Teza de doctorat cu titlul Implementarea politicilor internaționale de mediu la nivel [610634]

1

Introducere

Teza de doctorat cu titlul “Implementarea politicilor internaționale de mediu la nivel
local; o investigație a mecanismului de dezvoltare curată (CDM) reprezentat în planificarea
naționa lă.”, se încadrează în domeniul de cercetare științif ică Ingineria Mediului . Un factor
decizional important în alegerea temei de cercetare a fost situația actuală privind politici de
mediu în dezvoltarea durabilă, care sunt facilitate de catre mecanismul de dezvoltare curat și
schimbările climatice.
Prin luc rarea de doctorat se vor analiza noile perspective și abordări care soluționează
problemele de mediu în special emisiile de gaze cu efect de seră , prin parametri de dezvoltare
durabilă, în primul rând din perspectivă legislativă internațională, economică, socială și a
mediului. Și în al doilea rând se vor efectua exemplificări de cercetare atât la nivel european
cât și la nivel național care cuprind principiile sustenabilității și implementarea unor soluții
conforme strategiilor de mediu.
Rezolvarea acestor probleme poate avea efecte benefice asupra legislației mediului,
beneficii tehnologice și economice prin prevenirea erodării climei și atenuări schimbărilor
climatice bruște.
Lucrarea abordează o problematica de actualitate, atât pe plan intern cât și pe plan
internațional, prin prisma interesului acordat poluării, ca factor perturbator al calității vieții.
Definitivarea tezei de doctorat presupune parcurgerea mai multor etape succesive de
documentare, aprofundare, cercetare și interpretare, concretizate în cele trei rapoarte
intermediare de cercetare.

Primul raport de cercetare , denumit “Transpunerea politicilor globale la nivel național
a mecanismului de dezvoltare curată ”, a avut un conținut preponderent teoretic, iar realizarea
acestuia a permis funda mentarea cercetărilor experimentale, care urmează să fie desfășurate. În
cadrul acestui referat s -a urmărit efectuarea unui amplu studiu de literatură cu scopul de a

2

dimensiona și poziționa obiectivul cercetării, în raport cu stadiul actual al cunoașterii în
domeniu, atât al Uniunii Europene cât și la nivel internațional .
Într-o scurtă recapitulare a primului raport ne putem aduce aminte de faptul că proiectele
CDM pentru sechestrarea carbonului sunt o metodă eficientă în reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră în atmosferă.
Protocolul de la Kyoto încurajează creșterea generală a folosirii acestei metode de către
țările participante în curs de dezvoltare, în scopul respectării angajamentelor lor. Protocolul
limitează folosirea acestei metode în sector ul forestier, deși există potențial pentru reducerea
emisiilor în atmosferă prin îmbunătățirea gestionării terenurilor și a practicilor agricole.
Limitările din cadrul CDM sunt mari, din cauza problemelor legate de măsurarea
fluxului de carbon la scară re gională. Pe de altă parte, Senatul Statelor Unite a votat unanim în
sprijinul unei rezoluții neobligatorii care condiționează acordul lor în ceea ce privește aplicarea
Protocolului în cazul țărilor participante în curs de dezvoltare angajate să reducă emis iile. Se
preconizează, de asemenea, o creștere a emisiilor în țările în curs de dezvoltare. Cu toate
acestea, multe dintre ele nu dispun de fondurile necesare pentru a reduce degradarea terenurilor,
scăderea fertilității lor și nesiguranța alimentară; așad ar, CDM ar reprezenta o soluție de câștig
de ambele părți.
Proiectele CDM trebuie să îndeplinească o serie de cerințe înainte ca reducerile de
emisii certificate să fie emise de către comitetul executive al CDM. Aceste cerințe sunt stipulate
în Protocolul de la Kyoto și în deciziile ulterioare luate în cadrul Conferinței și Întrunirii Părților
(în principal în Decizia 19/CP și 14/CP și în Acordul de la Marrakech). Aceste cerințe pot fi
rezumate în următoarele categorii: eligibilitate, adiționalitate, accept abilitate, externalități și
certificare.
Criteriul eligibilității menționează că regulile actuale permit doar activitățile de
împădurire și reîmpădurire. Împădurirea ar însemna plantarea copacilor pe un teren care nu a
mai fost pădure timp de o perioadă de cel puțin 50 de ani (conform definiției pădurii din țara
gazdă). Reîmpădurirea ar însemna plantarea copacilor pe un teren care nu a constituit o pădure
la data de 31 decembrie 1989. Criteriul adiționalității înseamnă că efectele reducerii emisiilor
de carbon “din cadrul proiectelor ” trebuie să fie adiționale celor care ar fi avut loc “în lipsa
proiectelor ”. Criteriul acceptabilității subliniază că toate proiectele trebuie să contribuie la
dezvoiltarea durabilă bazată pe criteriile specifice țărilor. Exte rnalitatea impune tuturor
proiectelor să realizeze o evaluare a impactului asupra mediului și să prezinte strategii a

3

reducerii acestui impact, dacă este nevoie. Criteriul certificării impune verificarea independentă
și certificarea proiectelor.

Cel de -al doilea raportul , întitulat, “Reducere emisiilor de gaze cu efect de seră prin
mijloacele mecanismului de dezvoltare curată ” a abordat, atât aspecte preponderent practice
cât și teoretice. La definitivarea raportului al doilea s -a putut forma o imagine cla ră cu privire
la metodologia care trebuie adoptată pentru a studia oportunățile de aplicare și faciliare atat din
punct de vedere legsilativ cat si din punct de vedere practic.
Astfel, concluziile raportul doi au fost organizate si structurate după cum urm ează:
Datorită creșterii cantității GES ridicate din atmosferă, diferite metode de reducere a
acestora au fost propuse de -a lungul timpului. Propunerea de împădurire și oferirea de servicii
de mediu sunt cele care reies benefice în acest context. România a r putea câștiga mai mult, atât
financiar cât și în ce privește mediul, dacă se angajează la obiective rezonabile și urmează
politici coerente (pe piața internă și în UE) să își îndeplinească obligațiile. În condițiile actuale,
România nu este în măsură să -și îndeplinească angajamentele proprii cel puțin cele impuse de
UE, “3×20 până în 2020 ” și ar fi cu siguranță și mai puțin în măsură să -și asume obligații
suplimentare. România devine un partener de încredere dacă își asumă obiective realizabile și
le înde plinește decât dacă este de acord cu obiectivele nerealist de mari și nu reușește să le ducă
la îndeplinire.
Prin urmare, guvernul ar trebui să urmeze poziția de consolidare a relației dintre țări
pentru viitoarele poziții comune în alte chestiuni de mare importanță cu privire la dezvoltarea
durabilă.
În al doilea rând, mulți autori au susținut că gestionarea pădurilor comunitare are
potențialul de a îndeplini următoarele trei obiective: conservarea biodiversității, sprijinirea
dezvoltării locale și asigura ra de servicii forestiere de tipul sechestrării carbonului .
Așadar, dacă gestionarea este adecvată, aceasta poate contribui într -o măsură
semnificativă la îndeplinirea obiectivelor .

Prezentul raport, ra portul 3 , intitulat “Planificarea și obiectivele de dezvoltare privind
schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru
perioad a 2016 -2020 la nivel național. ” Oferă o perspectivă a diferitelor sectoare economice
care s unt din ce în ce mai expuse la riscurile de mediu, ca urmare a fenomenului schimbărilor

4

climatice, iar gestionarea eficientă a riscurilor climatice prezintă o importanță majoră pentru
procesul de dezvoltare durabilă. “Europa 2020: O strategie europeană pen tru o creștere
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii ” (COM -2010 anul 2020 final, 3.3.2010 ) abordează
aspecte privind utilizarea eficientă a resurselor naturale în contextul provocărilor climatice
actuale și viitoare.
Ne putem referi la o strateg ie propunând un cadru integrat de acțiune pentru următoarele
domenii: ocuparea forței de muncă (Com -2014, 446) , inovarea, educația, incluziunea socială și
schimbările climatice/energia, iar în acest context abordarea provocărilor climatice răspunde la
minimizarea pericolelor care planează asupra mediului și societății umane în scopul susținerii
dezvoltării socio -economice și pentru adaptarea infrastructurilor la schimbările climatice
previzibile.
România depune eforturi să devină în viitor o economie rezili entă la efectele
schimbărilor climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, o economie care a integrat
politicile și acțiunile sale climatice într -o creștere economică inteligentă, durabilă și incluzivă.
Este pretendent nevoie de o strategie națională prin intermediul căreia România să
obțină linii directoare pe calea creșterii economice prin emisii reduse de carbon și cu ajutorul
căreia România să se poată adapta la schimbările climatice. România va îndeplini aceste
obiective prin promovarea oportunită ților care integrează aspectele privind schimbările
climatice în politicile și programele implementate la nivel național și local pentru a oferi
beneficii economice și sociale sporite cetățenilor României.
Provocările și amenințările cu care se confruntă R omânia în contextul schimbărilor
climatice trebuie rezolvate prin proiectarea de măsuri adecvate. Investițiile care sunt făcute în
prezent, în special în România, o țară care încă are nevoie de extinderea și modernizarea
semnificativă a infrastructurii, vo r limita atât intensitatea emisiilor de dioxid de carbon, cât și
vulnerabilitatea la riscurile climatice ale țării pentru urmatoarele decenii. Din acest punct de
vedere, întârzierea integrării aspectelor legate de schimbările climatice în investițiile cure nte va
face mai costisitoare și îndelungată tranziția spre o economie rezilientă și cu intensitate redusă
a carbonului.

5

Capitolul 1. Actualizări
Ultimele a corduri și directive internaționale cu privire la schimbările
climatice

1.1. Acordul de la Paris

Convenția – cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost
semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenției este stabilizarea
concentrațiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împi edice perturbarea
antropică periculoasă a sistemului climatic.
Protocolul de la Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar
negocierea lui a fost inițiată la cea de -a 3 conferință a Părților, la Berlin în 1995, urmare a
faptului că măsurile prevăzute în Convenție nu erau eficiente (după îndelungate lucrări, la 11
decembrie 1997, a fost adoptat, la Kyoto, Protocolul de la Kyoto). Principala caracteristică a
Protocolului este reprezentată de faptul că stabilește angajamente ferme de reducere a emisiilor
față de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament, respectiv 2008 -2012, pentru țările
industrializate.
Cele șase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto sunt: dioxid de
carbon – CO 2; metan – CH 4; protoxid de azot – N2O; hidrofluorocarburi – HFC -uri;
perfluorocarburi – PFC-uri; hexafluorură de sulf – SF6.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internațional la data de 16 februarie 2005.
În cadrul primei perioade de ang ajament sub Protocolul de la Kyoto, respectiv 2008 –
2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, și -au asumat o țintă de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% față de anul de bază 1989. România și -a îndeplinit și
depășit obiectivul de 8 % asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
A doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin
prevederile “Amendamentului de la Doha ” și vizează intervalul 2013 – 2020. Pentru cea de a

6

doua perioadă de ang ajament a Protocolului de la Kyoto, UE și -a luat angajame ntul de a reduce
emisiile cu 20 % în p erioada 2013 -2020 față de 1990.
În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de -a XXI -a Conferințe a
Părților (COP 21) la Convenția -cadru a Organiza ției Națiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice au adoptat Acordul de la Paris.
Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii
temperaturii medii globale sub 2 °C. În același timp, este primul instrument multil ateral
obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor
climatice, începând cu anul 2020.
Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune
dar diferențiate și a capacităț ilor respective (common but differentiated responsabilities and
respective capabilities) și principiul echității.
La data de 22 iunie 2017 au fost relatate concluziile Consiliului European privind
Acordul de la Paris, “Acordul rămâne o piatră de temelie pe ntru eforturile depuse la nivel
mondial pentru a combate în mod eficace schimbările climatice și nu poate fi renegociat ”, au
declarat liderii UE.
Șefii de stat sau de guvern au reafirmat angajamentul UE de a pune în aplicare rapid și
integral Acordul de la Paris privind schimbările climatice, inclusiv obiectivele sale în materie
de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, și de a se afla în prima linie a tranziției globale
către o energie curată. Ei au evidențiat cooperarea consolidată a UE cu partene rii internaționali,
care demonstrează solidaritate cu generațiile viitoare și responsabilitate față de întreaga planetă.

1.2. Elementele principale ale noului Acord de la Paris

Acordul de la Paris este un acord global privind schimbările climatice la care s -a ajuns
la 12 decembrie 2015 la Paris. Acordul prezintă un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii
globale “mult sub ” 2 °C. Acesta vizează perioada cu începere din 2020.
Elementele principale ale noului Acord de la Paris:
 obiectiv pe termen lung: guver nele au convenit să mențină creșterea temperaturii me dii
la nivel mondial mult sub 2 ° C peste nivelurile preindustriale și să continue eforturile
de a o limita la 1,5 ° C.

7

 contribuții: înainte și în timpul Conferinței de la Paris, țările au prezentat planur i de
acțiune naționale cuprinzătoare privind clima în vederea reducerii emisiilor lor .
 ambiție: guvernele au convenit ca, la fiecare 5 ani, să comunice contribuțiile lor pentru
a stabili obiective mai ambițioase .
 transparență: acestea au acceptat, de aseme nea, să se informeze reciproc, precum și
publicul cu privire la rezultatul eforturilor lor de realizare a obiectivelor pe care și le -au
propus, pentru a asigura transparența și supravegherea .
 solidaritate: UE și alte țări dezvoltate vor continua să ofere f inanțare pentru combaterea
schimbărilor climatice, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să reducă emisiile,
dar și să își consolideze capacitatea de rezistență la efectele schimbărilor climatice .

Schimbările climatice reprezintă o problemă globa lă semnificativă care ne afectează pe toți.
Se urmărește în figura 1 procesul de obținere a unui nou acord global obligatoriu din punct de
vedere juridic privind schimbările climatice – Acordul de la Paris și acțiunile ulterioare acestuia.

8

Fig. 1 . Cronol ogia evenimentelor pentru îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris
(http://www.consilium.europa.eu/ro/policies/climate -change/timeline/ )

9

Capitolul 2. Reducerea em isiilor de gaze cu efect de seră și creșterea
capacității naturale de absorbție a CO 2 din atmosferă

2.1. Reducerea emisiilor GES din România

Ca stat membru al Uniunii Europene, România și -a luat angajamentul de a reduce
emisiile GES, așa cum rezultă din calitatea sa de membru, în conformitate cu obligațiile
europene. Toate instalațiile mari consumatoare de energie din România particip ă în schema
europeană de comercializare a certificatelor de emisii, EU -ETS. Instalațiile mai mici și cele din
sectoarele c u consum de energie mai scăzut, așa numitul sector non -ETS sunt confruntate și ele
cu ținta integrată asumată pentru întreaga țară, potrivit căreia emisiile din sectoarele non -ETS:
agricultură, transport fără aviație și transport maritim internațional, clă diri, deșeuri, nu pot fi
decât cu 19% mai mari în 2020 față de 2005. În plus, România s -a angajat ca, până în anul 2020,
24% din consumul final de energie brut în România să provină din surse regenerabile, până la
18% în 2005.
România are un potențial semn ificativ de reducere a emisiilor și ar trebui să evalueze
oportunitățile de valorificare a acestui potențial într -un mod care să fie benefic pentru creșterea
economică. În sectorul energetic, deși România prezintă o cotă relativ ridicată, și aflată în
creștere, a resurselor regenerabile utilizate pentru producția de energie electrică, în principal
datorită dezvoltării hidroenergiei și energiei eoliene, aprovizionarea cu energie primară este
dominată de combustibilii fosili, iar peste o treime din aprovizion area cu energie primară se
bazează pe cărbune și petrol, și o altă treime pe gaze. Ultima treime este împărțită aproape egal
între energia nucleară și biocombustibili. În același timp, România are cele mai bune resurse
eoliene din Europa care, combinate cu prețul redus al energiei eoliene creează o oportunitate de
reducere a emisiilor. De asemenea, resursele bioenergetice sunt semnificative și ar trebui
utilizate valorificând tehnologii cu emisii mai scăzute, factorul de emisii al bioenergiei este mai
puțin de jumătate din cel al cărbunelui.

10

În cadrul efortului de combatere a schimbărilor climatice, considerate în prezent de
comunitatea internațională drept o amenințare ireversibilă pentru societate și planeta noastră,
adoptarea măsurilor pentru reducerea em isiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu
obiectivele Convenției -cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și ale
Protocolului de la Kyoto, Amendamentului de la Doha reprezintă o componentă fundamentală
a politicii naționale privind schimbările climatice.
Drept rezultat, este necesară adoptarea măsurilor care contribuie la reducerea emisiilor
GES, astfel încât concentrația maximă a GES din atmosferă să nu depășească nivelul începând
de la care fenomenul de încălzire globală să poată cauza modificări ireversibile sistemului
climatic. Deoarece multe politici și măsuri referitoare la reducerea emisiilor GES implică unele
costuri economice mai mari și necesită schimbarea numeroaselor aspecte legate de sistemele
existente de producție și c onsum, există multe dificultăți în adoptarea obiectivelor de reducere
reale. În același timp, există și avantaje economice majore pentru adoptarea imediată a
acțiunilor necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru introducerea
elementelor caracteristice unei economii cu un consum redus de carbon. Un aspect important,
reducerea emisiilor GES, contribuie la îmbunătățirea calității aerului, a sănătății oamenilor,
securității energetice și altele asemenea și oferă diferite oportunități legate de piețele energiei.

2.1.1 . Contribuția sectorială la GES în România

Contribuția României la schimbările climatice prin emisiile sale GES a indicat o
reducere semnificativă a acestora, ca urmare a încetinirii creșterii economice încep ând cu 1989.
Emisiile totale de CO 2 echivalent, fără sectorul LULUCF, pentru România au fost de 118
milioane de tone în anul 2012, reprezentând 2,61% din emisiile UE totale. Tabelul 1 prezintă
contribuțiile sectoriale la emisiile GES în 2012. Totuși, în termeni globali , contribuția României
la emisiile din întreaga lume sunt foarte mici – în 2012 au fost de 0,3% din total.
La nivel intersectorial, în anul 2012, sectorul energie contribuie cu aproximativ 58% din
emisiile GES excluzând transporturile și fără îndoială est e sectorul prioritar pentru reducere. În
cadrul acestui sector, producția de electricitate și căldură contribuie cu 24%. Procesele
industriale inclusiv utilizarea solventilor contribuie cu aproximativ 10,5% din emisiile GES, iar
deșeurile contribuie cu apr oximativ 4,92%. Sectorul transporturi, deși i se atribuie până în
prezent numai 12% din emisiile totale de GES, a crescut rapid — cu 36% comparat cu anul

11

1990. Această tendință ascendentă este posibil să continue în viitor și acest sector, în special
trans portul rutier, merită atenție în ceea ce privește limitarea creșterii emisiilor GES. Sectorul
urban reprezintă locul în care se află 56% din populație și cea mai mare parte din activitățile
economice. Este un domeniu divers și complex, cu o gamă largă de o portunități de reducere și
adaptare la schimbările climatice, de la eficiența energetică a clădirilor, la transportul urban,
gestionarea deșeurilor solide, apă și canalizare.
Sectorul agricultură și dezvoltare rurală, ADR rămâne tradițional și dominant în
economia românească în ceea ce privește ocuparea terenurilor și populația. Peste 15% din
emisiile GES totale sunt atribuibile agriculturii, acesta fiind, de asemenea, foarte vulnerabil la
schimbările climatice.
Anual, absorbția netă de CO 2 din atmosferă de către sectorul forestier compensează
circa 20 % din emisiile altor sectoare la nivel național. Ca absorbant principal de CO 2, sectorul
forestier oferă o gamă largă de măsuri de reducere cum ar fi conservarea și sporirea depozitelor
de C arbon existente, î mbunătățirea ratei de absorbție a CO 2 atmosferic și optimizarea între
calitatea de absorbant și beneficiile tangibile și intangibile aduse de valorificarea terenurilor
dacă li s -ar da alte destinații. Sectorul forestier al României reprezintă un depozit de carbon si
absorbant de CO 2 important, cu potențialul de a juca un rol însemnat în diminuarea impactului
SC.

