Textul Jurnalistic Sportiv

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Textul jurnalistic sportiv

Tehnici de redactare

Stil și scriitură

Capitolul 2. Genuri ale presei sportive

2.1. Tipul de relatări

2.1.1. Știrea

2.1.2. Relatarea

2.1.3. Interviul

2.1.4. Reportaj

2.1.5. Anchetă

2.1.6. Portret

2.2. Genuri de opinie

2.2.1. Editorial

2.2.2. Analiză

2.2.3. Comentariu

2.2.4. Cronica

2.2.5. Blogul

Concluzii

Bibliografie

Summary

Anexe

Introducere

“O știre trebuie să fie asemenea unei fuste mini purtată de o femeie frumoasă. Destul de lungă pentru a acoperii subiectul, dar destul de scurtă ca să fie interesantă.” (Anonim)

Jurnalismul sportiv este una dintre cele mai frumoase meserii din lume. Călătorești prin lume și participi la competiții pentru a relata apoi cele văzute oamenilor iubitori de sport (microbiștilor). Scopul oricărui jurnalist este să scrie în așa natură încât cel care îi citește articolul să îl înțeleagă. Textul trebuie să conțină toate informațiile de la un eveniment într-un spațiu cât mai mic pentru a nu plictisi cititorul.

Am ales această temă din motive personale pentru că am vrut să îmi formez o vedere asupra

modului în care este scris un text jurnalistic sportiv. Fiind un pasionat de sport, am considerat că acest lucru îmi va fi de folos mai târziu.

Tema abordată nu este nouă, jurnalismul sportiv fiind un izvor pentru pasionații de sport care vor să facă anumite lucrări științifice. Partea teoretică a lucrării a mai fost dezbătută în unele cazuri. Noutatea adusă de mine este în partea practică, acolo unde am realizat o comparație între temele abordate de doi dintre cei mai importanți jurnaliști ai României, Cristian Geambașu și Dan Filoti. Studiul a fost făcut pe o perioadă determinată și a cuprins articolele scrise de cei doi în aceeași zi (și la diferență de una atunci când a fost cazul). De-a lungul expunerii am încercat să observ modul în care au fost scrise textele și dacă acestea au fost potrivite în raport cu tema aleasă. Am optat pentru cei doi jurnaliști pentru că sunt cei pe care eu îi apreciez cel mai mult din presa sportivă.

Lucrarea de față este împărțită în două capitole fiecare având la rândul lor două subcapitole. Primul capitol se referă la textul jurnalistic. Am redat tehnicile de redactare și stilul pe care îl întâlnim în presa sportivă. În al doilea capitol am detaliat genurile jurnalistice și am făcut analiza temelor folosite de doi jurnaliști cunoscuți în scriitura lor.

Cred că ar fi nevoie de o lucrare mult mai complexă pe viitor, în care să fie analizate textele mai multor jurnaliști talentați din România.

Capitolul 1. Textul jurnalistic sportiv

Tehnici de redactare

Ziariștii sunt cei care informeaza populația în legătură cu toate noutățile din România și de peste hotare. Articolul pe care ei îl scriu se numește text jurnalistic.

Jurnalismul sportiv a evoluat mult în România în ultimii ani. În perioada comunismului era un sigur ziar ce se numea Sportul. Ziarul era ca o alinare pentru iubitorii sportului din România pentru că ei puteau vedea meciuri la televizor doar la bulgari. Cine nu mergea să îl cumpere de dimineața rămânea fără ziar. Va rămâne mereu în istorie prima pagină a ziarului în ziua următoare câștigării Cupei Campionilor Europeni de către Steaua București. Știrea că Steaua a luat trofeul era într-un colț al ziarului fără nici o laudă. Restul erau laude la adresa partidului. Dacă s-ar întâmpla acum ca vreo echipă românească să câștige un trofeu european atunci zeci de pagini se vor scrie despre acest lucru. În perioada comunismului toate sporturilor erau tratate la fel iar radioul era principala cale de a afla informații despre competițiile sportive la care nu participai. După 1989, Sportul și-a reluat vechea denumire: Gazeta Sporturilor. Numărul paginilor s-a mărit iar majoritatea articolelor erau despre fotbal. În 1997 apare al doilea cotidian sportiv, ProSport, care publică primele fotografii color. În ziua de azi, cele 2 cotidiane sunt impărțite astfel: trei sferturi fotbal și un sfert celelalte sporturi.

Textul jurnalistic sportiv este înainte de toate o colecție de date și informații strânse de un reporter pentru a-i informa pe cititori cu privire la ceea ce se petrece în lumea sportului. Mesajul pe care textul îl transmite trebuie să fie clar și concis. De obicei fiecare text este destinat unui anumit sector de public. Orice articol trebuie să aibă o cauză și să urmărească un scop. În România, jurnaliștii au de cele mai multe ori scopul de a provoca scandal pentru a-și mări tirajele sau audiența. Ideea textului trebuie să fie ordonată corect pentru ca oamenii care îl citesc să înțeleaga despre ce este vorba și să nu rămână confuzi.

,,Textul jurnalistic este redactat de un jurnalist angajat, prin contract permanent sau de colaborare, al unei publicații, care își asumă toate responsabilitățile privind respectarea strategiei publicistice și a regulilor deontologice ce derivă din acest contract.”

Informația oferită este prelucrată de jurnalist special pentru a corespunde cerințelor publicului. Textul jurnalistic respectă codul grafic al publicației atunci când este tipărit.

Elementele de redactare

Primul lucru care trebuie făcut atunci când se dorește să fie scris un text jurnalistic este structurarea informației. Toate detaliile care nu ne sunt de folos trebuie eliminate. Când e vorba de cifre, jurnaliștii sportivi au 2 metode de a scrie. “Stancu poate lua 10.000 de euro pentru fiecare meci la Galata!”(http://www.gsp.ro/international/stranieri/stancu-poate-lua-10-000-de-euro-pentru-fiecare-meci-la-galata-vezi-care-sint-toate-bonusurile-224985.html, 10.02.2011). ,,VÎNDUT pe 6 milioane €”(http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/update-vindut-pe-6-milioane-e-galata-l-a-luat-pe-golgeterul-ligii-1-bogdan-stancu-vezi-primele-imagini-cu-el-la-istanbul-224810.html, 10.02.2011). Sumele care

sunt de ordinul milioanelor sunt scrise în cuvinte pentru că sunt mai ușor de reperat. Cititorul înțelege mult mai ușor așa decât dacă ar fi trebuit să citească atâtea zerouri. În unele cazuri, atunci când nu se știe exact suma, aceasta se aproximează.

După ce textul a fost scris, jurnalistul trebuie să îl citească și să îl editeze stilistic și gramatical. El trebuie să observe repetițiile, pleonasmele, topica și cuvintele nepotrivite iar semnele de punctuație nu trebuie să lipsească. Cea mai des întâlnită greșeală la jurnaliștii sportivi este folosirea incorectă a virgulei sau absența ei atunci când este necesară. Virgula este obligatorie înainte de substantivele în vocativ, în cazul apozițiilor, interjecțiilor, cuvintelor incidente, propozițiilor eliptice și după fiecare citat. Nu se folosește virgula atunci când complementul direct este înaintea predicatului sau cel indirect după predicat. Dacă părțile de propoziție sunt legate între ele de conjuncțiile și, sau, ori, atunci nu se pune virgulă.

Jurnalistul are dificila misiune de a-și alege stilul potrivit. Textul jurnalistic poate fi influențat de mai mulți factori. Fowler denumește cele două procese ca fiind iluzia obiectivității și iluzia oralității. ,,Crearea iluziei obiectivității are drept scop atragerea și menținerea interesului receptorului pentru textul de presă, astfel încât el crede că realitatea este prezentată așa cum este.” Tabloidele folosesc această tehnică de creare a iluziilor pentru a-și mării vânzările. Mulți cititori sunt conștienți de faptul că realitatea este deformată în acele texte dar totuși ei le citesc pentru a se mai relaxa. Ziarele de sport au și ele sporadic astfel de articole mai ales atunci când nu au material suficient (confirmat de sursa oficială) și se bazează pe anumite zvonuri. Iluzia obiectivității este atunci când sunt prezentate opiniile unor grupuri sau se folosesc citate ale acestora. Ca mijloc de exprimare se utilizează povestirea. Conform Luminiței Roșca, jurnaliștii activează iluzia oralității prin folosirea: lexicului colocvial și a formulelor eliptice, elementelor de argou, jocurilor de cuvinte și a invențiilor lexicale cu rol incitativ, adresării directe, utilizării citatului în titlu precum și prin exploatarea funcției incitative a povestirii.

Tabloidele și revistele pentru adolescenți folosesc diferite culori pentru a atrage atenția asupra unui text sau îl încadrează în chenar. Fotografiile sunt numeroase și de cele mai multe ori reprezentând o vedetă aflată într-o postură nefirească. În zarele de sport titlurile și subtitlurile sunt colorate pentru a ieși în evidență. Citatele sunt scrise cu bold pentru a se diferenția de restul textului.

Planificarea textului ține seama de evenimentul la care se participă, de tipul textului care se vrea a fi realizat și de publicul destinat. Se indentifică tema, subiectul și se face o idee a ceea ce ar trebui să transmită mesajul. Unghiul de abordare diferă de la temă la temă și de la gen la gen.

„Planificarea de construire a textului ține seama atât de sistemul de referințe (obișnuite de lectură, cunoștiințe, interese, proiecția în viitor) a-l publicului, cât și de elementele constitutive ale evenimentului.”

Jurnalistul trebuie să se gândească atunci când scrie textul că persoana care îl va citi va avea anumite așteptări. El trebuie să folosească termeni speciali destinați anumitor expresii care să îi facă pe oameni să citească articolul până la capăt iar în ziua următoare să aștepte cu nerăbdare următorul text. Mesajul trebuie să fie accesibil.

Paragraful trebuie să anunțe tema și să îl facă pe cititor să fie interesat de subiect, dar să nu divulge misterul pentru ca articolul să fie citit până la final. El trebuie să dea coerență textului.

Lead-ul (paragraful inițial) atrage cititorii, spune subiectul, ce fel de story este, ce ritm și ton are. Mesajul inițial nu trebuie să lipsească din el. În unele cazuri poate fi metaforic sau anecdotic daca este apropiat de mesajul inițial.

Primul pagraf este de multe ori cel mai important atunci când se scrie un text. De el depinde în mare măsură dacă articolul va fi citit până la capăt sau nu. Conform Manualului pentru ziariștii din Europa Centrală și de Est sunt câteva moduri în care poți începe un articol.

Începuturile pot fi atrăgătoare, amuzante, spun o poveste interesantă, pun în evidență articolul, sunt clare și concise. Conflictul prinde bine la public așa că el trebuie găsit iar verbele trebuie să fie la diateza activă.

Tipuri de paragrafe

Paragraful inițial poate fi:

a.vizualizarea;

Cititorului îi sunt date foarte multe detalii pentru a-și face o imagine. Jurnalistul are obligația de a vedea ceeea ce este nou și interesant pentru a transmite exact realitatea și a nu denatura de la subiect. Trebuie să observe oamenii, gesturile și cuvintele lor. Observația poate fi directă atunci când jurnalistul este prezent la locul faptei sau indirectă atunci când se bazează pe spusele unor presupuși martori.

b. citatul în locul paragrafului inițial;

Citatul trebuie să fie coerent, clar și concis. Se recurge la citat de obicei atunci cand jurnalistul nu poate exprima mai bine în cuvinte situația actuală

c. metafora, comparatia – poate să apară în reportaj sau analiză;

d. jocurile de cuvinte sau ironia se folosesc atunci când se vrea să se facă o aluzie la cineva;

c. slogan, formulă fixă, proverb- atunci când se vrea ca textul să aiba un pic de umor;

e. ton practic, sfătuitor, pedagogic – este folosit de puține ori deoarece produce riscul ca cititorul să nu doreasca să citească un articol în care să i se facă morală;

Balansul teză-antiteză se folosește în textele de opinie. Acolo se poate porni de la o supoziție și să se ajungă la contrariul. Paragraful interogativ se folosește atunci când tema care este acolo este pe cale de a fi rezolvată. Lead-ul staccato și exploziv este util la reportaj (o stea a muzicii rock, misteriosul om de afaceri).

Paragraful final trebuie să exprime o concluzie adecvată și obiectivă, fără a lăsa loc la interpretări. Nu poate lipsi darticol în care să i se facă morală;

Paragraful final trebuie să exprime o concluzie adecvată și obiectivă, fără a lăsa loc la interpretări. Nu poate lipsi din nici un text jurnalistic. Nu se recomandă dezvoltarea unei teme spre finalul articolului pentru că acest lucru ar crea confunzie în rândul cititorilor. În finalul articolului nu trebuie trase concluzii. Paragraful final poate fi diferit în fucție de material. Paragraf-sinteză rememorează argumentele aduse. Paragraf final umoristic este atunci când la final este scrisă o poantă care se impune. Încheierea circulară are loc atunci când se reia ideea din paragraful inițial. Este cel mai des întâlnit. Final deschis este atunci când evenimentele sunt încă în derulare iar final paradox acând evenimentele își schimbă cursul.

Corpul textului

,,Între “teza” inițială și concluzie se află “paragrafele de sprijin”. Trecerea de la un paragraf la altul se obține prin „cuvinte de legătură, prin paragrafe de legătură, prin pronume personale sau demonstrative, prin reluarea cuvântului final din paragraful care se încheie, la începutul celui care urmează.”

Planul textului

Conținutul trebuie aranjat în așa fel încât realitatea să fie cel mai bine expusă. În agențiile de presă și tv se folosește piramida inversată, deducția și inducția pentru materialele de opinie iar ordonarea cronologică și combinată pentru relatare și reportaj.

Piramida inversată este unul din cel mai des folosit plan pentru că atrage foarte usor cititorii.

„Definiția generică a piramidei inversate este: primul paragraf (lead-ul) conține răspunsurile la întrebările mesajului esențial + atribuirea informației. După care fiecare paragraf conține informații din ce în ce mai puțin importante, încât ultimul/ultimele paragraf(e) ale textului conțin (e) detalii la care se pot renunța ușor.”

Organizarea secvențială (cronologică) este eficientă în reportaj, cronică, editorial. Poate avea mai multe structuri: organizarea conform secvenței logice: fiecare idee este cauza celei dea doua, organizarea bloc – sunt abordate pe rand ideile, flash-back – incepe cu momentul cel mai important dar nu primul din punct de vedere cronologic, este considerat mai importantă consecința decât cauza (cel mai mult în presa scrisă și online), abordare dramatică – acțiunea la reportaj, abordare impresionistă – felul în care sunt asamblate elementele fac publicului impresie.

Ordonarea spațială și ordonarea cronologică este specifică narațiunii și descrierii. De cele mai multe ori jurnalistul nareaza o succesiune de fapte săvârșite de către oameni. Aceștia povestesc întâmplarea la care au luat parte și modul în care au văzut lucrurile. Jurnalistul trebuie să își aleagă firul narativ esențial, să aleagă cauza și să își selecteze actorii care au luat parte. Trebuie analizată atent și perspectiva din care se relatează si luate în calcul toate punctele de vedere.

Ordonarea combinată este atunci când se combină narațiunea cu descrierea. Cand textul devine abstract trebuie date exemple concrete.

Sondajul de opinie este o cercetare sociologică. Se face atunci când se dorește aflarea părerii cititoriilor cu privire la un subiect. Rezultatul va fi publicat la final deoarece este o informație destinată publicului. În presa sportivă se fac mereu sondaje de opinie atunci când are loc vreun eveniment important sau un transfer de răsunet. Cititorii sunt invitați să își exprime părerea pe site. Rezultatele sondajelor de opinie pot trezi anumite suspiciuni și controverse.

În 2010, când www.gsp.ro a făcut un sondaj de opinie pe tema: Cine este cea mai iubită echipă din România???, Steaua a ieșit câștigătoare cu un avans extrem de mare. Rivalii

roș-albaștrilor au contestat acel sondaj spunând că nu este relevant. Sunt mulți suporteri care nu au internet sau nu sunt pasionați de așa ceva și nu aveau cum să voteze.

Unghiul de abordare este influențat de domeniul în care se încadrează faptele și de ce așteptări are publicul. Un unghi de aborbare trebuie să aibă doar un singur text deoarece cititorul nu este interesat să lectureze două articole asemănătoare. Jurnalistul trebuie să aibă atitudinea corectă atunci când scrie un text.

Articolul final ce este publicat trece prin câteva operațiuni pregătitoare. Primul lucru pe care trebuie să îl facă un jurnalist este să își identifice subiectul. Acesta trebuie să fie ales în așa fel încât să prezinte interes. Documentarea trebuie făcută atent pentru ca nu cumva să fie scăpat ceva din vedere. Dacă se întâmpla ca jurnalistul să omită ceva acesta riscă să își piardă credibilitatea în fața cititorilor săi. Înainte de a scrie știrea, trebuie analizatele datele de care dispui și să fie realizat un plan pentru a-ți face munca mai ușoară. Prima dată se va redacta pe ciornă pentru a vedea cum va arăta articolul in mare și ce modificări ar mai trebui la el. La final se va face o evaluare stilistică pentru ca nu cumva să fie făcute greșeli gramaticale.

Jurnalistul transmite un mesaj prin intermediul limbajului scris sau vorbit precum și prin imagine. Spre deosebire de scriitor, jurnalistul se axează pe informația exactă și obiectivă. Frazele trebuie să fie scurte (20-25 cuvinte) pentru ca mesajul să fie mai ușor de recepționat; cele mult prea scurte aduc articolului un ritm sacadat. Singura excepție în care se folosesc fraze scurte sunt la articolele de mișcare. Cifrele se rotunjesc de obicei pentru a spori lizibilitatea. Textul jurnalistic este deschis către toate categoriile lexicale și sinomia este absentă.

Ziaristul va folosi un vocabular accesibil, fără cuvinte care ar putea fi necunscute publicului pentru a nu îngreuna la citire. În presă se folosesc multe comparații pentru a-i face pe cititori să își creeze o anumită imagine legată de o știre. Adjectivele inutile trebuie eliminate pentru că îngreunează textul. În România, ziariștii folosesc de multe ori superlative atunci când sportivii și echipele de club sau naționale reușesc o performanță notabilă. Clișeele trebuie evitate cu orice preț dar din păcate mulți ziariști nu respectă acest lucru, majoritatea din necunoștiință de cauză.

Elementele unui articol

Orice articol are nevoie de: titlu, lead, intertitlu, ilustrații, legendă și ferestre. Titlul are rolul de a atrage atenția asupra articolului. El trebuie să fie corect formulat, incitant, să aibă un mesaj clar și să fie în strânsă legătură cu textul. Tipologic, avem titluri informative și incitative. Titlurile informative conțin esențialul dintr-o știre, informează despre conținutul articolului.

Titlul incitativ trebuie să surprindă și să incite lumea să citească articolul. Este însoțit de obicei de un supratitlu și de un chapeau (lead). Lead-ul are rol de introducere în articol. Poate fi informativ sau incitativ. Intertitlul este un element incitant ce trebuie să creeze mister pentru a-l face pe cititor să continue lectura. Se folosește la articolele ce conțin mai multe planuri.

Paragrafele introductive îl informează la obiect pe cititor despre ceea ce conține articolul. Paragraful de dezvoltare-extind informația din teză . Paragraful de tranziție fac legătura între celelalte paragrafe, crează argumente solide. Paragrafe conclusive readuc ideea principală în atenția cititorului printr-o formulare noua pentru ca acesta să înțeleagă mai bine. Orice paragraf trebuie să aducă ceva nou.

1.2. Stil și scriitură

Stilul jurnalistic trebuie să fie concis, simplu, la diateza activă și să fie eliminate cuvintele și frazele care sunt nefolositoare. Figurile de stil și clișeele nu trebuie folosite pentru că acest lucru doar îngreunează lectura și ar putea creea confuzii. Din punct de vedere semantic se vor evita conotațiile și cuvintele care nu sunt familiare.

Producerea și construcția textelor jurnalistice

,,Planificarea și construcția textului jurnalistic se desfășoară în conformitate cu așteptările publicului vizat, cu intenția de a atrage și a menține interesul acestuia. Produsul finit al activității de construire, ce se desfășoară între anumiți parametri socio-lingvistici, este textul jurnalistic.” Textele tipărite în ziar sunt articole. Ele pot avea schema titlu-text sau titlu-șapou-text. Paragraful inițial ia locul șapoului atunci când este cazul. Jurnaliștii folosesc pentru știri ca structură piramida inversată. Ea este alcătuită din baza piramidei (leadul este cea mai importantă parte a textului), corpul textului și paragraful final. În lead se răspunde la toate cele 5 întrebări importante: Cine? Ce? Unde? Când? Cum?. Piramida inversată este preferată și de public pentru că permite o lectură rapidă a faptelor importante fără a pierde mult timp. Ea conține doar informațiile esențiale despre eveniment.

Coerența definește textul și textualitatea. Informațiile din text trebuie să fie corect scrise și să se succeada. Nu trebuie să se sară de la un subiect la altul pentru a nu induce în eroare cititorul. Când se trece de la discursul direct la cel indirect trebuie avut grijă ca nu cumva mesajul trasmis să difere foarte mult în comparație cu originalul. Elementele de tranziție au un rol foarte important în compoziția textului. Atracția referențială nu lipsește nici ea. Cea mai des întâlnită în sport este patron-subaltern.

Într-un text nu trebuie să fie folosite repetiții, cacofonii, pleonasme și cuvinte nepotrivite.

Conform DEX, pleonasmul este folosirea a două sau mai multe cuvinte care au acelși sens. “Pleonasmul poate fi sematic, etimologic și al derivării.” Cacofoniile și repetițiile sunt niște greșeli des întâlnite în textele de presă. Acesta se datorează în special neatenției jurnaliștilor și a faptului că aceștia nu își citesc textul după ce termină de scris. În cartea lui Ilie Rad, Stlistică și mass-media, avem câteva situații în care avem prezentă cacofonia: ca-cu, ca-că, că-ca, ca-ca, că-când, ca-ci, ca-ce, că-cum, că-cu, că-co.

Sorin Preda consideră că limbajul jurnalistic are mai multe trăsături. Gradul de complexitate este redus iar textul va fi clar, concis și credibil lipsind elementele de înlocuire. Epitetele descriptive vor fi rare iar elementele de localizare vor fi redate. Informația va fi gestionată corect (de la simplu la complex) iar textul nu va fi lungit mai mult decat e cazul. Un articol de ziar este scurt, dinamic și la obiect.

În limbajul sportiv se folosesc metafore cum ar fi: a da în bară, lovitură de pedeapsă, fluier final, a mușca pământul etc. “Criteriul de alegere a cuvintelor este comunicațional. Un text trebuie să fie lizibil. Lizibilitatea unui text constă în calitatea acestuia de a favoriza înțelegerea lui imediată.”

Discursul jurnalistic

Ordinea cuvintelor și a propozițiilor în frază este foarte importantă. Luminița Roșca consideră că topica unei propoziții depinde de anumiți factori gramaticali. Există deosebiri mari de topică între propozițiile enunțiative și cele interogative și exclamative. Ea este influențată de partea de vorbire prin care se exprimă părțile de propoziție și este determinată de forma morfologică a cuvântului determinat. Când avem o propoziție subordonată, topica poate depinde și de conjuncția prin care este introdusă. Topica poate avea funcțiune gramaticală, semantică sau stilistică.

Șapoul este cel mai jurnalistic element de scriitură alături de titlu. Prin el se atrage ateția cititorului asupra a ceea ce jurnalistul consideră că este cel mai important. Este un text scurt, de sine stătător ce este scris în stil alert cu formule memorabile. Sorin Preda constată că șapoul poate fi de prezentare, rezumativ incitativ , de contextualizare în timp și spațiu, cu adresare directă și de actualizare. Acroșul este o nouă variantă a șapoului și o întâlnim atunci când este mutat pe prima pagină în chenar și are trimitere la pagina unde este publicat textul.

Titlurile în presă sunt de obicei șocante și inteligente, totul ține de inspirația jurnalistului. Titlul nu trebuie să fie: prea lung, prea scurt, banal, metaforic în exces, general, abstract, neclar sau imoral. El poate fi: clasic, rezumatul, citat: Îmi trebuie lentile de contact să văd unde e Oțelul (http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/imi-trebuie-lentile-de-contact-sa-vad-unde-e-otelul-mm-dezvaluie-obiectivul-stelei-7972755, 10.02.2011), jocul de cuvinte, care parafrazează, cu rimă: Am jucat ca niciodată, am pierdut ca-ntotdeauna (http://www.gsp.ro/international/europa-league/am-jucat-ca-niciodata-am-pierdut-ca-ntodeauna-doamne-cit-ghinion-vezi-rezumatul-219979.html, 27.01.2011), jocuri de litere, interogativ sau exclamativ: Nu își revine

(http://www.gsp.ro/sporturi/tenis/nu-i-i-revine-maria-sharapova-a-abandonat-i-la-paris-228226.html, 10.02.2011) sau evaziv: Deturnat de Sabău! Tg Mureș l-a luat pe Lavecahia

(http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/deturnat-de-sabau-tg-mures-l-a-luat-pe-lavecchia-227953.html, 9.02.2011).

Jocurile de cuvinte și paradoxul sunt binevenite. Cuvântul cheie trebuie să fie inclus în mai multe expresii. În titlu se evită cifre, argou sau nume de instituții. Acesta se poate scrie și după terminarea textului. Nu trebuie abuzat cu negațiile pentru a nu cădea în banalitate.

