Teză de doctorat [627387]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICIN Ă

Teză de doctorat
-rezumat –

Conducător științific:
Prof. Univ. Dr. POPESCU FLORICA

Doctorand: [anonimizat]. G uță Camelia Daniela

CRAIOVA
2013

1
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE MEDICIN Ă

Studiul microbiologic al florei vaginale
antepartum și postpartum.
Cercetări clinico -paraclinice și particularități
terapeutice.

Cuvinte cheie: S. aureus, E. coli, vaginita bacteriană, gravide, lehuze.

Conducător științific:
Prof. Univ. Dr. POPESCU FLORICA

Doctorand: [anonimizat]. G uță Camelia Daniela

CRAIOVA
2013

2
CUPRINS
CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 2
STADIUL ACTUAL AL CU NOAȘTERII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3
FLORA VAGINALĂ NORMALĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 3
CONTRIBU ȚII PROPRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 4
SCOPUL STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 4
OBIECTIVELE CERCETĂRI I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
DESIGN -UL STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
REZULTATE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 5
REPARTIȚIA CAZURILOR LA GRAVIDE ȘI LEHUZE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 6
COMPLICAȚIILE INFECȚI ILOR CU S. AUREUS LA GRAVIDELE DE TRIMESTRU III ………………………….. …………………. 6
COMPLICAȚI ILE INFECȚIILOR VAGINA LE CU E. COLI LA GRAVIDELE DE TRIMESTRU III ………………………….. ……….. 7
COMPLICAȚIILE INFECȚI ILOR GENITALE CU S. AUREUS LA LEHUZE ………………………….. ………………………….. …… 7
COMPLICAȚIILE INFECȚI ILOR GENI TALE CU E. COLI LA LEHUZE ………………………….. ………………………….. ………. 7
ANALIZA SENSIBILITĂȚI I LA ANTIBIOTICE ȘI CHIMIOTERAPICE A S. AUREUS ȘI E. COLI ………………………….. ……. 8
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la gravidele cu infecții stafilococice în
antecedente (sublotul A1) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la gravidele fără infecții stafilococice în
antecedente ( sublotul A2) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 8
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la gravidele cu infecții cu E. coli în
antecedente (sublotul B1) – figura 3. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 9
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la gravidele fără infecții cu E. coli î n
antecedente (sublotul B2) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 9
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la lehuzele cu infecții stafilococice în
antecedente (sublotul C1) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 10
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la lehuzele fără in fecții stafilococice în
antecedente (sublotul C2) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 11
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la lehuzele cu infecții cu E. coli în
antecedente (sublotul D1) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 11
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la lehuzele fără infecții cu E. coli în
antecedente (sublotul D2) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 12
CONCLUZII GENERALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 13
BIBLIOGRAFIE SELECTI VĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 16

3
STADIUL ACTU AL AL CUNOAȘTERII

Prevalența înaltă a infecțiilor ginecologice impune în întreaga lume ca fiecare pacientă
cu simptome ginecologice să fie atent investigată.
Infecțiile genitale cu Escherichia coli sau Staphyloccocus aureus sunt mai frecvent
întâlnite la purtătoarele nazale de S. aureus sau apar în cazul unor spitalizări prelungite sau
repetate la pacientele cu factori de risc multipli.
În patologia infecțioasă în domeniul obstetrical sau ginecologic, Escherichia coli poate
funcționa ca patogen monoetiologic producând infecții urinare sau corioamniotită sau poate fi
izolat în infecții polimicrobiene (de exemplu avort septic, endometrită postpartum sau infecții
ale plăgilor). Atât infecțiile monoetiologice cât și cele polimicrobiene pot determina
septicemie.
Stafilococii coagulazo -pozitivi, constituienți importanți ai florei microbiologice de la
nivelul tegumentului, pot juca un rol important în infecții ale plăgi lor. Abilitatea lor de a se
replica în condiții aerobe și anaerobe și capacitatea lor de a sintetiza bacteriocine și substanțe
asemănătoare bacteriocinelor crește recunoașterea acestui organism ca o cauză a infecțiilor
plăgilor, deși anaerobii care sunt co ncomitent implicați scapă deseori recunoașterii.
Staphylococcus aureus funcționează ca un copatogen în gangrena progresivă a țesuturilor
moi.1
Staphylococcus aureus este cel mai prevalent agent patogen vaginal și rămâne unul
dintre germenii cei mai implicați în infecții, incidență care este în creștere constantă.
Colonizarea mucoasei vaginale cu acest germen poate predispune la șoc toxicoseptic.2