Tabelul 1. Emisiile de GES din România
(Inventarul Național de Emisii de Gaze cu Efect de Seră raportat de România la UNFCCC în anul 2014:
http://unfccc.int/national_reports/annex_i_ghg_inventories/national_inventories_submissions/items/8108.php )

Sursa GES și categoriile
de absorbanț i depozite
de carbon Total emisii
GES în 2012
echiv. CO 2 % din total
emisii GES
fără LULUCF % modificări din 1989
an de referință
Energie -inclusiv transporturi 82,222.51 69,22% -59,60%
Din care transporturi 15,062.17 12,68% –
Procese industriale –
inclusiv utilizarea solvenților 12,506.14 10,53% -65,37%
Agricultură 18,210.82 15,33% -55,32%
LULUCF -22,462.47 – +22%

12

Alte destinații ale terenurilor
– fără păduri 1,946.26 – -39%
Deșeuri 5,849.58 4,92% +25,62%
Total CO 2 echivalent cu
LULUCF 98,272.83 – –
Total CO 2 echivalent fără
LULUCF 118,789.04 100% -58,33%

2.2. Reducerea emi siilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii Europene

România se așteaptă să atingă țintele stabilite pentru anul 2020, după cum se observă în
tabelul 2 . Cea mai mare reducere a emisiilor GES este atribuibilă în mare parte modificărilor
structurale ale economiei în perioada de după 1989. Furnizarea de energie produsă din surse
regenerabile a fost impulsionată de investițiile substanțiale în energia eoliană și solară din
ultimii ani dar, datorită caracterului variabil al acesteia, există probleme lega te de absorbția
acestui tip de energie, în sistemul energetic național. Au fost luate măsuri de îmbunătățire a
eficienței în generarea, transportul și distribuția energiei, inclusiv în izolarea termică a
clădirilor. Dar sunt încă necesare progrese și inova ții semnificative pentru a îndeplini ținta de
eficiență energetică 2020.

Tabelul 2. Situația privind țintele GES din România
(Rezumatul evaluărilor rapide de sector și recomandări pentru încorporarea acțiunilor climatice în Prog ramele
Operaționale Sectoriale 2014 -2020 din România, Ianuarie 2014, http://www.fonduri -ue.ro/images/files/studii –
analize/48145/Raport%20de%20sinteza%20sectoare%20Programe%20Operationale_RO.pdf)

Emisii de gaze cu efect de seră Energie
Regenerabilă Eficie nță E nergetică
Ținta UE
2020 Reducerea emisiilor cu 20% până
în 2020, în comparație cu nivelul
anului 1990 Sursele ER
contribuie cu
20% din Reducerea cu 20% a
consumului de
energie primară față

13

consumul final
de energie de valoarea
referință.
Ținta pe ntru
România
2020 România și -a asumat ca țintă
pentru sectoarele non ETS o
creștere cu 19%,ținta individuală și
o contribuție corespunzătoare
pentru atingerea unei reduceri de –
21% pentru sectoarele ETS, ținta
orizontală la nivelul UE Sursele ER
contribuie cu
24% în consumul
final de energie Reducerea
consumului de
energie primară față
de valoarea de
referință cu 19% -10
Mtep (echivalent
petrol)
Realizările
din România
în 2012 Emisiile efective au scăzut cu 55%
în 2012, în comparație cu 1990 ER se ridic ă la
20,8% din
consumul final
de energie Consumul efectiv de
energie primară a
scăzut cu 16,6% față
de nivelul de
referință

2.2.1 . Atingerea țintei de reducere a emisiilor GES cu 40% până în 2030 la nivelul
european și consecințele ulterioare pentru Ro mânia

Obiectivul “Cadrul 2030 privind clima și energia ” este acela al reconcilierii necesității
unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor de GES cu necesitatea construirii unui sector
economic competitiv, care să furnizeze energie durabilă la un p reț accesibil.
Pentru a îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor de GES pentru anul 2030, de cel puțin
40% la nivelul UE, R omânia nu se mai poate baza pe “șocurile economice ” așa cum a făcut în
prima perioadă de angajament, 2008 -2012 față de anul 1990 . Vor fi necesare investiții
suplimentare pentru a atinge reducerile cerute, menținând în același timp un nivel acceptabil de
creștere economică a țării. Îndeplinirea obiectivului stabilit pentru anul 2030 privind reducerea
emisiilor GES ar putea avea un i mpact asupra economiei României deoarece emisiile GES de
astăzi sunt în creștere din nou, după ce atinseseră cel mai scăzut nivel în 2012 comparativ cu
nivelurile din 1989. De aceea, atunci când se au în vedere potențialele efecte ale țintei de cel
puțin 4 0%, va fi important să se acorde atenție următoarelor aspecte:

14

 Corelarea dintre creșterea econo mică și reducerea emisiilor GES.
 Importanța vitală a eficienței energetice pentru obținerea reducerii emisiilor GES
eficiente din punctul de vedere al costurilo r.
 Impactul aflat în creștere al transportului asupra emisiilor de GES în anii următori;
 Impactul costurilor energiei regenerabile asupra accesibilității energiei.
 Segmentarea potențială a pieței de electricitate ca urmare a existenței micilor entități de
producție a energiei regenerabile.
 Potențiala distorsionare a concurenței, dacă energiile regenerabile sunt puternic
subvenționate certi ficate verzi și altele asemenea.
 Costurile și soluțiile absorbției unui volum mai mare de surse regenerabile de energ ie
în sistemul electroenergetic.
 Includerea sectorului folosintei terenurilor si silviculturii, neinclus in angajamentele
precedente proprii UE.

Implementarea Cadrului UE 2030 privind clima și energia impune costuri mari economiei
României, iar un eventual angajament UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera de
80% va impune o povară și mai grea, cu precădere sectorului energetic. Schema de
comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră la nivelul UE repartizează
efortul acțiuni lor de reducere a emisiilor de GES între statele membre UE prin intermediul unui
preț uniform al carbonului, prețul certificatului de emisii care deblochează piața EU -ETS.
Îndeplinirea obligațiilor de la nivelul UE ce decurg din Cadrul 2030 privind clima și energia
poate implica pentru România o reducere a emisiilor de GES până în 2030, cu costuri
semnificative din PIB în general, dar cu mare variabilitate între sectoare.
Pentru a atinge o țintă de reducere cu cel puțin 40% la nivel UE a emisiilor de GES î n 2030,
sunt necesare alte investiții pentru măsurile de reducere a emisiilor, în special în sectorul
energetic care este cel mai mare contribuitor la emisiile GES, precum și în alte sectoare. Aceste
investiții trebuie să fie începute imediat ce este posib il pentru a produce efecte în perioada
necesară de timp.
Există câteva evaluări a costurilor de reducere a emisiilor de GES pentru diferite
economii, precum și diverse estimări efectuate în ultimii ani care variază în mod semnificativ
de exemplu pentru toa tă planeta de la 1% din PIB, iar pentru UE de la 0,6% doar pentru

15

producerea de energie, la 2,1% din PIB, iar pentru SUA de la 1% până la 4% din PIB, în funcție
de tipul de măsuri și includerea costurilor financiare, precum și a altor ipoteze economice.
Accentul principal al strategiei d e reducere a GES din următorii cinci până la zece ani ar trebui
să fie pus pe eficiența energetică. Energia regenerabilă ar putea să joace un rol mai important
pe termen lung, pe măsură ce costurile măsurilor de implementare scad și pe măsură ce sunt
implementate și acțiunile necesare pentru echilibrarea sistemului electroenergetic. Ar trebui
observat că investițiile, odată implementate, vor aduce de asemenea beneficii pe termen mediu
și lung, precum:

 Crearea de locuri de mu ncă în economie;
 Creșterea încasărilor la buget din taxe;
 Scăderea balanței de cont curent prin reducerea importurilor de resurse de energie ca
urmare a producerii de energie regenerabilă la un nivel superior; și
 Reducerea așteptată a emisiilor GES are co sturi dar care contribuie la o economie
durabilă.

O imagine de ansamblu a costurilor acestei căi de dezvoltare verde cu emisii reduse de
carbon poate ajuta la planificarea făcută de guvern. Prin însumarea costurilor de investiție până
în 2050 în patru sec toare -cheie — energie electrică, eficiență energetică, apă și transporturi —
rezultă o medie anuală de 1,1% din PIB de investiții suplimentare necesare pentru a atinge
țintele UE 2030 și de 2,0% pentru a atinge țintele 2050 potențiale, sau 19 miliarde EUR,
respectiv 44 miliarde EUR. Investițiile necesare înainte de 2020 totalizează 3 miliarde EUR, în
principal investiții în eficiența energetică, în cadrul țintelor 2030 și 6 miliarde EUR în cadrul
țintelor 2050, aproximativ jumătate intrând în reabilitarea i rigațiilor.
Partea probabilă a investițiilor publice este modestă, mai puțin de 10% din total în cadrul
țintelor 2030 și puțin peste un sfert pentru țintele 2050.

2.2.2 . Energia ca sector – cheie pentru reducerea eficientă a emisiilor pe termen lung

Comi sia Europeană a propus o foaie de parcurs pentru tranziția către o economie
competitivă, cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050. Conform Comisiei Europene
ideea acestei “foi de parcurs ” este de a ajuta statele europene să privească dincolo de ob iectivele

16

pe termen scurt și să stabilească o cale eficientă din punctul de vedere al costurilor pentru
realizarea unor reduceri mai mari ale emisiilor până la mijlocul secolului.
Aceasta va permite Uniunii să gestioneze provocările pe termen lung ale SC. UE, ca și
alte economii majore, va trebui să înregistreze reduceri mari ale emisiilor pentru ca încălzirea
globală să fie menținută sub 2 °C față de perioada preindustrială. Foaia de parcurs este unul
dintre planurile de politici publice pe termen lung re alizate în cadrul inițiativei emblematice “O
Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor ”, prin care se schițează traseul UE
către utilizarea resurselor în mod durabil. Foaia de parcurs sugerează că, până în 2050, UE ar
trebui să -și red ucă emisiile cu 80% sub nivelurile din 1990 numai prin reduceri interne.
Stabilește jaloane care vor forma un traseu eficient din punctul de vedere al costurilor pentru
atingerea obiectivului său – reduceri de ordinul a 40% până în 2030, Cadrul 2030 privin d privind
clima și energia și 60% până în 2040. Prezintă de asemenea modul în care principalele sectoare
responsabile pentru emisiile din Europa – producerea de energie electrică, industrie, transport,
amenajare teritorială și planificare urbană, precum și agricultură – pot să eficientizeze din
punctul de vedere al costurilor trecerea către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon.
Scenariul Super Verde, spre deosebire de scenariul verde 2030, pare probabil să se
dovedească costisitor și pretențios l a nivelul întregii economii. Până în 2050, emisiile ar putea
fi aproape cu trei sferturi mai mari decât nivelurile din 2005, dar la un cost probabil din GDP
cu 4% mai puțin decât altminteri. Impacturile ocupării forței de muncă sunt similare. Costul
unei a bordări mai verzi pentru România este mai mare decât media UE. Acest rezultat reflectă
faptul că în România se înregistrează otendință descrescătoare pentru emisiile de carbon, iar
acțiunile care vizează măsuri de atenuare suplimentară nu sunt extrem de îm povărătoare în
pofida punctului de pornire de intensitate energetică relativ mare al României. Cu toate acestea,
o atenuare atât de dramatică precum cea din cadrul scenariului Super Verde 2050 este dificilă
și costisitoare. Mai mult, întrucât trecerea la e misii de carbon mai reduse nu va fi uniformă în
toată economia, va fi important ca guvernul să monitorizeze impacturile sectoriale, regionale și
sociale ale tranziției verzi, deoarece forța de muncă și capitalul se mișcă între sectoare, și să fie
pregătit cu plase de siguranță după cum se consideră necesar.
Curba costurilor marginale de reducere a emisiilor pentru România prezentată mai jos,
ca parte a exercițiului de modelare desfășurat de B anca Mondială , indică sectoarele către care
ar trebuie să fie îndr eptate eforturile de reducere pentru a atinge obiectivele de reducere 2050

17

la cel mai scăzut cost posibil. România ar trebui să -și concentreze eforturile pe sectoarele
energetice deoarece :
1. reprezintă un prim contribuitor î n ceea ce privește emisiile 58 %.
2. eficiența energetică poate să fie mult îmbunătățită .
3. costul reducerii pentru sectorul energetic este cel mai scăzut.

Fig. 2. Curba costurilor marginale de reducere a emisiilor, la nivel transsectorial, 2050

Rezultatele analizei sunt prezen tate în diagrama MACC transsectorială, figura 2 .
Această diagramă include opțiunile principale pentru reducerea emisiilor în patru sectoare:
energie, silvicultură, agricultură și transport. Diagrama arată că mai multe măsuri de eficiență
energetică pentru gospodării prezintă costuri negative, beneficiile depășesc costurile, aceasta
include iluminatul eficient din punct de vedere energetic, aerul condiționat eficient din punct
de vedere energetic și aparatura electrocasnică eficientă din punct de vedere ener getic, frigidere
și mașini de spălat. De asemenea, mai multe tehnologii pentru alimentarea cu energie,
silvicultură și agricultură înregistrează costuri pozitive, dar foarte scăzute; acestea includ
energia produsă cu panouri solare fotovoltaice, energia eo liană, energia hidroelectrică și solară
concentrată, precum și gestionarea protecției pădurilor și izolarea caselor.
Tehnologiile mai puțin eficiente din punctul de vedere al costurilor sunt în sectorul
transporturilor.

18

O analiză în funcție de sector ilus trează faptul că măsurile de eficiență energetică sunt
foarte benefice în contextul din România, având un potențial de reducere ridicat și costuri în
mare parte negative. Măsurile legate de furnizarea electricității oferă, de asemenea, un nivel
semnificati v de reducere la un co st relativ scăzut, dar pozitiv. Silvicultura oferă un potențial
mare de reducere.
Măsurile legate de agricultură – cum ar fi utilizarea de tehnici “minimum tillage ” –
reducerea numărului de lucrări sau intervenția minimă asupra solul ui, gestionarea gunoiului de
grajd – sunt relativ eficiente din punctul de vedere al costurilor; acestea promit, de asemenea,
să ofere un beneficiu semnificativ legat de reducere de emisii. Măsurile legate de transport,
totuși, prezintă costuri foarte ridi cate și, în același timp, au și un potențial de reducere limitat.
Aceste măsuri sunt conforme discuțiilor privind MACC, Curbele Costurilor Marginale de
Reducere a Emisiilor din transporturi studiate în literatura de specialitate și sunt explicate prin
natura reducerii transporturilor: măsurile legate de transport au obiective multiple, incluzând,
în plus față de reducere, poluarea redusă, traficul scăzut, zgomotul controlat, numărul redus de
accidente și calitatea îmbunătățită a vieții. Reducerea emisiilor nu este neapărat principalul
obiectiv sau beneficiu al acestor măsuri; în unele cazuri, precum în controlul congestionării
urbane, obiectivul nu este reducerea emisiilor, ci dezvoltarea economică și socială, creșterea
urbană și calitate a vieții îmbunătăți tă. De aceea, măsurile legate de transport au, după natura
lor, multe beneficii conexe. Totuși, includerea acestor beneficii conexe în calcularea costului
net este dificilă, deoarece nu sunt disponibile estimări precise ale unor astfel de beneficii, iar
utilizarea aproximărilor existente ar reduce semnificativ nivelul de precizie al costurilor MACC
pe care le folosim în calculele noastre. Exemplele aproximărilor care ar putea fi utilizate în
calculele noastre sunt costul vieților umane pierdute sau al vătăm ărilor rezultate în urma
accidentelor rutiere, potențialele venituri la bugetul municipal provenite din dezvoltarea unei
infrastructuri urbane care să fie prietenoase cu mediul de afaceri, și altele asemenea.
Datel e din spatele MACC, din figura 2 , sunt pr ezentate și în figura 3 și tabelul 3.
Acțiunile verzi din cele patru sectoare vor reduce emisiile din țară cu 45 Mt CO 2 echiv. în 2050,
echivalent cu o reducere a emisiilor cu 25% față d e nivelul estimat de scenariul pentru 2050.
Cea mai mare parte din red ucere – 42% în total – este estimată pentru furnizarea de electricitate.
Cererea de energie va furniza o treime din reducerea generală și silvicultura o cincime.
Cea mai mică parte din reducerea totală de emisii este estimată pentru sectorul
transporturil or. Costurile medii din fiecare dintre cele patru sectoare analizate sunt de asemenea

19

reflectate în figura 3 . Variază de la minus 78 euro pe tonă CO 2 echivalent, care este valoarea
reducerii de energie pe componenta de cerere prin măsuri de optimizare a co nsumului, la 15
euro/tCO 2 echivalent – valoarea costurilor de reducere a emisiilor în furnizarea de energie, la
49 euro/tCO 2 echivalent – reducere în silvicultură, la 19 euro/tCO 2 echivalent – reducere în
agricultură și 303 euro/tCO 2 echivalent – reducere în transporturi.

Fig. 3. Reducerea emisiilor pe sectoare, până în anul 2050,
costul mediu al măsurilor verzi, 2015 -2050

Tabelul 3. Costul și potențialul reducerii emisiilor de GES, în funcție de măsură
(Sursa: Modelare macro -economica pentru Român ia – Banca Mondială,
http://www.worldbank.org/ro/country/romania/brief/romania -climate -change -and-low-
carbon -green -growth -program )

Sectorul/măsurile Costul reducerii,
Euro/t CO 2 echiv.,
2015 -2050 Potențialul reducerii,
Verde comparat cu BAU,
kt CO 2 echiv./an, 2050
Cererea de energie
Gospodării, iluminat eficient -161 3790
Gospodării, AC eficient -87 294
Gospodării, frigidere efi ciente -82 816

20

Gospodării, mașini de spălat eficiente -71 2445
Gospodării, termoizolare 9 5037
Furnizarea de electricitate
Energie electrică – panouri fotovoltaice,FV 5,0 1552
Energie eoliană 6,9 2686
Hidroenergie 12,5 896
Energie solară concentra tă, ESP 14,2 854
Biomasă 15,6 1702
Energie nucleară 15,9 1065
Gaz cu captarea și stocarea CO 2 19,7 4357
Cărbune cu captarea și stocarea CO 2 36,1 3884
Silvicultură
Împădurire 120 5.000
Gestionarea pădurilor pentru producție 16 1059
Gestionarea păd urilor pentru protecție 12 2079
Agricultură
Fără brazdă – no tillage 14.4 2171.9
Gestionarea gunoiului de grajd 28,0 1200.0

Capitolul 3. Reducerea emisiilor GES – obiectivele la nivel sectorial

Capitolul de față propune un număr restrâns de obie ctive esențiale de reducere a
emisiilor de GES în opt sectoare, pentru a permite României îndeplinirea țintelor sale de
reducere asumate la nivelul UE și pregătirea p entru creșterea economică verde și descrierea
Inventarului Național de Emisii de GES .

21

3.1. Inventarul Național de Emisii d e Gaze cu Efect de Seră (INEGES)

 un instrument național de raportare în conformitate cu prevederile Convenției Cadru a
Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice (UNFCCC), ale Protocolului de la
Kyoto și ale decizi ilor subsecvente și, respectiv, cu Mecanismul Uniunii Europene
pentru Monitorizarea și Raportarea emisiilor de GES și a altor informații relevante
schimbărilor climatice la nivel national și al Uniunii Europene;
 un instrument de estimare a nivelului emisii lor antropice rezultate din surse și a
reținerilor prin sechestrare a tuturor gazelor cu efect de seră;
 un instrument sprijinit prin implementarea Sistemului National pentru Estimarea
nivelului Emisiilor antropice din surse sau al reținerilor prin sechestr are a tuturor
Gazelor cu Efect de Seră (SNEEGES).

Direcția Implementare Politici din cadrul Direcției Generale Schimbări Climatice din
Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice are obligația și responsabilitatea administrării
SNEEGES și INEGES.
INEGES cuprinde estimări de niveluri de emisii și rețineri de gaze cu efect de seră și
date și informații asociate, astfel:
 gaze cu efect direct de seră: CO 2, CH 4, N 2O, hidrofluorocarburi (HFC -uri),
perfluorocarburi (PFC -uri), SF 6 și NF 3.
 gaze cu efect indire ct de seră: CO, NO x, Compuși Organici Volatile Non -Metan
(NMVOC) și SO 2.

Asociate fiecărui dintre sectoarele:
 Energie;
 Procese Industriale și Utilizarea Produselor;
 Agricultură;
 Folosința Terenurilor, Schimbarea Folosinței Terenurilor și Silvicultură;
 Deșeuri.

Incluse în:
 Formatul Comun de Raportare (CRF);

22

 Raportul la Inventarul Național (NIR).

