Teza de licență [613678]

Ministerul Sănătă ții, Muncii și Protec ției Sociale al Republicii Moldova
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie "Nicolae Testemi țanu"

FACULTATEA DE MEDICINĂ PREVENTIVĂ

Departamentul/Catedra de Igienă Generală

Teza de licență

DETERMINAREA CANTITĂȚII DE IOD ÎN
SAREA IODATĂ

GHERCIU Antonela
Anul 6 grupa MP1403

Garbuz Alexandru,
asistent r universitar
Chișinău, 2020

1

DECL ARAȚIE
Prin prezenta, subsemnata Gherciu Antonela declar pe propria răspundere, că teza
de licență cu tema ” Determinarea cantității iod în sarea iodată ” este elaborată de către
mine personal, materialele prezentate sunt rezultatele propriilor cercetări, nu sunt plagiate
din alte lucrări științifice și nu a mai fost prezent ată la o altă facultate sau instituție de
învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea declar, că toate sursele utilizate, inclusiv din internet, sunt indicate în
teza de licență, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
✓ toate fragm entele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă,
sunt scrise cu referința asupra sursei originale;
✓ reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori deține referința asupra sursei
originale;
✓ rezumarea ideilor altor autori deține referința exactă la textul original;
✓ metodele și tehnicile de lucru preluate din alte surse dețin referințe exacte la sursele
originale.

Data 15.04.2020

Absolvent: [anonimizat] ___________________

(Prenume Nume ) (Semnătura)

2
CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………….. 3
CAPITOLUL I. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI:
1.1 Importanța studierii cantității de iod necesară organismului
uman…………………………………………………………………………………………………………. ……… 7
1.2 Evaluarea legislației cu privier la aprobarea unor măsuri de eradicare a tulburărilor
prin deficitul de iod ……… ……………………………………………………. 11
1.3. Problemele create de carența sau excesul sării și iodului in
organism ………………………………………………………………………………………………………. ………..
…13

CAPITOLUL II. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE:
2.1 Determinarea cantității de iod în sarea iodată prelucrată cu KIO3(iodat de
potasiu) ………………………………… ………………………………………………………………………….. ..20
2.2 Spectrometria de absorbție în UV -VIS ……………………………………………. ………………. .23
CAPITOLUL III. DETERMINAREA CANTITĂȚII DE IOD ÎN SAREA
IODATĂ ȘI ACȚIUNEA EI ASUPRA ORGANISMULUI :
3.1 Analiza rezultatelor obținute în urma măsurării cantității de iod în sarea iodată …..32
3.2 Eficiența și consecințele sării iodat …………………………………………….. ……………….. .34
3.4 Studi cu referință la maladiile cauzate de excesul de sare ………………………… 37
CONCLUZII GENERALE ……………………………………………………………………… …..39
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………….. ……41
ANEXE …………………………………………………………………………………………………… …….43

3
INTRODUCERE
Actualitatea temei . Sarea iodată a fost și este un subiect foarte actual. Zilnic în mun icipiul
Chișinău se cumpără o cant itate foarte mare de sare iodată și aceasta este găsita aproape in fiecare
gospodărie , fiind un produs des întâlnit în raționamentul zilnic al persoanelor, în alimenta ția de zi
cu zi și ca fortificator al unor alimente, evident că se întâlnește pe multe dintre rafturile
magazinelor noastre, însă totuși, deficitul de sare iodata ram âne a fi o temă tabu.
Cunoaștem că iodul este o minerală esențială pentru sănătatea omului, având o importanță majoră
în creșterea copiilor, dezvoltarea creierului, vindecarea organismului, funcționarea corectă a
metabolismului. El este solubil în apă și poate fi gă sit în diferite alimente cum ar fi sarea iodată,
pâine fortificată cu iod, apa îmbogățită sau chiar sub forma de supliment alimentar. În pofida
faptului, o mare parte a populației suferă de maladii cauzate de deficit de iod, hipotiroidism, care
are loc atu nci când organismul nu reușește să producă suficienți hormoni tiroidieni.
Conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), deficitul de iod se întâlnește în
54 de țări din toată lumea. O campanie globală de iodizare a sării desfășurată în a proape toate țările
a avut ca rezultat un procent estimat de 68% gospodării ce folosesc acum sare iodată. Înainte de
această campanie , se estimase că, până în 2005, un număr de 2 miliarde de oameni urma u să
sufere de gușă, însă numărul final a fost de 0, 7 miliarde, ceea ce înseamnă că 1,3 milioane de
persoane au fost astfel ferite de această afecțiune. În ciuda acestui fapt, aproximativ 40% din
populația globală este în continuare expusă riscului de deficit de iod. [22]
În urma unui studiu PRIVIND CONSUMUL ALIMENTAR DE SARE organizat în anul
2016 de către Francesco P Cappuccio (Direcția Științe Medicale, Școala Medicală Warwick,
Universitatea Warwick, Coventry, Regatul Unit, șef al Centrului de colaborare a OMS în domeniul
nutriție), Lanfr anco D’Elia (Departamentul de Medicină, Universitatea Federico II din Napoli,
Italia și Centrul de Colaborare a OMS în domeniul nutriției, Coventry, Regatul Unit), Galina
Obreja (Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemițanu”, Chișinău ,
Republica Moldova), Angela Ciobanu (Coordonator al programelor de sănătate publică, Biroul
OMS din Republica Moldova), avînd ca scopu stabilirea nivelul curent al consumului mediu de
sare (sodiu), potasiu și io d în rândul unui eșantion randomizat de popu lație generală a Republicii
Moldova și de a explora cunoștințele, atitudinile și practicile privind consumul de sare întru
implementarea Programului Național în domeniul Alimentației și Nutriției pentru anii 2014 –2020,

4
iar Obiectivul general fiind stabilirea nivelul mediu curent al consumului de sare (sodiu), potasiu
și iod în cadrul unui eșantion randomizat de bărbați și femei în Republica Moldova. În urma
cercetărilor efectuate anume asupra sării iodate, sa constatat că Circa 6 din 10 gospodării î n
Republica Moldova consumă sare adecvat iodată , cu o proporție semnificativ mai mare în rândul
populației urbane, persoanelor cu un nivel de educație mai înalt, și celor cu un indice al bunăstării
mai înalt. Consumul de iod a fost adecvat în cazul a 40,9 % de participanți, pe când 30% au un
aport excesiv și 28,6% au un aport insuficient.
Un program pentru încurajarea reducerii consumului de sare în rândul populației este o
oportunitate pentru a revizui criteriile de fortificare cu iod produselor alimentar e și pentru a corecta
atât deficiența curentă, cât și excesul identificat. [20]
Tulburările prin deficit de iod apar în cazurile în care aportul de iod este sub nivelul
recomandat și glanda tiroidă nu mai sintetizează cantitatea suficientă de hormoni tiroi dieni.
Nivelul scăzut de hormoni tiroidieni în sînge, duce, la rîndul său, la afectarea creierului în
dezvoltare creând o tulburare de memorie printre maturi, dar și la alte efecte nefaste, denumite
Tulburări prin Deficit de Iod. [22]
O data cu apariția de ficitului de iod, organismul dă de știre manifestând simptome cum ar fi:
creșterea inexplicabilă în greutate care se produce deoarece o data cu lipsa iodului, metabolismul
încetinește, iar caloriile sunt depozitate ca grăsime, la fel din cauza încetinirii metabolismului,
poate persista și senzația de frig, un alt simptom este senzația de slăbiciune carea apare iarăși din
cauza unui metabolism încetinit care nu furnizează suficientă energie și apare o senzație continuă
de oboseală, la fel un simptom foarte f recvent și evident este căderea părului, deoarece o dată ce
apare deficitul hormonilor tiroidieni, ei nu mai au capacitatea de a susține regenerarea părului , la
fel cum se întâmplă și în cazul pielii, hormonii tiroidieni fiind responsabili de regenerarea t isulară
la nivelul tenului, pot da o piele uscată și foarte deshidratată în lipsa iodului.
Sarcina generează multiple modificări fiziologice și hormonale normale care afectează
glanda tiroidă și pot duce uneori la tulburări tiroidiene maternale. Copilul e ste dependent de mamă
în ceea ce privește aportul de hormoni tiroidieni din timpul sarcinii.Este extrem de important ca și
glanda tiroidă să funcționeze normal în această perioadă critică, iar viitoarele mame sunt sfătuite
să efectueze un control al sănătă ții tiroidiene, în stadiul precoce al sarcinii .

5
Deficiența de iod în perioadele critice ale sarcinii și pe parcursul dezvoltării timpurii a
copilului generează afectarea creierului, ducînd la afectarea capacităților mintale. Spectrul
tulburărilor condițion ate de deficiența iodului este vast. Deoarece iodul este esențial în timpul
dezvoltării intrauterine, copii născuți din mame cu carență în iod pot avea deficiențe ireversibile.
În funcție de faza de dezvoltare și de vîrstă tulburările prin deficit de iod. Astfel, deficiența de iod
duce, în primul rînd, la afectarea intelectului. Prin urmare, fiind larg răspîndită, deficiența în iod
poate afecta nu numai sănătatea, dar și valorile intelectuale, și potențialul socio -economic al unei
națiuni. [27]
În urma anal izei situtiei privnd sarea iodata in Republica Moldova, Ministerul Sănătății,
Centrul Național Științifico -Practic de Medicină Preventivă , UNICEF , privită în contextul sănătății
publice, deficiența de iod, manifestată prin afectarea creierului și capacitat e cognitivă redusă,
reprezintă un pericol deosebit de mare, deoarece afectează întreaga populație. În consecință,
capacitatea mintală a copiilor și adulților cu o dezvoltare aparent normală, dar care trăiesc în zone
cu deficiență de iod, este redusă în com parație cu capacitatea celor care locuiesc în circumstanțe
favorabile. [16]
Însă de menționat este și faptul că și consumul sării în exces generează multe boli. Potrivit unui
studiu recent, atunci când organismul primește prea multă sare, încearcă să se apere de infecții. În acest fel,
sistemul imunitar este afectat, existand riscul apariției bolilor autoimune, cum ar fi diabetul de tip 1, artrita
reumatoidă sau scleroza multiplă, relatează BBC. Teoria este suținută de cercetătorii de la mai multe
universități, printre care MIT sau Harvard. Pe lângă cele enumerate anterior, mai există un șir de boli cum
ar fi: insuficienta cardiaca, afectiuni ale rinichilor si pietre la rinichi, edemul, accident vascular
cerebral, cancer gastric, hipertrofie ventriculara stanga, osteoporoza. care sunt provocate de
retenția de apă în urma consumului excesiv de sare. [14; 15]
Scopu l lucrării: De a depista prezența și cantitatea iodului în sarea iodată prezentă pe
rafturile magazinelor din Republica Moldova, cât si dezvoltarea subiectului pentru a afla cât de
benefică sau periculoasă este utilizarea ei zilnică analizînd care boli pot fi mai periculoase pentru
viață, cele provocate de insuficiența de iod sau cele provocate de surplusul de iod/sare.
Obiectivele lucrării:

6
• De a aduce date cât mai aproape de realitate visavi de cantitatea de iod din sarea iodată din
comerț .
• De a educa poulația în utilizarea raționala a acestui ingredient pentru a putea preveni
apariția multor patologii provocate de excesul de sare care pot fi mai grave de cît cele
provocate de insuficiența de iod.
• De a înțelege consecințele și patologiile care pot surveni în urma carenței cât și excesului
de iod.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă .În aceasta teză v -om expune informații despre
cantitatea de iod din sarea iodata, despre bolile provocate de insuficiența de iod in organism si
impactul lor asup ra vieții umane, cât și despre bolile provocate de excesul de sare și impactul lor
asupra sănătății.

