Textilele construite. O abordare a noilor tipologii artistice ale textilelor intre valorile traditionale si contemporaneitate. [305728]

Universitatea de Artă și Design

Facultatea de Arte Decorative și Design

Departament Master Design Textil

Textilele construite. O abordare a noilor tipologii artistice ale textilelor intre valorile traditionale si contemporaneitate.

Coordonator stiintifica:

Prof. univ. dr. Radu Pulbere

Studenta:

[anonimizat]-Napoca

2018

Cuprins

Introducere………………………………………………………

Integrare in arta contemporana …………………………………

Arta si tehnologia……………………………………………………………

Arta si design……………………………………………………………

Artisti si designeri ……………………………

Cercetare si experiment……………………………………………

Explorari avansate in artele vizuale………………………………………

Textile experimentale……………………………………

Shibori……………………………………

Design pentru lenjerie de pat……………………………………

Design textil SoNoRo……………………

Bijuterie textila ………………………

Scaunul …………………………

Piesa vestimentara…………………..

Proiect alternativ in design textil……………………………………

Proiectul alchimii texturale…………………………………

Proiectul transaparenta……………

Manipularea materialelor neconventionale………………………………

Metodologia cercetarii………………………………………

Materiale si materialitati…………….

Pregatirea materialului………

Concluzie……………………..

Bibliografie………………………………

Introducere

“Natura este sufletul artei.” – definiție celebră de William Hazlitt în Lecturi despre poeții englezi (1818)

“Arta perfectă se reîntoarce la natură.” – citat din Immanuel Kant

“Arta s-a născut din observarea și cercetarea naturii.” – [anonimizat] o instalatie.

Tapiseria este o [anonimizat], [anonimizat]. Tapiseria a apărut din dorința de a conferi o [anonimizat] a termoizola zidurile reci ale castelelor medievale. Fiind folosită în evul mediu pentru a [anonimizat], tapiseria a [anonimizat]. O [anonimizat], și mai rar pe unul orizontal. Opera diferă prin motivele abordate și tehnica executării. Astfel, covorul tradițional are o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Între anii 1975-1985 [anonimizat]-[anonimizat]-și formele și volumul. [anonimizat]. [anonimizat], poate fi figurativă sau abstractă.

[anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], dar, [anonimizat] o oferă natura.

Această captare creativă a vieții aduce în minte atât de multe teme, precum natura delicată a vieții, etapele de creștere, sensibilitatea, iubirea etc. Dar pot fi și inspirație în design.

Trăim într-o lume plină de frumusețe și în același timp cu multe secrete iar natura este una dintre ele. Pentru un artist emoțiile și sentimentele sunt ceva complex de aceea când se întâmplă ceva despre care nu putem vorbi într-un alt fel, putem arăta spre o lucrare ca spre un exemplu, o putem produce ca pe un argument, ca pe o dovadă. Putem să ne folosim de artă ca de un instrument ca să vorbim despre noi înșine, ca să ne clarificăm nouă înșine ce simțim și ce credem, să le clarificăm celorlalți, să folosim arta ca pe un dicționar din care poți să-ți alegi cuvintele și să-ți alcătuiești frazele atunci când ți se pare că ceea ce vrei să spui e prea greu de explicat iar de multe ori natura este cea care ne poartă emoțiile.

Pe parcursul celor doi ani de studii universitare de master, am învățat să cunosc materialele și să mă joc cu culorile și texturile.

În alegerea lucrării de final am început o căutare amplă despre arta modernă, arta traditionala, artiști consacrați atât din pictură, sculptură cât și design. Au urmat apoi o serie de experimente ale tehnicilor alese. Doresc să mă dezvolt mai mult pe partea de design textil și design de obiect, am început cu mici lucrări care țin atât de pictură cât și de design.

Temele abordate de-a lungul anilor de master m-au ajutat în găsirea unei tehnici care mă reprezintă. Sunt o persoană care se axează mult pe detalii mici și tehnici complexe care denotă muncă minutioasa dar au un impac la final.

Am vrut să mă axez pe instalație, deoarece presupune o formă de expresie artistică inedită, bazată pe o îmbinare de elemente independente, dar care, puse laolaltă, formează un tot și transmit un mesaj bine definit. Aceste elemente pot să țină de artele tradiționale (pictura, sculptură, fotografie) combinate cu forme de exprimare moderne (proiecții de filme, video, sunete, lumini) armonizate într-un spațiu arhitectural sau natural, anume ales, astfel încât, împreună, să formeze instalația. Practic, orice obiect găsit sau din categoria celor reciclabile (sticlă, plastic, metal, lemn, scaune, discuri, baloane, etc.) aranjate după regulile artei, puse în lumină, la propriu și la figurat, trebuie să inducă o stare, o emoție, să provoace o atitudine.

Prin lucrarea mea voi incerca sa readuc aminte de primul nostru pas (copilaria) emotiile prin care trecem in viata de zi cu zi, prin legaturile stranse dintre natura, traditie si fiinta, puse laolalta creand omul de astazi.

Integrare in arta contemporana

Ca și punct de plecare în dezvoltarea proiectului de cercetare personal, este arta contemporană, axându-mă în special pe artele decorative, tapiseria.

Arta contemporană (de la postmodernism până în prezent) este considerată succesoarea artei moderne (perioadă cuprinsă între impresionism și postmodernism). Delimitarea este mobilă și poate avea în vedere puncte de radicalizare a limbajului plastic; cubismul și ulterior arta abstractă răstoarnă modul în care fusese realizată și receptată opera.

Perioada este străbătută de un traseu sinuos al reprezentării 'fotografice', realiste și reprezentarea 'cerebrală', în care este redat mai mult sensul modelului sau sunt explorate fenomene care scapă simțurilor. Astfel, cubismul reclamă că un model are numeroase fațete (oamenii au două urechi, însă portretele realizate din profil 'mint' prezentând modelul doar cu o singură ureche) și prin urmare aceste fațete ar trebui recompuse pe suprafața picturii. Arta modernă va trece printr-o perioadă puternică de abstractizare în care formele și culorile devin actorii principali ai operei, lunecând către arta abstractă și ulterior către curentele conceptuale.

Astazi arta contemporană este cunoscută ca arta produsă în zilele noastre sau am putea spune arta creată de la al doilea război mondial până în prezent. Aceasta se dezvoltă de la arta postmodernă și totodată o include pe aceasta și este un succesor al artei moderne. Reprezintă un amalgam de reacții și curente care inventează sau refolosesc moștenirea bogată a artei.

Artele tradiționale ca de ex: pictura, sculptura, grafica sau arhitectură, nu mai sunt încadrate în granițele lor firești ci interferează mereu cu mijloace de exprimare diferite creând o îmbinare care demonstrează o evoluție ascendentă a artei plastice.

Libertatea oferită în perioada modernă a determinat numeroși artiști să experimenteze mai multe tehnici și materialități, ulterior dând naștere unor lucrări impresionante care își schimbă statutul de simplu obiect, ca de ex. În sculptură.

Un artist consacrat în sculptura contemporană este Anish Kapoor.