INEGES se elaborează:
 în conformitate cu elementele metodologice prevăzute în liniile directoare privind
elaborarea inventarelor naționale de GES elaborate de căt re Grupul Interguvernamental
asupra Schimbărilor Climatice (IPCC) în anul 2006 (IP CC 2006).
Metodele Suplimentare și Îndrumări privind Buna Practică Revizuite Derivând din Protocolul
de la Kyoto și elaborate de către IPC C în anul 2013 (KP Supplement).
 în acord cu legislația la nivel international, euro pean și național aplicabilă.
 folosind aplicația informatică “ CRF Reporter ” pusă la dispoziție de către Secretariatul
UNFCCC.

Transmiterea oficială a Inventarul Național de Emisii de Gaze cu Efect de Seră către
Secretariatul UNFCCC, Comisia Europeană și Agenția Europeană de Mediu constă în
încărcarea prin interfețe informatice dedicate a:
 bazei de date în format de tip “xml” și asociate CRF.
 Tabelelor în CRF.
 Raportului la Inventarul Național.

INEGES est e transmis organizațiilor menționate anterior cu frecvența anuală, fiecare
INEGES caracterizând perioada an de bază (1989) – anul X -2, X constituind anul în care are
loc raportarea.

3.2. Energia

Sectorul energetic este cel mai mare contribuitor la ampr enta de carbon a țării, fiind
responsabil de 58% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, GES -exclusiv LULUCF, iar
intensitatea emisiilor economiei depășește semnificativ media UE. Emisiile totale și pe cap de
locuitor ale României au scăzut semnif icativ de la valoarea lor de vârf de la sfârșitul anilor 1980
ca un co -beneficiu al transformării structurale, model tipic pentru economiile în tranziție, și al
creșterii cotei de surse de energie ne -emițătoare. Emisiile totale de CO 2 din România s -au ridi cat

23

la 78,7 milioane de tone în 2010, fiind responsabile pentru un modest 2,1% din emisiile totale
ale Uniunii Europene și 0,23% din emisiile globale. Emisiile de CO 2 pe cap de locuitor au fost
de asemenea scăzute, la aproximativ jumătate din media UE și p uțin peste o treime din media
OCDE. Cu toate acestea, intensitatea emisiilor economiei, deși în scădere de 3,3 ori de la nivelul
din 1989, a fost încă mult mai mare în 2010 decât în multe alte țări: de 2,8 ori peste nivelul UE,
de 2,1 ori peste media OCDE și cu 7% mai mare decât media globală.
La nivelul sectorului energetic, între 1992 și 2012, consumul final de energie CFE pe
sectoare de activitate a scăzut semnificativ cu 42%, în timp ce a crescut în sectoarele rezidențial
57%, transport 60% și servicii 300%. Sectorul rezidențial este cel mai mare consumator de
energie din România. În 2010, acest sector a reprezentat 36% din cererea totală de energie la
utilizatorii finali, biomasa solidă și gazele naturale fiind cei mai importanți combustibili.
În secto rul energetic, România se confruntă cu provocări importante care vor trebui
abordate adecvat și în contextul schimbărilor climatice.
Costurile pentru reducerea emisiilor sectorului energetic sunt în fruntea unui necesar
deja mare de investiții pentru reteh nologizarea centralelor perimate pe bază de combustibili
fosili și sunt sporite și mai mult de caracterul funcționării intermitente a centralelor regenerabile
care le înlocuiesc, 80% din centralele electrice existente pe bază de combustibili fosili și 60%
din rețelele de distribuție a energiei electrice din țară sunt deja vechi, iar modernizarea
centralelor pe bază de combustibili fosili din ultimii 20 de ani a avut beneficii reduse. Întrucât
energia eoliană și solară constituie resurse variabile și nu ofe ră angajamente de capacitate
pentru sarcina de vârf, sporirea pătrunderii lor va necesita o capacitate complementară pentru
sarcina de vârf.
În vederea reabilitării sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a
localităților, în cadrul MDRAP s e derulează programul “Termoficare 2006 -2020 căldură și
confort ”. Lucrările efectuate au contribuit la creșterea eficienței energetice, prin eficientizarea
sistemelor centralizate de producere, transport și distribuție a energiei termice și la creșterea
calității serviciului public de alimentare cu energie termică. Eficiența energetică obținută ca
urmare a progreselor înregistrate prin punerea în funcțiune a obiectivelor de investiții
promovate de cele 45 uat beneficiare, în perioada 2008 -2015, exprimată î n economie de
combustibili, este de 29.603 tep/an.
Deși s -au înregistrat progrese substanțiale, România se află cu mult în urma majorității
țărilor UE în ceea ce privește eficiența energetică și la nivelul sectoarelor -cheie ale utilizatorilor

24

finali. Intensitatea sa energetică, definită în raport cu puterea de cumpărare, a fost cu
aproximativ 40% mai ridicată decât media UE în 2011. Această diferență la nivelul eficienței
este foarte pronunțată în special în ceea ce privește încălzirea spațiului locativ di n sectorul
rezidențial, în care consumul de energie termică specific -kgep/m2 este cu 32% mai mare față
de cele mai bune practici UE.
România poate satisface obligațiile probabile referitoare la atenuare din cadrul UE 2030
în energie și electricitate cu c osturi foarte mari; dar cerințele potențiale ale Foii de parcurs UE
2050, care cere o reducere a emisiilor de cel puțin 80% și eliminarea virtuală a emisiilor din
sectorul energiei electrice, probabil că vor fi și mai costisitoare și greu de implementat. E fortul
investițional din sectorul energiei electrice, inclusiv managementul cererii necesar pentru
implementarea scenariului Verde, pentru îndeplinirea cerințelor 2030 este estimat la 40 miliarde
EUR, valoare actuală sau o medie anuală de 1,1% din PIB pân ă în 2050, în vreme de costurile
de investiție ale scenariului Super Verde, pentru îndeplinirea cerințelor 2050 sunt proiectate să
se ridice la 64 miliarde EUR, valoare actuală sau o medie anuală de 1,7% din PIB.
Pentru a face față provocărilor din sectoru l energetic din România în contextul
schimbărilor climatice, eforturile combinate de investiții, reformele din sector cât și
implementarea și livrarea sunt necesare pentru a asigura aprovizionarea fiabilă cu energie
pentru creșterea economică și îmbunătăți rea calității vieții pe de o parte, creșterea ponderii
surselor de energie nepoluante, inclusiv eficiența energetică, pe de altă parte. Rezultatele
modelării acestui necesar de investiții arată că scenariul Verde și scenariul Super Verde includ
măsuri de eficiență energetică ce reduc cererea de energie și, prin aceasta, micșorează oferta de
energie necesară. În cadrul scenariului Verde, costurile de capital ar fi mai mari decât în cadrul
Referinței din cauza investiției necesare pentru îmbunătățirile efici enței energetice cu o
investiție de 19 miliarde EUR. Totuși, aceste investiții vor avea drept rezultat o reducere
semnificativă a costurilor operaționale, ducând la costuri totale mai mici decât în Referință.
Costul incremental al scenariului Super Verde c omparativ cu scenariul Verde este mare
deoarece surse mai puțin costisitoare sunt înlocuite cu unele mai costisitoare, în special, trei
GW de nuclear sunt construiți în Super Verde spre deosebire de un GW în scenariul Verde, iar
asta se întâmplă mai devrem e în perioada proiectată, sporind costurile actualizate. De altfel,
scenariul Super Verde necesită mai multă producere de energie decât scenariul Verde, fapt ceea
ce duce la creșterea capitalului și a costurilor de combustibil .

25

Sistemul de producere și d istribuție a energiei electrice va necesita costuri de investiții
în valoare de 28 miliarde de euro în valoarea de referință pentru perioada 2015 -2050, pentru a
satisface cererea. Investiția necesară crește la 40 miliarde de Euro,valoare actualizată pentru
scenariul Verde și la 64 miliarde de Euro pentru scenariul Super Verde. Costurile suplimentare
ale scenariilor Verde, care depășesc costurile de referință, vin parțial din investiția în măsuri de
eficiență energetică, 8,3 miliarde Euro care includ creștere a cererilor de electricitate. În plus,
scenariul Super Verde elimină aproape complet emisiile din sectorul energetic până în anul
2050, iar acest lucru este costisitor: aproape toate centralele electrice pe bază de combustibili
fosili vor fi înlocuite până în 2050 cu producerea de energie regenerabilă care implică o utilizare
intensivă a capitalului. Prin urmare, cererile de investiții în sectorul energetic sunt duble față d e
nivelul necesar de referință.
Cererile de investiții în sectorul energiei electric e sunt importante în toate cazurile, însă
importanța lor crește pe măsură ce solicitările referitoare la reducerea emisiilor devin tot mai
stricte. Până în 2020, cererile de investiții referitoare la furnizarea și cererea de energie electrică
ajung de la aproximativ șapte miliarde de Euro,net în valoarea de referință la puțin peste 10
miliarde Euro în scenariile Verzi. Toate trei scenariile presupun o creștere în timp referitoare
la povara investițiilor, cu 45% din totalul ultimului deceniu 2040 -2050, în parte datorită faptului
că majoritatea centralelor electrice pe bază de combustibili fosili se vor închide în acea
perioadă. În cazul scenariului Verde, va crește producerea de energie eoliană, solară, nucleară,
hidroelectrică și pe bază de gaze, iar produ cerea pe bază de cărbuni și petrol va dispărea aproape
în totalitate până în 2050. În cazul scenariului Super Verde, până în 2030 se vor crea suficiente
noi mijloace de producere a energiei electrice folosind surse regenerabile și nucleare pentru a
elimina energia electrică produsă pe bază de cărbune. Investițiile în centralele nucleare, după
2030, vor contribui și ele la costuri de investiții ridicate în cazul scenariilor Verde și Super
Verde. Măsurile de eficiență energetică cer ele însele investiții cost isitoare și semnificative.
Pentru ambele categorii, finanțarea va veni din sectorul privat, cu toate că sectorul public va
trebui să creeze programe de sprijin pentru eficiență energetică, cu ajutorul unei finanțări
parțiale din partea Uniunii Europene , conform tabelului 4.

Tabelul 4 . Investiții în sectorul de energie electrică, 2015 -2020 și 2040 -2050
(Calendarul investițiilor în electricitate și eficiența energetică în funcție de scenariu, exprimate în miliarde de
EUR raportat la nivelul anului 2010 , http://pubdocs.worldbank.org/en/345481446482838320/Studi -Tarife -si-
Suportabilitate -2015 -10-30-FINAL -RO.pdf )

26

2015 -2020 2020 -2030 2030 -2040 2040 -2050 2010 -2050
actualizată*
Furnizarea de electricitate:
Valoare de referință 7,4 14,2 17,5 27,6 27,6
Verde 7,4 12,5 19,5 31,6 31,9
Super Verde 7,3 22,5 38,3 51,9 55,6
Eficiență energetică 3.1 11,1 16,9 23,8 19,0
Electricitate** 1,6 5,3 7,5 11,7 8,3
Altele*** 1,4 5,8 9,3 12,2 10,7
Total investiții în electricitate:****
Valoare de referință 7,4 14,2 17,5 27,6 27,6
Verde 10,4 23,6 36,4 55,4 40,2
Super Verde 10,4 33,6 55,2 75,7 63,9
Total investiții în energie:*****
Valoare de referință 7,4 14,2 17,5 27,6 27,6
Verde 10,4 23,6 36,4 55,4 50,9
Super Verde 10,4 33,6 55,2 75,7 74,6

Note:
* folosind o rată de actualizare de 5 procente. Toate celelalte coloane conțin prețurile
constante fără rata de actualizare.
**eficiența energiei electrice reprezintă aparate electrocasnice mult mai eficiente din punct de
vedere energetic
***alte situații de eficiență energet ică sunt încălzirea interioară a clădirilor rezidențiale și
comerciale:îmbunătățirea izolației, calorifere eficiente energetic, reducerea pierderii de
căldură în cazul instalațiilor de furnizare a apei calde.
****investiții în furnizarea energiei electric e și în aparate electrocasnice eficiente energetic.
***** investiții în furnizarea energiei electrice și referitoare la toate măsurile de eficiență
energetică.

27

Principalele obiective strategice pentru reducerea emisiilor în sectorul energetic sunt enumer ate
mai jos.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1.Reducerea intensității emisiilor CO 2 aferente activităților energetice
Intensitatea emisiilor de CO 2 ale mixului energetic actual în România depășește nivelul
mediu al țărilor UE28 și ar putea fi redus semnificativ în comparație cu statele membre cu
cea mai scăzută intensitate a emisiilor de CO 2, precum Suedia, Franța și Finlanda. Acest lucru
va necesita investiții susținute în aprovizionarea cu energie din surse regenerabile și cu emisii
reduse de dioxid de carbon, viabile din punct de vedere economic, tehnologii cu înaltă
eficiență și cu emisii reduse de carbon, precum și în infrastructura de transport, distribuție și
stocare a energiei, care va putea asigura în mod eficient, durabil și consecvent utilizatorilor
finali un mix energetic cu emisii mai scăzute de dioxid de carbon.
2. Eficiență energetică îmbunătățită la nivelul utilizatorilor finali, în special în clădiri și în
sectoarele industriale
România are un plan ambițios de investi ții în eficiența energetică, în special în clădirile
rezidențiale și în anumite sectoare de producție industrială. Cele mai mari discrepanțe din
punctul de vedere al eficienței energetice între România și țările UE cu cele mai bune
performanțe sunt în ceea ce privește încălzirea spațiilor și consumul la nivelul industriilor
mari consumatoare de energie. Eforturile de îmbunătățire a metodelor ineficiente de încălzire
a spațiilor vor necesita programe naționale care să sprijine pe scară largă reabilitarea ter mică
a clădirilor, optimizarea alimentării cu agent termic în mediul urban, inclusiv așezarea
serviciilor de încălzire centralizată pe baze viabile, precum și utilizarea unui sistem de tarifare
care să reflecte costul gazelor naturale și al energiei termic e în sistemele de încălzire
centralizată.
3. Energie accesibilă grupurilor vulnerabile economic
Pentru sustenabilitatea financiară a aprovizionării cu energie produsă cu emisii reduse de
CO 2, pentru prețuri realiste ale investițiilor în eficiență energe tică și pentru măsuri de
economisire, este esențială aplicarea unor prețuri economic justificate, care să reflecte în mod
adecvat costurile de producție. Dar acest lucru va afecta disproporționat grupurile de
populație vulnerabile economic. Este nevoie de sprijin financiar eficient și bine orientat,
astfel încât să asigure accesibilitatea energiei pentru aceste grupuri.

28

3.3. Transportul

În ultimul deceniu, emisiile GES anuale provenite din sectorul transporturilor interne
din România au crescut constant, semnificativ mai repede decât media UE. Ca procent din
emisiile GES totale din toate sectoarele, transportul din România reprezintă 12,5%, INEGES
2012 . Deși se situează sub media UE de 19,7%, tendința privind emisiile GES din transport este
de creștere, fi ind impulsionată de creșterea ponderii transportului rutier, vedeți figurile de mai
jos. Transportul rutier este sursa majorității emisiilor GES din sectorul transporturilor, 93% din
emisiile transportului intern, similar mediei UE -28. Deși ponderea modală a autoturismelor din
România este în jurul mediei UE, gradul de utilizare a transportului rutier, sau numărul
proprietarilor de autoturisme din România este cel mai mic din UE, cu 224 autoturisme la 1000
de locuitori în 2012, crescând totuși semnificativ în ultimii ani, de la 152 de autoturisme la 1000
de locuitori în 2006. Experiența la nivel internațional sugerează că, deoarece economia
României crește, gradul de motorizare va continua să crească în viitor. În lipsa unei intervenții
menite să asigure alt ernative mai bune de transport și să încurajeze utilizarea lor, pe măsură ce
crește numărul deținătorilor de automobile, este probabil să crească și gradul de utilizare a
automobilelor. Master Planul General de Transport estimează creșterea rapidă a număru lui de
proprietari de autoturisme, cu o rată de utilizare a transportului rutier ce depășește 350 de
autoturisme la 1.000 de locuitori până în 2030, ceea ce ar reprezenta o creștere de peste 50% în
perioada 2012 -2030 , conform figuri lor 4, 5, 6 . Între timp, numărul de călători din transportul
feroviar se reduce din cauza degradării sistemului feroviar din România.

Fig. 4. Emisiile de GES provenite din transportul intern în România 1000 tone de CO 2 6,0007,0008,0009,00010,00011,00012,00013,00014,00015,00016,000
1990 1994 1998 2002 2006 2010

29

(https://www.eea.europa.eu/soer -2015/synthesis/mediul -european -2013 -starea -si)

Fig. 5. Tendințe ale emisiilor de transport din România, comparativ cu UE -28/1990 = 100
(https://www.eea.europa.eu/soer -2015/synthesis/mediul -european -2013 -starea -si)

Fig. 6. Tarifele de motorizare din România, 2006 -2012, autoturisme / 1000 locuitori, 2012
(https://ec.europa.eu/transport/sites/transport/files/themes/strategies/doc/2011_white_paper/s
ec-2011 -391-unofficial -translation_ro.pdf )

O provocare generală majoră o constituie decuplarea creșterii economice de emisiil e de
gaze GES din transporturi, adică, asigurarea – ca obiectiv -cheie – că emisiile GES din sectorul
transporturilor au un ritm de creștere mai lent decât cel al economiei.
În perioada Strategiei 2016 – 2030, tendința este de reducere a nivelului absolut de emisii
GES, prin promovarea prioritară în condiții de piață a modurilor de transport mai verzi.
Creșterea reală a PIB și emisiile GES din sectorul transporturilor din România în
perioada 2000 -2012 au mers în tandem, cu o excepție în 2009, când PIB -ul real a început să
crească mai repede decât emisiile GES aferente sectorului transporturilor. În perioada 2000 –
2012, emisiile GES din transporturi au crescut cu 54%, în timp ce PIB -ul real a crescut cu 55%
-EEA. Cererea europeană de servicii de transport a c rescut în general odată cu PIB -ul, în ultimii 60708090100110120130
1990 1994 1998 2002 2006 2010EU 28 Romania
152172197209 214 216224
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

30

ani, reflectând interdependența strânsă a transporturilor și dezvoltării economice, iar România
a urmat și ea această tendință generală. Pentru a reduce emisiile GES, creșterea cererii trebuie
să fie limitată s au gestionată ori îndreptată spre modurile de transport cu emisii scăzute,
împreună cu reducerea emisiilor GES pe vehicul, g/km. Deși noile tehnologii de construcție a
motoarelor vor ajuta la reducerea GES, este necesară o abordare mai cuprinzătoare. Aceas ta
include măsuri de încurajare a schimbării comportamentului de transport și a opțiunilor
oamenilor pe lângă măsurile tehnologice.
De asemenea, utilizarea unor tehnologii adecvate pentru infrastructura de transport, cum
ar fi îmbrăcămintea din beton de ci ment pentru infrastructura rutieră, reprezintă un exemplu de
bună practică pentru zonele unde se pretează condițiilor meteorologice, de relief și de trafic.
Principalele obiective strategice pentru reducerea emisiilor de GES în sectorul transport
sunt enum erate mai jos.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1. Introducerea unor stimulente economice puternice pentru un sistem de transport ecologic,
prin instrumente de preț
Prin instrumente de preț se pot construi stimulentele economice care să impulsioneze un
sistem de transport ecologic, încurajând achiziționarea de autovehicule ecologice, utilizarea
de combustibili ecologici și reducerea utilizării de vehicule.
În ceea ce privește combustibilii ecologici, România încurajează utilizarea aces tora prin
acordarea de scutire de la plata accizelor pentru biocarburanții obținuți în totalitate din
biomasă care sunt utilizați drept combustibil pentru motor în stare pură, fără a fi amestecați
cu carburanți tradiționali.
Se pot face reduceri de impozit e pentru vehicule noi care utilizează tehnologie ecologică,
cum ar fi hidrogen, metan, energie electrică și tehnologie hibridă și care necesită revizuirea
taxei de înmatriculare auto existente. În vederea promovării unui transport ecologic se pot
considera o serie de opțiuni care pot include stimulente fiscale, dar și elemente de
conștientizare pentru educarea cumpărătorilor în ceea ce privește maturitatea tehnologiei,
costul operational al vehiculelor electrice, securitatea acestora, precum și emisiile de CO 2
provenind de la autovehicule și efectele acestor emisii asupra climei.
Totodată, tarifele de parcare în sine reprezintă un instrument util pentru reducerea emisiilor,
cu un nivel ridicat de eficiență, din perspectiva costurilor, și pot contribui l a colectarea

31

fondurilor pentru unele dintre măsurile de investiții subliniate mai sus. Taxarea parcărilor,
împreună cu stabilirea și punerea în aplicare mai strictă a reglementărilor legate de parcare,
ar putea fi o soluție eficientă din punct de vedere al costurilor, de avut în vedere pentru
rezolvarea aglomerației urbane, cu beneficii complementare în ceea ce privește gazele cu
efect de seră.
Pentru transportul aerian acest obiectiv strategic este deja atins, instrumentul de pret este deja
existent prin i ncluderea in sistemul certificatelor ETS.
Pentru fiecare stimulent economic propus trebuie avute în vedere efectele asupra economiei,
în special asupra echității fiscale, acest lucru echivalând cu o formă de impozitare progresivă.
Măsura succesului va fi d ată de gradul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pe
kilometru pentru diferiți utilizatori, precum și de reducerea volumului de emisii totale în
sectorul transporturilor, față de o valoare de referință.

