Teza De Doctorat4 [310013]

STADIUL CUNOAȘTERII

Partea I

STADIUL CUNOAȘTERII

CAPITOLUL I. [anonimizat]

1.1. [anonimizat], clasificare, diagnostic

1.2. Prevalența diabetului zaharat la nivel global și în România

1.3. Fiziopatologia diabetului zaharat

1.4. Factori de risc ai apariției diabetului zaharat

CAPITOUL II. Complicațiile cronice și afecțiuni frecvent asociate cu diabetul zaharat

2.1. Complicații microvasculare

2.2. Complicații macrovasculare

2.3. Diabetul zaharat și bolile cardiovasculare

2.4. Diabetul zaharat și obezitatea

2.5. Diabetul zaharat și dislipidemiile

2.6. Diabetul zaharat și sindromul metabolic

2.7. [anonimizat]

2.8. Diabetul zaharat și cancerul

2.9. Diabetul zaharat și depresia

CAPITOLUL III. [anonimizat]

3.1. Factori de risc cardiovascular la pacientul diabetic

3.2. Predicția riscului cardiovascular la pacientul diabetic

3.3. Diabetul zaharat și HTA

3.4. Diabetul zaharat și IMA

3.5. Diabetul zaharat și insuficiența cardiacă

3.6. Diabetul zaharat și fibrilația atrială

CAPITOLUL IV. Managementul modern al Diabetului zaharat

4.1. Obiective terapeutice în diabetul zaharat

4.2. Optinizarea stilului de viață la pacientul diabetic

4.3. Managementul hiperglicemei

4.4. Tratamentul celorlați factori de risc

4.5. Moadalități de reducere a [anonimizat] a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL V. Ipoteza de lucru

5.1. Ipoteza

5.2. Obiective

CAPITOLUL VI. Metodologia generală

6.1. Material și metode

6.1.1 Studiul I

6.1.2. Studiul II

6.1.3. Studiul III

CAPITOLUL VII. Rezultate

7.1. Studiul I – [anonimizat] 2016-2017

7.1.1. Numărul total de cazuri în periaoda analizată. [anonimizat]

7.1.2. Distribuția cazurilor în funcție de tipul de Diabet zaharat

7.1.3. Clasificarea în funcție de sex

7.1.4. Distribuția cazurilor în funcție de mediul de proveniență

7.1.5 Distribuția cazurilor în funcție de vârstă

7.1.6. Distribuția în funcție de IMC

7.1.7. [anonimizat]

7.1.8. Istoricul familial de Diabet zaharat

7.1.9. Complicațiile microvasculare ale Diabetului zaharat și prezența unor complicații(comorbidități) cardio-vasculare în populația studiată

7.1.10. [anonimizat]

7.2. [anonimizat], clinică, paraclinică și determinarea riscului cardiovascular la un eșantion reprezentativ din populația inclusă în studiu

7.2.1. Vârsta medie

7.2.2. Mediul de proveniență

7.2.3. Nivelul educațional

7.2.4. Istoricul de Diabet zaharat

7.2.5. Indicatori privind stilul de viață în mediul rural și urban

7.2.6. Indici epidemiologici în mediul urban și rural

7.2.7. Profil clinic și biochimic în funcție de sex

7.2.8. Profil clinic și biochimic în funcție de mediul de proveniență

7.2.9. Nivelul hemoglobinei glicozilate

7.2.10. Distribuția în funcție de sex și IMC

7.2.11. Modalitatea de debut a diabetului

7.2.12. Distribuția în funcție de nivelul hemoglobinei glicozilate și IMC

7.2.13. Distribuția în funcție de IMC și rata de filtrare glomerulară

7.2.14. [anonimizat]

7.2.15. Prezența complicațiilor microvasculare

7.2.16. Prezența arteriopatiei cronice obliterante

7.2.17. [anonimizat]

7.2.18. Complicațiile (comorbiditățile) cardio-vasculare

7.2.19. Parametrii metabolici la pacienții cu stil de viață apropiat de cel sănătos și la pacienții cu stil de viață nesănătos

7.2.20. Parametrii clinico biochimici la pacienții cu steatoză heaptică

7.2.21. Terapia Diabetului zaharat nou-diagnosticat

7.2.22. Riscul de morbiditate coronariană și de morbiditate cerebro-vasculară la 10 ani la pacienții nou diagnosticați cu diabet zaharat

7.2.22.1. În funcție de sex

7.2.26.2. În funcție de mediul de proveniență

7.2.26.3. În funcție de IMC

7.2.26.4. La cei cu sindrom metabolic și la cei fără sindrom metabolic

7.2.26.5. În funcție de vârstă

7.2.26.6. În funcție de nivelul hemoglobinei glicozilate

7.2.26.7. În funcție de tensiunea arterială

7.2.26.8. În funcție de parametrii lipidici

7.2.26.9. Riscul relativ de morbiditate coronariană raportat la populația generală la diferite categorii de pacienți

7.3. Studiul III. Obezitatea și Rezistența la insulină la diabeticii nou-diagnosticați – corelații cu diferiți parametrii clinico-biochimici, predictori ai rezistenței la insulină, riscul de morbiditate coronariană și cerebrovasculară în funcție de rezistența la insulină

7.3.1. Valorile hemoglobinei glicoziate în funcție de IMC

7.3.2.Indicele HOMA-IR în funcție de indicele de masă corporală

7.3.3. Valoara medie a tensiunii arteriale sistolice în funcție de IMC

7.3.4. Valoara medie a tensiunii arteriale diastolice în funcție de IMC

7.3.5. Trigliceridele în funcție de IMC

7.3.6. Colesterolul în funcție de IMC

7.3.7. LDL-colesterolul în funcție de IMC

7.3.8. HDL-colesterolul în funcție de IMC

7.3.9. Corelația între IMC și HOMA-IR

7.3.10 Corelația între circumferința abdominală și HOMA-IR

7.3.11. Corelația între raportul TRIG/HDL și HOMA-IR

7.3.12. Corelația între HDL și HOMA-IR

7.3.13. Corelația între trigliceride și HOMA-IR

7.3.14. Corelația între IMC și HbA1C

7.3.15. Corelația între circumferința abdominală și HbA1C

7.3.16. Corelația între scorul de morbiditate coronariană la 10 ani și IMC

7.3.17. Corelația între riscul de morbiditate cerebrovasculară la 10 ani și IMC

Capitolul VIII. Dicuții

8.1. Discuții – Studiul I

8.2. Discuții – Studiul II

8.3. Discuții – Studiul III

8.4. Discuții generale

CAPITOLUL IX. Concluzii

Bibliografie

Anexe. Lucrări publicate

CONTRIBUȚIA PERSONALĂ

Rezultate

Studiul 1. Diabetul zaharat nou-diagnosticat în județul Bihor în perioada 2016-2017