FLORA VAGINALĂ NORM ALĂ
Flora normală a tractului genital feminin inferior este complexă dar foarte puțin
cunoscută în detaliu. Flora vaginală normală conține un spectru larg de bacterii dar este
alcătuită în principal din lactobacili (90 -95%) și alte specii bacteriene întâln ite în procente
extrem de mici.
Majoritatea femeilor prezintă la nivel vaginal o singură specie dominantă și sunt
colonizate de o singură specie de lactobacili. Lactobacillus crispatum și Lactobacillus jensenii
sunt cel mai frecvent întâlniți la rasă albă. Lactobacilii mențin ecosistemul vaginal normal
inhibând creșterea, adeziunea și expansiunea potențialilor patogeni.3
Flora microbiană normală a vaginului constituie un factor important în apărarea
antiinfecțioasă a acestui ecosistem.

4
Flora rezidentă cuprinde acele microorganisme bine adaptate la condițiile ecosistemului
vaginal, destul de constantă în speciile componente și caracteristică acestuia și se întâlnește în
vagin de la pubertate până la menopauză.
Componența florei rezidente este reprezentată de acele microorganisme selecționate și
adaptate filogenetic la condițiile oferite de epiteliul mucoasei vaginale.
Între gazdă și flora sa rezidentă se stabilesc frecvent relații de simbioză. Datorită idealei
adaptări la dezvoltarea pe mucoasa vaginală, flora rezidentă împiedică popularea vaginului cu
alte specii mai agresive. Acțiunea principală a acesteia este deci, antipatogenă.8,4
Flora flotantă este reprezentată de acele specii bacteriene neadaptate sau puțin adaptate
ecosistemului vagina l, deci, este vorba de specii cu persistență temporară, variabilă. În
condiții normale de sănătate, aceste microorganisme sunt contracarate eficient, prezența lor pe
suprafața epiteliului mucoasei vaginale fiind nemanifestă.5
Flora vaginală normală este di namică, prezentând numeroase fluctuații pe tot parcursul
vieții unei femei, sub influența hormonală, a activității sexuale și a bolilor asociate.5
Au fost realizate numeroase studii privind flora vaginală la femeia gravidă și s -a
demonstrat că aceasta este reprezentată de coci Gram pozitivi, bacili Gram pozitivi și bacili
Gram negativi.6
CONTRIBU ȚII PROPRII
Scopul studiului
Infecțiile aparatului genital în perioada perinatală, reprezintă o cauză relativ frecventă
de morbiditate, întâlnită la aproximativ 1/3 din gravide. Prezentarea tardivă la medic crește
riscul de morbiditate materno -infantilă pe de o parte și de naștere prematură pe de altă parte.
Utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor a dus la apariția unor forme clinice
atenuate ale infecțiilor ge nitale care s -au cronicizat, infecții cu germeni cu multirezistență la
antibioticele uzuale.
Scopul studiului nostru este de a an aliza particularitățile clinico –paraclinice și
terapeutice în infecțiilegenitale apărute an tepartum și postpartum, determinate de
Staphylococcus aureus și Escherichia coli, prin studiul microbiologic al florei vaginale,
pentru o mai bună înțelegere a modelelor de colonizare și pentru a preveni infecțiile cu cei doi
germeni în perioada peripartum. De asemenea, studiul se va concent ra și asupra optimizării și
perfecționării tratamentului în infecțiile genitale determinate de cei doi germeni.
Obiectivele cercetării
Obiectivele cercetării sunt următoarele:

5
o Studiul microbiologic al florei vaginale în infecțiile genitale antepartum și
postpartum;
o Studiul sensibilității la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat în infecțiile
genitale apărute perinatal;
o Studiul sensibilității la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat în infecțiile
genitale apărute antepartum și/postpartum ;
o Evaluarea particularităților clinico – paraclinice și terapeutice pentru S. aureu s și E.
coli.
Design -ul studiului