Transportul aerian este inclus în siste mul certificatelor ETS, companiile care vor să se
dezvolte plătesc sume considerabile pentru emisiile de gaze cu efect de seră, introducerea
unui nou sistem de taxare / impozitare a acestui tip de transport ducând la efecte negative
asupra transportatorilo r aerieni, traficului aeroportuar și dezvoltării regiunii respective.
Cadrul normativ existent cu privire la reducerea emisiilor din aviație se regăsește în
dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificările și completările ulterioare,
care încorporează și prevederile Directivei 2008/101/CE pentru a include activitățile de
aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul
comunității. La nivel international, Organizația Aviației Civile Internaționale ICAO
elaborează un mecanism global de piață MGM de reducere a emisiilor din aviația
internațională, termenul de finalizare fiind anul 2016, cu aplicare din anul 2020.
2. Creșterea eficienței transportului urban
Pentru realizarea unui sistem de transport urban mai eficient, cu emisii de carbon scăzute,
sunt esențiale dezvoltarea și punerea în aplicare unor planuri de mobilitate urbanistică
sustenabile, PMUS pent ru toate orașele cu o populație de peste 100.000 de locuitori, precum
și măsuri mai consistente privind managementul cererii. Acestea ar permite găsirea de soluții
cu privire la aglomerație și emisii în orașele din România. Trebuie făcute studii de fezabil itate
pentru Tranzit Rapid cu Autobuze,TRA în orașele în care PMUS arată că acesta ar putea fi

32

identificate o soluție eficientă, din perspectiva costurilor, pentru tranzitul urban de masă.
Investițiile în transportul public urban, în conformitate cu cadrul prevăzut de PMUS, cu
condiția ca investiția să facă parte dintr -un pachet integrat, vor crește atractivitatea
transportului public urban. Investițiile în infrastructura pentru biciclete și pietoni, în
conformitate cu cadrul prevăzut de PMUS, odată cu măsu ri de sancționare a depășirilor de
viteză și campanii de promovare mai eficiente vor duce la emisii de carbon mai mici și efecte
pozitive pentru sănătate. Combustibilii alternativi pentru autobuze și vehiculele urbane joacă,
de asemenea, un rol în acest se ns, la fel ca și extinderea rețelei de metrou în București, pentru
a asigura o rețea mai completă, cu proiecte specifice, încadrate în procesul de prioritizare
MPGT. În termeni strategici, intervențiile vor fi analizate din perspectiva beneficiilor nete,
ținând cont de orice alte beneficii complementare pe care le -ar putea genera. Măsura reușitei
va fi dată de indicatori specifici pe proiect și politică, ce arată beneficiile nete ale acțiunilor
selectate, precum și comparând sistemele de transport urban din țară, în viitor, la cum sunt
azi și la ceea ce există în alte state membre.
3.Inversarea tendinței de declin pe termen lung al transportului feroviar pasageri și
mărfuri și incuderea proiectelor de dezvoltare de terminale intermodale.
Alinierea trans portului feroviar la principiile și măsurile prevăzute în Cartea Albă a Comisiei
– “Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor” de reducere, până în
anul 2050, cu 60% a emisiilor de GES față de 1990.
Lungimea rețelei este prea mare pentru traficul actual și pentru resursele de finanțare. Este
nevoie de o restructurare și modernizare radicală a rețelei prioritare și de o schimbare reală
în cultura de management a companiilor de cale ferată, pentru a oferi servicii atractive pentru
clienți. Aceasta necesită atragerea de manageri care au experiență în conducerea societăților
de cale ferată pe baze comerciale, pe lângă investițiile substanțiale în infrastructură, finanțate
prin Fonduri Europene Structurale și de Investiții.

Introducerea unor stimulente economice puternice pentru un sistem de transport
ecologic, prin instrumente de preț este o alternativă fiabilă

 Taxe le pentru parcare reprezintă încă o măsură bazată pe piață care oferă un potențial
de reducere a emisiilor, cu un nivel cr escut de eficiență din punct de vedere al costurilor.
Într-adevăr, măsura ar putea oferi un flux de venituri care ar putea facilita unele dintre

33

măsurile investiționale subliniate mai sus. Stabilirea tarifelor de parcare, împreună cu
elaborarea și punerea în aplicare a unor reglementări de parcare mai stricte, ar putea fi
considerată o soluție mai eficientă din punctul de vedere al costurilor și mai ușor de
implementat pentru aglomerările urbane, în loc de taxarea aglomerării urbane, iar
majoritatea orașelo r europene preferă această strategie în detrimentul taxării
aglomerării. În perioada 2015 -2022, s -a estimat că acest sistem de calculare a prețurilor
a dus la o reducere a emisiilor din transport cu 0,191 MtCO 2e.

Creșterea eficienței transportului urban:

 Investiții în infrastructură pentru modurile de transport fără emisii de carbon. Investițiile
în infrastructură pentru modurile fără emisii de carbon, pietoni și biciclete prezintă un
bun potențial pentru reducerea emisiilor de carbon prin încurajarea tr ecerii la aceste
moduri. Aceasta ar putea rezulta din asigurarea infrastructurii și a serviciilor care ar face
fezabile aceste moduri de transport pentru mai multe călătorii, care pot fi efectuate mai
rapid, mai convenabil, mai sigur, mai confortabil sau m ai plăcut. În contextul acestui
proiect, ne concentrăm pe îmbunătățirile infrastructurii urbane, deoarece zonele urbane
sunt acelea în care există un mai mare potențial de a convinge un număr semnificativ de
persoane să treacă la mersul pe jos și la utiliz area bicicletelor, acolo unde distanțele de
parcurs sunt relativ scurte. Investițiile în infrastructură pot include investiții în pachete
pentru ameliorarea cantității sau calității unora sau tuturor dintre următoarele elemente:
trasee de biciclete și pist e de biciclete, facilități de parcare pentru biciclete, piste pentru
pietoni și transformarea străzilor în zone pietonale. Pentru perioada cuprinsă între 2020
și 2025 este așteptată, conform proiecțiilor, o reducere anuală maximă de 0,09 MtCO 2e;
cu toate a cestea, impactul se prelungește la 0,07 MtCO 2e în anul 2050, pe măsură ce
alte politici funcționeaz ă pentru reducerea deplasărilor, analiza mai detaliată este
exemplificată în tabelul 5 .

34

Tabelul 3. Rezumat referitor la cost uri și eficacitatea unor măsuri propuse
(http://www.fonduri -ue.ro/images/files/studii -analize/48145/Raport%20C%202%201%20Studiul%20
curbei%20costuri%20marginale%20reducere%20emisii_RO.pdf )

Intervenție Implementare Costul
investiției
milioane
euro Eficien ța
dpdv al
costurilor
euro/tonă Observații privind co –
beneficiile/fezabilitatea

Schema de casare 2016 -2020 164 413 Creștere economică pentru
producătorii și distribuitorii locali
de autoturisme. Îmbunătățirea
calității aerului pentru a scădea
emisii le vehiculelor.
Stabilirea
prețurilor pentru
parcare 2016 -2022 19 5,8 Îmbunătățiri aduse mediului urban,
siguranței urbane și cu privire la
poluarea aerului local. Barierele în
calea implementării includ
rezistența la nivel politic și impactul
economic as upra automobiliștilor și
a comerțului orașului.
Stabilirea
prețurilor pentru
congestia urbană 2022 -2030 1,600 291 Beneficii asociate calității aerului.
Probleme legate de capitalurile
proprii. Bariere tehnice în calea
implementării. Stabilirea prețurilor
pentru parcare este o măsură mult
mai eficientă de a obține rezultate
asemănătoare.

Vehicule cu
emisii foarte
scăzute de carbon 2016 -2030 195 152 Beneficii semnificative asociate
calității aerului. Beneficii
economice pentru distribuitorii și

35

produc ătorii de autovehicule.
Impacturi asociate cu echitatea.
Vehicule
electrice în
sectorul public 2016 -2030 35 24,5
Autobuze
alimentate
electric 2016 -2030 277 133
Restricții de
viteză 2016 -2022 39 1.1 # Siguranță și beneficii mai mari
referitoare la medi u. Se așteaptă o
presiune semnificativă din partea
grupului de interes asupra reducerii
limitei de viteză.
Utilizarea
ecologică a
autovehiculelor 2016 -2022 60 2,3 Beneficiile economice ale unui
consum de combustibili mai scăzut
siguranță sporită.
Zone c u nivel
scăzut de emisii 2016 -2022 114 20,7 Beneficii semnificative asociate
calității aerului. Impacturi
economice și legate de echitate.
Investiții în
infrastructura
pentru pietoni și
biciclete 2016 -2030 70 20,3 Se preconizează beneficii asupra
sănătăți i și beneficii mai mari
referitoare la mediu și zona urbană.
Alegeri mai
inteligente 2016 -2022 23 13,7 Beneficii pentru sănătate.

3.4. Industrie

Acest sector este alcătuit din industriile producătoare, cum ar fi producerea de cocs și
petrol rafinat, produse chimice, metalurgie: metale feroase și neferoase, industria grea,
producerea de automobile și echipamente de transport, echipamente electrice, industria
farmaceutică, alimentară, textilă, produse din lemn și altele asemenea.

36

Procesele industriale sunt răspunzătoare pentru 10,2% din emisiile de gaze cu efect de
seră în România, excluzând emisiile de gaze cu efect de seră generate de procesele de ardere,
contabilizate în sectorul energie sau 23,0%, cu includerea emisiilor de ardere, emisiile de gaze
cu efect de seră rămânând crescute, în ciuda tendinței descendente datorată schimbărilor
structurale ale economiei românești. În perioada 1989 -2011 emisiile de gaze cu efect de seră
generate de ramurile industriale au scăzut cu 64%. În ciuda reducerii semn ificative, încă mai
pot fi făcute îmbunătățiri din punct de vedere al eficienței energetice, conform SEE, intensitatea
energetică pentru toate sectoarele a scăzut cu 4,1% pe an în România în perioada 1990 – 2010,
reducerea emisiilor poluante, creșterea reu tilizării și reciclării materialelor de producție și
promovarea utilizării tehnologiilor cu emisii scăzute de carbon, pentru a putea contribui la
angajamentul național de atingere a unor obiective UE tot mai crescute în ceea ce privește
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în anii următori.

Principalele obiective pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul
industrial sunt prevăzute în continuare.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1.Reducerea intensității emi siilor de carbon din industrie
Cu toate că eficiența energetică a industriei românești a crescut semnificativ din 1990, există
în continuare oportunități semnificative de îmbunătățire. Acesta este cu precădere cazul
industriilor grele, cum ar fi industria siderurgică, industria metalelor neferoase, industria
produselor minerale și industria produselor chimice, în care uzinele funcționează cu mijloace
de producție învechite și unde există o breșă tehnologică și un consum crescut și ineficient
de energie. Di ntre industrii, cea mai mare diferență relativă dintre România și celelalte state
UE există la nivelul industriei grele, care intră sub incidența Directivei UE 87/2003 revizuită,
Directiva ETS. Diferența este relativ modestă în industria ușoară, unde utili zarea de capital
este mai redusă, iar tehnologiile vechi au fost deja înlocuite cu altele noi.
Pentru a rămâne competitive, industriile românești ar trebui să -și crească eficiența energetică.
Ar trebui realizată o verificare din punct de vedere energetic l a nivelul industriilor mari
consumatoare de energie pentru a pune baza necesară evaluării costurilor aferente unor astfel
de măsuri. În conformitate cu Decizia nr. 406/2009/CE, Directiva non -ETS privind efortul

37

statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte
angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020,
Decizia non ETS, ținta pentru România constă din atingerea unei creșteri de +19% a nivelului
de emisii în sectorul non -ETS p ână în anul 2020, față de nivelul de referință înregistrat în
anul 2005. Aceasta înseamnă că există oportunități de dezvoltare în sectorul industrial, prin
realizarea de investiții în tehnologii noi, în domeniul eficienței energetice. Aceste măsuri sunt
relevante atât pentru sectoarele care sunt prevăzute în schema europeană de comercializare a
certificatelor de emisii EU -ETS, cât și pentru cele care nu sunt incluse în această schemă.
2.Evaluarea celor mai bune tehnici disponibile BAT din perspectiva emisi ilor de gaze cu
efect de seră
Este necesar de realizat o analiză de referință la nivel național a celor mai bune tehnici
disponibile, puse în aplicare în UE și în România luând în considerare efectele privind
reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Rezultatele acesteia ar putea fi utilizate pentru a
propune îmbunătățiri la nivelul proceselor industriale pentru reducerea emisiilor de gaze cu
efect de seră eficiente din punct de vedere al costurilor.
3.Explorarea abordărilor voluntare, tranzacționarea emisiilor și taxele aferente
Pe lângă măsurile obligatorii impuse de legislația comunitară, România ar trebui să exploreze
posibilitatea de a adopta cele mai bune practici privind acordurile voluntare pentru
îmbunătățirea proceselor industriale, și de zvoltarea stimulentelor economice și financiare
precum scheme de comercializare a emisiilor, taxe și altele asemenea.

3.5. Agricultură și dezvoltare rurală

La nivelul UE, România a înregistrat cea mai mare scădere generalizată a emisiilor de
gaze cu efec t de seră din agricultură, cu un procent de 53% în perioada cuprinsă între 1989 și
2011. În timp ce emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură în UE -28 au scăzut cu
aproximativ 23,1% începând din 1990 până în 2011 sectorul agricol și -a redus mai rap id
emisiile decât emisiile GES la nivel macro. Reducerea emisiilor din agricultură la nivelul UE –
28 se datorează, în principal, scăderii numărului de animale, îmbunătățirilor înregistrate la
nivelul bunelor practici agricole, utilizării în scădere a îngrăș ămintelor pe bază de azot, precum
și unei mai bune gestionări a îngrășămi ntelor naturale, prezentate în figura 7.

38

Fig. 7. Modificarea emisiilor agregate de metan și protoxid de azot din agricultură, 1990 –
2011 (https://www.eea.europa.eu/themes/air/emep -eea-air-pollutant -emission -inventory –
guidebook/emep )

Agricultura românească nu este foarte intensivă din punctul de vedere al emisiilor, cu
toate că reprezintă unul dintre factorii ce contribuie semnificativ la emisiile generale de gaze cu
efect de seră, reprezentând 17.4% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în anul 2014.
Contribuția relativ crescută a agriculturii la emisiile generale de gaze cu efect de seră în
România se datorează utilizării energiei în acest sector. Tipul și semnificația emisiilor din
agricultură depind în mare măsură de modul de gestionare a solurilor, importanța sectorului
zootehnic și practicile agricole privind biomasa. Pentru România, principalele surse de gaze cu
efect d e seră sunt protoxidul de azot N 2O bazat pe nitrificarea solului și gestionarea
îngrășămintel or naturale, metanul rezultat CH4 din fermentația enterică a ierbivorelor, în
princip al vite, și diox idul de carbon CO 2 provenit de la energia/combustibilul utilizat de clădiri
și utilaje. 50% din emisiile din agricultură sunt reprezentate de protoxidul de azot, urmat de
45% metan, în timp ce doar 5% din emisii s e bazează pe dioxid de carbon prezentate în figura
8.

39

Fig. 8. Defalcarea surselor de emisii de gaze cu efect de seră în agricultura românească,
2014 (http://www.fonduri -ue.ro/images/files/studii –
analize/48145/Raport%20C%203.1_%20Model%20macroeconomic%20GAMS_RO.pdf )

Intensitatea emisiilor din agricultura românească, echivalența Mt CO 2 la 1.000 Euro de
valoare adăugată din agricultură este printre cele mai scăzute din UE -28. În cadrul UE -28,
România are al cincilea cel mai redus procent de emisii de gaze cu efect de seră, raportat la
producția agricolă, figura 9, în ansamblu și în funcție de principalele componente – metan CH 4,
protoxid de azot N 2O și dioxid de carbon CO 2. Acest lucru se datorează, în principal,
procentului mare de agricultură de subzistență, ca urmare a retrocedării terenului a gricol și a
dreptului de proprietate asupra acestuia după căderea regimului comunist. Din cauza
constrângerilor financiare, acești fermieri care practică agricultură de subzistență întâmpină
greutăți în efortul de mecanizare. Dar, în același timp, din cauz a cotei reduse a producției
zootehnice, a zonei restrânse de cultivare a orezului, ambele surse de CH 4 și a utilizării reduse
de îngrășăminte anorganice pe bază de azot, șansele de creștere a productivității în agricultură
sunt reduse.

40

Fig. 9. Emisii le de gaze cu efect de seră din agricultură ca procentaj din valoarea adăugată
în agricultură, 2014 (https://www.eea.europa.eu/data -and-maps/data/external/world –
development -indicators -database -world -bank )

În viitor, datorită sprijinului oferit de PAC, productivitatea agriculturii românești va
crește fără îndoială, iar structura fermelor concentrare mai mare, scăderea numărului de ferme
mici de subzistență se va modifica. Aceste modificări structurale ar putea influența nivelul
emisiilor de gaze cu efect de seră. Pentru a evita creșterea substanțială a emisiilor de gaze cu
efect de seră care provin din sectorul agricol, va fi important pentr u agricultura românească să
adopte obiective strategice de reducere a consecințelor generate de schimbările climatice și
menținerea unui nivel redus al concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă generate de
sectorul agricol.
Obiectivul principal în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale îl constituie menținerea unui
nivel redus de emisii de gaze cu efect de seră generate de sectorul agricol. Agricultura generează
aproape 15% din emisiile de gaze cu efect de seră de la nivelul țării anul 2012 , dacă nu luăm în
considerare schimbarea destinației terenurilor și silvicultura. Deși acest procent este mai mare
comparativ cu media UE -28,10%, intensitatea emisiilor emisii de gaze cu efect de seră per
unitate de producție agricolă în agricultura române ască este printre cele mai scăzute din regiune.
Pentru a menține un nivel scăzut al concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă generate
de sectorul agricol, este necesară sprijinirea fermierilor pentru a menține solul acoperit, a utiliza
tehnici de management al terenului care contribuie la menținerea carbonului în sol, precum și

41

pentru crearea de facilități și utilizarea de echipamente moderne pentru depozitarea și aplicarea
gunoiului de grajd, inclusiv încurajarea producției și utilizării energ iei regenerabile. De
asemenea, extinderea suprafețelor împădurite pentru creșterea sechestrării carbonului constituie
o necesitate din perspectiva îndeplinirii obiectivelor globale cu privire la schimbările climatice.
Totodată, promovarea serviciilor de co nsultanță și transfer de cunoștințe cu privire la aspectele
privind schimbările climatice în rândul fermierilor va contribui la îndeplinirea obiectivului de
menținere a unui nivel scăzut al al concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă.