7
1. ANALIZA BIBLIOGRAFICĂ A TEMEI
1.1 Importanța studierii cantității de iod necesar organismului uman.
Iodul este ste un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru
sinteza hormonilor tiroidieni , con ținutul său în organismul uman variază de la 15 la 23 mg. În
majoritatea cazurilor în aliment are se utilizează produse ce conțin iod sub formă de compuși
anorganici (cum ar fi iodura de potasiu, iodatul de potasiu, soluția Lugol) sau sub formă de pastile
(Iodinal), acestea pot manifesta o acțiune nefastă asupra tractului gastrointestinal, iar supr adozarea
lor duce la efecte adverse – hipertiroidism, cazuri de descreștere a funcției imune la persoanele cu
tiroidă autoimună etc. [ 7,10,23]. Pe de altă parte, sărurile ce conțin iod anorganic sunt instabile la
acțiunea factorilor de mediu: umezeală, lum ină, temperatură. Durata păstrării este de 6 luni în cazul
sării cu conținut de KI și de 9 luni pentru produsele ce conțin KIO3. Sub acțiunea unor reducători
sau oxidanți ele se pot descompune cu eliminare de iod [ 8,10]. Pentru stabilizarea sării iodate în
ea se adaugă compuși ai fierului, care pot influența proprietățile organoleptice ale produselor [9].
O altă formă de iod, mai puțin toxică pentru organism, este iodul organic. În Federația Rusă este
produsă iodocazeina – un produs care se adaugă ca suplim ent la făină și în produse lactate [ 34].
Cu toate că posibilitatea de a utiliza acest produs este limitată, supradozarea iodocazeinei de
utilizatori de asemenea poate genera hipertiroidismul. În natură iodul se găsește în cantități
esențiale în alge și în alte produse de mare [ 1,12]. Este indispensabil pentru o dezvoltare corectă
și sănătoasa a creierului copilului atât în timpul sarcinii cât și după naștere. Iodul este absolut
necesar pentru dezvoltarea creierului. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra
organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă
endemică și manifestări clinice de hipotiroidie iar excesul de iod determină manifestări de
hipertiroidie. [18]
Republica Moldova a inițiat acțiuni de prevenire a deficienței de iod începând cu anul
1996, iar beneficiile iodării sării sunt vizibile – la nivel național, în 2016, a fost înregistrat un aport
adecvat de iod în rândul adulților. Totuși, aportul de iod pentru gravide și în zona rur ală rămâne
sub nivelul recomandat. [17]
Deficiențade iod este o problemă de sănătate publică în Republica Moldova,iar iodarea
sării a fost implementată de la sfârșitul anilor 1990 pentru a preveni tulburările prin deficit de iod.
Alte produse alimentare iod ate în mod voluntar, inclusiv și apa iodată îmbuteliată, sunt disponibile
pe piața internă, ceea ce ar putea duce la creșterea consumului de iod în rândul unor grupuri ale
populației. O consultare specializată a OMS realizată în 2013 a concluzionat că sunt necesare
politici pentru a crește nivelul de iodare a sării și reduce consumul de sare până la mai puțin de 5
g/zi. Astfel de politici sunt compatibile între ele. [22]

8
Insuficiența de iod în organism induce apariția maladiilor iododeficitare, semnalate la 30%
din numărul populației de pe glob, inclusiv în Republica Moldova. Conform datelor Ministerului
Ocrotirii Sănătății al Republicii Moldova din 20.05.1998, aproximativ 85% din populația
Moldovei locuiește în regiuni carențiale de iod, aportul natural al i odului fiind de 40 -60 µg/zi .[3]
Aportul zilnic în iod, recomandat de Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF și Consiliul
Internațional pentru Controlul Tulburărilor prin Deficit de Iod, trebuie să constituie:
• 90 g pentru preșcolari (0 -59 luni);
• 120 g pentru elevi (6 -12 ani);
• 150 g pentru adulți (mai mari de 12 ani);
• 200 g pentru femei gravide și mame care alăptează.
Aportul de iod în organism se face, în special, prin alimente. Conținutul de iod în alimentele de
origine vegetală și animală , pe care le consumă populația Republicii Moldova, este însă redus.
Aceasta se datorează particularităților geochimice și deficitului de iod în factorii de mediu – sol,
apă, aer, plante.
Circa 20% din tot iodul în organismul oamenilor și animalelor se afl ă în glanda tiroidă.
Iodul liber și iodatul este redus până la iodură pe pereții intestinali. În tiroidă iodul este oxidat și
convertit în iod organic prin cuplarea cu aminoacidul L -tirozina și incorporare în hormoni ca
tiroxina (T4) și triiodtironina (T3) [14]. Tiroida influențează multe funcții ale organismului:
intensitatea metabolismului, dezvoltarea fizică și mintală, diferențierea și maturizarea celulelor
țesuturilor, funcțiile mușchilor, ale sistemului cardiovascular, ale celui de reproducere și
performanța de fertilitate, în același rând metabolismul unui șir de nutrienți [ 24]
Populația care trăiește în zonele sărace în iod poate avea o reducere a indicelui dezvoltării
intelectuale (IQ) cu pînă la 13,5 puncte sub nivelul comunităților comparabile din zonele ne
afectate de tulburări prin deficit de iod. Aceasta are efect imediat asupra capacității cognitive a
copilului, a sănătății femeilor, a calității vieții și a productivității economice.
Carența de iod este singura și cea mai cunoscută cauză a ret ardului mintal și a deteriorării funcțiilor
cerebrale ce poate fi prevenită. Carența de iod determină apariția gușii și scăderea producerii
hormonilor vitali pentru creștere și dezvoltare. Creșterea copiilor este încetinită, ei devin apatici,
cu deficit me ntal, cu alterarea capacității de mișcare, alterarea vorbirii și a auzului. La gravide
carența de iod produce disgravidie, naștere prematură, avort sau nașterea unor copii cu retard
mintal ori intelect la limită. Studii recente efectuate în Asia pe loturi mari de populație au
demonstrat că deficitul de iod la gravidă este o cauză a nașterii unor copii cu greutate mică. [28]

9
În ultimii 10 -15 ani incidența maladiilor iododeficitare , gușa endemic, a sporit de 8 -10 ori.
Se atestă o creștere îngrijorătoare a cazu rilor de îmbolnăviri de cancer a glandei tiroide. Pe fundalul
unei carențe de iod, fie chiar moderate, capacitățile intelectuale ale populației se reduc, ceea ce
prezintă un pericol semnificativ pentru potențialul intelectual și economic al țării. Fortific area
alimentelor constituie metoda cea mai eficientă și durabilă de suplinire a iodului. Însă fortificarea
obligatorie nu -și atinge în toate cazurile obiectivele – consumul de alimente fortificate nu este la
fel pentru toate categoriile populației, necesit ățile fiziologice în micronutrimente diferă de la o
categorie de populație la alta. Conținutul de micronutrimente depinde de calitatea ambalajului, iar
biodisponibilitatea micronutrimentelor depinde de procedeele tehnologice aplicate. Studiul
reflectă cauz ele și consecințele apariției deficiențelor de iod, inclusiv rolul substanțelor goatrigene
din alimente, precum și analiza recomandărilor privind utilizarea compozițiilor alimentare
fortificate cu iod.În anul 2015 numărul persoanelor de pe glob, care se af lau în condiții de
insuficiență a aportului de iod, se estima la 1,6 mild. Dintre acestea, 800 mil. suferă de maladii
iododeficitare (dintre care aproximativ 100 mil. se află în spațiul post -sovietic). Numărul
persoanelor, al căror nivel de inteligență est e afectat din cauza carenței de iod (în primul rând este
vorba de cretinismul endemic) este estimat la 43 mil. Cauza primordială a acestui fenomen rezidă
în eroziunea solurilor. Ionii de ioduri prezenți în cantități importante în apa oceanelor constituie
principalul rezervor natural de iod. Sub acțiunea razelor ultraviolete aceștia se transformă în iod
elementar. Iodul elementar interacționează cu oxigenul, transformându -se în compusul radicalic.
Datorită precipitațiilor, acești ioni ajung la suprafața solu rilor și sunt vehiculați de către apele
freatice, care le transportă, din cauza eroziunii solurilor, spre ocean. Conținutul iodului în
atmosferă și în precipitațiile atmosferice este variabil. Solurile cele mai sărace în iod se află în
interiorul continent elor și în zonele montane, acoperite cu ghețari. Cu excepția produselor marine,
bogate în iod, conținutul în alimente a acestui ele – Conform criteriilor OMS, Republica Moldova
este o țară cu un nivel mediu al maladiilor provocate de deficiența de iod . Tot uși, situația necesită
o atenție deosebită, deoarece peste 37% de copii la vârsta de 8 -10 ani prezintă forme vizibile sau
palpabile de gușă, frecvența acestei maladii fiind mai mare în regiunile centrale (41,6%) și de nord
(39,1%) comparativ cu regiunile d e sud (26,9%) și de est (33,9%) . În ultimii 10 -15 ani în Moldova
incidența maladiilor endemice ale glandei tiroide s -a majorat de 8 -10 ori. Procentul la copii și
adolescenți cu o hiperplazie endemică a glandei tiroide este de 33 -47%; 2,8 -5,7% din populați e
are o gușă care se exprimă adeseori prin apariția nodulilor, în timp ce 1,5 -4,2% de persoane suferă
de hipotiroidie. Excreția iodului urinar la copii este în medie egală cu 7,84 µg/l. Dacă se ia în
considerare că gradele de severitate a ioduriei sunt (OM S/ UNICEF/ ICCIDD): produsele
obișnuite, fără adaosuri speciale. Drept consecință, din circa 40 de mii de nou -născuți anual,

10
aproximativ 15 mii de copii se diagnostichează cu handicap intelectual ireversibil cauzat de
deficiența de iod în timpul sarcinii.
O bună parte de iod se pierde în timpul prelucrării termice a produselor. De exemplu, 100
de grame de carne fiartă conțin numai 5,9 micrograme de iod, de fasole – 6,3 micrograme, de griș
– 2,8 micrograme, de varză – 4,6 micrograme, de sfeclă – 4,5 microgr ame, de cartofi – 3,5
micrograme. Astfel, este destul de greu să ne asigurăm necesitățile organismului în iod folosind
doar produsele obișnuite, fără adaosuri speciale [36]
În ultimii zece ani au fost obținute progrese considerabile în eliminarea tulburări lor
provocate de carența iodului. În acest scop s -au propus mai multe metode de profilaxie:
• utilizarea sării de bucătărie fortificate cu iod
• prescrierea preparatelor de iod – iodomarin, antistrumin, iodat de potasiu, extracte
de alge marine etc.;
• utilizarea în alimentație a produselor de mare, bogate în iod;
• fortificarea apei potabile cu iod;
• injectarea uleiului iodat;
• fortificarea cu iod a diferitelor produse alimentare etc.
În prezent, 73% din țările afectate de carența de iod au realizat progrese în iodarea
universală a sării. Moldova este o țară importatoare de sare, sursele principale fiind Ucraina (circa
80%) și România (mai puțin de 20 ). Rezultatele unui studiu UNICEF privind cunoștințele,
atitudinile și practicile familii lor au arătat că mai mult de jumătate din familiile din mediul rural și
aproape o treime din cel urban nu folosesc sare iodată. O familie cumpără în medie sare o dată la
6,3 luni, modificându -i ambalajul. Dar schimbarea ambalajului original, păstrarea sări i în condiții
nefavorabile și pe o perioadă mai lungă de 3 luni duce la pierderea iodului din sare. Astfel, doar
32,7% din familii consumă sare adecvat iodată. [24]