Este sculptor britanic de origine indiană, devenit cunoscut în 1980 pentru sculpturile sale geometrice realizate folosind materiale simple, cum ar fi granit, calcar, marmură, pigment și ipsos. Aceste sculpturi sunt forme frecvent simple, curbe, de obicei, monocromatice și viu colorate, folosind pulbere de pigment pentru a defini și pătrunde forma.

Din 1995, el a lucrat cu suprafețe reflectorizante de lustruit din oțel inoxidabil. Aceste lucrări sunt ca oglinzile, reflectând sau denaturând privitorul și împrejurimile. Un lucru important pe care îl apreciez la lucrările artistului, este modul în care artistul implică atât natura cât și oamenii în artă să.

Cele mai cunoscute sculpturi ale artistului sunt Cloud Gate, Millenium Park, Chicago și Sky Mirror la Rockefeller Center, New York.

Cloud Gate- Anish Kapoor Sky Mirror- Anish Kapoor

Un alt artist care a abordat arta contemporană în sculptură este Alexander Calder. Sculptor american care a inventat sculptura mobilă, este pe scară largă considerat unul dintre cei mai importanți sculptori americani ai secolului XX. Acesta realizează sculptură de tip abstract, dură și colțuroasă, colorate si capricioase, a realizat atât sculpturi monumentale cât și sculpturi de dimensiuni mai mici. În plus, Alexander Calder a creat, de asemenea, picturi, litografii, jucării, tapiserii, bijuterii și obiecte de uz casnic. Dinamismul este caracteristica artei lui Calder. Aceasta apare fie prin sugestia dinamică fie prin mobilitatea elementelor care compun lucrarea.

Născut într-o familie de artiști realizați, lucrarea lui Calder a câștigat mai întâi la Paris în anii 1930 și a fost în curând susținută de Muzeul de Artă Modernă din New York.

În 1932 apar primele sculpturi suspendate, acestea erau puse în mișcare de curenții de aer din cameră, iar la realizarea lor erau folosite forme decupate care aminteau de păsări, pești sau frunze și erau pictate în negru, roșu, alb, albastru și galben.

El a produs numeroase lucrări publice mari, inclusiv .125 (la aeroportul JFK, 1957), Spirale (UNESCO la Paris, 1958), Flamingo și Univers (Chicago, 1974) și Mountains and Clouds DC, 1976).

Calder a fost onorat de către Serviciul Poștal al SUA cu un set de ștampile de 32 de cenți în 1998 și a primit Medalia de Președinte al Libertății, postum în 1977, după ce a refuzat să o primească de la Gerald Ford cu un an înainte, în semn de protest împotriva războiului din Vietnam.

El Sol Rojo –Alexander Calder Lone Yellow – Alexander Calder

Am ales arta modernă deoarece a devenit cel mai ușor și mai sigur mod de a te exprima, te poți folosi de orice element din jurul tău în conceperea unei teme, iar ca și materiale, dacă înainte erau greu de procurat și mult prea scumpe, în ziua de astăzi se pot utiliza diferite obiecte folosite în viața de zi cu zi.

Poti realiza lucrari cu un impact mare folosind materiale reciclabile, vechi, uzate care pot oferi o noua perspectiva, temele mai putin abordate capata o noua culoare, artistul se intoarce in trecut la vechile mestesuguri si reia tehnicile abordate de vechii maestrii aducandu-le in prezent tinerilor artisti.

Vechiul devine nou iar nou’l devine vechi.

O dovadă că un artist poate face artă chiar din orice este Leisa Rich.

Tehnica preferată a artistei este imprimarea 3D prin cusături cu mișcări libere. Aceasta construiește textura lucrărilor sale cu ajutorul brodatului la mașina de cusut.

“Îmi aduc creațiile 2D, sculpturile și instalațiile conceptuale la fructificare folosind fire, materiale plastice, țesături, materiale mixte și multe altele. Folosesc materiale vechi și tehnici de artă / fibră în moduri noi și transform materiale și tehnici noi în modurile în care nu erau destinate inițial. Tehnicile mele preferate includ imprimarea 3D, cusătura liberă de mișcare – altfel cunoscută sub numele de broderie de mașină – un mod de a "picta" și a construi textura cu fire de cusut pe o mașină de cusut și de a manipula un material fascinant numit Fosshape.

Experiențe impresionante ca un copil care includ surzenie și sărbătorind ieșirea din spital când părinții mei m-au dus la Disneyland, frumusețea și influența comportamentului uman asupra naturii și o căutare pentru a instiga interacțiunea umană prin vedere / atingere / sunet, sunt catalizatori pentru subiecte care creează o experiență hiper-utopică pentru mine și pentru spectatori.” – Leisa Rich.

De asemenea Amy Genser, o artistă ce folosește ca material de lucru pentru lucrările sale hârtie și vopsea. Munca ei este simultană, neregulată dar ordonată. Ea folosește hârtia ca pigment și își construiește piesele prin stratificare, tăiere, rulare și combinarea hârtiei. Lumea naturală este o sursă clară pentru munca lui Amy. Ea este fascinată de fluxul de apă, de forma stupilor și de neregularitatea organică a plantelor, a florilor, a formațiunilor de roci, a mușchilor și a algelor. Piesele ei îți aduc în minte vederi peisaje aeriene, imagini prin satelit și procese biologice celulare.

Aventura amoroasă a lui Amy cu hârtie a început într-o clasă de hârtie la Rhode Island School of Design, unde a obținut o diplomă de masterat în Design grafic. Lucrarile sale ofera o noua expresie de culoare, detaliile armonioase dar perfect imbinate cu formele cilindrice ofera privitorului o senzatie dinamica dar in acelasi timp in perfecta armonie.

Aceștia sunt câțiva dintre artiștii care folosesc materiale neconvenționale pentru a crea o lucrare inedită.

Arta si tehnologia

“Tehnologia produce încuietori, arta imaginează chei.” – de Octav Bibere

“Tehnologia îți oferă doar coaja lucrurilor, arta – miezul acestora.” – Michelle Rosenberg

Trăim într-o lume în care artă este în esența cea mai profundă expresie a creativității umane, ca exponenți sociali ai lumii în care trăim, nu putem ignora tehnologia. Sunt de părere că arta și tehnologia modernă pot forma o simbioză perfectă, venind în ajutorul dezvoltării oricărui individ și îmbogățindu-i acestuia latura creativă.

Tehnologia a ajuns la stadiul în care permite asocierea ei cu arta. Granițele dintre cele două domenii au început să se estompeze și asta poate fi demonstrat fie că vorbim despre prezențe high-tech în cadrul unor expoziții de artă, fie că ne referim pur și simplu la produse tehnologice ce au ajuns să fie asimilate creațiilor artistice.

Xia Xiaowan și David Springgs realizează lucrări de artă folosind tehnologia modernă, Prin folosirea de layere multiple cei doi artiști transformă o pictură clasică, plată, în sculptură 3D. Principalul beneficiu al acestui tip de abordare este că privitorului îi este oferită o perspectivă diferită asupra lucrării în funcție de locul din care privește lucrarea. Layerele sunt obținute din multiple straturi de geam transparent, fiecare desenate astfel încât, numai în momentul în care toate geamurile sunt asamblate lucrarea capătă coerență.

Xia Xiaovan folosește portrete pe care le modifică spațial până la distorsionarea portretului inițial, obținând astfel o explozie de umbre, imagini și sensuri greu de definit într-o pictură pe pânză.

