Teza Adc Teza Finala 11 Octombrie 2018 Comprimat [626605]

TEZĂ DE DOCTORAT

STUDIUL FIZIOFARMACOLOGIC AL MODIFIC ĂRILOR DE
COMPORTAMENT ȘI DE PERCEPȚIE NOCICEPTIVĂ
INDUS DE FACTORI CE MODIFICĂ SISTEMUL RENINĂ –
ANGIOTENSINĂ

Conducător de doctorat:
PROF. UNIV. DR. WALTHER BILD

Doctorand: [anonimizat]

2018

i CUPRINS
MULȚUMIRI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… V
LISTĂ DE ABREVIERI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. VI
STADIUL CUNOAȘTERII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 1
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
MEMORIA: ORGANIZARE ȘI CONTROL ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 1
1.1.IPOTEZE ASUPRA MECANISMELOR MEMORIEI ………………………….. ………………………….. ……………. 2
1.1.1. STADIILE DE PROCESARE ALE AMINTIRILOR ………………………….. ………………………….. ………….. 2
1.1.2. FORME DE MEMORIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 2
1.2. STOCAREA AMINTIRILOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.2.1. LOCALIZĂRI CEREBRALE ALE MEMORIEI ………………………….. ………………………….. ……………….. 5
1.2.2. FORMAREA MODELELOR SPECIFICE DE CONECTIVITATE ALE ENGRAMELOR ……………….. 6
1.2.3. SUPORTUL BIOLOGIC CELULAR AL MEMORIEI ………………………….. ………………………….. ………. 6
1.2.4. AMORSAREA EPIGENETICĂ ÎN NEURONII ENGRAMATICI ………………………….. ……………………. 6
1.2.5. FENOMENE SUPRACELULARE IMPLICATE ÎN MEMORIE ȘI FORMAȚIUNI CORTICALE ȘI
SUBCORTICALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 7
1.2.6. MECANISMELE DE MEMORARE ALE SECVENȚELOR TEMPORALE ȘI ALE INTERVALELOR . 8
1.2.7. ÎNVĂȚAREA PRIN EXPERIENȚĂ UNICĂ ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 9
ÎNVĂȚAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 9
2.1. HABITUAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
2.2. CONCEPTE ÎN INVESTIGAREA EXPERIMENTALĂ A MEMORIEI ȘI ÎNVĂȚĂRII …………………… 10
2.2.1.EXTINCȚIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 10
2.2.2. REACȚIA DE EVITARE DE FRICĂ (FEAR CONDITIONING) ………………………….. …………………… 10
2.2.3. CONDIȚIONAREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
2.2.4. IMPLICAȚII NEURONALE PENTRU HABITUARE ………………………….. ………………………….. ……… 11
2.3.SUBSTANȚE IMPLICATE ÎN ÎNVĂȚARE ………………………….. ………………………….. ……………………….. 12
2.3.1. DOPAMINA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 12
2.3.2.ENDOCANABINOIZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 12
2.3.3.RECEPTORII NMDA ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 12
2.3.4. GLUTAMATUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 13
2.3.5. ALTE SUBSTANȚE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 13
2.3.6. MONOXIDUL DE AZOT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 13
2.3.7. ANGIOTENSINA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14
2.3.8. ANGIOTENSINA 1 -7 ȘI EFECTELE SALE LA NIVELUL SISTEMULUI NERVOS. IMPLICAREA
ANG. 1-7 ÎN CEREBROPROTECȚIE, ÎNVĂȚARE ȘI MEMORIE ………………………….. ………………………… 15
2.4. ABORDURI FARMACOLOGICE LA NIVELUL SRA ÎN COGNIȚIE, MEMORIE ȘI ÎNVĂȚARE ….. 16
2.4.1. EFECTE ALE INHIBITORILOR ENZIMEI DE CONVERSIE ………………………….. ……………………… 16
2.4.2. NOȚIUNI DE FARMACOLOGIE A INHIBITORILOR ENZIMEI DE CONVERSIE A
ANGIOTENSINEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 16
2.4.3. EFECTE DIRECTE ALE BLOCANȚILOR DE RECEPTORI AT1 ASUPRA MEMORIEI ȘI
ÎNVĂȚĂRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 17
2.4.4. NOȚIUNI DE FARMACOLOGIE A INHIBITORILOR DE RECEPTORI AT1 ………………………….. .. 19
2.4.5. RECEPTORII AT2 ȘI EFECTEL E ACESTORA ………………………….. ………………………….. …………….. 21
2.4.6. STIMULATORII COGNITIVI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 21
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
DUREREA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 23
3.1.PERCEPȚIA NERVOASĂ A DURERII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 24
3.1.1.TRANSMISIA LOCALĂ A DURERII ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 24

ii 3.1.2.NOCICEPTORII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 25
3.2.TRANSMISIA EXCITAȚIEI DUREROASE ÎN MĂDUVA SPINĂRII ………………………….. ………………. 25
3.3.TRANSMISIA DURERII LA NIVELUL TRUNCHIULUI CEREBRAL ………………………….. …………….. 26
3.4.PROCESAREA DURERII LA NIVEL CORTCAL ………………………….. ………………………….. ………………. 26
3.4.1.STRUCTURI CORTICALE IMPLICATE ÎN PERCEPȚIA DURERII ………………………….. …………….. 27
3.4.2.TEORIA “CONTROLULUI DE POARTĂ” (GATE CONTROL THEORY) ………………………….. …….. 27
3.4.3.NEUROMATRIXUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 27
3.3.BAZELE NEUROUMORALE ALE DURERII ………………………….. ………………………….. ……………………. 29
3.4.MEDIAȚIA AMINOACID -ERGICĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 29
3.4.1.AMINOACIZI EXCITATORI : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 29
3.4.2.AMINOACIZI INHIBITORI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 32
3.4.4.HORMONII GASTRO -INTESTINALI CU ACȚIUNI NEUROTROPE NOCICEPTIVE ………………… 33
3.5.MEDIAȚIA PEPTIDERGICĂ MODULATORIE A DURERII ………………………….. ………………………….. . 34
3.5.1.MEDIAȚIA PEPTIDERGICĂ MODULATORIE NON -OPIOIDĂ A DURERII ………………………….. .. 36
3.5.2. MEDIAȚIA AMINERGICĂ MODULAT ORIE A DURERII ………………………….. ………………………….. 37
3.5.3.MEDIAȚIA MODULATORIE PURINERGICĂ A DURERII ………………………….. …………………………. 39
3.5.4. MONOXIDUL DE AZOT (NO) ÎN PERCEPȚIA DURERII ………………………….. …………………………. 39
3.6. IMPLICAȚIILE PEPTIDELOR ANGIOTENSINICE ÎN PERCEPȚIA ȘI MODULAREA DURERII …. 40
3.7. ANTIDEPRESIVE ȘI DURERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 42
PARTEA PERSONALĂ – CONTRIBUȚII PROPRII ………………………….. ………………………….. ……………….. 44
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 44
INVESTIGAȚII COMPORT AMENTALE ȘI BIOCHIMI CE PRIVIND ADMINISTR AREA ACUTĂ ȘI
CRONICĂ A UNOR SUBST ANȚE CE MODIFICĂ SIS TEMUL RENINĂ -ANGIOTE NSINĂ (SRA) …. 44
4.1. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI ………………………….. ………………………….. …………………… 44
4.2. MATERIAL ȘI METODE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
4.2.1. ANIMALE DE LABORATOR UTILIZATE ………………………….. ………………………….. ……………………. 45
4.2.2. SUBSTANȚE MEDICAMENTOASE UTILIZATE ÎN STUDIUL EXPERIMENTAL
COMPORTAMENTAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 46
4.2.3. ADMINISTRAREA SUBSTANȚELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. 47
4.2.4. METODE DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 48
4.2.4.1.Metode de studiu comportamental ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 48
4.2.4.2.Materiale și metode folosite pentru determinările biochimice ………………………….. ………………………….. ……. 51
4.2.4.3. Metode de analiză și interpretare a datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 55
4.3. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 56
4.3.1. STUDIUL EFECTELOR BLOCĂRII SRA PRIN ADMINISTRARE DE IECA (CAPTOPRIL,
RAMIPRIL), BRA (LOSARTAN) PRECUM ȘI A EFECTELOR BLOCĂRII SISTEMULUI COLINERGIC
PRIN ADMINISTRARE DE SCOPOLAMINĂ EXERCITATE LA NIVEL COMPORTAMENTAL LA
ȘOARECE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 56
4.3.1.1. Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, BRA și Scopolamină asupra memoriei spațiale
de scurtă durată analizată cu ajutorul labirintului Y ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 56
4.3.1.2. Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, BRA și Scopolamină asupra unor parametri
afectiv-emoționali în cadrul testului labirintul plus ridicat ………………………….. ………………………….. …………………… 60
4.3.1.3.Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, BRA și Scopolamină asupra unor parametri
afectivi- emoțíonali și ai activității motorii în cadrul testului open field ………………………….. ………………………….. …. 65
4.3.2.EVALUAREA UNOR POSIBILE EFECTE PROTECTOARE ÎN URMA ADMINISTRĂRII DE IECA ȘI
BRA LA ȘOARECII TRATAȚI CU SCOPOLAMINĂ EXERCITATE LA NIVEL COMPORTAMENTAL LA
ȘOARECE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 69
4.3.2.1. Evaluarea unor posibile e fecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină asupra memoriei spațiale de scurtă durată analizată cu ajutorul labirintului Y ………………………….. ….. 69
4.3.2.2. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină asupra memoriei analizată cu ajutorul labirintului radial cu 8 brațe ………………………….. …………………. 73
4.3.2.3. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină as upra unor parametri afectiv -emoționali cu ajutorul labirintului plus ridicat ………………………….. …… 81
4.3.2.4. Evaluarea unor posibile efecte protectoar e în urma administrării de IECA și BRA în doză unică la șoarecii
tratați cu scopolamină, asupra unor parametri afectivi – emoțíonali și ai activității motorii în cadrul testului open
field ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 85

iii 4.3.3. EVALUAREA EFECTELOR PRODUSE ASUPRA COMPORTAMENTULUI LA ȘOARECE ÎN
URMA ADMINISTRĂRII DE ANG. II ÎN DOZĂ UNICĂ, PE CĂI DIFERITE, LA TIMPI DIFERIȚ,
PRECUM ȘI UN POSIBIL ROL PROTECTOR AL UNOR BRA (CANDESARTAN), ÎN ACEST CONTEXT.
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 89
4.3.3.1. Evaluarea efectelor produse asupra comportamentului în urma administrării d e Ang. II și candesartan asupra
memoriei spațiale de scurtă durată testată cu ajutorul labirintului Y ………………………….. ………………………….. ……… 89
4.3.3.2. Evaluarea efectelor produse în urma administrării de Ang. II și candesartan în doză unică asupra unor
parametri afectiv -emoționali și ai activității motorii în cadrul testului open field ………………………….. …………………. 95
4.3.4. EFECTELE ADMINISTRĂRII CRONICE A SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE UTILIZATE
ÎN STUDIU ASUPRA STATUSULUI OXIDATIV: DETERMINĂRI BIOCHIMICE ………………………….. …. 99
4.3.4.1.Dinamica activității enzimatice specifice a SOD la nivel sistemic și central ………………………….. …………….. 99
4.3.4.2.Dinamica activității enzimatice specifice a GPx la nivel central ………………………….. ………………………….. .. 101
4.3.4.3.Dinamica concentrațiilor de malondialdehidă la nivel sistemic și central ………………………….. ……………….. 102
4.3.4.4.Dinamica nivelurilor de proteine totale la nivel sistemic și central ………………………….. ………………………… 104
4.3.4.5. Corelații statistice între parametrii statusului oxidativ ………………………….. ………………………….. ……………. 105
4.4 .DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 106
4.4.1. PRIMUL STUDIU: TESTE PRELIMINARE COMPORTAMENT ………………………….. ……………… 106
4.4.2. AL DOILEA STUDIU: EVALUAREA UNOR POSIBILE EFECTE PROTECTOARE ÎN URMA
ADMINISTRĂRII DE IECA ȘI BRA LA ȘOARECII TRATAȚI CU SCOPOLAMINĂ EXERCITATE LA
NIVEL COMPORTAMENTAL LA ȘOARECE ………………………….. ………………………….. ……………………… 108
4.4.2.1. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină exercitate la nivel comportamental la șo arece cu ajutorul testelor Y și radial ………………………….. ….. 108
4.4.2.2. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină asupra unor parametri afectiv -emoționali cu ajutorul labirintului plus ridicat ………………………….. …. 109
4.4.2.3. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu
scopolamină asupra unor parametri afectiv -emoționali cu ajutorul labirintului open field ………………………….. …… 110
4.4.3. AL TREILEA STUDIU: EVALUAREA EFECTELOR PRODUSE ASUPRA COMPORTAMENTULUI
ÎN URMA ADMINSTRĂRII DE ANG.II ȘI A CANDESARTANULUI ………………………….. …………………… 112
4.4.4.EFECTELE ADMINISTRĂRII CRONICE A SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE UTILIZATE ÎN
STUDIU ASUPRA STATUSULUI OXIDATIV ………………………….. ………………………….. ……………………… 113
4.5. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 116
CAPITOLUL 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 119
ANALIZA COMBINAȚ IILOR FIXE DINTRE SU BSTANȚE CARE MODIFIC Ă SISTEMUL RENINĂ –
ANGIOTENSINĂ ȘI MEDI CAMENTE CO -ANALGEZIC E ȘI AINS ………………………….. …………………. 119
5.1. MOTIVAȚIA ALEGERII STUDIULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 119
5.2. MATERIAL ȘI METODE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 120
5.2.1. ANIMALE DE LABORATOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 120
5.2.2. SUBSTANȚE CHIMICE UTILIZATE ………………………….. ………………………….. …………………………. 121
5.2.2.1. Substanțe medicamentoase utilizate în studiul experimental privind comportamentul nociceptiv ………….. 121
5.2.2.2.Alte substanțe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 121
5.2.2.3 Administrarea substanțelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 121
5.2.3. USTENSILE DE LABORATOR ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL EXPERIMENTAL
PRIVIND COMPORTAMENTUL NOCICEPTIV ………………………….. ………………………….. …………………. 121
5.2.4. MODELE DE NOCIEPȚIE UTILIZATE ………………………….. ………………………….. …………………….. 122
5.2.5. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ………………………….. ………………………….. ……………….. 124
5.2.5.1. Metode de analiză a interacțiunilor cu mecanism farmacodinamic ………………………….. ……………………….. 124
5.2.5.2. Analiza statistică a datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 125
5.3. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 126
5.3.1. ASOCIERI CANDESARTAN -MEDICAMENTE COANALGEZICE ȘI AINS ………………………….. … 126
5.3.1.1. Asociere Candesartan – Ibuprofen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 126
5.3.1.2. Asociere Candesartan – Doxepină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 131
5.3.1.3. Asociere Candesartan – Clomipramină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 136
5.3.1.4. Asociere Candesartan – Nortriptilină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 142
5.3.2. ASOCIERI CAPTOPRIL -MEDICAMENTE CO -ANALGEZICE ȘI AINS ………………………….. …….. 146
5.3.2.1. Asociere Captopril – Ibuprofen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 146
5.3.2.2. Asociere Captopril – Doxepină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 150
5.3.2.3. Asociere Captopril – Clomipramină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 154

iv 5.3.2.4. Asociere Captopril – Nortriptilină ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 159
5.3.3. ASOCIERI RAMIPRIL – MEDICAMENTE CO -ANALGEZICE ȘI AINS ………………………….. ……… 162
5.3.3.1. Asociere Ramipril – Ibuprofen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 162
5.3.3.2. Asociere Ramipril – Doxepină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 166
5.3.3.3. Asociere Ramipril – Clomipramină ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 169
5.3.3.4. Asociere Ramipril – Nortriptilină ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 174
5.4. DISCUȚII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 178
5.4.1.Asocieri Candesartan -Medicamente co -analgezice și AINS ………………………….. ……………………….. 178
5.4.2.Asocieri Captopril – Medicamente coanalgezice și AINS ………………………….. ………………………….. .. 183
5.4.3.Asocieri Ramipril – Medicamente coanalgezice și AINS ………………………….. ………………………….. … 187
5.5. CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 189
CAPITOLUL 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 191
ASPECTE DE ORIGI NALITATE, PERSPECTIV E ȘI PRINCIPALELE DI RECȚII DE CERCETĂRI
ULTERIOARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 191
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 192

v MULȚUMIRI
Acum, la finalul stagiului doctoral, e poate momentul cel mai potrivit pentru câteva
cuvinte calde de mulțumire îndreptate către toți cei care m -au îndrumat sau mi -au acordat
suportul lor pe parcursul realizării acestei lucrări de doctorat.
În primul rând recunoștința mea se îndreaptă către Domnul Prof . dr. Walther Bild,
conducătorul științific al acestei teze de doctorat , care permanent a fost punctul meu de sprijin
de-a lungul întregului stagiu doctoral . Fără priceperea, entuziasmul, răbd area și tactul de a mă
consilia în demersurile științifice , drumul până aici ar fi fost cu mult mai lung și anevoios .
Disponibilitatea permanentă și necondiționată de orele târzii, de zilele de sărbătoare sau
vacanță, mi -au întărit certitudinea că nu sunt singură în acest proiect și că va avea finalitate. Vă
mulțumesc, Domnule Profesor!
Aceleași calde mulțumiri, alături de recunoștința mea se îndreaptă și către Doamna Prof.
dr. Veronica Bild, pentru tot sprijinul, încrederea și înțelegerea pe care mi -a arătat-o în tot acest
timp, fiindu -mi alături atât în plan profesional, cât și uman. Studiul durerii ar fi fost imposibil
de realizat fără zecile de ore și zile petrecute în Laboratorul de Farmacodinamie Experimentală,
unde Doamna Profesor prin răbdarea și m inuțiozitatea ce o caracterizează, m -a făcut să devin
“dependentă ireversibil ” de studiile experimentale pe animale. Vă mulțumesc, Doamna
Profesor!
Le mulțumesc distinșilor referenți oficiali, atât pentru că au acceptat propunerea de a
face parte din comisia de susținere , cât și pentru disponibilitatea și amabilitatea de a analiza
prezenta lucrare.
Gânduri de recunoștință și calde mulțumiri îndrept și către oamenii minunați pe care i-
am descoperit în echipa de cercetare de la Academia Română, Laboratorul de Fiziologie
animală în persoana Domnului C.S. II dr. Habil. Alin Ciobîcă și a Domnului C.S.III dr. Radu
Lefter. În această echipă m-am inițiat în universul cercetării aplicate privind tainele
neuroștiințelor unde am petrecut ore nenumărate în încercările mele de a face primii pași,
adesea nesiguri, pe drumul fascinant al cunoașterii.
Alese mulțumiri și pentru Domnișoara Dr. Miruna Balmuș de la U.A.I.C., Facultatea de
Biologie , care mi-a arătat cu bunăvoință și profesionalism că determinările bioc himice realizate
susțin demersurile științifice din proiectul doctoral.
De asemenea, aprecierile mele și întreaga mea recunoștință se îndreaptă și către Doamna
Nicoleta Mihai și către Domnul Sorin Bădărău, alături de care am învățat că lucrul direct cu
animalele de laborator e mai mult decât o știință, e o artă. Împreună cu ei, zilele de lucru s -au
transformat în momente pline de suspans așteptând cu nerăbdare rezultatul fiecărui experiment.
Dedic această teză soțului meu, căreia îi mulțumesc pentru su sținerea generoasă și
necondiționată, grija permanentă, răbdarea nemărginită ș i nu în ultimul rând pentru dragostea
exprimată .

vi

LISTĂ DE ABREVIERI

5-HT = serotonină (5 -hidroxi-triptamină)
5HT4 = receptorul 4 al serotoninei sau 5 -hidroxi-triptaminei
5HT6 = receptorul 6 al serotoninei sau 5 -hidroxi-triptaminei
5HTA 1 = receptorul 1A al serotoninei sau 5 -hidroxi-triptaminei
Ach = acetilcolină
AchE = acetilcolinesterază
ACTH = hormonul adrenocorticotropinic (adrenocorticotropina, corticotropina)
AD = Boala Alzheimer (Alzheimer's Disease)
ADN = acid dezoxiribonucleic
ADNI = Inițiativa de combatere a bolii Alzheimer ( Alzheimer Disease Neuroimaging
Intiative)
AINS = antiinflamatoare nesteroidiene
AMPA /QUIS = receptorul acid D,L -α-amino-3-hidroxi-5-metil-4-izoxazolpropionic sau
(AMPAR), cunoscut și sub denumirea de receptor quisqualat
AMPc = adenozin -monofosfat ciclic
Ang I = angiotensină I
Ang II = angiotensină II
Ang IV = angiotensina IV
APP = proteina precursoare β -amiloidului
ARN = acid ribonucleic
AT1R = receptori AT -1 ai ang II
AT2R = receptori AT2 ai ang II
ATP = adezin trifosfat
Aβ = peptide β -amiloide agregate
AβPP = model murin de boală Alzheimer
BA = boala Alzheimer
BADGE = bisfenolul A diglicidil eter
BDNF = factor neurotrofic cerebral (brain -derived neurotrophic factor)
BHE = bariera hematoencefalică
BRA = blocanți ai angiotensinei II la nivelul receptorilor AT -1
CA = catecolamine
CE = cortex entorhinal
CGA = cortexul cingulat anterior
CGDM = celule granulare dentate de maturitate
CGRP = peptidă asociată genei calcitoninei (calcitonin gene related peptide)
CLM = clomipramină
CMC-Na = carboximetilceluloză sodică
CND =candesartan
COMT = catecol -O-metil-transferaza
COX-2 = ciclooxigenază -2
CPF = cortexul prefrontal
CPL = captopril
CREB = proteina de legare a elementului de răspuns AMPc
CRH /CRF = factor de eliberare a corticotropinei

vii CRP = proteina C reactivă
CT = calcitonina
DOX = doxepină
DTL = depresie pe termen lung
ECA = enzima de conversie a angiotensinei
EMP = efect maxim posibil
eNOS =sintetaz a oxidului nitric endotelială
ESM = eroarea standard a mediei
FAAH = hidroliza amidelor acizilor grași
GABA = acidul gama -aminobutiric
GD = girus dentat
GFAP = proteina acizilor fibrilați gliali
GHRH = hormonul de eliberare a hormonului de creștere (somatocrinină)
GMP = guanozin monofosfat ciclic
GPCR = receptorii cuplați cu proteină G
GPX = glutation peroxidaza
GR = receptori glucocorticoizi
GW 9662 = 2 -clor-5 nitro-N-fenilbenzamidă
HDAC = inhibitori de histon -deacetilază
HIF-1α = factorul inductor de hipoxie (Hypoxia -Inducible Factor)
HPA = axa hipotalamo -hipofizo-suprarenală
HTA = hipertensiune arterială
i.c.v. = intra -cerebro-ventricular
i.n. = intranazal
i.p. = intraperitoneal
IASP = Asociația Internațională pentru Studiul Durerii (International Association for the
Study of Pain)
IB = ibuprofen
IC50 = 50% din rata de inhibiție
ICAM = molecule de adeziune intercelulară
IECA = inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei I
IL-6 = interleukina 6
IL-8 = interleukina 8
ISP = inhibitoare de sinteză proteică
KA = receptorul kainat
KCl = clorură de potasiu
KYNA = acidul kinurenic
LCR = lichid cefalorahidian
LCT = leziuni cerebrale traumatice
MAPK = protein kinaze activate de mitogen
MCI = deficit ușor cognitiv (Mild Cognitive Impairment)
MDA = malondialdehidă
MR =receptori mineralocorticoizi
MSH = hormonul stimulator de melanocite
NA = noradrenalina
NADP = nicotinamida -adenina-dinucleotid fosfat
NADPH = nicotinamida -adenina-dinucleotid fosfat redusă
NC-IUPHAR = Uniunea internațională a Comitetului de bază și farmacologie clinică privind
Nomenclatorul receptorilor și clasificarea medicamentelor
NECA = 5' –(N-etilcarboxamido) adenozină

viii NF-kB = factorul nuclear kappa al celulelor B
NK = neurokinine
NMDA = N -metil-D-aspartat
NO = oxid nitric (monoxid de azot)
NOS = sintetaza oxidului nitric
NT = neurotensina
NTR = nortriptilină
ORL-1 = receptorul opioid (Opioid Receptor Like -1)
p.o. = per os
PAB = proteină amiloid β
PACAP = peptidul activator de adenil -ciclaza din hipofiză
PD = boala Parkinso n
PD 123319 = hidrat de sare de di (trifluoracetat)
PET = tomografie pe bază de emisie pozitronică
PI3K/Akt (PkB) = fosfatidiliozitol 3 -kinază/treonin kinază
PIA = (-) – N6- (R-fenilizopropil) adenozină
POMC = pro -opio-melanocortina
PRAR = proliferatorul peroxizomului
PRARy / PPARG = proliferator de peroxizom activat al recetorului gama (receptorul
glitazonei)
PS1 = presenilina 1
PTL = potențare pe termen lung
PTSA = tulburarea de stres post -traumatic
PVN = nucleul paraventricular
RAAS =sistemul renină -angiotensină -aldosteron
RAVLT = testul auditor verbal de învățare Rey
RCA = testul răspunsului constrictiv abdominal
RML = ramipril
RMN = imagistică prin rezonanță magnetică
ROK = receptorii opioizi kappa
rpm = rotații pe minut
s.c. = subcutanată
SCPA = substanța cenușie peripeductală
SNC = sistemul nervos central
SNRI = inhibitoarele recaptării serotoninei și norepinefrinei
SOD = superoxid dismutaza
SP = substanța P
SPW-Rs = reverberații acute de scurtă durată (sharp wave -ripples)
SRA = sistemul renină -angiotensină
SRO = specii reactive de oxigen
SSRI = inhibitori selectivi de recaptare ai serot oninei
SST = somatostatina
STDP = plasticitate dependentă de timpul stimulării (Spike -Timing Dependent Plasticity)
TBA = acid 2 -tiobarbituric
t-Bu-OOH = teț -butil-hidroperoxid
TCA = antidepresive triciclice
TGFβ = factor de creștere tumorală beta sau limfotoxina (Tumor Necrosis Factor)
TNFα = factor de necroză tumorală α (Tumor Growth Factor)
TRH = hormonul care eliberează tirotropina sau factor d e eliberare a tireotropina (TRF) sau
tiroliberină

ix TRIS = hidroximetilaminometan
TRPMC = Transient Receptor Potential melastatin 7 Channel
VEGF = factorul de creștere endotelial vascular
VIP = polipeptidul vasoactiv intestinal
WMS –R = testul de memorie logică
WST = sarea de tetrazoliu a lui Dojindo’s

1

STADIUL CUNOAȘTERII

CAPITOLUL I
MEMORIA: ORGANIZARE ȘI CONTROL

Există la ora actuală două puncte de vedere în ceea ce privește memoria și anume unul
care presupune că amintirile sunt stocate sub formă de asociații individuale, iar celălalt
presupune că informațiile noi sunt integrate în structuri organizaționale preex istente (1).
Mandler (2), a propus trei tipuri de organizare a memoriei:
– structură asociativă, în care evenimente multiple sunt legate în rețea pri n asocieri directe
și indirecte
– structură secvenția lă ce implică organizarea temporală a unor evenimente înseriate
– structură schematică ce implică organizarea ierarhică a datelor.
Oricum, este foarte dificil de asociat aceste tipuri organizaționale cu structuri sau
elemente neurale identificabile, și foart e puțini autori și -au făcut iluzii că așa ceva ar fi posibil.
Mai degrabă, au încercat să -și justifice ipotezele prin studii care să identifice tipurile de
organizare a memoriei prin consecințele unor judecăți bazate pe memorie.
Cercetările neuroștiințific e asupra memoriei sunt dominate de patru teme majore:
1. Conexiunile – care reprezintă cel mai de bază nivel al analizei funcțiilor de memorie,
adică circuitele cerebrale ale memoriei și cum comunică între ele diversele zone
cerebrale pentru realizarea memori ei.
Cercetările recente au ajuns la concluzia că memoria (amintirile) sunt codificate dinamic
prin plasticitatea celulelor nervoase și a conexiunilor dintre ele (3). Pe de altă parte, se lucrează
foarte intens la identificarea “întrerupătorului” biologic care activează formarea de noi
conexiuni și deci de noi amintiri. Factorul transcripțional Zif268/Egr1 , a fost implicat cel mai
recent în dezvoltarea de noi amintiri (4).
Identificarea unor astfel de factori ne -ar putea duce la descoperirea unor noi mecanisme de
reglare și influențare biochimică, hormonală sau farmacologică a memoriei.
2. Cogniția (cunoașterea) se refe ră la natura amintirilor la nivelul de analiză psihologică.
Este foarte dificil de separat între amintirile evocate de stimuli (pozitivi sau negativi) și
amintirile zise cognitive, deoarece experimentele pe animale nu ne oferă acces decât la
memorii condiț ionate (5).
3. Compartimentalizarea –se adresează problemelor de localizare a amintirilor. Ideea
generală actuală este că memoriile sunt distribuite în întregul creier (cortex), dar
formarea lor și accesarea acestora este realizată de către module cerebrale specific,
corticale și /sau subcorticale. Această funcție este de o importanță aparte, deoarece
studiul structurilor de tip “poartă” este esențial pentru “declanșarea” amintirilor
pierdute, pentru evaluarea efectelor lezionale localizate sau difuze asupra memoriei
ș.a.m.d. (6)
4. Consolidarea – reprezintă permanentizarea amintirilor în cadrul unui proces dinamic,
generativ, transformativ și de lun gă durată care echilibrează menținerea experiențelor
utile, trecute prin filtrul intern cu necesitatea de a adapta aceste reprezentări la o lume
extinsă într -o perpetuă schimbare. Consolidarea este dependentă de gradul de distanță
între informația nouă și cunoașterea deja disponibilă (7).

2 1.1.IPOTEZE ASUPRA MECANISMELOR MEMOR IEI

Mecanismele memoriei au reprezentat o enigmă încă din urmă cu secole, și au existat o
serie întreagă de teorii și ipoteze în ceea ce privește mecanismele și funcționarea acesteia. În
urmă cu mai mult de o sută de ani, biologul german Richard Semon emitea t eoria “engramei”
(8). Termenul reprezintă o variantă neogreacă a noțiunii de “inspirație”: și prin el autoru l
propunea teoria că fiecare “excitație simultană” a sistemului nervos își lăsa asupra acestuia o
urmă cu fel de “impresiune”, ca o ideogramă ce reprezintă o amintire. Cu cât secvența de
stimulare se repetă mai frecvent, cu atât engrama devine mai bine “im primată” în creier, ducând
la apariția de amintiri din ce în ce mai bine fixate și mai greu de șters .
Semon nu avea la îndemână mijloacele tehnice și cognitive de a -și verifica teoria, dar
după o perioadă de uitare, ea a fost redescoperită și o pleiadă de oameni de știință folosesc cele
mai noi descoperiri ale biologiei teoretice și ale biologiei celulare și moleculare pentru a -și
dovedi sau nu validitatea.
Direcțiile de lucru cele mai utilizate în studiul memoriei sunt orientate astfel:
– este abordul cognitiv – compartimental, prin care sunt studiate la animale și au
mecanismele prin care se produc comportamentele dobândite și cum se obțin și se
stabilizează acestea
– este abordul celular și subcelular, care încearcă să coreleze observațiile histologice,
subcelulare, moleculare și conectica intercelulară neuronală pentru a identifica suportul
fizic al memoriei.
Din această direcție de studiu face parte studiul sinapselor și a plasticității acesteia
pentru generarea de noi circuite neuronale. Descoperire a fenomenelor de Potențare pe Termen
Lung (PTL) și a Depresiei pe Termen Lung (DTL) a adăugat material de lucru la teoria sinaptică
a memoriei, făcându -l pe Kelsey Martin să considere că sinapsele sunt sediul memoriei, iar
elementele pre și post -sinaptice împreună cu “microvecinătatea” glială formează o unitate de
memorie (9).
Pe de altă parte, și nucleii neuronilor ce fac parte din aceste “unități engramatice”
prezintă modificări după DTL și PTL, ceea ce i -a făcut pe Rudenko și Li Huei -Tsai (10) să
considere că modificările epigenetice ale neuronilor se află la baza amintirilor. Este ușor apoi
să se ajungă la concluzia că sinteza și îndepărtarea proteinelor de către gene speciale ar putea
reprezenta substratul chimic al memoriei. Să ne imaginăm ce uriașe efecte ar avea sinteza de
amintiri s pecifice sub formă de proteine, care apoi să fie administrate pe o cale sau alta și să
ajungă neschimbate la siturile memoriei!

1.1.1. STADIILE DE PROCESARE ALE AMINTIRILOR

1. Codificarea reprezintă procesarea informației pentru crearea de trasee de memorie . Are
două sub-etape distincte: achiziția, care reprezintă preluarea stimulilor senzoriali mai
puternici și consolidarea, în timpul căreia se stabilizează amintirea, pentru a deveni
memorie pe termen lung.
2. Stocarea este rezultatul consolidării – îndosarierea definitivă a informației.
3. Recuperarea – accesarea informației stocate și folosirea ei pentru a crea o reprezentare
conștientă sau executarea unui act martor.

1.1.2. FORME DE MEMORIE

Memoria pe termen scurt.
Stimulii senzoriali, mai ales auditivi, persistă o vreme în bufferul de memorie, și dacă
se încearcă recuperarea lor rapidă, uneori se pot găsi. De exemplu, când cineva vorbește, dar

3 nu-l ascultăm fiind preocupați de altceva, dar în momentul când devenim m otivați, de exemplu
de o ridicare a vocii interlocutorilor sau ceva ce se percepe ca amenințător, ne putem aminti
despre ce vorbește respectivul, în grade variabile de fidelitate. Acestea se numesc amintiri
echivoce, pentru stimulii auditivi, sau iconice, pentru cei vizuali. Durata este de 9 -10 sec. pentru
memoriile echivoce, și doar de 500 ms – 1 sec pentru cele iconice (Tabel 1.1.).
Amintirile pe termen scurt
În urma experiențelor lui Miller (1956) s -a ajuns la concluzia că numărul maxim de
itemi reținuți în memoria pe termen scurt este de 7. Mai mult de 7 elemente în secvență nu mai
pot fi reamintite cu precizie. Pe de altă parte, creierul uman are capacitatea de a „arhiva”
informația, prin cuplarea elementelor de informație. De exemplu, memoria de scurtă durată
poate reține doar până la 7 litere în secvență, dar dacă subiectului i se prezintă o listă de 7
cuvinte cu o dimensiune medie de 10 caractere, el va fi capabil să le redea, astfel remarcând
mai mult de 70 de caractere, sub formă de cuvinte.
O concluzie interesantă a cercetărilor în domeniul memoriei pe termen scurt este că
aceasta s-ar putea să nu fie neapărat necesară pentru memoriile pe termen lung.
Memoria de lucru
Conceptul de memorie de lucru a fost creat pentru a extinde noțiunea de amint ire pe termen
scurt și de a identifica procesele ce au loc când informația este reținută mai mult de câteva
secunde.
Memoria de lucru poate realiza 2 procese: mentenanță (păstrarea unor noțiuni pe o
perioadă scurtă de timp) și manipulare (folosirea acestor noțiuni pentru realizarea de operațiuni
mintale). Sursele acestor informații pot fi senzoriale externe ( ca de exemplu când ni se dă un
calcul simplu de făcut și realizăm acest calcul) sau pot fi recuperate din memoria pe termen
lung (ca de exemplu, la ma gazinul de mobilă ne amintim dimensiunile mobilei noi) în funcție
de acesta. Memoria pe termen lung este foarte dependentă de tipul de stimul prin care sunt
transmise informațiile, pentru cele auditive activarea realizându -se la nivelul cortexului
prefrontal ventrolateral stâng, în timp ce pentru stimulii spațiali (vizuali) mai ales în zonele
inferioare și posterioare ale emisferei drepte (11).

Tabel 1.1. Tipuri de memorie (tradus și adaptat după (12)

Tipuri de memorie
Caracteristici ale memoriei

Durata în timp Capacitate Conștientă Mecanismul
pierderii
Senzorială Milisecunde -secunde Mare Nu Degradare
Pe termen scurt sau de
lucru Secunde-minute Limitată
(2-7 elemente) Da Degradare
Non-declarativă pe termen
lung Zile-ani Înaltă Nu Interferență
Declarativă pe termen lung Zile-ani Înaltă Da Interferență

Forme de memorie pe termen lung
Memoria declarativă este cea pentru evenimente și fapte la care avem acces și pe care
le putem declara verbal sau comportamental. În anii '90 E. Tulving separă memoria declarativă
în memorie episodică și memorie semantică. Memoria episodică este cea a experiențelor
proprii, când ne putem aminti un eveniment (ce?), când s -a produs (când?) și persoanele
implicate (cine?) (13, 14) .
Pe de altă parte, memoria semantică este în cea mai mare parte a memoriei non –
personale, în cadrul căreia cunoaștem date, fapte și evenimente, dar nu știm de unde. De
exemplu cunoaștem populația totală a pământului sau geografia Europei, dar nu o cunoaștem

4 din experiență personală, ci prin memorarea de elemente de semnificație (semantice) – litere,
cuvinte, pagini, ore de curs, lecturi, etc.
În ceea ce privește animalele, psihologii consideră că memoria lor pe termen lung nu
poate fi împărțită în cele 2 tip uri de mai sus.
Memoria non – declarativă
Se mai numește și memorie implicită , la care nu avem acces conștient. Ea are mai
multe forme:
Memoria procedurală – memorie motorie bazată pe repetiție (mers pe bicicletă, înot,
citit, scris, etc). Este dependentă în mod esențial de ganglionii bazali (corpii striați) la nivelul
cărora iau naștere buclele motorii cortico – medulare prin intermediu cărora se realizează
procedurile motorii.
O altă formă de memorie nondeclarativă este amorsarea (priming). Reprezintă
creșterea capacității de identificare a unor obiecte, noțiuni, forme prin observarea autentică a
unor obiecte sau noțiuni similare. De exemplu, o imagine a unei biciclete luată dintr -un unghi
bizar va fi recunoscută mai repede dacă subiectului i s -a arătat înainte o imagine cu o bicicletă
clasică. Acest exemplu este pentru „amorsare” perceptuală deoarece face apel la percepții, dar
se poate realiza și „ amorsare semantică ” sau „amorsare conceptuală ”.
Memoria relațională este cea care poate indica dacă un item a fost întâlnit undeva, și
chiar unde și când. De exemplu, dacă vedem pe stradă o personalitate, o recunoaștem, chiar
dacă nu l-am mai văzut nici o dată decât la TV sau am citit în ziare. Această memorie relațională
este dependentă de hipocamp, deoarece p acienții cu leziuni la acest nivel nu pot recunoaște.
Consolidarea amintirilor
Reprezintă stabilizarea memoriei în timp și este dependentă de lobii medio -temporali,
mai ales hipocamp. În decursul timpului, amintirile sunt transformate în ceea ce se numește
„trasee de memorie ”, ce sunt apoi transferate lent către alte localizări din hipocamp.
Teoria „ traseelor” multiple, propusă de L. Nadel sugerează că de fiecare dată când o
amintire este recuperată, se realizează un nou traseu, până când fiecare tr aseu, cu caracteristici
ușor diferite, se sumează și formează „ideea principală” a amintirii, care poate fi mai mult sau
mai puțin congruentă cu experiența reală. Multiplele reprezentări inexacte pot duce la apariția
de „memorii false”, care sunt din ce în ce mai bine stabilite, până înlocuiesc amintirea adevărată
(Figura 1.1.) ( (15).

Figura 1.1. Tipuri de memorie (modificat după (16))

5 1.2. STOCAREA AMINTIRILOR

Seria de evenimente implicată în plasticitatea sinaptică necesită 2 faze separate (17). În
faza de codificare, numită și PTL precoce, se produce o creștere a concentrației intracelulare de
calciu, mediată de receptorii post – sinaptici NMDA, prin creșterea conductanței receptorilor
AMPA. Acest fenomen produce creșterea rapidă a numărului de spine dend ritice (18). Cea de
a doua fază, numită PTL tardivă, este caracterizată printr -o sinteză crescută de proteine.
Până cu puțin timp în urmă, singura modalitate de a studia memoria a fost cea
farmacologică. Recent, a apărut o modalitate de a “ marca” celulele “engramatice”, folosind
exprimarea prin inserția genei rodopsinei în celulele nervoase (19). Stimularea celulei prin
engramare duce la exprimarea de rodopsină vizibilă la microscopie optică și electronică, după
excitarea cu lungimi de undă specifice. Această nouă ramură a cercetării se numește
optogenetică, dar nu este disponibilă pentru multe laboratoare din lume, ce necesită să se
limiteze la unealta farmacologică.
Una din descoperirile interesante ale investigației optogenetice a fost că faza tardivă a
potențării pe termen lung, caracterizată prin sinteza de proteină nu este absolut necesară pentru
a crea amintiri, și nici pentru accesarea acestora. Administrarea de Inhibitoare de Sinteză
proteică (ISP) la șoareci nu a inhibat reamintirea completă în condițiile în care a fost nevoie de
acestea.
Descoperirea că amnezia retrogradă indusă de către ISP este reversibilă a dus la apariția
teoriei că nu neapărat proteinele sunt suportul amintirilor, ci modelele de conectivitate sinaptică.
Astfel, chiar dacă sprijinul celular sprijinul celular este redus , păstrarea sinapselor ar putea
reactiva accesarea amintirilor. Ca urmare, orice modalitate de a activa sinapsele ar putea stimula
memorizarea și ar îmbunătăți recuperarea amintirilor (20).

1.2.1. LOCALIZĂRI CEREBRALE ALE MEMORIEI

Prima identificare istorică a localizării cerebrale a memoriei a fost realizată la un pacient
american bolnav de epilepsie, în anii 50. Întrucât crizele deveneau din ce în ce mai dese, iar
pacientul nu răspundea la tratament s -a hotărât o intervenție radic ală, și anume lobectomia
temporală bilaterală.
Operația a reușit, crizele comițiale au încetat, dar pacientul a dezvoltat amnezie
completă pe termen mediu și lung. Deși amintirile vechi nu erau afectate, iar identitatea
personală, chestiunile procedurale și capacitatea profesională au fost păstrate, toate amintirile
începând cu aproximativ 2 ani înainte de intervenție s -au pierdut.
În plus, deși memoria pe termen scurt funcționa, pacientul nu mai era capabil de a forma
amintiri pe termen scurt și lung, cap acitatea sa de retenție reducându -se la aproximativ o oră.
Ca urmare, de atunci, nici un neurochirurg nu a mai realizat o lobectomie temporală
bilaterală, și nici cele unilaterale nu sunt permise cu ușurință.
Din punct de vedere cognitiv, această istorie a devărată este prima viziune pe care au
avut-o neuroștiințele moderne asupra localizării anatomice a memoriei (Figura 1.2.).

6

Figura 1.2. Localizările cerebrale ale memoriei (modificat după (21)

1.2.2. FORMAREA MODELELOR SPECIFICE DE CONECTIVITATE ALE ENGRAMELOR

Amintirile pot fi definite ca circuite specifice care generează răspunsurile
comportamentale și motorii specifice ca răspuns la stimuli externi (22).
Una din căile prin care s -ar putea obține acest efect ar putea fi activarea de așa numite
conexiuni sinaptice “tăcute” (23). O altă variantă ar fi apariția de noi sinapse cu ajutorul sintezei
proteice locale, la nivelul dendritelor.

1.2.3. SUPORTUL BIOLOGIC CELULAR AL MEMORIEI

Studii pe memorie folosind pești și rozătoare au demonstrat că memoria pe termen lung
necesită sinteză proteică, în vreme ce memoria pe termen scurt nu o necesită (24).
Studii de biologie moleculară au identificat mai multe gene ce contribuie la plasticitatea
neuronală și la memoria pe termen lung (gene precoce imediate) de tip c-fas, arc, și altele (25).
ARN-urile lor mesager au fost localizate în den dritele distale și în sinapse, iar blocarea lor cu
substanțe specifice in vitro a dus la inhibiția plasticității de învățare (26).
Folosind o cultură de neuroni de Aplysia (un melc marin de mari dimensiuni), grupul
lui Kelsey Martin a ajuns la concluzia că neuronii nu sunt unități de plasticitate, ci sinapsele.
Având în vedere că sinapsele sunt unități non -autonome, ce implică complexul pre -sinaptic, pe
cel post-sinaptic da r și glia înconjurătoare, a apărut ideea că glia poate transforma informația
genetică de la o celulă la alta, sub formă de ARN de transfer și micro ARN. Această ipoteză a
adăugat un strat suplimentar la complexitatea acestui punct de vedere asupra memoriei (9).
Punctul de vederea al biologului celular este însă limitat din chiar cauza acestei
complexități teoretice: se vorbește de transcriptorul neuronal, apoi de transferul de gene prin
veziculele sinaptice, interacțiunile între moleculele de adeziune celulară și dinamicile matricei
extracelulare. S -a ajuns la nivelul la care unii cercetători au propus ca suportul fiziologic a
amintirilor să fie modelul de găuri de la nivelul rețelei perineuronale, o structură matricială
extracelulară ultraspecializată care se for mează la sfârșitul perioadelor critice pentru creier (27).

1.2.4. AMORSAREA EPIGENETICĂ ÎN NEURONII ENGRAMATICI

Noțiunea de “amorsare” epigenetică reprezintă sinteza de noi proteine prin activarea de
gene dominante (epigenetică) de la nivelul celulei. Încercările de a identifica localizarea fizică

7 a amintirilor au dus la încercarea de a oferi diverselor tipuri de fenomene bioc himice neurale
rolul de suport fizic al memoriei.
Acetilarea histonelor poate fi un astfel de efect. Mutațiile genei CBS, care este esențială
pentru acetilarea histonelor, produce retard intelectual sever atât la oameni cât și la șoareci (28).
Aceste efecte pot fi îmbunătățite de inhibitori de histon -deacetilază (HDAC), care ameliorează
deficitele cognitive, ba chiar au redus deficitul de memorie de la modelele murine de boală
Alzheimer (29). Alte mecanisme prin care s -ar putea fixa memoria sunt metilarea și
hidroximetilarea ADN -ului, modificările topologice ale cromatinei sub influența
topoizomerazei II β (30).
Un scenariu plauzibil privind mecanismul subcelular neuronal de formare a amintirilor
ar putea fi următorul:
1. Faza inițială produce un eveniment de memorare ce este dependent de sinteza proteică;
2. În faza de consolidare a amintirilor se produc modificări pe termen lung a cromatinei și
histonelor pr in acetilare, metilare, etc.
3. Recuperarea repetată a amintirii semnalizează celulelor engramatice să înceapă sinteza
de noi proteine și să -și organizeze noi sinapse.
4. Circuitele sinaptice nou create reprezintă engramele noi, ce vor fi întărite de fiecare dat ă
când amintirea respectivă este re -accesată. De aceea, prin acest mecanism s -ar putea
explica de ce după neurodegenerescențe considerabile, precum în Alzheimer, cele mai
vechi și mai accesate amintiri sunt încă disponibile, spre deosebire de cele noi,
incomplet fixate.
Acest set de ipoteze nu reprezintă însă decât un scenariu plauzibil, dar incomplet.

1.2.5. FENOMENE SUPRACELULARE IMPLICATE ÎN MEMORIE ȘI FORMAȚIUNI
CORTICALE ȘI SUBCORTICALE

Memoriile (amintirile) nu reprezintă imagini statice ale unor momente fixe în timp, ci
generalizări bazate pe experiențe similar. Astfel, când identificăm o persoană într -o mulțime,
am identificat un model cunoscut (persoana) și l -am completat cu datele de moment
(îmbrăcăminte, localizare, etc). Aceste 2 fenomene nu stau la baza funcționării memoriei:
separarea modelelor și completarea modelelor.
În ultimii ani, s -a identificat formațiunea numită Girus Dentat (GD), din hipocamp ca
fiind poarta principală a informației către hipocamp, ceea ce stă la baza formării amintirilor. Pe
de altă parte, recent s -a dovedit că GD este unul dintre cele 2 localizări unde neuronii se divid
și formează noi neuroni (31).
Hipocampul este împărțit în patru regiuni majore. GD primește informații de la cortexul
entorhinal (CE). Această zonă se numește astfel datorită faptului că se găsește interior de șanțul
(sulcusul) rinal. Calea este numită perforantă, iar nivelul CE se realizează amintirile declarative
(semantice, autobiografice și episodice) și mai ales memoria spațială (32).
Apoi, din GD se proiectează pe calea fibrelor mossy în hipocamp, în straturile C1 și C3,
formând calea clasică trisinaptică. Pe de altă parte, în hipocamp și în girusul dentat neuronii se
divid, producând așa – numitele celule granulare dentate de maturitate (CGDM).
Aceste celule se nasc și se maturează local, aproximativ la 4-6 săptămâni de la naștere.
Ele prezintă o excitabilitate mai mare, sunt mai puțin inhibate de interneuronii locali, cu o
cantitate mai mare de stimuli de intrare, și prezintă o plasticitate sinaptică mai mare decât
celulele mature.
De aceea, se pare că GDGM – urile sunt mai capabile de a realiza sarcini computaționale
specifice hipocampului, mai ales separația comportamentală a modelelor (33).

8 1.2.6. MECANISMELE DE MEMORARE ALE SECVENȚELOR TEMPORALE ȘI ALE
INTERVALELOR

În memoria procedurală și episodică, localiz area temporală și ordinea evenimentelor
sunt esențiale. De unde și cum se stochează informațiile în creier rămâne un mister.
Postulatul lui Hebb (34) stipulează că o activitate generată de o experiență perceptuală
reverberează de -a lungul unor căi sinaptice specifice. Repetarea acestor descărcări produce
localizarea sinaptică a momentului în timp, conform principiului “celulele care se des carcă
împreună se cuplează împreună”. Fenomenul de STDP (Spike -Timing Dependent Plasticity)
sau de plasticitate dependentă de timpul stimulării reprezintă apariția de sinapse suplimentare
datorate stimulării rapide (spike -timing). Considerate inițial ca fi ind suportul fiziologic celular
al PTL, STDP este considerată de asemenea și o explicație potențială pentru crearea de rețele
polisinaptice. Experimente folosind neuroni hipocampici în cultură, supuși la stimulări rapide,
au demonstrat că aceștia creează r ețele spontane între celulele independente. Aceasta a dus la
ipoteza lanțurilor de neuroni cu descărcare sincronă (lanțuri synfire) care ar putea codifica
intervale temporale (35, 36).
Memoria pe termen scurt nu poate fi însă explicată prin STDP, spre deosebire de cea pe
termen lung.
Totuși, studii recente au demonstrat în hipocamp existența unor “celule cronometru”,
care se descarcă la intervale regulate (37).
Descoperirea unui “cronometru” intim ar fi o descoperire fundamentală în
neurofiziologia memoriei, întrucât memoria episodică și cea a datelor și timpului sunt esențiale
pentru generarea tuturor celorlalte tipuri de amintiri. De asemenea, timpul subiectiv este diferit
de cel real, percepția evenimentelor fiind mai lentă sau mai rapidă în funcție de impactul
emoțional al experienței. Pe de altă parte, circuitele corticale dependente de timp par a fi și ele
foarte sensibile la degenerescențe le neurologice, amintirile dependente de timp fiind de cele
mai multe ori cel mai frecvent afectate de bolile neuro – degenerative.

1.2.7. ÎNVĂȚAREA PRIN EXPERIENȚĂ UNICĂ

Amintirile nu se fixează imediat, ci evoluează în timp. Există o multitudine de c apacități
complexe ce nu pot fi stăpânite decât după sute sau mii de repetiții (dans, mers pe bicicletă,
etc), în vreme ce evenimente unice sunt reținute în detalii foarte fine, fără repetiții (o întâlnire
esențială, etc).
Creierul reușește astfel de perf ormanțe prin repetarea de sute de ori a evenimentului sau
a unor segmente ale acestuia, la nivel subconștient, în timpul stărilor ne -atenționale ale
creierului (reverie). Aceste repetiții se numesc sharp wave -ripples (SPW -Rs) hipocampice și s –
ar putea trad uce ca reverberații acute de scurtă durată. Aceste SPW -Rs sunt folosite pentru a
comprima temporal evenimentul și apoi pentru a -l distribui celorlalte regiuni ale creierului (38).
Complexele SPW -Rs sunt prezente la toate mamiferele și sunt cele mai sincrone
evenimente din creierul uman și animal.
Aceste fenomene apar când creierul este într -un repaus parțial, sau cel puțin într -o
perioadă de activitate minimă (în timpul alimentației sau în timpul somnului cu unde lente). De
asemenea, este nevoie ca nivelul neuromodulatorilor să fie cât mai scăzut în această perioadă.

9

CAPITOLUL 2
ÎNVĂȚAREA

Scopul învățării de la reacțiile automate ale nevertebratelor până la fenomenele
complexe ale învățării la om, este de a îmbunătăți adaptarea organismului la schimbările
continue din mediul înconjurător prin apelarea la situații anterioare simi lar. Trăim într -o lume
repetitivă care este guvernată de cicluri nesfârșite, fie ele fiziologice, nictemerale, alimentare
până la cele sociale.
Caracteristica unui ciclu este că se alcătuiește dintr -o serie de evenimente înlănțuite,
care, cu puține excepț ii, duc la consecințe similare. Astfel, creierul (și sistemele nervoase în
general) au tendința de a reține parțial sau total secvențele de evenimente, astfel putând anticipa
rezultatele și a le folosi într -o mai bună șansă de supraviețuire și evoluție.
Studii multiple de -a lungul anilor au demonstrat că există o multitudine de sisteme
neurale disociabile pentru memoria motorie, evenimente emoționale, recompensă sau evitare,
percepții senzoriale etc., lucru demonstrat prin fenomene amnezice de diverse tipur i după
traumatisme sau după intervenții farmacologice (39). Orice amintire este un hibrid alcătuit
dintr-o multitudine de circuite neurale.
Există o multitudine de ipoteze care presupune că în creierul de mamifer există multiple
sisteme de memorizare (40).
Una din teoriile cele mai complexe este cea sprijinită de Eichenbaum (1) care separă
memoria procedurală de cea declarativă. Memoria declarativă necesită achiziția, consolidarea
și recuperarea de informații ce permit flexibilizarea exprimării comportamentale. Me moria
procedurală reprezintă aceleași fenomene dar exprimate comportamental într -o manieră
inflexibilă.
Învățarea procedurală este dependent ă de nucleii dorsali ai striatului (caudat -putamen).
Aceste date sunt obținute prin studii farmacologice și leziona le sau electrofiziologice (41, 42).
La acest tip de memorie pot fi asociate și condiționarea cerebrală clasică a musculaturii
scheletice sau învățarea bazată pe relația stimul –afect, ce implică amigdala bazo -laterală (43).
Învățarea declarativă/cognitivă este dependentă de hipocamp, deoarece leziunile
acestuia la șobolan sau la maimuță le afectează, în timp ce sarcinile ce necesită doar învățare
procedurală sunt păstrate (44).

2.1. HABITUAREA

Habituarea este definită ca o scădere a unui răspuns comportamental care apare datorită
stimulării repetate și nu implică oboseala senzorială și sau motorie (45, 46).
Există nouă carac teristici ale habituării care au fost descrise de Thompson și Spencer
(1966)(47):
1. Aplicarea repetată a unui stimul duce la scăderea progresivă a unui parametru de răspuns
în memoria asimptomatică.
2. Dacă stimulul este oprit după scăderea răspunsului, răspunsul se recuperează cel puțin
parțial (“recuperare spontană”).
3. După o serie multiplă de repetări și recuperări spontane, scăderea răspunsului devine
din ce în ce mai rapidă și/sau mai pronunțată (potențarea habituării).
4. Stimulare mai frecventă produce o scădere mai pronunțată a răspunsului.
5. Cu cât stimulul este mai slab, cu atât habituarea este mai pronunțată.
6. Cu cât stimularea se repetă mai mult, cu atât habituarea este mai importantă.

10 7. Habituarea răspunsului la un stimul dat produce generalizarea efectului și la alți stimuli.
8. Aplicația unui stimul suplimentar duce la creșterea răspunsului (dishabituare).
9. La aplicarea repetată a stimulului de dishabituare, apare fenomenul de “ habituare a
dishabituării”.
Habituarea a fost descrisă inițial pentru răspunsurile reflexe, dar studii ulterioare au
demonstrat că și proprietățile senzoriale sau comportamentale se pot habitua (48) sau chiar și
cele neuro -endocrine (49), de exemplu axul hipotalamo -hipofizo-corticosuprarenal.
Habituarea a fost descrisă pentru prima oară în fabula lu i Esop, acum 2500 de ani despre
“băiatul care striga lupul!”. Repetarea inutilă a unui stimul, în cazul acesta alerta, a dus la
scăderea răspunsului la stimulare până la ignorarea acestuia, fenomen care s -a dovedit fatal
pentru nefericitul protagonist.
Contrariul habituării este sensibilizarea, caracterizată prin creșterea sensibilității la un
stimul după expuneri repetate. Aceasta este eficientă, în condițiile în care evită repetarea de
episoade potențial periculoase (50).

2.2. CONCEPTE ÎN INVESTIGAREA EXPERIMENTALĂ A MEMORIEI ȘI
ÎNVĂȚĂRII

2.2.1.EXTINCȚIA

Este un fenomen care apare atât în comportamentul condiționat, și anume când
comportamentul operant nu mai este ranforsat, atunci se produce evitarea de frică (fear
avoidance) datorită unui stimul neplăcut, din momentul în care intrarea în camera de stimulare
nu mai este însoțită de stimulu l neplăcut, reacția de evitare slăbește în timp, până dispare.
În psihologie/psihiatrie se consideră că stările anxioase, fobiile și PTSA (Tulburarea de
stres post-traumatic) sunt datorate extincției deficitare.

2.2.2. REACȚIA DE EVITARE DE FRICĂ (FEAR C ONDITIONING )

Este o paradigmă experimentală în care animalele învață să prezică evenimente adverse.
Este de obicei realizată prin asocierea unui stimul neutru (o cameră nouă, un miros, un sunet)
cu un stimul advers (un șoc electric).
Animalul poate reacționa fie prin reacția de înghețare (freezing) sau prin reflexul de
spaimă (startle).
Condiționarea prin evitare este dependentă de amigdală și hipocamp și este supusă
regulilor de învățare hebbiană, precum și fenomenului de extincție.

2.2.3. CONDIȚIO NAREA

Este o procedură de învățare în care un stimul puternic biologic (de obicei hrană) este
împerecheat cu un stimul neutru. Stimulul biologic se numește stimul necondiționat, cel
neutru devine stimul condiționat.
Condiționarea poate fi anterogradă sau retrogradă. Condiționarea anterogradă este mai
rapidă către învățare.
Ea are mai multe variante :
1. Condiționarea întârziată – stimulul condiționat este prezentat și apoi stimulul
necondiționat este introdus. După câteva repetări, animalul este condiționat.
2. Condiționarea pe traseu (trace conditioning) .

11 3. Când se aplică un stimul condiționat și după un interval se aplică și stimulul
necondiționat, intervalul de timp se numește traseu. Lungimea intervalului, sau a
traseului, este și ea dependentă de factori inter neuronali.
4. Condiționarea simultană – când ambii stimul i sunt prezentați în același timp.
5. Condiționarea de ordinul doi sau superioară. Odată cu stimulul condiționat este introdus
și un stimul suplimentar. Când animalul reacționează și la acest stimul, atunci apare
condiționarea de ordinul II.
Modularea memoriei
Cercetarea modulării memoriei a început cu studierea efectelor substanțelor
medicamentoase asupra învățării și recuperării amintirilor. Primele cercetări au fost cele ale lui
Lashley, în 1917, privind efectul stricninei asupra șobolanilor într -un labirint.
Substanțele care pot modula învățarea și memoria sunt multiple, printre ele însă sunt o
serie de substanțe endogene esențiale (51).
Adrenalina
Gold și Van Buskirk au raportat primii, în 1975 și 1978 că adrenalina crește retenția
evitării inhibitorii atunci când este administrată după testare. De vreme ce catecolaminele nu
prea trec bine prin BHE, s -a emis ipoteza că ele acționează mai ales prin i ntermediul
adrenoreceptorilor periferici, localizați pe aferenți vagali ce se proiectează prin intermediul
NTS (nucleul tractului solitar) către locus coeruleus și creierul anterior. De asemenea, s -a
demonstrat că preadministrarea de sotalol, un β – blocant cu penetrare redusă în BHE, reduce
efectele stimulatoare ale adrenalinei asupra memoriei și învățării, ceea ce vine în sprijinul
ipotezei β –adrenoreceptorilor periferici (52).
Glucocorticoizii
Injecții post – antrenament de glucocorticoizi stimulează retenția și învățarea. Hormonii
glucocorticoizi sunt foarte lipofili, trec ne -afectați prin BHE și se leagă de receptorii
mineralocorticoizi (MR) și pe receptorii glucocorticoizi (GR). Hormonii glucocorticoizi
acționează prin intermediul efectelor genomice și produc stimularea transcripției genice direct
sau prin activarea de factori transcripțio nali precum precum jum și fos.
De principiu, cele 2 grupe de hormoni acționează sinergic, atât adrenalina cât și
cortisolul. Efectul permisiv al adrenalinei asupra eliberării de glucoză din ficat, precum și
efectul glucoenergetic al cortisolului și cortico steronului au fost implicați în activarea
consolidării memoriei. Administrarea de propranolol a inhibat consolidarea indusă de cortisol,
în vreme ce administrarea de yohimbină (agonist α 2 adrenoreceptor) crește retenția.
Influențe colinergice asupra învăță rii și memoriei
Administrarea de antagoniști sau agoniști colinergici la nivel amigdalian produc
stimularea sau reducerea memoriei pentru toate tipurile de învățare, inclusiv evitarea de
inhibiție, condiționarea pavlovniană de frică, preferința de localiza re condiționare și
condiționarea pozitivă de recompensă. În plus, lezarea nucleului bazal, care este sursa majoră
de inervație colinergică amigdalo -hipocampică, reduce retenția de evitare, în vreme ce injecțiile
bazale de oxotremorină (medicament parasimpa tomimetic) sau fizostigmină (alcaloid
colinomimetic de tip inhibitor de colinesterază) atenuează tulburările de memorie (53).

2.2.4. IMPLICAȚII NEURONALE PENTRU HABITUARE

Serotonina modulează habituarea la animalele inferioare până la rozătoare. Scăderea
medicamentoasă a medierii serotoninergice hipocampice duce la scăderea fenomenului de
habituare (54). Administrarea de agoniști ai receptorilor 5HT a crescut habituarea. Este clar că
există un rol semnificativ pentru serotonină în mecanismul habituării, dar funcțiile și localizările
exacte ale receptorilor 5HT cerebrali implicați în acest proces nu sunt încă clare.

12 Acetilcolina are un rol clar în învățare și memorie. Șobolanii tratați cu scopolamină au
demonstrat defic ite de habituare. Pe de altă parte, administrarea de tacrin, un inhibitor
nespecific de colinesterază, direct în nucleul accumbens, a crescut habituarea (55). Aceste
rezultate, împreună cu studiile folosind nicotină au demonstrat u n rol în memoria legată de
habituare. Acetilcolina hipocampică are de asemenea un rol important în consolidarea
memoriei, deoarece blocarea receptorilor colinergici cu scopolamină după sarcina de habituare
produce amnezie retrogradă la șobolani (56).

2.3.SUBSTANȚE IMPLICATE ÎN ÎNVĂȚARE

2.3.1. DOPAMINA

Studiile folosind șoareci knockout pentru receptorii dopaminergici cerebrali D1 și D3
au demonstrat hiperactivitate locomotorie și habituare crescută (57).
Rezultatele privind învățarea și receptorii dopaminergici sunt contradictorii, iar
consensul general este că mediația dopaminergică afectează habituarea și alte mecanisme ale
învățării în mod indirect, mai ales modificând procesele atenționale și motivația , care ar putea
crește sau scădea învățarea și memoria (58).
Ca și noradrenalina, dopamina crește în aplicarea de stresori și crește retenția, în vreme
ce micro injecțiile de blocanți ai receptorilor D 1 sau D2 scad retenția. De asemenea, studii de
microdializă au demonstrat că există o corelație cantitativă între cantitatea de dopamină și
retenția de memorie la șobolani la 2 zile după evitarea de inhibiție (59).

2.3.2.ENDOCANABINOIZII

Cercetări experimentale au demonstrat că semnalizarea endocanabinoidă în amigdală,
cortexul prefrontal și hipocamp sunt implicate în mod esențial în consolidarea amintirilor
emoționale (60). Se pare că polimorfismul unei gene ce lizează endocanabinoizii (FAAH)
(hidroliza amidelor acizilor grași) este responsabil pentru creșterea nivelului
endocanabinoizilor și crește extincția la șoareci (61), iar administrarea de canabinoizi exogeni
a crescut extincția fricii condiționate.

2.3.3.RECEPTORII NMDA

Acțiunile glutamatului la nivelul receptorului NMDA sunt esențiale pentru majoritatea
formelor de plasticitate neuronală și memorie, și antagoniștii de NMDA inhibă extincția fricii
condiționate. Antagoniștii NMDA, de tip cicloserină au efecte inverse, anxiolitice prin
reducerea extincției. Pe de altă parte, receptorii NMDA pot avea efecte excitotoxice la nivel
neuronal, ceea ce le scade valoarea ca țintă a stimulării permanente. Totuși, mai multe studii au
arătat că administrarea de D – cicloserină are efecte benefice în cazuri de anxietate socială,
tulburări obsesiv -compulsive și tulburări de panică.
Receptorii AMPA sunt responsabili pentru curenții rapizi excitatori din creier, dar au și
ei un risc important de excitotoxicitate.
Totuși, în ultimii ani s -au dezvoltat o serie de medicamente, denumite generic ampakine,
care modulează alosteric activitate a la nivelul acestor receptori. Ei pot acționa prin 2
mecanisme: în primul rând, crescând răspunsul la nivelul receptorilor AMPA; ei sunt
stimulatori cognitivi de fază acută; în al doilea rând, prin creșterea răspunsului postsinaptic, ei
pot stimula mecanismele de lungă durată ale memoriei (62).

13 2.3.4. GLUTAMATUL

Acesta afectează retenția memoriei la administrarea intra -hipocampică după ce s -a
realizat habituarea, în vreme ce antagoniștii receptorilor NMDA scad retenția (63). Când se
administrează direct în nucleul accumbens, antagoniștii de receptori N MDA afectează
procesarea informației spațiale (64).
Blocanții de receptori AMPA interferă cu habituarea și retenția acesteia când este administrată
în hipocamp (65). Aceste rezultate sugerează că mediația glutamatergică este impl icată în
activitatea motorie, hab ituare și retenția habituării (f igura 2.1.).

Figura 2.1. Cascada de semnalizare a mediației glutamatergice (modificat după (66))

2.3.5. ALTE SUBSTANȚE

Glucoza și insulina are efecte opuse asupra habi tuării, cu glucoza crescând habituarea
iar insulina scăzând -o. Kopf și Baralti (1999) au demonstrat în aceste studii că medierea atât
prin glucoză cât și influența insulinei au fost mediate prin mecanisme colinergice (67) .
Fragmentele de colecistokinină Bac -CCK-4 și CCK -85, administrate periferic, au
îmbunătățit retenția (68).
Cafeina administrată înai nte de training a alterat în sens negativ habituarea, dar nu a
avut nici un efect la administrarea post -antrenament (69).

2.3.6. MONOXIDUL DE AZOT

Oxidul nitric pare a avea și el un rol în habituare. Șobolanii ce au primit L -NMDA, un
inhibitor de NOS (nitric -oxid-synthase) au prezentat deficit de habituar e (70). Șobolanii bătrâni,
de cel puțin 18 luni, care prezintă un deficit al eNOS (NOS endotelială) asociat cu vârsta,
prezintă deficit de habituare (71).