Obiecti vele strategice – reducerea impactului schimbărilor climatice
1. Promovarea transferului de cunoștințe și a serviciilor de consultanță cu privire la
aspectele privind schimbările climatice în rândul fermierilor
Transferul de informații și cunoștințe, fo rmarea și dobândirea de aptitudini, precum și
serviciile de consultanță în rândul fermierilor trebuie să aibă în vedere și aspecte de reducere
a concentrației de GES din atmosferă, generate de activități -cheie precum producția
animalieră și utilizarea îngr ășămintelor, atât la nivel de fermă, unități agricole de mari
dimensiuni sau chiar la nivelul comunității, prin promovarea de practici și tehnologii care
urmăresc sechestrarea carbonului, metode de anvelopare a clădirilor, precum și prin
identificarea de surse de energie regenerabilă care să conducă la limitare a emisiilor de GES
din agricultură. Rezultatul acestui obiectiv va fi evaluat prin determinarea numărului de
fermieri care au beneficiat de transfer de cunoștințe și servicii de consultanță cu privire la
aspectele privind schimbările climatice.
2. Sprijin irea investițiilor pentru modernizarea fermelor
Investițiile pentru modernizarea exploatațiilor agricole care vizează menținerea unui nivel
redus al concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, trebuie să aibă în vedere, în
special, controlul em isiilor de gaze cu efect de seră în cadrul producției zootehnice metan și
protoxid de azot. Astfel, vor fi încurajate investițiile în crearea de facilități și achiziționarea
de echipamente moderne pentru depozitarea și aplicarea gunoiului de grajd. De asem enea, se
vor avea în vedere investițiile ce au ca scop creșterea eficienței energetice a clădirilor
fermelor, precum și producerea și utilizarea de energie verde la scară mică, folosind biomasă
și biogaz, cât și alte surse regenerabile ex.: instalații fo tovoltaice. Rezultatul acestui obiectiv
va fi evaluat prin determinarea numărului de exploatații agricole care beneficiază de ajutor și

42

a cheltuielilor publice destinate investițiilor cu scopul de a contribui la reducerea emisiilor
de gaze cu efect de seră în sectorul agricultură.
3. Promovarea bunelor practici agricole
Încurajarea practicilor agricole bazate pe lucrări manuale și evitarea utilizării utilajelor
mecanizate, precum și interzicerea aplicării îngrașămintelor chimice și limitarea utilizării
îngrășămintelor organice, în același timp cu reducerea numărului de animale pe suprafețele
de pajiști permanente contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și de amoniac
provenite din agricultură. Totodată, utilizarea unor culturi cu capacita te ridicată de a fixa
azotul în sol, contribuie la atingerea obiectivelor de menținere a unui nivel redus al
concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă.
Susținerea agriculturii ecologice va contribui, de asemnenea, la reducerea emisiilor de gaze
cu efect de seră, studiile demonstrând o reducere a amprentei de carbon pe tonă de alimente
produsă din agricultura ecologică față de agricultura convențională datorită renunțării la
îngrășăminte chimice și pesticide. În timp ce agricultura ecologică cont ribuie la protejarea
mediului, aceasta produce concomitent și alimente cu valoare adăugată mai mare. Rezultatul
acestui obiectiv va fi cuantificat prin monitorizarea suprafețelor pe care sunt aplicate măsuri
de agro -mediu și climă și cele pe care se pract ică agricultura ecologică.
4. Promovarea sechestrării carbonului în agricultură
Sechestrarea carbonului contribuie la obiectivul global de scădere a concentrațiilor de gaze
cu efect de seră din atmosferă. Încorporarea masei vegetale în sol pe terenurile agricole unde
se înființează culturi verzi, contribuie la sechestrarea carbonului. Rezultatul acestui obiectiv
va fi cuantificat prin monitorizarea suprafețelor pe care au fos înființate culturi verzi, precum
și prin cuantificarea cantității de biomasă ve getală rezultată în urma împăduririlor.

3.6. Dezvoltare urbană

Orașele au ocupat de multă vreme un loc central ca importanță în societate în virtutea
poziției lor, aceea de centre comerciale, culturale și politice. La nivel global, orașele reprezintă
locul în care trăiește 53% din populația globului și se estimează că acestea dețin o cotă de
aproximativ 2/3 din consumul global de energie, cifrele la nivelul anului 2011. În România, rata

43

de urbanizare este de aproximativ 55%, însă există puține informații cu privire la cota zonelor
urbane în totalul emisiilor de gaze cu efect de seră în România înregistrate la acest moment .

Dintr -o perspectivă globală, aplicarea strategiilor de dezvoltare urbană care asigură beneficii în
sensul ameliorării schimbărilor cl imatice reprezintă un obiectiv important, cu toate că există
posibilitatea ca numeroase orașe să nu îl perceapă ca fiind important sau l -ar putea considera
un obiectiv explicit local. În schimb, numeroase primării iau măsuri în vederea identificării de
soluții la probleme presante privind mediul local, economic și calitatea vieții cu care se
confruntă, iar reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră apar ca un beneficiu complementar
inopinat. Înțelegerea modului în care poate fi promovată reducerea impact ului schimbărilor
climatice, permițând concomitent orașelor să -și pună în aplicare planul de dezvoltare și din
punct de vedere economic, reprezintă un aspect important pe care Guvernul României trebuie
să îl analizeze cu atenție.
Totuși, indiferent de cauz a principală de acțiune, există numeroase modele emergente
din care se pot inspira primăriile. Numeroase primării au optat să participe în mod voluntar la
programul inițiat de Uniunea Europeană denumit “Convenția Primarilor ”, care se axează pe
producerea ș i utilizarea de energie sustenabilă. În cadrul acestui program, orașele trebuie să
dezvolte planuri de acțiune în termen de un an de la semnarea adeziunii de participare. 60 de
orașe și comune din România – reprezentând aproximativ 5 milioane de locuitori – au aderat la
nivelul lunii iulie 2015. Planurile astfel elaborate până acum au pus un accent deosebit pe
acțiuni privind îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor și identificarea de soluții pentru
problemele sistemului local de transport. Lecțiil e decurgând din aceste eforturi de planificare
pot fi generalizate mai pe larg în cadrul obiectivelor strategice.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1.Promovarea unor măsuri de dezvoltare mai compacte, cu o utilitate combinată, orientate
pe activitățile de tranzit, ca modalitate de reducere a distanțelor parcurse de autovehicule,
de dezvoltare a infrastructurii și de reducere a costurilor de întreținere
La nivelul României, procentul de suprafețe construite în cadrul și în jurul orașelor crește,
chiar dacă numărul populației scade. În cele mai mari orașe din România, suprafața construită
a crescut cu un procent cuprins între 6 și 27% între anii 1990 și 2000, dar a fost însoțită de
scăderea densității populației cu un procent cuprins între 20-48%. Această tendință de

44

suburbanizare are consecințe dramatice în ceea ce privește numărul de km parcurși de
automobile, dar de asemenea a condus la o cerere semnificativă de infrastructură stradală, de
alimentare cu apă, energie și eliminarea deșeuri lor noi și costisitoare. Politici mai bune de
management al terenurilor, inclusiv stimulente pentru promovarea dezvoltării zonelor
părăsite, reducerea dimensiunii maxime de teren alocat și creșterea gradului de dezvoltare
permis pe o anumită parcelă toate acestea pot ajuta la reducerea presiunilor de expansiune
legate de amenajarea funciară. Aceste schimbări ale folosinței terenului sunt deosebit de
importante lângă nodurile de tranzit stații de autobuz, metrou și gări și altele asemenea, pentru
ca cetățeni i să poată găsi mai ușor alternative la utilizarea automobilelor personale.
Coordonarea strategiei de utilizare a terenurilor la nivel regional poate fi de asemenea critică,
deoarece diferențele de politică dintre autoritățile locale pot submina eforturile de promovare
coerentă a dezvoltării compacte.
2. Promovarea îmbunătățirii nivelului de eficiență energetică în clădiri și în sistemele
majore de infrastructură urbană
Clădirile tot mai vechi și întreținute necorespunzător și alți factori -cheie de infras tructură
urbană utilizează mult mai multă energie decât clădirile și sistemele mai noi. Modificările
aduse reglementărilor din domeniul construcțiilor de locuințe vor conduce în mod firesc la
îmbunătățiri, pe măsură ce clădirile mai vechi sunt înlocuite de clădiri mai noi, pentru care
legea impune să fie mai eficiente din punct de vedere energetic, dar există în același timp și
stimulente economice puternice care promovează reabilitarea clădirilor existente și care
reduc pierderile energetice sau consumul g eneral de energie. La nivel de infrastructură,
sistemele de încălzire centrală care realizează încălzirea locuințelor și asigură alimentarea cu
apă caldă a marilor clădiri rezidențiale și comerciale în numeroase orașe din România sunt
cunoscute a fi inefic iente, atât în ceea ce privește sistemele depășite utilizate pentru producția
de agent termic/apă caldă și rețelele de distribuție prin care se pierde o cantitate semnificativă
de energie înainte ca acestea să ajungă la consumatorul final. Alte sisteme pri ncipale de
infrastructură alimentare cu apă, apă menajeră și colectarea deșeurilor solide necesită, de
asemenea, modernizare pentru a atinge cerințele de performanță la nivelul UE și pentru
remedierea problemelor privind performanțele nesatisfăcătoare ale sistemului.

Obiectivul strategic al doilea de a promova eficiența energetică a clădirilor a fost testat
într-un exercițiu de modelare al Băncii Mondiale pentru perioada 2014 -2050. A fost elab orat

45

un scenariu de status -quo Business -As-Usual – “BAU ” în car e se propune ca utilizarea totală a
energiei și emisiile asociate cu aceasta vor continua să crească până în 2050. Acest lucru duce
la o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul urban, a se vedea graficul din figura
10 de mai jos.

Fig. 10. Emisiile totale de dioxid de carbon echivalente în scenariul BAU
(https://www.eea.europa.eu/data -and-maps/data/external/world -developm ent-indicators –
database -world -bank )

Scenariul BAU arată că în sectorul de construcții, cu toate că s -a înregistrat o creștere
de 30% în suprafața totală a clădirilor construite – inclusiv încercarea de a micșora densitatea
clădirilor, fapt ce este adesea caracterizat de o utilizare mare de energie electrică pe metru pătrat
– cererea de energie totală pentru clădiri a crescut doar cu jumătate din acel procent,15%
datorită îmbunătățirilor anticipate în eficiența energetică a clădirilor. Scenariul BAU presup une
că rata de reabilitare a fondului imobiliar existent continuă în același ritm de 1% pe an, iar
economiile de energie electrică în urma modernizărilor sunt estimate la un procent modest de
15%. Având în vedere că politicile UE actuale vizează eficiența în cazul scenariului de
dezvoltare cu emisii scăzute de carbon în cadrul unui mediu construit, se presupune că toate
clădirile nou construite vin cu economii de energie moderate de 45% față de fondul locativ
existent.
Coordonarea utilizării terenurilor și tranziție, acțiuni locale proactive pentru a reduce
consumul de energie electrică al clădirilor și mijloacelor de transport și modificarea practicilor

46

locale referitoare la deșeurile solide, și care își asumă inițiative naționale ambițioase pentru a
promov a energia ecologică și autovehiculele ecologice. Scenariul este în conformitate cu cele
două obiective strategice propuse mai sus pentru sectorul urban. În comparație cu scenariul
BAU, dezvoltarea spațială în baza scenariu LC prezintă o extindere mai redus ă, o densitate mai
mare, utilizări mixte, și o coordonare a tranzitului și a planificării spațiale.
Scenariul LC reduce proporția de creștere scăzută a construcțiilor rezidențiale de la 60%
în cazul BAU la 30% în 2050. Proporția densității medii rămâne la aceeași valoare de 10%. Cea
mai semnificativă modificare se înregistrează în cazul creșterilor ridicate ale construcțiilor
rezidențiale de la 15% la 30%, și a unei densități ridicate de la 15% în cazul BAU la 35% în
cazul scenariu LC.
În final, adoptarea u nui scenariu LC cu o planificare spațială proactivă duce la
îmbunătățiri semnificative referitoare la utilizarea și consumarea energiei electrice și la emisii
– cu toate că zona brută de construcții rămâne aceeași ca și în cazul scenariului BAU. Scenariul
care adoptă obiectivele strategice propuse duce la reducerea emisiilor de carbon până la 37% în
comparație cu o scenariu BAU, cu utilizarea energiei referitoare la construcții asigurând trei
sferturi din acele economii, a se vedea graficul din figura 11 și 12 de mai jos.

47

Fig. 11. Reducerea emisiilor de carbon conform scenariului LC în comparație cu BAU, 2050,
(https://www.eea.europa.eu/dat a-and-maps/data/external/world -development -indicators –
database -world -bank )

Fig. 12. Comparație a Emisiilor BAU si a Scenariilor LC pentru clădiri, transport și deșeuri
solide (https://www.eea.europa.eu/data -and-maps/data/external/world -development –
indicators -database -world -bank )

Aceste măsuri sunt și mai importante având în vedere că beneficiile scenariului LC nu
sunt limitate doar la schimbarea climatică globală. Utilizarea redusă a energiei micșorează
cheltuielile totale ale energiei cu 1,4 miliarde de dolari americani pe an, în termeni reali. În plus,
avem beneficii pentru calitatea locală a aerului în oraș, cu o reducere de 39% a n oxelor PM10
și o reducere de 35% a emisiilor de protoxid de azot NOx.

3.7. Gestionarea deșeurilor

În mod colectiv, emisiile de gaze cu efect de seră asociate activităților de management
al deșeurilor la nivelul României se ridică la aproximativ 2% din e misiile totale înregistrate la
nivel de țară. Majoritatea acestora provin din faptul că abordarea principală în managementul

48

deșeurilor la nivel național se bazează pe depozitarea deșeurilor. Deșeurile organice depozitate
se descompun în mod aerob și anaer ob și produc metan, un gaz cu efect de seră care conține de
25 de ori mai mult dioxid de carbon decât cel ce s -ar produce prin arderea lui. Dacă rampa de
depozitare a deșeurilor nu este proiectată astfel încât să capteze metanul printr -o serie de
conducte, gazul se va elibera în atmosferă treptat din rampa de depozitare mulți ani la rând,
inclusiv mult timp după ce rampa de depozitare a deșeurilor va fi scoasă din uz. Foarte puține
rampe de depozitare a deșeurilor din România au în prezent posibilitatea de a capta sau de a
arde acest gaz, ceea ce înseamnă că majoritatea metanului este eliberat direct în atmosferă.
Având în vedere că deșeurile organice ajung la peste 50% din fluxul de deșeuri al
României, managementul adecvat al acestui material reprezintă o prioritate. Eforturile de
transformare a deșeurilor organice prin metode de prelucrare alternativă a deșeurilor, cum ar fi
compostarea deșeurilor sau descompunerea anaerobă , pot ameliora problema înainte de a
deveni prea gravă, dar performanțele României în acest domeniu, în prezent, sunt slabe. Ratele
de reciclare în orașele din România sunt de asemenea foarte scăzute.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1.Promovarea prevenirii generării deșeurilor
Prima acțiune ce trebuie întreprinsă î n domeniul managementului deșeurilor ar consta
probabil în “generarea” unei cantități mai mici de deșeuri. Aceasta va necesita creșterea
gradului de conștientizare cu privire la efectele deșeurilor, promovarea de producție
ecologică și schimbarea comportam entului consumatorilor, înspre minimizarea producției de
deșeuri. Volumul sau schemele de stabilire a prețului în funcție de greutate pot asigura un
stimulent financiar pentru gospodării sau sedii de persoane juridice, în sensul scăderii
volumului de deșeu ri evacuat.
2.Creșterea gradului de reutilizare sau reciclare a materialelor incluse în fluxul de deșeuri,
reducerea volumului de material ce trebuie gestionat drept deșeuri prin promovarea
proceselor de simbioză industrială și aplicarea conceptului de ef iciența resurselor în
gestionarea durabilă a deșeurilor
Strategiile de reutilizare și reciclare încearcă să valorifice valoarea economică a materialelor
din fluxul de deșeuri. Strategiile de reutilizare subliniază faptul că perioada de viață utilă a
unui produs nu trebuie limitată la o singură utilizare – acesta poate fi reutilizat în același scop
sau pentru un alt scop neanticipat, dar totuși productiv. Spre deosebire de reutilizare, prin

49

reciclare, forma fizică a unui articol este modificată, prin orice fel de reprelucrare ex.: tăiere,
topire și altele asemenea,după care materialele rezultate sunt utilizate pentru fabricarea unui
obiect nou. Utilizarea acestui material în procesul de fabricație ajută, în general, la reducerea
intensității procesului resp ectiv, față de utilizarea de materiale noi.
Volumul de material care poate fi recuperat pe baza principiilor de eficiență a costurilor, în
vederea reciclării, depinde și de volumul de material recuperat și de starea pieței de mărfuri
locală și globală. Sch emele de stabilire a prețurilor în funcție de volum sau greutate sunt mai
eficiente atunci când gospodăriile și sediile persoanelor juridice pot extrage anumite
materiale din fluxul deșeurilor integrându -le într -un tip sau altul de programe de reciclare.
Există o varietate de metode pe care autoritățile locale sau firmele private le utilizează pentru
a facilita reciclarea mărfurilor, inclusiv programe de depunere/răscumpărare buy -back,
facilități de depozitare/evacuare sau colectare pe teren, promovarea pro ceselor de simbioză
industrială și aplicarea conceptului de eficiența resurselor în gestionarea durabilă a
deșeurilor.
3.Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile și compostarea lor
Producerea compostului presupune colectarea unor deșeuri biodegra dabile, cum ar fi resturi
de mâncare sau din grădini și parcuri, și gestionarea materialului în așa fel încât să se
accelereze procesul natural de descompunere. Compostul poate fi utilizat ca adaos natural la
sol, reducând astfel nevoia de îngrășăminte chi mice și crescând capacitatea de retenție a apei
în sol. Devierea deșeurilor biodegradabile de la depozitare ajută la reducerea formării de
metan, un gaz de seră deosebit de puternic. Programele de producere a compostului sunt mai
eficiente atunci când mate rialele organice sunt colectate separat de alte deșeuri, reducând
gradul de contaminare conținut în compostul final și asigurând nivelul maxim de
vandabilitate.
4.Producerea energiei din deșeuri
Utilizarea deșeurilor pentru producerea de energie prin co -incinerare reprezintă o opțiune ce
ar putea contribui la reducerea schimbărilor climatice. Există mai multe modalități prin care
acest obiectiv poate fi atins. Digestia anaerobă are loc la nivelul părții organice din fluxul de
deșeuri, gestionând procesul de descompunere naturală într -o manieră prin care gazele
formate în mod natural sunt captate și deviate spre a fi utilizate în forma gazoasă a acestora
sau arse pentru a se obține energie electrică sau termică. Alte tipuri de facilități prin care
energia e ste produsă din deșeuri au în vedere o gamă mai largă de materiale din fluxul de

50

deșeuri, arderea acestora în camere supravegheate corespunzător, căldura rezultată fiind
utilizată la producerea de aburi care alimentează o turbină și produce energie electri că, sau
este derivată direct spre un sistem energetic sau alt proces industrial pentru utilizarea directă
a energiei. În lume, există peste 800 de unități de producere a energiei din deșeuri. Aceste
facilități au în plus beneficiul de a putea reduce semnif icativ volumul materialului rezidual
rămas ce trebuie depozitat în rampa de depozitare pentru deșeuri. Este important să se facă
distincția între facilități de producere a energiei din deșeuri și facilitățile de incinerare, unde
nu există obiectivul de pro ducere sau captare a energiei rezultate în urma procesului de
combustie. Această a doua categorie ar trebui evitată.

3.8. Sectorul apă și resursa de apă

Politicile și măsurile de gospodărire a apelor pot influența emisiile de gaze cu efect de
seră, dar ș i măsurile sectoriale de reducere a impactului efectelor schimbărilor climatice. Un
volum semnificativ de emisii rezultă din operațiuni ale stațiilor de alimentare cu apă și de
epurare a apelor uzate și probabil vor apărea și altele, pe măsură ce România v a crește volumul
apelor uzate epurate. Există, în plus, un posibil conflict între nevoile de adaptare în sectorul
alimentării cu apă și reducere rezultată din potențiale investiții în sistemul de irigații pentru
soluționarea problemelor generate de lipsa d e apă în agricultură. Din acest motiv, este important
ca sectorul alimentării cu apă să propună obiective specifice de reducere și măsuri asociate, care
să fie coordonate cu planurile de adaptare ale sectorului. Ar trebui propuse opțiuni de reducere
a impa ctului schimbărilor climatice pentru a limita emisiile de gaze cu efect de seră cauzate de
creșterea cerinței de apă acolo unde este cazul. Este necesar ca în documentele strategice
ulterioare precum Planurile de Management al Riscului la Inundații să fie prevazute măsuri
pentru reducerea efectelor și adaptarea la schimbări climatice a infrastructurii naționale de
gospodărirea apelor. Caseta de mai jos oferă îndrumare cu privire la posibilele zone în care se
poate obține reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul alimentării cu apă.