Sorin Preda consideră că intertitlul este un element de titrare în interiorul textului. Se construiește apelând la un citat dintr-un subcapitol, o imagine, o formulă, o afirmație șocantă, un rezumat, un paradox sau o adresare directă. Se apelează la jocuri de cuvinte și se evită repetiția. Se plasează după o filă de text și se concentrează pe ideea de bază.

Supratitlul este o propoziție din titlul principal care aduce precizări de context. Subtitlul este mai lung decât titlul pentru că aduce detalii informative. Fiecare jurnalist trebuie să se încadreze într-un anumit număr de semne atunci când realizează un articol. Caseta are rolul de a atrage atenția asupra unor informații. În ea se găsesc informații concrete care nu au fost scrise în text. Nu are nevoie de titlu iar dimensiunile trebuie să fie reduse pentru a nu ocupa spațiul aiurea.

Ziarele de sport pun mult accentul pe fotoreportaj deoarece se spune că o fotografie poate să înlocuiască 100 de cuvinte. Ea trebuie să fie în relație cu textul și să exprime o stare sau o trăire pentru a da credibilitate mesajului. O fotografie cu un jucător însângerat după o săritură la cap este mult mai edificatoare decât niște cuvinte. Jurnaliștii caută să atașeze articolului lor fotografii în care subiectul principal să fie pus într-o situație mai inedită.

Fotografia sportivă

La fiecare eveniment (major sau minor) este prezent măcar un fotograf pentru a reda în imagini felul cum au decurs lucrurile. Acesta trebuie să privească evenimentul din față pentru a vedea cât mai bine acțiunea și a manageria cu siguranță eventualele situații neprevăzute. O poziționare bună duce la ușurarea muncii. Fotograful trebuie să anticipeze ceea ce va urma la o fază. De exemplu, la fotbal, când un jucător se pregătește să tragă la poartă, el trebuie să fie pregătit cu aparatul îndreptat spre poartă pentru a prinde momentul când mingea va intra în poartă sau va fi apărată de portar (trebuie să fie în continuă mișcare). Jucătorii și mingea pot veni spre el și există riscul ca, din greșeală, aparatul să fie deteriorat deoarece este sensibil la orice cădere.

Aparatul nu se setează pe teren și nu se lasă nesupravegheat. S-au întâmplat multe cazuri în care aparatul a alunecat de pe trepied și s-a stricat. Fotografii preferă în majoritatea cazurilor, pentru a prinde imaginile mai bine din prim-plan să nu folosească trepiedul. Fotografia trebuie să aibă o încadrare perfectă pentru ca cei care o vor vedea să poată să poată identifica acțiunea sau jucătorii implicați. Zoomul trebuie folosit cu grijă deoarece poate să strice anumite fotografii dacă cel care le face nu este atent. În momentul unui gol, fotograful trebuie să prindă atât reacția celor de pe teren cât și reacția spectatorilor. Fotografia se axează mai mult pe emoțiile și reacțiile asociate jocului. Nu trebuie să lipsească prim-planuri cu jucători, antrenori și fani.

Soarele este un factor important. Poziționarea fotografului trebuie să fie în așa măsură încât să aibă soarele în spate. Acesta nu trebuie să se avânte în a face fotografii din unghiuri ciudate decât atunci când este conștient de faptul că are suficiente cadre solide pentru a putea transmite un mesaj.

Prim-planurile pot să arate sau să exprime lucruri pentru care nu mai este nevoie de adăugat text. Ele dezvăluie caracterul oamenilor. Un asemenea exemplu este atunci când jucătorii plâng sau se bucură după un meci. O asemenea imagine nu mai are nevoie de text.

Nu contează cantitatea fotografiilor atât timp cât nu sunt transmise elementele de bază ale evenimentului. Uneori, fotograful este atât de concentrat pe aspectele tehnice încât uită imaginea de ansamblu. Singura metodă pentru a se obține fotografii bune este prin practică multă și atenție. Cei mai mulți fotografi tratează camera ca pe un membru al familiei. Această trebuie îngrijită și folosită conform instrucțiunilor. În cazul în care afară plouă, este necesar folosirea echipamentului de protecție pentru apă. Fotograful trebuie să știe foarte bine funcțiile aparatului pentru a-l manevra mai ușor. Există situații în care condițiile de mediu se schimbă rapid iar aparatul are nevoie de câteva setări schimbate pentru a avea claritate în imagini. Iluminarea slabă este cea mai mare problemă întâlnită. Multe fotografii nu ies clare din cauza balansului de alb.

Imaginile sunt utilizabile atât timp cât focalizarea și încadrarea sunt bine făcute. Fotografia este o muncă grea ce implică echipamente complexe. Fotograful trebuie să ajungă cu ceva timp înaite de startul evenimentului pentru a inspecta terenul și a-și seta corespunzător aparatul.

Legenda este textul ce însoțește fotografia și se comportă ca un intertitlu. Ea poate fi rezumativă, ironică, joc de cuvinte, metaforică, absurdă sau paradoxală.

Discursul descriptiv prsupune descrierea tuturor elementelor ce sunt parte a temei abordate. Sorin Preda indică 4 operațiuni descriptive de bază ce pot fi folosite în totalitate sau selectiv în realizarea discursului: operațiunea de ancorare (denumirea obiectului descris), aspectualizare (părțile componente), relaționare (timpul și spațiul) și reformulare.

Abordarea autenticistă implică un grad mare de implicare al autorului. Este scrisă la persoană întâi. Textul pare transmis de la fața locului datorită felului în care se succed informațiile și detaliile precum și a elementelor narative. Jurnalistul nu trebuie să se implice prea mult.

În abordarea neutră, subiectul trebuie să fie palpitant pentru a suplini absența autorului. Abordarea narativă se face doar atunci când există un subiect ieșit din comun. Elementele care sunt în discursul descriptiv trebuie gestionate cu atenție deoarece sunt în cantități mari. Trebuie selectate doar cele care pot aduce interes pentru cititor. După scrierea articolului, jurnalistul trebuie să vizualizeze pentru ca nu cumva să se fi strecurat vreo greșeală care poată să îi scadă credibilitatea.

Discursul narativ este un text descriptiv la care i se adaugă o acțiune, mai multe personaje, o intrigă și o rezolvare. Narațiunea se va constitui din cel puțin două secvențe epice. În prima parte se vor reda elementele de localizare și personajele iar în partea a doua intriga, dezvoltarea și punctul culminant. Numărul personajelor nu trebuie să fie mare pentru a nu încărca aiurea textul și a crea o anumită confuzie. O narațiune se gândește de la final spre început. Cel ce realizează narațiunea trebuie să aibă în cap ideea finalului și abia apoi să scrie începutul fără a divulga surpriza. Povestirea conține o serie de alte mici povestiri așa că se va renunța la unele pentru a echilibra textul. Se scrie de obicei la timpul imperfect iar ca element de atac vor fi folosite verbele de mișcare. Finalul poate fi concluzie, epilog, ghilotină, în cascadă sau deschis.

Discursul informației mediatice transmite informații despre lume. El poate fi factual, evenimențial și explicativ.

Înainte de a putea discuta despre bazele textului sportiv, trebuie să ne decidem asupra abordării și stilului. Ambele probleme se referă mai degrabă la prezentare decât la conținutul actual (sau real). Abordarea se referă la modul în care definim filozofia noastră generală la prezentarea sportului pentru publicul nostru și la politicile de mass-media luate ca un intreg. Stilul este un pic îngust (sau are un aspect mai ingust) datorită faptului că se ocupă cu prezentarea de povești individuale și este legat mai mult de personalitatea poporului în legatură cu livrarea conținutului.

Abordarea subiectelor diferă de la caz la caz. Există o dezbatere în curs de desfășurare în jurnalism, cu referire la cum este privită mass-media sportivă. În general, centrele de probleme se referă la faptul că mass-media ar trebui să prezinte evenimentele fie într-o manieră mai gravă (serioasă) fie mai puțin gravă. Sunt mai multe argumente pentru ambele situații. Cele care favorizează punctul de abordare serioasă cu sume imense de bani implicate în sport. Există literalmente miliarde de dolari cheltuiți în fiecare an în activități legate de sportul profesionist, academia sportivă sau sportul amator. Impactul economic este uimitor si poate avea consecințe importante în diferite feluri. De exemplu dacă un club profesionist decide să-și construiască un nou stadion sau se se mute într-un oraș nou poate efectiv să spargă economia locală. Nu sunt doar povești. Sportul implică o varietate de probleme sociale si politice importante. În ultimii ani, mass-media sportivă s-a preocupat mai mult pe chestiuni ca droguri, crime, sau discriminări legate de rasă sau sex. O problemă care a devenit extrem de importantă se referă la relatia dintre sport și jocurile de noroc. Jocurile de noroc legale sunt o afacere enormă.

Jurnaliștii sportivi au la dispoziție înformații, citate și numere dar scopul lor este acela e a crea imagini detaliate a sportivilor pentru ca cititorii să îi poată identifica ușor. Pentru un jurnalist de sport nu este suficient să spună doar cine a câștigat și cine a pierdut. Ei trebuie să scrie în așa fel încât să scoată la iveală conflictul, interesul uman și consecințele acelui rezultat. Fanii sportului vor să citească informații despre echipele lor favorite. Ei sunt interesați să citească și să afle informații despre jocul pe care l-au văzut pentru a compara ideile lor din ceea ce s-a întâmplat în timpul jocului cu părerea protagoniștilor partidei. Alți oameni vor să știe despre meciurile pe care le-au ratat. Textul sportiv trebuie să îi poata reda omului tot ce s-a întâmplat dacă acesta a ratat un eveniment.

Multi ar argumenta faptul că azi mass-media sportivă nu ar fi neapărat mai serioasă ci doar mai intrusivă. Cu mai multe puncte de vânzare, există o mai mare acoperire a sportului ca niciodată, dar foarte putine dintre ele iau o abordare serioasă. Câteva puncte de vânzare, precum ESPN, se uită la problemele importante asociate sportului în societatea de astazi. Dar majoritatea mass-mediei sportive se concentrează pe joc, pe vietile personale ale sportivilor și pe comportamentele lor senzationale în teren și în afara lui. Ziarele de sport din România sunt un fel de tabloide. Nu este zi în care să nu fie vreo știre despre viața personală a unui personaj important. În loc să fie interesați doar de performanțele sportive, jurnaliștii preferă picanteriile din viața privată. Spre deosebire de România, în Spania ziarele se axează mai mult pe realizările sportivilor dar sunt împărțite în două tabere: Marca și As sunt cu Real Madrid în timp ce El Mundo Deportivo este cu Barcelona.

Anumite povești trebuie să fie prezentate ca “greu”, deoarece sunt mai grave sau se confruntă cu probleme mai grave. Personalitatea este o componentă cheie în decizia privind abordarea. Pur si simplu aceasta își va pune amprenta asupra felului în care va fi scris articolul.

Problema apare atunci cand jurnaliștii tineri încearcă să copieze sau să imite pe altcineva din breaslă. Nu de multe ori, novicii consideră că pentru a fi și ei în top trebuie să copieze pe cineva deja ajuns acolo. Fiecare jurnalist ar trebui să își creeze propriul stil pentru că așa îi va fi mai ușor decât dacă ar încerca să copieze pe cineva. În final, publicul este un factor important în decizia asupra unei abordări a mass-mediei sportive.

Abordarea mai putin gravă este de departe cea mai întalnită în mass-media sportiva astazi, din o multime de motive. Cu asa multi concurenti, punctele de desfacere ale mass mediei sportive trebuie sa priveasca la modul in care pot deveni unici.

Sunt mai multe stiluri de prezentare folosite în prezent, câteva dintre ele fiind în uz de câțiva ani. Avizul jurnalismului a devenit foarte popular atât pentru imprimare cât și pentru difuzare, în special odată cu aparitia internetului. Ideea este că jurnalistul de mass-media sportivă să ofere informații despre un anumit subiect în speranța de a provoca o reacție în rândul publicului.

Imprimarea, difuzarea și internetul sunt diferite tipuri ale mass-mediei sportive care se bazează pe aceleasi tehnici de raportare. Toate acestea au nevoie de planificare si de pregatire din partea unui reporter sportiv. Site-urile sportive din România nu conțin doar informații sportive. Dacă ne uităm pe www.gsp.ro vedem că în fiecare zi se face trimitere la un articol sau două din ziarul Cancan sau este pus un filmuleț cu o secvență dintr-o telenovelă de la Antena1. Așa ceva nu ar avea ce cauta dar șeful trustului comandă așa că jurnaliștii sportivi trebuie să se supună.

Lupta pentru supremație în presa sportivă online din România se dă în 3: www.sport.ro, www.prosport.ro și www.gsp.ro, cu amendamentul că primele două aparțin aceluiași trust. Fiecare articol care este publicat online poate fi comentat de cei care îl citesc. Aceștia pot să își împartă părerile cu alți oameni. Orice informație proaspătă o găsim de obicei pe toate cele 3 site-uri. Fiecare se luptă să posteze mai repede pentru a avea mai mulți vizitatori. Presa online a câștigat mult în ultimul timp iar pe viitor probabil nu vom mai avea ziare printate.

Capitolul 2. Genuri ale presei sportive

2.1. Tipul de relatări

În presa scrisă întâlnim foarte multe tipuri de relatări. Acestea sunt știrea, relatarea, interviul, reportajul, ancheta și portretul.

2.1.1. Știrea

“Știrea este genul jurnalistic fundamental, de dimensiuni reduse, al cărei conținut trebuie să răspundă la cele 5 întrebări (5W) definitorii pentru informația jurnalistică: cine?, ce?, unde?, când?, de ce?” Ea trebuie să fie reală și verificabilă. Valoarea unui ziar depinde de calitatea știrilor publicate în el. Fără o informație de calitate (din toate punctele de vedere) nici o publicație nu poate rezista pe piață. Orice jurnalist are scopul de a da primul o informație și a avea exclusivitatea la ea pentru a-i ieși în evidență calitățile pe care le are. Orice fapt sau întâmplare constituie o știre, dar jurnalistul trebuie să publice doar pe cele care ar stârni un interes din partea cititorilor, faptele ce ies din sfera obișnuinței.

Tipologia știrilor

Știrile pot fi de mai multe feluri în funcție de impactul produs asupra cititorilor .News issue sunt știrile care abordează o problemă importantă iar persoanele au pareri diferite. News event include știrile de tip eveniment. Transferul lui Stancu la Galatasaray a fost o știre eveniment (http://www.prosport.ro/fotbal-extern/stranieri/oficial-galatasaray-a-anuntat-transferurile-lui-stancu-si-zapata-7908483, 23.01.2011)

Conform lui Ken Metzler avem 5 tipuri de știri. Hard news sunt evenimente foarte importante care iau forma știrilor grave. Scandalul de la Craiova dintre Pițurcă și Mititelu este un exemplu (

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/piturca-despre-mititelu-un-derbedeu-un-bandit-si-un-

taranoi-sa-verifice-parchetul-unde-sint-banii-de-pe-wobay-228133.html, 9.02.2011)

Soft news sunt știri despre viața personală a unei figuri importante din viața publică. Nu sunt așa de importante. Căsătoria unui fotbalist este un exemplu (http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/foto-video-dananae-s-a-casatorit-am-semnat-cel-mai-important-contract-din-viata-6599640, 12.01.2011).

Straight news-sunt prezentate doar faptele (fară altceva). Spor news prezintă accidente , incendii sau procese. Feature news sunt subiecte de divertisment.

Știrile sunt diferite în funcție de ziare. Un subiect va avea un spațiu mult mai mare într-un ziar local (evident dacă se întâmplă în zonă evenimentul) decât într-unul național. Fiecare publicație își alege segmental de public pe care dorește să îl atragă și în funcție de acest lucru pregătește materialele ce vor fi scrise. Frecvența cu care se întâmplă la noi evenimentele în lumea sportului îi ajută pe jurnaliști deoarece aceștia nu mai trebuie sa sape atât de adânc pentru a culege informații vitale petru umplerea spațiului. Amploarea pe care o poate lua un eveniment duce la mărirea spațiului alocat acestuia, cu condiția ca publicul să fie interest de acest lucru. Orice lucru neprevăzut semnalat într-un anumit subiect trebuie semnalat deoarece produce publicului o reacție de uimire iar acest lucru este benefic. În țara noastră cel mai bine prind știrile negative. Românii se bucură când citesc (sau văd) că există în lume oameni mai proști sau care o duc mai rău ca ei. Cifrele trebuie să fie rotunjite iar senzaționalul nu își are locul. Supratitlurile nu trebuie să fie în stil comentariu.

Subiectele alese pentru o știre vizează actualitatea, impactul avut, personalitățile implicate, conflictul, neobișnuitul și interesul publicului. Jurnalistul sportiv trebuie să le servească cititorilor materiale sportive din toate sporturile ce i-ar interesa. Din păcate (sau din fericire, după caz), publicațiile sportive din România pun accent doar pe fotbal, celelalte sporturi fiind marginalizate. Excepție fac doar atunci când anumiți sportive reușesc să fie campioni olimpici, mondiali sau europeni. O știre poate fi îmbunătățită daca este nevoie cu diferite completări, o analiză, un material de culoare, portret sau părerea experților.

“Știrea trebuie formată după principiul KISS (Keep It Simple, Stupid sau Keep It Simple and Straighorward + 5W)”. Ea are o structură fixă, nu poți să o scri din mai multe perspective. Jurnalistul trebuie să verifice sursele, să asculte toate variantele care sunt disponibile și să verifice credibilitatea spuselor acestora. Știrea trebuie scrisă conform celor 3 planuri: piramida inversată, clepsydra și piramida normală. La piramida inversată informația de bază va fi scrisă în lead iar apoi va fi dezvoltată în continuarea textului. În materialele online sunt precizate mai multe detalii decât în presă scrisă pentru că acolo cititorii pot să urmărească în timp real un subiect de care sunt interesați datorită update-urilor ce sunt făcute. La finalul textului sunt lăsate informații care nu sunt așa de importante. Planul-clepsidră începe și se termină cu un fapt important. Este folosită de obicei în televiziune la știrile din sport acolo unde se începe cu știri “bombă” care pe parcurs ia o întorsătură surprinzătoare iar la final sunt reluate în ordinea cronologică. Piramida comună este atunci când se povestește din punct de vedere cronologic.

În știre jurnalistul nu are voie să își dea cu spună opinia sau să judece. În schimb, articolul trebuie să fie clar, obiectiv, concis, adevarat și să prezinte o noutate. Istoricul poate lipsi din context.

Știrea este scrisă prima dată pe o ciornă (nu se scrie pe ambele părți ale foii) pentru a putea fi corectată. Cuvintele nu se despărțesc în silabe la capăt de rând. Titlul este pus la început dar acesta poate fi schimbat pe parcurs. În prezent, unii jurnaliști nu mai folosesc coli de hartie și preferă să scrie direct pe calculator, corectarea fiind mult mai simplă.

Știrile de agenție nu au semnătură. Ele indică partea de baricadă pe care se află agenția. O știre începe de obicei cu flash-ul. Acesta e un anunț al unui eveniment și trebuie să iasă în evidență pentru a ține în priză publicul. Dezvoltarea flash-ului se face printr-un buletin în care este prezentat locul și cauza evenimentului prin niște reacții oficiale de la fața locului. Apoi se trece la o dezvoltare în cateva rânduri a subiectului (urgent). Urmează ultimele detalii ale subiectului denumite și lead iar la final sinteza în care este redat în întregime materialul. Depeșa începe și se termină cu un anumit cod iar fileul este o știre dezvoltată.

Mouture este munca de la birou a celui ce trebuie să pună într-o știre mai multe informații. Textul nu depășește 100 de rânduri iar informația trebuie corect ierarhizată. Tonul trebuie să fie neutru iar elementele de legătură să fie bine sudate. Informația trebuie atribuită întotdeauna unei surse. Pentru a evita unele greșeli atunci când se face montajul este de preferat ca să se citească toate materiale disponibile . Se va face apoi o ierarhizare a informațiilor și o știre scurtă cu informația de bază. Numerele vor fi revizuite pentru a nu se strecura vreo greșeală iar la final se menționează sursele.

Comunicatul de presă este dat de o instituție cu scopul de a face cunoscute publicului anumite lucruri. Este întotdeauna favorabil celui care îl emite. Jurnalistul are obligația de a publica sursa atunci când publică un comunicat de presă. Orice club este obligat să facă informații publice la un anumit interval de tip. Cluburile de fotbal importante de la noi dau comunicate pe site-urile lor oficiale. Sunt situații în care acestea dezmint anumite informații ce apar în presă.

Știrile din ziar sunt prezentate diferit de știrile de la TV. Materialele printate sunt permanente, rezistând în timp și dispun de un spațiu mult mai mare în care se pot da mai multe detalii iar limita de timp nu există. Știrile de la TV prind însă mult mai repede deoarece au avantujul imaginilor care rămân mult mai ușor în minte. Reporterii sunt fețe cunoscute în audiovizual pe când în presa scrisă și online ei sunt doar cu numele (fără imagini).

Oamenii preferă în ultimul timp să acceseze mai mult presa online pentru că acolo găsești mereu informații proaspete. Jurnaliștii sportivi postează acolo toate știrile de care dispun. Site-urile celor 2 mari cotidiane românești (Gazeta Sporturilor și ProSport) sunt updatate cu cele mai noi informații. Atașarea unor filmulețe le conferă un avantaj considerabil. Vizitatorii sunt extrem de mulțumiți că pe lângă un articol despre un meci pot vedea și golurile marcate.

Prima pagină a celor două mari cotidiane românești de sport sunt mereu o provocare pentru cititori. Ele conțin titluri incendiare despre conducători de cluburi, federații sau sportivi. Fiecare redacție trebuie să aibă o bază de date pentru a-i ușura munca jurnalistului. Știrile pot fi de mai multe feluri. Știri din competiții – rezultate, informații despre competitori (ce echipament poartă, sponsor, unde s-a cazat, teste antidopig, sume câștgate), declarații deosebite, accidentări, relații cu antrenorul, conducătorul, pierderea bagajelor, agresiuni în arenă. Toate acestea trebuie redate publicului. Știri de la antrenamente sau din perioada de pregătire: participarea la program, accidentări, perormanțe,metode noi de antrenament, întâmplări ciudate. Știrile „de cortină’’- in ziua competiției, înainte și după desfășurarea ei. Se stă la pândă pentru a se lua declarații și pentru a avea exclusivitate la anumite știri. Acestea sunt cele mai savurate de către jurnaliști și e public. Știrile de la conferința de presă – înainte și după meci jurnaliștii sunt prezenți la conferințe pentru a afla părerile protagoniștilor înainte și după meci. Știri provocate se întâmplă tot mai des. Jurnalistul își provoacă interlocutorul cu o întrebare despre un anumit personaj iar acesta cade în plasă și răspunde. Acest lucru poate cauza un conflict între persoana intervievată și cel despre care și-a dat cu părerea. (conflict generația de aur). Jurnaliștii se agață de orice zvon. Zvonurile iau amploare în perioadă precompetițională, când au loc diferite mutări la echipe.

2.1.2. Relatarea

“Relatarea este o narațiune de mai mare întindere decât știrea, scrisă la persoana a treia, referitoare la fapte absolut reale, urmărind realizarea unei selecții a celor mai importante informații de stare într-un camp evenimențial, eliminând toate considerentele personale, emoțiile, judecățile de valoare ale naratorului.” Este numită de americani reportaj de știri. Etapele pe care trebuie să le parcurgă un reporter sunt predocumentarea, documentarea și postdocumentarea. Un bun reporter trebuie să fie competent si aproape de subiect. Atenția trebuie să fie distribuită în mai multe părți pentru a nu scăpa ceva din vedere. Fiecare detaliu este important la fel ca numărul persoanelor implicate. După ce și-a notat tot, reporterul trebuie să transforme informațiile într-un text jurnalistic dupa o abordare aleasă înainte. Se face de la un singur eveniment (un meci foarte important, sau trimis special la CM, CE, tragerea grupelor CL). Reporterul se străduiește să ofere de la fața locului cât mai multe informații proaspete și să aducă răspunsuri la întrebări. Relatările pot fi făcute de la ceremonii, conferințe de presă, manifestații, reuniuni deliberative, evenimente neașteptate, întâlniri sportive, procese sau spectacole. Multe dintre acestea relatări sunt făcute și în presa sportivă.

Conferințele de presă sunt unele dintre cele mai bune surse de informații pentru jurnaliști. Sunt făcute de cluburi pentru a-și îndeplini obligația față de opinia publică. La început, cei ce organizează conferința vorbesc liber iar apoi răspund la întrebările jurnaliștilor prezenți în sală. Jurnaliștii au obligația de a fi atenți la toate răspunsurile și reacțiile pe care le au cei ce țin conferința și a-și nota informațiile necesare pentru a transmite mai departe cititorilor ceea ce s-a discutat. De multe ori se întâmplă ca o persoană să ocolească o anumită întrebare. Aceasta trebuie repetată pentru a se încerca aflarea unei opinii legate de acel lucru. La final, reporterul își formează ideea de bază după care va scrie textul. Acesta trebuie să fie capabil să citească printre rânduri atunci când e cazul.