1.1. Numărul total de cazuri în periaoda analizată. Dinamica cazurilor nou-diagnosticate în ultimii ani

În județul Bihor în anul 2016 au fost diagnosticate cu Diabet zaharat 3451 de persoane de iar în anul 2017 au fost diagnosticate un număr de 2705 de persoane. Incidența diabetului zaharat în anul 2016% a fost de 0.56% (tabelul 1) iar în anul 2017 a fost de 0.44%. Cea mai mare incidență a diabetului zaharat în județul Bihor s-a înregistrat în anul 2008, de 0.76%.

Tabel nr.1. Totalul de cazuri de diabet zaharat nou-diagnosticate în anii 2007-2017

Fig.nr.1 Nr. de cazuri nou-diagnosticate în perioada 2007-2017

1.2. Distribuția cazurilor în funcție de tipul de Diabet zaharat

Diabetul zaharat de tip 2 a reprezentat cea mai mare parte din totalul de cazuri de diabet zaharat de tip 2 nou-diagnosticate. În anul 2016 99.36% din pacienții cu diabet zaharat ianugural au fost diagnosticați cu diabet zaharat de tip 2 și 0.52% au fost diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 (tabelul 2). În anul 2017 98.96% din cauzurile de diabet zaharat nou-diagnosticate au fost de tipul 2 și 0.88% au fost de tipul 1.

Tabel nr.2.Distribuția pe tipuri de diabet în anii 2016, 2017

1.3. Clasificarea în funcție de sex

În anul 2016 din totalul cazurilor de diabet zaharat nou-diagnosticate 48.05% au fost de sex masculin și 51.95% au fost de sex feminin. În anul 2017 din totalul pacienților nou descoperiți cu diabet zaharat 46.39% au fost de sex masculin și 53.61% au fost de sex feminine(tabelul 3).

Tabel nr.3. Repartiția cazurilor în funcție de sexul pacienților

Fig.nr.2. Distribuția cazurilor nou diagnosticate în anul 2016 și 2017 în funcție de sex

1.4. Distribuția cazurilor în funcție de mediul de proveniență

Diabetul zaharat în anul 2016 a fost mai frecvent diagnosticat la persoanele cu domiciliu în mediul urban, 52.85% proveneau din mediul urban și 47.15% din mediul rural (tabelul 4). În anul 2017 frecvența cazurilor de diabet zaharat nou-diagnosticat a fost deasemenea mai crescută la persoanele din mediul urban, 50.84% din totalul de cazuri, fașă de mediul rural, 49.16% din totalul de cazuri.

Tabel nr.4. Mediul de proveniență al pacienților cu DZ în funcție de an

Fig.nr.3. Distribuția cazurilor de diabet zaharat nou-diagnosticat în anii 2016 și 2017 în funcție de mediul de proveniență

1.5 Distribuția cazurilor în funcție de vârstă

Diabetul zaharat în perioada 2016-2017 a fost cel mai frecvent diagnosticat la persoanele cu vârste cuprinse între 46 și 65 de ani (57.35%) (tabelul 5). Diabetul zaharat a fost rar diagnosticat la persoanele cu vârsta sub 20 ani (0.73%). Persoanele cu vârste cuprinse între 21 și 45 de ani au reprezentat 12.58%, iar persoanele cu vârsta peste 65 de aniau reprezentat 29.32% din totalul cazurilor de diabet zaharat nou diagnosticate.

Tabel nr.5. Distribuția pacienților în funcție de vârstă

Fig.nr.4. Distribuția cazurilor de diabet zaharatb nou-diagnosticate în funcție de vârstă

1.6. Distribuția în funcție de IMC

Pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat în județul Bihor în perioada 2016-2017 au fost obezi într-un procent de 54.47%. Procentul de diabetici nou-diagnosticați obezi a crescut de la 52.01% în 2016 la 56.93% în 2017 (tabelul 6). Normoponderalii au reprezentat 11.65% din totalul de cazuri iar supraponderalii au reprezentat 33.91% din toatul de diabetici.

Tabel nr.6. Distribuția cazurilor în funcție de indicele de masa corporală

Fig.nr.5. Distribuția cazurilor de diabet zaharat nou-diagnosticat în funcție de IMC.

1.7. Factorii de risc cardio-vasculari tradiționali în populația studiată

Hipertensiunea aretraială a fost frecvent întânită la diabeticii nou-diagnosticați, 68.47% din diabeticii nou – diagnosticați în 2016 și 72.83% din cei diagnosticați 2017 erau hipertensivi în momentul diagnosticului (tabelul 7). Dislipidemia a fost prezentă la 71.20% la cei diagnosticați în anul 2016 și la 73.40% la cei diagnosticați în anul 2017. Procetul de pacienți fumători a fost de 24.32% în 2016 și de 22.80% în 2017. Sedentarismul s-a întâlnit la 29.47% din diabeticii diagnosticați în 2016 și la 31.52% din diabeticii diagnosticați în 2017.

Din totalul de diabetici diagnosticați în 2016 52.01% au fost obezi iar din cei diagnosticați în 2017 56.93% au fost obezi.

Tabel nr.7. Prezența factorilor de risc cardio-vasculari tradiționali la pacienții cu DZ nou despistat în anul 2016, 2017

Fig.nr.6. Factorii de risc cardio-vasculari tradiționali întâlniți la diabeticii nou-diagnosticați

1.8. Istoricul familial de Diabet zaharat

Istoricul familial de diabet zaharat a fost prezent la 35.70% din diabeticii diagnosticați în 2016 și la 34.20% la cei diagnosticați în 2705 (tabelul 8).

