Williamson
2.5. Concluzii

CAPITOLUL III. STRATEGII DE CONVERGEN ȚĂ ECONOMIC Ă
PENTRU ROMÂNIA
3.1. O strategie pentru ie șirea din periferie: adaptarea la standardele
Europa 2020
3.1.1. Strategia de la Lisabona și Strategia Europa 2020
3.1.2. Obiectivele și țintele Strategiei Europa 2020
3.1.3. Situa ția României referitoare la îndeplinirea obiectivelo r și țintelor
Strategiei Europa 2020
3.1.3.1. Ocuparea for ței de munc ă
3.1.3.2. Schimb ările climatice și utilizarea durabil ă a energiei
3.1.3.2.1. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de ser ă
3.1.3.2.2. Sursele de energie regenerabile
3.1.3.2.3. Intensitatea energetic ă
3.1.3.3. Lupta împotriva s ărăciei și a excluziunii sociale
3.1.3.4. Educa ția
3.1.3.4.1. Rata p ărăsirii timpurii a școlii
3.1.3.4.2. Ponderea popula ției cu studii ter țiare
3.1.3.5. Cercetarea-dezvoltarea
3.2. Sursele actuale ale convergen ței
3.2.1. Dinamica și structura exporturilor
3.2.2. Indicatori ai competitivit ăț ii exporturilor
3.2.3. Rolul produc ției industriale
3.2.4. Rolul investi țiilor str ăine directe
3.2.5. Cre șterea și competitivitatea economiei române ști
3.3. Solu ții pentru accelerarea procesului de convergen ță pe termen lung
3.4. Concluzii

CAPITOLUL IV. MODELAREA ECONOMETRIC Ă A CRE ȘTERII
ECONOMICE ÎN FUNC ȚIE DE FACTORII DETERMINAN ȚI AI
ACESTEIA. STUDIU DE CAZ: ROMÂNIA ȘI ȚĂ RILE EUROPEI
CENTRALE ȘI DE EST
4.1. Modele econometrice ale cre șterii economice utilizate în România și
alte ță ri: o scurt ă trecere în revist ă a literaturii
4.2. Estimarea func ției de produc ție în cazul României: metodologie și
rezultate
4.2.2. Func ția de produc ție Cobb-Douglas având variabilele munc ă și
capital
4.2.3. Func ția de produc ție Cobb-Douglas incluzând și variabila export
4.2.4. Estimarea func ției de produc ție a României, prin includerea în func ția
de produc ție Cobb-Douglass a variabilei ”gradul de deschidere a
economiei”
4.3. Verificarea existen ței randamentelor marginale descresc ătoare
pornind de la ipoteza modelului Solow
4.4. Modelarea și evaluarea impactului investi țiilor str ăine, al exportului și
al produc ției industriale asupra cre șterii economice: cazul României
4.5. Analiz ă comparativ ă a situa ției României fa ță de alte economii central
și est-europene
4.6. Concluzii

CONCLUZII FINALE ȘI CONTRIBU ȚII ALE TEZEI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Convergen ța reprezint ă unul dintre principalele repere ale strategiei
integr ării europene. Opera ționalizarea sa cere definirea corect ă a fiec ărui tip de
convergen ță și a fiec ărui factor care asigur ă convergen ța general ă.
Alegerea acestei teme de cercetare a fost determina t ă de inten ția de a
explica fundamentele convergen ței, sursele acesteia, rolul Uniunii Europene în
adaptarea periferiei la standardele centrului, iden tificarea efectelor integr ării
europene asupra disparit ăț ilor economice, precum și măsura în care difer ă România
de celelalte ță ri membre în ce prive ște criteriile de convergen ță economic ă și
cauzele fundamentale ce explic ă diferen țele, respectiv ce se poate face pentru
remedierea acestora.
Obiectivele pe care ni le-am propus prin cercetarea știin țific ă intitulat ă
„Convergen ța economic ă a României: de la paradigme la strategii concrete”
vizeaz ă: analiza conceptual ă a fenomenului cre șterii economice convergente;
analiza convergen ței reale și a convergen ței nominale din perspectiva exigen țelor
de îndeplinire a criteriilor de la Maastricht; eval uarea posibilit ăț ii de realizare a
convergen ței reale a României cu Uniunea European ă; analiza modelelor de
cre ștere economic ă și a factorilor determinan ți ai convergen ței, factori care
reprezint ă practic surse ale poten țialului de cre ștere economic ă; identificarea
disparit ăț ilor economice având în vedere principalele decalaj e între statele membre
ale Uniunii Europene și evolu ția economiei române ști din perspectiva atingerii
obiectivelor Strategiei Europa 2020; analiza proces ului de convergen ță a economiei
române ști cu cea a Uniunii Europene prin explicarea econom etric ă a fenomenelor
care vizeaz ă direct cre șterea economic ă a României și cea a ță rilor Europei
Centrale și de Est.
Metodologia cercet ării utilizat ă în acest studiu se bazeaz ă pe o abordare
interdisciplinar ă aprofundat ă. În prima ei parte, cercetarea va face o sintetiza re a
literaturii de specialitate na țional ă și interna țional ă, respectiv o clasificare a
conceptelor abordate în func ție de anumite criterii, în condi țiile în care sunt tratate
aspecte ce țin de conceptul de convergen ță economic ă. În a doua parte a studiului,
metodologia va consta în documentarea și analiza de date statistice, utilizarea de
modele macroeconomice și econometrice. Ac țiunile întreprinse pentru elaborarea și
finalizarea cercet ării vor necesita o serie de inform ări privind literatura de
specialitate na țional ă și interna țional ă specific ă modelelor econometrice elaborate
pân ă în prezent cu privire la convergen ța economic ă și cre șterea economic ă. În
ultima parte a studiului vom prezenta aspectele met odologice privind determinarea
țintei, apoi vom întreprinde o analiz ă statistic ă a țintei în România pentru perioada
pus ă la dispozi ție de Eurostat și, nu în ultimul rând, vom prezenta concluzii și
propuneri privind starea României pornind de la mod elele econometrice elaborate.
În vederea realiz ării unei analize cât mai adecvate a convergen ței în procesul de
integrare economic ă european ă este nevoie de cuno știn țe din sfera unor discipline
precum: economia european ă, economia general ă, statistica economic ă,
econometria, finan țele.

Caracterul de noutate a tezei de doctorat „Convergen ța economic ă a
României: de la paradigme la strategii concrete“ const ă în sistematizarea teoriilor și
modelelor de analiz ă privind procesul de convergen ță și în analiza evolu ției
indicatorilor economici din România potrivit cu nev oile sale de dezvoltare și ale
celor de cre ștere economic ă. Analiza ia în considerare diverse perspective
macroeconomice și microeconomice pornind de la Strategia Europa 202 0, în
vederea identific ării unor solu ții utile pentru poten țarea cre șterii economice din
România. O alt ă not ă de noutate în aceast ă lucrare Ține de prezentarea metodelor și
modelelor econometrice utilizate cu scopul de a ide ntifica solu ții pentru reducerea
disparit ăț ilor de ordin economic dintre România și statele membre ale Uniunii
Europene. Consider ăm c ă studierea acestor aspecte prezint ă atât importan ță
teoretic ă, asigurând complexitate sporit ă cercet ării economice realizate, cât și
practic ă, contribuind la extinderea ariei de solu ții la problemele cu care se
confrunt ă economia româneasc ă în context na țional și european.
Lucrarea de fa ță este structurat ă pe patru capitole cuprinzând o serie de
subcapitole prezentate în ordine gradual ă, pornind de la aspectele teoretice și
metodologice în abordarea conceptului de convergen ță economic ă, continuând cu
prezentarea principalelor modele de cre ștere economic ă și finalizând cu urm ărirea
principalilor indicatori și modelelor de analiz ă a convergen ței reale în România și
în ță rile central și est-europene.

SINTEZA P ĂRȚILOR COMPONENTE ALE TEZEI

Capitolul I. Convergen ța: abord ări conceptuale și metodologice reprezint ă
punctul de plecare al domeniului știin țific și reflect ă preocup ările pentru
delimitarea conceptual ă a convergen ței economice. Acesta este alc ătuit din trei
subcapitole astfel: 1.1. Convergen ță și coeziune – delimit ări conceptuale, 1.2.
Tipuri de convergen ță și 1.3. M ăsurarea convergen ței economice . În cadrul acestui
capitol ne-am propus s ă realiz ăm obiective specifice complexe, și anume:
clarificarea conceptului, principiilor și criteriilor convergen ței economice pe cele
trei axe (real ă, institu țional ă și nominal ă) pentru condi țiile concrete din România,
în contextul oportunit ăț ilor pe care le ofer ă integrarea în Uniunea Europeana și în
Uniunea Economic ă și Monetar ă. Totodat ă ne-am propus stabilirea unor indicatori
relevan ți și unor metodologii de calcul adecvate, care s ă m ăsoare diferite laturi ale
procesului de convergen ță , stabilirea rela ției dintre procesul de convergen ță versus
coeziune și factorii determinan ți. Debutul acestui capitol îl reprezint ă analiza
delimit ărilor conceptuale privind convergen ța economic ă, semnifica țiile pe care le
poate lua aceasta, dar și rolul ei în literatura destinat ă problemei cre șterii
economice, integr ării economice și globaliz ării. Cercetarea continu ă cu prezentarea
delimit ărilor conceptuale privind coeziunea economic ă și social ă, fapt care în
viziune european ă presupune ameliorarea condi țiilor de munc ă și via ță ale
cet ăț enilor comunitari, respectiv reducerea inegalit ăț ilor existente. De asemenea,
consider ăm important ă prezentarea obiectivelor, factorilor și politicilor de cre ștere

economic ă în vederea realiz ării convergen ței economice, care se afl ă în strâns ă
leg ătur ă cu procesul de integrare european ă, conturându-se tot mai clar
recunoa șterea existen ței urm ătoarelor trei tipuri de convergen ță : convergen ța real ă
aplicat ă în domeniul evolu ției economiei reale; convergen ța nominal ă aplicat ă în
domeniul monetar și financiar; convergen ța institu țional ă aplicat ă în domeniul
compatibiliz ării.
Studiul convergen ței economice a început odat ă cu dezvoltarea modelelor
neoclasice de cre ștere economic ă, îndeosebi odat ă cu trecerea la aplica ții
econometrice ale acestor modele, precum și ale altor modele evoluate de cre ștere.
Întrucât în prezent exist ă o mare diversitate de cercet ări și abord ări ale convergen ței
și la fel de diverse metodologii de calcul, vom abor da și prezenta modalit ăț ile de
măsurare a procesului de convergen ță . Deoarece în literatura de specialitate au fost
identificate dou ă defini ții ale convergen ței, și anume: convergen ța beta (care
presupune faptul c ă ță rile mai s ărace cresc mai rapid decât cele mai bogate,
ajungându-le astfel din urm ă într-un orizont de timp determinat), respectiv
convergen ța sigma (care are în vedere reducerea dispersiei în tre PIB/locuitor a unor
ță ri, respectiv regiuni), în aceast ă parte a cercet ării am identificat principalii
indicatori de la baza m ăsur ării convergen ței sigma. În ce prive ște convergen ța beta
am identific ăm rela ția dintre ritmul mediu anual de cre ștere a PIB-ului și nivelul
ini țial al PIB-ului, având la baz ă un model de regresie a cre șterii economice.
Problema recuper ării r ămânerii în urm ă ori a înl ătur ării decalajelor de dezvoltare
între ță rile membre ale Uniunii Europene a reprezentat un a lt subiect esen țial și de
mare actualitate pentru strategia economic ă, știin țific ă și tehnologic ă a Uniunii
Europene, implicit pentru aceast ă lucrare de cercetare. Astfel, în ultima parte a
acestui capitol ne-am propus s ă determin ăm perioada de timp necesar ă României
pentru realizarea convergen ței cu Uniunea European ă. Rezultatele au ar ătat c ă în
ceea ce prive ște perioada de timp necesar ă realiz ării convergen ței în Romania cu
Uniunea European ă, situa ția este una nefavorabil ă, iar pentru a reduce acest decalaj
existent între România și Uniunea European ă, esen țial pentru România ar fi
stimularea economisirii, încurajarea investi țiilor, reducerea gradului de p ărăsire
timpurie a școlii, investirea în cercetare-dezvoltare. Cu toate c ă România a
înregistrat ritmuri de cre ștere superioare comparativ cu economiile dezvoltate ,
consider ăm c ă nu va exista o situa ție de aliniere perfect ă a tuturor statelor din
Uniunea European ă în raport cu un proces de convergen ță absolut ă.
Problema cre șterii economice ține capul de afi ș printre preocup ările
economi știlor, matematicienilor și oamenilor politici. Aceasta se datoreaz ă
impactului major al cre șterii economice asupra întregii popula ții a unei ță ri, ceea ce
a f ăcut ca atingerea sau men ținerea unui ritm de cre ștere sus ținut s ă constituie
obiectivul major al politicii macroeconomice a oric ărei ță ri.