Ceremoniile de la finalul fiecarui an nu trebuie ratate de jurnaliștii sportivi. La galele anuale sunt invitați toți oamenii importanți din fotbal (și nu numai) și este un prilej de a dialoga cu persoane mai greu accesibile. Reporterul trebuie să vadă cine a luat parte și cine a lipsit de la eveniment, ce persoane au luat cuvântul și dacă au fost unele incidente.

Cea mai mare manifestație care a avut loc în ultimul timp a fost cea a suporterilor steliști împotriva lui Gigi Becali (http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/suporterii-stelei-s-au-saturat-de-gigi-mars-de-protest-anti-becali-4475103, 20.01.2010). Acel marș intitulat din 6 iunie 2009 intitulat 62 NE VREM CLUBUL ÎNAPOI a fost unul de amploare. Mii de suporteri steliști au ieșit în stradă și au scandat împotriva patronului.

Întâlniri sportive au loc aproape în fiecare zi. Cele mai importante sunt meciurile din cupele europene sau ale naționalei.

Procesele din fotbalul românesc se înmulțesc pe zi ce trece. Dosarul transferurilor este pe rol de ani buni. Mulți antrenori și jucători își cheamă patronii în instanță pentru că nu sunt plătiți.

Corespondență specială nu lipsește din peisaj. Fiecare ziar de sport își trimite jurnaliști în cantonamentele echipelor românești. Ei stau alături de fotbaliști și trimit în țară ultimele noutăți. În țară sunt mulți corespondenți locali pentru a acoperi întreg teritoriul.

2.1.3. Interviul

Este unul dintre cele mai frumoase genuri ale presei. Acesta îi pune în evidență jurnalistului atât competențele de scriere cât și pe cele de comunicare.

“Interviul este demersul unui ziarist care pune întrebări unei persoane competente pe un domeniu anume pentru a-l face să își exprime opiniile despre un subiect, totul fiind destinat publicării în stil direct.” Acesta include intermedierea și investigarea.

Primul lucru care trebuie făcut atunci când se dorește un interviu este să se aleagă tema. În funcție de aceasta se alege interlocutorul. Conform lui Marcel Tolcea, interviul este făcut cu scopul de a aduna fapte, strânge anecdote, caracteriza o situație, confirma ceea ce se știe sau a se demonstra că a fost acolo. După Henry Moutant, interviurile pot fi: interviu-declarație, povestirea, explicația, documentarea, indignarea, interviul imaginar și portretul.

“Școala franceză identifică 5 categorii ale interviului: interviu-relatare, interviu mărturie, interviul de opinie, interviul de analiză, interviul-portret.”

Dorin Popa consideră că interviurile se pot clasifica în funcție de scop și de rolul lor. În funcție de scop avem factuale, de opinie, mărturie, motivație, urmărire și completare. După rolul lor sunt de atac, sprijin, relansare, insistență, obiecție și controversă.

Britanicii spun că interviurile sunt: informative, hard news (eveniment neobișnuit), de investigare, controversă, cu o personalitate, portret, interpretativ, emoțional, divertisment, realitate.

După ce s-a hotărât tema, jurnalistul trebuie să se documenteze laborios despre subiect pentru a nu omite ceva. În cazul persoanelor din sport, se pot afla informații de la alți ziariști, sportivi, antrenori, conducători, colegi de echipă, arbitrii, suporteri, apropiați sau rivali. Scopul interviului trebuie bine stabilit pentru ca la final să ajungi la informația dorită. Întrebările trebuie pregătite cu atenție pentru a nu da posibilitatea unui răspuns simplu de forma unui „da” sau „nu” decât atunci când se dorește o confirmare sau o negare a unui fapt. Pot fi întrebări deschise, închise, directe, indirecte, de clasificare, amplificare sau confruntare. La finalul interviului trebuie adresată interlocutorului întrebarea: “Credeți că mai există ceva despre care trebuie să aflu?” Ultimul cuvânt trebuie să aparțină interlocutorului. După încheierea interviului, toate materialele care au fost folosite (carnetel sau reportofon) trebuie pastrate ceva timp pentru a putea fi folosite în cazul în care reporterul va fi dat în judecată. Trebuie să respecți daca interlocutorul îți spune ceva off the record.

Transcrierea interviului este un lucru care trebuie făcut cu atenție. Jurnalistul trebuie să aleagă din vorbele intervievatului doar informațiile care crede că ar fi interesante pentru public. Totul ține de inteligența și flerul acestuia de a transcrie într-un mod original. S-a întâmplat ca de multe ori un interviu reușit să fie stricat de jurnalist atunci când a fost transcris. În șapou trebuie redată impresia pe care a lăsat-o intervievatul, ce fel de om este și se evită comentariile.

Jurnaliștii sportivi relizează de multe ori interviuri la telefon. Presiunea timpului și indisponibilitatea interlocutorului de a putea ajunge la un interviu față în față sunt cauzele acestuia.

2.1.4. Reportajul

Conform DEX, reportajul este specie publicistică, apelând adesea la modalitățile literare de expresie, care informează asupra unor situații, evenimente de interes general sau ocazional, realități geografice, etnografice și economice culese de obicei la fața locului. El conține un fir narativ, este transmis de la fața locului și excelează în descrieri. Reporterul este martor la ceea ce descrie, vede, aude și simte tot ceea ce se petrece, acesta fiind de fapt și scopul cu care a fost trimis acolo. El trebuie să pătrundă în sfera evenimentelor, să culeagă date, detalii care pot reda atmosfera de acolo celor de acasă. Textul va fi unul subiectiv și va scoate în evidență trăirile oamenilor.

Orice informație trebuie verificată pentru a nu strica credibilitatea în cazul în care aceasta se dovedește a fi falsă. Factorii după care sunt selectatele informațiile sunt: proximitatea spațială, conflictul, consecința, ineditul faptelor și captarea interesului uman. Evenimentul este văzut din perspectiva obiectivă, martorilor și autorităților. Reportajul de atmosferă oferă detaliile în așa fel încât cititorul să poată să simtă și să trăiască ceea ce s-a petrecut acolo. Nu are șapou iar cel mai important este unghiul de atac. Reportajul publicat a doua zi după un meci de fotbal va reda atmosfera de pe stadion, trăirile fotbaliștilor și suporterilor. Reportajul de eveniment plasează în planul al doilea atmosfera și plasează cititorul în mijlocul faptelor.

Jurnalistul poate să fie martor sau să participe la eveniment. La un meci de fotbal, acesta poate doar să observe din tribună de la masa presei desfășurarea ostilităților și nu poate influența cu nimic. Unghiul de abordare este foarte important atunci când se dorește realizarea unui reportaj. Este precizat de obicei în primul paragraf al textului și include intenția autorului în acest act de comunicare. “Construcția unui reportaj presupune existența a două planuri ce se întrepătrund: planul narațiuni – fapte/întâmplări, locul și timpul acțiunii, persoane și planul punerii în scenă – decor, dialog/citate, efecte vizuale, auditive, olfactive, tactile.” Succesul unui reportaj bun stă în documentarea făcută, orice detaliu fiind important. Aceasta este mult mai laborioasă decât la celelalte genuri jurnalistice. Reportajul este însoțit de obicei și de ortografii sugestive. Jurnalistul trebuie să își facă planul înainte de a se apuca de scris. Aceste trebuie să conțină câteva repere după care acesta să se ghideze. Ideea din șapou nu trebuie abandonată pentru a nu crea o confuzie. Primul paragraf va fi concis și concret. El are rolul de a stârni curizitatea cititorului în a continua lectura. În corpul reportajului sunt combinate toate informațiile în așa măsură încât numărul detaliilor sau personajelor să nu fie prea mare. Informațiile neconcludente trebuie eliminate iar terminii tehnici trebuie evitați.

Stilul și construcția

Mencher consideră că reportajul se supune celor 4 reguli „de aur” ale stilului jurnalistic: acuratețea, claritatea, credibilitatea și adaptarea stilului la eveniment sau stilul potrivit. Un text ce va fi publicat trebuie să conțină date exacte iar numele persoanelor să nu fie greșite pentru a nu denatura realitatea. Cuvintele folosite trebuie să fie cu sens concret iar eufemismele vor fi evitate. Pentru o mai bună claritate a textului este necesar ca ideile să fie transcrise în ordinea lor iar greșelile gramaticale să lipsească cu desăvârșire.

Frazele nu trebuie să fie lungi iar ordinea cuvintelor în propoziție să fie corectă ca și acordul cuvintelor. Semnele de punctuație trebuie puse corect pentru ca idea exprimată să aibă logică. Când este utilizat un citat este necesar ca sursa să fie precizată. La repetarea unor cuvinte se vor folosi elementele de tranziție pentru a se evita o repetare ce ar putea fi supărătoare pentru anumiți cititori. Credibilitatea se obține atunci când cititorii sunt convinși că textul prezintă fapte reale. Ea se obține în timp și doar dacă materialele sunt de calitate. Stilul fiecarui reportaj diferă de la o publicație la alta. Reporterul poate să aibă un ton apropiat de public, neutru, ironic sau moralizator.

„Titrarea reprezintă o structură complexă construită de unitatea: titlu-supratitlu-subtitlu ori titlu-supratitlu sau titlu-subtitlu” și este făcută în funcție de tipul de text care urmează și de politica publicației. Șapoul este un text ce face legătura între titlu și restul reportajului. Se face de obicei la final și este încadrat într-un chenar. El poate fi informativ, incitativ și funcțional. Din reportaj nu pot lipsi ilustrația și legenda. Imaginile ajută la transmiterea informației. Cititorul va fi interest mult mai mult să citească un reportaj în care sunt imagini față de unul în care găsește doar text. Imaginile îl fac să poată vedea ceea ce reporterul a scris în text. Ilustrația este însoțită întotdeauna de legendă pentru a avea acuratețe.

2.1.5. Ancheta

Este realizată de obicei de un jurnalist de investigație. Acesta trebuie să dea dovada de curaj, intuiție, perseverență și spirit de observație.

Ancheta este “un demers jurnalistic menit să dezvăluie adevăruri incomode și ascunse despre o persoană publică, un grup de interese, despre afaceri oneroase de diferite tipuri, încălcări ale legii, evenimente neelucidate de mai mult timp.” Conform lui Xenia Negrea, ancheta înseamnă publicarea unei cercetări făcută de obicei de o echipă de jurnaliști într-o perioadă de timp îndelungată. Poate fi de actualitate, fapt divers, de investigație precum și alte tipuri (magazin, de opinie, portret și raidul anchetă).

Ancheta de actualitate o întâlnim cu precădere în cotidianelor naționale. Jurnalistul trebuie să o realizeze într-un timp foarte scurt așă că ritmul de lucru va fi alert. El nu trebuie să omită nici o declarație a persoanelor implicate. Ancheta de apt divers seamănă cu una polițistă dar se axează pe circumstanțe și nu pe dovedirea vinovăției cuiva. Pot apărea probleme cu sursele (devin ostile) sau cu banii. Jurnalistul nu va avea acces la documentele importante așa că va trebui să găsească informația din diferite locuri. El trebuie să verifice atent informațiile primate pentru ca nu cumva să scrie ceva ce va aduce prejudiciu ziarului iar lui pierderea credibilității.

În ancheta magazin contează părerea și interesul oamenilor legat de o anumită temă. Ancheta de investigație este cea mai completă. Ea poate aduce satisfacții mari unui ziarist dar îl poate și îngropa definitiv. Fiecare anchetă necesită timp și are foarte multe riscuri. Jurnalistul trebuie să descopere cele mai mari secrete pe care anumite personaje le au. Volumul de muncă este enorm iar costurile sunt ridicate. Situațiile pe care le întâlnești pot fi infiorătoare iar siguranța personală ajunge să fie în pericol. Înainte de a începe o astfel de anchetă, jurnalistul trebuie să îi prezinte redactorului-șef toate informațiile pe care le are și împreună să vadă dacă este oportună realizarea ei.

Jurnalistul American Paul Williams a stabilit pașii ce trebuie urmați pentru a realiza o ancheta: concepția, studiul de fezabilitate, decizia de a publica sau nu ancheta, construirea argumentelor, planificarea, cercetarea originală, evaluarea, completarea spațiilor goale, evaluarea finală și scrierea.

Sursele pe care le poate avea un jurnalist în realizarea anchetei sunt contactele personale, politicienii, rapoartele oficiale, ONG-urile, poliția sau alți colegi din presă. Documentarea trebuie făcută migălos. Jurnalistul va schița un anumit plan și va stabili ordinea de abordare a persoanelor. Întrevederea cu anumite personaje trebuie făcute în locuri publice pentru siguranța proprie. Discuția cu sursa trebuie începută pe un ton normal deoarece dacă este agresiv riscă să atragă o reticiență a interlocutorului de a mai da informații. Jurnalistul trebuie să își dea seama dupa mimica feței sau după gesturi atunci când o persoană are ceva de ascuns sau minte. Întrebarea cea mai incomodă și agresivă se pune la final. Caseta cu înregistrarea interviului precum și notițele luate se vor păstra pentru cazul în care jurnalistului i se va intenta process.

Din redactarea anchetei nu trebuie să lipsească șapoul pentru ca cititorul să știe despre ce este vorba. În corpul textului se vor prezenta faptele, personajele, opiniile anumitor personaje și se va stabili vinovăția fiecăruia. Argumentele trebuie să fie în număr mare și ordonate în așa măsură încât textul să fie coerent.

În sport s-au realizat mai multe anchete unele finalizate altele rămase de izbeliște. Jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor au făcut o anchetă cu privire la moartea handbalistului Marian Cozma. Ei au descoperit multe lucruri ce nu erau știute la momentul acela. Unii dintre ei au fost chiar amenințați de agresorii maghiari dar nu s-au oprit. Ziarul a prezentat pe larg toate evenimentele ce au dus la nenorocirea care a avut loc. Nici în ziua de astăzi nu s-au aflat motivele pentru care handbalistul a fost omorât cu sânge rece.

2.1.6. Portretul

Portretul este un articol în care o persoană este prezentată din toate punctele de vedere (bibliografie, înfățișare, stil de viață, opinii). Avem 4 tipuri: necrolog, medalion, șarjat și caricatură. Jurnalistul este atent la toate detaliile atunci când se face un portret. Hainele pe care le poartă o persoană, frizura sau gesturile pe care le fac spun multe despre personalitatea lor. Textul nu va fi încărcat cu multe figure de stil iar elementele de opinie vor fi rare. Portretul va fi făcut la o discuție față în față cu persoana dorită (de preferat) sau privind mai multe fotografii cu diferite ipostaze ale acesteia. “Portretul nu este fotografie, și trebuie să fie o combinație între stilul și calitățile jurnalistului și stilul și trăsăturile subiectului.”

2.2. Genuri de opinie

Articolele de opinie își propun să dezvolte anumite idei și să afirme anumite poziții în legătură cu o anumită temă.

2.2.1. Editorialul

Editorialul este cel mai important text de opinie, mulți îl numesc chiar “vocea ziarului” fiind un text polemic. Este un articol scurt scris de un editorialist, prin care acesta își exprimă un punct de vedere vizavi de o anumită tema. În editorial sunt comentate informații cunoscute deja publicului iar textul va fi subiectiv. În anumite ziare au chiar o pagină specială destinată lui. Un editorialist trebuie să fie bine documentat atunci când își exprimă o părere. Temele alese trebuie să fie de actualitate.

La originea lui trebuie să se afle o idee bine concepută iar lungimea lui să nu fie foarte mare pentru a nu plictisi lumea.

Sorin Preda clasifică editorialele astfel: editoriale manifest , propriu-zise ,pamflet (marcat de subiectivism), polemic, de serviciu (zile speciale), de tip „ther a problem” (editorialistul doar semnalează problema și nu se implică) și cerem (plin de idei preconcepute).

Editorialul manifest este articolul ce apare în primul număr al unei publicații și prezintă politica editorială. Se mai întâlnește și când au loc anumite schimbări în structura publicației. Editorialul propriu-zis reinterpretează înformația de la care pleacă și este axat pe evenimentul zilei. Editorialul polemic este agresiv și se face doar atunci când ziarul se află în conflict cu cineva.

Dorin Popa face o mică structură a editorialelor. Astfel, avem editoriale care explică (când se iau noi hotărâri), conving (editorialistul își exprimă opinia pozitivă sau negativă legată de un anumit fapt), răspund (explică anuite luări de poziție), avertizează (asupra unor consecințe ce le poate avea un anumit fapt), comentează, pe scurt, critică, laudă, distrează și ghidează (îndrumă oamenii).

Tehnica de redactare este asemănătoare celorlalte specii jurnalistice dar cu anumite elemente specifice. Tonul este serios iar textul presupune aducerea a numeroase argumente prin folosirea cu precădere a cuvintelor de tranziție. Structura este atipică. Se poate începe chiar cu finalul argumentării iar la sfârșit vor fi menționate informațiile ce au dus la această argumentare. Un editorialist trebuie să aibă un stil personal de scriere, să aducă argumente. Verbele vor fi puternice iar expresiile sugestive și exclamațiile nu trebuie să lipsească. Editorialiștii folosesc de obicei ca metode de elaborare ciclul neo-clasic și sistemul certitudinii.

Intro-ul trebuie să conțină o idee care să îl facă pe cititor curios. După intro trebuie aduse explicațiile și argumentele celor care nu sunt de aceeași parte a baricadei cu editorialistul. Următorul pas va fi aducerea contraargumentelor și a mai multor argumente personale. Sorin Preda consideră că finalul poate fi o sinteză (Este limpede că…), interpelare (până când…), în buclă (reluarea unui element de atac), paradoxal (Vom muri și vom vedea) sau deschis.

Un alt plan ar fi cel propus de Xenia Negrea: spuneți părerea, oferă argumente care să o susțină prin citarea de fapte și sugerează moduri de a face față aspecteleor sau problemelor prezentate.

2.2.2. Analiza

Este o explicație a unei probleme de actualitate prin prezentarea unor documente sau elemente statistice. Ea diseacă faptele și oferă explicații cu ceea ce este în momentul de față și ce va fi în viitor. În text nu se vor lua anumite poziții sau da pronosticuri iar datele folosite vor fi concrete. Analiza este făcută de oameni specializați (statisticieni). Fiecare ziar sportiv are statisticieni bine pregătiți. Aceștia dau informații exacte atunci când sunt solicitați. Exemple de statistici ar fi numărul de goluri, de cartonașe sau de prezențe în prima ligă a unui fotbalist sau antrenor.

2.2.3. Comentariul

“Comentariul este un gen publicistic care interpretează, aduce o lectură nouă a

evenimentului. Acest lucru se realizează printr-o contextualizare avizată și inteligentă.” Autorul își asumă în totalitate ceea ce scrie, redacția neavând nici o implicare. Comentatorul emite judecăți de valoare și oferă o viziune asupra unui eveniment.

Critica este opinia unui redactor vizavi de un anumit subiect (carte, spectacol, concert). Furnizează o explicație fondată a unor reportei specializați.

Recenzia reprezintă descrierea unei opere. Cel ce realizează o recenzie va consemna ideile principale și esențiale ale operei. Poate conține și aprecieri critice sau diferite comentarii. La început va fi făcută o scurtă bibliografie a autorului fără a face însă o referire la acesta.

2.2.4. Cronica

Scopul cronicii este de a informa publicul cu privire la un eveniment. Redactorul are rolul de a-i apropia pe cititori prin textul său.

Dosarul are caracter pedagogic și adună informații utile cititorului. Furnizează informații pe domenii și rubrici. Exprimarea este impersonală iar invormațiile sunt reale.

Tableta este un articol de dimensiuni reduse cu o exprimare foarte subiectivă ce îmbină umorul cu sensibilitatea. Titlurile sunt scurte și conțin formule inedite. Exprimarea este îngrijită, fără clișee iar informația trebuie să surprindă și să delecteze cititorul.

2.2.5. Bloguri

În ultimul timp, blogurile au acaparat internetul. Oamenii au început să își facă bloguri din diferite motive. Unii postează acolo diferite informații și filmulețe. Alții și l-au creat din curiozitate și pentru a fi în pas cu moda. Scopul blogurilor este de a comunica și a posta diferite informații la care să ai un feedback. Jurnaliștii sportivi au și ei bloguri unde își postează articolele. Fiecare tratează diferite subiecte în funcție de interesul propriu sau al publicației.

Pentru a vedea mai bine felul în care sunt redate anumite subiecte în presă am făcut o analiza cantitativă și calitativă a textelor scrise de doi jurnaliști sportivi importanți din România: Dan Filoti (ProSport) și Cristian Geambașu (Gazeta Sporturilor). Analiza este făcută în intervalul noiembrie 2010 – ianuarie 2011 și cuprinde textele scrise de ce-i doi jurnaliști pentru a vedea mai bine temele abordate de fiecare. Articolele scrise în aceeași zi au fost analizate în paralel. Cercetarea are ca scop observarea diferențelor dintre textele scrise de jurnaliști și impactul pe care îl au aceștia asupra cititorilor.

Informații despre cei doi jurnaliști și ziarele în care apar

Gazeta Sporturilor este cel mai vechi ziar sportiv din România. A fost înființat în 1924 dar pe perioada comunismului și-a schimbat denumirea în Sportul. În 1990 și-a reluat vechiul nume iar în ziua de azi este cel mai vândut ziar sportiv din România. Directorul ziarului este Ovidiu Ioanițoaia iar redactor-șef Cătălin Tolontan. Din echipă mai fac parte jurnaliști talentați cum sunt Andrei Vochin, Cristian Geambașu și Maria Andrieș. Site-ul oficial este www.gsp.ro și a avut în luna ianuarie a acestui an 34.359.682 de accesări, 11.048.354 de vizite și 1.771.657 de clienți unici (sursa BRAT), fiind pe locul 2 în topul site-urilor sportive, după www.sport.ro.

Cristian Geambașu s-a născut în anul 1960 la Buzău. El a debutat în presa sportive în 1990, la Gazeta Sporturilor, unde activează până în 1991, când se înființează cotidianul sportiv Sportul românesc. Scrie cronici, reportaje, interviuri și editoriale. Din 1997 până în 2003 lucrează ca editorialist la ProSport, aflându-se, ca și în cazul Sportului Românesc, în echipa fondatoare. Între 1992 și 2002 este colaborator permanent al primului talk-show sportiv din România: Procesul etapei. Vara lui 2003 îl găsește la Gazeta Sporturilor, unde își continuă activitatea și în prezent. I s-a decernat premiul pentru scriitura sportivă al Fundației Pro în anul 2000 iar în 2007 premiul pentru editorialistul anului la gala ,,Ioan Chirilă”. Între anii 2007-2008, în paralel cu activitatea jurnalistică de la Gazetă, colaborează cu Realitatea TV, fiind analistul sportiv al postului. În prezent este colaborator permanent al emisiunii Contraatac de la GSP TV. Articolele sale sunt postate pe pagina de blog: http://blogsport.gsp.ro/geambasu

ProSport este un cotidian de știri sportive înființat în 1997, de Media Pro. A fost primul ziar de sport full-color și i-a avut la conducere pe Ovidiu Ioanițoaia și Cătălin Tolontan. În iunie 2003 este vândut la Ringer iar grupul condus de Ioanițoaia demisionează și trece în tabăra rivalilor de la Gazeta Sporturilor. Dorin Chioțea este numit ca redactor-șef, dar acesta demisionează în 2008, atunci când publicația revine la MediaPro. Redactor-șef este numit Dan Filoti, iar sub conducerea sa ziarul începe să recupereze terenul pierdut în fața Gazetei Sporturilor. Alături de Filoti îi mai întâlnim pe Lucian Lipovan, Matei Urdea și Florin Caramavrov. Site-ul oficial este www.prosport.ro și a avut în luna ianuarie a acestui an 45.105.503 de accesări, 9.656.916 de vizite și 1.208.142 de clienți unici (sursa BRAT), fiind pe locul 3 după www.sport.ro și www.gsp.ro în topul site-urilor sportive. Cei mai importanți jurnaliști au bloguri personale. Articolele scrise de Dan Filoti le găsim pe blogul său: http://blog.prosport.ro/dan_filoti.

Analiza articolelor

1 noiembrie 2010

Duelul rănitelor este un articol dedicat meciului Rapid-Steaua. Dan Filoti compară stările de spirit ale celor două echipe și constată că ambele au nevoie ca de aer de victorie. Steaua nu arată ca o echipă din cauza instabilității de la nivelul băncii tehnice. În situația aceasta este o echipă care la ora actuală pare mai mult ca oricând fără repere, condusă de un antrenor ce dă primele semne că are în vocabular și cuvântul resemnare. Jocul echipei nu are constanță iar Lăcătuș nu pare prea optimist înaintea următoarelor meciuri cruciale. Chiar dacă pe teren a fost o “fiară”, pe bancă antrenorul pare că nu găsește soluții. Giuleștenii sunt și ei făcuți apatici și moi pentru felul în care au tratat meciul cu Pandurii.

2 noiembrie 2010

Cristian Geambașu publică articolul intitulat Ultimul gentilom după meciul cu scandal dintre Pandurii Târgu Jiu și Rapid. Jurnalistul critică atitudinea avută de rapidiști, și, în special a patronului George Copos vizavi de dorința acestora de a se rejuca meciul din cauza anumitor greșeli de arbitraj.