11
1.2 Evaluarea legislației cu privir e la aprobarea unor măsuri de eradicare a
tulburărilor p rin deficitul de iod.
Guvernul Republicii Moldova și -a asumat angajamentul să reducă consumul de sare în
rândul populației la nivel național până la mai puțin de 8 g pe zi către anul 2020 , ceea ce reprezintă
o reducere de 30%. Ace st obiectiv este prevăzută în Programul Național în domeniul Alimentației
și Nutriției pentru anii 2014 –2020 și în Planul Național de Acțiuni pentru anii 2016 –2020 privind
implementarea Strategiei Naționale de Prevenire și Control al Bolilor Netransmisibile. [21]
Programul național de eradicare a tulburărilor prin deficit de iod este destinat protecției
sănătății populației în raport cu factorul alimentar, în special eradicării deficienței nutriționale de
iod și a consecințelor acesteia – tulburărilor prin deficit de iod.
Scopul Programului constă în eliminarea tulburărilor cauzate de deficitul de iod prin asigurarea și
menținerea iodării sării ca strategie principală de sănătate publică.
Guvernul a întreprins diverse măsuri pentru eradicarea tulburărilor cauzate de
deficitul de iod prin iodarea sării, destinate atît comercializării către populație, cît și
utilizării în industria alimentară și în alimentația publică. Au fost aprobate două programe
naționale pentru eliminarea tulburărilor prin deficit de iod, aprobate prin hotărîri le de
Guvern nr.46 din 16 ianuarie 1998 și nr.539 din 17 mai 2007, care au contribuit la
ameliorarea situației în domeniul vizat. Studiile și analiza progresului de la începutul
implementării măsurilor de prevenție denotă că, deși utilizarea sării iodate î n gospodării
înregistrează o creștere lentă, de la 32% – în anul 1998 la 33% în anul 2000, 52% – în anul
2002, 59,5% – în anul 2005, 78,6% – în anul 2009, rezultatele sînt încă departe de a fi
conforme cu criteriile internaționale pentru eliminarea tulbură rilor prin deficit de iod.
Promovarea iodării universale a sării și implementarea programelor de sănătate
publică recomandate de OMS în vederea prevenirii carenței de micronutrimente la femei și
copii constituie una dintre acțiunile prevăzute în Politica Națională de Sănătate, aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.886 din 6 august 2007 și în Planul de acțiuni al Guvernului
pentru anii 2011 -2014, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 179 din 23 martie 2011. [22]
Asambleea Mondială a Sănătății în rezoluția WHA43.2. Prevenirea și controlul
tulburărilor prin deficit de iod (la cea de -a 43-a Asamblee Mondială a Sănătății, Geneva,
7-17 mai 1990. Vol.III. Rezoluții și decizii. Geneva, Organizația Mondială a Sănătății, 1990)
a stabilit obiectivul eliminării tulburărilor prin deficit de iod ca problemă de sănătate
publică și a reafirmat acest obiectiv în rezoluția WHA49.13. Problema privind prevenirea și

12
controlul tulburărilor prin deficit de iod a fost pusă în dezbateri la Asambleea Mondială a
Sănă tății, Geneva, 25 mai 1996. Vol.III. Rezoluții și decizii. Geneva, Organizația Mondială a
Sănătății, 1996. Prin rezoluția WHA60.21., eliminarea durabilă a tulburărilor prin deficit de
iod (la cea de -a 60-a Asamblee Mondială a Sănătății, Geneva, 14 -23 mai 2 007. Vol.III.
Rezoluții și decizii. Geneva, Organizația Mondială a Sănătății, 2007) s -a făcut apel către
statele -membre să -și dubleze eforturile pentru susținerea cu succes a programelor continue
de protecție a populației contra deficienței de iod și elimi narea durabilă a tulburărilor prin
deficit de iod, precum și să stabilească coaliții naționale multidisciplinare în vederea
monitorizării statutului nutrițional în iod la fiecare 3 ani. [22; 3 4]
În rezoluție se menționează că strategia preferabilă de contro l al tulburărilor prin
deficit de iod rămîne iodarea universală a sării.
În cazurile, când legislația unei țări impune fortifierea drept caracteristică de identitate a unui
produs alimentar specific, aceasta este considerată obligatorie (spre exemplu – sarea iodată). Dar
compensarea lipsei de iod nu poate fi rezolvată doar prin administrarea sării iodate sau a tabletelor
ce conțin iod. Problema deficitului de iod în organism rămâne actuală și impune căutarea soluțiilor.
În acest context, o mare parte dintre țări a mers pe calea iodării apei îmbuteliate (Ucraina,
Azerbaidjan, Letonia, Polonia, Cehia, Ungaria, Rusia etc.), altele – și pe calea iodării laptelui,
pâinii, altor produse alimentare (spre exemplu – Bielorusia). Pentru iodarea apei îmbut eliate dozele
iodului sunt extrem de variate [2 7]. În special, Polonia permite iodurarea apei cu 300 – 500 μg/l,
Cehia cu 150 -300 μg/l , Grecia – cu 160 μg/l, Ungaria – cu 100 μg/l, Letonia – cu 120 -180 μg/l,
Rusia – cu 40 -125 μg/l, Australia – cu 150 μg/l, Ucraina – cu 100 μg/l [37].

13
1.3 Problemele create de carența sau excesul sării și iodului în organism
Disfuncțiile glandei tiroide sunt printre cele mai frecvente afecțiuni înâlnite la nivel global,
cu peste 1.6 miliarde de persoane expuse acestui risc. Iodul este folosit pentru sinteza hormonilor
tiroidieni, fiind astfel un factor important în dezvoltarea hipotiroidismului , mai numit și
hipoactivitate tiroidiană , cât și a hipotiroidismului , adică hiperactivitate tiroidiană. Un nivel scăzut
de iod poate duce la instalarea hipotiroidismului, a cretinismului și a altor afecțuni care au la bază
deficitul de iod. Pe de altă parte, excesul de iod în organism poate cauza hipertiroidism.
OMS recomandă ca adulții să nu consume mai mult de 5 g de sare pe zi. Deși consumul de sodiu
variază în rândul populației la nivel internațional, în vasta majoritate de țări, nivelul consumului
de sare este înalt, depășind atât cerințele fiziologice, cât și recomandările existente. [21]
Republica Moldova duce lipsă de date privind consumul real de sare. Planul European de Acțiuni
în domeniul Alimentației și Nutriției pentru anii 2015 –2020 recomandă țărilor să adopte strategii
comprehensive de reducere a consumului de sare. În cadrul Regiunii Europene a OMS, in clusiv în
Republica Moldova, strategiile de reducere a consumului de sare cuprind acțiuni de monitorizare
și evaluare drept piloni de bază. Astfel, sunt urgent necesare date comprehensive și curente privind
consumul de sare în Republica Moldova, bazate pe cel puțin o probă de urină de 24 de ore colectată
corect pentru evaluarea excreției de NaU – aceasta fiind cunoscută ca metodă standard de aur
pentru a evalua consumul de sare , cel puțin pentru a stabili media de consum în rândul
populației. [21]
Manifestă rile tulburărilor prin deficit de iod pot fi:
• Patologia sarcinii și a fătului (avorturi, mortinatalitate, anomalii congenitale ale fătului,
mortalitate perinatală, cretinism neurologic și mixidematos).
• Afecțiunile glandei tiroide: gușa endemică; tiroidit a autoimună ; hipotireoza, inclusiv cea
congenitală ; tumorile maligne ale glandei tiroide ; hipotiroidie iododeficitară (profilaxia
activă și tratamentul gușei endemice în condițiile unui deficit accentuat de iod induce
captarea energică a iodului de glanda tiroidă și cheamă hiperproducția hormonilor
tiroidieni);
• Dereglarea funcției sistemului de reproducere;
• Tumorile hipofizei;
• Sindromul de șea turcească;
• Osteoporoză generalizantă;
• Sindromul de demență;
• Statură mică;

14
• Arierație mintală;
• Hipoacuzie
Simptomele de mai jos ar putea indica un deficit de iod:
• Dificultăți la înghițire și la respirare
• Mărirea în circumferință a gâtului
• Fatigabilitate
• Sensibilitate la frig
• Constipație
• Piele uscată
• Depresie
La copii:
• Retard fizic și mental
• Regresul inteligenței ( deficitul de iod suprimă IQ – ul cu 12,75 puncte)
• Performanță școlară redusă
Profesorul Sergiu Mănescu explica și etiopatogeneza în felul următor: în starea de carența de
iod în organismul uman, glanda tiroidă este supraîncărcată d e hipofiză, își amplifică activitatea
pentru a compensa deficitul dar lucrează în gol, foliculii se hipertrofiază, se acumulează mai mult
coloid și volumul glandei crește apărând gușa endemică.
Stările fiziologice și condițiile de mediu care măresc consum ul de energie a organismului
determină un consum mai mare de hormoni tiroidieni. Din această cauză, copiii, adolescenții,
femeile în perioada maternității și cei care desfășoară activități fizice intense sunt mai sensibili la
insuficiență de iod
Gușa endemică, numită și distrofia endemică, tireopată se manifestă prin scăderea metabolismului
bazal, lentoare și fatigabilitate în activitatea fizică și intelectuală , până la cretinism, afectivitate
redusă, scăderea rezistenței la frig, întârziere în creșter ea și mineralizarea oaselor , nanism tiroidian .
Consecințele acestei patologii pot fi:
• mecanice : compresia organelor din jur, ceea ce duce la probleme respiratorii, de înghițire,
răgușeala;
• degenerative: noduli, hemoragii, inflamații;
• funcționale: hipo sa u hipertiroidie.

15
Pentru a se preveni apariția gușii endemice, la adulți în condiții obișnuite de viață sunt suficiente
60-70 micrograme de iod pe zi , 1 microgram/kg corp. Se consideră însă că rația optimă este de
100-200 micrograme pe zi. Nevoile copiilor sunt estimate la 40 -50 micrograme în primul an, 70 –
90 micrograme la preșcolari și 120 -150 micrograme la elevi.
Gușa endemică se întâlnește la populația care consumă alimente și apă săracă în iod.
O altă consecință a deficienței de iod pe termen lung la adu lți și la copii este dezvoltarea
hipertiroidismului în gușa multinodulară cu noduli autonomi în care proliferarea tirocitelor apare
cu clone celulare dispersate adăpostind activizarea mutațiilor receptorilor TSH . Acest mecanism
este, de asemenea, responsab il de dezvoltarea hipertiroidismului indus de iod în cazul unui aport
excesiv brusc de iod la populația cu deficiență în iod anterioară severă. Actualmente este acceptat
că hipertiroidismul la persoanele vârstnice și hipertiroidismul indus de iod sunt părț i componente
ale tulburărilor prin deficit de iod. Se estimează că 80 -90% din iod necesar organismului provine
din alimente.
O consecință la fel de primordial ă a deficitului de iod apare la femeile îns ărcinate sau la cele care
alăptează inclusiv și la copi i. O cantitate suficientă de iod și de hormoni tiroidieni este esențială
pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos și a creierului. Cretinismul, o tulburare a
dezvoltării fizice și mentale, este cea mai gravă afecțiune cauzată de deficitul sever de io d în timpul
sarcinii. Pană și cel mai mic deficit de iod in timpul sarcinii poate fi asociat cu o scădere a
inteligenței la copii.
Pe de altă parte, merge vorba despre consumul de sare, iar după cum se cunoaște, bolile
netransmisibile constituie principala cauză de deces în Republica Moldova, iar bolile
cardiovasculare reprezintă principala cauză a morbidității și mortalității populației, fiind
responsabile pentru fiecare al doilea deces în 2016. Tensiunea arterială crescută , hipertensiunea ,
și regimul alim entar nesănătos sunt principalii factori de risc pentru o bună parte din povara bolilor
cardiovasculare în Republica Moldova.
Potrivit unui Studiului privind consum alimentar de sare în Republica Moldova, moldovenii
consumă de 2 ori mai multă sare decât c antitatea maximă recomandată de Organizația Mondială a
Sănătății. Astfel, un adult consumă 10,8 grame de sare pe zi, pe când cantitatea recomandată este
nu mai mult de 5 grame de sare pe zi. Nivelul de consum este mai mare în rândul bărbaților , de
11,5 grame pe zi , decât în rândul femeilor , 10,3 grame pe zi.
Studiul, primul de acest gen, a atestat, de asemenea: diferențe de consum dintre mediul rural , 11,3
grame sare pe zi și cel urban , 10 grame sare pe zi.
Pâinea este cel mai mare contribuitor de sare în alimentație. O persoană consumă în medie 333
grame pe pâine pe zi, ceea ce este echivalent cu 5,5 grame de sare.