14 2.3.7. ANGIOTENSINA

Efectele angiotensinei II pot fi separate în 2 categorii:
1. Efectele vasculare ale angiotensinelor și receptorilor angiotensinergici asupra circulației
sanguine cerebrale și asupra evoluției și supraviețuirii celulelor diverselor structuri celulare
2. Efectele directe ale mediației angiotensinergice asupra celulei nervoase , gliei și
ansamblurilor celulare ce stau la baza memoriei, comportamentului, șamd.
Studiile cele mai multe și mai frecvente au fost realizate pe pacienți cu boli
neurodegenerative, precum Alzheimer, Parkinson, demențe vasculare, etc., precum și pe
modele anim ale ale acestora, fie chimice, moleculare sau lezionale. Deși este destul de dificil
de separat cele 2 categorii de efecte, multe studii citează angiotensina ca factor cauzal în
tulburările neurodegenerative și /sau afectările de memorie adiacente (72).
Nivelele crescute de ang II duc la creșterea activării AT1R, pe care mai multe studii le –
au asociat cu acumularea de amiloid β (Aβ) și proteina tau (τ) (73).
Și studiile epidemiologice sugerează că administrarea prelungită de IECA (Inhibitori de
Enzimă de Conversie) sau de blocan ți de receptori AT1, mai ales în scopul tratării hipertensiunii
arteriale cronice, au avut și efecte protectoare împotriva declinului cognitiv (74).
Pe de altă parte, mai multe studii sugerează că de fapt declinul cognitiv nu este exclusiv
datorat Ang II, ci și altor fragmente angiotensinice mai ales a angiotensinei IV (75).
Mecanismele prin care angiotensinele induc deficit cognitiv nu sunt încă elucidate.
Studii imagistice au demonstrat atrofie semnificativă a lobului mediotemporal al cortexului,
acolo unde este localizat hipocampul, formațiune esențială pentru memorie (76).
La nivelul hipocampului se găsește una dintre puținele localizări ale regenerării
sistemului nervos și locul unde se produc noi neuroni (77). La acest nivel se găsesc celule stem
neurale hipocampice ce se pot divide și forma noi trasee corticale, generate de stimuli
comportamentali. Studii de lezare a neurogenezei hipocampice prin mijloace farmacologice sau
iradiere au evidențiat efect de redu cere a memoriei (78).
Un studiu interesant a demonstrat că administrarea de Ang II pe culturi de celule stem
neurale hipocampice a indus moartea apoptotică a acestora, fenomen dependent de AT 1R (79),
și de asemeni a crescut cantitatea de specii radicale ale oxigenului (SRO) prin devierea
metabolismului mitocondrial, ceea ce a activat PPAR ᵧ (80).
S-a demonstrat de asemeni că BRA (blocanți de receptori angiotensinici sunt puternici
inhibitori ai cascadei moleculare a acidului kynurenic (KYNA), care este la rândul său un
blocant ubiquitar pentru receptorii ionotropici Glu , NMDA și Kainat. Nivele corticale crescute
de KYNA în cortex au efecte lezante asupra memoriei și comportamentului, fiind descoperite
la schizofrenici și la modelele animale de tip schizofrenie. Este posibil astfel ca din căile prin
care ARB (losartan, ca ndesartan, irbesartan, etc) să aibă efecte pozitive asupra memoriei și
comportamentului (81).
Situsuri de cuplare pentru Ang II au fost descoperite în cortex, hipocamp și diencefal
(82), iar efectele administrării acesteia, atât sistemice cât și locale au produs achiziția memoriei
și reducerea potențării pe termen lung în hipocamp (83).
S-au observat în unele studii și îmbunătățiri ai parametrilor cognitivi, dar s -au dovedit
că efectele benefice s -au datorat sintezei imediate de AT IV (84) la locul injecției. Un studiu a
demonstrat că blocajul AT1R cu candesartan a fost dep endent de vârstă și de tipul d e test.
Studiile aversive au fost îmbunătățite de candesartan la șobolanii în vârstă, dar nu și la cei tineri,
în schimb studiile cu stimuli pozitivi au fost îmbunătățite indiferent de vârstă (85).
Pe un model de boală Alzheimer cu streptozocină, s -a demonstrat că atât captoprilul cât
și valsartanul au atenuat radicalii liberi ai oxigenului și azotului. Astfel, inh ibiția ACE poate
îmbunătăți sistemul de apărare antioxidant (86), iar blocarea efectelor Ang II prin intermediul

15 AT1R este responsabilă pentru reducerea leziunilor neuronale de origine mitocondrială,
mediate prin PPAR ᵧ.
Angiotensina II cerebrală este propusă pentru implicarea în fiziopatologia bolii
Alzheimer. Administrarea de ang II intracerebral la șoarece prin canulă i.c.v. și pompă osmotică
au fost însoțite de teste care să evalueze controlul motor și coordonarea senzomotorie, de tip
retard. Pentru evaluarea învățării spațiale și a funcției memoriei, s -a folosit testul acvatic Morris.
S-a măsurat perfuzia cerebrală folosind o sondă laser, după care s -a efectuat histologia
pe creiere, măsurarea superoxidului cerebral și evaluarea gradului de permeabilizare a BHE.
În sfârșit, depunerea de proteină amiloid β, mă surarea fibrozei cardiace și a fibrei
musculare de gastrocnemian au fost realizate, având în vedere înrudirea funcțională între boala
Alzheimer și insuficiența cardiacă prin fibroză miocardică difuză și cu sarcopenia (87).
Rezultatele au demonstrat că șoarecii transgenici cu dezvoltare spontană de BA
prezentat o susceptibilitate mai mare la tulburările cognitive induse de ang II. De asemenea,
Ang II a indus atrofie a mușchilor scheletici și leziuni cardiace de tip fibrotic, ceea ce sugerează
că ang II de origine cerebrală poate trece în direcție inversă prin BHE.
Depunerea de proteină amiloid β (PAB) a fost semnificativ crescută la șoareci cu BA
congenitală, deși la șoarecii de tip sălbatic nu s -a întâmplat acest lucru.
Această constatare a dus la ideea că nivele crescute de Ang II nu sunt neapărat cauzative
pentru BA, ci mai degrabă agravante pentru un individ cu predispoziție sau pentru cazuri în
care evoluția Bolii Alzheimer a și început deja (88).
Un studiu molecular recent (89) a demonstrat că șoarecii care au primit Ang II au
prezentat o creșterea a numărului de celule gliale (glioză) sau modificări fenotipice ale celulelor
gliale. Acest fenomen nu a fost dependent de hipertensiune indusă de Ang II, ci a fost un
fenomen de sine stătător. Pe de altă parte, microglia a demonstrat diferențe ultrastructurale
semnificative față de martori, iar cantitatea de interleukine proinflamatorii a fost crescută (TNF –
α și IL-6). Concluzia acestui studiu extensiv a fost că Ang II induce inflamaț ie hipocampică și
glioză cerebrală. Aceste fenomene ar putea explica efectele dăunătoare ale Ang II asupra
memoriei și comportamentului, ca și efectele benefice ale blocării mediației angiotensinergice
cerebrale cu BRA (90).
Sistemul renină -angiotensină cerebral este independent de SRA sistemic și conține
fiecare precursor și enzimă necesară pentru sinteza de Ang II și Ang IV (91). De vreme ce BRA
au avut efecte benefice asupra memoriei, potențării pe termen lung și a fluxului sanguin cerebral
(FSC), se pare că Ang IV, prin receptorii săi (AT 4R) mediază aceste efecte benefice (92).
Studiul lui Royea și col (2017) (93) a demonstrat că beneficiile cognitive ale losartanului
au fost inhibate de blocarea receptorilor AT4R folosind divalinal (94). Acesta a inhibat
învățarea spațială și memoria. Pe de altă parte, nici administrarea de losartan nici divalinal nu
au afectat patologia Aβ la șoarecii transgenici de tip C57BL/6 ce exprimă proteina precursor
amiloidă (APP).
Aceste rezultate demonstrează că p erformanța memoriei (95) și memoria spațială sunt
dependente de AT 4 (96), în timp ce depunerea de Aβ și τ nu sunt dependente de acestea.

2.3.8. ANGIOTENSINA 1 -7 ȘI EFECTELE SALE LA NIVELUL SISTEMULUI NERVOS.
IMPLICAREA ANG. 1 -7 ÎN CEREBROPROTECȚIE, ÎNVĂȚARE ȘI MEMORIE

Percepția liniară a sistemului renină – angiotensină s -a modificat în mod semnificativ
în ultimele decenii. În locul unei cascade dintre Angen –Ang I – Ang II – ATR, aceasta se
bifurcă în funcție de fragmentul implica t și linia sa de semnalizare: Ang II/AT1R și Ang 1 –
7/mas (97). De asemeni, ang III, IV și ang 1 -9 sunt peptide biologice active, cu receptorii și
localizările lor și efectele lor specifice (98).

16 Ang 1-7 este peptidul angiotensinic cu cea mai mare distribuție în SNC și are o expresie
aproape ubiquitară în creier, mai ales în hipocamp, amigdală și hipotalamus. C ea mai mare
expresie a ang. 1 -7 este în hipocamp, iar blocada receptorilor Mas de la acest nivel duce la
deficite de recunoaștere a obiectelor (99). Una din căile moleculare posibile este sinteza de NO
(monoxid de azot), esențial pentru memoria de recunoaș tere a obiectelor, deoarece ang. 1 -7,
prin intermediul său Mas, crește densitatea expresi ei “NOS” (NO -sintaza –neuronală) (100).
De asemen ea, Mas poate modula fluxul sanguin cerebral și micro circulația prin mai multe
mecanisme, astfel protejând împotriva ischemiei cerebrale (101).
Angiotensina 1 -7 se dovedește a fi un peptid d e o importanță esențială în învățare și
memorie, astfel că studiul său pe modele de neuro -degenerescență este plin de rezultate
potențiale și trebuie continuat, folosind aceleași metode de investigație sau scara lor trebuie
lărgită în mod semnificativ.

2.4. ABORDURI FARMACOLOGICE LA NIVELUL SRA ÎN COGNIȚIE, MEMORIE
ȘI ÎNVĂȚARE

2.4.1. EFECTE ALE INHIBITORILOR ENZIMEI DE CONVERSIE

Pe un model de amnezie indus de scopolamină, bine -cunoscută ca mimând efectele
cognitive și comportamentale ale bolii Alzheime r, (102), folosind teste de tip Elevated plus
maze (103), testul de e vitare pasivă, testul labirintului acvatic Morris, lisinoprilul și fosinoprilul
au scăzut latența de transfer, retenția memoriei, dar nu au îmbunătățit în mod semnificativ
parametrii învățării și memoriei în labirintul acvatic Morris (104).
Pe un studiu care a folosit administrarea intracerebroventriculară (i.c.v) de colchicină
(105) și perindopril, s -a demonstrat că blocarea ECA a redus inhibiția memoriei la șoarecii
tratați cu colchicină. Se știe că colchicina este un agent inhibitor al di viziunii celulare prin
tulburarea dezvoltării microtubulare, care produce alterări microtubulare și, la nivelul
sistemului nervos duce la disfuncția transportului axonal și în final la moartea neuronilor (106).
De asemenea are și efecte prooxidante și antiinflamatorii. Toate aceste efecte fiind reduse de
administrarea de IECA, este de considerat că medicația angiotensinergică este esențială în
funcționarea memoriei și comportamentului, iar i nhibiția are efecte benefice.
Un studiu interesant și cuprinzător a investigat efectele IECA asupra efectelor
comportamentale și cerebroinflamatoare la șobolani (107).
Studiul a investigat efectele administrării de enalapril, perindopril și ramipril,
comparativ cu m artorul piracetam asupra șobolanilor ce au primit scopolamină, pe labirintul
acvatic Morris și testul de cățărare, după care s -au efectuat studii biochimice. Toate trei
substanțele IECA au îmbunătățit parametrii comportamentali, ca și parametrii oxidativi
cerebrali. Cel mai bun efect asupra retenției de memorie l -a avut perindoprilul.
Toate aceste rezultate sunt în concordanță cu datele de pe ARB, mai ales la nivel
cantitativ. Se pare însă că fie generarea de Ang II cerebrală are un efect foarte semnificat iv
comparativ cu cea sistemică, sau penetrarea IECA prin BHE nu este la fel de eficientă ca a
sartanilor, sau lipsa efectului asupra PPAR -Y al IECA este importantă cantitativ întrucât toate
rezultatele au fost mai puțin evidente cantitativ decât pentru sar tani.

2.4.2. NOȚIUNI DE FARMACOLOGIE A INHIBITORILOR ENZIMEI DE CONVERSIE A
ANGIOTENSINEI

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt indicați în:
– Hipertensiune
– Insuficien ță cardiacă

17 – Disfuncție ventriculară stângă asimptomatică
– Post infarct miocardic
Mecanismul exact al inhibitorilor ECA nu este pe deplin cunoscut. Ace știa intervin la
nivelul sistemului renină -angiotensină -aldosteron, dar efectul lor nu este direct legat de nivelul
reninei din sânge.
Inhibitorii ECA blochează enzima de conve rsie a angiotensinei care convertește
angiotensina I în angiotensin ă II. Creșterea scăzută a angiotensinei II îmbunătățește natriureza,
reduce presiunea arterială și previne remodelarea mușchilor netezi și cardiaci. Valoarea redusă
a presiunii arteriale și venoase reduce atât presarcina cât și postsarcina. De asemenea, se
presupune că inhibitorii ECA interferează cu degradarea bradikininei care este o peptidă care
provoacă vasodilatație .
Inhibitorii ECA disponibili sunt grupați în trei grupe principale, în funcție de structura
lor chimică:
1. Inhibitori ECA care conțin sulfhidril, – Captopril
2. Inhibitori ECA dicarboxilici: benzapril, enalapril, lisinopril, moexipril, perindopril,
quinapril, ramipril și trandolapril
3. Inhibitor ECA care conține fosfor, din care exi stă doar unul, fosinopril
Lisinoprilul și captoprilul sunt singurii inhibitori ECA care nu trebuie să fie activați în
organism pentru a fi eficienți. Toți ceilalți inhibitori ECA sunt pro -droguri și necesită activare.
Cele mai multe dintre acestea ating ma ximele serice ale serului în decurs de o oră după ingestie.
Activarea are loc în ficat (108).

2.4.3. EFECTE DIRECTE ALE BLOCANȚILOR DE RECEPTORI AT1 ASUPRA MEMORIEI
ȘI ÎNVĂȚĂRII

Efectele neuroprotectoare ale BRA au fost demonstrate pe modele animale și studii
clinice. BRA administrate periferic trec BHE și au efecte centrale directe, reduc inflamația și
remodelarea cerebrovasculară, ameliorează efectele accidentelor vasculare cerebrale prin
protejarea fluxului de sânge cerebrovascular, reduc leziunile cognitive după iradierea cerebrală
totală la șobolani și protejează împotriva componentelor comportamentale aso ciate cu boala și
depresia (109).
Este cunoscut faptul că stresul cronic prelungit este un inhibitor al memoriei și învățării,
și este implicat în leziuni microscopice la nivelul structurilor cognitive cerebrale (110). Stresul
implică activarea axului hipotalamo -hipofizo-adrenal, care la rândul său activează SRA.
Această creștere a stimulării angiotensinergice produce creșterea activării SRA cerebral și
crește expresia AT1 în zona hipocampo – amigdaliene (111).
Telmisartanul este unul dintre cele mai folosite medicamente din seria blocanților de
receptori AT1, datorită unei serii de caracteristici farmacologice favorabile. Are cea mai lungă
semiviață dintre ABR și în același timp este cel mai lipofil, ceea ce -i face trecerea prin bariera
hemato-encefalică (BHE) mai ușoară. Studii recente au demonstrat și existența de acțiuni
neuroprotectoare directe (112).
Într-un studiu essential asupra comportamentului la șobolanii tratați cu BRA, Braszko
și Winczewicz (113) au demonstrat că administrarea de candesartan a ajutat în mod eficient la
recuperarea funcțiilor cognitive alterate de stres și a scăzut fenomenele amnezice observate la
testele de evitare pasivă și recunoaștere a obiectelor, fără a avea și efecte anxiolitice.
Comparat cu un alt BRA din același grup, pentru candesartan s -a observat și un efect
procognitiv asupra loturilor de animale netratate, fenomen probabil explicabil tot prin
caracteristicile farmacodinamice ale celor două substanțe (114).
O altă caracteristică interesantă a receptorilor pentru Ang. II este că, cel puțin la nivel
cerebral, AT1 nu se co -localizează cu AT2, ceea ce ar putea sugera că o blocare mai eficientă

18 a AT1 ar putea duce la o dep resie a AT2, cu efectele sale bine – cunoscute atât asupra markerilor
inflamatori cât și asupra parametrilor cognitivi și de memorie (115). De asemeni, potențialul
efect al telmisartanului asupra stimulării PPAR y ar putea fi luat în calcul.
În ultimii ani s -a dovedit că blocanții de receptori angiotensinici au puternice efecte anti –
imflamatorii la nivel cerebrovascular (116).
Este cunoscut faptul că hiperactivitatea receptorilor AT1 este un factor determinant în
ceea ce privește inflamația necontrolată și excesivă, modificări ale activității cerebro -vasculare
și răspunsurile patologice la stres (117).
Blocarea sistemică a AT1 cu BRA a scăzut în mod semnificativ inflamația cerebrală
asociată cu administrarea la LPS hipertensiune arterială și stroke , hemoragii cerebrale și
tulburări ischemice (118). Mecanismele prin care se realizează aceste efecte sunt multiple,
monitorizate prin reducerea producerii și eliberării de citokine proinflamatorii, reduc cantitatea
de corticoizi antiinflamatori, reduc ca ntitatea de aldosteron circulant, ceea ce reduce stimularea
receptorilor mineralocorticoizi (RM) și producerea excesivă de SRO NADPH –oxidativ –
dependentă (119).
De asemenea, BRA reduc perme abilitatea BHE și astfel penetrarea acesteia de către
macrofage și celulele T către parenchimul cerebral (120).
Cu certitudine, majoritatea efectelor benefice ale BRA sunt indirecte, dar există și
rezultate care dovedesc că administrarea sistemică nu numai intracerebrală sau i.c.v. este
eficientă. De asemenea, rezultatele în cultură sunt sugestive pentru efecte directe ale BRA
(109).
Dacă efectele asupra presiunii arter iale și asupra fluxului sangvin cerebral sunt
cunoscute și discutate (121), efectele neuroprotectoare ce depășesc sfera vasculară sunt
multiple. Telmisartanul are efecte protectoare asupra fenomenelor cognitive la șobolanii
injectați cu amiloid β. De asemenea, BRA sunt protectori pe modelele transgenice de boală
Alzheimer la șoarece și reduc declinul memoriei pe modelele de diabet zaharat la șobolan. BRA
reduc comportamentul de tip patologic, caracterizat prin izolare, scăderea interacțiunilor
sociale.
Într-un studiu recent, Ongali și col. (122) au încercat să co -administreze atât BRA cât și
IECA, pe un model murin de boală Alzheimer (A βPP), în speranța că tratamentul va fi mai
eficient în manieră combinată decât administrat separat. Au administrat enalapril împreună cu
losartan, care are penetrație cerebrală bună. Au studiat funcția cerebro -vasculară, nivelele de
metabolism oxidativ, histologia cerebrală, depunerea de proteină τ și amiloid, glioza și nivelele
de expresie ale receptorilor AT1 și AT4.
În sfârșit, au testat performanța cognitivă a animalelor. Nici unul dintre tratamente nu a
îmbunătățit performanța cognitivă, deși efectele asupra metabolismul ui oxidativ, vascularizației
și inflamației neurale au fost semnificative.
Concluzia lor a fost că enalaprilul nu a avut efecte semnificative, și doar co –
administrarea cu losartan a produs efectele amelioratoare observate, deci fie IECA nu reușesc
să reducă metabolismul cerebral în mod semnificativ pentru ANG II, fie penetrarea l or prin
BHE nu este suficient de bună.
Având în vedere că mulți autori au sugerat că efectul sartani lor este legat mai ales de
PPAR ᵧ, autorii au administrat și un antagonist de receptori PPAR ᵧ – GW 9662 și au observat
că efectul neuroprotector persistă, deci nu este legat în mod obligatoriu de funcția PPAR ᵧ.
În plus, administrarea i.c.v. de BRA a redus nivelele de noradrenalină plasmatică
asociate cu stresul, ceea ce pare că SRA cerebral este conectat în mod semnificativ și cu stresul
adrenergic. În pl us, antagonismul AT 1R a fost asociat și cu suprareglarea BDNF (Brain -Derived
Neurotrophic Factor) (123), ceea ce sprijină eligibilitatea SRA cerebral ca țintă a noilor
medicamente.

19 Efectul direct al stresului as upra cogniției nu este încă suficient cunoscut. În orice caz,
blocarea receptorilor AT 1 reduce activarea axei HPA la subiecții stresați, ceea ce la rândul său
reduce cortisolul plasmatic, reduce nivelele de substanță P, nivelele crescute de SRA ca factori
de fundal ai proceselor dăunătoare pe fondul cărora se produce inhibarea memoriei și învățării
în stres.
Un alt studiu, al lui Villapol, (124) trece în revistă efectele neuroprotectoare ale BRA
în urma leziunilor cerebrale traumatice (LCT). Acest studiu a demonst rat că tratamentul anterior
leziunii experimentale reduce volumul lezional și moartea celulară. De asemeni, reduce
activarea microglială, ce semnifică reactivitate inflamatorie crescută, fără a afecta astrocitele
sau oligodendrocitele mature. Pretratarea c u candesartan crește fluxul sangvin cerebral dar nu
modifică în mod semnificativ presiunea arterială. Din punct de vedere al markerilor moleculari
se observă o reducere a TGF β (beta), iar din punct de vedere comportamental s -a îmbunătățit
funcția motorie, gradul de învățare spațială și rezultatele testelor de memorie după LCT. În
general, tratamentul cu candesartan pare a fi o terapie valabilă pentru LCT.
Un alt studiu (125) ce a folosit lisinopril și telmisartan pe un model de Alzhe imer indus
cu streptozocină a demonstrat că administrarea de ramipril, losartan și /sau donepezil (inhibitor
reversibil de colinesterază, folosit în tratamentul bolii Alzheimer) ca și control a îmbunătățit
parametrii de învățare pe labirintul acvatic Morri s. Aceste efecte au fost datorate în principiu
acțiunii antiinflamatoare ale IECA, combinat cu efectul antioxidant al telmisartanului. În același
studiu, s-a realizat și o pre -tratare cu BADGE, un antagonist selective al PPARᵧ. Co-
administrarea sau pre -tratarea cu BADGE a redus sau chiar anulat efectele benefice ale
substanțelor anti -angiotensinice asupra învățării, memoriei și parametrilor biochimici. Pe de
altă parte, efectele donepezilului nu au fost reduse de co -administrare a de BADGE, ceea ce
demonstrează că efectul benefic asupra metabolismului cho linergic nu are componentă PPAR ᵧ.
Un studiu efectuat pe pacienți hipertensivi care au primit tratament cu ARB, fără semne
de demență sau diagnosticați cu deficit cognitiv ușor (Mi ld Cognitive Impairment –MCI) și
care, conform bazei de date ADNI (Alzheimer Disease Neuroimaging Intiative) primează
terapia antihipertensivă cu BRA, au fost testați cu o serie de teste neuropsihologice de tip:
– WMS – R (Testul de memorie logică)
– RAVLT (T estul Auditor Verbal de învățare Rey)
– Scala de inteligență Wechsler pentru adulți și altele, la care s -a adăugat evaluarea
gradului de atrofie corticală prin RMN.
Toate studiile au demonstrat că:
1. Primitorii de BRA au avut rezultate mai bune pe toate scalele;
2. Combinația de IECA cu ABR nu a avut efecte mai bune decât ABR singure;
3. Cu cât capacitatea de pasaj a substanțelor prin BHE a fost mai mare, cu atât măsurătorile
memoriei efective au fost mai bune [Ho, 2012].

2.4.4. NOȚIUNI DE FARMACOLOGIE A INHIB ITORILOR DE RECEPTORI AT1

Telmisartan
Este unul dintre cei mai folosiți BRA, cu profil de siguranță și tolerabilitate foarte bună.
Are cea mai lungă semi -viață plasmatică, cea mai mare lipofilie și cea mai puternică afinitate
de legare la receptori din to ată clasa. Îmbunătățește sensibilitatea la insulină la pacienții cu
hipertensiune arterială și datorită acțiunii de agonist PPARγ, poate îmbunătăți gradul de
inflamație vasculară, reduce grăsimea viscerală și crește adiponectina serică.

Olmesartan
Este un alt antagonist AT1R utilizat de mai mult de un deceniu și are un profil favorabil
de siguranță și eficacitate în tratamentul hipertensiunii arteriale. Are o moleculă aparte, cu

20 catenă dublă, care îl face mai eficient ca agent antihipertensiv în comparați e cu celelalte ARB –
uri. Există rapoarte privind efectele sale adverse, cum ar fi enteropatia de tip sprue și riscul de
mortalitate (126).

Candesartan cilexetil
Este un blocant AT1R nepeptidic, puternic, foarte selectiv. Efectul său de blocare al
AT1R reduce mortalitatea și evenimentele cardiovasculare, și specific pentru candesartan poate
împiedica apariția fibrilație atrială de novo. Reduce progresia miocarditei autoimune, iar în
cazul DZ de tip 2, candesartanul poate favoriza supraviețuirea celulelor β (127).

Losartanul
Este antagonistul AT1R de primă generație, un pro -medicament care este activat în ficat
cu producerea a doi metaboliți dintre care unul blochează AT1R, în timp ce celălalt ar fi
responsabil de caracteristicile auxiliare, cum ar fi reducerea stresului oxida tiv și reducerea
disfuncției mitocondriale. Este și un agonist parțial pe receptorul bradykinin B2 (B2R), ceea ce
ar putea oferi o cardioprotecție suplimentară. Losartanul are o bună tolerabilitate, și are o
eficiență uricosurică și nefroprotectoare semnif icativă (128)

Valsartan
Este un alt ARB, care inhibă activarea genei HIF -1 (Hypoxia -Inducible Factor) și a
redus factorii patogeni asociați cu nefropatia diabetică, îmbunătățind astfel evoluția leziunilor
renale. Un raport sugerează că valsartanul afectează angiogeneza stimulată de Ang II a celulelor
stem din măduva osoasă prin inactivarea căii AT1R/PI3K/Akt (129). Astfel, poate apărea
ipoteza utilizării valsartanului în timpul terapiei cu celule stem.

Irbesartan
Acest medicament oferă un control ef icient al presiunii arteriale pe o durată de 24 de
ore la pacienții cu hipertensiune esențială. Irbesartanul a îmbunătățit sensibilitatea insulinei la
pacienții cu insuficiență cardiacă și DZ asociat, a blocat complet generarea ROS produsă de
glicozilare ș i exprimarea genelor VCAM -1 (Vascular Cell Adhesion Molecules), și a stimulat
activarea PPARγ (130).

Azilsartan
Azilsartan medoxomil, un ARB recent aprobat, este un pro -medicament care este
hidrolizat rapid la partea activă azilsartan, care este un antagonist puternic și selectiv al AT1R.
În plus are potențialul de a neutraliza hipertrofia cardiacă, fibroza cardiacă și rezistența la
insulină, împreună cu renoprotecția îmbunătățită și stabilizarea plăcii aterosclerotice, care nu
pot tolera alte medicamente antihipertensive. Deoarece este un medicament mai nou, cu mai
puține dovezi privind eficacitatea acestuia în ceea ce privește morbiditatea și mortalitatea CV,
sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma valoarea sa în raport cu aceste afecțiuni
(131).

Fimasartan
Este un BRA recent dezvoltat, care pare a fi eficace în înc etinirea progresiei
aterosclerozei și a acumulării de macrofage din plăcile aortice, poate preveni disfuncția
mitocondrială și apoptoza ce însoțește fenomenele de ischemie/reperfuzie (132).

Eprosartan
Este un agent antihipertensiv bine tolerat și eficient, cu beneficii în preve nirea secundară
a evenimentelor cerebrovasculare, independent de efectele de scădere a BP. Eprosartanul are

21 un potențial scăzut de evenimente adverse grave și nu a fost asociat cu interacțiuni
medicamentoase semnificative din punct de vedere clinic (125).

2.4.5. RECEPTORII AT2 ȘI EFECTELE ACESTORA

Deși din tot ce s -a scris până acum, angiotensina II, prin intermediul receptorului AT1,
este un mediator foarte dăunător și duce, mai devreme sau mai târziu, la degenerescență
nervoasă, pierderi de memorie, tulburări comportamentale și așa mai departe, fu ncțiile sale nu
sunt nici pe departe atât de nocive pe cât s -ar putea deduce din cele de mai sus.
Pe de altă parte, ang II mai are un receptor, și anume AT 2, tot de tip GPCR, exprimat în
aceleași zone și în densități similare precum AT1. Totuși, acțiunile sale sunt mult mai discrete
și de obicei sunt observabile doar in vitro sau după blocarea AT1 cu sartani, sau folosind
animale transgenice (133).
AT2 a fost studiat în mod extensiv în ultimul deceniu, și s -a demonstrat că este foarte
prevalent mai ales în viața intrauterină și la naștere, după care expresia sa scade (134). În ceea
ce privește distribuția sa în sistemul nervos, este prezent în zone bine stabilite, precum bulbul
(unde este implicat în controlul funcțiilor vegetative), amigdala și septul (asociate cu
comportame ntul de tip anxios), talamusul (percepția senzorială), nucleii subtalamici și
cerebelul (funcții motorii). Recent, s -a demonstrat expresia sa în substanța neagră, implicată în
boala Parkinson (135) și în hipocamp.
O altă caracteristică importantă este că AT2 nu se exprimă decât în neuroni, nu și în glie
(136).
Efectele esențiale ale AT2 au fost studiate mai ales pe culturi celulare. Activitatea sa
duce la reducerea influxului de Ca2+ și la creșterea curenților tranzitori de K+, ceea ce scade
excitabilitatea neuronală și pe de altă parte are un efect neuroprotector.
Un alt efect esențial al AT2 este inducerea creșterii de neurite, asociată cu o creștere a
receptorilor ADN -ului lezat (137).
Un alt efect al AT2R este induce rea migrației celulare, mai ales în prezența losartanului,
și inhibate de PD 123319. Aceste efecte ar putea fi implicate în faza de consolidare a memoriei,
când se presupune că apar modificări în rețele neuronale.
S-a demonstrat deja că AT2 este asociat c u îmbunătățirea funcției cognitive în leziunile
neuronale post -ischemice (115). De asemeni, poate preveni declinul cognitiv pe modele de
șoareci injectați cu Aβ, reducând gradul de NFT (Neurofibrillary Tangles) în asociere cu
producerea de NO și GMP (137).
Concluzia este că probabil multe dintre BRA -uri nu-și exercită funcția protectoare doar
prin efecte proprii, ci și prin efectul permisiv pe care -l acordă receptorului AT2, în condițiile
păstrării concentrației locale de Ang II.

2.4.6. STIMULATORII COGNITIVI

Stimulatorii cognitivi se mai numesc și „droguri deștepte” sau agenți nootropici care au
fost dezvoltați pentru a îmbunătăți atenția, învățarea și memoria.
Inhibitorii de colinesterază precum donepezil , rivastigmină sau galantamină sunt
folosite pentru demențe ușoare până la moderate, mai ales de tip Alzheimer, unde
degenerescența căilor colinergice este o caracteristică esențială.

Memantina este un antagonist necompetitiv al receptorilor NMDA voltaj -dependent,
care încearcă să reducă nivelele crescute de glutamat care duc la deficiențe cognitive. Este
folosit în Alzheimer ușor spre moderat.

22 Psihostimulanți de tip L sau D-amfetamină (Adderall ) sau inhibitori de recaptare
dopaminergică de tip metilfenidat (Ritalin) pot stimula memoria de lucru și flexibilitatea
cognitivă. Un alt medicament inhibitor al recaptării noradrenalinei este atomoxetina
(Straterra), care îmbunătățește atenția.

Modafini lul este folosit în narcolepsie și ADHD, îmbunătățind memoria verbală,
performanța de planificare și controlul extinctiv inhibitor, dar mecanismul său farmacologic de
acțiune nu este încă bine definit.
Inhibitorii selectivi de recaptare ai serotoninei (SSR I) de tip fluoxetină (Prozac), citalopram
și paroxetină par a promova neurogeneza hipocampică, ceea ce poate îmbunătăți performanțele
de memorie.

Ampakine de tip aniracetam , modulator alosteric pasiv pentru receptorul AMPA,
crește expresia sa în timpul potențării pe termen lung și poate crește plasticitatea sinaptică.

D- Serina și D-cicloserina sunt substanțe care stimulează situl co -agonist al glicinei de
pe receptorii NMDA. Îmbunătățește condiționarea la frică și reduc disfuncțiile cognitive.

Tolcapon și entacapon sunt inhibitori de Catecol –O–metil–transferază (COMT) un
inhibitor specific al lizei catecolaminelor, pot crește performanțele memoriei de lucru la
rozătoare și primate.

Piracetamul îmbunătățește memoria prin mecanisme necunoscute, dar are efecte
limitate la subiecți umani.
Agoniștii receptorilor 5 -HT (serotoninergici) de tip buspiram si tandospirona , precum
și o serie de agoniști/antagoniști experimentali de înaltă selectivitate pentru 5HT 4 și 5HT 6
acționează asupra neuronilor serotoninergici din nucleul raphe și cortexul prefrontal, ceea ce
duce la reducerea funcției serotoninergice și facilitarea cogniției.
Invers, activarea receptorilor 5HTA1 inhibitori din hipocamp și regiunile septale reduce
activitatea glutamat ergică și/sau colinergică, inhibând cogniția (138).

23

CAPITOLUL 3
DUREREA

În 1979 Asociația Internațională de Studiu al Durerii a propus următoarea definiție
pentru durere:
”Durerea este o experiență senzorială și emoțională dezagreabilă determinată de o
leziune tisulară veritabilă sau potențială sau de o descriere cu termeni ce se referă la o
asemenea leziune ”.
Încă din 1987, cercetători importanți din domeniu (139) separă trei elemente
funcționale în fenomenul dureros:
– elementul senzorial discriminativ reprezintă capacitatea de analiză a durerii, a
localizării ei, a intensității și a duratei de acțiune.
– elemental emo țional, constă în reprezentările psihogenice al bolnavului, exprimare a
simbolică a durerii, c e are un spectru semantic foarte extins, la care se adaugă
componentul onomasiologic , acompaniat de reacții gestuale.
– Elementul cognitiv și evaluativ care este alcătuit prin implicarea atenției, evaluarea
actualizată prin prisma experiențelor dureroase anterioare și antici parea riscurilor pentru
durere.

Tabel 3.1. Definiții esențiale în studiul durerii
(sursa: IASP – International Association for the Study of Pain) (140)

Termen

Definiție
Nociceptor Un receptor senzorial cu prag înalt ce este capabil de a codifica și transduce stimuli nocivi
Hiperalgezie Durere crescută în urma aplicării unui stimul dureros slab
Durere
neuropată Durere produsă de o leziune sau boală a sistemului nervos somatosenzorial
Alodinie Durere apărută în urma unui stimul ce în mod normal nu produce durere
Sensibilizare Responsivitate crescută a neuronilor nociceptivi la inputul lor normal, și/sau recrutarea de
răspunsuri la stimuli ce sunt în mod normal sub prag

Teoriă recentă actuală a controlului inhibitor de poartă a sensibilității dureroase „Gate
control theory” lui Melzack și Wall din 1965 este bazată pe ideea că nu excitația excesivă este
cauza percepției dureroase, ci deficitul de inhibiție al căilor de transmisie nervoase . Bazele
neuroanatomice ale reacțiilor nociceptive psihoemoționale, somato -vegetative și endocrino –
metabolice sunt reprezentate de formațiunile nervoase de la nivelul segmentelor periferice,
medulare și cerebrale ale căilor spino -talamo-corticale specifice sensibilității dureroase (141).
În anii 1999, Melz ack, după îndelungate observații și studii comportamentale pe
pacienți propune teoria matricei neuronale “Neuromatrix theory” care reprezintă o viziune
novatoare a componentei neurale centrale a percepției dureroase. Evoluând de la percepția
”membrului fantomă ” și de la durerea cronică resimțită de pacienți cu secțiuni medulare , care
nu ar trebui să mai aibă percepții dureroase , autorul a propus ipoteza percepției dureroase printr –
un mecanism propriu al sistemului nervos central, fără implicarea aferențelor senzoriale
extranevraxiale (142).

24 3.1.PERCEPȚIA NERVOASĂ A DURERII

Se face de către terminații nervoase specifice, numite receptori somatosenzoriali,
alcătuite din celule neuroepiteliale încapsulate sau terminații noarvoase libere care au o
sensibilitate caracteristică pentru stimuli algogeni. Aceste structuri pot transforma modificările
din mediu care reprezintă stimulii, în semnale electrice, numite p otențiale de receptor, care apoi
vor declanșa potențiale de acțiune în fibrele nervoase care le inervează.
Receptorii durerii, numiți și nociceptori datorită faptului că sunt sensibili la stimuli
nocivi potențiali, apar sub forma de terminații libere nervo ase, difuze, extracelulare sau sub
formă de structuri încapsulate numite corpusculi (Golgi, Meissner, Vater, Paccini, Ruffini,
Krause).
Componentele de percepție a durerii la nivelul segmentului periferic sunt reprezentate
de :
1. Nocicepția cutanată (superf icială) – somatică.
2. Nocicepția musculară, articulară și osoasă (profundă) – somatică.
3. Nocicepția viscerală (internă)
4. Nocicepția cranio -facială (extremitatea cefalică)

3.1.1.TRANSMISIA LOCALĂ A DURERII

Cercetările experimentale au evidențiat că dendritele pentru recepția durerii sunt
separate în două categorii: fibre amielinice C cu grosimea 0,5 – 1,2 microni și viteza de
conducere a impulsului nervos 0,5 – 2,3 m/s și fibre A -delta slab mielinizate cu grosimea 2,5 –
5 microni și viteza de conducere a impul sului nervos 5 – 30 m/s (Figura 3.1.).

Figura 3.1. Tipurile de fibre nervoase prin care se poate realiza transmisia durerii (modificat după (143))

Fibrele grupului A mielinizate, au un diametru de 1-16 microni și o viteză de
conducere de 10 -120 m/sec. În cadrul grupului A, se deosebesc, după grosime fibrele  , 
; dintre acestea, fibrele  și mai ales  sunt algogene care dau naștere la durerea imediată cu
caracter ascuțit, înțepător, ce dispare repede.

25 Fibrele grupului B sunt vegetative, preganglionare și se deosebesc greu de fibrele
grupului A.
Fibrele grupului C nemielinizate, cu diametru sub 1 micron , au o viteză de conducere
de 1-2 m/sec și transmit durerea întârziată, surdă, profundă, persistentă (Figura 3.1).

3.1.2.NOCICEPTORII

Sunt receptor ii sensibili la elemente nocive sau stimuli no civi potențiali. Nociceptorii
sunt considerați specifici iar stimulii no civi nu sunt specifici. Nu s-a putut încă identifica o
senzație dureroasă cu o structură histologică precisă. Nociceptorul în sine este reprezentat de
terminațiile libere arborescente ale fibrelor aferente , ce se introduc în structurile de perc epție.
Din experimente pe om și animale s -a demonstrat că există două variante de percepție i:
frecvența de excitare a nociceptorilor și percepția subiectivă a intensității dureroase sunt direct
proporționale cu puterea stimulării, și există o corelație în tre percepția suferinței subiective și
aprecierea intensității dureroase.
Transmiterea mesajelor no cive la primul neuron din SNC depinde de trei factori:
apariția unor semnale nociceptoare, convergenț a unor aferențe periferice cu efect direct de
amplifica re sau diminua re a semnalului și influența sistem elor centrale de control asupra acest ui
neuron.
Stimulii no civi sunt reprezentați de variații – în limite ce le depășesc pe cele – ale
parametrilor de mediu exter ior sau interior și conțin informații energ etice diferite – mecanice,
electrice, termice, chimice , etc (144).
În timpul acestor lezări se eliberează substanțe pe care numim algogene în apropierea
receptorilor, substanțe ce pot stimula în mod semnificativ excitabilitatea nociceptorilor chiar la
stimuli de intensitate scăzută . Dintre substanțele algogene c u acțiune directă (factori algogeni
primari) se citează: K+, prostaglandine, acetilcolina, citokine, e nzime locale, factorul Hageman
al coagulării, kinine precum bradikinina, serotonina, histamina, substanța P .
Substanțele algogene secundare vor stimula nociceptorii prin prostaglandine și alți
derivați arahidonici , leucotriene, AMP etc. Aceste substanțe nu au acțiune algogenă per se dar
vor coborî pragul de excitație al nociceptorilor. De exemplu: histamina asupra receptorilor
polimodali, prostaglandinele asupra termoreceptori lor, kininele și serotonin a în afecțiuni
inflamatorii , arsuri etc. Ele sunt implicate și în fenomenele locale de hiperalgie, dureri
prelungită sau dureri extrasegmentar e. Nociceptorii sunt prezenți în toate țesuturile, cu excepția
celor osos, hepatic, splenic, renal și nervos central (145).

3.2.TRANSMISIA EXCITAȚIEI DURER OASE ÎN MĂDUVA SPINĂRII

Prima stație pe calea transmisiei nociceptive este reprezentată de neuronii din coarnele
posterioare mendulare. Pe această cale , stimulii dureroși se încrucișează și cu alte aferențe
periferice (somatice, viscerale) și centrale. Aici se găsesc și neuronii intercalari de tip inh ibitor
sau excitator cu rol în percepția dureroasă sau nedureroasă și în fenomenele anexe ale percepției
nociceptive .
Din cornul posterior pornesc căile centrale ale percepției dureroase . Aceste căi sunt
rapide, cu axoni lungi (oligosinaptic e) și cu conductibilitate rapidă, topografie bine stabilită, cu
localizare a spațială cu exactitate a durerii. Acesta este tractul spino-talamic.
Ce-a de-a doua cale de perceție dureroasă are distanțe intersinaptice mici, cu mulți
neuroni intercalari, cu conducție lent ă, fără o somatotopie bine definită , așa cum este tractul din
formația reticulară ascendentă.
Durerea este transmisă de axonii scurți ai protoneuronilor din ganglionul spinal asociați
fibrelor aferente A -delta (monomodale) și C (polimodale) care parcurg s egmentul ventrolateral

26 al rădăcinilor posterioare și ajung în cornul posterior al măduvei unde fac sinapsă cu
deutoneuronii nociceptivi specifici și nespecifici.

Figura 3.2. Fascicolele cordoanelor posterioare și fascicolul spino -reticulo-talamic (modificat după (146))

Din axoni i acestor deutoneuroni spinali specifici și nespecifici din straturile I, II și V se
desprind cele 2 fascicule principale de transmitere a durerii (Figura 3.2.):
1. fasciculul spino -talamic (sau fasciculul neo -spino-talamic)
2. fasciculul spino -reticulo-talamic (sau fasciculul paleo -spino-reticulo-talamic)
La acestea se adaugă calea (tractul) spino -mezencefalic ă, ce reprezintă o parte a căii
spino-reticulate, mai corect cale a spinotectală (147).

3.3.TRANSMISIA DURERII LA NIVEL UL TRUNCHIULUI CEREBRAL

Centrii supraspinali sunt reprezentați de trunchiul cerebral, diencefalul și cortexul.
Dintre tracturile ascendente de transmisie nociceptivă medulară principala conexiune din
trunchiul cerebral o are tractul spino-reticulo-talamic. Acest fascicol ajuns în mezencefal și
punte trimite colaterale la diferiți nuclei ai formațiunii reticulate în trunchiul cerebral:
1. La nucleul bulbar reti culat lateral gigantocelular, conectat cu nucleul reticulat magnus
al rafeului median
2. La nucleul reticulat dorsal , localizat în substanța cenușie periapeductală mezencefalică
3. La nucleul cuneiform , prezent în substanța cenușie mezencefalică din zona pretectală,
ce se conectează la nucleul arcuat din substanța cenușie periventriculară , din imediata
apropiere a hipotalamusului.

3.4.PROCESAREA DURERII LA NIVEL CORTCAL

Scoarța cerebrală are aproximativ 125 trilioane de sinapse și la 4.7 biți/sinapsă, o
capacitate informațională de cca. 1 TB (Terabit ). Cortexul are astfel o mare capacitate de
percepție a informației. Folosind un număr mare de relee asociative și de feed -back-uri,
metabolismul neural produce proteine ce asigură stocarea și prelucrarea informației. Informația

27 nociceptivă poate fi percepută logic prospectiv și anticipativ, în funcție de circumstanțele de
mediul extern și intern.
Talamusul este nucelul de releu pentru toate informațiile senzitivo-senzoriale înainte de
a fi transmise în scoarța cerebrală. Informația de percepție dureroasă este supusă la numeroase
acțiuni de modulare, la nivelul spinal (cornul posterior al măduvei) și supraspinal (trunchiul
cerebral, hipotalamus, ganglioni bazali). După integrarea ei în talamus, ajunge prin proiecții le
sale în ariile corticale primare (3, 1, 2 Broadma nn) din lobul parietal.
Codificarea percepției dureroase și a informațiilor senzitivo -senzoriale este supusă unei
analize complexe în care se realizează trei etape importante:
1. Etapa discriminativă care reprezintă capacitatea cortexului de a analiza natura
stimulului nociceptiv (mecanic, termic, chimic), de a localiza în spațiu zona de leziune,
de a aprecia natura actului agresiv și de a estima durata lui de acțiune .
2. Etapa motivațională ce dă durerii caracterul dezagreabil și declanș ează percepțiile
afectiv-emoționale. În această etapă se pare că acționează bazal lobul temporal
(amigdala).
3. Etapa de evaluare cognitivă , implicată în transformarea i nformației dureroase în
senzație și în fenomenul de stocare la nivelul memoriei, ceea ce permite anticipare a prin
reflexe condiționate pentru a se lua măsuri de evitare a altor situații de percepție nocivă .

3.4.1.STRUCTURI CORTICALE IMPLICATE ÎN PERCEPȚIA DURERII

– aria corticală senzitivă și motorie
– cortexul premotor
– cortexul parietal
– cortexul prefrontal
– cortexul cingulat
– insula
– cortexul occipital
Percepțiile nociceptive se proiectează și într-o multitudine de structuri subcorticale:
– talamus
– putamen
– nucleul caudat
– hipotalamus
– amigdala
– substanța cenușie periventriculară
– nucleul roșu
– vermisul din cerebel (148)

3.4.2.TEORIA “CONTROLULUI DE POARTĂ” (GATE CONTROL THEORY)

În teoria clasică, măduva spinării era considerată o simplă cale de transmitere, însă la
ora actuală se aduc din ce în ce mai multe dovezi asupra complexității sale, anatomic,
electrofiziologic e și biochimic e, ce realizează nu numai recepția și transmisia semnalelor
neurale ci și modularea informațiilor , atât senzoriale generale cât și nociceptive (Figura 3.3.).

3.4.3. NEUROMATRIXUL

După Melzack., durerea "fantomă", care apare la membrele inexistente de la pacienții
amputați, "membrele fantomă" sau alterările de perceție corporală dintr -o serie de psihoze se
pot explica printr-o teorie apelată modernă, cea a "neuromatri cei".

28 Conform autorilor, c orpul este perceput ca o entitate de componente diferite în diverse
momente, care acționează ca un sistem unificat ce produce un model "pattern" de neuro –
semnătură în tot corpul , și care conferă persoane lor noțiunea de ”sine”. Acest nou c oncept, al
unui mecanism cerebral unificat, constituie centrul unei noi teorii și după Melzack cuvântul
"neuromatri ce" o caracterizează cel mai bine. Cea mai important ă contribuție la teoria ”porții
de control ”, în percepția durerii, a fost accentul asupra mecanismelor neurale centrale. Lucrul
cel mai important este înțelegerea funcției encefalice , care devine alterată odată cu intervențiile
asupra segmentelor corporale, fie ele permanente sau temporare .
"The body self – neuromatrix" – este o rețea neuronală ce integrează multipli stimuli
senzitivi pentru a reproduce un modelul cerebral care evoc ă durerea (Figura 3.4.).

Figura 3.3. Teoria controlului de poartă (modificat după (142))

Figura 3.4. Ipoteză schematică a “Neuromatricei” (modificat după (142))

29 Arhitectura sinaptică a neuromatrix -ului este determinată de influențe genetice și
senzitivo-senzoriale. " Neurosemnătura" produsă în neuromatrix (modele de impulsuri nervoase
cu dimensiuni temporale și spațiale variate), se produce din programe neurale genetice
constituite în cadrul neuromatri cei și determină percepțiile particulare și celelalte proprietăți ale
experienței durer oase și comportamentului nopciceptiv .

3.3.BAZELE NEUROUMORALE ALE DURERII

Receptorii nociceptivi sunt stimulați de stimuli mecanici, termici și chimici endogeni
(ex.: bradikinina, histamina, serotonina, kalikreina, catecolaminele, ionii de K+, Ca2+, H+, ATP
și produșii săi de hidroliză ) sau exogeni atunci când depășesc nivelurile prag de intensitate sau
concentrați e.
Una din cele mai caracteristice dureri de acest tip este cea produsă de hipoxia ischemi că.
Hipoxia locală produce acidoza prin acumularea de CO 2, iar de la un prag de pH de 6,2 durerea
începe să fie percepută, ajungând la maxim la un pH de 3,2. În zona ischemică se adună
substanțe endogene care acționează atât sub asupra terminațiilor vasculare cât și asupra
formațiunilor vasculare , cunoscute sub numele de substanțe vasoneuroactive, din tre care cea
mai importantă este bradikinina, ca produs de metabolism al kininogenului plasmatic sub
acțiunea kalicreinei.
La aceste fenomene se adaugă p ermeabilizarea hipoxi că a membrane lor celulare din
țesuturile din regiunea ischemică , ceea ce crează premisele necesare pentru acumularea locală
a ansamblului complex de substanțe enumerate.
Dintre substanțele implicate în transmisia, integrarea și modularea durerii fac parte cele
trei grupe cu acțiuni pre și postsinaptice (Tabel 3.2.):
A. Neurotransmițători (neuromediatori)
B. Neuromodulatori
C. Neurotransmițători și modulatori (substanțe ce îndeplinesc ambele roluri) (149, 150).

3.4.MEDIAȚIA AMINOACI D-ERGICĂ

3.4.1.AMINOACIZI EXCITATORI :

– Acidul glutamic
– Acidul aspartic -KA
– Acidul alfa-amino-3-hidroxi-5-metil-4-isoxazol proprionic -AMPA
– Acidul demoic.
Receptorii aminoacizilor excitatori principali (acidul glutamic și acidul aspartic) sunt
clasificați după mecanismul de transduc ție în:
a. Receptori ionotropi – sunt reprezentați de un canal cationic care se deschide la
fixarea de liganzi agoniști specifici (Figura 3.5.):
o Receptori NMDA
o Receptori non -NMDA reprezentați de:
▪ Receptor AMPA
▪ Receptor Kainat
Receptorii NMDA
Sunt alcătuiți dintr -un proteină transmembrana ră cu mai multe situsuri de legare și un
canal ionic de calciu, sodiu sau și potasiu. Există două subtipuri , denumite NR1 și NR2 și fiecare
subtip alte variante, notate cu a, b, c și d. În stare de inactivare, canalul receptor NMDA nu
intervine în transmisia sin aptică, fiind blocat de ioni de magneziu. Depolarizarea membranei
înlătură ionul de MG2+ și deschide canalul permițând influxul ionic. Receptorii NMDA se

30 găsesc mai ales în cornul posterior al măduvei, hipocamp și bulbul olfactiv. Receptorii NMDA
spinali intervin în facilitarea eliberării substanței P și a CGRP (calcitonin -gene-related-peptide)
și in facilitarea inflamației neurogene.

Tabel 3.2. Clasificarea neurotransmițătorilor și neuromodulatorilor implicați în durere (151)

Amine acetilcolina
dopamina
noradrenalina
serotonina
histamina
Aminoacizi acid glutamic
acid aspartic
acid gama -aminobutiric
glicina
acid kainic
acid demoic
Neuropeptide Tahikinine substanța P
neurokinina A și B
neuropeptidul Y
neuropeptidul K
Peptide opioide: Endorfine: beta-endorfina
alfa-endorfina
gamma-endorfina
Enkefaline met-enkefalina
leu-enkefalina
Dinorfine dinorfina A
dinorfina B
Hormoni gastro –
intestinali: Familia secretinei secretina
VIP
glucagonul
glicentina
Familia bombezinei bombezina
neurotensina
Familia gastrinei gastrina
colecistokinina
motilina
Neurohormoni
hipofizotropi –
hipotalamici: somatostatina GHRH
CRH
TRH
PACAP (peptidul
activator de adenil-
ciclaza din hipofiză)
Alți hormoni
peptidici angiotensina
calcitonina
CGRP (calcitonin gene related peptide)
bradikinina
galanina

Potențarea de lungă durată la nivel central produsă de activarea repetitivă a receptorilor
NMDA din hipocamp, este implicată în producerea proceselor neurochimice de consolidare a
memoriei și în învățare. Ketamina și fenciclidina sunt antagoniști selectivi ai receptorilor
NMDA și au efecte psihomimetice de tip amnezic și sedativ .
NMDA, ca un complex receptor -canal, este format dintr -o asociație heterodimetrică a
două familii de subunități proteice NR 1 și NR2; familia NR 1 cuprinde 7 proteine sintetizate sub
controlul unei singure gene, iar NR 2 cuprinde 4 proteine de care răspund 4 gene (NR 2-A-
D)(152).

31

Figura 3.5. Tipuri de receptori ai glutamatului (modificat după (153))

Receptori non -NMDA (AMPA/KA)
Receptorul AMPA este distribuit în mod difuz în întregul SNC, prezintă efecte post-
sinaptice excitatorii rapide și de scurtă durată (3 -8 msec.). Asupra lui nu acționează antagoniști i
NMDA, ceea ce înseamnă că s itusurile de legare sunt diferite, iar blocantul sinaptic selectiv
este dietilesterul glutamatului și 6 -ciano-7-nitroquinoxalin -3:3-diona (CNOX). Acest receptor
ionotrop activează, similar cu receptorii KA, canalele cationice monovalente, în vreme ce i onii
bivalenți (Ca2+, Mg2+) nu trec prin canal, ceea ce induce ideea unei bariere de permeabilitate
diferite (154).
Receptori lor AMPA nu li se cunosc antagoniști selectivi și din punct de vedere a
recepției nociceptive au un rol foarte important în transmiterea durerii prin intermediul
sinapselor glutam atergice. Ei sunt bine reprezentați în sistemul nervos central , cu o arie largă
de distribuție, ce cuprinde: cornul posterior medular, cerebel, hipocamp, corpii striați, bulbii
olfactivi și cortexul anterior.
Receptorul kainat (KA) este deschis de către acidul kainic, care este un analog
structural al glutamatului. Distribuția lui este mai redusă la nivelule SNC -ului, fiind în strânsă
legătură cu prezența receptorilor NMDA și AMPA. Receptorii KA sunt predomin anți în cerebel
în celulele Purkinje, cât și în celulele gliale ale acestuia. Activarea lor de către kainat produce
efecte depolarizante, prin deschiderea canalelor ionice membranare numai pentru cationii
monovalenți (Na+ și K+). Concomitent cu activarea receptorilor KA, acidul kainic inhibă
captarea presinaptică a glutamatului și aspartatului.
Receptorii KA sunt activați de kainați, acid demoic și acidul L-glutamic. Nu există încă
antagoniști selectivi. Recptorii kai nat nu sunt afectați de liganzii pentru celelalte canale NMDA
și sunt asociați canalelor permea bile de cationi. Sunt localizați presinaptic în sistemul nervos
central și facilitează eliberarea de glutamat și aspartat. Unii autori îi condireră variante
funcționale ale aceluiași rec epetor și de ace ea îi numesc canale AMPA/KA. Se găsesc mai ales
în hipocamp, corpii striați și în celulele piramidale din cornul lui Amon (155).
b. Receptorii metabotropi (mGluR) fac parte din familia receptorilor cuplați cu proteine G.
Activarea lor produce cascade biochimice ce modifică excitabilitatea membranară atât la nivel
sinaptic cât și somatic. Există opt tipuri, ce aparțin a trei grupuri. Mulți dintre ei sunt imp licați
în procesul de excitotoxicitate, dar funcțiile lor nu sunt încă bine clarificate, deși se presupune
că sunt implicați în modularea neurotransmisiei dopaminergice și adrenergice, plasticitate
sinaptică și potențare pe termen lung (156).

32
3.4.2.AMINOACIZI INHIBITORI

– Acidul Gama -Aminobutiric (GABA)
– Glicina
– Taurina
Acidul Gama -Aminobutiric (GABA)
Se sintetizează prin decarboxilarea acidului glutamic sub efectul enzimei glutam at-
decarboxilază , având ca și co -enzimă pyridoxal -fosfatul. GABA reprezintă principalul
neurotransmițător cu efect inhibitor în cele mai multe formațiuni cerebro -spinale.
Căile neuronale care au GABA ca neuromodulator inhibitor sunt reprezentate abundent
în sistemul nervos central la nivelul tuturor v ertebratelor și mai ales la mamifere. La primate și
om se găsește în mod esen țial în situsuri cortico-subcorticale, hipocampice, talamice și în
nucleii bazali. GABA este detectabil în cantități importante îm preună cu dopamina, în căile
extrapiramidale subcorticale și în mod deosebit în nucleul caudat, nucleul putamen și în globus
palidus. În hipocamp, girusul dentat este cel mai abundent în GABA. Prin tehnici de
imunoreactivitate, a mai putut fi observat și în nucleii talamici și îndeosebi grupul nuclear
anterior, nucleii intratalami cii precum pulvinarul, corpii geniculați și nucleul reticular talamic.
Receptorii GABA -A sunt receptori ionotropi cuplați cu un canal ionic specific pentru
Cl-. Efectul acestuia este de stimulare și neutralizare a potențialului negati v intracelular și de
inhibiție neuronală. Ei sunt activați de către GAB A și de glicină, determinând inhibiție
postsinaptică . Efectele lor sunt potențate de benzodiazepine și blocat e de bicucu lină.
Receptorii GABA -B sunt receptori metabotropi cuplați cu AMP ciclic. Receptorii
GABA-B realizează fenomene de inhibiție tardivă și de lungă durată , cu ajutorul activării
sistemelor de mesageri sencunzi intracelulari . Prin intermediul acestor două tipuri de receptori
GABA, fibrele gabaergice sunt răspunzătoare de cea mai mare parte a i nhibiției la nivelul SNC,
atât cortical cât și medular (157, 158).
Glicina
Glicina sau glicocolul este un aminoacid neesențial al cărui rol posibil de mediator
chimic inhibitor a fost semnalat pentru prima dată de către Curtis și Watkins în 1960.
Sursa esențială de glicină p oate fi serina fosforilată de către serin -hidroximetil –
transferază sau de un ele compon ente ale proceselor de glicoliză și îndeosebi ai fosfohidroxi –
piruvatului . Glicina se găsește în special în măduva spinării, trunchiul cerebral și retină.
Activarea receptorilor pentru glicină produce influx intraneuronal de clor, provocând un
potențial po stsinaptic inhibitor. Stricnina este un antagonist puternic al receptorilor glicinici
ionotropici . Glicina este un co -agonist împreună cu glutamatul pentru receptorii NMDA. Spre
deosebire de rolul inhibitor al glicinei la nivel medular , acest comportament este facilitat la
receptorii glutamatergici (NMDA) excitat ori. Intoxicația cu glicină de obicei, cauzează deces
prin hiperexcitabilitate. Distribuția cerebro -spinală a glicinei este mai redusă decât a GABA,
cele mai mari concentrații găsindu -se în trunchiul cerebral, cerebel și coarnele anterioare ale
măduvei spinării. Numeroase terminații nervoase de la acest nivel prezintă capacitatea de a
capta sau sintetiza, stoca și elibera glicina (159, 160).
Taurina
Este un amino acid sulfurat ce trece prin bariera hemato -encefalică și este implicată într –
o gamă largă de fenomene neurofiziologice, ce includ neurotransmisia inhibitoare, potențarea
pe termen lung în striat/hipocamp, protecția împotriva excitotoxicității glutamatului. Taurina
are un efect anxiolitic și poate acționa ca agent modulator inhibitor al excitabilității neuronale.
Mediația peptidergică e xcitatorie a durerii
Se realizează prin neuropeptide excitatorii de tip:
Tahikinine:

33 – substanța P
– neurokinina A și B
– neuropeptidul Y
– neuropeptidul K.
Substanța P
Una dintre primele neuropeptide neopioide identificate încă din 1931 de Von Euler și
Gaddum în celulele enterocromafine ale tubului digestiv este substanța P, denumită inițial
enteramină. Substanța P a fost numită astfel de la ”pain” (durere), în momentul în care rolul său
în transmisia și percepția durerii a început să fie suspectat. Tahikininele sunt reprezentate de
cinci peptide cu greutate moleculară mică, formate din 10 -12 aminoacizi , denumite astfel :
substanța P, neurokinina A, neurokinina B, neuropeptidul K și neuropeptidul gam ma. Toate
tahikininele (peptide cu acțiune rapidă) au caracteristici fizio-farmacologice asemănătoare
(161). Cea mai importantă dintre tahikinine (neurokinine) neuroactive este substanța P.
O oligopeptidă alcătuită din 11 aminoacizi , substanța P are o largă distribuție în sistemul
nervos central și periferic. Cele mai mari c antități de substanță P pot fi identificate la nivelul
căilor nervoase implicate în transmisia și percepția senzațiilor dureroase, din cornul posterior
medular, nucleii senzitivi ai trigemenului și al tractusului solitar și până la căile ascendente
talamo-corticale. La nivel medular , substanța P se poate găsi în filamentele terminale ale
neuronilor senzitivi de tip A, B și C amielinici. În ganglionii simpatici, substanța P apare ca
neurotransmițător al fibrelor senzitive care prezintă terminații sinaptice la acest nivel. Acțiunile
substanței P sunt în general de tip excitator , la nivel presinaptic cît și la nivelul membranel or
postsinaptice (162).
Neurokinine (NK)
Receptorii pentru NK sunt în prezent deja clonați și identificați molecular, admițându –
se existența a trei subclase de receptori tahikininici: NK 1-NK2-NK3 care au afinitate înaltă
pentru SP, neurokinina A și respectiv neurokinina B. Receptorii NK 1 sunt dens distribuiți în
neuroniilor din lamina superficială și în cei din straturile profunde ale cornului dorsal (163).
Neuropeptidul Y
Este un neuropeptid care se găsește în creier și în tubul digestiv la mamifere și la
nevertebrate. Mai este denumit și N PY. Este un peptid omolog polipeptidului pancreatic,
constituit și acesta din 36 de aminoacizi , care se găsește în cantități foarte mari atât în țesutul
nervos al sistemului nervos central , cât și la nivelul terminațiilor sinaptice periferice, fiind
deseori co -localizat cu noradrenalina (164).

3.4.4.HORMON II GASTRO -INTESTINALI CU ACȚIUNI NEUROTROPE NOCICEPTIVE

Familia secretinei :
– VIP
– secretina
– glucagonul
– glicentina
Peptidul vasoactiv intestinal (VIP)
Contribuția sa în transmisia și modularea durerii a fost semnalată inițial datorită faptului
că stimulările cutanate și ale nervului sciatic cresc cantitatea de VIP în aferențele primare
senzitive din cornul dorsal, prezența VIP fiind determinată imunohistochimic.
Imuninoreactivitatea pentru VIP a fost confirmată la nivelul numeroși lor neuroni din sistemul
primar aferent al toracelui, zonei lombo -sacrate și al nervilor cranieni ce inervează viscerele.
Descoperit în anii 70 în mucoasa intestinului subțire, peptidul vasoactiv intestinal (VIP)
este un oligopeptid alcătuit din 20 de aminoacizi, răspândit în întreg tu bul digestiv , de la
glandele salivare și esofag până la colon, precum și în ale localizări viscerale multiple . Cele mai

34 mari concentrații au fost găsite în fracția sinaptosomială a stratului al III -lea din scoarța
cerebrală (165).
În general, existența unei distribuții cu precădere a acestui neurotransmițător în fibrele
aferente viscerale, sugerează implicarea sa în durerea cu origine în organele interne (166).
Familia bombezinei:
– bombezina
– neurotensina.
Bombezina
A fost inițial izolată din extracte din pielea broaștei europene Bombina bombina și mai
târziu s-a dovedit a avea un omolog în mamifere în neurotransmitatorul care eliberează gastrină
(GRP). Secvența nonapeptidică carboxi -terminală a GRP este identică cu cea a bombezinei.
Bombesinul și GRP au acțiuni identice la mamifere, deoarece terminalele carboxi aproape
identice din peptide activează situsurile de legare atât pentru bombesină, cât și pentru GRP.
Cele mai mari concentrații se găsesc la nivel hipotalamic, îndeplinind rol modulator asupra
proceselor neurofiziologice care controlează activitatea gastr o-intestinală, comportamentul
alimentar, glucoreglarea și termoreglarea. La administrare ICV , bombezina produce eliberare
de hormon somatotrop și prolactină, hipotermie, analgezie, prin mecanisme neurohormonale
insuficient cunoscute. O mare parte din acest e acțiuni sunt inhibate de somatostatin (167).
Neurotensina
Neurotensina (NT) este un peptid cu treizeci de aminoacizi descoperit în 1973 de către
Carraway și Leeman în hipotalamus și tractusul gastro -intestinal. Mai târziu , s-a descoperit că
are și o distribuție abundentă dar neomogenă în sistemul nervos central și glandele anexe
endocraniene. Cele mai mari concentrații de neurotensină au fost găsite la nivelul
hipotalamusului anterior și al complexului hipotalamo -hipofizar. Are proprietăți analgezice ,
probabil explicabile prin mecanisme opioid -independente, și este de asemeni implicată în
modularea neuronilor colinergici de la nivelul sistemului limbic, participanți la realizarea
proceselor neurochimice de memorizare și învățare (168).