Materialul începe cu: George Copos a propus rejucarea, Borcea și Gigi au înfierat Rapidul. Nu-i credeți, pe nici unul! Încă de la început Geambașu pune la îndoială vorbele patronilor echipelor puternice din capitală. El nu crede că vorbele acestora ar trebui să fie crezute de oameni pentru că ei acționează doar în folosul lor fără să le pese de soarta altora (este un îndemn la ignorare). Reacția lui George Copos de la finalul meciului i s-a părut doar teatru ieftin iar cererea de rejucare o glumă proastă. Oricum i-ar cam conveni deoarece Rapidul nu a fost în stare să se impună nici cu ajutorul fluierașilor. Patronul Rapidului i-a propus patronului sindical al Pandurilor rejucarea partidei, al cărei rezultat final a fost influențat decisiv de prestația arbitrilor Mugurel de fluier românesc Drăgănescu și Bogdan Velicu, vînător de ofsaiduri în Giulești și de antilope în Tanzania. Jurnalistul ironizează prestația centralului Drăgănescu și a asistentului său pe care îl face vânător. Comparația cu lumea animală este făcută pentru a reda mai bine gravitatea faptelor comise de arbitrii. Aceștia au tras tot meciul cu giuleștenii. Rejucarea meciului s-ar putea întâmpla doar dacă Mitică Dragomir va mai găsi o portiță în regulamentul prost făcut al fotbalului românesc. Articolul se termină cu o ironizare a patronilor echipelor bucureștene care mereu pozează în victime.

Dan Filoti abordează și el tema meciului Rapid-Pandurii în articolul Ciudata alianță.

Jurnalistul consideră și el că George Copos încearcă să pozeze în bunul samaritean și că eventuala alianță între echipele bucureștene este doar de fațadă. Rapid are ciudata vocație a „hoțului” tâmp. Acela care e prins cu câte un ou furat, și ăla spart, după ce se agață în gardul viu. Ditamai scandalul pentru un punct amărât. Atitudinea rapidiștilor este ironizată. Dacă tot ai câștigat un punct cu ajutorul arbitrului macar stai în banca ta cu capul plecat și nu mai comenta aiurea. Comparația făcută în fragmetul de mai sus stârnește amuzamentul celor care o citesc dar se potrivește de minune subiectului. În loc să furi cu folos tu te înjosești pentru o nimica toată. În text este bine descrisă prostia giuleștenilor și mai ales neputința unei echipe de a câștiga un meci împinsă de la spate de cavalerii în negru. Jurnalistul constată că Rapid nu știe să iasă bine din astfel de situații pe care le-a mai întâlnit de câteva ori (cazul bricheta cel mai recent).

Jurnaliștii abordează aceeași temă iar stilul nu este prea diferit. Ambii îi ironizează pe rapidiști pentru nepuțința de care au dat dovadă. Metaforele (cu tentă ironică) nu lipsesc din text iar arbitrii sunt ,,urecheați” pentru prestația avută. O eventuală rejucare a meciului nu este văzută cu ochi buni de aceștia iar alianța Steaua-Dinamo este considerată doar o glumă.

3 noiembrie 2010

Dan Filoti scrie articolul Complexul arbitrilor români după grava eroare a lui Cristi Balaj la un meci din Champions League. Centralul băimărean l-a iertat pe un jucător catalan de eliminare, lucru ce a stârnit rumoare în Europa. Culmea, după Tudor „cel mai crispat om dintr-un stadion de 100.000 de oameni”, cum a fost el caracterizat de cei care îl vedeau acum două sezoane la Barcelona – Basel, Balaj a fost pus la zid după un alt meci al Barcelonei. Asta spune multe despre modul și mediul în care cresc arbitrii în România. Stresați, fricoși, dacă nu obedienți. Jurnalistul critică modul în care arbitrii români sunt crescuți. Unii dintre ei au fost implicați în diverse scandaluri legate de trucarea unor meciuri. Alții au promovat doar pe pile. Cei care se ocupă de aceștia nu își fac treaba cum trebuie. Jurnalistul constată că e nevoie de cineva din străinătate pentru a face ordine în arbitraj. Arbitrii români arbitrază cu trac meciurile din Europa iar atunci riscul greșelilor crește considerabil.

4 noiembrie 2010

Exercițiu de sinceritate este articolul scris de Geambașu după înfrângerea celor de la CFR Cluj din meciul cu Bayern Munchen. Textul prezintă reacțiile pe care le-au avut jucătorii la finalul meciului precum și felul în care adversarii au apreciat jocul clujenilor. Oamenii erau triști și cumva jenați din cauza rezultatului usturător, dar respirau luciditate, realism, ba mi s-a părut din unele accente și ceva umor subînțeles. Jurnalistul apreciază atutudinea pe care au avut-o jucătorii la finalul meciului. Aceștia au avut puterea să mai și zâmbească după un eșec usturător. Diferența de valoare este mare așa că aceștia au o scuză. Geambașu consideră că un factor important a fost lipsa de concentrare a celor de la CFR. Aceștia nu au tratat fiecare fază la înălțime iar nemții i-au penalizat de fiecare dată.

5 noiembrie 2010

Steaua începe să semene cu Steaua este articolul scris de Filoti după ce Steaua s-a impus în fața celor de la Utreht. Jurnalistul laudă evoluția întregii echipe după acest meci. Bogdan Stancu este numit fotbalist de geniu pentru modul în care rezolvă fazele de atac iar lui Gardoș i se prevede un viitor frumos. A fost până la urmă și victoria lui Lăcătuș, antrenorul care s-a văzut pus prematur la zid, imputându-i-se toate erorile comise de conducătorii ori antrenorii de până acum. Meritele victoriei îi sunt atribuite și lui Lăcătuș pentru modul în care a știut să pună în teren o echipă formată din jucători aduși doar de 2 luni la echipă. Antrenorul le-a răspuns în acest meci tuturor celor care îl contestau pentru ultimele rezultate chiar dacă nu el era principalul vinovat.

7 noiembrie 2010

Articolul Cine se rușinează are ca temă istoria confruntărilor dintre Rapid și Steaua. El începe cu o întrebare la care va răspunde pe parcursul textului: Cine trebuie să se rușineze de trecut? Rapid sau Steaua? Trecutul celor două echipe este analizat în prima parte a textului. Geambașu consideră că Steaua a fost ajutată de Ceaușescu. Acesta racola cei mai buni jucători iar anumite echipe se dădeau la o parte. Acum cele două echipe sunt conduse de patroni contestați de suporteri.

Steaua și Rapid au oferit poate cea mai mare bucurie românilor atunci când s-au întâlnit în Cupa Uefa. Sfertul de finală din Cupa UEFA dintre vișinii și roș-albaștri a dus rivalitatea în altă zonă. A scos-o din provincialism și rîcă dîmbovițeană și i-a dat o dimensiune europeană. A fost momentul în

care microbistul român putea privi în ochi orice alt microbist european. Ca orice moment, a trecut

și a lăsat doar fumul încleștării patronilor. Toată Europa a fost cu ochii pe meciul acesta deoarece

era un derby al orgoliilor. Rivaliatea dintre cele două cartiere vecine a făcut deliciul presei internaționale. Toții românii erau mândri că 2 echipe din România se bat pentru un loc în semifinalele unei competiții europene. După acest moment, cearta dintre Becali și Copos a revenit

pe prima pagină. În filozofia lui Geambașu, Rapid-Steaua rămâne o poveste despre fotbal, meciul în care orgoliile vor fi mereu la cote maxime.

Dan Filoti scrie un articol în care laudă parcursul Oțelului de până acum și trage un semnal de alarmă asupra faptului că Rapid și Steaua pot să se îndepărteze definitiv de titlul în cazul în care ar pierde în meciul direct. În Oțelul și restul, Dorinel Munteanu și Marius Stan sunt considerați principalii artizani al ultimelor rezultate obținute de gălățeni. Dacă pierde Steaua rămâne la

unsprezece puncte de Oțelul. E enorm spre irecuperabil, dat fiind că sunt și alte formații cu pretenții pe care ar trebui să le depășească. Filoti îi avertizează pe steliști că le va fi foarte greu să mai prindă primele 2 locuri în cazul în care nu se vor impune în Giulești. Vor fi prea multe echipe care trebuie depășite iar programul încarcăat pe care îl va avea nu îi va ajuta.

Textele scrise au ca temă meciul dintre Rapid și Steaua. Abordarea celor doi este însă diferită. Geambașu scrie despre istoria confruntărilor (face referiri la trecut) și duelul din Europa. Filoti avertizează Steaua că va pierde contactul cu liderul în cazul unei înfrangeri. Acesta prezintă totul din perspectiva liderului Oțelul. Textele nu conțin multe figuri de stil semn că se vrea o transmitere a informației cât mai simplu.

9 noiembrie 2010

Filoti condamnă atitudinea conducătorilor din fotbalul românesc în articolul De-a datu-n

bară. Jurnalistul consideră că aceste scandaluri duc la violențele de pe stadioane. Ar trebui ca cineva

să ia atitudine iar jignirile și amenințările să înceteze. Televiziunile au și ele o parte din vină pentru că preferă să transmită asemenea evenimente de dragul audienței. Plangerea steliștilor referitoare la dimensiunea barei unei porți din Giulești a trecut pe planul doi. Dacă fotbal nu avem măcar scandal să fie.

10 noiembrie 2010

Geambașu scrie articolul Vizualizarea mizeriei în care face o comparație între vizualizările pe care le-au avut articolele despre medalia de bronz câștigată de sabreri și scandalul dintre Pițurcă și Marian Iancu. Jurnalistul este dezamăgit să constate diferența mare de vizualizări. Lumea preferă mai mult scandalurile din fotbal decât performanțele de la celelalte sporturi. Comportamentul conducătorilor de club de la noi i se pare unul lipsit de bun simț iar limbajul total neortodox.

Toate astea prind însă la public. Lumea este interesată să afle ce cuvinte dulci și-au mai aruncat opozanții.

11 noiembrie 2010

Piți și discipolul Valerică este un articol scris după meciul în care Craiova a fost eliminată de Dinamo la 11 m. Geambașu îi dă dreptate lui Pițurcă și consideră că oltenii nu au avut tărie de caracter în momentul executării loviturilor de pedeapsă. Fotbaliștii s-au îndreptat cu frică spre punctul cu var iar urmările s-au văzut pe tabelă. Uitați-vă atent la felul chinuit și nefiresc în care a executat Găman penaltyul apărat de Dolha. Greșise pașii, s-a poticnit în timpul elanului, pentru ca apoi să bată previzibil și strîmb, numai bine pentru ca portarul advers să-i ghicească intenția. Pe urmă, Bărboianu a căzut în fund în momentul șutului, iar Mihai Costea, care jucase foarte bine pînă atunci, a tras și el, ia, să fie acolo! Lipsa de concentrare poate fi una din cauzele acestor ratări. Este analizat modul în care jucătorii au executat penalty-urile și ce reacție au avut după. Toți trei s-au dus nepregătiți, fără să conștientizeze importanța momentului. Antrenorul are în față două ținte importante. Redefinirea Craiovei și abandonul unui anumit tip de limbaj și de comportament. În opinia jurnalistului, Pițurcă ar trebui să lucreze la psihicul fotbaliștilor, să le schimbe mentalitatea și atitudinea în joc. Fără aceste lucruri, Craiova nu se poate ridica la nivelul așteptărilor infocaților ei suporteri. Spiritul oltenesc nu se mai regăsește în jucătorii actuali.

Fotbalul a învins huliganii este un articol despre incidentele de la partida de Cupă dintre Rapid și Steaua. Imaginile cu acel cordon de lovituri prin care trecea un grup de trei-patru sute de inși – erau și femei- stârnesc polemici și comentarii. Pe unii i-a durut, au fost și din alții care au spus: „Bine le-a făcut”. Categoric că printre cei scoși cu forța de pe stadion au fost și suporteri nevinovați, dar cel mai important e să se înceapă de undeva, să existe astfel de așa-ziși fani identificați și pedepsiți în funcție de gravitatea faptelor comise. Filoti condamnă atitudinea avută de fanii steliști și consideră că aceștia trebuie să plătescă pentru daunele făcute. Cu siguranță că au fost și oameni nevinovați ce au fost bătuți de jandarmi la ieșirea din stadion (printre care și multe femei) dar acesta este riscul pe care ti-l asumi când mergi pe un stadion din România. Cum să mai vină femeile și copiii la meciuri când văd asemenea evenimente??? Huliganii ar trebui să fie interziși pe stadion și chiar condamnați la închisoare în unele cazuri. Doar atunci lucrurile se vor mai liniști.

Jandarmii și oamenii de ordine poartă o mare parte din vină deoarece ei trebuiau să îi percheziționeze la intrarea în stadion pentru ca suporterii să nu intre cu petarde, funigene sau brichete. Felul în care jandarmeria a rezolvat conflictul nu a fost cel mai ortodox. Imaginea cu jandarmul râzând cu gura până la urechi în timp ce lovea cu bestialitate oamenii a născut controverse. Repriza a doua a salvat ceva din meci, iar golul lui Surdu a dus Steaua în semifinală. Cel mai probabil vom avea o finala Dinamo-Steaua iar riscul unui conflict între fani este foarte ridicat. Pregătirile pentru eventuala deplasare a fanilor la finala de la anul ar trebui să înceapă de pe acum! La final jurnalistul consideră că oamenii legii ar trebui să fie special antrenați pentru a preîntâmpina eventualele incidente ce ar avea loc în drum spre Brașov sau chiar în orașul de la poalele Tâmpei. Aceste incidente trebuie prevenite pentru a nu isca iar un conflict din care să iasă victime. Trebuie luate măsuri radicale.

Temele alese de cei doi jurnaliști sunt diferite. Geambașu a ales să scrie despre mentalitatea fotbaliștilor olteni. Textul redă concluziile meciului cu Dinamo și soluția oferită de jurnalist pentru ca lucrurile să se îmbunătățeacă. Filoti a comentat măcelul din partida Rapid-Steaua. Acesta trage un semnal de alarmă asupra faptului că violențele vor continua dacă nu se vor lua măsuri împotriva huliganilor. Nu trebuie să se mai facă nici o concesie iar autoritățile ar trebui să prevină astfel de incidente reprobabile. Tonul din mesaj este grav.

13 noiembrie 2010

Pippo, răzvrătitul golului este un articol dedicate lui Inzaghi. Geambașu laudă întreaga carieră a italianului precum și caracterul excepțional de care a dat dovadă. Pippo făcea altceva. Marca. Înscria. Băga mingea în poartă. Asta, mai ales asta, băga mingea în poartă. Nu contează cum, cu genunchiul, cu tibia, cu burta, cu umărul, cu ceafa. Cu pieptul, cu sufletul. Anatomia golului cu Inzaghi, omul care a luptat toată viața cu linia imaginară dintre el și ultimul fundaș advers. Caracterizarea făcută este corectă. Inzaghi a fost cel mai norocos jucător din istorie. Marca din orice poziție. Mingea se lovea de el și intra în poartă. Chiar dacă nu a fost așa talentat, era omul potrivit la locul potrivit. Asistentul trebuia să fie mereu atent când era Pippo pe teren. Acesta stătea mereu la limita offsaidului, gata să erupă. Jurnalistul apreciază și dorința atacantului de a reveni pe teren după o accidentare gravă la ligamente.

14 noiembrie 2010

Unde-s străinii d-altădată? este un articol în care Filoti trage un semnal de alarmă asupra faptului că valoarea campionatului românesc este într-o continuă scădere. Când echipele cu pretenții pierd în fața unor adversari modești, lipsa de valoare este evidentă. Explicația găsită la situația actuală este lipsa antrenorilor străini. Odată cu plecările lui Zenga, Bergodi, Uhrin, Petrovic, și lista poate continua, am pierdut mentalitate, spirit, știință. Românii nu au spirit de echipă și mentalitate de învingători. Ei nu sunt obișnuiți să se sacrifice și să dea totul pe teren. Automulțumirea și neimplicarea nu pot aduce nimic bun iar acest lucru ar trebui rezolvat pe viitor.

15 noiembrie 2010

Cristian Geambașu scrie articolul Echo, bucuria de a cînta dedicate unei formații rock ce la noi nu prea este cunoscută. Muzica lor este pe placul jurnalistului care preferă să scrie despre formație în loc să aleagă un subiect din sport. Daniel Ioniță, Laurențiu Popescu, Cătălin Chivu, Sorin Manolescu și Petru Macarie nu sînt o trupă de nivel mondial, nu au notorietate, nu cîștigă bani din muzică. Nu umplu stadioane, nu provoacă leșinul fanilor. Sînt niște oameni care au pasiune pentru muzica bună, dragoste pe care nu se mulțumesc să și-o consume pasiv, ascultînd. Ei au luat instrumentele în mîini și au început să cînte. Membrii formației cântă de plăcere pentru că au muzica în sânge. Nu au anvergura unor trupe celebre dar încântă urechile ascultătorilor cu melodii de foarte bună calitate. Nu sunt adulați de mulțime și nu li se cer autografe dar pasiunea lor nebuna pentru muzică le este suficientă. Geambașu a participat la lansarea primului album Echo și le prevede acestora un viitor strălucit în muzică dacă vor continua pe același drum.

Dan Filoti publică articolul intitulat Realitatea, în care trage alarmă asupra faptului că fotbalul românesc este pe o parte descendentă. Niciuna din cele 6 fruntașe ale Ligii 1 nu a reușit să câștige. Asta spune totul despre momentul prost pe care îl traversează formațiile cu pretenții și, logic, fotbaliștii, măcar teoretic, de valoare. Dacă adăugăm faptul că internaționalii noștri nu prea joacă la echipele lor de club și că mulți alții sunt indisponibili, cu mici excepții, avem un tablou dezolant. Nu mai avem fotbaliști de valoare pe care îi aveam acum câțiva ani. Stranierii sunt rezerve la echipele lor de club iar din România nu prea ai ce alege. Dacă niciuna din primele 6 echipe nu poate să câștige într-o etapă înseamnă că avem un campionat foarte slab. Românii sunt obișnuiți cu scandalurile dintre conducători și cu tot felul de mizerii. Degeaba ne lamentăm că nu mai facem performanță. Dacă nu ai material și nici voință nu poți să te aștepți la o ameliorare a situației. Jurnalistul consideră că amicalul cu Italia poate fi un punct de pornire în curățarea fotbalului românesc atât la nivel de club cât și la nivel de națională.

Jurnaliștii au două teme total diferite în articole. Geambașu scrie un articol ce nu are legătura cu lumea sportului. Textul este dedicat celor care ascultă muzica formației Echo, una dintre preferatele jurnalistului. Filoti atrage atenția asupra faptului că nu mai sunt fotbaliști de valoare și că fotbalul românesc se îndreaptă spre colaps.

16 noiembrie 2010

Înaintea meciului amical dintre Italia și România, Cristian Geambașu scrie un articol intitulat Gentile pe Facebook prin care face o comparație între felul în care a fost pregătit meciul acum 27 de ani și modul în care Lucescu jr a făcut tactica pentru această partidă. Înaintea meciului de acum 27 ani., Ilie Balaci l-a luat la mișto pe Claudio Gentile întrebându-l cine este. Italianul (era vedeta Italiei la acea vreme) s-a uitat mirat nevenindu-i să creadă că nu este recunoscut de român. . La 27 de ani distanță, în plină epocă digitală, o abordare gen Balaci ar părea o glumă nereușită. Orice anonim, au destui!, din naționala Italiei i-ar rîde în nas unui omonim anonim, avem destui!, din naționala română – uită-te, frate, pe Facebook, mă găsești acolo, cu galerie de poze, intră pe blogul meu, a, poate nu ai net acasă?, poate nu aveți nici la federație?, atunci n-am ce să-ți fac, îți arăt eu pe teren cine sînt! Concluzie abruptă. În ziua de azi găsești orice informație despre oricine pe Facebook. Când vrei să vezi ceva date sau poze tastezi imediat site-ul de socializare și ai găsit. Tehnologia a avansat dar, la fel ca acum zeci de ani, este nevoie de o documentare minuțioasă cu privire la adversar pentru a reuși să îi deslușești tactica. Italienii sînt proiecția noastră despre fotbalul eficientizat, imaginea pe care ne-ar plăcea să o vedem în ai noștri. Un meci cu Italia, fie și amical, fie și la Klagenfurt, este o sărbătoare. Un privilegiu. Ne-am dori cu toții ca România să joace în stilul Italiei: apărare riguroasă, organizare bună a jocului și atac letal. Ar trebui ca din meciul acesta să învățăm câte ceva din stilul italienilor pentru a nu ne mai face de rușine în meciurile oficiale. Rezultatul este important pentru că ne poate da încredere pentru următoarele meciuri.

Dan Filoti abordează și el tema meciului Italia-România în articolul Semne pentru un rezultat bun. El consideră că acest meci este vital pentru națională și că un eventual eșec ar tulbura definitiv apele în sânul lotului. Naționala asta trebuie să ia fotbalul în serios odată pentru totdeauna și să joace. Să o vedem alergând, sacrificându-se, băgând capul în gheata adversarului, mușcând din ei. Tricolorii să scape de imaginea asta de figuranți blazați, să se scuture de suficiență, de fițe. Ultimele meciuri au fost catastrofale așa că măcar acum tricolorii să arate că știu și ei să joace fotbal. Jurnalistul vrea mai multă agresivitate din partea fotbaliștilor, să nu mai fie blegi și figuranți. Mulți ar trebui să mai lase din vedetism și să se sacrifice pentru binele echipei. Ei nu au realizat nici o performanță notabilă în cariera lor (excepție Chivu), dar se cred staruri. Jucătorii aduși de la tineret ar trebui să aducă puțină prospețime într-un grup în care domină blazarea.

Meciul Italia-România este tema celor două articole. Abordările sunt total diferite. Articolul lui Geambașu conține mai multe fragmente amuzante prin care acesta vrea să-și atragă cititorii. Metaforele nu lipsesc din construcție. Filoti este mai sobru și îi somează pe fotbaliști să lase figurile și să se apuce de muncă.

18 noiembrie 2010

Evoluția tricolorilor din meciul cu Italia nu poate fi trecută cu vederea de Dan Filoti. Acesta scrie două articole în care abordarea este diferită. În articolul Asta e România! este lăudată prestația jucătorilor în fața campioanei mondiale. Felul în care au luptat și s-au sacrificat merită apreciat. Chiar dacă valoric sunt peste noi, italienii au avut reale probleme în a manevra balonul. Am ignorat valoarea teoretic net superioară a adversarilor și ne-am luat bărbătește la trântă cu ei. Am pus suflet la fiecare intervenție, compensând cele trei atingeri necesare uneori pentru o simplă preluare. Cu o asemenea atitudine, România poate spera la calificare. Este nevoie însă de continuitate. Jurnalistul constată că Răzvan Lucescu ar trebui să mai lucreze fazele fixe pentru că luăm gol prea ușor. Jucătorii trebuie să rămână concentrați până la final.

În articolul România la 180 grade, jurnalistul scrie despre posibilele destinații ale fotbaliștilor români după meciul cu Italia. Cota jucătorilor a crescut semnificativ, dar aceștia ar trebui să rămână cu picioarele pe pământ. Pe final sunt aduse în discuție și suspendările care s-au dat după scandalurile din ultima vreme. Comisiile au împărțit în stânga și-n dreapta, pe principiul că în războaie mor și oameni nevinovați. Au fost și unii oameni ce au primit suspendări pe care nu le meritau, dar bine măcar că cei vinovați au fost drastic pedepsiți. Normal ar fi ca aceste pedepse să rămână în vigoare, însă în România nici o decizie nu e durabilă.

19 noiembrie 2010

Întoarcerea lui Mihai Stoica la Steaua nu putea fi trecută cu vederea de jurnaliști. Geambașu analizează relația dintre MM și patron în articoul MM și Gigi, doi băieți deștepți. Jurnalistul pune niște întrebări la care tot el răspunde vizavi de întoarcerea lui MM după atatea scandaluri pe care le-a avut cu Becali. De ce se întoarce Mihai Stoica la Steaua? Cum e posibil ca după toate cîte și-au spus, ironii și mitocănii, lucruri numai de ei știute, iar uneori inventate, cum naiba se face că oamenii ăștia se pot împăca, își pot zîmbi, așezîndu-se la masă? De ce gestul lui MM e repetat la nesfîrșit de alți oameni care acceptă “să lucreze” cu Gigi Becali, deși știu foarte bine ce îi așteaptă? Aceste întrebări și le pun probabil suporterii steliști și nu numai. Cum poți să te împaci cu un om după ce te-ai bălăcărit pe la toate televiziunile cu el, l-ai făcut în fel și chip. Banii ar putea fi una dintre cauze sau poate iubirea pentru Steaua. Lăcătuș a revenit a treia oară în postura de antrenor după ce a fost umilit de patron în primele două mandate. E greu de spus cum poate un om ca Becali să convingă oamenii să lucreze din nou cu el după ce înainte si-a bătut joc de ei. Noi sîntem naivi, adică proști, iar ei sînt realiști, adică deștepți. “Mimi” și “Băi Gigi” au rămas în urmă. Erau niște metafore. Niște figuri de stil. Ca niște tipi de acțiune ce sînt. MM și Gigi, ce cuplu, ce tandem, ce requiem! Ce potențial! Noi rămânem cu scandalurile ce au avut loc în trecut pe când ei se au ca frații acum și fac strategii de viitor. Ei uită de toate divergențele atunci când le convine acest lucru. Totul se lasă în urmă atunci când sunt interese comune.