16
O cincime din populație au consumat crenvurști, salamuri și lebărvurști, iar aproape o pătrime au
consumat cașcaval timp de 2 –4 zile p e săptămână, adăugând 1,88 g de sare cu fiecare 100 g de
produs consumat.
Consumul de fructe și legume a fost în general unul redus: peste jumătate din populația participantă
la studiu – 56,4% a raportat că consumă mai puțin de cinci porții de fructe și le gume pe zi; astfel
fiind supuși unui risc mai mare pentru bolile netransmisibile.
Studiul, lansat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției, în parteneriat cu Biroul OMS din
Republica Moldova și Agenția elvețiană pentru dezvoltare și cooperare (SDC), a avut drept scop
stabilirea nivelului mediu curent al consumului de sare (sodiu ), potasiu și iod prin intermediul
testării urinei colectate pe parcursul a 24 de ore într -un eșantion randomizat de populație adultă cu
vârsta de 18 –69 ani.
De asemenea, în cad rul studiului, au fost evaluate cunoștințele, atitudinile și practicile privind
consumul de sare, pentru a facilita o planificare și implementare mai eficientă a unei strategii
eficiente de reducere a consumului de sare în Republica Moldova. Eșantionul fin al a constituit 858
de participanți, iar datele au fost colectate în 2016.
Studiul a fost realizat de Organizația Mondială a Sănătății cu sprijinul financiar al Agenției
elvețiene pentru dezvoltare și cooperare (SDC) în cadrul Proiectului „Suport pentru consolidarea
guvernării și a dialogului privind politicile în sectorul sănătății – a doua etapă”. [21]
Consumul înalt de sare este un factor determinant, important pentru tensiunea arterială
crescută, iar reducerea acestuia ar îmbunătăți starea de s ănătate prin diminuarea incidenței bolilor
cardiovasculare și, prin urmare, a ratei aferente de deces. O obișnuință adesea întâlnită în
Republica Moldova este cea de a adăuga sare în mâncare în timpul mesei și pe parcursul preparării
bucatelor, precum și c onsumul de alimente procesate cu un conținut mare de sare. Reducerea
consumului de sare a fost identificată ca una din cele mai eficiente măsuri de sănătate publică și
drept una din țintele principale la nivel global, regional și național de reducere a pov erii bolilor
netransmisibile. [19]
Fructele de mare sunt o sursa bună de asigurare a necesarului de iod, deoarece oceanele
sunt bogate in iod. Deși au un conținut de iod mai redus decât fructele de mare, ouăle, carnea și
lactatele sunt mai bogate în iod d ecât majoritatea alimentelor de origine vegetală. Se cunoaște
capacitatea înaltă de acumulare a iodului din soluții de către microorganismele marine [ 1].În unul
dintre primele studii privind conținutul iodului în plante, efectuate de Cameron în 1915 [ 8], se
arată că conținutul de iod în alge se află în limitele de 0,001 -0,7%. Dintre algele brune doar familia
Laminariaceae (una sau două specii din familia Fucaceae) conțin cantități mai mari de 0,1% [ 2].
Dintre algele roșii doar Rhodymeniaceae și Delesseraceae conțin cantități similare.

17
Cât privește algele verzi, nici una nu conținea cantități apreciabile de iod. Cu referire la conținutul
iodului în cianobacterii (inclusiv spirulină), unele rezultate au fost obținute doar în ultimii ani
[13,27].
Orice sare utilizată acasă ar trebui să fie iodată. Pentru a asigura copiilor aflați în perioada
de înțărcare un aport suficient de iod, trebuie luat în considerare conținutul de iod al alimentelor
de casă sau al produselor comerciale complementare .
Surse al imentare obișnuite de iod:
• Sarea de masă iodată
• Brânzeturile
• Peștele de apă sărată
• Iaurt înghețat
• Lapte de soia
• Înghețată
• Sosul de soia
• Multivitamine cu conținut de iod
• Iaurtul
Cea mai bună metodă de prevenție a deficitului de iod este suplimentarea pe te rmen lung a
alimentației cu sare iodată, aceasta fiind o strategie recomandată de OMS.
Metode naturiste de suplinire a organismului cu iod:
• Spirulina
• Nuci proaspete, cojile verzi
• Alge marine
Există numeroase cercetări care demonstrează capacitatea înaltă a spirulinei de a acumula unele
elemente, inclusiv zinc, fier și seleniu [1 3, 26,31], precum există și date ale cercetătorilor ruși și
gruzini privind acumularea de către spirulină a iodului . [27].
În unul dintre studiile privind conținu tul iodului în plante, efectuate de Cameron în 1915
[10], se arată că conținutul de iod în alge se află în limitele de 0,001 -0,7%. Dintre algele brune
doar familia Laminariaceae (una sau două specii din familia Fucaceae) conțin cantități mai mari
de 0,1% [ 1]. Dintre algele roșii doar Rhodymeniaceae și Delesseraceae conțin cantități similare.
Cât privește algele verzi, nici una nu conținea cantități apreciabile de iod. Cu referire la conținutul
iodului în cianobacterii (inclusiv spirulină), unele rezultate a u fost obținute doar în ultimii ani .
[13,27]

18
Cercetările anterioare efectuate de alți autori au confirmat faptul că algele brune au un conținut
foarte înalt de iod, constituind până la 0,7% din masa uscată. Doza zilnică de 1 g de astfel de
produs corespun de cu 0,1 -0,2 mg iod reținut de către un adult normal . [24].
Studiile translocării iodului în Laminaria au arătat că distribuția lui este una unidirecțională și
orientată spre regiunea meristematică, mecanismul însă nu este cunoscut [3]. În algele din Oceanul
Pacific s -a stabilit un conținut de 5,5 -37,4% iod organic din conținutul total de iod. Din iodul
organic 50% este în formă de iodoaminoacizi [ 31]. În Sargassum și Laminaria au fost depistate
tiroxina și triiodtironina, la fel mono – și diiodtir ozina, dintre care monoiodtirozina atinge nivelul
de 0,1% în Sargassum [ 5,28]. Astfel, aceste studii sugerează ideea că mecanismul de acumulare a
iodului la diferite alge este diferit. Compușii proteici care leagă iodul au demonstrat un efect de
diminuare a colesterolului în sânge la șobolani și cauzează reducerea greutății la oameni, având
efect antilipemic [ 5].
Nucile sunt surse importante de iod, omega 3, omega 6. Cojile verzi ale nucilor (învelișul fructelor
până la maturitate) sunt foarte bogate în iod și în taninuri. Conținutul mare de iod le conferă un
puternic efect dezinfectant, antiinfecțios, depurativ, de stimulare a glandei tiroide; conțin în
compoziția lor aminoacizi ca: arginina (protector hepatic, stimulează producția de anticorpi,
detoxifică organismul), triptofan (stopează degenerarea celulară), tirozina (mărește rezistența
organismului la boli, în special cancer). Un consum regulat de nuci, bogate în grăsimi
polinesaturate, reduce semnificativ riscul de boli cardiovasculare, proteinele lor f iind de calitate
înaltă. [31]
În urma unui studi u efectuat de către Galina Obreja și Oleg Lozan, profesori ai Școlii de
Management în Sănătatea Publică, unde sa evaluat cunoștințele, atitudinea și practica medicilor
privind eliminarea tulburărilor prin def icitul de iod sa concluzionat că:
1. responsabilii de implementarea intervenției de eliminare a tulburărilor induse prin deficit
de iod din sectorul sănătății,adică medicii din Serviciul de Stat de Supraveghere a Sănătății
Publice și medicii de familie, dețin cunoștințe insuficiente privind consecințele deficienței
de iod, privind intervenția pentru suplinirea necesităților în iod și nu cunosc suficient
atribuțiile ce le revin.
2. Medicii conștientizează caracterul problemei deficienței de iod ca una de sănătate publică
și consideră că iodarea obligatorie a sării este intervenția oportună.

19
3. Rezultatele studiului sunt concludente referitor la necesitatea îmbunătățirii mecanismului
de implementare a programelor naționale de eliminare a tulburărilor induse prin deficit de
iod și a legislației în domeniu, în special la capitolul reglementarea, fortificarea
capacităților resurselor umane, asigurarea suportului metodic și de colaborare intra – și
intersectorială.

20
MATERIALE ȘI METODE DE CERCETARE
2.1 Metoda numărul 1. Determinarea cantității de iod în sarea iodată prelucrată cu
KIO3 (iodat de potasiu)
Principiul metodei :
Metoda se bazează pe titrarea iodului eliberat în mediul de reacție pe timpul interacțiunii de iodat
de potasiu și iodură de potasiu într -un mediu acid cu o soluție de tiosulfat de sodiu în prezența unui
indicator (amidon).
Instrumente de măsurare, dispozitive auxiliare, materiale și reactive :
• Greutăți din clasa a II -a de pre cizie G -2-210 în conformitate cu GOST 7328.
• Balanță analitică clasa a II -a de precizie cu limita de evaluare 200g conform GOST 24104
• Balanță analitică clasa a IV -a de precizie cu limita de evaluare 1000g conform GOST
24104
• Biurete 1-3-2-10-0.05 și 1 -3-2-25-0.1 conform GOST 29251.
• Dozator mecanic ДПОП -1-500-5000
• Dozator mecanic ДПОП -1-10-100
• Dozator mecanic ДПОП -1-100
• Pipet ă 1-2-1-5 (10, 25) conform GOST 29169.
• Pipet ă 1-1 (2) -2-1 (2, 5, 10) conform GOST 29227.
• Pipet ă 2-2 (50, 100) conform GOST 29169.
• Pâlnii de filtrare cu un diametru de 56 -70 cm în conformitate cu GOST 25336.
• Colbe gradate 2-1000 -2 în conformitate cu GOST 1770.
• Colbe Kn-2-250-29 (34) și Kn -2-700-29 (34) conform GOST 25336.
• Ceas sau cronometru.
• Apa distilată conform GOST 6709.
• Iodură de potasiu conform GOST 4232, grad analitic
• Dicromat de potasiu conform GOST 4220, pur chimic, de două ori recristalizat și uscat la
150 ° C până la greutatea constantă.
• Carbonat de sodiu în conformitate cu GOST 83, grad chimic
• Amidon solubil conform GOST 101 63, pur chimic
• Clorură de sodiu conform GOST 4233, grad chimic
• Acid sulfuric cu o densitate de 1,84 g / cm conform GOST 4204, grad chimic

21
• 5-sulfat de sodiu apos conform GOST 27068, grad analitic sau fixanal
Este permisă utilizarea instrumentelor de măsura re cu caracteristici metrologice de nivel respectiv ,
precum și reactivi de calitate , nu mai inferioară decât ce a specificate în acest standard.
Pregătirea pentru determinare:
Prepararea unei soluții echivalente de concentrație de acid sulfuric mol/l
Prepararea unei soluții de acid sulfuric cu un raport volum etric echivalent 1:2
Prepararea unei soluții de fracție în masă de iodură de potasiu de 10%.
La o greutate de 10,0 g iodură de potasiu, 90 cm de apă distilată se adaugă cu un cilindru și se
ameste că. Soluția este păstrată într -un ștanglas cu dop rodat din sticlă întunecată nu mai mult de o
zi.
Pregătirea soluției de amidon solubil cu o fracție de masă de 1%
Prepararea soluției de tiosulfat de sodiu cu concentrație echivalentă la titrat cu mol / l
Pregătirea unei soluții de instalare de dicromat de potasiu cu o concentrație de echivalent mol / l
Stabilirea factorului de corecție pentru soluția de tiosulfat de sodiu a concentrației de echivalent
mol / l.
Prepararea soluției de tiosulfat de sodiu în concentrație echivalentă cu mol / l.
Mersul d etermin ării:
Se ia o probă cu greutate de 10.000 g care se plasează într-un balon conic cu volum de 250 cm 2
și se dizolvă în 100 ml de apă distilată, iar la soluția obținută , se adaugă 1 ml de acid sulfuric
preparat confom metodei expuse anterior. Se adaugă cu pipeta iodură de potasiu de 5 ml, de 10%,
se agită , se închide balonul cu dop rodat și se lasă pentru 10 min într -un loc întunecat. La expirarea
timpului , cu soluția din balon se clătesc pereții și dopul balonului, ca apoi conținutl să fie titrat cu
soluție de tiosulfat de sodiu de 0.005 mol/l până la apariția culoarei galben pal. Apoi, la soluția
obținută se adaugă 1 ml soluție de indica tor din amidon cu o concentrație de 1% . Soluția capătă o
colorație albastră. Se titrează cu tiosulfat de sodiu până la dispariția colorației albastre.
Pentru exactitatea evaluării se efectuează doua probe paralele.
Procesarea rezultatelor:
Concentrația de iod, este calculată după formulă :
unde :
• V este volumul soluției de tiosulfat de sodiu de 0,005 mol/l din biuretă până la titrare, ml
• V1 volumul soluți ei de tiosulfat de sodiu de 0,005 mol/l din biuretă după titrare, ml;

22
• 0,0001058 – cantitatea de iod eliberată de iodat de potasiu, ce corespun de la 1 ml soluție
tiosulfat de sodiu, concentrați a 0,005 mol/g, g;
• 100 – factor de co recție ,%;
• m este masa probei, egală cu 10.000 g;
• k este coeficientul de corecție a soluți ei de tiosulfat de sodiu de 0,005 mol / l;
Se face m edia aritmetică D (delta) a două probe paralele . Diferența (Dd) nu trebuie să depășească
0,95%
Calculele sunt efectuate la a cincea cifră după virgulă cu rotunj re până la a patra. Pentru a converti
valoarea ob ținută din procente în μg / g, rezultatul obținut se înmulțește cu 10000.
La necessitate, transformarea în masa uscată se face prin coeficient : (5)
Unde, fracția de masă a apei se determinată conform GOST 13685.