3.5.MEDIAȚIA PEPTIDERGICĂ MODULATORIE A DURERII

Se compune din mediația peptidergică modulatorie opioidă și non -opioidă.
Sisteme opioide endogene (distribuție în organism)
Descoperire a esențială pentru identificarea mecanismelor de modulare prin substanțe
morfin-like opioide a durerii a fost identificarea receptorilor specifici pentru morfina de natură
exogenă și pentru substanțele derivate sau sintetizate cu acțiuni de tip opioid .
Existența de receptori farmacologi ci care să cupleze substanțele derivate din morfină a
fost bănuită din 1970, dar identificarea lor exactă a avut loc în 1973, de grup urile Snyder -Simon
și Terenius. Existența acestor receptori în creier și în alte țesuturi, capabil i de a lega specific
liganzi exogeni din grupul morfinelor a dus la cealaltă descoperire, sugerată de ipoteza
existenței unor substanțe endogene care să fie recunoscute specific de receptorii menționați mai
sus.
Biosinteza opioidelor endogene are loc pornind de la trei precursori polipeptidici
identificați după studii realizate pe ADN recombinat și ARN -ul mesager corespunzător ajuns
la nivelul ribozomial și anume:
a) Proenkefalina (în medulosuprarenală);
b) Pro-opio-melanocortina (POMC) (în hipofiză);
Sistemul enkefalinergic
Enkefalinele sunt pentapeptide opioide endogene care sunt produse în principal în sistemul
nervos central. Există două enkefaline cu structură diferită: Met -enkefalina (YGGFM) și Leu –
enkefalina (YGGFL). Acestea sunt generate de o proteină precursoare numit ă proenkefalină prin

35 clivare proteolitică. Astfel, activitatea genei proenkefalinei este amplificată prin producerea de peptide
multiple de encefalină. Dintre cei trei receptori opioizi clasici , peptidele enkefalinei se leagă
preferențial de receptorul opi oid-δ.
Sistemul nervos enkefalinergic este format din neuroni cu densitate mare la nivelul
nucleilor striați, diencefalul ui, trunchiul ui cerebral și măduvei. Există două căi enkefalinergice
lungi, una striato -palidală, iar alta care face legătura între nuc leul central al amigdalei și stria
terminală.
Peptidele enkefalinice au fost identifica te în LCR, substanța gri pericisternală, nucleii
accumbens, nucleii caudat, putamen, amigdalian, paraventricular, supraoptic, în regiunea
perifornicală, hipotalamusul la teral, formați unea reticulară.
Sistemul endorfinergic
Endorfinele derivă și ele dintr -un precursor comun, pro -opiomelanocortina (POMC)
adenohipofizară . Aceasta este o proteină alcătuită din 263 de aminoacizi, care prin clivare
proteolitică eliberează ACTH, MSH și beta -lipotropină. Endorfinele sunt mai puțin abundente
și larg distribuite decât enkefalinele . Se găsesc concentrate în nucleul arcuat din hipotalamus și
în hipofiză. La nivel h ipofizar predomină în lobii anterior și intermediar. În hipotalamus,
endorfinele și, îndeosebi -endorfina, au sediul cel mai important la nivel medio-bazal, cu
tracturi axonale subțiri ce le conectează cu nucleul infundibulo -tuberian, locus coeruleus și
formația reticula tă.
Dinorfinele
Dinorfinele sunt peptide opioid e (dinorfina A -17 aminoacizi și dinorfina B -13
aminoacizi) care acționează în principal la nivelul receptorilor opioizi kappa (ROK) și sunt în
general, asociate cu stări emoționale negative. S istemul dinorfină/ROK modulează transmisia
GABA-ergică. Dinorfinele scad transmisia sinaptică mediată de GABA -A și atenuează
creșterile induse de alcool acut în transmisia GABA -ergică prin reducerea eliberării GABA
presinaptice. Sistemul dinorfine/KOR promovează, în general, un comportament asemănător
cu anxietatea și pot avea implicații asupra comportamentelor de dependență . Dinorfinele
reprezintă cea de a treia familie de peptide opioide endogene rezultate din clivarea enzimatică
a pro-dinorfinei. Din tre produșii de scidare a acesteia, s -au dovedit neuroactive.
Receptori opioizi
Receptorii (miu)  au afinitate pentru compușii de tip morfină like clasici, precum și
pentru beta-endorfină și enkefaline. Folosind un derivat de Naloxon, și anume Nalox azon, s-a
pus în evidență existența a două tipuri de receptori , și anume μ 1 și μ2. Receptorii  sunt
principalii implicați în analgezia de origine supraspinală, au o afinitate înalt ă pentru morfină și
sunt antagonizați de naloxon și de naloxazon.
Receptorii (delta)  sunt sensibili mai ales la enkefaline, în special la Leu-enkefalina,
Met-enkefalina -Arg-Gly-Leu și mai puțin cu Met -enkefalina și Met -enkefalina -Arg-Phe.
Funcția lor esențială este cea de modulare a receptorilor miu, dar este prezentă o afinitate și
pentru beta -endorfină , care este similară cu cea prezentă la nivelul receptorilor miu. Studiile
moleculare asupra receptorilor delta au identificat două subtipuri: delta 1 și delta 2.
Demonstrarea existenței subtipurilor receptorului delta a fost posibilă după descoperirea
agoniștilor și antagoniștilor selectivi.
Receptorii (kappa) k (ketazolinici ) au o afinitate de farmacologică pentru agoniștii de
tip benzomorfanic (substanțe de sinteză narcotic e – analgezice nepeptidice, cum sunt
ketazocina, bremazocina, nalorfina), dar și pentru derivaț ii de pro-dynorfină (169). Efectele
date de activarea acestor receptori sunt analgezia la nivel spinal, sedare, inducerea de somn,
fenomene de tip catalepsic sau ataxic, depresia respirației , mioză și defecația. Distribuția acestor
receptori are localizare primară în cortexul cerebral.
Receptorii (sigma)  au fost identificați cu prilejul cercetărilor asupra derivaților de
benzomorfan cu efecte adictive nesemnificative , în vederea utilizării lor ca psihomimetice.

36 Proteina receptoare izolată nu prezintă însă o specificitate absolută.
Receptorii (epsilon)  au fost inițial văzuți ca subtipuri de receptori , prezentând
afinitate pentru beta -endorfine, dar în ultimul timp a fost sugerată e xistența unor subtipuri de
receptori  (1 și 2) și k (1 și 2). În general, distribuția receptorilor opioizi nu concordă în unele
cazuri cu a neuropeptidelor respective.
Receptorii ORL -1 (Opioid Receptor Like -1)
Opioidele clasice nu au afinitate pentru acest receptor, dar prezintă un ligand endogen
(denumit nociceptin sau orfanin FQ) pe care îl cuplează.
Receptorul ORL -1 este un receptor cuplat cu protein e G. Din punct de vedere structural,
nociceptinul pare a fi un peptid opioid asemănător dinorfinei A, sintetizat dintr -un precursor
(pre-pro-nociceptin) larg distribuit în SNC. A fost descoperit în 1995 și este un neuropeptid cu
acțiune inhibitorie ce acționează presinaptic prin scăderea eliberării neurotransmițătorului
și/sau post -sinaptic prin scăderea excitabilității neuronale.

3.5.1.MEDIA ȚIA PEPTIDERGICĂ MODULATORIE NON -OPIOIDĂ A DURERII

Somatostatina
Descoperită inițial în hipotalamus, ca inhibitor al secreției hipofizare de hormon
somatotrop somatostatina (SST) , este un peptid format din 14 aminoacizi, ce are proprietăți
inhibitorii asu pra unui mare număr de formațiuni nervoase și glandulare. Peste 90% din SST
cerebrală se găsește distribuită în afara hipotalamusului. SST determină reducerea activității
motorii, prelungirea efectelor sedative, analgezice și hipotermizante ale benzodiazep inelor și
inhibă descărcările neuronale prin hiperpolarizare potasică, atunci când este aplicată
iontoforetic (170).
Galanina
Galanina este un neuropeptid cu 29 -30 de aminoacizi care posedă receptori larg
răspândiți în creier, cele mai mari concentrații de galanină constatându -se în hipotalamus și
amigdala. În hipotalamus, galanina este exprimată în multe populații neuronale, inclusiv în
nucleul paraventricular (PVN ), nucleul dorsomedial și nucleul arcuat. Galanina reprezintă încă
un neuropeptid destul de puțin cunoscut , ca și implicații funcționale. Au fost identificate cel
puțin trei subtipuri de receptor de galanină: GALR1, GALR2 și GALR3; ele sunt larg exprimate
în celulele musculare netede gastrice și intestinale, în pancreas și în SNC. Galanin a reglează
aportul alimentar, memoria și cunoașterea, și antinocicepția, și modulează multiple sisteme
neuroendocrine în hipofiza, pancreas și intestin.
Galanina este un p eptid inhibitor co -localizat cu substanța P și CGRP în mare măsură
la nivelul aferențelor primare senzitive. Galanina funcționează ca un antagonist al SP în diferite
tipuri de durere (171).
Calcitonina (CT)
Calcitonina este un hormon secretat de celulele parafoliculare C din tiroidă și care are
ca funcție esențială fixarea calciului în oase, și de aceea este folosită în multe afecțiuni
decalcifiante, în special boala Paget osoasă, osteroporoza de menopauză, fie stenoza canalului
spinal, neuropatia diabetică, neuropatia indusă de chimioterapie și sindromul durerii regionale
complexe. Deoarece efectele analgezice ale calcitoninei au un domeniu larg, mecanismele care
stau la baza ameliorării durerii de către calcit onină sunt în mare parte necunoscute. Acțiunea
analgezică a calcitoninei poate fi mediată prin normalizarea expresiei canalului de sodiu în
nervii periferici deteriorați, care prezintă hiperexcitabilitate datorită expresiei anormale a
subtipurilor de canal e Na+. În plus, în neuropatia periferică indusă de chimioterapie, este
propusă ca acțiune anti -alodinică inhibarea semnalelor la receptorul tranzitoriu de tip ankyrin –
1 și melastatin -8. Rezultate încurajatoare au fost obținute chiar la pacienți la care ter apia cu
opioide nu mai avea rezultate (172).

37 3.5.2. MEDIAȚIA AMINERGICĂ MODULATORIE A D URERII

Serotonina
Serotonina mai este numită și 5-hidroxitrip tamina (5 -HT), care este o amină serică
vasoconstrictoare). Serotonina nu este numai un mediator din sistemul nervos central, la nivelul
mediației serotoninergice, și este produs la nivelul celulelor enterocromafine din tubul
digestive.
La nivel central, neuronii serotoninergici se găsesc mai frecvent la nivelul nucleilor
raphé din trunchiul cerebral. De semeni, axonii lor mai fac legătură și cu cele nouă nuclee
subcorticale ce cuprind nucleii magnus, pontin, caudal, dorsal, median și reticular ai rafeului,
precum și aria postrem ă și substanța cenușie periventriculară.
Axonii ascendenți și descenden ți ai neuronilor serotoninergici se proiectează atât în
formațiuni neuronale, cât și non-neuronale. În timp ce neuronii din nucleii magnus, pontin , și
caudal se proiectează spre măduva spinării în co arnele dorsale (senzoriale) și ventral e (motorii),
cei ce aparțin nucleilor dorsal, median și reticular ai rafeului precum și aria postrem ă formează
sistemul serotoninergic ascendent. Acesta este reprezentat de tractul dorsal ai cărui axoni
inervează striatul, coliculii superiori și inferiori, precum și de tractul ventral, cu proiecții în
talamus, nucleu l accumbens, amigdală, hipocampus și nucleul s uprachiasmatic din
hipotalamus.
În SNP, neuronii serotoninergici sunt predomin anți în ganglionii și nervii care asigură
inervația vegetativă a tubului digestiv. În afara țesutului nervos și a țesuturilor cromafine
intestinale, serotonina se mai poate găsi în trombocite (173).
Acțiunile sinaptice ale serotoninei. Serotonina are efecte post -sinaptice inhibitor ii
asupra rețelelor de tip senzorial de la nivelul cornului medular posterior sau din nucleii
geniculați laterali ai talamusului și are acțiune activatoare ( de facilitare) la nivelul neuronilor
motori.
Inhibiția serotoninergică se datorează hiperpolariz ării membranar e produsă de creșterea
conductanței pentru potasiu, iar acțiunea facilitatoare a acesteia este consecința depolarizării
produse de scăderea conductanței potasice. Elementul comun al efectelor sinaptice ale
serotoninei pare a fi alterarea permeabilității canalelor de potasiu. Prin acest efect , serotonina
modulează excitabilitatea neuronală postsinaptică. Implicarea serotoninei ca mediator chimic
sau modulator al transmiterii adrenergice și gaba -ergice este, de asemenea, cunoscută atât în
realizarea unor manifestări psihoafective normale și patologic e, cât și în producerea efectelor
antideprimante ale drogurilor triciclice (imipramină, amitriptilină etc.).
Mecanismul de producere a proprietăților sinaptice ale serotoninei are la bază
participarea a trei tipuri de receptori serotoninergici (5 -HT1, 5-HT2 și 5-HT3) divizate, la
rândul lor, într -un număr variabil de subtipuri. În timp ce toate subtipurile 5 -HT1 și 5-HT2 se
găsesc în creier, cele trei subtipuri de receptori 5 -HT3 sunt localizate numai în sinapsele
vegetative periferice.
Catecolamine (CA)
Transmiterea neuronală a impulsurilor nervoase simpatico -adrenergice se realizează cu
ajutorul catecolaminelor reprezentate de noradrenalină, adrenalină și dopamină. Acestea sunt
substanțe biologic -active cu nucleu catecolaminic, rezultate din metabolizarea succesivă a
tirozinei până la stadiul final de arenalină.
Împreună cu serotonina și histamina, catecolaminele fac parte din categoria aminelor
biogene cu rol atât de mediatori chimici, cât și de hormoni circulanți.
Receptorii catecolaminergici
Receptorii adrenergici (cunoscuți și sub numele de adreno receptori, AR) aparțin
superfamiliei receptorului de legare a grupei nucleotid -guaninei G (GPCR) și sunt receptori
membranari care activează proteinele G heterotrimerice. Semnalizarea prin GPCR inhibată este

38 terminată prin fosforilarea domeniilor intracelulare ale receptorului de către familia receptorilor
kinazelor cuplate cu proteină G (GRK). Au fost identificate două clase de receptori adrenergici:
αAR și βAR. Subfamilia a1AR (receptori cuplați cu Gq) constă din trei subtipuri foarte
omoloage, incluzând α1A -, α1B- și α1D-AR. Subfamilia α2AR (cuplată cu Gi) cuprinde trei
subtipuri: α2A -, α2B- și α2C-AR.
În familia de receptori adrenergici β există trei subtipuri de receptori: β1AR se găsește
la cele mai înalte niveluri în inimă, β2AR este distribuit în întreg corpul și β3AR este exprimat
în principal în țesutul adipos alb și brun. Toate cele trei v ariante sunt c uplate la Ga și la căile
aferente legate de cAMP.
Receptorii  sunt legați de sistemul inozitol -fosfat și de inhibarea AMP ciclic, în timp
ce receptorii β sunt implicați în stimularea AMP ciclic. Receptorii alfa -1 sunt localizați post –
sinaptic în creier și au concentrații moderate în ganglionii bazali. Receptorii α -2, pe de altă
parte, sunt localizați atât postsinaptic cât și presinaptic pe terminalele sinaptice ale neuronilor
care conțin noradrenalină. Receptorii β sunt localizați în creier, un număr semnificativ în globus
pallidus și în nucleul caudat și putamen (174) .
Acetilcolina
Neuronii colinergici sunt extrem de abundenți în structurile sistemului nervos central,
fie difuzi, răspândiți ca formațiuni inter -neuronale, fie sub aspectul de nuclei colinergici , ce
prezintă structuri și funcții aparte.
Interneuroni i se găses mai ales la nivelul corpilor striați, unde sunt implicați activ în
procesele de motricitate extrapiramidală, formând tracturi de legătură între terminațiile
dopaminergice nigro -striate și celulele gaba -ergice striato -palidale și striato -nigrice.
Dintre nucleii colinergic i fac parte nucleii colinergici denumiți generic Ch1-Ch4 din
prozencefalul subfrontal (banda diagonală a lui Broca, nucleul preoptic, substanța nenumită,
nucleul bazal a lui Meynert și nucleii septului) precum și nucleii de tip Ch5-Ch6 din trunchiul
cerebral (nucleii cuneiform, peduncular, parabrahial și tegmental lateral).
Terminațiine axonale ale acestora forme ază căile dorso -tegmentale ascendente, către
nucleii talamici, habenula ri, coliculii superiori și septu l cerebral . Aceticolina deține un rol
esențial în realizarea diverselor forme de activitate somato -vegetativă, pentru că a sigură
mediația chimică coline rgică atât la nivel periferic, cât și în nenumărate structuri subcorticale
(talamus, hipocampus, nuclei bazali, bulbi olfactivi etc.) (175).
Receptorii colinergici
Clasic, se admite existența a două tipuri de situsuri active cu afinitate specifică pentru
acetilcolină, ca principal neurotransmițător colinergic. Datorită activării acestor a de către
nicotină sau muscarină, receptorii colinergici au fost numiți nicotinici și muscarinici.
Spre deosebire de receptorii nicotinici, care sunt receptori ionotropi și predomină la
nivelul joncțiunilor neuromusculare, receptorii muscarinici sunt rece ptori metabotropi și se
găsesc mai ales la nivelul sistemului nervos central.
Receptorii Nicotinici
Din punct de vedere structural, receptorul nicotinic este un pentamer glicoproteic cu
greutate moleculară de 250kDa, compus din cinci subunități (două subunități  și câte o
subunitate  și )(176).
Receptorii Muscarinici
Au structură, distribuție și funcții diferite de ale receptorilor nicotinici. Ei sunt
glicoproteine cu greutate moleculară de aproximativ 80.000 Da. Cu ajutorul diverșilor agoniști
și antagoniști farmacologici au fost indentificate cinci subtipuri de rece ptori.
O anumită participare modulatorie a transmisiei nociceptive este realizată și cu
contribuția mediației colinergice. Există astfel raportări privind implicarea mediației
colinergice din nucleul magnum al rafeului în sistemul analgezic opioid al aces tuia. Un exemplu
spectaculos îl oferă atropina (antagonist muscarinic) care anulează brutal efectul analgezic al

39 administrării sistemice a morfinei, la fel fentolamina (antagonist  neselectiv), în timp ce
methisergidul (antagonist serotoninic) rămâne fără efect (177).

3.5.3.MEDIAȚIA MODULATORIE PURINERGICĂ A DURERII

Adenozina și ATP
Adenozina și ATP sunt principalii derivați purinici și au funcții intracelulare esențiale
la nivelul tuturor țesuturilor și organelor. De când s -a observant eliberarea de ATP de către
stimularea fibrelor aferen te sensitive, (178) a postulat implicarea acestuia în implicarea medierii
modulatorie a durerii .
Conceptul de sinapse purinergic e, ce folosesc ATP/ADP ca neurotransmițător, a fost
fundamentat ulterior de către Burnstock în 1972 (179). Acesta a precizat că nu numai ATP, ci
și adenozina extracelulară rezultată din procesele de dez-energizare influențează excitabilitatea
neuronală centrală. Adenozina inhibă acțiunile stimulante centrale ale metilxantinelor (cafeină,
teofilină), ATP exercită efecte de tip excitator folosind doi receptori selectivi: P 1 pentru
adenozină și P 2 pentru ATP.
ATP acționează asupra receptorilor purinergici de tip P 2 înainte de a fi inhibat prin
defosforilare succesivă, până se transformă în adenozină, folosind ectonucleotidaze (ATP -aza,
5-nucleotidază). În cazul eliberării în același timp cu un alt neuro modulator , ATP potențează
efectele post -sinaptice ale acestuia.
Concentrațiile mari de K+ sau glutamat sau stimularea electrică extraneuronală produc
eliberarea de Ca2+ într-o manieră dependentă de adenozin a din sinaptosomi , care are efecte
hiperpolarizante , producând neuroseda re și antinocicep ție. După administrarea sistemică sau
inctracerbroventriculară , analogii structurali ai adenozinei (PIA, NECA) produc și ei, efecte
antinociceptive , ce sunt inhibate de cofeină și teofilină. Aceste efecte sunt mediate de către două
subtipuri de receptori adenozinici: A 1 și A2, echivalenți cu tipurile P1 și P2 descrise la început
(180).

3.5.4. MONOXIDUL DE AZOT (NO) ÎN PERCEPȚIA DURERII

Mediația nitrinergică este noul concept, apărut în anii 90, care sumează s emnificațiile
funcționale ale monoxidului de azot (NO) ca mesager intercelular , ce este susținut de numeroase
dovezi experimentele , care tind să impună NO ca nou mediator interneural, cu importață
esențială în neuroștiințe.
NO este o moleculă gazoasă mică, foarte reactivă și cu o semi-viață foarte scurtă
(perioada de înjumătățire de ordinul secunde lor).
NO se sintetizează în organism din arginină (aminoacid esențial ), care, în prezența nitric
oxid sintetazei (NOS) constituționale și inductibile, este hidrolizată și apoi oxida tă, producând
citrulină și NO (181).
NO acționează asupra GMP ciclic , implicându -se în sistemele de transducere a
semnalelor inter și intracelulare, și totodată realizează funcții de hormon local paracrin și
autocrin. Pe această cale dublă, NO în cantități foarte mici, fiziologice , influențează atât
plasticitatea neuronală, favorizând potențarea pe termen lung di n hipocamp, cât și inhibiția
post-sinaptică cerebel oasă, iar în doze mari are efecte neurotoxice. Prin acțiunea asupra
potențării de lungă durată, NO participă la realizarea proceselor de memor ie și habituare.
Blocada NOS inhibă răspunsul motor la excitații le dureroase induse de hiper-activarea
receptorilor NMDA sau de lezări le neurologice cronice; astfel a fost implic ată o eventuală
existență a unei localizări periferice de a cțiune pentru inhibitorii NOS în vederea suprimării
hiperalgeziei .

40 Inhibarea NOS medulare are efecte de potențare a efectului analgezic al morfinei.
Blocarea NOS nu reduce numai sinteza și efectele neurotoxice, ci și pe sinteza de substanță P,
precum și alți stimuli nociceptivi inflamatori și neuropatici (182).

3.6. IMPLICAȚIILE PEPTIDELOR ANGIOTENSINICE ÎN PERCEPȚIA ȘI
MODULAREA DURERII

Pe lângă nenumăratele funcții biologice ale angiotensinelor la nivel vascular și al
homeostaziei hidroelectrolitice, componentele SRA din SNC modulează informația senzorială,
răspunsuri comportamentale și emoționale, stresul, anxietatea, învățare a și memoria.
Receptorii AT 1 și AT2 au o largă distribuție și în zone ce controlează nocicepția, precum
cortexul cingulat anterior (CGA), cortexul prefrontal (CPF), talamusul, substanța cenușie
peripeductală (SCPA), amigdala, nucleul accumbens și măduva sp inării. Există o multitudine
de studii ce implică substanța ce alterează SRA asupra diverselor tipuri de durere.
Există rezultate variate, care pe de o parte prezintă efecte benefice ale activării, precum
în dureri neuropate și durerea nociceptivă. Pe de a ltă parte, există o multitudine de dovezi că
drogurile blocante ale SRA induc durere.
Angiotensina are un rol de inductor al durerii al SRA, caracterizat prin profilul analgezic
al blocanților de SRAA (183). Microinjecțiile de ang II din bulbul ventrocaudal produc efecte
hiperalgezice pe testele tail -flick și cu formalină, efecte atenuate de co -administrarea de losartan
(184).
Un alt studiu foarte recent a demonstrat că administrarea sistemică continuă de doze
subpresoare de ang II induce durere tactilă și hiperalgezie la rece, atenuată de losartan (185).
Administrarea de aliskiren (inhibitor direct al reninei), telmisartan sau spironolactonă a
atenuat durerea neuropată din alodinia la rece, alodinia mecanică și hiperalgezia termică din
durerea indusă cu leziuni constrictive (186).
Spironolactona a atenuat la rândul ei durerea indusă de modelul cu acid -acetic
intraperitoneal la șoarece și în durerea diabetică.
Mecanisme prezumtive
Rolul TNFα (T umor Necrosis Factor –α )
Este bine cunoscut faptul că în SN periferic, în condiții de iritație cronică, TNFα este
up-regulată, mai ales la nivelul celulelor Schwann și în macrofagele perilezionale (187).
Un alt studiu, de la care au evoluat și multe dintre investigațiile noastre, a demostrat că
atât captoprilul cât și losartanul au avut efecte hip oalgezice, iar captoprilul a avut efecte mai
pronunțate și de mai lungă durată decât losartanul (188).
Într-un studiu pe voluntari umani, (189) au demonstrat o reducere semnificativă a
pragului de percepție la durere de către ramipril , spre deosebire de losartan. Pragul maximal de
percepție a durerii a fost scăzut în mod similar de ambele substanțe.
Una din ipotezele interesante prin care s -a încercat explicarea efectului antihiperalgezic
al aliskirenului (inhibitor specific de sinteză a reninei) a fost aceea că în afară de inhibarea
sintezei de angiotensină prin inhibarea reninei, au existat și efect e directe asupra receptorului
de prorenină PRR (190). Atât renina cât și prorenina se cuplează la PRR și declanșează o
cascadă de semnale proinflamatorii, care crește TGFβ 1, COX 2, TNF-α, IL-1β, VEGF și ICAM.
O altă variantă de explicație pentru efectele proalgezice ale ang II este aldosteronul. Pe
lângă efectele genomice ale acestuia, aldosteronul are și o serie de efecte non -genomice (191).
Aceste efecte pot include producția de SRO, activarea NF B și kinazele Rho/Rock 2, care sunt
implicate în mai mu lte tipuri de durere (192). De asemenea, aldosteronul poate produce
activarea canalelor cationice de tip TRPMC (Transient Receptor Potential melastatin 7
Channel)(193).

41 Există o multitudine de studii care demonstrează efectele analgezice sau hipoalgeziante
ale substanțelor ce acționează asupra metabolismului angiotensinic.
Tronvik și col. (194) au condus un studiu clinic asupra efectelor enalaprilului și
lisinoprilului asupra pacienților cu migrene. În cadrul acestui studiu, s -a demonstrat că orele,
zilele cu durere și indicele de severitate al durerii au fost reduse în mod semnificativ
(20,17,21%, respectiv) adică în proporție similară.
Într-un studiu anterior al acelorași autori, candesartanul a oferit reduceri similare ale
parametrilor durerii migrenoase, cu o medie de + 30%, mai mare decât a IECA.
Mecanismele prezumtive prin care IECA și BRA au efecte inhibitori i asupra durerii
BRA au efecte inhibitorii asupra durerii (Figura 3.6.).
1. Inhibiția efectelor proalgeziante ale ANG II a fost discutată mai sus, cu toate
subpunctele sale:
– efecte proinflamatorii
– efecte prooxidante
– activarea căii MAPK
– creșterea expresiei substanței P și a CGRP , toate aceste efecte fiind dependente de
receptorul AT 2
2. Stimularea receptorului AT 2, este valabilă mai ales la folosirea ARB, care blochează
selectiv receptorul AT 1. La fel, efectele receptorului AT 2 asupra percepției durerii au
fost discutate mai sus.

Figura 3.6. Acțiuni analgezice și/sau hiperalgezice ale substanțelor ce blochează SRAA (după (183))

Angiotensina 5 -8
Până nu de mult, era considerat un peptid inactiv, dar se pare că are efecte
antinociceptive la nivelul SNC (195).
Injecția de ang 5 -8 în substanța cenușie peripeductală au avut efecte antinociceptive și
antialodinice, blocante de saralazină (un blocant neselectiv de receptor angiotensinici) dar nu
de ARB, blocanți de AT 2 sau de Mas. ceea ce sugerează med iația printr -un receptor propriu.

Angiotensina II
Endogen ă/exogenă Inflamație Sensibilității
dureroase Sindrom de durere
Complexă regională Substanța P Bradikinină
Medicamente
anti SRAA Renină
Angiotensina I I
Aldosteronul
Inflamația
TNF
Durerea neuropată,
Nociceptivă ,
migrenele
Eliberarea de
opioizi endogeni
Activarea
receptorilor AT 2 Activare
PPAR 
????

42 Interesant doza de ang 5 -8 necesară pentru aceste efecte a fost de 74 de ori mai mică
decât doza de morfină necesară pentru a obține aceleași efecte.
Adăugarea de un inhibitor specific de NO -sintază a abolit aceste efecte, sugerând o
mediație nitrinergică a efectului ang 5 -8.
Efectele angiotensinei 1 -7
Receptorii Ang (1 -7), numiți Mas se găsesc peste tot în SNC, dar mai ales în NTS,
bulbul caudal ventrolateral și rostral și în hipotalamus. Administrarea de ang 1 -7 atenuează
comportamentul pronociceptiv al Ang II prin inhibiția fosforilării p 38 MAPK.
De asemenea, receptorii spinali sunt co -localizați cu receptorii AT 1, în cornul dorsal
(196, 197).
Un studiu recent a demonstrat că ang 1 -7 induce eliberare de adrenalină și antinocicepție
periferică, pri n intermediul α 2- adrenoreceptorilor. Mai mult, reboxetina, un inhibitor al
recaptării de NA și guanetidina, ca re epuizează veziculele de neuromediator simpatic au redus
efectele Ang 1 -7 cu cca 70% (198).

3.7. ANTIDEPRESIVE ȘI DURERE

Pacienții cu durere cronică sunt predispuși la depresie datorită unei presiuni permanente
exercitată de durere. Datorită naturii comune a durerii și depresiei, s -u încercat mai multe
variante de tratamente comune pentru cele două condiții. Cele mai larg fo losite substanțe pentru
tratamentul durerii cronice sunt antidepresivele triciclice, dar se pare că și unii inhibitori ai
recaptării noradrenalinei sau serotoninei pot fi eficienți.
Antidepresivele sunt frecvent utilizate pentru tratarea următoarelor stăr i de durere
cronică: artrită, sindromul durerii centrale, fibromialgia, migrene, leziuni nervoase datorate
diabetului zaharat (neuropatii diabetice) și nevralgiile postherpetice. Eficacitatea lor este cel
mai bine documentată pentru neuropatia diabetică du reroasă și herpetică.
Studiile clinice au arătat că TCA au tendința de a fi mai eficiente decât anti –
convulsivantele de tip gabapentin sau decât opioidele (tramadol și oxicodonă), în timp ce
venlafaxina din grupul SNRI pare să fie la fel de eficient ă, iar SSRI par să aibă o eficacitate
mai scăzută. (199). Mecanismele l or de acțiune nu sunt încă bine stabilite, dar există o serie de
ipoteze care prind contur. Sunt blocanți ai receptorilor N -metil-D-aspartat (NMDA), și
blochează efectele asupra canalelor de calciu și de sodiu; sunt stimulatori slabi ai receptorilor
opioizi μ. Un studiu recent sugerează că efectele antidepresive și analgezice sunt obținute prin
reducerea der eglării imunitare și a producției de citokine. Antidepresivele pot reduce nivelele
de citokine pro -inflamatorii, cum ar fi factorul de necroză tumorală  și interleukina -6. În
rezumat, eficacitatea TCA în durerea neuropată este cel mai probabil multimodală (200).
Clomipramina, nortriptilina, doxepina
Clomipramina este un antidepresiv triciclic. Este un inhibitor foarte selectiv al recaptării
de serotonină. Este de asemenea și un antagonist al receptorului histaminic H1, al receptorilor
colinergici muscarinici și al receptorului α1 adrenergic (201, 202).
Clomipramina acționează ca un analgezic, al cărui mecanism de acțiune este complex
și nu încă înțeles pe deplin. Pe un set de experimente incluzând hot -plate, răspuns constrictiv
abdominal cu acid acetic și algezimetrie, clomipramina a avut efecte hipoalgeziante pe toate
modelele, în doze de 20 mg/kg, presupunând implicarea receptorilor 5HT 2 și 5HT 3 (203, 204).
De asemenea, a redus comportamentele de tip depresiv asociate cu durerea la șobolani
(alimentație, locomoție, comportament operativ pozitiv) (205), singur sau în asociere cu opiozi
de tip petidină sau tramadol (206). O serie de autori au legat aceste efecte și de expresia nitroxid –
sintetazei inductibile (207) și a altor răspunsuri neuroendocrine (208).
Nortriptilina face parte din aceeași familie a antidepresivelor triciclice, ce acțion ează
prin blocarea receptorilor presinaptic noradrenergici, blocând astfel recaptarea acestui

43 neurotransmițător și crescându -i concentrația în fanta sinaptică (209, 210). Are efecte de
stimulare a acțiunii opioizilor, precum și efecte per se în durerile de tip neuropatic, precum
sindromul dureros post -herpetic, durerea miofascială, neuropatiile periferice induse de
citostatice (211, 212). Cele mai bune efecte anti -nociceptive au fost însă identificate în
combinație cu opioidele, unde co -administrarea de nortriptilină a redus dozele de opioide de o
manieră semnific ativă (213).
Studii de tip meta -analiză, folosind bazele de date Cochrane, au identificat eficiența
crescută a morfinei la combinația cu nortriptilină, mai mult decât pentru gabapentin. Totuși
rezultatele sunt nesistematizate și cu deficiențe metodologice, neimplicând nortiriptilina ca
terapie de primă linie (214). Rămâne însă un adjuvant interesant, iar combinația sa cu substanțe
ce modifică metabolismul SRAA rămâne de interes, ca în studiul de față.
Doxepina este un inhibitor de recaptare a serotoninei și a noradrenalinei și acționează și
ca antagonist al diverșilor receptori serotoninergici, dopaminergici, muscarinici și histaminici
(215). Pe modelele de durere neuropată a avut efect de inhibiție a alodiniei (leziune de nerv
sciatic), hiperalgeziei (216). Pe testul von Frey și cold -plate folosind un model de leziune
constrictivă cronică ( Chronic Constructiv Injury ), doxepina a atenuat simptomele de durere
neuropată și a redus expresia medulară IL6 și IL1β. Efectele însă nu sunt sistematice și o serie
de alte medicații sunt cu certitudine implicate în mecanismul de acțiune al doxepinei asupra
durerii, precum și a ce lorlalte antidepresive triciclice (217). Ca și adjuvante, antidepresivele
triciclice pot fi considerate utile în terapia durerii, mai ales a celei de tip neuropat, dar cercetările
se află la început.

44

PARTEA PERSONALĂ – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 4
INVESTIGAȚII COMPORTAMENTALE ȘI BIOCHIMICE PRIVIND
ADMINISTRAREA ACUTĂ ȘI CRONICĂ A UNOR SUBSTANȚE CE
MODIFICĂ SISTEMUL RENINĂ -ANGIOTENSINĂ (SRA )

4.1. MOTIVAȚIA ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

O serie de studii cuprinzătoare au fost realizate pe angiotensină și derivații noi în ceea
ce privește efectele comportamentale ale acestora (185, 218) dar un studiu sistematic al
inhibitorilor enzimei de conversie ai angiotensinei I (IECA) și al blocanților receptorilor
angiotensinici AT1 (BRA) asupra parametrilor comportamentali nu a fost încă publicat și de
aceea am considerat că este oportun și origi nal.
După cum se știe, tratamentul cu IECA, cu BRA sau cu inhibitori de renină (aliskiren,
remikiren, etc.) se administrează continuu, din momentul diagnosticării hipertensiunii arteriale
până la sfârșitul vieții. Această administrare de decenii poate avea efecte importante asupra
evoluției psiho -comportamentale a pacientului. Există date care sugerează ca enzima de
conversie a angiotensinei (ECA) ar putea degrada β-amiloidul, reducând riscul apariției bolii
Alzheimer, ceea ce ar putea însemna că un tratame nt de lungă și foarte lungă durată cu IECA
ar putea avea printre consecințe o creștere a riscului de boală Alzheimer (219).
Sistemul renină -angiotensină este un sistem endocrin de importanță capitală în
fiziologie și fiziopatologie, cu imp licații majore în farmacologie. Orice informații suplimentare
care pot fi obținute prin investigarea acestui subiect sunt de importanță teoretică majoră, dar
mai ales practică, deoarece terapia cu IECA sau BRA este de lungă durată sau definitivă și cu
certitudine cu un impact mai important al evoluției pacienților pe termen lung decât cel simplu
cardiovascular (97, 220) (221).
Există foarte multe studii comportamentale pe animale dar cele mai multe dintre ele au
folosit pentru administrarea medicației testate, calea parenterală. Scopul acestor studii a fost de
a folosi administrarea orală a medicamentelor (IECA și BRA). A fost preferată această cale
deoarece acestea au o bună biodisponibilitat e și administrarea parenterală ar fi introdus un stress
și o durere suplimentară care ar fi putut altera rezultatele. De asemenea, administrarea pe cale
orală este utilizată în procedurile terapeutice la om, mărind în continuare similitudinile cu
condițiile clinice.
La ora actuală există o abordare nouă în ceea ce privește administrarea de diverse
peptide precum (insulina, oxitocina) pe cale intranazală (i.n.) care ar avea efecte asupra SNC.
În acest context, am dorit să testăm efectele angiotensinei II la nivel SNC în urma administrării
acesteia pe cale i.n.
Pentru realizarea acestei lucrări s -au avut în vedere următoarele obiective:
– Studiul efectelor asupra comportamentului la șoarece, în urma administrării în doză
unică și în doze diferite a unor IECA (C aptopril, Ramipril) și BRA (Losartan);
– Crearea unui model de demență prin administrarea unui antagonist colinergic
muscarinic (Scopolamină) în doză unică și în doze diferite precum și evaluarea efectelor
privind diverse aspecte comportamentale;

45 – Studiul efectelor asupra comportamentului la șoarece, în urma administrării în doză
unică a unor IECA (Captopril, Ramipril) și BRA (Losartan) la un model de demență
indus cu Scopolamină;
Pentru obiectivele enumerate, efectele asupra comportamentului au fost evaluat e cu
ajutorul unor teste (y -maze, elevated plus, open field), prin care am determinat o serie de
parametri specifici: procentul de alternare spontană ca indicator al memoriei de scurtă durată,
anxietatea, activitatea locomotorie.
– Studiul efectelor asupra c omportamentului la șoarece, în urma administrării cronice a
unor IECA (Ramipril) și BRA (Losartan) atât la animalul sănătos cât și la un model de
demență indus cu Scopolamină.
Pentru acest obiectiv am utilizat testul radial arm maze, cu ajutorul căruia a f ost evaluată
memoria de lungă durată.
– Studiul efectelor asupra comportamentului la șoarece, în urma administrării în doză
unică, la intervale diferite de timp, pe cale intranazală de Angiotensină II
– Studiul efectelor asupra comportamentului la șoarece, în urma administrării în doză
unică, pe cale intraperitonială de Angiotensină II
– Compararea efectelor asupra comportamentului la șoarece, în urma administrării în doză
unică de Ang. II pe căi diferite (i.p. și i.n.)
– Studiul efectelor asupra comportamentului l a șoarece în urma administrării în doză
unică, pe cale intranazală de Angiotensină II (Ang. II) la loturi ce au fost protejate cu
BRA (Candesartan p.o.)
Pentru administrarea Ang. II a fost folosită calea intranazală, deoarece, având structură
de peptid, ac easta nu poate fi administrată pe cale orală, fiind inactivată. A fost evitată calea
parenterală datorită acțiunii sistemice a angiotensinei (în special la nivel cardiovascular) și
pentru a evita stresul indus prin acest tip de administrare. Calea intranaz ală permite pătrunderea
în SNC a peptidelor prin bulbii olfactivi și apariția efectelor la nivel cerebral. Efectele Ang. II
au fost de asemenea evaluate din punct de vedere comportamental cu ajutorul testelor y – maze,
elevated plus, open field.
– Determinări biochimice pentru evaluarea dinamicii unor parametri specifici stresului
oxidativ (SOD, GPX, MDA), în urma administrării cronice de IECA, BRA și
Scopolamină

4.2. MATERIAL ȘI METODE

4.2.1. ANIMALE DE LABORATOR UTILIZATE

Protocolul experimental a implicat utilizarea de șoareci albi Swiss, masculi, adulți cu
greutatea 20 -30 g și 30 -40 g, repartizați prin randomizare în loturile de studiu. Animalele au
fost achiziționate de la Institutul Cantacuzino, București, transportul fiind efectuat în acord cu
legislația în vigoare. Contravaloarea pentru achiziția animalelor a fost suportată din fonduri
proprii și din programul bugetat de Școala Doctorală.
Condițiile de habitat (tranzit, staționare) au fost asigurate conform cerințelor
protocoalelor specifice fi ecărui test, în incinta vivarium – ului Disciplinei de Farmacodinamie
a Facultății de Farmacie Iași. Astfel, animalele au fost menținute în incinta de cazare la o
temperatură constantă (21 ± 2°C) și un ciclu de lumină / întuneric de 12 ore (7.00 AM / 7.00
PM). Animalele au fost plasate în cuști speciale cu dimensiuni adecvate numărului de animale
(8 – 16/cușcă). Cuștile sunt prevăzute cu adăpător și suport pentru hrană ce permit asigurarea
hranei și apei ad libitum / 24 ore. Animalele de experiență au fost grupate în loturi a câte 8 -16
animale/lot.

46 Având în vedere că procesele cognitive precum (memoria, învățarea) implică reacții
comportamentale, pentru animalele luate în lucru am avut în vedere asigurarea unui timp de
habitație de 15 zile înainte de experiment. Aceasta a presupus observarea apetitului, consumului
de apă, tranzitului digestiv, semnelor neurologice și a comportamentului (socializarea,
acceptarea în grup).
Hrana standard și așternutul animalelor au fost achiziționate prin intermediul In stitutului
Cantacuzino.
Ca animal de studiu, am ales șoarecele, datorită mai multor considerente:
– animal mic, ușor de manipulat;
– utilizarea unor cantități mici de substanțe medicamentoase;
– un număr mic de articole publicate privind acest tip de teste comportamentale, cele mai
multe fiind efectuate pe șobolan.
Animalele au fost aduse în camera pentru experiment cu cel puțin o oră înainte de
începerea experimentului, pentru acomodare.
Testările din prezentul studiu au fost realizate respectând reglemen tările bioetice
internaționale și reglementările interne UMF Iasi (222, 223).

4.2.2. SUBSTANȚE MEDICAMENTOASE UTILIZATE ÎN STUDIUL EXPERIMENTAL
COMPORTAMENTAL

a. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei I (IECA):

Captopril (Sigma-Aldrich), este unul dintre cele mai vechi substanțe inhibitorii (224)
ale enzimei de conversie, descoperit în 1977. Spre deosebire de celelalte inhibitoare de ECA,
captoprilul nu este un prodrog, ci este o substanță activă în sine, ceea ce îi limitează
biodisponibilitatea și îi oferă un profil farmacocinetic destul de defic itar, mai ales datorită unui
timp de înjumătățire scurt, ce necesită administrarea de 3 -4 ori/zi (225).
Ramipril (Zhejiang Huahai Pharmaceutical, Co., Ltd., China), este un prodrog sau un
medicament precursor, care este convertit la metabolitul activ ramiprilat de enzima
colinesteraza 1 (226).

Pe lângă acțiunea antihipertensivă, în ultimii ani au fost publicate diverse rapoarte care susțin
că utilizarea IECA ar avea proprietăți antioxidante (227).

b. Blocanții receptorilor de angiotensină II (BRA):

Losartan (Sigma-Aldrich), este un antagonist al receptorilor AT1 de tip competitiv,
selectiv, ce antagonizează cuplarea Ang II pe receptorul AT1 și inhibă toate efectele mediate
de acesta. Se metabolizează în ficat producând metabolitul său 5 -carboxilic, numit EXP3 174,
care blochează receptorul AT1, de 10 -40 de ori mai eficient decât losartanul însuși (228).
Candesartan cilexetil (Zhejiang Huahai Pharmaceutical, Co., Ltd., China), este unul
dintre medicamentele antihipertensive standard aparținând grupului de blocanți ai receptorilor
AT1 de angiotensină II. Efectele benefice ale acestui medicament în tratamentul hipertensiunii
arteriale sunt bine cunoscute. Studii rece nte susțin că ar putea atenua declinul memoriei legate
de vârstă (229).
BRA sunt utilizați pentru efectul antihipertensiv, iar prin blocarea receptorilor AT1 din
creier, ar avea efect neuroprotector atât asupra modelelor animale de boală Alzheimer cât și
pentru alte tipuri de demență (230).

47 Având în vedere acțiunea antihipertensivă a substanțelor care influențează sistemul
renină-angiotensină (IECA și BRA), o atenție deosebit ă a fost acordată dozelor utilizate, astfel
încât acestea să nu influențeze semnificativ tensiunea arterială.
Administrarea substanțelor înainte de testare s -a făcut la intervale stricte, în funcție de
fiecare substanță.

c. Antagoniști colinergici muscarini ci:

Scopolamina (Sigma-Aldrich), un antagonist al receptorilor colinergici muscarinici ce
are efecte amnezice profunde la animalele de experiență. Amnezia indusă de scopolamină a fost
adoptată la scară largă pe modele animale experimentale pentru a examina medicamente cu
potențiale valori terapeutice în demență (231), ce interferează cu transmisia acetilcolinei din
sistemul nervos central, ducând la disfuncții colinergice și tulburări de memorie la șobolani și
șoareci (232, 233).
Angiotensina II (Sigma-Aldrich), este un peptid activ, puternic vasoconstrictor care
face parte din cascada sist emului renină -angiotensină (RAS);

d. Alte substanțe:

Carboximetilceluloza sodică : derivat de celuloză utilizat ca agent de suspendare în
concentrație de 0,1% pentru administrarea substanțelor luate în studiu;
Apa distilată : utilizată pentru prepararea reactivilor de lucru;
Ser fiziologic (Zentiva): utilizat pentru prepararea reactivilor de lucru;

4.2.3. ADMINISTRAREA SUBSTANȚELOR

Pentru acest studiu au fost folosite următoarele căi de administrare: calea orală (p.o.)
(IECA. BRA, suspensia de CMC -Na), calea intraperitoneală (i.p.) (Scopolamina și
Angiotensina II), calea intranazală (i.n.) (Angiotensina II).
Administrarea pe cale orală a fost făcută cu ajutorul unei sonde metalice speciale (sondă
de gavaj), adaptată tr actului digestiv superior al șoarecelui. Sonda a fost atașată la o seringă de
plastic de unică folosință cu diviziuni de 0,01 ml permițând astfel administrarea de volume mici
și precise a substanțelor de cercetat.
Substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în carboximetilceluloză sodică
(CMC-Na) 0.1%, volumul administrat fiind de 0,20 ml/10 g animal iar în cazul asocierilor 0,10
ml/10 g animal pentru fiecare compus.
Pentru administrarea pe cale intraperitoneală s-au folosit seringi de unică utiliza re cu
diviziunea de 0.01 ml și ace de dimensiuni adecvate. Substanțele de cercetat au fost preparate
sub formă de soluție, solventul utilizat fiind serul fiziologic, iar volumul administrat fiind de
0,10 ml/10 g animal.
Administrarea pe cale intranazală a fost realizată cu ajutorul unei micropipete analitice
la care au fost atașate vârfuri de unică utilizare, de mărime și volum adecvate animalului de
experiență. Substanța de cercetat a fost preparată sub form ă de soluție, serul fiziologic fiind
solventul pentru dizolvare. Volumul administrat pe această cale a fost de 20 μl/șoarece, soluția
fiind aplicată la baza ambelor nări. Aplicarea directă în interiorul nărilor a fost evitată datorită
caracteristicelor ana tomice ale nasului rozătoarelor. În studiul nostru, administrarea intranazală
a fost relativ ușoară datorită proprietăților vasoconstrictoare ale Ang II ceea ce a permis
facilitarea administrării.

48 4.2.4. METODE DE CERCETARE

4.2.4.1.Metode de studiu compo rtamental

Bateria de teste cuprinde: testul labirintului Y ( Y-maze test), testul labirintului în formă
de plus (elevated plus maze ), testul în câmp deschis ( open field ) și labirintul cu brațe radiale
(radial arm -maze).

4.2.4.1.1.Testul labirintului Y (Y-maze test)

Pentru acest test am utilizat un aparat construit special pentru studiul memoriei de scurtă
durată a animalelor de experiență. Aparatul constă dintr -un labirint care, privit din partea
superioară, are aspectul literei Y, de unde vine și nume le testului. Aparatul este confecționat
din plexiglas de culoare neagră, având aspectul din figura 4.1.

Figura 4.1. Aparat de tip labirint în formă de Y
(foto laboratorul de Farmacodinamie experimentală – utilizare permisă)

Prezintă o zonă centrală sub formă de triunghi echilateral și trei brațe, îmbinate în unghi
egal, fiecare braț al aparatului (notat cu literele A, B, C). Fiecare animal este plasat la capătul
unuia din brațe, de regulă în brațul notat cu litera A, și lăsat să se deplaseze liber ti mp de 8
minute, în care sunt notate secvența brațelor vizitate. Se consideră că un animal a intrat într -un
braț, în momentul în care toate cele patru membre ale animalului sunt situate în acel braț. După
trecerea celor 8 minute, testul se încheie, iar anim alul este scos din labirint.
După testarea fiecărui animal de experiență este necesară îndepărtarea cu alcool a
eventualelor urme de feromoni de pe planșeul labirintului, de asemenea, nu se recomandă
utilizarea unor agenți de curățare cu miros persistent (234).
Comportamentul de alternare spontană este definit ca intrarea succesivă în cele trei brațe
(notată în seturi de triplet: ABC, BCA, CAB, CBA, ACB, BAC). Procentul de alternare
spontană este definit ca fiind raportul dintre numărul de alternări efectuate și cele posibile
(definit ca numărul total de intrări în brațe minus doi), totul înmulțit cu 100 (235).
Testul este bazat pe tendința rozătoarelor de a explora acel braț care în succesiunea
directă a intrărilor a fost cel mai devreme vizitat (236).

49 4.2.4.1.2.Testul labirintului în formă de plus (elevated plus maze)

Acest test studiază stările de anxietate ca și componentă a proceselor cognitive. Aparatul
este constituit din 4 brațe de plexiglas de culoare neagră, di spuse în formă de cruce sau semnul
plus și o zonă centrală. Dintre cele 4 brațe, două sunt „deschise” iar două sunt „închise” cu
pereți, așa cum se poate observa în figura nr. 4.2.

Figura 4.2.Aparat de tip testul labirint plus ridicat
(foto laboratorul de Farmacodinamie experimentală – utilizare permisă )

Înălțimea aparatului fată de pardoseală trebuie să fie de 40 cm, pentru a nu permite
animalului să sară din aparat. Această distanță poate varia în funcție de nivelul de luminozitate
al camerei, de consistența pardoselii, dar și în funcție de tratamentul p rimit de animal (237).
Brațele „închise” sunt descoperite la partea lor superioară, pentru a facilita iluminarea si
observarea animalului (238).
Principiul testului îl constituie generarea simultană a celor două tendințe conflictuale
ale animalului de studiu, de a explora labirintul și de evitare a unui stimul nou ce poate fi
agresiv. Se recomandă ca aparatul să fie plasat într -o cameră goală pentru a nu influența în nici
un fel comportamentul anxiolitic sau antianxiolitic al animalului.
Fiecare animal este plasat în zona centrală a labirintului, cu capul orientat spre un braț
deschis și este lăsat timp de 5 minute să exploreze labirintul. Pe parcursul testării se
înregistrează următoarele elemente:
– numărul de intrări și timpul petrecut în brațele deschise;
– numărul de intrări și timpul petrecut în brațele închise;
– timpul petrecut în zona centrală a labirintului;
– indicatori specifici ai anxietății ( grooming, stretching, rearing, freezing, head dipping )
La fel ca și în cazul labirintului Y, o intrare validă se consideră atunci când animalul
este cu toate cele 4 membre în brațul respectiv. Căderea în mod accidental a unui animal din
labirint impune scoaterea acestuia din experiment (239).
Având în vedere că acest test este folosit pentru a studia stările de anxietate ca și
componentă a proceselor cognitive, el este efectuat o singură dată.

4.2.4.1.3.Testul single unit (open field)

Acest test este utilizat pentru evaluarea anxietății și activității locomotorii la rozătoare.
Aparatul se prezintă sub forma unui cadru de formă pătrată, cu latura și înălțimea în funcție de
animalele utilizate și cu podeaua împărțită în 16 pătrate trasate cu markerul, în centru fiind
trasat un alt pătrat, după cum se poate observa în figura 4.3.

50

Figura 4.3. Aparat pentru testul labirintului în cîmp deschis
(foto laboratorul de Farmacodinamie experimentală – utilizare permisă)

Animalele sunt aduse în camera de lucru și lăsate un timp de minim o oră pentru
acomodare. Experimentul se realizează pe lumină redusă, difuză. Animalul de studiu se
plasează în centrul aparatului și este lăsat să exploreze timp de 5 minute, timp în care se
înregistrează mai mulț i parametri relevanți pentru activitatea locomotorie și gradul de anxietate.
După fiecare animal aparatul se șterge cu etanol 70%.
În vederea acomodării animalelor cu mediul nou reprezentat de aparat, acestea sunt
lăsate să exploreze în grup aparatul câte cinci minute timp de cel puțin două zile înainte de
testarea propriu -zisă.
Parametri evaluați:
– line-crossing-uri: de câte ori animalul trece peste o latură a pătratelor marcate pe podea,
cu toate cele patru membre – indice al activității locomotorii;
– timpul petrecut în pătratul central (+ numărul de intrări/traversări ale laturilor pătratului
central) indicator al unui grad redus de anxietate; timpul mai lung petrecut în pătratele
(zonele) periferice reflectă stări de anxietate accentuate;
– numărul și d urata de rearing și stretching : poziții de evaluare a riscului, care indică un
grad mai mare de anxietate;
– timpul petrecut în grooming : comportament ce apare în situații noi, indică de asemenea
apariția unor stări de nesiguranță -anxietate;
– numărul de bolur i fecale și urme de urină, indici (discutabili în literatură) ai anxietății.
– numărul și timpul petrecut într -o anumită arie – freezing (dacă este cazul)
Timpul de testare poate varia între 2 -10 minute, iar repetabilitatea testului conduce în
cele mai mult e cazuri la creșterea indicilor activității locomotorii și de explorare (234, 240).

4.2.4.1.4. Testul labi rintului cu brațe radiale (radial arm -maze test)

Labirintul folosit în studiile noastre este alcătuit din 8 brațe, numerotate de la 1 la 8,
dispuse radiar în jurul unei suprafețe circulare, după cum se poate observa în figura 4.4.
Labirintul este confecționat din plexiglas de culoare neagră. Aparatul, plasat la o
înălțime de 40 cm de suprafața pardoselii, a fost menținut în același loc pe toată durata
experimentului și a fost înconjurat de diferite obiecte, a căror poziție a rămas de asemenea
nemodificată.
Înainte de începerea testului, animalele au fost supuse unui regim de slăbire, până la
80-85 % din greutatea lor inițială prin reducerea treptată a rației zilnice de hrană, apa fiind în
continuare administrată ad libitum (241).

51

Figura 4.4. Aparat de tip labirint cu brațe radiale
(foto laboratorul de Farmacodinamie experimentală – utilizare permisă)

După atingerea greutății dorite, animalele au fost supuse unei perioade de antrenament
(4-5 zile) ce a constat în explorarea liberă a labirintului, timp de 5 minute zilnic, pentru a se
acomoda cu incinta aparatului. Pe parcursul antrenamentului, se asigură și o acomodare a
animalelor cu pelete speciale de sucroză care vor constit ui motivația explorării brațelor. Această
habituare se realizează prin reducerea gradată a distribuirii peletelor din tot labirintul până la
plasarea lor doar la extremitățile brațelor.
Începând cu prima zi de testare propriu -zisă, distribuirea peletelor va fi făcută selectiv,
doar la capătul brațelor 1, 2, 4, 5 și 7, ce sunt marcate prin așezarea la intrarea în brațe a unei
hârtii albe. Brațele 3, 6 și 8 nu au fost recompensate cu pelete pe toată durata experimentului.
Acest test permite investigarea memo riei de scurtă durată, memoriei de lungă durată și
memoriei spațiale, prin determinarea numărului de erori ale memoriei de lucru, a numărului de
erori ale memoriei de referință și respectiv a timpului de explorare a brațelor. Numărul de erori
ale memoriei de lucru (o eroare a memoriei de lucru este definită ca reintrarea într -un braț din
care hrana a fost consumată anterior) reprezintă un indice al memoriei de scurtă durată,
deoarece în timpul testului, animalul de experiență va trebui să memoreze care braț a fost deja
vizitat și care nu a fost vizitat (242).
Numărul de erori ale memoriei de referință (o eroare a memoriei de referință este
definită ca intrarea într -un braț care nu a conținut niciodată hrană) oferă informații despre
memoria de lungă durată, cu referire la informația care va rămâne constantă de -a lungul
experimentului, având în vedere că animalul trebuie să memoreze poziția fiecărui braț ce
conține hrană (234).

4.2.4.2.Materiale și metode folosite pentru determinările biochimice

4.2.4.2.1. Materiale de cercetare științifică

4.2.4.2.1.1. Pregătirea animalelor
Materialul biologic folosit pentru determinările biochimice a fost reprezentat de probe
de sânge și creier ce au fost prelevate de la cele 48 de animale (șoareci albi Swiss, masculi,
adulți, cu o greutate cuprinsă între (20 -30 g și 30 -40 g), ce au constitu it loturile necesare
administrării substanțelor (IECA, BRA și Scopolamină) în administrare cronică din cadrul

52 testului radial. Prelevarea probelor a fost făcută la 24 de ore de la finalizarea ultimei testări
comportamentale.
Testările din prezentul studiu au fost realizate respectând reglementările bioetice
internaționale și reglementările interne UMF Iași.

4.2.4.2.1.2. Prelucrarea probelor biologice
Pentru efectuarea dozărilor biochimice, au fost folosite extracte din țesut cerebral astfel:
0,2 grame țesu t a fost mojarat cu sticlă pisată până la omogenizare; mojaratul a fost preluat cu
un volum de tampon de extracție din țesuturi (0,3028 g TRIS, 1,30462 g KCl2 și apă distilată
până la un volum de 200 ml, pH=7,4) în raport 1:10, masă la volum în eprubete de centrifugă
și centrifugat 15 minute la 3500 rpm. După centrifugare, a fost preluat supernatantul care a fost
ulterior utilizat pentru analizarea biochimică. A fost utilizat ca sursă biologică pentru
determinarea activității enzimatice în ziua extracției. Nu se recongelează, se păstrează la frigider
maxim o zi.
Probele de sânge au fost lăsate să coaguleze (între jumătate de oră și 2 ore) prin expunere
la aer, apoi centrifugate la 3000 rpm, timp de 15 minute. Serul sanguin a fost separat și congelat
(-22șC) până la analizare.

4.2.4.2.2. Metode de cercetare științifică

a. Metoda de determinare a activității superoxid dismutazei (SOD)

Generalități. Determinarea activității enzimatice a superoxid dismutazei a fost efectuată
cu ajutorul unui kit de determinare ”SOD assay kit” (Sigma -Aldrich, Statele Unite ale
Americii). Acest kit utilizează o metodă indirectă de determinare prin folosirea unui compus
care participă la o reacție de culoare măsurabilă în spectrul vizibil (nitroblue -tetrazoliu), fiind
cea mai comun ă și eficientă metodă.
Principiul metod ei. se bazează pe utilizarea sării de tetrazoliu a lui Dojindo’s (WST),
foarte solubilă în apă care produce o substanță colorată la reducerea anionului superoxid. Rata
reducerii cu oxigen molecular este corelată linia r cu activitatea xantinoxidazei și este inhibată
de SOD. Prin urmare IC50 (50% din rata de inhibiție a SOD) poate fi determinată prin
colorimetrie. Din moment ce absorbanța la 450 nm este proporțională cu concentrația anionului
superoxid, activitatea SOD p oate fi cuantificată prin măsurarea scăderii vitezei de colorare a
mediului de reacție la 450 nm (spectrofotometru seria DU700, Beckman Coulter, Statele Unite
ale Americii).
Mod de lucru . Soluțiile de reacție WST și de enzimă se prepară din soluțiile stoc din kit
conform cu prospectul reactivilor. Pentru obținerea mediilor de reacție și testarea propriu zisă,
se procedează urmărind întocmai pașii descriși în tabelul următor (Tabel 4.1.).

Tabel 4.1. Mod de lucru pentru metoda de determinare a SOD prin tehn ica cu tetrazoliu solubil în apă

Probă Blank 1 Blank 2 Blank 3
Probă biologică 20 µl 20 µl
Apă distilată 20 µl 20 µl
WST, soluție de lucru 200 µl 200 µl 200 µl 200 µl
Enzimă, soluție de lucru 20 µl 20 µl
Buffer de diluție 20 µl 20 µl
Se incubează 20 de minute la 37 de grade Celsius
Se citește absorbanța la 450 nm
* Doar pentru probe cu o culoare proprie sesizabilă

53 Calculul rezultatelor: după citirea absorbanțelor, pentru calculul activității enzimatice,
se utilizează formula:
Activitate SOD (exprimată ca rată de inhibiție %)= (𝑨𝒃𝒍𝒂𝒏𝒌𝟏 − 𝑨𝒃𝒍𝒂𝒏𝒌𝟑 )−(𝑨𝒑𝒓𝒐𝒃𝒂 − 𝑨𝒃𝒍𝒂𝒏𝒌𝟐 )
(𝑨𝒃𝒍𝒂𝒏𝒌𝟏 − 𝑨𝒃𝒍𝒂𝒏𝒌𝟑 )×𝟏𝟎𝟎
Limitări ale metodei. Cu toate acestea, există și câteva inconveniente precum solubilitatea
insuficientă a formazanului în apă și interacțiunea cu forma redusă a xantinoxidazei. Acidul
ascorbic, forma redusă a glutationului sau albuminele în concentrații crescute pot interfera cu
rezultatele obținute prin aplicarea acestei metode. De asemenea, este vitală ve rificarea realizării
corecte a mediilor de reacții de control (virajul culorii ar trebui să fie progresiv). În cazul în
care reacțiile de control nu sunt conforme, se recomandă reluarea determinărilor.

b. Metoda de determinare a activității enzimatice a glutation peroxidazei (GPx)

Generalități . Determinarea activității enzimatice a glutation peroxidazei a fost realizată
cu ajutorul kitului de determinare ”Glutathione Peroxidase Cellular Activity Assay Kit”
(Sigma-Aldrich, Statele Unite ale Americii). Și de această dată, statusul reacțiilor este măsurabil
spectrofotometric, dar nu în spectrul vizibil.
Principiul metodei . Kitul utilizează o metodă indirectă de măsurare bazată pe oxidarea
glutationului în glutation oxidat, reacție catalizată de enzima glutat ion peroxidază și cuplată cu
reacția inversă (reciclarea glutationului oxidat la forma sa redusă), reacție catalizată de glutation
reductază. În tot acest șir de reacții se măsoară modificările de concentrație ale cofactorului
enzimatic NADPH. Scăderea abs orbanței măsurată la 340 nm în timpul oxidării NADPH la
NADP+ este direct proporțională cu activitatea glutation peroxidazei, din moment ce enzima
este factorul de modulare a cuplului de reacții. Reacția are loc la 25°C și pH de 8.0 și este
inițiată de adă ugarea în mediul de reacție a unui peroxid organic, terțbutil hidroperoxidul (t -Bu-
OOH).
Mod de lucru . Prepararea reactivilor de tampon reacție, reactiv NADPH și terț -butil-
hidroperoxid 30 mM se face conform instrucțiunilor de pe prospectul reactivilor. Pe ntru
obținerea mediilor de reacție și a reacțiilor propriu zise, se procedează conform cu modul de
lucru prezentat în prospectul kitului și sumarizat în tabelul următor (Tabel 4.2):

Tabel 4.2. Mod de lucru pentru metoda de determinare a SOD prin tehnica ce utilizează terț -butil hidroperoxid ca
substrat organic

Soluție tampon GPx Reactiv NADPH Probă Soluție 30 mM
t-Bu-OOH
Blank 940 µl 50 µl – 10 µl
Probă 890 µl 50 µl 50 µl 10 µl
Soluția de t -Bu-OOH se adaugă chiar înainte de citire.
Se utilizează un analizor care permite observarea cineticii reacției printr -un program cu următoarele setări: lungime de undă
= 340 nm; întârziere inițială = 15 sec; interval de citire= 10 sec;
număr de citiri = 6.
Probele și blankul se citesc separat, fără a face automat diferența între absorbanța probei și a blankului.
Rezultatul va fi sub forma de A340/min.

Calculul rezultatelor: pentru calculul activității enzimatice se utilizează următoarea formulă:
Activitate enzimatică a GPx (exprimată în unități enzimă pe minut) = ∆𝑨𝟑𝟒𝟎×𝑫𝑭
𝟔,𝟐𝟐 ×𝑽

Unde ΔA340= A340/min (blank) – A340/min (probă), DF = factorul de diluție al probei,
V = volumul de reacție în mililitri și 6,22 = o constantă a NADPH -ului.
Activitatea enzimatică va fi exprimată sub forma ”unități de glutatio n peroxidază ce au
catalizat formarea a unui micromol de NADP+ din NADPH pe minut la pH de 8.0 și

54 temperatură de 25 °C într -o reacție cuplată în prezența glutationului redus, a glutation
reductazei și a tertbutil hidroperoxidului” (unități/minut).
Limitări ale metodei . Detergenții anionici care conțin concentrații crescute de peroxizi pot
influența dinamica reacțiilor enzimatice.

c. Metoda de determinare a concentrației de malondialdehidă, marker al peroxidării lipidice
celulare.

Generalități . Metoda utilizată pentru determinarea concentrației de produși ai lipid
peroxidării este o tehnică adaptată după literatura de specialitate și extrem de uzuală în
laboratorul de biochimie. Peroxidarea lipidelor este un mecanism bine cunoscut și studiat,
cauzator a l leziunilor celulare ca urmare a apariției stresului oxidativ în celulele și țesuturile vii.
Peroxizii lipidici care rezultă din acizi grași polinesaturați sunt extrem de instabili
descompunându -se foarte ușor într -o serie de compuși carbonilici reactivi dintre care predomină
malondialdehida (MDA).
Principiul metodei . La temperatură ridicată (100șC) și în mediu acid (în prezența
acidului triclor -acetic concentrat), malondialdehida rezultată prin descompunerea peroxizilor
lipidici are proprietatea de a reac ționa cu acidul 2 -tiobarbituric (TBA) formând un compus de
culoare roz cu maxim de absorbție la 532 nm și coeficient molar de 1,56 ×105cm-1× M-1.
Mod de lucru . Prepararea reactivilor se face, de preferință, extemporaneu și în cantități
potrivite. Se prepar ă soluție acidă de acid tricloracetic 50% (acid clorhidric 0,1N), soluție acidă
de acid tricloracetic 20% (acid clorhidric 0,1N), soluție de acid tiobarbituric 26 mM în soluție
de acid tricloracetic 20% preparată anterior și soluție etalon de malon dialdeh idă 50
nanomoli/ml. Pentru obținerea mediilor de reacție și a reacțiilor propriu zise, se procedează
întocmai după pașii descriși în tabelul următor (Tabel 4.3):

Tabel 4.3.Mod de lucru pentru metoda de determinare a concentrațiilor de malondialdehidă prin tehnica ce
utilizează acidul tiobarbituric

Control (µl) Probă (µl)
Ser sanguin/soluție lacrimi – 50
Apă distilată/ soluție tampon fosfați 50 –
ATC 50% (HCl 0,1 N) 250 250
Acid tiobarbituric 0,73% (ATC 20%/HCl 0,1 N) 250 250
Se vortexează. Se mențin la 100 șC, pe baie de apă, timp de 20 de minute.
Se centrifughează timp de 10 minute la 3000 rpm.
Supernatantul se citește la 532 nm.

Pentru realizarea curbei de etalonare (Tabel 4.4), se procedează similar înlocuind
adăugarea de ser sanguin cu adăugarea soluției etalon de MDA în concentrații progresive
obținute după modelul prezentat în tabelul anterior (Tabel 4.3).

Tabel 4.4. Model de calcul al concentrațiilor soluțiilor de etalonare plecând de la soluția stoc de malondialdehidă
(50 nmoli/ml).