Surprinzător de așteptat este articolul scris de Dan Filoti după reîntoarcerea lui MM Stoica la Steaua. Jurnalistul consideră că mutarea aceasta era așteptată datorită situației în care se află Steaua în momentul de față. Cu nucleul de jucători de la Urziceni, cu ambiția de a face performanță în Ghencea – fără el Steaua nu a mai câștigat nimic -, MM este omul care poate schimba lucrurile. Se deschide o nouă epocă. Filoti este convins că managerul poate să aducă Steaua pe linia de plutire. Gigi Becali l-a cooptat pe MM în staf pentru a încerca revigorarea jucătorilor veniți pe bani buni de la Urziceni și pentru că Steaua nu a mai câștigat nici un trofeu de la plecarea lui Stoica din club. Rămâne de văzut cum va evolua relația dintre Argăseală și MM știut fiind faptul că cei doi se află în relații reci. Odată cu venirea managerului, reîntoarcerea lui Zenga prinde și ea contur. MM – Zenga e cuplul care a scris istorie din 2004 și care a făcut posibilă performanța din 2006. Postul lui Lăcătuș este în pericol deoarece Zenga este unul dintre antrenorii favoriți al noului manager stelist. Pentru ca la Steaua să se facă performanță este nevoie ca Gigi Becali să nu mai apară în public cu declarații despre echipă și mai ales să nu mai forțeze antrenorii să plece prin implicarea sa în alcătuirea formației.

Articolele au ca temă reîntoarcerea lui MM Stoica la Steaua. Stilul textului este însă diferit. Geambașu pune accent pe conflictul pe care managerul l-a avut cu Gigi Becali în timp ce Filoti îl consideră un adevărat salvator la Steaua. Jurnalistul de la Gazetă folosește mai mult figurile de stil.

20 noiembrie 2010

Cristian Geambașu ironizează prestația lui Alexandru Tudor la meciul jucat de Steaua la Târgu Mureș. Centralul a stricat jocul acordând foarte multe cartonașe galbene și roșii, unele fără justificare. Jurnalistul critică atitudinea avută de arbitru și modul în care a făcut dreptate în teren. Acesta este de părere că Tudor ar trebui oprit de la delegări pentru a-și reveni. Meciul nu a fost cu durități dar omul în negru a devenit personajul principal. Titlul dat articolului: Prin eliminare, Tudor, este potrivit în raport cu textul și cu prestația arbitrului.

22 noiembrie 2010

Anathema, mai târziu, dar suntem aici este un articol în care Geambașu scrie despre atmosfera pe care au făcut-o rockerii de la Anathema la ultimul concert în București. Jurnalistul a participat la recital pentru că adoră formația. El își dă cu părerea asupra felului în care formația a evoluat de-a lungul timpului. Textul este un rezumat al serii respective combinat cu puțină istorie a formației. Rămîn la părerea că We’re Here… e o lucrare atent șlefuită, îndelung distilată, cu mai mult lirism, asigurat și de vocea recuperată a lui Lee, sora bateristului John Douglas. Totuși, după 7 ani de secetă și de așteptare a fanilor, mă gîndeam la ceva mai puternic și mai puțin romantic. Formația a făcut ca de obicei atmosferă și a surprins prin faptul că piesele au fost romantice. Geambașu nu își ascunde dezamăgirea că piesele nu sunt mai hard. El recunoaște că lumea muzicii a evoluat. Anathema este o stare de spirit și un motiv de a mai ieși din peisajul sumbru al fotbalului românesc.

Primul meci al Stelei cu Mihai Stoica din nou la conducere nu putea trece neobservat în presă. Dan Filoti scrie un articol despre acest subiect, intitulat Paratrăsnetul, în care pune accentul pe rolul important pe care îl are managerul în momentul actual. MM Stoica și-a luat rolul în serios. E paratrăsnetul de care avea nevoie Steaua. A început deja micile lui războaie, iar în spate echipa ar trebui să aibă liniștea de a pregăti ultimele meciuri din acest an calendaristic. Steaua se află într-un moment greu așa că venirea lui MM ar trebui să îi trezească pe jucători. Managerul este recunoscut pentru faptul că ia apărarea jucătorilor și are grijă ca imaginea clubului să nu fie pătată. Cuvântul ,,paratrăsnet” este folosit pentru a scoate mai mult în evidență faptul că Stoica este omul potrivit pentru a ridica moralul fotbaliștilor și că echipa își va îmbunatăți jocul. Cred, mai degrabă, că după cum a zis MM avea nevoie de Steaua și Steaua de MM. Și ca paratrăsnet, dar mai ales cu incontestabilele și variatele modalități de a manageria. Plus duplicitatea din dotare. Jurnalistul constată că acestă revenire este prielnică atât pentru manager cât și pentru club. În acest fragment sunt apreciate calitățile pe care le are Mihai Stoica. Faptul că este un bun manager și om ce poate să ridice moralul jucătorilor (face atmosferă bună în vestiar) îl ajută foarte mult în această meserie. Peste toate însă este abilitatea sa de a se adapta oricărei situații dificile.

Articolele au o temă total diferită. Primul este despre muzică iar al doilea despre fotbal. Geambașu așterne pe hârtie trăirile pe care le-a avut la un concert. Filoti vorbește despre faptul că MM Stoica a început deja să își pună amprenta asupra stării de spirit a echipei. Textele au o structură total diferită.

23-24 noiembrie 2010

Oxigen cu Federer este articol scris după primul meci de la Turneul Campionilor. Textul începe cu o scurtă prezentare a atmosferei și a persoanelor importante prezente la meci. Totul era pregătit pentru un spectacol dar meciul nu a avut istoric. Meciul dintre Andy Murray și Roger Federer nu a fost o minunăție și s-a terminat cu un 6-4, 6-2 gustos ca o cină cu fulgi de ovăz. E greu de spus cine a ucis spectacolul. Perfecțiunea elvețianului sau imperfecțiunea cu repetiție a scoțianului. Aș merge pe a doua variantă, fiindcă nu e normal să acuzi un om că reușește totul la superlativ și să-i găsești scuze celui care persistă în greșeală, singura tactică vizibilă a britanicului fiind aceea de a ieși cît mai repede de pe teren. Comparația făcută în prima propoziție este în corcondanță cu desfășurarea meciului. Ne așteptam la un meci lung și spectaculos dar am avut parte de o execuție în direct. A fost ca și cum am mânca ceva și nu ne-am sătura sau ar fi stricat. Jurnalistul consideră că scoțianul este principalul vinovat pentru faptul că meciul nu a fost de un nivel ridicat. Britanicul a greșit mult prea mult și nu a avut puterea să treacă psihic peste acestea. Federer a jucat exact, în stilul lui perfect și arogant. A forțat doar când a fost nevoie și a așteptat greșelile adversarului. Inconstanța lui Murray este cauza pentru care acesta nu câștigă mai multe trofee. Geambașu recunoaște că este fanul lui Andy, dar că îl apreciază și pe elvețian. Îi voi duce dorul lui Federer cînd se va lăsa și cînd va fi un tătic rubicond (o idee de burtică există de acum), exact așa cum arată părintele lui. Îi voi duce dorul cu adevărat de-abia atunci pentru că nu voi mai vedea la nimeni lovitura aceea care pare că înfășoară mingea pe rachetă, trimițînd-o în ultima fracțiune de secundă acolo unde tipul de dincolo de fileu nu se așteaptă. Îmi va mai fi dor de reverul lui cu o mînă, de voleurile acelea dincolo de impecabil. Și de challenge-urile lui greșite. Deocamdată, îl admir și îl detest. E prea bun. În acest fragment jurnalistul își arată admirația și respectul pentru Roger Federer. În timp se va simți lipsa unor lovituri de maestru “marca Federer” chiar dacă acum suntem sătui de așa ceva. Ca să îi faci față elvețianului este nevoie să depui un efort supraomenesc. Mingea pornește din racheta lui cu o destinație clară: să prindă tușa terenului advers. Niciodată nu poți anticipa felul în care va lovi.

Gestul lui Cârțu din meciul de la Basel a făcut înconjurul lumii. Toate ziarele importante au dedicat măcar un articol despre asta. În Ne-am făcut de râs din cauza lui Cârțu, Dan Filoti condamnă fapta comisă de antrenorul român. Gestul lui Sorin Cîrțu nu e imaginea neputinței. Am fi prea indulgenți. E transpunerea în fapte a lipsei de cultură fotbalistică, a anilor lumină ce ne separă de Europa. Jurnalistul consideră că mentalitatea este de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Antrenorii sunt obișnuiți să zbiere și să amenințe arbitri fără ca aceștia să reacționeze. De vină sunt jucătorii. Blazați, greoi, împiedicați. Cu preluări din trei atingeri, cu spatele la poartă și fără orizont nu ai ce căuta în Ligă. De vină sunt și antrenorii. În acest fragment jucătorii și antrenorii sunt criticați pentru prestația din meciul cu elvețienii. Atitudinea acestora a lăsat de dorit. Unii dintre ei greșeau fiecare minge. Valoarea scăzută este un alt factor care a contat. Liga Campionilor este o competiție mult prea dură pentru un club din România. Suntem mici! Mici de tot. Isterici și neputincioși. Aseară ne-a bătut o echipă care în ultimele cinci meciuri de Ligă a pierdut tot pe teren propriu. Concluzia lui Filoti este clară. Dacă nu reușești să obți un rezultat pozitiv la Basel atunci nu ai cum să emiți pretenții la calificare. Degeaba te tot lamentezi, dai vina pe ghinion și dărâmi banca de rezerve. Nu poți păcăli fotbalul cu tertipurile din Liga 1. Fără spirit de sacrificiu nu poți reuși într-o asemenea competiție.

Tema articolelor este diferită la fel fiind și stilul de abordare. Geambașu admiră talentul enorm pe care îl are Federer precum și dăruirea sa. În celălalt text, Filoti condamnă gestul lui Cârțu și critică atitudinea avută de clujeni în meciul de la Basel.

25 noiembrie 2010

Portret ratat al luptătorului la tinerețe este un articol scris de Geambașu despre un film românesc. Jurnalistul a luat decizia de a scrie despre altceva în afară de sport deoarece a fost scârbit de scandalurile din fotbal. El descrie pe larg filmul iar la final critic modul în care a fost transpusă povestea.

26 noiembrie 2010

Geambașu îl acuză pe Radu Ștefan în articolul Radu Ștefan. Fax sau Vax? că nu vrea să vină la națională. Radu Ștefan aștepta un fax. Sau un porumbel călător cu sigiliul naționalei în cioc. Ori poate un călăreț transpirat, și el, și mijlocul de locomoție, o solie cu depeșa în vîrful suliței. Altfel nu se pune. Ce-i aia să vorbești la telefon cu Răzvan sau cu unul dintre secunzii cînd te cheamă pentru meciul amical cu Italia? E degradant. E insignifiant. Mi se pare că domnul Radu Ștefan ne cam ia de pinguini. De pelicani și de fazani și de alte animale pașnice și nevinovate. În ultimele luni, fundașul lazial s-a tot plans în presă că nu este chemat la națională. Acum, când a fost convocat pentru meciul cu Italia, el se dă lovit. Jurnalistul este de părere că lui Radu Ștefan i s-a urcat la cap și acum se crede o mare vedetă după un sezon bun în Italia. El crede că își permite să vină numai la meciurile oficiale și că nu mai e nevoie să se obosească în amicale. Această atitudine este de condamnat și ar trebui sancționată pentru a nu crea un precedent în astfel de cazuri. Dacă tot nu vrea să vină la națională măcar să spună direct nu să inveteze accidentări. Nimeni nu îl obligă să vină dacă nu dorește acest lucru. Compararea cu animalele este făcută cu scopul de a da un ton mai grav acuzelor aduse. Deci, Radu mamii, Radu tatii, faci cum te taie capul. Nu uita că a mai fost unul Tudorel Stoica de refuza convocările la națională, inventînd tot felul de motive. A pierdut și selecții, și finala de la Sevilla. C-așa-i în fotbal! Radu Ștefan poate avea soarta omului ce a ridicat Cupa Campionilor pentru Steaua în 86 și să piardă contactul cu naționala. Articolul se termină practic cu un avertisment pentru Radu Ștefan cu privire la viitorul său sub tricolor. Alintul făcut este de fapt o ironizare a fotbalistului.

Creditori și creditați este un nou articol dedicate scandalurilor din fotbalul românesc. Patronii de cluburi se bălăcăresc pe la televizor zi de zi iar comisiile abilitate nu își fac treaba. În comparație cu noi, la spanioli nu vezi nici o declarație războinică înaintea vreunui derby iar președinții stau unul langă celălalt în timpul meciului. Mircea Sandu a încercat să pună piciorul în prag dând vina pe patronii de club pe care i-a numit creditori. El e ca un bătrân marinar care a făcut la viața lui de toate, dar care înainte de pensie vrea să mulțumească pentru șansa avută și dă semne că ar dori să mai demaște câte-o bandă de pirați. De peștii cei mari e nevoie pentru a se asana fotbalul românesc. Și numai unul ca el o poate face. Șeful federației ar putea să facă ordine în fotbal dar acest lucru ar putea atrage după sine aflarea anumitor secrete bine păstrate de mai-marii fotbalului românesc. Probabil că atunci când va pleca de la federație vom afla multe amânunte interesante despre anumite ilegalități ce s-au comis în ultimii ani. Dușmanii Nașului ar trebui să se pregătească. Comparația cu pirații are rolul de a-l mai delecta puțin pe cel care citește textul.

Articolele au teme diferite în această zi. Geambașu îl ironizează și îl acuză pe Stefan Radu de neprofesionalism. Filoti scrie despre faptul că Mircea Sandu ar trebui să demaște neregulile din fotbalul românesc. Textele conțin figuri de stil și comparații cu tentă de ironie.

28 noiembrie 2010

Triumful de lângă Arc este un articol scris de Filoti după calificarea României la Campionatul Mondial de Rugby. Atmosfera a fost electrizantă. Stadionul a fost plin. Jurnalistul critică atitudinea avută de unii spectatori care au luat la mișto imnul adversarilor. E ca în reclama aceea în care adevărații spectatori de rugby îi salută pe cei care spun balon în loc de „mingie”, partidă în loc de meci și, mai ales, pe cei care știu că înainte nu este încurajare, ci infracțiune. Oamenii care iubesc rugby-ul trebuie felicitați iar cei care au fost suporteri de ocazie trebuie să învețe regulile de bază ale acestui sport. Sportul cu balonul oval este total diferit de fotbal iar huliganismele nu își au locul.

29 noiembrie 2010

Rezultatele proaste ale echipei Galatasaray sub comanda lui Gică Hagi i-au bucurat pe mai mulți compatrioți fericiți că acesta a eșuat și în Turcia nu doar în România. În articolul Hagi, noi ne distrăm. Tu?, Cristian Geambașu îi ia apărarea lui Hagi în fața contestatarilor. Și ce prilej mai nimerit de glume șantieriste putea fi o înfrîngere a lui Galatasaray în fața lui Besiktas? “Să îi urăm Regelui un Crăciun fericit în sînul familiei, la Constanța!” Sau “Așa, Gicuță, îngroapă-i, păi, ce, numai noi în România să vedem că ești un mare zero ca antrenor?” Bășcălia făcută de unii oameni este taxată de jurnalist. Acesta consideră că lumea trebuie să îl susțină pe antrenorul Hagi și să înțeleagă un lucru: meseria de antrenor este total diferită de aceea de jucător iar acesta are nevoie de timp pentru a demonstra de ce e în stare. Nu am făcut parte din nici un cor de cîntători ai lui, am detestat festivismul care i-a însoțit retragerea, mi-a displăcut de la început eticheta “Regele”. Dar de la meciul cu Columbia din ‘94 mă simt cumva în slujba lui. De atunci, de cînd mingea a tăiat aerul Pasadenei, ceva esențial s-a schimbat în destinul meu de microbist. Chiar dacă nu a fost de acord cu titulatura de rege, Geambașu recunoaște că lobul din meciul cu Columbia a schimbat viziunea sa asrupra fotbalului iar admirația pentru decarul naționalei a devenit nemărginită. Golul acela va rămâne mereu în inima suporterilor români. Atunci am bătut o echipă (cotată cu șanse reale la trofeu) ce îi avea în componență pe Valderrama și Asprilla. Mi se pare indecentă bucuria lipită de necazurile lui Hagi și mă doare. Dar asta este o problemă personală. Cea colectivă este că am ajuns să îl disprețuim pe Hagi și să îl admirăm pe Mutu. Ceva rău s-a întîmplat cu noi de la Pasadena încoace. Cei ce se bucură de răul lui Hagi nu sunt români adevărați. Sunt doar niște ipocriți care i-au invidiat cariera de fotbalist. Cel mai grav este că am ajuns să îl hulim pe Hagi și să îl iubim pe Mutu. Acest lucru ar trebui să ridice un semn de întrebare. Jurnalistul nu înțelege cum se poate să admiri un om ce s-a drogat de două ori, a batut ospătari și a ținut prima paginaă a ziarelor de scandal iar pe cel care a adus atâtea bucurii românilor pe vremea când era jucător să îl disprețuiești.

Dan Filoti scrie în articolul Altfel de echipe, motivele pentru care Oțelul a terminat turul de campionat pe locul 1. Dedicat și abil, omul care, împreună cu Dorinel Munteanu, a făcut din Galați cea mai surprinzătoare campioană de toamnă din ultimii 20 de ani s-a ținut departe de dispute. A avut mereu un discurs liniștit, a știut să anticipeze și să dezamorseze multe atacuri. Jurnalistul consideră că Dorinel Munteanu și Marius Stan sunt principalii artizani al parcursului bun din turul campionatului. Atuurile echipei au fost jocul consistent din fiecare meci și neimplicarea în scandaluri, aceasta din urmă fiind probabil principala cauză a locului din clasament. Spre deosebire de gălățeni, urmăritoarele din clasament au fost implicate în scandaluri iar atmosfera a fost tensionată. Așadar, se poate spune că echipele din spatele echipelor au făcut diferența. O bună echipă tehnică și managerială precum și o atmosferă bună este cu siguranță cheia succesului în fotbalul românesc. Fără liniște și pace în club nu se pot obține performanțe notabile. Asta ar trebui să învețe și patronii de la noi.

Temele abordate sunt diferite. Geambașu îl apără pe Hagi de cei care îi vor răul. Opinia lui este clară. Fără răbdare nu se poate realize nimic. El îi ironizează pe contestatarii actualului antrenor al lui Galatasaray. Filoti laudă conducerea tehnică a Oțelului pentru jocul echipei și pentru poziția din clasament.

30 noiembrie 2010

Dan Filoti scrie articolul Fotbalul Barcelonei e IReal după victoria catalanilor din meciul cu Real Madrid. Jurnalistul laudă jocul excelent al Barcelonei. E vorba de plăcerea fotbalului în stare pură, de joaca aceea, de hipnotizarea mingei, de mângâierile nepământești, de traseele descrise. Totul atât de ireal! IReal de-a dreptul. În acest fragment, Filoti face un joc de cuvinte pentru a scoate în evidență și mai mult superioritatea catalanilor. Madrilenii nu au putut opri mașinăria de pase a spiridușilor iar scorul reflect exact realitatea din teren. Ronaldo și Mourinho sunt ironizați pentru lipsa de reacție de care au dat dovadă.

Din această diagramă rezultă că ambii jurnaliști au scris mai mult texte care au avut subiect principal evenimentele din Liga 1. Acest lucru nu trebuie să mire pe nimeni dat fiind faptul că fotbalul românesc este un izvor de scandaluri și de neprevăzut. Nu există zi fără să avem măcar o ceartă între oficiali. Chiar dacă performanțele sportive au lăsat de dorit, fotbalul continuă să fie atracția principală a mass-mediei și a microbiștilor. Spre deosebire de Filoti, Geambașu a scris 2 articole dedicate fanilor muzicii rock. Acesta a redat atmosfera de la cele două concerte la care a luat parte. Au fost 4 cazuri în care jurnaliștii au scris depsre aceeași temă dar numai o data stilul lor a fost mai apropiat. Din textele lor nu au lipsit figurile de stil iar în unele am observat chiar o ironie la adresa conducătorilor sau jucătorilor. Filoti a scris mai multe articole decât Geambașu în această lună.

1 decembrie 2010

Borna Liverpool este articolul scris de Filoti în ziua meciului Steaua-Liverpool. Jurnalistul îi îndeamnă pe spectatori să vină la stadion pentru că doar așa Steaua poate câștiga. Oamenii trebuie să vină în frig și zloată și să refacă atmosfera aceea nebună care a făcut posibilă victoria cu Valencia, ori cea mai frumoasă amintire a unui spectator de la un meci nejucat: ninsoarea cu Villarreal. Ei trebuie să uite de scandalul cu patronul pentru o seară și să își poarte favoriții spre victorie. Reîntoarcerea lui Mihai Stoica ar trebui să le dea un imbold steliștilor pentru ca să facă un meci mare. Steaua trebuie să câștige pentru că e singura echipă românească ce se poate califica în primăvara europeană.

2 decembrie 2010

Discipolii lui Paraschiv este un articol despre 2 fotbaliști și un antrenor care au cerut să le fie micșorate salariile pe timpul actualei crize economice. Geambașu laudă atitudinea celor 3 și consideră că mulți alți colegi de-ai lor ar trebui să le urmeze exemplul. Căpitanul Oțelului, Gabriel Paraschiv, a fost primul care a cerut diminuarea contractului. Cu toții am rămas cu gura căscată când am aflat vestea. Selecționerul Irlandei, Giovanni Trapattoni a dorit și el diminuarea salariului. Înainte să anunțe că e dispus să lucreze pe salariul minim de fotbalist în Grecia, 1.500 de euro, Govou profitase de viața de noapte a Atenei așa cum Ousmane profită de meniurile dietetice din cluburile bucureștene. Panathinaikos, clubul care îl plătește pe Govou cu 1,4 milioane de euro pe ani, îl amendase cu 50.000 și se părea că francezul semnase doar pentru a mai da un tun și a se distra. Fotbalistul francez a ieșit să se distreze în club special pentru a fi amendat și a mai scădea din salariul său colosal. În schimb, la noi fotbaliștii se distrează prin cluburi până dimineața și rar sunt amendați de club (și atunci cu sume mici). Mesajul lor este: Înainte de a fi fotbaliști, sîntem și oameni. Înțelegem prin ce trec semenii noștri, vedem ce se întîmplă cu lumea. Dacă măcar jumătate dintre fotbaliști ar avea o asemenea atitudine acum nu am mai avea cluburi cu datorii imense și în prag de desființare.

Dan Filoti scrie un articol după meciul Steaua- Liverpool intitulat Steaua, la mâna ei. Jurnalistul consideră că steliștii ar trebui să fie mulțumiți că acum calificarea depinde doar de ei în meciul cu Napoli. Anghelov, omul de care Steaua voia să scape la un moment dat, a intrat pe teren și a schimbat fața unui joc în care roș-albaștrii pedalau în gol. Dar cea mai elocventă imagine pentru spiritul „unul hăis și altul cea” ce trebuie înlăturat din Ghencea a fost pe la mijlocul primei reprize, când Surdu îl înjura pe Latovlevici. Filoti laudă prestația avută de Anghelov, omul de care Gigi Becali dorește să scape. Fără el, Steaua nu reușea să obțină un egal în fața englezilor. Reacția lui Surdu după o pasă greșită a lui Latovlevici nu face cinste fotbalului românesc. În loc să îl încurajeze pe fundaș, acestă îl înjură ca la ușa cortului. Comportamentul de huligan al atacantului poate fi pus pe seama oboselii și tensiunii meciului, dar asemenea reacții nu-și au locul pe terenul de joc. Gafa lui Reina poate să ducă Steaua în primăvara europeană în cazul în care nu pierde la Napoli.

Articolele au temă diferită. Geambașu își exprimă admirația pentru cei care au fost de acord să își reducă salariile pe timp de criză iar Filoti scrie despre meciul Steaua-Liverpool. Abordarea este asemănătoare. Ambii apreciază anumiți fotbaliști și îi critică pe alții.

3 decembrie 2010

Situația dezastroasă în care se află fotbalul românesc este redată în articolul Chiar trebuie să ne trezim!. Dan Filoti constată că iar fotbalul românesc depinde de Steaua. Roș-albaștri pot să aducă o gură de oxigen unui fotbal presărat cu scandaluri. Rezultatele din ultimii ani din cupele europene sunt dezastroase. România poate avea doar o echipă în Champions League și trei în Europa League. Jurnalistul trage un semnal de alarmă cu privire la acest fapt și consideră că singura soluție este ca echipele de club să se întărească și să trateze competițiile europene cu seriozitate.

5-6 decembrie 2010

Fiind un dinamovist convins, Cristian Geambașu nu putea rata ocazia de a scrie un articol (189 de pași cu Danciu) cu ocazia zilei de naștere a lui Ionel Dănciulescu. Danciu rămîne să-și vadă de viață cocoțat pe stiva celor 189 de goluri înscrise mai ales pentru Steaua și Dinamo. Stop! Aici ne întîlnim cu paradoxul formidabil al unei cariere împărțite între rivalele dintotdeauna ale fotbalului nostru. Fotbalistul este lăudat pentru caracterul de care a dat dovadă în toată cariera. El nu a păcălit fotbalul. A debutat la Dinamo, s-a transferat la Steaua apoi a revenit înapoi în Groapă (a marcat mereu în derby-uri indiferent de tricoul pe care l-a îmbrăcat). Profesionalismul său este un exemplu de urmat de cei tineri. Jurnalistul apreciază modul în care Dănciulescu se pregătește și modestia acestuia. Mereu când intră pe teren dă totul pentru a marca. Nu și-a pierdut încă bucuria de a juca. Este singurul fotbalist apreciat atât de steliști cât și de dinamoviști iar asta spune multe despre persoana sa.