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Din cele 686 de probe recoltate de la gravide și lehuze, în perioada 1 ianuarie 2007 – 31
decembrie 2010, alături de tulpinile de S. aureus (153 de cazuri) și E. coli (190 de cazuri), am
izolat și identificat tulpini de Streptococcus gr. B, Klebsiella spp., Enterobacter spp.,
Citrobacter spp., Pseudomonas aeruginosa, Proteus spp., germeni anaerobi, Enterococcus și
Candida spp. , întâlnite cu o frecvență mult mai mică (Figura 1).

6

Figura 1. Reprezentarea grafică a tulpinilor bacteriene izolate din secreții vaginale și lohii.

Repartiția cazurilor la gravide și lehuze
Cele 343 de cazuri de infecții genitale cu S. aureus și E. coli au fost clasificate astfel:
172 (50,15%) de cazuri la gravide de trimestrul III și 171 (49,85%) de cazuri la lehuze, în
primele 3 zile ale postpartum. Vârsta medie pe întreg lotul studiat a fost de 30 ,28 ± 7,68 ani,
iar în grupa 20 -35 de ani s -au înregistrat cele mai multe cazuri de infecții genitale (229 de
paciente; 66,76%).

Tabelul 1. Complicațiile infecțiilor genitale cu S. aureus la gravidele de trimestru III .
Total paciente
(N = 66) Săpt. 28 -32 Săpt. 32 -36 > 36 săpt.
Febră
Nr. pac. / % pac. 3 / 4,55% 7 / 10,61% 5 /7,58%
Leucoree
Nr. pac. / % pac. 21 / 31,82% 7 / 10,61% 15 / 22,73%
ITU
Nr. pac. / % pac. 8 / 12,12% 12 / 18,18% 6 / 9,09%

020406080100120140160180200

7
Tabelul 2. Complicați ile infecțiilor genitale cu E. coli la gravidele de trimestru III .
Total paciente
(N=106) Săpt. 28 -32 Săpt. 32 -36 > 36 săpt.
Febră
Nr. pac. / % pac. 9 / 8,49 % 13 / 12,26% 11 / 10,38%
Leucoree
Nr. pac./ % pac. 18 / 16,98% 23 / 21,70% 17 / 16,04%
ITU
Nr. pac. / % pac. 9 / 8,49% 17 / 16,04% 11 / 10,38%

Tabelul 3. Complicațiile infecțiilor genitale cu S. aureus la lehuze .
Total paciente
(N= 87) Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
Febră
Nr. pac./ % pac. 15 / 17,24% 7 / 8,05% 19 / 21,84%
MAL
Nr. pac./ % pac. 9 / 10,34% 16 / 18,39% 11 / 12,64%
Disurie
Nr. pac. / % pac. 1 / 1,15% 2 / 2,30% 1 / 1,15%
MAL= modificarea aspectului lohiilor.

Tabelul 4. Complicațiile infecțiilor genitale cu E. coli la lehuze .
Total paciente
(N=84) Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
Febră
Nr. pac./ % pac. 9 / 10,71% 4 / 4,76% 13 / 15,48%
MAL
Nr. pac./ % pac. 17 / 20,24% 10 / 11,9% 15 / 17,86%
Disurie
Nr. pac. / % pac. 14 / 16,67% 8 / 9,52% 19 / 22,62%
MAL= modificarea aspectului lohiilor.

8
Analiza sensibilității la antibiotice și chimioterapice a S. aureus și E. coli
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la gravidele cu infecții
stafilococice în antecedente (sublotul A1) .