Concentrații
etaloane 50
nmoli
MDA 10
nmoli
MDA 5
nmoli
MDA 1
nmoli
MDA 0,5
nmoli
MDA 0,1
nmoli
MDA 0,05
nmoli
MDA 0
nmoli
MDA
0,2 ml 0,04 ml 0,02 ml 0,04 ml 0,002 ml 0,2 ml din
soluție 0,2 ml din
soluție 0 ml
0 ml 0,16 ml 0,18 ml 0,196
ml 0,198 ml 0,001 ml
MDA 50
nmoli/ml +
0,499 ml AD 0,001 ml
MDA 50
nmoli/ml +
0,999 ml AD

0,2 ml

55 Calculul rezultatelor. Absorbanța se introduce în sistemul de etalonare pe bază de curbe
standard pentru MDA, iar rezultatul se exprimă în nmol/ml ser/lacrimi
Astfel că extrapolând extincția probei pe curba etalon realizată, se află cantitatea de
MDA corespunzătoare volumului de ser analizat (x nanomoli MDA).
Astfel că extrapolând extincția probei pe curba etalon realizată, se află cantitatea de
MDA corespunzăto are volumului de ser analizat (x nanomoli MDA). Pentru a afla concentrația
de MDA raportată la mililitrul de ser (plasmă, lacrimi sau alte lichide biologice), se calculează
cu ajutorul formulei:
𝑚𝑚𝑜𝑙𝑖 𝑀𝐷𝐴
𝑚𝑙 𝑠𝑒𝑟 =𝑥0,1⁄⁄
unde 0,1 reprezintă volumu l de ser luat pentru determinare.

d. Metoda de determinare cantitativă a proteinelor totale solubile

Generalități. Metoda de deteminare cantitativă a proteinelor totale solubile folosește
tehnica clasică Bradford adaptată de Ungureanu și Artenie (243).
Principiul metodei. În mediu acid, colorantul Coomassie Brilliant Blue G -250 formează
cu proteinele un complex având maximul de absorbție la 595 nm. Colorantul reacționează mai
întâi cu radicalii de arginină și pe urmă cu resturile de histidină, lizină, tirozină, triptofan și
fenilalanină din structura proteine lor.
Modul de lucru. Într -o eprubetă de 10/100 mm se măsoară 0,1 – 0,5 ml soluție proteică
de analizat (în funcție de cantitatea presupusă de proteină) și se adaugă 0,4 – 0,0 ml soluție
tampon de extracție. În eprubetă se introduc 1,5 ml reactiv Bradford, se amestecă conținutul cu
atenție și se lasă la temperatura camerei. După 5 minute, dar mai înainte de 15 – 30 minute, se
citește extincția probei la un spectrofotometru la lungimea de undă de 595 nm, față de un control
al reactivilor preparat în același m od ca și proba, cu excepția că soluția proteică este înlocuită
cu soluție tampon de experiență (244).
Calculul rezultatelor. Pentru calcularea cantității de proteine în proba analizată se
construiește o curbă etalon cu concentrații cunoscute de albumină serică bovină (ovoalbumină)
sau gamma -globulină. După ce se află pe curba de etalonare microgramele de proteină în proba
de analizat, se calculează concentrația de proteine în proba analizată , ținând cont de volumul de
extract utilizat și de gradul de diluție, dacă este cazul.
Concentrația de proteine în proba de analizat se exprimă în mg / ml în cazul lichidelor
biologice sau mg / g pentru țesuturile animale, respectiv vegetale.

4.2.4.3. Metode de analiză și interpretare a datelor

Rezultatele au fost exprimate ca medii ± E.S.M. (eroarea standard a mediei). Datele
obținute în prezentul studiu au fost prelucrate și interpretate statistic utilizând testul „t” a lui
Student pentru perechi de valori și Standard ANOVA (Single factor și/sau Two -factor with
replication). În cazul testului „t” Student, valorile lui p ≤ 0,05 au fost considerate ca
semnificative (notate pe grafice cu *). Valorile lui p ≤ 0,01 au fost indicate pe grafice cu **, în
timp ce p ≤ 0,001 a fost indicat cu ***.
În cazul testului ANOVA, valorile lui F pentru care p este mai mic decât 0,05 au fost
interpretate ca având semnificație statistică (*).
De asemenea, corelațiile Pearson au fost utilizate pentru a stabili legăturile care există
între markerii stresului oxidativ și indicii comportamentali.
Wilks 'lambda este o metodă statistică folosită în analiza multivariată a varianței
(MANOVA) pentru a testa dacă există diferențe între mediile grupurilor identificate de subiecți
pentru o combinație de variabile dependente. Este similară cu testul -F din ANOVA. Lambda

56 este o unitate de măsură a varianței procentuale a variabilelor dependente care nu este d efinită
de diferențele dintre variabilele independente. O valoare de zero a mediilor înseamnă că nu
există nicio varianță nedefinită de variabila independentă (care este cazul ideal). Cu alte cuvinte,
cu cât valoarea statistică este mai aproape de zero, cu atât variabila în cauză contribuie mai mult
la model. Ipoteza nulă se respinge pentru valori ale Wilks 'lambda -ei apropiate de zero și în
combinație cu o valoare mică a probabilității (p).

4.3. REZULTATE

4.3.1. STUDIUL EFECTELOR BLOCĂRII SRA PRIN ADMINI STRARE DE IECA
(CAPTOPRIL, RAMIPRIL), BRA (LOSARTAN) PRECUM ȘI A EFECTELOR BLOCĂRII
SISTEMULUI COLINERGIC PRIN ADMINISTRARE DE SCOPOLAMINĂ EXERCITATE LA
NIVEL COMPORTAMENTAL LA ȘOARECE

4.3.1.1. Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, B RA și
Scopolamină asupra memoriei spațiale de scurtă durată analizată cu ajutorul
labirintului Y

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 72 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea între 30 -40 g, împărțiți aleatoriu în 9 loturi, a câte 8 animale fiecare. Loturile au fost
omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas într -o încăpere cu temperatură
controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore). Animalele au primit
hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înain te de a efectua testările, s -a observat
comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore înainte de a efectua
testarea.
Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM.
Substanțele de cercetat din acest studiu au fos t administrate după cum se poate vedea în tabelul
4.5.
Tabel 4.5. Dozele de substanțe medicamentoase utilizate pentru testul Y

Nr.
lot Denumirea
lotului Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de 0,1
ml/10 g (i.p.) 30 minute înainte de testare
3. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 1 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
4. Losartan Losartan 10 mg/kg (p.o.)

1 h înainte de testare CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
5. Losartan Losartan 20 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
6. Captopril Captopril 10 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
7. Captopril Captopril 25 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
8. Ramipril Ramipril 2 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
9. Ramipril Ramipril 4 mg/ kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)

Toate substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție, iar solventul utilizat

57 fiind serul fiziologic 0,9g %. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au preparate
“ex tempore”!
Administrarea în doze diferite și unice a unor IECA, BRA și a scopolaminei a avut ca
efect apariția unor diferențe între l oturi în ceea ce privește procentul de alternare spontană, dar
fără semnificație statistică (F (8, 63) = 1.944, p = 0.068), sugerând că administrarea
medicamentelor menționate nu modifică semnificativ memoria spațială pe termen scurt. Nu au
fost observate diferențe semnificative nici între loturi și nici între dozele diferite ale aceluiași
compus (Figura 4.5., Tabel 4.6.).

Figura nr. 4.5. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra procentului de alternare spontană din testul Y. Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M.
(n = 8 animale/lot).

Tabel 4.6. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, asupra procentului de alternare spontană.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 503,4457406 62,93071758 81,42988957
Scopolamină1 8 447,8830677 55,98538346 136,1669895
Scopolamină2 8 457,6048571 57,20060713 29,69974376
Losartan1 8 425,9187192 53,2398399 132,0600313
Losartan2 8 433,9707432 54,24634291 267,3716435
Ramipril1 8 519,7131643 64,96414553 45,68018037
Ramipril2 8 529,6782786 66,20978482 98,32128433
Captopril1 8 498,8283066 62,35353833 64,62221713
Captopril2 8 526,3580983 65,79476229 129,2018233
ANOVA
Sursa de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1701,752506 8 212,7190632 1,944506805 0,068638167 2,089185038
În cadrul grupurilor 6891,876619 63 109,394867
Total 8593,629125 71

Numărul intrărilor în brațele labirintului nu a variat semnificativ între loturi, cu excepția
celor două loturi tratate cu scopolamină care au avut mai multe intrări în cele trei brațe.
Administrarea scopolaminei, un anagonist specific al receptorilor coli nergici muscarinici, în
01020304050607080%alternare spontană

58 doze de 0,5 mg/kg și respectiv 1 mg/kg (i.p.) cu 30 de minute înainte de testare, a generat o
creștere a activității motorii (p < 0,005), așa cum se poate observa prin analiza numărului de
intrări în brațe (Figura 4.6, Tabel 4.7). R olul stimulator al scopolaminei asupra activității
motorii din cadrul a diferite teste comportamentale este de altfel cunoscut în literatura de
specialitate (245, 246).

Figura 4.6. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra numărului de intrări în brațele labirintului din testul Y. Rezultatele sunt exprimate ca medie
± E.S.M. (n = 8 animale/lot), ***p < 0,005 vs. control.

Tabel 4.7. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice privind numărul de intrări în brațe.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 232 29 76
Scopolamină0.5 8 338 42,25 43,35714
Scopolamin1 8 335 41,875 46,41071
Losartan10 8 184 23 40,57143
Losartan20 8 249 31,125 39,83929
Ramipril2 8 234 29,25 113,6429
Ramipril4 8 281 35,125 50,41071
Captopril10 8 218 27,25 132,7857
Captopril25 8 224 28 88,85714
ANOVA
Sursa de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 2792,75 8 349,0938 4,972255 8,49E-05 2,089185
În cadrul grupurilor 4423,125 63 70,20833
Total 7215,875 71

Loturile tratate cu scopolamină au prezentat un număr mare de intrări în brațe, cu
semnificație statistică față de lotul martor (p < 0,004), așa după cum se poate observa în figura
4.7, 4.8., Tabel 4.8., 4.9.):

*** ***
05101520253035404550Număr de intrări în brațe

59

Figura 4.7. Efectele administrării de scopolamină în doză de 0,5 mg/kg privind numărul de intrări în brațele
labirintului din testul Y. Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M.
(n = 8 animale/lot), ***p < 0,005 vs. control.

Tabel 4.8. Analiza statist ică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de scopolamină în doză de 0,5
mg/kg vs. martor, privind numărul de intrări în brațele labirintului.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 232 29 76
Scopolamină0.5 8 338 42,25 43,35714
ANOVA
Sursa de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 702,25 1 702,25 11,76721 0,00406 4,60011
În cadrul grupurilor 835,5 14 59,67857
Total 1537,75 15

Figura 4.8. Efectele administrării de scopolamină în doză de 1 mg/kg privind numărul de intrări în brațele
labirintului din testul Y. Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M.
(n = 8 animale/lot), *** p ≤ 0,005 vs. control.
***
05101520253035404550
Martor Scopolamină 0.5Număr de intrări în brațe
***
05101520253035404550
Martor Scopolamină1Număr de intrări în brațe

60 Tabel 4.9. Analiza statistic ă ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de scopolamină în doză de 1
mg/kg vs. martor, privind numărul de intrări în brațele labirintului.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 232 29 76
Scopolamină1 8 335 41,875 46,41071
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 663,0625 1 663,0625 10,83341 0,005353 4,60011
În cadrul grupurilor 856,875 14 61,20536
Total 1519,938 15

4.3.1.2. Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, BRA și
Scopolamină asupra unor parametri afectiv -emoționali în cadrul testului labirintul
plus ridicat

Acest test permite evaluarea stării de anxietate, prin monitorizarea unor parametri
precum timpul petrecut în brațele deschise sa u închise ale labirintului ce servesc drept indici ai
stării de dezinhibare sau inhibare.
Studiul a fost realizat pe un număr de 72 de șoareci albi Swiss, masculi, cu greutatea
între 30-40 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 9 loturi, fiecare lot a câte 8 animale. Loturile au
fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas într -o încăpere cu temperatură
controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore). Animalele au primit
hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înain te de a efectua testările, s -a observat
comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore înainte de a efectua
testarea.
Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM.
Substanțele de cercetat din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în tabelul
4.10.

Tabel 4.10. Dozele de substanțe medicamentoase folosite pentru testul labirintul plus ridicat

Nr.
lot Denumirea lotului Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de 0,1
ml/10 g (i.p.) 30 minute înainte de testare
3. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 1 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
4. Losartan Losartan 10 mg/kg (p.o.)

1 h înainte de testare CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
5. Losartan Losartan 20 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
6. Captopril Captopril 10 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
7. Captopril Captopril 25 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
8. Ramipril Ramipril 2 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
9. Ramipril Ramipril 4 mg/ kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)

Toate substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție iar solventul utilizat

61 fiind serul fiziologic 0,9 g%. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au fost
preparate “ex tempore”!
Scopolamina în doză de 1 mg/kg și Captoprilul în doză de 25 mg/kg au generat o stare
de dezinhibare reflectată de peri oada mai mare de timp petrecut în brațele deschise ale
labirintului (F (8, 63) = 1.832, p = 0.087). S -a observat o diferență semnificativă între cele două
doze de scopolamină utilizate ( p < 0,04) și între cele două doze de captopril ( p = 0,05) (Figura
4.9. Tabel 4.11.).

Figura 4.9. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra timpului petrecut în brațele deschise. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M. (n = 8
animale/lot), #p <0,04 vs. scopolamină 0.5, ^ = 0.05 vs. captopril 10)

Tabel 4.11. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, asupra timpului petrecut în br ațele deschise

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 266 33,25 2691,071429
Scopolamină 0.5 8 170 21,25 1179,357143
Scopolamină1 8 457 57,125 1028,125
Losartan10 8 198 24,75 1576,785714
Losartan20 8 168 21 593,1428571
Ramipril2 8 52 6,5 56,28571429
Ramipril4 8 170 21,25 701,9285714
Captopril10 8 72 9 20
Captopril25 8 298 37,25 1424,214286
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 15104,5 8 1888,0625 1,832890319 0,087368449 2,08918504
În cadrul grupurilor 64896,38 63 1030,10119
Total 80000,88 71

Activitatea locomotorie evaluată prin numărul de intrări în brațele închise nu a
înregistrat diferențe semnificative între loturi, doar în cazul ambelor doze de scopolamină
observându -se un grad mai ridicat de mobilitate similară celei obținute în testul Y .
#
^
01020304050607080Timp petrecut în braț deschis (secunde)

62 Faptul că animalele loturilor aferente s -au comportat normal din punct de vedere
explorator, asta poate sugera că nu au fost stresate fiind un avantaj în obținerea rezultatelor.

Figura 4.10. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra numărului de intrări în brațele închise ale labirintului plus ridicat. Rezultatele sunt exprimate
prin medie ± E.S.M. (n = 8 animale/lot).

Tabel 4.12. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) p entru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, privind numărul de intrări în brațele închise.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 85 10,625 20,83929
Scopolamină 0.5 8 125 15,625 68,26786
Scopolamină1 8 108 13,5 15,71429
Losartan10 8 49 6,125 19,83929
Losartan20 8 55 6,875 6,410714
Ramipril2 8 69 8,625 25,125
Ramipril4 8 70 8,75 13,07143
Captopril10 8 69 8,625 10,26786
Captopril25 8 73 9,125 2,696429
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 597,3611 8 74,67014 3,687776 0,001383 2,089185
În cadrul grupurilor 1275,625 63 20,24802
Total 1872,986 71

Dintre indicatorii specifici anxietății, se remarcă:
▪ Timpul de grooming (timpul în care animalul își face toaleta, reflectând un grad relativ de
anxietate); pentru acest indicator nu au fost observate diferențe semnificativ statistice, cu
excepția dozelor de captopril pentru care doza mare (25 mg/kg) a avut un efect pozitiv,
diminuând timpul petrecut în grooming (p<0,05) (Figura 4.11., Tabel 4.13.,Tabel 4.14.).

02468101214161820Număr de intrări în brațele închise

63

Figura 4.11. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra timpului petrecut în grooming. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M.
(n = 8 animale/lot), #p<0,05 vs captopril 10)

Tabel 4.13. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, privind timpul de grooming.

ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 2427,746 8 303,4683 1,219188 0,305758 2,115223
În cadrul
grupurilor 13441,14 54 248,9101
Total 15868,89 62

Tabel 4.14. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA (captopril 10
mg/kg și captopril 25 mg/kg), în urma administrării în doză unică, privind timpul de grooming.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Captopril10 8 185 23,125 460,9821
Captopril25 8 29 3,625 22,26786
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1521 1 1521 6,294878 0,025029 4,60011
În cadrul grupurilor 3382,75 14 241,625
Total 4903,75 15

#
010203040506070Timp petrecut în grooming(secunde)
Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 101 14,42857 654,619
Scopolamină0,5 8 8 1,142857 9,142857
Scopolamină1 8 25 3,571429 21,61905
Losartan10 8 58 8,285714 105,5714
Losartan 20 8 114 16,28571 554,9048
Ramipil2 8 103 14,71429 268,5714
Ramipril4 8 105 15 192
Captopril10 8 36 19,42857 410,2857
Captopril25 8 8 4,142857 23,47619

64 – Head dipping (animalul aflat la extremitatea brațului deschis își întinde capul explorând în
afara brațelor; acest parametru indică un grad ridicat de dezinhibare). După cum se observă
în figura 4.12. administrarea de IECA (ramipril 2 mg/kg, ramipril 4 mg /kg, captopril 10
mg/kg, captopril 25 mg/kg) și BRA (losartan 20 mg/kg), a afectat semnificativ
comportamentul explorator, comparativ cu lotul control (p < 0,05), cu excepția losartanului
în doză de 10 mg/kg.

Figura 4.12.. Efectele administrării în doze diferite și unice de IECA (captopril, ramipri), BRA (losartan) și
scopolamină asupra parametrului Head dipping (animalul își întinde capul și se apleacă peste brațele deschise, în
jos). Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M.
(n = 8 animale/lot), *p < 0,05 vs. control, ##p <0,01 vs. losartan 20.

– Surprinzător este faptul că mărirea dozei de losartan (20 mg/kg) a redus semnificativ
parametrul de head dipping (p < 0,01 vs. losartan 10 ), sugerând un grad ridicat de inhibare
(Tablel 4.15).

Tabel 4.15. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, privind parametrul head dipping

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 22 3,142857 16,47619
Scopolamină 0,5 8 12 1,714286 3,904762
Scopolamină 1 8 11 1,571429 2,952381
Losartan 10 8 33 4,714286 8,904762
Losartan 20 8 1 0,142857 0,142857
Ramipril 2 8 3 0,428571 0,619048
Ramipri 4 8 2 0,285714 0,571429
Captopril 10 8 4 0,571429 0,952381
Captopril 25 8 4 0,571429 0,619048
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 134,7937 8 16,84921 4,315041 0,000458 2,115223
În cadrul grupurilor 210,8571 54 3,904762
Total 345,6508 62

##
**** *
01234567Număr de întinderi în afara brațelor

65 4.3.1.3.Efectele produse la șoarece în urma administrării de IECA, BRA și
Scopolamină asupra unor parametri afectivi – emoțíonali și ai activității motorii în
cadrul testului open field

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 72 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea între 30 -40 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 9 loturi, fiecare lot a câte 8 animale.
Loturile au fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas î ntr-o încăpere cu
temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore). Animalele
au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înainte de a efectua testările
coportamentale s -a observat comportamentul acestora. Acces ul la hrană și apă a fost sistat cu 3
ore înainte de a efectua testarea. Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00
PM. Substanțele de cercetat din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în
tabelul 4.16

Tabel 4.16. Dozele de substanțe medicamentoase folosite pentru testul open field

Nr.
lot Denumirea lotului Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de
0,1 ml/10 g (i.p.) 30 minute înainte de
testare
3. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 1 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare
4. Losartan Losartan 10 mg/kg (p.o.)
1 h înainte de testare CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
5. Losartan Losartan 20 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
6. Captopril Captopril 10 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
7. Captopril Captopril 25 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
8. Ramipril Ramipril 2 mg/kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
9. Ramipril Ramipril 4 mg/ kg (p.o.)
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)

Figura 4.13. Efectele diferitelor doze de IECA, BRA și scopolamină asupra timpului petrecut în centru. Rezultatele sunt
exprimate prin medii ± S.E.M.
(n = 8 animale pe grup), *p <0,05 vs. control, **p <0,01 vs. control.

*
******
051015202530 Timp petrecut în centru (secunde)

66 Toate substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție iar solventul utilizat
fiind serul fiziologic 0,9g%. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au fost
preparate “ex tempore”!
Dintre parametrii evaluați, timpul petrecut în centrul labirintului reprezintă un indicator
al stării de anxietate. Cu cât acesta este mai mare, cu atât starea de anxietate este mai redusă
sau animalul este chiar dezinhibat. Așa cum se poate observa și în figura 4.13, captopril în doză
mare, ramipril și losartan, ambele d oze, au determinat o reducere semnificativă a timpului
petrecut în centru comparativ cu lotul martor (p < 0,05) (Tabel 4.17).

Tabel 4.17. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină în urma
administrării în doze diferite și unice, asupra timpului petrecut în centru

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 183 22,875 173,2679
Scopolamină0.5 8 109 13,625 34,26786
Scopolamină1 8 131 16,375 25,41071
Losartan10 8 71 8,875 41,83929
Losartan20 8 45 5,625 16,83929
Ramipril2 8 42 5,25 17,35714
Ramipril4 8 43 5,375 6,839286
Captopril10 8 117 14,625 177,6964
Captopril25 8 64 8 23,71429
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de conidență MS F P-value F crit
Între grupuri 2374,028 8 296,7535 5,163603 5,68E-05 2,089185
În cadrul grupurilor 3620,625 63 57,47024
Total 5994,653 71

Un parametru important pentru acest test îl constituie numărul de c rossinguri, indice al
activității locomotorii, reprezentând numărul de traversări ale laturilor pătratelor marcate pe
podea. După cum se observă în figura 4.14., cele 2 doze de scopolamină au determinat o creștere
semnificativă pentru acest parametru vs. control ( p<0,001), confirmând încă o dată acțiunea
facilitatoare excitatoare a scopolaminei asupra musculaturii striate (Tabel 4.18).

Figura 4.14. Efectele diferitelor doze de captopril, losartan, ramipril și scopolamină privind numărul de
crossinguri. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E. S.M.
(n = 8 animale pe grup), *** p <0,001 vs. control.
**
**
050100150200250300 Nmăr de crossinguri

67 Tabel 4.18. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice asupra numărului de crossinguri .

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 676 84,5 1533,429
Scopolamină0.5 8 1860 232,5 1386,857
Scopolamină1 8 1702 212,75 2153,357
Losartan10 8 798 99,75 2070,214
Losartan20 8 786 98,25 2140,786
Ramipril2 8 716 89,5 4076,286
Ramipril4 8 846 105,75 924,2143
Captopril10 8 912 114 5867,143
Captopril25 8 788 98,5 274,5714
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 197532 8 24691,5 10,87899 1,76E-09 2,089185
În cadrul grupurilor 142988 63 2269,651
Total 340520 71

Un alt parametru important evaluat în acest test îl reprezintă stretching -ul (animalul se
ridică pe membrele posterioare pentru a identifica un pericol potențial), o formă de
comportament bivalentă sugerând fie o tendință exploratorie similară curozității umane, fie o
creștere a stării de anxietate, animalul fiind circumspect la me diul înconjurător. În cazul de față,
majoritatea manifestărilor comportamentale de tip stretching au fost evaluate ca fiind de tip
anxios. Așa cum se poate observa în figura 4.15, administrarea de IECA și BRA a accentuat
comportamentul de stretching, inducând chiar diferențe semnificative vs. control pentru
losartan 20 și captopril 10 (p <0,05), pentru ramipril 4 și captopril 25 (p <0,01).

Figura 4.15. Efectele diferitelor doze de captopril, losartan, ramipril și scopolamină asupra numărului de
stretching-uri. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M. (n = 8 animale pe grup), *p<0,05 vs. martor,
**p<0,01 vs. martor, ***p ≤ 0,001 față de martor.

Pentru ambele doze de scopolamină s -a observat o creștere semnificativă a numărului
de stretchinguri vs. (p<0,01 pentru scopolamină 0,5 mg/kg; p<0,001 pentru scopolamină
1mg/kg) (Tabel 4.19.). Aceasta ar putea fi cauzată mai curând de acțiunea facilitatoare
excitatoare a scopolaminei asupra musculaturii striate decât de o acțiune inhibitorie anxiogenă.
Un alt parametru în cadrul acestui test îl reprezintă timpul de grooming (când animalul
își face toaleta), un indicator de anxietate. După cum se poate observa în figura 4.16. loturile
tratate cu IECA și BRA au avut o tendință de a petrece mai mult timp în g rooming comparativ
cu lotul martor, însă fără valoare semnificativă. Pe de altă parte, timpul de grooming înregistrat
pentru loturile tratate cu scopolamină a fost semnificativ redus (p<0,05 vs. martor pentru
scopolamină 1mg/kg; p<0,01 vs. martor pentru sc opolamină 0,5 mg/kg), fenomen explicabil
*****
*
**
***
0102030405060 Nmăr de stretchig -uri

68 prin mobilitatea semnificativ crescută (stretching), sau după părerea unor autori scopolamina ar
avea efect anxiolitic și antidepresiv (247, 248) (Tabel 4.20.).

Tabel 4.19. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, privind numărul de stretching

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 79 9,875 26,125
Scopolamină0.5 8 225 28,125 137,2679
Scopolamină1 8 342 42,75 453,6429
Losartan10 8 150 18,75 140,7857
Losartan20 8 287 35,875 634,9821
Ramipril2 8 212 26,5 555,7143
Ramipril4 8 212 26,5 121,1429
Captopril10 8 153 19,125 83,83929
Captopril25 8 224 28 195,7143
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 5973,5 8 746,6875 2,860611 0,008872 2,089185
În cadrul grupurilor 16444,5 63 261,0238
Total 22418 71

Figura 4.16. Efectele diferitelor doze de captopril, losartan, ramipril și scopolamină asupra timpului de
grooming . Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M.
(n = 8 animale pe grup), *p < 0,05 față de martor, **p < 0,01 față de martor.

Tabel 4.20. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efe ctele produse de IECA, BRA și scopolamină
în urma administrării în doze diferite și unice, asupra timpului petrecut în grooming
.
Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 8 143 17,875 110,125
Scopolamină 0,5 8 40 5 7,714286
Scopolamină 1 8 56 7 78,57143
Losartan 10 8 275 34,375 659,125
Losartan 20 8 252 31,5 433,7143
Ramipril 2 8 139 17,375 727,4107
Ramipril 4 8 125 15,625 200,5536
Captopril 10 8 290 36,25 1003,929
Captopril 25 8 189 23,625 228,5536
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 8259 8 1032,375 2,693389 0,012941 2,089185
În cadrul grupurilor 24147,88 63 383,2996
Total 32406,88 71

***
05101520253035404550Tippul de grooming (secunde)

69 4.3.2.EVALUAREA UNOR POSIBILE EFECTE PROTECTOARE ÎN URMA
ADMINISTRĂRII DE IECA ȘI BRA LA ȘOARECII TRATAȚI CU SCOPOLAMINĂ
EXERCITATE LA NIVEL COMPORTAMENTAL LA ȘOARECE

4.3.2.1. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină asupra memoriei spațiale de scurtă
durată analizată cu ajutorul labirintului Y

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 80 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea între 20 -30g și 30 -40 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 5 loturi, fiecare lot a câte 16
animale. Loturile au fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas într -o
încăpere cu temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore).
Animalele au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înainte de a efectua testările s-
a observat comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore înainte de a
efectua testarea. Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM.
Substanțele de cercetat din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în tabelul
4.21.
Tabel 4.21. Dozele de medicamente folosite pentru testul Y

Nr.
lot Denumirea lotului Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de 0,1
ml/10 g (i.p.) 30 minute înainte de testare
3. Captopril +
Scopolamină Captopril 25 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
4. Losartan +
Scopolamină Losartan 20 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
5. Ramipril +
Scopolamină Ramipril 4 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de ntestare

Toate substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei se ringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție iar solventul utilizat
fiind serul fiziologic 0,9g%. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au preparate
“ex tempore”!
În ceea ce privește memoria spațială de lucru în labirintul Y, analiza noastră ANOVA a
arătat diferențe semnificative (p <0,001) între cele 5 grupe de șoareci, sugerând că tratamentul
primit de șoareci în oricare dintre grupurile experimentale a avut o sem nificație privind efectele
asupra memoriei spațiale de lucru (Tabel 4.22.). În plus, comparațiile post hoc au arătat o
scădere semnificativă a procentului de alternări spontane în grupul de scopolamină, comparativ
cu grupul martor (p = 0,041) (Tabel 4.23). În plus, toate cele 3 grupuri experimentale care au
primit IECA sau BRA au prezentat o creștere semnificativă a procentului de alternanță
spontană, comparativ cu grupul de scopolamină (p = 0,017 în comparație cu grupul captopril +
scopolamină, p = 0,005 î n comparație cu losartan + scopolamină și p <0,001 în comparație cu
grupul care a primit ramipril + scopolamină). Totuși, nu s -au găsit diferențe semnificative între
orice altă pereche posibilă de grupuri rămase (de exemplu, IECA între ei sau față de șoare cii
din lotul martor) așa cum se poate observa în figura 4.17:

70
Figura 4.17. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra memoriei spațiale de scurtă durată evaluată prin numărul de alternări spontane în testul Y. Rezultatele
sunt exprimate ca medie ± E.S.M. (n = 16 animale/lot (control, scopolamină și losartan + scopolamină), și n= 15
animale/lot (captopril + scopolamină, ramipril + scopolamină), *p = 0,04 vs. control, #p=0,017 vs. scopolamină ,
##p=0,005 vs. scopolamină, ###p<0,001 vs. scopolamină.

Tabel 4.22. Variabila dependentă:număr de alternări spontane Tukey HSD

*# #####
05101520253035
Martor Scopolamină Captopril+Scopolamină Losartan +Scopolamină Ramipril +
ScopolaminăNumăr de alternări spontane
Loturi Diferența
mediei Eroarea
standard Sig. Interval de confidență 95%
Limită
inferioară Limită superioară
Martor Scopolamină 9.563* 3,326 ,041 ,26 18,86
Captopril +
Scopolamină -1,263 3,381 ,996 -10,72 8,19
Losartan
+Scopolamine -2,500 3,326 ,943 -11,80 6,80
Ramipril +
Scopolamină -7,196 3,381 ,219 -16,65 2,26
Scopolamină Martor -9.563* 3,326 ,041 -18,86 -,26
Captopril +
Scopolamină -10.825* 3,381 ,017 -20,28 -1,37
Losartan
+Scopolamină -12.063* 3,326 ,005 -21,36 -2,76
Ramipril +
Scopolamină -16.758* 3,381 ,000 -26,21 -7,30
Captopril +
Scopolamină Martor 1,263 3,381 ,996 -8,19 10,72
Scopolamină 10.825* 3,381 ,017 1,37 20,28
Losartan
+Scopolamine -1,238 3,381 ,996 -10,69 8,22
Ramipril +
Scopolamină -5,933 3,435 ,424 -15,54 3,67
Losartan
+Scopolamină Martor 2,500 3,326 ,943 -6,80 11,80
Scopolamină 12.063* 3,326 ,005 2,76 21,36
Captopril +
Scopolamină 1,238 3,381 ,996 -8,22 10,69
Ramipril +
Scopolamină -4,696 3,381 ,637 -14,15 4,76
Ramipril +
Scopolamină Martor 7,196 3,381 ,219 -2,26 16,65
Scopolamină 16.758* 3,381 ,000 7,30 26,21
Captopril +
Scopolamine 5,933 3,435 ,424 -3,67 15,54
Losartan
+Scopolamină 4,696 3,381 ,637 -4,76 14,15
* Diferența mediei este semnificativă pentru valoarea 0.05 .

71 Test Post Hoc – comparații multiple

Tabel 4.23. Analiza statistică ANOVA (comparații multiple) în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii
tratați cu scopolamină asupra numărului de alternări spontane în testul Y

Loturi Număr Medie Deviație
standard Eroare
standard Interval de confidență
pentru medii Minim Maxim Limită
inferioară Limită
superioară
Martor+ 16 21,94 7,416 1,854 17,99 25,89 8 34
Scopolamină 16 12,38 6,965 1,741 8,66 16,09 2 26
Captopril +
Scopolamină 15 23,20 12,874 3,324 16,07 30,33 3 48
Losartan
+Scopolamină 16 24,44 9,960 2,490 19,13 29,74 0 37
Ramipril +
Scopolamină 15 29,13 8,855 2,286 24,23 34,04 12 44
Total 78 22,12 10,703 1,212 19,70 24,53 0 48
ANOVA
Număr de
alternări
spontane
Suma pătratelor Interval de
confidență 95% Media
pătratelor F Sig.
Între grupuri 2361,203 4 590,301 6,672 ,000
În cadrul
grupurilor 6458,758 73 88,476
Total 8819,962 77

Activitatea locomotorie în testul Y, exprimată prin numărul de intrări de brațe, nu a fost
semnificativ diferită (p = 0,12) atunci când am comparat cele 5 loturi de șoareci. Cu toate
acestea, comparațiile post -hoc au prezentat diferențe semnificative numai în grupul martor vs.
grupul tratat cu ramipril + scopolamină (Tabel 4.24., 4.25.) (o creștere a șoarecilor tratați cu
ramipril + scopolamină, p = 0,004) așa cum se poate observa în figura 4.18.

Figura 4.18. Efect ele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y. Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M. (n = 16
animale/lot (control, scopolamină și losartan + scopolamină ), și n = 15 animale/lot (captopril + scopolamină,
ramipril + scopolamină), **p = 0,004 vs. martor.
**
0102030405060Număr intrări în brațe

72 Tabel 4.24. Analiza statistică ANOVA (comparații multiple) în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii
tratați cu scopolamină asupra numărului de int rări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Medie Eroare
standard Interval de confidență pentru medii
Limită
inferioară Limită superioară
Martor 16 33,625 3,214 27,219 40,031
Scopolamină 16 41,250 3,214 34,844 47,656
Captopril +
Scopolamină 15 41,733 3,320 35,117 48,350
Losartan
+Scopolamină 16 43,250 3,214 36,844 49,656
Ramipril +
Scopolamină 15 50,667 3,320 44,050 57,283

Test univarianță
Număr de intrări
Suma
pătratelor Interval de
confidență Media
pătratelor F Sig.
Contrast 2283,983 4 570,996 3,454 ,012
Eroare 12068,017 73 165,315
Valoarea F se raportează la efectul de grup. Acest test se bazează pe comparațiile liniare independente în perechi
pentru mediile marginale estimate.

Test Post Hoc – comparații multiple

Tabel 4.25. Variabila dependentă: număr de intrări Tukey HSD

Loturi Diferența
mediei Eroarea
standard Sig. Interval de confidență 95%
Limită inferioară Limită
superioară
Martor Scopolamină -7,63 4,546 ,454 -20,34 5,09
Captopril +
Scopolamină -8,11 4,621 ,408 -21,03 4,82
Losartan
+Scopolamină -9,63 4,546 ,224 -22,34 3,09
Ramipril +
Scopolamină -17.04* 4,621 ,004 -29,97 -4,12
Scopolamină Martor 7,63 4,546 ,454 -5,09 20,34
Captopril +
Scopolamină -,48 4,621 1,000 -13,41 12,44
Losartan
+Scopolamine -2,00 4,546 ,992 -14,72 10,72
Ramipril +
Scopolamină -9,42 4,621 ,259 -22,34 3,51
Captopril +
Scopolamină Martor 8,11 4,621 ,408 -4,82 21,03
Scopolamină ,48 4,621 1,000 -12,44 13,41
Losartan
+Scopolamină -1,52 4,621 ,997 -14,44 11,41
Ramipril +
Scopolamină -8,93 4,695 ,325 -22,07 4,20
Losartan
+Scopolamină Martor 9,63 4,546 ,224 -3,09 22,34
Scopolamină 2,00 4,546 ,992 -10,72 14,72
Captopril +
Scopolamină 1,52 4,621 ,997 -11,41 14,44
Ramipril +
Scopolamină -7,42 4,621 ,499 -20,34 5,51
Ramipril +
Scopolamină Martor 17.04* 4,621 ,004 4,12 29,97
Scopolamină 9,42 4,621 ,259 -3,51 22,34

73 Captopril +
Scopolamină 8,93 4,695 ,325 -4,20 22,07
Losartan
+Scopolamină 7,42 4,621 ,499 -5,51 20,34
Bazat pe mediile observate, termenul de eroare se raportează la eroarea pătratului mediei = 165.315.
*. Diferența mediei este semnificativă pentru valoarea 0.05

4.3.2.2. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină asupra memoriei analizată cu ajutorul
labirintului radial cu 8 brațe

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 46 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea medie de 30 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 6 loturi, fiecare lot a câte 8 animale.
Loturile au f ost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas într -o încăpere cu
temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore). Animalele
au primit hrană standard și apă ad libitum.
Având în vedere că procesele cogniti ve precum memoria și învățarea implică reacții
comportamentale, am urmărit anumiți parametri de habituare timp de 15 zile înainte de
experiment, observând apetitul, aportul de apă, tranzitul digestiv, semnele neurologice și
comportamentul (socializarea, co mportamentul grupului). Accesul la hrană și apă a fost sistat
cu 3 ore înainte de a efectua testarea, pe parcursul celor 8 zile cât s -a desfășurat testarea propriu –
zisă.
Dozele menționate mai sus și durata tratamentului au fost selectate utilizând studiil e
noastre preliminare și datele din literatură privind efectele comportamentale RAS [26 -30].
Animalele au fost tratate în conformitate cu orientările privind bioetica animală din Legea
privind experimentele pe animale și legile privind sănătatea și bunăsta rea animalelor din
România și toate procedurile au fost conforme cu Directiva Consiliului Comunităților din 24
noiembrie 1986 (86/609 / CEE) actulizat 63/2010 (CEE) . S-au făcut eforturi pentru a minimiza
suferința animalelor și pentru a reduce numărul de a nimale folosite. Testările au fost efectuate
în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM. Substanțele de cercetat din acest studiu au fost
administrate după cum se poate vedea în tabelul 4.26.

Tabel 4.26. Dozele de substanțe medicamentoase folosite pentru testul radial cu 8 brațe

Nr.
lot Denumirea
lotului Substanțe administrate Doze administrate Ora administrării
1 Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2 Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de 0,1
ml/10 g (i.p.) 30 minute înainte de
testare
3 Losartan Losartan 20 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.)
4 Losartan +
Scopolamină Losartan 20 mg /kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare
5 Ramipril Ramipril 4 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
CMC-Na 0,1 % 0,1 ml/10 g (p.o.)
6 Ramipril +
Scopolamină Ramipril 4 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare

Substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție, solve ntul utilizat fiind

74 serul fiziologic 0,9g%. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au fost preparate
“ex tempore”!
Înainte de testarea propriu -zisă, șoarecii din fiecare lot au fost lăsați să exploreze în grup
brațele labirintului, timp de 5 m inute având acces fără restricții la peletele alimentare din
labirint. Hrana a fost inițial distribuită în tot labirintul, fiind limitată gradat la o singură peletă
plasată la capătul brațelor. După această perioadă de acomodare, a fost efectuată testarea
individuală a animalelor timp de 8 zile . Pe parcursul perioadei de testare, 5 din cele 8 brațe
(numerotate cu 1, 2, 4, 5, și 7) au fost prevăzute cu o peletă de hrană, fiind în același timp
marcate cu o bandă albă. Celelalte brațe (numerotate cu 3, 6 și 8) nu au fost recompensate și
marcate. Fiecare șoarece a fost așezat în centrul labirintului și lăsat liber până când toate cele 5
pelete au fost consumate, sau până la expirarea celor 5 minute (timpul alocat testului ).Testul a
permis evaluarea memoriei de lucru și a celei de referință. Rezultatele au fost prelucrate statistic
cu ajutorul testului ANOVA și Wilks 'Lambda.
Erori ale memoriei de lucru
Referitor la memoria de lucru, așa cum am mai amintit, o eroare a acestui tip de memorie
care este o formă a me moriei de scurtă durată, este definită ca o o reintrare într -un braț din care
hrana a fost deja consumată. În ceea ce privește numărul de erori ale memoriei de lucru, în
brațele labirintului radial efectul de interacțiune grup x timp a fost semnificativ p entru o valoare
a Wilks 'Lambda = 0,121, F (35,149) = 2,78, p <0,001. Mai mult, a fost observat un efect
principal semnificativ al timpului, Wilks 'Lambda = 0,523, F (7, 3) = 4,563, p = 0,001.
Comparând toate cele 6 loturi , am obținut de asemenea, o difer ență semnificativă între
ele în ceea ce privește numărul erorilor memoriei de lucru, F (1, 5) = 6,96, p = 0,001.
Prin compararea loturilor în pereche, pentru a vedea dacă a existat o diferență statistică
în cadrul grupurilor, pentru fiecare zi a testului, în ceea ce privește erorile memoriei de lucru,
am observat diferențe semnificative între ziua 1 și ziua 3 (p = 0,045 ), între ziua 1 și ziua 5 (p
= 0,043), între ziua 1 și ziua 6 (p = 0,001) între ziua 7 și ziua 8 (p <0,001), dar nu între ziua 1
și ziua 2 (p = 1) sau între ziua 1 și ziua 4 (p = 0,123).
De asemenea, comparațiile post -hoc dintre loturi au evidențiat o creștere semnificativă
în ceea ce privește erorile memoriei de lucru între lotul tratat cu scopolamină față de lotul
control (p <0,001) și într e lotul tratat cu losartan față de lotul tratat cu scopolamină (p = 0,014)
(Figura 4.19.). Cu toate acestea, nu s -a constatat o diferență semnificativă pentru lotul tratat cu
losartan + scopolamină față de lotul control, pentru lotul tratat cu ramipril față de lotul control
și nici pentru lotul tratat cu ramipril + scopolamină față de lotul control. Lotul tratat cu
scopolamină a prezentat un număr semnificativ crescut de erori comparativ cu lotul tratat cu
losartan + scopolamină (p = 0,022), a lotului tr atat cu ramipril (p = 0,017) și lotului tratat cu
ramipril + scopolamină (p = 0,006) (Tabel 4.27, 4.28) .
De asemenea, nu s -a constatat o diferență semnificativă între lotul control și lotul tratat
cu losartan. Mai mult, lotul tratat cu losartan nu a preze ntat diferențe semnificative în
comparație cu oricare dintre loturi, cu excepția lotului martor menționat mai sus. În plus, lotul
tratat cu losartan + scopolamină, lotul tratat cu ramipril și lotul tratat cu ramipril + scopolamină
au fost semnificativ dife rite numai față de grupul scopolamină, așa cum s -a menționat și mai
sus. În rest, nu s -au găsit diferențe semnificative când am asociat oricare dintre aceste trei loturi
cu orice alt lot experimental posibil (Figura 4.19.).

75

Figura 4.19. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra numărului de erori ale memoriei de lucru . Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M. (n = 8
animale/lot )*p ≤ 0,05 vs. control, **p ≤ 0,001 vs. control, #p ≤0,05 vs. scopolamină, ##p ≤0,001 vs. scopolamină.

Tabel 4.27. Comparații cu date în pereche

(I) timp Diferență medii(I -J) eroare standard semnificațieb 95% interval de confidență al diferențeib
limită inferioară limită superioară
1 2 ,524 ,401 1,000 -,817 1,865
3 1.262* ,373 ,045 ,015 2,509
4 1,116 ,370 ,123 -,121 2,353
5 1.149* ,339 ,043 ,017 2,281
6 1.563* ,332 ,001 ,454 2,671
7 1.530* ,299 ,000 ,532 2,528
8 1.622* ,333 ,000 ,508 2,736
2 1 -,524 ,401 1,000 -1,865 ,817
3 ,738 ,310 ,618 -,298 1,775
4 ,592 ,363 1,000 -,622 1,807
5 ,625 ,376 1,000 -,631 1,881
6 1,039 ,336 ,100 -,083 2,161
7 1,006 ,322 ,092 -,070 2,082
8 1,098 ,373 ,148 -,147 2,344
3 1 -1.262* ,373 ,045 -2,509 -,015
2 -,738 ,310 ,618 -1,775 ,298
4 -,146 ,320 1,000 -1,214 ,922
5 -,113 ,361 1,000 -1,320 1,094
6 ,301 ,283 1,000 -,645 1,24
7 ,268 ,263 1,000 -,610 1,146
8 ,360 ,306 1,000 -,662 1,382
4 1 -1,116 ,370 ,123 -2,353 ,121
2 -,592 ,363 1,000 -1,807 ,622
3 ,146 ,320 1,000 -,922 1,214
5 ,033 ,270 1,000 -,871 ,936
6 ,446 ,275 1,000 -,474 1,366
7 ,414 ,249 1,000 -,419 1,247
8 ,506 ,233 ,991 -,271 1,283
5 1 -1.149* ,339 ,043 -2,281 -,017
2 -,625 ,376 1,000 -1,881 ,631
3 ,113 ,361 1,000 -1,094 1,320 ***
**
####
## #
0123456789
I II III IV V VI VII VIIINumăr de erori ale memoriei de lucru
zileMartor
Scopolamină
Losartan
Losartan +
Scopolamină
Ramipril
Ramipril+
Scopolamină

76 (I) timp Diferență medii(I -J) eroare standard semnificațieb 95% interval de confidență al diferențeib
limită inferioară limită superioară
4 -,033 ,270 1,000 -,936 ,871
6 ,414 ,252 1,000 -,428 1,255
7 ,381 ,238 1,000 -,415 1,177
8 ,473 ,192 ,508 -,169 1,116
6 1 -1.563* ,332 ,001 -2,671 -,454
2 -1,039 ,336 ,100 -2,161 ,083
3 -,301 ,283 1,000 -1,247 ,645
4 -,446 ,275 1,000 -1,366 ,474
5 -,414 ,252 1,000 -1,255 ,428
7 -,033 ,193 1,000 -,679 ,613
8 ,060 ,235 1,000 -,727 ,846
7 1 -1.530* ,299 ,000 -2,528 -,532
2 -1,006 ,322 ,092 -2,082 ,070
3 -,268 ,263 1,000 -1,146 ,610
4 -,414 ,249 1,000 -1,247 ,419
5 -,381 ,238 1,000 -1,177 ,415
6 ,033 ,193 1,000 -,613 ,679
8 ,092 ,174 1,000 -,489 ,673
8 1 -1.622* ,333 ,000 -2,736 -,508
2 -1,098 ,373 ,148 -2,344 ,147
3 -,360 ,306 1,000 -1,382 ,662
4 -,506 ,233 ,991 -1,283 ,271
5 -,473 ,192 ,508 -1,116 ,169
6 -,060 ,235 1,000 -,846 ,727
7 -,092 ,174 1,000 -,673 ,489
se bazează pe estimări marginale ale mediilor
*. Diferența mediillor este semnificativă pentru nivelul .05
b. ajustare pentru comparații multiple: Bonferroni.

Tabel 4.28. Teste multivarianță

Efect Valoare F Hypothesis
df Error
df Semnificație Partial Eta
Squared
timp Pillai's Trace ,477 4.563b 7,000 35,000 ,001 ,477
Wilks' Lambda ,523 4.563b 7,000 35,000 ,001 ,477
Hotelling's
Trace ,913 4.563b 7,000 35,000 ,001 ,477
Roy's Largest
Root ,913 4.563b 7,000 35,000 ,001 ,477
timp *
grup Pillai's Trace 1,505 2,400 35,000 195,000 ,000 ,301
Wilks' Lambda ,121 2,786 35,000 149,661 ,000 ,344
Hotelling's
Trace 3,188 3,042 35,000 167,000 ,000 ,389
Roy's Largest
Root 1,737 9.680c 7,000 39,000 ,000 ,635
a. Design: Intercept + Group Within Subjects Design: time
b. Exact statistic
c. The statistic is an upper bound on F that yields a lower bound on the significance level.

Erori ale memoriei de referință
În ceea ce privește numărul de erori ale memoriei de referință din brațele labirintului
radial, efectul de interacțiune al grupului timp x a fost semnificativ, Lambda Wilks = 0.175, F
(35.149) = 2.1, p = 0.001. În plus, a existat un efect principal semnificativ al timpului, Lambda
Wilks = 0,383, F (7, 35) = 8,04, p <0,001.
Când am comparat toate cele 6 loturi, a existat o diferență semnificativă între ele în ceea
ce privește erorile memoriei de referință, F (1, 5) = 8.094, p <0.001 (Figura 4.20. )
De asemenea, prin analiza comparativă în pereche a loturilor, pentru fiecare zi cu privire
la numărul de erori ale memoriei de referință, a permis observarea unor diferențe semnificative

77 între (erorile memoriei de referință din) ziua 1 și ziua 3 (p=0.018 ), între ziua 1 și ziua 4 (p
<0,001), între ziua 1 și ziua 5 (p = 0,001), între ziua 1 și ziua 7 (p <0,001), ), între ziua 1 și ziua
8 (p <0,001), între ziua 2 și ziua 4 (p = 0,010), între ziua 2 și ziua 5 (p = 0,048), între ziua 2 și
ziua 7 și de asemenea ziua 8 (p = 0,011 pentru ambele) (Tabel 4. 29.). Aceste rezultate sugerează
un efect semnificativ al medicamentelor administrate asupra memoriei pe termen lung.

Figura 4.20. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra numărului de erori ale memoriei de referință . Rezultatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M. (n = 8
animale/lot ), *p ≤ 0,05 vs. control, #p ≤0,05 vs. scopolamină, ##p ≤0,001 vs. scopolamină

În urma comparațiilor post -hoc între loturi, am obținut o scădere semnificativă a erorilor
memoriei de referință în lotul control față de lotul tratat cu scopolamină (p <0,001) și o scădere
semnificativă a e rorilor memoriei de referință în lotul tratat cu losartan față de scopolamină
(p<0,001). În plus, nu s -a constatat o diferență semnificativă între lotul martor și lotul tratat cu
losartan + scopolamină, martor și ramipril sau între lotul martor și lotul ra mipril + scopolamină
(Tabel 4.30).
Tabel 4.29. Comparații cu date în pereche
*
#
####
01234567
IIIIIIIV VVIVIIVIIINumăr de erori ale memoriei de referință
zileMartor
Scopolamină
Losartan
Losartan +
Scopolamină
Ramipril
Ramipril+
Scopolamină
(I) timp diferență medie eroare standard semnificație 95% interval de confidență diferențial
limită inferioară limită superioară
1 2 ,417 ,354 1,000 -,767 1,600
3 1.101* ,298 ,018 ,104 2,098
4 1.458* ,300 ,000 ,456 2,461
5 1.348* ,293 ,001 ,369 2,327
6 1.604* ,294 ,000 ,623 2,585
7 1.446* ,254 ,000 ,596 2,297
8 1.622* ,254 ,000 ,773 2,471
2 1 -,417 ,354 1,000 -1,600 ,767
3 ,685 ,270 ,429 -,219 1,588
4 1.042* ,268 ,010 ,145 1,939
5 .932* ,278 ,048 ,003 1,860
6 1.188* ,293 ,006 ,207 2,168
7 1.030* ,266 ,011 ,142 1,918
8 1.205* ,311 ,011 ,165 2,245
3 1 -1.101* ,298 ,018 -2,098 -,104
2 -,685 ,270 ,429 -1,588 ,219
4 ,357 ,237 1,000 -,436 1,151

78
Tabel 4.30. Teste multivarianță

Efect Valoare F Ipoteză df Eroare df semnificație
timp Pillai's Trace ,617 8.047b 7,000 35,000 ,000
Wilks' Lambda ,383 8.047b 7,000 35,000 ,000
Hotelling's Trace 1,609 8.047b 7,000 35,000 ,000
Roy's Largest Root 1,609 8.047b 7,000 35,000 ,000
timp * grup Pillai's Trace 1,306 1,970 35,000 195,000 ,002
Wilks' Lambda ,175 2,199 35,000 149,661 ,001
Hotelling's Trace 2,481 2,367 35,000 167,000 ,000
Roy's Largest Root 1,479 8.238c 7,000 39,000 ,000

Lotul tratat cu scopolamină a prezentat, de asemenea, o creștere semnificativă a
numărului de erori de memorie de referință comparativ cu lotul tratat cu losartan + scopolamină
(p = 0,004) și lotul tratat cu ramipril + scopolamină (p = 0,006) (Figura 4.20 .)

Timpul necesar pentru a termina testul radial cu opt brațe
În ceea ce privește timpul necesar pentru finalizarea testului radial cu opt brațe, efectul
de interacțiune al grupului timp x a fost semnificativ, Wilks 'Lambda = 0,272, F (35,149) = 5 ,247 ,249 1,000 -,584 1,078
6 ,503 ,250 1,000 -,334 1,340
7 ,345 ,233 1,000 -,432 1,122
8 ,521 ,252 1,000 -,321 1,362
4 1 -1.458* ,300 ,000 -2,461 -,456
2 -1.042* ,268 ,010 -1,939 -,145
3 -,357 ,237 1,000 -1,151 ,436
5 -,110 ,224 1,000 -,857 ,637
6 ,146 ,228 1,000 -,616 ,908
7 -,012 ,247 1,000 -,836 ,812
8 ,164 ,216 1,000 -,559 ,887
5 1 -1.348* ,293 ,001 -2,327 -,369
2 -.932* ,278 ,048 -1,860 -,003
3 -,247 ,249 1,000 -1,078 ,584
4 ,110 ,224 1,000 -,637 ,857
6 ,256 ,227 1,000 -,504 1,016
7 ,098 ,217 1,000 -,627 ,823
8 ,274 ,252 1,000 -,568 1,116
6 1 -1.604* ,294 ,000 -2,585 -,623
2 -1.188* ,293 ,006 -2,168 -,207
3 -,503 ,250 1,000 -1,340 ,334
4 -,146 ,228 1,000 -,908 ,616
5 -,256 ,227 1,000 -1,016 ,504
7 -,158 ,188 1,000 -,787 ,471
8 ,018 ,213 1,000 -,692 ,728
7 1 -1.446* ,254 ,000 -2,297 -,596
2 -1.030* ,266 ,011 -1,918 -,142
3 -,345 ,233 1,000 -1,122 ,432
4 ,012 ,247 1,000 -,812 ,836
5 -,098 ,217 1,000 -,823 ,627
6 ,158 ,188 1,000 -,471 ,787
8 ,176 ,216 1,000 -,547 ,898
8 1 -1.622* ,254 ,000 -2,471 -,773
2 -1.205* ,311 ,011 -2,245 -,165
3 -,521 ,252 1,000 -1,362 ,321
4 -,164 ,216 1,000 -,887 ,559
5 -,274 ,252 1,000 -1,116 ,568
6 -,018 ,213 1,000 -,728 ,692
7 -,176 ,216 1,000 -,898 ,547
*. Diferența mediilor este semnificativă la nivelul .05.

79 1,553, p = 0,037. A existat, de asemenea, un efect principal semnificativ al timpului, Lambda
lui Wilks = 0,256, F (7, 35) = 14,496, p <0,001.
În plus, atunci când am comparat toate cele 6 loturi, am obținut o diferență semnificativă
între acestea în ceea ce privește timpul necesar pentru a termina testul F (1,5) = 7,616, p <0,001
(Figura 4.21.).

Figura 4.21. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra timpului necesar finalizării testului . Rezul tatele sunt exprimate ca medie ± E.S.M. (n = 8 animale/lot ),
*p < 0,05 vs. martor, **p <0,001 vs. control, ***p <0,0001 vs. martor.

Când am efectuat analiza comparativă în perechi, pentru a vedea dacă există o diferență
statistică în cadrul grupurilor cu privire la timpul necesar pentru finalizarea testului, am observat
diferențe semnificative între ziua 1 și ziua 3 (p = 0,021), între ziua 1 și ziua 4 (p = 0,011), între
ziua 1 și ziua 5, ziua 6, ziua 7 și ziua 8 (p <0,001 pentru toate zilele menționate an terior), între
ziua 2 și ziua 5, ziua 6, ziua 7 și ziua 8 (p<0,001) între ziua 3 și ziua 5 (p = 0,002), între ziua 3
și ziua 6 (p = 0,001), între ziua 3 și ziua 7 și ziua 8 (p <0,001 pentru ambele), între ziua 4 și
ziua 5 (p <0,001), între ziua 4 și ziua 6 (p = 0,003), între ziua 4 și ziua 7 (p = 0,001), între ziua
4 și ziua 8 (p <0,001), între ziua 5 și ziua 8 (p = 0,001), între ziua 6 și timpul total pe zi 8 (p =
0,010) (Tabel 4.31. 4.32.).

Tabel 4.31. Comparații cu date în pereche

(I) timp Diferență medii
(I-J) eroare standard semnificațieb 95% interval de confidență al diferențeib
limită inferioară limită superioară
1 2 15,104 6,527 ,721 -6,707 36,915
3 23.250* 6,394 ,021 1,885 44,615
4 29.315* 7,608 ,011 3,893 54,738
5 71.595* 10,979 ,000 34,908 108,283
6 64.560* 8,812 ,000 35,114 94,005
7 83.750* 11,314 ,000 45,944 121,556
8 110.935* 11,933 ,000 71,060 150,810
2 1 -15,104 6,527 ,721 -36,915 6,707
3 8,146 5,561 1,000 -10,437 26,728
4 14,211 8,519 1,000 -14,255 42,677
5 56.491* 10,397 ,000 21,750 91,232
6 49.455* 9,317 ,000 18,322 80,589
7 68.646* 11,243 ,000 31,077 106,215
8 95.830* 12,821 ,000 52,990 138,671 ***
*****
*
******
*****
050100150200250300350
IIIIIIIVVVIVIIVIIITimp (secunde)
zileMartor
Scopolamină
Losartan
Losartan + Scopolamină
Ramipril
Ramipril+ Scopolamină

80 (I) timp Diferență medii
(I-J) eroare standard semnificațieb 95% interval de confidență al diferențeib
limită inferioară limită superioară
3 1 -23.250* 6,394 ,021 -44,615 -1,885
2 -8,146 5,561 1,000 -26,728 10,437
4 6,065 6,480 1,000 -15,587 27,718
5 48.345* 10,920 ,002 11,855 84,835
6 41.310* 9,017 ,001 11,179 71,440
7 60.500* 10,757 ,000 24,555 96,445
8 87.685* 12,494 ,000 45,935 129,434
4 1 -29.315* 7,608 ,011 -54,738 -3,893
2 -14,211 8,519 1,000 -42,677 14,255
3 -6,065 6,480 1,000 -27,718 15,587
5 42.280* 8,558 ,000 13,683 70,876
6 35.244* 8,275 ,003 7,593 62,895
7 54.435* 11,821 ,001 14,936 93,933
8 81.619* 11,697 ,000 42,534 120,704
5 1 -71.595* 10,979 ,000 -108,283 -34,908
2 -56.491* 10,397 ,000 -91,232 -21,750
3 -48.345* 10,920 ,002 -84,835 -11,855
4 -42.280* 8,558 ,000 -70,876 -13,683
6 -7,036 8,207 1,000 -34,461 20,389
7 12,155 11,893 1,000 -27,586 51,895
8 39.339* 10,770 ,020 3,351 75,327
6 1 -64.560* 8,812 ,000 -94,005 -35,114
2 -49.455* 9,317 ,000 -80,589 -18,322
3 -41.310* 9,017 ,001 -71,440 -11,179
4 -35.244* 8,275 ,003 -62,895 -7,593
5 7,036 8,207 1,000 -20,389 34,461
7 19,190 9,672 1,000 -13,128 51,509
8 46.375* 11,887 ,010 6,656 86,094
7 1 -83.750* 11,314 ,000 -121,556 -45,944
2 -68.646* 11,243 ,000 -106,215 -31,077
3 -60.500* 10,757 ,000 -96,445 -24,555
4 -54.435* 11,821 ,001 -93,933 -14,936
5 -12,155 11,893 1,000 -51,895 27,586
6 -19,190 9,672 1,000 -51,509 13,128
8 27,185 14,097 1,000 -19,922 74,291
8 1 -110.935* 11,933 ,000 -150,810 -71,060
2 -95.830* 12,821 ,000 -138,671 -52,990
3 -87.685* 12,494 ,000 -129,434 -45,935
4 -81.619* 11,697 ,000 -120,704 -42,534
5 -39.339* 10,770 ,020 -75,327 -3,351
6 -46.375* 11,887 ,010 -86,094 -6,656
7 -27,185 14,097 1,000 -74,291 19,922
se bazează pe estimări marginale ale mediilor
*. Diferența mediillor este semnificativă pentru nivelul .05
b. ajustare pentru comparații multiple: Bonferroni.

Tabel 4.32. Teste multivarianță

Efect Valoare F ipoteză df Eroare df semnificație
timp Pillai's Trace ,744 14.496b 7,000 35,000 ,000
Wilks' Lambda ,256 14.496b 7,000 35,000 ,000
Hotelling's Trace 2,899 14.496b 7,000 35,000 ,000
Roy's Largest Root 2,899 14.496b 7,000 35,000 ,000
timp * grup Pillai's Trace ,986 1,369 35,000 195,000 ,095
Wilks' Lambda ,272 1,553 35,000 149,661 ,037
Hotelling's Trace 1,841 1,757 35,000 167,000 ,010
Roy's Largest Root 1,347 7.506c 7,000 39,000 ,000

De asemenea, comparațiile post -hoc dintre loturi au evidențiat un timp semnificativ
crescut (exprimat în secunde) necesar finalizării task -ului pentru lotul tratat cu scopolamină

81 comparativ cu lotul martor (p = 0,001), de asemenea și pentru lotul tratat cu scopolamină +
losartan comparativ cu lotul martor (p <0,001) ) și pentru lotul tratat cu ramipril + scopolamină
(p = 0,003) comparativ cu lotul martor, dar nu între lotul control și lotul tratat cu losartan (p =
0,270) (Tabel 4.32.). Nu s -au observat alte diferențe semnificative pentru oricare alte asociații
între loturile de tratament rămase (Figura 4.21.).

4.3.2.3. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină asupra unor parametri afe ctiv –
emoționali cu ajutorul labirintului plus ridicat

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 80 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea între 20 -30g, 30-40g ce au fost împărțiți aleatoriu în 5 loturi, fiecare lot a câte 16
animale. Loturile au fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexigas într -o
încăpere cu temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12 ore/12ore).
Animalele au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înainte de a efectua testă rile,
s-a observat comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore înainte de a
efectua testarea.
Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM. Substanțele de cercetat
din acest studiu au fost administrate după c um se poate vedea în tabelul 4.33.

Tabel 4.33. Dozele de substanțe medicamentoase medicamente folosite pentru testul labirintul plus ridicat

Nr.
lot Denumirea lotului Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg în volum de 0,1 ml/10
g (i.p.) 30 minute înainte de
testare
3. Captopril +
Scopolamină Captopril 25 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare
4. Losartan +
Scopolamină Losartan 20 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare
5. Ramipril +
Scopolamină Ramipril 4 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare

Substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție, iar s olventul utilizat
a fost serul fiziologic 0,9g%. Toate suspensiile, precum și soluția de scopolamină au fost
preparate “ex tempore”!
Rezultatele obținute în urma acestui test, sugerează un nivel ridicat de anxietate la lotul
tratat cu scopolamină. Astfel, după cum se poate observa în figura 4.22. timpul petrecut în
brațele deschise a fost semnificativ redus pentru acest lot comparativ cu lotul martor (p =
0,0422). A dministrarea de IECA și BRA a diminuat efectul anxiogen al scopolaminei, crescând
timpul petrecut în brațele deschise. În special ramiprilul a exercitat un rol protectiv,
determinând o creștere evidentă a timpului petrecut în brațele deschise comparativ cu lotul tratat
cu scopolamină (p=0,0603) (Tabel 4.34., 4.35.).

82

Figura 4.22. Efectele a dministrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra timpului petrecut în brațele deschise ale testului elevated plus. Rezultatele sunt exprimate prin medie ±
E.S.M. (n = 16 animale pe grup), *p= 0,0422 vs. control.

Tabel 4.34. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați
cu scopolamină asupra timpului petrecut în brațele deschise

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 427 28,467 1473,6
Scop 15 86 5,7333 237,5
Capt+Scop 16 151 9,4375 480,93
Los+Scop 16 145 9,0625 255,93
Ram + Scop 16 487 30,438 2169,6
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 8677 4 2169,2 2,3442 0,062604 2,4971
În cadrul grupurilor 67551 73 925,36
Total 76228 77

Tabel 4.35. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de Scopolamină
comparativ cu lotul Martor asupra timpului petrecut în brațele deschise

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 427 28,467 1473,6
Scopolamină 15 86 5,7333 237,5
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 3876 1 3876 4,5306 0,0422 4,196
În cadrul grupurilor 23955 28 855,52
Total 27831 29

Numărul de intrări în brațele închise a înregistrat o creștere semnificativă pentru lotul
tratat cu scopolamină (p = 0,03) vs. control) sugerând hiperexcitbilitatea indusă de scopolamină
la nivelul musculaturii striate. Dintre loturile tratate cu IECA și BRA, se pare că, pentru acest
parametru, losartanul nu a protejat lotul de animale față de efectele scopolaminei, lotul respectiv
având semnificativ mai multe intrări în brațele închise comparativ lotul control (p = 0,0003)
(Figura 4.23., Tabel 4.36, 4.37.,4.38.).
*
0510152025303540Timp petrecut în brațele deschise
(secunde)

83
Figura 4.23. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra numărului de intrări în brațele închise ale testului elevated plus. Rezultatele sunt exprimate prin medie ±
E.S.M. (n= 16 animale pe grup), * p= 0,03 vs. control, ** * p=0,0003 vs. control.

Tabel 4.36. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați
cu scopolamină asupra numărului de intrări în brațele închise ale labirintului

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 130 8,66667 8,66667
Scopolamină 16 302 18,875 327,317
Captopril +Scopolamină 16 182 11,375 54,3833
Losartan+Scopolamină 16 231 14,4375 21,9958
Ramipril+Scopolamină 16 186 11,625 39,85
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 939,277 4 234,819 2,565 0,04512 2,49539
În cadrul grupurilor 6774,52 74 91,5476
Total 7713,8 78

Tabel 4.37. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de Scopolamină comparativ cu
lotul Martor asupra numărului de intrări în brațele închise ale labirintului

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 130 8,666667 8,666667
Scopolamină 16 302 18,875 327,3167
ANOVA
Sursă de variație SS df MS F P-value F crit
Între grupuri 806,7876 1 806,7876 4,650458 0,039473 4,182964
În cadrul grupurilor 5031,083 29 173,4856
Total 5837,871 30

*
***
0510152025Număr de intrări în brațele închise

84 Tabel 4.38. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de Losartan + Scopolamină
comparativ cu lotul martor asupra numărului de intrări în brațele închise ale labirintului

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 130 8,666667 8,666667
Losartan+Scopoamină 16 231 14,4375 21,99583
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 257,8259 1 257,8259 16,56866 0,00033 4,182964
În cadrul grupurilor 451,2708 29 15,56106
Total 709,0968 30

Referitor la parametrul Head dipping – indicator al stării de dezinhibare – am observat
un puternic efect inhibitor al scopolaminei asupra comportamentului explorator, sugerat de
numărul semnificativ scăzut de întinderi în afara brațelor comparativ cu lotu l control (p< 0,05).
Administrarea de losartan și ramipril la șoarecii tratați cu scopolamină, a avut un efect pozitiv,
dublând respectiv triplând numărul de întinderi comparativ cu lotul tratat doar cu scopolamină
(Figura 4.34., Tabel 4.39., 4.40., 4.41.) .

Figura 4.24. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra
parametrului Head dipping (animalul își întinde capul și se apleacă peste brațele deschise , în jos). Rezultatele
sunt exprimate prin medie ± E.S.M. (n = 16 animale/lot), *p < 0,05 vs. control.