Tabel nr. 8. Prezența istoricului familial pozitiv de diabet zaharat

1.9. Complicațiile microvasculare ale Diabetului zaharat și prezența unor complicații(comorbidități) cardio-vasculare în populația studiată

Tabel nr.9. Prezența complicațiilor microvasculare la cazurile de diabet zaharat inaugural

1.10. Terapia Diabetului zaharat nou-diagnosticat

Tabel nr.10. Terapia cazurilor de DZ nou-diagnosticat în anii 2016, 2017

Sudiul 2. Analiza epidemiologică, clinică, paraclinică și determinarea riscului cardio-vascular la un eșantion reprezentativ din populația inclusă în studiu

Am inclus în acest studiu 385 dintre care 185 de bărbați (48.05%) și 200 de femei (51.94%) nou diagnosticați cu diabet zaharat tip 2. Diagnosticul pacienților incluși în studiu a fost stabilit în anul 2017, criteriul de diagnosticat fiind nivelul HbA1C ≥ 6.5%. Pacienții diagnosticați în anul 2016 au fost urmăriți la 1 an pentru a observa efectele tratamentului antidiabetic, dar și al al celui hipotensor, hipolipemiant, antiagregant asupra proflilului clinic și paraclinic al pacientului nou-diagnosticat cu diabet zaharat tip 2.

2.1. Vârsta medie

Vârsta medie a persoanelor nou-diagnosticate cu diabet zaharat tip 2 a fost de 57.47 de ani. Femeile au avut la diagnostic o vârstă mai înaintată (58.2 ± 10.58 ani vs. 56.7 ± 9.80 ani) (tabel nr.11, fig.8). Diferența de vârstă la diagnostic între cele doua sexe este semnificativă din punct de vedere statistic, p<0.05.

Tabel nr.11. Repartizarea în funcție de vârstă și sex

Figura nr. 8. Vârsta medie a pacienților nou-diagnosticați

2.2. Mediul de proveniență

În ceea ce privește mediul de proveniență, observăm că în lotul analizat predomină mediul de proveniență urban (45.97% vs. 54.03%), diferența fiind semnificativă statistic (p<0.05) (tabel nr.12, fig.nr.9, fig.nr.10). Din totalul de 185 de bărbați 50.27% (93) au provenit din mediul rural în timp ce 49.72% (92) au provenit din mediul urban, diferența nu a fost semnificativă statistic. Din totalul de 200 de femei, 42%(84) au provenit din mediul rural și 58%(116) din mediul urban, diferența fiind semnificativă statistic (p<0.05)

Tabel nr.12. Repartizarea în funcție de mediul de proveniență și sex

p1 – semnificația diferenței între proveniența din mediul rural și urban pentru bărbați; p2 – semnificația diferenței între mediul rural și urban pentru femei; p3 – semnificația provenienței din mediul rural și urban

Fig. nr. 9. Mediul de proveniență al pacienților de sex masculin

Fig. nr.10. Mediul de provenineță în cazul pacienților de sex feminin

2.3. Nivelul educațional

Un procent de 15.58% din pacienții incluși în studiu au fost absolvenți de studii superioare, iar ceilalți 84.42% au absolvit studii medii (tabel nr.13, fig.nr.11, fig.nr. 12), diferența fiind puternic semnificativa statistic (p<0.001). Pacienții de sex masculin au studii superioare în procent de 20.5% iar cei de sex feminin au în procent de 11%.

Tabel nr.13. Repartizarea în funcție de nivelul educațional și sex

p1 – semnificația diferenței între studii medii și studii superioare pentru bărbați; p2 – semnificația diferenței între studii medii și studii superioare pentru femei; p3 – semnificația diferenței între studii medii și studii superioare

Fig.nr.11.

Fig. nr.12

2.4. Istoricul de Diabet zaharat

Istoricul familial de diabet zaharat a fost prezent la un procent de de 27.01% din cazuri. Bărbații au avut un istoric de diabet zaharat pozitiv într-un procent de 21.08%, iar femeile într-un procent de de 32.5% (tabel nr.14, fig.nr.13), diferența dintre cele două sexe fiind semnificativă statistic (p<0.05).

Tabel nr.14. Reapartizarea în funcție de istoricul de diabet zaharat

Fig.nr.13

2.5. Indicatori privind stilul de viață în mediul rural și urban

Analiza stilului din mediul urban și rural dovedește prezența unor deosebiri semnificative între cele două medii. Astfel pacienții din mediul urban comparativ cu cei din mediul rural sunt mai frecvent sedentari (60.09% vs. 35.59%, p<0.001), au o alimentație bogată în glucide de obicei rafinate, cu indice glicemice crescut (78.88% vs. 54.23%, p<0.001), consumă băuturi carbogazoase într-un procent mai ridicat ( 60.57% vs. 28.24%, p<0.001). Pacienții din mediul rural comparativ cu cei din mediul urban au mai frecvent o alimentație bogată în lipide (90.96% vs. 49.51%, p<0.001), în care predomină excesul de sare (77.96% vs. 55.76%, p<0.001), consumă alcool într-un procent mai ridicat (71.18% vs. 52.88%, p<0.001). În ceea ce privește fumatul diferențele nu sunt importante din mediul urban 28.36% din pacienți sunt fumători, iar din mediul rural 26.55% (p=0.69).

Tabel nr.15. Repartizarea în funcție de indicatorii privind stilul de viață

Datele sunt exprimate ca și procente (nr. pacienți)

Fig.nr.14.

2.6. Indici epidemiologici în mediul urban și rural

În mediul rural vârsta medie a pacienților nou-diagnosticați cu diabet zaharat tip 2 este mai înaintată decât în mediul urban (56.82±9.7 ani vs. 58.15±10.6 ani). Bărbații din mediul urban au o vârstă medie la diagnostic de 56.05 ani, iar femeile de 57.43 ani. În mediul rural bărbații au o vârstă medie la diagnostic de 57.15 ani iar femeile de 59.25 ani. Nivelul educațional diferă semnificativ între cele două medii, din mediul urban 21.63% dintre pacienți au avut studii superioare spre deosebire de mediul rural unde doar 8.47% dintre pacienți au avut studii superioare. Pacienții din mediul urban au un istoric familial de diabet zaharat într-un procent mai mare decât cei din mediul urban (30.76% vs. 22.59%, p=0.07).