Obiectivele strategice – reducerea emisiilor de GES
1.Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul alimentării cu apă și al epurării
apelor uzate

51

Contribuția sistemelor de alimentare cu apă și de epu rare a apelor uzate se estimează că se
situează în prezent la aproximativ 2% din emisiile de gaze cu efect de seră ale României.
Cu toate acestea, având în vedere că extinderea disponibilității serviciilor de alimentare cu
apă și canalizare va rămâne un se ctor prioritar al investițiilor pentru asigurarea conformității
cu cerințele de aderare la UE, acesta este un domeniu semnificativ în care să se integreze
acțiunile de reducere a impactului efectelor schimbărilor climatice prin asigurarea captării
și arder ii metanului și utilizarea de sisteme de pompare și suflare eficiente energetic și
realizarea modificărilor operaționale și a modificărilor necesare la unitățile municipale,
eficiente din punct de vedere al costurilor.
2.Creșterea eficienței energetice a pompelor la sistemele mari de alimentare cu apă
Dat fiind faptul că producția de energie electrică a României se bazează în principal pe
combustibili fosili, creșterea eficienței energetice a sistemelor de irigație prin pompare la
scară largă poate duce l a reduceri substanțiale ale emisiilor de carbon. Cu toate acestea,
majoritatea sistemelor importante de irigații din România sunt închise în prezent, deoarece
sectorul de irigații a renunțat la operațiunile ce nu sunt viabile din punct de vedere economic.
Prin urmare, acest domeniu nu pare a oferi un potențial semnificativ de reducere a emisiilor
în prezent, dar ar putea fi relevant în viitor.

Eficiență energetică în stațiile de alimentare cu apă și de epurare a apelor uzate –
învățăminte desprinse din ex periența Agenției d e Protecție a Mediului din SUA “USEPA“.
Cu titlu de exemplu, în SUA energia consumată de stațiile de alimentare cu apă și de
epurare a apelor uzate reprezintă 35% din bugetul alocat de obicei energiei de către primăriile
din SUA. Consumu l de energie electrică reprezintă 25 –40% din bugetele de cheltuieli
operaționale ale stațiilor de epurare a apelor uzate și aproximativ 80% din costurile necesare
pentru prelucrarea și distribuirea apei potabile.
Aceste costuri aferente energiei pot fi red use prin creșterea eficienței energetice a
echipamentelor și operațiunilor din stațiile de alimentare cu apă și epurare a apelor uzate, prin
promovarea utilizării eficiente a apei astfel încât consumatorii solicită mai puțină apă, păstrând –
o mai mult timp și risipind -o mai puțin și prin captarea energiei din apele uzate pentru producția
de energie electrică și căldură. Captarea energiei din apele uzate prin arderea biogazului
provenit din sistemele de descompunere anaerobă, într -un sistem combinat care prod uce atât
agent termic, cât și energie, permite stațiilor de epurare a apelor uzate să producă parțial sau

52

total propria energie electrică și agent termic pentru încălzirea spațiilor, transformând u-le în
consumatori de energie “net zero”.
Există o serie de oportunități pentru creșterea eficienței energetice a stațiilor de
alimentare cu apă și epurare a apelor uzate. Acestea se încadrează în trei categorii:
1. modernizare echipamente.
2. modificări operaționale .
3. modificarea clădirilor aferente unităților .

Modernizările la echipamente au în vedere în principal înlocuirea unor elemente, cum
ar fi pompele sau compresoarele cu modele mai eficiente. Modificările operaționale presupun
reducerea cantității de energie necesară pentru realizarea anumitor funcții , cum ar fi epurarea
apelor uzate. Modificările operaționale au drept consecință, în general, realizarea unor economii
mai mari decât echipamentele modernizate, și este posibil să nu necesite investiții de capital.
Modificările aduse clădirilor, cum ar fi instalarea unor sisteme de iluminat, a unor
ferestre sau echipamente de încălzire și răcire eficiente din punct de vedere energetic reduc
consumul de energie înregistrat de construcțiile respective.

3.9. Silvicultura

România dispune de cea mai mare supr afață intactă de păduri naturale și regenerate
natural din Europa. Pădurile din România acoperă o suprafață de 6,539 milioane ha. În ultimii
ani, sectorul forestier, inclusiv industria de prelucrare a lemnului, a contribuit cu un procentaj
între 2,2 și 4,5 % la pro dusul intern brut PIB. ( Abrudan et al, 2009, FAO, 2012, FAO 2014 )
În anul 2010, silvicultura și industria lemnului au contribuit cu 3,5% la PIB, sursa INS –
CON105D, comparativ cu 13,5% contribuția sectorului agricultură și industrie alimentară. În
anul 2011, exportul de produse din lemn a reprezentat 7% comparativ cu 10% pentru sectorul
agricultură și industrie alimentară din exportul total al României. Conform datelor Inventarului
Național al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră din România, INEGES, s ectorul folosinței
terenurilor compensează circa aproximativ 17% iar pădurile circa 19% din emisiile totale anuale
nete ale țării provenind de la celelalte sectoare ale economiei naționale. Materializarea
potențialului pădurilor în reducerea emisiilor de g aze cu efect de seră și atenuarea efectelor

53

produse de schimbările climatice implică crearea condițiilor ce favorizează reducerea emisiilor
de GES și sechestrarea carbonului în depozite ecosistemice forestiere permanente. Acestea
includ extinderea suprafet ei ocupată cu pădure prin împădurire și reîmpădurire și menținerea
stării de sănătate și a rezilienței pădurilor prin management sustenabil al pădurilor.
Măsurile ce au în vedere silvicultura și amenajarea teritoriului au caracter dual,
contribuind atât l a reducerea emisiilor de GES și a efectelor schimbărilor climatice, cât și la
beneficii în ceea ce privește adaptarea la acestea. În România, unde pădurile acoperă
aproximativ 27% din suprafața țării, gospodărirea durabilă a fondului forestier poate conduc e
la rezultate imediate în sensul diminuarii efectelor schimbărilor climatice. Deși potențialul este
concentrat în principal pe sustenabilitatea producției de lemn și pe protecția pădurilor, implicit
este susținută producția de energie din surse regenerabi le prin producția de biomasă pentru
energia termică și înlocuire de a lte materiale și materii prime.

Fig. 131. Acoperirea cu păduri în diferite județe procente ,
http://www.forestnews.ro/repartizarea -fondului -forestier -pe-judete

Între activitățile silvice, împădurirea prezintă cel mai semnificativ potențial de stocare
a carbonului și reducerea emisiilor , figura 13 . Există numeroase oportunități de împădurire în

54

România. Rezultatele preliminare ale inventarului terenurilor degradate pentru 16 dintre cele
41 de județe excluzand Municipiul București, realizat de MADR, în vederea elaborării
programului naționa l de reabilitare a terenurilor degradate arată că 836.475 ha sunt degradate,
dintre care aproximativ 115.129 ha se pretează la re abilitare prin împădurire MADR în anul
2012. Majoritatea suprafațelor afectate de degradare sau care oferă un câștig sub limita
eficie ntei economice din alte folosințe sunt distribuite pe întreg teritoriul țării, dar în general
oportunitățile semnificative de împădurire constau în terenuri din zona sudică a României.

Obiective strategice –Reducerea impactului schimbărilor climatice
1.Gestionarea pădurilor existente pentru stocarea carbonului în contextul unei administrări
forestiere d urabile
Pădurile sunt importante pentru absorbția CO 2 din atmosferă iar silvicultura în reducerea
emisiilor de gaze cu efect de seră, atenuând astfel efectele schimbărilor climatice. Cantitatea
anuala de CO 2 sechestrată de pădurile gospodărite ale Românie i se cifrează la aproximativ
20 mil tCO 2. Pădurile ar putea contribui la atenuarea schimbărilor climatice prin:
a) arboretele regenerate natural ce asigură o întrerupere foarte scurtă a acoperirii solului și
pierdere redusă de creștere .
b) controlul dăunăt orilor și altor factori biotici și abiotici, și mai ales a incendiilor de pădure .
c) prevenirea degradării pădurilor
d) creșterea accesibilității fondului forestier pentru a facilita administrarea și valorificarea
durabilă a resurselor forestiere
Un poten țial semnificativ și eficient din punct de vedere al costurilor, de reducere a emisiilor
provine din crearea de produse forestiere de lungă durată și înlocuirea unor produse în diverse
sectoare de activitate având în vedere ciclul de viață al produselor în alte sectoare de
activitate. Politicile de promovare a unor asemenea măsuri includ sprijin și îndrumare tehnică
oferită personalului silvic din sectorul public și privat cu privire la o administrare mai
eficientă a pădurilor, care să aibă în vedere schimb ările climatice, precum și asistență tehnică
și programe de finanțare. Succesul în implementarea măsurilor va fi măsurat prin cantitatea
de carbon captat, comparativ cu o valoare de referință, precum și prin calcularea costului
marginal pe tonă de carbon c aptat în diferite programe. Disponibilitatea limitată a datelor
referitoare la sectorul forestier din România, mai ales cele economice, nu permite prezentarea
unor estimări de cost marginal pentru reducerea emisiilor în legătură cu măsurile principale

55

din sectorul forestier. Eforturile de definire a măsurilor ar avea de câștigat ca urmare a
furnizării de date suplimentare și a unei evaluări ex post a succesului acestora.
2.Extinderea suprafețelor împădurite
Extinderea suprafețelor împădurite conduce la cr eșterea gradului de sechestrare a carbonului
în rezervoare ecosistemice, în special la începutul vârstei mijlocii a creșterii arboretelor.
Rezultatele preliminare ale inventarierii terenurilor degradate pentru 16 din 41 de județe
excluzând Municipiul Bucu rești au identificat aproximativ 115.129 ha de terenuri degradate
ca fiind potrivite pentru reabilitare prin împădurire. Împădurirea terenurilor agricole
degradate și agricole neeficiente economic, ca și realizarea de perdele forestiere pe terenurile
agricole reprezintă actiuni de însemnătate aparte pentru România, din multiple perspective,
inclusiv în ce privește reducerea emisiilor. De asemenea, împădurirea ar putea prezenta
beneficii complementare, oferind inclusiv alte servicii esențiale de mediu cum a r fi reducerea
eroziunii solului, reducerea impactului inundațiilor și reducerea temperaturii la nivelul
solului, benefice pentru alte sectoare ale economiei naționale. Programele de împădurire și
înființare de perdele vor fi analizate în funcție de carbon ul sechestrat și alte beneficii de
mediu, prin raportare la costuri. O analiză mai detaliată a beneficiilor și costurilor va fi
importantă pentru a fundamenta prioritizarea măsurilor propuse, definitivarea programelor
naționale și evaluarea ex -post a succ esului lor.
3.Încurajarea gospodăririi durabile a pădurilor aflate în proprietate privată
Pentru a consolida managementul durabil al pădurilor cu funcții de producție aflate în
proprietate privată, guvernul are următoarele obiective:
a) furnizarea de în drumare pentru managementul durabil al pădurilor, mai degrabă decât
norme legale și tehnice prescriptive .
b) simplificarea cerintelor privind administrarea pădurilor .
c) furnizarea de sprijin tehnic pentru introducerea de tehnologii inovatoare în domeniul
gestionării pădurilor, al recoltării de masă lemnoasă și al adăugării de valoare pe lanțul de
procesare al lemnului .
d) furnizarea de stimulente și oportunități micilor proprietari de păduri pentru a -i încuraja să
se asocieze, beneficiind astfel de facili tățile economiei de scară
e) îmbunătățirea și extinderea accesibilității fondului forestier. Accesul rutier bine planificat
și întreținerea căilor de acces rutier pot avea o contribuție pozitivă la reducerea impactului
schimbărilor climatice, deoarece permite atât aplicarea adecvată a măsurilor tehnice

56

prevăzute în planurile de management al pădurilor, cât și monitorizarea continuă a stării de
sănătate a pădurilor, contribuind și la diminuarea emisiilor prin prevenirea și stingerea
incendiilor și a inf estărilor cu dăunători. Reușita va fi măsurată prin indicatori de rezultat ce
vor permite și analiza între eficiența măsurilor de reduceri de emisii aplicate pe terenurile
forestiere în proprietate privată, și cele în proprietate publică.
4.Oportunități p entru gestionarea stocului de carbon în pădurile din zonele protejate
Pădurile joacă un rol important în consolidarea adaptării societății la schimbările climatice,
deoarece asigură servicii ecosistemice vitale, cum ar fi producția de masă lemnoasă,
produ sele forestiere nelemnoase și regularizarea hidrologică a bazinelor hidrografice, ale
cărei valori sunt de obicei subestimate. Menținerea pădurilor cu funcții de protecție care
promovează utilizarea durabilă a resurselor poate amplifica capacitatea de adap tare a
pădurilor, ajutând și la conservarea biodiversității, și reducerea simultană a emisiilor de gaze
cu efect de seră. România are obligații pe linia directivelor privitoare la Siturile Natura 2000.
Facilitarea managementului zonelor protejate existente și a siturilor Natura 2000 unde se află
păduri poate ajuta la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din degradarea
acestor ecosisteme. Reușita acestor inițiative presupune urmărirea nivelurilor stocurilor de
carbon în astfel de zone, prin comparație cu anumite valori istorice de referință.

3.9.1. Schimbarea folosinței terenurilor și silviculturii

Obiectivele strategice și planul de acțiune au în vedere coordonarea cu cerințele de
raportare ale României privind acest sector. Discuții îndelungate privind contribuția acestui
sector la atingerea țintelor de reduceri de emisii în cadrul UNFCCC și UE au dus la luarea sa
în considerare într -o manieră specifică fiecarui tip de angajament. Astf el, sectorul LULUCF nu
contribuie la ținta UE 2020, deși un grup de activități eligibile ce se referă în special la pădure
sunt parte a angajementului sub Protocolul de la Kyoto pentru îndeplinirea țintei asociată anului
2020. În același timp, Consiliul Eu ropean din octombrie 2014 a decis includerea LULUCF în
Cadrul 2030 privind privind clima și energia . Pregătirea sistemelor de raportare pentru un
asemenea angajament privind sectorul LULUCF este inclusă deja în Decizia 529/2013/UE,
inclusiv prin furnizarea cu regularitate de informatii Comisiei Europene și publicului asupra
activităților specifice sectorului potrivit art. 10 al Deciziei menționate anterior, următorul raport
va trebui transmis în 2018. Țintele pentru diverse activități sunt autoasumate națio nal, iar

57

actualizarea raportului va reflecta progresul față de ținta proprie ca și noile activități relevante.
Primul raport a fost prezentat de România în ianuarie 2015 și conține informații privind
măsurile naționale relevante pentru folosința terenurilo r și silvicultură, efectul individual de
reducere de emisii al fiecărei acțiuni presupunând regulile de contabilizare cuprinse de Decizia
529/UE/2013, politica sau programul național care susține fiecare acțiune individuală și sursa
de finanțare. În acest raport național, au fost analizate individual țintele și impactul de reducere
de emisii, o serie de acțiuni prevăzute în diverse strategii și planuri/programe fie aprobate fie în
curs de aprobare ex. Programul Național de Dezvoltare Rurală. Analiza a fost organizată pe
sectoare economice date fiind instrumentele existente: silvicultura și managementul durabil al
pădurilor; managementul terenurilor agricole și al terenurilor de pășunat; îmbunătățirea
utilizării lemnului recoltat din păduri și substituirea cu biomasă lemnoasă a materielelor
intensive și combustibililor fosili. În ansamblu, dată fiind implementarea unor reguli noi de
contabilizare în raport cu țintele de reduceri de emisii asumate prin diverse instrumente UE sau
internaționale, activitatea de g ospodărirea pădurilor ar avea o contribuție neînsemnată dacă
gospodărirea pădurilor continuă pe bazele curente. Însă potențialul major de sechestare este
prezentat de conversii la terenuri cu stocuri de carbon superioare, respectiv împădurire și
conversii la pășuni.

3.9.2. Acordurilor la nivel instituțional pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de
seră

Pentru ca politicile de SC să fie aplicate eficient în România acestea trebuie să fie
considerate ca fiind priorități naționale ș i responsabilități inter -sectoriale. Schimbările climatice
vor trebui sa fie activ integrate în toate activitățile ministerelor și ale guvernului în sine. Dacă
România dorește să devina o economie cu emisii scăzute de carbon, politicile inter -sectoriale
privind SC vor reprezenta baza planificării strategice pe termen lung, conștiente fiind de efecte
secundare și concentrate pe eficiența energetică. De aceea CNSC va avea nevoie de reforme,
alături de schimbări în ministerele de linie, astfel încât să devină o structură eficientă pentru
luarea de decizii.
O nouă CNSC poate deveni o platformă pentru coordonarea acțiunilor de reducere a
emisiilor GES. Comunicarea între autorități sau cu publicul cu privire la modalitățile de
reducere a GES a fost foarte limitată până acum. De exemplu, în cazul elaborării I NEGES ,

58

ministerele de resort și diverse alte entități transmit date, însă fără a primi feedback cu privire
la activitatea depusă de ele. De asemenea, o comunicare inter nă mai bună între echipele cărora
le revin diferite responsabilități din MMAP este necesară pentru a asigura monitorizarea
eficientă a acțiunilor și a punerii acestora în aplicare.
Crearea unei Rețele a Partenerilor Climatici RPN ar promova acțiunile de re ducere a
emisiilor GES și ar menține un canal de comunicare deschis între sectorul public și privat.
Rețeaua ar avea centre de acțiune regionale sau în funcție de interes și ar lucra împreună cu
CNSC pentru a interacționa cu părțile interesate, pentru a cr ește nivelul de informare cu privire
la SC și pentru a încuraja implementarea acțiunilor climatice. Luând forma unui parteneriat
public -privat, rețeaua ar fi o platforma de cunoștințe climatice, precum și o legătura activă cu
societatea civilă, autoritățil e locale și sectorul privat. Aceasta va fi platforma pentru
identificarea de oportunități de reducere a emisiilor GES, pentru difuzarea informațiilor privind
SC și identificarea bunelor practici. De asemenea, modalitățile de stimulare a participării
volunt are și a contribuțiilor din partea tuturor actorilor pentru reducerea emisiilor GES vor fi
dezvoltate prin diverse pârghii legale, instituționale sau economice pentru
cofinanțare/activități/proiecte de justificare a finanțării, asistență tehnică pentru est imarea
reducerii emisiilor la nivelul diferitelor tipuri de entități, stimularea și încurajarea sectorului
privat.

Capitolul 4. Finanțarea dezvoltării de tehnologii verzi cu emisii
reduse de carbon

Politicile și măsurile de reducere subliniate mai sus și modalitatea în care acestea vor fi
finanțate au fost analizate în contextul general al planurilor de dezvoltare naționale. Pentru ca
România să accelereze ritmul de creștere și să compenseze decalajul față de UE în ceea ce
privește standardul mediu de tra i în perioada de până în anul 2030, vor fi necesare investiții
masive în extinderea și modernizarea infrastructurii urbane și rurale, inclusiv a sistemelor
energetic, de transport și alimentare cu apă. Modernizarea acestor sectoare în sine poate, de
asemen ea, aduce beneficii “verzi ” semnificative, cum ar fi utilizarea mai eficientă a resurselor

59

naturale și reducerea poluării locale, în plus față de contribuția la scăderea emisiilor de gaze cu
efect de seră.
Atât fluxul public, cât și cel privat vor reprezen ta elemente indispensabile de susținere
a acestei tranziții spre un viitor cu emisii reduse de carbon, curat. Inițiativele private
competitive, orientate spre profit sunt esențiale pentru satisfacerea nevoilor de finanțare la scară
pentru proiecte de infra structură, energie și alte proiecte de dezvoltare pentru reducerea
emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice. Politica și finanțarea publică joacă un
rol esențial dublu: în primul rând, prin stabilirea unui cadru de stimulente necesar pentru
catalizarea unui nivel crescut al investițiilor private în activități de reducere și adaptare la
schimbările climatice, iar în al doilea rând, prin generarea de resurse publice pentru nevoile pe
care fluxurile private le pot soluționa doar imperfect. Pentru a putea finanța investițiile masive
ce se impun în extinderea și modernizarea infrastructurii urbane și rurale, inclusiv în sectorul
energetic, România ar trebui să combine fondurile private cu o valorificare eficientă a fondurilor
europene disponibile. E ste important să se ajungă la o rată de absorbție de peste 60% în PO
Infrastructură Mare, unde majoritatea acestor investiții ar putea fi eligibile.

4.1. Politici de facilitare a reducerii emisiilor de carbon și a dezvoltării de
tehnologii v erzi

Valorificând experiențele internaționale de succes, constatate la nivelul UE, dar și la
nivel local, România va utiliza o suită de politici și instrumente de finanțare disponibile pentru
a-și reorienta investițiile publice și private din diverse sect oare economice înspre un circuit cu
emisii reduse, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, îmbunătățirea imediată a
mediului și economisirea de resurse valoroase, crescând astfel competitivitatea pe termen lung
a economiei noastre.
Exemple de astfel de instrumente, care au fost deja puse în practică și vor fi perfecționate
și/sau intensificate în continuare includ:

 Certificate verzi, pentru a putea valorifica potențialul de energii regenerabile al
României și de a da un imbold dezvoltării de en ergii verzi;

60

 O schemă de investiții verzi, pentru încurajarea retehnologizării în sectorul locuințelor
și modernizarea și reabilitarea rețelei de încălzire edilitară;
 O mai bună aliniere a prețurilor la energie și a serviciilor de transport la costurile sociale
ale poluării și emisiilor de gaze cu efect de seră, asigurând concomitent susținerea bine
direcționată a familiilor cu venituri mici;
 Extinderea susținerii pentru obținerea unui nivel de eficiență energetică: stimulente
monetare incl. contorizare ș i nemonetare ex.: etichetare, audituri, instrumente financiare
care valorifică finanțarea privată.