Tabel 4.39. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați
cu Scopolamină asupra parametrului Head dipping

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 21 1,4 5,257143
Scopolamină 16 3 0,1875 0,295833
Captopril +Scopolamină 16 1 0,0625 0,0625
Losartan+Scopolamină 16 7 0,4375 0,529167
Ramipril + Scopolamină 16 10 0,625 1,316667
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 17,00839 4 4,252097 2,950007 0,02553 2,495388
În cadrul grupurilor 106,6625 74 1,441385
Total 123,6709 78
*
*
00.20.40.60.811.21.41.61.82
Martor Scopolamină Captopril
+ScopolaminăLosartan
+ScopolaminăRamipril +
ScopolaminăNumăr de întinderi în afara brațelor

85

Tabel 4.40. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de Scopolamină vs. Martor

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 21 1,4 5,257143
Scopolamină 16 3 0,1875 0,295833
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 11,38185 1 11,38185 4,229682 0,048819 4,182964
În cadrul grupurilor 78,0375 29 2,690948
Total 89,41935 30

Tabel 4.41. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) în urma administrării de Captopril și Scopolamină vs.
Martor

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 15 21 1,4 5,257143
Captopril +Scopolamină 16 1 0,0625 0,0625
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 13,8496 1 13,8496 5,388406 0,027502 4,182964

În cadrul grupurilor 74,5375 29 2,570259
Total 88,3871 30

4.3.2.4. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA și
BRA în doză unică la șoarecii tratați cu scopolamină, asupra unor parametri afectivi
– emoțíonali și ai activității motorii în cadrul testului open field

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 80 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea î ntre 20-30g și 30 -40 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 5 loturi, fiecare lot a câte 16
animale. Loturile au fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexiglas într -o
încăpere cu temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întune ric (12 ore/12ore).
Animalele au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înainte de a efectua testările s –
a observat comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore înainte de a
efectua testarea. Testările au fost efectu ate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM. Substanțele
de cercetat din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în tabelul 4.42.

Tabel 4.42. Dozele de medicamente folosite pentru testul open field

Nr.
lot Denumirea lotului Substanțe administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor CMC-Na 0,1% 0,2 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
2. Scopolamină CMC-Na 0,1% 0,1 ml/10 g (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg /kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
3. Captopril + Scopolamină Captopril 25 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de testare
4. Losartan + Scopolamină Losartan 20 mg/kg (p.o.)
1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare
5. Ramipril + Scopolamină Ramipril 4 mg/kg (p.o.) 1 h înainte de testare
Scopolamină 0,5 mg/kg (i.p.) 30 minute înainte de
testare

86 Toate substanțele administrate pe cale orală au fost suspendate în CMC -Na 0,1% și
administrate cu ajutorul unei sonde de gavaj. Substanța administrată pe cale intraperitoneală cu
ajutorul unei seringi de tip insulină, a fost preparată sub formă de soluție iar solventul utilizat
fiind serul fiziologic 0,9g%. Toate suspensiile precum și soluția de scopolamină au fost
preparate “ex tempore”!
Dintre parametrii evaluați, pentru timpul petrecut în centrul labirintului, nu am obținut
diferențe semnificative între loturi așa cum se poate observa în figura următoare (Figura 4.25.).
Excepție a făcut lotul tratat cu ramipril + scopolamină pentru care am observant o scădere
semnificativă comparativ cu lotul martor (p < 0,05) și cu lotul tratat cu scopolamină (p < 0,05)
(Tabel 4.43., 4.44., 4.45.).

Figura 4.25. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra
timpului petrecut în centrul labirintului. Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M.
(n = 16 animale pe grup), *p <0,05 vs. control, #p <0,05 vs. scopolamină .

Tabel 4.43. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA la șoarecii
tratați cu Scopolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra timpului petrecut în centrul labirintului.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 14 153 10,92857 83,3022
Scopolamină 16 148 9,25 19
Captopril +Scopolamină 16 152 9,5 65,2
Losartan+Scopolamină 16 156 9,75 77,4
Ramipril + Scopolamină 16 99 6,1875 8,5625
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 192,1724 4 48,0431 0,96473 0,432142 2,497129
În cadrul grupurilor 3635,366 73 49,79954
Total 3827,538 77

*
#
0246810121416
Martor Scopolamină Captopril
+ScopolaminăLosartan+Scopolamină Ramipril +
ScopolaminăTimp petrecut în centru (secunde)

87 Tabel 4.44. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ramipril+Scopolamină vs.
Martor

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 14 153 10,92857 83,3022
Ramipril + Scopolamină 16 99 6,1875 8,5625
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 167,8339 1 167,8339 3,879381 0,058848 4,195972
În cadrul grupurilor 1211,366 28 43,26307
Total 1379,2 29

Tabel 4.45. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ramipril+Scopolamină vs.
Scopolamină.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Scopolamină 16 148 9,25 19
Ramipril + Scopolamină 16 99 6,1875 8,5625
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 75,03125 1 75,03125 5,444444 0,026524 4,170877

În cadrul grupurilor 413,4375 30 13,78125
Total 488,4688 31

Numărul de c rossinguri, indice al activității locomotorii, după cum se observă în figura
următoare (fig nr.), a înregistrat o creștere semnificativă pentru loturile ce au fost protejate cu
IECA comparativ cu lotul tratat doar cu scopolamină (p < 0,01), precum și pentru lotul protejat
cu BRA ( p<0,05 vs. scopolamină). De asemenea, în cazul lotului tratat cu ramipril +
scopolamină, această îmbunătățire a fost evidentă și față de lotul martor (p <0,05) (Figura 4.36.,
Tabel 4.46., 4.47., 4.48, 4.49., 4.50.)

Figura 4.36. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra
numărului de crossinguri. Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M. (n=1 6 animale pe grup), *p<0,05 vs.
control, #p<0,05 vs. scopolamină, ##p<0,01 vs. scopolamină.

###*
##
050100150200250
Martor Scopolamină Captopril
+ScopolaminăLosartan
+ScopolaminăRamipril +
ScopolaminăNumăr de crossinguri

88 Tabel 4.46. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de IECA, BRA la șoarecii
tratați cu Scolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra numărului de crossinguri

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 14 1672 119,4286 1570,264
Scopolamină 16 1612 100,75 1469
Captopril +Scopolamină 16 2476 154,75 3461,4
Losartan+Scopolamină 16 2509 156,8125 6006,296
Ramipril + Scopolamină 16 2878 179,875 7516,383
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 63356,76 4 15839,19 3,890388 0,00641 2,497129
În cadrul grupurilor 297209,6 73 4071,365
Total 360566,4 77

Tabel 4.47. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ramipril+Scopolamină vs.
Martor asupra numărului de crossinguri .

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 14 1672 119,4286 1570,264
Ramipril + Scopolamină 16 2878 179,875 7516,383
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 27281,49 1 27281,49 5,736605 0,023547 4,195972
În cadrul grupurilor 133159,2 28 4755,685
Total 160440,7 29

Tabel 4.48. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Captopril+Scopolamină vs.
Scopolamină asupra numărului de crossinguri

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Scopolamină 16 1612 100,75 1469
Captopril +Scopolamină 16 2476 154,75 3461,4
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 23328 1 23328 9,462924 0,004446 4,170877
În cadrul grupurilor 73956 30 2465,2
Total 97284 31

Tabel 4.49. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ramipril+Scopolamină vs.
Scopolamină asupra numărului de crossinguri.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Scopolamină 16 1612 100,75 1469
Ramipril + Scopolamină 16 2878 179,875 7516,383
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 50086,13 1 50086,13 11,14836 0,002258 4,170877
În cadrul grupurilor 134780,8 30 4492,692
Total 184866,9 31

Tabel 4.50. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Losartan +Scopolamină vs.
Scopolamină asupra numărului de crossinguri.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Scopolamină 16 1612 100,75 1469
Losartan+Scopolamină 16 2509 156,8125 6006,296
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 25144,03 1 25144,03 6,727234 0,014543 4,170877
În cadrul grupurilor 112129,4 30 3737,648
Total 137273,5 31

89
În ceea ce privește timpul de grooming, important indice de anxietate, am putut observa
o creștere evidentă pentru lotul tratat cu scopolamină comparativ cu lotul martor (p = 0,06). De
asemenea am putut constata efectul benefic al IECA și BRA, concretizat prin reducerea
timpului de grooming până la valori apropiate de cele ale lotului martor (Figura 4.2 7., Tabel
4.51.).

Figura 4.27. Efectele administrării de IECA și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină în doză de 0,5 mg/kg
asupra timpului de grooming . Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M.
(n = 16 animale pe grup).

Tabel 4.51. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele administrării de IECA și BRA la
șoarecii tratați cu Scolamină în doză de 0,5 mg/kg asupra timpului de grooming

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 14 86 6,142857 37,97802
Scopolmină 16 214 13,375 163,45
Captopril +Scopolamină 16 106 6,625 48,25
Losartan+Scopolamină 16 126 7,875 171,3167
Ramipril + Scopolamină 16 170 10,625 185,85
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 573,2857 4 143,3214 1,159056 0,335983 2,497129
În cadrul grupurilor 9026,714 73 123,6536
Total 9600 77

4.3.3. EVALUAREA EFECTELOR PRODUSE ASUPRA COMPORTAMENTULUI LA
ȘOARECE ÎN URMA ADMINISTRĂRII DE ANG. II ÎN DOZĂ UNICĂ, PE CĂI DIFERITE, LA
TIMPI DIFERIȚ, PRECUM ȘI UN POSIBIL ROL PROTECTOR AL UNOR BRA
(CANDESARTAN), ÎN ACEST CONTEXT.

4.3.3.1. Evaluarea efectelor produse asupra comportamentului în urma
administrării de Ang. II și candesartan asupra memoriei spațiale de scurtă d urată
testată cu ajutorul labirintului Y

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 35 de șoareci albi Swiss, masculi, cu
greutatea între 30 -32 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 6 loturi, componența loturilor fiind
specificată în tabelul ce urmează. Loturile au fost omogene, animalele fiind ad ăpostite în cuști
024681012141618
Martor Scopolamină Captopril
+ScopolaminăLosartan
+ScopolaminăRamipril +
ScopolaminăTimp de grooming (secunde)

90 de plexiglas într -o încăpere cu temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de
lumină/întuneric (12 ore/12ore). Animalele au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15
zile înainte de a efectua testările s -a observat comportamentu l acestora. Accesul la hrană și apă
a fost sistat cu 3 ore înainte de a efectua testarea.
Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM. Substanțele de cercetat
din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în tabelul 4.5 2.

Tabel 4.52. Dozele de medicamente folosite pentru testul Y

Nr.
lot Denumirea
lotului Număr
animale Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
1. Martor 5 Ser fiziologic 20µl 15 minute înainte de
testare
2. Angiotensină II 5 Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic (20µl)
(i.n.)/animal 30 minute înainte de
testare
3. Angiotensină II 6 Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic 0,9g%. (20µl)
(i.n.)/animal 15 minute înainte de
testare
4. Angiotensină II 6 Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic 9g%
(0,2 ml/10 g animal) (i.p.) 15 minute înainte de
testare
5. Candesartan +
Angiotensină II 5 Candesartan 3 mg/kg în CMC -Na, în
volum de 0,1 ml/10 g
animal (p.o.) 1oră și 15 minute înainte
de testare
Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic 0,9g% (20µl)
(i.n.)/animal la 1 oră după candesartan
și cu 15 minute înainte de
testare
6. Candesartan +
Angiotensină II 8 Candesartan 3 mg/kg în CMC -Na, în
volum de 0,1 ml/10 g
animal (p.o.) 3 ore înainte de testare
Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic 0,9g% (20µl)
(i.n.)/animal la 2,45 ore după
candesartan și 15 minute
înainte de testare

Angiotensina II a fost preparată sub formă de soluție, solventul utilizat fiind serul
fiziologic 0,9g%. Candesartanul a fost suspendat în CMC -Na 0,1%. Toate soluțiile precum și
suspensia de candesartan au fost preparate “ex tempore”!
Administrarea de Ang. II precum și de candesartan în scopul blocării receptorilor AT2,
a avut ca efect apariția unor diferențe între loturi în ceea ce privește procentul de alternare
spontană, cu semnificație statistică de grup p = 0,013. Administrarea de Ang. II pe cale i.n. cu
testare la 30 de minute nu a produs modificări semnificative, fapt ce poate justifica
metabolizarea rapidă a Ang.II.
Pentru lotul tratat cu Ang.II i.n cu testare la 15 minute, am observat o scădere
semnificativă statistic a proce ntului de alternare spontană (p = 0,044) vs. lotul martor, ceea ce
sugerează că angiotensina II, datorită proprietăților sale puternic vasoconstrictoare, ar putea
influența în mod negativ memoria de scurtă durată. Și în cazul lotului tratat cu Ang.II i.p. am
obținut de asemenea o valoare semnificativ scăzută vs. lotul martor (p = 0,013), acest efect
putând fi cauzat de vasoconstricția generalizată a organismului, având în vedere că
administrarea pe această cale determină distribuția în tot arborele circulat or. În ceea ce privește
cele două loturi tratate cu candesartan am observat un efect benefic asupra memoriei doar când
testarea s-a efectuat la un interval de 3 ore după administrare, dar nu după 1 oră, astfel, valoarea
procentului de alternare spontană a înregistrat o creștere semnificativ statistic vs. lotul tratat
doar cu Ang.II i.n. cu testare la 15 minute (p = 0,023). Candesartanul deși atinge concentrația
plasmatică la 1 oră de la administrarea pe cale orală, totuși efectul maxim și -l manifestă la 3
ore, ceea ce explică efectele obținute anterior. Același efect benefic al candesartanului testat la

91 3 ore de la adminstrare l -am constatat și față de Ang.II administrată i.p. (p = 0,005).
Administrarea Ang.II pe căi diferite, a înregistrat valori semnificat ive statistic pentru lotul tratat
cu Ang.II i.n. cu testare la 30 de minute comparativ cu lotul tratat cu Ang. i.p. cu testare la 15
minute (p = 0,043) (Figura 4.28., Tabel 4.53., 4.54., 4.55, 4.56, 4.57., 4.58.)
Un aspect important observat de noi în urma comparării loturilor a fost acela că, Ang.II
și-a manifestat efectele doar în primele 15 minute de la administrare. Valoarea aproape egală
cu cea a lotului martor a procentului de alternare spontană obținută la 30 de minute pentru
Ang.II, sugerează că dej a la acest interval ang.II este metabolizată și efectele negative sunt
estompate.

Figura 4.28. Efectele administrării de Ang.II pe căi diferite precum și de candesartan, cu testare la timpi diferiți
la șoareci asupra procentului de alternare spontană. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M. (n =5
animale/loturile 1, 2 și 5), (n=6 animale/loturile 3 și 4) și (n=8 animale/lotul 6), *p<0,05 vs. control, #p<0,05 vs.
Candesartan (3h), ##p<0,005 vs.Candesartan (3h), & p<0,05 vs. Ang.II.i.n.(30').

Tabel 4.53. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang. II și Candesartan în
urma administrării pe diferite căi asupra procentului de alternare spontană.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 357,665945 71,53318903 23,4176
Angiotensină i.n.(30') 5 354,6632 70,93263996 60,84553
Angiotensină II i.n.(15') 6 383,435883 63,90598043 33,78327
Angiotensină II i.p.(15') 6 366,159015 61,02650253 38,56209
Candesartan (1h)
+Angiotensină II i.n. (15') 5 312,850777 62,57015534 140,4918
Candesartan (3h)+
Angiotensină II i.n. (15') 8 575,506893 71,93836157 32,54666
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 744,03097 5 148,806194 2,899004 0,030522 2,545386488
În cadrul grupurilor 1488,573086 29 51,33010642
Total 2232,604056 34

*
#*
##
&
0102030405060708090
Martor Angiotensină II i.n.
(30')Angiotensină II i.n.
(15')Angiotensină II i.p.
(15')Candesartan
(1h)+AngiotensinăII
(15')Cnandesartan(3h)+
Ang II (15')%alternare spontană

92 Tabel 4.54. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang. II administrată i.n., cu
testare la 15 minute vs. lotul martor asupra procentului de alternare spontană

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 357,6659 71,53319 23,41760472
Angiotensină II
i.n. (15') 6 383,4359 63,90598 33,78326504
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 158,6572121 1 158,6572 5,437878876 0,04460622 5,11735503
În cadrul
grupurilor 262,5867441 9 29,1763
Total 421,2439562 10

Tabel 4.55. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang. II administrată i.p., cu
testare la 15 minute vs. lotul martor asupra procentului de alternare spontană

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 357,6659452 71,53318903 23,41760472
Angiotensină II
i.p.(15') 6 366,1590152 61,02650253 38,56208798
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 301,0648943 1 301,0648943 9,458167853 0,013238 5,117355
În cadrul
grupurilor 286,4808588 9 31,83120653
Total 587,5457531 10

Tabel 4.56. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de candesartan + Ang.II (i.n.)
cu testare la 3 ore de la adminstrare vs. Ang.II i.n. cu testare la 15 minute asupra procentului de alternare
spontană

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Angiotensină II
i.n. (15') 6 383,4359 63,90598043 33,783265
Candesartan (3h)
+ Ang.II (15')i.n. 8 575,5069 71,93836157 32,5466635
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 221,2085 1 221,2085031 6,6907349 0,02380457 4,747225
În cadrul
grupurilor 396,743 12 33,06191417
Total 617,9515 13

Tabel 4.57. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de candesartan + Ang.II (i.n.)
cu testare la 3 ore de la adminstrare vs. Ang.II i.p. cu testare la 15 minute asupra procentului de alternare
spontană

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Candesartan (3h)
+Ang.II i.n.(15') 8 575,5068925 71,93836157 32,54666
Angiotensină II
i.p.(15') 6 366,1590152 61,02650253 38,56209
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 408,2354318 1 408,2354318 11,6462 0,005148 4,747225
În cadrul
grupurilor 420,6370847 12 35,05309039
Total 828,8725165 13

93
Tabel 4.58. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n. cu testare la 30
minute vs. Ang.II i.p. cu testare la 15 minute asupra procentului de alternare spontană

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Angiotensină i.n.
(30') 5 354,6631998 70,93263996 60,84553371
Angiotensină II
i.p.(15') 6 366,1590152 61,02650253 38,56208798
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 267,6315 1 267,6315237 5,522064915 0,043311651 5,117355
În cadrul
grupurilor 436,1926 9 48,46584164
Total 703,8241 10
Within Groups 436,1926 8 54,52407184
Total 703,8241 10

În ceea ce privește numărul de intrări în brațele labirintului, parametru ce reflectă
activitatea locomotorie, am putut observa o scădere semnificativă în cazul loturilor Ang.II
i.p.(15 ') (p = 0,0036 vs. martor) și candesartan urmat de administrarea de Ang.II cu testare la o
oră (p = 0,0013 vs. martor) (Figura 4.29.). Numărul scăzut de intrări s -ar putea datora
vasoconsticției generalizate produsă de angiotensină care probabil a creat un disconfort al
întregului organism și respectiv datorită faptului că (așa cum am amintit și anterior) deși
concentrația plasmatică pentru candesartan este în mod normal atinsă la 1 oră după
administrare, totuși efectul maxim se manifestă la 3 -4 ore.

Figura 4.29. Efectele administrării de Ang.II pe căi diferite precum și de candesartan, cu testare la timpi diferiți
la șoareci asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y. Rezultatele sunt exprimate prin medie ± E.S.M. (n
=5 animale/loturile 1, 2 și 5), (n=6 animale/loturile 3 și 4) și (n=8 animale/lotul 6), *p<0,05 vs. control,
**p<0,05 vs. control #p<0,05 vs. Ang.II i.n.(30 '), ##p<0,005 vs. Ang.II i.n.(30 ').

În cazul lotului tratat cu candesartan (3h) și Ang.II (15 ') am observat o creștere a
numărului de intrări în brațe, comparativ cu lotul candesartan (1h) și Ang.II (15'), posibil
datorită efectului de blocant al Ang.II al candesartanului. Pe de altă parte, numărul de intrări
pentru lotul candesartan (3h) și Ang.II (15 ') a rămas totuși scăz ut vs. lotul martor (p = 0,0216),
probabil datorită unui efect vasodilatator al candesartanului. Ang.II administrată i.p. (15 ') a
determinat un număr semnificativ redus de intrări în brațe vs. Ang.II i.n cu testere la 30 de
**
#**
##*
#
0510152025303540
Martor Angiotensină II
(30')i.n.AngiotensinăII (15
')i.n. Angiotensină II
(15') i.p.Candesartan (1h)+
AngiotensinăII
(15')i.n.Candesartan (3h)
+AngiotensinăII
(15')i.n.Număr de intrări în brațe

94 minute (p = 0,04331), explicabil prin faptul că Ang.II după 30 de minute este metabolizată
manifestând un efect asemănător lotului martor. De asemenea, am putut observa apariția unei
diferențe semnificative statistic în cazul Ang.II cu testare la 15 minute în funcție de calea de
adminstrare. Astfel lotul tratat cu Ang.II i.p. (15 ') a înregistrat un număr de intrări semnificativ
redus vs. Ang. II i.n.(15 ') (p = 0,00219), posibil datorită efectelor generalizate ale acesteia
(Tabel 4.59., 4.60., 4.61., 4.62., 4.63., 4.64.,4.65, 4.66.).

Tabel 4.59. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang. II și candesartan în
urma administrării pe diferite căi, cu testare la timpi diferiți asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor + 5 144 28,8 31,2
Ang. II (30')i.n. 5 153 30,6 57,3
Ang. II (15 ')i.n. 6 166 27,66667 20,66667
Ang. II (15') i.p. 6 94 15,66667 31,06667
Cn (1h)1+ Ang.II( 5 79 15,8 5,7
Cn+ang.II (3h) 8 155 19,375 42,26786
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1269,05833 5 253,8117 7,903156 8,51E-05 2,545386
În cadrul grupurilor 931,341667 29 32,11523
Total 2200,4 34

Tabel 4.60. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.p. cu testare la 15'
vs. lotul martor asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 144 28,8 31,2
Ang. II (15') i.p. 6 94 15,66667 31,06667
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 470,412121 1 470,4121 15,11319 0,003689 5,117355
În cadrul grupurilor 280,133333 9 31,12593
Total 750,545455 10

Tabel 4.61. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de candesartan (1 oră) + Ang.II
i.n. (15') vs. lotul martor asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 144 28,8 31,2
Cn (1h)1+ Ang.II(15 ') 5 79 15,8 5,7
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 422,5 1 422,5 22,89973 0,001381 5,317655
În cadrul grupurilor 147,6 8 18,45
Total 570,1 9

Tabel 4.62. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de candesartan (3 ore) + Ang.II
i.n. (15') vs. lotul martor asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 144 28,8 31,2
Cn (3h)+ang.II (15') 8 155 19,375 42,26786
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 273,325 1 273,325 7,147026 0,021662 4,844336
În cadrul grupurilor 420,675 11 38,24318
Total 694 12

95 Tabel 4.63. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.p. (15') vs. lotul
Ang.II i.n. (30') asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Angiotensină i.n. (30') 5 354,6631998 70,93263996 60,84553371
Angiotensină II
i.p.(15') 6 366,1590152 61,02650253 38,56208798
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 267,6315 1 267,6315237 5,522064915 0,043311651 5,117355
În cadrul grupurilor 436,1926 9 48,46584164
Total 703,8241 10

Tabel 4.64. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Candesartan (1 oră) +
Ang.II i.n. (15') vs. lotul Ang.II i.n. (30') asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Ang. II (30')i.n. 5 153 30,6 57,3
Cn (1h)1+ Ang.II( 5 79 15,8 5,7
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 547,6 1 547,6 17,38413 0,003125 5,317655
În cadrul grupurilor 252 8 31,5
Total 799,6 9

Tabel 4.65. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Candesartan (3 ore) +
Ang.II i.n. (15') vs. lotul Ang.II i.n. (30') asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Ang. II (30')i.n. 5 153 30,6 57,3
Cn (3h)+Ang.II (15') 8 155 19,375 42,26786
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 387,6942308 1 387,6942 8,121957 0,015799 4,844336
În cadrul grupurilor 525,075 11 47,73409
Total 912,7692308 12

Tabel 4.66. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.p. (15') vs. lotul
Ang.II i.n. (15 ') asupra numărului de intrări în brațele labirintului Y

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Ang. II (15 ') i.n. 6 166 27,66667 20,66667
Ang. II (15') i.p. 6 94 15,66667 31,06667
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 432 1 432 16,70103 0,002191 4,964603
În cadrul grupurilor 258,6666667 10 25,86667
Total 690,6666667 11

4.3.3.2. Evaluarea efectelor produse în urma administrării de Ang. II și candesartan
în doză unică asupra unor parametri afectiv -emoționali și ai activității motorii în
cadrul testului open field

Acest studiu a fost realizat pe un număr de 15 șoareci albi Swiss, masculi, cu greutatea
între 30-32 g ce au fost împărțiți aleatoriu în 6 loturi, componența loturilor fiind specificată în
tabelul ce urmează. Loturile au fost omogene, animalele fiind adăpostite în cuști de plexiglas
într-o încăpere cu temperatură controlată (21°C ± 2°C) și un ciclu de lumină/întuneric (12
ore/12ore). Animalele au primit hrană standard și apă ad libitum. Cu 15 zile înainte de a efectua

96 testările s -a observat comportamentul acestora. Accesul la hrană și apă a fost sistat cu 3 ore
înainte de a efectua testarea. Testările au fost efectuate în intervalul orar 9.00 AM – 6.00 PM.
Substanțele de cercetat din acest studiu au fost administrate după cum se poate vedea în tabelul
4.67.
Tabel 4.67. Dozele de substanțe medicamentoase folosite pentru testul open field

Denumirea
lotului Număr
animale Substanțe
administrate Doze administrate Ora administrării
Martor 6 Ser fiziologic 20µl 15minute înainte de testare
Angiotensină II 6
Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic (20µl)
(i.n.)/animal 15 minute înainte de testare
Candesartan +
Angiotensină II 6 Candesartan 3 mg/kg în CMC -Na, în
volum de 0,1 ml/10 g animal
(p.o.) 3 ore înainte de testare
Angiotensină II 1 mg/kg în soluție de ser
fiziologic 0,9g% (20µl)
(i.n.)/animal la 2,45 ore după candesartan
și 15 minute înainte de
testare

În ceea ce privește timpul petrecut în centrul labirintului nu am observat diferențe
semnificative între loturi , dar atât lotul tratat cu Ang.II i.n. (15 ') cât și lotul tratat cu candesartan
(3h) + Ang.II i.n. (15 ') au avut tendința de a petrece mai puțin timp în centru, evitând astfel un
spațiu potențial periculos (Figura 4.30. Tabel 4.68.)

Figura 4.30. Efectele administrării de Ang.II i.n (15 ') și Candesartan (3 h) asupra timpului petrecut în centru.
Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M.
(n = 5 animale pe grup).

Tabel 4.68. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n și Candesartan (3
h) asupra t impului petrecut în centru.

0246810121416
Martor Angiotensină II i.n. (15') Candesartan(3h)+Angiotensină II
i.n.(15')Timp centru (secunde)
Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 73 14,6 39,3
Ang.II i.n. (15') 5 52 10,4 27,8
Cn(3h)+ang.II(15') 5 34 6,8 22,7
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 152,4 2 76,2 2,545657 0,119794 3,885294
În cadrul grupurilor 359,2 12 29,93333
Total 511,6 14

97 Pentru activitatea locomotorie reflectată prin numărul de crossinguri, nu am obținut
diferențe statistice între cele 3 loturi, însă, am putut observa o ușoară creștere a acestui
parametru în cazul lotului Cn (3h) + Ang.II i.n. (15 ') comparativ cu lotul Ang.II i.n.(15 ') (Figura
4.31., Tabel 4.69.)

Figura 4.31. Efectele administrării de Ang.II i.n (15 ') și Candesartan (3 h) asupra numărului de crossinguri.
Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M. (n = 5animale pe grup).

Tabel 4.69. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n și Candesartan (3
h) asupra numărului de crossinguri.

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 470 94 555
Ang.II i.n. (15') 5 375 75 902
Cn(3h)+Ang.II i.n.(15') 5 340 68 575
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1810 2 905 1,336122 0,299301 3,885294
În cadrul grupurilor 8128 12 677,3333
Total 9938 14

Analiza timpului petrecut în freezing (unul dintre cei mai importanți indicatori pentru
anxietate, când animalul „îngheață” de frică, rămânând nemișcat o perioadă semnificativă de
timp), a evidențiat un grad ridicat de anxietate pentru lotul tratat cu Ang.II i.n. (15 ') care a
înregistrat un timp de freezing de 20 de ori mai mare decât lotul martor. Administrarea de
candesartan a avut ca efect reducerea timpului de freezing la o treime față de lotul t ratat cu doar
cu Ang.II i.n (15 ') (Figura 4.32., Tabel 4.70.)
020406080100120
Martor Angiotensină II i.n. (15') Candesartan(3h)+Angiotensină II
i.n.(15')Număr de crossinguri

98
Figura 4.32. Efectele administrării de Ang.II i.n (15') și Candesartan (3 h) asupra timpului în freezing.
Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M. (n = 5 animale pe grup).

Tabel 4.70. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n și Candesartan (3
h) asupra timpului petrecut în freezing

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 6 0 0 0
Ang.II i.n. (15') 6 123 20,5 899,5
Cn(3h)+Ang.II i.n.(15') 5 37 7,4 68,8
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1289,418 2 644,7088 1,891157 0,18749 3,738892
În cadrul grupurilor 4772,7 14 340,9071
Total 6062,118 16

De asemenea, lotul tratat cu Ang.II i.n. (15 ') a petrecut semnificativ mai mult timp în
grooming comparativ cu lotul martor (p=0,04) ceea ce reflectă un grad de anxietate ridicat, în
strânsă corelație cu timpul petrecut în freezing. La fel ca și cazul fre ezingului, candesartanul a
avut efect benefic (anxiolitic) reducând timpul petrecut în grooming după cum se poate observa
în figura 4.33.Tabel 4.71. 4.72.)

Figura 4.33. Efectele administrării de Ang.II i.n (15 ') și Candesartan (3 h) asupra timpului petrecut în grooming.
Rezultatele sunt exprimate prin medii ± S.E.M. (n = 5 animale pe grup).
05101520253035
Martor Angiotensină II i.n. (15') Candesartan (3h)+Angiotensină II
i.n.(15')Timp în freezing (secunde)
*
0102030405060
Martor Angiotensină II i.n. (15') Candesartan (3h)+Angiotensină
II i.n.(15')Timp în grooming (secunde)

99 Tabel 4.71. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n și Candesartan (3
h) asupra timpului petrecut în freezing

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 94 18,8 192,7
Ang.II i.n. (15') 6 243 40,5 293,1
Cn(3h)+Ang.II i.n.(15') 5 180 36 855,5
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1383,138 2 691,5688 1,588886 0,241357 3,805565
În cadrul grupurilor 5658,3 13 435,2538
Total 7041,438 15

Tabel 4.72. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru efectele produse de Ang.II i.n (15') vs. lotul
Martor asupra timpului petrecut în grooming

Loturi Număr Sumă Medie Varianță
Martor 5 94 18,8 192,7
Ang.II i.n. (15') 6 243 40,5 293,1
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 1284,245 1 1284,245 5,168452 0,049088 5,117355
În cadrul grupurilor 2236,3 9 248,4778
Total 3520,545 10

4.3.4. EFECTELE ADMINISTRĂRII CRONICE A SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE
UTILIZATE ÎN STUDIU ASUPRA STATUSULUI OXIDATIV: DETERMINĂRI BIOCHIMICE

4.3.4.1.Dinamica activității enzimatice specifice a SOD la nivel sistemic și central

Activitatea enzimatică a superoxid dismutazei a fost determinată în conformitate cu
procedura metodei de cercetare descrisă la Capitolu l 4.2.4.2. Materiale și metode folosite pentru
determinări biochimice din ser sanguin și extract de creier integral. Rezultatele sunt prezentate
ca activitate enzimatică specifică (activitate enzimatică relativă raportată la conținutul proteic
decelat).
În tabelul 4.73 . sunt prezentate rezultatele medii ale determinărilor e nzimatice din ser
sanguin și extract de creier integral alături de analiza statistică descriptivă și de tip ANOVA.

Tabel 4.73. Analiză statistică ANOVA (un singur factor) pentru variația activității enzimatice specifice a SOD
(UE/ml) (a. în ser sanguin., b în creier )
a. Sumar
Loturi Număr
determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 50,8277951 12,70694877 18,16633403
Scopolamină 4 34,16900755 8,542251887 0,94931517
Losartan 4 49,89177539 12,47294385 1,868939376
Losartan+
Scopolamină 4 44,10078057 11,02519514 7,429875846
Ramipril 4 43,46970618 10,86742655 0,016827355
Ramipril+
Scopolamină 4 34,96984324 8,742460809 3,601468808
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de
confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 63,15469338 5 12,63093868 2,36587889 0,081243 2,772853
În cadrul grupurilor 96,09828174 18 5,33879343
Total 159,2529751 23

100
b. Sumar
Loturi Număr
determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 653,6964 163,4241 67,65528
Scopolamină 4 628,9785 157,2446 977,1587
Losartan 4 587,3731 146,8433 460,8829
Losartan + Scopolamină 4 733,887 183,4717 220,8468
Ramipril 4 762,5449 190,6362 186,151
Ramipril+ Scopolamină 4 877,6208 219,4052 450,1019
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 14039,52 5 2807,903 7,130288 0,000775 2,772853
În cadrul grupurilor 7088,39 18 393,7994
Total 21127,91 23

Analiza statistică de tip One -Way ANOVA a arătat o variație modestă a parametrului
biochimic decelat din ser sanguin (p = 0.081), în timp ce variația acestuia a fost semnificativă
la decelarea din creier (p = 0.0007).
Analiza statistică post -hoc (Testul t pentru două probe cu varianțe egale) a datelor a
arătat o scădere statistic semnificativă a activității SOD la administrarea de scopolamină față
de grupul martor (p<0.05) și creșteri semnificative ale aceluiași parametru pentru grupurile care
au primit lo sartan (p<0.05) și ramipril (p<0.01) față de grupul care a primit scopolamină. În
același timp, diferențe semnificative au fost înregistrate pentru grupurile: losartan versus
ramipril (p<0.01) și ramipril + scopolamină (p<0.05) ( Figura 4.34.).

Figura 4.34. Dinamica activității enzimatice a SOD, la nivel sistemic, după perioada de administrare a agenților
chimici (n=4/lot, Overall ANoVA p=0.08; t -test: two samples assuming equal variances: *p<0.05, **p<0.01)

La nivel central, variația activității enzimatice specifică a SOD înregistrată a fost
statistic semnificativă (p = 0.0007) pentru compararea efectelor generale ale substanțelor
administrate. Din punct de vedere statistic al testelor post -hoc, s-au observat variații statistic
semnificative între următoarele grupuri: creșteri semnificative ale activității enzimatice
specifice a SOD în cadrul grupurilor losartan + scopolamină (p<0.05), ramipril (p<0.01) și
ramipril + scopolamină (p<0.01), față de grupul martor. De asemenea, scăderi semnificative
statistic ale activității enzimatice au fost înregistrate pentru grupurile scopolamină (p<0.01),
losartan + scopolamină (p<0.05) și ramipril (p<0.05), față de grupul ramipril + scopolamină. S –

101 a înregistrat creșterea semnificativă a activității enzimatice a S OD la administrarea de losartan
+ scopolamină față de administrarea de losartan (p<0.05) (Figura 4.35.).

Figura 4.35. Dinamica activității enzimatice specifice a SOD, la nivel central, după perioada de administrare a
agenților chimici (n=4/lot, Overal l ANoVA p=0.004, t -test: two samples assuming equal varinaces: *p<0.05,
**p<0.01, ***p<0.001)

4.3.4.2.Dinamica activității enzimatice specifice a GPx la nivel central

În mod similar, au fost determinate activitățile enzimatice specifice pentru enzima
glutation peroxidază în conformitate cu metoda descrisă în Capitolul 4.2.4.2. Materiale și
folosite pentru determinările biochimice . Activitatea enzimatică a GPx decelată din ser sanguin
a fost situată sub limita de detecție prin metoda utilizată.
În tabelul 4.74. sunt prezentate rezultatele medii ale determinărilor enzimatice din
extract de creier integral alături de analiza statistică descriptivă și de tip ANOVA.

Tabel 4.74. Analiza statistică ANOVA (un singur factor) pentru variația activității enzimatice specifice a GPx în
creier (UE/ ml ) (Sumar)

Loturi Număr
determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 2,290549 0,572637 0,006874
Scopolamină 4 2,600486 0,650122 0,033238
Losartan 4 3,051947 0,762987 0,0178
Losartan + Scopolamină 4 2,73928 0,68482 0,004321
Ramipril 4 3,383469 0,845867 0,005147
Ramipril + Scopolamină 4 4,199524 1,049881 0,070898
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 0,576946 5 0,115389 5,006843 0,004766 2,772853
În cadrul grupurilor 0,414834 18 0,023046
Total 0,99178 23

La nivel central, variația activității enzimatice specifică a GPx înregistrată a fost statistic
semnificativă (p=0.004) pentru compararea efectelor generale ale substanțelor administrate.
Din punct de vedere statistic al testelor post -hoc, s-au observat va riații statistic semnificative

102 între următoarele grupuri: losartan (p<0.05), ramipril (p<0.01) semnificativ mai crescute față
de grupul martor; în mod similar losartan + scopolamină (p<0.05) și ramipril + scopolamină
(p<0.01) semnificativ mai crescute decâ t grupul martor. O creștere semnificativă a fost
înregistrată pentru compararea scopolamină versus ramipril + scopolamină (p<0.05). De
asemenea, o creștere semnificativă a fost observată și pentru grupul ramipril + scopolamină
versus losartan + scopolamină (p<0.05) (Figura 4.36.)

Figura 4.36. Dinamica activității enzimatice specifice a GPx, la nivel central, după perioada de administrare a
agenților chimici (n=4/lot, Overall ANoVA p=0.004, t -test: two samples assuming equal varinaces: *p<0.05,
**p<0.01, ***p<0.001)

4.3.4.3.Dinamica concentrațiilor de malondialdehidă la nivel sistemic și central

Concentrațiile de malondialdehidă au fost determinate în conformitate cu procedura
metodei de cercetare descrisă la Capitolul 4.2.4.2. Materiale și metode de cercetare științifică
din ser sanguin și extract de creier integral. Rezultatele sunt prezentate ca milimoli MDA/ml
ser sau extract de creier.
În tabelul 4.75. sunt prezentate rezultatele medii ale determinărilor biochimice din ser
sanguin și extract de cr eier integral alături de analiza statistică descriptivă și de tip ANOVA.

Tabel 4.75.Analiză statistică ANOVA (un singur factor) pentru variația concentrațiilor de MDA
(mmoli/ ml) (a. in ser sanguin, b. in creier)

a. Sumar
Loturi Număr
determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 1,329677 0,332419 0,002192
Scopolamină 4 1,396129 0,349032 0,006361
Losartan 4 1,058065 0,264516 0,008819
Losartan + Scopolamină 4 0,974839 0,24371 0,002643
Ramipril 4 1,215484 0,303871 0,00638
Ramipril + Scopolamniă 4 1,370968 0,342742 0,023954
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 0,038021 5 0,007604 0,906159 0,498614 2,772853
În cadrul grupurilor 0,15105 18 0,008392
Total 0,189071 23

103
b. Sumar
Loturi Număr
determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 5,475148 1,368787 0,028045
Scopolamină 4 5,554696 1,388674 0,236412
Losartan 4 4,480588 1,120147 0,019227
Losartan + Scopolamină 4 5,226539 1,306635 0,225965
Ramipril 4 4,25961 1,064903 0,023005
Ramipril + Scopolamină 4 3,492473 0,873118 0,028996
ANOVA
Sursă de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 0,823721 5 0,164744 1,759931 0,172134 2,772853
În cadrul grupurilor 1,684949 18 0,093608
Total 2,50867 23

Analiza statistică de tip One -Way ANoVA nu a arătat o variație statistică semnficativă
a parametrului biochimic decelat din ser sanguin (p = 0.49) sau creier (p = 0.17).
Cu toate acestea, analiza statistică post -hoc (Testul t pentru două probe cu varianțe
egale) a datelor obținute prin analiza biochimică a serului sanguin a arătat o scădere statistic
semnificativă a concentrației de MDA la administrarea de losartan + scopo lamină, față de
administrarea de scopolamină (p<0.05) și soluție salină (p<0.05) (Figura 4.37.).

Figura 4.37. Dinamica concentrațiilor de malondialdehidă, la nivel sistemic, după perioada de administrarea
agenților chimici
(n=4/lot, Overall ANoVA p=0.49; t-test: two samples assuming equal variances: *p<0.05 )

La nivel central, prin analiza statistică a datelor (testare post -hoc), s-au observat variații
statistic semnificative între următoarele grupuri: scăderi statistic semnificative pentru cuplete le
losartan versus martor (p<0.05) și ramipril + scopolamină versus martor (p<0.05) (Figura
4.38.).

104
Figura 4.38. Dinamica concentrațiilor de MDA, la nivel central, după administrarea agenților chimici (n=4/lot,
Overall ANoVA p= 0,17; t -test: two samples assuming equal variances: *p<0.05)

4.3.4.4.Dinamica nivelurilor de proteine totale la nivel sistemic și central

Determinarea nivelurilor de proteine totale solubile a fost utilă pentru raportarea
activității enzimatice specifice. În tabelul 4.76. sunt prezentate rezultatele medii ale
determinărilor biochimice din ser sanguin și extract de creier integral alături de analiza statistică
descriptivă și de tip ANOVA.

Tabel 4.76. Analiză statistică ANOVA (un singur factor) pentru variația concentrații lor de proteine solubile
totale (mg/ml) ( a. în serul sanguin, b. în creie r)
a.Sumar
Loturi Număr determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 22,852 5,713 7,423
Scopolamină 4 24,836 6,209 3,299
Losartan 4 21,460 5,365 1,551
Losartan + Scopolamină 4 22,634 5,658 3,113
Ramipril 4 21,974 5,493 0,0006
Ramipril + Scopolamină 4 27,772 6,943 2,424
ANOVA

Surse de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 3,455 5 0,691 0,2327 0,934 4,387
În cadrul grupurilor 17,812 18 2,968
Total 21,268 23
b. Sumar
Loturi Număr determinări Sumă Medie Varianță
Martor 4 13,570 3,392 0,012
Scopolamină 4 14,520 3,630 0,696
Losartan 4 14,298 3,599 0,463
Losartan + Scopolamină 4 11,504 2,876 0,0017
Ramipril 4 10,798 2,699 0,042
Ramipril + Scopolamină 4 9,600 2,400 0,089
ANOVA

Surse de variație SS Interval de confidență MS F P-value F crit
Între grupuri 2,631 5 0,526 2,418 0,1562 4,387
În cadrul grupurilor 1,305 18 0,217
Total 3,937 23

105 Nu s-au înregistrat variații statistic semnificative prin analiza statistică preliminară a
datelor.
Nu s-au înregistrat variații semnificative la compararea în funcție de substanța
administrată, în ser sanguin, prin testare post – hoc (Figura 4.39., 4.40.) .

Figura 4.39. Variația concentrațiilor de proteine solubile totale, la nivel sistemic, după perioada de expunere
administrare a agenților chimici (n=4/lot, Overall ANOVA p=0.93)

Figura 4.40. Variația concentrațiilor de proteine solubile totale, la nivel central, după administrarea agenților
chimici (n=4/lot, Overall ANOVA p= 0,17; t -test: two samples assuming equal variances: *p<0.05)

4.3.4.5. Corelații statistice între parametrii statusului oxidativ

Din analiza matematică a co relațiilor statistice dintre parametrii statusului oxidativ
studiați a rezultat o serie de corelații statistice semnificative cu privire la dinamica parametrilor
analizați. Astfel au fost obținute corelații moderat pozitive între activitatea celor două enz ime
antioxidante decelate din creier (r = 0,679; p<0,001) și între concentrația de MDA și proteine
totale solubile din creier (r = 0,474; p=0,019). Corelații statistice puternic negative au fost
obținute pentru dinamica concentrațiilor de proteine solubile din creier și dinamicile

106 activităților celor două enzime antioxidante (PTS_C versus SOD_C: r = -0,916; p<0,001;
PTS_C versus GPx_C: r = -0,706; p<0,001), dar și pentru dinamica concentrațiilor de proteine
totale solubile din ser versus activitatea enzimat ică a SOD din aceeași sursă biologică (r = –
0,804; p<0,001). Corelații moderat negative au fost calculate pentru variația concentrațiilor de
MDA din creier și dinamica activității celor două enzime antioxidante (MDA_C versus
SOD_C: r = -0,516; p = 0,01; MD A_C versus GPx_C: r = -0,589; p=0,002) (Figura 4.41.).

Figura 4.41. Corelații statistice de tip Pearson între parametrii biochimici studiați (r= coeficient de corelație
Pearson, p= semnificația asimptotică, linia punctată reprezintă grafic liniar de regresie probabilistică

4.4 .DISCUȚII

4.4.1. PRIMUL STUDIU: TESTE PRELIMINARE COMPORTAMENT

Angiotensina II (Ang.II) este o octapeptidă produsă din angiotensinogen prin scindări
enzimatice de către renină și ACE (245). ACE este o enzimă circulantă care degradează
bradikinina în fragmente inactive, reducând nivelu l seric al vasodilatatorilor endogeni.
Angiotensina II forma liberă contribuie la creșterea tensiunii arteriale și influențează funcția
renală prin retenția de sodiu și apă (249, 250). Mai mult, literatura descrie prezența
componentelor RAS din mai multe organe, cum ar fi inima (240), rinichii (251), și creierul
(250). Alte studii raportează prezența RAS în sistemul limfatic (252) precum și în țesutul adipos
(253). Sistemul renină angiotensină local are funcții diferite în fiecare organ și poate funcționa
independent așa cum se întâmplă la nivelul glandelor suprarenale și în creier, sau în stânsă
legătură cu al te componente ale RAS în formă liberă, cum ar fi de exemplu la nivelul inimii și
rinichilor.
În ultimul timp este de asemenea cunoscută și aproape unanim aceptată existența unui
RAS complex al creierului, un sistem complet cu precursorii și metaboliții săi proprii, implicat
în funcțiile superioare, cum ar fi memoria (75, 220), procesele emoționale (de exemplu,

107 anxietatea) (254, 255), sau procesarea nociceptivă (221). Numeroasele publicații și rapoarte
anterioare care au urmărit determinarea efectelor Ang.II și ale blocanților ei asupra funcțiilor
de memorie, au obținut o varietate de rezultate controversate. În timp ce unii autori au rapo rtat
efecte negative ale acestei neuropeptide asupra funcțiilor cognitive (256, 257), alții au descris
efecte pozitive ( în special lucrările grupului Braszko din Bialystok) (84, 258, 259), iar alții au
raportat lipsa efectelor (260). De asemenea Ang. II pare să fie implicată în manifestări de tip
anxios, dar și în acest caz efectele ei sunt con troversate, unele rapoarte demonstrând un efect
anxiolitic prin blocarea Ang.II (261), altele un efect anxiogenic (262), iar altele sugerâ nd lipsa
unor efecte clare și replicabile anxiolitic (263).
În acest context am analizat efectul inhibării Ang.II la nivel central prin admin istrarea
de captopril, ramipril și losartan asupra memoriei spațiale cu ajutorul labirintului Y precum și
asupra anxietății cu ajutorul labirintelor plus ridicat și open field la șoarece.
În urma testelor efectuate, doze diferite de captopril, ramipril și losartan au avut efecte
de tip anxiogen, dar nu au avut nici un efect asupra memoriei imediate la șoarece.
Datele noastre au arătat că numărul alternărilor spontane nu a fost influențat de
medicamentele administrate, indiferent de doză. Procentul de alternare spontană reflectă
memoria spațială de lucru, care este o formă a memoriei pe termen scurt, prin urmare putem
concluziona că administrarea de scopolamină, captopril, ramipril și losar tan nu au avut nici un
efect asupra memoriei pe termen scurt. Referitor la rezultatele obținute în cadrul testului plus
ridicat, pentru evaluarea stării de anxietate, acestea au fost mult mai concludente, obținându -se
diferențe semnificative între lotul ma rtor și celelalte loturi. În acest sens, am constatat că fiecare
din dozele losartan 20 mg/kg corp, ramipril 2 mg/kg corp, ramipril 4 mg/kg corp, captopril
10mg/kg corp și 25 mg/kg corp a redus semnificativ parametrul head dipping comparativ cu
lotul marto r. Singurul medicament pentru care nu am obținut o diferență semnificativă
comparativ cu lotul martor a fost cel tratat cu losartan. Cu toate acestea, singura diferență
semnificativă când au fost comparate loturile tratate cu același medicament dar în doze diferite,
a fost obținută pentru loturile tratate cu losartan. Rezultatul obținut de noi sugerează că o doză
mai mică de losartan (10 mg/kg corp) dar nu și losartan în doză de 20 mg/kg corp, poate
determina reducerea stării de anxietate. De asemenea, prin evaluarea altor parametri ai anxietății
(timpul de îngrijire și întinderea), nu am găsit nici un efect al medicamentelor administrate în
comparație cu lotul martor. Cu toate acestea, am constatat că o doză mai mare (25 mg/kg corp)
de captopril produce o r educere semnificativă a stării de anxietate comparativ cu captopril 10
mg/kg corp. În acest sens, pentru stabilirea dozei ce ar produce efecul optim, sunt necesare
desfășurarea unor noi studii.
În ceea ce privește scopolamina, folosită în acest studiu ca m edicament de referință
clasic pentru generarea unui declin cognitiv (prin blocarea receptorilor muscarinici colinergici),
s-a dovedit că aceasta influențează memoria atât la animale cât și la oameni (264, 265).
Scopolamina determină creșterea semnificativă a activității acetilcolinesterazei și a markerilor
lipidici de peroxidare și în același timp scade nivelul acetilcolinei din creier (266, 267). Alte
sudii au arătat că scopolamina prezintă efect amnezic atât la animale cât și la oameni (268, 269).
Probabil cele mai concludente rezultate ale acestui studiu au fost obținute în cadrul testului open
field. În acest fe l, după cum ne așteptam, rezultatele au confirmat, că șoarecii tratați cu IECA
și BRA au beneficiat de efectul protectiv al acestora, concretizat printr -un număr semnificativ
mai scăzut de comportamente care sunt considerate a fi indicatori ai anxietății ( grooming,
freezing) și un număr crescut pentru indicatorii specifici care reflectă starea de dezinhibare
(crossing și stretching). Prin calcularea factorului unic Anova pentru toate loturile am găsit
diferențe semnificative pentru toți parametrii specifici anxietății prin testarea efectuată în cadrul
labirintului open field, cu excepția defecației și micțiunii. În orice caz, aceste două variabile
sunt adesea folosite ca indicatori ai anxietății, dar valabilitatea defecației ca măsură de anxietate
a fost pus ă la îndoială (270, 271). Cu excepția acestor doi indicatori, toți parametri i

108 comportamentali au fost semnificativ modificați de medicamentele administrate așa cum se
observă prin rezultatele obținute ( timp petrecut în centru p <0,01, crossinguri p<0,01, întinderi
peste brațele deschise <0,01, timp de îngrijire p = 0,01). Rezultat ele noastre sunt în acord cu
literatura de specialitate, în ceea ce privește prevenirea efectelor dăunătoare ale Ang.II asupra
parametrilor locomotori, rezistenței la insulină, nivelurilor de corticosteron induse de stres și
mediatori proinflamatori precum factorul de necroză tumorală (TNFα) și proteina C reactivă
(CRP) (263). Spre deosebire de telmisartan (272), losartanul nu a avut o influență clară asupra
funcțiilor cognitive, însă efectele sale anxiolitice au fost mult mai semnificative în comparație
cu candesartanul (273).

4.4.2. AL DOILEA STUDIU: EVALUAREA UNOR POSIBILE EFECTE PROTECTOARE ÎN
URMA ADMINISTRĂRII DE IECA ȘI BRA LA ȘOARECII TRATAȚI CU SCOPOLAMINĂ
EXERCITATE LA NIVEL COMPORTAMENTAL LA ȘOARECE

4.4.2.1. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină exercitate la nivel comportamental la
șoarece cu ajutorul testelor Y și radial

Acest studiu a fost con ceput pentru a evalua memoria spațială de lucru (așa cum a fost
studiată în labirintul Y) sau atât memoria spațială pe termen scurt, cât și pe termen lung
(analizată cu ajutorul testului radial cu 8 brațe), pe un model de deficit de memorie indusă de
scopolamină la șoareci, după administrarea orală a doi inhibitori (captopril și ramipril) și un
antagonist al receptorilor AT1 (losartan). Rezultatele noastre au arătat un efect protector al
acestor compuși – administrați înaintea tratamentului cu scopolamină – asupra alternării
spontane comparativ cu lotul ce a primit doar scopolamină. Scăderea numărului erorilor ale
memoriei de lucru și a celor de referință observată în cadrul testului radial pentru loturile tratate
cu losartan+scopolamină și ramipril+ scopola mină față de lotul tratat doar cu scopolamină,
indică de asemenea un efect protector atât al IECA cât și BRA.
Deși la ora actuală se cunoaște că pe lângă rolul esențial jucat de RAAS în modificarea
tensiunii arteriale, RAAS de la nivel cerebral exercită o varietate de efecte asupra funcțiilor
superioare legate de memorie, anxietate, percepția durerii (cum a fost demonstrat anterior de
grupul nostru pentru toate aspectele menționate mai sus) (220, 254, 274) există numeroase
controverse cu privire la funcțiile Ang.II în procesele de memorie. De exemplu, grupul Braszko
a demonstrat efectele facilitatoare clare obținute prin administrarea Ang. II în cadrul testului de
evitare pasivă, posibil prin transformarea ei în Ang. IV (258, 275). Alte grupuri de cercetători
au arătat efectele negative asupra proceselor cognitive (256, 257, 276), sau lipsa efectelor (277),
atât pentru Ang.II, cât și pentru unii dintre blocanții săi (de regulă menționați în principal pentru
efectele lor pozitive asupra funcțiilor de memorie, cum ar fi de exemplu în testul light – dark
(278), în labirintul cu apă (279), testul de evitare unidirecțională bazat pe deficiențe genetice și
morfologice (276), sau prin evitarere activă (257). Alte grupuri au demonstrat clar în unele
situații experimentale, cum ar fi cele descrise de Shepherd și colab. (260), pentru testarea
memoriei de lucru, receptorii selectivi AT1 și AT2 nu au prezentat efecte semnificative asupra
funcțiilor cognitive.
Aceste diferențe ar putea fi explicate prin varietatea testelor comportamentale ut ilizate,
a dozelor diferite, a instanțelor experimentale sau a modelelor animale implicate.
Mecanismele ce stau la baza acestor efecte ar putea include modificarea stresului
oxidativ, după cum a fost demonstrat anterior de grupul nostru (220), când niveluri crescute de
malondialdehidă, ca marker de peroxidare a lipidelor și niveluri scăzute ale enzimelor
antioxidante din hipocampul șoarecilor, au fost constatate prin administrarea de Ang.II i.c.v.,
precum și prin efectele ant ioxidante ale administrării i.c.v. de captopril.

109 În plus, în alte lucrări s -a demonstrat că blocantele Ang.II atenuează deficitele de
memorie induse de lipopolizaharide prin anumite efecte complexe care includ acțiuni
antiinflamatoare exercitate în princip al asupra unor markeri cum ar fi TNF -α, GFAP, COX -2 și
NF-kB, care ar putea fi mediate de expresia și apoptoza BDNF/CRE (280).
De asemenea, review -uri recente (281) subliniază corelațiile dintre ACE, acumularea de
β-amiloid și procesele inflamatorii, care ar putea sta l a baza unor strategii terapeutice
promițătoare în boala Alzheimer pentru IECA menționați anterior (AD).
De fapt, în ultimul timp există un interes justificat pentru legăturile care ar putea exista
între RAAS și unele tulburări neuropsihiatrice, începând cu AD (aspecte prezentate de grupul
nostru într -un review din 2009) (75). Unii autori propun chiar o legătură între tulburările
cognitive ușoare (entitate nosologică prop usă ca stadiu intermediar între îmbătrânirea normală
și demență, afecțiune pentru care grupul nostru a fost printre primii care au identificat un model
similar de scădere a activității enzimelor antioxidante ca în (AD), (282), AD și RAAS (așa cum
sunt revizuite de către) (283). Același fenomen apare și în cazul PD (unde nivelurile receptorilor
AT1 scad cu 90% în substanța neagră) (284), în anxietate și depresie (255, 274), în autism
(pentru care studiile sugerează implicarea diversitățăii genetice RAAS ca factor de risc) (285)
sau în alte deficiențe psihiatrice în cazul pentru care procesele de memorie, sunt de asemenea
afectate cum ar fi schizofrenia (nivelul ridicat al enzimei de conversie a angiotensinei I, din
lichidul cefalorahidian observați la pacienții schizofrenici poa te implica un RAAS activat (286,
287).
De asemenea, este necesar să menționăm în acest context o nouă abordare de
administrare pe cale i.n. pentru unele peptide, inclusiv cele din RAAS, precum și existența unor
rezultate preliminare în acest domeniu de cercetare, nou și restrâns, cum ar fi cele obținute de
grupul Danielyan (288) care a demonstrat efectele protectoare ale losartanului administrat i.n.
într-un model de APP/PS1 transgenic de șoarece de AD (288).
În ceea ce privește limitările studiului nostru, se poate menționa lipsa Ang.II, însă scopul
acestei lucrări a fost de a menține o direcție cât mai aproapiată de stările aparent normale și nu
de situațiile clinice în care nivelul de Ang.II este crescut, fi e prin sinteză internă, fie din sursă
externă.

4.4.2.2. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma administrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină asupra unor parametri afectiv –
emoționali cu ajutorul labirintului plus ridicat

Este bine cunoscut faptul că administrarea de scopolamină la rozătoare are ca rezultat
distrugerea neuronilor colinergici, afectând implicit memoria, dat fiind rolul acetilcolinei în
procesul de învățare. Pe lângă amnezie, scopolamina determină anxietate și hiperactivitate
locomotorie (289).
În acest context am evaluat efectele unor IECA și BRA asupra stării de anxietate cât și
a activității locomotorii cu ajutorul testului plus ridicat.
Din analiza datelor obținute, am putut observa că timpul petrecut în brațele deschise ale
labirintului a avut o valoare semnificativ scăzută pentru lotul tratat cu scopolamină comparativ
cu lotul martor (p=0,042), ceea ce confirmă încă o dată starea de anxietate indusă de
scopolamină.
Numeroase studii au adus dovezi că receptorii AT1 ai Ang.II prezenți în creier au o
densitate crescută la nivelul unor structuri cu rol esențial în modularea răspunsului
(cognitiv/afectiv) la stres, în special amigdala și hipocampul (290). În acest sens, mai multe
studii raportează diminuarea stărilor de anxietate, evaluate comportamental, ca urmare a
administrării de Losartan (blocant al receptorilor AT1) (274, 290, 291). Rezultatele noastre

110 confirmă efectul anxiolitic al losartanului care a determinat creșterea timpului petrecut în
brațele deschise, fiind astfel atenuată starea de anxietate generată de scopolamină.
Reducerea răspunsurilor la stres și anxietate la rozătoare atât de către BRA (290) cât și
de IECA (292) se datorează diminu ării activității axei hipotalamo -hipofizo-adrenergice
independent de scăderea tensiunii arteriale (290). Un studiu foarte recent din 2018 a arătat că
losartanul are efect antidepresiv la șoarece (293), atât prin administrarea sistemică cât și prin
injectare țintită la nivelul hipocampului ventral sau a arieriei prelimbice a cortexului prefrontal.
Mecanismul prin care losartanul ar manifesta un efect antidepresiv, constă în blocarea
receptorilor AT1 ai Ang.II facilitând potențar ea efectelor pozitive ale Ang.II la nivelul
receptorilor AT2.
Atenuarea stării de anxietate poate fi explicată prin blocarea receptorilor AT1 ai Ang.II
de către losartan la nivelul amigdalei, structură nervoasă cu rol în procesele memoriei
emoționale (294). Astfel, un studiu recent evaluând starea de anxietate precondiționată prin
șocuri electrice la șobolani, cu ajutorul testului plus ridicat, a demonstrat că injectarea de
losartan a diminuat starea de anxietate prin creșterea timpului petrecut î n brațele deschise.
Mecanismul prin care losartanul își exercită efectul anxiolitic presupune reducerea nivelului
neurotransmisiei dopaminergice la nivelul receptorilor AT1 ai Ang.II (290).
Din punct de vedere fiziologic, dopamina este un neuromediator implicat în
coordonarea mișcărilor voluntare iar modificările cantitative ale acesteia pot determina apariția
de afecțiuni patologice precum: schizofrenie, anxietate, depresie, deficit de atenț ie și boala
Parkinson (295).
În ceea ce privește efectele anxiolitice ale IECA (captopril) obținute de noi, acestea sunt
confirmate și de alte studii care raportează creșterea numărului de intrări în brațele des chise în
testul plus ridicat (292), precum și blocarea deficiențelor de memorie spațială induse de
trimetilamină la șobolani (296).
De asemenea, creșterea valorii parametrului head dippingului obținută de noi pentru
loturile protejate cu IECA și BRA, a fost susținută și de alți autori (263, 296), care au
argumentat că cei doi compuși reduc starea de anxieta te prin îmbunătățirea toleranței la glucoză
și scăderea nivelulului corticosteronului indus de stres.
Luând în calcul loturile ce au primit scopolamină dar care au fost protejate fie cu IECA,
fie cu BRA, putem remarca că acești compuși au contracarat înt -o oarecare măsură efectele
anxiogene ale scopolaminei. Rezultatele noastre sunt în concordanță cu alți autori (297), care
au raportat că ramipril și losartan atenuează deficitele cognitive induse de scopolamină, ceea ce
ar putea reprezenta o țintă terapeutică pentru pacienții cu diferite tipuri de demență.

4.4.2.3. Evaluarea unor posibile efecte protectoare în urma a dministrării de IECA
și BRA la șoarecii tratați cu scopolamină asupra unor parametri afectiv –
emoționali cu ajutorul labirintului open field

Un aspect specific pentru comportamentul rozătoarelor este tendința de a explora mai
mult pereții labirintului și de a evita zonele mari sau centrale percepute ca pericol (298), ca fiind
rezultatul instinctului firesc de autoapărare. Prin analiza generală a tuturor parametrilor a cestui
test, am putut observa că starea de anxietate accentuată de scopolamină este contracarată prin
administrarea de captopril și losartan, ambele reducând timpul petrecut în grooming și
favorizând activitatea exploratorie. Efectul anxiolitic al unor IEC A și BRA a fost raportat de
unii cercetători la șobolanii hipertensivi în diverse teste pentru anxietate precum open field,
elevated plus sau teste de interacțiune socială (299). Comparând IECA și BRA cu diazepamul,
Srinivasan și colaboratorii săi , au ajuns la concluzia că losartanul și -ar manifesta efectul
anxiolitic prin blocarea receptorului AT1 ai Ang.II, ducând la scăderea nivelului de Ang. II –

111 care doar peste o anumită concentrație (necunoscută la ora actuală) și însoțit ă de factori de stres,
determină amplificarea stării de anxietate (299).
Studii pe animale au arătat că în condițiile expunerii acestora la stres, este mult
intensificată cuplarea receptorilor AT1 ai Ang. II la nivelul nucleului paraventricular din
hipotalamus generând creșterea anxietății prin stimularea activității axei hipot alamo-hipofizo-
suprarenaliene (HPA) (294). Alte studii clinice sugerează că utilizarea de BRA ar putea preveni
patologiile cerebrale determin ate de stres printr -un efect protectiv asupra cogniției și memoriei
(300, 301), efect remarcat și în studiul nostru pentru losartan ce a protejat animalele de efectele
negative ale scopolaminei.
Creșterea activității locomotorii, ca rezultat al stării de dezinhibare, observată de noi atât
pentru IECA cât și BRA, a fost remarcată și de alți cercetători la șoareci și șobolani în cadrul
testului de înot forțat, pentru care ramiprilul și losartanul au redus semnificativ timpul de
imobilitate manifestând o acțiune antidepre sivă comparabilă cu amitriptilina (302).
Un alt studiu (303) urmărind rolul Ang.II în contextul expunerii la stres de contenție la
rozătoare a observat că administrarea de BRA (telmisartan) restabilește activitatea spontană la
normal în cazul expunerii acute la stres dar nu și în condițiile unui stres cronic. Aceasta ar putea
fi rezultatul rolului dual al Ang. II în inducerea stresului sau în atenuarea s tresului, în funcție
de perioada expunerii la stres.
O explicație pentru diferențele în ceea ce privește timpul de grooming așa cum se poate
observa și din grafic, ar putea fi totuși variabilitatea individuală observată de noi și susținută și
de alți auto ri (304), și constituie un factor ce nu trebuie neglijat deoarece diferențele individuale
în studiul comportamental a fost semnalată în mod repetat. Acest grup de cercetători susți n că
soluția pentru variabilitatea individuală cât privește aplicarea sa la modelele de boli afective, ar
fi o abordare standard. Trebuie însă să remarcăm faptul că timpul de grooming crescut poate
semnala un grad ridicat de anxietate determinat de scopola mină. Atât IECA cât și BRA au avut
un efect protectiv aspra efectelor induse de scopolamină, reducând timpul de grooming. Aceste
rezultate sunt în concordanță cu alte studii care susțin că la nivel cerebral Ang. II interferează
cu eliberarea de aceticolină , afectând astfel funcția cognitivă (297). Mecanismele prin care
IECA și BRA împiedică acțiunea Ang. II are la bază inhibarea acetilcolinesterazei, enzimă ce
metabolizează acetilcolina, facilitarea sintezei de Ang.IV și eliberarea de acetilcolină prin
canalele de potasiu.
De remarcat faptul că efectul anxiolitic al IECA nu poate fi generalizat, cel puțin în acest
studiu deoarece în mod surprinzător, spre deosebire de testul plus ridicat, în cadrul testului
câmpului deschis, ramiprilul a exacerbat comportamentul de tip anxio s. O posibilă explicație
pentru aceste rezultate contradictorii ar putea fi date de variabilitatea individuală a animalelor
testate, fie de paradigmele utilizate. Paucitatea datelor privind efectele ramiprilului asupra
comportamentului afectiv -cognitiv fac e dificilă elaborarea unor ipoteze privind mecanismele
de acțiune ale acestuia. Doar un singur studiu din 2008 raportează lipsa efectului anxiolitic al
ramiprilului explicată de autori prin faptul acest efect s -ar putea manifesta doar la modele
animale cu hipertensiune arterială, nu și la normotensivi (302). Acest studiu argumentează că,
creșterea norepinefrinei la nivel central este adesea implicată în anxietate iar efectul anxiolitic
al losartanului la model animal (șobolan) de hipertensiune arterială s -ar datora acțiunii selective
de blocant al receptorilot AT1 ce conduce la suprimarea eliberării de norepinefrină. Dintre
compușii IECA doar captopril și enalapril produc efect anxiolitic la șobolanii hip ertensivi dar
nu și la cei normotensivi

112 4.4.3. AL TREILEA STUDIU: EVALUAREA EFECTELOR PRODUSE ASUPRA
COMPORTAMENTULUI ÎN URMA ADMINSTRĂRII DE ANG.II ȘI A CANDESARTANULUI

După cum deja se știe RAS exercită un rol esențial nu numai în homeostazia electrolitică
și reglarea T.A. ci și în funcțiile superioare cerebrale, cum ar fi cunoașterea, memoria,
anxietatea, depresia precum și tulburările neurologice. Supraactivarea RAS a fost asociată cu
implicarea sa în accidente vasculare cerebrale și tulburări cerebrale ( demență, tulburări
cognitive, A.D. și Parkinson (305).
În literatura de specialitate este consemanat un rol dual al Ang.II atât în inducerea cât și
în atenuarea stresului, dar mecanismele exacte responsabile pentru acțiunea diferen țială a
Ang.II la stresul pe termen scurt sau lung rămân neclare încă. Stresul pe termen scurt determină
eliberarea unui nivel redus de Ang. II cu un posibil efect antistres, în timp ce eliberarea unui
nivel crescut de Ang.II indusă de stresul prelungit la șoarece exacerbează reacțiile de tip anxios,
reduce motilitatea spontană și propensiunea pentru interacțiunile sociale (303).
În studiul nostru, administrarea de Ang.II pe diferite căi cu testare la 15 minute, a pro dus
modificări ale procentului de alternare spontană în sens negativ, aspect menționat și de alți
autori care au observat reducerea semnificativă a nivelului de Ach din hipocamp după
administrarea de Ang.II i.c.v., reducere corelată cu scăderea performanțe i în testul de memorie
Morris water maze (306).
Tot în acest st udiu, a fost semnalată îmbunătățirea semnificativă a procentului de alternare
spontană prin administrarea de Candesartan, un blocant al receptorilor AT1, efect pus în
evidență și de noi. Dacă Ang.II a cauzat reducerea semnificativă a circulației cerebrale, a
nivelului de Ach și creșterea stresului oxidativ la o oră de la injectare, blocarea receptorilor
AT1 de către candesartan, a atenuat aceste modificări, confirmat prin determinările biochimice
ale unor parametri specifici (SOD, ATP, AchE, Ach din cortex și hipocamp) (306).
Apariția deficitului de memorie prin administrare de Ang.II, este însoțită în unele cazuri
și de fenomene inflamatorii cerebrale concretizate prin creșterea nivelului de citokine și a
modificării morfologice microgliale (89). Blocarea receptorilor AT1 cu candesartan conduce la
reducerea inflamației cerebrale, efect remarcat la un model animal proinflamator la șoarece
obținut prin injectarea i.p. de lipopolizaharide (109).
Luate împreună aceste rezultate sugerează complexitatea mecanismelor prin care Ang. II
poate cauza deteriorarea memoriei, anxietate și alte afecțiuni ale SNC, ceea ce ar putea contribui
la o nouă abordare prin descoperirea de noi strategii terapeutice.
În ceea ce privește efectele vasoconstrictoare ale Ang.II, o posibilă ipoteză ar putea fi că acestea
au determinat o reducere a activității locomotorii, reflectată prin numărul de intrări în brațele
labirintului.
Astfel, administrarea pe cale i.p. a Ang.II a cauzat cea mai clară reducere a numărului
de intrări. Surprinzător, în cazul loturilor care au fost protejatate cu candesartan, numărul de
intrări în brațe a fost de asemenea semnificativ scăzut, deși asupra cogniției efectele pozitive au
putut fi remarc ate prin creșterea parametrului de alternare sponatnă. Mobilitatea redusă ar putea
fi explicată ca un efect al scăderii tensiunii arteriale. În acest sens, un studiu recent (85)
raportează în mod similar scăderea activității locomotorii la un model experimental de șobolani
(pentru studiul efectelor candesartanului în funcție de vârstă) în cadrul testului open field.
Efecte contradictorii ale candesartanului sunt menționate de aceș ti autori și în ceea ce privește
memoria, diferențele de răspuns apărând în funcție de vârstă, tipul de stimul aplicat și mai ales
de prezența/absența HTA, efectul pozitiv al candesartanului fiind condiționat de HTA.
Referitor la funcția de memorie, cande sartanul ar preveni amnezia prin restabilirea
fluxului sangvin cerebral și prin normalizarea nivelului redus de acetilcolină, fiind modificate
prin tratamente anterioare cu scopolamină, streptozocină sau Ang.II. (306).