Capitolul II. Convergen ța: paradigme și modele relevante , constituie de
asemenea un capitol de documentare din punct de ved ere teoretic. Scopul acestui
capitol const ă în prezentarea principalelor modele de cre ștere economic ă dezvoltate
de-a lungul timpului și a caracteristicilor acestora. În acest sens, capi tolul a fost

împ ărțit în patru subcapitole, și anume: 2.1. Convergen ța în modelele de cre ștere
economic ă exogen ă, 2.2. Convergen ța în modelele cre șterii economice endogene;
2.3. Modele ale divergen ței economice și 2.4. Modele de cre ștere economic ă axate
pe cererea extern ă.
Primele preocup ări în ce prive ște studierea fenomenului de cre ștere
economic ă apar țin clasicilor Adam Smith, David Ricardo, Thomas Mal thus, ale
căror modele „clasice“ neglijeaz ă contribu ția progresului tehnic la extinderea
produc ției pe locuitor.
În jurul anilor 1950 s-a conturat teoria cre șterii economice drept
component ă a știin ței economice contemporane, la care au contribuit ec onomi ști
ca: R. Harrod, E. Domar, R. Solow, T. Swan, P. Samu elson, J. R. Hicks, M.
Kalecki, N. Kaldor, E. Perroux, R. Dornbusch ș.a. Contextul economic era complet
diferit de cel în care se formulaser ă teoriile clasice, mai precis acumularea de
capital și noile tehnologii au devenit factorii specifici ai cre șterii economice.
Pentru a în țelege procesul de convergen ță este necesar ă studierea
concluziilor derivate din modelele de cre ștere economic ă, precum: modelul Solow-
Swan, modelul Mankiw-Romer-Weil, modelul Myrdal, mo delul Heckscher-Ohlin-
Samuelson, modelul cre șterii economice endogene, modelul AK, modelul
Krugman-Venables. Astfel, în acest capitol am preze ntat conceptul de cre ștere
economic ă pe termen lung, concept introdus de Solow (1956) și Swan (1956) într-
un model macroeconomic devenit clasic, inserând în modelele de cre ștere realizate
de economi știi Harrod și Domar o rela ție care exprim ă cre șterea popula ției și o
condi ție privind utilizarea mai eficient ă a for ței de munc ă. Ace ști factori au fost
considera ți exogeni pân ă la modelul Solow–Swan. Koopmans și Cass (1965) au
îmbog ăț it modelul de cre ștere neoclasic ă introducând analiza de optimizare a
consumatorului, fapt ce a permis determinarea endog en ă a ratei de economisire. Cu
toate acestea, cre șterea pe cap de locuitor pe termen lung a r ămas dependent ă de
progresul tehnic, considerat exogen. Interesul pent ru astfel de modele a început s ă
scad ă considerabil în jurul anului 1970, când economi știi și-au îndreptat aten ția
spre alte aspecte cu o semnifica ție imediat ă mai important ă, precum infla ția,
șomajul și șocurile petroliere, astfel c ă modelele de cre ștere exogen ă au fost
înlocuite cu modele de cre ștere endogen ă. Odat ă cu lucrarea Increasing Returns
and Long Run Growth a lui Romer din 1986, interesul pentru teoria cre șterii
economice a reizbucnit, dând na ștere celei de-a doua genera ții de modele de
cre ștere economic ă. În cadrul acestor modele se urm ăre ște o îmbun ătăț ire
substan țial ă prin: încercarea de a explica aspecte legate de da te care nu erau
discutate în modelul neoclasic; explicarea mai sati sf ăcătoare a diferen țelor dintre
ratele de cre ștere economic ă din diferite ță ri; acordarea unei mai mari aten ții
acumul ării de cuno știn țe și instrumentelor de politic ă macroeconomic ă în
explicarea procesului de cre ștere (Romer, 1986, p. 1034). Aceste noi modele
încearc ă s ă explice rata de cre ștere pe termen lung ca rezultat al comportamentului
agen ților ra ționali din economie, care î și optimizeaz ă comportamentele reflectând
caracteristicile structurale ale economiei, cum ar fi tehnologia și înclina țiile c ătre

consum și acumulare, dar și politica macroeconomic ă. Din aceste motive sunt
cunoscute sub numele de modele de cre ștere endogen ă.
Efectul integr ării economice asupra amplas ării industriale a devenit o
problem ă politic ă de interes deosebit ca urmare a acordurilor integr atoare. Astfel,
noua geografie economic ă ajunge domeniul principal de cercetare al teoriei
comerciale, cercetarea continuând cu analizarea cel or mai relevante modele de
divergen ță economic ă, pornind de la modelele noii economii geografice și
continuând cu modelul centru-periferie al lui Krugm an, respectiv modelul vertical
al lui Krugman-Venables.
Rolul sectorului de export în cre șterea economic ă a devenit tot mai vizibil
odat ă cu dezvoltarea economic ă, astfel c ă apreciem ca important ă abordarea unor
noi categorii de modele, reprezentate de cele ce re lev ă contribu ția esen țial ă a cererii
din exterior pentru output-ul ță rii asupra ratei de cre ștere și analizeaz ă reac ția ță rii
respective la modific ările cererii pentru export, cât și influen ța acestuia asupra ratei
de cre ștere. Ca atare, în ultimul subcapitol au fost trecu te în revist ă cele mai
relevante modele de cre ștere economic ă axate pe cererea exterioar ă: modelul
Heckscher-Ohlin-Samuelson, modelul cauzalit ăț ii cumulative, respectiv ipoteza
Williamson.
Prioritatea Uniunii Europene, dar și a României este ie șirea din criz ă într-o
perioad ă cât mai scurt ă, dar, pentru a asigura un viitor durabil, trebuie s ă privim
dincolo de priorit ăț ile pe termen scurt. România trebuie s ă se redreseze și s ă se
men țin ă pe pozi ție, creând în acest sens mai multe locuri de munc ă și asigurând
condi ții de via ță mai bune.

Capitolul III. Strategii de convergen ță economic ă pentru România și-a
propus analizarea dimensiunii economice a României pornind de la obiectivele și
țintele existente atât la nivel european, cât și na țional în cadrul Strategiei Europa
2020. Pe baza datelor statistice și a rezultatelor ob ținute am încercat s ă propunem
solu ții în vederea atingerii acestor ținte atât la nivel na țional cât și la nivel
european, dar în mod special a țintelor de la nivel na țional. A șadar, în primul
subcapitol 3.1. O strategie pentru ie șirea din periferie – adaptarea la Standardele
Europa 2020 , am prezenta diferen țele dintre Strategia Europa 2020 și Agenda
Lisabona, luând în considerare atât punctele forte ale acesteia din urm ă cum ar fi:
obiectivele de dezvoltare economic ă și crearea de noi locuri de munc ă începând din
anul 2000 și pân ă în prezent, cât și punctele slabe ale acesteia și anume punerea în
aplicare deficitar ă, cu diferen țe mari de la o țar ă la alta în ceea ce prive ște
amploarea reformelor și ritmul adopt ării acestora . Subcapitolul continu ă cu
prezentarea obiectivelor de la baza Strategiei Euro pa 2020, eviden țiind țintele
pentru anul 2020 existente la nivelul Uniunii Europ ene și priorit ăț ile majore de la
originea lor. În vederea identific ării unor strategii de convergen ță pentru România
luând în considerare obiectivele Strategiei Europa 2020, a fost realizat ă o evaluare
mai detaliat ă a situa ției actuale a României în ce prive ște cele cinci obiective
europene. Pentru aceasta s-a recurs la o analiz ă-diagnostic succint ă a actualei
situa ții din România. Mai mult, în vederea fundament ării unor strategii viitoare a

fost realizat ă și o analiz ă comparativ ă a economiei române ști cu cea a Uniunii
Europene,.
Cercetarea continu ă cu cel de-al doilea subcapitol 3.2. Surse actuale ale
convergen ței , în cadrul c ăruia au fost prezentate cele mai importante surse a ctuale
de convergen ță pe termen lung din România, și anume: structura și dinamica
comer țului exterior, indicele competitivit ăț ii exporturilor, fluxurile de investi ții
str ăine directe, impactul produc ției industriale și, nu în ultimul rând,
competitivitatea economic ă din economia româneasc ă. În vederea identific ării
decalajelor dintre performan țele României și cele ale Uniunii Europene am analizat
indicele global al competitivit ăț ii pentru perioada 2012-2013. Ultimul subcapitol al
capitolului III, 3.3. Solu ții pentru accelerarea procesului de convergen ță pe termen
lung prezint ă câteva solu țiile necesare pentru cre șterea convergen ței pe termen lung
în cazul României cum ar fi: atragerea de investi ții str ăine directe în domenii cu
valoare ad ăugat ă ridicat ă; o cre ștere a ponderii comer țului intraindustrial, ceea ce
va genera o simetrie mai ridicat ă a șocurilor în condi țiile adopt ării monedei unice;
o dezvoltare a sectorului serviciilor care va contrib ui la o convergen ță structural ă mai
ridicat ă; promovarea unei politici industriale eficace pentru a se crea externalit ăț i
tehnologice; o stimulare mai mare a sectorului IMM- urilor etc.

Capitolul IV. Modelarea econometric ă a cre șterii economice în func ție de
factorii determinan ți ai acesteia. Studiu de caz: România și ță rile Europei
Centrale și de Est reprezint ă capitolul cu cel mai mare aport personal în cadrul
acestei cercet ări. În acest capitol am încercat s ă estim ăm rela ția dintre cre șterea
economic ă și factorii ei determinan ți, pornind de la teoria economic ă. Primul
subcapitol 4.1. Modele econometrice ale cre șterii economice utilizate în România
și alte ță ri: o scurt ă trecere în revist ă prezint ă, dup ă cum reiese și din titlul
subcapitolului, o trece în revist ă a literaturii economice de specialitate dedicat ă
analizei și model ării fenomenului de cre ștere economic ă din diferite ță ri, dar în
mod special din România. Dup ă identificarea celor mai relevante modele
econometrice care au analizat leg ătura dintre cre șterea economic ă și factorii
determina ți ai acesteia, în cel de-al doilea subcapitol 4.2. Estimarea func ției de
produc ție în cazul României: metodologie și rezultate, am estimat func ția de
produc ție de tip Cobb-Douglas considerând ca variabile exp licative factorii
tradi ționali – munca și stocul de capital – la care am ad ăuga exportul, respectiv
gradul de deschidere a economiei. În urm ătorul subcapitol 4.3. Verificarea
existen ței randamentelor marginale descresc ătoare pornind de la ipoteza
modelului Solow , am verificat aceast ă ipoteza a lui Solow pornind de la datele
statistice oferite de Eurostat în cazul României pe ntru perioada 2000-2012.
Conform rezultatelor ob ținute pe baza modelului econometric elaborat, am pu tut
observa c ă aceast ă ipoteza referitoare la randamentele marginale desc resc ătoare se
verific ă în cazul României. În ultimele dou ă subcapitole, 4.4. Modelarea și
evaluarea impactului investi țiilor str ăine, al exportului și al produc ției industriale
asupra cre șterii economice: cazul României , respectiv 4 .5. Analiz ă comparativ ă a
situa ției României fa ță de alte economii Central și Est Europene, am verifica dac ă

între variabilele cre ștere economic ă, export/gradul de deschidere a economiei,
investi ții str ăine directe și produc ție industrial ă exist ă o rela ție pe termen lung atât
în România, cât și în ță rile Central și Est Europene. În acest sens am utilizat
modelele de tip VAR și VECM pentru a estima rela ția pe termen lung dintre
variabilele modelelor și pentru a determina dac ă exist ă o cauzalitate în sens
Granger între acestea atât în cazul României, cât și al ță rilor Central și Est
Europene. Obiectivul acestui capitol a fost acela d e a determina validitatea
modelelor pe termen lung pentru toate ță rile analizate și totodat ă identificarea unor
eventuale asem ănări în evolu ția acestor ță ri comparativ cu cea înregistrat ă de
România.