LPF ține cu cei puternici este un articol în care Filoti îl acuză pe Dragomir că face jocurile echipelor cu influență din fotbalul românesc. Lipsa de reguli, principii și coerență naște un nou Comitet de Urgență în care conducătorii de cluburi sunt chemați să ia o decizie ce șubrezește o dată în plus credibilitatea și așa suferindă din fotbalul nostru. După ce s-a decis inexplicabil ca în această iarnă să se mai dispute două etape din retur, acum e foarte posibil ca una dintre ele să nu se mai joace. Asta în ciuda faptului că vremea nu se anunță nici pe departe atât de urâtă cum a fost în weekendul trecut, de exemplu. Numai în România se poate întâmpla ca o decizie dată de o comisie să se schimbe de la o săptămână la alta. Șeful LPF le face pe plac tuturor celor care îl susțin în fruntea Ligii. Regulamentele sunt încălcate fără nici măcar o urmă de regret. Nici o comisie nu mai are credibilitate. Măcar vremea să le fi dat dreptate dar nici ea nu îi ajută. Suporterii sunt scârbiți de mizeria în care se află fotbalul iar prezența lor în tribune este într-o continuă scădere. În aceste condiții, jurnalistul este de părere că returul va fi unul încins iar ,,granzii” vor ataca poziția liderului Oțelul. Dacă în Spania, Liga le face pe plac echipelor Barcelona și Real Madrid, la noi Steaua, Dinamo și CFR Cluj ,,umblă la butoane”.

Stilul și tema sunt diferite total în textele de mai sus. Geambașu scrie un text în care îl ridică ,,în slăvi” pe Dănciulescu pentru cariera de până acum. Filoti acuză comisiile pentru faptul că nu își fac datoria.

8 decembrie 2010

Servus, Tony! este un articol în care Geambașu îl laudă pe Tony pentru modul atitudinea avută în cei 4 ani petrecuți la Cluj. Jurnalistul consideră că fundașul a lăsat multe lucruri bune în urma sa. Respectul pentru meserie, pentru banul agonisit prin muncă. Lucruri pe care mulți dintre flăcăii noștri cu domiciliu permanent în România nu prea le apreciază. Tony a fost un profesionist adevărat. El nu a fost doar după bani. S-a sacrificat pentru echipă și la final și-a meritat toți banii încasați. Asemenea atitudine o întâlnim rar la fotbaliștii români. Chiar dacă nu a fost așa de talentat, portughezul a compensat acest lucru prin dăruirea în teren.

9 decembrie

În articolul Lecția predată elevilor săi, Filoti scrie despre vizita pe care Geraldo și Gardoș au făcut-o unui liceu bucureștean. Textul prezintă reacțiile pe care le-au avut copiii precum și felul în care s-au comportat jucătorii.

10 decembrie 2010

Joi, la unu fără un sfert este un articol în care Geambașu scrie despre cum stau lucrurile în redacția Gazetei Sporturilor într-o zi obișnuită de joi. Acesta prezintă felul în care decurg lucrurile atunci când vine vorba de editorialul lui Radu Cosașu ce trebuie să apară în ziarul de vineri. Textul lui Cosașu este citit și recorectat în unele cazuri de Maria Andrieș sau Cristi Geambașu. Apoi încep să discute despre noutățile din sport. Din articol reiese că oamenii din redacție sunt ca o familie.

În articolul Săptămâna care poate salva anul, Dan Filoti consideră că o eventual calificare a Stelei la Napoli și o medalie la Campionatul European de handbal feminin. Jurnalistul critică decizia Ligii de a amâna ultima etapă din niște motive doar de ei știute. Într-un fotbal presărat cu scandaluri, doar Steaua mai poate scoate capul în Europa. Miza e atât de mare, încât e de asumat până și efectul secundar al glasului acela strident și hăhăind. Vorbim însă de jucătorii care trebuie să conștientizeze importanța a ceea ce pot realiza. Un întreg sezon de nerealizări se concentrează în cele 90 de minute napoletane. Jucătorii trebuie să conștientizeze că sunt în fața unei performanțe importante și să nu clacheze psihic. Parcursul slab din campionat poate fi salvat printr-o calificare în primăvara europeană. Totul stă în mintea și în picioarele lor. La handbal lucrurile sunt clare. România trebuie să bată Serbia pentru a mai spera la calificare. Pierzând, ca de obicei, din postura de favorită, România se agață de un turneu final danez pe care l-am început fulminant, dar pe care l-am continuat dezamăgitor. Prin această frază, Filoti scoate în evidența problema românilor atunci când pleacă din postura de favoriți. Această labilitate psihică a naționalei este greu de explicat mai ales stiu fiind faptul că Radu Voina este un excelent psiholog.

Primul articol are ca temă o anumită zi din redacția Gazetei Sporturilor și felul în care decurg lucrurile. În cel de-al doilea, Filoti face o radiografie a ceea ce va urma în competițiile sportive în care sunt angrenate echipele din România. Textele sunt coerente iar în cel al lui Geambașu găsim anumite figure de stil.

12 decembrie 2010

Jucați pentru Becali este un articol scris despre un suporter al echipei Steaua pe care îl cheamă Becali (la fel ca pe patron). Textul prezintă sărăcia în care trăiește acesta după ce tatăl său a fost ucis la Napoli. Reacția de bucurie a copilului atunci când a văzut tricoul roș-albastru a rămas în memoria jurnalistului. Steliștii sunt îndemnați să câștige meciul din Italia și pentru micul suporter ce ar face orice pentru ca Steaua să câștige. Titlul nu are nici o legătură cu patronul Gigi Becali.

13 decembrie 2010

După ce France Football a anunțat lista cu candidații la balonul de aur, Cristian Geambașu a scris articolul Catalan d’Or special pe această temă. Ar trebui să ne simțim liniștiți. Și cumva mîndri. Noi, italienii, francezii și englezii nu avem nici un candidat pe lista de 23 a Balonului de Aur. E adevărat că ei au avut mereu, iar noi niciodată, numai că de această dată caprele noastre și-au dat duhul în ritm de tiki-taka. Rîdem, glumim și ne distrăm văzînd cum petrec N’Doye și Prințu’ și prințesa lui siliconată, dar instituția Ballon d’Or este foarte serioasă. Jurnalistul este ironic cu fotbalul românesc. Adevărul e că nu mai avem jucători de valoare. Fotbaliștii noștri își fac de cap prin cluburi și ajung pe prima pagină a ziarelor de scandal. În momentul în care intră pe teren parcă sunt supți de energie, nu au nici o vlagă. France Football premiază în ultimii 54 de ani cel mai bun fotbalist al anului. Printre cîștigătorii epocii moderne au fost și truditori ca Pavel Nedved, și rispitori ca Ronaldinho. Și băieți care îi aparțin lui Iisus, precum Kaka, și playboy gelați, ca Ronaldo portughezul. Cei care au câștigat balonul de aur au fost fie mingicari fie truditori. A contat doar prestația din teren a acestora. Geambașu consideră că 2011 va fi anul Barcelonei.

Dan Filoti consideră că steliștii ar trebui să se sacrifice ca și hanbalistele pentru a avea o șansă pe San Paolo din Napoli. Fetele provoacă băieții este un îndemn la sacrificiu și dăruire. Fetele sunt lovite în fiecare meci, dar strâng din dinți și merg mai departe. Steaua trebuie să emane forță și siguranță de cum intră pe teren. Să fie conștientă că are două rezultate din trei și că italienii sunt cei care trebuie să atace și eventual să se precipite, lăsând spații. Jurnalistul îi sfătuiește pe steliști să fie concentrați pe tot parcursul meciului și să aibă răbdare. Pentru a ajunge în primăvara europeană este nevoie ca baieții să se ajute între ei și să nu intre în jocul italienilor. Acesta e genul de meci ce poate fi câștigat prin implicare și voință.

Articolele au ca temă comună fotbalul. Geambașu constată cu tristețe că România nu mai are jucători de valoare care să poată fi măcar nominalizați la titlul de cel mai bun jucător al lumii. Titlul, Catalan d’Or, se potrivește datorită faptului că Barcelona are cei mai mulți jucători iar prezenți pe listă iar unul dintre ei cu siguranță va câștiga. Dan Filoti îi încurajează pe steliști în încercarea acestora de a se califica în primăvara europeană.

16 decembrie 2010

Cristian Geambașu face o comparație între numărul oamenilor care s-au uitat la meciurile naționalei de handbal feminin ajunsă în semifinalele Campionatului European și înfrângerea Stelei de la Napoli. În Handball sau fotbal? Ăă, fotbal!, jurnalistul redă audiențele avute de cele două sporturi. Și acum cifrele. La meciul cu Croația, care a început la o oră de maximă audiență, 19,45, rating-ul a fost de 3,4, iar share-ul de 12,7. La următoarea întîlnire de a fi sau a nu fi, cea contra Muntenegrului, jucată marți de la 17,45, același rating, 3,4, cu un share mai mic, 10. Să traducem și în cifre palpabile. Un punct de rating este echivalentul a 113.000 de telespectatori.

Și acum comparația cu fotbalul. Mai exact cu Steaua. În cazul unui rezultat bun, Steaua nu urma să se califice în semifinalele unei competiții europene, ci doar într-o primăvară europeană a competiției secunde organizate de UEFA. Ratingul meciului Napoli-Steaua transmis de PRO TV (amănunt esențial) a fost de 15,7, cu un share de 44, 6. Ce înseamnă asta? Undeva spre 1,8 milioane de telespectatori și aproape jumătate din televizoarele deschise date pe meciul Stelei.

Diferența dintre acestea este foarte mare în favoarea Stelei. Chiar dacă România joacă la CE handbalul nu se poate compara cu fotbalul. Mulți spun că presa se ocupă mai mult de fotbal iar celelalte sporturi sunt ignorate, dar audiențele dau dreptate presei. Lumea iubește și urmărește cel mai mult fotbalul. Dacă Steaua ar fi ajuns într-o semifinală de cupă europeană, meciul ar fi fost urmărit de mult mai mulți oameni.

Dan Filoti îi contrazice în articolul Steaua norocoasă?! Ce glumă bună! pe cei care spun că echipa din Ghencea este o echipă norocoasă. Am stat în meci 90 de minute, dar Ricardo și Anghelov, altfel foarte bun, au terminat benzina. Colac peste pupăză a cedat și Gardoș, astfel că am terminat cu mijlocul în piuneze. Sfertul napoletan. Am murit la fel ca și multe alte echipe din Serie A în ultimele minute. Un deja-vu trist, întrucât chiar noi căzuserăm victime italienilor în prelungiri. Cu acele puncte am fi fost calificați. Din nou consolarea aceea palidă cu am fost atât de aproape. Jurnalistul constată cu tristețe că italienii au venit peste steliști doar după ce mijlocașii centrali au cedat fizic în ultimele 15 minute. Steaua a primit iar gol în prelungiri la fel ca la București. Uruguayanul Cavanni a înfipt din nou cuțitul în rană. Napoletanii s-au specializat în victorii obținute în prelungiri. Decât un asemenea deznodământ mai bine ar fi pierdut cu 3-0 și durerea nu ar mai fi fost așa de mare. Nimeni nu mai poate spune acum că Steaua este o echipă norocoasă după dubla cu Napoli. Tot norocul proverbial de care a beneficiat în ultimele meciuri s-a terminat la Napoli. Steaua a confirmat încă o dată faptul că o echipă românească clachează în momentele psihologice ale unui meci important.

Tema aleasă de Geambașu este interesantă. Ratingul făcut de naționala de handbal feminin a României este dezamăgitor în comparație cu cel al unui meci de fotbal. Titlul dat este un fel de întrebare pe care și-o adresează orice om iar răspunsul este edificator. În articol este prezentată o statistică oficială legată de audiențele avute de România și Steaua în ultima săptămână. Filoti îi contrazice pe cei care ziceau că Steaua e o echipă norocoasă și deplânge soarta echipei din Ghencea.

20 decembrie 2010

Fetelor, păstrați-vă numele este un articol în care Geambașu le sfătuiește pe handbaliste să nu își mai schimbe numele de familie pentru a nu mai naște confuzii. În ultimul timp, mai multe handbaliste s-au căsătorit și astfel și-au schimbat numele de familie. S-a ajuns în situația ca jurnaliștii străini să se întrebe cine sunt acele handbaliste la auzul numelor. Jurnalistul consideră că soții handbalistelor ar trebui să fie precum prințul consort al Reginei Angliei.

21 decembrie 2010

Dan Filoti redă câteva fragmente din întâlnirea pe care a avut-o cu Radu Voina în articolul Impresionanta întâlnire cu un om care e și un mare antrenor. Jurnalistul prezintă modul în care antrenorul explică parcursul bun al echipei la mondiale precum și modul cum a știut să gestioneze înfrângerile. Antrenorul este mulțumit de locul 3 obținut și le numește pe jucătoare eroine.

22 decembrie 2010

Geambașu scrie articolul A trăi, a fi despre Cristi Chivu. Soarta unui om depinde uneori de detentă. Alteori de priceperea unor medici care au reparat efectele deficitului de detentă. Dar soarta unui om depinde în primul rînd de acel om, dacă el hotărăște că o tăietură cît o jumătate de minge la cap nu îl poate împiedica să ducă o viață normală. Viața de fotbalist nu este ușoară. O săritură la cap poate fi fatală unui fotbalist. Chivu a trăit momente de groază după lovitura privită dar a avut puterea să revină. El își continuă cariera de fotbalist în ciuda problemei avute. Are dorința de a demonstra lumii întregi că poate să-și continue normal viața fără ca accidentarea să îl afecteze. Jurnalistul îl apreciază pe Chivu pentru puterea aestuia de a nu avea nici o reținere în a discuta despre accidentul avut și crede că acesta va fi recompensat pentru tăria de character de care a dat dovadă.

Motivul pentru care Mitică e tolerat la Ligă este un articol în care Dan Filoti critică modul în care președintele Ligii mânuiește drepturile TV. Dragomir mânuiește cum vrea modul în care banii sunt împărțiți. Audiențele nu reprezintă în niciun caz un criteriu, deși este un instrument reprezentativ. Poate cel mai reprezentativ. Practic, echipele care fac rating sunt private de dreptul de a face câți bani ar putea din imaginea pe care o au. Mitică nu vrea să împartă drepturile TV pentru că altfel ar pierde sprijinul cluburilor mici. Jurnalistul condamnă atitudinea avută de șeful LPF și consideră că echipele importante din Liga 1 ar câștigat mult mai mulți bani dacă drepturile TV s-ar vinde separat. Așa ne putem explica de ce decizii absurde, gen anularea unei etape din retur, deși e clar că s-ar putea juca inclusiv azi, sunt posibile. Felul retrograd, discreționar și urechist în care e condus fotbalul împiedică în mod evident dezvoltarea lui. Filoti consideră că amânarea ultimei etape este abuzivă și că Dragomir este vinovat pentru starea actuală a fotbalului românesc. Stilul său de a conduce nu poate aduce nimic bun în viitorul apropiat. În România nimeni nu respect regulamentele iar cei din conducere încurajează acest lucru.

Geambașu scrie un text coerent și emoționant despre Chivu, în care îl laudă pentru felul în care a trecut peste accidentarea suferită. Articolul lui Filoti conține din nou acuze la adresa lui Dumitru Dragomir, de această dată tema fiind drepturile TV.

23 decembrie 2010

Răspopitul este un articol prin care Filoti îl îndeamnă pe Mircea Sandu să facă ordine în fotbalul românesc. Textul redă momentele grele prin care a trecut președintele Federației acum un an, când s-a luptat cu boala (cancerul). Ironia sorții face ca Sandu să fi fost numit de neprieteni cancerul fotbalului românesc. Pentru a învinge și această sintagmă, e nevoie de o serie de măsuri care să dea startul vindecării unui organism teribil de suferind. Mulți l-au numit pe Mircea Sandu omul ce dăunează fotbalului corect datorită deciziilor pe care le lua. Președintele are acum ocazia să le dea tuturor peste nas și să ia niște măsuri care să elimine toate neregularitățile prezente în momentul de față. Jurnalistul are încredere că Nașul va face ceea ce trebuie iar fotbalul va fi mai curat.

27 decembrie 2010

În articolul Dică, 3 în 2 și 1/2, Geambașu privește cu scepticism revenirea lui Dică la Steaua. Revenirea lui Nicolae Dică la Steaua respectă construcția filmelor indiene. Lacrimile regăsirii, jurămintele unei iubiri redescoperite. Dică însuși are alura unui erou de la Bollywood. Iar Maharajahul de la Palatul Auschnit a consimțit repatrierii pentru că are încredere în Mahatma Stoica. Jurnalistul consideră că jucătorul a fost adus pentru că era liber de contract și îî compară (ironic) pe steliști cu niște actori indieni. Fostul lider al echipei se întoarce după aproape 3 ani în care a marcat doar 2 goluri. Nimeni nu ar trebui să își facă speranțe că DiCanio va trage după el echipa. Cu cîteva luni înainte de a împlini 31 de ani, Dică e la distanță stelară de fotbalistul care încerca să facă pasul de la Dicanio la Dicatanio. E foarte posibil ca omul nostru să nu fi fost niciodată altceva decît un bun produs de uz intern. În opinia lui Geambașu, fotbalistul nu mai e ce a fost în trecut și că el nu se poate adapta rigorilor fotbalului extern. Vina este a patronilor din România care în loc să aducă (sau să crească) fotbaliști de valoare, ei apelează la anticariate.

Dan Filoti face o comparație între cei mai mediatizați fotbaliști români în articolul Mutu și Chivu. Jurnalistul îl critică pe Mutu pentru atitudinea avută în afară terenului și îl laudă pe Chivu pentru performanțele avute în pofida accidentării grave. Mutu are nevoie disperată de ajutor, dar doza sa inconștientă de tupeu îl împiedică să strige. Comportamentul Briliantului lasă mult de dorit. Drogurile, manele și fițele l-au stricat. Filoti îl îndeamnă să lase distracția și să se apuce de muncă pentru că mai are un cuvânt de spus în fotbalul mondial. Prin aceste cuvinte jurnalistul încearcă să îl trezească la realitate pe cel considerat urmașul lui Hagi. În schimb, pentru Chivu are doar cuvinte de laudă. A reușit în Italia Chivu. A fost anul lui și îi mulțumim pentru lecția oferită tuturor. Curajul fundașului și dăruirea de care a dat dovadă după accidentarea la cap sunt de admirat. Nu mulți ar fi putut realiza aceste performanțe. În cazul în care va continua aceste evoluții nu este exclus ca pe viitor să poarte și banderola de căpitan la Inter. Prin acest text, Filoti a redat complet stările de spirit ale celor doi fotbaliști și a încercat să îi ofere lui Mutu o soluție pentru a nu mai fi pe prima pagină a ziarelor de scandal.

Jurnaliștii au ales să scrie despre trei fotbaliști importanți ai României. În textul lui Geambașu, revenirea lui Dică la Steaua este privită cu scepticism. Figurile de stil sunt puse cu scopul de a ironiza personajele. Comparația făcută de Filoti între Mutu și Chivu scoate la iveală defectele pe care fotbalistul Fiorentinei le are. În ambele articole găsim ironia, semn că aceasta prinde bine la public.

29 decembrie 2010

Filoti încheie anul cu articolul Urări în care este făcută o scurtă radiografie a finalului de an precum și perspectivele care se anunță în noul an. Conflictul dintre Pițurcă și Mititelu a stricat finalul de an. Bălăcăriile pe care le-au făcut prin presă lasă un gust amar. Jurnalistul prezintă și felul în care ar trebui să arate la noi o echipă care să facă performanță. Modelul de succes în România este un patron potent financiar și cu un discurs decent, un antrenor dedicat și între ei un conducător abil. Această afirmație este adevărată pentru că unul fără altul nu pot conclucra. La final, Filoti le urează tuturor să aibă putere de decizie și să nu mai fie scandaluri.

La fel ca și în precedentă lună, jurnaliștii scriu majoritatea articolelor despre fotbal și în special despre Liga 1. Observăm totuși că acum fiecare a scris articole despre handbal. Acest lucru se datorează faptului că România a ajuns până în semifinale la CM. Interesant este faptul că cei doi abordează aceași temă combinată, Steaua vs România (handbal), din perspective diferite. Geambașu se axează pe audiențele pe care le-au făcut meciurile lor în timp ce Filoti face referire la spiritul de sacrificiu al celor 2 echipe. Ironiile sunt prezente la ambii jurnaliști. La Geambașu întâlnim mai multe figuri de stil. Jurnalistul de la ProSport scrie și în luna aceasta mai multe texte decât omologul său de la Gazetă.

3-4 ianuarie 2011

În aceste 2 zile, ambii jurnaliști scriu despre doi atacanți (cu caractere diferite) ce au jucat la Steaua în perioade diferite de timp. Cristi Geambașu critică atitudinea pe care o are atacantul grec Pantelis Kapetanos legat de prelungirea contractului cu Steaua. Jurnalistul este siderat de faptul că jucătorul s-a simțit jignit că i s-au oferit doar 10000 de euro pe lună (înainte avea 25000) pentru a continu în Ghencea. Pantelis Kapetanos nu lucrează 12 ore pe zi, adică 720 de minute. El a lucrat/jucat 17 meciuri și a strîns 865 de minute în toate competițiile la care a participat Steaua în jumătatea de sezon încheiată în decembrie. Mai important, cu o medie de aproape 51 de minute evoluate pe meci, grecul a reușit să înscrie două goluri din vară pînă în iarnă. Cu un asemenea randament profesional, nu doar la Google ți s-ar fi arătat ușa. Comparația cu un om care munceste zi de zi la servici este binevenită. În orice societate dacă un om nu dă randament, se trece la penalizarea lui salarială sau se poate ajunge chiar la concediere. Kapetanos nu și-a făcut datoria în acest sezon și a mai și provocat eliminarea Stelei din Europa League. Nici măcar nu a avut bunul simț ca să își ceara scuze pentru eliminarea din meciul cu Napoli. Am pe retină imaginea lui de mînă cu băiețelul îmbrăcat în tricoul Stelei. Am crezut că descoperisem un profesionist atașat sentimental de locul în care îl purtase viața. Era doar un lefegiu mulțumit cu salariul de 25.000 de euro pe lună. Până la urmă atașamentul grecului pentru Steaua era legat doar de bani. Toată lumea a crezut că grecul este un profesionist adevărat dar pânâ la urmă s-a dovedit a fi un mercenar. Imaginile cu el sărutând tricoul sau aplaudând suporterii sunt de domeniul trecutului. În România unii oameni muncesc un an pe brânci și nu câștigă 10000 de euro pe când un fotbalist se simte jignit să primească aceasta sumă pe lună.

În Atacantul Dayro, Dan Filoti face o comparație între evoluția atacantului la Steaua și prestația de la Once Caldas. Jurnalistul explică motivele pentru care columbianul nu s-a adaptat în România. Cel mai la îndemână din partea celor care l-au avut ca elev pe Moreno ar fi să spună că a avut probleme de acomodare. Este și asta, dar a avea un jucător cu un asemenea potențial și să nu ai capacitatea de a exploata măcar o parte din talentul de care dispune reprezintă o înfrângere pentru un întreg sistem. Cluburile din România sunt de vină pentru că nu știu să aprecieze talentul unor fotbaliști străini. Mulți dintre ei au ajuns la echipe mari din cauza inconștienței conducătorilor. Dayro a spus că nu a da randament pentru că nu era folosit atacant și era în perioada în care Steaua ducea lipsă de atacanți. Acuzele lui Filoti au un sâmbure de adevăr iar cluburile ar trebui să încerce să nu mai scape din mână asemenea jucători talentați.

Jurnaliștii aleg să scrie despre doi atacanți care au îmbracat (în perioade diferite de timp) tricoul echipei Steaua București. Stilul este însă diferit. Geambașu îl acuză pe Kapetanos că este doar un om ce umblă după bani deși nu a dat satisfacție în teren la ultimele jocuri. Filoti apreciază talentul lui Dayro și arată cu degetul spre managerii români care nu știu să aprecieze calitățile unor jucători.

7 ianuarie 2010

Mutu și cizmarii florentini este un articol scris de Geambașu după conferința de presă la care Mutu a fost prezent împreună cu frații Becali. Felul în care a decurs dialogul este taxat de jurnalist. Pe teren străin, dar fără complexe de inferioritate. Să vadă ce vervă avem, cu ce naturalețe ne punem poalele-n cap! Limbajul și atitudinea impresarilor a lăsat de dorit. Aceștia au acuzat conducerea Fiorentinei și au considerat că fotbalistul nu are nici o vină. Mutu a pledat în victimă. În text, fotbalistul este ironizat pentru ultimele escapade. Nici o echipă importantă nu își dorește un scandalagiu.

8 ianuarie 2010

Geambașu laudă cariera Luminiței Huțupan în articolul Luminița de la capătul votului. Huțupan a primit premiul pentru cel mai bun portar din istorie. Românca a primit aprecieri de la toți marii antrenori ai lumii. În afara curajului de a apăra și cu fața la nevoie, peste durerea degetelor rupte din dorința care învingea spritul de conservare, a rămas recordul incredibil al celor 10 goluri înscrise de Luminița în porțile apărate de “celelalte”. 10 goluri din aruncări de la o poartă la alta! Jurnalistul scoate în eviență calitățile fostului portar precum și atitudinea de care aceasta a dat dovadă. Golurile marcate de Huțupan vor rămâne mereu în istorie, fiind puțin probabil ca cineva să îi bată recordul. Faptul că a jucat cu degetele rupte denotă spiritual de sacrificiu pe care l-a făcut pentru echipă. Mereu a jucat cu sufletul. Textul este de fapt un omagiu adus Luminiței Huțupan.