4.2. Extragerea tuturor avantajelor din participarea la EU -ETS

Elementul esențial î n legătură cu angajamentul UE de reducere a emisiilor și de a începe
transformarea traiectoriilor de investiții înspre dezvoltarea de tehnologii cu emisii reduse,
schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii acoperă în prezent aproximativ
48% din emisiile de gaze cu efect de seră din România, în principal insta lațiile din sectorul de
combustie și într -o mai mică măsură anumite procese industriale și sectorul aeronautic. În
conformitate cu obiectivele 2020 este -21% sub nivelul emisiilor din 2005) și 2030 este – 43%
sub nivelul emisiilor din 2005, formulate pentru r educerea emisiilor de GES, limita schemei
europene de comercializare,și anume, volumul certificatelor alocate cu titlu gratuit în fiecare an
scade progresiv.
Din perspectiva reducerii emisiilor de GES, veniturile rezultate din licitațiile de
certificate af erente EU -ETS ar putea avea o influență importantă pentru finanțarea acțiunilor de
reducere a emisiilor de GES în România. Având în vedere că în prezent, potivit legislației din
România, un procent semnificativ din veniturile din licitații 71%este destina t finanțării
proiectelor care au ca scop reducerea emisiilor de GES, acestea se pot constitui într -o sursă
importantă de finanțare pentru susținerea acțiunilor privind schimbarile climatice funcție de
prioritățile la nivel național, inclusiv în sectoare ce nu intră sub incidența ETS -non-ETS, cum
ar fi locuințele, unde progresul în eficientizare energetică lasă de dorit, transport și agricultură
și dezvoltare rurală/silvicultură. Rezultatul reducerii de emisii de GES generate de astfel de
acțiuni din sect oare non ETS vine în completarea reducerii generate de aplicarea ETS.

61

Pentru perioada 2021 -2030, la nivelul UE se va crea un Fond de Inovare pentru a sprijini
investițiile în energia regenerabilă, captarea și stocarea carbonului și tehnologii inovatoare de
reducere a emisiilor de carbon din sectoarele industriale mari consumatoare de energie.
Aproximativ 450 de milioane de certificate de emisii GES vor fi rezervate începând cu
anul 2021 în vederea creări Fondului de Inovare.
Fondul de Inovare reprezintă su ccesorul programului NER 300, program implementat în primii
3 ani ai perioadei 2013 -2020, care a avut ca scop finanțarea de proiecte inovative privind
energia regenerabilă RES și captarea și stocarea carbonului CCS, folosind ca sursă de finanțare
venituril e încasate în urma vănzării a 310 de milioane de certificate , din care 300 milioane
certificate aferente Rezervei de Nou -Intrați din perioada 2013 -2020.
România dorește să utilizeze un procent de 71% din aceste venituri pentru acțiuni de
mediu, mult mai m ult decât nivelul minim de 50% propus prin reglementările UE. Creșterea
veniturilor provenind de la aceste certificate reprezintă o bună ocazie pentru ca România să
finanțeze acțiuni de reducere a emisiilor de GES. Această sursă suplimentară de finanțare a r
trebui să vizeze acțiuni eficiente, ce vor ajuta la îndeplinirea obiectivelor din strategia actuală.

4.3. Valorificarea fondurilor europene destinate acțiunilor relevante climatic

Ca urmare a aprobării de către Parlamentul European a bugetului pentru p erioada de
programare 2014 -2020, cel puțin 20% din acest buget al Uniunii Europene ar trebui utilizat în
legătură cu proiecte și politici privind schimbările climatice. Angajamentul de 20% triplează
procentul actual și ar putea strânge până la 180 miliarde EUR în cheltuieli privind schimbările
climatice la nivelul tuturor zonelor de politică UE majore, pe o perioadă de șapte ani. Acest
procent de 20% din fondurile UE dedicat acțiunilor privind schimbările climatice poate juca un
rol important în ceea ce pri vește politicile de reducere a emisiilor. MMAP trebuie să se implice
în alegerea acțiunilor privind schimbările climatice, în conformitate cu indicatorii Rio; 20% va
reprezenta o susținere semnificativă pentru acțiunile de reducere a emisiilor de GES numai dacă
gradul de absorbție se va îmbunătăți la nivel general, comparativ cu perioada de finanțare 2007 –
2013.
Conform Acordului de Parteneriat și programelor operaționale, România, la nivel
național, va putea accesa aproximativ 8,5 miliarde EUR în perioada d e programare 2014 -2020,

62

fonduri ce ar trebui utilizate și pentru a facilita adaptarea la schimbările climatice și
intensificarea practicilor și tehnologiilor verzi într -un număr de sectoare, în special cel
energetic, transport, agricultură, alimentarea cu apă, vezi tabelul de mai jos. Programele
naționale operaționale PO demonstrează că această introducere a considerentelor de mediu în
planificarea națională și valorificarea mai multor Fonduri Europene Structurale și de Investiții
vor contribui semnificativ la modernizarea și res tructurarea economiei României. Detalii
suplimentare privind fondurile ce ar putea fi disponibile se regăsesc în tabelul 6 de mai jos.

Tabelul 4. Fonduri UE disponibile pentru România și cota alocată acțiun ilor privind
schimbările climatice
Suma Procent
Programul Operațional Infrastructură Mare 2.507.005.556,40 26,62% din alocarea POIM
Programul Operațional Regional 1.909.654.528,40 28,50% din alocarea POR
Programul Operațional Competitivitate 15.000.00 0,00 1,13% din alocarea POC
PO Capital Uman 52.952.000,00 1,22% din alocarea POCU
PO Capacitate Administrativă 1.235.745,00 0.22% din alocarea POCA
Programul National Dezvoltare Rurala 4.005.296.735,00 49,27% din alocarea PNDR
PO Pescuit și Afaceri Mar itime 28.610.412 16,98% din alocarea POPAM
Total din alocarea națională a României 8.491.173.175,212 27,53% din alocarea națională

Există, în plus, alte programe ce oferă oportunități pentru creștere mai verde și mai
rezilientă fără ca fondurile să fie alocate specific pentru România, inclusiv programul LIFE +,
subprogramul pentru Mediu și Climă,760 milioane EUR pentru acțiuni de mediu, Facilitatea
“Conectarea Europei ” 23 miliarde EUR pentru infrastructura de transport și 5 miliarde EUR
pentru infrastru ctura energetică – exemplu : rețele inteligente pentru energie regenerabilă, și
Horizon 2020 pentru cercetare și inovație,cu un total de 63 miliarde EUR, dintre care un procent
de 35% destinate acțiunilor de mediu, și anume 22 miliarde EUR. Printre altele, crea rea unei
rețele naționale de cercetare cu expertiză în domeniul schimbărilor climatice poate facilita
accesarea și utilizarea acestor fonduri.

63

4.4. Monitorizare, evaluare și raportare

În cazul reducerii impactului schimbărilor climatice, UNFCCC și UE impun
monitorizarea obligatorie sub cerințele acordurilor internaționale și europene. România a
stabilit un sistem funcțional de monitorizare a emisiilor de GES,necesar raportării sub cerințele
UNFCCC și are în curs de implementare un sistem de monitor izare și realizare a proiecțiilor
emisiilor de GES privind politicile și măsurile raportate sub cerințele legislației specifice
europene. În acest context, sistemul de monitorizare a măsurilor și a nivelului de îndeplinire al
obiectivelor stabilite prin St rategia Națională privind schimbările climatice va ține seama atât
de necesitatea implementării corespunzătoare a măsurilor propuse, respectiv de îndeplinirea
obiectivelor stabilite, cât și de necesitățile de raportare către UNFCCC și UE, de unde rezultă
că monitorizarea, evaluarea și raportarea privind această strategie sunt componente ale unui
sistem tehnic specific unitar privind schimbările climatice.
Se poate utiliza o bună parte a sistemului de monitorizare și a indicatorilor existenți.
Sistemul de mo nitorizare și evaluare se va construi pe baza elementelor existente și pe cât
posibil, a activităților curente ale instituțiilor implicate în monitorizare. Mulți dintre indicatorii
monitorizați în prezent de către Institutul Național de Statistică și de că tre alte entități ANRE,
Autoritățile de management ale programelor operaționale și altele asemenea pot fi utilizați
pentru monitorizarea în cadrul Strategiei Naționale și a Planului de Acțiune privind schimbările
climatice. Alți indicatori sunt impuși pr in legislația specifică noilor programe operaționale
perioada 2014 – 2020, iar alții noi vor fi propuși, dacă va fi cazul. Deși pot apărea diferențe atât
în denumirile cât și în modul de calcul al indicatorilor, acestea pot fi discutate și se poate ajunge
la o soluție care să permită utilizarea unui astfel de indicator pentru îndeplinirea mai multor
obiective. Un astfel de proces de uniformizare a abordării poate fi stimulat prin organizarea
unor întâlniri de lucru între părțile interesate.
Monitorizarea in dicatorilor propuși se concretizează în rapoarte anuale de monitorizare.
Strategia propune ca, , activitățile de monitorizare și elaorare a rapoartelor anuale să fie
coordonate și realizate de către Direcția de specialitate – Direcția Generală Schimbări Cl imatice,
din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu consultarea Unității de Politici Publice
în ceea ce privește aspectele de formulare. . Rapoartele de monitorizare vor fi supuse unui
proces de evaluare, potrivit practicilor internaționale, realizat de către terțe părți, pentru

64

asigurarea independenței, imparțialității și a lipsei de conflicte de interese, pe baza principiilor
OECD DAC sau a cerintelor legislației naționale, dacă acestea sunt diferite.
Frecvența realizării rapoartelor de eva luare poate fi pusă în legătură cu frecvența
raportării către UNFCCC și Comisia Europeană.
Raportul de evaluare, împreună cu Rapoartele de monitorizare care au făcut subiectul
raportării trebuie transmise Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice, p entru
colectarea opiniei și a recomadărilor membrilor acesteia, către Secretariatul General al
Guvernului, pentru aprobare formală și către actorii implicați în monitorizare, pentru colectarea
opiniei acestora.
Este necesară implicarea publicului interesa t și crearea unor circuite de colectare a
opiniilor acestuia, dată fiind complexitatea și amploarea demersurilor de pregătire a
raportărilor, inclusiv în termeni de resurse umane și chiar financiare.
Procesul de evaluare se va încheia cu recomandări privin d îmbunătățirea monitorizării
și cu recomandări privind ajustarea obiectivelor asumate prin Strategie sau a măsurilor de
implementare a acestora.
Indicatorii de rezultat propuși în legătură cu implementarea Strategiei naționale privind
schimbările climatic e și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon și a Planului de
acțiune privind schimbările climatice, pe baza analizei sectoriale și a bunelor practici din alte
state membre UE, sunt prezentați în Planul de Acțiune.

4.5. Riscurile schimbărilor clim atice și beneficiile măsurilor de combatere a
acestora

4.5.1. Riscuri

 Ultimele date științifice ne arată că globul pământesc se încălzește, clima noastră se
modifică, iar oamenii sunt responsabilii principali pentru emisiile de gaze cu efect de
seră.
 Oamenii d e știință au arătat că, deși la nivel global se reduce în mod substanțial nivelul
acestor emisii, ne îndreptăm spre o creștere a temperaturii medii la nivel global către un
nivel periculos, cu consecințe severe pentru societatea și economiile noastre.

65

 Vede m deja semnele acestor schimbări climatice, cum ar fi creșterea temperaturilor
medii la nivel global, creșterea nivelului mării și micșorarea calotei glaciare sau
creșterea evidentă a frecvenței fenomenelor meteorologice extreme.
 În aceleași timp, studiile arată că aceste costuri datorate schimbărilor climatice ar putea
ajunge pentru fiecare locuitor al globului la un nivel de circa 14% din consumul mediu.
 Schimbările climatice au ajuns să fie considerate amenințarea principală pentru
stabilitatea și securi tatea globală de către mulți experți în domeniu.
 În Europa, se poate observa deja o creștere a nivelului și intensității precipitațiilor, valuri
de căldură cu o frecvență și durată din ce în ce mai mare și acutizarea fenomenului de
secetă în sudul Europei. În același timp, în centrul și nordul Europei se pot observa
creșteri la nivelul precipitațiilor, care conduc la inundații intense pe cursurile de apă și
în zona costieră. Evenimentele meteorologice extreme sunt legate din ce în ce mai
frecvent de schimbă rile climatice.

4.5.2. B eneficii

 Adițional beneficiilor evidente, de evitare a instabilității, insecurității și a creșterii
costurilor cu schimbările climatice sunt și beneficii economice și strategice, dar și
beneficii sociale majore, care pot decurge din măsuri ambițioase de reducere a emisiilor
de gaze cu efect de seră.
 Piața globală pentru bunuri și servicii verzi și cu emisii scăzute de carbon a ajuns la
peste 4.000 miliarde euro și este într -o creștere con tinuă cu peste 4% pe an. Aceste
aspecte o transformă într -una dintre cele mai dinamice și prospere sectoare la nivel
global. Prin urmare, reprezintă o oportunitate enormă pentru aceste sectoare deja
moderne și inovative, să crească și mai mult și să ajute la crearea de noi locuri de muncă
verzi. Măsuri ambițioase în domeniul schimbărilor climatice pot asigura un loc de frunte
Europei în ceea ce privește beneficiile obținute din această creștere a cererii de bunuri
și servicii verzi și cu conținut scăzut de dioxid de carbon, la nivel global.
 De asemenea, vor asigura un avantaj Europei în ceea ce privește inovarea și dezvoltarea
tehnologiilor de vârf, menținând astfel competitivitatea industriei și mediului de afaceri.
Acest lucru poate fi realizat prin punere a pe piață cele mai performante tehnologii cu
emisii scăzute de carbon la nivel mondial.

66

 Stabilirea unor măsuri clare și timpurii în ceea ce privește politicile de schimbări
climatice, va pune capăt incertitudinii actuale care întârzie investițiile din sec torul
energetic de care avem nevoie urgentă și vor ajuta la creșterea economiilor noastre,
precum și la dezvoltarea unei infrastructuri cu emisii scăzute de carbon moderne și
competitive.
 Măsuri ambițioase în domeniul schimbărilor climatice sunt necesare ș i pentru a întări
securitatea energetică. Se poate observa o descreștere a resurselor de combustibili fosili
la nivelul Europei, aspect care ne transformă într -una dintre cele mai dependente zone
de importurile acestor combustibili. În prezent, Europa impo rtă peste 80% din necesarul
de petrol și peste 60% din necesarul de gaze naturale. Prognozele Agenției
Internaționale pentru Energie arată că până în 2035 acestea vor crește până la 95%
pentru petrol și 80% pentru gaze naturale. Mai mult, cererea la nivel global în ceea ce
privește necesarul de energie este în continuă creștere, aspect care ar lăsa Europa expusă
la o evoluție volatilă și crescătoare a prețului energiei datorită instabilității unor zone de
pe Glob. Prin politicile privind schimbări climatice putem dezvolta surse de energie
curată la nivel intern și putem utiliza această energie mult mai eficient, crescând astfel
securitatea energetică și noi locuri de muncă.
 Există și alte beneficii indirecte ale acestor măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră, cum ar fi: prin reducerea utilizării combustibililor fosili putem asigura și
o reducere a poluării aerului și costurile în domeniul sănătății, putem scădea facturile la
energie a populației prin creșterea eficienței energetice a locuințe lor. În același timp,
putem crește gradul de conservare a biodiversității, prin protejarea și menținerea
principalelor rezervoare de carbon, cum sunt pădurile.

67

Capitolul 5. Concluzii

Raportul de față reprezintă o semnificativă parte a str ategie i național e privind
schimbările climatice și creștere economică bazată pe emisii reduse de carbon, care pornește de
la Strategia națională a României privind schimbările climatice 2013 -2020, lărgindu -i și
extinzându -i domeniul și perioada de aplicare pentru 2030, fiind totodat ă însoțită de un plan cu
obiective clare . Direcția s trategi că are menirea de a îndruma efortul României de combatere a
schimbărilor climatice, atât prin reducerea emisiilor de GES, cât și prin adaptarea la efectele
schimbărilor climatice.
Cercetarea a fost dezvoltată în diferite etape și cu abordări complementare, inclusiv
analiza strategiilor existente și internaționale, inventarierea și analiza situației, dezvoltarea unei
viziuni, studii privind scenariile de referință ș i de creștere economică verde, analiză și modelare
sectorială, modelare macroeconomică și evaluarea impactului macroeconomic, schimb de
informații și consultarea părților interesate.
Punctul de plecare este analiza strategiei naționale a României privind SC pentru 2013 –
2020, adoptată prin HG nr. 529 din iulie 2013. Sectoarele selectate pentru reducerea emisiilor
de GES și adaptarea la schimbările climatice au fost revizuite în baza relevanței și importanței
acestora în ceea ce privește gestionarea schimbăr ilor climatice. Următorul punct a fost de a
inventaria bunele practici aferente strategiilor privind SC dezvoltate și adaptate în alte țări, în
special în statele membre UE, pentru a învăța din lecțiile și experiențele care se dovedesc utile
pentru România și pentru a analiza situația curentă și inclusiv componenta instituțională.
Programa strategică este capabilă să identifice unele priorități cheie în ceea ce privește
investițiile și politicile, atât pentru atenuare cât și pentru adaptarea la schimbări le climatice.
Referitor la reducerile emisiilor de GES cu care se confruntă România, ca stat membru al
Uniunii Europene – cerințe bine definite și limitate în timp pentru a reduce emisiile de gaze cu
efect de seră GES. Asemenea altor state membre, se preve de deja un viitor mai verde decât în
trecut, iar Uniunea Europeană a sprijinit și mandatat acest proces. A fost conturat un viitor mai
verde și cu emisii scăzute de carbon pentru România până în 2050, care să ofere consultanță

68

referitoare la cum țara poate implementa obligații referitoare la reducerea curentă, iminentă și
pe termen lung, în același timp cu menținerea creșterii și a ocupării forței de muncă. O
prezentare generală a costurilor investițiilor acestei strategii de reducere a emisiei de carbon și
de creștere verde pentru 2050, împărțită pe patru sectoare principale – electricitate, eficiență
energetică, apă și transport – indică o investiție suplimentară medie anuală de 1,1% din PIB
pentru a atinge obiectivele UE 2030 și 2,0% pentru a atinge posib ilele obiective pentru 2050
sau 18 miliarde de Euro, respectiv 44 miliarde de Euro pe an. Trebuie să se țină cont de faptul
că proporția probabilă a investițiilor publice în acestea este modestă, cu mai puțin de zece
procente sub obiectivele pentru 2030 și depășind puțin un sfert din obiectivele pentru 2050.
Referitor la sectorul unde trebuie depuse cele mai mari eforturi pentru reducere, cel
energetic este în fruntea listei, cu măsuri de implementare prin creșterea eficienței energetice
rezidențiale și co merciale precum și o eficiență industrială. Aceste măsuri au cel mai redus cost
dintre toate alternativele de fapt, costul de investiție este mai mic decât economiile referitoare
la combustibil și decât costurile operaționale. Prin controlarea cererii, un nivel aproape
neschimbat de investiție în producerea de energie electrică poate crește producerea de energie
pe bază de gaze, cea solară și nucleară, iar producerea de energie electrică pe bază de cărbune
ar scădea rapid. Costurile de investiție pentru sec torul energetic ar crește în medie la 1,18
procente din PIB pe perioada 2015 -2050, incluzând investiții agresive în eficiența energetică
sau o sumă suplimentară de 171,3 miliarde de Euro din care 22,5 miliarde Euro vor fi necesari
înainte de 2020.
Alte pos ibile sectoare unde se pot reduce emisiile de gaze cu efect de seră, cum ar fi
sectorul agricol, forestier și de transport, au în general reduceri de cost mai mari, însă și în
aceste sectoare există unele măsuri cu beneficii generale foarte mari. În cazul sectorului de
transport, este necesară atenția acordată reducerilor pe de o parte datorită creșterii rapide a
emisiilor, pe de altă parte datorită introducerii unor obiective sectoriale. Emisiile din sectorul
de transport vor crește probabil în baza politi cilor actuale cu 15 procente până în 2030 și 44 de
procente până în 2050, iar politicile naționale au rolul principal în a insista ca acest sector să
contribuie la posibilele obiective UE 2030 pentru astfel de sectoare. Un set eficient de măsuri
suplimenta re planului național de transport poate reduce creșterea emisiilor din sectorul de
transport cu 9 procente până în 2030 și 33 de procente până în 2050. Un sector de transport mai
verde poate fi stimulat prin noi taxe și impozite, programe pentru o mai bună alegere a
mijlocului de transport, transport public eficient și productiv, și condiții bune pentru mersul pe