CONCLUZII FINALE ȘI CONTRIBU ȚII ALE TEZEI

No țiunea de convergen ță ocup ă un loc central în dezbaterile de politic ă
economic ă, inspirând implicit, înc ă de la început, ansamblul progresului integr ării
economice. Multitudinea de studii și cercet ări în domeniu ne indic ă relevan ța
subiectului abordat în aceast ă lucrare și, în acela și timp, dificult ăț ile de analiz ă a
proceselor de convergen ță , divergen ță și coeziune. Dup ă consultarea literaturii de
specialitate în ce prive ște procesul de convergen ță , defini ția pe care am considerat-
o cea mai sintetic ă este urm ătoarea: Convergen ța economic ă reprezint ă evolu ția
către atingerea unei ținte. Drumul parcurs de fiecare țar ă înspre atingerea acestei
ținte poate fi diferit, dar, prin adoptarea acquis-u lui comunitar, diferen țele de
percep ție și implementare a politicilor ță rilor participante se vor reduce, gr ăbind
atenuarea diferen țelor dintre state (Dinu et al., 2005, p. 14).
În primul capitol al lucr ării ne-am concentrat aten ția asupra identific ării
celor mai relevante defini ții ale conceptelor de convergen ță și coeziune economic ă
și, totodat ă, asupra determin ării m ăsurii în care difer ă România de celelalte ță ri
membre ale Uniunii Europene referitor la cele trei tipuri de convergen ță (real ă,
nominal ă și institu țional ă). Nu în ultimul rând, accentul s-a pus pe identifi carea
indicatorilor de la baza m ăsur ării procesului de convergen ță economic ă.
Cercetarea î și are punctul de pornire în analiza conceptelor de convergen ță
și coeziune din perspectiv ă teoretic ă. Conceptul de convergen ță economic ă,
cunoscut de asemenea ca efect de catching-up , porne ște de la ipoteza c ă venitul pe
cap de locuitor în economiile mai s ărace va cre ște într-un ritm mai alert decât cel
înregistrat de economiile mai bogate. Astfel, ță rile în curs de dezvoltare prezint ă
poten țial de cre ștere în ritm mult mai rapid decât ță rile mai dezvoltate, ceea ce
favorizeaz ă reducerea diferen țialului de venit dintre ele. Mai mult, ță rile mai s ărace
pot reproduce metode de produc ție, tehnologii și institu ții folosite în prezent în
ță rile dezvoltate. Cu toate acestea se poate observa c ă în ță rile membre ale Uniunii
Europene procesul de convergen ță este absent. Situa ția este dat ă de faptul c ă o serie
de ță ri aflate în curs dezvoltare au poten țial sc ăzut de cre ștere pe termen lung, iar
ță rile mai dezvoltate tind s ă avanseze datorit ă economiilor de scar ă generate de
utilizarea noilor tehnologii. În alt ă ordine de idei, numai ță rile cu un nivel ini țial
adecvat al capitalului uman pot beneficia de avanta jele tehnologiilor moderne. Cât

prive ște coeziunea economic ă și social ă, acest concept presupune, în viziune
european ă, ameliorarea condi țiilor de munc ă și via ță ale cet ăț enilor comunitari,
respectiv reducerea inegalit ăț ilor existente. Acestea din urm ă reprezint ă un motiv
pentru care conceptul de coeziune este confundat cu cel de convergen ță . Unii
economi ști consider ă, astfel, c ă baza coeziunii economice este dat ă de o re țea de
pie țe integrate, care are în vedere dou ă dimensiuni: una regional ă și una de
ansamblu, la nivel na țional sau al structurilor integrate de state.
În continuare am determinat m ăsura în care difer ă România de celelalte ță ri
membre în ce prive ște criteriile de convergen ță economic ă real ă, nominal ă și
institu țional ă. Conform datelor statistice, economia româneasc ă nu este preg ătit ă s ă
fac ă fa ță presiunii for țelor competitive din Uniunea European ă și nici celor din
Uniunea Economic ă și Monetar ă. Economia româneasc ă este în continuare slab
structurat ă, având un grad redus de competitivitate. De asemen ea putem afirma c ă
persisten ța infla ției ridicate, deficitele bugetare și de cont curent poten țial
nesustenabile, convergen ța structural ă redus ă, capacitatea extrem de sc ăzut ă de a
absorbi fondurile comunitare, slaba capitalizare a întreprinderilor mici și mijlocii și
aten ția insuficient ă acordat ă cercet ării-dezvolt ării, inov ării și capitalului uman, sunt
îngrijor ări ce pun în discu ție atingerea de c ătre România a beneficiilor ader ării la
Uniunea Economic ă și Monetar ă în urm ătorii 10 de ani. Se poate afirma c ă
România prezint ă întârzieri atât în ce prive ște criteriile de convergen ță nominal ă,
dar mai ales în ce prive ște convergen ța real ă. De și ultimele criterii amintite nu apar
în niciun tratat, nu ar trebui ignorate, pentru c ă evolu ția României în cadrul Uniunii
Europene ar putea aduce mai multe costuri decât ben eficii, dac ă nu se iau m ăsurile
necesare pentru compatibilizarea tuturor structuril or economice.
În vederea m ăsur ării inegalit ăț ilor dintre ță ri am prezentat câteva modalit ăț i
de m ăsurare a procesului de convergen ță pornind de la cele dou ă defini ții
considerate referen țiale pentru acest concept (Barro and Sala-i-Martin (1990), Sala-
i-Martin (1996), Iancu (2008): convergen ță sigma ( σ), care are în vedere reducerea
dispersiei dintre PIB/locuitor al unor ță ri, respectiv regiuni, și convergen ța beta ( β),
care presupune faptul c ă ță ri mai s ărace cresc mai rapid decât cele mai bogate,
astfel ță rile s ărace le vor putea ajunge din urm ă pe cele mai bogate într-un orizont
de timp determinat. Referitor la convergen ța sigma am identificat c ă printre cei mai
utiliza ți indicatori de la baza procesului sunt abaterea st andard sau coeficientul de
varia ție a nivelului PIB-ului/locuitor, indicatori care m ăsoar ă gradul de
omogenitate. De asemenea am identificat al ți indicatori de la baza m ăsur ării
procesului, care fac referire la gradul de concentr are și polarizare, mai exact:
coeficientul Gini, coeficientul Gini-Struck, coefic ientul și curba Gini-Lorenz,
coeficientul Herfindahl, curba Lorentz, indicele Th eil și indicatorul de polarizare.
Rezultatele ob ținute privind gradul de dispersie în raport cu PIB/ locuitor prin
intermediul coeficientului de varia ție, în perioada 1995-2011, arat ă: o tendin ță de
cre ștere a dispersiei la nivelul UE-15, ceea ce sugerea z ă cre șterea divergent ă în
cazul vechilor state membre, convergen ța real ă sigma nefiind confirmat ă; o
tendin ță de sc ădere a dispersiei la nivelul UE-25, ceea ce ne perm ite s ă apreciem c ă
acest grup de ță ri se bucur ă de cre șterea convergent ă semnificativ ă a economiilor

și, practic, influen țeaz ă pozitiv rezultatele înregistrate de UE-27; o tendi n ță foarte
slab ă de diminuare a dispersiei la nivelul UE-27 în ambe le variante de calcul și
manifestarea extrem de redus ă a convergen ței reale sigma; o diferen ță considerabil ă
a nivelului coeficientului de varia ție a PIB/locuitor calculat pe baza ratelor de
schimb fa ță de nivelul aceluia și indicator calculat pe baza parit ăț ii puterii de
cump ărare în cazul UE-27 și UE-25. Acest ultim rezultat arat ă c ă ță rile membre ale
Uniunii Europene, mai pu țin dezvoltate și în special cele care au intrat în Uniunea
European ă în 2004, respectiv 2007, au avut și înc ă au monede na ționale puternic
subapreciate, fapt ce influen țeaz ă puternic gradul ridicat de dispersie a economiilor .
Prin urmare putem afirma, ținând cont de perioada analizat ă, c ă ță rile cu nivel de
dezvoltare mai sc ăzut vor tinde spre niveluri superioare de dezvoltar e economic ă.
Un al doilea concept analizat în leg ătur ă cu m ăsurarea procesului de
convergen ță este convergen ța beta. Metodologia utilizat ă de Barro și Sala-i-Martin
(1990) pentru m ăsurarea convergen ței beta a implicat estimarea unei ecua ții de
regresie privind cre șterea economic ă, mai exact determinarea rela ției dintre ritmul
mediu anual de cre ștere a PIB/locuitor pentru o perioad ă de timp T și nivelul ini țial
al PIB/locuitor în anul t0. Problema recuper ării regresului ori a înl ătur ării
decalajelor de dezvoltare dintre ță rile membre ale Uniunii Europene r ămâne un
subiect esen țial și de mare actualitate pentru strategia economic ă, știin țific ă și
tehnologic ă a Uniunii Europene. Astfel, în ultima parte a prim ului nostru capitol
ne-am propus s ă determin ăm perioada de timp necesar ă ca România s ă realizeze
convergen ța cu Uniunea European ă. Rezultatele au ar ătat c ă, sub raportul perioadei
de timp necesare realiz ării convergen ței României cu Uniunea European ă, situa ția
nu este favorabil ă. În ipoteza unui diferen țial de circa 4 puncte procentuale al
cre șterii PIB pe termen lung și foarte lung, cum ar fi cre șterea PIB-ului României
de 3 puncte procentuale pe an, fa ță de cre șterea medie anual ă a PIB-ului european
de 1,5 puncte procentuale pe an, decalajul ar putea fi recuperat în circa 54 de ani,
fără a lua în calcul aprecierea în termeni reali a leul ui fa ță de euro, iar dac ă
cre șterea PIB-ului României ar fi de doar 2 puncte proc entuale pe an, decalajul ar fi
recuperat în 135 de ani. Pentru a reduce acest deca laj dintre România și Uniunea
European ă, esen țial ă pentru România ar fi stimularea economisirii, încu rajarea
investi țiilor, reducerea gradului de p ărăsire timpurie a școlii, investirea în cercetare-
dezvoltare. Cu toate c ă România a înregistrat ritmuri de cre ștere superioare
comparativ cu economiile dezvoltate, consider ăm c ă nu va exista o aliniere perfect ă
a tuturor statelor din Uniunea European ă în raport cu procesul de convergen ță
absolut ă.
Teoria cre șterii economice a evoluat rapid sub forma a dou ă genera ții
distincte de modele. Prima genera ție este inspirat ă de modelul neoclasic Solow–
Swan. Aceste modele aveau asociate surse exogene de cre ștere pe termen lung,
ceea ce a f ăcut s ă fie denumite modele de cre ștere exogene. Teoria neoclasic ă a
cre șterii economice exogene a pornit de la ipoteza unei economii stabile, care tinde
spre ocuparea deplin ă a resurselor.
Conform primelor abord ări ale teoriei neoclasice a cre șterii economice
exogene, posibilitatea realiz ării convergen ței economice a ță rilor st ă sub semnul