113 Gradul ridicat de anxietate observat în studiul nostru după administrarea de Ang.II
evaluat prin timpul petrecut în freezing și grooming crescut , a fost atenuat prin administrarea
de candesartan. Rolul anxiolitic al candesartanului a fost menționat de un alt studiu rece nt care
a urmărit disfuncțiile cognitive și anxietatea la un model de HTA cronică la șoarece prin
perfuzare de Ang.II. După cele 21 de zile de administrare de Ang.II, autorii au remarcat
scăderea semnificativă a timpului petrecut în centru, de asemenea un indicator al anxietății
similar rezultatelor noastre (307).
Rezultatele noastre sugerează o conexiune între deficitele de memorie evidențiate în
testul Y și creșterea stării de anxietate, care sunt adesea însoțite de HTA. Această corelație nu
este clar elucidată, de exemplu la șobolani cu HTA spontană observându -se un nivel mai scăzut
de anxietate dar și performanțe cognitive scăzute (308).
După cum remarcă (307), un anumit nivel de anxietate este necesar pentru îndeplinirea
optimă a sarcinilor de memorie și învățare, dar în același timp un stres excesiv determină un
efect opus.
De asemenea, performanțele cognit ive-afective pot fi influențate și de alți indicatori
fiziologici cum ar fi stresul oxidativ. Producerea speciilor reactive ale oxigenului este favorizată
de Ang.II precum și de HTA (309).

4.4.4. EFECTELE ADMINISTRĂRII CRONICE A SUBSTANȚELOR MEDICAMENTOASE
UTILIZATE ÎN STUDIU ASUPRA STATUSULUI OXIDATIV

Prin prezentul studiu, am studiat efectele blocării receptorilor pentru angiotensină II și a
inhibării enzimei de conversie a angiotensinei, dar și efectele acestora în condiții de stres
oxidativ generat prin blocarea receptorilor muscarinici prin adminsitrare de scopolamină.
Astfel, am adus argumente în plus față de efectul prooxidant al scopolaminei prin
administrare cronică într -un model animal de șoarece. Administrarea pe o per ioadă de 8 zile
conduce la modularea în sens negativ a activității SOD, ceea ce indică spre o blocare a primei
linii de apărare împotriva stresului oxidativ. Efectul acestei modulări se transmite către
stabilitatea și buna funcționare a țesuturilor din car e a fost făcută determinarea, din moment ce
s-a observat modularea ușor negativă (dar nesemnificativă statistic) a activității enzimei GPx și
intensificarea procesului de lipid peroxidare care are ca finalitate lezarea tisulară (tradusă prin
modificarea in dicelui biochimic al concentrației de MDA).
În acest sens, un studiu recent din 2017 (310), a evaluat efectele neuroprotectoare ale D.
integrifolia asupra unui model animal (șoarece) de A.D. indus cu scopol amină, care au afirmat
că datorită interferenței acesteia cu Ach de la nivel cerebral, poate genera stres oxidativ cu
afectarea cogniției. Rezultatele histopatologice ale acestui studiu au arătat că după o
administrare de 10 zile, scopolamina fiind un bloc ant colinergic, a determinat procese
neurodegenerative la nivelul girusului denta t și că tulburările de memorie ar fi rezultatul
creșterii activității AchE și a stării de oxid are a creierului.
Datele obținute prin analiza biochimică a eșantioanelor analiz ate de la animalele din
cadrul acestui experiment au arătat că toate substanțele administrate au avut potențialul de a
modifica statusul oxidativ. Astfel, această ipoteză a fost susținută de determinări biochimice a
unor indici care reflectă statusul oxida tiv și, implicit, activitatea unor enzime antioxidante (SOD
și GPx), dar și un indice biochimic care reflectă intensitatea fenomenului de lipid peroxidare,
unul din efectele dăunătoare și frecvente ale stresului oxidativ marcat prin producerea excesivă
și acumularea speciilor reactive de oxigen. Măsurătorile au fost efectuate din două surse
biologice de enzime din ser sanguin și extract de creier. Astfel, s -a observat o variație
semnificativă a parametrilor biochimici la administrarea de scopolamină, losart an și ramipril
(dar și a combinațiilor acestora) în ambele compartimente studiate: central și periferic. Așadar,
dacă la nivel periferic se poate vorbi despre evaluarea efectelor substanțelor administrate asupra

114 sistemului circulator, a vaselor de sânge și a lichidului circulant, evaluarea acestor parametri
din extract de creier arată efectul lor asupra mecanismelor moleculare implicate în răspunsul la
stresul oxidativ a țesutului cerebral, în prezența scopolaminei, a losartanului, a ramiprilului sau
a combinațiilor dintre acestea.
Studiile efectuate de alte grupuri de cercetători și raportate în literatura de specialitate
arată către o concentrare a atenției asupra compartimentelor tisulare, musculatură, cord și mai
puțin asupra componentei circulante a si stemului circulator. Astfel, rezultatele obținute
analizând serul sanguin al animalelor conduc către efecte observabile asupra componentei
circulante sau asupra vaselor de sânge. De exemplu, în cazul analizei biochimice a activității
enzimatice a GPx au fo st prezentate rezultate doar pentru activitatea în extractul de creier. În
serul sanguin, activitatea enzimei nu a fost decelabilă prin metoda utilizată. Această observație
poate fi explicată prin intermediul literaturii de specialitate, o motivație fiind utilizarea unei
metode nespecifice pentru sursa biologică aleasă sau manifestarea unei activități scăzute a
enzimei analizate din serul sanguin, aceasta fiind activă și prezentă intracelular, dar nu și în ser
sau lichid interstițial (311). Acestea reprezintă limitări ale acestui studiu, analiza acestora
conducând la o parte din perspectivele de cercetare viitoare care rezultă din prezentul stud iu.
În ceea ce privește efectul substanțelor administrate asupra parametrilor biochimici
decelați din serul sanguin, s -a observat că variații statistic semnificative nu au fost obținute
pentru activitatea enzimatică a SOD, comparând grupuri relevante pentr u studiu. Aceste
rezultate sunt parțial confirmate din rapoartele din literatura de specialitate, existând studii care
susțin influența pozitivă a losartanului și ramiprilului asupra activității enzimative a SOD
circulant (312-314). Cu toate acestea, în ceea ce privește intensitatea fenomenului de lipid
peroxidare evaluată din s er sanguin, s -au observat variații semnificative în dreptul cupletelor
scopolamină versus scopolamină + losartan și scopolamină + losartan versus martor. Aceste
rezultate arată un potențial protectiv al losartanului față de efectul negativ al scopolaminei
asupra lipid peroxidării. Cu alte cuvinte, la nivel periferic, losartanul poate împiedica parțial
efectul negativ al scopolaminei asupra intensității fenomenului de lipid peroxidare (unul din
efectele negative ale stresului oxidativ), având un potențial an tioxidant puternic chiar în
prezența unui agent pro -oxidant. Astfel, literatura de specialitate menționează că losartanul
poate juca un rol antioxidant marcant care poate împiedica și diminua efectele stresului oxidativ
asupra endoteliului vaselor de sânge , prevenind apoptoza si accidentele vasculare (315).
Efectul administrării cronice de Losartan și Ramipril asupra statusului oxidativ, într -un
model animal de administrare cronică de scopolamină
După administrarea cronică de Losartan s -au observat modificări ale statusului oxidativ
cu precădere în creierul animalel or studiate. La nivelul sistemului circulator, Losartanul previne
legarea angiotensinei II la receptorul specific rezultând scăderea tensiunii arteriale prin
prevenirea constricției vaselor sanguine. De asemenea, acțiunea acestuia a fost confirmată și la
nivel cerebral, fiind implicat în modularea activității barierei hemato -encefalice, printr -un
studiu privind efectele acestuia asupra permeabilității barierei hemato -encefalice într -un model
de șobolan cu hipertensiune indusă prin administrare de angiotensi nă II (316). Tot în această
lucrare se sugerează acțiunea angiotensinei II asupra modulării metabolismului și funcțiilor
celulare ale oxidului nitric, o importantă componentă a procesului de apoptoză indusă prin stres
oxidativ. Conexiunea dintre Losartan, angiotensin ă II și stres oxidativ a fost explicată și de De –
Hua He și col. (317), într-un studiu privind prevenirea leziunilor cerebrale cauzate de accidente
vasculare cerebrale modelând hipertensiunea la șobolani.
Având ca ipoteză de lucru faptul că apoptoza poate fi modulată, cel puțin parțial, prin
stres oxidativ, studiul demonstrează efectul protectiv al losartanului față de stresul oxidativ care
poate genera apoptoză menționând modularea activității enzimei SOD și a unei enzime de tip
oxidază pe calea moleculară a producerii de radicali superoxid. În cadrul prezentului studiu, nu
s-a observat un efect pregnant al losartanului asupra activității SOD. Totuși creșterea

115 semnificativă a activității GPx indică spre un efect puternic antioxidant al acestui blocant al
receptorilor angiotensinei II. Rezultate similare au fost raportate de alte studii de specialitate
(318) și (230) alături de sugerarea unui potențial neuroprotectiv cu implicații asupra răspunsului
la stres, anxietate, inflamație și atac ischemic. Desigur, literatu ra de specialitate argumentează
un puternic rol antioxidant al Losartanului la nivelul sistemului circulator și în musculatura
inimii prevenind atrofia (319), fibroza (320) și hipertrofia (321). Toate acestea indică spre un
rol esențial al losartanului în prevenirea leziunilor celulare care pot apărea la nivel cerebral
datorită stresului oxidativ, așa cum am arătat și prin rezultatele obținute în acest studiu –
scăderea concentrațiilor de MDA fiind corespondentă scăderii intensității fenomenului de lipid
peroxidare, un important efect al acumulării de specii reactive de oxigen. De asemenea,
corelația matematică observată între variația concentrațiilor de MDA și ac tivitatea enzimatică
a GPx, la nivel cerebral, indică o dependență între cele două procese, fiind cunoscut faptul că
activitatea enzimatică a GPx nu este corelată doar cu transformarea peroxidului de hidrogen în
apă și oxigen, dar și cu reducerea peroxizil or acizilor grași aflați în componența lipidelor
membranare atât de abundente în țesutul nervos.
În ceea ce privește efectul benefic al losartanului asupra stresului oxidativ generat de
administrarea cronică de scopolamină, am observat creșterea semnific ativă a activității
enzimatice a SOD la administrarea concomitentă de losartan + scopolamină față de
administrarea de losartan. Totuși, scăderea activității SOD la administrarea de losartan și
creșterea acesteia la administrarea de losartan + scopolamină n u marchează o variație
semnificativă față de administrarea de soluție vehicul. Astfel, se poate observa că, în condițiile
blocării receptorilor pentru angiotensină II, scopolamina poate potența activitatea sistemului
antioxidant de primă linie. Corelația d intre blocajul receptorilor muscarinici și ai receptorilor
pentru angiotensină a mai fost explicată anterior (322), prin aceea că în condiții de salinitate
scăzută, eliberarea de vasopresină se află sub controlul inhibitor al receptorilor pentru
angiotensină II, însă la schimbarea salinității, un mecanism muscarinic poate fi implicat în
stimularea receptorului pentru angiotensină II.
În ceea ce privește modularea activității enzimatice a GPx, se poate observa că losartanul
poate contracara efectul negativ al scopolaminei asupra acestei enzime, administrarea
concomitentă a losartanului și scopolaminei rezultând într -o activitate enzimatică semnificativ
mai crescută față de grupul martor, dar mai scăzută decât la administrarea doar a losartanului.
Acest potențial antioxidant al losartanului a fost discutat anterior și poate fi demonstrat și în
cazul blocării receptorilor muscarinici, în condițiile în care calea colinică și calea angiotensinei
interacționează prin modulare, la un anumit moment.
Corelate cu aceste efecte asupra enzimelor antioxidante sunt și efectele asupra
potențialelor leziuni celulare apărute ca efect a l stresului oxidativ. În studiul de față am
demonstrat că prin blocarea concomitentă a receptorilor pentru angiotensină II și a receptorilor
muscarinici se obține un potențial celular antioxidant care diminuează efectele stresului
oxidativ. Cu toate aceste a, este documentat științific efectul prooxidant al blocării receptorilor
muscarinici. În aceste condiții, se poate afirma că blocarea receptorilor angiotensinei II poate
preveni efectele prooxidante și distructive ale blocării receptorilor muscarinici, la nivelul
țesutului cerebral, demonstrat prin interpretarea datelor obținute din analiza biochimică a unor
parametri indicativi pentru statusul oxidativ.
În mod similar, un efect ușor antioxidant a fost sugerat de rezultatele acestui studiu și în
cazul Ramiprilului. Ca și în cazul blocantului receptorului angiotensinei II, și în cazul
Ramiprilului s -a observat diminuarea leziunilor provocate de stresul oxidativ asupra
componentelor lipidice ale țesutului cerebral (variație dedusă din scăderea indicelui bioc himic
al intensității lipid peroxidării – concentrațiile de MDA) prin modularea activității enzimatice
a SOD. Tot în acest context, s -a observat și modularea activității GPx, însă relația de cauzalitate
între cele două procese nu este demonstrată prin aces t studiu. Efectul antioxidant al

116 Ramiprilului a mai fost argumentat științific de (323), care studiază efectul Ramiprilului și a
simvastatinei asupra statusului oxidativ într -un model animal de diabet, (263, 324) privind
complicațiile ce pot apărea la nivelul endoteliului vascular într -un model animal transgenic de
diabet de tip II. Efectul antioxidant al acestui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei
este discutat pe larg (325), într-un studiu comparativ al efectelor inhibitorilor enzimei de
conversie a angiotensinei asupra frecvenței accidentelor vasculare cerebrale discutând
implicațiile unor inhibitori în apoptoză și modularea activității sintazei oxidului nitric. Tot
astfel, efectul pozitiv al ramiprilului a fost demonstrat și în alte arii de cercetare cum ar fi studiul
efectelor acestuia asupra performanțelor cognitive (107, 297). În cadrul acestor studii se
trasează fine corelații între performanțele cognitive și statusul oxidativ în administrarea de
ramipril, aceste corelații fiind deja cunoscute în condiții fiziologice și în unele boli
neuropsihiatrice.
Așadar, se pare că admi nistrarea ramiprilului nu influențează doar la nivel circulator
starea oxidativă și procesele fiziologice legate de activitatea angiotensinei, ci și la nivelul
țesutului cerebral, prin potențialul său de a modula procesele apoptotice celulare și implicit p rin
diminuarea acumulării și a efectelor speciilor reactive de oxigen.
În cadrul acestui studiu s -a explorat și efectul ramiprilului la nivel al statusului oxidativ
în țesutul cerebral în condițiile blocării receptorilor muscarinici. Astfel, am observat c ă
protejarea cu ramipril a lotului ce a primit scopolamină, corespunzând blocării concomitente a
activității enzimei de conversie a angiotensinei și a receptorilor muscarinici, rezultă dintr -o
creștere semnificativă a activității enzimelor antioxidante și scăderea ușoară a intensității
fenomenului de lipid peroxidare la nivelul țesutului cerebral, față de lotul martor. Cu toate
acestea, comparând efectul administrării ramiprilului cu efectul interacțiunii dintre ramipril cu
scopolamina, se poate observa o p otențare a proprietăților antioxidante. Aceste rezultate pot fi
argumentate prin activitatea și proprietățile chimice ale ramiprilului. Astfel, prin faptul că
distanța dintre administrarea ramiprilului (administrat întâi) și a scopolaminei (administrate la
jumătate de oră înainte de testarea comportamentală, pe fondul perioadei de înjumătățire relativ
scurtă a blocantului receptorilor muscarinici) s -a permis urmărirea efectului compusului mult
mai activ derivat de la ramipril (ramiprilat), care apare în dec urs de x ore de la administrare,
perioadă care coincide cu timpul scurs între cele două adminstrări. În aceste condiții se poate
afirma că activitatea compusului derivat de la ramipril, (ramiprilat), mult superioară
ramiprilului, poate influența dinamica p arametrilor biochimici evaluați, într -o manieră pozitivă,
chiar și în condițiile blocării receptorilor muscarinici prin administrare de scopolamină, efectul
antioxidant fiind cu mult superior în cazul grupului ramipril+scopolamină față de grupul martor,
în cazul tuturor celor 3 parametri biochimici studiați.

4.5. CONCLUZII

4.5.1. Studiul I
1. Administrarea antagoniștilor colinergici muscarinici (scopolamină), IECA (captopril,
ramipril) și BRA (losartan) în doză unică nu a indus modificări semnificative ale memoriei
pe termen scurt, în testul Y.
2. La administrarea în doză unică a IECA, BRA și scopolamină, doar doză mică de losartan
(10 mg/kg corp), a permis evidențierea unor efecte anxiolitice semnificative statistic, în
cadrul testului labirintului plus ridic at.
3. În cadrul testului câmpului deschis, administrarea în doză unică de IECA și BRA a indus
un efect protectiv clar, reducând parametrii anxietății ( grooming, freezing) și îmbunătățind
comportamentul explorator (crossing și stretching).
Hiperexcitația motorie produsă de administrarea în doză unică a scopolaminei confirmată
în literarura de specialitate, observată în toate cele 3 teste efectuate (testul Y, testului

117 labirintului plus ridicat, testul câmpului deschis), poate reprezenta un fa ctor disturbator
pentru performanțele cognitiv -afective.

4.5.2. Studiul II
1. Administrarea cronică de IECA și BRA, ca pre -tratament înaintea injectării de scopolamină,
a avut un efect protector asupra memoriei evaluată cu ajutorul testelor Y și radial, în special
pentru loturile tratate cu losartan + scopolamină și ramipril + scopolamină față de lotul tratat
doar cu scopolamină.
2. În concordanță cu rezultatele altor autori, administrarea de scopolamină a determinat efecte
anxiogene remarcate în cadrul testelo r labirint plus ridicat și câmp deschis.
3. Printre efectele anxiogene ale scopolaminei au fost observate manifestări comportamentale
diferite, chiar opuse, în cele două studii (timp de grooming și activitate locomotorie),
facilitate de prezența/absența unor efecte secundare ale scopolaminei (hiperexcitație
motorie, hiposalivație). Aceste diferențe s -ar datora variabilității individuale așa cum s -a
putut observa în graficul nostru, fenomen susținut și de alți autori (304), care pledează
pentru o abordare standard cât privește aplicarea sa la modelele de boli afective . Trebuie
însă să remarcăm faptul că timpul de grooming crescut ar putea semnala un grad ridicat de
anxietate determinat de scopolamină.
4. Adminstrarea cronică de IECA și BRA, ca pre-tratament înaintea injectării de scopolamină,
a avut efect anxiolitic, contracarând starea de anxietate generată de scopolamină – efectul
nu poate fi însă generalizat, ramiprilul exacerbând în anu mite circumstanțe comportament
de tip anxios.

4.5.2.Studiul III
1. Administrarea de Ang.II în doză unică, pe diferite căi, cu testare la 15 minute, a produs
modificări ale memoriei pe termen scurt în sens negativ, în concordanță cu studiile din
literatura de specialitate, în care se specifică reducerea semnificativă a nivelului de Ach din
hipocamp și creșterea stresului oxidativ la nivel cerebral după administrarea de Ang.II.
2. Prin administrarea de Candesartan, blocant al receptorilor AT1 am co nstatat îmbunătățită
semnificativ memoria de scurtă durată , ceea ce, conform literaturii de specialitate, s -ar
datora ameliorării activității unor parametri biochimici specifici ai stresului oxidativ (SOD,
ATP, AchE) și a nivelului unor neurotransmițători (Ach) din cortex și hipocamp.
4. Nivelul ridicat de anxietate observat după administrarea de Ang.II în cadrul testului
câmpului deschis, prin timpul semnificativ crescut petrecut în freezing și grooming, a fost
atenuat prin administrarea de candesartan.
5. Rezultatele noastre sugerează o conexiune între deficitele de memorie evidențiate în testul
Y și creșterea stării de anxietate observată în cadrul testului câmpului deschis, fenomene
care sunt adesea însoțite de HTA. Această corelație nu este clar elucidat ă, de exemplu în
unele studii efectuate pe șobolani cu HTA spontană, observându -se un nivel mai scăzut de
anxietate dar și performanțe cognitive scăzute.
Biochimie
1. Datele obținute prin analiza biochimică a eșantioanelor analizate de la animalele din cadrul
acestui experiment au arătat că toate substanțele administrate au avut potențialul de a
modifica statusul oxidativ. Această ipoteză a fost susținută de determinări biochimice a unor
indici care reflectă statusul oxidativ și, implicit, activitatea unor enz ime antioxidante (SOD
și GPx), dar și un indice biochimic care reflectă intensitatea fenomenului de lipid
peroxidare, unul din efectele dăunătoare și frecvente ale stresului oxidativ marcat prin
producerea excesivă și acumularea speciilor reactive de oxige n.
2. Variația semnificativă a parametrilor biochimici la administrarea de scopolamină, losartan
și ramipril și a combinațiilor acestora a fost observată în ambele compartimente studiate:

118 periferic (cu efecte asupra sistemului circulator, a vaselor de sânge ș i a lichidului circulant)
și central (cu efect asupra mecanismelor moleculare implicate în răspunsul la stresul
oxidativ al țesutului cerebral).
3. Efectul prooxidant al scopolaminei prin administrare cronică, pe o perioadă de 8 zile,
conduce la modularea în sens negativ a activității enzimelor SOD și GPx și intensificarea
procesului de lipid peroxidare (tradusă prin modificarea indicelui biochimic al concentrației
de MDA). ceea ce indică blocarea liniilor de apărare împotriva stresului oxidativ și creează
premizele lezării tisulare.
4. La nivel periferic, losartanul manifestă un potențial antioxidant puternic chiar în prezența
unui agent pro -oxidant, limitând parțial efectul negativ al scopolaminei de inducere a
fenomenului de lipid peroxidare, după cum arată re zultatele analizei nivelului de MDA din
ser sanguin, pentru cupletele scopolamină versus scopolamină + losartan și scopolamină +
losartan versus martor.
5. La nivel central, creșterea semnificativă a activității enzimatice specifice a GPx și scăderea
concentrațiilor de MDA pentru loturile tratate cu losartan, sugerează efectul protectiv al
losartanului, în prevenirea leziunilor celulare și apoptozei ce pot apărea la nivel cerebral
datorită stresului oxidativ. Efectul protectiv al losartanului nu s -a observat însă și în cazul
activității enzimatice specifice a SOD.
6. La nivel central am observat creșterea semnificativă a activității enzimatice a SOD la
administrarea concomitentă de losartan + scopolamină față de administrarea de losartan,
ceea ce sugerează că, în condițiile blocării receptorilor pentru angiotensină II, scopolamina
poate potența activitatea sistemului antioxidant de primă linie În ceea ce privește modularea
dinamicii enzimatice a GPx, administrarea concomitentă a losartanului și scopolaminei a
rezultat într-o activitate enzimatică semnificativ mai crescută față de grupul martor, dar
mai scăzută decât la administrarea doar a losartanului.
7. Administrarea ramiprilului a determinat diminuarea leziunilor provocate de stresul oxidativ
asupra componentelo r lipidice ale țesutului cerebral (demonstrată prin scăderea indicelui
biochimic al intensității lipid peroxidării, și prin creșterea activității enzimatice a SOD și
GPx.
8. Efectul antioxidant al ramiprilului s -a manifestat și mai clar în cazul asocierii cu
scopolamina, aspect demonstrat prin creșterea semnificativă a activității enzimelor
antioxidante și scăderea ușoară a intensității fenomenului de lipid peroxidare la nivel
cerebral. Aceste rezultate pot fi argumentate prin potențarea proprietăților antiox idante ale
ramiprilului și ale metabolitul său activ ramiprilat, ca urmare a interacțiunii cu scopolamina,
care, poate influența dinamica parametrilor biochimici evaluați, într -o manieră pozitivă,
chiar și în condițiile blocării receptorilor muscarinici pr in administrare de scopolamină.

119

CAPITOLUL 5
ANALIZA COMBINAȚIILOR FIXE DINTRE SUBSTANȚE CARE MODIFICĂ
SISTEMUL RENINĂ -ANGIOTENSINĂ ȘI MEDICAMENTE CO -ANALGEZICE
ȘI AINS

5.1. MOTIVAȚIA ALEGERII STUDIULUI

Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei și blocanții receptorilor angiotensinici
AT1 reprezintă o medicație frecvent utilizată în hipertensiunea arterială, în tratament cronic.
Având în vedere faptul că hipertensiunea arterială reprezintă o patologie cronică,
tratamentul cu astfel de compuși este de lungă durată , fapt care atrage o serie de reacții adverse .
Deoarece sistemul renină -angiotensină este unul dintre sistemele cu implicații
fiziologice și fiziopatologice importante, influențarea a cestuia prin agenți farmacologi ci poate
antrena efecte comportamentale. Pe parcursul tratamentului cu astfel de agenți și agenți utilizați
pentru patologii asociate , pot apărea o serie de interacțiuni medicamentoase a căror manifestare
poate avea semnifica ție clinică. Pacienții pot avea concomitent sindroame algice, boli
reumatice, patologii cu modificări ale sist emului imun sau patologii specifice vârstei . Toate
acestea antrenează manifestări dureroase care la un moment dat fac parte dintr -un cerc vicios:
durerea cronică care atrage după sine comportament depresiv sau depresia care poate reprezenta
o cauză a durerii .
Literatura de specialitate studiază relația controver sată încă, între durere și depresie
Având în vedere faptul că aceste patologii, la rândul lor, fac parte din categoria bolilor cronice,
tratamentele menite să reducă durerea sunt de lungă durată. Pornind de la un fapt observațional
citat în literatură (326), pe fond de polipatologie și implicit polimedicație, când s-a constatat că
asocierea de antiinflamatoar e nesteroidiene (ex: meloxicam) concomitent cu inhibitorii enzimei
de conversie ai angiotensinei a dus la diminuarea efectelor medicamentelor antihipertensive ,
am considerat necesar a cerceta influența f armacologică în condiții experi mentale a
combinațiilor dintre modulatorii sistemului renină angiotensină și medicamente adjuvante în
terapia durerii (antidepresive) învestigând în acest studiu acțiunea antinociceptivă. În cercetările
de față am utilizat un antiinflamator nesteroidian (f recvent prescris în practică, atât în
sindroamele algice acute cât și în durerea cronică), ibuprofenul, compus care prezintă acțiune
analgezică, antiinflamatoare și antipiretică (mecanismul de acțiune se bazează pe inhibiția
ciclooxigenazei) și care poate demonstra activitatea antinociceptivă în modelele experimentale.
Deși terapia analgezică se bazează predominant pe două grupe mari de analgezice
(opioide și non -opioide) prescrise pe scară largă, acestea nu acoperă toate sindroamele
dureroase.
În ultima vreme, cercetătorii și -au orientat atenția către o serie de compuși care, deși nu
sunt reprezintă analgezice pure, pot îmbunătăți analgezia prin asociere cu analgezicele clasice,
cu avantajul că se pot utiliza doze reduse din fiecare medicament.
Astfel de medicamente f ac parte din mai multe grupe terapeutice care influențează
sistemul nervos central sau periferic și poartă denumirea de co -analgezice și para -analgezice .
Generic, acestea se mai numesc adjuvante. În grupa adjuvantelor, sunt incluse medicament e
antidepresive, unele r elaxante ale musculaturii, o serie de anxiolitice, anticonvulsivante, etc.
Deși în condiții experimentale există modele de nocicepție care pot pune în evidență
durerea acută, cronică, inflamatorie, neurogenă, rezultatele pot fi dif icil de interpretat. Pentru
realizarea unor combinații fixe și analiza efectelor antinoci ceptive ale acestora, este necesar a

120 se utiliza metode care presupun un algoritm matematic și statistic complex pentru a evalua
cantitativ sinergismul, adiția și antag onismul.
Astfel de metode presupun determinarea activității analgezice/antinociceptive a
compușilor in dividuali, urmând ca după aceste determinări să se poată realiza combinația fixă.
Studiul de față își propune analiza unor combinații între adjuvante anal gezice (antidepresive) și
substanțe care influențează sistemul renină -angiotensină (inhibitori ai enzimei de conversie,
blocanți ai receptorilor AT1 ai angiotensinei).
Pentru realizarea studiului, s -au avut în vedere următoarele obiective:
– Demonstrarea acțiunii antinociceptive pentru fiecare compus pe modele de nocicepție
non-inflamatorie, cu stimul chimic și termic și nocicepție inflamatorie cu stimul chimic
la șoarece.
– Determinarea valorii DE50 pentru fiecare compus pe modele de nocicepție inflamatorie
și non-inflamator ie, cu stimul chimic la șoarece ; aceste valori sunt necesare pentru
studiul și analiza combinațiilor binare în proporție fixă.
– Demonstrarea acțiunii antinociceptive a combinației binare în proporție fixă pe modele
de nocicepție non -inflamatorie, cu stimul chimic și termic și nocicepție inflamatorie cu
stimul chimic la șoarece.
– Pentru studiul combinațiilor, s -a avut în vedere demonstrarea tipului de efect: antagonic,
aditiv, sinergic al combinațiilor în proporție fixă:
a. Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, enalapril) – AINS (ibuprofen)
b. Blocante ale receptorilor angiotensinici AT1 (candesartan) – AINS (ibuprofen)
c. Inhibitori ai enzimei de conversie (captopril, enalapril) – antidepresive (doxepina,
clomipramina, nortriptilina)
d. Blocante ale receptorilor angiotensinici AT1 (candesartan) – antidepresive
(doxepina, clomipramina, nortriptilina)
Cercetările în acest studiu au drept scop evaluarea acțiunii antinociceptive a
combinațiilor binare în proporție fixă dintre substanțele care influențează sistemul renină –
angiotensină (inhibitori ai enzimei de conversie, blocante ale receptorilor AT1) și medicamente
AINS, medicamente antidepresive (adjuvante în analgezie).

5.2. MATERIAL ȘI METODE

5.2.1. ANIMALE DE LABORATOR

În acest studiu s-au utilizat șoareci albi Swiss, masculi, adulți, cu greutatea 20 -30 g (grupe cu
20-25 g, 25-30 g și 20 -30 g). Aceștia au fost repartizați prin randomizare în loturile de studiu.
Condițiile de habitat au fost descrise la capitolul 4.2.1., cu mențiunea că în loturile pentru
studiul nocicepției, repartițiile au fost de 6 -10 animale pe lot. Cu 15 zile înainte de a efectua
protocolul experimental, s -a studiat comportamentul acestora, urmărindu -se: consumul de apă
și hrană, tranzitul digestiv, semne neurologic e, leziuni ale în regiunea plantară, aspectul blănii
și al cozii și aspectul general al tegumentelor. Animale le au fost achiziționate de la I nstitutul
Cantacuzino București din fondurile programului de doctorat și din fonduri proprii. Procedeele
experiment ale au fost efectuate în concordanță cu directiva 63/2010 reglementările Comisiei de
Bioetică U.M.F. „Grigore T. Popa” (222, 223) și reglementările IASP (International
Association for the Study of Pain) (327, 328) referitoare la testările re alizate pe animale de
laborator).
Hrana animalelor de experiență a fost achiziționată prin intermediul Institutului
Cantacuzino București și reprezintă hrană standard utilizată pentru animalele de laborator.
Așternutul a fost de asemenea achiziționat de intermediul Institutului Cantacuzino
București din fondurile mai sus menționate.

121 5.2.2. SUBSTANȚE CHIMICE UTILIZATE

5.2.2.1. Substanțe medicamentoase utilizate în studiul experimental privind
comportamentul nociceptiv

a. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei – Captopril, Ramipril
b. Blocanți ai receptorilor angiotensinei AT1 – Candesartan
Proveniența substanțelor și descrierea acestora a fost efectuată la capitolul 4.2.2.
Studii recente au demonstrat intervenția acestor compuși în nocicepția cu stimul chimic
și termic la șoarece (329).
c. Antidepresive:
– Doxepină (Sigma – Aldrich)
Substanță medicamentoasă din grupa antidepresive triciclice al cărui mecan ism de
acțiune se explică prin intervenția asupra neuromediatorilor noradrenalină, serotonină, mai
pregnant noradrenalină. De asemenea compusul intervine asup ra receptorilor histaminici H1,
dopaminergici D2 (330) receptorilor colinergici, alfa -adrenergici (331).
– Clomipramină (Sigma – Aldrich)
Substanță medicamentoasă din grupa antidepresive triciclice a căror acțiune
antinociceptivă a fost demonstrată pe unele modele animale (203).
– Nortriptilină (Sigma – Aldrich)
Substanță medicamentoasă din grupa antidepr esive triciclice al cărui mecanis m de
acțiune se explică prin intervenția asupra ne uromediatorilor nor adrenalină, serotonină, mai
pregnant noradre nalină. Literatura de specialitate aduce date referitoare la implicațiile acestor
compuși în nocicepția indusă cu stimul chimic pe modele experimentale l a șoarece (206, 332),
modele de durere neuropată (333, 334) etc.

5.2.2.2 .Alte substanțe

– Carboximetilceluloza sodică (Sigma Aldrich): derivat de celuloză utilizat ca agent de
suspendare în concentrație de 0,1% pentru administrar ea substanțelor luate în studiu
– Apa distilată : utilizată pentru prepararea reactivilor de lucru
– Ser fiziologic (Zentiva): utilizat pentru prepararea reactivilor de lucru

5.2.2.3 Administrarea substanț elor

Căile de admin istrare utilizate au fost calea orală și intraperitoneală (descrise la capitolul
4.2.3.) și calea de administrare s ubcutanată în regiunea plantară.
Volumele admin istrate au fost 0,2ml/10g animal și 0,10ml/10 g animal pentru calea
orală și intraperitoneală și 0,02 ml pentru ca lea subcutanată.
Soluțiile și suspensiile de administrat au fost preparate ex tempore .

5.2.3. USTENSILE DE LABORATOR ȘI ECHIPAMENTE UTILIZATE ÎN STUDIUL
EXPERIMENTAL PRIVIN D COMPORTAMENTUL NOCICEPTIV

– pentru calea orală s -a utilizat sonda de gavaj adaptată la p seringă de administrare
– pentru căile injectabile s -a utilizat o seringă de insulină cu ace de dimensiuni adecvate
căii injectabile selectate
– pentru testul la formalină s -a utilizat echipament audio -video
– balanță pentru cântărit animale și balanță pentru cântărit substanțe (Kern AEJ, 200 –
4CM, 220g )

122
5.2.4. MODELE DE NOCIEPȚIE UTILIZATE

În studiul de față am utilizat modele de nocicepție cu stimul chimic și stimul
termoalgezic după cum urmează:
– Modele cu stimul chimic
• Testul la formalină
• Testul răspunsului constrictiv abdominal
– Modele de nocicepție cu stimul termoalgezic
• Testul plăcii încălzite (testul hot -plate)
Pentru realizarea combinațiilor binare în proporție fixă și evaluarea cantitativă a
interacțiunilor s -au realizat perechi de doze, aso cieri dintre compuși care influențează sistemul
renină-angiotesin ă cu adjuvante utilizate în tratamentul durerii (antidepresive) și AINS
(ibuprofen). Nivelul de a ctivitate selectat î n acest studiu este de 50%.
a. Testul la formalină
Testul permite evaluarea acțiunii analgezice în condiții inflamatorii și constă în
administrarea agentului nocicept iv, o soluție de formaldehidă de concentrație 1 -5 %. Se notează
perioada de latență a reacției la durere timp de 5 minute de la injectarea soluției de formaldehidă
și timp de 10 minute după 20 minute de la administrarea soluției de formaldehidă (335, 336).
Răspunsul este bifazic, prima fază caracterizând predominant nocicepția, cea de a doua
inflamația. Nocicepția se datorează probabil efectului direct al formaldehidei asupra
receptorilor senzoriali deoarece formaldehida se cuplează la grupările amino lib ere și poate
modifica, altera proteinele. Faza inflamatorie este produsă datorită eliberării de mediatori
proinflamatori de tip histamină, bradikinină, serotonină, prostaglandine din celulele lezate
(337). Examinarea histologică oferă aspectul unei reacții inflamatorii acute care î ncepe la
aproximativ o oră după injecție și poate dura până la 480 ore (336).
Testul la formalină este foarte util pentru evaluarea analgezicelor ușoare care spre
deosebire de cele puternice permit observarea de faze diferite a răspunsurilor la durere.
Evaluarea analgeziei se face printr -un test motor comportamental (lingerea -mușcarea labei)
care nu este afectat de o eventuală blocare a căilor de propagare a senzației dureroase.
Răspunsul specific (lingerea -mușcarea labei) este ușor de observat și de cuantificat mai
ales la șoareci (335).
Testele de durere acută de tip Hot -plate, Tail Flick oferă informații asupra răspunsului
la nivele joase ale sistemului nervos ceea ce este inform ativ mai ales asupra pragului de
percepție a durerii. Pe de altă parte un test dublu precum cel la formalină folosește un stimul
nociceptiv de lungă durată fiind mai asemănător cu durerea cronică (338).
Testul la formalină presupune administrarea subcutanat în regiunea plantară a unei
soluții de formaldehidă și înregistrarea răspunsului timp de 5 minute din momentul
administrării agentului iritant și respectiv 10 minute înc epând din minutul 20 după
administrarea agentului iritant.
Având la bază cele două posibilități de evaluare, în studiul de față, testul la formalină a
reprezentat un test de screening. Se consideră efect antinociceptiv raportarea procentuală față
de animalul martor.
b. Testul răspunsului constrictiv abdominal (RCA)
Testul este ut ilizat frecvent în fizio -farmacologia experimentală deoarece se poate
aprecia analgezia centrală și periferică. În literatura de specialitate este utilizat adesea ca model
de screening pentru evaluarea nocicepției, iar în prezentul studiu este utilizat în completarea
testului la formalină. Acest tes t mai poartă denumirea de ”writing test” (testul zvârcolirii) .
Testul se efectuează după metoda lui Siegmund, tehnica lui Koster și col. (339) și constă
în injectarea unui agent iritant (acid acetic) capabil să producă un ră spuns specific (răspunsul

123 constrictiv abdominal) . Acest răspuns caracteristic constă în întinderea și contorsiunea
trunchiului. În studiul nostru s -a folosit ca agent iritant o suspensie de Zymosan A deoarece
imprimă testului o specificitate ce permite aprecierea durerii in flamatorii. Răspunsurile obținute
se înregistrează pe unitatea de timp. Aceste răspunsuri reprezintă manifest ări ale durerii
viscerale însă inervația peritoneului parietal completează argumentele precum că acest tip de
durere este similar cu cel din perito nită și nu numai visceral (340).
Administrarea intraperitoneală a Zymosanului A la șoarece produce un răspuns
inflamator manifestat prin întinderi ale trunchiului și contorsiuni abdominale , infiltrare celulară,
extravazare de plasmă, biosinteză de eicosanoide (Doherty cit (341)). Eliberarea mediatorilor
primari care produc nocicepție este precedată de eliberarea unor citokine proinflamatoare
(Poole cit. in (342)). La șoarece răspunsul constrictiv abdominal este mediat prin citokinele
TNF-alfa, IL1-beta, IL8 care acționează concomitent și sinergic (Ribierro cit (343)).
Pentru realizarea testului se utilizează o suprafață metalică perforată cu o înălțime d e
20-25 cm față de planul mesei de laborator pe care se așează în funcție de condițiile
experimentale, incinte de sticlă de dimensiuni adecvate, identice ca diametru și înălțime. Sub
incintele de sticlă se plasează cate un animal de experiență (șoarece) (Figura 5.1.). După
administrarea agentului iritant se înregistrează timp de 12 minute numărul de răspunsuri
constrictive abdominale.

Fig. 5.1. Ansamblul experimental pentru testul ră spunsului constrictiv abdominal
(Foto: Laboratorul de Farmacodinami e experimentală – utilizare permisă)

c. Testul plăcii încălzite (testul hot plate )
Testul plăcii încălzite presupune plasarea animalului de experiență pe o suprafață
încălzită conform protocolului de lucru utilizat, suprafață care este delimitată de un cilindru
transparent de plexiglas cu înălțime adecvată animalului de experiență utilizat în studiu .
Expunerea animalului la temperatura constantă pune în evidență comportamente cu integrare
supraspinală, care permit aprecierea durerii . Aceste comportamente constau în lingerea labei
posterioare și săritura. Răspunsuri le caracteristice pot fi inhibate de medicamente opioide și
non-opioide dependent de tempera tura de lucru utilizată.
Pentru realizarea testului s -a utilizat aparatul Hot -Plate model 7280 -Ugo Basile (Fi gura
5.2.)

124

Fig. 5.2. Aparat Ugo Basile Hot Plate model 7280

Testul se efectuează după metoda Woolfe și Mac Donald (1944) modificată de Eddy și
Laborit (1953). Acesta constă în evaluarea perioadei de latență a reacției de durere (cut off 30
secunde) la temperatura de 52,5 ± 0,1 °C (340). Selectarea animalelor pentru introducerea în
test se efectuează cu 45 -90 minute înainte de tratament. După administrarea substanțelor de
cercetat înregistrarea perioadei de latență s -a efectuat la 30, 60, 90, 120 minute. În analiza finală
a datelor s -a luat în calcul timpul unde s -a înregistrat efectul maxim posibil.

5.2.5. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

5.2.5 .1. Metode de analiză a interacțiunilor cu mecanism farmacodinamic

Evaluarea interacțiunilor cu mecanism farmacodinamic impune o analiza cantitativă
riguroasă (farmacometrie). Printr -o astfel de analiză se poate preciza relația dintre doză și efect.
Analiza combinațiilor binare în proporție fixă poate fi apreciată fie pr in utilizarea
metodei analizei izobolare generalizate care permite analiza combinaților la diferite nivele de
efect, fie prin variantele intermediare ale acesteia. În studiul de față s -a utilizat metoda dreptei
aditive compuse pentru nivelul de activitate de 50% pornind de la substanțe medicamentoase
care, conform literaturii de specialitate au fost menționate ca fiind utile în tratamentul durerii
ca adjuvante. Pentru analiza unui alt nivel de activitate decât cel studiat ( 50%), se utilizează
analiza suprafeței de răspuns a efectului farmacodinamic.
Metoda dreptei aditive compuse evaluează combinațiile binare în proporție fixă pe o
zona de efecte ceea e duce la rezultate foarte complexe.
Datele obținute se analizează astfel: dreapta de regresie experimental ă a relației doză
totală – efect al combinației se compară cu dreapta de regresie aditivă compusă într -o analiză
de varianță asupra datelor relației doză efect, datele obținute permițând atât constituirea
izobologramei cat și trasarea dreptelor de regresie (344).
Sinergismul depinde de proporția substanțelor din combinația fixă. In acord cu
metodologia pentru stabilirea dozelor din combinația fixă este necesar să se dete rmine valoarea
DE50 a fiecă rui compus. Aceasta se obține din analiza datelor experimentale ca valoare DE50
din efectul maxim posibil p e care îl pot avea substanțele de cercetat. Dozele din combinația fixă
sunt stabilite ca fracțiuni din fiecare substanță (X; Y) iar suma lor este egală cu unitatea (pX +
pY = 1). Combinația formată este privită ca un treilea compus (M /C) Zadd. Acest compus se

125 administrează în doze variabile pentru determinarea cantității reale care produce efectul dorit
(Zmix). Va loarea Zmix se estimează di n datele relaț iei doză-efect ale compusului C prin analiza
de regresie liniară (si/sau non lineară) împreună cu varianța acesteia. Dac ă printr-o astfel de
analiză diferența Zmix – Zadd nu diferă semnificativ de zero combinația fix ă poartă numele de
combinație simplu aditivă.
În analiza statistică diferen ța semnificativă p une în evidență o interacțiun e de tip non
aditiv după cum urmează:
– Sinergism (potențare): Zmix < Zadd,
– Subadiție: Zmix > Zadd.
Metodologia modernă introduce un parametru numit indice de interacțiune (γ). Valorile
acestuia indică tăria sinergismului (345, 346):
– Sinergism: γ < 1
– Adiție: γ ≈ /= 1
– Subadție: γ > 1 (antagonism γ >> 1).
Din rațiuni terapeutice se lucrează cu nivelul de mijloc de 50%. Câ nd rezultatele indică
un domeniu diferit de efecte, altul decât cel scontat se poate efectuta o analiză a altor nivele de
efect. Toate curbele doza -efect trebuie să fie în acord cu nivelul de activitate studiat, varianțele
nu trebuie să fie prea mari cand se detrmină valorile Zadd și Zmix.
De asemenea analiza izobolară se extinde și la alt nivel de efect atunci când sinergismul
a fost demonstrat. Reprezentarea grafică tridimensională a acț iunii (analiza suprafeței de
răspuns) combinației fixe reprezintă o analiză riguroasă și extrem de laborioasă.

5.2.5 .2. Analiza statistică a datelor

În acest studiu am utilizat două tipuri de interpretări ale efectelor farmacologice: efecte
gradate și efecte cua ntale.
Efectele gradate sunt cara cterizate prin faptul c ă intensitatea efectului crește odată cu
creșterea dozei, relația dintre doză și efect exprimându -se printr-o funcție monoton crescătoare.
Efectele cuantale sunt utilizate adesea la evaluarea toxicității substanțelor
medicamentoase, se supun „legii tot sau nimic”, sunt efecte binare înregistrarea acestora
urmărind absența sau prezenta răspunsului. Efectele cuantale pot fi utilizate la evaluarea unei
acțiuni dac ă modelul experimental ș i tipul de acțiune se pretează la o astfel de interpretare.
Astfel de interpretări sunt riguroase și prezint ă avantajul utilizării unui număr mic de animale
pentru lotul de studiu. Deo arece în fiziologia și farmacologia experimentală o serie de modele
prezintă o variabilitate mare în ră spuns, acestea pot fi transformate din efecte gradate în efecte
cuantale.
Pentru testul la formalină interpretarea datelor se face ca procentaj raportat la nivelul
de efect maxim posibil (EMP%).
% inhibiție (antinocicepție) =
100−
MT M
– M- valoarea gradului de inhibiție a lotului martor
– T- valoarea gradului de inhibiție a lotului tratat
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal interpretarea datelor se face ca
procentaj raportat la nivelul de efect maxim posibil (EMP%.
% (antinocicepție) inhibiție =
100−
animaletotal nrresponderinon nr
Pentru testul plăcii încălzite interpretarea datelor se face ca procentaj raportat la nivelul
de efect maxim posibil (EMP%).

126 % (antinocicepție) inhibiție =
100
00−−
T TT T
mx
T0 – latența răspunsului măsurată înainte de administrarea substanței de studiat
Tx – latența la diferite intervale de timp consecutive administrării substanței
Tm – timpul maxim permis (cut – off time) pentru a evita apariția leziunilor la animalul
de experiență
Metodologia de studiu a interacțiunilor impune determinarea valorii DE50 pentru
fiecare compus pentru fiecare model de nocicepție studiat și evaluarea valorii Zadd – Zmix
pentru același n ivel de activitate. Perechile de doze utilizate pentru analiza datelor doză – efect
au valori cuprinse între doza minimă eficace și doza maximă pentru acțiunea cunoscută. Acestea
se administrează în progresie geometrică. Reprezentarea datelor se face într -un sistem de
coordonate când se înregistrează pe ordonată efectul procentual ca efect maxim posibil (EMP%)
pentru efectele gradate și ca valoare probit din efectul max im posibil pentru efectele cuantale
(probit 5 corespunde pentru nivelul de 50% activitate) iar pe abscisă log aritmul dozei . Se obțin
astfel dreptele de regresie care se analizează .
Ecuația dreptei de regresie:
y = a + b
 x
y = ordonata (efectul)
x = abscisa (logaritmul dozei)
a = interceptul (locul pe ordonată unde dreapta de regresie se intersectează cu ordonată:
valoarea lui y pentru x = 0)
b = panta dreptei (tangenta unghiului pe care îl formează dreapta fată de abscisă), indică
sensul legăturii. Astfel valoarea b arată cu cât se modifică în medie variabila y (efectul) la o
creștere cu o unitate a variabilei x (logaritmul dozei).
Coeficientul de corelație Pearson ”R” are valori cuprinse între ( -1) (+1) și se utilizează
pentru evaluarea relației între două variabile (doza – efect). Dac ă valorile ”R” tind către
extremele intervalului menționat legătura este intensă, o modifi care mică a dozei va da o
modificare semnificativă a efectului. Daca valorile tind către 0, legă tura între cele două
variabile este mai slabă (347). În analiza statistică se utilizează t-test și ANOVA -test (F) pentru
a observa dacă abscisa liniei de regresie a combinației fixe diferă semnificativ de linia aditivă
compusă pentru nivelul de activitate selectat. Testul F arată dacă cele două linii de regresie
(aditivă și a combinației) sunt semnificativ diferite. Se compară valorile obținute (t, F) cu cele
tabelare la p = 0,05. Dacă valorile sunt mai mic i decât cele tabelare, testul/testele nu este/sunt
semnificativ /e. Dacă se demonstrează sinergismul graficul dreptelor de regresie arată o
deplasare la stânga a dreptei de regresie a combinației fată de dreapta aditivă compusă (348-
350). În analiza statistică pentru toate testele de semnificație statistică, s -a considerat că pentru
valori p <0,05 există o diferență semnificativ ă statistic între grupele comparate.

5.3. REZULTATE

5.3.1. ASOCIERI CANDESARTAN -MEDICAMENTE COANALGEZICE ȘI AINS

5.3.1.1. Asociere Candesartan – Ibuprofen

5.3.1.1.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi Swiss, masculi, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Cu trei ore înainte de experiment s -a sistat
accesul la hrană și apă.

127 S-au realizat gru pe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup , care au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: c andesartan (CND) 0.25 – 2.00 mg/kg, ibuprofen (IB) 12,50-
100,00 mg/kg și asocierea acestora 0.99 -7.89 mg/kg. Substanțele de administrat singure sau în
combinație au fost preparate ex tempore prin suspendarea în CMC-Na – 0,1% (Tabel 5.1.) .
Agentul nociceptiv reprezentat de o soluție salină de formaldehidă 5% s-a administrat
pe cale subcutanată în regiunea plantară în volum de 20µl în laba dreaptă. Laba st ângă a fost
tratată în mod similar cu o soluție salină (ser fiziologic 0,9%) în volum de 20µl.
Durata experimentului din momentul administrării agentului noci ceptiv a fost de 3 0
minute, înregistrarea datelor efectuându -se astfel: timp de 5 minute (din momentul administrării
agentului nociceptiv) și timp de 10 minute (din minutul 20 al administrării agentului
nociceptiv). Antinocicepția s -a calculat conform descrierii la capitolul 5.2.5.2 față de un lot
martor care a primit agentul iritant și 0.2 ml/10g animal CMC -Na – 0.1% p.o. .
Datele obținute au permis demonstrarea valorii DE50 pentru candesartan pentru prima
fază a test ului cu formalină (timp de evaluare 5 minute) și ibuprofen pentru ambele faze ale
testului. Pentru timpul de evaluare de 5 minute valorile DE50 pentru cei doi compuși se regăsesc
în tabelul 5.2. Aceste valori sunt utilizate pentru realizarea perechilor de doze ale combinației
și demonstrarea valorii Zadd și Zmix. Deși pentru ibuprofen s -a putut demonstra o valoare
DE50 pentru faza a doua a testului, raționamentul de constituire a perechilor de doze pentru
evaluarea comportamentului nociceptiv s -a efectuat p entru prima fază având în vedere faptul
că ambii compuși și -au demonstrat acțiunea antinociceptivă pentru timpul de evaluare de 5
minute.

Tabel 5.1. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg/ Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CND-IB
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 83.39 87.51 100 83.87 100 7.89 79.78 51.77
1.00 70.56 90.80 50 78.26 57.23 3.99 71.86 66.33
0.50 64.70 86.20 25 64.52 51.63 1.99 42.93 52.80
0.25 41.70 85.33 12.5 41.12 39.26 0.99 38.32 52.44

Figura 5.3. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -IB prin testul la formalină
(timp de evaluare 5 minute)

128 Tabel 5.2. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – ibuprofen prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 0.31 ± 0.06
Y = 71.63 + 43.49*X
R = 0.969 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 15.46 ± 3.47
Y = – 6.09 + 47.16*X
R = 0.963 ttab 3.725 Ftab 4.460
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 7.92 ± 1.74
Y = 9.25 + 45.33*X
R = 0.966 tcalc 6.445 Fcalc 18.232
ZaddC
mg/kg/corp 7.92 ± 0.96
Y = 9.25 + 45.33*X
R = 0.966 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 1.93 ± 0.35
Y = 35.36 + 51*X
R = 0.958 ttab 3.197 ttab 3.725
Index de
interacțiune γ 0.243 tcalc 4.938 tcalc 6.445
48.72 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.01

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 1.93 ± 0.35
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0,243.
Aceste date demonstrează sinergismul dintre cele două substanțe asociate. Prin aspectul
dreptelor de regresie se pune în evidență s inergismul atunci când dreapta de regresie a asocierii
este deplasat ă la stânga față de dreapta aditivă compusă (F igura 5.3 .) pentru utilizarea
secvențelor de doze (Zadd = 7.92 ± 0.96 mg/kg ) și a proporț iei luate în studiu (f = 0.5, p1 =
0.980, p2 = 0.222). Semnificația statistică a rezultatelor se regăsește în tabelul 5.2.

5.3.1.1.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Cu trei ore înainte de experiment s -a sistat
accesul la hrană și apă.
S-au realizat grupe de șoa reci cu greutatea 20.00 – 25.00 g și 25.00 -30.00 g cu o
repartiție de 6 animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, ibuprofen 12,50 -100,00 mg/kg
și combinația fixă a acestora 1.99 – 15.97 mg/kg (Tabel 5.3 .). Substanțele de administrat singure
sau în combinație au fost preparate ex tempore prin suspendarea în CMC -Na – 0,1%.
Agentul nociceptiv reprezentat de o soluție salină de Zymosan A 5% s -a administrat pe
cale intraperitoneală 40 mg/kg. Durata testării a fost de 12 minute d in momentul administrării
acestuia. Pe parcursul acestei perioade s -a înregistrat numărul de răspunsu ri constrictive
abdominale caracteristice. Modelul de nocicepție a fost apreciat cantitativ ca fiind cuantal
caracterizat de prezența sau absența numărului de răspunsuri caracteristice .
Datele obținute au permis demonstrarea valorii DE50 pentru candesartan și ibuprofen
(Tabel 5.4.) efectul antinociceptiv maxim posibil pentru cele două substanțe fiind candesartan
EMP = 67 .77 % pentru doza de 2.00 mg/kg și ibuprofen EMP = 100% pentru doza de 100
mg/kg. Antinocicepția s -a calculat conform descrierii la capitolul 5.2.5.2.
Aceste valori sunt utilizate pentru realizarea perechilor de doze ale combinației în
proporție fixă și demonstrarea valorii Zadd și Zmix.

129 Tabel 5.4. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CND-IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
2.00 4/6 100.00 6/6 15.97 6/6
1.00 2/6 50.00 4/6 7.99 5/6
0.50 1/6 25.00 2/6 3.99 5/6
0.25 0/6 12.50 1/6 1.99 1/6

Figura 5.4. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND –IB prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.4. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – ibuprofen prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.37 ± 0.40
Y = 4.62 + 2.72*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 30.73 ± 6.99
Y = 0.36 + 3.11*X
R = 0.976 ttab 3.626 Ftab 4.460
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 16.14 ± 3.52
Y = 1.48 + 2.91*X
R = 0.968 tcalc 5.633 Fcalc 22.431
ZaddC
mg/kg/corp 16.11 ± 2.84
Y = 1.48 + 2.91*X
R = 0.968 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 3.10 ± 0.72
Y = 3.29 + 3.46*X
R = 0.887 ttab 3.434 ttab 3.626
Index de
interacțiune γ 0.192 tcalc 5.131 tcalc 5.633
70.83 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.001

În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 3.10 ± 0.72 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.192, aceste valori demonstrând sinergismul
combinației pentru modelul de nocicepție studiat. Deplasarea la stânga a dreptei de regresie a
asocierii față de dreapta aditivă compusă demonstrează la rândul său sinergismul combinației
CND-IB (Figura 5.4 .) pentru secvențele de doze (Zadd = 16.11 ± 2.84 mg/kg) și proporția luată

130 în studiu (f = 0.5, p1 = 0.957, p2 = 0.043). Semnificația statistică a rezultatelor se regăsește în
tabelul 5.4.

5.3.1.1.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Cu trei ore înainte de experiment s -a sistat
accesul la hrană și apă.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 – 10
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: candesartan (CND) 0. 50 – 2.00 mg/kg, ibuprofen (IB) 30.00 -120,00 mg/kg și
asocierea acestora 3.89 – 31.15 mg/kg. Substanțele de administrat singure sau în combinație au
fost preparate ex tempore prin suspendarea în CMC -Na – 0,1%.
Animalele de experiență au fost supuse stimulului termic (52.5ș ± 0.2șC) cu 60 minute
înainte de tratamentul cu substanțele de cercetat. Experimentul s -a desfășurat prin expunerea la
stimulul termic la 30, 60, 90, 120 minute după administrarea substanțelor de cercetat.
S-a notat perioada de latență a apariției reacției nociceptive prin expunerea la stimulul
termic timp de 30 secunde (cut – off) pentru fiecare domeniu de temperatură. Antinocicepția s –
a calculat conform descrierii la capitolul 5.2.5.2.
Efectul antinocieptiv maxim posibil (EMP%) a fost de 72.10% pentru candesartan la 90
minute și 70.00%, 76.00%, 74.15% pentru ibuprofen la 30, 60 și respectiv 90 minute (Tabel
5.5.).
Datele obținute au permis demonstrarea va lorii DE50 pentru candesartan (T abel 5.6.) la
90 minute și ibuprofen la 30 minute. Pentru ibuprofen efectul s -a menținut la 60 și 90 minute,
datele obținute permițând demonst rarea a două valori DE50 corespunzătoare celor a două
domenii de t imp. Dintre cele trei valori determinate s -a ales pentru studiul combinației CND –
IB valoarea cea mai mică demonstrată respectând principiile farmacometriei respectiv definiția
parametrului cantitativ al acțiunii farmacodinamice – potența (351, 352).
Valorile obținute sunt utilizate pentru realizarea perechilor de doze ale combinației
CND – IB pentru demonstrarea valorii Zadd și Zmix.

Tabel 5.5. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora
CND
mg/kg Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CND-
IB
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 16.06 33.95 72.10 39.77 120.00 70.00 76.00 74.15 53.26 31.15 12.14 77.71 71.48 54.93
1.00 64.92 44.25 39.28 34.49 60.00 58.50 60.20 62.28 58.84 15.57 44.90 45.79 60.78 53.61
0.50 40.46 29.40 32.53 31.79 30.00 20.22 32.22 31.17 36.88 7.78 54.73 53.85 53.97 82.80
3.89 55.20 46.28 31.34 74.66

În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 8.66 ± 1.29 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.268.
Valorile obținute demonstrează sinergismul combinației pentru modelul de nocicepție
cu stimul termic. Deplasarea la stânga a dreptei de regresie a combinației față de dreapta aditivă
compusă demonstrează sinergismul combinației CND – IB (Figura 5.5.) pentru secvențele de
doze (Zadd = 31.06 ± 3.05 mg/kg) și proporția luată în studiu (f = 0.5, p1 = 0.983, p2 = 0.017).
Parametrii statistici ai analizei de regresie se regăsesc în tabelul 5.6.

131

Figura 5.5. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND – IB prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.6.Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – ibuprofen prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.07 ± 0.23
Y = 47.97 + 65.72*X
R = 0.935 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 60.71 ± 10.66
Y = – 97.44 + 82.68*X
R = 0.955 ttab 3.841 Ftab 5.140
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 31.13 ± 5.37
Y = – 59.17 + 73.15*X
R = 0.947 tcalc 7.126 Fcalc 16.610
ZaddC
mg/kg/corp 31.06 ± 3.05
Y = – 59.17 + 73.15*X
R = 0.947 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 8.66 ± 1.29
Y = 10.39 + 42.24*X
R = 0.968 ttab 3.343 ttab 3.841
Index de
interacțiune γ 0.278 tcalc 5.607 tcalc 7.126
54,39 % Inhibiție (antinocicepție) P < 0.001

5.3.1.2. Asociere Candesartan – Doxepină

5.3.1.2.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Descrierea protocolului e xperimental fost
efectuată la capitolul 5.3.1.1.1 iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost
descrisă la capitolul 5.2.5.2 .
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, doxepină (DOX ) 2,50 – 20,00 mg/kg și asocierea
acestora 0. 17 – 1.40 mg/kg. Efectul antinociceptiv maxim posibil a fost de 83.39% pentru
candesartan pentru faza I a testului (Tabel 5.7.). Secvența de doze utilizată pentru doxepină nu

132 a făcut posibilă demonstrarea unei valori DE50 pentru această substanță. Astfel, în acord cu
metodologia de s tudiu a combinațiilor în proporție fixă am procedat la modificarea raportului
între doze menținând doza de candesartan constantă în timp ce doza de doxepină a variat în
progresie geometrică. Raportul CND:DOX – 1: 0.35 a dus la o valoare a efectului antinoc iceptiv
EMP = 52.87% pentru prima fază a testului (timp de evaluare 5 minute). Această valoare a
permis stabilirea perechilor de doze care s -au administrat pentru de monstrarea valorilor Zadd
și Zmix.

Tabel 5.7. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg/ Antinocicepție
% Raport
CND-
DOX
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CND-DOX
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 83.39 87.51 1:1.40 22.38 26.13 1.40 78.26 77.50
1.00 70.56 90.80 1:0.70 36.34 36.90 0.70 76.98 76.90
0.50 64.70 86.20 1:0.35 52.87 38.25 0.35 41.15 41.43
0.25 41.70 85.33 1:0.15 40.02 36.22 0.17 32.30 40.43

Figura 5.6. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND – DOX prin testul la formalină

Tabel 5.8. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – doxepină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 0.31 ± 0.06
Y = 71.63 + 43.49*X
R = 0.969 Analiza dreptelor de
regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp
0.00
ttab 4.303
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zadd
mg/kg/corp
1.43 ± 0.28
tcalc 4.242
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 0.40 ± 0.09
Y = 74.17 + 61.49*X
R = 0.924 Ftab 6.940
Index de
interacțiune γ 0.279 Fcalc 6.097
57.17 % Inhibiție (antinocicepție) (5 minute)
59.06 % Inhibiție (antinocicepție) (10 minute) p < 0.01

133 Perechile de doze administrate au demonstrat o inhibiție a procesului nociceptiv pentru
ambele faze ale testului (Tabel 5.8.).
În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 0.40 ± 0.09 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.279. Valorile obținute demonstrează sinergismul
combinației pentru modelul de nocicepție cu stimul chimic formalină 5%. Deplasarea la stânga
a dreptei de regresie a combinației față de dreapta de regresie a CND demonstrează sinergismul
combinației CND -DOX (Figura 5.6.) pentru secvențele de doze (Zadd = 1.43 ± 0.28 mg/kg) și
proporția luată în studiu (f = 0.5, p1 = 0.241). Parametrii statistici ai analizei de regresie se
regăsesc în tabelul 5.8.

5.3.1.2.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris ,
la capitolul 5.3.1.1.2. modali tatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. ,
valoarea DE50 a CND pentru modelul de nocicepție a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.2.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 -3 0.00 g cu o repartiție
de 6 animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică
după cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, doxepină 2,50 – 20,00 mg/kg și combinația
fixă a acestora 0.59 – 4.73 mg/kg ( Tabel 5.9.). Efectul antinociceptiv maxim posibil al
doxepinei a fost EMP = 83.33 % pentru doza de 2 0.00 mg/kg (Tabel 5.9.). Datele obținute au
demonstrat valoarea DE50 pentru doxepină (T abel 5.10.). Valorile obținute sunt utilizate pentru
realizarea perechilor de doze ale combinației în proporție fixă și demonstrarea valorii Zadd și
Zmix.