Tabel nr.16. Repartiția în funcție de indicii epidemiologici, istoricul de diabet în mediul urban și rural

200 femei 208 urban 116 femei urban 92 barbati urban 60 studii superioare

185 barbați 177 rural 84 femei rural 93 barbați rural

2.7. Profil clinic și biochimic în funcție de sex

Diferențele referitoare la parametrii clinici și biochimici între sexul masculin și feminin sunt ilustrate în tabelul nr.17 și fig nr. 15. Indicele de masă corporală este semnificativ mai mare la femei decât la bărbați (32.81±5.85 kg/m2 vs. 31.22±4.8 kg/m2, p<0.05). Observăm că pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat sunt în cea mai mare parte obezi, aspect ilustrat de indicele mediu de masă corporală al pacienților incluși în studiu (IMC=32.04±5.29 kg/m2). Circumferința abdominală a bărbaților a fost de 110±10.45 cm iar a femeilor 106±11.53 cm, diferență semnificativă statistic, p<0.001. Aceste valori, atât în cazul bărbaților cât și al femeilor, depășesc valorile circumferinței abdominale considerate că reprezintă un risc cardio-vascular foarte mare (102 cm pentru bărbați, respectiv 88 cm pentru). Valoarea medie a hemoglobinei glicozilate a fost de 7.72±2.19%. Pacienții cu valori mari ale obinei glicozilate au avut mai frecvent simptome specifice hiperglicemie, poliurie, polidipsie, polifagie (8.7±2.1% vs. 7.5±0.9%, p<0.001). Pacienții incluși în studiu au avut valori tensionale crescute, putem spune că grupul populațional analizat este un grup de hipertensivi cu HTA gradul I, valoarea medie a tensiunii arteriale sistolice fiind de 142.43±16.53 mmHG. Bărbații au avut o TAS medie de 141.20±17.23 mmHG iar femeile de 143.58±15.87 mmHG, diferența nefiind semnificativă statistic (p=0.15).

Tabel nr.17. Particularități clinico-biochimice în funcție de sex

Parametrii lipidici ai grupului analizat au fost modificați depășind ușor valorile considerate normale pentru populația sănătoasă, fără factori de risc cardio-vasculari, și depășind cu mult valorile țintă pentru pacienții diabetici, valorile medii ale colesterolului fiind de 213.17±22.06 mg/dL, ale trigliceridelor de 175.45±34.39 mg/dL, ale LDL-colesterolului de 128.64±22.14 mg/dL și ale HDL-colesterolului de 42.5±11.86 mg/dL. Diferențele dintre cele 2 sexe nu sunt semnificative statistic în ceea ce privește colesterolul total și LDL-colesterolul, în schimb bărbații au avut valori alte trigliceridelor mai mari decât ale femeilor (179.4±34.1 mg/dL vs. 171.8±34.7 mg/dL, p<0.03) și valori ale HDL-colesterolului mai mici decât cele ale femeilor (41.1±12.31 mg/dL vs 43.9±11.43 mg/dL). Rata de filtrare glomerulară a avut o valoare medie de 90±33.55 ml/min/1,73m2.

Fig.nr.15. Profil antropometric și paraclinic în funcție de sex

2.8. Profil clinic și biochimic în funcție de mediul de proveniență

Tabel nr.18. Particularități clinico-biochimice în funcție de mediul de proveniență

Caracteristicile antropometrice Pacienții din mediul urban au avut un indice de masă corporală mai mare decât cei din mediul rural (32.93±5.7kg/m2 vs. 31.09±6.8kg/m2, p=0.0041). Circumferința abdominală a celor din mediul urban a fost semnificativ mai mare decât a celor din mediul rural (112±9.73cm vs. 104±11.01cm, p<0.001). Observam că în mediul urban, unde obezitatea are un grad mai accentuat și circumferința abdominală este mai mare, nivelul hemoglobinei glicozilate este mai crescut (7.85±1.87% vs. 7.59±2.25%, p=0.21), ceea ce reflectă impactul obezității si al distribuției abdominale asupra metabolsimului glicemic. Colesterolul total al pacienților din mediul urban are valori mai mari decât al celor din mediul rural (215.45±22.67mg/dL vs. 210.55±20.74mg/dL, p<0.05), trigliceridele au avut valori mai mari în mediul urban decât în mediul rural (182.61±35.78mg/dL vs. 168.39±34.21mg/dL, p<0.001), LDL colesterolul a fost mai crescut în mediul rural decât în cel urban, nesemificativ statistic, iar HDL-colesterolul a fost mai redus în mediul urban decât în cel rural, diferența fiind puternic semnificativă statistic (34.15±11.9mg/dL vs. 45.85±12.47mg/dL, p<0.001)

Fig. nr.16

2.9. Nivelul hemoglobinei glicozilate

Tabel nr.19. Repartizarea pacienților în funcție de nivelul hemoglobinei glicozilate

Nivelul hemoglobinei glicozilate la pacienții nou-diagnosticați a fost distribuit după cum urmează: 50.90% (196 pacienți) dintre pacienți au avut un procent al hemaoglobinei glicozilate mai mic sau egal cu 7%, 24.67% (95 pacienți) au avut un procent al hemoglobinei cuprins între 7 și 8%, 14.28% (55 pacienți) au avut un procent al hemoglobinei glicozilate cuprins între 8 și 9%, 4.96% (19 pacienți) au avut un procent al hemoglobinei glicozilate cuprins între 9 și 10% și 5.19% (20 de pacienți) au avut un procent al hemoglobinei glicozilate mai mare sau egal de 10%.

2.10. Distribuția în funcție de sex și IMC

Tabel nr.20. Repartizarea pacienților în funcție de sex și IMC

În ceea ce privește indicele de masă corporală 9.35% (36 pacienți) au avut un IMC cuprins între 18.50 și 24.99 kg/m2, dintre care 18 femei și 18 bărbați, 37.66% (145 pacienți) au avut un IMC cuprins între 25kg/m2 și 29.9kg/m2, dintre care 73 de bărbați și 72 de femei, 38.70% (149 pacienți) au avut un IMC cuprins între 30kg/m2 și 34.99kg/m2, dintre care 75 de femei și 74 de bărbați, 10.90% (42 pacienți) au avut un IMC cuprins între 35 kg/m2 și 39.9 kg/m2, dintre care 15 bărbați și 27 de femei, iar 3.37% au avut un IMC mai mare de 40kg/m2.

Din totalul pacienților incluși în studiu 52.98% (204 pacienți) au fost obezi. Repartiția obezității a fost următoarea: 73.04% au avut obezitate gradul I, 20.59% au avut obezitate gradul II și 6.37% au avut obezitate gradul III.