23
2.2 Metoda numărul. 2 Spectrometria de absorbție în UV -VIS
Una dintre primele metode instrumentale apărute și utilizate frecvent în practica
laboratoarelor de analize sanitaro -igienice din zilele noastre este metoda bazată pe evaluarea
absorbanței luminii din spectrul vizibil așanumită metoda VIS. Se cunosc mai multe variante
importante pentru această metodă: colorimetria, fotometria și spectrofotometria. Colorimetria, una
dintre tehnicile extrem de mult utilizate în practica de analiză sanitaro -igienică , care reprezintă
varianta unde intensitatea culorii probei se compară vizual sau instrumental, în lumină albă, cu un
set de soluții etalon – preparate în condiții absolut identice cu proba cercetată . Aceasta este o
metodă subiectivă și mai puțin selectivă, pentru că rezultatele depind mul t de persoana care execută
analiza , unde se remarcă faptul că sensibilitatea maximă a ochiului omenesc din punct de vedere
coloristic este limitată. În această tehnică se pot realiza măsurători, prin comparație vizuală, chiar
în eprubetă la lumina zilei, rezultând analize chimice cu exactități mai slabe decât 1%.

Figura 1. Prima scară de referință
Cu cât există mai multe soluții pentru comparație, cu atât metoda este mai exactă. Fotometria și
spectrofotometria măsoară instrumental lumina transm isă de o soluție colorată lucrând cu o sursă
de lumină monocromatică. În contextul spectrometriei, este posibilă fixarea mai precisă a lungimii
de undă la care se lucrează. Cu ambele variante se poate chiar trasa un spectru de absorbție, adică
o curbă, obț inută prin măsurarea semnalului în funcție de lungimea de undă a luminii incidente. În
literatura de specialitate uneori se folosește pentru ambele metode și denumirea de metodă
colorimetrică sau chiar spectrocolorimetrică, ceea ce uneori poate crea confuz ii. Întrucât
principiile sunt a substanței de analizat sau a unei combinații realizate intenționat mai precis, care
absoarbe lumina pe acel spectru identic, iar aparatele sunt în multe privințe similare în cele două
domenii, în ultimul timp . În afară de ap aratele dedicate domeniului VIS sau a celor pentru UV, de
multe ori se utilizează un singur instrument pentru ambele intervale de lungimi de undă, ceea ce a

24
dus la denumirea din titlu . Construcția instrumentelor are în general două variante anume
spectrof otometrele monocanal, cu un singur drum optic și cele comparative, prevăzute cu două
canale. În spectrometrele comparative printr -o singură măsurătoare, proba etalon cu cea de analizat
se compară utilizând două radiații care -și au originea în aceeași sursă numite coerente. Schematic,
un spectrometru de absorbție constă din: S – sursa de radiație; P – monocromator (prismă); L –
lentilă; F – fantă; D – detector.
Spectrofotometru de absorbție: principiul metodei este că radiația incidentă,
monocromatică, real izată cu ajutorul monocromatorului P, trece prin cuveta cu probă ce conține
solvent și solutie, unde intensitatea I0 scade față de situația în care în locul probei de analizat se
pune o așa -numită probă martor sau probă oarbă – o probă de referință de conc entrația zero. Apoi
fascicolul cade pe detectorul D, unde semnalul optic este transformat în semnal electric. Semnalul
rezultat, după o amplificare, poate fi în final măsurat și înregistrat. Înregistrat nu mai înseamnă
astăzi întotdeauna preluarea semnalul ui cu un înregistrator ci mai degrabă introducerea acestuia în
memoria unui calculator urmând de regulă prelucrarea automată a datelor. Legea Lambert – Beer
este baza teoretico -metodică a acestor investigații. Această lege reprezintă legea de bază folosită
în analizele sau determinările spectrofotometrice. Să considerăm o radiație incidentă
monocromatică I0, care cade pe o celulă conținând proba. Celula are lungimea b iar concentrația
substanței ce absoarbe lumina, C. Intensitatea finală, I, este mai mică d ecât cea inițială I0 în urma
absorbției luminii, la trecerea prin celulă. Dacă o lungimea b provoacă o reducere cu un anumit
procent a intensității inițiale I0, de exemplu cu 50%, un nou strat de lungime b, egală cu primul,
atunci conform legii Lamber – Beer lumina incidentă este diminuată la 50%. Rezultatele a mai
multor măsurări, făcute pe aceiași soluție cu diferite concentrații se distribuie pe o curbă
exponențială. Această curbă poate fi scrisă algebric ca o funcție: I = I0·e -kb unde k este o
constantă . Ecuația precedentă reprezintă una din formele legii lui Lambert – Beer. Prin convenție,
se numește transmitanță fracția transmisă, I a intensității, raportată la I0, prin cuva cu soluție T,
adică: T = I/I0 iar legea Lambert – Beer mai poate fi scrisă și: ln(I/I0) = -kb sau ln(I0/I) = kb .
Numim absorbanță, notată A, logaritmul natural, cu semn schimbat al transmitanței: A = -ln(T) .
Forma exponențială a legii Lambert -Beer Introducând absorbanța A, în ecuația precedentă, mai
poate fi scrisă: A = kb unde A este absorbanța, k – coeficientul de absorbție iar b – lungimea
parcursă de lumină prin mediul colorat adică lungimea celulei. În funcție de diversele moduri de
exprimare ale concentrației, constanta k are valori diferite. În cazul exprimării concentrației în
mol·L -1, această constantă se numește coeficient molar de extincție sau de absorbanță, simbolizată
ε. În consecință forma cea mai utilizată dar și cea mai simplă a legii Lambert – Beer este: A = εbC
. Din examinarea ecuației precedente se poate observa că dacă b=1cm și C=1mol·L -1, atunci avem:

25
ε = A. Așadar, coeficientul molar de extincție reprezintă absorbanța unei soluții de concentrație 1
mol/l dacă lungimea celulei cu probă este 1 cm. Legea este riguros respectată doar pentru o radiație
monocromatic ă. Deci, cu cât filtrul optic este mai îngust, ca domeniu spectral, cu atât liniaritatea
dreptei se respectă pe un domeniu mai larg de concentrații. Domeniul de concentrații al metodei,
pentru care se respectă liniaritatea funcției A = f(C), de fapt al val abilității legii Lambert -Beer, din
nefericire nu este prea larg. În general, peste nivele de concentrație de 10 -2 mol·L -1 curba de
etalonare își modifică panta, care de regulă scade. De aceea, metoda este adecvată mai ales pentru
soluții diluate și nu este o metodă potrivită pentru analize de componente majore (adică substanțe
aflate în concentrații de peste 10%) din orice fel de probe. Spectrele de absorbție reprezintă
dependența semnalului de lungimea de undă, λ. Există mai multe variante de prezentare dar cea
mai utilizată este varianta reprezentării absorbanței în funcție de lungimea de undă: A = f(λ).
Celelalte variante, mai puțin utilizate – numite toate spectre de absorbție – sunt T = f(λ), log A =
f(λ), ε = f(λ) sau log ε = f(λ). Ultimel e două servesc în special pentru caracterizarea speciilor
moleculare. Fiecare substanță are un spectru de absorbție caracteristic, ca formă generală, ca
domeniu spectral, ca număr de maxime denumite picuri , precum și ca raporturi între intensitățile
divers elor picuri. Poziția picului este caracterizată de valoarea sa maximă, λmax . Se numește
maxim de absorbție atât vârful ca atare cât și lungimea de undă care corespunde maximului. Pot
exista unul sau mai multe maxime de absorbție. Numărul de maxime precum și forma generală a
curbei, reprezintă caracteristica calitativă după care se pot identifica substanțele. Înălțimea curbei
și suprafața încadrată de curbă reprezintă caracteristici cantitative care servesc la determinarea
concentrației substanțelor din pro be. Pentru lungimea de undă λmax = 410nm, valorile absorbanței
s-au notat A1(0.00), A2(0.026), A3(0.345), A4(0.542), A5(0.851) și A6(3.911).

Figura 2. Valorile ab sorbanței obținute

26
Acestea au fost reprezentate în coordonate A, C și în conformitate cu leg ea Lambert -Beer, toate se
înscriu pe o dreaptă. Aceasta este curba de etalonare și servește la analiza cantitativă. Nu
întotdeauna punctele se situează toate, în mod riguros, pe o dreaptă deoarece intervin erori
experimentale și din același motiv, în pract ică, dreapta nu trece exact prin origine. Selectivitatea
unui maxim de absorbție este dată de lățimea picului la bază (sau benzii spectrale), notată X pe
figura ce urmează, deoarece cu cât picurile sunt mai înguste se pot mai bine deosebi două substanțe
cu spectre având aspecte apropiate.
Figura 3. Curb ele de etalonare ce serve sc ca scară pentru analiza cantitativă
Tot pentru a se evita suprapunerile, în cazul existenței mai multor maxime de absorbție, se preferă
lucrul la maximele de absorbție cu lungimile de undă cele mai mari. Analiza chimică cantitativă
în spectrofotometria de absorbție se bazează pe legea Lambert -Beer. Se utilizează o curbă de
calibrare (etalonare): A = f(C), trasată pentru probe de concentrații cunoscute, în aceleași condiții
cu cele de analizat, evident lucrându -se cu aceeași celulă și la o lungime de undă cât mai riguros
monocromatică. Se alege un domeniu de concentrații, pe care se pregătesc 5 -8 probe cunoscute și,
după trasarea dependenței A = f(C), grafic sau anal itic, se poate trece la analiza cantitativă.