David Spriggs folosește teme spațiale precum explozii solare, astre, furtuni ș.a.m.d. Lucrările sale se axează foarte mult pe lumină și umbre. Cu toate că multe din lucrările sale pot fi încadrate, din punct de vedere al temei, ca abstracte, fiecare împarte are o poveste.

Au început să fie realizate chiar și topuri ale celor mai celebre sau spectaculoase lucrări high-tech de artă publice. O lucrare care apare frecvent în astfel de topuri poartă numele de "Moveable Type" și este amplasată în holul clădirii publicației New York Times. "Moveable Type" combină tehnologii de ultimă oră cu produse ce aduc aminte de începuturile erei informatice. Este vorba practic de două rețele de monitoare digitale amplasate pe pereții holului clădirii, rețele formate din câte 280 de astfel de display-uri. Ecranele alese sunt produse ale tehnicilor anilor ’60, dar în spatele lor "lucrează" algoritmi complicați dezvoltați pentru a parcurge zilnic conținutul NYT, fie că este vorba de ziarul tipărit, cel online, blog, comentarii ale cititorilor sau chiar arhiva de 150 de ani a cotidianului.

Moveable Type

De asemenea si un artist roman a implementat arta tehnologica.

Alex Dragulescu este un artist vizual, designer și programator care lucrează la intersecția dintre artă și tehnologie. Proiectele sale pun în aplicare mai multe domenii cale computerului, inclusiv vizualizarea informațiilor, design-ul social media și jocurile pe calculator și implică date derivate din fluxurile sociale, bazele de date publice, e-mailurile nedorite și jocurile video.

Aflat de mai mulți ani în SUA, Alex Drăgulescu a devenit unul dintre cei mai importanți artiști ai "lumilor digitale". Ultimul său proiect a fost dezvoltat pentru compania de securitate informatică Message Labs: imagini 3D pentru mai multe tipuri de malware. Practic, cei de la ML i-au furnizat bucăți de cod din viruși, spam, troieni etc și Drăgulescu a creat pentru fiecare tip de amenințare informatică o identitate grafică. Acest lucru este deja o "marcă" pentru artistul român, specializându-se în crearea de algoritmi prin care să analizeze cantități de date și să le transforme în representări vizuale.

Malwarez / virus

Arta si design

În lumea contemporană, fie că suntem sau nu conștienți de acest fapt, ne asaltează, zilnic, ceea ce, în mod curent, numim “design”, de la ambalajul ciocolatei sau al săpunului, până la aspectul autoturismului, al interiorului unei locuințe/instituții, al unei expoziții, al unui parc, amenajarea unui spațiu urban etc., într-atât încât diferența dintre artă și design tinde să se estompeze.

Industrie, comerț, mediu ambiant, servicii, mass-media etc. – Totul este imagine. Nu întâmplătoare, ci gândită, proiectată, experimentată, cu scopul de a produce efecte. Designul este domeniul care vizează armonizarea elementelor care alcătuiesc realitatea imediată (obiecte, spații), din punct de vedere funcțional și estetic. În ultimele decenii, devine tot mai clară o dublă definiție a termenului, ambele aspecte fiind valabile simultan. Pe de o parte, designul este acea activitate creatoare prin care se asociază caracteristici estetice unui obiect destinat comercializării, asigurându-se legătura între performanțele tehnologice, fabricarea și aspectul final al produsului.

Dacă existența artei coincide cu istoria umanității, termenul “design” a început să fie folosit pe la jumătatea secolului al XIX-lea, când dezvoltarea industriei a dictat și necesitatea de a cizela forma produsului.

Arta (pictura, sculptura) și designul aparțin domeniului vizualului și unele tehnici sunt comune, finalitățile sunt, însă, în mare măsură, diferite. Geneza unei opere de artă ține de o idee, de un sentiment, de o stare, de un moment de grație, pe care artistul le “captează” într-o imagine unică, surprinzătoare, transmițând un mesaj profund, de natura existențială. Originalitatea nu trebuie să lipsească nici dintr-o creație a unui designer, dar este oarecum limitată și impusă de natura obiectului (se pornește dintr-un punct fix), iar feed-back-ul ține mai mult de senzorial, decât de planul ideatic. Munca designerului este de a inventa un mesaj nou pentru ceva ce există deja, cu un anumit scop, acela de a motiva publicul să reacționeze: să cumpere un produs.

O operă de artă se interpretează (câți privitori, atâtea decodificări) în timp ce un bun design este obligatoriu să fie înțeles în aproximativ același fel. Mulți designeri se consideră artiști, dar foarte puțini artiști devin/se consideră și designeri, poate și pentru faptul că arta implică într-o mai mare măsură talentul, iar designul, competența. Pe baza unui talent se pot dezvolta competențe, dar competențele nu generează talent. Artiștii nu creează pentru a vinde sau pentru a promova un produs, ci pentru a exprima ceva ce ține de ființa lor profundă. În epoca actuală, designul ține seama de criterii estetice, economice, ergonomice etc. și se realizează pe baza unui caiet de sarcini. Artă este, prin excelență, expresia libertății de gândire și de manifestare a artistului.

Dincolo de diferențele între artă și design, care, în timp, au fost mai mult sau mai puțin vizibile, un lucru este cert. Omenirea nu a putut și nu va putea niciodată să existe fără artă, iar designul, astăzi, a devenit un domeniu la fel de necesar (precum arta) și din ce în ce mai sofisticat. Dimensiunea lui artistică nu poate fi ignorată. Designul ambiental, industrial, al produselor, al modei, design-ul grafic, interactiv etc. Sunt indispensabile societății moderne, pentru că răspund unor nevoi, rezolva probleme, propun soluții creative, în scopul ameliorării calității vieții și toate – arta, știința, tehnică, designul – țin de sfera culturii și a civilizației. În timp ce astăzi arta caută forme de expresie noi, pentru teme eterne, designul nu mai este, cel puțin în ultimii 10-20 de ani, o artă “minoră” (cum era considerată altădată).

Artisti si Designeri

Cornelia Konrads

Cornelia Konrads este o artistă de origine germană care creează instalații și obiecte specifice locației, expunând munca ei permanentă și temporară în grădini private, parcuri de sculptură și spații publice. Născut în 1957 în Wuppertal, Cornelia Konrads locuiește în Barsinghausen, Germania.

După ce a studiat filosofia și științele culturale, a devenit asistentul unui sculptor care ia învățat tehnici care să-i servească pentru lucrările sale viitoare și apoi să lucreze ca profesor. În 1998, ea și-a început cariera artistică cu prezentări de desene, gravuri și obiecte care au devenit din ce în ce mai cunoscute; apoi expozițiile mari în aer liber îi permit să se facă cunoscut și să primească subvenții. Datorită acestui lucru își lasă locul de predare și devine artist independent. Lucrările sale, adesea denumite Land Art, sunt permanent instalate sau efemere în multe țări și în anumite locuri: spații publice, parcuri de sculptură, grădini private.

De asemenea, se bucură de participarea la o serie de proiecte land art. În trecut, Cornelia a expus în Germania, Olanda, Italia, Franța, Belgia, Suedia, Statele Unite, Taiwan, Coreea de Sud și Australia. Combinația dintre artă, filozofie și călătorii îi conferă o muncă vibrantă unică, care se potrivește bine cu setările pe care le alege.