69

jos și cu bicicleta. Acest set de politici noi va genera o cerere de investiție de doar 126 milioane
de Euro până în 2050, cu o investiție de apro ximativ 59 de milioane de Euro necesară până în
2020.
Posibilul rol crucial al sectorului forestier referitor la reducerea impacturilor
schimbărilor climatice ar trebui evidențiat și consolidat. România dispune de cea mai mare
suprafață intactă de păduri n aturale și regenerată natural din Europa. Pădurile s unt importante
pentru captarea/ eliminarea emisiilor, atenuând astfel efectul de schimbare climatică. În
România, sectorul privind Destinația Terenului, Schimbarea Utilizării Terenului și Păduri
LULUCF în majoritate componenta de silvicultură contribuie în mod semn ificativ la reducerea
emisiilor, a fost eliminat un procent de 27% din emisiile produse de alte sectoare în fiecare an,
medie anuală în perioada cuprinsă între 2000 și 2011 și 24% în perioada cu prinsă între 1990 –
1999.
Aspectul important pe care raportul s -a concentrat se r eferă la SC în sectorul urban.
Astfel de zone, în special în capitalele precum București, sunt adesea lideri ecologici și pot
contribui la reducerea pe termen lung prin proie ctări urbane mai compacte, dezvoltarea
sectorului de transport, și autovehicule și clădiri mai eficiente. O cale de cale de diminuare a
nivelului de emisii de gaze cu efect de seră în București ar necesita măsuri proactive pentru
promovarea dezvoltării in teligente urbane printr -o combinație de planificări și acțiuni
referitoare la utilizarea terenului pentru a reduce emisiile clădirilor, a mijloacelor de transport
și a deșeurilor solide, ținând cont în special de creșterea de 30 de procente a populației lo cale și
a fondului locativ estimată până în 2050. O astfel de schimbare a politicii poate duce la o
extindere mai redusă, o densitate mai mare, utilizări mixte, și o coordonare a tranzitului și a
planificării spațiale. La rândul său, o amenajare spațială m ai bună poate duce la îmbunătățiri
semnificative referitoare la utilizarea și consumul de energie și la emisii, cu emisiile de gaze cu
efect de seră estimate sub nivelurile de referință cu peste 40% până în 2050, emisiile PM10 cu
20 de procente mai mici, ș i economii în sectorul energiei termice de aproape 500 milioane de
Euro, care vor crește bugetul municipal.
În cele din urmă, măsurile de reducere eficiente din punct de vedere al costurilor includ
următoarele sectoare: agricol, de deșeuri, de alimentare cu apă și forestier. În agricultură,
acestea se axează pe prevenirea unor posibile creșteri ale emisiilor în sectoare precum cel
agricol, întrucât se orientează către o bază mult mai intensivă, prin sprijinirea agriculturii în

70

sistem de lucrări minime așa -numitul “low tillage ” și a unei gestionări mai bune a
îngrășămintelor.
Opțiunile mai ieftine posibile există și referitor la gestionarea deșeurilor pentru a
produce energie din deșeuri, la furnizarea și tratarea apei crește eficiența pompării și practici
pentru o gestionare mai bună a carbonului în sectorul forestier.
Strategia identifică acțiunile -cheie pentru diferite sectoare ale economiei în vederea
reducerii emisiilor GES în comparație cu nivelul care ar fi fost potrivit unui scenariu de status –
quo Business As Usual – BAU . Aceste sectoare sunt: energie, transport, procese industriale,
agricultură, silvicultură, deșeuri. În general, pentru a îndeplini țintele de reducere a emisiilor
GES pentru 2030, R omânia nu se mai poate baza pe “șocurile economice” a șa cum s -a întâmplat
în prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto în perioada 2008 -2012, față de
1989. Vor fi necesare investiții suplimentare pentru a îndeplini ținta, menținând în același timp
un nivel acceptabil de creștere economică.
O analiză a opțiunilor indică faptul că, în cadrul sectoarelor pentru orizontul 2050, cea
mai mare parte din reducere în ceea ce privește emisiile GES ar trebui să fie așteptată de la
măsurile legate de eficiență energetică. Sunt cele mai benefice în context ul României, deoarece
prezintă un mare potențial de reducere și costuri mici, în general negative. Măsurile legate de
furnizarea electricității oferă, de asemenea, un nivel semnificativ de reducere la un cost relativ
scăzut ,dar pozitiv. Contribuția sector ului energetic la obiectiv poate fi atins prin extinderea
opțiunilor energiei cu carbon redus și de alimentare cu energie termică, precum și prin
îmbunătățirea eficienței conversiei energiei, transport, distribuție și consum.
În alte sectoare, unele opțiu ni pot fi, de asemenea, legate de costul scăzut pe tonă de
GES înlăturate. Silvicultura aduce un oarecare potențial de scădere prin practici mai bune de
management al carbonului și împădurire selectivă. În sectorul agricol, productivitatea sectorului
va cr ește fără îndoială, ceea ce ar putea să ducă la o creștere a emisiilor GES. Acest lucru ar
putea să fie evitat prin îmbunătățirea productivității prin sporirea capitalului și a eficienței, prin
menținerea nivelului scăzut de utilizare a îngrășămintelor și prin integrarea cunoștințelor despre
schimbările climatice și domeniul de aplicare pentru o mai bune gestionare a emisiilor de dioxid
de carbon în acest proces. Aceasta din urmă va duce la asimilarea practicilor agroambientale cu
emisii reduse de dioxid de carbon din agricultură – eliminarea aratului, gestionarea gunoiului
de grajd – sunt relativ eficiente din punct de vedere al costurilor; de asemenea, au potențialul de
a oferi un beneficiu semnificativ legat de reducere.

71

Măsurile legate de transport au c osturi foarte mari în comparație cu potențialul lor de
reducere, dar acțiuni sunt necesare în acest sector, unde emisiile sunt așteptate să crească cel
mai repede. Prin urmare, o provocare majoră globală va fi de a decupla creșterea economică de
emisiile d e GES de transport. Deși potențialul de a face reduceri din acest sector este limitat,
există un rol pentru stimulentele economice puternice, care să promoveze transportul prietenos
climei, prin instrumente de stabilire a prețurilor, o creștere a eficiențe i transportului urban prin
dezvoltarea și punerea în aplicare a planurilor de mobilitate urbană durabilă de exemplucămine
pentru toate orașele cu o populație de peste 100.000 de persoane și măsuri pentru a inversa
declinul pe termen lung în sectorul ferovi ar de călători.
Luând aceste măsuri de diminuare a efectelor schimbărilor climatice, împreună cu alte
instituții care se ocupă de procesele industriale, apă și deșeuri ar trebui să asigure reducerea
emisiilor până în anul 2030. Aceasta va necesita, de ase menea, o creștere a capacității
instituționale a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, precum și o coordonare sporită a
departamentelor guvernamentale relevante.
Analiza care se concentrează pe orizontul anului 2050 ajută, de asemenea, la înțelegere a
faptului că eforturile ar trebui prioritizate pentru a atinge țintele UE 2030, dar și pentru a
poziționa România și a o ajuta să planifice și să stabilească pașii pentru creșterea economică
verde continuă, după 2030, pentru următorii 20 de ani.
Contrib uția sectorului energetic la îndeplinirea obiectivelor poate fi legată atât de
furnizarea energiei electrice și a energiei termice cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum
și de eficiența îmbunătățită a conversiei, transmiterii, distribuției și consum ului de energie.
Pentru agricultură și dezvoltare rurală, productivitatea sectorului va crește fără îndoială, ceea
ce ar putea să ducă la o creștere a emisiilor GES. Acest lucru ar putea să fie evitat prin
îmbunătățirea productivității prin sporirea capita lului și a eficienței, prin menținerea nivelului
scăzut de utilizare a îngrășămintelor și prin integrarea cunoștințelor privind schimbările
climatice în domeniul unei gestionări mai bune a emisiilor de dioxid de carbon în acest proces.
Aceasta din urmă va duce la asimilarea practicilor de agro -mediu cu emisii reduse de dioxid de
carbon. Altfel spus, e xploatarea corectă a terenului agricol conduce la creșterea productivității
și la îmbunătățirea calității mediului înconjurător. Bunele practici de menținere a terenurilor în
bune condiții agricole și de mediu vizează protejarea solului împotriva eroziunii, prin măsuri
specifice, asigurarea unui minim de acoperire a solului cu vegetație, menținerea nivelului de
materie organică din sol prin rotația culturilor, m enținerea structurii solului prin folosirea de

72

utilaje adecvate, asigurarea unui nivel minim de întreținere și evitarea degradării habitatelor
prin asigurarea unui nivel minim al animalelor și/sau regimuri de întreținere corespunzătoare și
protejare a paji știlor permanente, evitarea instalării vegetației nevaloroase pe terenurile
agricole. În cazul transportului, o provocare generală o va constitui decuplarea creșterii
economice de emisiile GES din acest domeniu. Deși potențialul de reducere din acest secto r
este limitat, un rol important îl joacă stimulentele economice puternice care promovează
transportul ecologic prin instrumente de stabilire a prețurilor, creșterea eficienței transportului
urban prin dezvoltarea și implementarea planurilor de mobilitate urbană durabilă , PMUD
pentru toate orașele cu populații de peste 100.000 de locuitori și măsurile de inversare a
declinului transportului feroviar de călători, înregistrat pe termen lung. Toate aceste măsuri de
reducere, puse în aplicare împreună cu altele care se referă la procesele industriale, apă și
deșeuri ar trebui să poată asigura atingerea țintelor de reduceri de emisii pentru 2030.
Politicile și măsurile de reducere și adaptare la schimbările climatice prevăzute în
această strategie necesită o ab ordare integrată pentru asigurarea unei implementări eficientă și
eficace, deoarece măsurile dintr -un anumit sector pot influența celelalte sectoare. Această
abordare reprezintă o provocare în ceea ce privește implementarea și monitorizarea strategiei.
Așadar, strategia va necesita o coordonare intersectorială robustă între departamentele
guvernamentale pentru a asigura integrarea schimbărilor climatice și a politicilor sectoriale în
ministerele de resort ale acestora.
În alegerea opțiunilor și stabilirea priorităților, instrumentele coordonate de luare a
deciziilor în sprijinul diferitelor politici și măsuri, atât pentru reducere, cât și pentru adaptare la
schimbările climatice sunt vitale. Acestea includ analiza cost -eficacitate, în special pentru
reduce rea emisiilor de GES, analiza cost -beneficiu și analiza de risc. Există o necesitate
puternică de a dezvolta astfel de instrumente și de a le aplica pentru evaluarea diferitelor opțiuni.
De asemenea, este importantă considerarea în cadrul politicilor publ ice a opiniilor
părerile părților interesate e și a a cunoștințelor comunității științifice. România trebuie, de
asemenea, să acționeze acum pentru a valorifica la maximum resursele financiare existente și,
pentru a găsi resurse suplimentare în sprijinul u nui program, acolo unde este necesar.
România se află pe o pantă ascendentă de creștere a standardului de viață al populației.
Guvernul dorește o dezvoltare care să ajungă la nivelul unei economii rezilientă la schimbările
climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, care să -și integreze politicile și acțiunile legate
de schimbările climatice printr -o creștere economică inteligentă, “verde” și incluzivă până în

73

anul 2030. Dacă sunt administrate inteligent și eficient, acțiunile climatice sau direcția
strategică prezentată în această strategie vor putea să ajute România să -și atingă obiectivele de
dezvoltare națională și angajamentelor internaționale asumate față de țintele de reducere a
emisiilor GES și obiectivele de adaptare la schimbările climatice vor putea transforma situația
prezentă într -una avantajoasă pentru toate părțile implicate.

74

Bibliografie

Abrudan, I.V., Marinescu, V., Ionescu, O., Ioras, F., Horodnic, S.A., and Sestras, R. 2009.
Developments in the Romanian forestr y and its linkages with other sectors. Notulae Botanicae
Horti Agrobotanici Cluj -Napoca 37(2):14 -21

Banca Mondială, Programul privind schimbările climatice și o creștere economică verde , cu
emisii reduse de carbon , Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea
economică bazată pe emisii reduse de carbon , Septembrie 2015 ,
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/2015 -09-
24_CRESC_Stra tegia_climatica%281%29.pdf

COM(2010) 2020 final , Bruxelles, 3.3.2010 , COMUNICARE A COMISIEI EUROPA 2020 ,
O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii ,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC2020&from=ro

COM(2014) 446 final , Brussels, 2.7.2014 , Communication from The Commission t o The
European Parliament, The Council, The European Economic and Social Comm ittee and The
Committee o f The Regions , Green Employment Initiative: Tapping into the job creation
potential of the green economy , http://ec.europa.eu/transparency/regdoc /rep/1/2014/EN/1 –
2014 -446-EN-F1-1.Pdf

DECIZIA NR. 406/2009/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din
23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră
astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră până în 2020 ,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32009D0406&from=RO

75

DECIZIA NR. 529/2013/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din
21 mai 2013 privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și
absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor,
schimbarea destinației terenurilor și silvicultură ,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013D0529&from=RO

DIRECTIVA 2003/87/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN Ș I A CONSILIULUI din 13
octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect
de seră în cadrul Comunității ș i de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului ,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32003L0087&from=RO

DIRECTIVA 2008/101/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19
noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație
în sistemul de comercializare a cotel or de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității ,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008L0101&from=RO

Hotărâre nr. 780/2006 din 14/06/2006 , Versiune actualizata la data de 30/05/2013 , Hotărârea
nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu
efect de seră , http://www.caa.ro/media/docs /G.3.3._HG_780_din_14_iunie_2006.pdf

76

Anexa 1

Listă de a brevieri

ANRE Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei
BAU Business As Usual
BM Banca Mondială
CCS Captarea și Stocarea C arbonului
CE Comisia Europeană
CFE Consumul final de energie
CNSC Comisia Națională privind Schimbările Climatice
CO 2 Dioxid de carbon
COP Conferința Părților la Convenția -cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra
Schimbărilor Climatice
CRF Formatul Comun de Raportare
EEA Agenția Europeană de Mediu
EU-ETS Schema europeană de tranzacționare a certificatelor de emisii de gaze cu efect
de seră, European Union Emiss ions Trading System
EUMETNET Schimbul de informații obținute cu ajutorul radarelor meteorologice
EUMETNET
FV Fotovoltaic
GDP Gross Domestic Pro duct/ Produsul intern brut
GES Gazele cu efect de seră
GR Guvernul României
HG Hotărâre a Guvernului
ICAO Organizația Internațională a Aviației Civile
INEGES Inventarul Național de Emisii d e Gaze cu Efect de Seră
INS Institutul Național de Statistică
IPCC Grupul int erguvernamental privind schimbările climatice Intergovernmental
Panel on Climate Change

77

IT Tehnologia informației
LC Controale Localizate
LULUCF Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură
Land use land use change and forestry
MACC Curbele costurilor marginale de reducer e a emisiilor Marginal Abatement
Costs Curves
MADR Ministerul Agri culturii și Dezvoltării Rurale
MGM Mecanismul Global de Mediu
MMAP Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
MPGT Master Planului General de Transport
Mtoe Un milion de tone echivalent petrol
MW Mega Watt
NER 300 Fond pentru finanțarea inovă rii
NIR Raportul la Inventarul Național
OECD DAC Organisation for Economic Co-operation and Development
Development Assistance Committee
PA Planul de acțiune
PAC Producția Agriculturii Române
PIB Produsul Intern Brut
PM Politici și măsuri
PMUD Planul de mobilitate urbană durabilă
PMUS Plan de mobilitate urbană suste nabilă
PNDR Programul National Dezvoltare Rurala
PO Programe Operaționale
POC Programul Operațional Competitivitate
POCA PO Capacitate Administrativă
POCU PO Capital Uman
POIM Programul Operațional Infrastructură Mare
POPAM PO Pescuit și Afaceri Maritime
POR Programul Operațional Regional
RPN Rețele a Partenerilor Climatici
SC Schimbări climatice

78

SEE Spațiului Economic European
SNEEGES Colectarea, procesarea ș i prezent area corespunzatoare a datelor și
informațiilor necesare elaborării inventarului naț ional al em isiilor de gaze cu
efect de seră reglementate prin Protocolul de la Kyoto
SUA Statele Unite ale Americii
TRA Tranzit Rapid cu Autobuze
UE Uniunea Europeană
UNFCCC Convenția – Cadru a Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice
USEPA Agenției de Protecție a Mediului din SUA

Gazele cu efect de seră reglementate de
Protocolul de la Kyoto

 dioxid de carbon – CO 2
 metan – CH 4
 protoxid de azot – N2O
 hidroflurocarburi – HFC -uri
 perfluorocarburi – PFC-uri
 hexafluorură de sulf – SF6

79

Acte normative importante privind cadrul organi zațional și mandatele
legate de schimbările climatice

 Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările
ulterioare;
 Ordonanță de urge nță a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările și completările ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 1026/2014 privind reorganizarea Comisiei Naționale privind
Schim bările Climatice;
 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2011 privind stabilirea cadrului instituțional si
autorizarea Guvernului, prin Ministerul Finanțelor Publice, de a scoate la licitație
certificatele de emisii de gaze cu efect de seră atribuite Ro mâniei la nivelul Uniunii
Europene, aprobată prin Legea nr. 163/2012, cu modificări și completări ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu modificăril e și completările ulterioare –
transpune Directiva Consiliului nr. 2003/87/CE din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui
sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității
și de modificare a Directivei 96/61/CE a Con siliului;
 Hotărârea Guvernului nr. 38/2015 pentru organizarea și funcționarea Ministerului Mediului,
Apelor și Pădurilor, cu modificări și completări ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Afacerilor Ex terne, cu modificări și completări ulterioare;
 Hotărârea Guvernului nr. 379/2013 privind organizarea și funcționarea Sistemului național
de gestionare a afacerilor europene în vederea participării României la procesul decizional
al instituțiilor Uniunii Eu ropene și pentru completarea art. 2 alin. (1) din Hotărârea
Guvernului nr. 8/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe;
 Hotărârea Guvernului nr. 21/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Transporturilor, cu mod ificări și completări ulterioare, MT “avizează și urmărește realizarea
programelor și proiectelor de construcții infrastructură, inclusiv din punct de vedere al
protecției mediului, în limita domeniului său de activitate”

80

Anexa 2

Lista lucrăril or științifice ale autorului

1. Corneliu Niste, Sándor Körösfőy, Vasile Filip Soporan and Pică Elena Maria , 2014. "Eco-
innovation – key element in achieving the target “zero waste” ", Știință și Inginerie, Editura
AGIR, București (ISSN: 2067 -7138), AnXIV, Vol . 26, pp.93 -98.
Publicație ISSN. Editură recunoscută CNCSIS
http://stiintasiinginerie.ro/tag/corneliu -niste/
http://stiintasiinginerie.ro/wp -content/uploads/2014/07/26 -12.pdf
http:// scholar.google. ro/scholar?start=10&q=elena+maria+pica,++cluj+napoca&hl=ro&as
_sdt=0,5

Lucrări științifice prezentate la conferințe internaționale și/sau naționale:

2. Corneliu Niste, Sándor Körösfőy, Vasile Filip Soporan and Pică Elena Maria , 2014. "Eco-
innovation – key element in achieving the target “zero waste ", A XIV -a Conferi nță
Internațională – multidisciplinară “Profesorul Dorin PAVEL – fondatorul hidroenergeticii
românești ”, 6-7 iunie, Sebeș, R omânia , published in : Lucrările celei de -a XIV -a Conferințe
internaționale – multidiscișplinare, “ Profesorul Dorin PAVEL – fondatorul hidroenergeticii
românești ” Știință și Inginerie , Sebeș , România , Editura AGIR, București (ISSN: 2067 –
7138), AnXIV, Vol.26, pp.93 -98.
Publicație ISSN. Editură recunoscută CNCSIS
http://stiinta siinginerie.ro/tag/corneliu -niste/
http://stiintasiinginerie.ro/wp -content/uploads/2014/07/26 -12.pdf