Figura 2. Reprezentarea grafică a sensibilit ății la antibiotice și chimioterapice a tulpinilor
de S. aureus izolate la gravide cu infecții stafilococice în antecedente.
Sensibilitatea tulpinilor de S. aureus la peniciline a fost sc ăzută și anume: la penicilina
G a fost sensibilă 1 singură tulpină (3,7%), la ampicilină -sulbactam 10 tulpini (37,03%) iar la
oxacilină 3 tulpini (11,11%). Sensibilitatea la macrolide și anume la claritromicină a fost de
48,14 % (13 tulpini), ceva mai mare la aminoglicozide -gentamicină 55,55% (15 tulpini).
Sensibilitate scăzută s -a înregistrat la clindamicină – 18,51% (5 tulpini). Sensibilitate mare s -a
obținut la cefalosporine: Cefuroxim Na 70,37% (18 tulpini) și Ceftriaxonă 66,66% (18
tulpini). Cea mai mar e sensibilitate s -a obținut însă la ciprofloxacin 74,07% (20 tulpini). O
sensibilitate semnificativă (59,25%) s -a obținut și la trimetoprim -sulfametoxazol (16 tulpini)
(Fig. 2).
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la gravidel e fără
infecții stafilococice în antecedente (sublotul A2) .
La pacientele sublotului A2 s -au constatat nivele de sensibilitate la antibiotice a
tulpinilor izolate mai mari decât în cazul pacientelor sublotului A1 și anume: sensibilitatea la
Penicilina G 7, 69% (3 tulpini), la ampicilină -sulbactam 41,02 % (16 tulpini) iar la oxacilină
15,38% (6 tulpini). Sensibilitatea la macrolide și anume la claritromicină a fost de 56,41 % (2
tulpini), la aminoglicozide -gentamicină 61,53% (24 tulpini). Sensibilitate scăzu tă s-a
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Pen.
GSAM OX CLR CN CLY CXM CRO CIP SXTRezistent
Sensibil

9
înregistrat la clindamicină – 23,07% (9 tulpini). Sensibilitate mare s -a obținut la cefalosporine:
Cefuroxim Na 71,79% (28 tulpini) și Ceftriaxonă 69,23% (27 tulpini).
Comparând sublotul A1 cu sublotul A2, am constatat că la gravidele fără infecții
stafilococice diagnosticate în antecedente (sublotul A2) s -a înregistrat o sensibilitate
semnificativ crescută a S. aureus la toată gama de medicamente antibacteriene testate. Așadar,
putem sugera că la purtătoarele de S. aureus , diagnosticate sau asimptomatice, sensibilitatea la
antibiotice a germenului este diminuată, comparativ cu non -purtătoarele.
Observațiile noastre sunt în concordanță cu cele ale altor cercetători. Colonizarea
asimptomatică cu S. aureus este comună; studii recente sugerează că aproximativ 30% din
populația SUA poartă S. aureus în narina anterioară și că 1 -2% din populație poartă în narine
MRSA.7 Aceste persoane care sunt colonizate cu S. aureus au un risc mai mare de infecții
ulterioare decât persoanele noncolonizate. Cele mai multe infecții sunt cauzate de aceeași
tulpină de S. aureus, care a colonizat anterior persoana.8
Ca răs puns la aceste constatări, s -a acordat o mai mare atenție detectării S. aureus (în
special MRSA) la purtători, cu decolonizarea ulterioară a acestora, ca o potențială metodă de
prevenire a infecției cu S. aureus . Deși nasul este cel mai frecvent situs la p urtătorii de S.
aureus , bacteria poate coloniza, de asemenea, gâtul, pielea și tractul gastro -intestinal.9,10
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la gravidele cu infecții cu
E. coli în antecedente (sublotul B1) – figura 3.
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la gravidele fără infecții
cu E. coli în antecedente (sublotul B2) .
În cazul sublotului B2, sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor de E. coli a fost
următoarea: sensibilitatea la ampicili nă 12,85% (9 tulpini), la ampicilină -sulbactam 75,71%
(53 tulpini), la gentamicină 78,57% (55 tulpini), la cefuroxim Na 74,28% (52 tulpini), la
cefoperazonă 62,85% (44 tulpini), cefotaxim 54,28% (38 tulpini), cefoxitin 64,28% (45
tulpini) iar la imipenem 9 2,85% (65 tulpini). Sensibilitatea la trimetoprim -sulfametoxazol a
fost de 81,42% (57 tulpini).
Analizând comparativ sensibilitatea la antibiotice a subloturilor B1 și B2, am constatat
că există o similitudine marcată, ceea ce dovedește că infecțiile în an tecedente cu E. coli, nu
au crescut rezistența la antibiotice a bacteriei, așa cum s -a obsevat în cazul S. aureus, în ceea
ce privește vaginitele bacteriene .
Observa țiile noastre sunt în concordanță cu datele oferite de alte studii. Ratele de
rezistență la antibiotice a E. coli, observate în Franța, au fost semnificativ mai mici decât cele
observate în toate celelalte țări care au participat la studiul ARESC, pentru cele mai multe