Lucrările ei sunt adesea punctate de iluzia greutății, unde obiecte cum ar fi bușteni, garduri și uși par să fie suspendate în mijlocul aerului, întărindu-și caracterul temporar ca și cum instalația începe să se dizolve în ochii tăi de asemenea lucrările creează situații ieșite din comun care pun întrebări privitorului. Artistul dorește să ne îndoim și să ne întrebăm despre lucrarea sa, forma pe care o observăm a fost întotdeauna prezentă, este doar o lucrare a artistului sau o formă naturală? Se va schimba sau va dispărea puțin câte puțin? Prin fiecare lucrare există un dialog care are loc între locul, materiale și istoria lor.

"Îmi place această idee pentru a arăta că în vizibil, există invizibil. Îmi place să trezesc bucuria de a gândi despre posibilități, ce ar putea fi. […] Ceea ce mă interesează cel mai mult este ordinea și haosul. Vizibil și invizibil. Materialul și imaterialul. Și eu nu văd asta ca fiind contradicții. Ele sunt ca niște poli care sunt în toate. Îmi plac momente de uimire și iritare. În general, când privim, nu vedem. Mergem într-un fel de monolog cu noi înșine. Această iritare, această uimire ne scoate din această amorțeală mentală ". – Cornelia Konrads

În 2015, Cornelia Konrads a continuat dezvoltarea a două lucrări pentru cursul artei contemporane din domeniul Chaumont-sur-Loire. Pasajul și trecerea interioară sunt realizate din materiale naturale (ramuri și frunze) și sârmă așezată în greutate. Aceste două structuri de păianjen oferă un sentiment de ușurință și, în același timp, de instabilitate. Putem vedea "un pasaj între două spații, două lumi", ceva invizibil pe care artistul încearcă să îl facă vizibil. Aici, din nou, lucrările lui Cornelia cercetează certitudinile și ne aruncă într-o interogare a locului.

SOFTlab

SOFTlab este un studio de design cu sediul în New York City. Studioul a fost creat de Michael Szivos la scurt timp după ce a obținut o diplomă de licență în arhitectură de la Scoala postuniversitară de arhitectură, planificare și conservare de la Universitatea Columbia. În prezent, studioul a fost implicat în proiectarea și producția de proiecte în aproape toate mediile, de la sculptura de dimensiuni mari la scară largă, la designul interactiv, la instalațiile digitale imersive. Pe măsură ce studioul a fost adaptat la o gamă largă de proiecte, acestia s-au concentrat mai puțin pe mediu și stil și mai mult pe idei.

Ca un studio, SOFTlab, îmbrățișează proiectele printr-un amestec de cercetare și idei. Pe de o parte, studioul investeste în proiecte care necesită cercetări și experimentări semnificative.

“Profităm de ceea ce învățăm din aceste proiecte prin proiectarea activității noastre bazate pe mai multi clienți. Constrângerile tuturor proiectelor sunt tratate ca oportunități care sunt testate printr-un mediu de studio colaborativ, cu speranța de a rezolva problemele tipice în noi moduri, cu noi instrumente. Prin amestecul unic al studiourilor de designeri, artiști, arhitecți și educatori, suntem capabili să abordăm fiecare proiect dintr-o perspectivă nouă pentru a crea experiențe spațiale, grafice, interactive și vizuale bogate. Prin amestecarea cercetării, a creativității și a tehnologiei cu o dorință puternică de a face lucrul distractiv, SOFTlab încearcă să creeze experiențe noi și unice.”

În anul 2012, SOFTlab a primit Premiul pentru Arhitectură pentru tineri arhitecți și designeri, iar în anul 2010 studioul a fost selectat pentru premiul New Practices New York de către capitolul AIA din New York împreună cu alte 7 studiouri tinere. Studioul a produs, de asemenea, o gamă largă de proiecte de design și a colaborat cu diferiți artiști, designeri, publicații și instituții, inclusiv MoMA, Muzeul Metropolitan de Artă, Muzeul Nou, Times New York, revista eVolo, revista Surface Magazine, Universitatea Columbia și Pratt Institut. Studioul a prezentat de asemenea lucrări în galerii din orașul New York. “Continuăm să lucrăm la numeroase proiecte din New York în timp ce luăm noi proiecte și clienți în Europa și Asia.”

Lucrari SOFTlab

Ventricle- Ventricle este o instalatie în două părți comandată de Centrul Southbank din Londra pentru Festivalul de Dragoste. Instalațiile amintesc de inima, un simbol care a fost folosit de mai multe secole și în multe culturi pentru a reprezenta dragostea. Împreună cu camerele inimii, instalațiile sunt o interpretare modernă a grădinilor agățate ale Babilonului, un loc al multor culturi și limbi, dar și a Edenului, un loc de liberă cunoaștere și expresie.

Fiecare structură ușoară din aluminiu este realizată din tuburi împletite și îmbrăcată în pelicula Solar Mirror 3M. Pelicula este de obicei aplicată panourilor fotovoltaice pentru a mări lumina soarelui pe care o primesc.

” În acest caz, profităm de lumina soarelui care trece prin pereții de sticlă adiacenți pentru a folosi capacitatea filmului de a refracta și de a lăsa lumina. Rețelele de suspendare, precum structurile suspendate, refracționează lumina care alcătuiește un peisaj de culoare țesut în interiorul Centrului Southbank. Prin combinarea geometriei și a luminii legate, instalațiile sunt concepute pentru a crea o vibrație vizuală care vine din îmbrățișarea geometriei, a materialelor și a luminii. Ca și țesutul multor culturi găsite în Londra și în întreaga lume, structurile reflectă ideea că lucrul împreună prin dragoste și prin îmbrățișarea diferențelor noastre conduce la rezultate minunate de neimaginat.”

“Geometria pentru fiecare structură este proiectată folosind software-ul de formular pentru a determina forma optimă de agățare. Structura fiecărei piese este realizată din mii de bucăți de aluminiu tăiate în mod unic, prinse împreună pentru a forma o plasă mare. Această plasă este îmbrăcată în peliculă reflectorizantă solară 3M, care redirecționează spectrul de lumină în funcție de unghiul pe care îl trece prin suprafață, amplificând și colorând lumina în diferite nuanțe.”

Ventricle -SOFTlab

Nova a fost comandata de către Parteneriatul Flatiron 23rd Street printr-un concurs organizat de Institutul Van Alen. Instalația se inspiră inițial din foișorul tradițional ("voi privi") ca un pavilion în interiorul unui peisaj care se îndreaptă spre toate direcțiile.