Fig. nr.17. Distribuția IMC-ului în funcție de sex

2.11. Modalitatea de debut a diabetului

Tabel nr.20. Repartizarea pacienților în funcție de modalitatea de debut a diabetului

Diabetul zaharat a fost cel mai frecvent descoperit întâmplător cu ocazia efectuării unor analize pentru altă patologie sau în cursul spitalizării pentru altă patologie (63.7%), simptomele de hiperglicemie au apărut la un procent de 35% din pacienți, iar la 0.6% din pacienți boala a debutat prin cetozacidoza diabetică. Procentul hemoglobinei glicozilate la pacienții simptomatici a fost semnificativ mai mare decât la cei descoperiți întâmplător (8.7±2.1% vs. 7.5±0.9%, p<0.001). Pacienții care s-au prezentat cu cetoacidoză diabetică au avut un procent mediu al hemoglobinei glicozilate de 14.8%.

2.12. Distribuția în funcție de nivelul hemoglobinei glicozilate și IMC

Tabel nr. 21. Corelația dintre nivelul hemoglobinei glicozilate și IMC

Un procent al HbA1C mai mic sau egal cu 7% a fost întâlnit la 55.56% dintre normoponderali, la 53.20% dintre supraponderali și la 48.70% dintre obezi. Un procent al HbA1c mai mare de 7% dar mai mic sau egal cu 8% a fost întâlnit la 22.22% dintre normoponderali, la 23.50% dintre supraponderali și la 25.80% dintre obezi. HbA1C cu valori mai mari de 8% dar mici sau egale de 9% a fost identificată la 13.89% din pacienții normoponderali, la 14.60% din pacienții supraponderali și la 13.80% din pacienții obezi. HbA1C cu valori mai mari de 9% și mai mici sau egale cu 10% a fost găsită la 5.56% din pacienții normoponderali, la 4.70% din suprponderali și la 5.20% din obezi. Un procent al HbA1C mai mare de 10% a fost identificat la 2.77% din normoponderali, la 4% din supraponderali și la 6.50% din obezi.

2.13. Distribuția în funcție de IMC și rata de filtrare glomerulară

Tabel nr.22. Rata de filtrare glomerulară în funcție de indicele de masă corporală

Rata de filtrare glomerulară la pacienții diabetici nou-diagnosticați a fost mai mică de 90ml/min/1,73m2, la 19.61% din pacienții obezi, la 17.24% din pacienții supraponderlai și 11.11% din pacienții normoponderali.

Fig.nr.18

Fig.nr.19

2.14. Dislipidemia și IMC-ul

Diabeticii nou-diagnosticați normoponderali au avut o medie a procentului HbA1C de 7.6%, cei supraponderali de 7.4%, iar cei obezi de 7.9%. Diferența dintre media procentului hemoglobinei glicozilate în cazul supraponderalilor și al obezilor este semnificativă statistic (p<0.05). Valoarea medie a indicelui de masă corporală în cazul normoponderalilor a fost de 23.7±2.5kg/m2, în cazul supraponderalilor de 29.2kg/m2 și în cazul obezilor de 33.7±2.8kg/m2. Valoarea IMC-ului diferă statsitic semnificativ (p<0.001) între cele 3 grupuri. Pacienții obezi au avut o valoare medie a tensiunii arteriale sistolice de 143.73±16.5 mmHG, semnificativ mai mare decât suprponderalii (140.26±16.8mmHG vs. 143.73±16.5, p=0.05) și decât normoponderalii (135.62±18.3mmHG vs. 143.73±16.5mmHG, p<0.05). Normoponderalii au avut o tensiune arterială diastolică de 81.3±11.65 mmHG, semnificativ mai mică decât supraponderalii (81.3±11.65mmHG vs. 86.6±10.2mmHG, p<0.05) și decât obezii (81.3±11.65mmHG vs. 85.9±10.5 mmHG, p<0.05). Colesterololul seric a avut o valoare medie de 210.5±24.8mg/dL la normoponderali, de 213.3±22.6 mg/dL la supraponderali, și de 217.8±21.58mg/dl la obezi. Valoarea medie a trigliceridelor serice a fost de 169.3±35.7 mg/dL la nomponderali, de 176.8±33.01mg/dL la supraponderali și de 180.7±33.47mg/dL, semnificativ statsistic mai mare la obezi decât la supraponderali(p=0.05). Valoarea medie a LDL-colesterolului seric a fost de 126.5±21.7mg/dL la normoponderali, de 128.3±23.4 mg/dL la supraponderali și de 130±21.95mg/dL la obezi, fără semnificație statistică între grupuri. Valoarea medie a HDL-colesterolului seric a fost semnificativ mai mică la obezi față de supraponderali (38.17±12.4mg/dL vs. 42.1±11.3mg/dL, p<0.05) și decât la normponderali (38.17±12.4mg/dL vs. 44.5±9.7mg/dL, p<0.05). Raportul trigliceride/HDL colesterol a fost de 3.8 la normponderali, 4.19 la obezi și 4.38 la obezi, diferența dintre obezi și supraponderali, respectiv obezi și normponderali fiind semnificativă statistic (p<0.001).

Tabel.nr.23. Profilul metabolic, tensional și lipidc în funcție de IMC

p1-diferența statistică dintre supraponderali și nomoponderali, p2-diferența statistică dintre obezi și supraponderali, p3-diferența statistică dintre obezi și normoponderali

Fig.nr.20

2.15. Prezența complicațiilor microvasculare

Prezența retinopatiei diabetice la pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat a fost de 3.8% la normponderali, 4.25% la supraponderali și 4.8% la obezi. Neuropatia diabetică a fost prezentă la 21.7% din normoponderali, la 23.8% dintre supraponderali și la 25.6% dintre obezi. Dintre pacienții normponderali 11.10% au avut o rată de filtrare glomerulară <90ml/min/1,73m2, dintre supraponderali 17.24% au avut o rată de filtrare <90ml/min/1,73m2, dintre obezi 19.61% au avut o rată de filtrare mai mică de 19.61%.