10
dintre cele nouă antibiotice studiate (cele mai prescrise pentru cistită). În Franța, prescrierea
de antibiotice, evaluate ca doză zilnică la 1000 de locuitori, este cea mai mare din Europa.11

Figura 3. Reprezentarea grafică a sensibilității la antibiotice și chimioterapice a E. coli
izolat la gravide cu infecții cu E. coli în antecedente.
Această expun ere puternică la antibiotice nu pare să afecteze rata rezistenței la
antibiotice în cistită. Utilizarea antibioticelor în mod corespunzător și mai ales o prescriere
motivată a fluorochinolonelor, în conformi tate cu recomandările, este foarte probabil
explicația pentru rezultatele acestui studiului menționat.12
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la lehuzele cu infecții
stafilococice în antecedente (sublotul C1)
Tulpinile de S. au reus izolate la pacientele acestui sublot au prezentat următoarea
sensibilitate la antibiotice: la penicilină G 6,45% (2 tulpini), la ampicilină -sulbactam 35,48%
(11 tulpini), iar la oxacilină 12,9% (4 tulpini).
Sensibilitatea la macrolide și anume la cl aritromicină a fost de 45,16% (14 tulpini), la
aminoglicozide -gentamicină 51,61% (16 tulpini). Sensibilitate scăzută s -a înregistrat la
clindamicină – 19,15% (6 tulpini). Sensibilitate mare s -a obținut la cefalosporine: Cefuroxim
Na 67,74% (21 tulpini) și C eftriaxonă 61,29% (19 tulpini).
Cea mai mare sensibilitate s -a obținut la ciprofloxacin 70,96% (22 tulpini). O
sensibilitate de 54,83% s -a obținut și la trimetoprim -sulfametoxazol (27 tulpini).
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Rezistent
Sensibil

11
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a S. aureus izolat la lehuzele fără
infecții stafilococice în antecedente (sublotul C2) .

Figura 4. Reprezentarea grafică a sensibilității la antibiotice și chimioterapice a S. aureus
izolat la lehuzele fără infecții stafilococice în antecede nte.
Ca și în cazul gravidelor, am constatat că tulpinile izolate de la lehuzele purtătoare
simptomatice de S. aureus (cele care au avut infecții diagnosticate în antecedente) sunt
semnificativ mai rezistente la antibioticele testate, decât tulpinile izola te de la lehuzele fără
infecții stafilococice în antecedente. Comparând sublotul C2 cu sublotul A2 (gravide fără
infecții stafilococice în antecedente), am constatat o sensibilitate ușor crescută la antibiotice a
tulpinilor de S. aureus izolate de la lehuz e, fără a atinge pragul de semnificație.
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la lehuzele cu infecții cu
E. coli în antecedente (sublotul D1) .
Tulpinile de E. coli izolate la pacientele sublotului D au prezentat urm ătoarea
sensibilitate la ampicilină 8% (4 tulpini), la ampicilină -sulbactam 66% (33 tulpini), la
gentamicină 70% (35 tulpini), Cefuroxim Na 74% (37 tulpini), Cefoperazonă 56% (28
tulpini), Cefotaxim 46% (23 tulpini), Cefoxitin 64% (32 tulpini). La imipenem, sensib ilitatea
a fost de 92% (46 tulpini), la ciprofloxacin 72% (36 tulpini) iar la trimetoprim -sulfametoxazol
74% (37 tulpini).
Analizând comparativ sensibilitatea la antibioticele testate în sublotul D1 (lehuze cu
infecții cu E. coli în antecedente) cu sublotu l B1 (gravide cu infecții cu E. coli în antecedente),
am constatat o rezistență mai mare a tulpinilor de E. coli izolate de la lehuze.
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Pen. G SAM OX CLR CN CLY CXM CRO CIP SXTRezistent
Sensibil

12
Sensibilitatea la antibiotice și chimioterapice a E. coli izolat la lehuzele fără infecții
cu E. coli în antecedente (sub lotul D2) .