îndoielii din pricina diferen țelor semnificative dintre ță rile s ărace și cele bogate în
ce prive ște ratele de economisire, respectiv capacit ăț ile investi ționale. În timp ce
convergen ța absolut ă sus ține egalizarea veniturilor pe cap de locuitor între ță ri,
indiferent de nivelul lor ini țial, convergen ța condi țional ă sugereaz ă apropierea
nivelului veniturilor pe locuitor, în condi țiile men ținerii unor disparit ăț i importante
de dezvoltare între economii.
Legat de modelele cre șterii economice endogene, acestea ofer ă concluzii
diferite de modelele neoclasice vizând existen ța convergen ței. Noile modele de
cre ștere economic ă endogen ă subliniaz ă caracterul nelimitat al progresului tehnic,
influen țat de cuno știn țe, în vederea economisirii tuturor factorilor de pr oduc ție.
Deoarece aceste modele sus țin randamentele marginale constante sau
cresc ătoare ale investi țiilor, se poate concluziona c ă în cadrul lor procesul de
catching-up , argument al modelelor neoclasice, nu este prezent . Astfel, existen ța
convergen ței în cadrul acestor modele nu poate fi confirmat ă.
Modelele noii geografii economice care interpreteaz ă disparit ăț ile regionale
se îndep ărteaz ă de modelul neoclasic, furnizând o serie de explica ții ale absen ței
convergen ței. Modelul centru-periferie determin ă modul în care pot ap ărea
economiile de aglomerare din interac țiunea dintre economiile de scar ă de la nivelul
unui produc ător individual, costurile de transport și mobilitatea factorilor. În ce
prive ște regiunile centrale, ele dispun de un stoc import ant de capital uman și
intelectual, cu efect pozitiv asupra intensific ării transferului de tehnologie și cu o
rat ă de cre ștere economic ă ridicat ă, în timp ce regiunile periferice se caracterizeaz ă
prin capacitate redus ă de implementare a progresului tehnic, fapt ce afec teaz ă
sustenabilitatea procesului de convergen ță economic ă. În condi țiile în care
predomin ă factori de convergen ță sau divergen ță , economiile centrului și ale
periferiei vor reac ționa diferit la condi țiile de realizare a integr ării economice. Aici
amintim mobilitatea capitalului, a for ței de munc ă și a tehnologiilor din diferite ță ri.
De asemenea, cu ajutorul modelului centru-periferie se pot studia alte aspecte
economice mai apropiate de lumea real ă, precum includerea costurilor necesare
transportului și produselor agricole, dependen ța dintre politica comercial ă și
aglomerare etc. În ultima parte a celui de-al doile a capitol am prezentat a treia
genera ție de modele, care face parte dintr-o categorie apa rte a modelelor de cre ștere
economic ă, adic ă cele axate pe cererea exterioar ă a regiunii, ce analizeaz ă reac ția
ță rii respective la modific ările cererii de export și influen ța cererii asupra ratei de
cre ștere.
Spre deosebire de teoriile neoclasice, punctul-fort e al modelelor axate pe
sectorul de export îl constituie semnifica ția major ă pe care aceste teorii o acord ă
factorilor cererii, f ără a exclude oferta din cadrul economiei unei regiuni . Punctul
slab al acestor modele const ă în absen ța din analiz ă a unor factori interni cu efect
dominant asupra cre șterii economice regionale, precum: calitatea activi t ăț ii
întreprinz ătorilor autohtoni, programele de dezvoltare guverna mentale,
imposibilitatea identific ării tipurilor de exporturi în care este suficient s ă se
specializeze regiunea, ignorarea consecin țelor cre șterii economice asupra balan ței
de pl ăț i.

Williamson sus ține c ă, pe m ăsur ă ce se înregistreaz ă progrese în procesul de
dezvoltare a unei ță ri, are loc și o schimbare de direc ție (curba U inversat ă) în
modelul inegalit ăț ii de la nivel interregional. Cercet ările empirice (Dall’erba și Le
Gallo, 2008, Brasili și Gutierrez, 2004) au demonstrat c ă ipoteza lui Williamson se
verific ă doar în cazul ță rilor dezvoltate, în timp ce restul ță rilor pot înregistra o
tendin ță divergent ă în plan regional, chiar și dac ă nu exist ă cre ștere economic ă la
nivel na țional.
Pornind de la cele prezentate și ținând cont de progresele lente înspre
diminuarea decalajului de venituri dintre România și Uniunea European ă din
ultimele dou ă decenii, consider ăm că România ar trebui s ă pun ă mai mare accent
pe investi ții și mai pu țin pe economia bazat ă pe acumularea de factori. Totu și, dac ă
România nu va înregistra progrese în direc ția unei economii bazate pe cunoa ștere,
recuperarea decalajelor de dezvoltare va întârzia a tât timp cât Uniunea European ă
ar putea realiza o cre ștere economic ă sustenabil ă având ca punct de plecare
transferurile de tehnologie prin intermediul invest i țiilor str ăine și cercetarea-
dezvoltarea, mai exact tr ăsături specifice modelelor de cre ștere economic ă
endogen ă.
Adaptarea la prevederile Strategiei Europa 2020 va presupune o schimbare
de paradigm ă a surselor cre șterii în România. În capitolul al treilea am exempl ificat
mecanismele capabile s ă genereze cre șterea competitivit ăț ii economice în vederea
atingerii obiectivelor Stategiei Europa 2020. Român ia economise ște pu țin și
investe ște pu țin, ceea ce determin ă un stoc redus de investi ții str ăine directe. În
vederea cre șterii sus ținute pe termen mediu și lung, o solu ție ar fi sporirea stocului
de capital (conform modelului Solow), dar și crearea unei infrastructuri
tehnologice, cre șterea investi țiilor în cercetare-dezvoltare, inovare și capital uman,
dezvoltarea sectorului de servicii, o capacitate ma i mare de absorb ție a fondurilor
structurale etc. Pornind de la obiectivele și țintele de la nivel na țional, în cazul
României putem concluziona c ă obiectivul care se apropie cel mai mult de ținta
Strategiei este al emisiilor de gaze cu efect de se r ă, posibil datorit ă reliefului variat
de care dispune țara noastr ă. La polul opus se afl ă rata de p ărăsire timpurie a școlii
și m ărimea popula ției cu vârsta cuprins ă între 30-34 de ani cu studii ter țiare.
Pe baza datelor statistice oferite de Eurostat am f ăcut observa ția c ă rata
părăsirii timpurii a școlii în România este cu mult peste media UE-27, în registrând
în 2012 o pondere de 17,4%, comparativ cu a UE-27 d e 12,8%. Mai mult, rata
dep ăș ește nivelul de referin ță al UE de 10%, r ămânând aproape la aceea și valoare
ca în 2011, anume de 17,5%. O solu ție eficient ă care ar putea reduce rata p ărăsirii
timpurii a școlii este identificarea grupului- țint ă de tineri ce urmeaz ă s ă se
încadreze în aceast ă categorie de vârst ă pentru a-i cunoa ște nevoilor reale, respectiv
pentru a identifica m ăsurile viabile de cre ștere a capacit ăț ii sistemului de educa ție
și formare profesional ă care-i pot ajuta s ă-și îndeplineasc ă aceste nevoi. Mai mult,
trebuie create noi oportunit ăț i de educa ție și formare profesional ă nonformal ă, care
să le permit ă tinerilor ce nu sunt cuprin și în sistemul formal de educa ție s ă-și
continue studiile. În ce prive ște popula ția cu vârste cuprinse între 30-34 de ani cu
studii ter țiare, rata de absolvire în înv ăță mântul ter țiar a înregistrat în 2012 o

pondere din totalul popula ției egal ă cu 21,8%, a șadar cu 14 puncte procentuale sub
media UE-27, egal ă cu 35,8%. Cu toate acestea s-au realizat progrese constante în
ultimii cinci ani: ponderea absolven ților de înv ăță mânt ter țiar din totalul popula ției
cu vârste între 30-34 de ani a crescut de la 13,3% în 2007 la 20,4% în 2011 (Fondul
European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013, Mai 2013, Sectorul
“Educa ție” , p. 3-4).
Având în vedere obiectivul Strategiei privind ocupa rea for ței de munc ă,
care prevede ocuparea în propor ție de 70% a tuturor persoanelor cu vârsta cuprins ă
între 20-64 de ani, România este înc ă departe de a-l atinge, având o rat ă de ocupare
de doar 63,8% în 2012, deci înregistrând o cre ștere de doar 1% fa ță de 2011
(Eurostat, Baze de date). În România, rata de ocupa re a for ței de munc ă s-a
apropiat cel mai mult de obiectivul na țional de 70% stabilit în cadrul Strategiei
Europa 2020 în anul 2006. În acest an, rata de ocup are a for ței de munc ă a fost de
64,8%, urmând ca de acum încolo discrepan țele s ă se adânceasc ă (Fondul
European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013, Mai 2013, Sectorul
“Ocuparea for ței de munc ă”, p. 3).
În ce prive ște riscul de s ărăcie sau excluziunea social ă la care este expus ă
popula ția României, ponderea popula ției este de 40,3%, aproape dubl ă fa ță de
media european ă de 24,1%. A șadar, la un total de 8,63 milioane de persoane
expuse riscului de s ărăcie în 2011, 4,74 milioane erau în risc de s ărăcie, având un
venit disponibil mai mic de 60% din mediana venitur ilor disponibile, 6,28 milioane
erau sever afectate din punct de vedere material, i ar 1,14 milioane locuiau în
gospod ării cu nivel de ocupare foarte redus (Fondul Europe an de Dezvoltare
Regional ă prin POAT 2007-2013, Mai 2013, Sectorul “Incluziunea social ă și
combaterea s ărăciei” , p. 4).
Câteva dintre recomand ările f ăcute de economi ști pentru adaptarea rapid ă a
României la cerin țele Strategiei Europa 2020 constau în: stimularea a ctivit ăț ilor de
formare permanent ă a for ței de munc ă (educa ție continu ă, profesionalizat ă), care va
determina cre șterea for ței de munc ă calificat ă (muncitori califica ți); cre șterea
atractivit ăț ii unei regiunii, care va atrage și muncitori califica ți pentru celelalte
firme; atragerea mai multor activit ăț i de conceptualizare, precum cele de cercetare-
dezvoltare, design, implementare etc. ale firmelor occidentale puternice, și nu
neap ărat pe cele de comercializare, adic ă de distribu ție și marketing.
În ce prive ște sursele actuale ale convergen ței din România, performan ța
exportului în sectorul de produc ție joac ă un rol mai mare decât în Uniunea
European ă. Cu toate acestea, productivitatea este mai sc ăzut ă la noi decât în
Uniunea European ă. Faptul poate fi cauzat de absen ța unei strategii func ționale de
export în România, care a f ăcut ca firmele ce au realizat investi ții str ăine directe în
economia româneasc ă s ă stabileasc ă profilul exporturilor române ști, în care
predomin ă produse cu valoare ad ăugat ă mic ă. Conform datelor oferite de Eurostat
în 2011, 55% dintre exporturile române ști foloseau for ța de munc ă slab calificat ă,
15% foloseau resursele naturale (în special produse agricole), 20% erau intensive în
capital, iar 10% foloseau for ța de munc ă superior calificat ă. Este necesar ă, de
aceea, conceperea unei strategii de cre ștere a similarit ăț ii structurii exporturilor