9 ianuarie 2011

Scandalul în care a fost implicat Cristi Tănase într-o discotecă din Oltenița nu putea rămâne necomentat. Local fotbal este articolul dedicate de Filoti acestui eveniment. Jurnalistul critică atitudinea avută de fotbaliștii români (în special de Tănase). Dansezi pe mese, printre sticle de vin, te afișezi cu fel și fel de bombe, intri pe messenger din cantonamentul naționalei… Până când? Comportamentul fotbaliștilor lasă de dorit. În loc să se concentreze la fotbal ei se destrăbălează prin cluburi având și un anturaj neprielnic. Ne mai mirăm de ce nu mai facem pervormanță. Mutu sfarmă chelneri, Tănase Ninja și Florescu „cap de porc“ (asta pentru a întări ideea Gazetei de săptămâna trecută, care prezenta o poză de pe facebook-ul ultimului decar, în care s-a imortalizat de-a dreptul scâbros cu un cap de animal sacrificat). Aaa, și ar mai fi Prințul, care se poza gol cu telefonul. Mijlocaș de creație și el. În acest fragment, Filoti este ironic cu fotbaliștii naționalei. Aceștia merită să fie subiectul unor glume datorită faptelor pe care le fac. Singura explicație plauzibilă în urma acestor fapte este că nu îi duce capul mai mult.

11-12 ianuarie 2011

Florin coupe și Cristina serie este textul prin care Cristian Geambașu compară modul de viață a doi tineri talentați din lumea sportului: fotbalistul Florin Gardoș și handbalista Cristina Neagu. După o jumătate de an petrecută la Discordia Steaua, fundașul a achiziționat un BMW Seria 6 Coupe, al cărui preț de catalog este de 85.000 de euro…Cînd venea de la Brașov la Rîmnicu Vîlcea, Cristina nu avea nici mașină, nici carnet de conducere. Între timp, și-a luat carnet și conduce mașina tatălui său, un banal Ford Fiesta. Acest text scoate în evidență stilul diferit a celor doi. Fotbalistul vrea mașini de fițe pentru a atrage fetele frumoase și preferă să își cheltuie banii. Handbalista este mult mai chibzuită și nu are nevoie de cai putere pentru a ieși în evidență. Stilul de viață al fotbaliștilor nu este unul benefic pentru cariera lor. Toți au mașini scumpe, merg în cluburi și petrec până în zori iar atunci când trebuie să joace fotbal nu dau randamentul scontat. Geambașu consideră că modul sănătos de viață al Cristinei Neagu a făcut posibilă creșterea ei în valoare și o explicație a faptului că România (la fotbal) nu mai reușește rezultate notabile este atitudinea jucătorilor din teren și mai ales din afara lui (au în cap numai alcool și manele).

Scandalul dintre Mititelu și Pițurcă nu putea să nu genereze anumite opinii legate de subiect. În Vinovații Mititelu și Pițurcă, Dan Filoti condamnă atitudinea pe care o au oficialii olteni și îi consideră pe ambii vinovați de starea actuală a echipei. Nu cred în naivitatea lui Mititelu, la fel cum nu aș miza pe implicarea dezinteresată a lui Pițurcă într-un proiect. Îl compătimesc însă parțial pe finanțatorul Craiovei pentru situația în care a ajuns, așa cum o parte a principiilor pe care antrenorul le vrea respectate în Bănie și oriunde pot duce la înzdrăvenirea unui fotbal anormal. Două caractere diferite nu pot să lucreze împreună. Încăpățânarea lui Pițurcă de a fi stăpân pe tot ce mișcă în club a făcut ca scandalu să ia amploare. Niciodată managerul nu va reuși să își ducă la bun sfârșit planul pentru că în România patronii se implică în treburile echipei. Mititelu și Pițurcă s-au comportat pe tot parcursul acestei perioade de întrerupere a campionatului ca doi copii enervant de râzgâiați. Au discutat prin intermediari, și-au dat SMS-uri, au trimis notificări și alte nebunii de genul acesta. Au jucat un șah stupid pe nervii și pe sentimentele a sute de mii de fani. Comportamentul infantil al oficialilor precum și jignirile pe care și le-au adus nu au fost de bun augur pentru suporterii olteni. Aceștia sunt cei care suferă cel mai mult deoarece au ajuns să fie ironizați de toată lumea. Olteanul se aprinde repede la mânie și trece cu greu peste supărări.

În primul text este prezentată o comparație între stilul de viață al unui fotbalist în raport cu al unei handbaliste. Fotbaliștii sunt criticați pentru stilul de viață și comportamentul pe care îl au în afara terenului. Al doilea text prezintă culisele scandalului de la Craiova dintre Pițurcă și Mititelu. Geambașu și Filoti au în comun spiritul critic din texte.

14 ianuarie 2011

În această zi ambii jurnaliști au avut handbalul ca temă în textele lor. Cristian Geambașu a scris articolul Cristina de Goteborg dedicat Cristinei Neagu cu ocazia câștigării premiului de cea mai bună handbalistă a lumii. Cristina este cea mai tare jucătoare a lumii la sportul acela pe care îl redescoperim după decenii de întuneric. După hegemonia băieților din deceniul șapte al secolului trecut, se instaurase mediocritatea. Aceasta ne-a alimentat reținerile, îndoielile. De aceea, nu observam că în spatele ruinelor fostului palat regal unde domniseră Gruia, Gațu și Birtalan, niște tinere femei construiau o casă. Aveau mînecile suflecate și dor de muncă. Jurnalistul laudă prestația Cristinei precum și ultimele rezultate ale handbalului femin românesc. Multă vreme am trăit din succesele generației de aur condusă de Birtalan (la băieți) iar acum fetele au preluat stacheta. Textul pune amploare pe munca de care este nevoie pentru a realize anumite performanțe. Comparația dintre generația de aur de la băieți și actual națională feminină nu este deplasată. Fetele sunt cele care țin drapelul României la loc de cinste.

Redactorul-șef de la ProSport scrie articolul Pauza de-o repriză după meciul de handbal dintre România și Croația. În acest text, jurnalistul combină scandalurile din fotbalul românesc cu meciul de handbal de la Campionatul Mondial. Pițurcă, Mititelu, Nețoiu, Stoica, Becali, iar Becali și tot așa. E obositor ce se întâmplă și stereotipic. Amenințări, denunțuri, autodenunțuri, jigniri. De când a început anul am avut parte numai de nebunii. Scandal peste scandal. Acesta e fotbalul românesc. În loc să fie liniște și pace, noi avem război. Toți oficialii se așteaptă la cotitură pentru a se ,,înjunghea”. Toate televiziunile de sport sunt acaparate de către conducători care se bălăcăresc în public. Deja lumea a început să fie scârbită. Nu trece o zi fără ca Becali să nu scoată vreun ,,porumbel”. Meciul de handbal ne-a mai scos din letargia asta. România a ținut piept o repriză vicecampioanei mondiale spre surprinderea tuturor. Filoti critică faptul că TVR nu a trasmis meciurile de la CM (doar pe DolceSport s-a putut vedea) pe bună dreptate. Majoritatea românilor nu au văzut ardoarea cu care handbaliștii și-au jucat șansa. Dar cine să mai trasmită alte sporturi când noi preferăm să-i dăm la tv mai bine pe Becali și Mititelu.

Articolele sunt legate de handbal. Filoti o laudă pe Cristina Neagu pentru trofeul obținut în timp ce Filoti critică televizinile mari de la noi pentru faptul că nu au preluat Campionatul Mondial de handbal masculin.

18 ianuarie 2011

Cristian Geambașu scrie încă un text despre handbal după înfrângerea rușinoasă cu Algeria a naționalei masculine. Jurnalistul scrie în text modul cum a trăit el meciul de handbal.

Fiind pe drumul de întoarcere spre București (după ce a făcut un reportaj), a ascultat la radio a doua repriză. Felul în care au decurs ostilitățiile a uimit pe toată lumea. România s-a făcut de rușine în fața unor africani. Algerienii ne egalează și preiau conducerea 14-13, Grup Romet SA își primește iarăși obolul recunoștinței, după care meciul la Radio România Actualități se termină în minutul 59 al partidei, la revedere stimați ascultători, e sfîrșitul altei generații conchide cătrănit Ștefan Alecsiu, și noi, stimații ascultători, îi dăm dreptate. Dezamăgirea a fost mare pentru toți. Oricât ar fi încercat crainicul radio în timpul meciului să ne facă să nu ne pierdem speranța, până la urmă chiar el a conchis sfârșitul actualei generații de handbal. Acest text poate fi conceput și ca un jurnal al lui Geambașu. Titlul este unul potrivit pentru un astfel de text: Radio ga-ga.

Site-ul de socializare Facebook este la modă în zilele noastre. Nici echipele de la noi nu au rămas în urmă așa că și-au făcut cont. Generația Facebook este un articol scris de Dan Filoti legat de amploarea pe care a luat-o acest site de socializare în fotbalul românesc. Steaua e ultima echipă care are cont pe Facebook. În cantonament, jucătorii își consumă timpul liber pe site-ul de socializare. Oricum, s-ar putea ca, aflând că e rost de fani cuantificabili (500 de milioane în toată lumea), de „Farmville”, dar și de Globuri de Aur, Becali să își facă și el cont. Ups! Și „cont” ăsta e un cuvânt-cheie pentru el. Numai eventuala traducere mot-à-mot l-ar putea enerva în cazul în care ar citi facebook din două cuvinte. Jurnalistul îl ironizează pe Gigi Becali în acest fragment făcând referire la dificultatea pe care o are patronul stelist atunci când trebuie să vorbească în engleză. Patronul stelist este împotriva oricărui lucru care face trimitere la lucruri ,,necurate”. Ar fi interesant să îl vedem pe Becali jucând ,,Farmville”. Atunci suporterii Stelei vor avea încă un motiv în plus ca să îl înjure.

Articolele au temă diferită. Geambașu scrie despre înfrangerea rușinoasă a selecționatei de handbal masculin în timp ce Filoti face trimitere la felul cum site-ul de socializare ce a acaparat lumea fotbalului. Stilul de abordare este diferit. Textul jurnalistului de la Gazetă este de fapt un rezumat al felului în care acesta a trăit meciul. În textul al doilea sunt prezente câteva ironii cu trimitere la anumite personaje din lumea fotbalului.

22 ianuarie 2010

Big John este un articol scris după un nou meci epocal făcut de Isner. Geambașu își arată simpatia pentru american. El îi face o scurtă caracterizare tenismanului. Are un chip senin, umbrit din cînd în cînd doar de oboseală. Nu e mînat de la spate nici de ambiție patologică, nici de ură împotriva adversarului. Americanul joacă de plăcere. El luptă pentru fiecare minge și nu se dă bătut niciodată. Nu poartă dușmanie și nu se ceartă cu adversarii. Cuvintele de la finalul meciului acela epocal de 11 ore vor rămâne pentru mult timp în amintirea oamenilor. Mulți ar fi zis că vor bea șampanie dar Isner a fost sincer și a recunoscut că cel mai mult își dorește un Big-Mac.

24 ianuarie 2011

Ai noștri ca brazii este un text în care Geambașu critică prestația handbaliștilor români de la Campionatul Mondial din Croația. Locul 19 ocupat la final este dezamăgitor. Ne așteptam la o clasare în primele 8 și am ajuns unde am ajuns. În text sunt aduse acuze jucătorilor și antrenorilor. Ei sunt considerați principalii vinovați de această ratare. Nici președintele Gațu nu este iertat. Afirmațiile jurnalistului au acoperire. Rezultatele și jocul îi dau dreptate. Pentru că am ajuns să luăm bătaie de la Algeria după ce am înscris 4 goluri într-o repriză și a trebuit să transpirăm serios ca să batem Australia și să ne bucurăm că o repriză am fost peste Croația, această așa-zisă experiență nu reprezintă decît o plimbare în Peninsula Scandinavă a unor băieți care și-au asumat mediocritatea. Valoarea jucătorilor este pusă la îndoială. Sigur avem o problemă cu atitudinea de excursioniști a băieților purtători de I-Pod, care se încurajează cîntînd în cor “I’ll will survive” înaintea partidei contra Algeriei. Băieții sunt ironizați și pentru faptul că mereu au fost cu nasul pe sus și s-au crezut vedete. Fiecare are aparatură de ultimă generație dar joacă precum niște rable. Nu poți face performanțe fără să muncești și să tratezi meciurile cu seriozitate. Singurul scos din această ecuație este portarul Mihai Popescu, care este lăudat pentru prestațiile sale. Geambașu așteaptă să vadă ce măsuri se vor lua după aceast dezastru.

Dan Filoti scrie un articol despre atmosfera din cantonamentul echipei Steaua și relațiile încordate de la nivelul conducerii. Jurnalistul îl înțeapă pe Lăcătuș pentru că nu are tăria de a-și expune punctul de vedere în fața conducerii. Transferurile se fac peste capul lui iar patronul îl atacă ori de câte ori are ocazia. Toate speranțele sunt puse în Dică, fotbalist reîntors în Ghencea după 2 ani și jumătate. Filoti este sceptic în privința faptului că piteșteanul va rezolva problemele din atac (de aceea și-a numit articolul Iluzii). Altfel, Steaua își trăiește în continuare povestea de un inedit fascinant, cu managerul MM citindu-i cartea fiului Hrebenciuc, în timp ce patronul Becali îl trimitea pe senior, în timpul liber politician temut, să negocieze transferul lui Moraes. Acest fragment este o ironie la felul cum conducătorii manageriază clubul. Lucrurile continuă să meargă într-o direcție greșită iar performanțele sunt tot mai îndepărtate. Nu există nimic logic și normal. În loc să se ocupe de transferuri direct, steliștii o fac prin intermediari. Nimeni nu trebuie să își facă iluzii că Steaua va deveni campioană.

În ambele texte găsim elementul critic precum și ironia. Jurnaliștii consideră că nimeni nu ar trebui să își facă iluzii că lucrurile se vor îmbunătății

25 ianuarie 2011

Mai există și fotbal în lume este un articol despre meciurile de la Cupa Asiei. Jurnalistul apreciază calitatea acestui meci care ar putea rivaliza oricând cu un meci între marile forțe ale Europei. Spiritul acela asiatic dus la extrem. Ofensivi la limita autodistrugerii atât unii, cât și ceilalți, riscând totul într-un fotbal naiv și frumos. Atitutidea fotbaliștilor este lăudată precum și modul în care judecau fazele în care aveau mingea. Fiecare se sacrifiaca pentru echipă, fără vedetisme.

27 ianuarie 2011

Pana lui Rojer este un articol scris de Geambașu după semifinala de la Australian Open dintre Federer și Djokovici. Jurnalistul a fost deranjat de atitudinea pe care a avut-o elvețianul pe tot parcursul meciului. A tratat meciul lejer crezând că este nevoie doar să intre pe teren pentru a câștiga. A fost deranjat de o pană a unei păsări și nu a servit până ce aceasta nu a fost îndepărtată. În fragmentul următor, jurnalistul explică de ce a câștigat Djokovici meciul. Sîrbul l-a bătut în trei seturi pe Federer nu doar pentru că a jucat bine, foarte bine, iar uneori excelent. Elvețianul nu a pierdut pentru că a fost ezitant și prea defensiv, ducînd suma greșelilor neforțate undeva peste 40. A pierdut fiindcă nu a acceptat să muncească. Pentru că a crezut că victoria i se cuvine. Ca un bir. Djokovici a cîștigat semifinala cu Federer pentru că pe el nu l-au deranjat penele în levitație peste Arena Rod Laver și invizibilele scame de pe costumul impecabil în care Roger face reclamă ceasurilor Rolex. Faptul că nu a alergat destul și nu a reușit multe lovituri câștigătoare este datorat îngâmfării de care a dat dovadă elvețianul. În schimb sârbul și-a văzut de treabă și a ieșit învingător. Federer este ironizat la sfârșitul fragmentului pentru faptul că a făcut atâta scandal pentru o pană. Din text reiese că nu trebuie să fi arogant chiar dacă ești cel mai bun. Trebuie să muncești și să lupți pentru a câștiga. Talentul nu este de ajuns. Este nevoie de sudoare și de sacrificiu.

Dan Filoti scrie articolul Metoda Munteanu având ca temă stilul de viață al antrenorului oțelar. Jurnalistul apreciază faptul că Dorinel și-a dus jucătorii la munte pentru a face pregătirea fizică. Acolo jucătorii se călesc iar rezistența lor va fi mai mare. Antrenorul este foarte pregătit din punct de vedere tactic și se documentează periodic. Antrenează după ultimele metode ale fotbalului din Bundesliga, documentându-se direct în germană, dar își bagă românește două degete în gură pentru a-i chema pe Râpă – fără legătură cu pantele înzăpezite – ori Pena să le ia pulsul. Se numește adaptarea metodelor la necesitățile fotbalului nostru. Felul în care combină metodele folosite în Bundesliga cu rigorile fotbalului românesc este de apreciat. Degeaba te pregătești în stilul Barcelona dacă nu ai potențialul și calitățile necesare. Orice lucru nou luat trebuie adaptat la condițiile cerute. Acum poate le este greu jucătorilor să alerge prin zăpada dar mai târziu acest lucru o să le priască. Exemplul din lumea lui Becali, cu untul și laptele stors la modul ideal, e cel mai plastic și vorbește de la sine despre ce se întâmplă. Articolul se termină cu o metaforă care semnifică faptul că o condiție fizică bună se face doar dacă în perioada de pregătire storci untul din jucători.

Textele au stil de abordare diferit. Geambașu îl critică pe Federer pentru felul în care s-a comportant în meciul cu Djokovici în timp ce Filoti apreciază stilul de antrenament al lui Dorinel Munteanu.

Spre deosebire de celelalte luni, Geambașu scrie mai multe articole ce au ca temă alt sport în afară de fotbal. Una dintre cauze este faptul că echipele din Liga 1 se află în cantonamente de pregătire așa că jurnalistul a considerat că nu este nici un eveniment notabil pe care să îl comenteze. Filoti rămâne fidel stilului său și publică texte cu și despre fotbal. Interesant este faptul că ambii jurnaliști au scris același număr de articole.

Din diagramă se poate observa că jurnalistul de la Gazeta Sporturilor, Cristian Geambașu, alege teme mai variate pentru subiectele sale. El nu se axează doar pe fotbal așa cum se întâmplă în cazul lui Dan Filoti. Textele lui sunt destinate unui public mai larg nu doar iubitorilor de sport. Articolele despre muzică stau mărturie la această afirmație. Redactorul-șef de la ProSport scrie în majoritatea cazurilor despre fotbal.

Diagrama de mai sus arată faptul că articolele lui Geambașu au mult mai multe comentarii decât cele alae lui Filoti. O explicație ar puteai fi faptul că temele acestuia sunt variate așa că atrag un număr mult mai mare de cititori care îl apreciază. Cele mai multe comentarii sunt pozitive, dar există și oameni care îi critică pe jurnaliști. Geambașu se bucură și de o mai mare popularitate datorită faptului că apare mai des la TV.

Cele mai multe texte au avut ca temă echipa Steaua București. Geambașu a dat dovadă de profesionalism în articolele sale nefiind răutăcios cu roș-albaștri. Chiar dacă nu și-a ascuns niciodată simpatia pentru echipa Dinamo, jurnalistul a demonstrat că își merită poziția pe care o are în mass-media la ora actuală prin textele sale. Filoti a scris multe din articole despre Steaua. Mulți îl acuză pe jurnalist că e stelist (lucru pe care tind să îl cred și eu), dar textele sale sunt de o natură critică la adresa echipei din Ghencea.

Concluzii

Cercetarea a fost realizată în scopul demonstrării ipotezei de la care am plecat. Am demonstrat că temele articolelor celor doi jurnaliști sunt în majoritatea cazurilor diferite, dar există și zile în care aceștia aleg același subiect pe care însă îl tratează din perspective diferite.

Temele alese de Geambașu sunt mult mai variate decât cele ale lui Filoti. De aceea, și numărul de comentarii este mai mare cu toate că jurnalistul de la ProSport scrie mult mai multe texte. De aici reiese că textele au o mai mare priză la public. O altă explicație ar putea fi faptul că Geambașu apare zilnic la GSP TV unde este invitat permanent și astel are un grad mai mare de popularitate (Filoti apare foarte rar la Sport.ro).

Stilul de abordare este diferit de cele mai multe ori dar există și puncte comune. Ei apreciază și critică, ironizează și acuză. Jurnalistul Gazetei Sporturilor folosește mai mult figurile de stil pentru a pune accentul pe anumite subiecte alese. Acest lucru dă și o doză de umor textului (atunci când e cazul), lucru care prinde bine pe piața media din România. Textele sunt coerente fără greșeli de stilistică. Filoti are ca tema echipa Steaua în multe dintre textele sale. Acest lucru dă apă la moară celor care susțin că acesta simpatizează această echipă. Interesant este faptul că din cele 13 articole ce au avut ca temă echipa Steaua, doar în 3 intre ele nu sunt aduse critici echipei sau conducerii.

Jurnaliștii nu au ocolit scandalurile din România. Ei au taxat (în unele cazuri destul de dur) atitudinea avută de conducători și de antrenori în teren sau în afara lui. Limbajul acestora este considerat jignitor la adresa tuturor iubitorilor de sport.

Bibliografie

Andrews, Phill, Jurnalismul sportiv. O introducere, trad. de Alina Măriuț, Editura Polirom, Iași, 2006;

Bănciulescu, Victor, Limbajul sportiv, Editura Sport Turism, București, 1984;

Bogdan-Dascălu, Doina, Limbajul publicistic actual, Editura Augusta, Timișoara, 2006;

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media, Editura Polirom, Iași, 1999;

Coman, Mihai, Manual de jurnalism, vol. II, Editura Polirom, Iași, 2001;

Dumistrăcel, Stelian, Limbajul publicistic, Editura Institutul European, Iași, 2006;

Eco, Umberto, Cum se scrie o teză de licență, Editura Pontica, Bompiani, 1997;

Eskenazi, Gerald, A Sports Writer’s Life, University of Missouri Press Columbia and London, USA, 2003;

Mencher, Melvin, News Reporting and Writing, Brown&Benchmark, Chicago, 1991;

Montant,Henrz, Intervieve ѐcrite et le portrait, CFPJ, Paris, 1995;

Negrea, Xenia, Genuri și stiluri jurnalistice: suport de curs, Editura Aius PrintEd, Craiova, 2006;

Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Editura Polirom, Iași, 2006;

Popa, Dorin, Text jurnalistic: genuri și specii: Curs, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2006;

Popescu, Florin Cristian, Manual de jurnalism. Redactarea textului jurnalistic. Genuri redacționale, vol. I, Editura Tritonic, București, 2003;

Rad, Ilie, Cum se scrie un text științific. În domeniul disciplinelor umaniste, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008;

Rad, Ilie, Stilistică și mass-media, Editura Excelsior, Cluj-Napoca, 1999;

Rosenthal, A. Bryan, Schaffer, R. James, Stofer, T. Kathryn, Sports Journalism. An introduction to reporting and writing, Rowman & Littlefield Publishers, UK, 2010;

Roșca, Luminița, Producția textului jurnalistic, Editura Polirom, Iași, 2004;

Ulmeanu, Traian, Introducere în jurnalismul sportiv, Editura Paralela 45, Pitești, 2004;

Bibliografie online:

http://www.gsp.ro/international/stranieri/stancu-poate-lua-10-000-de-euro-pentru-fiecare-meci-la-galata-vezi-care-sint-toate-bonusurile-224985.html (10.02.2011);

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/update-vindut-pe-6-milioane-e-galata-l-a-luat-pe-golgeterul-ligii-1-bogdan-stancu-vezi-primele-imagini-cu-el-la-istanbul-224810.html (10.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/imi-trebuie-lentile-de-contact-sa-vad-unde-e-otelul-mm-dezvaluie-obiectivul-stelei-7972755 (10.02.2011);

http://www.gsp.ro/international/europa-league/am-jucat-ca-niciodata-am-pierdut-ca-ntodeauna-doamne-cit-ghinion-vezi-rezumatul-219979.html (27.01.2011);

http://www.gsp.ro/sporturi/tenis/nu-i-i-revine-maria-sharapova-a-abandonat-i-la-paris-228226.html (10.02.2011);

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/deturnat-de-sabau-tg-mures-l-a-luat-pe-lavecchia-227953.html (9.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-extern/stranieri/oficial-galatasaray-a-anuntat-transferurile-lui-stancu-si-zapata-7908483 (23.01.2011);

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/piturca-despre-mititelu-un-derbedeu-un-bandit-si-un-taranoi-sa-verifice-parchetul-unde-sint-banii-de-pe-wobay-228133.html (9.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/foto-video-dananae-s-a-casatorit-am-semnat-cel-mai-important-contract-din-viata-6599640/galerie-2 (12.01.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/suporterii-stelei-s-au-saturat-de-gigi-mars-de-protest-anti-becali-4475103 (20.01.2010);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2010/11/page/2/ (17.01.2011);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2010/11/ (17.01.2011);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2010/12/ (18.01.2011);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2010/12/page/2/ (18.01.2011);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2011/01/ (1.02.2011);

http://blog.prosport.ro/dan_filoti/2011/01/page/2/ (1.02.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/11/ (17.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/11/page/2/ (17.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/11/page/4/ (17.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/11/page/3/ (17.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/11/page/5/ (17.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/12/ (18.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/12/page/2/ (18.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/12/page/3/ (18.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2010/12/page/4/ (18.01.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2011/01/ (1.02.2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2011/01/page/2/ (1.02. 2011);

http://blogsport.gsp.ro/geambasu/2011/01/page/4/ (1.02.2011);

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/reportaj-din-urziceni-orasul-cu-un-singur-fotbalist-205116.html (10.02.2011);

http://vochin.gsp.ro/stiri/1452/steaua-are-un-singur-fotbalist-in-top-gazeta-sultanul-bogdan.htm (10.02.2011);

http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2010/11/03/citeste-un-editorial-eveniment-semnat-ovidiu-ioanitoaia-despre-adrian-paunescu-%C2%BB-amintire-cu-turn-si-pion (10.02.2011);

http://www.prosport.ro/alte-sporturi/handbal/analiza-prosport-de-ce-neagu-nu-e-neagu-7982391 (10.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/de-doua-ori-impiedicati-steaua-cfr-cluj-2-2-7757774 (10.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/portret-nea-ionel-ganea-5096647 (10.02.2011) ;

http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/in-exclusivitate-pentru-gsp-golgeterul-rapidului-nu-scapati-de-herea-227789.html (10.02.2011);

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/steaua-nemultumita-de-calendarul-returului-nici-cand-eram-in-liga-nu-jucam-asa-des-7984883 (10.02.2011);

http://dexonline.ro (10.01.2011);

Anexa 1

Reportaj

Reportaj din Urziceni, orașul cu un singur fotbalist

Autocarul Stelei a umplut vestiarul Unirii cu jucători roș-albaștri

Cantonamentul arată la fel. Clădirea, terenul de antrenament. La parterul minihotelului e tot barul la care Dan Petrescu bea espresso acum un an și făcea planuri pentru meciul cu Sevilla. Era debutul în Liga Campionilor al Unirii Urziceni, campioana fantastică din Bărăgan. Epaminonda Nicu se pregătea să alerge după Luis Fabiano, după Kanoute și Jesus Navas. Jucase și în <B> la Unirea, ani de zile, avea o Dacie Logan și colegii îl tachinau că-și curăța scamele și firele de nisip de fiecare dată cînd cobora din mașină.