Tabel 5.9. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CND-DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
2.00 4/6 20.00 5/6 4.73 5/6
1.00 2/6 10.00 3/6 2.36 5/6
0.50 1/6 5.00 2/6 1.18 3/6
0.25 0/6 2.50 1/6 0.59 0/6

Figura 5.7. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -DOX prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

134 Tabel 5.10. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – doxepină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.37 ± 0.40
Y = 4.62 + 2.72*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 8.13 ± 2.56
Y = 3.13 + 2.05*X
R = 0.980 ttab 3.448 Ftab 4.460
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 4.75 ± 1.29
Y = 3.42 + 2.33*X
R = 0.978 tcalc 3.754 Fcalc 11.568
ZaddC
mg/kg/corp 4.73 ± 1.01
Y = 3.42 + 2.33*X
R = 0.978 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 1.52 ± 0.35
Y = 4.40 + 3.01*X
R = 0.880 ttab 3.165 ttab 3.448
Index de
interacțiune γ 0.321 tcalc 3.227 tcalc 3.754
54,16 % Inhibiție (antinocicepție) P< 0.01

În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 1.52 ± 0.35 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de inte racțiune γ = 0. 321. Aceste valori demonstrează sinergismul
combinației pentru modelul de nocicepție cu Zymosan A. Deplasarea la stânga a dreptei de
regresie a asocierii față de dreapta aditivă compu să demonstrează inergismul combinației CND –
DOX (figura 5.7) pentru secvențele de doze (Zadd = 4.73 ± 1.01 mg/kg) și proporția luată în
studiu (f = 0.5, p1 = 0.856, p2 = 0.144). Semnific ația statistică a rezultatelor obținute se
regăsește în tabelul 5.1 0.

5.3.1.2.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris la capitolul
5.3.1.1.3., modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2., iar valoarea
DE50 a CND a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.3.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: candesartan 0.50 – 2.00 mg/kg, doxepină 5.00 -20,00 mg/kg și asocierea acestora
0.96 – 7.74 mg/kg (Tabel 5.11 .).

Tabel 5.11. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Antinocicepție
% DOX
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CND-
DOX
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 16.06 33.95 72.10 39.77 20.00 44.13 59.88 53.63 68.69 7.74 37.94 63.24 58.55 60.29
1.00 64.92 44.25 39.28 34.49 10.00 33.06 35.53 39.82 71.79 3.87 32.25 57.37 59.66 55.63
0.50 40.46 29.40 32.53 31.79 5.00 28.40 31.64 50,21 40.19 1.93 21.23 52.92 43.26 47.72
0.96 19.14 37.94 37.28 40.82

135 Efectul antinociceptiv maxim posibil al DOX în administrare singură a fost EMP% =
59.88 la 60 minute iar datele înregistrate au permis determinarea valorii DE50 (Tabel 5.12 .).
Valorile DE50 obținute pentru ambele substanțe au fost utilizate pentru realizarea
perechilor de doze ale combinației CND – DOX pentru demonstrarea valorii Zadd și Zmix.
Perechile de doze ad ministrate au demon strat un procent de inhibiție crescător începând
cu 30 minute de la administrare fără a depăși nivelul de activitate de 50%. Efectul antinociceptiv
a fost demonstrabil la 60 minute și 120 minute. Prelucrarea datelor pentru analiza combin ației
CND-DOX s-a efectuat pentru determinările corespunzătoare timpului de 60 min ute.
Rezultatele finale ale combinației au demonstrat un procent de inhibiție a nocicepției
de 52.95% care s -a menținut în jurul acestei valori la 90, 120 minute.

Figura 5.8. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -DOX prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.12. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – doxepină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.07 ± 0.23
Y = 47.97 + 65.72*X
R = 0.935 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 14.55 ± 4.13
Y = – 4.55 + 46.90*X
R = 0.923 ttab 3.791 Ftab 5.140
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 7.79 ± 2.06
Y = 1.24 + 54.83*X
R = 0.936 tcalc 6.209 Fcalc 15.309
ZaddC
mg/kg/corp 7.74 ± 0.92
Y = 1.24 + 54.83*X
R = 0.936 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 1.82 ± 0.36
Y = 41.19 + 26.68*X
R = 0.959 ttab 3.218 ttab 3.791
Index de
interacțiune γ 0.282 tcalc 4.117 tcalc 6.209
52.95 % Inhibiție (antinocicepție) P < 0.001

În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 1.82 ± 0.36 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.282. Valorile obținute demonstrează sinergismul
combinației pentru modelul de nocicepție cu stimul termic. Deplasarea la stânga a dreptei de
regresie a combinației față de dreapta aditivă compusă demonstrează sinergismul combinației
CND-DOX (Figura 5.8 .) pentru secvențele de doze (Zadd = 7.74 ± 0.92 mg/kg) și proporția

136 luată în studiu (f = 0.5, p1 = 0.931, p2 = 0.06au 9). Parametrii statistici ai analizei de regresie
se regăsesc în t abelul 5.12 .

5.3.1.3 . Asociere Candesartan – Clomipramină

5.3.1.3 .1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. P rocedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. Descrierea protocolului experimental fost
efectuată la capitolul 5.3.1.1.1., modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul
5.2.5.2. iar valoarea DE50 a candesartanului a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.1.
S-au realizat grupe de șoar eci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, clomipramină (CLM) 0.37 – 1.50 mg/kg și
asocierea acestora 0. 07 – 0.60 mg/kg (Tabel 5.13.)
Clomipramina a demonstrat efect antinociceptiv la pentru nivelul de activitate de 50%
pentru pentru faza a doua a testului. Datele obținute au permis determinarea valorii DE50 pentru
modelul experimenta l cu stimul nociceptiv formalină (Tabel 5.14 .)
Valorile determinate au fost utilizate la stabilirea perechilor de doze care s -au
administrat pentru demonstrarea valorilor Zadd și Zmix.

Tabel 5.13. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg/ Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CND-CLM
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 83.39 87.51 1.50 57.74 7.07 0.60 69.35 64.11
1.00 70.56 91.80 0.75 50.40 83.74 0.30 63.37 66.38
0.50 64.70 87.50 0.37 33.74 72.27 0.15 53.95 40.71
0.25 41.70 85.33 0.07 31.22 31.52

Figura 5.9. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -CLM prin testul la formalină
(timp de evaluare 5 minute)

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.16 ± 0.02
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0,271 (timp de evaluare 5 minute) .

137 Rezultatele finale ale combinației au demonstrat un procent de inhibiție de 54.47 %.
Parametrii cantitativi ai analizei de regres ie au demons trat semnificați a statistică a rezultatelor
atât pentru faza 1 (timp d e evaluare 5 minute) (Tabel 5.14 .) cât și pentru faza a doua a testului
(timp de evaluare 10 minute) (T abel 5.15.).
Combinația binară CND -CLM s-a dovedit a fi sinergică și este demonstrată prin
deplasarea la stânga a dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura
5.9.) pentru secvențele de doze (Zadd = 0.59 ± 0.05 mg/kg) și proporția luată în studi u (f = 0.5,
p1 = 0.734, p2 = 0.266 ).
Analizând datele obținute pentru faza a doua a testului cu formalină (timp de evaluare
10 minute), s -au constatat următoarele: Zmix = 0.20 ± 0.04 mg/kg, Zmix < Z add, index de
interacțiune γ = 0.338 (timp de evaluare 10 minute) (T abel 5.15.).

Tabel 5.14. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – clomipramină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie (timp de evaluare 5 minute)

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 0.31 ± 0.06
Y = 71.63 + 43.49*X
R = 0.969 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.87 ± 0.11
Y = 52.27 + 39.86*X
R = 0.976 ttab 3.992 Ftab 4.740
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.59 ± 0.06
Y = 59.31 + 41.67*X
R = 0.981 tcalc 6.522 Fcalc 20.048
ZaddC
mg/kg/corp 0.59 ± 0.05
Y = 59.31 + 41.67*X
R = 0.981 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 0.16 ± 0.02
Y = 82.17 + 40.95*X
R = 0.955 ttab 3.830 ttab 3.992
Index de
interacțiune γ 0.271 tcalc 6.139 tcalc 6.522
54.47 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.001

Figura 5.10 Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -CLM prin testul la formalină (timp de
evaluare 10 minute)

Procentul de inhibiț ie a nocicepției pentru faza II a testului cu formalină a fost de
50.54%.
Combinația binară în proporție fixă CND -CLM s-a dovedit a fi sinergică pentru faza a
doua a testului cu formalină (timp de evaluare 10 minute) și este demonstrat ă prin deplasarea

138 la stânga a dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.10.)
pentru secvențele de doze (Zadd = 0.59 ± 0.05 mg/kg) și proporția luată în studiu (f = 0.5, p1 =
0.734, p2 = 0.266). Parametrii cantitativi ai an alizei de regresie au demonstrat semnificația
statistică a rezultatelor (T abel 5.15.)

Tabel 5.15. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – clomipramină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie (timp de evaluare 10 minute)

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 0.31 ± 0.06
Y = 71.63 + 43.49*X
R = 0.969 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.87 ± 0.11
Y = 52.27 + 39.86*X
R = 0.976 ttab 4.036 Ftab 4.740
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.59 ± 0.06
Y = 59.31 + 41.67*X
R = 0.981 tcalc 4.894 Fcalc 11.308
ZaddC
mg/kg/corp 0.59 ± 0.05
Y = 59.31 + 41.67*X
R = 0.981 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 0.20 ± 0.04
Y = 77.46 + 40.46 *X
R = 0.942 ttab 3.890 ttab 4.036
Index de
interacțiune γ 0.338 tcalc 4.644 tcalc 4.894
50.54 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.01

Analizând datele obținute pentru cele două faze ale testului (procentul de inhibiție a
nocicepției, valorile Zmix și ale parametrului γ) constatăm că tăria sinergismului este mai
pronunțată pentru faza I a testului (γ Faza I < γ Faza II ).

5.3.1.3 .2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss , menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2., modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. iar
valoarea DE50 a CND pentru modelul de nocicepție a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.2.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție
de 6 animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică
după cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, clomipramină 0.18 – 3.00 mg/kg și
combinația fixă a acestora 0.35 – 1.41 mg/kg (T abel 5.16.).

Tabel 5.16. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CND-CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
2.00 4/6 3.00 4/6 1.41 3/6
1.00 2/6 1.50 3/6 0.70 4/6
0.50 1/6 0.75 2/6 0.35 6/6
0.25 0/6 0.37 1/6
0.18 1/6

139 Efectul antinociceptiv maxim posibil al clomipraminei a fost EMP = 66.67 % pentru
doza de 3.00 mg/kg (T abel 5.16.). Datele obținute au demonstrat valoarea DE50 pentru
clomipramină (Tabel 5.17.).
Valorile DE50 obținute au fost utilizate pentru realizarea perechilor de doze ale
combinației în proporție fixă și determinarea valorilor Zadd și Zmix.

Figura 5.11. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -CLM prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.17. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – clomipramină prin testul răspunsului
constrictiv abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.37 ± 0.40
Y = 4.62 + 2.72*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 ttab 7.741 Ftab 4.460
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 1.44 ± 0.44
Y = 4.75 + 1.63*X
R = 0.974 tcalc 0.254 Fcalc 35.524
ZaddC
mg/kg/corp 1.41 ± 0.43
Y = 4.75 + 1.63*X
R = 0.974 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 1.26 ± 0.40
Y = 5.31 + ( – 3.07)*X
R = 0.903 ttab 7.795 ttab 7.741
Index de
interacțiune γ 0.893 tcalc 0.304 tcalc 0.254
72,22 % Inhibiție (antinocicepție) ns (nesemnifiativ)

Valorile Zmix = 1.26 ± 0.40 mg/kg și index de interacțiune γ = 0.893 sugerează o
interacțiune de tip aditiv. Alura dreptei de regresie a combinației CND -CLM și deplasarea
acestea la dreapta față de dreapta aditivă compusă sugerează mai curând o interacțiun e de tip
antagonic (Figura 5.11.) . Analizând înregistrările din tabelele 5.16. și 5.17. se observă o
inhibiție importantă a procesului nociceptiv. Astfel , am procedat (în acord cu metodologia) la
modificarea raportului între doze menținând doza de clomipramină constantă în timp ce doza
de candesartan a variat în progresie geometrică. Raportul CLM:CND – 1.00: 0.25 a dus la o

140 valoare EMP = 66.67% (Tabel 5.18.). S-au stabilit perechi de doze care s -au administrat pentru
determinarea valo rilor Zadd și Zmix.
Analiza statistică a datelor obținute (testul F) și alura dreptei de regresie a combinației
CLM-CND față de dreapta de regresie a clomipraminei (Figura 5.12.) susține interacțiunea de
tip antagonic între cele două substanțe pentru secvența de doze studiată CLM – CND 0.5 –
0.36 mg/kg (Tabel 5.19 .).

Tabel 5.18. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CLM-CND (modificarea raportului între
doze) și efectul înregistrat prin administrarea acestora

CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Raport
CLM-CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CLM-CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
2.00 4/6 1:0.25 4/6 0.36 2/6
1.00 2/6 1:0.5 2/6 0.18 2/6
0.50 1/6 1:0.75 3/6 0.09 1/6
0.25 0/6 1:1 0/6 0.5 1/6

Figura 5.12. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă C LM-CND (raport 1:0.25) prin testul
răspunsului constrictiv abdominal

Tabel 5.19. Evaluarea antinocicepției combinației fixe clomipramină – candesartan (raport 1:0.25) prin testul
răspunsului constrictiv abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de
regresie
Candesartan DE50
mg/kg/corp
0.00
ttab 12.33
Combinație fixă
Clomipramin ă/
Candesartan Zadd
mg/kg/corp
2.89 ± 1.50
tcalc 0.442
Combinație fixă
Clomipramin ă/
Candesartan Zmix
mg/kg/corp 0.90 ± 2.33
Y = 5.03 + 0.84*X
R = 0.848 Ftab 6.940
Index de
interacțiune γ – Fcalc 9.584
16.00 % Inhibiție (antinocicepție) ns

141 5.3.1.3 .3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris la
capitolul 5.3.1.1.3., modalitatea de calcul a pro centului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. iar
valoarea DE50 a candesartanului a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.3.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10
animale/grup, care au fost tratate pe cale oral ă cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: candesartan 0.50 – 2.00 mg/kg, clomipramină 0.37 – 0.75 mg/kg
și asocierea acestora 0.10 – 0.78 mg/kg (Tabel 5.20 .).
Efectul antinociceptiv maxim posibil al clomipraminei în administrare singură a fost
EMP% = 64.03% la 60 minute pentru doza 0.75 mg/kg. Datele înregistrate au permis
determinarea valorilor DE50 (Tabel 5.21.). Valorile DE50 obținute pentru ambele substanțe au
fost utilizate pentru realizarea perechilor de doz e ale combinației candesartan – clomipramină
pentru determinarea valorii Zadd și Zmix.

Tabel 5.21 Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND-CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CND-
CLM
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 16.06 33.95 72.10 39.77 0.75 19.50 64.03 43.53 51.37 0.78 43.76 53.36 92.25 100
1.00 64.92 44.25 39.28 34.49 0.37 28.37 57.59 47.36 51.72 0.39 38.09 47.69 53.50 58.86
0.50 40.46 29.40 32.53 31.79 0.18 – 28.37 73.30 60.46 0.20 61.58 61.00 90.17 62.18
0.10 54.27 24.00 87.32 84.53

Figura 5.13. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND-CLM prin testul plăcii încălzite

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.38 ± 0.29
mg/kg, Zmix < Z add, index de interacțiune γ =0. 427.
Deși dreapta de regresie a combinației CLM – CND este deplasată către stâ nga față de
dreapta aditivă compusă (Figura 5.13 .), parametrii cantitativi ai analizei de regresie nu susțin
semnificația statistică a rezultatelor obținute pentru nivelul de activitat e de 50 % (Tabel 5.21.)
cu utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 0.78 ± 0.07 mg/kg) și a proporției luate în studiu (f =
0.5, p1 = 0.688, p2 = 0.312).

142 Tabel 5.21. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – clomipramină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.07 ± 0.23
Y = 47.97 + 65.72 *X
R = 0.935 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.486 ±0.08
Y = 68.52 + 59.09*X
R = 0.963 ttab 4.280 Ftab 5.140
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.77 ± 0.12
Y = 56.76 + 62.34*X
R = 0.950 tcalc 0.907 Fcalc 3.582
ZaddC
mg/kg/corp 0.78 ± 0.07
Y= 56.76 + 62.34*X
R = 0.950 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 0.38 ± 0.29
Y = 60.40 + 24.76*X
R = 0.64 ttab 4.243 ttab 4.280
Index de
interacțiune γ 0.487 tcalc 0.987 tcalc 0.907
46.51 % Inhibiție (antinocicepție) ns

5.3.1.4. Asociere Candesartan – Nortriptilină

5.3.1.4.1. Testul la Formalină

Testul s-a realizat pe șoareci albi masculi Swiss, menținuți în condițiile de habitat
descrise la capitolul 4.2.1. , procedeele experimentale în acord cu normele de bioetică descrise
la capitolul 5.2.1. , descrierea protocolului experimental efectuată la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. Valoarea
DE50 a candesartanului a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.1.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, nortiptilină (NTR) 0.5 – 2.00 mg/kg și asocierea
acestora 0.08 – 0.60 mg/kg (Tabel 5.22.).
Nortriptilina a demonstrat efect antinociceptiv pentru nivelul de activitate de 50%
pentru prima fază a testului (timp de evaluare 5 minute) ( Tabel 5.22.). Datele obținute au permis
determinarea valorii DE50 pentru model ul experimental cu stimul nociceptiv formalina (tabel
5.23.)
Valorile determinate au fost utilizate la stabilirea perechilor de doze care s -au
administrat pentru demonstrarea valorilor Zadd și Zmix.

Tabel 5.22. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg/ Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CND-NTR
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 83.39 87.51 2.00 62.28 83.39 0.60 86.26 91.95
1.00 70.56 91.80 1.00 53.95 89.89 0.30 81.52 87.80
0.50 64.70 87.50 0.50 42.30 95.17 0.15 66.31 88.31
0.25 41.70 85.33 0.08 17.32 85.20

143 Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.13 ± 0.03
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.175.

Figura 5.14. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -NTR prin testul la formalină

Tabel 5.23. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – nortriptilină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie (timp de evaluare 5 minute)

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 0.31 ± 0.06
Y = 71.63 + 43.49*X
R = 0.969 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.82 ± 0.04
Y = 52.84 + 33.18*X
R = 0.995 ttab 4.171 Ftab 4.740
Combinație fixă
Candesartan/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.57 ± 0.03
Y = 59.35 + 38.32*X
R = 0.984 tcalc 4.899 Fcalc 14.548
ZaddC
mg/kg/corp 0.57 ± 0.04
Y = 59.35 + 38.32*X
R = 0.984 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.13 ± 0.03
Y = 114.11 + 73.60*X
R = 0.909 ttab 4.205 ttab 4.171
Index de
interacțiune γ 0.175 tcalc 4.948 tcalc 4.899
62.85 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.01

Deplasarea la stânga a dreptei de regresie a combinației față de dreapta ad itivă compusă
pune în evidență interacțiunea de tip siner gic între cele două substanțe (F igura 5.14 .) pentru
utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 0.57 ± 0.06 mg/kg) și a proporției luate în stu diu (f =
0.5, p1 = 0. 721, p2 = 0.279). Semnificația statistică a rezultatelor se regăsește în tabelul 5.2 3.

5.3.1.4.2 . Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.2.,
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. iar valoarea DE50 a CND
pentru acest model de nocicepție a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.2.

144 S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție
de 6 animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică
după cum urmează: candesartan 0.25 – 2.00 mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2,00 mg/kg și combinația
fixă a acesto ra 0.12 – 0.98 mg/kg (Tabel 5.2 4).

Tabel 5.24. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CND-NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
2.00 4/6 2.0 5/6 0.98 5/6
1.00 2/6 1.0 4/6 0.49 3/6
0.50 1/6 0.50 3/6 0.24 2/6
0.25 0/6 0.25 1/6 0.12 0/6

Figura 5.15. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -NTR prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.25. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – nortriptilină prin testul răspunsului
constrictiv abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.37 ± 0.40
Y = 4.62 + 2.72*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.61 ± 0.19
Y = 5.43 + 2.05*X
R = 0.98 ttab 3.509 Ftab 4.460
Combinație fixă
Candesartan/ Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.99 ± 0.22
Y = 5.01 + 2.33*X
R = 0.980 tcalc 2.464 Fcalc 12.962
ZaddC
mg/kg/corp 0.98 ± 0.20
Y = 5.01 + 2.33*X
R = 0.980 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/ Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.45 ± 0.10
Y = 6.01 + 2.94
R = 0.953 ttab 3.429 ttab 3.509
Index de interacțiune γ 0.562 tcalc 2.383 tcalc 2.464
55.55 % Inhibiție (antinocicepție) ns

145 Nortriptilina a demonstrat activitate antinociceptivă pentru nivelul de activitate de 50 %
(Tabel 5.25 ). Valorile obținute s -au utilizat la constituirea perechilor de doze pentru
determinarea valorilor Zadd și Zmix.
Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.45 ± 0.10
mg/kg, Zmix < Z add, index de interacțiune γ = 0.562.
Deși dreapta de regresie a combinației este deplasată la stânga f ață de dreapta adtivă
compusă (F igura 5.15 .), parametrii statistici ai analizei de regresie nu pun în evidență
semnificația statistică a datelor obținute pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 0.98 ±
0.20 mg/kg) și a proporției luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.691, p2 = 0.309) (Tabel 5.25 .)

5.3.1. 4.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Valoarea DE50 a
candesartanului a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.3.
S-au realizat grupe de șoa reci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 – 10
animale/grup, care au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: candesartan 0.50 – 2.00 mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2.00 mg/kg
și asocierea acestora 0. 09 – 0.76 mg/kg (Tabel 5.26.) . Efectul antinociceptiv maxim posibil al
NTR în administrare singură a fost EMP% = 63.24% la 60 minute pentru doza 2.00 mg/kg
(Tabel 5.26.). Datele înregistrate au permi s determinarea valorilor DE50 (T abel 5.27). Valorile
DE50 obținute pentru ambele substanțe au fost utilizate pentru realizarea perechilor de doze ale
combinației CND – NTR pentru determinarea valorii Zadd și Zmix.

Tabel 5.26. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CND -NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CND
mg/kg Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CND-
NTR
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 16.06 33.95 72.10 39.77 2.00 8.00 63.24 87.38 86.12 0.76 28.52 58.5 71.47 70.53
1.00 64.92 44.25 39.28 34.49 1.00 57.82 57.37 54.46 87.06 0.38 36.71 43.73 82.70 82.70
0.50 40.46 29.40 32.53 31.79 0.50 56.66 52.92 91.56 86.95 0.19 31.22 41.69 92.07 80.86
0.25 43.56 38.22 68.44 80.93 0.09 33.64 34.23 83.59 78.15

Figura 5.16. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CND -NTR prin testul plăcii încălzite

146 Tabel 5.27. Evaluarea antinocicepției combinației fixe candesartan – nortriptilină prin testul plăcii încăl zite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Candesartan DE50
mg/kg/corp 1.07 ± 0.23
Y = 47.97 + 65.72*X
R = 0.963 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.547 ± 0.09
Y = 56.91 + 26.41*X
R = 0.961 ttab 3.987 Ftab 4.740
Combinație fixă
Candesartan/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.810 ± 0.12
Y = 54.50 + 38.47*X
R = 0.960 tcalc 2.249 Fcalc 5.786
ZaddC
mg/kg/corp 0.76 ± 0.07
Y = 54.50 + 38.47*X
R = 0.960 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Candesartan/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.44 ± 0.09
Y = 58.65 + 24.80*X
R = 0.950 ttab 3.712 ttab 3.987
Index de
interacțiune γ 0.578 tcalc 2.244 tcalc 2.249
44.53 % Inhibiție (antinocicepție) ns

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.4 4 ± 0.09
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.578.
Dreapta de regresie a combinației este deplasată la stânga față de dreapta față de dreapta
aditivă compusă ( Figura 5.16.) dar parametrii statistici ai analizei de regresie nu pun în evidență
semnificația statistică a datelor obținute pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 0.76 ±
0.07 mg/kg) și a proporției luate în studiu (f = 0.5 , p1 = 0.6 62, p2 = 0.3 38) (Tabel 5.27.)

5.3.2. ASOCIERI CAPTOPRIL -MEDICAMENTE CO -ANALGEZICE ȘI AINS

5.3.2.1. Asociere Captopril – Ibuprofen

5.3.2.1.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1.
Procedeele experimentale în acord cu normele de bioetică au fost descrise la capitolul
5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar modalitatea de calcul a procentului
antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. Valoarea DE50 pentru ibuprofen a fost
determinată la capitolul 5.3.1.1.1.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: captopril (CPL) 0. 78 – 6.25 mg/kg, ibuprofen 12,50 – 100,00 mg/kg și asocierea
acestora 1.93 – 15.46 mg/kg (Tabel 5.28 .).
Captoprilul a demonstrat acțiune antinociceptivă pentru ambele faze ale testului cu
formalină pentru sec vența de doze luată în studiu. Valoarea DE50 pentru faza I se regăsește în
tabelul 5.28.
Perechile de doze stabilite au condus la determinarea valorii Zadd dar rezultatele
înregistrate în tabelul 5.29 nu au demonstrat o valoare Zmix a combinației. Imposibilitatea
determinării acesteia au dus la imposibilitatea aprecierii tipului de interacțiune.

147 Tabel 5.28. Seriile de doze utilizate pentru studiul combi nației fixe CPL – IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg/ Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CPL-IB
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
6.25 72.22 86.87 100 83.87 100 15.46 54.50 69.85
3.13 64.69 87.65 50.00 78.26 57.63 7.73 76.84 59.81
1.56 61.35 68.99 25.00 64.52 57.23 3.86 66.40 64.43
0.78 62.24 46.24 12.50 41.12 52.34 1.93 66.24 62.55

Tabel 5.29. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – ibuprofen prin testul cu formalină și parametrii
statistici ai analizei de regresie (timp de evaluare 5 minute)

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 1.04 ± 0.27
Y = 49.47 + 30.95*X
R = 0.944 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 15.46 ± 3.47
Y = – 6.09 + 47.16*X
R = 0.963 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 8.25 ± 1.74
Y = 14.67 + 38.62
R = 0.962 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 8.21 ± 1.10
Y = 14.67 + 38.62
R = 0.962 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp – ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

5.3.2.1.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1 .1.2. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Valoarea DE50 a IB
pentru acest model de nocicepție a fost demonstrată la capitolul 5.3.1.1.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: captopril 1.50 – 25.00 mg/kg, ibuprofen 12.50 – 100,00 mg/kg
și combinația fixă a acestora 2.12 – 17.75 mg/kg (T abel 5.30.).

Tabel 5.30. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CPL -IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CPL-IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
25.0 5/6 100.00 6/6 17.75 6/6
12.5 4/6 50.00 4/6 8.50 3/6
6.25 3/6 25.00 2/6 4.25 1/6
3.12 2/6 12.50 1/6 2.12 0/6
1.50 1/6

148
Captoprilul a demonstrat activitate antinociceptivă pentru nivelul de activitate de 50 %
(Tabel 5.31.). Valorile obținute s -au utilizat la constituirea perechilor de doze pentru
determinarea valorilor Zadd și Zmix.

Figura 5.17. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL -IB prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.31. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – ibuprofen prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.20 ± 2.82
Y = 3.77 + 1.54*X
R = 0.999 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 30.73 ± 6.99
Y = 0.36 + 3.11*X
R = 0.976 ttab 3.152 Ftab 4.260
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 18.47 ± 3.68
Y = 2.34 + 2.12*X
R = 0.977 tcalc 3.167 Fcalc 18.93
ZaddC
mg/kg/corp 17.75 ± 0.09
Y = 2.34 + 2.12*X
R = 0.977 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 7.50 ± 1.31
Y = 0.70 + 4.90*X
R = 0.962 ttab 3.233 ttab 3.152
Index de
interacțiune γ 0.422 tcalc 3.680 tcalc 3.167
55.55 % Inhibiție (antinocicepție) P < 0.01

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 7.50 ± 1.31
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.422.
Aspectul dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.17 .)
și parametrii statistici ai analizei de regresie pun în evidență semnificația statistică (Tabel 5.31.).
a datelor obținute pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 17.75 ± 0.09 mg/kg) și a
proporției luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0. 832, p2 = 0. 168).

149 5.3.2.1.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1.
Procedeele experimentale în acord cu normele de bioetică au fost descrise la capitolul
5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3., modalitatea de calcul a procentului
antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. iar valoarea DE50 a ibuprofenului a fost demonstrată la
capitolul 5.3.1.1.3.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10
animale/grup, care au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: captopril 3.12 – 12.50 mg/kg, ibuprofen 30.00 – 120.00 mg/kg
și asocierea acestora 8.42 – 33.69 mg/kg (Tabel 5.32.).
Captopril ul a demonstrat acțiune antinociceptivă la ti mpul de expunere de 60 minute
(Tabel 5.33.). Valorile DE50 obținute pentru ambele substanțe au fost utilizate pentru realizarea
perechilor de doze ale combinației C PL – IB pentru determinarea valorii Zadd și Zmi x.

Tabel 5.32. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CPL-
IB
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
12.50 67.85 68.00 86.52 79.71 120.00 70.00 76.00 74.15 53.26 33.69 19.87 43.55 70.54 82.59
6.25 32.39 43.00 63.31 64.14 60.00 58.50 60.20 62.28 58.84 16.84 20.17 42.05 90.00 62.70
3.12 41.13 31.00 78.25 88.35 30.00 20.22 32.22 31.17 36.88 8.42 49.28 16.33 68.10 76.62

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 38.03 ± 19.42
mg/kg, Zmix > Zadd, index de interacțiune γ = 1.128.

Figura 5.18. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL – IB prin testul plăcii încălzite

Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dreapta aditivă compusă (Figura 5.18)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Testul F) sugerează o interacțiune de tip aditiv
pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 33.69 ± 2.47 mg/kg) și a proporției luate în studiu
(f = 0.5, p1 = 0.898, p2 = 0.102) (T abel 5.33.) la timpul de expunere de 60 minute. Analiza
statistică completă nu demonstrează aditivitatea pentru niv elul de activitate studiat. Procentul
de inhibiție nociceptivă se poate atribui acțiunii analgezice a ibuprofenului.

150 Tabel 5.33. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – ibuprofen prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai anal izei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.90 ± 0.8
Y = – 1.57 + 61.45*X
R = 0.980 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 60.71 ± 10.66
Y = – 97.44 + 82.68*X
R = 0.955 ttab 12.706 Ftab 5.790
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 33.83 ± 5.35
Y = – 58.07 + 70.75
R = 0.970 tcalc 0.107 Fcalc 20.098
ZaddC
mg/kg/corp 33.69 ± 2.47
Y = – 58.07 + 70.75
R = 0.970 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 38.03 ± 19.42
Y = – 21.45 + 45.19*X
R = 0.889 ttab 12.706 Ttab 12.706
Index de
interacțiune γ 1.128 tcalc 0.107 Tcalc 0.107
76.21 % Inhibiție (antinocicepție) ns

5.3.2.2. Asociere Ca ptopril – Doxepină

5.3.2.2.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. Valoarea
DE50 a captoprilului a fost demonstrată la capitolul 5.3.2.1.1.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: captopril 0. 78 – 6.25 mg/kg, doxepină 2. 50 – 20.00 mg/kg și combinația acestora
0.37-3.00 mg/kg (Tabel 5.34). Raportul Captopril – Doxepină 1:0.75 a înregistrat valorile
EMP% = 66.07% (faza I), 51.12% (faza II) ceea ce a permis stabilirea perechilor de doze pentru
demonstrarea valorii Z add și Zmix.

Tabel 5.34. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL – DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg/ Antinocicepție
% Raport
CPL-
DOX
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CPL-DOX
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
6.25 72.22 86.87 1:1 44.50 31.87 3.00 67.54 71.10
3.13 64.69 87.65 1:0.75 66.07 51.12 1.50 59.84 60.48
1.56 61.35 58.99 1:0.50 57.90 53.51 0.75 52.44 31.18
0.78 42.24 46.24 1:0.25 40.87 48.26 0.37 41.12 30.27

Perechile de doze administrate au demonstrat o inhibiție a procesului nociceptiv pentru
ambele faze ale testului (Tabel 5.35.).

151

Figura 5.19. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL – DOX prin testul la formalină

Tabel 5.35. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – doxepină prin testul cu formalină și parametrii
statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 1.04 ± 0.27
Y = 49.47 + 30.95*X
R = 0.944 Analiza dreptelor de
regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 0.00

ttab 4.303
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zadd
mg/kg/corp 1.37 ± 0.36

tcalc 4.939
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 0.36 ± 0.01
Y = 63.85 +31.20 *X
R = 0.996 Ftab 6.940
Index de
interacțiune γ 0.262 Fcalc 10.116
55.23 % Inhibiție (antinocicepție) P < 0.001

În urma analizei de regresie s -au obținut următoarele date: Zmix = 0.36 ± 0.01 mg/kg,
Zmix < Zadd, index de interacțiune γ =0.262. Valorile obținute demonstrează sinergismul
combinației pentru modelul de nocicepție cu stimul chimic formalină 5%.
Deplasarea la stânga a dreptei de regresie a combinației față de dreapta de regresie a
captoprilului demonstrea ză sinergismul combinației CPL -DOX (Figura 5.19) pentru secvențele
de doze (Zadd = 1. 37 ± 0.36 mg/kg) și proporția luată în studiu (f = 0.5, p1 = 0. 759). Parametrii
statistici ai analizei de regresie se regăsesc în tabelul 5. 35.

5.3.2.2.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experi mental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2., modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.,
valoarea DE50 a captoprilului pentru acest model de nocicepție a fost demonstrată la capitolul
5.3.2.1.2. iar valoarea DE50 a doxepine i capitolul 5.3.1.2.2
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie

152 geometrică după cum urmează: captopril 1.50 – 25.00 mg/kg, doxepină 2.50 – 20,00 mg/kg și
combinația fixă a acestora 1.78 – 7.12 mg/kg ( Tabel 5.36).

Tabel 5.36. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CPL-DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
25.0 5/6 20.00 5/6 7.12 2/6
12.5 4/6 10.00 3/6 3.56 2/6
6.25 3/6 5.00 2/6 1.78 3/6
3.12 2/6 2.50 1/6
1.50 1/6

Figura 5.20. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL -DOX prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.37. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – doxepină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.20 ± 2.82
Y = 3.77 + 1.54*X
R = 0.999 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 8.13 ± 2.56
Y = 3.13 + 2.05*X
R = 0.980 ttab 12.521 Ftab 4.460
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 7.17 ± 1.71
Y = 3.49 + 1.76*X
R = 0.992 tcalc 0.888 Fcalc 47.927
ZaddC
mg/kg/corp 7.12 ± 1.71
Y = 3.49 + 1.76*X
R = 0.992 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 1.43 ± 2.56
Y = 5.11 + ( -0.72)*X
R = 0.870 ttab 12.524 ttab 12.521
Index de
interacțiune γ – tcalc 0.892 tcalc 0.888
38.88% Inhibiție (antinocicepție) ns

153 Perechile de doze administrate au permis determinarea valorii Zadd și Z mix (Tabel
5.37). Aspectul deplasării dreptei de regresie a combinației sugerează o interacțiune de tip
antagonic. Analiza dreptei de regresie a combinației și parametrii statistici cantitativi ai analizei
de regresi e nu pun în evidență semn ificația datelor obținute (Figura 5.20.) .

5.3.2.2.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Valoarea DE50 ale
captoprilului a fost demonstrată la capitolul 5.3.2.1.3, valoarea DE50 a doxepinei a fost
demonstrată la capitolul 5.3.1.2.3.
Grupe de șo areci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiț ie de 6-10 animale/grup, au
fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: captopril 3.12 – 12.50 mg/kg, doxepină 5.00 – 20.00 mg/kg și asociere a acestora 1.33
– 10.70 mg/kg (T abel 5.38.).
Perechile de doze au fost utilizate pentru realizarea determinarea valorii Zadd și Zmix
a combinației CPL-DOX.

Tabel 5.38. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C P – DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Antinocicepție
% DOX
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CPL-
DOX
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
12.50 67.85 68.00 86.52 79.71 20.00 44.13 59.88 53.63 68.69 10.70 16.07 27.11 58.80 65.86
6.25 32.39 43.00 63.31 64.14 10.00 33.06 35.53 39.82 71.79 5.53 45.89 73.20 43.40 86.66
3.12 41.14 31.00 78.25 88.35 5.00 28.40 31.64 50.21 40.19 2.67 38.00 51.06 41.21 82.60
1.33 22.32

Figura 5.21. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL – DOX prin testul plăcii încălzite

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 6.52 ± 1.26
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.609.
Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dreapta aditivă compusă (Figura 5.21)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Testul F) sugerează o interacțiune de tip sinergic
pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 10.70 ± 1.07 mg/kg) și a proporției luate în studiu

154 (f = 0.5, p1 = 0.678, p2 = 0.322) la timpul de expunere de 90 minute. Analiza statistică completă
nu demonstrează sinergismul pentru nivelul de activitate studiat (Tabel 5.39) .

Tabel 5.39. Evaluarea antinocicepției combinaț iei fixe captopril – doxepină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.90 ± 0.8
Y = – 1.57 + 61.45*X
R = 0.980 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 14.55 ± 4.13
Y = – 4.55 + 46.90*X
R = 0.923 ttab 3.979 Ftab 5.140
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 10.73 ± 2.10
Y = – 4.33 + 52.77*X
R = 0.953 tcalc 2.267 Fcalc 5.797
ZaddC
mg/kg/corp 10.70 ± 1.07
Y = – 4.33 + 52.77*X
R = 0.953 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 6.52 ± 1.26
Y = 20.13 + 36.66*X
R = 0.961 ttab 3.531 ttab 3.979
Index de
interacțiune γ 0.609 tcalc 1.803 tcalc 2.267
41.45 % Inhibiție (antinocicepție) ns

5.3.2.3. Asociere Ca ptopril – Clomipramină

5.3.2.3.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. Valorile
DE50 pentru captopril și clomipramină au fost determinate la capitolele 5.3.2.1.1, respectiv
5.3.1.3.1.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie ge ometrică după
cum urmează: captopril 0.78 – 6.25 mg/kg, clomipramină 0.37 – 1.50 mg/kg și combinația
acestora 0.50 – 2.00 mg/kg (tabel 5.4 0). Substanțele de administrat singure sau în combinație
au fost preparate ex tempore prin suspendarea în CMC -Na – 0,1%. Acestea au fost utilizate
pentru stabilirea perechilor de doze în vederea determinării valorilor Zadd și Zmix (tabel 5.41)

Tabel 5.40. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL – CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg/ Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CPL-CLM
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
6.25 72.22 86.87 1.50 57.74 7.07 2.00 82.24 62.28
3.13 64.69 87.65 0.75 50.40 83.74 1.00 94.56 84.08
1.56 61.35 68.99 0.37 33.74 72.27 0.50 85.50 69.91
0.78 62.24 46.24

155 Tabel 5.41. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – clomipramină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 1.04 ± 0.27
Y = 49.47 + 30.95*X
R = 0.944 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.87 ± 0.11
Y = 52.27 + 39.86*X
R = 0.976 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.95 ± 0.15
Y = 50.74 + 34.77 *X
R = 0.963 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 0.95 ± 0.10
Y = 50.74 + 34.77*X
R = 0.963 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp – ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

Perechile de doze stabilite au condus la determinarea valorii Zadd, rezultatele
înregistrate în tabelul 5.40 nu au demonstrat o valoare Zmix a combinației ( Tabel 5.41.). Nu
s-a putut preciza tipului de interacțiune între cei doi compuși.

5.3.2.3.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioet ică descrise la capitolul 5.2.1, protocolul experimental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 animale/grup,
au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: captopril 1.50 – 25.00 mg/kg, clomipramină 0.18 – 3.00 mg/kg și combinația fixă a
acestora 0.48 – 3.81 mg/kg (T abel 5.42.).
Valorile DE50 ale captoprilului și clomipraminei au fost determinate la 5.3.2.1.2,
respectiv, 5.3.1.1.2. Acestea au fost utilizate pentru determinarea valorilor Zadd și Zmix (T abel
5.43.).

Tabel 5.42. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CPL-CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
25.0 5/6 3.00 4/6 3.81 2/6
12.5 4/6 1.50 3/6 1.92 1/6
6.25 3/6 0.75 2/6 0.96 1/6
3.12 2/6 0.37 1/6 0.48 0/6
1.50 1/6 0.18 1/6

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 7.00 ± 7.22
mg/kg, Zmix > Zadd, index de interacțiune γ = 1.81.

156
Figura 5.22. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL -CLM prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.43. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – clomipramină prin testul răspunsului
constrictiv abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.20 ± 2.82
Y = 3.77 + 1.54*X
R = 0.999 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 ttab 4.149 Ftab 4.100
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 3.86 ± 1.20
Y = 4.18 + 1.39*X
R = 0.988 tcalc 0.557 Fcalc 7.578
ZaddC
mg/kg/corp 3.85 ± 1.14
Y = 4.18 + 1.39*X
R = 0.988 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 7.00 ± 7.22
Y = 3.69 + 1.54*X
R = 0.874 ttab 4.135 ttab 4.149
Index de
interacțiune γ 1.81 tcalc 0.552 tcalc 0.557
16.60 % Inhibiție (antinocicepție) ns

Aspectul dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.22)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Testul F) sugerează o interacțiune de tip antagonic
pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 3.85 ± 1.14 mg/kg) și a proporției lua te în studiu
(f = 0.5, p1 = 0.804, p2 = 0.196) ( Tabel 5.43.) Pentru clarificarea acestor rezultate în acord cu
metodologia de studiu am procedat la modificarea raportului dintre doze între cei doi compuși.
Raportul CLM -CPL 1:38 a demonstrat acțiune antinoc iceptivă. S-au stabilit perechi de doze
care au fost administrate pentru dete rminarea valorii Zadd și Zmix (T abel 5.44) .
Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.96 ± 0.20
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.11 6.
Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dreapta de regresie a clomipraminei
(Figura 5.23.) și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.45.) pun în evidență
semnificația statistică a datelor obținute pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 8.27 ±
3.04 mg/kg) și a proporției luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.750, p2 = 0.250).

157 Tabel 5.44. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe CL M-CPL (prin modificarea raportului între
doze) și efectul înregistrat prin adminis trarea acestora

CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Raport
CLM-CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CPL-CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
25.0 5/6 1:0.1.4 1 1.90 5/6
12.5 4/6 1:0.76 2 0.950 3/6
6.25 3/6 1:0.38 5 0.475 1/6
3.12 2/6 1:0.19 3 0.237 0/6
1.50 1/6

Figura 5.23 Analiza dreptelor de re gresie pentru combinația fixă C LM – CPL prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.45. Evaluarea antinocicepției combinației fixe clomipramină – captopril prin testul răspunsului
constrictiv abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Clomipramina DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de
regresie
Captopril DE50
mg/kg/corp
0.00
ttab 3.468
Combinație fixă
Clomipramină/
Captopril Zadd
mg/kg/corp 8.27 ± 3.04 tcalc 5.039
Combinație fixă
Clomipramina/
Captopril Zmix
mg/kg/corp 0.96 ± 0.20 Ftab 5.790
Index de
interacțiune γ 0.116 Fcalc 148.880
37.50 % Inhibiție (antinocicepție) p< 0.001

5.3.2.3.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental a fost descris la capitolul
5.3.1.1.3. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Grupe de
șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10 animale/grup, au fost tratate pe cale

158 orală cu secvențe de doze admini strate în progresie geometrică după cum urmează: captopril
3.12 – 12.50 mg/kg, clomipramină 0.18 – 0.75 mg/kg și asocier ea acestora 0.46 – 3.68 mg/kg
(Tabel 5.46.). Valorile DE50 ale captoprilului și clomipraminei au fost demonstrate la capitolul
5.3.2.1.3, respectiv 5.3.1.1.3. Perechile de doze au fost utilizate pentru realizarea determinarea
valorii Zadd și Zmix a combinației CPL -CLM.

Tabel 5.46. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CPL-
CLM
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
12.50 67.85 68.00 86.52 79.71 0.75 19.50 64.03 43.53 51.37 3.68 79.66 100 95.68 100
6.25 32.39 43.00 63.31 64.14 0.37 28.37 57.59 47.36 51.72 1.84 66.51 75.71 91.77 73.96
3.12 41.13 31.00 78.25 88.35 0.18 – 28.37 73.30 60.46 0.92 49.10 95.73 89.24 100
0.46 28.14 80.57 62.10 71.68

Figura 5.24. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CP – CLM prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.47. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – clomipramină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.90 ± 0.8
Y = – 1.57 + 61.45*X
R = 0.980 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.48 ± 0.08
Y = 68.52 + 59.09*X
R = 0.963 ttab 3.374 Ftab 5.140
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 3.68 ± 0.40
Y = 15.85 + 60.22*X
R = 0.972 tcalc 13.704 Fcalc 57.107
ZaddC
mg/kg/corp 3.68 ± 0.26
Y = 15.85 + 60.22*X
R = 0.972 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 1.03 ± 0.06
Y = 49.26 + 57.12
R = 0.995 ttab 3.113 ttab 3.374
Index de
interacțiune γ 0.280 tcalc 10.286 tcalc 13.704
44.60 % Inhibiție (antinocicepție) P<0,001

159 Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 1.03 ± 0.06
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.280. Deplasarea la stânga a dreptei de regresie
a combinației față de dreapta aditivă compusă (Figura 5.24 .) și parametrii statistici ai analizei
de regresie (Tabel 5.47 .) pun în evidență o interacțiune de tip sinergic pentru utilizarea
secvențelor de doze (Zadd = 3.68 ± 0.26 mg/kg) și a proporției luate în studiu (f = 0.5, p1 =
0.678, p2 = 0.322) la timpul de expunere de 30 minute.

5.3.2.4. Asociere Ca ptopril – Nortriptilină

5.3.2.4.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s-au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1 . Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. Valorile
DE50 ale captoprilului și nortriptilinei au fost demonstrate la capitolul 5.3.2.1.1., respectiv
5.3.1.4.1. S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după
cum urmează: captopril 0.78 – 6.25 mg/kg, nortriptilină 0,50 – 2,00 mg/kg și combinaț ia
acestora 0.48 -1.90 mg/kg (T abel 5.48.).

Tabel 5.48. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg/ Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
CPL-NTR
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
6.25 72.22 86.87 2.00 62.28 83.39 1.9 80.97 68.85
3.13 64.69 87.65 1.00 53.95 89.89 0.95 83.55 74.64
1.56 61.35 68.99 0.50 42.30 95.17 0.48 89.90 94.92
0.78 62.24 46.24

Tabel 5.49. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – nortriptilină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 1.04 ± 0.27
Y = 49.47 + 30.95*X
R = 0.944 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.82 ± 0.04
Y = 52.84 + 33.18*X
R = 0.995 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.93 ± 0.14
Y = 52.84 + 33.18*X
R = 0.961 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 0.92 ± 0.10
Y = 52.84 + 33.18*X
R = 0.961 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp – ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

160 Raportul Captopril – doxepină 1:0.75 a înregistrat o valoare EMP% = 66.07% (faza I),
51.12% (faza II) ceea ce a permis stabilirea perechilor de doze pentru demonstrarea valorii Zadd
și Zmix. Perechile de doze administrate au demonstrat o inhibiție a proce sului nociceptiv pentru
ambele faze ale testului (Tabel 5.48.) și au condus la determinarea valorii Zadd, dar rezultatele
înregistrate în tabelul 5.48 nu au demonstrat o valoare Zmix a combinației (T abel 5.49.). Nu s-
a putut preciza tipului de interacțiune între cei doi compuși.

5.3.2.4.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experi mental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu sec vențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: captopril 1.50 – 25.00 mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2,00 mg/kg și
combinația fixă a acestora 0.42 – 3.38 mg/kg ( Tabel 5.50.).
Valorile DE50 ale captoprilului și nortriptilinei au fost demonstrate la capitolul
5.3.2.1.2, respectiv 5.3.1.4.2. Perechile de doze administrate au dus la dete rminarea valorilor
Zadd și Zmix (T abel 5.51.)

Tabel 5.50 Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
CPL-NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
25.0 5/6 2.0 5/6 3.38 6/6
12.5 4/6 1.0 4/6 1.69 4/6
6.25 3/6 0.50 3/6 0.84 3/6
3.12 2/6 0.25 1/6 0.42 1/6
1.50 1/6

Figura 5.25. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL -NTR prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

161 Tabel 5.51. Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – nortriptilină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.20 ± 2.82
Y = 3.77 + 1.54*X
R = 0.999 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.61 ± 0.19
Y = 5.43 + 2.05*X
R = 0.98 ttab 3.330 Ftab 4.260
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 3.41 ± 1.14
Y = 4.06 + 1.76*X
R = 0.993 tcalc 3.807 Fcalc 38.693
ZaddC
mg/kg/corp 3.38 ± 0.81
Y = 4.06 + 1.76*X
R = 0.993 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.92 ± 0.22
Y = 5.09 + 2.95*X
R = 0.953 ttab 3.021 ttab 3.330
Index de
interacțiune γ 0.272 tcalc 3.155 tcalc 3.807
58.33 % Inhibiție (antinocicepție) p < 0.01

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.92 ± 0.22
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.272.
Aspectul dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.25 .)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.51) pun în evidență o interacțiune de tip
sinergic pentru utilizarea secvențelor de doze (Zadd = 3.38 ± 0.81 mg/kg) și a proporției luate
în studiu (f = 0.5, p1 = 0.910, p2 = 0.090).

5.3.2.4.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Valorile DE50 ale
captoprilului și nortriptilinei au fost determinate la capitolul 5.3.2.1.3, respectiv 5.3.1.4.3 .
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 – 10 animale/grup, au
fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: captopril 3.12 – 12.50 mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2.00 mg/kg și asocierea acestora
0.43 – 3.51 mg/kg (Tabel 5.52.). Perechile de doze au fost utilizate pentru realizarea
determinarea valorii Zadd și Zmix a combinației CPL – NTR (Tabel 5.52, 5.53.).
Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următo arele date: Zmix = 1.13 ± 0.15
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.317.

Tabel 5.52. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe C PL-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

CPL
mg/kg Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
CPL-
NTR
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
12.50 67.85 68.00 86.52 79.71 2.00 8.00 63.24 87.38 86.12 3.51 36.17 42.23 74.82 73.09
6.25 32.39 43.00 63.31 64.14 1.00 57.82 57.37 54.46 87.06 1.75 30.22 47.48 69.67 90.27
3.12 41.13 31.00 78.25 88.35 0.50 56.66 52.92 91.56 86.95 0.87 21.00 44.75 44.75 86.25
0.25 43.56 38.22 68.44 80.93 0.43 18.66 37.73 21.00 68.37

162

Figura 5.26 Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CPL – NTR prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.53 Evaluarea antinocicepției combinației fixe captopril – nortriptilină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Captopril DE50
mg/kg/corp 6.90 ± 0.8
Y = – 1.57 + 61.45*X
R = 0.980 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.54 ± 0.09
Y = 56.91 + 26.41*X
R = 0.961 ttab 3.828 Ftab 4.740
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 3.73 ± 0.40
Y = 29.85 + 36.52*X
R = 0.971 tcalc 7.094 Fcalc 23.713
ZaddC
mg/kg/corp 3.56 ± 0.30
Y = 29.85 + 36.52*X
R = 0.971 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Captopril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 1.13 ± 0.15
Y = 46.71 + 61.88*X
R = 0.970 ttab 3.639 ttab 3.828
Index de
interacțiune γ 0.317 tcalc 6.813 tcalc 7.094
52.56 % Inhibiție (antinocicepție)

Aspectul dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.26 .)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.5 3.) pun în evidență o interacțiune de tip
sinergic pentru utilizarea secvențelor de doze utilizată (Zadd = 3. 56 ± 0.30 mg/kg) și proporțiile
luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0. 927, p2 = 0.0 73) la timpul de expunere de 90 mi nute.

5.3.3. ASOCIERI RAMIPRIL – MEDICAMENTE CO -ANALGEZICE ȘI AINS

5.3.3.1. Asociere Ramipril – Ibuprofen

5.3.3.1.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habit at descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 . iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv a fost descrisă la capitolul 5.2.5.2. S-au
realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6 animale/grup, care au

163 fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate î n progresie geometrică după cum
urmează: ramipril (RML) 0.25 – 2.00 mg/kg, ibuprofen 12,50 – 100,00 mg/kg și combinația
acestora 0. 99 – 7.97 mg/kg (T abel 5.48.). Valoar ea DE50 a ibuprofenului a fost determinată la
capitolul 5.3.1.1.1. Ramiprilul a prezenta t acțiune antinociceptivă pentru prima fază a testului
(timp de evaluare 5 minute) , doza de 2 mg/kg înregistrând o valoare EMP = 82.97 %.

Tabel 5.54. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML – IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg/ Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
RML-IB
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 73.88 82.97 100 83.87 100 7.97 46.41 67.03
1 59.39 98.57 50 78.26 57.23 3.98 64.98 68.84
0.5 57.12 89.21 25 64.52 51.63 1.99 58.94 66.10
0.25 38.23 72.31 12.5 41.12 39.26 0.99 52.13 61.37

Tabel 5.55. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – ibuprofen prin testul cu formalină și parametrii
statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.45 ± 0.07
Y = 62.61 + 36.28*X
0.936 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 15.46 ± 3.47
Y = – 6.09 + 47.16*X
R = 0.963 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 7.95 ± 0.73
Y = 12.64 + 41.52*X
R = 0.969 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 7.93 ± 0.88
Y = 12.64 + 41.52*X
R = 0.969 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp – ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție)

Perechile de doze stabilite au condus la determinarea valorii Zadd = 7.93 ± 0.88 mg/kg ,
dar rezultatele înregistrate în tabelul 5.54 . nu au demonstrat o valoare Zmix a combinației
(Tabel 5.55.). Nu s-a putut preciza tipul de interacțiune între cei doi compuși.

5.3.3.1.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Proced eele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 animale/grup,
au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: Ramipril 0.50 – 4.00 mg/kg, Ibuprofen 12.50 – 100.00 mg/kg și combinația fixă a
acestora 4.08 – 16.35 mg/kg (Tabel 5.56.).

164 Valoarea DE50 a ibuprofenuui a fost determinată la capitolul 5.3.1.1.2. Ramiprilul a
demonstrat acți une antinociceptivă realizând o valoare EMP% = 66,67% pentru doza de 4.00
mg. Perechile de doze administ rate au dus la determinarea va lorilor Zadd și Zmix ( Tabel 5.56.,
5.57.).

Tabel 5.56. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML – IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
RML-IB
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
4.00 4/6 100.00 6/6 16.35 4/6
2.00 3/6 50.00 4/6 8.17 1/6
1.00 2/6 25.00 2/6 4.08 0/6
0.50 0/6 12.500 1/6

Figura 5.27. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML -IB prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.57. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – ibuprofen prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici a i analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 2.17 ± 0.67
Y = 4.22 + 2.28*X
R = 0.921 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 30.73 ± 6.99
Y = 0.36 + 3.11*X
R = 0.956 ttab 7.735 Ftab 4.740
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 16.47 ± 3.52
Y = 1.81 + 2.62*X
R = 0.941 tcalc 0.791 Fcalc 1.876
ZaddC
mg/kg/corp 1.21 ± 0.08
Y = 1.81 + 2.62*X
R = 0.941 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 13.23 ± 2.54
Y = – 0.57 + 4.96*X
R = 0.995 ttab 7.039 ttab 7.735
Index de
interacțiune γ 10.933 tcalc 0.762 tcalc 0.791
27.77 % Inhibiție (antinocicepție) ns

165 Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 13.23 ± 2.54
mg/kg, Zmix > Zadd, index de interacțiune γ = 10.933 (T abel 5.57.).
Aspectul dreptei de regresie a combinației faț ă de dreapta aditivă compusă (F igura 5.27 .)
și valoarea foarte mare a intexului de interacțiune pun în evidență o interacțiune de tip
antagonic.

5.3.3.1.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10 animale/grup, au
fost tratate pe cale orală cu secven țe de doze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: ramipril 0.25 – 2.00 mg/kg, ibuprofen 30.00 – 120.00 mg/kg și asocierea acestora 3.65
– 29.22 mg/kg (Tabel 5.58.).
Valoarea DE50 ale ibuprofenului a fost demonstrată la capitolul 5.3.1 .1.3. Ramiprilul a
demonstrat acțiune antinociceptivă pentru timpul de expunere la stimulul termic de 90 minute .

Tabel 5.58. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-IB și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Antinocicepție
% IB
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
RML-
IB
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 20.93 23.29 63.30 60.75 120.00 70.00 76.00 74.15 53.26 29.22 41.06 46.58 73.99 69.73
1.00 15.56 76.37 59.78 60.80 60.00 58.50 60.20 62.28 58.84 14.66 75.00 66.09 57.89 84.09
0.50 28.17 50.31 52.48 66.33 30.00 20.22 32.22 31.17 36.88 7.30 48.62 86.79 48.20 91.89
0.25 27.29 51.44 58.29 69.00 3.65 46.31 76.35 41.34 87.26

Figura 5.28. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML – IB prin testul plăcii încălzite

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 7.31 ± 0.86
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.247. Aspectul dreptei de regresie a combinației
față de dreapta aditivă compusă (Figura 5.28.) și parametrii statistici ai analizei de regresie
(Tabel 5.59.) pun în evidență o interacțiune de tip sinergic pentru utilizarea secvențelor de doze
utilizată (Zadd = 7.31 ± 0.86 mg/kg) și proporțiile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.989, p2 =
0.011) pentru timpul de expunere de 90 minute.

166 Tabel 5.59. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – ibuprofen prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici a i analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.67 ± 0.15
Y = 56.57 + 37.31*X
R = 0.919 Analiza dreptelor de regresie
Ibuprofen DE50
mg/kg/corp 60.71 ± 10.66
Y = – 97.44 + 82.68*X
R = 0.955 ttab 3.446 Ftab 4.740
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zadd2
mg/kg/corp 30.76 ± 5.34
Y = – 23.07 + 49.72*X
R = 0.946 tcalc 8.406 Fcalc 17.28
ZaddC
mg/kg/corp 29.48 ± 3.43
Y = -23.07 + 49.72*X
R = 0.946 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Ibuprofen Zmix
mg/kg/corp 7.31 ± 0.86
Y = 19.12 + 35.71*X
R = 0.981 ttab 3.116 ttab 3.446
Index de
interacțiune γ 0.247 tcalc 6.836 tcalc 8.406
55.35 % Inhibiție (antinocicepție) P< 0.001

5.3.3.2. Asociere Ramipril – Doxepină

5.3.3.2.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
S-au realizat grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, care au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze admin istrate în progresie
geometrică după cum urmează: ramipril 0.25 – 2.00 mg/kg, doxepină 2,50 – 20,00 mg/kg și
combinația acestora 0. 1 – 1,4 mg/kg (Tabel 5.60.).
Valoarea DE50 a ramiprilului a fost determinată la capitolul 5.3. 3.1.1. Perechile de doze
administrate au demonstrat o inhibiție a procesului nociceptiv pentru ambele faze al e testului
(Tabel 5.60.) în raport de 1:2.5 (RML:DOX) .

Tabel 5.60. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML – DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg/ Antinocicepție
% Raport
RML-
DOX
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
RML-DOX
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 73.88 82.97 1:1 33.85 43.65 1.4 68.25 65.03
1.00 59.39 98.57 1:2 58.43 48.26 0.7 70.26 65.28
0.5 57.12 89.21 1:2.5 72.15 58.92 0.4 79.47 62.55
0.25 38.23 72.31 1:3 71.36 57.98 0.2 78.31 64.66

Perechile de doze stabilite au condus la determinarea valorii Zadd = 1.40 ± 0.24 mg/kg,
Rezultatele obținute in tabelul 5.60. nu au demonstrat o valoare Zmix a combinației (Tabel
5.61.). Nu s -a putut preciza tipul de interacțiune între cei doi compuși.

167 Tabel 5.61. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – doxepină prin testul cu formalină și parametrii
statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.45 ± 0.07
Y = 62.61 + 36.28*X
0.936 Analiza dreptelor de
regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp
0.00
ttab 4.303
Combinație fixă
Ramipril/ Doxepină Zadd
mg/kg/corp
1.40 ± 0.24
tcalc 2.956
Combinație fixă
Ramipril/ Doxepină Zmix
mg/kg/corp >10461.00 Ftab 6.940
Index de
interacțiune γ >>> 7472 Fcalc 800.22
– % Inhibiție (antinocicepție) (5 minute)
– % Inhibiție (antinocicepție) (10 minute) –

5.3.3.2.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experi mental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu se cvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: Ramipril 0.50 – 4.00 mg/kg, doxepină 2.50 – 20.00 mg/kg și
combinația fixă a acestora 0.64 – 5.15 mg/kg (Tabel 5.62.).

Tabel 5.62. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
RML-DOX
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
4.00 4/6 20.00 5/6 5.15 4/6
2.00 3/6 10.00 3/6 2.57 3/6
1.00 2/6 5.00 2/6 1.28 2/6
0.50 0/6 2.50 1/6 0.64 0/6

Figura 5.29. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML – DOX prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

168 Valorile DE50 ale ramiprilului și doxepinei au fost determinate la capitolul 5.3.3.1.2.,
respectiv 5.3.1.2.2. Perechile de doze administrate au dus la determinarea valorilor Zadd și
Zmix (Tabel 5.62., 5.63 .)

Tabel 5.63. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – doxepină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 2.17 ± 0.67
Y = 4.22 + 2.28*X
R = 0.921 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 8.13 ± 2.56
Y = 3.13 + 2.05*X
R = 0.980 ttab 3.689 Ftab 4.460
Combinație fixă
Ramipril/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 5.15 ± 1.32
Y = 3.45 + 2.17*X
R = 0.951 tcalc 1.594 Fcalc 3.858
ZaddC
mg/kg/corp 5.15 ± 1.13
Y = 3.45 + 2.17*X
R = 0.951 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 2.80 ± 0.87
Y = 3.97 + 2.28*X
R = 0.921 ttab 3.552 ttab 3.689
Index de
interacțiune γ 0.543 tcalc 1.507 tcalc 1.594
37.50 % Inhibiție (antinocicepție) ns

Parametrii cantitativi ai analizei de regresie nu pun în evidență semnificația statistică a
datelor obținute (Figura 5.29 ., Tabel 5.63.).

5.3.3.2.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s-au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale au fost în acord cu
normele de bioeti că descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris la
capitolul 5.3.1.1.3. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -8-10 animale/grup, au
fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geomet rică după cum
urmează: ramipril 0.25 – 2.00 mg/kg, doxepină 5.00 – 20.00 mg/kg și asocierea acestora 0.96
– 7.74 mg/kg (Tabel 5.64.).
Valorile DE50 ale ramiprilului și doxepinei au fost demonstrate la capitolul 5.3.3 .1.3.,
respectiv 5.3.1.1.3. Perechile d e doze au fost utilizate pentru realizarea determinarea valori i
Zadd și Zmix a combinației RML -DOX (Tabel 5.64.,5.65.)

Tabel 5.64. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-DOX și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Antinocicepție
% DOX
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
RML-
DOX
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 20.93 23.29 63.30 60.75 20.00 44.13 59.88 53.63 68.69 7.74 57.47 94.41 85.58 84.70
1.00 15.56 76.37 59.78 60.80 10.00 33.06 35.53 39.82 71.79 3.87 38.98 70.74 85.80 98.47
0.50 28.17 50.31 52.48 66.33 5.00 28.40 31.64 50.21 40.19 1.93 41.31 68.46 84.73 75.26
0.25 27.29 51.44 58.29 69.00 0.96 40.33 40.22 76.14 72.65

169

Figura 5.30. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML -DOX prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.65. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – doxepină prin testul plăcii încălzite și parametrii
statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.67 ± 0.15
Y = 56.57 + 37.31*X
R = 0.919 Analiza dreptelor de regresie
Doxepină DE50
mg/kg/corp 14.55 ± 4.13
Y = – 4.55 + 46.90*X
R = 0.923 ttab 3.758 Ftab 4.740
Combinație fixă
Ramipril/
Doxepină Zadd2
mg/kg/corp 7.59 ± 2.06
Y = 13.75 + 41.22*X
R = 0.924 tcalc 5.907 Fcalc 17.653
ZaddC
mg/kg/corp 7.57 ± 1.02
Y = 13.75 + 41.22*X
R = 0.924 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Doxepină Zmix
mg/kg/corp 1.82 ± 0.36
Y = 36.71 + 50.65*X
R = 0.952 ttab 3.284 ttab 3.758
Index de
interacțiune γ 0.240 tcalc 5.134 tcalc 5.907
45.63 % Inhibiție (antinocicepție) (la 60 min) p<0.01

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 1.82 ± 0.36
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.240. Aspectul dreptei de regresie a combinației
față de dreapta aditivă compusă (F igura 5.30 .) și parametrii statistici ai analizei de regresie
(Tabel 5.65 .) pun în evidență o interacțiune de tip sinergic pentru utilizarea secvențelor de doze
utilizată (Zadd = 7.57 ± 1.02 mg/kg) și proporțiile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.956, p2 =
0.044) pentru timpul de expunere de 60 minute.

5.3.3.3. Asociere Ramipril – Clomipramină

5.3.3.3.1. Testul la Formalină

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. S-au realizat grupe de

170 șoareci cu gre utatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6 animale/grup, care au fost tratate pe
cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum urmează: ramipril
0.25 – 2.00 mg/kg, clomipramină 0.37-1.5 mg/kg și combinația acestora 0. 16 – 0.66 mg/kg
(Tabel 5.67.). Valorile DE50 ale ramiprilului și clomipraminei au fost determinat e la capitolul
5.3.3.1.1., respectiv 5.3.1.3.1. Perechile de doze au fost utilizate pentru determ inarea valorilor
Zadd și Zmix (T abel 5.67., 5.68.)

Tabel 5.67. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML – CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg/ Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
RML-CLM
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 73.88 82.97 1.50 57.74 7.07 0.66 47.46 59.72
1 59.39 98.57 0.75 50.40 83.74 0.33 67.84 64.64
0.5 57.12 89.21 0.37 33.74 72.27 0.16 67.39 58.53
0.25 38.23 72.31

Tabel 5.68. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – clomipramină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.45 ± 0.07
Y = 62.61 + 36.28*X
0.936 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.87 ± 0.11
Y = 52.27 + 39.86*X
R = 0.976 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.66 ± 0.07
Y = 56.79 + 37.94*X
R = 0.971 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 0.66 ± 0.05
Y = 56.79 + 37.94*X
R = 0.971 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp
– ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

Parametrii cantitativi ai analizei de regresie nu pun în evidență semnificația statistică a
datelor obținute (Tabel 5.68.) pentru nici una din cele doua faze ale modelului de nocicepție
studiat..

5.3.3.3.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experimental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu secvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: Ramipril 0.50 – 4.00 mg/kg, clomipramină 0.18 – 3.00 mg/kg
și combinația fixă a acestora 0. 22 – 1.80 mg/kg (Tabel 5.69.). Valorile DE50 ale ramiprilului și

171 clomipraminei au fost determinate la capitolul 5.3.3.1.2., respectiv 5.3.1.3 .2. Perechile de doze
administrate au fost utilizate la determinarea v alorilor Zadd și Zmix (T abel 5.69., 5.70.)

Tabel 5.69. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML – CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
RML-CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
4.00 4/6 3.00 4/6 1.80 0/6
2.00 3/6 1.50 3/6 0.90 1/6
1.00 2/6 0.75 2/6 0.45 0/6
0.50 0/6 0.37 1/6 0.22 1/6
0.18 1/6

Figura 5.31. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML – CLM prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.70. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – clomipramină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 2.17 ± 0.67
Y = 4.22 + 2.28*X
R = 0.921 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 ttab 4.299 Ftab 4.260
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 1.84 ± 0.52
Y = 4.58 + 1.61*X
R = 0.960 tcalc 0.852 Fcalc 8.328
ZaddC
mg/kg/corp 1.80 ± 0.53
Y = 4.58 + 1.61*X
R = 0.960 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 0.009 ± 0.05
Y = 3.42 + ( – 0.76)*X
R = 0.419 ttab 4.298 ttab 4.299
Index de
interacțiune γ – tcalc 0.845 tcalc 0.852
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

172 Parametrii statsitici ai analizei de regresie nu au pus în evidență sem nificația rezultatelor
obținute pentru secvența de doze utilizată Zadd = 1.80 ± 0.53 mg/kg (f = 0.5, p1 = 0.589, p2 =
0.411). Având în vedere aspectul dreptei de regresie al combinației, în acord cu metodologia
am utilizat o alta se cvență de doze prin modificarea raportului dintre acestea (Tabel 5.71.) .
Raportul CLM:RML 1:2 a demon strat acțiune antinociceptivă (T abel 5.71.) cu o valoare
EMP% = 66.67%.