Tabel nr.24. Prezența complicațiilor micorvasculare la pacienții cu diabet nou-diagnosticați

2.16. Prezența arteriopatiei cronice obliterante

Pacienții obezi au avut o boală arterială periferică în procent de 3.4%, cei supraponderali în procent de 2.5% și cei normoponderali în procent de 1.8%

Tabel nr. 25. Prezența artriopatiei cronice obliterante în funcție de IMC

2.17. Prezența factorilor de risc cardio-vasculari

Tabel nr.26. Prezența factorilor de risc cardiovasculari tradiționali în funcție de sex

Factorii de risc cardiovasculari tradiționali au avut o incidență crescută la pacienții cu diabet zaharat nou-diagnosticați. 52.72% din totalul pacienților au fost obezi. Obezitatatea a fost mai frecventă la sexul feminin, decât la sexul masculin, fără semnificație statistică. 82.39% din diabeticii nou-diagnosticați au avut valori tensionale crescute, la bărbați hipertensiunea a avut o incidență de 81.2% iar la femei de 83.5%, diferența nefiind semnificativă statistic. Dintre pacienții analizați 79.14% au fost dislipidemici. Hipercolesterolemia a fost mai frecvntă la bărbați, 76.8% dintre aceștia având valori crescute ale colesterolului seric, față de femei la care procentul a fost de 75.4%, fără semnificație statistică. Hipertrigliceridemia a fost identificată la 75.2% dintre bărbați și la 74.1% dintre femei. Valori crescute ale LDL-colestarolului seric au fost identificate la 71.2% dintre bărbați și la 71.8% dintre femei, diferența valorilor dintre cele două sexe nefiind semnificativă statistic. Valori scăzute ale HDL-colesterolului au fost identificate la 75% dintre femei și la 58.8% dintre bărbați, diferența fiind statistic semnificativă, p<0.001. Sindromul metabolic a fost mai frecvent la femei decât bărbați. Dintre bărbați 31.1% au fost fumători, iar dintre femei 23.9% au fost fumătoare. Sedentarismul a fost mai frecvent prezent la femei decât la bărbați, 38.5% dintre bărbați fiind sedentari și 57.2% dintre femei fiind sedentare, diferența fiind semnificativă statistic, p<0.001. Istoricul familial de boli cardiovasculare a fost pozitiv la bărbați a fost de 8.3% iar la femei de 10.5%. 2.5% dintre bărbați și 3.6% dintre femei au fost diagnostciați cu fibrilație atrială.

Fig.21

2.18. Complicațiile (comorbiditățile) cardio-vasculare

Tabel nr.27. Antecedete cardio-vasculare, manifestări clinice ale aterosclerozei, în funcție de sex

Din cei 385 de pacienți incluși în studiu, 14.52% au fost diagnosticați cu angină pectorală. Infarctul miocardic acut a fost prezent în istoric la 5.2% dintre bărbați și 3.8% dintre femei, fără semnificație statistică între cele două sexe. 3.2% dintre bărbații și 6.5% dintre femeile nou-diagnosticate cu diabet zaharat suferă de insuficiență cardică. 3.5% dintre bărbați și 2.6% dintre femei au avut în istoric un accident vascular ischemic. 0.7% dintre bărbați și 0.5% dintre femei au avut în istoric un accident vascular hemoragic. Arteriopatia cronică obliterantă a fost prezentă Tabel nr.28. Comorbidități al pacienților cu diabet zaharat ianugural

2.19. Parametrii metabolici la pacienții cu stil de viață apropiat de cel sănătos și la pacienții cu stil de viață nesănătos

Am identificat un procent de 14.80% (57 de pacienți) cu stil de viață apropiat de cel sănătos. Între pacienții cu stil de viață apropiat de cel sănătos și cei cu stil de viață nesănătos au existat diferențe semnificative privind parametrii metabolici. Astfel dintre pacienții cu stil de viață apropiat de cel sănătos 28.5% au fost obezi, cei cu stil de viață nesănătos au fost obezi într-un procent de 56.92%. Hipertensiunea a fost prezentă la 30.8% din cei din prima categorie și la 91.35% din cea de-a doua. La cei cu stil de viață sănătos sindromul metabolic a fost semnificativ mai rar întâlnit (24.5% vs 83.92%,p<0.01), comorbiditățile cardiovasculare au fost semnificativ mai puțin prezente în istoricul pacienților (10.6% vs. 36.42% ,p<0.01), hemoglobina glicozilată a avut valori semnificativ mai reduse (6.7% vs 7.89%,p<0.01), dislipidemia a fost reprezentată într-un procent semnificativ mai redus (20.6% vs. 89.31%, p<0.01).

2.20. Parametrii clinico biochimici la pacienții cu steatoză heaptică

Tabel.nr.29. Parametrii clinici și biochimici în funcție de prezența stetaozei hepatice

Din cei 385 de pacienți incluși în studiu, 162(42.07%) au fost diagnosticați cu statohepatita non-alcoolică pe baza ecografiei abdominale. Pacienții cu stateohepatită non-alcoolică față de cei fără steatoheaptita non-alcoolică au avut un IMC semnificativ mai mare (33.5±5.8kg/m2 vs. 30.97±6.3kg/m2, p<0.01), au avut o circumferință abdominală semnificativ mai mare (112.9±11.2cm vs. 104.30±10.8cm, p<0.01), au avut valori ale hemoglobinei glicozilate semnificativ mai mari (8.2±1.8% vs.7.37±2.5%, p<0.01), valori ale HDL-colesterolului semnificativ mai mici (38.7±9.4mg/dL vs. 45.26±11.8mg/dL,p<0.01) și valori ale transaminazelor semnificativ mai mari (25.9±8.6 vs. 21.92±8.1,p<0.01), ( 28.7±8.2 vs. 24.90±7.4, p<0.01).

2.21. Terapia Diabetului zaharat nou-diagnosticat

Terapia farmacologică a diabetului zaharat nou-diagnosticat a fost reprezentată de: la 23.64% din pacienți li s-a recomandat optimizarea stilului de viață, la 51.17% din pacienți li s-a recomandat terapie cu un antidiabtic oral, la 8.57% din pacienți li s-au recomandat două sau mai multe antidiabetice orale, la 13.00% din pacienți li s-a recomandat insulinoterapie iar la 3.63% din pacienți li s-a recomandat insulinoterapie și antidiabetice orale.