27
Figura 4. Cuvele cu probele pentru analiza cantitativă
Domeniul pe care curba de etalonare este perfect liniară nu este foarte larg, de cel mult o decadă
de concentrații. De aceea metoda nu poate funcționa decâ t strict pe domeniul pentru care a fost
trasată și, cel mai corect, pe porțiunea de la jumătatea dreptei. Se fac mai multe citiri. Cu cât
eroarea la determinarea absorbanței este mai mică cu atât eroarea de determinare a concentrației
va fi mai coborâtă. P anta curbei este decisivă în mărimea erorii. Dacă aceasta este foarte mică,
eroarea la determinarea concentrației va crește. De aceea, soluțiile foarte colorate duc automat la
erori, datorită aplatizării curbei la concentrații ridicate și ca urmare conținu turile nu pot fi
determinate exact, recurgându -se la diluări. Dacă diluția este prea mare apare o creștere a erorii
tocmai datorită diluării, mai precis datorită limitelor determinărilor exacte ale volumelor, lucru ce
trebuie avut în vedere. În concluzie, concentrațiile soluțiilor măsurate trebuie să fie relativ joase.
În afară de expuse mai sus mai trebuie ținut cont de următoarele reguli practice, foarte importante
pentru respectarea legii lui Lambert -Beer și totodată pentru obținerea de Spectrometria de
absorbție în UV -VIS rezultate analitice corecte:
• soluțiile trebuie să fie limpezi (fără suspensii) și să nu fie fluorescente;
• în soluțiile supuse măsurătorilor nu trebuie să se petreacă transformări fotochimice sau
reacții cu oxigenul din aer;
• substanța de analizat nu trebuie să dea asociații, cu compoziții variabile, cu solventul;

28
• punctele trebuie să se situeze cât mai riguros pe aceeași dreaptă și prelungirea dreptei să
treacă cât mai aproape punctul de coordonate (0,0);
• absorbanța măsurată pentru pro ba necunoscută, Ax, trebuie, pe cât posibil, să se situeze pe
porțiunea din mijloc a domeniului punctelor de etalonare.
Se mai poate utiliza legea lui Lambert -Beer și pentru determinarea concentrației a două specii
diferite, de exemplu M și N, din aceeași soluție. În mod obișnuit se utilizează două lungimi de
undă diferite, λ1 și λ2 dar pentru oricare dintre acestea: Atotal λ = AM λ + AN λ. Cu alte cuvinte
măsurând la λ1 absorbanța amestecului, notată A λ1 și la λ2, absorbanța A λ2, se obține: A λ1 =
εMλ1CMb + εNλ1CNb respectiv, A λ2 = εAλ2CMb + εBλ2CNb adică un sistem de două ecuații
cu două necunoscute – concentrațiile CM și CM . Prin rezolvarea algebrică a sistemului de ecuații
apărut (b – lățimea celulei fiind constantă), se pot obține valorile acestora, deci se pot calcula
concentrațiile necunoscute. Analiza chimică calitativă se bazează pe compararea spectrelor de
absorbție ale substanțelor sau materialelor în domeniul UV -VIS, adică 180 -1100nm cu spectre
cunoscute. Acest procedeu permite identificarea un ui anumit număr de specii chimice, dar numai
pentru acele substanțe care absorb în acest domeniu. În chimia organică, de exemplu, absorb în
acest domeniu perechile de electroni de valență angajați în legături σ și π precum și perechile de
electroni neparti cipanți. Pentru că în cursul acestor tranziții apar modificări ale polarității legăturii
respective, aceste spectre au primit numele de spectre cu transfer de sarcină. Fiecare tranziție are
asociată o lungime de undă caracteristică (unde va apărea un maxim ) și un coeficient molar de
absorbție, ε, corespunzător. Acestea se datorează unor „salturi” ale electronilor de valență, adică a
electronilor situați pe straturile exterioare ale atomilor angajați în legături chimice. În fig. 5 s-au
reprezentat schematic acele salturi ale electronilor de valență care dau spectrele electronice,
comparativ cu nivelele implicate în spectrele de rotație sau de vibrație. Scara energiilor este
logaritmică, diferențele între valorile numerice ale tranzițiilor electronice și celel alte tranziții fiind
mult mai mari decât cele reprezentate pe figură.

29

Figura 5. Evaluarea transmitanței în spectrul vizat
Diagramă energetică corespunzând variantelor tranzițiilor de rotație, vibrație și electronice
posibile pentru o moleculă dată . În substanțele formate din molecule covalente se cunosc așa –
numitele grupări cromofore sau auxocrome, care sunt grupări de atomi care dau întregii molecule
calita tea de a absorbi lumina – în cazul de față, în domeniul UV -VIS. Legat de cele amintite
anterior, o grupare cromoforă reprezintă locul din moleculă unde -și au originea tranzițiile
electronice. Sa mai introdus și termenul de cromogen care constituie ansamblu l dintr -un schelet
molecular pe care se găsesc grefați mai mulți cromofori. Pentru o serie de molecule, toate având
legate același cromofor, poziția și intensitatea benzilor de absorbție rămân în mare aceleași. Mai
mult, dacă o moleculă conține mai multe g rupe cromofore izolate, mai exact separate între ele prin
cel puțin două legături simple, se poate observa suprapunerea efectelor individuale.
Bazîndu -ne pe principii expuse anterior, am elaborat o metodica rapidă cu o precizie mare de
anali za a co mponenței ioduluui în sare iodată. Proba obținută se analiza în comparație cu linia de
bază memorată în aparat UV -VIS 8001 SP, care a fost axată pe o scară cu concentrații cunoscute
de iod, și anume ca punctele de bază pentru axa standard s -au utili zat un șir de cuve cu concentrații
respectiv tabelului de mai jos:
Tabelul 1. Valorile de referintă a scării numărul unu

Nr 1 2 3 4 5 6
Conc% 0 0,05 0,1 0,25 0,5 1
g/l sol 0,00 0,005 0,01 0,025 0,05 0,1

30
Conform GOST -ului Р 51575 -2000 concentrația de iod în sarea iodată trebuie să se regăsească în
intervalul 20 -60 µg/g ce ar însemna înc adrarea în limitele marcate mai sus în tabel. Dacă
desfășurăm segmentul și mai adăugăm diluții, vom obține următoarele date :
Tabelul 2. Valorile de referintă a scării numărul doi
Iar șirul chiuvetelor se vede pe următoare imagine:
Figura 6. Scara numărul 2 de referință
respectiv s -au obținut datele măsurărilor instrumentale care au arătat următoarele valori evaluate,
care se pot analiza utilizând legea Lambert -Beer după cum urmează transmitanța Nr 1 2 3 4 5 6
Conc% 0,1 0,2 0,25 0,3 0,4 0,5 0,6
g/l sol 0,01 0,02 0,025 0,03 0,04 0,05 0,06
µg/g 10 20 25 30 40 50 60

31

Figura 7. Transmitanța obținută la evauarea scării numărul doi
Astfe l se pot analiza concentrații de iod mult mai fin, decât cu metoda titrometrică. Mersul analizei
în cazul determinării concentrației iodului în sare iodată s -a efectuat pe baza de două scări de
referință, a doua fiind în limitele segmentare mai apropiate d e referința GOST -ului. Probele au
fost pregătite după metoda nouă, cu normalizarea lor la rece și întuneric, pentru a exclude
volatilizarea iodului – s-au închis ermetic. La prima etapă s -a făcut soluția de sare iodată cu apa
distilată, s -a adăugat 10g de sare cercetată la 100 ml, unde s -a picurat un mililitru de acid sulfuric,
apoi s -a adăugat tiosulfat de natriu 0,005 mol/l. După repausul probelor, s -a extras câte 2 ml de
soluție în cuve a spectrofotometrului și s -a analizat concentrația după formul ă. Rez ultatele obținute
sunt prezentate în această lucrare .

32
3. DETERMINAREA CANTITĂȚII DE IOD ÎN SAREA IODATĂ ȘI
ACȚIUNEA EI ASUPRA ORGANISMULUI
3.1 Analiza rezultatelor obținute în urma măsurării cantității de iod în sarea iodată
Din perspectiva faptul ui că sarea iodat ă este un p rodus foarte important pentru sănătatea
publică care se regăsește în meniul zilnic al majorit ății bune a popula ției, ne-am determina să
facem un experiment în care să demonstr ăm calitatea și veridicitatea in forma ției expuse pe
ambalajul acestui aliment. Astfel, am procurat din mai multe magazine ale ora șului Chi șinau o
varietate mai mare de produse. Asortimentul este prezentat de 27 de tipuri de sare de bucătărie din
care 7 sunt sări alese scumpe. Din restul 20 de tipuri doar 6 sunt iodate. În condiții de laborator am
testat aceste 6 tipuri de sare iodată la prezen ța reală a iodului. Experiența s -a repetat peste 15 zile ,
12 luni și 24 luni pentru a vedea în dinamică stabilitatea iodului în sare. Am folosit met ode speciale
pentru determinarea cantit ății de iod in sare, iar rezultatele nu au fost unele dintre cele mai
satisf ăcătoare. Am desfa șurat si un workshop în cadrul c ăruia un grup mai mare de studen ți
cointeresa ți de acest subiect au facut experienta și au propus metode de solu ționare a problemei in
cauză.
În urma cercet ărilor și experien țelor efectuate, am obținut următoarele rezultate: În
majoritatea mostrelor de sare care au fost testate, s-a determinat concent rația iodului în limitele
normale, ± 5 mg iod/kg de sare, respectiv 34 ± 8,5 mg iodat de potasiu/kg de sare sau 26 ± 6,5 mg
iodura de potasiu/kg de sare, cee a ce coincide cu art. 107 din Constituția României și Directiva
Uniunii Europene și reglementărilo r OMS . Însă ca excepție face doar un tip de sare importat ă din
Uniunea Europeană, fiind depistată concentrația de 19,42 mg/kg la prima testare și 17,96 mg/kg
după 15 zile ceea ce determină o nestabilitate a compușilor de iod și concentrația sub limită iniț ial.
În rest s -a determinat eliminarea compușilor de iod din sare iodată în valoare de la 1 la 4 procente
pe parcursul a 15 zile de la concentrația inițială la deschiderea ambalajului , iar în decurs de 12
luni, aproximativ 40% .
Având învedere că am cerc etat diverse tipuri de sare, printre ele s -au regăsit 3 tipuri de lux,
adică un produs de brănd cunoscut internațional cu un sinecost avansat net superior (sarea nr 1 -3)
și 3 tipuri simplă (sarea nr 4 -6), sare mai ieftină, care de fapt și este cel mai frecvent găsită în
gospodăriile oamenilor, unde sa observat că în sarea care este găsită pe piață cu un preț mai mare,
asa zisă sarea de lux , se pierde mult m ai repede iodul comparativ cu sarea din segmentul ieftin,
fapt ce se datoează formei cristalelor care au dimensiunile mai mici și de aici iodul are capacitata
de a se evapora mai rapid, sau ca o altă cauză poate fi metoda de fortificare cu a sării iodat e din
segmentul scump, aceasta fiind diferită decît cea clasica, sau poate fi chiar iodată natural, cum ar
fi sarea de himalaya.

33
Tabelul 3. Rezultatele obținute în prima și a 15 -a zi de cercetare
Probe de sare
iodată Cantitatea de iod în sare
prima zi Cantitatea de iod în sare
după 15 zile Diferența % de iod
după deschidere
Sare nr.1 26,54 26,03 1,9%
Sare nr.2 28,56 27,89 2,3%
Sare nr.3 25,49 24,87 2,4%
Sare nr.4 26,23 25,45 2,9%
Sare nr.5 29,53 28,50 3,4%
Sare nr.6 19,42 17,96 7,5%
Datele prezentate în tabelul de mai sus sunt datele ob ținute în urma primelor două cercetări, după
metoda titrometrică, după care au ur mat alte două e valuări , unul în cadrul WorkShop -ului
organizat, după un an de la primul experiment și următorul peste 2 ani, dar deja printr -o metodă
inovativă , și anume spect rofot ometria cu ajutorul aparatului spectrofotometru UV -VIS SP -8001
produs de Metertech etalonat de către Autoritatea Centrală de Metrologie a Republicii Moldova,
intreprindere de stat Centru Metrologie Aplica ta si Certificare cu buletinul de verificare
metrologica numărul 3.5.75 -775, seria C0157589, valabil până la 28.noiembrie 2020.
Tabelul 4. Rezultatele obținute în cadrul WorkShop -ului:
Probe de sare
iodată Cantitatea
inițială de iod Cantitatea de
iod după un an Diferența % de
iod la un an
după deschidere
Sare nr.1 26,54 15,05 43,2%
Sare nr.2 28,56 16,76 41,3%
Sare nr.3 25,49 14,23 44,1%
Sare nr.4 26,23 12,43 52,6%
Sare nr.5 29,53 13,34 54,8%
Sare nr/6 19,42 7,85 59,5%
Tabelul 5. Rezultatele obținute după 2 ani de la primul experiment efectuat:
Probe de sare
iodată Cantitatea
inițială de iod Cantitatea de iod
după doi ani Diferența % de
iod la doi ani
după deschidere
Sare nr 1 26,54 7,98 69,9%
Sare nr 2 28,56 9,02 68,4%
Sare nr 3 25,49 8,13 68,1%
Sare nr 4 26,23 4,89 81,3%
Sare nr 5 29,53 5,67 80,7%
Sare nr 6 19,42 2,81 85,5%