Figura 5. Reprezentarea grafică a sensibilității la antibiotice și chimioterapice a E. coli
izolat la lehuzele fără infecții cu E. coli în antecedente.
În ceea ce privește sensibilitatea la antibioticele testate a E. coli izolat de la pacientele
fără infecții cu E. coli în antecedente, am constatat că există o ușoară scădere, nesemnificativă
statistic, a sensibilității la antibiotice a tulpinilor izolate de la lehuze, comparativ cu cele
izolate de la gravide.
Observații le noastre sunt în concordanță cu datele oferite de alte studii. Ratele de
rezistență la antibiotice a E. coli, observate în Franța, au fost semnificativ mai mici decât cele
observate în toate celelalte țări care au participat la studiul ARESC, pe ntru cele mai multe
dintre cele nouă antibiotice studiate (cele mai prescrise pentru cistită). În Franța, prescrierea
de antibiotice, evaluate ca doză zilnică la 1000 de locuitori, este cea mai mare din Europa.13
Această expunere puternică la antibiotice nu pare să afecteze rata rezistenței la antibiotice în
cistită. Acest lucru ar putea fi explicat prin respectarea recomandărilor AFSSAPS (French
Agency for the safety of Health Products) de către medicii francezi, care prescriu
medicamentul. Utilizarea antib ioticelor în mod corespunzător și mai ales o prescriere motivată
a fluorochinolonelor, în conformitate cu recomandările, este foarte probabil explicația pentru
rezultatele studiului menționat.14
Progresul necruțător al rezistenței bacteriene la medicamente ne obligă să reconsiderăm
terapia de primă -intenție pentru unele infecții.

0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%100%
Rezistent
Sensibil

13
CONCLUZII GENERALE

1. Graviditatea se caracterizează printr -o stare de o relativă imunosupresie care
tolerează antigenii fetali, condiție necesară pentru supraviețuirea fătului. Pro babilitatea ca
gravida să fie contaminat ă cu unii germeni prezenți în diferite surse de infecție, precum și
gravitatea patologiei determinate de aceștia, este crescută.
2. Între cauzele mortalității perinatale patologia infecțioasă deține 20 -65,6%, iar mai
mult de o treime din cazurile de decese la naștere și de copii decedați în perioada neonatală
precoce, au drept cauză o afecțiune infecțioasă.
3. Vaginita bacteriană este una dintre cele mai frecvente afecțiuni vaginale. Ea rezultă
dintr -un dezechilibru profund al ecosistemului vaginal, ale cărui mecanisme rămân încă
necunoscute, chiar dacă au fost realizate progrese recente în înțelegerea lor.
4. Prezența vaginitei bacteriene s -a dovedit a fi un factor de risc pentru rezultatele
obstetricale negative, precum trava liul prematur și nașterea prematură, ruperea prematură a
membranelor, avort spontan, corioamnionită și infecții postpartum ca endometrita și infecția
plăgii operatorii post -cezariană.
5. În studiul nostru, tulpinile bacteriene cel mai frecvent izolate în inf ecțiile genitale la
gravide și lehuze, au fost reprezentate de coci gram pozitivi ( S. aureus, Streptococcus gr. B,
Enterococcus spp. ) și în proporție mai mare de bacili gram negativi ( E. coli, Citrobacter spp.,
Klebsiella spp., Proteus spp., Pseudomonas ae ruginosa, Enterobacter spp .).
6. Am constatat că prevalența crescută a infecțiilor ginecologice impune ca gravidele și
lehuzele să fie investigate cu atenție. Deoarece cultura prevede identificarea agenților
patogeni cauzali, aceasta trebuie invariabil efectu ată.
7. Complicațiile semnificative înregistrate la gravidele de trimestru III cu infecții
genitale cu S. aureus, au fost reprezentate de leucoree (65,15% din cazuri) și infecție de tract
urinar (39,39% din cazuri), iar la gravidele cu infecții genitale cu E. coli, au fost înregistrate
leucoree (54,72% din cazuri) și infecție de tract urinar (34,91% din cazuri).
8. În acest studiu, am constatat o corelație semnificativă între existența în antecedente a
unui episod infecțios cu germenul izolat și incidența infecț iei genitale, atât în cazul S. aureus,
cât și în cazul E. coli .
9. Particularitățile anatomo -fiziologice ale organismului gravidei situează infecția
genitală în rândul infecțiilor grave. Complicațiile septice cresc semnificativ la nașterile prin
operație cez ariană și de aceea, este necesară administrarea de antibiotice în timpul
intervenției.