române ști cu cele din Uniunea European ă, care s ă conduc ă la stimularea
economiilor de scar ă și la cre șterea productivit ăț ii. Referitor la decalajul dintre
performan țele României și cele ale Uniunii Europene, acesta este semnificat iv,
indicele competitivit ăț ii globale fiind de 4,06 în 2012-2013, a șadar România
clasându-se pe penultimul loc în UE și pe locul 78 în lume (World Economic
Forum, 2013). Respectiva pozi ție a României în clasamentul competitivit ăț ii este
cauzat ă în special de situa ția precar ă a întreprinderilor, respectiv de accesul relativ
redus la tehnologie și slaba capacitate de inovare economic ă. Investi țiile str ăine
directe reprezint ă o alt ă surs ă a convergen ței economice. O m ăsur ă în vederea
atragerii de investi ții str ăine directe ar fi specializarea în domenii cu valoa re
adăugat ă ridicat ă, care s ă fie interconectate, astfel încât s ă ridice competitivitatea
economiei române ști. Conceperea unei strategii pentru re ținerea lucr ătorilor înalt
califica ți este benefic ă oric ărei ță ri. Acest lucru poate fi realizat prin înfiin țarea de
parcuri industriale sau prin stimulente fiscale aco rdate firmelor din domeniile de
înalt ă tehnologie.
În vederea identific ării relevan ței acestor surse actuale ale convergen ței
asupra procesului de cre ștere economic ă atât în România, cât și în ță rile central și
est-europene, în ultimul capitol al acestei cercet ări am utilizat modele
econometrice. Conform rezultatelor ob ținute pe baza modelelor econometrice
elaborate în respectivul capitol putem sus ține c ă, în cazul României, ipoteza
referitoare la randamentele descresc ătoare din modelul lui Solow se verific ă. Acest
aspect este confirmat atât de suma celor doi coefic ien ți α și β aferen ți factorilor de
produc ție, capital și munc ă, care a fost egal ă cu o valoare subunitar ă, cât și de
coeficientul µ al ecua ției, care a presupus descompunerea PIB-ului
poten țial/lucr ător în raport cu gradul de înzestrare. Situa ția se explic ă prin faptul c ă
ponderea popula ției ocupate în agricultur ă (care a produs mai mult pentru
autoconsum, astfel varia ția acestora a influen țat rata de cre ștere economic ă într-o
foarte mic ă m ăsur ă) a început s ă scad ă, aceasta orientându-se spre ramura mai
dinamic ă a economiei, spre servicii, generând o elasticitat e pozitiv ă a PIB-ului
poten țial în raport cu popula ția ocupat ă. Mai mult, putem concluziona c ă în
România gradul de deschidere a economiei influen țeaz ă cre șterea economic ă doar
la nivelul e șantionului, la nivelul popula ției totale influen ța fiind nesemnificativ ă.
În schimb, în ce prive ște exportul, acesta influen țeaz ă în sens direct cre șterea
economic ă din România fapt ce poate duce la cre șterea eficien ței firmelor interne.
De și în urma calculelor a rezultat c ă gradul de deschidere a economiei nu are
impact la fel de mare asupra cre șterii economice precum exportul, nu putem s ă nu
constat ăm că, odat ă cu aderarea ță rii noastre la Uniunea European ă, cre șterea
gradului de deschidere a economiei a avut impact po zitiv asupra PIB-ului real
(lucru confirmat și de valoarea coeficientului variabilei grad de des chidere a
economiei), ceea ce a generat cre șterea ratei de investi ții, chiar dac ă pe termen
scurt.
În vederea identific ării unei rela ții între variabilele cre ștere economic ă,
export/grad de deschidere, investi ții str ăine directe și produc ție industrial ă în cazul
României și al ță rilor Europei Centrale și de Est, am elaborat pentru fiecare țar ă

dou ă modele econometrice. Pentru a identifica o posibil ă rela ție pe termen lung în
cadrul modelelor pentru România și ță rile Europei Centrale și de Est am aplicat
testul de cointegrare Johansen. În func ție de rezultatele ob ținute în urma testului am
decis oportunitatea aplic ării modelului VEC pentru fiecare economie în parte.
Acest model este valid doar când coeficientul de aj ustare δ este negativ. Dac ă
acesta este pozitiv sau nesemnificativ statistic, a firm ăm c ă vectorul de corec ție nu
contribuie la realizarea echilibrului pe termen lun g al variabilei dependente. Ță rile
caracterizate de inexisten ța unei rela ții de cointegrare între variabilele modelului au
fost Letonia, Slovacia și Ungaria. În cazul lor, pentru a identifica impact ul
variabilelor exogene asupra variabilei endogene “cr e ștere economic ă” am utilizat
un model VAR cu diferen țe.
Pe baza rezultatelor ob ținute putem afirma c ă investi țiile str ăine directe au
influen ță pe termen lung asupra procesului de cre ștere economic ă, îns ă destul de
sc ăzut ă în majoritatea ță rilor analizate. Faptul este dat în mare m ăsur ă de criza
economic ă mondial ă și de turbulen țele care au cuprins zona euro ducând la
sc ăderea considerabil ă a investi țiilor în 2008, anume cu 9% în noile state membre
și cu 22% în estul Europei. Ță rile care au reu șit s ă se men țin ă în m ăsur ă mai mic ă
sau mai mare la nivel constant din punctul de veder e al investi țiilor sunt Cehia,
Ungaria și Slovacia. Aici investi țiile str ăine directe cu aport de capital s-au
men ținut la nivel constant și dup ă apari ția crizei, continuând în proiecte orientate
pe exporturi, în industrii care au suferit sc ăderi importante de produc ție în acea
perioad ă (Popa, 2009, p. 106). Mai mult, odat ă cu aderarea acestor ță ri la Uniunea
European ă, procesul de cre ștere economic ă a devenit mai sensibil la evolu ția
schimburilor comerciale decât la evolu ția ratei investi țiilor, aspect confirmat și de
rezultatele ob ținute pe baza modelelor econometrice elaborate mai sus. Cu mici
excep ții, în România, începând cu anul 1990 și pân ă în prezent, ritmul de
participare a capitalului str ăin la investi țiile directe a fost pozitiv. Acesta a fost
influen țat de existen ța unei pie țe de investi ții, de restructurarea industriei, de
dezvoltarea produc ției de servicii multiple, de atractivitatea cadrulu i legislativ care
să dea garan ții investitorilor str ăini.
Pentru c ă statele din Uniunea European ă sunt interconectate, iar schimburile
comerciale dintre ele extrem de puternice, efectele crizei s-au propagat rapid la
nivelul tuturor acestor economii. Criza financiar ă a lovit diferitele state membre
într-o m ăsur ă diferit ă. A șa cum reiese din estim ările deja f ăcute, în Bulgaria,
Estonia, Lituania, Ungaria și Slovenia criza a dus la diminuarea influen ței
exportului asupra cre șterii economice, în timp ce Letonia, Cehia și Polonia par mai
pu țin afectate decât restul ță rilor centrale și est-europene. O cauz ă a declan șă rii
acestui proces ar putea fi dependen ța de export a economiei. Ță rile în care cererea
de export a fost mare și care au înregistrat surplusuri în conturi, sunt m ult mai
expuse la mic șorarea comer țului mondial, iar ță rile care au avut surplusuri mari pot
fi și ele expuse efectelor de corec ție, balan ței, în ce prive ște activele financiare ale
pie țelor (Burghelea, 2011, p. 110). Referitor la produc ția industrial ă, în majoritatea
ță rilor aceasta este puternic afectat ă de sc ăderea cererii externe, care a început și ea
odat ă cu criza economic ă. Produc ția industrial ă în statele membre ale Uniunii

Europene a atins valoarea maxim ă în aprilie 2008, urmat ă de declinul activit ăț ii,
care a durat un an, perioad ă în care produc ția a sc ăzut cu 19,1% (Dachin, 2012, p.
47). Cu toate c ă în prima jum ătate a anului 2011 au reap ărut semne de reducere a
produc ției industriale pe ansamblul statelor membre ale Un iunii Europene,
România a înregistrat în trimestrul III al anului 2 011 (fa ță de aceea și perioad ă a
anului 2010) una dintre cele mai mari cre șteri a produc ției industriale (7,7%), mai
mare decât cea din Uniunea European ă (5,3%). Pornind de la rezultatele ob ținute în
acest capitol putem afirma c ă atât în România, cât și în ță rile central și est-
europene, procesul de convergen ță real ă a devenit mai sensibil la evolu ția
schimburilor comerciale și produc ției industriale decât la evolu ția investi țiilor
str ăine directe. Astfel, consider ăm c ă pentru a reduce decalajul dintre România și
Uniunea European ă, țara noastr ă are nevoie de mai multe investi ții pentru a sus ține
cre șterea economic ă. De asemenea este necesar ă accelerarea reformelor structurale
în special pe pia ța for ței de munc ă, dar și cre șterea investi țiilor în infrastructura de
transport și, bineîn țeles, în tehnologie.

BIBLIOGRAFIA GENERAL Ă

Cărți :
Acemoglu, D. (2009). Introduction to modern economic growth . New Jersey: Princeton
University Press.
Aghion, P. și Howitt, P. (2009). The economics of growth . Cambridge, Mass.: MIT Press.
Albu, L. L., Iordan, M. și Lupu, R. (2012). Cre șterea contribu ției comer țului exterior la
realizarea convergen ței reale . Bucure ști: Editura Economic ă.
Andrei, T. și Bourbonnais, R. (2008). Econometrie . Bucure ști: Editura Economic ă.
Andrei, T., Stancu, S., Iacob, A.I. și Tu șa, E. (2008). Introducere în econometrie utilizând
EViews . Bucure ști: Editura Economic ă.
Barro, R. J. și Sala-i-Martin, X. (1992b). Convergence, topic 2, Dynamics and
Convergence . London: JPE Puplishing House.
Barro, R.J. (1999). Economic growth . Cambridge, Mass.: MIT Press.
Bădulescu, A. (2006). Ocuparea și șomajul între abord ări teoretice și realit ăț i
contemporane . Oradea: Editura Universit ăț ii din Oradea.
Bădulescu, D. (2007). Globalizarea și b ăncile . Bucure ști: Editura Economic ă.
Berinde, M. (2009). Uniunea European ă și integrarea economic ă regional ă. Bucure ști:
Editura Tribuna Economic ă.
Bernanke, B., Gürkaynak, R.S. și National Bureau of Economic Research (2001). Is
growth exogenous?: taking Mankiw, Romer, and Weil s eriously . Cambridge, MA.:
National Bureau of Economic Research.
Brakman, S., Garretsen, H. și Marrewijk, C. van (2001). An introduction to geographical
economics trade, location and growth . Cambridge; New York: Cambridge
University Press.
Brakman, S., Garretsen, H., Marrewijk, C. van și Brakman, S. (2009). The new
introduction to geographical economics . Cambridge, UK; New York: Cambridge
University Press.
Bucur, I. A. (2012). Convergen ța și divergen ța în procesul integr ării economice europene .
Ia și: Editura Universit ăț ii Alexandru Ioan Cuza.