34

0102030405060
proba 1 proba 2 proba 3 proba 4 proba 5 proba 6Concentrația reală de iod în sarea iodată în raport cu timpul
24 luni 12 luni 15 zile nominal
010203040506070
010203040506070
proba 1 proba 2 proba 3 proba 4 proba 5 proba 6Pierderea cantității de iod din sarea iodată pe parcursul a
12 și 24 luni cu refernță la normative
24 luni 12 luni Limita de jos a normei Limita de sus a normei

35
3.2 Eficiența și consecințele sării iodat
În urma cercetărilor am ajuns în a ne confrunta cu o problemă foarte actuală, ce este mai
periculos, bolile provocate de consumul excesiv de sare cu scopul de normarea a iodului, sau
bolile provocate de lipsa iodului în organism și cum ar fi posibil să găsim și stabilim norma de
mijloc a acestui produs?
Este sarea o amenințare și trebuie evitată sau în timp am pierdut imaginea de ansamblu? Există și
beneficii pe care le trecem cu vederea? Ce spun datele științifice, studiile vechi și noi, despre
impactul consumului de sare asupra sănătății?
Sarea este cea ma i ieftină modalitate de combatere a deficitului de iod dar nu este
întotdeauna cea mai buna soluție pentru prevenirea deficitului de iod deoarece iodul nu este stabil
în sarea iodată iar când condițiile de depozitare sunt necorespunzătoare, conținutul de i od din sare
poate sa scadă drastic. De altfel, în urma tratamentului termic iodul dispare din sarea de bucătărie
și cel mai bine este să fie adăugată la alimente și bucate înainte de consumarea acestora.
Nu este recomandat de către nutriționiști creșterea consumului de sare, doar pentru suplinirea
necesarului de iod al organismului. Uleiul de floarea soarelui, produsele lactoacide și margarina
fortificate cu iod ar deveni un aliat în lupta contra deficitului de iod. Prin metode fizico -chimice s –
a studiat ev oluția trigliceridelor în funcție de cantitatea de iod administrată în produsele fortificate
cu el și nu s -a constatat nici o schimbare esențială a compoziției acizilor grași. Conținutul de iod
în uleiul de floarea soarelui este de 1 -2 μg/ml ulei, iar pentru cel folosit la fortificarea altor alimente
de 50 μg/ml ulei. Valoarea biologică și calitatea produselor fortificate cu iod nu se modifică
esențial [ 38]
Consumul excesiv de sare are un șir de efecte negative asupra organismului uman, duce la
retenți a apei in organism ceea ce poate provoca maladii precum :
• insuficienta cardiaca ;
• afectiuni ale rinichilor si pietre la rinichi ;
• edemul, accident vascular cerebral ;
• cancer gastric ;
• hipertrofie ventriculara stanga ;
• osteoporoza.

36
În urma unui studiu al oameni lor de știință de la Weill Cornell Medicine, sa constatat că o
dietă bogată în sare reduce fluxul de sânge din creier și determină apariția demenței în rândul
șoarecilor. Un alt studiu realizat în Canada în 2011 pe 1200 de adulți sedentari, ajunsese la
concluzia că cei care au un aport de sare crescut în dieta lor au un risc mai mare de a dezvolta un
declin cognitiv. Deci combinația de sedentarism și consum excesiv de sare, se știa deja, că duce la
o deteriorare cognitivă.
Autorul principal, Dr. Costantino Iadecola, director al Mind Research Institute (BMRI),
Neurologie la Weill Cornell Medicine a declarat că ei au descoperit că șoarecii hrăniți cu o dietă
bogată în sare au dezvoltat demență chiar și atunci când tensiunea arterială nu a crescut. Acest
lucru a fost surprinzător deoarece la om, efectele nocive ale sării asupra cogniției au fost atribuite
hipertensiunii arteriale. Rozătoarele care au avut o dietă cu conținut ridicat de sare au dezvoltat
demență , înregistrând o deterior are semnificativă la rezultatele unor test de recunoaștere a
obiectelor, de labirint și construirea de cuiburi , ceea ce este de facto o activitate tipică în viață
zilnică pentru șoarecii normali.
Ulterior, oamenii de știință au efectuat mai multe experimente pentru a înțelege mecanismele
biologice care îmbină aportul ridicat de sare cu declanșarea demenței. Ei au descoperit faptul că
șoarecii au dezvoltat un răspuns imunitar adaptiv în intestinele lor, cu activitate sporită a unui
subset de celule albe din sânge care joacă un rol important în activitatea altor celule imune.
Creșterea acestor celule albe din sânge, limfocitele T helper numite TH17, a stimulat producerea
unei proteine numite interleukină 17 (IL -17) care reglează răspunsurile imune și inflamatorii,
determinând o reducere a producției de oxid nitric în celulele endoteliale.
Ce se intampla in corp cand consumi sarea in exces?
• Apar boli cardiovasculare. Depa șirea dozei zilnice recomandat ă de sodiu poate cre ște riscul
de apari ție a bolilor cardiovasculare. Studiile de specialitate au scos la iveal ă că aportul
ridicat de sare este asociat cu un risc semnificativ crescut de accident vascular cerebral și
de boli cardiovasculare.
• Afecteaz ă creierul . Potrivit Jurnalului de Nutri ție, Sănătate si Îmbătrânire, o diet ă bogat ă
în sodiu este str âns legat ă de hipertensiune si boli cardiovasculare. Studiile sugereaz ă că
sarea în exces poate afecta func țiile cognitive la persoanele în vârstă.
• Sarea în exces produce edeme . Are loc retenția de apă în țesutu ri, în special la nivelul
picioarelor, bra țelor si fe ței. Edemele pot fi cauzate de cantit ăți mari de sodiu in corp.
• Poate apărea dependenșa de alimente sărate sau chiar de sare. Cand consumi sarea în exces
pentru o perioada mai lunga de timp, po ți dezvolta dependen ța față de alimente s ărate sau

37
tip fast -food. În plus, treptat, se pierde simțul gustului și nu mai po ate fi controla tă
cantitatea de sare ingerat ă.
• Stimuleaza dezvoltarea cancerelor stomacale . Consumul excesiv de alimente procesate, cu
cantitate mare de sare în con ținut, este d ăunător stomacului.
• Slabeste sanatatea rinichilor . Prin rinichi sunt eliminate reziduurile , de asemenea, rinichii
țin sub control producerea de globule ro șii în corp. Un aport crescut de sare in organism
denotă o act ivitate extrem de solicitant ă pentru rinichi . In publicatia Blood Pressure UK
scrie ca acest lucru reduce considerabil abilitatea rinichilor de a filtra si de a elimina
toxinele de corp.
• Favorizeaz ă balonarea și disconfortul abdominal . Mâncarea cu mult ă sare contribuie la
instalarea balon ării. Dup ă masă poate apărea disconfortul abdominal, starea de obos eală și
lipsa de energie.
Este foare important, de a preveni consumul în exces al sării pentru a putea duce un mod de viață
sănătos . Însoțit de un regim alimentar corect , se recmandă să fie citită informația de pe eticheta
produselor alimentare, iar o atenție deosebită merită produsele procesate și cele ce conțin
ingredient cum ar fi: aditivi alimentari, coloran ți și adaosuri de sare și zah ăr. Acestea fiind
produsele de care ar trebui să ne ferim maxim , deoarece ele dăuneaz ă mult sănătății.
Se estimează că o reducerea consumului de sare la 5 g pe zi ar determina o scădere cu 23% a
accidentelor vasculare cerebrale și cu 17% a bolilor cardiovasculare, prevenind 4 milioane de
decese la nivel global. OMS a lansat un îndemn internațional pentru reducerea cu 30% a
consumului de sare, până în anul 2025, cu scopul de a scădea mortalitatea prematură.
Experții europeni sunt de acord că sodiul nu trebuie să depășească 5 g/zi, întrucât o cantitate mai
mare e clar legată de riscul de boală cardiovasculară și deces. Sunt încurajate eforturile de reducere
a aportului de sodiu în populațiile care consumă mai mult de 5 g/zi. Totuși această cantitate e ste
de 3 ori mai mare decât prevăd ghidurile American Heart Association, care recomandă o scădere
până la 1,5g/ zi sau mai mult.
Dr. Bianca Cucoș, medic genetică medical la UMF Carol Davila, în una din publicațiile ei
spune că un aport suboptimal de sare din alimentație, conform studiilor, este asociat cu riscuri
pentru sănătate precum:
• riscul de diabet de tip 2
• creșterea LDL -colesterolului și a trigliceridelor
• creșterea rezistenței la insulină
• creșterea mortalității la persoanele cu insuficiență cardiacă

38
3.3 Studi cu referință la maladiile cauzate de excesul de sare
Sarea și tensiunea arterial
Marile studii au ar ătat că o dietă săracă în sare poate contribui la scăderea tensiunii
arteriale, în special la hipertensivi. O meta -analiză care a inclus 34 de studii clinice, cu 3.230 de
participanți, a evaluat efectul pe termen lung al reducerii consumului de sare. Datele sugerează
că o reducere modestă a a portului de sare determină scăderea semnificativă a tensiunii arteriale,
indiferent de sex sau grup etnic:
• are un efect mai mare la hipertensivi – scade tensiunea arteriala sistolică cu 4,18 mmHg
și scade tensiunea arterială diastolică cu 2,06 mmHg
• pentru normotensivi presiunea sistolică a scăzut cu 2,42 mmHg, iar cea diastolică a
scăzut cu 1 mmHG
Consumul scăzut de sare reduce riscul de boala cardiovasculară?
Mai multe studii arata că nu:
• o meta -analiză din 2011 care a inclus șapte studii a arătat că reducerea aportului de sare nu
a avut niciun efect asupra riscului de boală cardiacă sau asupra mortalitații.
• un review cu peste 7.000 de participanți confirmă faptul că un consum mic de sare nu
influențează riscul de deces și s -a înregistrat o asociere slabă cu bolile cardiovasculare.
Dar, există întode auna excepții:
• studiul Rotterdam a demonstrat că dieta low -salt a redus mortalitatea doar la indivizii obezi
• un alt studiu a arătat că un consum scăzut de sare a crescut mortalitatea cu 159% la pacienții
cu insuficiență cardiac
• un studiu publicat în 2007 în British Medical Journal a arătat că reducerea sodiului
determină o scădere a riscului de AVC și infarct cu 25%
Consumul de sare – factor de risc pentru cancerul gastric?
Infecția cu Helicobacter pylori și aportul crescut de sare sunt factori de risc pentru
adenocarcinoamele gastrice. H. pylori este o bacterie care detemină un proces de inflamație cronică
la nivelul stomacului, care poate duce în timp la apariția cancerului gastric.
Relația dintre acești factori a fost examinată printr -un studiu care a demonstrat că expresia genelor
pentru H.Pylori (gena cagA) a fost influențată de prezența cl orurii de sodiu în mediile de cultură.
Sarea reprezintă însă și un factor de risc independent de acestă infecție bacteriană. Acest fapt a
fost demonstrat printr -un studiu din 2011 care a inclus 1.000 de participanți și a arătat că aportul
crescut de sare este asociat cu un risc mai mare de cancer gastric. Mai târziu, un alt studiu , cu
268.718 particip anți, confirmă această corelație: persoanele care au o dietă bogată în sare au un
risc cu 68% mai mare de a dezvolta cancer gastric, față de cei care consumă cantități minime de
sare.