14
10. Pentru a se sustrage acțiunii antibioticelor, bacteriile dețin capacitatea de modulare
a expresiei genelor de rezistență, asigurându -și astfel o evoluție rapidă cu un cost energetic
minim, chiar în prezența agenților antimicrobieni. Rezistența se manifestă atât la nivel
individual cât și populațional (chiar la scară globală), consecințele fiind creșterea morbidității,
mortalității, a costului/pacient și în general, a unei problematici foarte largi.
11. În studiul nostru, tulpinile de S. aureus izolate de la gr avidele care au fost
colonizate în antecedente, au prezentat o rezistență semnificativ crescută la antibioticele și
chimioterapicele testate, comparativ cu tulpinile izolate de la gravidele fără infecții cu S.
aureus în antecedente. Așadar, putem sugera că la purtătoarele de S. aureus , diagnosticate sau
asimptomatice, sensibilitatea la antibiotice a germenului este diminuată, comparativ cu non –
purtătoarele.
12. Tulpinile de S. aureus izolate de la lehuzele cu infecții stafilococice în antecedente
au manifestat o rezistență semnificativ crescută la antibioticele testate, comparativ cu tulpinile
izolate de la lehuzele fără infecții stafilococice în antecedente.
13. Sensibilitatea S. aureus la antibioticele testate, a fost mai mică în cazul tulpinilor
izolate de la leh uze comparativ cu tulpinile izolate de la gravide, în cazul subloturilor cu
infecții stafilococice în antecedente.
14. În ceea ce privește nivelul global ridicat al meticilino -rezisten ței S. aureus,
evidențiat și în studiul nostru, utilizarea ox acilinei în tr atamentul de primă -inten ție al
infec țiilor stafilococice cu poten țial sever devine inoportună (peste 85% din tulpini au fost
rezistente la oxacilină). În studiul nostru, sensibilitatea cea mai mare a S. aureus, a fost
înregistrată la Ciprofloxacin, urmat de Cefuroxim și Ceftriaxonă.
15. Este de remarcat faptul că, în studiul nostru, rezistența tulpinilor de S. aureus la
antibioticele și chimioterapicele testate, a fost crescută puternic semnificativ, comparativ cu
E. coli , în toate cazurile.
16. Tulpinile de E. coli izolate de la gravide și lehuze au prezentat cea mai înaltă
sensibilitate la Imipenem, urmat de Sulfametoxazol/Trimetoprim și Ciprofloxacin, fără
diferențe semnificative între loturile și subloturile studiate .
17. În cazul tulpinilor de S. aureus multirezistente, Sulfametoxazol/Trimetoprim , a
cărui eficiență clinică nu este pe deplin dovedită, recomandat însă de către ghidurile
terapeutice, poate constitui o opțiune terapeutică ținînd cont de sensibilitatea ridica tă la
testarea in vitro, fapt constatat și la tulpinile analizate în studiul nostru, unde 60,17% din
totalul tulpinilor studiate au fost sensibile.

15
18. Deși clindamicina are activitate antistafilococică crescută, procentul ridicat de
rezistență observat la tu lpinile testate (78,07%) limitează utilitatea clindamicinei în
tratamentul infecțiilor genitale determinate de S. aureus .
19. Aminoglicozidele trebuie utilizate în terapie combinată deoarece folosirea lor ca
unic agent antimicrobian predispune la apariția rez istenței.
20. Pentru limitarea consecințelor uneori devastatoare, ale infecțiilor cu germeni
rezistenți la antibiotice subliniem importanța unei colaborării mai strânse în echipă
(epidemiologi, microbiologi, clinicieni, farmaciști) pentru organizarea modului de
supraveghere și control al acestor infecții, care reprezintă o problemă actuală și de viitor a
sistemului de sănătate.
21. Instituțiile medicale ar trebui să efectueze screening pentru MRSA la femei în
momentul internării obstetricale, în cazul în care aces tea provin din comunitățile cu o
incidență ridicată de colonizare a MRSA sau în cazul în care acestea au avut internări în
ultimele 12 luni. Efectuarea culturii din narina anterioară ar trebui să fie obligatorie, deoarece
narinele sunt locul cel mai frecve nt colonizat.