Tabel nr.30. Tratamentul inițial al pacienților cu Diabet zaharat

Fig.nr. 22

Fig.nr.23

Tabel nr.31

Tabel nr.31. Tratamentul medicamentos al hipertensiunii, dislipidemiei și antiagregarea plachetară la pacienții nou diagnosticați

Normoponderali – 36

Supraponderali – 145

Obezitate gradul I – 149

Obezitate gradul II – 42

Obezitate gradul III – 13

Tabel nr.32. Terapia cu antidiabetice orale pacienții nou-diagnosticați

Populatia generală 6.45%

2.22. Riscul de morbiditate coronariană și de morbiditate cerebro-vasculară la 10 ani la pacienții nou diagnosticați cu diabet zaharat

2.22.1. Riscul de boală coronariană în funcție de sex

Diabeticii nou-diagnosticați au avut un risc mediu de morbiditate de cauză coronariană la 10 ani de 15.10%. La bărbați riscul a fost de 19.00% iar la femei riscul a fost de 11.50%.

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani în funcție de sex

Fig.nr.

2.22.2. Riscul de boală coronariană în funcție de mediul de proveniență

Pacienții din mediul urban au avut un risc de morbiditate de boală coronariană de 17.20%, iar pacienții din mediul rural au avut un risc de morbiditate de boală coronariană de 12.60%.

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani în funcție de mediul de proveniență

Fig.nr.

2.22.3 Riscul de boală coronariană în funcție de IMC

Pacienții normoponderali nou-diagnosticați cu diabet zaharat au avut un risc mediu de morbiditate coronariană la 10 ani de 11.95%, cei supraponderali au avut un risc mediu de 13.75% iar cei obezi de 17.45%.

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani în funcție de IMC

Fig.nr.

2.22.4. Riscul de boală coronariană la cei cu sindrom metabolic și la cei fără sindrom metabolic

Pacienții care nu îndeplines citeriile de diagnostic al sindromului metabolic au un risc de morbiditate de cauză coronariană la 10 ani de 13.85%, iar cei cu sindrom metabolic au un risc de 19.40%, aproape de 20%, limita de la care riscul de de morbiditate coronariană este considerat înalt.

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani la cei cu sindrom metabolic și fără sindrom metabolic

Fig.nr.

2.22.5. Riscul de boală coronariană în funcție de vârstă

Riscul de morbiditate de cauză coronariană la 10 ani a fost direct proporțional cu vârsta astfel: pacienții cu vârsta sub 40 de ani au avut un risc mediu de 4.80%, cei cu vârste cuprinse între 40 și 49 de ani au avut un risc mediu de 8.15%, cei cu vârste cuprinse între 50 și 59 de ani au avut un risc mediu de 14.50%, cei cu vârste cuprinse între 60 și 69 de ani, cei cu vârsta peste 70 de ani au avut un risc de peste 31.85%.

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani la cei cu sindrom metabolic și fără sindrom metabolic

Fig. nr.

2.22.6. Riscul de boală coronariană în funcție de nivelul hemoglobinei glicozilate

Hemoglobina glicozilată a influențat riscul de morbiditate de cauză coronariană: pacienții cu HbA1C <7%, au avut un risc mediu de morbiditate coronariană de 12.20% (risc mic), pacienții cu HbA1C între 7% și 8% au avut un risc mediu morbidiate caronariană de 14.15% (risc mic), la diabeticii cu HbA1C între 8% și 9% riscul a fost de 16.50% (risc mediu), la diabeticii cu HbA1C între 9 și 10% riscul a fost de 19.20% (risc mediu) iar la cei cu HbA1C peste 10% riscul a fost de 22.30% (risc mare).

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani în funcție de nivelul HbA1C

Fig.nr.

2.22.7. Riscul de boală coronariană în funcție de tensiunea arterială

Diabeticii nou-diagnosticați cu valori normale ale tensiunii arteriale au avut un risc mediu de boală coronariană la 10 ani de 11.50% (risc mic), cei cu hipertensiune gradul I au avut un risc mediu de 14.55% (risc mediu), cei cu hipertensiune gradul II au avut un risc mediu de boală coronariană de 17% (risc mediu), iar cei cu hipetensiune gradul III au avut un risc mediu de 19.70% (risc mediu).

Tabel nr. Morbiditatea de cauză coronariană la 10 ani în funcție de tensiunea arterială

Fig.nr.

2.22.8. Riscul de boală coronariană în funcție de parametrii lipidici

Pacienții fără dislipidemie au avut un risc mediu de boală coronariană de 12.00% (risc mic), cei cu hipercolesterolemie au avut un risc mediu de boală coronariană de 14.50% (risc mediu), cei cu valori scăzute ale HDL-colesterolului au avut un risc de 15.95% (risc mediu), cei cu valori crescute ale colesterolului și valori scăzute ale HDL-colesterolului au avut un risc mediu de morbiditate de 17.80% (risc mediu).

Fig.nr.

2.22.9 Riscul relativ de morbiditate coronariană raportat la populația gener ală la diferite categorii de pacienți

Tabel nr. Riscul relativ de morbiditate coronariană la diferitele categorii de pacienți

Fig.nr.

Studiul 3. Obezitatea și Rezistența la insulină la diabeticii nou-diagnosticați – corelații cu diferiți parametrii clinico-biochimici, predictori ai rezistenței la insulină, riscul de morbiditate coronariană și cerebrovasculară în funcție de rezistența la insulină

3.1. Valorile hemoglobinei glicoziate în funcție de IMC

Valoarea medie a hemoglobinei glicozilate la pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat a fost de 7.15%. Diabeticii supraponderali au avut o valoare medie a hemoglobinei glicozilate de 7.32%, iar ce obezi de 8.79%, semnificativ statistic mai mare decât a celor normoponderali și supraponderali.

Tabel nr. Hemoglobina glicozilată în funcție de IMC

Fig.nr. Distribuția valorilor medii ale HbA1C în funcție de IMC

3.2.Indicele HOMA-IR în funcție de indicele de masă corporală

Indicele HOMA de rezistență la insulină a avut o valoare medie de 1.55 la diabeticii nou-diagnosticați normoponderali, de 4.10 la cei suprponderali și 5.21 la cei obezi. Valoarea medie HOMA-IR a fost semnificativ statistic mai mare la la pacienții obezi decât la cei supraponderali(p<0.01) și decât la cei normoponderali.