”Am folosit contextul bogat istoric al site-ului Flatiron Plaza pentru a încadra diversele clădiri și pietoni de reper printr-o serie de domenii. Aceste domenii creează un pavilion diferit de toate laturile la nivel de stradă, dar vederea de deasupra pavilionului arata ca o stea cu sapte colturi. Structura este alcătuită din aluminiu care își câștigă rezistența printr-o structură asemănătoare celulei, asemănătoare cu bulele de burete sau săpun. Fiecare celulă se comportă atât ca o piatră, cât și ca o parte a unei structuri tridimensionale. Fiecare celulă este unică, expunând un interior cristalin. În interior, structura din aluminiu este placată în acrilic laminat cu film Dichroic 3M, creând un efect kaleidoscopic. Filmul dichroic schimbă culoarea și reflexia în funcție de unghiul de vizualizare. Dichroicul împreună cu panourile din aluminiu care au in compozitie oțel inoxidabil, care acoperă exteriorul, transformă fiecare con de la un kaleidoscop cu pietoni care remixează clădirile înconjurătoare, contextul urban și pietonii în moduri distractive și neașteptate.”

“Structura generală este realizată dintr-un sistem modular pe care l-am dezvoltat cu ajutorul ARUP. Fiecare celulă este realizată din panouri de dimensiuni care se fixează împreună pentru a forma o celulă tridimensională. Fiecare celulă se comportă ca o piatră. Aceste celule se reunesc pentru a forma o cupă stabilă din punct de vedere structural în centru, fiecare dintre ele având rolul de arc. Cele șapte arcuri s-au adunat pentru a crea o structură foarte stabilă care are la bază o jumătate de sferă platonică mai mare, dar prezintă, de asemenea, nuanțele și idiosincraziile sistemului celular. Acest lucru ne oferă o formă foarte stabilă și o suprafață cu multe unghiuri diferite pentru a profita de afecțiunile kaleidoscopice produse de filmul Dichroic 3M.”

Crystallized – Melissa

“Structura cristalină pe care am creat-o pentru magazinul Melissa din NYC este inspirată de colecția lor Winter 2015, Star Walker. Cristalele sunt structuri extrem de rafinate și totuși primitive. Ele pot fi găsite peste tot, dar nu sunt decât obișnuite. La fel ca pantofii din colecția Melissa Sky Walker, asimetria ordonată a structurilor cristaline întotdeauna inspiră frumusețea. Inspirat atat de pantofi cat și de cristale, am produs o instalație imersivă care arată diferit din orice unghi. Am profitat de neregulile din forma generală a instalației pentru a transforma magazinul Melissa NYC într-un caleidoscop de culoare și lumină. Prin învelirea structurii complexe din aluminiu cu acrilic dicroic, piesa își schimbă culoarea și reflexia pe măsură ce vizitatorii se mișcă în jurul ei. Prin aprinderea pieselor din interiorul structurilor cristaline mari se va arunca lumina colorata pe magazinul alb, folosind-o ca panza. Instalația funcționează atât ca o formă spectaculoasă, cât și ca un felinar uriaș care creează un peisaj de culoare, umplând magazinul cu o atmosferă străveche.”

“Structura este ușoară în comparație cu volumul său mare. Folosind principiile creșterii cristalelor și bulelor de săpun, piesa pare să fi crescut în magazin. În general, structura este realizată din peste 50 de celule unice și peste 400 de bucăți de aluminiu tăiat personalizat. Deși piesele sunt plane, ele vin împreună pentru a forma un ansamblu tridimensional complex. Toate părțile au fost etichetate și celulele individuale au fost preasamblate în afara amplasamentului și apoi combinate în magazin. Acrilicul dicroic a fost folosit în tandem cu această structură ca celula pentru a profita de variația unghiurilor panoului. Filmul dicroic provoacă interferențe în lumină, în funcție de unghiul de vedere, care creează planuri într-o gamă de culori, asemănătoare cu lumina care trece printr-un cristal.”

Melissa – We Are Flowers

“Am fost încântați să combinăm explorarile noastre tehnologice și a ambarcațiunilor cu natura delicată a colecției We Are Flowers de Melissa. Natura oferă adesea o inspirație pentru munca noastră și a fost o mare oportunitate de a folosi unul dintre cele mai frumoase elemente ale naturii ca material de construcție. Am folosit peste 20.000 de flori translucide pentru a crea o suprafață imensă agățată în hangarul din New York. Este atât de precis proiectat și are totuși încântarea unei grădini vibrante agățate. Suprafața a fost proiectată special pentru galeria Melissa din New York. Am creat o plasă Mylar, care este fabricată din peste 4.000 de bucăți unice.”

“Natura tehnică a instalației este temperată de delicatețea și exuberanța miilor de petale colorate pe care le-am atașat la suprafață. Aceste flori sunt plasate într-un aranjament mai natural pentru a combina florile și suprafața structurală într-un mod care seamănă cu un baldachin natural de flori. Acest baldachin atârnă în jos în galerie în anumite locuri pentru a face instalatia mai imersivă și spațială. Deși am folosit o tehnologie digitală semnificativă pentru a dezvolta această instalație, sperăm că va rămâne în mare parte ascunsă pentru ca toată lumea să experimenteze magia unei grădini de flori agățate. Ne imaginăm această instalatie ca o extensie a colecției We Are Flowers de Melissa: inovatoare din punct de vedere tehnic, cu atenție la fiecare detaliu, dar în primul rând un design care exprimă senzualitatea prin forma sa și aduce bucurie și culoare experienței Melissa.”

Ceea ce consider eu foarte interesant la aceste proiecte, este modul in care sunt prezentate si realizate aceste lucrari. Fiecare avand cate o forma deformata dar in acelasi timp simpla dar valorificata de materialul sticlos si paleta de culori indraznete, lucrarile suspendate curgand usor spre pamant.

Jeppe Hein

Imbracând tehnologia cu un element de surpriză și umor, lucrările interactive ale lui Jeppe Hein le reamintesc jucătorilor rolul vital în activarea potențialului de comunicare al artei. La prima vedere, sculpturile lui Hein par să fie simple, lucruri simple, care se inspira din arta conceptuala și minimalista din anii 1970, dar se întâmplă ceva când sunt abordate: aceasta reacționează la prezența umană.

Shaking Cube (2004), o cutie de aluminiu plasata direct pe podea, incepe sa vibreze atunci cand un vizitator se apropie de el, oprindu-se dupa cateva secunde doar pentru a incepe sa tremure din nou, daca câmpul invizibil al senzorilor de miscare din jurul lui este introdus din nou. Știm că nu este viu, dar ne face să aruncăm o privire. Mișcarea sa bruscă și zgomotul au o calitate oarecum slabă – gândiți-vă la vânturi, dar animația este, de asemenea, neliniștită, automatizată, ca și când ar expune o alarmă, un avertisment despre ceva ce nu putem înțelege.

Mirror Labyrinth NY (2015)

Labirintul accesibil este alcătuit din lamele în oglindă, care formează trei curbe care se îmbină între ele. Înălțimile lamelelor variază, creând o formă neregulată care se referă la orizontul din Manhattan, vizavi de parc.

Suprafețele în oglindă reflectă nu numai spectatorii și împrejurimile lor, ci și oglinzile adiacente. Spațiul fizic este vizibil în decalajul dintre lamelele verticale și este introdus între imaginile oglindite. Reflexia cu mai multe fațete produce, prin urmare, o vedere fragmentată a spațiului, înconjurând privitorul cu un mediu necunoscut și dezorientant similar cu cel al unui labirint.Printr-un ecou al orășelului Manhattan în forma sa și reflecția asupra împrejurimilor, inclusiv a zgârie-noriilor din partea opusă a țărmului, Mirror Labyrinth New York construiește o punte vizuală între Manhattan și Parcul Podului Brooklyn, oferind o vedere excepțională asupra orașului .