Cai, J., Leung, P. și Hishamunda, N. (2009). Assessment of comparative advantage in
aquaculture: framework and application on selected species in developing
countries . Roma: Electronic Publishing Policy and Support Br anch.
Canova, F. (2007). Methods for applied macroeconomic research . Princeton: Princeton
University Press.
Caselli, F. și Lefort, F. (1997). Reopening the convergence debate: a new look at cro ss-
country growth empirics . Santiago, Chile: Banco Central de Chile.
Chatterjee, P. (2006). Convergence in a stochastic dynamic Heckscher-Ohlin model .
Ottawa: Bank of Canada.
Chilian, M. N. (2011). Competitivitatea economiei romanesti in conditiile integrarii .
Bucure ști: Editura Universitar ă.
Constantin, D. L. (2010). Economie regionala. Teorii, modele, politici . Ia și: Editura ASE.
Constantin, D. L., Dr ăgan, G., Pascariu, G. C. și B ănic ă, G. (2009). Evolu ții în modelarea
și cercert ările exploratorii privind convergen ța în cre șterea economic ă regional ă.
Pascariu G. C. (coord), Studii de teoria și practica dezvolt ării regionale în
Europa . Ia și: Editura Universit ăț ii Alexandru Ioan Cuza.
Davies, S. și Hallet, M. (2002). Interactions between national und regional developm ent .
Hamburg: HWWA.
De Grauwe, P. (2007). Economics of monetary Union . Seventh Edition. New York: Oxford
University Press Inc.
Dinga, E. (2009). Studii de economie: contribu ții de analiz ă logic ă, epistemologic ă și
metodologic ă. Bucure ști: Editura Economic ă.
Dinga, E., B ălt ăre țu, C. și Prelipceanu, C. (2010). Noua Strategie Europeana pentru
cre ștere economic ă și ocuparea for ței de munc ă (Europa 2020): obiective,
instrumente de monitorizare a implement ării, resurse institu șionale, recomand ări
de implementare . Institutul European din România.
Dinu, M., Socol, C. și Marina ș, M. (2005). Mecanisme de convergen ță și coeziune .
Bucure ști: Editura Economic ă.
Dølvik, J. E. (1999). The globalisation challenge: convergence or diverge nce of national
labour market institutions? Oslo: Fafo Institute for Applied Social Science.
Freedom House (2012). Nations in Transit 2012 Democratization from Centra l Europe to
Eurasia . New York: Rowman și Littlefield Publishing.
Golban, R. și Sila și, G. (2009). Eurosistemul. O tensiune arhitectural ă a convergen ței .
Bucure ști: Editura Economic ă.
Greiner, A., Semmler, W. și Gong, G. (2005). The forces of economic growth: a time
series perspective . Princeton, N.J.: Princeton University Press.
Hallet, M. (1997). National and regional development in Central and Ea stern Europe:
implications for EU structural assistance . Brussles: Directorate-General for
Economic and Financial Affairs, Commission of the E uropean Communities.
Hen, C. și Léonard, J. (2002). Uniunea European ă. Edi ția a 10-a, trad. Ioana Gligor,
Bucure ști: C.N.I, „Coresi” S.A.
Jones, C.I. (2002). Introduction to economic growth . New York: W.W. Norton.
Jovanovic, M. N. (2005). The Economics of European Integration. Limits And P rospects .
Cheltenham, U.K.: Edward Elgar Publishing.
Leamer, E. E. (1995). The Heckscher-Ohlin Model in theory and practice . Princeton, N.J.:
International Finance Section, Department of Econom ics, Princeton University.
Marina ș, M. (2008). Convergen ța economic ă. Bucure ști: Editura Economic ă.

Me șter, I. T. (2007). Cre ștere și ciclicitate. Modelare macroeconomic ă. Cluj-Napoca:
Editura Dacia.
Me șter, I.T. (2012). Econometrie . Oradea: Editura Universit ăț ii din Oradea.
Miller, A. T. și și Kim, A. B. (2012). 2012 Index of Economic Freedom. Defining
Economic Freedom . Washington DC: The Heritage Foundation și The Wall Street
Journal.
Miller, A. T., Holmes, K. R. și Feulner, E. (2013). Index of Economic Freedom. Romania
Economic Freedom Score . Washington DC: The Heritage Foundation.
Mole, W. T. M. (2006). The economics of European integration: theory, prac tice, policy .
Edi ția a 5-ea. Aldershot: Ashgate Publishing Limited.
Myrdal, G. (1957). Economic theory and under-developed regions . Londra: Editura
Gerald. Duckworth & Co.
North, D. C. (1990). Institutions Institutional Changes and Economic Per formance .
Cambridge: Cambridge University Press.
Pascariu, G. C. (2005). Despre convergenta si divergenta in procesul de int egrare
europeana . Ia și: Editura Universit ăț ii Alexandru Ioan Cuza.
Prisecaru, P. (coord). (2008). Procesul de convergen ță institu țional ă. Vol. I. Bucure ști:
Editura Economic ă.
Prisecaru, P. (coord). (2009). Procesul de convergen ță institu țional ă. Vol. II. Bucure ști:
Editura Economic ă.
Reiss, J.P. (2000). On the convergence speed in growth models . FEMM Working paper
series 22. Magdeburg: Otto von Guericke Univ.
Salvadori, N. (2003). The theory of economic growth: a “classical’ perspe ctive .
Cheltenham, U.K.; Northampton, Mass.: Edward Elgar.
Socol, A. G. (2009). Macroeconomia integr ării monetare europene. Cazul României .
Instantia crucis 3. Bucure ști: Editura Economic ă.
Stancu, S. (2011). Econometrie. Teorie și aplica ții utilizând Eviews . Bucure ști: Editura
ASE.
Stojanov, D. și Kandžija, V. (2013). Relevance of Krugman-Eichengreen Effect, Theory of
Comparative Advantage and Theory of Competitive Adv antage for the Enlarged
Europe Convergence Process . Rochester, NY: Social Science Research Network.
http://papers.ssrn.com/abstract=2238756.
Tumpel-Gugerell, G. și Mooslechner, P. (2003). Economic Convergence and Divergence
in Europe: Growth and Regional Development in an En larged European Union .
Northampton, Massachusetts: Edward Elgar Publishing Ltd.

Articole:
Aghion, P. și Howitt, P. (1992). A Model of Growth through Crea tive Destruction.
Econometrica . 60 (2). pp. 323–51.
Ahsan, S. M. și Nica, M. (2004). Institutions, Integration and Po verty in Eastern Europe
and Former Soviet Union (EEFSU): Part I. Workshop on Institutions and Growth .
CESifo Venice Summer Institute 2004. pp. 1–18.
Ailenei, D. și Dobre, M. H. (2006). Influen ța educa ției asupra coeziunii economice și
sociale în România. Suplimentul Revistei de Economie Teoretic ă și Aplicat ă –
România în Uniunea European ă. Poten țial de convergen ță . pp. 161–166.
Andrei, E.A. și Huidumac-Petrescu, C.E. (2013). Economisirea și cre șterea economic ă: o
analiz ă empiric ă pentru ță rile zonei euro. Economie teoretic ă și aplicat ă. XX (7).
pp. 39–55.

Ark, B. van și Piatkowski, M. (2004). Productivity, innovation a nd ICT in Old and New
Europe. International Economics and Economic Policy . 1 (2-3). pp. 215–246.
Bajona, C. și Kehoe, T. J. (2010). Trade, growth, and convergen ce in a dynamic
Heckscher-Ohlin model. Federal Reserve Bank of Minneapolis Research
Department Staff Report . 378. pp. 1-54.
Barro, R. J. (1990). Government Spending in a Simpl e Model of Endogenous Growth.
Journal of Political Economy . 98 (5 Part 2: The Problem of Development: A
Conference of the Institute for the Study of Free E nterprise Systems). pp. S103–
S125.
Barro, R. J. (1991). Economic Growth in a Cross Sec tion of Countries. The Quarterly
Journal of Economics . 106 (2). pp. 407–443.
Barro, R. J. și Sala-i-Martin, X. (1990). Economic Growth and Con vergence across the
United Stated. National Bureau of Economic Research Working Paper Series .
(3419). pp. 1-61.
Barro, R. J. și Sala-i-Martin, X. (1992a). Convergence. Journal of Political Economy . 100
(2). pp. 223–251.
Bădulescu, A. (2009). From Strong Economic Growth to Real Crisis in Romania – How
Bad is the Picture? Analele Universit ăț ii din Oradea, Știin țe Economice, TOM XV .
2 (1). pp. 236–241.
Bădulescu, A. și B ădulescu, D. (2007). Foreign Direct Investment In Th e World – Trends
And Structural Issues (I – Evolution And Geographic al). Analele Universit ăț ii din
Oradea, Știin țe Economice, TOM XV . 1 (1). pp. 41–45.
Begu, L. S. (2011). Cohesion in the European Union – Used Markov Chains Method.
Review of General Management . 14 (2). pp. 91–96.
Bhandari, R., Pradhan, G., Dhakal, D. și Upadhyaya, K. (2007). Foreign Aid, FDI and
Economic Growth in East European Countries. Economics Bulletin 6 (13), pp. 1–9.
Binder, M. și Pesaran, M.H. (1999). Stochastic Growth Models an d Their Econometric
Implications. Journal of Economic Growth . 4 (2). pp. 139–183.
Boyle, G. E. și McCarthy, T. G. (1997). A Simple Measure of β Convergence. Oxford
Bulletin of Economics and Statistics . 14 (2). pp. 257–264.
Brasili, C. și Gutierrez, L. (2004). Regional convergence across European Union.
EconWPA în Development and Comp System . pp. 1-13.
Burghelea, C. (2011). Perspectivele crizei economic e între actual și previziune. Revista
Economie Teoretic ă și Aplicat ă. XVIII (8(561)). pp. 108–119.
Capolupo, R. și Celi, G. (2005). Openness and Growth in Central E astern European
Countries. Economia Internazionale / International Economics . 58 (2). pp. 141–
165.
Ciriaci, D. și Palma, D. (2008). The role of knowledge-based sup ply specialisation for
competitiveness: A spatial econometric approach. Papers in Regional Science . 87
(3). pp. 453–475.
Cî țu, F. (2012). Euro mai devreme sau mai târziu. Societatea Academica din România .
Raportul Anual de Analiz ă și Prognoz ă. România în 2012. pp. 13–24.
Clipa, R. I., Pohoa ță , I. și Clipa, F. (2012). Noua geografie economic ă și politica regional ă
a României. Economie teoretic ă și aplicat ă. XIX 8 (573), pp. 3–13.
Collier, J. (2003). Hierarchical Dynamical Informat ion Systems With a Focus on Biology.
Molecular Diversity Preservation International – En tropy . 5 (2). pp. 100–124.
Dachin, A. (2012). Industria – surs ă vulnerabil ă de relansare economic ă în România.
Economie Teoretic ă și Aplicat ă. XIX (1(566)). pp. 45–53.