Tabel nr. Indicele HOMA-IR în funcție de IMC

Fig.nr.Indicele HOMA-IR în funcție de IMC

3.3. Valoara medie a tensiunii arteriale sistolice în funcție de IMC

Diabeticii obezi au avut cea mai mare valoare medie a tensiunii aretriale sistolice de 137.93mmHG. La supraponderali tensiunea sistolică a avut o valoare medie de 133.70mmHG iar la normoponderali

Tabel nr. Tensiunea arterială sistolică medie în funcție de IMC

Fig.nr. TAS medie în funție de IMC

3.4. Valoara medie a tensiunii arteriale diastolice în funcție de IMC

Tensiunea arterială diastolică a avut o valoare medie de 81.08mmHG la normpoponderali, de 82.15mmHG la supraponderali și de 84.49mmHG la obezi. Valoarea medie a tensiunii arteriale diastolice nu a fost semnificativ statisic mai mare la obezi fașă de supraponderali sau normoponderali.

Tabel nr. Tensiunea arterială sistolică medie în funcție de IMC

Fig.nr. TAD medie în funție de IMC

3.5. Trigliceridele în funcție de IMC

Valoarea medie a triglceridelor la pacienții obezi a fost de 201.01 mg/dL, fiind semnificativ statistic mai mare decât la supraponderali (201.01mg/dL vs. 176.85mg/dL, p<0.01) și decât la cei normponderali (201.01mg/dL vs 146.56mg/dL, p<0.01). Trigliceridele la pacienții supraponderali au fost semnificativ mai mari decât la normoponderali(176.85mg/dl vs. 146.56mg/dl, p<0.01).

Tabel nr. Valorile medii ale trigliceridelor în funcție de IMC

Fig.nr. Valorile medii ale trigliceriderlor în funcție de IMC

3.6. Colesterolul în funcție de IMC

Diabeticii obezi au avut o valoare medie a colesterolului de 199.08 mg/dL, la supraponderali valoarea medie a colesterolului a fost de 200.09 mg/dL iar la normoponderali de 184.35mg/dL. Colesterolul la obezi și supraponderali a fost semnificativ mai mare decât la normoponderali (p<0.05).

Tabel nr. Valorile medii ale colesterolului în funcție de IMC

Fig.nr. Valorile medii ale colesterolului în funcție de IMC

3.7. LDL-colesterolul în funcție de IMC

Valorile medii ale LDL colesterolului au fost de 115.78mg/dL la normoponderali, 125.03mg/dL la supraponderali și 123.98mg/dL la obezi. Valorile LDL-colesterolului nu au fost semnificativ mai mari la obezi față de normoponderali.

Tabel nr. Valorile medii ale LDL- colesterolului în funcție de IMC

Fig.nr. Valorile medii ale LDL-colesterolului în funcție de IMC

3.8. HDL-colesterolul în funcție de IMC

Valoarea medie a colesterolului la obezi afost de 43.36mg/dL, semnificativ mai mică decât la suprpaponderali (43.36mg/dL vs. 50.18mg/dL, p<0.05) și la normoponderali (43.36mg/dL vs. 49.31mg/dL, p<0.05).

Tabel nr. Valorile medii ale HDL- colesterolului în funcție de IMC

Fig.nr Valorile medii ale HDL-colesterolului în funcție de IMC

3.9. Corelația între IMC și HOMA-IR

Fig.nr. Predicția HOMA-IR în funcție de IMC

Prin intermediul regresiei liniare între indicele de rezistență la insulină și indeicele de masă corporală s-a stabilit o corelație puternică între acești doi parametrii (R2=0.25, p<0.01), astfel încât diabeticii cu indice de masă corporală mare au o rezistență crescută al insulină.

3.10 Corelația între circumferința abdominală și HOMA-IR

Fig.nr. Predicția HOMA-IR în funcție de circumferința

Indicele de rezistență la insulină s-a corelat puternic cu circumferința abdominală (R2=0.21, p<0.01), astfel încât diabeticii cu circumferință abdominală mare au o rezistență crescută la insulină.

3.11. Corelația între raportul TRIG/HDL și HOMA-IR

Fig.nr. Predicția HOMA-IR în funcție de raportul TRIG/HDL

Raportul TRIG/HDL la pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat a prezis cu acuratețe rezistența la insulină (R2=0.02, p p<0.01).

3.12. Corelația între HDL și HOMA-IR

Fig.nr. Prediecția HOMA-IR în funcție de HDL

Valoarea HDL-colestrolului nu s-a corelat puternic cu indicele de rezistență la insulină HOMA-IR (p=0.22). Putem observa însă un trend descendent care arartă că nivele înalte ale HDL-colesterolului corespund unei rezistențe la insulină mai reduse.

3.13. Corelația între trigliceride și HOMA-IR

Fig.nr. Predicția HOMA-IR în funcție de trigliceride

Există o corelație puternică între valoarea trigliceidelor serice și indicele de rezistență la insulină HOMA-IR (R2=0.05, p<0.01). Valori crescute ale trigliceridelor corespund unui nivel înalt de rezistență la insulină.

3.14. Corelația între IMC și HbA1C

Fig.nr. Predicția HbA1C în funcție de IMC

Indicele de masă corporală a reprezentat un predictor puternic al hemoglobinei glicozilate (R2=0.09, p<0.01). Pacienții obezi au avut o valoare medie a hemoglobieni glicozilate semnificativ mai crescută decât cei normoponderali.

3.15. Corelația între circumferința abdominală și HbA1C

Fig.nr. Predicția HbA1C în funcție de CA

Circumferința abdominală la fel ca și IMC-ul a fost corelată puternic cu valoarea hemoglobinei glicozilate (R2=0.02, p<0.01).

3.16. Corelația între scorul de morbiditate coronariană la 10 ani și IMC

Fig.nr. Predicția scorului de morbiditate coronariană la 10 ani în funcție de IMC

Riscul de morbiditate de cauză coronariană la 10 ani evaluat prin motorul de risk UKPDS la pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat s-a corelat puternic cu insulino-rezistența (R2=0.08, p<0.01).

3.17. Corelația între riscul de morbiditate cerebrovasculară la 10 ani și IMC

Fig.nr. Predicția scorului de morbiditate coronariană la 10 ani în funcție de IMC

Riscul de morbiditate de cauză cerebrovasculară la 10 ani evaluat prin motorul de risk UKPDS la pacienții nou-diagnosticați cu diabet zaharat s-a corelat puternic cu insulino-rezistența (R2=0.08, p<0.01).