Acesta are numeroase lucrari in care elementul principal este oglinda, preferatele mele fiind instalatiile cu oglinzi din parcuri. Aceste lucrari imi dau senzatia de un labirint al personalitatii, imaginea mea interpretata din diferite unghiuri asemeni unei personalitati multiple, iar faptul ca natura este implicata involuntar face jocul mai interesant.

3-Dimensional Circle (2007)

Trei oglinzi rectangulare se intersectează reciproc pe o axă verticală. Un gol sferic apare în mijlocul sculpturii, creat de o combinație de deschideri semicirculare în fiecare dintre cele trei oglinzi. Sculptura pare să dispară deoarece suprafețele sale oglindite reflectă atât mediul înconjurător, cât și spectatorii din apropiere. Trecând prin sculptură, atenția fizică și psihologică a privitorului este astfel provocată să interacționeze cu munca într-o manieră activă și jucăușă.

Light Pavilion I (2009)

Mai multe lănțișoare de becuri se prăbușesc împreună din tavanul expozițional. Activat de către o persoană care pedalează pe o bicicletă de exerciții, lanțurile ușoare sunt trase încet în sus, creând un pavilion in care vizitatorii pot intra pentru scurt timp înainte să se scufunde din nou.

Artistul are numeroase lucrari in care elementul principal este oglinda, preferatele mele fiind instalatiile cu oglinzi din parcuri. Aceste lucrari imi dau senzatia de un labirint al personalitatii, imaginea mea interpretata din diferite unghiuri asemeni unei personalitati multiple, iar faptul ca natura este implicata involuntar face jocul mai interesant.

JeeYoung Lee, este o artista coreeana ce isi transforma propriul studio intr-un univers alternativ. Aceasta creeaza labirinturi intortocheate dar pline de imaginatie si de fantasmagorii, avand senzatia ca te afli intr-un vis.

In realizarea scenelor, artista se foloseste de elemente comune, simple dar supradimensionate, inspirandu-se din viata ei personala sau din fabule vechi coreene iar fiecare scena are o poveste in spate, adaugand mai multa drama.

Elementele sunt realizate manual individual, necesitand multa rabdare si multa creativitate, aceasta testand diferite materiale si culori inainte de a incepe lucrarea.

Patricia Urquiola (născută în 1961) este un arhitect și designer spaniol. Patricia Urquiola sa născut în Oviedo, Spania și a studiat arhitectura în Madrid. Cuvintele-cheie pentru munca ei sunt: ​​rigoare și emoție, inovație și confort psihic. A fost mentorata de unii maestri ai designului industrial italian: Achille Castiglioni a supervizat teza de doctorat si Vico Magistretti, cu care si-a proiectat primele proiecte. A învățat meseria în Italia și a deschis un studio în Milano în 2001, unde a dezvoltat o întreprindere cu adevărat globală. Printre cele mai importante momente ale carierei sale se numără întâlnirea cu Maddalena de Padova (1990), colaborarea cu Piero Lissoni (1996-2000) și parteneriatul cu Patrizia Moroso (din 1998), care a condus la proiectarea Sofa Step, Saloni Milano și lansarea ei în lumina reflectoarelor la vârsta de 40 de ani.

În mijlocul tuturor acestor realizări, ea a avut un impuls la Lissoni Associati, începând din 1993, unde a dezvoltat mobilier pentru giganții italieni Cappellini și Cassina. Desenele sale sunt neconvenționale, emfatice și experimentale, combinând sensibilitățile umaniste și expertiza tehnică – calități care îi informează, de asemenea, munca de arhitect. Hotelul Mandarin Oriental din Barcelona este unul dintre numeroasele sale proiecte arhitecturale.

Orientarea lui Urquiola a fost mereu atrasa de mestesuguri, ceea ce a fost o sensibilitate din secolul al XIX-lea. O mare parte din designul industrial modern se concentrează pe materiale și fabricație, ceea ce duce la pierderea preciziei de proiectare în ceea ce privește calitatea manuală. Urquiola face întotdeauna un punct pentru a vizita muzee de artizanat de mână oriunde alege să călătorească. A primit numeroase premii de-a lungul anilor, iar în 2011 a primit premiul Medalla de Oro al Mérito en las Bellas Artes și Ordinul lui Isabella catolicul de către regele Juan Carlos I al Spaniei. Mai multe dintre piesele ei sunt expuse în muzee, iar fotoliul Fjord face parte din colecția permanentă a MOMA din New York.

Jacob Hashimoto

Jacob Hashimoto este un artist cu sediul la New York. Bazându-se pe patrimoniul său japonez , el creează structuri tridimensionale ușoare, cum ar fi draperiile de perete care cuprind mii de "zmee" in miniatură: hexagoane din hârtie de orez bambus-rigid suspendate cu linii de pescuit din nailon.

În timp ce sunt tridimensionale și pot fi astfel descrise ca sculpturi, aceste lucrări invită și asociații cu pictura. Zmeii apar ca forme abstracte pictate suspendate în spațiu. Construcțiile dinamice ale lui Hashimoto distrug linia dintre abstract și figurativ. O tapiserie poate semăna cu un peisaj când a fost privită din afară, totuși acea asemănare dispare atunci când lucrarea este abordată la o distanță mai apropiată.

Hashimoto a prezentat o serie de expoziții internaționale, printre care și Natura Obiectelor, la Studio la Citta din Verona, XIV Quadriennale di Roma la Galeria Nationala de Arta de la Roma si in prezent la Mary Boone Gallerty in New York. A avut creatii care a impins audienta intr-o stare de reverie.

Lucrarile facute in ultimul an de studiu au devenit fundatia pentru lucrarile sale curente.

“Infinite Expanse of sky” (1996-1998)

Constructia piesei a durat 8-9 luni, facand in fiecare zi cate 50 de zmee. Desi constructia pieselor care au constituit lucrarea a durat in jur de 9 luni, piesa a fost montata doar in 1998.

Pentru lucrare, Hashimoto a folosit :hartie, lemn, matase si sarma, dimensiunea variaza.

Această instalatie complexă este compusă dintr-un număr de elemente intersectate, de la sculptura digitală până la desenarea a mii de zmee, toate intersectându-se pentru a crea un mediu sculptural care se va înfășura în jurul spectatorului într-un colaj fizic coplesitor. Această instalație se referă direct la corpurile mai vechi ale operei sale, literalmente înfășurându-le în jurul lor și țesându-le prin proiecte mai recente, creând o cronică neliniară a unei viziuni care ia făcut cea mai mare parte din ultimul deceniu să realizeze.

Vizitatorii spațiului vor putea să meargă sub, prin și în jurul instalației sculpturale, textura, iluminatul și unghiul de lucru, schimbandu-se în timp ce oamenii călătoresc prin arhitectura luxuriantă.

“Armada” 1999

Este o alta lucrare celebra a artistului. O lucrare ce contine in jur de 800 de barcute.

La prima vedere este, desigur, abstractă, deși metaforele figurative obișnuite care o descriu si vin în minte sunt: bordură de nori, valuri, pânze înfloritoare. Și totuși, oricât de mici ar fi, elementele individuale sunt acolo pentru a le vedea și pentru a le recunoaște. În acest caz sunt bărci minuscule.