Dall’Erba, S. și Le Gallo, J. (2008). Regional convergence and the impact of European
structural funds over 1989-1999: a spatial economet ric analysis. EconWPA . pp. 1-
40.
Daud, S.N.M. (2011). Debt-Growth Nexus: A Spatial E conometrics Approach for
Developing Countries. Transition Studies Review . 18 (1). pp. 1–15.
De la Fuente, A. (2002). Convergence across countri es and regions: theory and empirics.
Unitat de Fonaments de l’Anàlisi Econòmica (UAB) an d Institut d’Anàlisi
Econòmica (CSIC) series UFAE and IAE Working Papers , 2002, pp. 1–40.
Dickey, H. (2001). Regional Earnings Inequality in Great Britain: A Decomposition
Analysis. Regional Studies . 35 (7). pp. 605–612.
Dinu, M. și Socol (2006a). From Solow Model to Endogenous Eco nomic Growth –
Romania’s Reinsertion into Civilization? Revista Informatica Economic ă. 1 (37).
pp. 122–127.
Dinu, M. și Socol, C. (2006). O schi ță a ie șirii din periferie. În cadrul Simpozionului
Știin țific Na țional „România în Uniunea European ă. Poten țial de convergen ță ”.
Dinu, M., Angelescu, C. și Ailenei, D. (2008). Coeziunea economic ă și sistemul de pie țe
integrate. Revista Economie Teoretic ă și Aplicat ă. Suplimentul Revistei Economie
Teoretic ă și Aplicat ă “România în Uniunea European ă. Calitatea integr ării.
Dezvoltare regional ă’. pp. 7–14.
Dinu, M., Anghelache, C. și Coconoiu, D. (2013). Investi țiile str ăine directe în România în
perioada 2003-2012. Revista Român ă de Statistic ă. Trim. I. Supliment. pp. 266-
284.
Draghi, M. (2012). A Central Banker’s Perspective on European economic convergence .
discurs în cadrul Conferin ței „Anchor 2013 Conference”, organizat ă de Banca
Na țional ă Maghiar ă, Budapesta, 2012,
http://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2012/html/s p1212-07.en.html .
Dritsakis, N. (2004). Exports, investments and econ omic development of pre-accession
countries of the European Union: an empirical inves tigation of Bulgaria and
Romania. Applied Economics 36 (16), pp. 1831–1838.
Eller, M., Haiss, P. R. și Steiner, K. (2006). Foreign Direct Investment in the Financial
Sector and Economic Growth in Central and Eastern E urope: The Crucial Role of
the Efficiency Channel. Emerging Markets Review . 7 (4). pp. 300-319.
Engle, R. F. și Granger, C. W. J. (1987). Co-Integration and Erro r Correction:
Representation, Estimation and Testing. Econometric a. Vol. 55 (2). pp. 251-276.
Esteban, J. M. și Ray, D. (2004). On the measurement of polarizatio n. Econometrica . 62
(4). pp. 819–851.
Fischer, M.M. (2011). A spatial Mankiw-Romer-Weil m odel: theory and evidence. The
Annals of Regional Science . 47 (2). pp. 419–436.
Freitag, A. (2004). EMU enlargement: Which concept of convergence to apply? Jenaer
Schriften zur Wirtschaftswissenschaft . (11). pp. 1–28.
Funar, S. și Lu țaș, M. (2006). Guvernan ța corporativ ă – element de convergen ță în
procesul de aderare a României la Uniunea European ă. Supliment al Revistei de
Economie teoretic ă și aplicat ă „România în Uniunea European ă. Poten țialul de
convergen ță ”. 4 (4). pp. 115–126.
Galor, O. și Tsiddon, D. (1997). The Distribution of Human Cap ital and Economic
Growth. Journal of Economic Growth . 2 (1). pp. 93–124. Giannetti, M. (2002).
The effects of integration on regional disparities: Convergence, divergence or
both? European Economic Review . 46 (3). pp. 539–567.

Giles, D. (2006). Does Trade Openness Affect the Sp eed of Output Convergence? Some
Empirical Evidence. Empirical Economics . 31 (4). pp. 883–903.
Giurgiu, A. (2011) The Romanian External Trade and the Foreign Direct Investments
Inflows After 2007. A Critical Survey. Annals of Faculty of Economics, University
of Oradea. 1 (2). pp. 835-841.
Guerrini L (2010). Logistic population change and t he Mankiw-Romer-Weil model. Appl.
Sci. Applied Sciences . 12. pp. 96–101.
Haiss, P. și Sümegi, K. (2008). The relationship between insur ance and economic growth
in Europe: a theoretical and empirical analysis. Empirica . 35 (4). pp. 405–431.
Hammermann, F. și Schweickert, R. (2005). EU Enlargement and Instit utional
Development: How Far Away Are the EU’s Balkan and B lack Sea Neighbors?
Kiel Institute for World Economics . (Kiel Working Paper No. 1261). pp. 1–27.
Hodak, L. M. (1999). Activities of the Government o f the Republic of Croatia in the
Process of European Integration, Center for Europea n Integration Studies.
Rheinische Friedrich Wilhelms-Universität Bonn . (Discussion Paper, C43). pp. 1–
19.
Hummels, D., Rapoport, D. și Yi, K.-M. (1998). Vertical specialization and the changing
nature of world trade. Economic Policy Review . (Jun). pp. 79–99.
Iancu, A. (2006a). Problema convergen ței economice. OEconomica . (4). pp. 5–60.
Iancu, A. (2006b). Problema convergen ței economice. Supliment al Revistei de Economie
Teoretic ă și Economic ă “România în Uniunea European ă. Poten țialul de
convergen ță ’. 4. pp. 43–64.
Iancu, A. (2007a). Convergen ța nominal ă. Revista OEconomica . 2. pp. 43–67.
Iancu, A. (2007b). Tipuri de convergen ță . Convergen ța institu țional ă. Revista
OEconomica . 1. pp. 85–118.
Iancu, A. (2009a). Convergen ța institu țional ă și integrarea în UE. Seria Studii Economice
Institutul Na țional de Cercet ări Economice . (090702). pp. 1–36.
Iancu, A. (2009b). Convergenta real ă. Seria Studii Economice. Institutul Na țional de
Cercet ări Economice . (090701). pp. 1–89.
Is ărescu, M. (2007). România: Drumul c ătre euro , pp. 1-27.
http://www.ugir1903.org/down-load/BNR_Drumul_catre_ eu-ro.pdf .
Jelnikar, E. și Murmayer, U. (2006). Convergence in Europe Empiri cal Analysis on Two
Groups of Countries of the European Union. Proceeding of International
Conference on Human and Economic Resources . 2006, Izmir, pp. 249–263.
Jungmittag, A. (2004). Innovations, technological s pecialisation and economic growth in
the EU. International Economics and Economic Policy . 1 (2-3). pp. 247–273.
Kaufmann, D. D. (2005). Myths and Realities of Gove rnance and Corruption. World
Economic Forum . Global Competitiveness Report 2005-2006. pp. 81–9 8.
Kaufmann, D. D., Kraay, A. și Mastruzzi, M. (2011). The Worldwide Governance
Indicators: Methodology and Analytical Issue. Hague Journal on the Rule of Law .
3 (2). pp. 220–246.
Konya, L. (2004). Export-Led Growth, Growth-Driven Export, Both or None? Granger
Causality Analysis on OECD Countries. Applied Econometrics and International
Development . 4 (1). pp. 73-94.
Kranich, J. (2008). Agglomeration, Vertical Special ization, and the Strength of Industrial
Linkages. University of Lüneburg, Institute of Economics . 98 (Septembrie). pp. 1-
44.

Krugman, P. (1998). What’s new about the new econom ic geography? Oxford Review of
Economic Policy . 14 (2). pp. 7–17.
Krugman, P. R. (1979). Increasing returns, monopoli stic competition, and international
trade. Journal of International Economics . 9 (4). pp. 469–479.
Krugman, P. R. (1991). Target Zones and Exchange Ra te Dynamics. The Quarterly
Journal of Economics . 106 (3). pp. 669–682.
Lein-Rupprecht, S. M., León-Ledesma, M. A. și Nerlich, C. (2007). How is real
convergence driving nominal convergence in the new EU Member States? Banca
Central European ă. http://www.ecb.int/pub/pdf/scpw-ps/ecbwp827.pdf .
Levine, R. (2001). International Financial Liberali zation and Economic Growth. Review of
International Economics . 9 (4). pp. 688–702.
Li, J. (2008). Economic Growth and Development: Tow ards a Catchup Model.
Environmental and Resource Economics . 40 (1). pp. 1–36.
Li, X. și Liu, X. (2005). Foreign Direct Investment and Eco nomic Growth: An
Increasingly Endogenous Relationship. World Development 33 (3), pp. 393–407.
Lucas, R. J. (1988). On the mechanics of economic d evelopment. Journal of Monetary
Economics 22 (1), pp. 3–42.
Mankiw, G., Romer, D. și Weil, D. N. (1992). A contribution to the empiric s of economic
growth. The Quarterly Journal of Economics . 107 (2). pp. 407–437.
Manole, A. M. (2012). Social cohesion – a post-cris is analysis. Revista Economie
Teoretic ă și Aplicat ă. XIX 11 (576)). pp. 127–134.
Marina ș, M. (2006). Analiza corela ției dintre convergen ța nominal ă și convergen ța real ă.
Cazul României. Revista Economie Teoretic ă și Aplicat ă. (3). pp. 73–78.
Marina ș, M. (2007). The Estimation of the Cointegration Re lationship Between the
Economic Growth, Investments and Exports. The Roman ian Case. Revista
Economie Teoretic ă și Aplicat ă 7 (512).
Marthur, S. K. (2005). Economic Growth și Conditional Convergence: Its Speed For
Selected Regions For 1961-2001. Indian Economic Review . 40 (2). pp. 185–208.
Martin, A. și Fîr țescu, B. (2006). Convergen ța nominal ă și real ă a economiei române ști în
contextul integr ării în UE. Analele Universit ăț ii din Oradea, Știin țe Economice,
TOM XV. II. pp. 583–588.
Martin, R. și Sunley, P. (1996). Paul Krugman’s geographical ec onomics and its
implications for regional development theory: a cri tical assessment .Economic
Geography. 72 (3). pp. 259-292.
Matthews, R. C. O. (1986). The Economics of Institu tions and the Sources of Growth. The
Economic Journal . 96 (384). pp. 903–918.
McLean, B. și Shrestha, S. (2002). International Financial Libe ralisation and Economic
Growth. Review of International Economic . 9 (4). pp. 688-702.
McQuinn, K. și Whelan, K. (2007). Conditional convergence and th e dynamics of the
capital-output ratio. Journal of Economic Growth 12 (2), pp. 159–184.
Mecu, G. (2013). Modeling Economic Growth. Revista Român ă de Statistic ă. Supliment
Trim. II. pp. 239–242.
Meijers, E. și Sandberg, K. (2006). Polycentric Development to C ombat Regional
Disparities? The Relation Between Polycentricity an d Regional Disparities in
European Countries . European Regional Science Association . pp. 1-20.
Mirwaldt, K., McMaster, I. și Bachtler, J. (2008). Reconsidering Cohesion Polic y: The
Contested Debate on territorial Cohesion. European Policy Research Centre . (66).
pp. 1–42.

Monfort, P. (2008). Convergence of EU regions. Meas ures and evolution. Working papers
– A series of short papers on regional research and indicators produced by the
Directorate-General for Regional Policy . (1). pp. 1–20.
Naghi, M. și Szasz, L. (2010). Impact Of The Romanian Industri al Sector On The
Country’S Economic Performance. The Proceedings of the 3rd International
Conference . Managerial Challenges of the Contemporary Society (26). pp. 135–
142.
Neycheva, M. (n.d.). Does higher level of education of the labor force cause growth?
Evidence from Bulgaria. Economic Change and Restructuring . pp. 1–19.
Niculescu, A. (2006). Rela ția convergen ță real ă – convergen ță nominal ă în procesul de
integrare în Uniunea Economic ă și Monetar ă. Supliment al Revistei de Economie
Teoretic ă și Economic ă “România în Uniunea European ă. Poten țialul de
convergen ță ’. 4. pp. 339–362.
North, D. C. (1991). Institutions. The Journal of Economic Perspectives . 5 (1). pp. 97–112.
Olsen, J. P. (2002). The Many Faces of Europeanizat ion. Journal of Common Market
Studies . 40 (5). pp. 921–952.
Paas, T. și Schlitte, F. (2006). Regional Income Inequality a nd Convergence Processes in
the EU-25. European Regional Science Association . pp. 1-24.
Palumbo, A. (2009). Adjusting Theory to Reality: Th e Role of Aggregate Demand in
Kaldor’s Late Contributions on Economic Growth. Review of Political Economy
21 (3), pp. 341–368.
Păun, C. (2010). An empirical estimation of Balassa – Samuelson Effect in case of Eastern
European Countries. University Library of Munich, Germany . MPRA 31407
(2011). pp. 1-17.
Pecican, E. S. (2009). Indicatori privind convergen ța real ă și aplica țiilor acestora. Seria
Studii Economice . Institutul Na țional de Cercet ări Economice. 10. pp. 1-32.
Pereira, A. M. și Xu, Z. (2000). Export Growth and Domestic Perform ance. Review of
International Economics 8 (1), pp. 60–73.
Pop Silaghi, M. I. (2009). Exports-economic growth. Causality: evidence from CEE
Countries. Romanian Journal of Economic Forecasting (2), pp. 105–117.
Popa, L. R. (2009). The Impact of Economic Crisis o n Direct Foreign Investments. The
Annals of “Dunarea de Jos” University of Gala ți. Fascicle I. Economics and
Applied Informatics . Years XV (2), pp. 101-108.
Puscaciu, V. și Puscaciu, F.D. (2010). Theoretical consideration upon the pattern center-
periphery of Krugman type. EuroEconomica . 18 (1). pp. 14-22.
Quah, D. T. (1993). Galton’s Fallacy and Tests of t he Convergence Hypothesis.
Scandinavian Journal of Economics . 95 (4). pp. 427–443.
Quah, D. T. (1996). Twin Peaks: Growth and Converge nce in Models of Distribution
Dynamics. The Economic Journal . 106 (437). pp. 1045–1055.
Reppas, P.A., Christopoulos, D.K. (2005). The expor t-output growth nexus: Evidence from
African and Asian countries. Journal of Policz Modeling . 27 (2005). pp. 929-940.
Rey, S. și Montouri, B. (1999). US Regional Income Convergen ce: A Spatial Econometric
Perspective. Regional Studies . 33 (2). pp. 143–156.
Romer, P. M. (1986). Increasing Returns and Long-ru n Growth. Journal of Political
Economy , 94 (5), pp. 1002–37.
Ruggiero, A. (2005). Paul Krugman and the New Econo mic Geography – assesment in the
light of the dynamics of a “real world’ local syste m of firms. European Regional
Science Association . pp. 1-32.