Tabel 5.71. Seriile de doze utilizate pentru stud iul combinației fixe CLM – RML și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Raport
CLM-RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
RML-CLM
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
4.00 4/6 1:0.5 2/6 5.50 6/6
2.00 3/6 1:1 3/6 2.75 5/6
1.00 2/6 1:2 4/6 1.38 5/6
0.50 0/6 1:2.5 1/6 0.87 2/6
0.34 1/6

Figura 5.32. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă CLM – RML prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.72. Evaluarea antinocicepției combinației fixe clomipramină – ramipril prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Clomipramina DE50
mg/kg/corp 1.51 ± 0.79
Y = 4.77 + 1.27*X
R = 0.976 Analiza dreptelor de
regresie
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.00 ttab 3.182
Combinație fixă
Clomipramină/
Ramipril Zadd
mg/kg/corp 5.57 ± 2.90 tcalc 3.255
Combinație fixă
Clomipramina/
Ramipril Zmix
mg/kg/corp 0.84 ± 0.21
Y = 5.19 + 2.61*X
R = 0.948 Ftab 5.140
Index de
interacțiune γ 0.150 Fcalc 27.762
63.33 % Inhibiție (antinocicepție) p< 0.01

173 Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.84 ± 0.21
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.150.
Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dreapt a de regresie a clomipraminei
(Figura 5.32 .) și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.72 .) pun în evidență o
interacțiune de tip sinergic între cele două substanțe pentru util izarea secvențelor de doze
utilizată (Zadd = 5.57 ± 2.90 mg/kg) și proporțiile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0. 390, p2 =
0.610).

5.3.3.3.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s-au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experi mental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.3. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 – 10 animale/grup, au
fost tratate pe cale orală cu secvențe de do ze administrate în progresie geometrică după cum
urmează: ramipril 0.25 – 2.00 mg/kg, clomipramină 0.18 – 0.75 mg/kg și asocierea acestora
0.07 – 0.56 mg/kg (Tabel 5.73.).
Valorile DE50 ale ramiprilului și clomipraminei au fost determinate la capitolul
5.3.3.1.3. respectiv 5.3.1.3.3. Perechile de doze au fost utilizate pentru determinarea valorii
Zadd și Zmix a combinației RML – CML.

Tabel 5.73. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-CLM și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Antinocicepție
% CLM
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
RML-
CLM
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 20.93 23.29 63.30 60.75 0.75 19.50 64.03 43.53 51.37 0.56 73.18 83.27 97.98 91.00
1.00 15.56 76.37 59.78 60.80 0.37 28.37 57.59 47.36 51.72 0.24 62.36 83.58 100 89.25
0.50 28.17 50.31 52.48 66.33 0.18 – 28.37 73.30 60.46 0.14 61.17 99.02 93.10 96.39
0.25 27.29 51.44 58.29 69.00 0.07 31.11 84.24 72.35 65.88

Figura 5.33. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML -CLM prin testul plăcii încălzite

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.13 ± 0.03
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.242.

174 Tabel 5.74. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – clomipramină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.67 ± 0.15
Y = 56.57 + 37.31*X
R = 0.919 Analiza dreptelor de regresie
Clomipramină DE50
mg/kg/corp 0.486 ± 0.08
Y = 68.52 + 59.09*X
R = 0.963 ttab 4.016 Ftab 4.740
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zadd2
mg/kg/corp 0.57 ± 0.08
Y = 60.92 + 44.70*X
R = 0.934 tcalc 4.690 Fcalc 12.975
ZaddC
mg/kg/corp 0.57 ± 0.07
Y = 60.92 + 44.70*X
R = 0.934 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Clomipramină Zmix
mg/kg/corp 0.13 ± 0.03
Y = 86.42 + 42.28
R = 0.911 ttab 3.891 ttab 4.016
Index de
interacțiune γ 0.242 tcalc 4.518 tcalc 4.690
56.95 % Inhibiție (antinocicepție) p<0.001

Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dreapt a de regresie a clomipraminei
(Figura 5.33 .) și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.74 .) pun în evidență o
interacțiune de tip sinergic între cele două substanțe pentru utilizarea secvențelor de doze
utilizată (Zadd = 0.57 ± 0.07 mg/kg) și proporțiile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0. 570, p2 =
0.422) timpul de lucru de 30 minute.

5.3.3.4. Asociere Ramipril – Nortriptilină

5.3.3.4.1. Testul la Formali nă

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1., protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.1 iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. S-au realizat grupe de
șoareci cu gre utatea 20.00 – 25.00 g cu o repartiție de 6 animale/grup, care au fost tratate cu
secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum urmează: ramipril 0.25 – 2.00
mg/kg, nortriptilină 0 .50 – 2.00 mg/kg și combinația acestora 0.16 – 064 mg/kg (T abel 5.75.).
Valorile DE50 ale ramiprilului și nortriptilinei au fost demonstrate la capitolul
5.3.3.3.1., respectiv 5.3.1.4.1.

Tabel 5.75. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg/ Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Combinație
RML-NTR
mg/kg Antinocicepție
%
5 min. 10 min. 5 min. 10 min 5 min. 10 min.
2.00 73.88 82.97 2.00 62.28 83.39 0.64 74.18 53.72
1.00 59.39 98.57 1.00 53.95 89.89 0.32 56.97 73.16
0.50 57.12 89.21 0.50 42.30 95.17 0.16 63.76 58.81
0.25 38.23 72.31

175 Tabel 5.76. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – nortriptilină prin testul cu formalină și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.45 ± 0.07
Y = 62.61 + 36.28*X
0.936 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.82 ± 0.04
Y = 52.84 + 33.18*X
R = 0.995 ttab ns Ftab ns
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.63 ± 0.04
Y = 56.85 + 34.77 *X
R = 0.974 tcalc ns Fcalc ns
ZaddC
mg/kg/corp 0.63 ± 0.05
Y = 56.85 + 34.77*X
R = 0.974 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.02 ± 0.10
Y = 70.06 + 12.32*X
R = 0.522 ttab ns ttab ns
Index de
interacțiune γ – tcalc ns tcalc ns
– % Inhibiție (antinocicepție) ns

Parametrii stat istici ai analizei de regresie nu au pus în evidență semnificația rezultatelor
obținute pentru secvența de doze utilizată Zadd = 0.63 ± 0.05 mg/kg (f = 0.5, p1 = 0.646, p2 =
0.354) (Tabel 5.76.) .

5.3.3.4.2. Testul Răspunsului constrictiv abdominal

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale s -au desfășurat în
acord cu normele de bioetică descrise la capitolul 5.2.1. Protocolul experi mental a fost descris
la capitolul 5.3.1.1.2. iar modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2.
Grupe de șoareci cu greutatea 20.00 – 25.00 și 25.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6
animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu se cvențe de doze administrate în progresie
geometrică după cum urmează: Ramipril 0.50 – 4.00 mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2.00 mg/kg și
combinația fixă a aces tora 0.17 – 1.39 mg/kg (T abel 5.77.).
Valorile DE50 ale ramiprilului și nortriptilinei au fost deter minate la capitolul 5.3.3.1.2.,
respectiv 5.3.1.4 .2. Perechile de doze administrate au fost utilizate la determ inarea valorilor
Zadd și Zmix (T abel 5.77., 5.78.)

Tabel 5.77. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot Combinație
RML-NTR
mg/kg Nr. animale
responsive/
Nr. animale/lot
4.00 4/6 2.0 5/6 1.39 5/6
2.00 3/6 1.0 4/6 0.69 5/6
1.00 2/6 0.50 3/6 0.34 4/6
0.50 0/6 0.25 1/6 0.17 0/6

176

Figura 5.34. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML -NTR prin testul răspunsului constrictiv
abdominal

Tabel 5.78. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – nortriptilină prin testul răspunsului constrictiv
abdominal și parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 2.17 ± 0.67
Y = 4.22 + 2.28*X
R = 0.921 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.61 ± 0.19
Y = 5.43 + 2.05*X
R = 0.980 ttab 3.515 Ftab 4.460
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 1.39 ± 0.35
Y = 4.68 + 2.17*X
R = 0.953 tcalc 3.820 Fcalc 7.389
ZaddC
mg/kg/corp 1.39 ± 0.29
Y = 4.68 + 2.05*X
R = 0.953 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.39 ± 0.09
Y = 6.11 + 2.77*X
R = 0.822 ttab 3.437 ttab 3.515
Index de
interacțiune γ 0.280 tcalc 3.822 tcalc 3.820
50.00 % Inhibiție (antinocicepție) p<0.01

Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.39 ± 0.09
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.280.
Aspectul dreptei de regresie a combinației față de d reapta aditivă compusă (F igura 5.34 .)
și parametrii statistici ai analizei de regresie (Tabel 5.78 .) pun în evidență o interacțiune de tip
sinergic între cele două substanțe pentru utilizarea secvențelor de doze utilizată (Zadd = 1.39 ±
0.09 mg/kg) și proporți ile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.780, p2 = 0.220).

5.3.3.4.3. Testul plăcii încălzite (Hot plate test)

Pentru realizarea acestui test s -au utilizat șoareci albi masculi Swiss, menținuți în
condițiile de habitat descrise la capitolul 4.2.1. Procedeele experimentale în acord cu normele
de bioetică au fost descrise la capitolul 5.2.1. , protocolul experimental la capitolul 5.3.1.1.3. iar
modalitatea de calcul a procentului antinociceptiv la capitolul 5.2.5.2. Grupe de șoareci cu
greutatea 20.00 – 30.00 g cu o repartiție de 6 -10 animale/grup, au fost tratate pe cale orală cu

177 secvențe de doze administrate în progresie geometrică după cum urmează: ramipril 0.25 – 2.00
mg/kg, nortriptilină 0.25 – 2.00 mg/kg și asocierea acestora 0.07 – 0.60 mg/kg (T abel 5.79.).
Valorile DE50 ale ramiprilului și nortriptilinei au fost determin ate la capitolul 5.3.3 .1.3,
respectiv 5.3.1.4 .3. Perechile de doze au fost utilizate pentru realizarea determinarea valo rii
Zadd și Zmix a combinației RM L – NTR.

Tabel 5.79. Seriile de doze utilizate pentru studiul combinației fixe RML-NTR și efectul înregistrat prin
administrarea acestora

RML
mg/kg Antinocicepție
% NTR
mg/kg Antinocicepție
% Comb.
RML-
NTR
mg/kg Antinocicepție
%
30
min 60
min 90
min 120
min 30
min 60
min 90
min 120
Min 30
min 60
min 90
min 120
min
2.00 20.93 23.29 63.30 60.75 2.00 8.00 63.24 87.38 86.12 0.60 38.10 32.42 67.75 74.67
1.00 15.56 76.37 59.78 60.80 1.00 57.82 57.37 54.46 87.06 0.30 31.72 67.59 60.11 74.70
0.50 28.17 50.31 52.48 66.33 0.50 56.66 52.92 91.56 86.95 0.15 2.10 66.41 38.44 79.20
0.25 27.29 51.44 58.29 69.00 0.25 43.56 38.22 68.44 80.93 0.07 32.41

Figura 5.35. Analiza dreptelor de regresie pentru combinația fixă RML -NTR prin testul plăcii încălzite

Tabel 5.80. Evaluarea antinocicepției combinației fixe ramipril – nortriptilină prin testul plăcii încălzite și
parametrii statistici ai analizei de regresie

Parametrii statistici
Ramipril DE50
mg/kg/corp 0.67 ± 0.15
Y = 56.57 + 37.31*X
R = 0.919 Analiza dreptelor de regresie
Nortriptilină DE50
mg/kg/corp 0.547 ± 0.09
Y = 56.91 + 26.41*X
R = 0.961 ttab 3.499 Ftab 4.460
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zadd2
mg/kg/corp 0.60 ± 0.09
Y = 56.91 + 31.24*X
R = 0.949 tcalc 5.996 Fcalc 12.434
ZaddC
mg/kg/corp 0.60 ± 0.06
Y = 56.91 + 31.24*X
R = 0.949 Zmix/Zadd2 Zmix/ZaddC
Combinație fixă
Ramipril/
Nortriptilină Zmix
mg/kg/corp 0.21 ± 0.02
Y = 78.21 + 42.38*X
R = 0.974 ttab 3.237 ttab 3.499
Index de
interacțiune γ 0.360 tcalc 5.246 tcalc 5.996
49.67 % Inhibiție (antinocicepție) p<0.001

178 Analiza dreptelor de regresie a pus în evidență următoarele date: Zmix = 0.21 ± 0.02
mg/kg, Zmix < Zadd, index de interacțiune γ = 0.360.
Aspectul dreptei de regresie a combinației față de dr eapta dreapta aditivă compusă
(Figura 5.35 .) și parametrii statistici ai analizei de r egresie (Tabel 5.80.) pun în evidență
interacțiunea de tip sinergic între cele două substanțe pentru utilizarea secvențelor de doze
utilizată (Zadd = 0.60 ± 0.06 mg/kg) și proporțiile luate în studiu (f = 0.5, p1 = 0.549, p2 =
0.451).

5.4. DISCUȚII

5.4.1.Asocieri Candesartan -Medicamente co -analgezice și AINS

Asociere candesartan -ibuprofen
Pentru testul cu formalină ambele substanțe și -au demonstrat acțiunea antinociceptivă
după cum urmează: candesartanul a avut efect antinociceptiv pentru prima fază a testului (timp
de evaluare 5 minute) în timp ce ibuprofenul a prezentat acțiune antinocice ptivă pentru ambele
faze. Aceste date pot explica acțiunea analgezică a candesartanului. Pentru ibuprofen sunt
cunoscute cele două acțiuni caracteristice analgezică și antiinflamatoare , acest medicament
fiind utilizat în stă rile algice cu sau făr ă fenomene inflamatorii. Totuși , în literatura de
specialitate pentru testul la formalină nu s -a raportat o valoare DE50 la șoarece pentru
candesartan . Pentru ibuprofen literatura de specialitate descrie două valori DE50 pentru fiecare
fază a testului cu formalină p entru un model de evaluare a durerii orofaciale (353) prin
metodologie de analiză izobolară.
Combinația fixă candesartan – ibuprofen s -a dovedit a fi sinergică și a inhibat procesul
nociceptiv cu 48.72% pentru prima fază a testului. Datele obținute demonst rează utilitatea
acestei combinații în procesele algice acute. Ibuprofenul este cel mai frecvent folosit și mai
frecvent prescris AINS. Este un inhibitor ne -selectiv al ciclooxigenazei 1 și 2 și are un puternic
rol antipiretic și analgezic, prin reducerea sintezei de prostaglandine inflamatorii din acid
arahidonic. De asemenea , începând cu anii 2010, a început s ă fie folosit în profilaxia bolii
Alzheimer și Parkinson, având în vedere componenta inflamatorie cerebrală ce este suspectată
în majoritatea afecțiunilor neurodegenerative (354). Acest efect ar putea explica și sinergi smul
combinației fixe asupra percepției durer ii, atât inflamatorii cât și non -inflamatorii, care a p utut
fi observa t de-a lungul întregului studiu atât cu blocanții enzimei de conversie a angiotensinei
cât și cu blocanții de receptori angiotensinergici AT1 .
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal ambele substanțe au demonstrat acțiune
antinociceptivă. Combinația fixă candesartan – ibuprofen s -a dovedit a fi sinergică și a inhibat
procesul nociceptiv cu 70.83%. Literatura de specialitate nu a raportat o valoare DE50 pentru
candesartan, pentru testul ră spunsului constrictiv abdominal indus cu Zymosan A.
Pentru testul plăcii încălzite ambele substanțe au demonstrat acțiune antinociceptivă .
Candesartanul a avut un efect antinociceptiv relevant la timpul de testare 90 minute în timp ce
ibuprofenul a prezentat efect începând cu primul timp de te stare (30 minute) . Acțiunea
ibuprofenului s -a menținut pe toată perioada experimentului (60, 90, 120 minute). Literatura de
specialitate nu raportează s tudii care să pună în evidență valoarea DE 50 a candesartanului pentru
testul plăcii încălzite la temperatura de 52.5șC .
Combinația candesartan -ibuprofen s -a dovedit a fi sinergică pentru timpul de evaluare
de 60 minute și a produs o inhibiție a procesului nociceptiv cu 54.39%.
Combinațiile fixe candesar tan-ibuprofen au fost sinergice pentru bateri a de teste
utilizată în acest studiu.
Din cele prezentate mai sus putem observa că pe toate modelele de durere luate în studiu,
combinația ibuprofen -candesartan a fost antalgică într -un mod sinergic, ceea ce dovedește,

179 conform definiției sinergismului, că mecanismele farmacodinamice prin care acționează cele 2
substanțe sunt diferite.
Conform datelor prezentate în capitolul introductiv, angiotensina II are un efect
proalgezic pe o multitud ine de modele de durere (cap.3.6.) , toate efectele fiind însă reduse de
co-administrarea de BRA (în speță mai ales de losartan, folosit mai frecvent). Candesartanul
este folosit mult mai rar în teste ce implică durerea, de aceea și lipsa de studii sistematice din
acest domeniu. Animalele prezintă hiperalgezie la rece, alodinie pe modele de durere neuropată,
pe testul tail-flick și formalină.
Candesartanul reduce efectele pro -inflamatorii ale angiotensinei II, reduce reglarea
pozitivă a TNF  indusă de angiotensină II, reduce -efectele prooxi dante ale acesteia.
Ibuprofenul, prin efectele sale anti inflamatorii, ar putea contribui la reducerea percepției
dureroase determinate de efectele proinflamatoare ale angiotensinei II , și mai reduse prin co –
administrarea de candesartan. De asemen ea, candesartanul are o foarte bună penetrare a barierei
hematoen cefalice (BHE), ceea ce ar putea îmbunătăți efectele analgezice prin reducerea
efectelor de iritație neurogenă (355). Pe de altă parte, cunoscute fiind efectele de inhibiție de
către BRA a căii MAPK, este posibil ca măcar parțial sinergismul să se datoreze și efectului
similar al AINS, care s -a dovedit la rândul său un inhibitor ai căii MAPK și al NFKB (356).
Logica asocierii între blocanții de enzimă de conversie și a antiinflamatoarelor
nesteroidiene este clară: cea mai mare parte a utilizatorilor de medicamente ce alterează
metabolismul angiotensinei sunt persoane care au depășit o anumită vârstă, la care se asociază
o serie de manifestări inflamatorii, mai ales articulare, care sunt tratate de obicei cu AINS.
Conform literaturii, în vreme ce co -administrarea de BRA cu AINS nu are efecte semnificative
asupra evoluției presiunii arteriale (357), efectul antihipertensivelor asupra percepției dureroase
este mai puțin cunoscut, ceea ce justifică studiul de mai sus.
Asociere c andesartan -doxepină
Conform literaturii de specialitate sunt cuno scute efectele antinociceptive ale doxepinei
pe diferite modele de nocicepție însă, p entru testul la formalină , în studiul de față aceasta nu a
demonstrat acțiune per se.
Totuși combinația fixă candesartan – doxepină a demonstrat un efect sinergic
semnificativ statistic , efectul menținându -se pentru ambele faze ale testului. Inhibiția procesului
nociceptiv a fost de 57,17% și 59,06%.
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal doxepina a demonstrat acțiune
antinociceptivă realizând un efect maxim posibil comparabil cu al ibuprofenului pentru acest
model de nocicepție . Combinația fixă candesartan – doxepină a fost sinergică, inhibi ția
procesului nociceptiv fiind de 54,16%.
Având în vedere efectele antiinflamatoare prezentate de doxepină, detaliate mai jos,
precum și efectele de blocant ale canalelor de sodiu, este de înțeles de ce pentru testul la
formalină, cu cel două faze ale sale, rezultatele au fost sinergice. Pe de o parte efectul analgezic
asupra terminațiilor neuronilor din GRP, care se bazează pe canale de sodiu și pe ASIC (canale
sensibile la protoni) pentru inițierea potențialelor de acțiu ne și pe de altă parte efectul
antiinflamator pe două căi – reducerea citokinelor inflamatoare de către antidepresivul triciclic
(chiar dacă pe testul la formalină nu a demonstrat valoare DE50 pentru secvența de doze luată
în studiu) și inhibiția percepți ei dureroase prin reducerea percepției determinată de candesartan
explică efectele sinergice, atât în cazul testului la formalină cât și în cazul răspunsului
constrictiv abdominal.
În ceea ce privește testul plăcii încălzite , doxepina a demonstrat acțiune antinociceptivă
gradată cuantificabilă pentru intervalul 60 -120 minute. Combinația fixă candesart an-doxepină
s-a dovedit a fi si nergică foarte se mnificativ statistic cu o inhibiție a procesului nociceptiv de
52.95% care s-a menținut pentru intervalu l de timp 60 -120 minute.

180 În literatura de specialitate nu sunt raportate valori DE50 pentru modelul de nocicepție
cu Zymosan și modelul cu stimul termic (testul plăcii încălzite) . Există o singură raportare în
literatură care inclu de doxepina în determinări antinociceptive la șoarece însă aceasta nu
demonstrează o valoare DE50 pentru testul plăcii încălzite (358).
Aceste rezul tate ne fac să ne gândim la un mecanism farmacodinamic suplimentar care
leagă mecanismele de acțiune ale acestor medicamente.
Receptorii AT1 sunt prezenți pe celulele nociceptive din ganglionul rădăcinii
posterioare a nervului spinal și sunt implicați în p ercepția durerii (359). După ligatură nervului
sciatic, receptorul AT1 a fost supra exprimat față de control la 43% din neuronii de mici
dimensiuni și la 62% din neuronii de mari dimensiuni. Creșterea totală a neuronilor AT1 –
imunoreactivi a fost de 38% după 7 zile de ligatură. Toate aceste rezultate demonstrează că
angiotensina II este implicată în mecanismele patologice ale durerii (360).
Bulbul ventrolateral caudal este una din structurile ce modulează percepția dureroasă,
și există procente semnificative de neuroni c u imunoreactivitate pentru AT1, ce se proiectează
în cornul posterior. Administrarea de angiotensină II a produs hiperalgezie atât pe testele tail –
flick cât și pe cele cu formalină, hiperalgezie atenuată în mod semnificativ de administrarea
concomitentă si stemică sau locală de losartan (184). Pe de altă parte, alte studii au demonstrat
că administrarea de losartan inversează ritmul circadian de percepție a durerii, crescând
percepția durerii în perioada nocturnă (3 am) și reducând -o în perioada diurnă (361). Pe un
model de durere neuropată indus cu streptozotocină, Ogata și col (362) au demonstrat că
alodinia tactilă este inhibată de administrarea intratecală de losartan, dar nu și de PD123319
(blocant specific de AT2), ceea ce demonstrează implicarea exclusivă, cel puțin la nivel
medulo-bulbar, a receptorilor AT1.
În ceea ce privește considerentele practice, dozele de candesartan folosite au fost
inferioare celor antihipertensive (363, 364).
Componenta cantitativă a mediației angiotensinergice, pe de o parte, și cea a mediației
neurologice în care sunt implicate antidepresivele triciclice, cu diversele lor mecan isme, este
foarte dificil de evaluat. Cu siguranță că, pe lângă efectele farmacodinamice luate în discuție,
există și o multitudine de mecanisme farmacocinetice, de importanță redusă în sine, dar care se
pot suma la diverse nivele și să altereze rezultatele în sensul reducerii sau creșterii semnificației
statistice.
În ceea ce privește doxepinul, o serie de rezultate izolate demonstrează că are efecte
interesante și încă neexplicate, de tipul analgeziei în aplicații locale (365-367). Studiile
prezentate, au investigat efectul doxepinului și n -metil-doxepinului comparativ cu bupivacaina,
și de asemeni, pe un model de voltage -clamp s-au evaluat efect ele de blocant ale canalelor de
Na ale acestora. Studiul a demonstrat că doxepinul este blocant de canale de Na+, mai puternic
chiar decât bupivacaina. Aceste efecte ar putea fi responsabile pentru acțiunile benefice anti –
pruriginoase, în nevralgia post -herpetică sau in mucozitele de iradiere post radioterapie (211,
368, 369).
În al doilea rând, efectele centrale ale sunt de inhibiție a recaptării noradrenalinei și a
serotoninei, iar metabolitul său activ este desmetildoxepinul (nordoxepin). Un raport izolat
prezintă și efectele inhibitoare ale doxepinului asupra Na+/K+ATP-azei neurona le din creierul
fetal și de adult (370). Acest fenomen ar putea avea efecte de reducere a potențialului de repaus
membranar neuronal, cu efecte încă neprecizate asupra reactivității neuronale. In plus, unii
autori au propus efecte antiinflamatoare (371), mai ales prin reducerea eliberării de citokine
proinflamatoare, precum IL -1β, IL6, TNF -α și IFN-γ (372).
În concluzie, efectele sinergice asupra percepției termoalgezice ale co -administrării de
candesartan ca blocant al receptorului de tip AT1 și ale doxepinului, ca medicament cu multiple
efecte neuronale periferice și centrale, ar putea fi explicate prin următo arele ipoteze:

181 1. Se cunoaște efectul pro -algezic al angiotensinei II la nivelul neuronilor GRP, a căilor
medulare ascendente și al căilor bulbare ventro -mediale de propagare a senzației
dureroase. Blocarea receptorilor angiotensinici la aceste nivele prin ad ministrarea orală
de candesartan produce reducerea percepției dureroase și explică prelungirea timpilor
de răspuns la hot -plate;
2. Efectul de anestezic local al doxepinului (prin blocarea canalelor de Na+), înainte
menționat, ar putea reduce intensitatea per cepției la nivelul canalelor de tip Na v de la
nivelul terminațiilor nervoase libere și a receptorilor termici, ceea ce se adaugă la efectul
analgezic prezentat;
3. Efectele centrale la nivelul mediației serotoninergice și adrenergice ar putea fi la rândul
lor responsabile pentru o reducere a impactului perceptiv și emoțional al stimulării
dureroase, cu creșterea efectului analgezic.
La toate acestea, se pot adăuga multitudinea de alte efecte, precum asupra polarizării
membranare neuronale și a eliberării de m ediatori neurali inflamatori pronociceptivi ai
doxepinului, ceea ce ar putea explica sinergismul combinației de față.
Asociere candesartan -clomipramină
Clomipramina a demonstrat efect antinociceptiv pentru faza a doua a testului iar
combinația a fost sinergică demonstrabilă pentru ambele faze ale testului la formalină.
În ceea ce privește testul răspunsului constrictiv abdominal , clomipramina a demonstrat
acțiune antinociceptivă însă combinația fixă candesartan – clomipramină nu a demonstrat
semnificaț ie statistică pentru efectul antinociceptiv.
Pentru testul plăcii încălzite clomipramina a demonstrat acțiune antinociceptivă dar
combinația fixă dintre cele două substanțe nu a demonstrat semnificație statistică.
În literatura de specialitate (373) este cunoscut efectul antinociceptiv al clomipraminei
pe modelul de nocicepție cu stimul termic și testul la formalină la șoar ece dar nu sunt raportări
pentru valori DE50 ale clomipraminei pentru testul răspunsului constrictiv abdominal indus
prin Zymosan A.
Candesartanul are efecte analgezice, antioxidante, antiinflamatorii și de reducere a
sintezei proteice induse de angiotensină ca neuromodulator, efecte prezentate mai sus.
Clomipramina este un inhibitor a l recaptării serotoninic e cu efecte analgezice încă puțin
înțelese. Acest e efecte analgezice sunt explicate prezumtiv prin interacțiunea cu receptorii
5HT2 și 5HT3 (203), mai ales pe sensibilitatea termo -algezică și mecanică, cu mai puține efecte
asupra durerii inflamatorii. Aceste date ar putea reprezenta explicația unei interacțiuni
nesemnificative la testul răspunsului constrictiv abdominal. Pe de altă parte, cunoscută fiind
mediația serotoninergică în percepția afectivă a durerii, aceasta ar putea explica efectele
sinergice la testul cu formalină.
Studii recente au demonstrat că în interacțiune a durere-depresie intervine în mod
esențial nucleul habenular lateral (NHL) . Studii de mare anvergură au demonstrat că NHL este
implicat în reglarea a nenumărate funcții, inclusiv ale stresului , durerii, cogniției, circuitelor de
recompensă și a răspunsurilor emoționale. Investigații epidemiologice au demonstrat că 34% –
66% din pa cienții cu depresie au anumite grade de simptomatologie dureroasă, fie cu aspect
alodinic, fie de tip hiperalgezic, iar antidepresivele triciclice au avut efecte foarte bune asupra
acestor manifes tări. Faptul că multe din manifestă rile dureroase pot fi de asemenea tratate cu
placebo, demonstrează că durerea și emoția împărtășesc o serie de mecanisme neurobiologice
comune, în care NHL este un jucător -cheie. În acest nucleu există o serie de neuroni activați de
percepția dureroasă, care răspund la stimularea dureroasă nocivă prin creșterea frecvențelor de
descărcare, iar stimulare acestora scade pragul de percepție dureroasă . Ca urmare, se crede că
NHL are un rol esențial în reglarea durerii și mai ales a percepției emoționale a acesteia, iar
aproximativ 73% d in neuronii cu frecvență mare de descărcare au fost inhibați prin
administrarea intraperitoneală de clomipramină. NHL este un reglator esențial al activității

182 neuronilor serotoninergici din nucleul rafeului dorsal, iar inhibiția acestuia de către
clomipram ină poate explica efecte analgezice la nivelul testelor prezentate mai sus (374).
Aceeași referință prezintă efecte analg ezice pe testul cu formalină la șoareci, ceea ce poate
explica sinergismul descrisă pentru ambele faze ale testului cu formalină.
În ceea ce privește testul constrictiv abdominal, acesta este un studiu asupra nocicepției
viscerale indusă de factori inflamatori. Este pos ibil ca efectele clomipraminei asupra nucleului
habenular să fie mai puțin implicate în percepția și efectele psihologice ale acestui tip de durere,
deoarece căile durerii viscerale sunt diferite de cele ale percepției somatice, ceea c e ar putea
explica lipsa de semnificație statistică a testelor de tip răspuns constrictiv abdominal. Aceasta
nu înseamnă decât că la aceste nivele, nu a existat sinergie, și totuși efecte antinociceptive au
existat, datorate probabil efectelor celeilalte s ubstanțe din combinație, în acest caz
candesartanul.
Asociere candesartan -nortriptilină
Pentru testul la formalină, nortriptilina a demonstrat acțiune antinociceptivă și
combinația fixă candesartan – nortriptilină s -a dovedit a fi sinergică. Efectele antinociceptive
pentru ambele situații au fost demonstrabile pentru prima fază a testului. Componentele testului
la formalină sunt faza iritativă și faza inflamatorie. Acțiunea analgezică a candesartanului a fost
dovedită pe ambele faze în experimente prez entate în cadrul acestui capitol. Nortriptilina este
un analgezic foarte eficient, prin reducerea percepției dureroase, prin implicarea receptorilor
opioizi delta, fie prin inhibiția recaptării noradrenalinei sau a serotoninei. Ca urmare, atât efectul
antihiperalgezic al nortriptilinei cât și efectul antiinflamator al candesartanului sunt capabile să
explice acest sinergism .
Durerea viscerală are caracteristici clinice ce o fac unică și diferită în mod esențial de
durerea somatică. Nu este evocată la nivelu l tuturor viscerelor, nu este legată în mod
semnificativ de leziuni specifice viscerale, este referită de obicei la alte regiuni, mai îndepărtate
de sursa de iritație primară, este difuză și prost localizată și este acompaniată de reflexe motorii
și autonome exagerate. În plus, receptorii periferici pentru durerea viscerală nu evocă percepții
conștiente și de aceea nu sunt considerați a fi receptori senzoriali în adevăratul sens al
cuvântului. În plus, lipsa unei căi separate a percepției viscerale la nivel ul măduvei spinării,
trunchiului cerebral și creierului însuși nu permite aplicarea acelorași reguli de percepție și
transmitere ca la durerea somatică.
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal nortriptilina a demonstrat acțiune
antinociceptivă dar combinația fixă candesartan – nortriptilină nu a pus in evidență date
semnificative statistic. La fel ca și mai sus , în ceea ce privește clomipramina, implicarea căilor
de percepție ale du rerii viscerale se pare că este mai puțin sensibilă la mecanismele
antidepresivelor triciclice.
În ceea ce privește testul plăcii încălzite nortriptilina a prezentat acțiune antinociceptivă
însă combinația fixă candesartan – nortriptilină nu a pus în evidență date semnificative statistic.
Referitor la nortriptilină, în l iteratura de specialitate există raportări referitoare la
acțiunea antinocicepivă a acesteia pentru bateria de teste utilizată în acest studiu. Dintre acestea
o singură raportare demo nstrează valoarea DE50 a nort riptilinei pentru testul plăcii încălzite în
combinație după metodologia analizei izobolare (375) pe un model de nocicepție obținut prin
ligatură de nerv sciatic la șoarece (model de durere neuropa tă) ceea ce presupune administrări
repetate. Valoarea diferită obținută de noi în acest studiu reiese din faptul că stimulul
termoalgezic a fost aplicat direct pe model de nocicepție acută. Alte studii au demonstrat efectul
antinociceptiv marcat al nortrip tilinei la șoarece (376, 377) pe modelul cu formalină și acid
acetic însă pe modelul indus cu Zymosan A nu există astfel de raportări.
Nortriptilina este un antidepresiv triciclic utilizat în tratamentul durerii neuropate cu
mediație complexă . O explicație prezumtivă este că reducerea recaptării serotoninei și/sau a
catecolaminelor în SNC are efecte de prelungire a activării sinaptice crescând inhibiția

183 medulară descendentă a căilor nociceptive (200). Mecanismul acți unii analgezice a
nortriptilinei este încă incert, deși a fost implicată atât inhibiția recaptării de serotonină cât și
de noradrenalină, dar mecanismul pare a fi diferit de cel prin care se realizează efectele
antidepresive, întrucât dozele la care se obține efectele analgezice sunt mult mai reduse decât
cele la care se obțin efecte antidepresive. În plus, nu există corelații între efectul
antidepresivel or asupra stării de spirit (mood) și percepția dureroasă, iar efectele analgezice
sunt similare la pacienții cu sau fără depresie. În studiile pe animale, efectele analgezice nu au
produs efecte comporta mentale de reducere a anxietății sau efecte motorii, ceea ce înseamnă că
nortriptilina acționează la nivele mai joase decât mecanismele nervoase centrale ce guvernează
anxietatea și depresia. Este posibil ca și aici efectele asupra canalelor de sodiu să fie prevalente.
Pentru efectul analgezic al nortriptil inei, esențiali sunt receptorii opioizi per iferici delta,
dar gradul de expresie al acestor receptori în diversele tipuri de durere nu este încă bine
cunoscut. Folosindu -se o linie de șoareci knock -out pentru acești receptori, s -a dovedit că
existența aces tora a fost absolut necesară pentru ca nortiptilina sau un alt antidepresiv triciclic
din același familie, și anume d uloxetina, sa-și producă efectul pentru un experi ment de durere
neuropată (378).
Având în vedere că prima fază a testului cu formalină este o fază strict iritativă chimică,
produsă de injectarea de formalină, este de așt eptat ca efectele nortriptilinei să fie analgezice.
Pe de altă parte, efectele candesartanului, de inhibiție a durerii neuropa te, prezentate mai sus,
ar putea să aibă un efect sinergic cu nort riptilina pe prima fază a testului cu formalină.
Celelalte teste de durere acută, temoalgezică și răspuns constrictiv abdominal nu au
demonstrat efecte sinergice, fi e probabil datorită faptului că medierea angiotensinergică nu este
implicată pe acest e căi iar pe du rerea inflamatorie cu Z ymosan A mediația cate colaminergică
nu are un efect semnificativ.

5.4.2.Asocieri Captopril – Medicamente coanalgezice și AINS

Asociere captopril – ibuprofen
Captoprilul a demonstrat acțiune antinociceptivă prin u tilizarea testului la formalină
pentru ambele faze ale testului. Combinația fixă captopril – ibuprofen nu s -a dovedit a fi
semnificativă statistic.
Pentru modelul de nocicepție indus cu Zymosan A captoprilul a demonstrat acțiune
antinociceptivă și combinația fixă captopril -ibuprofen s -a dovedit a fi sinergică.
Pentru testul termoalgezic captoprilul a demonstrat acțiune antinociceptivă pentru
timpul de expunere 60 minute însă combinaț ia fixă captopril – ibuprofen nu s-a dovedit a fi
sinergică sau aditivă.
Acțiunea antinocice ptivă a captoprilului este demons trată în literatura de specialitate
(329) pentru calea de admin istrare intraperitoneală pentr u modelul cu stimul termoalgezic
(temperatura de lucru 55șC) l a șoarece și testul răspunsului constrictiv abdominal indus cu acid
acetic. Pentru modelul indus cu Zymosan A și testul plăcii încălzite cu temperatura de lucru
52.5șC nu sunt studii prezentate.
În 1995 au fost descoperiți receptori membranari cu mare afinitate pentru peptidul
angiotensina IV, cu concentrație predominantă în creier, cord și glandele suprarenale. Acești
receptori nu au afinitate pentru angioten sina II, alți analogi ai acesteia și pentru blocanții de
receptori AT1 de tip losartan sau candesartan. S-a demonstrat că blocada enzimei de conversie
de tip I produce creșterea activității en zimei de conversie de tip II (care produce ang 1 -7) și a
IRAP (aminopeptidaza reglată de insulină – care sintetizează ANG IV). În decursul anilor de la
descoperirea acestor situri de legare și ale acestor peptide, s -au obținut numeroase informații
suplimentare în ceea ce privește implicarea receptorilor de tip AT4 în percepția dureroasă, în
memorie, învăța re și stres, demonstrând efectele stimulative și analgezice ale acestora (379).

184 Ca urmare, este posibil ca blocada enzimei de conversie I atât cu captopril cât și cu
ramipril să aibă ca rezultat creșterea nivelelor de angiotensină IV în sistemul nervos al
animalelor de experiență, și, având în vedere efectele sale analgezice și de îmb unătățire a
percepției, să explice , cel puțin parțial, efectele sinergice cu ale antiinflamatoarelor
nesteroidiene, precum și cu celelalte substanțe de tip co -analgezic.
Un alt efect interesant al captoprilului îl reprezintă reducerea nivelelor de TNF  pe
modele de inflamație chimică (380). Având în vedere că foarte multe dintre modelele de durere
experimentală cu mediație inflamatorie implică TNF  ca fiind unul dintre mediatorii implicați
în percepția nociceptivă, este posibil ca acest efect al captoprilului să fie cel care explică, cel
puțin parțial, unele din efe ctele antinociceptive ale acest uia pe modele de durere inflamatorie.
Evident, este însă vorba de efecte cantitative, ce pot fi mai mult sau mai puțin semnificative sau
pot varia în timp în decursul experiment ului, de la un minut la altul, ceea ce ar putea explica
dispersia rezultatelor observate.
Unul dintre mecanismele majore prin care se realizează neuroinflamația și o multitudine
dintre efectele negative ale acesteia este creșterea polarizării microgliale. Microglia, conform
literaturii, se află într -o stare dormantă (de inhibiție), din care ies e sub influența anumitor factori
activatori ai acesteia, mai ales citokine proinflamatorii și TNF alfa. Această ieșire din inhibiție
se poate realiza însă în două direcții diferite, prin apariția a două fenotipuri microgliale: M1
proinflamator și M2 antiin flamator. Calea clasică Ang II/AT1/Nox prooxidantă și pro –
inflamatorie are un rol major în efectele SRA, atât în creier cât și în țesuturile periferice. Totuși,
nu se știe încă dacă aceste efecte sunt reglate de către un braț opus al SRA alcătuit din
angiotensine diferite de angiotensina II, și anume semnalizarea Ang II/AT2 și/sau semnalizarea
Ang1–7/MasR. Date recente, citate de materialul de față sugerează că atât stimularea
receptorului AT2 cât și a receptorilor AT IV sau Mas ar putea avea efecte antioxi dative și
antiinflamatorii .
Ang II, prin receptorul său AT1, este un activator major al căii NADPH-oxidazei, care
la rândul ei mediază mai multe aspecte -cheie ale proceselor degenerative și inflamatorii ce sunt
implicate în bolile majore neur odegenerative la nivelul țesuturilor periferice. În creier, SRA
este implicat în stres și anxietate, afecțiuni depresive și chiar în alcoolism. Inhibitorii de ECA
au efecte pozitive într -o serie de procese mediate prin activarea microglială și neuroinflamație.
În plus, mai multe studii demonstrează interacțiuni sau reglări reciproce între SRA și
diverși alți compuși ce s -au dovedit a fi implicați în neuroinflamație și polarizare microglială,
cum sunt estrogenii, Rho -kinaza, factorul de creștere de tip insulinic -1(IGF-1), TNF-α, fier,
PPARγ și citoki ne (381).
Pentru testul la formalină în literatura de spec ialitate o serie de studii evidențiază
rezultate contradictorii în ceea ce acțiunea antinociceptivă: fie demonst rează lipsa de activitate
fie efectul hiperalgeziant (382, 383).
O altă variantă de explicație este inhibiția eliberării de aldosteron (vezi cap 3.6.) de către
angiotensin a II, cunoscut fiind faptul că aldosteronul activează canale cationice TRPMC
(Transient Receptor Potential Melastatin 7 Channel), implicate în activarea potențialelor de
acțiune la nivelul terminațiilor nervoase libere și astfel în creșterea percepția durer ii.
Suplimentar, unul dintre efectele importante este reducerea sintezei de angiotensină II
și creșterea rezervelor pentru sinteza de angiotensină 1 -7, al cărui efect antinociceptiv este
cunoscut și explicat (384) prin intermediul receptorului său specific Mas.
Acțiunile contradictorii prezentate în literatură în ceea ce privește efectele captoprilului
asupra percepției dureroase sunt determinate de acțiunea sa dublă la nivelul enzimei kininaza
II (enzima de conversie). Această enzimă este inhibată de captopril, reduce sinteza de ang II,
dar inhibă și degradarea bradikinininei, care este un mediator pro -inflamator și hiperalgezic
(385). De aceea, pe modelele de durere inflamatorie rezultatele sunt contradictorii.

185 Bradikinina acționează prin rece ptorii săi proprii, cuplați cu proteine G: B1 și B2, cu o
omologie de 36%. Receptorii B2R sunt exprimați în mod constitutiv pe terminațiile nervoase
senzoriale primare, în vreme ce receptorii B1 sunt inductibili, iar prezența și funcționalitatea
lor este încă în multe privințe controversată (386).
În rezultatele noastre, efectele de inhibiție a sintezei de angiotensină II au fost mai
puternice decât cele pro -bradikininice, demonstrate prin efectele antinociceptive pe testele de
durere inflamatorie, dar combinațiile cu ibuprofen ca inhibitor al ciclo oxigenazei nu au fost
sinergice decât la modelul cu zymosan, ceea ce demonstrează că probabil mediația
ciclooxigenazică la acest model este mai eficient ă decât cea bradikininică, care este mai
importantă la nivel vascular și cuta nat.

Asociere captopril – doxepină
Combinația fixă captop ril – doxepină pentru testul la formalină s -a dovedit a fi sinergică,
foarte semnificativ statistică r ealizând un procent de inhibiție antinociceptivă de 55.23% .
Efectul a fost demonstrabil pentru prima fază a testului , a înregistrat o uș oară descreștere , astfel
încât la faza a doua a testului acesta a fost de 48.25% .
Toți inhibitorii de ECA au fost documentați că îmbunătățesc manifest ările
neurodegenerative induse de radicalii liberi, acumularea de beta -amiloid, reacțiile imune,
activarea enzimelor calciu -dependente (ramipril, captopril, perindopril, quinapril, lisinopril,
enalapril și trandolapril). IECA interacționează cu toate mecanismele celulare prezentate mai
sus. Inhibitorii ECA cu acțiune centrală au efecte asupra durerii de tip somatic și mai puțin
viscerale prin mecanisme de tipul: (i) conversia la heptapeptidul neuroprotector Ang 1 -7 prin
activarea ACE2 datorată inhibiției kin inazei ACE 1(ii) contrareglarea receptorilor kininergici
B1 la nivelul sistemului nervos periferic, unde sunt responsabili pentru percepția durerii
somatice și neuropate (387).
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal combinația fixă captopril – doxepină
sugerează o interacțiune de tip antagonic. Explicația unui astfel de răspuns este dificilă, având
în vedere că separat ambele substanțe au avut efecte antinociceptive, deși mai puțin importante.
Este posibil ca administrarea unuia dintre acestea să producă un răspuns hiperaglezic, ce n u
poate fi a coperit de către administrarea celuilalt membru al combinației și astfel, răspunsul să
fie redus pentru ambii termeni ai combinației.
Pentru testul plăcii încălzite combinația fixă captop ril – doxepină nu a demonstrat
acțiune antinociceptivă.
Singurul ele ment care separă doxepina de celelalte antidepresive din familie îl
reprezintă efectul său antihistaminic pe receptorii H1 (388). Având în vedere că celelate
medicamente din aceeași grupă nu au demonstrat această acți une sinergică foarte semnificativă,
se poate bănui că există o componentă histaminergică a durerii induse cu formalină care poate
fi investigată ulterior.
Nu există la ora actuală studii care să evalueze efectele antiinflamatoare și/sau
analgezice ale blo canților de receptori H1. Un astfel de studiu cu ketotifen și fexofenadină a
demonstrat efecte atât antiinflamatoare cât și analgezice semnificative pe un model de durere
indus cu formalină. Efectele au fost destul de slabe, dar totuși suficiente, mai ales că s-au
raportat posibile efecte analge zice în mialgiile cronice neurotoxice. Reducerea durerii în situl
inflamator al durerii din testul cu formalină ar putea fi realizată prin inhibiția plasticității
neuronale la nivelul căii medulare prin scăderea cantității de substanță P și prin eventuale
interacțiuni între anithistaminicele H1 și receptorii opioizi (389). Studii mai aprofundate
folosind antihistaminice și alt e blocante de enzimă de conversie ar fi de dorit pentru elucidarea
acestui aspect.
Bradikinina activează căi de semnalizare intracelulară care duc la vasodilatație,
chemotaxia neutrofilelor și creșterea permeabilitărții vasculare, precum și evocarea directă a

186 durerii în manieră dependentă de doză, însoțită sau nu de prurit. Administrarea iontoforetică de
bradikinină produce hiperalgezie și creșterea sensibilității la temperatură, cu efecte alodinice
asupra percepției termice. Pe de altă parte, unele efecte de tip hiperalgezic ale bradikininei par
a fi mediate și prin intermediul receptori lor de tip H1, iar inhibiția receptorilor H1 de către
clomipramină și doxepină ar putea explica efectele foarte diverse și larga distribuție a
rezultatelor atunci când luăm în calcul blocada enzimei de conversie (386).
Asociere captopril – clomipramină
Combinația fixă captopril – clomipramină nu a demonstrat acțiune antinociceptivă
pentru testul la formalină și testul răspunsului constrictiv abdominal. În ceea ce privește testul
răspunsului constrictiv abdominal, mecanismele neurobiologice ce mediază durerea viscerală
sunt suficient de aparte pentru a nu permite extrapolarea directă a cunoștințelor la nivelul durerii
somatice. Toate formele de durere vis cerală necesită o anume stare de hiperalgezie, ce își are
originea din organul intern ce a fost lezat sau inflamat, sau uneori, chiar în absența unei cauze
periferice identificabile, poate chiar ca o consecință a a sensibilizării și hiperexcitării aferenți lor
viscerali datorate unor modificări infinitezimale la nivelul micromediului lor (COX, citokine,
”supa inflamatorie”).
Durerea viscerală este mereu însoțită de hiperalgezie, la care se adaugă plasticitatea
sinaptică, cu unele componente moleculare deja identificate, care mediază amplificarea centrală
a semnaleleor aferente viscerale.
Pentru testul plăcii încălzite combinația s -a dovedit a fi sinergică semnificativă statistic
și a realizat un procent de inhibiție antinociceptivă de 37.50% pentru timpul de lucru de 30
minute.
Pe durerea inflamatorie această combinație nu avut efecte, iar pe durerea termică acută
s-a demonstrat un efect sinergic.
Clomipramina este un inhibitor ar recaptării serotoninice cu efecte analgezice încă puțin
înțelese. Acest e efecte analgezice sunt explicate prezumtiv prin interacțiunea cu receptorii
5HT2 și 5HT3 (203), mai ales pe sensibilitatea termo -algezică și mecanică, cu mai puține efecte
asupra durerii inflamatorii. Aceste date ar putea reprezenta explicația unei interacțiuni
nesemnificative la testul constrictiv abdominal și la formalină . Pe de altă parte, cunoscută fiind
mediația serotoninergică în percepția durerii, aceasta ar putea explica efectele sinergice la testul
plăcii încălzite, în condițiile unei reduce ri asociate a durreii de către captopril.
Asociere captopril – nortriptilină
Combinația fixă captopril – nortriptilină nu a demonstrat acțiune antinociceptivă pentru
testul la formalină. Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal și testul plăcii încălzite
combinația s -a dovedit a fi sinergică semnificativă statistic realizând un procent de inhibiție de
58.33% pentru testul răspunsului constrictiv abdominal și 52.56% pentru testul plăcii încălzite
pentru timpul de lucru de 90 minute.
Nortriptilina este in inhibitor al recaptării de noradrenalină și serotonină, cu preferință
al recaptării de catecolamine. Are de asemen ea o afinitate foarte mare pentru transportorul de
dopamină, ceea ce ar putea explica efectele sale la nivelul medi ației termo -algezice. De
asemenea , ca și alte antidepresive triciclice, este un slab blocant al canalelor de sodiu, ceea ce
este probabil unul dintre motivele ce explică efectele sale analgezice. Toate aceste mecanisme,
combinate cu efectele captoprilului, ar putea explica e fectele sinergice pe modelul cu placă
încălzită. Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal, explicația este mai puțin evidentă,
probabil fiind legată de efecte cantitative la nivelul r eacției inflamatorii induse de Z ymosan A.
Nu se știe exact care este implicare a nortriptilinei în medierea dopaminergică, dar se
știe că inhibiția recap tării de catecolamine acționează și asupra nivelelor de dopamină intra –
cerebrală. Pe de al tă parte, TNF-α este o citokină proinflamatorie ce a fost implicată în
patogeneza mai multeor afecțiuni neurodegenerative, ca și în patogenia hiperalgeziei și
alodiniei.

187 În particular neuronii dopaminergici sunt se pare, deosebit de sensibili la efectele
neurotoxic e ale TNF -α, efecte care au fost crescute de către co -administrarea de angiotensină
II. Mai mult, tratamentul cu Ang II a crescut în mod semnificativ nivelul de TNF -α în culturi
cerebrale primare, ceea ce a fost blocat de administrarea de administrarea de blocanți de
receptori AT1, de NAD PH-oxidază și de blocanți de NFK -β. Pe de altă parte, în culturi
neuronale pure, unde nu au existat celule microgliale, nivelele de TNF -α nu au fost afectat în
mod semnificativ de administrarea de ang II. Aceste rezultate d enotă interacțiuni funcționale
importante între Ang II and TNF -α, și certifică faptul că TNF -α microglială este un mediator
major a neuroinflamați ei și neurodegenerescenței induse de ang II (390).
Aceste noi informații pot sugera explicații pentru efectele obținute de către combinația
captopril nortriptilină pentru testele de durere inflamatorie. Este posibil ca reducerea efectelor
enzimei de conversie de tip I să fi redus cantitatea de angiotensină II disponibilă la nivel cerebral
și astfel, efectele pro -algezice ale TNF -alfa și ale altor mediatori neuroinfl amatori să fie mai
puțin penetrante, ceea ce să explice sinergia între captorpil și nortriptilină pe aceste modele .

5.4.3.Asocieri Ramipril – Medicamente coanalgezice și AINS

Asociere ramipril – ibuprofen
Ramiprilul a demonstrat acțiune antinociceptivă pentru testul la formalină (faza I), testul
răspunsului constrictiv abdominal și testul plăcii încălzite pentru timpul de lucru de 90 minute
pentru nivelul de activitate de 50%. Literatura de specialitate prezintă o serie de studii care pun
în evidență efe ctul antinociceptiv al ramiprilului însă acestea sunt rezultate în urma cercetărilor
efectuate pe modele de durere neuropată și administrare cronică de ramipril (391). Combinația
fixă ramipril – ibuprofen a fost antagonică (indice ᵧ = 10.93) pentru testul răspunsului constrictiv
abdominal și sinergică pentru testul plăcii încălzite. Inhibiția procesului nociceptiv a fost de
55.35%. Pentru testul la formalină nu s -a putut stabili tipul de interacțiune între cei doi compuși .
Ramiprilul este un IECA mai nou, dar efectele sale pot fi considerate similare cu cele
ale captoprilului, și la fel ca și ale acestuia, combinațiile sale cu ibuprofenul nu s -au dovedit a
fi statistic semnificative, decât în cazuri izolate și cu variabilitate mare . Într-un studiu asupra
efectelor ramiprilului în boala coronară acută (392), nivelurile de MCP -1 (Monocyte
Chemoattractant Protein – proteina de atracție a monocitelor) și IL -18 au scăzut, iar IL -10 seric
a crescut, ceea ce a demonstrat că ramiprilul ar putea ameliora afectarea cardiacă produsă de
citokinele proinflamatorii.
Pe lângă efectele de inhibiție ale sintezei de angiotensină II, ramiprilul are efecte
importante asupra creșterii concentrației de angiotensină I serică și reduce activarea microglială
indusă de angiotensin II în timpul agresiunilor oxidative cerebrale. Crește sinteza de
angiotensin ă IV și de angiotensin 1 -7, prin aceleași mecanisme ca și captoprilul, scade
metabolismul oxidativ cerebral și reduce percepția nociceptivă prin intermediul substanței P,
neurokininelor și crește activarea neuronală la nivelul girusului dentat și cortexului perirhinal,
unde sunt cunoscute localizări ale memoriei de lucru și de scurtă durată.
Ramiprilul are efecte inhibi torii asupra eroziunii articulare din artritele inflamatorii,
îmbunătățind în mod semnificativ nivelele serice de proteină C reactivă, metaloproteinaze
matriciale și proteină matricială oligomerică a cartilajului (COMP), care indică gradul de
distrucție articulară din artrite. De as emenea, administrarea de ramipril a redus și efectele
inflamatorii la nivelul splinei și ficatului (infiltrație limfocitară, nivele de citokine ș. a.).De
asemeni s-a demonstrat efectul protector al ramiprilului pe edemul labei l a șobolan indus cu
carrageenan, un modulator inflamator tipic.
Efectele imunomodulatorii ale ramiprilului sunt benefice, evidențiate prin modificări în
sensul reducerii a nivelelor serice de TNF -α, IL-10 și imunoglobuline. În plus, în vreme ce se
știe că angiotensina II are efect de stimulare a mobilizării coloniilor de limfocite splenice,

188 administrarea de ramipril a inhibat și aceste efecte. Pe de altă parte, blocarea receptorilor pentru
renină a demonstrat suprimarea producerii de citokine pro -inflamator ii la șobolan (393).
Ca urmare, situațiile în care ramiprilul a redus percepția dureroasă din testele de durere
inflamatorie ar putea fi explicate prin aceste efecte antiinflamatorii la nivelul citokinelor.
Studii ulterioare în ceea ce privește interacțiunile între AINS și IECA sunt necesare,
pentru a elucida mecanismele prin care acestea se produc, și pentru a id entifica fenomenele prin
care apar situațiile de sinergism demonstrate în cadrul acestei lucrări .
Asociere ramipril – doxepină
Combinația fixă ramipril – doxepină a demonstrat acțiune antinociceptivă semnificativă
statistic pentru testul plăcii încălzite cu un efect antinociceptiv de 45.63% pentru timpul de
lucru de 60 minute . Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal indus prin Zymosan A și
testul la forma lină nu s-au înregistrat date s emnificative statistic.
Asociere ramipril – clomipramină
Combinația fixă ramipril – clomipramină nu a demonstrat acțiune antinociceptivă
pentru testul la formalină. Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal efectul antinociceptiv
a fost semnificativ statistic, realizând o inhibiție a procesului nociceptiv de 63.33%. De
asemenea pentru testul plăcii încălzite combinația a fost sinergică, semnificativă statistic și a
realizat un procent de inhibiție nociceptivă de 56.95% pentru timpul de lucru de 30 minute.
O serie de autori pun efectele antinociceptive ale ramiprilului asupra durerii neuropate
și somatice pe seama activării axei ECA 2 – angiotensină 1 -7 – receptor Mas. Deși efectele
acestui ax inhibitor asupra durerii inflamatorii au fost mai puțin studiate, o serie de rezultate
implică ang 1 -7 în analgezia durerii inflamatorii. Receptorul Mas (MasR) se exprimă ubicuitar
în sistemul nervos și periferic inclusiv la nivelul ganglionului dorsal al rădăcinii spinale și în
măduva spinării. Pe modele de hiperalgezi e indusă cu prostaglandine, administrarea de
angiotensină 1 -7 a indus o atenuare a nocicepției periferice în manieră dependentă de doză, fără
implicarea receptorilor opioizi. Reducerea semnalizării prin citokine proinflamatorii cu ajutorul
stimulării recep torului de tip Mas duce la rândul său la reducerea semnalizării prin inozitol
trifosfat, MAPk și JNK pe mai multe modele de durere (394). În concluzie, este posibil să
punem pe seama inhibiției ECA I și activării căii ECA 2 unele dintre efectele analgezice ale
ramiprilului, mai ales în cazul testului plăcii încălzite, unde este perfect posibil să fi fost afectată
medierea spinală a căii ascendente a durerii, ceea ce a redus nocicepția, la care s -a adăugat
efectul antinociceptiv redus dar pre -existent al clomipra minei.
Asociere ramipril – nortriptilină
Pentru testul la formalină combinația ramipril – nortriptilină nu a demon strat acțiune
antinociceptivă. Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal , combinația a fost sinergică,
semnificativă statistic, inhibiția procesului nociceptiv fiind de 50%. Pentru testul plăcii încălzite
combinația dintre cei doi compuși a fost sinergică demonstrând efect antinociceptiv cu inhibiție
49.67% semnificativ statist ic.
După cum s -a explicat mai sus, nortriptilina are efecte inhibitoare asupra canalelor de
sodiu, ceea ce reduce potențialul de receptor la nivelul terminațiilor nervoase periferice. De
asemeni, are efecte de blocare a recaptării noradrenergice, care pot modifica mediația
transmisiei dureroase la nivel spinal. Împreună cu efectele puternice de inhibiție a mediației
angiotensinergice ale ramiprilului, care se pot manifesta la nivelul stimulării sintezei de ang 1 –
7 sau de angiotensin ă IV, toate acestea ar pu tea să explice efectele sinergice asupra răspunsului
constrictiv abdominal, precum și pe placa încălzită .
Efectele inhibiției sintezei de angiotensină II sunt ac eleași ca și la captopril, la ca re se
adaugă efectele antiinflamatoare ale ramiprilului, ceea ce ar putea explica sinergismul
demonstrat la testele de durere inflamatorie. Efectele în ceea ce privește percepția nociceptivă
acută termoalgezică pot fi explicate prin efectele de inhibiție a acțiunii angiotensinei II fie
directe, pro -oxidante și proin flamatorii, fie prin intermediul angiotensinei 1 -7 sau prin

189 intermediul efectelor aldosteronului aupra canalelor cationice tranzitorii, implicate în percepția
durerii acute.

Concluzii
Pentru testul răspunsului constrictiv abdominal toate substanțele de cercetat au
demonstrat acțiune antinociceptivă pentru nivelul de activitate de 50%.
Pentru testul plăcii încălzite toate substanțele au prezentat acțiune antinociceptivă
pentru nivelul de activitate de 50%.
Pentru testul la formalină , cu excepția clomipra minei și doxepinei , toate substanț ele
luate în studiu au demonstrat efect antinociceptiv pentru faza I a testului. Pentru faza a doua a
testului la formalină nu au înregistrat efect antinociceptiv următoarele substanțe: ramipril,
candesartan, doxepină, nor triptilină.
Combinațiile fixe ale modulatorilor sistemului renină – angiotensină cu substanțele luate
în studiu s -au dovedit a fi sinergice, antagonice sau indiferente.
În literatura de specialitate nu sunt raportări referitoare la combinațiile fixe efectuate în
cercetările din prezenta lucrare prin metodologia de analiză izobolară sub toate variantele
acesteia.
Având în vedere rezultatele obținute privind comportamentul antinocicetip tiv al
modulatorilor sistemului renină – angiotensină datele obținut e pledează pentru includerea
acestora în funcție de compus în grupa coanalgezice și para -analgezice.

5.5. CONCLUZII

1. Efectele blocanților de enzimă de conversie a angiotensinei (captopril, ramipril) asupra
memoriei au demonstrat că aceasta este îmbunătăți tă de reducerea sintezei de
angiotensină II, mai puțin ca și evenimente izolate în cadrul administrării în doză unică,
fără intervenția unor elemente perturbatoare ale memoriei, dar semnificative în
condițiile în care administrarea acestora a avut loc simu ltan cu administrarea de
substanțe lezate, de tip scopolamină, ceea ce sugerează existența unor mecanisme de
exacerbare a pierderilor de memorie determinate de angiotensină și inhibate de blocanți
de enzimă de conversie.
2. Administrarea de angiotensină II di rect, în doză unică, are efecte de inhibare a memoriei,
așa cum s -a observat din rezultatele testelor de tip labirint. Aceste date sunt în
concordanță cu datele din literatură.
3. Asocierea de blocanți ai receptorilor angiotensinici (losartan) a indus efecte
semnificative asupra memoriei, dar a avut un efect protector în condițiile asocierii cu
substanțe farmacologice cu efect amnezic (scopolamina).
4. Candesartanul, un alt blocant de receptori angiotensinici, a îmbunătățit în mod
semnificativ testele de memorie de scurtă durată, ceea ce sugerează un efect de protecție
împotriva leziunilor mnezice induse de agenți toxici sau prooxidanți.
5. În ceea ce privește parametrii anxietății, cercetați cu ajutorul markerilor
comportamentali specifici, au fost crescuți după adm inistrarea de angiotensină II,
fenomene care se corelează cu scăderile parametrilor de memorie.
6. În concluzie, se poate afirma că angiotensina II are efecte anxiogene și hipomnezice,
care se pot corela și cu efecte cardiovasculare dependente de mediația
angiotensinergică, de tip hipertensiune arterială și creșterea irigației cerebrale, ceea ce
poate duce la o stare de agitație.
7. În ceea ce privește substanțele ce alterează metabolismul și efectele farmacologice ale
angiotensinei II, au dovedit că acestea au u n efect anxiolitic clar, atât pentru IECA, cât
și pentru BRA, care a redus markerii de anxietate și au crescut parametrii exploratori.

190 8. Folosind un agent farmacologic anxiogen și amnezic cunoscut în literatură
(scopolamina), am dovedit că efectele acestuia sunt atenuate în mod semnificativ atât
de către IECA cât și de BRA.
9. Studiile biochimice asupra statusului oxidativ au demonstrat că administrarea de
scopolamină a crescut parametrii peroxidării lipidice (modificarea parametrului malon –
dialdehida) și a redu s rezervele antioxidante prin reducerea rezervelor de SOD -supeoxid
dismutaza și GPx -glutation peroxidază, în concordanță cu literatura și demonstrând că
efectele acesteia asupra memoriei și comportamentului ar putea să fie cel puțin parțial
datorate acțiu nii prooxidante la nivel SNC.
10. Parametrii biochimici ai oxidării au fost îmbunătățiți în mod semnificativi de pretratarea
cu IECA sau BRA înainte de scopolamină sau de co -administrarea acestora.
11. Losartanul, ca BRA, a redus MDA și a crescut GPx și SOD, ceea ce semnifică o activare
a mecanismelor protectoare în condițiile leziunilor oxidative.
12. Datele obținute în studiul de față referitoare la acțiunea antinociceptivă a
candesartanului pledează pentru includerea acestuia în grupa de medicamente
coanalgezice/paraanalegzice .

191

CAPITOLUL 6
ASPECTE DE ORIGINALITATE, PERSPECTIVE ȘI PRINCIPALELE
DIRECȚII DE CERCETĂRI ULTERIOARE

Un element semnificativ de noutate a fost reprezentat de detalierea efectelor
antioxidante ale ramiprilului, un agent IECA mai nou, ale cărui acțiuni în condițiile interacțiunii
cu SRA nu au fost încă elucidate. Aceste aspecte reprezintă o premieră în literatură.
Candesartanul a prezentat acțiune antinociceptivă demonstrând valori DE50 pentru
fiecare model de nocicepție. Aceste date constituie un element de originalitate deoarece în
literatura de specialitate nu au fost pană în momentul de față demonstrate valori DE50 ale
candesartanului prin administrare pe cale orală la șoarece pentru modelele de nocicepție din
acest studiu.
Demonstrarea valorii DE50 a clomipraminei pentru modelul de nocicepție cu Zymosan
A la șoarece reprezintă un element de originalitate, în literatura de specialitate neregăsindu -se
studii care să demonstreze valoarea DE50.
Demonstrarea valorii DE50 a nortriptilinei la șoarece pe modelul de nocicepție indus cu
Zymosan A reprezintă un element de originalitate, nedemonstrat încă în literatura de
specialitate. De asemenea demonstrarea valorii DE5 0 a nortriptilinei prin analiza izobolară pe
model de nocicepție acută cu stimul termic reprezintă un element de noutate.
Demonstrarea valorilor DE50 ale Captoprilului pe modelul de nocicepție cu Zymosan
A și modelul cu stimul termic (52.5șC) reprezintă u n element de noutate.
Demonstrarea valorii DE50 pe modelele de nocicepție luate în studiu pentru
administrarea de ramipril, reprezintă un element de originalitate.
Demonstrarea sinergismului, antagonismului sau aditiției reprezintă de asemenea
elemente de noutate deorece în l iteratura de specialitate , la data zilei , nu sunt raportate studii
care să fi cercetat combinațiile în prop orție fixă din prezenta lucrare prin metoda analizei
izobolare sub toate variantele acesteia.

Având în vedere rezultatele obținute privind potențiala utilitate clinică a interacțiunilor
studiate, ne propunem următoarele obiective:
– Analiza combinațiilor fixe CND – IB pentru testul la formalină faza II care prin mediația
caracteristică presupune în mod deosebit durere inflamato rie acută și o specificitate
pentru durerea cronică.
– Analiza combinațiilor fixe CND – IB pentru alte domenii de temperatură la testul plăcii
încălzite și completarea cercetărilor cu modele adiționale ce presupun stimul termic cu
integrare supraspinală .
– Analiza combinațiilor CND – CLM la alt nivel de activitate decât cel studiat.
– Analiza combinației CPL – IB pentru testul la formalină pentru alte secvențe de doze
având în vedere comportamentul nociceptiv contradictoriu descris în literatură.
– Analiza suprafeț ei de răspuns a combinațiilor sinergice al căror index de interacțiune
este puternic pentru a extinde analiza izobolară la alte nivele de efect.
– Testarea IECA și BRA pe model animal de AD.
– Dozarea concentrației nivelului de AngII la nivel cerebral și periferic în urma
administrării pe cale i.n. la șoarece.