Fiecare barcuta atarna de un pendul de torsiune astfel daca una este miscata, miscarea este transmisa si la restul barcutelor formandu-se un “val”. Scopul lucrarii este acela de a semnifica miscarea.

Hashimoto este un artist care poate face dintr-un material simplu si o tehnica usoara, instalatii de mari dimensiuni care te “roaga” sa participi la actiunea lor. Este unul dintre artistii pe care ii admir tocmai pt felul sau de a realiza o lucrare de arta. Cu timp si rabdare, detalii minutioase dar cu efect mare asupra privitorului si implicarea privitorului in opera de arta, o lucrare nu inseamna doar “a privi” ci si “a simti”.

Cercetare si experiment

In acest capitol va voi prezenta experimentele si lucrarile realizate la temele semestriale pe parcursul celor doi ani de master, fapt ce ma determinat sa ma axez pe o cariera in acest domeniu.

Explorari avansate in artele vizuale

Aceasta disciplina de specialitate este formata dintr- un anumit numar de teme pe care le voi parcurge in urmatoarele capitole.

1.Textile experimentale

Eu consider aceasta tema punctul de plecare in realizarea celorlalte teme. Am realizat o colectie de mostre de materiale de diverse tipuri: texturi, structuri de tesere, grosimi, culori, etc.

Prin aceasta tema am avut libertatea sa cercetez si sa fac experimente de manipulare” desirare, destramare, taiere, combinare, suprapunere, colaj,coasere, brodare, ardere si interventii cu culoare, imprimare, tesere, etc., experimente care m-au ajutat la descoperirea unui stil propriu.

Am testat diferite materiale, texturi, in reactie cu alte elemente: clor, ardere, vopsea, culori acrilice, la final realizand o serie de mostre pe care le-am folosit ulterior la celelalte teme.

Am folosit vascoza neagra/ captusala de fusta pe care am legat-o cu sfoara in diferite locuri apoi am stropit-o cu clor. In urma contactului cu clorul, aceasta s-a decolorat spre o culoare portocalie cu cat stropeam mai mult cu clor, cu atat se deschidea mai tare, zonele prinse cu sfoara ramanand intacte ca la final, dupa desfacerea materialului, zonele inchise sa formeze diferite efecte.

In acelasi timp, am folosit si vascoza alba repetand procesul de mai sus, diferenta fiind aceea ca am stropit cu clor dupa ce am desfacut materialul, observandu-se astfel atat liniile formate in urma prinderii cu sfoara cat si zonele decolorate. Pentru un efect mai mare se pot adauga culori si dupa desfacerea materialului.

O tehnica des utilizata de mine este tehnica Shibori. Shibori este o tehnică japoneză de vopsire a materialelor textile. Prin împăturirea și legarea materialului în diferite moduri se obțin modele geometrice sau total aleatorii. De aici și frumusețea și unicitatea tehnicii și infinitele posibilități de lucru cu materialul. Aceasta tehnica se mai numește și "tie and dye".

Rezultatul acestei tehnici este o serie de eșantioane pentru o ținută vestimentară și eșarfe. Tehnica este ușoară și îți oferă multe posibilități de aplicare. Se pot realiza obiecte vestimentare, design de obiect și accesorii. As putea spune ca este una din tehnicile mele preferate, culorile intense devenind pasiunea mea. Poti crea diferite modele in functie de modul in care este legat materialul si de cat de intens este pigmentul de culoare. Aceasta tema am continuat sa o folosesc si in semestrul al II-lea atat pentru piesele vestimentare cat si pentru panourile decorative.

Am folosit una din mostrele shiborii pentru a realiza un panou decorativ cu care am participat la Salonul Anual de Arta al UAP filiala Cluj.

Pentru realizarea panoului decorativ, am folosit ca si material principal voalul datorita texturii si transparentei sale pe care l-am prins pe o rama din lemn. Tehnica utilizata fiind shibori abordand mai mult culori reci, aplicand pigmenti mai puternici pe materialul prins in diferite zone pentru obtinerea unui efect mai mare. la final, am prins in spatele materialului fire de bumbac in aceeasi nuanta ca si panoul. In partea din fata, voalul pictat pare a fi o suprafata de iarba, o imagine pasnica opusa de partea din pasa unde firele de bumbac sunt strans legate si conectate asemeni unei panze de paianjen.

Dimensiune 100/70

2. Design pentru lenjerie de pat

De asemenea am folosit mostrele shiborii in realizarea design-ului pentru lenjerie de pat si tapet.

In urma colaborarii cu Studio van den Broek, am realizat in programul PhotoShop, o serie de imagini de design pentru lenjerie de pat cat si pentru tapet. O experienta care iti pune cunostintele grafice in practica. Fiecare mostra realizata a fost fotografiata apoi editata in programul Ps, unde m-am jucat cu elementele si culorile, am copiat, segmentat, repetat si suprapus diferite poze si/sau detalii din lucrari.

Dimensiuni: Bedding – 64x200cm / 140x200cm / 200x200cm

Perna – 60×70 cm

Tapet – 53×53 cm

3. Design textil SoNoRo

Pentru tema SoNoRo am avut de proiectat 5 esarfe de identitate sau constructii textile in relatie cu vestimentatia pentru festival. Am inceput cu o documentare prealabila despre actualitate si tendinte contemporane in designul textil si vestimentar. Dupa terminarea documentarului am inceput realizarea proiectelor de esarfe.

Ca si material, am folosit voal, matase si bumbac, pentru realizarea esarfelor am abordat tehnica shibori fiind o tehnica cu multe posibilitati. Pentru culori vii si rezistente am folosit atat culori textile cat si acrilice, la final am retusat cateva materiale stropind cu clor.

Dimensiuni: 120/100 si 50/50 cm

4. Bijuterie textila

Tema bijuteriilor este un alt pas important in proiectul meu. Pentru seria de bijuterii am folosit ca și material: fire de bumbac, ață, sârmă, licra și mărgele, iar ca și tehnică de lucru tehnica macrame.

Tehnica macrame este o formă de material textil realizat din noduri, mai degrabă decât țesut și tricotat. Nodurile sale primare sunt nodul pătrat (o variantă a nodului recif) și formele de prindere.

Cei care au avut o contribuție majoră în răspândirea acestei tehnici în întreaga lume sunt marinarii care, în perioadele petrecute pe mare au început să execute diferite obiecte pe care le comercializau încă din sec. al XV-lea în China și India, de asemenea, tot ei au dat numele nodurilor. Tot pe această cale au ajuns macrameurile și în America.

Ca materiale utilizate în macrame sunt funiile din fir de bumbac, cânepă, iută, piele sau fire simple, în funcție de obiectul realizat, se pot adăuga și alte elemente pentru efect sau cromatică. Această tehnică mă ajută foarte mult, dorind ca o parte din lucrare sa fie realizată din diferite fire și noduri.

Colectia de bijuterii “Himba” reprezinta o serie de accesorii de inspiratie africana, Am realizat in tehnica macrame trei tipuri de coliere textile la baza gatului si doua perechi de cercei, impletite si decorate cu margele de lemn insirate. Scopul meu a fost sa readuc in lumina frumusetea accesoriilor traditionale africane si sa scot in evidenta minutiozitatea prin care sunt realizate acestea.