16
Bibliografie selectivă

1 Gilles R.G. Monif, Infectious Diseases in Obstetrics and Gynecology 5th edition Parthenon, ISBN
1842142097, 2004 , 420 -425.
2 Shamim Mumtaz, Mumtaz Ahmad, Irum Aftab, Naeem Akhtar, Masood ul Hassan, Abdul Hamid.
Aerobic vaginal pathogens and their sensitivity pattern. J Ayub Med Coll Abbottabad , 2008;20(1):113 –
117.
3 Verhelst, R., H. Verstraelen, G. Claeys, G. Verschraegen, L. Van Simaey, C. De Ganck, E. De
Backer, M. Temmerman, and M. Vane echoutte. 2005 . Comparison between Gram stain and culture for
the characterization of vaginal microflora: Definition of a distinct grade that resembles grade I
microflora and revised categorization of grade I microflora. BMC Microbiol. 2005, 5: 61.
4 Ghartey JP, Carpenter C, Gialanella P, et al. Association of bactericidal activity of genital tract
secretions with Escherichia coli colonization in pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2012;207:297.e1 -8.
5 Katz VL, Lentz GM, Lobo RA, Gershenson DM. Comprehensive Gynecology. 5th ed. Philadelphia:
Mosby Elsevier ; 2007, 223 -300.
6 Bryan Larsen, Gilles RG Monif. Understanding the Bacterial Flora of the Female Genital Tract.
Oxford Journals, Clin Inf Disease, (2001) Vol 32; 4: e69 -e77.
7 Gorwitz RJ, Kruszon -Moran D, McAllister SK, et al. Changes in the prevalence of nasal colonizati on
with Staphylococcus aureus in the United States, 2001 -2004. J Infect Dis 2008;197:1226 -34.
8 von Eiff C, Becker K, Machka K, Stammer H, Peters G. Nasal carriage as a source of Staphylococcus
aureus bacteremia: study group. N Engl J Med 2001;344:11 -6.
9 Ringberg H, Cathrine Petersson A, Walder M, Hugo Johansson PJ. The throat: an important site for
MRSA colonization. Scand J Infect Dis 2006;38:888 -93.
10 Nilsson P, Ripa T. Staphylococcus aureus throat colonization is more frequent than colonization in
the anterior nares . J Clin Microbiol 2006;44:3334 -9.
11 Elseviers MM, Ferech M, Vander Stichele RH, Goossens H, ESAC project group. Antibiotic use in
ambulatory care in Europe (ESAC data 1997 –2002): trends, regional differences and seasonal
fluctuations. Pharmacoepidemiol Drug Saf 2007;16:115 –23.
12 Yann Neuzillet, Kurt G. Naber, Giancarlo Schito, Laura Gualco, Henry Botto. French results of the
ARESC Study: Clinical aspects and epidemiology of antimicrobial resistance in female patients with
cystitis. Imp lications for empiric therapy. Médecine et maladies infectieuses 2012;42:66 –75.
13 Elseviers MM, Ferech M, Vander Stichele RH, Goossens H, ESAC project group. Antibiotic use in
ambulatory care in Europe (ESAC data 1997 –2002): trends, regional differences an d seasonal
fluctuations. Pharmacoepidemiol Drug Saf 2007;16:115 –23.
14 Yann Neuzillet, Kurt G. Naber, Giancarlo Schito, Laura Gualco, Henry Botto. French results of the
ARESC Study: Clinical aspects and epidemiology of antimicrobial resistance in female pa tients with
cystitis. Implications for empiric therapy. Médecine et maladies infectieuses 2012;42:66 –75.