Sachs, J. D. și Warner, A. M. (1995). Economic Convergence and Ec onomic Policies.
National Bureau of Economic Research . Cambridge. 5039. pp. 1-47.
Sala-i-Martin, X. (1996). Regional Cohesion: Eviden ce and Theories of Regional Growth
and Convergence. European Economic Review . 40 (6). pp. 1325–1352.
Sala-i-Martin, X. (2003). Keynote speech: Convergen ce and Divergence – theoretical
underpinnings. In: G. Tumpel-Gugerell și P. Mooslechner (eds.). Economic
Convergence and Divergence in Europe: Growth and Re gional Development in an
Enlarged European Union . Cheltenham: Edward Elgar Publishing, pp. 117–128.
Săvoiu, G., Cr ăciuneanu, V. și Țaicu, M. (2010). A New Method of Statistical Analys is of
Markets’ Concentration or Diversification. Economic and Financial Statistics . 58
(2). pp. 15–27.
Schimmelfennig, F. și Sedelmeier, U. (2004). Governance by Conditionali ty: EU Rule
Transfer to the Candidate Countries of Central and Eastern Europe. Journal of
European Public Policy . 11 (4). pp. 661–679.
Schwartz, H. (2007). Dependency or Institutions? Ec onomic Geography, Causal
Mechanisms, and Logic in the Understanding of Devel opment. Studies in
Comparative International Development . 42 (1-2). pp. 1–2.
Socol, C. și Socol, A. G. (2006). Modelul European: cre ștere economic ă, convergen ță și
coeziune. Revista Economie Teoretic ă și Aplicat ă. (8), pp. 61–66.
Socol, C., Mitru ț, C., Marinescu, R. T., Dinu, A. M. și Coconoiu, D. (2013). Evolu ția
investi țiilor str ăine în România pân ă la sfâr șitul anului 2012 și impactul asupra
cre șterii economice. Revista Român ă de Statistic ă. Trim. I. Supliment, pp. 188-
193.
Solow, R. M. (1956). A Contribution to the Theory o f Economic Growth. The Quarterly
Journal of Economics , 70 (1), p. 1-65.
Spohrer, J. și Maglio, P.P. (2008). The emergence of service sci ence: toward systematic
service innovations to accelerate co-creation of we alth. Production and Operations
Management . 17 (3). pp. 238–246.
Subasat, T. (2002). Does Export Promotion Increase Economic Growth? Some Cross-
Section Evidence. Development Policy Review 20 (3), pp. 333–349.
Sultan, Z. A. și Haque, M. I. (2011). The Estimation of the Cointe gration Relationship
between Growth, Domestic Investment and Exports: Th e Indian Economy.
International Journal of Economics and Finance 3 (4), pp. 226–232.
Ștefan, L. și Ioni ța, S. (2012). Romania. Freedom House (ed.). Nations in Transit 2012
Democratization from Central Europe to Eurasia . New York, NY: Rowman și
Littlefield Publishing, pp. 431–450.
Tarschys, D. (2003). Reinventing Cohesion. The Future of European Struct ural Policy .
Swedish Institute for European Policy Studies. Comi sia European ă, Politica
regional ă. Raport 17. p. 1-104.
Tekin, R. B. (2012). Economic growth, exports and f oreign direct investment in Least
Developed Countries: A panel Granger causality anal ysis. Economic Modelling 29
(3), pp. 868–878.
Tra șcă, D. L., Aceleanu, M. I. și Sahlian, D. (2013). Eficien ța în plan teritorial a politicii
de coeziune în România. Revista Economie Teoretic ă și Aplicat ă. XX 1 (578), pp.
64–74.
Tsagkanos, A. G., Botsaris, C. A. și Koumanakos, E. P. (2006). Exploring Trends of Per –
Capita GDP Among EU-15 Members. International Research Journal of Finance
and Economics . 4. pp. 143–153.

Venables, A. J. (1996). Equilibrium Locations of Ve rtically Linked Industries.
International Economic Review 37 (2), p. 341-359.
Villaverde, J. C. (2004). Indicators of Real Economic Convergence. A Primer . United
Nations University. W-2004/2. pp. 1-25.
Villaverde, J. C. (2006). Indicator of Real Economi c Convergence. în: P. De Lombaede
(ed.). Assessment and measurement of regional integration . New York N.Y.:
Routledge, pp. 146–161.
Vîrjan, D. (2012). New Approaches to Social Economy . Revista Economie Teoretic ă și
Aplicat ă. XVIII 6 (571). pp. 105–110.
Vojinovic, B. și Prochniak, M. (2009). Divergence Period in the Eu ropean Convergence
Process. Transition studies review . 15 (4). pp. 685–700.
Williamson, J. G. (1965). Regional Inequality and t he Process of National Development: A
Description of the Patterns. Economic Development and Cultural Change . 13 (4).
University of Chicago. pp. 1-84.

Rapoarte, monografii:
Banca Mondial ă (2013). Doing Business. Smarter Regulations for Small and M edium Size
Enterprises . Edi ția a 10-a. http://www.doingbusiness.org/reports/global-
reports/doing-business-2013 .
BCE (2012). Raportul de convergen ță Mai 2012 . http://www.ecb.int/pub/pdf/conrep/cr-
201205ro.pdf .
BNR (2011). Raport anual 2011 , http://bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx .
BNR (2012a). Raport anual 2012 , http://bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx .
BNR (2012b). Raport asupra infla ție februarie 2012 , Anul VIII, No. 27,
http://bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx .
BNR (2012c). Raport asupra infla ție noiembrie 2012 , Anul VIII, No. 30,
http://bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx .
BNR (2013). Raport asupra infla ție noiembrie 2013 , Anul IX, No. 34,
http://bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
BNR și Institutul Na țional de Statistic ă (2012d). Investi țiile str ăine directe în România în
anul 2011 .
BNR. Criteriile economice, conform protocolului nr.6 la Articolul 109j din Tratatul de la
Maastricht privind criteriile de convergen ță și Fondul Monetar Interna țional ,
http://www.bnro.ro/Criteriile-economice-1247.aspx .
Comisia European ă (2011a). Europe 2020 – A strategy for smart, sustainable an d inclusive
growth .
Comisia European ă (2011b). Europe in figures. Eurostat yearbook 2011. Statist ical books ,
ISSN 1681-4789.
Comisia European ă (2011c). European Economic Forecast , Spring 2011, European
Economy 1/2011. Commission staff working document, Directorate-General for
Economic and Financial Affairs.
Comisia European ă (2011d). Eurostat regional yearbook 2011 , Publications Office of the
European Union, Luxemburg, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFF-
PUB/KS-HA-11-001/EN/KS-HA-11-001-EN.PDF .
Comisia European ă (2013a). European Economic Forecast. Winter 2013 . http://ec.euro-
pa.eu/economy_finance/publications/european_economy /2013/pdf/ee1_en.pdf
Comisia European ă (2013b). Evaluarea Programului na țional de reform ă pentru 2013 și a
Programului de convergen ță ale României .

Comisia European ă (2013c). Recomandare a Consiliului privind Programul na țional de
reform ă al României pentru 2013 și care include un aviz al Consiliului privind
Programul de convergen ță al României pentru perioada 2012-2016 .
Comisia European ă. Obiectivele Europa 2020 , http://ec.europa.eu/europe2020/europe-
2020-in-a-nutshell/targets/index_ro.htm
Eurostat. Baza de date 1990-2012, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal /na-
tional_accounts/data/database .
Eurostat. PIB la nivel regional , 2011, http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explain –
ed/index.php/GDP_atregional_level/ro .
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Competitivitate” .
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Dezvoltare regiona l ă”.
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Educa ție” .
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Energie și eficien ță energetic ă”.
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Incluziune social ă și combaterea s ărăciei”.
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Mediu și schimb ări climatice” .
Fondul European de Dezvoltare Regional ă prin POAT 2007-2013 (Mai 2013). Rezultatele
analizei documentare – Sectorul “Ocuparea for ței de munc ă”.
Freedom Hose (2012). Nation in Transit 2012. http://www.freedomhouse.org/report/na-
tions-transit/2012/romania .
Guvernul României – Departamentul pentru Afaceri Eu ropene (2010). Memorandum
privind Aprobarea valorilor finale ale obiectivelor României pentru Strategia
Europa 2020 .
Guvernul României (2006). Strategia de post-aderare a României. Partea a II-a : Strategia
de dezvoltare a româniei pe perioada post-aderare , http://www.gov.ro/upload/arti-
cles/100071/strategiepostadera-re2a.pdf .
Guvernul României (2011). Programul de Convergen ță 2011-2014 .
Guvernul României (2013). Raportul Strategic Na țional 2012 Privind Implementarea
Fondurilor Structurale și de Coeziune.
Institutul Na țional de Statistic ă (1990-2011). Anuarul Statistic al României .
Institutul Na țional de Statistic ă (2011). Anuarul de comer ț interna țional al României .
Institutul Na țional de Statistic ă. Baze de date TEMPO-Online (domeniul A. Statistic ă
social ă și Domeniul B. Statistic ă Economic ă). https://statistici.insse.ro/shop/?pa-
ge=tempo1 și-lang=ro
The World Bank. Baza de date 1990 -2012, http://data.worldbank.org/indicator .
The World Bank. Worldwide Governance Indicators 2012 , http://info.worldbank.org/go-
vernance/wgi/sc_country.asp .
UNCTAD Handbook of Statistics 2006-07. http://www.unctad.org/en/docs/tdstat-
31_en.pdf .
UNCTAD Handbook of Statistics 2006-07. http://www.unctad.org/en/docs/tdstat-
31_en.pdf .
UNCTAD Handbook of Statistics 2008. http://www.unctad.org/en/docs/tdstat33_en.pdf .
UNCTAD Handbook of Statistics 2009. http://www.unctad.org/en/docs/tdstat34_enfr.pdf .

UNCTAD Handbook of Statistics 2010. http://www.unctad.org/en/docs/tdstat35_en.pdf .
UNCTAD Handbook of Statistics 2012. http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdstat37-
_en.pdf .