In al doilea an de master am continuat tema cu modele noi de bijuterii. Ca si materiale am adaugat fasii de licra elastica si voal pe care l-am modelat prin ardere. Obiectele finale imita elementele traditionale romanesti, cateva asemanandu-se cu mini tapiserii lucrate la razboi. Bijuteriile au fost o alta pasiune a mea, si o tema pentru care am lucrat cu placer.

5. Scaunul

Tema scaunului a reprezentat un studiu de design textile, mai exact Re-design.

Am reformulat elemente precum constructia, functionalitatea si expresia unui scaun prin intermediul operarii cu materiale textile. In urma unui documentar amplu, am inceput o serie de experimente cu diferite materiale si tehnici. Intre timp am reparat si reconditionat scheletul scaunului, sezutul fiind acoperit cu un metraj realizat din fasii de licra.

Pentru metraj m-am axat pe materiale de culori pamantii prinse de o plasa din material sintetic formand un simbol traditional, rombul. Finalul reprezentand un prototip in marime naturala selectat din proiectele si experimentele elaborate.

Elementele traditionale si cromatica sunt imbinate cu nebunia din arta contemporana, desenul continuand in partea din fata formandu-se doua picioare. Astfel scaunul nu reprezinta nici un simplu obiect pentru sezut si nici doar un obiect de decor pentru o incapere, ci poate indeplini ambele roluri.

6. Piesa vestimentara

Pentru aceasta tema am realizat un numar de piese vestimentare si/sau un obiect vestimentar utilizand rezultate de cercetare de la textile experimentale.

In urma experimentelor am invatat sa realizez atat tipare cat si coaserea acestora realizand prima piesa vestimentara.

Ca si reper de inceput am avut noul val japonez Reiko Sudo si Nuno Corporation, Junichi Arai, Tokujin Yoshioka.

In prima etapa am realizat un mostrat de materiale de diverse tipuri: texturi, structuri de tesere, grosimi, culori, etc., pe care am facut experimente de manipulare: desirare, taiere, combinare, suprapunere, colaj, coasere, brodare, ardere si interventii cu culoare, imprimare, pliere, tesere, etc. Dupa realizarea mostrelor am facut o selectie pentru a trece la urmatoarea etapa, tiparul apoi croirea piesei vestimentare.

Prin aceasta tema am realizat cat de complexa poate fi o piesa vestimentara, cum fiecare etapa trebuie atent parcursa ca in final sa poti obtine un obiect care sa fie si placut ca aspect dar si potrivit ca marime.

Proiect alternativ in design textil

Proiectul alchimii texturale (seductia materiei)

Obiectivele acestui proiect sunt studierea si realizarea de aplicatii vizuale prin experimentarea unor combinatii de materiale si tehnici diverse, altele fata de cele consacrate sau asimilate la temele anterioare, pentru valorificarea acestora in designul textile contemporan.

Cand spunem alchimie texturala, ma refer la o forma de experimentare a materialelor, materiilor si tehnicilor artistice (combinari de materiale si tehnici) care sa permita obtinerea unor suprafete plastice de o calitate texturala inalta, rezultatele fiind folosite ulterior pentru decorarea unor obiecte textile.

Am experimentat materismul: experiment realizat prin amestecarea si intinderea controlata sau aleatorie a pastelor colorate, folosind ca instrumente (rulouri, raclete, cutite de paleta, etc.); imprimarea pe hartie pentru obtinerea unor suprafete calitative atat chromatic cat si textural.

Materiale: rulouri, raclete, carton, pensula, folie de plastic transparenta, culori acrilice si culori tempera.

Dimensiunile folosite au fost de A4 si A5.

Tehnici mixte: aceasta tehnica reprezinta experimentarea diferitelor modalitati de colare, colorare si imprimare combinand tehnicile picturale (fuzionarea, stropirea, pulverizarea, curgerea) si tehnici grafice (cologravura, monoprint, frotajul).

Materiale: rulouri, pensule late, pulverizator, sablon confectionat din folie de plastic, foarfeca, prosoape de hartie, carton, culori acrilice, culori textile, culori tempera, clor.

Dimensiuni: carton lucios A4 si A5.

Un alt experiment sunt fluiditatile: experiment realizat cu ajutorul unor culori diluate folosind tehnici picturale (fuzionarea, stropirea, pulverizarea si curgerea).

Materiale: pensule, carton, folie de plastic transparenta, pulverizator, culori acrilice, culori textile, clor.

Proiectul TransAparenta

Obiectivul acestei teme este aceea de a realiza un obiect parietal prin experimentarea combinatiilor de materiale si tehnici. Conceptul de transaparenta are la baza o creatie lexicala cu trimitere plurisemantica, combinand cei doi termini, transparenta (care se refera la proprietatea anumitor materiale, substante sau lichide de a permite trecerea luminii, de ex. Apa, sticla, folii de plastic, plexic sau nylon, voal, matase) si aparenta ( ceea ce este altfel, diferit decat pare la prima vedere, care este doar in aparenta asa cum arata.

Cuvantul Transaparenta, in intelesul lui incitant cuprinde idea de inter-relationare intre medii diferite, intre cauza si efect, intre intentie si urma. Se refera la realitatea unei imagini noi, la o lume nou cerata, in care referentul obiectual sau material este transpus intr-o imagine autonoma, cu sau fara suport narativ. Transaparenta poate sa fie jocul second, jocul mintii care opereaza cu concept plastice, jocul inefabil al sentimentelor si, desigur, este totodata jocul limbajului. Ca si reper au fost artistii: Jacob Hashimoto, Diana Harrison, Leonardo Drew, Maya Lin, Roseline de Thelin, Tara Donovan, Ernesto Neto, Tokujin Yoshioka, si altii.

Am inceput cu cateva schite de idee pentru continutul si formatul lucrarii ( concept plastic incipient, trimitere tematica, inventarul materialelor care vor fi folosite), cadrul si armature acestuia. Intr-un final obiectul parietal a fost construit pe un cadru de lemn si format din doua straturi succesive dispuse in adancime. Elementele care populeaza suprafata obiectului au la baza materiale neconventionale (hartie, materiale din plastic, metal, culori acrilice si altele) combinate cu materiale specific designului textile ( voal, panza sintetica) care au fost vopsite in tehnica shibori.

Cele patru straturi sunt vopsite in patru palete cromatice, laolalta formand anotimpurile (primavera, vara, toamna , iarna).

Dimensiune: o latura are 100 cm; adancimea de aprox. 3 cm

Bibliografie

https://www.cotidianul.ro/arta-si-natura/

Artă şi tehnologie

Diferenta dintre arta si design

http://www.artwiki.fr/wakka.php?wiki=CorneliaKonrads

http://softlabnyc.com/

https://www.behance.net/softlab

https://en.wikipedia.org/wiki/Patricia_Urquiola

Amy Genser

https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_contemporan%C4%83

https://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Calder

http://monaleisa.com/

http://www.moldovenii.md/md/section/106

http://jurnalul.ro/it/tehnica/inovatii-tehnologia-ajunge-arta-138778.html