39
Un consum crescut de sare a fost asociat cu un risc mai mare de cancer gastric, însă sunt studii
insuficiente care să ateste relația de cauzalitate.
Ce spun noile studii?
Noi studii realizate pe cosmonauții ruși arată rezultate surprinzătoare care contrazic tot ceea ce se
știa despre sare de 200 de ani. Descoperirile au fost publicat e în două articole ample în The Journal
of Clinical Investigation. Cosmonauții ținuți în izolare pentru a simula condițiile din spațiul
cosmic, care consumau mai multă sare, au declarat că simt ca le e mai puțin sete, în schimb senzația
de foame a fost amp lificată. Experimentele pe șoareci au arătat că animalele ard mai multe calorii
când consumă mai multă sare.
Aportul de sare a fost asociat și înainte cu modificările ale greutății corporale, însă oamenii de
știință au presupus că dietele bogate în sare determină ingestia de fluide, ceea ce crește greutatea.
Rezultatele noilor studii arată că mecanismele ar putea fi insuficient înțelese. Cu toate acestea, Dr.
Melanie Hoenig, de la Harvard Medical School, nu ar încuraja creșterea consumului de sare pe ntru
scăderea greutății, însă este de părere că trebuie identificate noile mecanisme prin care
funcționează sodiul în organism: „Cred ca atunci când vine vorba despre efectele negative ale
consumului de sodiu ele au fost corect identificate până în prezent , însă explicațiile au fost greșite.”
Alte studii recente din Belgia, SUA și Germania, pe șoareci și oameni, au arătat că microbiomul
intestinal ar putea avea un rol important în scăderea tensiunii arteriale . Iar cheia este sarea .
Nivelurile crescute de sare distrug anumite bacterii importante din tractul digestiv (specii de
Lactobacillus) și determină o creștere a limfocitelor Th17, cu rol proinflamator.
„Scleroza multiplă ar putea fi una dintre bolile sensibile la sare pe care le putem trat a prin
adăugarea probioticelor specifice la tratamentul standard.” – Prof. Ralf Linker, medic neurolog în
Nurnberg, Germania.
Potrivit Studiului privind consum alimentar de sare în Republica Moldova, lansat la
Chișinău, moldovenii consumă de 2 ori mai mul tă sare decât cantitatea maximă recomandată de
Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Astfel, un adult consumă 10,8 grame de sare pe zi, pe
când cantitatea recomandată este nu mai mult de 5 grame de sare pe zi. Nivelul de consum este
mai mare în rândul bă rbaților decât în rândul femeilor .
Sfaturi utile pentru a reduce consumul de sare:
• Nu puneți sarea pe masa și reduceți cantitatea de sare adăugată la prepararea bucatelor.
• Folosiți ierburi aromatice în loc de sare la prepararea bucatelor.
• Reduceți sa u evitați consumul alimentelor fabricate și a gustărilor bogate în sare.
• Citiți etichetele produselor alimentare și alegeți produsele cu un conținut redus de sare.
• Pentru o alimentație sănătoasă, consumați fructe și legume proaspete.

40
CONCLUZII GENERALE :
• Referindune la HG596/2011 din 03.08.2011 cantitatea de iod în sarea alimentară iodată
plasată pe piața internă, destinată comercializării directe către consumator sau utilizării în
industria alimentară, este normată între valorile 20 – 35 mg de iod per kg de sare pentru
acoperirea necesităților nutriționale naționale în iod , afirmația este adevărată la 80% din
probe și numai la deschiderea pachetului de sare. În concluzie, experiențele efectuate pe
parcursul a 2 ani, au arătat că în probele real prelevat e din rețeaua de comercializare
națională, la deschiderea ambalajului, concentrația maximă este de 29,5 mg / kg , media
fiind de 25,96 mg / kg.
• Referindune la HG596/2011 din 03.08.2011 care stipulează termenul de păstare 12 luni în
ambalaj original , evaluările de laborator ne arată clar că concentrația de iod în sarea iodată
după deschidere la a 15 -a zi se încadrează în limitele normale reglementate de prezentul
regulament. Pe de altă parte, dacă ar fi cazul să ne referim la altă extrimitate cronologică
vizată în regulamentul specificat, atunci putem concluziona că analizele de laborator ne
demonstrează că nici una din mostrele evaluate nu ating nivelul minim normat de prezentul
regulament. Tot aici este necesar de menționat următ orul fapt că peste 24 luni conform
rezultatelor analizei de laborator, în cel mai bun caz, valoarea cantității de iod, era sub
nivelul jumătății din concentrația limitei de jos a documentului normativ.
• Cantitatea de consum a sării alimentare diurne, recoma ndată de către OMS fiind de 5g per
persoană va fi cu certitudine insuficientă pentru aprovizionarea organismului cu necesarul
de iod. În acest context este absolut necesar de accentuat și valoarea cantitativă a
ambalajului care în urma unui calcul simplu 5 *30*24= 3600 nu trebuie să depășească
valoarea de 3,5kg, pentru -că aceste ambalaje din start expun riscului consumatorului la
carența produsulu de iod. De aici putem concluziona că ambalajul optimal pentru sarea
iodată, este cel în valoare de 1kg.
• Nu în ul timul rând ar fi bine de menționat impactul consumului de sare pentru sănătatea
publică în Republica Moldova, fiind pe primul loc după clasificatrul morbidităților, bolile
cardiovasculare care după incidență și mortalitate cu mult prevalează asupra situați ei
statistice prin dereglări iododeficitare. Probabil că în acest context ar fi bine de dezvoltat o
altă strategie, mai inofensivă de suplinire a organismului nației cu produsele de iod. Tot
aici s -ar merita de gândit și o modalitate de testare expres a sa turației cu iod a organismului
uman din contingentele și teritoriile specifice contextului.

41

42

43
Bibliografie
1. Amachi Seigo, Yukako Mishima, Hirofumi Shinoyama, Yasuyuki Muramatsu, and
Takaaki Fujii. Active transport
2. Amat M.A., Srivastava L.M., Translocation of iodine in Laminaria saccharina
(Phaeophyta) // Phycology. – 1985. – No21. – P.330 -333.
3. Amat M.A., Srivastava L.M., Translocation of iodine in Laminaria saccharina
(Phaeophyta) // Phycology. – 1985. – No21. – P.431 -456.
4. and accumulation of iodide by newly isolated marine bacteria // Applied and
Environmental Microbiology. – 2005. –
5. Arasaki S. & Arasaki T. Vegetables from the sea. – Tokyo: Japan Publ. Inc, 1983.
6. B. Granaci, N. Romaniuc, C. Marola. Etiologia și metodele de profilaxie a maladiilor
iododeficita re. Mater. conf. „Profilaxia maladiilor iododeficitare”, Chișinău, 2008, p 49 –
56
7. Basil S. Hetzel, published a book entitled. The Story of iodine deficiency An
International Challenge in Nutrition. – Oxford, New York, Tokyo: Oxford University
Press, 1989.
8. Cameron A.T. Contributions to the biochemistry of iodine. II. The distribution of iodine
in plant and animal tissues,
9. Diosady L.L., Alberti J.O., Ramcharan K., Mannar M.G. Iodine stability in salt double –
fortified with iron and iodine // Food Nutr Bull. – 2002. – No23(2). – P.196 -207.
10. Diosady L.L., Alberti J.O., Vankatesh Mannar M.G., and Stone T.G. S tability of iodine
in iodized salt used for correction of iodine -deficiency disorders // Food and Nutrition
Bulletin. – 1997. – No18. – P.388 -396
11. Dunn J.T. International Council for Control of Iodine Deficiency Disorders. – IDD
Newsletter, 2001.
12. Feiters M. C., Kupper F.C., Kroneck P.M., Klaucke W.M. Investigation of iodine
compounds involved in iodine
13. Frontasyeva M.V., Mosulishvili M.V., Belokobilscy A.I., Kirkesali E.I., Pavlov S.S..
Experimental grounds for developing selenium and iodine containing pharmac euticals
based on blue green algae Spirulina platensis, Proceedings of the International
Conference on Nuclear Analytical Methods in the Life Science „NAMLS -7, Antalia ,
Turkey, 16 -21 june, 2002.
14. Hertzel B.S., DeLange F. Iodine deficiency. In: Thyroid Dise ase Manager. Worchester,
Mass: Endocrine Education; 2001.
15. http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2013/Nr1 -ro/Domnariupdf.pdf
16. http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2013/Nr2 -ro/Domnariu -ro.pdf
17. https://ansp.md/index.php/prevenirea -tulburarilor -iod-deficitare -nutritia -prin-iod-sarea –
iodata -si-rolul -industriei -alimentare -discutate -in-cadrul -unui-atelier -de-lucru –
intersectorial/
18. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/13.%20Biomasa%20de%20spirulina%20i
mbogatita%20cu%20iod.pdf
19. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/164_167_Abordarea%20interventiilor%20
de%20reducere%20a%20consumului%20de%20sare.pdf
20. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/23%20Perspectiva%20utilizarii%20prepar
atului%20din%20jugans%20regia.pdf
21. https://msmps.gov.md/sites/default/files/mda_salt_intake_survey_ro.pdf
22. https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=86327&lang=ro
23. https://www.thyroidaware.com/ro/The_Thyroid/Impactofiodinedeficiency.html

44
24. https://www.unicef.org/Strat_IOD_rom. pdf
25. Indergaard M. & Minsaas J. Animal and human nutrition. In: Seaweed Resources in
Europe (M.D. Guiry & G. Blunden, eds.), Wiley, Chichester, 1991, p.21 -64.

26. Iodine deficiency in Bosnia/Herzegovina, Slovenia and Croatia. I.D.D. Newsletter, 14
(4), 55, 200 2.
27. Mosulishvili M., Kirkesali Y., Belokobilsky A., Khizanishvili A., Frontasyeva M.,
Pavlov S., Gundorina S. Nuclear analytical technique used to study the possibility of
production of iodine -containing pharmaceuticals based on blue -green algae Spirulina
platensis matrix for treatment and prophylactics // Particles and Nuclei, Letters. – 2001. –
No4 [107]. – P.110 -117.
28. Nisizawa K. Pharmaceutical studies on marine algae in Japan.. Marine algae in
pharmaceutical science. – New York: De Gruyter, 1979, p.243 -310.
29. Profilaxia maladiilor iododeficitare. Materialele conferinței științifice naționale cu
participare internațională, Chișinău, 2008, p.159.
30. Sviderskii V.L., Khovanskikh A.E., Rozengart E.V., Moralev S.N., Yagodina O.V.,
Gorelkin V.S., Leont'ev V.G., Tei vonen L.V., Basova I.N., Kormilitsin B.N., Nekrasova
V.B., Nikitina T.V., and Kurygina V.T. Study of molecularbiochemical mechanism of
action of iodine -containing extract from laminaria (Laminaria saccharina) // Doklady
Biochemistry and Biophysics. – 2004. – Vol.396. – No1-6. – P.193 -196.
31. uptake, iodine accumulationamd iodovolatilization in brown algae // Plant Physiol. –
2001. – No125. – P.278 -291.
32. Venkatachalam, M., Sathe, S.K., Chemical composition of selected edible nut seeds: J
Agric Food Chem Jun 28; 54(13): 4705 -14, Department of Nutrition, Food & Exercise
Sciences, Florida State University, Tallahassee, Florida 32306 -1493, USA, 2006.
33. Vol.71. – No2. – P.741-745.
34. WHO. Nutrition for Health and Development: A global agenda for combating
malnutrition. G eneva, World Health Organization, (Document WHO/NHD/00.6), 2000
35. Велданова М.В. Медико -экологическое обоснование и алгоритм проведения
диагностики и профилактики микроэлементов в йододефицитных
биогеохимических провинциях // Медицинский научный и учебнометодический
журнал. – 2002. – №8. – С.71 -79.
36. гhttp://www.akademos.asm.md/files/Deficiente%20nutritionale%20de%20iod.pdf
37. яIodine deficiency in Bosnia/Herzegovina, Slovenia and Croatia. I.D.D. Newsletter, 14
(4), 55, 2002. 21. B. Granaci, N. Ro maniuc, C. Marola. Etiologia și metodele de
profilaxie a maladiilor iododeficitare. Mater. conf. „Profilaxia maladiilor iododeficitare”,
Chișinău, 2008, p 49 -56).
38. яPopovici C., Rubtov S., Sturza R., Deseatnicov O. Cercetări privind proprietățile
microbiolo gice ale produselor lipidice fortifiate cu iod. Meridian ingineresc. Chișinău,
UTM, 2007. Nr.2. ISSN 1683 -853 X.