Azi, Epaminonda își parchează lîngă teren un Seat Leon tunat. Anii de glorie ai Unirii n-au fost o afacere doar pentru Bucșaru. Cel mai vechi fotbalist al Urziceniului intră în vestiar, unde mai sînt Bordeanu, Brandan, Daniel Tudor, Pădurețu, Laurențiu Marinescu. Toți "lupii" care au mai rămas și care visează și ei s-o apuce care încotro. Tudor, goalkeeperul veteran salvator al penalty-ului de la Glasgow a devenit și un fel de antrenor, alături de Caramarin. Nici unul dintre ei nu are licența pentru prima ligă, dar cineva trebuie să conducă antrenamentele. Par cam puțini jucători, dar vestiarul se umple într-un minut.

Autocarul roș-albastru

Nu cu Maftei, Galamaz, Bilașco, Frunză. Vlad Rusu, Mustață, Filip, pepiniera din Academia pe care Gigi Becali o anunța cu fast acum doi ani intră pe poartă printr-un nor de praf, cu autocarul Stelei. E mașina adversarei Unirii din etapa viitoare! Autocarul roș-albastru, cu Cupa Campionilor și Supercupa Europei gravate pe el, descarcă 18 fotbaliști în vestiar și gata, antrenamentul poate să înceapă. Pe teren sînt, cu toții, vreo 30. Unul dintre "vechi" nu spera să prindă echipa pînă acum o săptămînă, cînd au început plecările. Zice că n-ar rămîne nici în situația asta: "Frate, am un contract…Îmi vine să mă-mpușc în cap!". Vede jucători apărînd din vestiar, colegi de-ai lui și nu-i recunoaște: "Ăsta mi se pare că-i vîrf, dar îmi scapă numele lui…".

“Vechii nu mai au chef”

Un bărbat de 50 și ceva de ani se interesează cine-s steliștii veniți. "Aaa, deci nu-i nici unul consacrat! Păi, poți să joci cu ăștia în Liga I?!". Și-a adus fiul în probe la Unirea, îl privește alergînd lîngă Brandan și visează că băiatul lui poate să semneze cu vicecampioana României, să joace cu Dinamo, cu Steaua și cu Rapid: "Îl cheamă Robert Bîră pe băiat. Să știți că e foarte tehnic, rapid și joacă peste tot de la mijloc în sus!". Robert n-are concurență prea dură.

Ghete și bilete de tren

"Dom'le, să știi că asta m-a durut!" Asta o spune un suporter. Leonard Constantin, "lupul singuratic", acum ba fericit, ba nefericit, după bannerele pe care le scoate din pungă în magazinul lui de electrice de lîngă gara din Urziceni. S-a consolat cu soarta echipei, dar nu suportă să-i zici că el n-a plătit intrarea. Se supără, își lasă ochelarii să-i alunece pe nas, trage de bretele. Asta îl face să pară comic un pic, arată ca Geppeto din desenul animat, creatorul lui Pinocchio.

Scoate din portofel abonamente la meciurile Unirii, bilete de tren vechi, pe care scrie Cluj, Timișoara, București. Are în jur de 60 de ani și povești de ultras de pe toate stadioanele din țară. Are povestea echipei, a deplasărilor lui și o pungă mare cu ghetele lui Pădurețu, tricoul lui Frunză, al lui Bordeanu, bannerele lui "de 50 de lei fiecare". Încheie cu discuția pe care a avut-o la plecarea lui Galamaz. "Mersi, George!". "Mersi și eu, lupule!".

"Îi mulțumim lui Mitică, ne-a făcut echipă de Liga Campionilor, ne știe lumea în toată Europa datorită lui. Dar să nu se gîndească să desființeze echipa!"

"Țin cu Unirea de cînd mă știu și-i iubesc pe jucătorii care au fost aici, chiar dacă au plecat"
Leonard Constantin, "lupul singuratic"

Continuă transferurile

Lotul care se antrenează acum nu e cel cu care Unirea va continua campionatul. Dintre cei 18 de la Steaua II nu rămîn toți. Plus că ialomițenii vor să mai aducă și alții, de la Timișoara vreo 8. Felix Grigore a rămas numărul 1 în club: "Ziceți voi dacă retrogradăm! Dar echipa o s-o completăm fără probleme". Andrei Ionescu și Onicaș, deja luați, au lipsit ieri.

Petrescu i-a făcut lupi

Porecla suporterilor Urziceniului a venit de la Dan Petrescu. El și-a numit așa jucătorii, ca să-i motiveze. "Lupul" suporter povestește: "Băieții erau liniștiți, așa, și Petrescu le zicea: <Fiți mai tari, mai agresivi, că voi sînteți lupi!".

Încurajați din căruță

Echipa a început antrenamentul cu alergări ușoare pe marginea terenului și a drumului care duce la Buzău. Fotbaliștii au ajuns în dreptul străzii chiar cînd pe acolo trecea o căruță. Omul din căruță i-a văzut și a început să strige și să agite toți cîinii din jur: "Hai, Unirea! Hai, băieții!".

Unirea Urziceni

clubul s-a înființat în 1954

a debutat în Liga 2-a în 2002 și în Liga 1 în 2005

a câștigat titlul în 2009

a adunat 8 puncte în grupele Ligii Campionilor, record pentru o echipă românească

Anexa 2

Știre

Steaua, nemulțumită de calendarul returului. “Nici când eram în Ligă nu jucam așa des”

Comitetul Executiv al Federației Române de Fotbal, întrunit luni, la Casa Fotbalului, a aprobat calendarul competițional al returului Ligii I, sezonul 2010-2011 și al meciurilor din Cupa României, etapa a XIX-a a campionatului fiind programată în 26 februarie.

Valeriu Argăseală este nemulțumit de faptul că Steaua va juca din trei în trei zile în luna aprilie, fiind un program foarte încărcat, um steliștii nu aveau nici în perioada în care jucau în Liga Campionilor.

"O să mai juăm un meci amical în această perioadă. În funcție de atitudinea jucătorilor vom decide cât vom mai rămâne în silenzio-stampa. Am văzut că toată luna aprilie jucăm sâmbătă-miercuri, sâmbătă-miercuri. Nici când eram în Liga Campionilor nu jucam așa des." , a spus Valeriu Argăseala la Digi Sport.

Acuzat de Dumitru Dragomir că ar fi sustras caietul de sarcini pentru drepturile TV, președintele Stelei a negat acest fapt.

"Nu am luat niciun caiet de sarcini, nu aveam cum să îl iau, nu mă caracterizează asemenea gesturi. Vom face propuneri pentru a câștiga cât mai mult din drepturile TV. " , a mai precizat Argăseală.

Anexa 3

Ancheta Sportivă

Steaua l-a pierdut în această iarnă pe singurul jucător ajuns în Top Gazeta, Bogdan Stancu, care a ieșit cel mai bun vârf retras din Liga 1

După ce a obținut locul 2 în ancheta de final de an a Gazetei, Bogdan Stancu (23 de ani) a ieșit cel mai bun vîrf retras din turul campionatului pe baza monitorizărilor firmei DSP și a reporterilor gsp. "Cu siguranță în ultima perioadă am trăit cele mai importante momente ale carierei mele. Am reușit să mă transfer la Galatasaray, am încris multe goluri în România. Din păcate nu pot uita parcursul Stelei din Campionat”, a zis Stancu.

Fostul stelist este urmat de Adailton și de Herea. Brazilianul Vasluiului are niște cifre fantastice, fiind primul în topul ultimei pase și al șuturilor pe poartă din cele la poartă, în timp ce rapidistul are o eficacitate de invidiat: a marcat 9 goluri din 15 șuturi trase pe poartă, adică 60%!

13 goluri a marcat Stancu în actualul campionat, el înscriind de 3 ori și în Europa League
"Mai am de lucrat la calitățile mele pentru a crește și mai mult în viitor!"
Bogdan Stancu, atacant Galatasaray

Anexă 4

Editorial

Amintire cu turn și pion

Am lucrat cu poetul Adrian Păunescu, mai corect spus, sub conducerea acestuia, din 1972 în 1985. Cum Flacăra devenise avangarda ziaristicii românești, fiind unul dintre puținele locuri în care se scria și despre oamenii necăjiți, redacția cuprindea ziariști ce-au lăsat semne în urma lor. Cu regretul de a-i uita pe unii, îi numesc pe Adrian Dohotaru și Eugen Seceleanu, din păcate, ambii dispăruți prematur, pe Dorin Tudoran și Ilie Purcaru, pe Cornel Nistorescu și George Arion, pe Magda Mihăilescu și Nicolae Cristache, pe Horia Pătrașcu și Răzvan Bărbulescu, ei înșiși ajunși ulterior șefi de publicații. Oameni cu operă, alături de care Adrian Păunescu a reușit să impună o revistă, dar și să întemeieze o școală de gazetărie. O universitate, chiar o academie.

Mai toți însă, inclusiv subsemnatul, cu dosare proaste, cu bube. Adrian Păunescu s-a luptat să ne angajeze de parcă s-ar fi zbătut pentru propria-i cauză, pentru propriu-i destin. Am spus-o și o repet: fără mîna de ajutor ce mi-a întins-o, ca un colac de salvare, într-un moment în care politrucii “epocii de aur” mă catalogaseră drept “dușmanul poporului”, aș fi ieșit definitiv din presă. Iată de ce, pe lîngă un deosebit respect, îi port și o nemărginită recunoștință. Imprescriptibilă.

În 14 ani, am învățat de la Adrian Păunescu cît într-o viață. Între altele, mi-a transmis admirația pentru Dobrin și dragostea pentru Universitatea Craiova, iubirile sale niciodată trădate. Dar și convingerea că în meseria de ziarist nu există amînare, totul trebuie făcut acum, imediat. Dacă voia un interviu sau un reportaj și întîrziai, nu admitea nici explicații, nici scuze. Tip greu de mulțumit, uneori imposibil, amesteca intransigența unui comandant de oști cu o duioșie de copil. Avea toane și, în funcție de ele, te amenda cu sînge rece ori te premia cu generozitate. Nu ezita să împartă sancțiuni, însă la fel de repede uita de ele. De fapt, nu uita. Doar mima, interpreta un rol. Înainte de a fi altceva, era un actor înnăscut.

Acum, într-un moment în care Adrian Păunescu suferă pe un pat de spital și veștile scăpate dinspre Urgență nu-s liniștitoare, îndrăznesc să evoc o întîmplare comună mai degrabă hazlie și, vor zice unii, nu cea mai potrivită. Nu mă îndoiesc însă că poetului i-ar plăcea să și-o reamintească. Sigur i-ar smulge un zîmbet, i-ar alina durerea.

Într-o seară, pe la 10, jucam șah în birou cu Victor Niță. A nimerit peste noi și ne-a amenințat cu voce tunătoare că vom fi amendați. Observația că programul s-a încheiat de la ora 8 l-a enervat și mai rău. “Băieți, l-am auzit, greșiți fundamental deoarece în profesia asta timpul muncii e tot timpul! Nu s-a inventat încă termenul în afara programului!”.

A trîntit ușa, dar s-a întors peste 5 minute la fel de vijelios. Strînseserăm piesele și discutam altceva cînd ne-a cerut să le reașezăm. Ne-am conformat, iar la întrebarea “cine-i la rînd?”, am răspuns că eu. “și ce-ai fi mutat?”, la care am îngînat “cred că turnul”. Considerîndu-se priceput, a aruncat o privire scurtă peste tablă și i s-a adresat lui Niță: “Dacă Ovidiu mișcă turnul, tu ce faci?”. Victor s-a gîndit o clipă și a decis că va împinge un pion. “De acord cu pionul, a comentat Adrian Păunescu, însă treaba cu turnul e o prostie, duce la mat!”. Curioși, am așteptat continuarea și ea n-a întîrziat: “Pentru că Niță știe șah, numai Ioanițoaia va plăti amendă!”. Pînă la sfîrșit, cum bănuiți, n-am plătit nici eu. Pur și simplu, poetul se alinta.

Aș fi fericit să-și revină și să poată parcurge aceste rînduri, pe care le închei urîndu-i să fie tare și să învingă boala! Multă, multă sănătate!

Anexă 5

Interviu

Din Spania, Ovidiu Herea (25 de ani) a acceptat să vorbească în exclusivitate pentru Gazeta Sporturilor despre transferuri, retur, dar și despre o eventuală plecare a sa din Giulești
– Ovidiu, ai rămas golgeter și în amicale. Cassio, Sburlea nu te privesc cu invidie?
– (rîde) Nu vreau să se insiste pe asta, că aș fi eu omul cu golul. Ce contează că am marcat eu cel mai des în turneul din Spania?! Eu am obligația să îmi ajut echipa să cîștige și fără ajutorul colegilor eu nu pot înscrie.

– E o performanță să fiți neînvinși în partidele-test în timpul regulamentar?

– E un aspect pozitiv, ne ajută mult la moral. Cu siguranță, în campionat rezultatele vor și mai bune pentru că vom avea cei mai tari suporteri alături de noi.

– Cum vezi șansele la titlu?

– Sunt vii! De ce să nu credem în noi?! Vom lupta atât timp cât mathematic putem să ajungem pe primul loc.

– Crezi că începutul de retur, cu Urziceni, Otelul și apoi Dinamo, va lămuri soarta voastră în acest sezon?

– Dacă vom cîștiga pe linie cele trei jocuri, atunci șansele noastre de a termina campionatul în fruntea clasamentului cresc considerabil. La alte variante nu mă gîndesc.

“Vom fi mai puternici ca în tur”

– Totuși, ați făcut doar două trasferuri, Pancu și Olberdam. Nu e puțin?

– Nu, chiar deloc! Vorbim despre Rapid ca despre o echipă care a avut dintotdeauna un lot valoros. Eu cred că e un lucru bun că echipa este formată din aceeași jucători care au jucat și în turul campionatului. Am arătat în tur că sîntem puternici, iar cu Pancu și cu Olberdam vom fi și mai și în retur.

– S-a vorbit tot mai des despre plecarea ta de la Rapid.

– Nu mi-a spus nimeni de la club despre un posibil transfer. Cu siguranță, o să fiu anunțat cînd va apărea vreo ofertă bună pentru mine, dar și pentru club. Pînă atunci vreau să rămîn la Rapid!

– La precedentul interviu ai promis că la următorul vei dezvălui salariul tău de la Rapid!

– Salariile sunt confidențiale, dar….. (se gândește câteva secunde) fac o excepție!

– Care?

– Dacă afli salariul redactorului-șef de la Gazetă, ți-l spun și eu pe al meu! (rîde)

"Avem nevoie de fani"

– Există jucători nemulțumiți de titlurile din ziare. Tu ce titlu ai da acestui interviu?

– Dacă aș fi eu ziaristul, aș alege un titlu care să atragă cititorii. Dar cum nu am făcut, încă!, schimb de locuri, te las pe tine să decizi!

– Ce ai vrea să le transmiți suporterilor?

– Îi rog să fie în continuare alături de noi, avem nevoie de susținerea lor și sper să vină cît mai mulți la meciuri. Doar împreună putem forma cu adevărat o echipă invincibilă!

Ce preferă Herea dintre:

Smartphone sau telefon obișnuit? Smartphone

Presa scrisă sau online? Ambele

Barcelona sau Real Madrid? Barcelona

Card sau cash? Card

Iaht sau avion? Iaht

Cafea sau ceai? Ceai

O seară la televizor sau la cinema? “Depinde de companie”

Email sau sms? Sms

Laptop sau agendă? Laptop

România sau străinătate? “Italia”

Anexa 6

Analiza

Analiza ProSport: De ce Neagu nu e Neagu

Lumea pare contrariată, chiar derutată în privința jucătoarei care a făcut furori la Campionatul European și care a fost desemnată cea mai bună handbalistă a lumii în 2010. Cristina Neagu a înscris un singur gol în două meciuri de Liga Campionilor, cu Buducnost și Itxako, motiv de îngrijorare pentru fani.

Oltchim a pierdut, sâmbătă seara, primul meci cu Anja Andersen pe banca tehnică, 25-26 cu Itxako, la capătul unui joc în care s-au produs mai multe lucruri inexplicabile. În primul rând, Vâlcea a cedat după ce a condus cu șase goluri diferență, cu 15 minute înainte de final. Apoi, Cristina Neagu s-a remarcat prin lipsa de combativitate în fața porții. Starul naționalei a marcat un singur gol în ultimele două meciuri disputate în Europa, aspect care pare și mai șocant decât înfrângerea cu Itxako. Neagu nu mai expediază acele torpile care au făcut înconjurul Europei la Campionatul European, în urmă cu două luni, unde, de altfel, a fost și cea mai prolifică handbalistă a turneului.

Suspectă de ruptură musculară

Ce se întâmplă cu Cristina Neagu? Conform informațiilor culese de la Vâlcea, interul stânga are probleme serioase la umăr, fiind suspectată de o ruptură musculară la brațul de aruncare. În urmă cu câțiva ani, handbalista a suferit o accidentare serioasă la umăr, dar a continuat să joace. Se spune că Neagu ar avea o boală degenerativă cu patru-cinci grade, iar aceasta a început să avanseze. "Există riscul ca, pe un șut de aruncare, problema Cristinei să se agraveze. Neagu nu aruncă la poartă nu pentru că nu vrea sau este vreo strategie pusă la cale, ci doar pentru că este protejată. Ea poate juca lejer faza de apărare, dar mai puțin în atac", sunt explicațiile evoluțiilor din ultimele două săptămâni ale jucătoarei.

Poate ajunge și la operație

Din cauza durerilor, Cristinei i s-a interzis de curând să arunce la poartă, Anja Andersen hotărând să o protejeze. Într-o discuție, antrenoarea i-ar fi spus jucătoarei că preferă întâi să se facă bine la umăr, astfel încât să-și poată continua cariera ani buni la același nivel. I-a adus și câteva exemple în acest sens, pe Bojana Popovic și Irina Poltoraskaya, care, la rândul lor, au avut probleme serioase la genunchi, care au fost rezolvate la insistența danezei. Neagu va efectua în aceste zile un RMN, iar în funcție de rezultat se va decide dacă jucătoarea va suporta o intervenție chirurgicală ori dacă problema va putea fi rezolvată în alt mod.

3,3 este media golurilor marcate pe meci de Neagu în Liga Campionilor, până la partidele cu Buducnost și Itxako

6,6 este media golurilor marcate pe meci de Neagu la Campionatul European, competiție unde a câștigat titlul de golgheter

Anexa 7

Cronica

De două ori împiedicați!!! Steaua CFR Cluj 2-2

Steaua a revenit după ce a fost condusă cu 0-1, dar pe final a fost egalată. Echipa lui Lăcătuș și CFR-ul se mențin la mare distanță de poziția liderului Oțelul.

Pentru Lăcătuș era imperios necesar să treacă cu bine de primul dintre meciurile despre care se spune că îi decid viitorul în Ghencea. O victorie cu CFR ar fi reprezentat exact doza de calmant

necesară înainte de joia europeană în care vine Liverpool. Dar a ieșit un egal plin de ratări, mai ales pe final, după ce clujenii au marcat golul de 2-2 prin Peralta.

Fără furiile lui Cârțu pe post de filosofie, CFR a silabilit aseară fotbalul jucat de plăcere, unul uitat de Cadu și compania cam prin momentul în care luau ultimul titlu de campioni. În fața Stelei, clujenii au desenat frumos la început și au înscris repede, prin șutul plasat al lui Culio. Golul a avut ceva arogant prin lejeritatea finalizării, astfel că se părea că Steaua va fi victima unui masacru. Gazdele și-au adus însă probabil aminte că Lăcătuș are un statut tot mai șubred și s-au aruncat cu toată muniția din dotare peste echipa lui Minteuan. Egalarea vine după ce mănușile lui Nuno Claro s-au oprit în ghetele lui Kapetanos. Grecul a căzut, s-a dat penalty, iar Bogdan Stancu nu iartă din astfel de situații.

Peralta a marcat când steliștii se credeau învingători

Repriza a doua începe tot cu gol la zece minute de la prima atingere, dar cu Steaua în rolul echipei care se bucură. Pofta de joc a CFR-ului dispăruse ca o nălucă în fața furiei roș-albastre. Clujenii n-au mai reușit decât câteva centrări la întâmplare în careul stelist, după una dintre ele gazdele plecând pe o contră letală. Stancu, singur cu poarta, e blocat însă de portar. Urmează o nouă scenă de asediu la poarta lui Nuno Claro, cu Kapetanos și Surdu trăgând repetat și ghinionist în blocaje sau pe lângă poartă din poziții care au stârnit oftaturi. Până la urmă, când steliștii se credeau deja învingîători, oaspeții au reușit egalarea în finalul jocului. O centrare execelentă a lui Culio de pe stânga a fost finalizată la fel de bine de Peralta, mingea fiind atinsă ușor și de Tătărușanu.

Se spunea despre această partidă că va decide ieșirea din cursa pentru titlu a celui care va pierde. Ei bine, după rezultatul de egalitate, Steaua și CFR rămân departe de campioana de toamnă, Oțelul. Automat și de titlu.

Anexa 8

Portretul

Nea Ionel Ganea

Revenit la Dinamo la începutul sezonului în calitate de conducător, Ionel Ganea a schimbat după câteva luni costumul cu treningul de antrenor secund.

Acest lucru s-a întâmplat la rugămintea acționarilor din "Ștefan cel Mare", care au considerat că acest post trebuie să fie ocupat de o mână forte, "Găniță" fiind arhicunoscut pentru comportamentul său la limită. De ce este necesar ca antrenorul secund al "câinilor" să fie un "dur" ? Sau de ce al

doilea antrenor al unei echipe de top din Liga I are tot felul de atribuțiuni, mai puțin cele strict legate de tactică, așa cum este în tot fotbalul civilizat din lume?

Stinge lumina la ora 23:00

Răspunsul survine din intimitatea vestiarului dinamovist, format generație după generație din unii dintre cei mai indisciplinați jucători din Liga I. De aici se pot deduce ușor și atribuțiile lui Ionel Ganea, care "a intrat în pâine" la noul său post încă din prima zi de muncă. Atunci când echipa este în cantonament la Săftica, fostul atacant controlează camerele fotbaliștilor, având grijă ca lumina să fie stinsă cel târziu la ora 23:00. Abia în acel moment, când absolut toții elevii săi s-au culcat, secundul se poate duce în camera sa.

Își notează în carnețel parametrii fizici

Tot Ganea este cel care își notează atent într-un carnețel parametrii fizici ai fotbaliștilor, încercând să depisteze eventualele anomalii ale acestora în pregătirea cu echipa, dar și în cea individuală. Nu în ultimul rând, ajutorul lui Cornel Țălnar este cel care încearcă să țină sub control tumultuoasa viață de noapte a roș-albilor. Cum? "Am cunoștințe prin toate cluburile din București. Pot afla imediat dacă vreun fotbalist a întrecut măsura", declara fostul internațional încă de la revenirea sa la Dinamo.

Principiul meu ca antrenor secund este "vorba bună mult aduce". Sper să-i fiu de folos domnului Dinu.

Ionel Ganea, antrenor secund Dinamo